Noţiuni generale: Polimerii se deosebesc de substanţele clasice prin: rezistenţă mecanică înaltă, stabilitatea la acţiunea mediului ambiant, rezistenţa

la temperaturi înalte şi joase. Polimerii sînt substanţe macromoleculare cu masă moleculară mare, macromoleculele cărora constau dintr-un număr mare de unităţi structurale elementare ce se repetă regulat, identice după structură şi compoziţie. Substanţa cu masă moleculară mică din care e alcătuit polimerul se numeşte monomer. Homopolimer- alcătuit dintr-un tip de monomer. Copolimer – alcătuit din mai multe tipuri de monomeri. Copolimeri statici – distribuirea monomerilor este haotică. Copolimeri regulaţi – distribuirea monomerilor e regulată. Copolimeri grefaţi (cusuţi) – catena principală dintr-un tip de monomeri, ramificaţiile din alt tip. Bloc-copolimeri – macromolecule alcătuite din segmente de monomeri diferiţi. Grad de polimerizare – arată cîte unităţi structurale intră în componenţa macromoleculelor (P=M/m, unde M-masa molec. Medie a polimerului; m-masa molec. a monomerului) La polimeri se taribuie substanţele a căror M>5000. M<500=subst. clasice; 500<M<5000=digomeri. M – masa molec. medie., M=n x m. Clasificarea polimerilor: - după provinienţă: naturali, sintetici, artificiali (naturali prelucraţi chimic). - după modul de obţinere: aditivi (prin polimerizare), condensativi (prin policondensare) - după compoz. catenei principale: homocatenari (catena e alc. dintr-un tip de atomi), heterocatenari(diferite tipuri de atomi pe lîngă carbon) - după comport. la încălzire: termoplastici (polimeri liniari sau ramificaţi care îşi schimbă reversibil proprietăţile la încălzire/răcire repetată), termoreactivi (în urma încălzirii, macromoleculele polimerilor liniari/ramificaţi interacţionaează confrom valenţei, formînd legături de valenţe; structura acestor polimeri este 3d şi aceşti polimeri sînt infuzibili şi insolubili) - după geometria catenelor: liniari, ramificaţi, reticulaţi (cauciuc vulcanizat) - după starea fizică în cond. obişnuite: mase plastice, fibre, elastomeri Clasificarea polimerilor după compoziţia catenei principale: 1) polimerii homocatenari: - cu catenă saturată (polietena, polipropena, izobutena) - cu catenă nesaturată (polibutadiena, poliizoprenul-cauciuc natural) - halogenoderivaţi (policlorura de vinil/de viniliden, policlorprenul, polietraflorura de carbon) - polialcoolii şi derivaţii lor (alcool polivinilic/polialilic, etenii etilici ai alcoolului polivinilic, poliacetatul de vinil) - polimerii acizilor carboxilici (poliacrilat, poliacriat de metil, polimetil metacrilat) - nitrilii aciilor carboxilici (poliacroleina, pelivenil metil cetonă) 2) polimerii heterocatenari: - poliglicoli - poliesteri - polimeri peroxidici - poliamine -poliamide - polioretanii -politioreterii 3) polimeri organici: - polisilani -polisiloxelani -policarbosilani -policarbosiloxani - polimeri titanorganici - polimeri alumoorganici Polimerizarea: Polimerizare-procesul în rezultatul căruia un număr întreg de molecule cu masă moleculară mică (monomeri) interacţionează una cu alta conform valenţei, formînd o substanţă nouă. În rezultatul polimerizării nu se elimină produse secundare şi procesul decurge fără schimbarea compoziţiei elementare. Scehma generală a polimerizării: nA -> (-A-)n Dacă în comp. monomerului intră oxigen, azot, atunci se obţin polimeri heterocatenari. Polimerizarea pate fi infiuenţată de prezenţa şi natura unui substituient la legătura mltiplă, existenţa lui făcînd posibilă polarizarea legăturii multiple, procesul decurgînd mai uşor. Dacă volumul substituientului este mare, polimerizarea decurge mai lent. Polimerizarea pe trepte-se formează dimeri, trimeri. atomii de hidrrogen migrează de la un monomer la altul, adiţionîndu-se la legătura multimplă (monomer + monomer = dimer) Polimerizarea în lanţ – energia eliminată în urma efectuării unui act de adiţie se transmite altei molecule excitînd molecula dată şi iniţiind un nou act de adiţie. Reacţiile în lanţ decurg prin formarea radicalilor liberi sau prin intermediul ionilor. Se cunoaşte polimerizare cationică/anionică. Reacţiile în lanţ decurg prin trei etape: iniţierea (din monomer se formează monomer cu surplus de energie); propagarea lanţului (monomerul cu surplus + polimer = macroradical); încheierea lanţului (M*n + M*m -> Mn+m). Polimerizarea e influienţată de structura monomerului, metoda de iniţiere, condiţiile decurgerii polimerizării.

Polimerizarea radicalică: se desfăşoară prin formarea radicalilor liberi care depinde de anumiţi factori. 1) polimerizarea cu iniţiatori: ca iniţiatori se folosesc substanţe nestabile ca peroxizii, persulfaţii de sodiu, potasiu, amoniu, hidroperoxizii. această polimerizare depinde mult de condiţiile desfăşurării procesului, tipul şi gradul de puritate al monomerului şi iniţiatorului utilizat. iniţiatorul intră în componenţa polimerilor ca grupe marginale (se cheltuie în proces). mărimea macromoleculelor creşte o dată cu micşorarea temperaturii, concentraţiei radicalilor şi majorarea conectraţiei monomerului. 2) polimerizarea termică: radicalii liberi se formează sub acţiunea căldurii, iar viteza formării acestora creşte o dată cu temeratura. se obţin polimeri cu masă moleculară mică şi grad de polimerizare mic. paralel are loc şi depolimerizarea. în rezultatul interacţiunii intramoleculare este posibilă trecerea bioradicalului în monoradical şi sistarea ulterioară a propagării lanţului. polimerizarea termică se aplică limitat, deoarece cu ajutorul ei se formează polimeri cu masă relativ joasă. 3) polimerizarea foto-chimică: monomerii ca stirenul, clorura de vinil, acetatul de vinil uşor se supun polimerizării la lumină. factorul principal ce influienţează polimerizarea foto-chimică sînt razele ultraviolete. este posibilă trecerea biradicalului în monoradical şi sistarea ulterioară a propagării lanţului. polimerizarea foto-chimică nu se întrebuinţează în industrie. 4) polimerizarea radiantă: radicalii liberi se obţin la acţiunea energiilor ionizante sau a particulelo cu energie mare aşa ca particulele alfa, razele gama, roentgen, electroni acceleraţi asupra monomeruâilor şi a solventului.monomerii fiind activaţi, interacţionează cu radicalii liberi formaţi, iniţiind procesul polimerizării. gradul de polimerizare şi masa moleculară creşte o dată cu micşorarea conectraţiei radicalilor liberi. 5) telomerizarea: procesul de polimerizarea a monomerilor nesaturaţi în prezenţa halogenoderivaţilor carburilor nesaturate sau în prezenţa altor substanţe saturate capabile să se adiţioneze la macromolecula polimerului sistînd creşterea catenei. ca iniţiatori se pot folosi peroxizii cît şi azocompuţii şi gradul e polimerizare poate fi modificat variind raportul dintre iniţiatori şi monomer cît şi a temperaturii. prin telomerizare se obţin substanţe cu masă moleculară relativ joasă. aceasta are mare importanţă practică, fiind folosită în ultimul timp tot mai des. cu ajutorul ei se pot obţine compuşi macro- sau bifuncţionali (acizi carboxilici, alcooli, amine) care pot fi utilizaţi în continuare la sinteza diferitor compuşi macromoleculari. se mai obţin polimeri element organici ai siliciului care au o rezistenţă sporită la temperaturi înalte şi joase. Polimerizarea ionică: decurge cu formarea ionilor. catalizatori icu caracter acid sau bazic acţionează supra monomerilor şi-i transformă în particule cu sarcină în dependenţă de sarcina monomerului. 1) polimerizarea cationică: se petrece în prezenţa acizilor tari sau a substanţelor cu caracter acid (AlCl3, BF3, AlBr3), deoarece acizii sînt acceptori de electroni. acizii acţionează asupra monomerului şi în rezultat se formează centre active, tranformînd monomerul în ion/carbocation. această polimerizare se petrece la temperaturi joase -50 -70, obţinîndu-se polimeri cu structură liniară şi masă moleculară mare. cu majorarea polarităţii mediului, creşte viteza polimerizării şi masa moleculară. 2) polimerizarea anionică: în prezenţa bazelor tari sau subst. ce donează electroni. centrul activ se formează datorită acţiunii bazei asupra monomerului, atribindu-i sarcină negativă şi trnsfmndl în carbanion.cel mai frecvent la polimerizarea anionică se utilizează amiadura de sodiu NaNH2 . are o importanţă mare deoarece se obţin polimeri sterio-regulaţi. în calitate de catalitazor pt sinteza acestor polimeri se foloseşte cat. ziegler-natta. Monomerii în componenţa macromolecului pot fi uniţi unul cu altul conform principiilor: cap la cap, coadă la coadă (alfa alfa, beta beta), cap la coadă (alfa beta), distribuţie haotică. Atomul care e legat cu radicali diferiţi este asimetric. Subs. care conţin atom iasimetrici posedă activitate optică şi rotesc planul luminii polarizate. structura geometrică poate fi: izitactică (radicalii sînt pe o parte a planului macromoleculei); simbiotactică (ambele părţi ale planului); atactică ( distribuiţi haotic). Polimerizarea în bloc (în masă): e procesul polimerizării monomerului în faza gasoasă sau conensată în lipsa solventului. în calitate de iniţiatori se folosesc peroxizi organici sau metale alcaline. neajunsul metodei constă în incapacitatea menţinerii temperaturii la un nivel anumit în diferite locuri ale blocului. din cauza supraîncălzirii polimerul se obţine neomogen după proprietăţi şi după masa moleculară, deoarece creşte vîscozitatea mediului şi schimbul de căldură cu mediul exterior se dereglează.acest procedeu se foloseşte rar în industrie, mai ales că trebuie aplicată munca manuală la extragerea blocului din altoclavă şi prelucrarea lui. (obţinerea sticlei organice) Polimerizarea în soluţii: procesul polimerizării în prezenţa solventului care dizolvă monomerul sau monomerul şi polimerul format. dacă polimerul nu se dizolvă el poate fi eliminat în stare solidă prin filtrare. dacă polimerul se dizolvă se obţin soluţii de polimeri – lacuri. lacul poate fi întrebuinţat ca lac sau pt separarea polimerului. această polimerizare se petrece în cazul polimerizării catalitice. masa molec. depinde de temperatură, tipul şi cantitatea catalizatorului, caracterul solventului şi de concentraţia monomerului. această polimerizare e mai uşor de reglat, deoarece masa moleculară nu tainge valori mari pt că concentraţia monomerilor se micşorează. Polimerizarea în emulsii:

Monomerul se formează în interiorul micelei şi el se poate absorbi în nucleul acesteia sau în stratul de absorbţie. esenţa metodei constă în emulsionarea monomerului într-un lichid ce nu dizolvă nici monomerul. Soluţiile de polimeri obţinute prin metoda dată în care polimerul se află în stare de suspensie se numesc latex-uri. temperatură.Inalt elastic-polimerii capabili sa se deformeze reversibil . de aceea se întrebuinţează în cantităţi limitate în calitate de clei la confecţionarea pielilor artificiale (PVA). e rezistentă la acţ. apa.05-0. alimentară deoarece conţine rămăşiţe de catalizator (săruri de metale grele) 2) Polipropena. în prezenţa cataliz. de aceea toate trei stadii ale polimerizării se desfăşoară în picăturile de monomer. în calitate de caucuic. 4) – B.ramificata sau tridimensionala. + B  -A-B. iniţiatori – diazocompuşii sau peroxizii organici solubili în monomeri şi insolubili în apă.la presiune medie se obţ. din el se obţine cauciuc sintetic naierit. în prezenţa monomerului su structură diferită. polimetilmetacrilatul se întrebuinţează la prepararea sticlei plexiglas. hidrocarburilor şi uleiurilor. macroradicalii interacţioneză cu monomerii. structura macromolec. la aceste centre se adiţionează un alt monomer sau macroradical.cu atit trainicia polimerului este mai mare. penetrabilă pt raze ultraviolete şi grăsimi. 3) Poliizobutena. în faza nepolară a micelei se petrec etapele polimerizării şi formarea polimerului nou. chiar şi la temperaturi înalte. polimetilmetacrilatul se întrebuinţează în calitate de pelicule şi folii.atactica. se colorează uşor în diferite culori. acizilor şi bazelor. are stabilitatet ermică redusă. cea la presiuni mici nu se recomandă a fi folosită în ind. 60 grade şi presiune. copolimerizarea permite obţinerea polimerilor cu proprietăţi diferite. . în macromoleculele cărora se repetă segmente sintetizate din mon.la presiune înaltă se obţ.1% oxigen la presiuni mici are structură liniară. deoarece energia legăturii C-F este foarte înaltă. baze). 4) Policlorura de vinil obţ. e rezistentă la acţ. pt a obţine copolimeri cu compoziţieconstantă. Pt iniţiere se adaugă iniţiatori.odata cu cresterea mesei se mareste trainicia. sticle pt ceas.interacţ. formînd macroradicali. se utilizează la obţinerea copolimerilor cu clorură de vinil şi cu esterii acidului acrilic. pielii artificiale sau pt eliminarea polimerului prin coagulare. e liniară. Copolimerizarea: Dacă la procesul de polimerizare participă 2+ monomeri. acest proces se numeşte copolimerizare. în soluţii este posibilă asocierea moleculelor de emulsionant formînd micele (particule coloidale de mărime mare). aşa se pot obţine macromolecule de bloc copolimeri ai polimerilor naturali (celuloză. Sinteza copolimerilor bloc: Bloc copolimeri . se obţin prin formarea centrelor active în anumite locuri. din monomerul B.subst. polimerilor cu capacitatea de reacţie relativ scăzută la capetele catenelor cărora se află grupe funcţionale la degradarea mecanică a unui amestec de 2+ polimeri. sau în prezenţa peroxizilor. radicalii iniţiatorului interacţionează cu monomerul şi hidrogenul polimerului şi se formează macroradical. apă. în prezenţa. Toate corpurile amorfe se afla in 3 stari: 1. impenetrabilă pt aer. pelicula polipropenei e mai transparentă ca cea a polietenei. în mediul de dispersie (apa) se adaugă faza de dispersie (monomer) şi se formează emulsie. la 1500-2500 atm. stabilizatori – polimeri solubili în apă (alcool polivinilic. 1) –A. e un dielectric foarte bun. produsele finale conţin grupe funcţionale. la temperat. formînd un polimer grefat. O altă metodă a polimerizării este cea granulată/în suspensii care constă în obţinerea în urma polimerizării particulelor grosier disperse de o mărime mia mare ca în cazul polimerizării în emulsii. peliculilor. viteza polimerizării depinde de viteza difuziei monomerului din stratul de adsorbţie în nucleul micelei. se mai utilizează şi în medicină. obţinerea: polimerizarea etenei. reacţia poate decurge la lumină. masa molec. ţesăturilor cu destinaţie tehnică. vapori de apă. metoda de iniţiere. se majorează concentraţia şi temperatura emulsionantului.B-A. îmbrăcăminte în medicină. joase. în prez. din macroradicali se obţin bloc-copolimeri în rezultatul recombinării. iar în ramificaţii – unităţi de structură de alt tip. reacţiile se pot desfăşura cu viteză diferită. peroxid de hidrogen). 2) –B. construcţiilor. + B  -B-B. oxid de crom. iniţiatorul e solubil în monomer. butil. această sticlă e mai superioară sticlei obţinute din silicaţi şi nu conţine neregularităţi.O caracteristica importanta este diferenta dintre tipul si trainicia legaturilor chimice dea lungul macromoleculei si legaturilor dintre lanturi. polimerii obţinuri sînt incolori şi transparenţi. Copolimerizarea se aplică la obţ. fiecare picătură de monomer e înconjurată de molecule de emulsionant care împiedică alipirea acestora şi în aşa mod are loc micşorarea tensiunii superficiale şi stabilizarea emulsii. cauciucurilor sintetice/butadien stireic. polimetilmetacrilatul se întrebuinţează la la obţinerea articolelor industriale şi casnice cum ar fi vesela. care se dizolvă în acetonă. Dependenta proprietatilor polimerilor de structura macromoleculei. soluţia dată se trece prin filiere şi se obţin fibre lungi care se numesc clorin. în procesul copolimerizării. pt a accelera viteza dată se micşorează mărimea picăturilor. pielii artificiale. 3000-5000 – e un lichid uleios. polimerii obţinuţi au o masă moleculară mare cu grad mic de polidispersie. înaltă – se întreb. catalizatorilor. ca material de protecţie a aparatajului chimic de mediile agresive şi în calitate de clei. AlCl3 sau BFl3 proprietăţile ei depind de masa moleculară. posedă înaltă stabilitate la lumină şi căldură. e stabil la acţ.emulsionanţii micşorează tensiunea superficială la hotarul interfazal. e cel ma instabil polimer sintetic. jelatina). în rezultatul hidrolizei acide sau bazice se obţine alcoolul polivinilic. ambalajelor.Cu cit structura macromoleculei este mai regulate. în prezenţa a 0. la presiunea de 100 atm. limitat. copolimerii au structură neregulată şi din această cauză mecanismul copolimerizării e mai complicat decît polimerizarea simplă.de forma ei. 3) –A. neajunsul metodei e că are loc purificarea polimerului cu emulsionant. semitransparentă. concentraţia monomerului şi compoziţia copolimerului se va modifica. iar prod. menţinînd raportul constant al monomerilor.degradarea mecanică/termică a lanţurilor macromoleculare a doi sau mai mulţi polimeri. şi la temperatura de 150-250 grade. Cel cu capacitate de reacţie mai mare va trece în soluţie numai în cazul consumului său. Schema generală: -A-A-A-A-B-B-B-B-AA-A-B-B-Bunităţile structurale nu sînt distribuite haotic. veselei. obţinerea: . de ex. + A  -A-A. iar cel cu cap. acizilor şi uleiurilor. obţinerea: polimerizarea propenei în prezenţa cataliz. peliculei. polimetiacrilatul se mai utiliyeaya la obtinerea pielii artificiale. Latexul poate fi folosit pt obţinerea peliculelor.incapabili sa se intinda sis a se deformeze. nu se dizolvă în apă şi uleiuri. 6) Politetraflorura de etenă se obţ. acest polimer e rezistent la temperaturi înalte. în privinţa dată e mai usperios aurului şi platinei. masa molec: 18-30 mii. masa molec. 2. agenţilor chimici.O mare influienta asupra proprietatilor polimerilor o are masa molecular. pt a menţine valoarea lui constantă se adaugă soluţiitampon. care la rîndul lui activează monomerul de alt tip. în calitate de electroizolator. ziegler-natta se topeşte la 164-170 grade. se recurge la diverse metode cum ar fi copolimerizarea în solvent unde monomerul cu capacitate de reacţie scăzută se dizolvă mai bine.: polimerizarea clorurii de vinil. peroxizilor. ca material hidroizolator în ind. nitrilic. a cauciuclui – 100-300 mii.starea de agregare si masa molecular Polimerii pot avea structura liniara. cauciucul dat nu arde. datorită prezenţei atomilor de clor. diferite de capetele lanţului. incoloră. la polimerizarea esterului metilic al acidului acrilic. + A  . la acţiunea oxidanţilor şi alţi agenţi chimici. . la polimerizarea tetraflorurii de etenă. la presiuni înalte – ramificată. obţ. fabricarea fibrelor sintetice. masa molec. se întrebuinţează ca adaos la uleiuri rezistente la temp.Macromoleculele pot fi formate din unitati structural ce se repeat regulat sau neregulat avind structura sindioctatica. din ea se obţin mase plastice preţioase. în lipsa oxigenului. piese cu destinaţie tehnică. sau în calitate de clei pt sticla triplex. Polimerii aditivi: 1) Polietena. nu arde. fiind rezistentă la temperatură. oxidanţi. A şi segmente obţ. confrom adiţiei 1-4. la încălzire sau la lumină. pot fi obţinuţi prin dizolvarea polimerului în monomer cu adăugarea în sol. are proprietăţi mai superioare decît polietena. emulsiile sînt termodinamic instabile şi pt stabilizarea lor se adaugă substanţe difile speciale (0--) alcătuite din partea polară (0) şi nepolară (--) care se numesc stabilizatori sau emulsionanţi. e substanţă solidă./termică a lanţurilor macromoleculare a unui polimer în prezenţa monomerului de altă structură . cu catalizatorul ziegler-natta . 8) Poliacetatul de vinil se obţ.la presiune joasă se obţine la temperatura camerei şi presiune atmosferică.degr. a iniţiatorului. mec. bijuterii. unele surse menţionează că fibra polipropenei e cea mai trainică din toate fibrele. lanţurile macromoleculare uşor se distrug. chimică şi electrotehnică. 5) Policlorprenul obţ: polimerizarea clorprenului. formînd macromolecule de bloc-copolimeri. se foloseşte pt confecţ. se topeşte la 110-250 grade. la polimerizarea acetatului de vinil. finali – copolimeri. 7) Polimetilmetacrilatul se obţ. gradul de polimerizare atinge 1500. întrebuinţat la confecţionarea covoarelor.izotactica. Micela formată iniţiază procesul prin adăugarea iniţiatorilor solubili în apă (H2O2. alimentele ambalate pot si supuse sterilizării. e stabilă la acţiunea mediilor agresive(acizi. e folosită la confecţ. se întrebuinţează în ind. datorită inertităţii fiziologice. schema generală: nA + nB  A-A-A-B-B-A-A-Bproprietăţile copolimerilor se schimbă în dependenţă de natura monomerilor. nici polimerul. la clorurarea policlorurii de vinil se obţine o răşină.procesul de polimerizare a monomerului ăn micele. o influienţă asupra polimerizării o are ph-ul. amidon şi polistiren) Sinteza copolimerilor grefaţi: copolimeri grefaţi – în lanţul lor principal se conţin un tip de unităţi structurale. în straturi mici. de reacţie mai mare se diz. raportul concentraţiei monomerilor. din ea se fabrică mase plastice. în lipsa oxigenului. polimerizarea nu are loc în interiorul picăturilor de monomer. (Philips) .sticloasa-ii corespund polimerilor rgizi.: polimerizarea izobutenei în prezenţa cataliz.

Se contine in lemn.3-butadienei cu stirenul. 2.de intensitatea radierii.poate fi desfasurata pe 2 cai: 1.La uscarea si prelucrarea cu acizi a latexului se elimina cauciucul brut ce contine diferite impuritati. In calitate de monomer serveste izoprenul.Ea sta la baza constructiei celulelor vegetale.La maruntirea diferitor polimeri are loc micsorarea masei moleculare.Prezenta atomilor de H la legatura C-C duce la micsorarea stabilitatii termice a legaturii C-C.hidroliza.iar la aflarea polimerului in stare tensionataoboseala statica.Se cunoaste homopolicondensare si hetero-policondensare. 2.Fluid viscoase-polimerii plastici care curg sub actiunea unei forte exterioare Dependenta proprietatilor polimerilor de to poate fi redata prin curba termomecanica-reprezinta o caracteristica importanta p/u polimeri.In dependenta de comportamentul polimerului la iradiere acestia se clasifica in: 1.atunci structura cauciucului devine sterioregulata.Daca are loc substitutia completa a grupelor hidroxile.Cei mai putin stabili sunt polimerii heteroatomici.Polimeru obtinut are structura neregulata.La variatia raportului cantitativ de butadiena si stiren se obtin cauciucuri cu proprietati diferite si cu densitate diferita. De substituienti in cadrul moleculei energia legaturii C-C scade.solubili care se numesc novolacuri.Chimica-decurg sub influienta diferitor agenti chimici.polistiren.Celuloza se dizolva la rece in acidul sulfuric concentrat.In rezultat se obtine nitro-celuloza. Butil cauciucul Se obtin la copolimerizarea unor cantitati neinsemnate se izopren si izobutilena. Precipitatul dat se numeste amiloid-celuloza regenerata Esterii celulozici La actiunea alcalicelulozei cu halogenurile alchilici sau sulfatilor de alchil se obtin eteri ai celulozii.Cauciucul sintetic-un amestec de macromolecule de mase moleculare variata.Schimbarea in timp a proprietatilor polimerilor se numeste imbatrinirea.reactii ce decurgcu ruperea lantului principal a macromoleculei La incalzirea polimerului in unele locuri ale sistemei energia miscarii termice devine egala cu energia legaturii chimice si legatura chimica se rupe. Degradarea.Mai putin stabili sunt polimerii ramificati. Multi polimeri la temperatura inalta sufera schimbari considerabile chimice cit si fizice care nu sunt insotite de ruperea legaturii chimice.daca solutia obtinuta se toarna in apa celuloza cade in precipitat. Datorita monomerilor difunctionali de regula se obtin polimeri liniari.Prin deformatie se subintelege reactia interna la actiunea unei forte oarecare care se exprima prin modificarea externa a formei. acidoliza.La policondensare pot participa monomeri care poseda cel putin 2 grupe functionale.alcaliceluloza se distruge cu formarea unui precipitat care reprezinta celuloza regenerata sau hidratceluloza. Asupra trainiciei C-C influienteaza si gradul de ramificare si prezenta substituientului in molecula.Polimerii ramificati sunt mai putin termostabili in comparatie cu polimerii liniari.Rezolii poseda proprietati termoreactive si la incalzire are loc condensarea de mai depate si formarea polimerilor cu structura tridemensionali. Homo-policondensare-procesul de policondensare a unui tip de molecule.reactii ce decurgcu ruperea lantului principal a macromoleculei 2.Structura polimerului este liniara.Cele mai termostabile sunt substantele macromoleculara cu structura liniara. Hetero-policondensare-proces de policondensare la care participa molecule diferite.Cauciucu se intrebuinteaza pe larg la confectionarea diferitor marfuri industriale sau la confectionarea incaltamintei.La iradierea unor polimeri au loc eliminarea monomerului.proprietatile de lucru ale cauciucului sunt mai superioare cauciucului natural.In calitate de catalizator se folosea natriu metalic. Cauciucul natural Se obtine din sucul copacului Heveia de Brazilia.redus de grupari cianmetalice duce la imbunatatirea stabilitatii sale la actiunea umiditatii bacteriilor de putrezire.polimeri ce degradeaza numai in forma de solutii diluate. a-A-a sau b-B-b Schema generala a policondesarii x(a-A-a)+xb-B-b→a-(A-B)x-b +(2x-1)ab a. Cauciucul izoprenic.Unul cu caracter saturat altul cu caracter nesaturat.iar polimerii nesaturati ramificati se supun numai colorarii. . Cauciucurile Sunt materiale elastice care prin prelucrarea speciala se transforma in gume.polimeri ce degradeaza sub actiunea razelor gama. Degradarea decurge prin 3 mecanisme: radicalica.La racire se obtine fibre cu rezistenta exceptionala.care se numeste latex.anvelopelor.Cu cresterea nr.la rece se imbiba. Cauciucul butadien-nitrilic Se obtine la polimerizarea 1.xantogenatul formeaza formeaza o solutie viscoasa-viscozaDin viscoza se obtin pelicule subtiri transparente care pe larg se intrebuinteaza la ambalarea diferitor marfuri.atunci se obtine trinitro-celuloza.La sinteza initial participa izoprenul in prezenta peroxizilor ca catalizator.alcoolilor.mecanica.daca la reactie participa glicerolul atunci se obtin din asa numitele rasini alchidece.de conditiile iradierii si de structura polimerului iradiat.Polimerii se mai caracterizeaza si prin oboseala. Polimerii sindiotactici sau iziotactici sunt mai stabili decit cei atactici. Degradarea Procesul de degradare in rezultatul caruia are loc eliminarea monomerului se numeste reactie de depolimerizare.Prelucrarea celulozei cu hidroxidul de sodiu si spalarea cu pa se numeste merserizare.Degradarea oxidativa decurge mai intens la lumina si la incalzire. La policondensare aldehidei formice cu exces de fenol in prezenta catalizatorilor acizi initial se obtin polimeri termoplastici.b-grupe functionale AB-monomeri Produsele intermediare abtinute in rezultatul policondesarii sint stabile si pot fi eliminate pastrindu-si capacitatea de reactii. ionica.acizilor. Ex.Distructia polimerilor si reactiile de distructie Reactii de degradare-reactiile ce decurg cu ruperea legaturilor chimice in lantul macromolecular.proprietatile fizico-mecanice. Degradarea oxidativa Degradarea ce decurge sub actiunea oxigenului din aer sau a altor oxidanti.bumbacul reprezinta celuloza pura.fizica. 1.hainelor.schimbul culorii.radiant. Se intilneste degradare:oxidativa.3butadiena.La substitutia incompleta se obtine di si mono acetat de celuloza-este un material greu inflamabil si se utilizeaza la fabricarea maselor plastice peliculei cinematografice.insolubili si infuzibili care se numesc reziti.Dintre polimerii carbocatenari usor se supun oxidarii polimerii cu caracter nesaturat.adica energia mecanica trece in chimica.butil-cauciucul.deoarece reprezinta domeniile de aplicare a polimerilor sau a semifabricatelor din polimeri. Initial se formeaza o substanta care reprezinta un fenol alcool.a.se imparte in:termica.Pentru a obtine fibra sintetica lavsan polisterul se trece prin filiere in stare topita la to240.Ruerea legaturii chimice dintre atomii de C.Stabilitatea polimerului la actiunea oxidantilor este caracterizata prin prezenta in componenta lui a grupelor usor oxidabile sau a legaturilor capabile sa se oxideze in componenta macromoleculei.Gradul de degradare fotochimica depinde de lungimea de unda a radiatiei ultraviolete.Cauciucul natural este alcatuit din izopren si are structura regulata.Cu cit continutul de sulf este mai mare cu atit e mai mare rigiditatea cauciucului.aminelor. 2.Datorita prezentei in componenta macromoleculara a grupelor polare C≡N sau nitril. Cauciucul butadien stivnic se obtine la polimerizarea 1.fara ruperea lantului principal al macromoleculei. Cauciucul sintetic P/u prima data a fost obtinut din butadiena.Acetilceluloza reprezinta esterii celulozii obtinuti la actiunea anhidridului acetic in prezenta diferitor catalizatori asupra celulozei. Policondesarea Se numeste procesul de formare a compusilor macro-moleculari din compusi cu masa moleculara mica cu eliminarea produselor secundare asa ca apa amoniacu halogenoderivati halogenuri de hidrogen.Daca la reactie participa catalizatoru Zinger-Natta.3-butadienic cu acrilonitrilul.fara ruperea lantului principal al macromoleculei.Rasinile aldehidece modificate cu uleiuri sicative sau rasini fenolice servesc la fabricarea lacurilor si vopselelor pretioase.alcaliceluloza formata trece in xantogenat.liniari.Reactiile chimice ale polimerilor ce decurg la temperatura inalta pot fi impartite in 2 grupe: 1. Rasinile fenol formalaldehidece Se obtin in rezultatul condensarii fenolilor cu aldehida formica in prezenta catalizatorilor acizi sau bazici. Xantogenatul de celuloza.P/u obtinerea gumei cauciucul se prelucreaza cu sulf.iar dupa alte proprietati rezistenta.La incalzirea acestor polimeri are loc eliminarea substituientului transformindu-se intr-un polimer mai stabil.La dizolvarea in alcalii diluate.Introducerea in bumbac a unui nr.La adaugarea excesului de aldehida formica. Degradarea mecanica Este reactia de rupere a lantului ce decurge sub influienta diferitor actiuni mecanice la care este supus polimeru in procesele de prelucrare tehnologica sau in procesul de explotare a produselor din polimeri.s.in seminte.Reactia decurge datorita atomilor de H din pozitia orto si para.Eterii celulozii se intrebuinteaza la productia lacurilor a fibrelor solubile in apa.cu migrarea atomilor de H in rezultatul careia se formeaza 2 fragmente ale lantului macromoleculare.In rezultatul actiunilor mecanice asupra polimerului au loc transformari chimice si chimice a substantelor.Prelucrarea data se numeste vulcanizare.Celuloza la actiunea hidroxidului de sodiu.aminoliza.Degradarea mecanica a polimerului este cauzata de localizarea energiei mecanice in anumite sectoare ale lantului si aparitia tensiunilor interne.alcooliza. Celuloza Este o polizaharida.Polimerizarea are loc la presiune. Cauciucul capolimeric O importanta p/u industrie o au cauciucul obtinut din copolimeri 1.Degradarea poate mai avea loc sub actiunea apei.atunci in rezultatul policondensarii se obtin polimeri cu structura reticulata.La degradare se micsoreaza masa moleculara.3.echivalente cu energia legaturii chimice in rezultatul careia legatura se rupe.lichide.Butil cauciucul face parte din cauciucul rezistente la actiunea agentilor dinamici si din el se obtin gume cu parametri fizico-mecanici inalti.Se formeaza asa numita celuloza sodata sau alcaliceluloza.fotochimica.Dupa elasticitate capacitatea de incleiere cauciucul sintetic este mai inferioara cauciucului natural.Daca la reactie participa monomeri trifunctionali. Esterii celulozici Celuloza interactioneaza cu acidul azotic in prezenta acidului sulfuric concentrat in calitate de catalizator.Datorita prezentei a 3 grupe hidroxile libere celuloza formeaza eteri si esteri.Polimerul format are structura liniara si se intrebuinteaza la obtinerea maselor plastice pretioasefenoplaste.La prelucrarea celulozei cu alcalii apoi distrugerea cu disulfura de carbon.. Una dintre legaturile stabile la actiunea termica este legatura C-C.la novolacuri in prezenta catalizatorilor bazici are loc condensarea ulterioara in pozitia para.Cauciucul dat poseda o rezistenta inalta la actiunea uleiurilor si hidrocarburilor la actiunea solventilor nepolari.reactia decurge la to inalte are loc procesul numit fotoliza.rengen in stare solida si in forma de solutii de diferite concentratii. In dependent de agentul care provoaca degradarea se cunoaste degradare: 1. iono-radicalica. Degradarea termica La incalzire polimerii se supun diferitor modificari fizice si chimice insotite de eliminarea produselor gazoase.Datorita reactiilor de degradare se pot optine polimeri cu masa moleculara mai mica si pentru optinerea polimerilor grefati.Cu apa . 2. Degradarea fotochimica si degradarea sub influienta energiilor ionizante(radiante) Degradarea fotochimica-procesul decurge sub actiunea luminii.Cu ruperea lanturilor nu in locurile luate l aintimplare dar la capetele macromoleculei.Gumele obtinute din asa cauciuc poseda parametri fizico mecanici inalti.Deformarile multiple repetate apare oboseala dinamica.Esterii cu continutul azotului 11-12% se numesc edaxilina si se intrebuinteaza la confectionarea lacurilor si peliculelor.se schimba structura.De degradarea mecanica este legata notiunea de imbatrinire si oboseala.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful