1.

Noţiunea de comerţ nu defineşte: a) o funcţie economică; b) o profesiune, care se practică în cadrul economiei de piaţă, asigurând realizarea actelor de schimb; c) transferul titlului de proprietate; d) cumpărarea unui bun îndelungat pentru dotarea locuinţei. 2. Comerţul pune la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor bunuri şi servicii în condiţii de: a) timp, loc, cantităţi, sortiment, preţ; b) cantitate, preţ, poziţii sortimentale; c) unităţi de încărcătură pachetizate; d) structură sortimental preambalată şi codificată.
A

3. In codul comercial, actele de comerţ sunt definite ca: a) acte proforma specifice; b) acte de producţie industrială, de transport, de curtaj etc.; c) acte juridice de ramură; d) acte formale. 4. De-a lungul timpului, activitatea de comerţ s-a transformat într-o: a) activitate creatoare de utilităţi; b) activitate de servicii producătoare de satisfacţii; c) simplă activitate de intermediere; d) activitate complexă de transfer a proprietăţii.
A

5. In concluzie, comerţul nu este: a) un sector creator de utilităţi; b) un sector creator de bunuri; c) un reprezentant în serviciul utilizatorului; d) un reprezentat în serviciul producătorului. 6. Care dintre următoarele nu sunt acte de comerţ? a) acte naturale; b) acte financiar-contabile; c) acte potrivit teoriei accesoriei; d) acte formale. 7. Actele de comerţ naturale sunt: a) reprezentate de acele activităţi care, prin ele însele, reprezintă comerţ, dând profilul profesiunii celor implicaţi în realizarea lor; b) activităţile desfăşurate de agenţiile de schimb valutar; c) reprezentate de toate operaţiunile ce se referă la acele acte, care sunt pur civile prin natura lor, dar devin comerciale dacă sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activităţii sale comerciale; d) actele de comerţ a căror substanţă comercială este dată de forma lor. 8. Agentul A datorează 125 milioane lei agentului B, care la rândul său datorează o sumă asemănătoare agentului C. Agentul B poate cere agentului A să plătească agentului C, la o dată fixă, suma de 100 milioane lei utilizând:

a) b) c) d)

actele de comerţ proforma; actele de comerţ în virtutea teoriei accesoriei; actele de comerţ naturale; actele civile.

9. Excludeţi din următoarele enumerări obligaţiile ce nu sunt specifice comerciantului: a) ţinerea evidenţelor primare şi contabile, conservarea tuturor documentelor comerciale; b) plata impozitelor speciale, impozite pe beneficiul comercial, taxa asupra cifrei de afaceri, taxa pe valoarea adăugată; c) obligaţii ce decurg din calitatea de patron; d) respectarea reţetelor de fabricaţie. 10. Care dintre următoarele nu este restricţie cu privire la libertatea de a exercita diverse activităţi comerciale: a) determinarea şi stipularea incapacităţilor; b) stabilirea incompatibilităţilor; c) restricţii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ; d) organizarea sistemului de relaţii. 11. Stocarea mărfurilor asigură: a) utilizarea eficientă a depozitelor; b) aprovizionarea ritmică a populaţiei; c) echilibrul dintre oferta şi cererea de mărfuri în cadrul pieţei; d) valorificarea eforturilor investiţionale făcute pentru producerea mărfurilor. 12. Realizarea funcţiei comerţului privind fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia, formarea sortimentului comercial şi asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor presupune organizarea, în cadrul reţelei comerciale, a unor operaţiuni specifice, cum ar fi: a) preambalarea mărfurilor şi formarea sortimentelor comerciale; b) porţionarea şi sortarea mărfurilor după criterii comerciale; c) prelucrarea produselor; d) porţionarea, dozarea şi preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor (în cadrul alimentaţiei publice), sortarea după criterii comerciale, controlul continuu al calităţii. 13. Prin funcţiile asumate, comerţul îndeplineşte un rol important: a) faţă de producători; b) faţă de consumatori; c) atât în raport cu producătorii, cât şi cu utilizatorii finali sau intermediari; d) faţă de intermediari. 14. Concretizarea funcţiei comerţului privind crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare presupune: a) existenţa unei baze tehnico-materiale; b) existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal specializat; c) existenţa unui personal specializat; d) amplasarea magazinelor cât mai aproape de domiciliul cumpărătorilor.

Marcaţi principiile nespecifice de organizare a activităţii comerciale. Obiectul comerţului se referă la: a) punerea la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor a produselor naturale sau fabricate de care aceştia au nevoie. stabilirea legături între două sau mai multe stadii succesive ale producţiei. b) din perspectiva cererii. Rolul comerţului se concretizează în: a) distribuţia de mărfuri şi servicii. d) asigurarea abundenţei de produse. b) asocierea şi combinarea. se realizează prin: a) existenţa unui personal specializat. c) legătura dintre mai multe stadii succesive ale producţiei. Promovarea produselor. b) existenţa unor mijloace de transport adecvate. c) având în vedere obiectul afacerilor. regăsite în majoritatea ţărilor cu economii de piaţă: a) legalitatea. crearea de noi debuşee pentru produsele respective. menţinerea echilibrului ecologic. c) utilizarea diferitelor tehnici (publicitate la locul vânzării. d) a permite populaţiei o mai bună cunoaştere a produselor şi o mai bună exploatare a resurselor. aria de activitate.15. merchandising. concurenţa. d) asigurarea realizării produselor care sunt cerute. Comerţul interior. b) distribuţia şi asigurarea de bunuri şi servicii. c) profitul. d) asigurarea realizării produselor care sunt solicitate. specializarea. b) existenţa unui sistem de depozitare şi de conservare a produselor pe tot fluxul acestora. 18. comerţul exterior şi tranzitul reprezintă clasificarea comerţului: a) din punct de vedere geografic. protecţia consumatorilor. 19. 17. de la producător la consumator. . 20. c) existenţa unor locuri în care să se desfăşoare activitatea comercială. asigurarea realizării produselor care sunt cerute. c) stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii ale producţiei. o altă funcţie a comerţului. b) comercializarea bunurilor de consum în condiţii de maximă eficienţă. c) stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii de producţie. b) asigurarea abundenţei de produse. publicitate prin mass-media etc. pluralismul formelor de proprietate. d) conform dezvoltării în teritoriu a reţelei comerciale. d) existenţa unei baze tehnico-materiale. 21. protecţia mediului. pluralismul organizatoric. Printre condiţiile de desfăşurare ale comerţului nu se înscrie: a) existenţa unor agenţi de înalt profesionalism. 16. Rolul comerţului de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori nu presupune: a) punerea la dispoziţia acestora a produselor naturale sau fabricate.). libera iniţiativă.

dezvoltarea piramidală. micro-specializarea. b) Codul Comercial Român. organizarea concentrică. Izvoarele juridice care nu reglementează aria legalităţii. d) nivelul profitului şi repartizarea lui. 27. d) Hotărârile curente ale Comisiilor directoare din societăţile comerciale. 26. b) punctele slabe. d) ROMEXPO şi Consiliul pentru combaterea practicilor neloiale. c) proprietatea publică şi proprietatea privată. c) Codurile specializate pentru practicile loiale în domeniile publicităţii. Forma de proprietate cooperatistă a luat naştere în anul 1844 la: a) Paris (Franţa). Pluralismul formelor de proprietate semnifică existenţa unei multitudini de forme pentru exprimarea celor două elemente necesare definirii conceptului de proprietate: a) subiectul şi obiectul. a) Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei. 23. d) conţinutul şi formele de comercializare. b) Oficiile judeţene şi orăşeneşti ale Concurenţei. a mărfurilor. b) subiectul şi valoarea proprietăţii. b) libera circulaţie a capitalurilor. cu referire la comerţ. d) beneficiarul dreptului de posesie. Subiectul proprietăţii este: a) concretizat în bunuri şi servicii. Din punct de vedere al forţei. decizie şi uzufruct. direct sau indirect sunt: a) Constituţia. Prin Legea concurenţei (nr. concurenţii nu-şi studiază: a) punctele forte. c) Consiliul Concurenţei de la Camera de Comerţ şi Industrie a României. c) ponderea şi raportul dintre ele. c) orice structură organizatorică ce se constituie. a forţei de muncă. c) o conturare şi o consecinţă a existenţei şi garantării proprietăţii private. d) Hamburg (Germania). Libera iniţiativă este: a) dreptul agenţilor economiei de a disputa aceeaşi piaţă. d) obligaţia organelor centrale de a înlesni libera concurenţă. 24. promovării vânzărilor. 21/1996). utilizare. 28. b) Rochdale (Anglia). 25. b) doar individul. c) Londra (Anglia).d) structurarea numai după criterii merceologice. studiilor de piaţă stabilite de către Camera de Comerţ Internaţională. intrată în vigoare în februarie 1997 s-au instituţionalizat. . 22.

aria de activitate. b) legalitate.combinare. 34. d) aprovizionarea se face doar prin intermediul unor centrale de aprovizionare.combinarea presupune reunirea a două sau mai multe persoane fizice/juridice în scopul: a) fundamentării indicatorilor de performanţă a activităţii comerciale.29. Comerţul independent prezintă câteva caracteristici principale. lanţurile voluntare. c) pluralismul formelor de proprietate. asociere . 31. în cele mai frecvente cazuri. Din punct de vedere al conţinutului actului de schimb nu este recunoscută specializarea: a) comerţul cu ridicata. b) firmele funcţionează întotdeauna ca societăţi în nume colectiv sau cu răspundere limitată. livrare. limitarea la un anumit domeniu. 33. Comerţul asociat reprezintă un sistem de organizare a aparatului comercial care cuprinde: a) magazinele populare. b) constituirii unei structuri comerciale prin liberul consimţământ al părţilor contractante. d) comerţul de tranzit. d) practicarea numai unei anumite forme de comerţ. d) cooperării realizării de investiţii. c) capacitatea financiară a firmelor de comerţ independent este mare. b) aplicarea principiilor de organizare a activităţii comerciale la nivel microeconomic. 35. la o marfă. d) comerciantul proprietar este lipsit. 32. . Care dintre caracteristicile de mai jos corespunde comerţului independent: a) întreprinderile nu au nici o legătură cu organisme coordonatoare sau centralizatoare ale activităţii. c) comerţul integrat. familie sau sector de mărfuri. Specializarea activităţii comerciale evidenţiază: a) promovarea anumitor forme de vânzare. b) firmele de comerţ independent sunt impozitate pauşal. grupările cumpărătorilor grosişti şi magazinele colective ale independenţilor. liberă iniţiativă. 30. d) specializarea. c) dezvoltării strategice a pieţei unor produse. Pluralismul formelor organizatorice nu este un principiu consecinţă a aplicării următoarelor principii: a) dezvoltarea piramidală a comerţului. c) firmele funcţionează doar în comerţul cu ridicata. distribuţie a mărfurilor de la producători la consumatori. de o pregătire managerială. Identificaţi care din următoarele nu este caracteristică a comerţului independent: a) firmele de comerţ independent sunt în cea mai mare parte întreprinderi familiale. Asocierea . c) consacrarea într-un anumit gen de activitate. repartizarea magazinelor pe teritoriu. b) comerţul cu amănuntul.

în sectoare bine determinate. atât pentru recrutarea diverşilor detailişti. b) asigurarea libertăţii comercianţilor cu amănuntul de a se retrage în orice moment din cadrul lanţului. marile magazine. franciza şi grupările de cumpărare.b) cooperativele detailiştilor. c) lanţurile voluntare. numiţi „capetele lanţului". formând o organizaţie. prezintă anumite funcţii. magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. atât pentru liderii şi specialiştii grupării. Pentru a fî eficiente. 39. se unesc. b) în faptul că mai mulţi comercianţi cu amănuntul. Lanţurile voluntare. materializate în faptul că asociaţii dintr-o astfel de grupare nu au relaţii decât cu grupul respectiv. între acestea nu poate fi considerată: a) realizarea activităţii de comerţ cu ridicata. principii de organizare şi de acţiune. „Grupările de cumpărare" sau „cooperativele" comercianţilor cu amănuntul prezintă anumite avantaje şi inconveniente. d) competenţe scăzute pe plan tehnic şi pe plan uman. care acţionează în aceeaşi branşă sau similare. ca formă a comerţului asociat. după care atrag în grupul astfel format o parte din comercianţii cu ridicata. c) crearea şi asigurarea permanentă a unor mijloace manageriale moderne. comercianţi cu amănuntul. c) facilităţi de ordin administrativ. Marcaţi care din următoarele nu este considerat avantaj pe care „grupările de cumpărare" le prezintă pentru înşişi comercianţii cu amănuntul din asociaţii: a) ajutorarea în procesul de finanţare. d) cooperativele detailiştilor. d) selectarea şi urmărirea achiziţiilor de către comisii de specialitate din cadrul asociaţiei. se grupează între ei. atribuţii. cât şi pentru fiecare aderent în parte. Caracteristica generală a sistemului de asociere sub forma „lanţurilor voluntare" constă: a) în faptul că mai mulţi comercianţi cu amănuntul. lanţurile voluntare. b) membrii asociaţiei trebuie să respecte anumite reguli. după care atrag în lanţul astfel format o parte din colaboratorii lor.cadru: a) „grupările de cumpărare" trebuie să dispună de un anumit număr ridicat de aderenţi şi de o capacitate superioară de cumpărare a fiecăruia dintre aceştia. b) asigurarea unei fidelităţi din partea aderenţilor. 38. c) crearea unor exclusivităţi rezervate fiecărui comerciant cu ridicata. care îşi asumă şi funcţia de grosist. numiţi „capetele lanţului". 37. se grupează între ei. d) în faptul că mai mulţi comercianţi cu ridicata. care îşi asumă şi funcţiile comerţului cu amănuntul. d) utilizarea unei mărci comune doar pentru comercianţii cu ridicata. lanţurile voluntare. 36. care acţionează în aceeaşi branşă sau similare. cât şi pentru aprovizionarea unora dintre aceştia. se unesc. c) în faptul că mai mulţi comercianţi cu ridicata. „grupările de cumpărare" trebuie să ţină seama de o serie de condiţii-cadru. Marcaţi care din următoarele nu poate fi considerată condiţie. grupările cumpărătorilor grosişti şi magazinele colective ale independenţilor. formând o organizaţie. .

46. în anu 1960. d) depozitul central. c) sectorul materiilor prime. magazinele cu sucursale şi magazinele populare. c) cooperativele administraţiei. Care dintre următoarele nu este element specific privind funcţionarea magazinelor cu sucursale: a) direcţia generală.au anumite caracteristici proprii. magazinele colective ale independenţilor şi cooperativele de consum. c) Germania. d) Marea Britanie. fiecare raion reprezentând un magazin. 42. c) comerţului capitalist integrat. b) SUA.40. Grupările de cumpărare ale comercianţilor cu ridicata sunt întâlnite numai în: a) sectorul mărfurilor alimentare. d) marile magazine. b) sortimentul de mărfuri oferit este foarte larg. d) comerţului cooperatist integrat. 44. Din punct de vedere funcţional. magazinele populare şi lanţurile voluntare. c) preţurile produselor comercializate sunt mai mari decât la magazinele tradiţionale. d) sectorul mărfurilor nealimentare sau bunurilor destinate consumului intermediar. magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. d) serviciile comerciale se interferează cu produsele oferite. b) comerţului asociat.ca formă de organizare a comerţului integrat . d) forme de stat şi cooperatiste. 45. b) lanţurile voluntare. Magazinele colective ale independenţilor reprezintă o formă specifică de organizare a: a) comerţului independent. Care dintre cele enumerate mai jos nu este adevărată ? a) procesul de vânzare se desfăşoară pe o suprafaţă mare şi foarte mare. 41. b) direcţia comercială. în anii 1960. în anii 1960. 43. După natura participanţilor şi a formelor de proprietate. magazinele colective ale independenţilor au apărut pentru prima dată în: a) Suedia. c) forme capitaliste şi forme cooperatiste. b) sectorul de alimentaţie publică. în 1965. Marile magazine . specialiştii structurează sistemul de organizare a comerţului integrat în: a) forme capitaliste şi forme particulare. c) direcţia centrală. d Formele capitaliste ale comerţului integrat sunt: a) magazinele populare. . b) forme cooperatiste şi forme particulare.

însoţită de asistenţă tehnică. 52. b) cumpărările de mărfuri se realizează în cantităţi mari. a unor metode şi tehnici particulare. d) activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex. In raport cu producătorii. 49. Franciza nu este: a) o formă de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală. c) magazinele colective ale independenţilor şi cooperativele de consum. comercială şi managerială necesară. altele decât cele alimentare. b) magazinele colective ale independenţilor şi magazinele cu sucursale. datorită lansării şi achitării de comenzi de partizi mari de mărfuri. c) o modalitate de înfiinţare a unei afaceri. b) o formă de marketing şi distribuţie internaţională. cât şi celor importate.au anumite caracteristici proprii. 50. 51. Care dintre cele enumerate mai jos nu este adevărată? a) raioanele de produse alimentare reprezintă punctul de atracţie al fiecărui magazin. d) reprezintă un mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient. d) inexistenţa unor servicii comerciale bine puse la punct. Franciza. b) specializarea activităţii pe familii de produse. c) intervenţia acestora întreprinderii atât în cadrul fluxului produselor indigene. d) setul de servicii comerciale este complex. 48. A 53. comerţul cu ridicata nu îşi asumă rolul de: a) oferirea de preţuri avantajoase pentru detailişti. Marcaţi trăsătura nespecifică a comerţului cu ridicata: a) actele de comerţ au loc între întreprinderi economice. în sortiment industrial. c) constă în utilizarea mărcii unei firme cu bun renume.ca formă de organizare a comerţului integrat . b) continuarea fără întrerupere a activităţii producătorilor. ca sistem de distribuţie: a) are la bază o licenţă de ordin comercial acordată de către o întreprindere către o alta pentru exploatarea unei mărci originale. b) reprezintă un compromis între forme de distribuţie şi metode de vânzare. d) o formă de diversificare a pieţei. d) cooperativele administraţiei şi magazinele populare.47. c) toate produsele se vând la preţuri mai reduse sau foarte avantajoase faţă de alte tipuri de unităţi. b) raioanele. Formele cooperatiste ale comerţului integrat sunt: a) cooperativele de consum şi cooperativele marilor întreprinderi sau ale administraţiei. Marcaţi caracteristica nespecifică a întreprinderilor ce acţionează în cadrul verigii comerţului cu ridicata: a) mare acoperire financiară şi încadrarea cu personal de înaltă calificare. comercializează o gamă relativ restrânsă de produse. Magazinele populare . .

regularizarea producţiei şi oferirea de informaţii asupra modului în care sunt primite produsele de către consumatori. d) participarea activă la prospectarea detailiştilor şi campaniilor de promovare a vânzărilor iniţiate de producător. Dicţionarele de specialitate definesc comerţul cu amănuntul astfel: a) o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali. servicii prestate de personal de înaltă calificare. 54. Care dintre următoarele este funcţie a grosiştilor industriali: a) asigurarea circuitului de distribuţie al produselor de consum individual. 57. în general în cantităţi mici şi în stare de întrebuinţare. în sortiment comercial. c) prospectarea activităţii detailiştilor. b) slabă acoperire financiară. b) un ansamblu de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor. d) asigurarea prezenţei sale în toate zonele. corespunzător varietăţii cererii populaţiei. localităţile şi punctele populate. comerţul cu ridicata nu îşi asumă rolul de: a) informarea detailiştilor. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex punând la dispoziţia populaţiei absolut toate produsele realizate de producători industriali sau agricoli. 55. d) oferirea de produse în cantităţi mai mici detailiştilor decât dacă aceştia s-ar aproviziona direct de la producători. 58. c) include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali. întreprinderile de comerţ cu ridicata nu se caracterizează prin: a) specializarea activităţii pe familii de produse. c) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. 56. Faţă de comerţul cu amănuntul. Printre funcţiile specifice comerţului cu ridicata nu se numără: a) cumpărarea unor partizi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători. . cât şi de cei externi. livrat de producători.c) asigurarea de multiple servicii logistice. necomerciale. în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. 59. b) realizarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs industrial. d) transformarea sortimentului comercial. b) cumpărarea de mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici. Marcaţi funcţia comerţului cu ridicata: a) transformarea sortimentului industrial. spre a fi folosite în scopuri personale. format din cantităţi mari de produse de un anumit fel. b) fracţionarea partizilor de mărfuri şi livrarea acestora unităţilor comerciale cu amănuntul. c) existenţa unor servicii comerciale bine puse la punct. d) cercetarea permanentă a pieţei. b) stocarea unor cantităţi mari de mărfuri. c) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. d) intervenţia întreprinderilor de comerţ cu ridicata atât în fluxul produselor realizate de producătorii interni.

b) asigurarea prezenţei unităţilor sale în toate zonele. c) multiformă. tridimensională. monotemă. 62. complex de nevoi. Principalele direcţii de specializare a comerţului nealimentar sunt următoarele: a) monoprodus. d) activitatea sa nu încheie circuitul economic al mărfurilor. Marcaţi funcţia nespecifică comerţului cu amănuntul: a) cumpără mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici. c) alimentaţie publică. literatura de specialitate grupează activitatea de comerţ cu amănuntul în trei domenii distincte. multisectorială. monosector. monosector.efectuează comerţ cu amănuntul. b) activităţi de producţie. Alimentaţia publică reprezintă o formă de activitate mai complexă în cadrul comerţului cu amănuntul. . c) desfăşurarea unei intense activităţi clasice. d) cumpărarea unor cantităţi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători. în sortiment comercial. bisectorială. 61. b) complexă. monoclientelă.d) orice organizaţie care practică acest gen de comerţ . b) revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul. Marcaţi categoria de activităţi nespecifice alimentaţiei publice: a) activităţi de transformare a sortimentului industrial. d) comerţ nealimentar. Marcaţi funcţia comerţului cu amănuntul: a) transformarea sortimentului industrial. multisectorială. monoprodus. în funcţie de caracteristicile merceologice ale mărfurilor. c) intensă activitate comercială. livrat de producători. Comerţul alimentar prezintă o serie de caracteristici. 63. b) complexe de nevoi. c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex punând la dispoziţia populaţiei absolut toate produsele realizate de producători industriali sau agricoli. d) monoprodus.fie că este vorba de producători. d) desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală şi a unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial. 65. corespunzător varietăţii cererii populaţiei. Marcaţi caracteristicile nespecifice: a) existenţa unei reţele de mari unităţi generale. multiformă. localităţile şi punctele populate. b) combinarea raţională a diferitelor tipuri de mari suprafeţe comerciale cu existenţa unor mici unităţi specializate şi de completare. multifactorială. 64. Marcaţi domeniul nespecific comerţului cu amănuntul: a) comerţ alimentar. c) asigurarea unui sortiment extrem de complex. 60. d) prestare de servicii. detailişti sau grosişti . multiformă. format din cantităţi mari de produse de un anumit fel.

Marcaţi variantele nespecifice: a) vânzări prin curier. în SUA. 69. b) în funcţie de tipul cumpărătorilor. prin corespondenţă. d) deceniul 5 al secolului 20. c) vânzarea prin televiziunea cablată. d) vânzarea la domiciliu şi vânzările pe bază de catalog. b) deplasarea itinerantă pe distanţe mici a unor vânzători ambulanţi. d) organizarea unui comerţ itinerant. b) vânzarea prin videotext. Piaţa vânzărilor fără magazine poate fi segmentată în diverse moduri. fără documente materiale utilizând o serie de tehnologii. vânzări electronice. 68.1945. cash and carry. magazine discount. a fost realizat pentru: a) transmiterea mesajelor structurate în industria transporturilor. d) în funcţie de factorii concurenţiali. c) Internet. d) „home video shopping" şi videotext. Primul standard EDI (Electronic Data Interchange). prin telefon. 71. c) gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul pieţelor obişnuite. c) deceniul 8 al secolului 20. c) comerţ stabil. 67. b) unităţi clasice de desfacere şi prin automate. Comerţul electronic reprezintă schimbul informaţiilor de afaceri prin reţele informatice. hipermagazine. Comerţul stabil poate fi realizat prin: a) corespondenţă şi pe bază de catalog.66. comerţ iară magazine. hipermagazine. 70. Vânzările tradiţionale fără magazine cuprind în structura lor: a) vânzarea electronică. b) 1930. automate comerciale. în funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează mărfurile. apărut în anul 1968. c) clasificarea şi structurarea informaţiilor. d) protecţia mediului de afaceri. 73. Comerţul electronic datează din: a) deceniul 6 al secolului 20. comerţ fără magazine. se întâlnesc: a) comerţ cu autoservire. b) magazine normale. c) în funcţie de tipul întreprinderii comerciale. Marcaţi tehnologiile nespecifice: a) EDI (Electronic Data Interchange). b) reglementarea calităţii serviciilor. Comerţul mobil se poate realiza în mai multe variante. Marcaţi criteriile de segmentare nespecifice: a) în funcţie de mijloacele utilizate în procesul de comercializare a mărfurilor. d) supermagazine. 72. comerţ mobil. . realizat cu ajutorul unor mijloace de transport specializate.

c) partenerii sunt în număr nelimitat fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi. c) globalizarea afacerilor. c) menţinerea calităţii mărfurilor. costurile necesare ambalării produselor. Comerţul electronic. d) informarea mai bună a potenţialilor clienţi . 74. făcând posibil contactul direct între furnizori şi clienţi. spre deosebire de cel clasic. simplificarea sistemelor de decontare şi de plată. Internet-ul . d) reţele electronice prin cablu. d) reţelele deschise sunt neprotejate. 76. b) eliminarea unor operaţii manuale şi reducerea erorilor în manipulare. d) reducerea costurilor şi libertatea comunicaţiilor. operativitatea crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale. Costurile standard de intrare în e-comerţ nu sunt încadrate în următoarele categorii: a) investiţii şi costuri de operare (costurile pentru calculator.). b) scăderea veniturilor micilor comercianţi prin participarea la afacerile mai mari. c) taxele vamale în cazul expediţiilor între ţări. 79. cu costuri mici. d) crearea condiţiilor pentru liberalizarea actelor de comerţ. sofîtware-ul necesar. 78. c) integrarea mai uşoară şi mai strânsă a furnizorilor locali şi străini în cadrul lanţului de aprovizionare. 75. 77.sistem deschis la scară planetară . Printre avantajele comerţul electronic nu se înscrie: a) accesul la serviciile şi produsele furnizorilor din lumea întreagă. oferă multiple avantaje. b) comisioane pentru tranzacţiile cu cărţi de credit. reducerea pierderilor în timpul transportului şi un design mai bun al ambalajului. Printre aspectele ce nu necesită rezolvare în domeniul vast al comerţului prin Internet se înscrie: a) reglementarea juridică a afacerilor pe Internet. c) Buletine electronice de informare. impozite. b) scăderea oportunităţilor de afaceri. b) piaţa este deschisă la scară globală. Marcaţi avantajele nespecifice: a) facilitarea stabilirii relaţiilor între partenerii potenţiali. instalarea site-ului web. în domeniul comerţului. taxele pentru furnizorul de servicii Internet etc. d) reducerea şi eliminarea intermediarilor. c) schimbarea naturii pieţei dintr-o locaţie fizică într-una virtuală.nu a însemnat: a) globalizarea afacerilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.b) E-mail (poşta electronică). transferul electronic al fondurilor. Printre particularităţile comerţului electronic prin Internet nu se înscrie: a) limitarea numărului de intermediari. chiria pentru liniile folosite. b) garantarea informaţiilor şi credibilitatea acestora. .

Comerţul electronic prin Internet are o serie de particularităţi. aplicaţiile nespecifice: a) matriciale. b) nivel ridicat de dispersie. Identificaţi afirmaţia adevărată: a) pentru a obţine profit firmele care practică un comerţ electronic nu trebuie să se supună unor reguli asemănătoare cu cele de pe piaţa reală. Marcaţi particularităţile nespecifice: a) piaţa este deschisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua. fiind cunoscuţi şi necunoscuţi. c) ritm evolutiv mai lent. c) teleshoping. Comerţul electronic nu este limitat numai la Internet. b) comerţul prin Internet nu reprezintă un instrument util în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM. 86. Din punct de vedere teoretic.urilor). Piaţa rurală se caracterizează prin: a) mobilitate. mulţi reţele. c) comercializarea produselor unicat. b) accesul limitat al vizitatorilor. 82. Piaţa urbană se caracterizează printr-un: a) grad ridicat de concentrare.d) cheltuielile cu achiziţionarea produselor. 84. reţele proprii ale corporaţiilor. Excludeţi. 83. d) ansamblul operaţiunilor privind vânzarea de produse. cataloage de vânzare pe CD . c) comerţul prin Internet nu reprezintă un factor decisiv în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM. d) „activităţile" de comerţ electronic se supun. b) informarea clienţilor şi a furnizorilor. d) protecţia consumatorilor on-line. aceloraşi reguli ca în comerţul tradiţional. b) videotext. Elementul care nu influenţează cumpărarea produselor şi serviciilor pe Internet este: a) utilizarea unor termeni unici pentru descrierea produselor şi/sau serviciilor. limitarea valorică a unei livrări. . c) ansamblul sau localul în care se oferă produsele spre vânzare şi ansamblul consumatorilor şi cumpărătorilor. c) partenerii sunt în număr nelimitat. noţiunea de piaţă reprezintă: a) o categorie economică care îşi găseşte expresia în totalitatea actelor de vânzarecumpărare privite în unitate organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară. d) grad ridicat de omogenitate în profil teritorial şi prin mari deosebiri de la o zonă la alta. 81. în general. d) mediu of . el include un număr larg de aplicaţii în sistem.urilor). prin marcare. 80. d) reţelele deschise sunt neprotejate. de unde necesitatea securizării acestora. 85.line. b) ansamblul tranzacţiilor efectuate într-o arie geografică determinată.ROM.

d) schimburile directe de mărfuri între marile magazine din diferite ţări. d) reducerea treptată a consumului natural. d) intensificării afacerilor internaţionale. Producţia bunurilor industriale şi agricole. d) puterii de cumpărare. b) crearea unor societăţi mixte. b) ofertei de mărfuri. c) perfecţionarea sistemului bancar. b) importurile de produse. In procesul de unificare a pieţelor interne nu poate fi considerat element favorizant: a) dezvoltarea puternică a societăţilor producătoare multinaţionale. b) volumul ofertei de mărfuri. d) nivel mai ridicat de organizare a activităţii comerciale. în cadrul cărora un rol deosebit de important revine: a) dezvoltării investiţiilor. d) posibilităţile satisfacerii cererii utilizatorilor finali. în esenţă. Care din următoarele enumerări nu este factor de influenţare a pieţei bunurilor şi serviciilor: a) producţia industrială şi agricolă. 87. 92. d) intensificarea interdependenţelor dintre diferite state. d) modul de materializare a activităţii care formează obiectul actului de vânzare.b) elasticitate. constă în: a) amplificarea schimburilor comerciale. c) faptul că reflectă în totalitate consumul dintr-o anumită zonă. 88. c) cererii de mărfuri. Procesul integrării europene este determinat şi condiţionat de un ansamblu de factori. 93. b) natura consumului. Integrarea economiei europene. factor principal al evoluţiei pieţei nu determină: a) puterea de cumpărare. b) dezvoltarea relaţiilor de colaborare dintre state. b) revoluţiei tehnico-ştiinţifice. 90. c) posibilităţile satisfacerii cererii consumatorilor. c) amplificării relaţiilor dintre state. 89. c) numărul vânzătorilor şi al cumpărătorilor. Piaţa bunurilor şi serviciilor se subdivide în piaţa bunurilor de consum individual şi piaţa bunurilor industriale şi de echipament după criteriul: a) aria geografică sau perimetrul în cadrul căruia se desfăşoară confruntarea dintre cerere şi ofertă. Importurile de produse influenţează piaţa bunurilor şi serviciilor prin intermediul: a) preţurilor bunurilor şi serviciilor. . c) diversificarea colaborărilor pe plan economic şi politic.cumpărare. A 91. c) consumul aparent.

c) eliminarea graniţelor dintre state. b) delimitarea unor zone de schimb. c) realizarea unor proiecte comune de dezvoltare a industriei şi comerţului. b) liberalizarea serviciilor de telecomunicaţii. d) liberalizarea serviciilor bancare. 99. 95. c) constituirea unor zone de comerţ cu Uniunea Europeană. c) cadrul general a unui Acord de Asociere.. ţările din Europa Centrală şi de Est au convenit: a) marcarea unor zone comerciale. b) construcţia unor obiective comerciale. semnat la 25 martie 1957. Piaţa Unică Europeană presupune: a) dezvoltarea unei pieţe de mari dimensiuni în centrul Europei. c) eliminarea discriminărilor de naţionalitate privind angajările. b) condiţiile specifice din fiecare ţară. semnat la 10 mai 1950. 101. d) crearea unui cadru juridic transeuropean. Libera circulaţie a capitalului implică: a) înlăturarea controlului asupra tranzacţiilor de capital. Libera circulaţie a serviciilor nu înseamnă: a) liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări. . b) recunoaşterea diplomelor. d) proiecte comune sociale. a persoanelor. armonizarea instituţională în sectorul financiar-bancar. b) Tratatul de la Roma. a serviciilor şi a capitalurilor. folosirea echipamentului de protecţie etc. Acordurile încheiate cu ţările Est şi Central Europene au la bază: a) rezultatele unor cercetări ştiinţifice. 100. Libera circulaţie a persoanelor nu înseamnă: a) armonizarea politicilor sociale. c) eliminarea discriminărilor de naţionalitate privind angajările. c) adoptarea de directive specifice privind durata săptămânii de lucru. c) Acordul Unic European din 1987 şi Tratatul adoptat la Maastricht din 1992. semnat la 9 mai 1952. d) constituirea unor unităţi transeuropene. b) recunoaşterea diplomelor. b) libera circulaţie a mărfurilor. 98. d) Tratatul de la Berlin. Prin Acordurile de asociere. d) liberalizarea serviciilor de transporturi. Excludeţi tratatul ce nu are nimic comun cu constituirea Uniunii Europene: a) Tratatul de la Paris. d) liberalizarea serviciilor de transporturi. d) modelul tip de Acord European de Asociere 97.94. 96. Acordurile Europene şi Acordurile Interimare privind comerţul şi aspectele legate de comerţ au drept obiectiv: a) stabilirea graduală a unei zone de comerţ liber într-o perioadă maximă de 10 ani.

Comerţul cu amănuntul ar trebui să nu se îndrepte spre: a) aprovizionarea directă de la producători. d) nestimulării investiţiilor. d) diversificarea gamei de produse şi servicii oferite consumatorilor. d) utilizarea de către producători a unor materii prime de calitate. 104. nu se numără: a) promovarea şi susţinerea unei politici concurenţiale. 106. Distribuţia fizică trebuie îmbunătăţită îndreptându-se cu prioritate şi spre recepţia calitativă a mărfurilor prin: a) introducerea unor clauze speciale privind calitatea mărfurilor în contractele încheiate cu furnizorii. c) ansamblul trebuinţelor oamenilor. b) scăderea gradului de dotare cu utilaje comerciale moderne. Aparatul logistic constituie unul din punctele slabe ale agenţilor economici. Avantajul aşteptat de la Piaţa Unică Europeană este: a) creşterea costului creditului. unităţilor economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii.102. considerate la scară socială. d) schimbarea bunurilor sau serviciilor consumate. b) cadru ce cuprinde satisfacerea societăţii în ansamblu. c) îmbunătăţiri ? performanţelor în confruntarea cu o concurenţă mai dură. b) modernizarea depozitelor existente. c) scăderea puterii de cumpărare. Nevoia de consum poate fi definită drept: a) nivelul la care oamenii îşi ating scopurile materiale. b) creşterea măsurilor de protecţie socială. 105. De aceea. firmele româneşti în vederea integrării României în circuitul economic comunitar nu trebuie să acţioneze pentru: a) achiziţionarea unui parc propriu de mijloace auto. datorită: a) alocării ineficiente a factorilor de producţie. Printre domeniile în care ţările din Centrul şi Estul Europei trebuie să se pregătească în vederea accelerării acquis . speciale. c) dotarea cu noi utilaje. 108. c) restructurarea agriculturii. al unităţilor economice şi instituţiilor şi al fiecărui individ în parte. d) creşterea economică mai puternică şi crearea de locuri de muncă. b) exploatării ineficiente a economiilor rezultate. b) reducerea competitivităţii agenţilor economici.ului comunitar. . c) modernizarea condiţiilor de servire şi practicarea unor forme moderne de vânzare. 107. Piaţa Uniunii Europene contribuie la îmbunătăţirea economică a statelor membre. d) neasigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru păstrarea mărfurilor. cu bunuri şi servicii nou create. d) retragerea statului din sfera antreprenorială. b) modernizarea şi creşterea gradului de utilizare a parcului existent. c) achiziţionarea de noi mijloace de transport. 103. de capacităţi variate.

combustibil) se face în funcţie de: a) caracterul nevoilor. 111. Structura consumului în consum de bunuri durabile. 114. locuinţe etc. d) modalitatea de exprimare. materiale. nivelul de trai. c) volumul şi structura cheltuielilor efectuate de populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe. 115. b) factori demografici. Structura consumului în consum intermediar şi consum final se face în funcţie de: a) tipul produsului implicat în procesul să de realizare. consum de bunuri semidurabile şi consum de bunuri nedurabile se face în funcţie de: a) tipul produsului implicat în procesul său de realizare. condiţiile de muncă. c) factori imateriali. b) caracterul nevoilor. Gruparea nevoilor în nevoi materiale. c) factorii de influenţă ai nevoilor. nevoi spirituale şi nevoi sociale se face în funcţie de: a) mobilul formativ al nevoilor. b) mobilul formativ al nevoilor. b) factori demografici. d) locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii. c) volumul şi structura cheltuielilor efectuate de populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe. Evoluţia în timp a produsului naţional brut şi a cheltuielilor de consum evidenţiază: a) oscilaţiile sezoniere ale consumului şi ponderea mare a cheltuielilor respective în bugetul personal. 110. b) importanţa consumului în formarea PNB -ului (şi de aceea consumul este cel mai stabil dintre toate fluxurile de cheltuieli). b) locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii. condiţiile de viaţă etc. 112. . d) durata de viaţă a produselor. b) durata de viaţă a produselor. Producţia. Fenomenele de ordin psihologic şi sociologic fac parte din categoria de factori de influenţă a nevoilor de consum: a) factori subiectivi. d) factori obiectivi. d) modul de satisfacere a nevoilor. Gruparea nevoilor în nevoi de bază ale existenţei (hrană. d) factori obiectivi.) şi nevoi generate de procesul de producţie (materii prime. 113. îmbrăcăminte. fac parte din categoria de factori de influenţă a nevoilor de consum: a) factori subiectivi. c) factori materiali. c) factorii de influenţă a nevoilor. investiţiile.109.

d) gradul de corelare a cererii cu oferta. 119. 120. b) gradul de corelare a cererii cu oferta. d) efectivă. aceasta nu poate fi: a) curentă.c) dezvoltarea primitivă a industriei ofertante de bunuri de consum. d) mai mult de trei. d) producători. 122. Clasificarea cererii de mărfuri în cerere fermă şi cerere spontană se face în funcţie de: a) modul în care cererea se formează şi se fixează asupra produselor. 116. c) propensiune. b) posibilitatea de manifestare a nevoilor. Limitele consumului nu sunt date de: a) stat. d) intensificarea eforturilor statului de a rezolva problemele sociale. a 121. d) mediul de marketing ce caracterizează diferitele zone geografice. c) rară. In funcţie de modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri. b) trei. Delimitarea cererii de mărfuri în cerere efectivă şi cerere potenţială se face în funcţie de: a) raportul dintre cerere şi ofertă. c) posibilitatea de manifestare a nevoilor. b) însăşi colectivitatea consumatorilor. In concepţia lui Kotler şi Dubois definiţia cererii de mărfuri nu comportă următorul element: a) produsul. b) posibilitatea de manifestare a nevoilor. c) modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri. 118. . b) periodică. c) categoria de clientelă. Delimitarea cererii de mărfuri în cerere satisfăcută şi cerere nesatisfăcută se face în funcţie de: a) gradul în care mărfurile participă la satisfacerea trebuinţelor. c) condiţiile de aprovizionare a populaţiei. c) una. d) existenţa magazinelor în zonele de locuit. 117. b) consumul. Câte posibilităţi de comensurare a relaţiei economice fundamentale dintre consum şi economii există? a) două. d) modului în care cererea evoluează în timp.

profesii. Oferta de mărfuri se referă la: a) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie şi stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. c) fondurile de mărfuri din magazine.123. 128. b) gradul de corelare a cererii cu oferta. . b) o dorinţă de manifestare. c) posibilitatea de manifestare a nevoilor. 124. Dintre următoarele enumerări ce grupare de factori influenţează cererea de mărfuri: a) numărul şi structura populaţiei grupate pe ramurile economiei naţionale. b) mărfurile din depozitele de gros. d) modului în care cererea evoluează în timp. crescândă şi descrescândă se face în funcţie de: a) modul în care cererea se formează şi se fixează asupra produselor. d) descrescândă. c) numărul şi structura populaţiei pe medii (urban. b) crescândă. c) constantă. d) fondurile de mărfuri oferite de producători. c) o solvabilitate corespunzătoare. b) numărul şi structura populaţiei pe localităţi urbane. c) fondurile de mărfuri din depozite. este: a) curentă. Oferta de mărfuri cuprinde: a) toate produsele destinate consumului intermediar. grad de cultură şi instruire. Cererea efectivă se manifestă pe piaţă având: a) o insolvabilitate. 125. care are în vedere evoluţii în cadrul cărora proporţiile acesteia se menţin neschimbate pe o perioadă de timp mai îndelungat. c) profitul investitorilor. c) toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulaţiei. 130. 127. Cererea. b) toate produsele destinate consumului final. Oferta reală sau efectivă este constituită din: a) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. d) toate produsele vândute. Clasificarea cererii de mărfuri în cerere constantă. 126. b) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie în cursul unei perioade. Din categoria factorilor economici ce influenţează cererea de mărfuri nu fac parte: a) investiţiile. rural). sexe. d) un comportament specific. 129. d) fondurile de mărfuri furnizate de producători. d) numărul şi structura populaţiei pe vârste. d) veniturile şi preţurile. b) oferta.

comerciale. d) imaginii de produs. fiabilitate.131. Care dintre următoarele nu este criteriu de structurare a ofertei de mărfuri ? a) criteriul merceologic. 134. în funcţie de criteriul merceologic. c) materii prime. produse destinate consumului intermediar şi produse de echipament se face în funcţie de: a) durata de viaţă a diferitelor categorii de produse. b) bunuri primare de consum. oferta de mărfuri cuprinde următoarele grupe de produse: a) bunurilor durabile şi a celor nedurabile. c) produselor destinate consumului final. Structura ofertei în produse destinate consumului final. ergonomice. d) produselor destinate consumului intermediar. b) produselor şi serviciilor comerciale ataşate produsului. 133. comerţul stabileşte relaţii atât cu: a) producătorii. in calitatea lui de intermediar între producţie şi consum. c) destinaţia produselor în procesul de consum. d) mărfurile uzate fizic şi moral. precum şi componente acorporale deosebite. . b) consum redus de materii prime şi materiale. d) produse semipreparate. bunuri de necesitate medie şi bunuri de prisos. b) produselor alimentare şi a celor nealimentare. Noţiunea de produs nou are în vedere un bun material ce prezintă: a) elemente constructive. b) durata de viaţă a diferitelor categorii de produse. funcţionale. 137. marcă sau întreprindere. organismele guvernamentale. c) apariţiei produselor noi. c) ciclul de viaţă al produselor. cu consumatorii. 135. b) mărfurile de cerere rară sau întâmplătoare. Produsele de utilizare productivă sunt grupate astfel: a) produse destinate consumului intermediar şi final. Oferta pasivă se referă la: a) mărfurile greu vandabile. realizat în vederea satisfacerii superioare a cerinţelor de consum sau a acoperirii unui spectru mai larg de nevoi. c) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic. echipament industrial şi furnituri. 138. d) o sursă de realizare a unor profituri deosebite pentru producători şi comercianţi. d) gradul de corelare a cererii cu oferta. d) destinaţia produselor în procesul de consum. c) consum redus de energie şi materiale energetice. 132. Diferenţierea şi individualizarea ofertei în procesul concurenţial nu se realizează prin intermediul: a) personalului comercial. b) criterii merceologice. valenţe estetice. b) producătorii. semifabricate. 136.

139. b) relaţii precontractuale. c) studierea sistematică a pieţei. în timpul negocierii se urmăreşte: a) adaptarea progresivă a poziţiilor participanţilor la negociere. cercetarea ştiinţifică permanentă a partenerilor de afaceri . d) un proces organizat de comunicare între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. c) relaţii contractuale şi relaţii financiare. Procesul organizat de comunicare între parteneri se referă la: a) b) c) d) crearea unui climat de afaceri. b) o acceptare a propunerilor partenerului de afaceri. Negocierea comercială se face în scopul: a) finalizării relaţiilor cu partenerii de afaceri. informarea comercianţilor de către producători cu privire la produsele pe care le pot oferi spre vânzare. cercetarea pieţei comercianţilor. Relaţiile comercianţilor cu producătorii pot fi structurate astfel: a) relaţii de schimb şi relaţii de negociere. b) relaţiile contractuale şi postcontractuale. ansamblul de iniţiative. Relaţiile comercianţilor cu producătorii reprezintă: a) formele pe care le îmbracă întâlnirile de negociere. 143. plata la termenele stabilite a facturilor emise de furnizori 142. 140. contacte. servicii şi relaţii financiare. schimburi de informaţii privind evoluţia pieţei bunurilor şi serviciilor. . crearea de noi produse. 144. c) ansamblul formelor organizatorice. d) producătorii. ansamblul de relaţii de afaceri dintre partenerii comerciali. consumatorii. d) relaţii privind schimbul de mărfuri. d) formele şi relaţiile precontractuale şi contractuale dintre partenerii de schimburi de mărfuri şi servicii. cercetarea nevoilor populaţiei. c) un proces de menţinere a unui climat de afaceri. b) întreţinerii permanente a unor relaţii cu partenerii de afaceri.c) producătorii. d) analiza sistematică a relaţiilor cu partenerii de afaceri. negocierea se poate defini ca: a) un schimb de informaţii. discuţii etc. relaţii contractuale şi relaţii postcontractuale. b) obţinerea celor mai mari profituri. tehnice şi juridice care pregătesc sau însoţesc înfăptuirea actelor de schimb dintre producător şi consumator.. 141. 145. informaţii. schimburi de mesaje. Din perspectiva afacerilor. formulării şi fundamentării clauzelor contractuale se poate acţiona pe următoarele căi: a) derularea corespunzător programărilor a livrărilor de mărfuri. c) realizarea unor contracte performante. în vederea unei bune informări a partenerilor de piaţă. organismele locale de dezvoltare comercială. consumatorii. instituţiile şi organismele de protecţie a consumatorilor. b) cercetarea pieţei producătorilor. d) cunoaşterea concurenţilor.

d) continuării discuţiilor pentru extinderea relaţiilor cu ofertanţii.c) formulării unei înţelegeri reciproc acceptabile. identificarea partenerilor potenţiali de afaceri. Compromisul în negociere reprezintă: a) renunţarea la opinie. b) intimidării partenerului. în scopul de a crea. Contractul comercial este definit ca fiind: a) acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane. anticiparea obiectivelor partenerului. stabilirea legăturilor de afaceri cu partenerii potenţiali. c) obţinerii celor mai bune condiţii de contractare. d) deblocarea tratativelor. b) acceptarea opiniei partenerului. evoluţia în timp a cotei lor de piaţă. modifica sau şterge raporturi juridice de drept comercial. c) renunţarea unilaterală de către un partener de tratative la unele din condiţiile formulate pentru realizarea acordului. Marcaţi tehnica nespecifică: a) comunicarea. materializată în contractul comercial. 146. d) continuării relaţiilor de schimb pe toată perioada sezonului. Orice negociere comercială ar trebui privită ca pe o relaţie de colaborare de tip: a) „pierdere . . c) „pierdere . d) stabilirea echipei de negociatori. c) ascultarea activă a partenerului. b) solicitarea. d) argumentaţia. concesia reprezintă: a) renunţarea la opinie. b) „câştig . simularea negocierii. d) soluţia la care ajung partenerii prin acordarea de concesii reciproce. b) acordul exprimat verbal dintre mai mulţi parteneri. c) definirea obiectivelor proprii. 149. b) acceptarea opiniei partenerului. c) documentul de urmărire a realizării înţelegerilor făcute în timpul negocierii.câştig". b) cunoaşterea pieţei interne. 147. 152. concesia şi compromisul se realizează cu scopul: a) deblocării tratativelor şi facilitării perfectării contractului. în negociere. Pregătirea negocierii nu se realizează prin intermediul următoarelor acţiuni: a) cunoaşterea principalelor coordonate ale activităţii concurenţilor.pierdere". d) înţelegerea dintre doi parteneri cu privire la livrarea fizică a mărfurilor.câştig". în negociere. Negocierile se desfăşoară pe baza unor tehnici precise de negociere. c) ascultarea activă. 151. 148.pierdere". d) „câştig . a climatului de afaceri. 150.

157. Procesul global de cumpărare este structurat pe mai multe faze. b) reţeaua comercială cu amănuntul şi de depozite.153. d) reţeaua urbanistică şi de transport. d) un magazin universal amplasat în centru comercial de o deosebită importanţă. 160. c) obiectul actelor de schimb. de brevet. Totalitatea mijloacelor fizice şi a bunurilor de inventar necesare desfăşurării activităţii comerciale defineşte: a) baza tehnico-materială a comerţului. contractele de leasing. clauzele unui contract sunt determinate de: a) voinţa părţilor. 159. comercial. b) valoare de peste 10 milioane lei şi utilizarea de către 100 de salariaţi. d) marfa asupra căreia poartă obligaţiile partenerilor. c) decizia de cumpărare. c) condiţiile contractului. în sens practic. c) asigurarea unor raporturi corespunzătoare între personalul comercial şi consumator. 156. d) finalitatea acordurilor. Marcaţi faza nespecifică: a) etapa formării opiniei privind pregătirea clientului. contractele de cooperare economică sunt structurate în funcţie de: a) complexitatea şi structura lor. Contractele de antrepriză. prin obiectul contractului se înţelege: a) denumirea contractului. b) părţile contractante. în esenţă. contractele de livrare de materii prime. De regulă. de inovaţie. b) faza anterioară cumpărării. sistemul relaţiilor comerţului cu consumatorii nu presupune: a) organizarea unui cadru propice de dialogare cu consumatorii. b) obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ anumite condiţii. d) finalitatea contractului. Prin mijloc fix se înţelege: a) un obiectiv economic construit. b) obiectul contractului. 155. materiale şi produse. d) stabilirea legăturilor de afaceri cu producătorii. b) crearea unei ambianţe favorabile realizării actului de vânzare-cumpărare. b) durata pe care se încheie. c) scopul urmărit. d) faza posterioară cumpărări i. 158. c) un depozit de mare capacitate şi în care se practică tehnologii moderne. c) infrastructura comercială. 154. Principalele condiţii îndeplinite cumulativ pentru un mijloc fix sunt: a) funcţionarea la parametrii proiectaţi şi obţinerea profitului programat. contractele de licenţă. .

d) aparate şi instalaţii de măsurare. construcţii speciale. b) clădiri. maşini. 163. control şi reglare. unelte. materiale tipizate şi imprimate. b) tipodimensiuni. Marcaţi categoriile de mijloace fixe ce nu sunt preponderente în comerţ: a) clădiri. b) capacităţile puse în funcţiune parţial. aparate şi instalaţii de lucru. Legal. control şi reglare. 164. mijloace de transport. d) funcţionarea la parametrii proiectaţi şi o durată de funcţionare mai mare de un an. După rolul lor în cadrul circulaţiei mărfurilor se pot delimita anumite mijloace fixe. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. plantaţii. Performanţele de exploatare a mijloacelor fixe sunt definite prin o serie de indicatori. unelte. . d) intensităţii de exploatare. plantaţii. Exprimarea calitativă a mijloacelor fixe se face pe baza: a) performanţelor lor în exploatare. construcţii speciale. d) mijloace de transport. 162. inventar gospodăresc. b) mobilier şi utilaj comercial. b) animale de muncă. b) performanţelor lor de proiectare. c) gradul de modernizare. c) duratei de exploatare. Mijloacele fixe îşi transmit valoarea asupra mărfurilor vândute sau fabricate şi sunt recuperate pe seama: a) investiţiilor. b) creditelor. c) animale de muncă. c) aparate şi instalaţii de măsurare. 161. d) animale de muncă. utilaje şi instalaţii de lucru. Marcaţi indicatorii nespecifici: a) parametrii de funcţionare. c) maşini. nu sunt considerate mijloace fixe: a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie. Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe anumite categorii. d) amortizărilor cuprinse în cheltuielile de circulaţie. plantaţii. utilaje şi instalaţii de lucru. 165. instrumente. c) contribuţiei investitorilor. d) obiectele de inventar 166. inventar gospodăresc.c) o valoare mare şi o durată de funcţionare mai mare de un an. Marcaţi mijloacele fixe nespecifice: a) reţeaua unităţilor operative ale comerţului cu amănuntul şi ale comerţului cu ridicata. Marcaţi categoriile nespecifice: a) imprimante. d) gradul de uzură. mijloace de transport. c) clădirile. 167.

Reţeaua de unităţi cu amănuntul prezintă particularităţi sub aspectul structurii. indiferent de durata de utilizare/funcţionare. Gradul de modernizare a mijloacelor fixe se determină ca un raport dintre: a) efortul şi efectul operaţiunilor. directe. 169. b) sfera circulaţiei mărfurilor. indiferent de valoarea lor. Obiectele de inventar sunt: a) bunuri de valoare foarte mare şi durata de funcţionare de 3 ani. Obiectele de inventar sunt: a) bunuri de valoare mică. c) caracterul activităţii principale a depozitului. 170. c) bunuri de orice valoare cu durata de funcţionare de peste un an. b) bunuri cu o durată de utilizare/funcţionare mai mică de un an. d) medii social-economice: urban. b) forme de vânzare: liber . mărimii şi amenajării bazei tehnico-materiale pentru diferite structuri. 171. Marcaţi structurile nespecifice: a) ramuri de activitate comercială cu amănuntul: comerţ alimentar.. d) natura produselor care fac obiectul activităţilor desfăşurate în cadrul depozitelor. d) valorile şi rezultatele progresului tehnic. b) sfera circulaţiei mărfurilor. b) eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor. d) bunuri de orice valoare şi orice durată de funcţionare. d) felul construcţiei. Structurarea depozitelor în clădire.service. electronice etc. baracă. . b) mărimea uzurii fizice şi valoarea de inventar. clasic. depozite generale. 173. platformă se face în funcţie de: a) gradul de specializare. d) bunuri de orice valoare şi orice durată de funcţionare. d) mărimea uzurii fizice şi valoarea lor iniţială. depozite specializate. 174. b) bunuri de valoare foarte mare şi durata de utilizare de peste un an. c) bunuri de orice valoare şi durata de utilizare de peste un an.168. c) medii demografice şi profesionale. şopron. Structurarea depozitelor în depozite strict specializate. Gradul de uzură a mijloacelor fixe este rezultatul raportului dintre: a) mărimea uzurii fizice şi valoarea rămasă. c) valoarea rămasă şi valoarea de inventar. c) performanţele şi progresul tehnic. rural. comerţ nealimentar şi alimentaţie publică. c) caracterul activităţii principale a depozitului. depozite mixte se face în funcţie de: a) gradul de specializare. 172. tipologiei.

Pentru a fi eficiente. componentă a personalului comercial este reprezentată de: a) baza tehnico-materială a comerţului. personal TESA. b) forţa de vânzare şi personalul tehnico-administrativ. personal operativ necalificat şi personal nespecific activităţii comerciale. b) vânzarea se construieşte pe dialog. Care dintre următoarele nu este considerat principiu fundamental al vânzării: a) vânzarea porneşte de la interesul real pentru client. Clasificarea personalului comercial în personal TESA. d) arta de a comunica. c) acele persoane ocupate cu activităţile de distribuţie şi cu contactele cu clienţii actuali şi potenţiali. c) arta de a negocia vânzările. Personalul comercial este format din: a) agenţi comerciali. depozitele ar trebui să ţină seama de o serie de factori de influenţă asupra activităţii desfăşurate de acestea. b) stocurile de mărfuri. c) vânzători. personal operativ calificat. b) de contabilizare şi control a activităţii. c) evoluţia în timp a pregătirii de specialitate. administrare şi desenare a firmei de comerţ. d) munca desfăşurată de fiecare individ conform profesiunii sale. 180. casieri. Forţa de vânzare a magazinului nu este pusă în valoare de vânzător prin: a) cunoaşterea ofertei de mărfuri şi a clientelei magazinului. d) vânzători. b) structura şi nivelul calificării. 176. infrastructura comercială. Personalul comercial nu este definit prin: a) numărul şi structura sa. Personalul tehnico-administrativ din comerţ este destinat realizării unor operaţiuni: a) pentru statistica primară. magazionerii şi tehnicienii. b) agenţii comerciali. şefi de magazine. 182. d) vânzarea trebuie să fie o discuţie improvizată între vânzător şi client. d) specifice de conducere. c) vânzarea se finalizează numai într-un climat de încredere. se face după: a) specificul funcţiei. . ospătari. d) nivelul de înzestrare tehnică preconizat. Forţa de vânzare. 178. 179. d) personal TESA. b) respectarea şi îndeplinirea prevederilor din fişa postului.175. c) valoarea medie a unei cumpărături cu amănuntul. c) rezultatele concursului de angajare şi testele psihologice. inclusiv de a asculta potenţialul client 177. 181. şefi de magazine. ospătari. b) capacitatea de muncă. casieri. c) pentru centralizarea informaţiilor comerciale. Marcaţi factorii nespecifici: a) volumul şi structura oscilaţiilor sezoniere ale mărfurilor ce vor fi depozitate. magazioneri şi tehnicieni.

şef unitate alimentaţie publică etc. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. c) consumul de muncă (ore sau zile de muncă) necesar vânzării unei unităţi cantitative sau valorice dintr-un produs. tâmplar. mecanic. 183. Productivitatea muncii nu este influenţată de: a) durata de recuperare a investiţiilor. şofer. şef de serviciu. tâmplar. contabil şef. şef complex comercial. hotelier. decorator. şef unitate alimentaţie publică etc. forţă fizică. mecanic. casieri. lăcătuş. c) profilul economico-social al zonei unde sunt amplasate unităţile operative. b) cunoştinţe de specialitate. hotelier. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. lăcătuş. magazioneri. montatori firme luminoase.. magazioneri. decorator.. economişti. c) muncitori necalificaţi. arhitecţi etc... Calculul productivităţii muncii nu se exprimă prin: a) cantitatea sau valoarea mărfurilor vândute. contabil şef. d) nivel de cultură care să-i permită adaptarea comportamentală la temperamentul şi exigenţele diverselor categorii de clienţi. lucrător gestionar.d) cheltuiala de energie fizică şi nervoasă de către personalul comercial. decorator. casieri. 187. garanţii imobiliare. şofer. şef complex comercial. maşinişti. mecanic. şef de serviciu. lucrător gestionar. contabil şef. arhitecţi etc. lucrător gestionar. ingineri. dogar. şef unitate comercială. liftier. directori şi directori adjuncţi. şefi de birou. c) director general. ingineri. d) mărimea unităţilor comerciale. montatori firme luminoase. maşinişti. şefii staţiilor de calcul. d) electricieni de întreţinere şi reparaţii. liftier. tâmplar. dogar. b) muncitori necaii ficaţi. şef unitate comercială. şefi de birou. b) vânzători. şefii staţiilor de calcul. 184. Marcaţi criteriile nespecifice recrutării şi pregătirii personalului din comerţ: a) îndemânare manuală. dogar. b) vânzători. economişti. Marcaţi categorii de personal TESA: a) director general. economişti. directori şi directori adjuncţi. directori şi directori adjuncţi. 185.. . c) însuşiri psihice şi morale deosebite. c) vânzători. ingineri. magazioneri. şefii staţiilor de calcul. liftier. d) numărul de clienţi serviţi într-o unitate de timp 188. şef unitate alimentaţie publică etc. b) consumul de timp necesar efectuării unei anumite operaţiuni din cadrul unui depozit. şef de serviciu. şef unitate comercială. arhitecţi etc. şef complex comercial. Marcaţi categorii de personal operativ calificat: a) muncitori necalificaţi. hotelier. şefi de birou. şofer. montatori firme luminoase. 186. maşinişti. casieri. b) progresul tehnic. lăcătuş.. Marcaţi categorii de personal nespecific activităţii comerciale: a) director general.

194. c) fondul de salarii. b) legislaţia asigurată la nivel naţional şi internaţional care să stea la baza protecţiei consumatorilor. 190. 193. Excludeţi din următoarele enumerări. Politica de protecţie a consumatorilor nu vizează următorul obiectiv: a) crearea unui sistem de educare a consumatorilor. b) nivelul de dezvoltare a bazei materiale. productivitatea muncii. d) Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. b) asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor. Organizarea protecţiei consumatorilor sub forma unui proces complex nu are în vedere: a) facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare consumatorilor. b) asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul pieţei. d) promovarea formelor moderne de comerţ şi de vânzare a mărfurilor. d) promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor. 195. în procesul de formare şi utilizare a lor. Când a fost adoptată Rezoluţia 39/248. problemele ce nu constituie o prioritate în domeniul protecţiei consumatorilor: a) îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor. resursele financiare din comerţ sunt identificate ca fiind: a) fluxuri monetare în operaţiunile la care participă şi stocuri de valori cuprinse în patrimoniul firmelor comerciale.189. De către cine a fost adoptată Rezoluţia 39/248. d) nivelul relativ al fondului de salarii. Corelarea personalului comercial cu volumul activităţii comerciale se realizează printr-un sistem de indicatori. c) institute sau centre naţionale de cercetare ştiinţifică. c) Asociaţia Internaţională a Distribuitorilor de Produse Alimentare. prin care s-au stabilit o serie de principii directoare pentru protecţia consumatorilor: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. c) mijloacele băneşti cate participă la constituirea capitalului şi la efectuarea plăţilor şi încasărilor generate de activitatea comercială. c) îngrădirea concurenţei şi scăderea competitivităţii. prin care s-au stabilit o serie de principii directoare pentru protecţia consumatorilor ? . c) asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor. d) organizaţiile sau asociaţiile de consumatori. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. b) mărfurile care intră în procesul circulaţiei. 192. salariul mediu. d) totalitatea drepturilor ce pot fi exprimate în bani. b) Parlamentul Uniunii Europene. Marcaţi indicatorii ce nu sunt utilizaţi în această corelare: a) numărul mediu de salariaţi. 191.

aprilie 1985. . decembrie 1985. august 1976.a) b) c) d) aprilie 1980.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful