Formarea Limbii Romane

Ideea latinitatii limbii romane apartine deopotriva Evului Mediu European si autohton prin carturarii romani si straini care au acreditat-o cu argumente pertimente.In secolul al XV – lea umanisti remantisti Poggio Bracciolini si Enea Silvio Piccolimimi au observat : primul structura latina a vocabularului romanesc vizual ,iar al doilea asemanarile uimitoare dintre limba “vlahilor” si cea a italienilor.Ulterior , numeroase afirmatii pe aceasta tema pot fi semnalata in scrisori si relatari ale caatorilor italieni,greci si polonezi prin spatiul romanesc. Primul carturar care ii recunoaste lui Grigore Ureche meritul intaietatii in sustinerea ferma a unitatii de neam si de limba a tutror romanilor este chiar Miron Costin , continutorul operei cronicarestia procesorului sau.Grigore Ureche incercase intr-o scurta demonstratie sa evidentieze cateva similtudini frapante intre lexicul latin si cel romanesc. Aceeasi teorie,in mod superior formulata si cu argumente mai nmeroase este sustinuta si de Miron Costin in lucrarea”De neamul modovenilor”,din ce tara au iesit stramosi lor,unde demonstreaza teza “stramutarii”(a Trans.)latinei in romana.In faza cea ai inalta a umanismului romanesc stornicul C.Cantacuzino si mai ales savantul erudit Dimitrie Cantemir comenteaza esenta latina a limbii si a civilizatiei cladite in spatiul Romanesc. Spre sfarsitul secolului al XVIII – lea,carturarii ardeleni de formatie clasica,reuniti in miscarea Ideologic-Cuturala numita Scoala Ardeleana,vor argumenta in tratate istorice si in lexicoane,idei similare despre etnogeneza poporului nostru avand chiar si ipoteza exagerate asupra origini pur-latine a limbii noastre. Faza de inceput a coincis c extinderea autoritatii romane din regiunile Dunarene(secolul I i.Hr. – secolul I d.Hr.)si mai ales cu inglobarea Daciei in Impreiul Roman urmata de perioada romanizarii oficiale a provinciei secolul II-III d.Hr.,consecinta lingvistica fundamentala a romanizarii ,abordarea latinei ca mijloc de comunicare si absolvirea treptata a limbii popoarelor Bastinase este concomitent si conditia de aza pentru geneza limbii Romane. Sfarsitul secolului al III – lea a conicis cu retragerea Aureliana si a marcat inceputul unor schimbari administrative.Un secol mai tarziu,Impreiul se divide i cel Roman sw Apus si cel Roman de Tarziu,o perioada din care dateaza si regruparea diviziunilor administrative.Pentru Istoria acestei tarii,a poporului si a limbi sale,importanta a fost decizia Imparatului Gratian de a repartiza Impreiului de Orient , diocezele Dacia si Tracia.Astfel la limita dintre secolele al IV – lea si al V – lea romanitatea sud-est Europeana intra in faza dezvoltarii sale independente disociate de Romanitatea Occidentala.In evolutia limbii latine momentul este decisiv pentru ca se impun si se consolideaza treptat particularitatile lingvistice de natura regionala.In veacurile al V – lea si al VI – lea se individualizeaza latina dunareana,in timp ce relatia provincilor Rasaritene cu Apusul este asigurata pe cale exclusiva religioasa si culta. Pana in secolul al VII – lea atat in Dacia cat si in Moesia latina si-a mentinut statutul de limba oficiala.Aceasta este succiv prezentta , configuratia fazei istorice care a pregatit in plan lingvistic trecerea latinei tarzii la limba romana.

dupa o romanizare atat de intensa si o adaptare rapida la procesele istoricelingvistice derulate in secolele al IV – VII – lea.Asadar inceputurile influentei slave nu s-au exercitat pe latina in curs de transformare.Epoca de la care se poate admite existenta de sine statatoare a limbii romane aste fixata in mod diferit de savanti. Limba traco-getilor alcatuieste componenta autohtona sau substratul limbii romane. Cunoasterea fondului lingvistic s-a facut pe baza unui numar redus de izvoare precum:57 de nume dacice pe plante medicinale.Inscriptii traco-dacice diverse obiecte.nume proprii conservate de inscriptii si monede greco-latine. Se poate afirma ca pentru lumea latina secolul al VIII – lea a marcat “nasterea”limbii romanice fata de care romana este posibil sa fie inregistrat un avans de un veac.Un argument cronologic si de logica lingvistica il furnizeaza evaluarea influentei slave care desi intensa si de lunga durata nu a afectat structura dramaticala esential latina a Romanei.ci pe un nou idiom. .folologi au observat ca inca din perioada celor mai vechi imprumuturi Romana era deja pe deplin constituita.autonom de insasi descendenta din latina si stabil sub raportul trasaturilor caracteristice majore. Examinind fondul lexica de provienienta slava .Transformarea latinei Dunarene intr-o limba romanica s-a petrecut mai accelerat si mai devreme decat transpunerea latinei in limba romanica din Vestul Europei.Probante in acest sens sunt principalele legi de evolutie fonetica de la latina la romana a caror actiune consecvent pusa in evidenta de forma cuvintelor romanesti este de origine latina numai este confirmata de cuvintele romanesti de sorginte slava.subliindu-se astfel caracterul durativ de formare a limbi Romane.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful