Professional Documents
Culture Documents
PROIECT DE SPECIALITATE
PROFILUL: TEHNIC
CALIFICAREA: TEHNICIAN ELECTROTEHNIST
ÎNDRUMĂTOR :
ING. OLTI MARINELA
ABSOLVENTĂ:
ROPOTAN ALINA
- 2008 -
TEMA LUCRĂRII:
COMANDA AUTOMATĂ A MOTOARELOR DE
CURENT CONTINUU
2
CUPRINS
Argument ......................................……………………………............................... 4
CAP.I Generalităţi................... ……………………....………......................... 6
CAP.II Regimurile energetice de funcţionare ale maşinii de c.c.................... 12
2.1. Regimul de generator................................................................................
12
2.2. Regimul de motor electric................................................................... 14
2.3. Maşina de c.c. în regim de frână..........................................................16
CAP.III Comanda motoarelor de curent continuu………………………………. 17
CAP.IV Norme de tehnica securităţii muncii şi PSI în exploatarea
maşinilor electrice……………………………………………………….19
4.1. Electrosecuritatea în exploatarea maşinilor electrice........................ 19
4.2. PSI la maşinile electrice.................................................................... 20
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................... 21
MEMORIU JUSTIFICATIV
3
Maşina electrică la care schimbul principal de energie cu o reţea se
realizează în curent continuu este cunoscută sub denumirea de maşină de
curent continuu.
Maşinile electrice se construiesc cu puteri de la câteva zeci de watti
până la mii de kilowatti. Ca generator maşina de c.c. se foloseşte în
acţionările cu grup motor-generator, la excitaţia maşinilor sincrone, la
încărcarea bateriilor de acumulatoare de pe unele vehicule (dinam), la
sudarea în curent continuu etc. Ca motor maşina de c.c. este întâlnită în
acţionări reglabile, la tracţiunea electrică, ca motor de pornire pentru
motoarele termice(demaroare), ca servomotoare etc. Funcţie de utilizarea lor,
acestea pot fi de tip: MCG - de uz general, folosite în automatizarea
proceselor de producţie; MCM - utilizate în metalurgie pentru acţionarea
căilor cu role, manipulatoarelor la cajele laminor, împingătoarelor în cuptor
etc.; MCU - pentru acţionări de maşini unelte (motoare construite pentru a
putea funcţiona în condiţiile alimentării de la convertizoare cu tiristoare); TN
- pentru transport uzinal (electrocare, transpalete, electrostivuitoare); pentru
tracţiune feroviară (motoare pentru locomotive electrice, motoare pentru
locomotive Diesel-electrice, generatoare principale şi auxiliare destinate
locomotivei Diesel-electrice); SSTA şi MTA - motoare destinate acţionării
locomotivelor electrice de mină; CSC - convertizoare pentru sudare; pentru
instalaţii de foraj; pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare.
4
*Capitolul I- cuprinde generalităţi despre maşinile de c.c. , construcţie,
simboluri, tipuri de maşini de c.c.
*Capitolul II- se intitulează: ”Regimurile de funcţionare a maşinile
de c.c.” şi tratează regimurile de funcţionare ale maşinile de c.c.
*Capitolul III- reprezintă lucrarea propriu-zisă şi anume „Comanda
motoarelor de curent continuu ”.
*Capitolul IV- reprezintă lucrarea norme de tehnic securităţii muncii .
Pentru buna înţelegere a modului de acţionare a motorului de c.c.
lucrarea prezintă particularităţile constructive ale maşinii de c.c., precum şi
regimurile de funcţionare.
CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI
5
Maşinile electrice pot fi folosite: pentru producerea energiei electrice,
când funcţionează în regim de generatoare electrice, sau pentru
transformarea energiei electrice în energiei mecanică, în care caz sunt
denumite motoare electrice.
Din punct de vedere funcţional, orice maşină electrică poate lucra fie în
regim de generator electric fie în regim de motor electric, deci maşinile
electrice sunt reversibile.
Maşinile electrice de curent continuu sunt utilizate în reţelele de curent
continuu.
În raport cu fenomenul de inducţie electromagneticã, maşinile electrice
conţin douã mari subansamble componente, care poartă denumirea de
inductor şi indus.
Inductorul produce câmpul magnetic de inducţie B, iar în indus iau
naştere t.e.m. utile.
Din punct de vedere cinematic, cele două subansamble, aflate în
mişcare relativă unul faţă de altul, poartă denumirea de STATOR şi ROTOR.
Statorul este fix faţă de batiul maşinii, iar rotorul este mobil.
Statorul şi rotorul constituie armăturile maşinii şi sunt separate între
ele de un spaţiu numit întrefier, de grosime δ , constantă ( fig. 9.1.)
În tot ansamblul maşinii electrice se disting, funcţional, mai multe
sisteme dintre care în mod obligatoriu:
- sistemul magnetic;
- sistemul electric;
- sistemul mecanic.
SISTEMUL MAGNETIC constituie calea de închidere a liniilor de
câmp magnetic prin maşină şi este format din miezul magnetic statoric şi
rotoric.
Miezul magnetic statoric se realizează din material feromagnetic masiv
când este străbătut de câmp magnetic constant în timp.
6
SISTEMUL ELECTRIC este format din conductoare izolate între ele,
parcurse de curent.
Conductoarele pot fi înfăşurate în jurul unor porţiuni (poli) ale miezului
feromagnetic sau pot fi aşezate în crestături ale miezului.
Toate conductoarele electrice legate în serie, având un capăt de început
şi un capăt de sfârşit, alcătuiesc o înfăşurare. Elementul de bază al înfăşurării
îl constituie spira. Spira este un ansamblu de două conductoare, denumite
convenţional, în funcţie de sensul curentului prin ele, conductor de ducere şi
conductor de întoarcere.
SISTEMUL MECANIC este format din elemente ale maşinii care
asigură rigiditatea acesteia: carcasă, arborele rotoric, scuturile, lagărele etc.
Identificarea maşinilor electrice se face cu ajutorul plăcuţelor
indicatoare. Pe plăcuţa indicatoare a maşinii se înscriu datele caracteristice
ale acesteia şi mărimile nominale:
- marca de fabrică şi denumirea întreprinderii;
- tipul maşinii;
- felul curentului;
- anul fabricaţiei;
- tensiunea nominală, în V;
- curentul nominal, în A;
- puterea nominală, care se va exprima în kW sau kVA;
- factorul de putere;
- turaţia nominală, în rot / min;
- frecvenţa, în Hz;
- clasa de izolaţie;
- gradul de protecţie.
La bornele maşinilor sunt legate extremităţile înfăşurărilor. Pentru
conectarea corectă sunt marcate. Marcarea bornelor este corelată cu sensul de
rotaţie :
- înfăşurarea de excitaţie în c.c. a maşinilor sincrone - F1 – F2;
- înfăşurare de indus (maşina de curent continuu) - A1 – A2;
- înfăşurarea polilor auxiliari - B1 – B2;
- înfăşurare de compensaţie - C1 – C2;
- înfăşurare de excitaţie serie - D1 – D2;
- înfăşurare de excitaţie derivaţie - E1 – E2;
- înfăşurare de excitaţie separată(independentă) - F1 – F2;
Maşina de curent continuu poate funcţiona în trei regimuri din punctul
de vedere al transformării energetice efectuate: de generator, de motor sau
de frână.
7
A 1 A 1 A 1
D 1
F1 F2 E 1
E 2
D 2
A2 A 2 A 2
S e p ăa r a t D e ţr i v a i e S re i e
A 1 A 1
E 1 D 1 D 2 F1 F2 D 1
E 2 D 2
A 2 A 2
C o m p o u n d M ăi x t
Figura 2. Simbolizarea maşinilor de curent continuu în funcţie de excitaţie
8
8 polii care se fixează prin buloane de carcasă sunt polii principali – numiţi
şi poli de excitaţie, iar la majoritatea maşinilor sunt şi polii auxiliari - numiţi
şi poli de comutaţie.
- Polii de excitaţie (fig. 5.)se execută din tole de oţel cu grosimea de 0,5-
1,5 mm strânse cu nituri. Ei poartă bobinele de excitaţie străbătute de
curentul de excitaţie. În partea dinspre rotor, polul are o piesă polară sau
talpă polară al cărei rol este de a repartiza mai uniform fluxul în întrefier.
4 4 Perie
3 4. Scut (cruce port – perii)
5. Colector
6 3. Rotor
2 2. Stator
5 1. Maşină de curent continuu
î nă fş u r a r e a i n d u s u l u
a r b o r e
r o t o r i c
9
c o l e c t o r
m i e z f e r o m a g n e t i c
Figura 6. Rotorul maşinii de curent continuu
2
6
10
piesă de fontă sau oţel, denumită colierul sau crucea portperii. Legăturile
între port-perii şi placa de borne se fac din cablu de cupru izolant (fig. 9.).
CAPITOLUL II
REGIMURILE ENERGETICE DE FUNCŢIONARE ALE
MAŞINII DE C.C.
11
Maşina de c.c. poate funcţiona în trei regimuri, din punct de vedere al
transformării energetice efectuate de generator, de motor sau de frână.
Ma A1
I
Q(n)
M
Ra E U Rs
F1 F2
Re
Ie A2
Ue
Fig. 10
Dacă între aceleaşi borne A1 şi A2 conectăm o rezistenţă de sarcină oarecare
Rs, t.e.m. E va da naştere unui curent I care va străbate înfăşurarea rotorului,
având acelaşi sens ca şi t.e.m. E.
În funcţionarea în sarcină, tensiunea UA la bornele înfăşurării rotorului
va fi debitată de t.e.m. E datorită unor căderi de tensiune cauzate de curentul
I la trecerea prin înfăşurarea rotorului, prin înfăşurarea polilor auxiliari şi
prin înfăşurarea de compensare (RaI) pe de o parte, şi la trecerea prin
contactele perii colector ale maşinii pe de altă parte (∆ Up).
Într-adevăr, aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff pe conturul din fig.
10, se obţine:
R a + ∆U p + U = E
12
relaţie ce poartă denumirea de ecuaţia de funcţionare a maşinii în regim de
generator.
Dacă se neglijează căderea de tensiune ∆ Up la perii în raport cu
căderea ohmică RaI ecuaţia de funcţionare se simplifică:
E = U +R a I
Dacă ne referim la cuplurilece acţionează asupra maşinii în regim de
generator, putem evidenţia:
a) cuplul activ Ma, datorat motorului primar, care dictează şi sensul de
rotaţie (acelaşi sens cu Ω );
b) cuplul Mm, datorat frecării rotorului cu aerul, frecărilor din lagărele
maşinii şi pierderilor mecanice în ventilatorul fixat pe acelaşi arbore, Mm
fiind un cuplu rezistent (de sens contrar cu Ω );
c) cuplul MFe, datorat pierderilor în fierul rotorului prin fenomenul de
histerezis şi prin curenţi turbionari, fiind tot un cuplu rezistent;
d) cuplul electromagnetic, a cărui valoare este:
p N
M= ΦI
a 2π
şi care se opune de asemenea mişcării.
Dacă Ω = ct., atunci:
M a = M + M m + M Fe
Puterea mecanică transmisă maşinii prin intermediul arborelui de către
motorul primar va fi:
P1 = M a Ω = MΩ+ M m Ω+ M Fe Ω = P + Pm + PFe
în care termenii au următoarea semnificaţie fizică:
− Pm = M m Ω - pierderi datorate frecărilor;
− PFe = M Fe Ω - pierderi în fierul rotorului;
p N
− P = MΩ = a 2π
ΦIΩ = EI - puterea electromagnetică;
şi utilizând ecuaţia (3):
P = EI = UI + ∆U p I + R a I 2
unde:
P2 = UI − este puterea utilă, de natură electrică cedată receptorului şi
care are ponderea cea mai mare.
∆U p I +R a I 2 − pierderi Joule la perii şi în înfăşurarea rotorului.
Bilanţul puterilor maşinii în regim de generator este ilustrat în fig. 11,
unde s-a inclus şi puterea electrică necesară excitaţiei, cât şi pierderile Joule
din rezistenţa înfăşurării de excitaţie.
P1 = MaΩ P = MΩ = P2 = UI
EI
P = UeIe
13
Fig. 11
Fig. 12
Rex
Ie A2
Ue
Dacă acest cuplu este mai mare decât cel static, opus la ax (cuplul de
ferecări şi cel al maşinii de lucru cuplate mecanic), atunci rotorul accelerează
până când cuplul său egalează cuplul static. După aceasta, maşina se mişcă
uniform (Ω = ct.).
14
Datorită mişcării conductorilor înfăşurării rotorice în câmpul magnetic
de excitaţie, ei devin sediul unei t.e.m.:
p N
E= ΩΦ
a 2π
Fig. 13
P = UeIe
15
această situaţie se inversează sensul tensiunii U la bornele înfăşurării
rotorului, se adaugă o rezistenţă suplimentară RF în serie cu înfăşurarea
rotorică, păstrând sensul iniţial al curentului de excitaţie. Cuplul
electromagnetic dezvoltat de motor schimbă de sens odată cu curentul I, în
comparaţie cu regimul iniţial de motor electric şi se opune vitezei de rotaţie
întocmai ca un cuplu de frânare (reyistent).
Bilanţul de puteri în acest regim de funcţionare este ilustrat în fig. 14.
P2 = MΩ P1 = UI
UeIe
Fig. 14
Deşi transformarea ireversibilă a unei puteri mecanice simultan cu cea
a unei puteri electrice în căldură prin efect Joule este excesiv de solicitantă
pentru maşină, totuşi, acest regim de funcţionare are importante aplicaţii în
acţionările electrice industriale.
CAPITOLUL III
COMANDA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU
16
Pornirea motoarelor de curent continuu cu excitatie independentă in
funcţie de timp
17
Fig. 12 Pornirea motoarelor de curent continuu cu excitatie independents in functie de
timp
CAPITOLUL IV
NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
ŞI P.S.I.
18
Electrocutările au loc când omul atinge concomitent două elemente
bune conducătoare de electricitate , între care există o diferenţă de potenţial.
Partea izolantă a corpului omenesc o constituie numai pielea ,
rezistenţa electrică a ei variind‚ între 1000 şi 100000 Ω , în funcţie de individ
şi de condiţiile în care se face contactul cu elementul sub tensiune. De
aceea , pentru fiecare individ se consideră o tensiune periculoasă , în condiţii
date , dacă produce un curent prin corpul omului Ih ≥ 10 mA. La Ih ≥ 15mA,
omul nu se mai poate elibera singur de sub acţiunea curentului electric, iar la
Ih ≥90 mA, încetează funcţionarea inimii.
Contactul cu elementele care fac parte din circuitele curenţilor de lucru
, cum sunt conductoarele neizolate şi bornele, constituie atingerea directă ,
iar contactul cu un element care intră accidental sub tensiune, datorită unor
defecţiuni sau avarii, cum sunt carcasele maşinilor şi instalaţiilor electrice
constituie atingere indirectă.
Atingerea directă la reţelele cu nulul izolat este periculoasă deoarece
curentul se închide prin om , pământ şi capacităţile reţelei faţă de pământ. În
cazul când reţeaua are nulul pus la pământ sau nulul izolat, dar o altă maşină
sau instalaţie are atingere la masă rezistenţa totală este mult mai mică decât
impedanţa de la cazul precedent.
Atingerea indirectă este periculoasă când numai maşina este izolată
faţă de pământ sau când numai omul este izolat de pământ , dar se face
atingere dublă . La reţele de c.c. cu două conductoare, dacă unul din fire este
pus accidental la pământ apare pericolul de electrocutare. Cazuri la fel de
periculoase se pot întâlni în special la uneltele electrice de mână la care pot
apărea două defecte sau două defecte la maşini diferite care sunt alimentate
de acelaşi transformator de separare. De aceea la uneltele electrice de mână
sau la cele cu posibilităţi mai frecvente de atingeri directe sau indirecte se
impune utilizare tensiunilor nepericuloase.
Izolarea suplimentară de protecţie efectuată special pentru izolarea
omului faţă de pământ sau obiecte conducătoare în contact cu pământul şi
aflate în zona în care se pot produce atingeri directe sau indirecte se numeşte
izolarea amplasamentului. Acest sistem de protecţie nu este sigur dacă nu
este înlăturată posibilitatea atingerii altor corpuri, conductoare. De aceea nu
este permis să se lucreze cu două mâini acolo unde există posibilitatea să fie
atinse concomitent două corpuri conductoare diferite.
Persoanele care în timpul lucrului pot produce atingeri directe trebuie
să utilizeze ca mijloace de protecţie mănuşile şi încălţămintea de cauciuc,
scule cu mânere izolate. În tot timpul lucrului vor avea grijă să nu închidă
circuite electrice prin atingeri concomitente a două părţi ale corpului.
Organizarea locului de muncă impune îngrădirea şi semnalizarea prin
plăci avertizoare la dispozitivele de acţionare a întreruptoarelor că se
lucrează şi să nu se închidă.
19
Pentru înlăturarea electrocutărilor, trebuie ca înainte de începerea
oricărei lucrări să se verifice dacă sunt luate toate măsurile posibile de
protecţie, deoarece experienţa a arătat că nici un mijloc de protecţie nu poate
fi considerat suficient.
BIBLIOGRAFIE
20
Florin Mareş - Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi
sisteme de reglare automată
Manual pentru clasele a XI-a şi aXII-a , Editura
Economică,2002
21