Analiza de conţinut (3) Acest exemplu de analiză de conţinut este preluat pentru două texte politice din două comunicate

de presă ale două principale partide din România. Aceste communicate au fost difuzate înainte de alegerile generale din 1996 când PNTCD cerea alegeri anticipate. Aceste două texte au fost alese la întâmplare din presa de specialitate şi pot fi regăsite în vol. “Comunicare şi opinie publică” , autor G. Teodorescu, Edit. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1995. Să prezentăm pentru început cele două texte. În cadrul acestora anumiţi termeni au fost subliniaţi şi s-au făcut departajări în ce priveşte propoziţiile. 1. Comunicat PNŢCD “Nu cred că se poate vorbi de transparenţă în acţiunea politică a PDSR. 1/ De mai bine de un an se tot promite soluţionarea dosarului corupţiei şi prezentarea lui în Parlament. 2/ Se agită demagogic tot felul de programe de privatizare a sectorului de stat fără ca ceva semnificativ să se întâmple în acest sens. 3/ Suntem pregătiţi să oferim un program alternativ de guvernare cu soluţii realiste şi imediat aplicabile. 4/ Amânarea alegerilor nu face decât să amplifice criza şi haosul naţional, să instituţionalizeze corupţia. 5/ Nu acceptăm compromisul guvernării cu jumătăţi de măsură numai pentru a ne situa la putere. 6/ Alegerile reprezintă o soluţie de bun simţ pe care PNŢCD o propune ca alternativă democratică pentru depăşirea crizei profunde în care guvernările de până acum au aruncat România. 7/ Nu puterea este vizată aici, cum insinuează unii ci sentimentul responsabilităţii politice în primul rând.” 8/ 2. Comunicat PDSR “Există în acest sens o preocupare evidentă pe care PDSR o manifestă pentru dialog şi transparenţă. 1/ Am exprimat în diferite ocazii interesul nostru pentru dialog şi găsirea unor soluţii viabile în vederea depăşirii actualelor dificultăţi. 2/ Suntem de aceea surprinşi să constatăm că unii membri ai Convenţiei ne acuză de monopolizarea puterii în condiţiile în care orice invitaţie la guvernare a fost sistematic declinată de aceştia. 3/ În spiritul democraţiei la care fac referire domniile lor ţin să reamintesc

imperativul dialogului şi efortului conjugat al principalelor forţe politice angajate în determinarea acelor soluţii capabile să urgenteze depăşirea actualei crize. 4/ Noi am încercat, şi în parte credem că am reuşit, să ne angajăm deschis în dialog, să promovăm soluţii immediate şi de perspectivă în rezolvarea actualei situaţii. 5/ Itemii (cuvinte) selectaţi în amble texte: 1. Dialog 6. Effort 2. Criză 7.Soluţie 3. Corupţie 8. Democraţie 4. Transparenţă 9. Putere 5. Privatizare 10. Alegeri

Plecând de la aceste precizări se pot întreprinde două tipuri de analize: 1. Analiza cantitativă ( empirică) 2. Analiza calitativă ( semiologică). I. Analiza cantitativă În cadrul acestei analize trebuie precizat că unitatea de înregistrare este considerat textul, unitate de context este fraza iar unitatea de numărare este itemul. Trebuie spus că unitatea de înregistrare reprezintă o anumită parte a comunicării media care urmează a fi definită şi delimitată ( o operă literară, un discurs, un articol de ziar, cuvinte, fraze etc. ). Unitatea de context reprezintă un segment al comunicării care permite înţelegerea sensului dat orientării unităţilor de înregistrare ( situarea înh text a cuvântului, propoziţiei, frazei etc. ). Unitatea de numărare desemnează operaţia de evaluare cantitativă a unităţilor de înregistrare şi de context ( nr. de cuvinte, cuvintele în sine, propoziţii, fraze, suprafaţa unui articol, durata unei emisiuni etc. ) Referitor la cele două texte se va trece la determinarea cantitativă a itemilor stabiliţi precum şi plasarea lor contextuală ( în frază, în propoziţie, asocierea cu alte cuvinte). Iată frecvenţele acelor itemi:

Item 1. Dialog 2. Criză 3. Corupţie 4. Transparenţă 5. Privatizare 6. Efort 7. Soluţie 8. Democraţie 9. Putere 10. Alegeri TOTAL

Text PNŢCD 0 2 2 1 1 0 2 0 2 2 12

Text PDSR 4 1 0 1 0 1 3 1 1 0 12

În acest tabel se pot vedea frecvenţele diferite ale unor itemi de la o formaţiune politică la alta şi chiar din această lesctură se pot trage anumite concluzii. Să plasăm în continuare aceşti itemi în unităţile de context ( propoziţiile respective): Unitate de context I II III IV V VI VII VIII PNŢCD 4 3 5 7 10; 2; 3 9 10; 7 ;2 9 1; 1; 9 8; 1; 4 7 1; 6; 7; 2 7 PDSR

Din acest tabel se pot trage următoarele concluzii: 1. Ambele texte sunt de lungimi comparabile 2. Numărul unităţilor de context este diferit: 8 şi 5 fraze: se poate concluziona că textul PNŢCD este mult mai precipitat, cu enunţuri fragmentate 0pe când cel al PDSR este mai aerisit, mai sigur etc. 3. În discursul PNŢCD predomină termenii cu conotaţii negative ( criză, corupţie, putere, alegeri) pe când în discursul PDSR predomină termenii pozitivi. 4. Termenii negativi se asociază în dublete la PNTCD pe cînd cei din discursul PDSR în triplete sau cvadripletă. Ambele asocieri dau seama de o anumită constanţă a itemilor de-a lungul discursurilor respective.

II. Analiza calitativă Această analiză vine să întregească pe cea cantitativă anterioară şi este vizată interpretarea conotativă şi hermeneutică a textului. De exemplu se poate urmări dialogul putere-opoziţie. Astfel se observă absenţa itemului 1 din discursul PNTCD ceea ce relevă înclinaţia spre monolog şi nu spre dialog, o înclinaţie spre o poziţie rigidă, necooperantă. Se observă de asemenea folosirea itemului 7, soluţia, preponderent de către PDSR ceea ce relevă predispoziţia spre găsirea de alternative. Aceeaşi formaţiune elimină balotajul electoral, itemul 10 lipseşte de altfel din discursul PDSR. La polul opus PNTCD insistă pe itemii 2 şi 3 ( criză şi corupţie ) tocmai pentru a motiva necesitatea alegerilor, deşi pentru anihilarea acestora PNŢCD nu este dispus la nici un efort ( lipseşte itemul 7). Discursul puterii este însă impregnat de obţinerea de soluţii (itemul 7) în urma unor eforturi (itemul 6) într-un climat democratic ( itemul 8) care să asigure transparenţa ( itemul 4) asupra mijloacelor folosite. Se conturează de altfel şi motivaţia descalificării opoziţiei prin faptul că nu ar fi capabilă să guverneze. În replică opoziţia sugerează incompetenţa puterii pentru că favorizează corupţia ( itemul 3) pe fondul acutizării crizei ( itemul 2) acţionând netransparent şi respingând privatizarea ( itemul 5 lipseşte din discursul PDSR). Mai departe se poate concluziona că clasa politică românească nu dispune de discursuri bine conturate, cel puţin la data emiterii textelor respective, şi că nu are o reală dispolnibilitate de dialog. Se mergea mai degrabă pe anihilarea adversarului politic şi pe un discurs fie exclusivist fie mult prea imprecis. Analizele de conţinut pot îmbrăca şi alte forme plecând de la acest exemplu. Volume în care se pot aprofunda analizele de conţinut: 1. 1. coord. S. Chelcea, Semnificaţia documentelor sociale , Ed. Stiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985 2. Jacques Claret, Ideea şi forma, Ed. Stiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982 3. J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Humanitas, Bucureşti, 1998 4. L. Bardin, L’ analyse de contenu, PUF, Paris, 1977 5. O. Holsti, Content Analysis, Sage Publ., Loondon, 1972 6. R. Ghiglione et alii, Manuel d’analyse de contenu, Armand Colin, Paris, 1980 Ştiinţa comunicării, Ed.

Temă pentru examen: Luaţi două discursuri ale unor personalităţi politice aflate pe poziţii contradictorii ( de exemplu discursurile lui T. Băsescu şi A. Nastase) şi încercaţi să faceţi o analiză asemănătoare asupra acestora. Încercaţi să creionaţi cele două caracterizări cantitativă şi calitativă a celor două discursuri. Încercaţi să motivaţi care este explicaţia victoriei unuia dintre cei doi candidaţi! Credeţi că învingătorul a avut ceea ce se numeşte “o strategie de comunicare” pentru configurarea unei imagini publice performante? Dacă a-ţi fi consilier de imagine al unui om politic ce l-aţi sfătui să folosească cu precădere în discursurile publice?

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful