Elemente de teoria haosului

"
sã permitã înþelegerea acelor fenomene care au fost greu sau deloc inteligibile pânã acum. Este ca un voiaj într-un tãrâm necunoscut, plin de surprize, în care gândirea (raþionalã) trebuie sã lupte uneori cu „bunul simþ fizic” construit în decursul contactului vostru cu lumea exterioarã, de la cele mai fragede vârste, ºi întãrit de cãtre ceea ce aþi învãþat în ºcoalã sub denumirea de fizicã clasicã.

Putem spune, de la bun început, cã acest capitol va apela la maturitatea gândirii voastre. Vom încerca sã prezentãm ºi sã descriem fenomene pe care fizica le-a lãsat mult timp deoparte dar nu din cauza unei neglijenþe, ci din cauza complexitãþii fenomenelor ºi a lipsei unor teorii care sã permitã înþelegerea lor. Vom merge mai departe încercând nu doar simplu sã prezentãm fapte, ci sã ºi „construim” noþiuni ºi teorii care

A. Determinism ºi predictibilitate
A.1. Determinismul
Determinismul ºi predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gândire al ºtiinþei moderne. Spunem cã un fenomen care s-a petrecut este rezultatul sigur al unui ansamblu de cauze, ºi cã dacã aceste cauze sunt prezente, fenomenul se va repeta în acelaºi fel. Astfel, determinismul poate fi considerat ca un principiu al ºtiinþei, principiu care afirmã cã aceleaºi cauze produc aceleaºi fenomene. Altfel spus, cauza este punctul de plecare al schimbãrii. Acest principiu a fost statornicit dupã ce Isaac Newton (1642-1727), P. S. Laplace (1749-1827) ºi ceilalþi fizicieni care au urmat (fig. 4.1-4.2), au arãtat cã miºcarea unui obiect (punct material sau ansamblu de puncte materiale) se va petrece la fel dacã condiþiile iniþiale sunt aceleaºi. În fizica clasicã (respectiv mecanica clasicã) se considerã cã dacã sunt cunoscute poziþia ºi viteza iniþialã a unui punct material, atunci traiectoria ºi deci orice alte mãrimi caracteristice (impulsul, energia) vor fi bine determinate la orice moment ulterior.

Fig. 4.2. I.Newton in filatelie

a.

b.

Fig. 4.1. Determinismul modern dezvoltat de cãtre I. Newton (a) ºi P. S. Laplace (b).

Un exemplu simplu este cel al aruncãrii sub un unghi (sau cazul particular al cãderii corpurilor la suprafaþa Pãmântului). Mecanica ne furnizeazã o serie de formule, pe baza legilor de miºcare, care ne permit sã spunem la orice moment ulterior unde se va afla obiectul (punctul material). Folosim în mod instinctiv acest principiu la oricare din jocurile care presupun aruncarea unei mingi (de fotbal, volei, tenis, biliard, popice etc.) dar ºi la atletism sau alte activitãþi practice. În toate aceste cazuri, învãþãm prin "#

antrenament ºi practicã îndelungatã sã controlãm poziþia noastrã iniþialã, astfel încât sã reproducem miºcarea perfect de fiecare datã, adicã sã fie controlabilã (deci predictibilã). Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze fizice care îºi produc cu necesitate efectele. Spre exemplu, putem încerca sã aplicãm principiul determinismului la viaþa noastrã cea de toate zilele. Ne conducem în acþiunile noastre pe principiul determinismului: facem ceva care sã fie cauzã a unui eveniment dorit, sau care sã preîntâmpine un eveniment nedorit. Suntem destul de convinºi într-o mãsurã destul de mare cã o serie de acþiuni ale noastre vor fi cauze ale unor evenimente ulterioare. Generalizând aceastã afirmaþie, am putea spune cã întreaga noastrã viaþã poate fi determinatã de cauze mai mult sau mai puþin cunoscute. Cu alte cuvinte, suntem (uneori) convinºi c㠄noi ne facem viaþa”, adicã putem acþiona eficient astfel încât rezultatele sã depindã doar de noi. Suntem, altfel zis, agenþi liberi capabili sã facem anumite lucruri sau sã ne abþinem de la ele, în funcþie doar de opþiunea noastrã. Acest punct de vedere este cel al ideii de liber-arbitru, prin care acþiunile noastre sunt dictate

doar de voinþa noastrã. În opoziþie cu aceasta, ar fi ideea de determinism, prin care noi nu avem acces la toate posibilitãþile sau variantele, deoarece trãim într-o lume în care nu controlãm toate cauzele ºi prin urmare suntem „controlaþi” de cauze externe. Aceste aspecte sunt de naturã filosoficã iar rãspunsul la aceastã dilemã legatã de cât de liberi suntem sã ne controlãm acþiunile ºi cât nu, poate sã fie greu de precizat. Suntem însã siguri, mai ales dupã ce vom afla în ceea ce urmeazã, cã avem „norocul” sã trãim într-o lume în care avem control (parþial) asupra acþiunilor noastre ºi deci nu suntem sub influenþa unei predestinãri absolute, dar nici sub controlul absolut al liberului-arbitru. La aceasta contribuie într-un mod extrem de complex natura noastrã fizicã, chimicã ºi biologicã, dar ºi conceptele noastre morale, religioase, etice ºi structura socialã în care trãim. Este însã destul de sigur cã fenomenele descriptibile dupã legile naturii au caracter de inevitabilitate absolutã, adicã acele fenomene care se supun legilor naturii prezintã un determinism total. Vom vedea mai încolo care sunt limitele acestei afirmaþii, limite pe care ºtiinþa modernã lea desluºit în mare parte.

A.2. Predictibilitatea
Pe baza determinismului exprimat prin legile naturii ºi pe care oamenii l-au desluºit în decursul istoriei, ca urmare a cercetãrii fenomenelor naturale, putem face o predicþie a evoluþiei ulterioare a unui sistem fizic (cel mai simplu fiind punctul material). Pânã în cele din urmã aceastã capacitate de predicþie este ºi principala utilitate ºi valoare a ºtiinþei. Dezvoltarea fizicii moderne îºi datoreazã începuturile faptului cã a înþeles cã verificarea experimentalã a afirmaþiilor este fundamentalã. Printre precursori putem enumera pe Galileo Galilei (1564-1642), ºi R. Descartes (1596-1650), figura 4.3. Sã intrãm puþin mai în amãnunt în problema determinismului ºi mai ales a predictibilitãþii. Suntem obiºnuiþi, chiar dacã nu ne dãm seama întotdeauna, ca explicaþiile date de fizicã, sau de alte ºtiinþe, sã se bazeze pe modele „construite” de noi. Cu alte cuvinte, teoriile noastre surprind realitatea fizicã doar cu o oarecare precizie, limitatã de neglijarea, de obicei, a unor aspecte considerate neesenþiale. În aceastã situaþie, exactitatea predicþiei este ºi ea limitatã. Putem spune cã rezultatele predicþiei sunt doar aproximative. Aproximaþia fãcutã la construirea modelelor se va repercuta asupra aproximaþiei cu care se vor obþine rezultatele predicþiei. Soluþia pentru îmbunãtãþirea exactitãþii predicþiei constã în îmbunãtãþirea modelelor cu care lucrãm. Aceasta se poate obþine dacã fenomenele sunt mai îndelung ºi mai atent studiate. O altã cauzã a preciziei limitate a predicþiilor o constituie cunoaºterea doar cu aproximaþie a condiþiilor iniþiale ºi respectiv a valorilor mãrimilor care intervin în calculele predicþiei. Dacã îmbunãtãþirea modelelor este o operaþie de lungã duratã, obþinerea de date mai precise, mai exacte, este, în anumite limite, ceva mai uºor de realizat. Spre exemplu, putem face mai multe mãsurãtori asupra mãrimilor iniþiale, astfel încât sã reducem sensibil erorile de cunoaºtere a acestora. Dar ºi îmbunãtãþirea preciziei aparatelor de

a. Fig. 4.3. Galileo Galilei (a) ºi (b) R. Descartes.

b. 

"$

Unul dintre exemplele cele mai evidente este acela legat de predicþia vremii. Turnul din Pisa.4) privind cãderea corpurilor: v2 (1) 2g unde v este viteza. 4.1 m/s a condus la o eroare de 16 cm. Cu alte cuvinte. Suntem astfel conduºi la o concluzie destul de fireascã. Sã luãm un exemplu simplu. aºa ceva nu se obþine întotdeauna. ea devine supãrãtoare. Sã presupunem cã am greºit viteza iniþialã ºi aruncãm cu 15. Oare de ce? Iatã încã una dintre întrebãrile la care vom cãuta sã rãspundem în cele ce urmeazã. Italia. cel puþin pentru exemplul simplu de faþã. Pânã de curând aceastã afirmaþie nu a fost contestatã sau pusã la îndoialã. de exemplu. Rezultã cã. Cãderea unui corp Cãderea corpurilor este studiatã la mecanicã de foarte mult timp. Fig. aceastã lipsã de precizie a predicþiei este neglijabil de micã ºi eroarea finalã este neimportantã din punct de vedere practic. b. Dacã. Spunem cã o astfel de situaþie a fost nepredictibilã. sã presupunem cã exact atunci când aruncãm apare o palã de vânt puternicã care deplaseazã obiectul sau îl duce mai sus (sau mai jos).9 m/s. Aceastã eroare poate fi micã sau mare. "% a.00 m/s2). . Din pãcate. cãci micºorând imprecizia în viteza iniþialã putem spune cã obiectul va ajunge cu bine la etajul al IV-lea. Pânã la ce înãlþime va ajunge obiectul? Calculul direct ne dã 12. dacã ne referim la o prognozã de mai lungã duratã. miza acestei aruncãri este ca un om de la etajul al IV-lea sã prindã o funie aruncatã de cineva de la sol pentru a se putea salva. Pentru unele dintre fenomenele de toate zilele. Am putea imagina o situaþie în care predicþia noastrã sã dea greº. de la un incendiu. pe baza experienþei noastre de toate zilele (uneori denumit bun simþ fizic) cã: mici variaþii ale condiþiilor iniþiale (erori) conduc la mici variaþii (erori) ale predicþiei finale! Pe aceastã prezumþie. dar devine tot mai slabã. se bazeazã toatã fizica clasicã.64 m. Sã vedem ce eroare facem în privinþa predicþiei legate de înãlþimea la care va ajunge obiectul. adicã mai puþin precisã. fie va depãºi înãlþimea h. aceastã predicþie este vitalã pentru soarta omului ºi totuºi eforturile nu sunt încununate de succese pe mãsurã.mãsurã va conduce la o predicþie mai exactã. un an sau câþiva ani. ºi cu toþii cunoaºtem relaþia faimoasã a lui Galilei (fig. 4. spre exemplu. o eroare de 0.4. Modelul nostru este destul de corect (suntem la suprafaþa Pãmântului ºi. putem sã controlãm fenomenul.00 m/s (pentru simplificarea calculelor am ales pentru g valoarea de 10. unde se spune cã Galileo Galilei ar fi fãcut experimentele privind cãderea corpurilor în câmp gravitaþional (a) ºi un timbru care evocã pe marele om de ºtiinþã (b). spre exemplu. sã zicem cã putem neglija frecarea ºi cã obiectul aruncat poate fi considerat punct material). Condiþia iniþialã pentru aceastã problemã va fi deci viteza iniþialã necesarã unui obiect pentru a ajunge la înãlþimea h. o lunã. cum ar fi o sãptãmânã. dupã cum este problema datã. În ultimul timp (ultimii 40 de ani) s-a constatat cã afirmaþia de mai sus nu este corectã. obiectul fie nu va ajunge. aceastã eroare îi poate fi fatalã! În alte situaþii. Dar importanþa principialã este cã o eroare în condiþiile iniþiale poate conduce la o eroare de predicþie care uneori este gravã.80 metri (aproximativ etajul patru al unei clãdiri) este nevoie sã aruncãm obiectul cu viteza iniþialã de 16. g este acceleraþia gravitaþionalã iar h este înãlþimea. dar cã în mod normal (condiþii iniþiale riguros fixate) aºa ceva nu s-ar fi întâmplat. În cuvinte am spune cã dacã dorim ca un obiect sã fie aruncat astfel încât sã ajungã pânã la înãlþimea h. Spunem atunci. în cazul predicþiei vremii (prognoza meteorologicã). Dar aºa cum am amintit. Existã astãzi nenumãrate laboratoare ºi centre meteorologice peste tot pe Pãmânt. aceastã eroare este neglijabilã. Ori. ºi anume cã putem creºte oricât de mult dorim precizia prognozelor. ºi anume. Cu toate acestea. v 2 = 2gh sau h = Dacã viteza iniþialã este mai micã sau mai mare ca aceea rezultatã din relaþia anterioarã. adicã a fost o întâmplare. sau. ipotezã. Dacã se presupune cã înãlþimea la care dorim sã ajungã obiectul este de 12. atunci trebuie sã-i imprimãm o vitezã care se calculeazã din relaþia de mai sus. prezicerea vremii se face cu o aproximaþie destul de bunã doar pentru un interval de una-douã zile în avans. altfel spus.

Care sunt?! Fizica are altã faþã acum.3. o surprizã neplãcutã. Limitele predictibilitãþii Cele discutate mai sus aruncã o umbrã asupra capacitãþii noastre de predicþie a desfãºurãrii unor fenomene fizice ºi ne genereazã o insatisfacþie legitimã. Mecanica cuanticã ne aratã cã în domeniul atomilor. Ca atare ea ne permite realizarea predicþiilor. s-ar putea sã nu ne gãsim la acelaºi moment în locul stabilit sau sã fim la momentul potrivit dar în locuri diferite! Începe sã apãrã o lipsã de predictibilitate dacã nu ºtim sã calculãm bine! În prima jumãtate a secolului al XX-lea. îºi pierde sensul. 4. gama. În fond. sistemele de diagnozã cu radiaþii X. Aceste schimbãri altereazã imaginea standard a gândirii noastre fizice. spre exemplu. Spre exemplu. nu are sens sã ne punem întrebarea „care este traiectoria unui electron în atom”. Cu alte cuvinte.5). sau rezonanþã magneticã (fig. catalizatorii. Einstein.A. mai în glumã. 4. cuptoarele cu microunde. Realitatea este cã nici nu ne dãm seama cât de bine ºtiu azi fizicienii ºi oamenii de ºtiinþã sã se descurce cu „lipsa de predictibilitate clasicã”. Aplicaþii ale noilor teorii: radarul (a). Mai în serios. am putea sã avem probleme cu modul în care ne dãm întâlnire într-un loc ºi la un moment dat de timp. Ca exemple pot fi radioul ºi televiziunea. teoria relativitãþii (restrânse) dezvoltatã de o serie de fizicieni. Fig. Lipsa de predictibilitate în sens clasic este un fapt care trebuie acceptat cu toatã neplãcerea pe care ne-o produce. asistãm la o schimbare treptatã a modului în care interpretãm fenomenele fizice. permite sã se prevadã tot ce se poate spune despre un fenomen fizic (adicã ne dã maximul de informaþie posibil) ºi cã prevederile ei sunt riguros confirmate de experimente. dispozitivele cu cristale lichide. aceea a dispariþiei conceptelor de spaþiu ºi timp absolut. vopselele. a. b. aspectele pe care le vom descrie pe scurt în cele ce urmeazã vor scoate în evidenþã cea de a treia direcþie . dispozitivele semiconductoare ºi calculatoarele. ºi în final organizatã într-o teorie coerentã de A. nucleelor sau particulelor.5. ºtiinþa trebuie sã ne furnizeze predicþii cât mai riguroase. ne spune cã predictibilitatea se realizeazã la nivel de calcul al ºansei ca un fenomen sã se petreacã. astfel cã în epoca începuturilor cãlãtoriilor spaþiale avem probleme cu modul în care se desfãºoarã evenimentele (mãsurate cu ceasornicele) pe Pãmânt ºi pe navele cosmice (interstelare!). putem spune fãrã sã greºim cã fiecare „are timpul sãu” în funcþie de cum se miºcã (unul faþã de altul). Cele mai convingãtoare argumente în acest sens sunt marea majoritate a dezvoltãrilor tehnologice moderne de care beneficiem acum. cãci altfel nu este ºtiinþã! Existã trei mari puncte de cotiturã care au schimbat modul nostru de gândire în decursul secolului al XX-lea. laserul. a. medicamentele. predictibilitatea ºi "& Considerãm astãzi cã mecanica cuanticã. b. radarul (fig. În fine.6-4. Sã încercãm sã o înþelegem. Începem sã ajungem la concluzia cã determinismul în sensul discutat în fizica clasicã. imprecizia. 4.7) ºi lista poate sã continue încã mult înainte. a apãrut o teorie a fenomenelor la scarã microscopicã: mecanica cuanticã. Aplicaþii ale noilor teorii: calculatorul modern (a) ºi diagnosticul prin rezonanþã magneticã nuclearã (b). determinismul suferã mari schimbãri. ne-a produs. Mecanica cuanticã descrie fenomenele din domeniul microcosmosului ºi ne spune cã impredictibilitatea la acest nivel nu este întâmplãtoare (ca în exemplul cu pala de vânt) ci este intrinsecã fenomenelor. telefonia mobilã (b) De la începutul secolului al XX-lea. Spre exemplu. conform noilor idei. sistemele de poziþionare globalã (GPS). Nu puteam scãpa de ea nici prin înmulþirea numãrului de mãsurãtori ºi nici prin mãrirea preciziei lor! În schimb. 4. Fig. Mecanica cuanticã ne poate da valoarea acestei ºanse sub formã de probabilitate.6.

teoria complexitãþii.10)? Fig. b. dar de ce are el o forma în zigzag. de a folosi acestea pentru a realiza produse. Tot ce rezultã de aici este de fapt o ºi mai bunã cunoaºtere a realitãþii. ºi anume cã imaginea simplã sau cel puþin consideratã de cãtre noi ca fiind simplã a naturii se înlocuieºte cu una mult mai complicatã ºi uneori mult mai puþin familiarã nouã. Nori cumulus. dar ne este aproape imposibil sã-l prevedem.7. comete. teoria turbulenþei º. 4. În aceastã nouã direcþie sunt cuprinse diferite teorii. ªtim ce înseamnã un cutremur. ªtim în linii mari cum se formeazã norii (fig.9. cum ar fi debitul ºi viteza apei. Fig. de vreme frumoasã. 2. (b) Satelitul de urmãrire a Soarelui.m. colecteazã pâraiele ºi se varsã în râuri mai mari sau in mãri ºi oceane. sunt aspecte ale teoriilor mai sus enunþate. o ºi mai serioasã capacitate a noastrã de a descrie fenomenele ºi. teoria percolaþiei. De ce? 5. 4.8. care oarecum este supãrãtoare. cum sunt: teoria haosului. a ºtiinþei prezentului. care dã o lovitur㠄sub centur㔠noþiunilor clasice de determinism. 4.6). sau teoria sistemelor dinamice neliniare. ªtim cum se miºcã corpurile cereºti în jurul Soarelui (planete. dar oare de ce au formele pe care le vedem? 3. (a) Radiotelescoape.a. în ultimã instanþã. dar ne este aproape imposibil sã prevedem vremea cu precizie. 4. Teoria fractalilor.11)? "' .10. Fig. teoria catastrofelor. tehnologii.d. În cele ce urmeazã vom face cunoºtinþã cu elemente ale acestor teorii ºi cu modul în care apar ele în viaþa noastrã de toate zilele. 6. 4. chiar dacã îl depistãm din timp ºi îi cunoaºtem poziþia ºi viteza la un moment dat. ªtim ce înseamnã o prognozã meteorologicã ºi ºtim multe despre atmosfera Pãmântului. Încercaþi sã vã gândiþi ºi sã rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: Alte provocãri 1. ªtim ce înseamnã un trãsnet. 4. erodarea malurilor dar nu ºtim de ce râurile prezintã meandre (fig. De ce? 4. sau de ce se ramificã? Fig. SOHO. ªtim cã râurile curg la vale. 4. Trãsnet care loveºte un copac. dar ºi o mai bunã ºi mai completã cunoaºtere a realitãþii. dar sigur mai corectã. Hartã meteorologicã a Europei: fronturi. Apare o perspectivã nouã. Putem descrie multe din comportamentele acestor râuri. facilitãþi pentru viaþa de toate zilele.a. De ce (fig. predictibilitate ºi tot ce rezultã de aici. asteroizi) dar ne este greu sã apreciem dacã vom fi loviþi sau nu de cãtre un asteroid.

12. Acesta este aºa numitul haos clasic. În acest scop. Energia totalã cineticã. De asemenea. Încercaþi sã depistaþi acele elemente care ne fac dificil rãspunsul la întrebãrile de mai sus. celelalte ciocniri. Dacã însã luãm în considerare cele discutate anterior. În interpretarea lui Boltzmann. adicã pe ciocnirile elastice dintre molecule (punctiforme) pentru care legile de conservare a energiei ºi a impulsului sunt valabile. Ceea ce este uimitor aici este faptul cã indiferent cum se ciocnesc moleculele din gaz. Legea generalã a gazelor de dã urmãtoarea expresie matematicã pentru parametrii care determinã starea gazului: P V = ν R T. aºa cum l-a vãzut Boltzmann. În recipient domneºte astfel un haos. Ea exprimã astfel un determinism statistic ºi nu mecanic (clasic). a miºcãrii dezordonate a moleculelor (dintr-un mol de gaz) este. 4. exprimã proporþionalitatea dintre presiune ºi temperaturã. în interpretarea lui Boltzmann. sã analizãm o situaþie pe care o cunoaºtem deja ºi anume. Sisteme impredictibile Ceea ce este important este sã nu se confunde aspectele pe care le vom discuta în continuare cu dificultãþile pe care le avem în studiul unor fenomene. cu toate cã se bazeazã pe mecanicã. Adicã. Variaþia de impuls în unitate de timp este o forþã. sau de intervenþia unor factori necontrolabili (aleatori) sau de lipsa unei teorii matematice adecvate. din punctul de vedere al lui Boltzmann. ºi anume. B. dar în acelaºi timp este independentã de # . Din punct de vedere microscopic.1. putem avea momente Fig. în care nici o vitezã. direcþie sau moleculã nu este privilegiatã. iar dacã aceasta este raportatã la aria peretelui defineºte presiunea P din formula de mai sus.Fig. exemplele din manuale sunt alese astfel încât sã poatã prezenta rezultate pe care le putem observa ºi deci verifica în realitatea cotidianã. în incintã domneºte un haos complet care defineºte echilibrul termodinamic. Legea generalã a gazelor. medie. Dacã acest echilibru nu existã. Vom vedea cã fenomenele haotice de care ne vom ocupa nu intrã în niciuna din categoriile de mai sus. Ca atare. de mai sus. Atât timp cât ne vom referi la modele simple. Formula gazelor redã aspectul macroscopic al unor fenomene microscopice: ciocnirile succesive ºi la întâmplare ale moleculelor gazului din recipient (fig. fiecare ciocnire este la întâmplare.9. predictibilitatea este asiguratã de utilizarea unor legii fizice date. 4. atunci nici temperatura ºi nici presiunea nu mai sunt mãrimi bune (valide) pentru a descrie starea gazului. sau de lipsa unor modele adecvate.10). predictibilitatea este legatã ºi de precizia cu care dorim sã obþinem predicþia respectivã. media în timp a variaþiei impulsului transferat de molecule la ciocnirile cu pereþii. ci doar în medie. ambele fiind mãrimi statistice medii. Haosul molecular. egalitatea dintre membrul din dreapta ºi membrul din stânga relaþiei nu este perfectã. o mãrime care poate fi mãsuratã macroscopic ºi a fost denumitã temperaturã termodinamicã. dificultãþi care sunt determinate de complexitatea fenomenelor. 4. comportarea unui gaz (ideal) aflat într-o incintã. Presupunerea (ipoteza) fundamentalã a lui Boltzmann este aceea cã. Meandre pe Amazon. Determinism ºi impredictibilitate B. relaþia de mai sus rãmâne valabilã! În realitate. presiunea este rezultatul ciocnirilor moleculelor cu pereþii. asemãnãtoare cu cele descrise în manualele standard. relaþia generalã a gazelor este o relaþie statisticã între valori medii.

Traiectoria în spaþiul fazelor pentru cãderea unui corp.11. Spaþiul fazelor C. este reprezentatã în continuare. energia cineticã este determinatã de viteza (impulsul) obiectului iar energia potenþialã de poziþia obiectului.1. 20 2. 4.6 s 1. pe tot parcursul cãderii energia totalã (mecanicã) se va conserva. Ca sã descriem aceastã miºcare în spaþiul fazelor. care cade de la 20 m la suprafaþa Pãmântului (g = 10 m/s2) acest grafic este prezentat în figura 4.2 s 10 1. iar ecuaþiile spaþiului ºi ale vitezei vor fi 1 x = gt 2 ºi v = gt . Miºcarea haoticã a trei corpuri C.8 s 15 x = 19 m x = 20 m x = 21 m 1. a) Cãderea unui corp descrisã în spaþiul fazelor Relaþia care descrie cãderea unui corp leagã spaþiul descris de corp în cãdere de timp. cu totul neaºteptatã ºi deci imprevizibilã.în care membrul drept sa fie mai mare sau mai mic ca cel din dreapta. Aspecte haotice în miºcarea a trei corpuri sub influenþa forþelor gravitaþionale se poate vedea în figura 4. Pentru clarificare sã luãm câteva exemple.14. A descrie miºcarea urmãrind energia cineticã (impulsul) ºi energia potenþialã (poziþia) este convenabil.4 s p(kg m/s) 1. intrã în câmpul celor douã corpuri. pentru un corp de 1kg. 4. Cãderea este verticalã ºi dacã luãm originea în punctul de la care lãsam corpul sã cadã vom avea axa ox vertical în jos. cãci energia totalã se conservã. în imagine sunt desenate mai mari pentru a le putea vedea mai uºor).0 s 5 0.5 s 0 0 5 10 x (metri) 15 20 Fig.14. g este acceleraþia gravitaþiei iar x este distanþa parcursã de corp de la lansarea pe verticalã. De exemplu. Acest aspect defineºte o relaþie (o lege) statisticã (clasicã). vom desena graficul impuls – distanþã. Cele douã corpuri masive A ºi B se considerã ca fiind fixe (ºi sunt ºi punctiforme. În fizicã se lucreazã cu reprezentarea miºcãrii în planul impulscoordonatã din urmãtorul motiv: orice miºcare mecanicã poate fi urmãritã ºi ca o succesiune de modificãri ale energiei cinetice ºi a energiei potenþiale. adicã vom avea relaþia p2 = mgx (3) 2m unde p = m • v este impulsul obiectului. respectiv energia obiectului. într-o reprezentare impuls-poziþie se poate urmãri mai bine starea. Traiectoria. Descrierea comportamentului haotic. În spaþiul fazelor vizualizãm nu traiectoria corpului (adicã dependenþa coordonatei x de coordonata y) ci dependenþa impulsului de coordonatã. Dacã dorim sã vizualizãm traiectoria miºcãrii unui corp. # . Astfel. Pe de altã parte. ºi mai ales rãspunsul la întrebarea: va intersecta acest asteroid traiectoria Pãmântului? Dacã da. (2) 2 Dacã neglijãm frecarea. vom scrie ecuaþiile de miºcare (sã zicem pentru o miºcare în plan) pe axele ox ºi pe oy ºi din cele douã ecuaþii vom elimina variabila timp. Jupiter ºi un asteroid. Ne putem imagina aceastã situaþie realizatã în cazul a trei corpuri reale: Soare. Spaþiul fazelor Spaþiul fazelor este un mod de a vizualiza starea unui sistem.0 s 1.13 ºi care a fost obþinutã folosind un program de calcul al miºcãrii corpurilor în câmp gravitaþional. Un alt obiect mult mai mic. când anume? Fig. Avem imediat imaginea nepredictibilitãþii asteroizilor ºi deci dificultatea de a prezice traiectoria lor pe termen lung. notat cu a.

# . Fig. Oscilaþia prezentatã în coordonatele x – t ºi traiectoria în spaþiul fazelor ºi pentru oscilator. este o elipsã. (6) a2 b2 unde x ºi y sunt cele douã coordonate ale unui punct pe elipsã iar a ºi b sunt cele douã semiaxe ale elipsei (fig. din aproape în aproape. în fiecare moment. Spre deosebire de traiectoria în spaþiul fazelor pentru cãderea corpurilor. 2mE tot 2E tot sau ºi mai aproape de ce dorim sã vedem: p2 x2 + = 1. ecuaþia care descrie o elipsã: 2E tot ºi b = 2mE tot . Oscilatorul liniar armonic. π • a2). Dacã dorim. respectiv o curbã închisã. vedem cã cele douã au aceeaºi formã matematicã în care putem sã recunoaºtem cele douã semiaxe a ºi b: Fig. una fiind x (chiar coordonata de poziþie a obiectului legat de arc) ºi alta y (adicã impulsul pe care-l are acest obiect în miºcare). Aria elipsei este datã de formula Aria = π • a • b. obþinem: E tot = E cin + E pot = p2 kx 2 + = 1. 4. în graficul impulscoordonatã se numeºte punct figurativ ºi ne descrie prin miºcarea lui pe elipsã stãrile pe care le parcurge obiectul în decursul oscilaþiei lui în timp. Punctul P. Oscilatorul este prezentat mai jos (fig. b) Oscilatorul liniar simplu descris în spaþiul fazelor. De asemenea. de fapt. Aceastã descriere se face astfel în spaþiul fazelor iar elipsa se numeºte traiectorie în spaþiul fazelor.16. O proprietate interesantã se poate vedea dacã calculãm aria acestei elipse.15. (4) 2m 2 Dacã rescriem aceastã relaþie scoþând în evidenþã impulsul ºi coordonata ºi împãrþim prin energia totalã. 4. (7) k Deci. 4. legea de conservare a energiei se scrie astfel: p 2 kx 2 + = const. 4. Dacã ne uitãm la ecuaþia elipsei ºi la ecuaþia obþinutã anterior pentru oscilator. putem marca pe traiectorie ºi unele momente de timp (calculate din ecuaþia de miºcare) astfel încât sã putem urmãri ºi momentele stãrilor în succesiunea lor (pe grafic sunt trecute în fracþiuni de secundã). traiectoria în spaþiul fazelor pentru miºcarea oscilatorie (neamortizatã). (5) 2mE tot (2E tot / k ) Aceastã relaþie care pare complicatã este. Dacã introducem expresiile pentru a ºi b în relaþia pentru aria descrisã de traiectoria elipsei în spaþiul fazelor obþinem: a= m (8) k Dacã ne amintim cã pentru un oscilator armonic frecvenþa este datã de relaþia: Aria = 2πE tot 1 k (9) 2π m atunci aria descrisã de traiectoria oscilatorului în spaþiul fazelor va fi: υ= x2 y2 + = 1 . un punct P de pe elipsã este caracterizat prin douã coordonate.Stãrile succesive ale corpului care cade sunt parcurse de la pozitia iniþialã (x = 0) la cea finalã (x = 19 m.16). Aceastã observaþie va fi importantã pentru analiza de mai târziu. Dacã ne amintim de expresiile energiei cinetice ºi energiei potenþiale pentru un oscilator.15). 20 m ºi 21 m) ºi vizualizate pe curba traiectoriei în spaþiul fazelor. Miºcarea oscilatorie în graficul spaþiu-timp ºi în spaþiul fazelor. (se observã cã pentru cerc a = b ºi formula se transformã în relaþia cunoscutã pentru aria cercului. pe grafic s-au prezentat pe lângã traiectoria în spaþiul fazelor a corpului care cade de la 20 m ºi cea a cãderii lui de la 19 m sau 21 m pentru a putea compara traiectoriile în spaþiul fazelor. ordonate de la stânga spre dreapta. cu aceste coordonate. Se observã cã parcurgerea traiectoriei în spaþiul fazelor se face prin stãri succesive.

1. traiectoria în spaþiul fazelor este o curbã #! . În acest caz. forma traiectoriei în spaþiul fazelor va fi doar aproximativ elipticã. Punctul de oprire este x = 0 ºi v = 0. Sã analizãm un caz relativ simplu ºi uºor de înþeles calitativ. Sistemul vânãtor-vânat (oi – lupi pe o insulã. Pentru acest caz echilibrul se realizeazã atunci când punctul figurativ ajunge în originea sistemului de coordonate. C. 4. Fig.17. Din prima observaþie putem înþelege uºor ce se întâmplã dacã. cu o ratã (numãr de naºteri sau de morþi în unitate de timp) care depinde de condiþiile de viaþã: numãrul creveþilor (n1) creºte atunci când numãrul rechinilor (n2) descreºte ºi reciproc. Miºcarea oscilatorie amortizatã în graficul spaþiu-timp ºi în spaþiul fazelor.E tot .18. amplitudinea oscilaþiilor scade. rechini ºi creveþi. – dacã aria trebuie sã rãmânã constantã. atunci frecvenþa de miºcare ºi energia totalã rãmân proporþionale. 4. y – numãrul de rechini. adicã originea coordonatelor spaþiului fazelor. Rechinii mãnâncã creveþii. Oscilaþia prezentatã în coordonatele x – t ºi traiectoria în spaþiul fazelor ºi pentru oscilatorul amortizat. Acest rezultat este normal. În realitate. sau în acest caz un punct atractor.18. pe cele doua axe sunt puse: x – numãrul de creveþi. 4. sau rechini ºi creveþi). Sã presupunem cã undeva existã o zona limitatã în care coexistã doar douã tipuri de vieþuitoare. spre exemplu. pânã ce obiectul se opreºte. evoluþia sistemului în spaþiul fazelor (modele de competiþie). dacã sistemul este mai complicat descrierea în spaþiul fazelor poate sã evidenþieze aspecte care altfel ar fi greu de observat. Valorile dau situaþia momentanã printr-un punct în spaþiul fazelor.17). (10) υ Aceastã relaþie remarcabil de simplã ne aratã o serie de lucruri care meritã observate: – dacã energia totalã creºte sau scade. Atractori Dacã analizãm puþin ultimul rezultat. Descrierea în spaþiul fazelor a dinamicii evoluþiei unui sistem. presupunând cã ºi rechinii ºi creveþii se înmulþesc sau mor normal. Si iatã problema: care este dinamica populaþiei de rechini ºi creveþi? Prin dinamica populaþiei se înþelege modul în care variazã în timp numãrul de rechini ºi numãrul de creveþi. Se spune cã acest punct (final) este un punct de echilibru. observãm cã traiectoria oscilatorului amortizat în spaþiul fazelor aratã cã punctul figurativ se deplaseazã ºi în final ajunge în centrul sistemului de coordonate. prin creºterea sau descreºterea proporþionalã a semiaxelor. aºa cum am vãzut pânã acum.2. Sistemul vânãtor-vânat. Aria = deoarece pierderea de energie (continuã) se va resimþi prin continua micºorare a celor doua semiaxe ºi traiectoria va fi de gen spiralã (fig. Pentru o populaþie iniþialã datã de creveþi ºi de rechini. Graficul (calitativ) al evoluþiei populaþiilor celor douã specii este dat în figura 4. atunci elipsa care descrie miºcarea va avea o arie mai mare sau mai micã. oscilatorul pierde energie. pare sã nu aducã ceva important în înþelegerea mai profundã a evoluþiei unui sistem. la fel ca ºi amplitudinea vitezei obiectului. Fig. cãci odatã ce oscilatorul pierde energie. adicã este un oscilator amortizat (aºa cum sunt toate oscilatoarele reale care nu sunt întreþinute). Cum interpretãm aceste grafice? În graficul a.

Se spune cã avem de a face cu un atractor. mai ales în cele relativ izolate. Dar ca urmare a acestei scãderi.m. indiferent de populaþia iniþialã. graþie acestor modele.19. Atractorul se caracterizeazã printr-o formã bine definitã a traiectoriei în spaþiul fazelor ºi care se atinge la echilibru indiferent din ce zonã (a spaþiului fazelor) porneºte evoluþia sistemului. datoratã agitaþiei termice.închisã ca în cazul oscilatorului armonic: cele douã populaþii cresc sau scad în numãr alternativ. Pentru a scrie ecuaþia care descrie evoluþia numãrului de iepuri. În acest scop. Existã astfel douã tendinþe în competiþie: magnetizarea materialului. Dar în acest caz rechinii nu mai au ce mânca aºa cã numãrul lor scade.19). se obþine o curba închisã denumitã curbã de histerezis (fig. putem gãsi mai uºor ºi mai sigur modul de a echilibra ºi însãnãtoºi ecosistemele prin echilibrarea speciilor conlocuitoare. Fie acest numãr x. Dacã acum creºtem sau descreºtem intensitatea câmpului magnetic extern. curba la care se ajunge la echilibru (cea care urmeazã tot timpul aceeaºi traiectorie în spaþiul fazelor) se stabilizeazã ºi mai ales nu depinde de valorile iniþiale ale populaþiilor. o astfel de dinamicã este de aºteptat. Pentru alte valori iniþiale ale populaþiilor. dar nu armonic (adicã nu (figura c).d. care nu au acolo nici un duºman. Dar este interesant de evidenþiat cã în unele condiþii ale dinamicii de interacþie sinusoidal. Deoarece existã destulã iarbã pe insulã. 4. Curba logisticã Dacã dinamica de competiþie este destul de dificil de verificat sau prelucrat cu metode simple (având nevoie de un aparat matematic de calcul ceva mai evoluat). situaþia oscileazã pe aceeaºi traiectorie în spaþiul fazelor (figura d). curbele închise se regãsesc. considerat ca o transformare de fazã) ºi explicã dinamica de magnetizare. Fenomenul este oscilator (figura b). Curba de histerezã care scoate în evidenþã cã magnetizarea ºi demagnetizarea unui corp feromagnetic se fac pe drumuri diferite 3. idealizat: pe o insulã trãiesc în pace niºte iepuri. adicã variaþia lui x în timp. Aceastã comportare este foarte des prezentã în ecosistemele animale.a. În general când într-un sistem existã cel puþin douã tendinþe contrarii în competiþie. numãrul de creveþi va creºte º. În acelaºi timp. sub influenþa unui câmp magnetic extern ºi demagnetizarea lui. Vom scrie acest lucru astfel: x 2 − x1 = cx 1 (11) t 2 − t1 . însã pot avea forme sau arii închise de ele. respectiv nu are o singurã frecvenþã caracteristicã). au produs dezechilibre ecologice. sã vedem de cine depinde creºterea sau descreºterea acestui numãr. se împuþineazã numãrul de creveþi. Un exemplu din fizicã este cel al magnetizãrii ºi demagnetizãrii unui material feromagnetic (de exemplu. înseamnã cã numãrul de iepuri care vor apãrea dupã o generaþie (consideratã ca unitate de timp) va fi proporþional cu numãrul de iepuri existenþi în generaþia anterioarã. sau a intervenþiei umane în necunoºtinþã de cauzã. agitaþia termicã. Un material magnetic are în constituþia lui dipoli magnetici care se pot orienta în câmp magnetic. producând fenomenul de magnetizare. 2. Fig. putem însã sã exemplificãm un astfel de caz utilizând chiar ºi un simplu calculator de buzunar. 4. magnetizarea se va modifica. Ca atare. Dacã existã mulþi rechini. oþel). Experiment pe calculator. Descriem aceastã situaþie printr-o dinamicã a numãrului de iepuri care existã pe insulã la un moment dat. atât timp cât au ce mânca (iarbã) ei trãiesc. de valori diferite dintre cele douã specii. cautã sã dezorganizeze acest sistem de dipoli cu tendinþa de ordonare sub influenþa unui câmp magnetic. In istorie. se înmulþesc ºi mor în mod natural. va trebui sa „construim o ecuaþie” care dupã rezolvare sã ne spunã ce se întâmplã cu numãrul de iepuri. Curba de variaþie în timp a magnetizãrii se numeºte curbã de magnetizare sau demagnetizare iar atunci când câmpul magnetic extern creºte ºi descreºte periodic. Din aceste douã #" tendinþe rezultã o stare intermediarã de magnetizare a corpului. creºteri necontrolate ale unor specii în dauna altora. Acum. determinatã de temperatura diferitã de zero K. Curba de histerezis este un exemplu tipic de evoluþie a unor procese în competiþie (ordonare-dezordonare. Sã presupunem un model simplu. Acest model este extrem de util pentru a determina dinamica populaþiei funcþie de condiþiile existente ºi permite prognoza evoluþiei populaþiilor identificând factorii de care aceastã dinamicã depinde ºi putând astfel controla sistemul.

În generaþia urmãtoare vom avea (ºi vom nota totdeauna. vom avea stãri pe care le putem defini la o generaþie sau alta ºi nu vom putea discuta despre o „generaþie” fracþionarã.60401 º.01×1000×1 = 1000 + 10 + 1010 iepuri. Înseamnã cã dupã prima generaþie vom avea o populaþie de x 2 = 1000 + 0.6 generaþii! ## .000 de iepuri! Modul de creºtere studiat se numeºte exponenþial. populaþia creºte. Dacã c = 0. (12) evoluþia se poate calcula ºi interpreta simplu. el controleazã schimbarea dinamicii de creºtere a populaþiei. c = 0. 1. Ce înseamnã un coeficient de 0. Din modul în care s-a ales variabila X. 4. Evoluþia exponenþialã a populaþiei Se vede de aici cã pentru un coeficient de creºtere de 0. Datele obþinute pot fi trecute pe un grafic ca cel ce urmeazã (fig. τ. Aceastã ecuaþie se citeºte aºa: creºterea (x2 – x1) populaþiei în unitatea de timp.05. la o astfel de creºtere exponenþialã. sau x 2 = x 1 + cx 1τ . vor avea în curând o problemã: nu vor mai avea ce sã mãnânce.d.20). 4.05? Înseamnã apariþia de 5 iepuri din 1000 iniþiali. În aceastã situaþie creºterea populaþiei este absolut vertiginoasã.01.01. Acest model este valabil la orice sistem de populaþii sau mãrimi a cãrui creºtere în unitate de timp este proporþionalã cu populaþia dintr-o generaþie anterioarã. Daca c este > 0. Acest coeficient este în realitate foarte mic. adicã coeficientul c va scãdea.Aici (t2 – t1) = τ. la o generaþie. Cum se þine cont în model de acest efect de modificare a coeficientului? Se poate considera cã acest coeficient scade odatã cu creºterea populaþiei astfel încât de la o anumitã populaþie maximã (limitã) populaþia nu va mai creºte (adicã c devine egal cu zero). Spaþiul fazelor în acest caz se reduce la urmãrirea succesiunii stãrilor dupã fiecare generaþie. Sunt necesare doar 10 generaþii pentru a ajunge la o populaþie de 150. iar λ poate avea orice valoare între 0 ºi 4.5.5x10 5 1. ea poate sã ia valori între 0 ºi 1. este proporþionalã cu numãrul de iepuri din generaþia anterioarã. Dar ce se întâmplã de fapt cu populaþia noastrã de iepuri? Iepurii.3 sau 15.m. dupã 100 de generaþii populaþia devine mai mare de 2500 de iepuri. Dupã un timp de calcul vom vedea cã populaþia începe sã creascã tot mai rapid: este normal cãci creºterea se accelereazã pe mãsurã ce numãrul de iepuri creºte º. iar X = aratã populaþie nulã).301.5). iar c este o constantã. doar cã la bancã coeficientul de creºtere este de obicei de ordinul a 3% . dacã c este < 0. Dacã se rescrie ecuaþia de mai sus astfel: x 2 − x 1 = cx 1τ .m. Creºterea este foarte rapidã la coeficienþi de creºtere mai mari. dupã 100 de generaþii populaþia ajunge la 1. iar λ joacã rolul coeficientului de creºtere. populaþia va descreºte.8% iar unitatea de timp este anul! Puteþi sã vã calculaþi singuri creºterea depozitului bancar în timp dupã acelaºi model ca ºi cel de sus. Dacã se þine cont de acest efect.04 c = 0.01×1010×1 = 1020. x1 este numãrul de iepuri din generaþia iniþialã. mai departe 1040.000. cum ar fi 2. (13) unde X este acum populaþia exprimatã sub formã relativã la maximum de populaþie posibilã (X = 1 este valoarea maximã.01 0 20 40 Generatii 60 80 100 Fig. ecuaþia care descrie variaþia populaþiei poate fi scrisã (dupã unele modificãri matematice la urmãtoarea formã: X = 4λX(1 – X). Este evident cã discutând de generaþii.d. Ar fi normal sã considerãm cã în medie apare dupã o generaþie mãcar un iepure la doi iniþiali. Putem sã facem calculul cu un simplu calculator de buzunar. Ecuaþia de mai sus se numeºte ecuaþie logisticã ºi descrie acest caz al cantitãþii limitate a resurselor alimentare (iarbã) ale iepurilor de pe insulã.20. ºi c = 0. dar pentru un coeficient de creºtere de numai cinci ori mai mare.105 = 150.1. – unitatea de timp (generaþia). Motivul acestor alegeri este neesenþial pentru a descrie ce se întâmplã în acest caz.a. adicã un coeficient de 50% (= 0. la fiecare douã generaþii consecutive. x2 este numãrul de iepuri din urmãtoarea generaþie.5x10 5 c = 0.03 c = 0. Dacã continuãm calculele vom obþine pentru generaþiile succesive urmãtoarele cifre pentru populaþie: 1030. populaþia rãmâne constantã în timp.0x10 Populatia 5 x0 = 1000 c = 0. Coeficientul c este o constantã care indicã (descrie) viteza de creºtere a populaþiei. Atunci când puneþi banii la bancã aveþi parte de o astfel de creºtere.05 0. Pentru exemplificare vom alege x1 = 1000.a. Relaþia ne aratã cã la fiecare generaþie populaþia de iepuri creºte cu cantitate cx1τ. Coeficientul λ se mai numeºte parametru de control deoarece pentru acest model. se terminã iarba! Populaþia de iepuri va suferi de foame iar creºterea se va încetini. generaþia anterioarã cu x1 ºi generaþia care apare cu x2): x2 = 1010 + 0.

b. Evoluþia conform modelului logistic.00 (comportament haotic. d). 3. 2.21. 4. pentru diferite valori ale parametrului de control. fig.Prin urmare. 4. Cele douã tabele dau rezultatele evoluþiei sistemului logistic pentru trei valori ale lui λ. c. e). 4. 4. pe graficul succesiunii stãrilor se vor reprezenta puncte care reprezintã starea la acel moment. 4.52 (stare staþionarã cu perioada 4. 3.9 (prezintã a scãdere continuã spre zero.20 (stare staþionarã cu perioada 2). a). e. Evoluþia conform modelului logistic. #$ .21. Evoluþia conform modelului logistic. Evoluþia conform modelului logistic.21. Fig. În graficele care urmeazã se vede modul în care variazã populaþia de iepuri funcþie de timp. vom obþine pentru modelul logistic urmãtoarea desfãºurare de evenimente descrise în spaþiul fazelor. Fig. a. 4.21. fig.20. 4.21. Fig. 4. Calculul poate fi fãcut ºi cu un simplu program scris în BASIC: FOR I=1 TO 40 X=LAMBDA*X*(1-X) PRINT X NEXT Fig. Graficele corespund la un parametru de control care au valorile l = 0. Dacã efectuãm calculele dupã acelaºi model ca cel anterior.21. iar liniile care unesc stãrile nu au nici o altã interpretare decât de a ne permite urmãrirea mai lesnicioasã a evoluþiei de la o stare la alta. d. 4.21. Fig. 4.60 (stare staþionarã cu perioada 1) (fig. b. Evoluþia conform modelului logistic.21. fig.

20 sau 21 m) evident modificã evoluþia sistemului. mici variaþii ale condiþiei iniþiale (x = 19.35.4 iar al doilea corespunde evoluþiei pentru X0 = 0. descoperit de cãtre Edward Lorenz (un meteorolog care a studiat sistemul atmosferic ºi care a dat un model simplu de atmosferã pe baza cãruia a presupus cã se pot face prognoze meteorologice mai precise). Spune cã avem de a face cu haos determinist. b) Evoluþia sistemului este foarte puternic dependentã (mai ales în regiunea corespunzãtoare unui parametru de control mai mare decât cel critic) de condiþia iniþialã. In cazul unui fenomen care urmeazã un model de tip logistic. Dacã un asemenea efect dramatic se poate produce chiar ºi în cazul unui sistem simplu. Cuvântul determinist provine de la faptul cã avem o ecuaþie matematicã corectã care descrie sistemul. dar aceastã evoluþie este predictibilã ºi deci utilizabilã practic. Ceea ce este evident de aceastã datã este faptul cã pentru λ = 4. la scarã cosmicã de timp. spre exemplu. Sã comparãm acest rezultat cu cel obþinut pentru exemplul analizei cãderii corpurilor. S-a observat cã alte planete nu au beneficiat de o astfel situaþie. Captarea Lunii a stabilizat axa de rotaþie a Pãmântului permiþând o evoluþie lentã. bãtãii de aripi a unui Fig. 4. poate sã conducã în viitor la modificãri dramatice ale stãrii vremii. undeva pe glob. predictibilitatea este inexistentã în sensul cã mici variaþii ale condiþiei iniþiale schimbã complet evoluþia ulterioarã a sistemului. evoluþia acestui sistem poate fi predictibilã sau impredictibilã. În imaginea urmãtoare (fig. Valorile îngroºate scot în evidenþã diferenþele de evoluþie între cele douã cazuri. b) practic identice ce pornesc din aceleaºi condiþii iniþiale. Altfel miºcarea planetelor în jurul Soarelui ar fi fost destul de impredictibilã ºi de haoticã astfel încât pe termen lung clima nu ar fi fost stabilã. Efectul se mai poate enunþa astfel: mici variaþii ale condiþiilor iniþiale datorate. fluture. ºi astfel viaþa a putut sã aparã. sistemul se comportã haotic. de exemplu. ar fi avut variaþii drastice. depinzând de valoarea parametrului de control. sã evolueze ºi sã ajungã acolo unde este acum. Pãmântul a captat Luna. ne putem aºtepta ca în anumite #% . dar comportamentul sistemului în acest regim este impredictibilã.22. Sensibilitatea la condiþiile iniþiale Cât de importantã este aceastã observaþie poate fi înþeleasã din urmãtorul exemplu. Se ºtie astãzi cã evoluþia vieþii pe o planetã (de exemplu Pãmânt) este condiþionatã de stabilitatea climaticã pe intervale de timp foarte mari (timpi geologici sau planetari). sã se stabilizeze. pentru valori ale parametrului de control mai mari decât o valoare criticã. Dupã un timp mai mult sau mai puþin scurt. Efectul se mai numeºte efect de sensibilitate la condiþii iniþiale.52 evoluþia sistemului devine nepredictibilã! Câteva concluzii importante se pot extrage din acest experiment (matematic) simplu: a) Cu toate cã starea sistemului este descrisã de o ecuaþie simplã ºi foarte bine definitã (ecuaþia logisticã). 4. dar stabilã a climei. Marte sau Venus.22) se ilustreazã grafic evoluþia a douã sisteme (a. Aceastã caracteristicã este uneori denumitã efect de fluture. Motivul pentru care Pãmântul a fost în aceastã situaþie favorabilã a fost determinat de faptul cã la un moment dat. aºa cum constatãm cã existã pe Mercur. c) Cauza acestei sensibilitãþi la condiþiile iniþiale ºi care are ca rezultat o comportare impredictibil a sistemului este datã de natura neliniarã a sistemului în cauzã. evoluþia celor douã sisteme se diferenþiazã în atât încât nu se va mai putea face nici o predicþie a evoluþiei lor viitoare. atunci pentru sisteme mai complicate acest efect trebuie sã fie cu siguranþã prezent. în altã parte de pe glob.Primul tabel corespunde evoluþiei sistemului care pleacã de la valoare iniþialã X0 = 0. Acolo. S-a ajuns azi la concluzia cã Pãmântul a putut fi leagãnul vieþii deoarece clima a fost relativ stabilã pe o mare întindere de timp. Pentru orice sistem fizic neliniar. la parametrii de control λ > 3.

De exemplu.3. Aceste sisteme sunt deci sisteme disipative.condiþii el sã treacã într-un regim de haos determinist astfel încât evoluþia lui ulterioarã sã nu mai poatã fi prezisã. Un exemplu clasic ºi destul de simplu este cel al oscilaþiilor unui pendul mai complex. Cum o descriem? În graficul de mai sus (fig. dar care ridicã unele întrebãri serioase dacã examinãm situaþia mai în amãnunt. 4. atunci când ne-am dat în leagãn. Din fizicã ºtim cã pentru ca un pendul sã se punã în miºcare. În acest scop ºtim sã folosim o serie de miºcãri. Este necesarã cunoaºterea precisã a sistemului ºi luarea în considerare a acelor aspecte care prezintã neliniaritate. unele sisteme prezintã impredictibilitate chiar pentru o evoluþie pe termen scurt (cum ar fi fenomenele meteorologice) sau pe un termen lung (cum sunt cele de naturã cosmicã).23). Impredictibilitate este de natur㠄organic㔠adicã rezidã în natura lucrurilor sau a fenomenelor însãºi. C. nici de necunoaºterea exactã a legii de evoluþie ºi nici din cauze de calcul matematic. astfel în cât cei mai curajoºi se pot da ºi peste cap. Traiectorii în spaþiul fazelor pentru miºcarea leagãnului. O schiþã clarificatoare ne va ajuta. în esenþã. nici de cunoaºterea imperfectã a condiþiilor iniþiale. un oscilator real are nevoie de un supliment continuu de energie pentru a-ºi menþine oscilaþiile. pentru început. este un exemplu tipic de sistem neliniar! Menþinerea oscilaþiilor presupune în acest caz aducerea sistemului departe de echilibru. În orice caz. trebuie sã primeascã încontinuu energie din exterior (ca atunci când fierbem mult timp mâncarea care necesitã o preparare la o temperaturã constantã. trebuie scos din starea de echilibru (fig. De obicei. d) Deoarece majoritatea sistemelor reale sunt neliniare (ºi nu ne referim la modelele liniare folosite pentru studiul simplificat al fenomenului) aspectele de haos determinist sunt prezente peste tot. Leagãnul este.24) se poate recunoaºte descrierea oscilaþiilor în spaþiul fazelor. chiar dacã aparent aceste efecte (sau termeni în ecuaþiile sistemului) sunt neglijabile. Efectele de neliniaritate se simt cu atât mai mult cu cât aducem sistemul mai departe de echilibru. deci cu cât energia furnizatã sistemului este mai mare. o situaþie simplã la prima vedere. Ce înseamna asta? Sã analizãm. sã rãmânã în starea respectivã. nu poate sã subziste fãrã o intervenþie din afarã. Sisteme departe de echilibru Majoritatea sistemelor care pot prezenta fenomene descrise ca haos determinist sunt sisteme departe de echilibru. În schimb. 4. Pentru ca un corp încãlzit. Rezultã cã este nevoie sã ºtim pânã în ce moment putem conta pe o predictibilitate acceptabilã ºi de la ce moment nu mai avem aceastã posibilitate. trebuie sã-i furnizãm energie. un pendul în care ne putem „da”. Fig.24. Rolul dinamicii neliniare este sã indice limitele pânã la care aproximaþiile pot da rezultate predictibile. . Un sistem se numeºte departe de echilibru dacã se gãseºte într-o stare care. 4. adicã sisteme care pierd energie (spre exterior). Analiza fizicã a acestei miºcãri nu este deloc simplã. Se constatã însã cã ele nu sunt neglijabile. 4.). pe elipsele desenate. Studiul dinamicii neliniare a fenomenelor poate sã dea rãspuns la aceastã întrebare.23. Fizica leagãnului. atunci când ne suim în el îl scoatem din echilibru ºi astfel ne balansãm. în mod normal. Este vorba de experienþa simplã pe care am avut-o în copilãrie. care corespund modificãrii centrului de greutate #& Fig. Dar pentru a întreþine balansul. sau pentru ca un bec sã lumineze etc. Insistãm asupra faptului cã nepredictibilitatea evoluþiei sistemului nu este determinatã nici de complexitatea sistemului. Doar aproximaþiile simple sunt liniare ºi predictibile. Un copil cu experienþã poate controla perfect aceastã miºcare. ºi care permit chiar amplificarea miºcãrii.

În graficul de mai sus elipsele descriu oscilaþia leagãnului pentru amplitudini relativi mici (curbele 1 ºi 2). posedã o miºcare care se încadreazã în aºa numitul haos determinist. Fig. Unghiul joacã rol de coordonatã de poziþie. In figura 4.Cele douã variabile ale graficului sunt unghiul ϕ ºi variaþia în unitate de timp a acestui unghi.26. Pentru un pendul în miºcare. privind traiectoria lui în spaþiul fazelor? În primul rând. peste 3600. în figura 4. Poziþia vertical. Trei variante de pendule multiple. Traiectoriile 3 ºi 4 din spaþiul fazelor indicã aceastã situaþie în care se pot face un numãr mare de rotiri. De aceea el are pe axa orizontalã valoarea unghiului care poate sã creascã indefinit. Punctele A ºi C se numesc centre sau puncte fixe. Traiectoria 3 care trece prin punctul C se numeºte separatrice. din asocierea a mai multor pendule simple ca. Pendulul dublu Un exemplu clasic ºi destul de simplu este cel al oscilaþiilor unui pendul mai complex (format. acestea sunt singurele puncte de repaus. corespunde oscilaþiei în jurul verticalei. Miºcarea este haoticã deoarece nu putem prevedea poziþiile succesive ale celor douã pendule. cãci pendulul aflat în aceastã poziþie se va dezechilibra la cea mai micã perturbaþie ºi se va duce spontan spre A sau B. Punctele A ºi B sunt puncte de echilibru stabil ºi reprezintã finalul sistemului lãsat sã evolueze liber (sã disipeze toatã energia). este aceea obiºnuitã la un pendul. variaþia unghiularã este nulã. Dar dacã copilul din leagãn doreºte sã-ºi facã un balans mai mare el se poate da peste cap (curbele 3 ºi 4). unghiurile q1 ºi q2 putând sã varieze complet haotic în timp. observãm cã doar în punctul C (ºi toate cele echivalente). Oscilaþia din jurul punctului A. 4. Suntem în cazul haosului determinist. În acest caz. Punctele A ºi C pot fi de repaus doar dacã pendulul nu se miºcã de loc (nu are energie cineticã).26 se prezintã un pendul dublu. Toate acestea au fost necesare pentru a putea descrie în spaþiul fazelor o miºcare mai complexã. cu capul în jos a fost atinsã în punctul C. cãci separã zonele în care oscilaþia este limitatã de zonele în care oscilaþia este nelimitatã (unghiul ϕ poate sã creascã indefinit). Ce putem sã spunem despre evoluþia acestui sistem. Atractori stranii Am vãzut cã evoluþia oricãrui sistem dinamic se poate descrie în spaþiul fazelor dacã avem setul de ecuaþii care #' . Fig. iar variaþia lui în timp joacã rol de impuls (generalizat). Pendulul dublu în douã momente de oscilaþie. Acest punct se numeºte punct de ºa. Oscilaþia din jurul punctului B. Surpriza cea mare este faptul cã acest sistem. de exemplu. evoluþiile a ºi b). figurã denumitã în limbaj sportiv „gigantica”. La douã reluãri succesive ale oscilaþiilor (pe figura 4. Cazul acesta se poate întâlni atunci când la un concurs gimnastul realizeazã la bara fixã multe rotaþii. Imagine a haosului determinist. Sã prezentãm un astfel de caz. Punctul C este un punct de echilibru instabil. ceva mai complicat decât cel al unui pendul simplu. de exemplu. 4. desfãºurarea evenimentelor va diferi. Fig. care sã ducã la creºterea continuã a unghiului de rotaþie.25. dupã ce copilul s-a rotit odatã în jurul punctului de rotaþie.27.26.25). unghiul poate sã aibã valori mai mari decât 3600 ºi deci graficul trebuie sã permitã descrierea acestui caz. în douã poziþii diferite de miºcare. Este necesar sã utilizãm variabila unghi deoarece oscilaþiile sunt mari ºi deci nu putem aproxima miºcarea cu aceea a unui oscilator liniar. 4.

24 este prezentat sistemul Hénon ca sistem de ecuaþii de tip iterativ (ca ºi curba logisticã) precum ºi o porþiune din evoluþia din spaþiul fazelor a sistemului. iar noi încercãm sã interpretãm rezultatele. comune pentru nenumãrate cazuri. efectele neliniaritãþii nu se vãd ºi de multe ori considerãm cã sunt sisteme „cuminþi”. Acest gen de comportare a condus la termenul de straniu ºi este caracteristic multor sisteme dinamice neliniare ºi mai ales unor sisteme departe de echilibru. Se observã lipsa oricãrei ordini în aceastã succesiune.29.”. ºi aici apar fenomene neaºteptate atunci când energia creºte. Fig. 4. . dar mulþimea stãrilor va fi mereu aceeaºi. prin analogie. Acolo putem gãsi totdeauna succesiunea de momente care sunt ordonate. Succesiunea stãrilor este total aleatoare. Studiem sistemul în spaþiul fazelor calculatorul face toate calculele. cu alte cuvinte. Câteva dintre cestea sunt urmãtoarele: a) Sistemul Hénon parcurge stãrile din spaþiul fazelor pe curbe de forma indicatã în figura 4. unde pe traiectorie au fost indicate punctele (stãrile) în succesiunea lor. iar fenomenele capãtã altã comportare. b) Dacã însã încercãm sã urmãrim temporal succesiunea de stãri vom avea o mare surprizã. Am putea spune. Traiectorie în spaþiul fazelor pentru un sistem de tip Hénon. indiferent de condiþiile iniþiale. 4. În realitate nu este aºa. $ Tot ceea ce am discutat pânã acum este valabil pentru sistemele care sunt departe de echilibru. Pentru majoritatea s-au descoperit ºi fenomen fizice care pot fi explicate cu ajutorul lor. dacã el este foarte aproape de echilibru. sau o simplã modelare sau vizualizare a unui fenomen.descrie sistemul. predictibilitate. uneori total neaºteptatã. Ceea ce se întâmplã puteþi vedea în figura 4. Fig. Acest lucru nu se întâmplã cu traiectoria multor sistem dinamice reale. Avem. chiar dacã sistemul este neliniar. dupã numele celui care l-a studiat. Este doar rezultatul faptului cã sunt aproape de echilibru. S-au fãcut nenumãrate astfel de experimente. Am putea spune cã noi trãim într-o lume fizicã în care energiile implicate sunt relativ mici. Numim aceste traiectorii atractori stranii ºi vom vedea de ce sunt „stranii”.29. unul dupã altul. în care sunt prezentate succesiuni ale stãrilor. Faptul cã toate stãrile sistemului se gãsesc pe acele curbe. dând doar sistemul de ecuaþii de plecare. rãmâne de vãzut. Sistemul nu poate sã se gãseascã decât în colecþia de stãri din figurã. Este ca un fel de „realitate virtualã”. Un exemplu din multele existente este aºa numitul sistem Hénon. indiferent de valorile iniþiale ale variabilelor x ºi y. Este altceva. Sã ne amintim de traiectoria elipticã în spaþiul fazelor a oscilatorului armonic. Este un experiment de tipul „sã vedem ce se întâmplã dacㅅ. În figura 4. în sensul cã poþi sã-þi construieºti un sistem fizic dupã cum doreºti. aratã cã ele sunt singurele traiectorii stabile ale sistemului. De obicei. Experimentul pe calculator nu este un simplu calcul.28. Dacã acest sistem corespunde sau nu cu un sistem fizic. Din multe experimente s-au tras o serie de concluzii. iar efectele neliniaritãþilor nu se vãd. cã la fel cum în teoria relativitãþii apar fenomene neaºteptate când ne apropiem de viteza luminii. Cum mergem la energii mai mari cum ele încep sã se vadã. Traiectorii în spaþiul fazelor pentru sistemul Hénon.28. Dupã ce oamenii de ºtiinþã au descoperit proprietãþile curioase ale unor sisteme dinamice descrise prin ecuaþii simple (cum ar fi curba logisticã) au dezvoltat o direcþie nouã în matematicã ºi în fizicã ºi anume experimentul pe calculator. numerotate în ordine crescãtoare. astfel încât putem sã definim un sens de mers (evoluþie) pe traiectoria din spaþiul fazelor.

La un moment dat. Aceste meandre nu sunt determinate de accidente de teren ºi nu sunt întâmplãtoare.30a). Pe mãsurã ce urcã. $ . solidificare etc.30 b) reprezintã exemple interesante. chiar haoticã. Nu ºtim precis nici când ºi nici cum se va duce firicelul de apã! 3. Starea turbulentã nu este. dar nici atât de dezordonatã ca a moleculelor dintr-un gaz! Aceastã transformare (care face parte dintr-o categorie largã de transformãri numite de ordine-dezordine) poate fi înþeleasã doar în cadrul teoriei haosului. Face rotocoale. Fig. Sensibilitatea la condiþiile iniþiale: exemplu pe masa de biliard a. vaporizare.Alte provocãri Schimbarea de stare de la curgerea laminarã la cea turbulentã este un alt exemplu de sistem haotic.30. Fumul de þigarã se urcã datoritã densitãþii mai mici a aerului cald.) la fel se schimbã ºi aici starea de miºcare (adicã caracterul ei): de la laminar trece la turbulent. Nu este întotdeauna aºa. Firiºorul va curge în josul plãcii de sticlã ºi ne aºteptãm sã meargã direct în jos. 4. Vârtejurile presupun miºcarea coordonatã. 4.4 Meandre pe Amazon). Fumul de þigarã (fig. 4. total asemãnãtoare ca formã cu cea a fumului de þigarã (figura 4. aºa cum pare la prima vedere. aºa cum se schimbã starea de agregare (la topire. Curgerea este laminarã în sensul obiºnuit folosit la curgerea unor fluide. vârtejuri ºi începe sã se disperseze în spaþiu. de fapt. ºi aici apariþia meandrelor este necesarã din motiv de dinamicã haoticã. Caracterul universal al fenomenelor haosului determinist poate fi vãzut pe structura jeturilor observate la unele galaxii din spaþiul cosmic (figura 4. a miliarde de molecule. Pe o placã de sticlã bine curãþatã ºi puþin înclinatã. Ca ºi în cazul fumului sau a jeturilor prezentate.30b). Un exemplu frumos este cel al meandrelor pe fluvii prezentat la începutul capitolului (fig. dar nu ca aceea din miºcarea mecanicã. vom observa cã traiectoria lui va începe sã ºerpuiascã! Un exemplu simplu de tranziþie de la miºcarea deterministã (predictibilã) la una nepredictibilã.31. Ce anume a determinat ca miºcarea laminarã sã se transforme în una turbulentã? Cauzele sunt mult mai profunde ºi. Fig. b. se lasã sã curgã continuu un firiºor de apã. jetul („fuiorul”) de fum începe sã curgã dezordonat. Fumul de la o þigarã (a) ºi jeturile galaxiei 3C449 (b). Dacã micºorãm mult înclinarea plãcii de sticlã ºi dacã firicelul de apã este în adevãr foarte slab. Este un alt fel de miºcare ordonatã. 4. Este un exemplu tipic pe care-l vedem uneori ºi la râuri. 4. Fenomenul poate fi înþeles calitativ astfel. brusc. coerentã. Douã traiectorii ale unei bile de biliard pe o masã specialã. Sã facem un experiment simplu.30 a) sau cele douã jeturi ale unei galaxii (fig. viteza lui creºte. Se spune cã trece într-o curgere turbulentã. adicã este extrem de bine organizatã.

se spune cã douã figuri sunt congruente dacã ele sunt legate între ele prin relaþii de reflexie.32. dupã inundaþia care evident ºtergea orice urmã de frontiere între terenuri. respectiv se pot trasa. Mãsurarea terenurilor (suprafeþelor de pãmânt) a fost una dintre primele activitãþi umane care au cerut mãsurãtori de precizie. care avea lungimea de 12 unitãþi (pãrþi) ºi cu care se putea construi un triunghi dreptunghic. civilizaþia egipteanã s-a bazat pe fertilitatea vãii Nilului. artã. egiptenii aveau un corp de slujbaºi care mãsurau ºi arendau terenurile în fiecare an. Geometria fractalã este astfel acea ramurã a matematicii care studiazã proprietãþile fractalilor. oricât de micã ar fi diferenþa dintre cele douã loviri. Noþiunea de dimensiune Cuvântul „geometrie” provine din limba greacã de la Ge = Pãmânt ºi metro = a mãsura. dupã un timp diferenþele vor creºte astfel încât traiectoria finalã nu poate fi prezisã. rotaþie sau translaþie. De aici a apãrut necesitatea de a reîmpãrþi terenul între oameni. 1904Helge von Koch) ele au fost recunoscute abia în 1975 ca reprezentând un domeniu nou în matematicã de cãtre B. tehnologie. Mandelbrot a inventat cuvântul „fractal”. Conceptul de similaritate utilizat în matematicã Fig. altele pot fi ovale. duc dupã un timp la traiectorii total diferite. Noi îi vom studia în contextul fizicii. Pantera. 4. derivat la rândul sãu din verbul „frangere” (a sparge. D.K.32). S-a constat cã nenumãrate fenomene pot fi descrise folosind aceastã geometrie iar fractalii ºi-au gãsit aplicaþii în ºtiinþã. 4. Unele pot fi dreptunghiulare cum sunt cele clasice. Un fractal are o infinitate de detalii.31 care are în centru un obiect cilindric.Hr. economie. Noþiunea centralã a geometriei este congruenþa. Geometria este o parte a matematicii care se ocupã cu relaþiile spaþiale dintre figuri ºi a fost introdusã de cãtre Thales. la orice scarã.) în care se prezintã operaþia de mãsurare a terenului. 1400 î. aºezat vertical. D.1. Sã luãm ca exemplu masa din figura 4. Elemente de geometrie fractal㠖 o incursiune în lumea formelor Un fractal este un obiect geometric care este neregulat sau discontinuu la orice scarã l-am privi ºi care este „fracturat” într-un mod specific. Spre exemplu. 4 ºi 5. Fig. $ Compararea ºi „transformarea” geometricã a terenurilor a fost astfel bine dezvoltatã în antichitate (fig. geometria pe o sferã etc. Cu o astfel de frânghie se pot nota pe teren unghiurile drepte. altele pot avea unul sau mai multe obstacole în centru. care derivã din latinescul „fractus”. calculatoare ºi multe alte domenii. a face bucãþi. În acest scop.33. Se constatã practic ºi se demonstreazã matematic cã douã loviri practic identice (a. Cu alte cuvinte. Mandelbrot care le-a denumit fractali.b).Mesele de biliard pot fi de diferite forme. a zdrobi în fragmente neregulate). care se prezintã într-o succesiune care se repetã.. pe inundarea periodicã (primãvara) a malurilor lui. Picturã egipteanã (aprox. Obiectul fractal poate fi desfãcut în pãrþi care sunt fiecare similare cu obiectul original. adicã triunghiul lui Pitagora. sau prin modul în care se definesc transformãrile geometrice. Weierstrass. Existã mai multe tipuri de geometrii. parcele dreptunghiulare de teren. . Cu toate cã obiecte fractale au fost descoperite încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea (1872. Pentru aceasta foloseau „frânghia cu noduri”. Este un exemplu simplu de sensibilitate la condiþii iniþiale. din acelaºi punct. Similaritatea este un concept extrem de important în geometrie. În geometria dezvoltatã de cãtre Euclid. de laturi 3. unele care diferã prin spaþiul în care sunt definite: geometria planã sau euclidianã. 4.

Putem completa aceastã imagine cu ideea (dezvoltatã ulterior) cã dacã încercãm sã stabilim poziþia unui punct pe o dreaptã avem nevoie de un numãr (coordonatã).cartezian). Cu ajutorul coordonatelor se poate descrie uºor traiectoria unui obiect în spaþiul fizic. linii. dintre cele patru prezentate în figura 4. corecte. cã noi trãim într-un spaþiu tridimensional. 4. în sus sau în jos. cercuri. dimensiunea 1 unei curbe. Triunghiuri asemenea.33. cele trei numere de care avem nevoie pentru a stabili poziþia unui punct în acest spaþiu se numesc coordonate ale punctului. Dar oare cum aþi raþionat? Aduceþi-vã aminte din matematicã ºi explicaþi motivele pentru care douã triunghiuri sunt asemenea (fig. Printre aspectele fundamentale introduse de cãtre Euclid a fost ºi noþiunea de dimensiune. în figura 4.34? Care este similarã cu prima? Evident cã aþi ghicit. cartea Elementele în ediþii ceva mai noi. Toate figurile geometrice sunt aºadar mulþimi de puncte care sunt mai mult sau mai puþin conectate între ele. dimensiunea 2 unei suprafeþe ºi dimensiunea 3 unui corp.29. 2 sau 3-dimensional) este complet umplut.Fig. iar dacã dorim sã stabilim poziþia unui punct în spaþiu sunt necesare trei puncte. Acest numãr va indica distanþa pe curbã de la un punct de pe curbã. plane. 4. Spunem. bidimensional (suprafaþa) sau tridimensional (corpul). În toate cazurile. Aceastã atitudine este un punct central al geometriei lui Euclid.36). Este un mod intuitiv de a înþelege structurile geometrice. Fig.35) ºi aplicaþi raþionamentul la problema cu panterele. printre altele. spaþiul respectiv (1. exprimatã în lucrarea lui denumitã Elementele (fig. aveþi un desen al unei pantere. Ce înseamnã dimensiune geometricã (concept introdus de cãtre Euclid) ºi relaþia cu numãrul de grade de libertate ale unui sistem? Ne-am obiºnuit ca în viaþa de toate zilele sã aproximãm formele care apar în naturã prin noþiuni geometrice abstracte. Dacã însã dorim sã stabilim poziþia unui punct în plan. Desen care imagineazã portretul lui Euclid alãturi de imagini ale operei lui. Euclid a atribuit dimensiunea zero unui punct. $! . iar un corp este o suprapunere de suprafeþe puse una peste alta. pânã la punctul considerat. Dacã alegem sã reprezentãm spaþiul printr-un sistem de axe (de exemplu rectangular . Spunem cã discutãm despre un spaþiu unidimensional (curba). la dreapta sau la stânga. 4. De aici. Fig.35.34 „Transformãri” geometrice suferite de pantera anterioarã. luat ca origine. Aceastã carte reprezintã de mai mult de douã mii de ani nu numai fundamentele geometriei dar ºi un exemplu de teorie axiomaticã: se pleacã de la axiome alese ca fiind evidente ºi se deduc de aici toate consecinþele logice. 4. Puteþi sã recunoaºteþi pantera similarã cu ea. cãci ne putem miºca pe trei direcþii independente: înainte sau înapoi. adicã nu rãmân locuri „goale”. 4. Spre exemplu. cum ar fi: puncte. Prin definiþie. cã o suprafaþã este compusã din curbe puse una lângã alta. avem nevoie de douã numere. este mai precis decât acela utilizat în vorbirea curentã. se poate spune cã o curbã este o succesiune (densã) de puncte „puse cap la cap”.

În multe cazuri geometria intervine profund.D. imaginea în ea va fi destul de clarã. problema se simplificã în mod corespunzãtor. se numesc rugoase (fig. alteori nu. Sã luãm ca exemplu contactul electric.a. la contactele electrice de la întrerupãtoare etc. esenþial. . dacã ea este destul de planã. Dupã cum spunea.38 (cu a ºi b au fost notate cele douã suprafeþe ale contactului). Oare putem neglija faptul cã una dintre feþele unui corp nu este perfect planã? Uneori da. observat mai de aproape. Cum calculãm rezistenþa electricã a unui astfel de contact? Putem modela destul de bine suprafaþa de contact ca în figura 4.m. ghemul este reprezentat printr-o bilã tridimensionalã. Dacã facem contact între douã astfel de suprafeþe este limpede cã aria realã de contact este foarte micã (fig. mersul razelor de luminã printr-o lentilã sau prismã. la o distanþã de 0. dacã nu. De ce trebuie sã studiem ºi suprafeþe care nu sunt „perfect” plane? Pentru cã ele sunt. Model de contact electric care evidenþiazã contacte în puncte discrete. capacitate a unui condensator. fie la o suprafaþã fãrã grosime º. suprafeþele $" corpurilor reale. Pe mãsurã ce ne apropiem. Ea depinde de condiþiile de observare.38). expresia matematicã a traiectoriei unui obiect în miºcare. Existã nenumãrate probleme de fizicã în care elementele geometrice sunt necesare pentru a calcula lungimi. Ca un prim exemplu. Dar dacã dorim ca fizica sã explice fenomenele lumii reale va trebui sã nu neglijãm unele aspecte ºi sã nu simplificãm lucrurile. reducândul fie la un punct material. în fizicã se ignorã forma obiectului. În figura 4. Modelul scoate în evidenþã cã numai în anumite puncte cele douã suprafeþe sunt realmente în contact. În acest scop. De exemplu. Aceste suprafeþe care nu sunt perfect plane. Astfel.2. putând fi identificat cu o linie (dimensiunea sa efectivã este 1).38. forma suprafeþei de undã etc. acesta este perceput ca un ansamblu de fire. Un contact electric trebuie sã aibã o rezistenþã electricã cât mai micã pentru cã altfel se încãlzeºte ºi se stricã. ghemul se reduce la o serie finitã de atomi punctiformi ºi redevine 0 dimensional! Deci.30.1 mm firul este perceput ca un obiect cilindric ºi totul devine tridimensional. 4. în încercarea de descriere a unui fenomen. Limitele geometriei euclidiene Pentru a înþelege dificultatea întâmpinatã în definirea intuitivã a dimensiunii sã luãm urmãtorul exemplu. prin simplificarea lui „scap㔠tocmai esenþa fenomenului. 4.37 se aratã (exagerat) un profil de suprafaþã realã (rugoasã). la fel ºi forþa cu care sunt strânse cele douã suprafeþe metalice în contact. contactul este prost.d. la frecarea de alunecare a corpurilor (de la frânele maºinilor la lagãrele care trebuie sã fie cât mai perfecte. Sã considerãm un ghem de sfoarã cu diametrul de 10 cm. Unde intervine faptul cã o suprafaþã este rugoasã? Iatã câteva exemple: la curgerea fluidelor prin þevi (rezistenþa la înaintare ºi fenomenele de cãdere de presiune de la uzina de apã pânã la locuinþa noastrã). suprafaþa de contact trebuie sã fie destul de mare. Existã multe cazuri care scot în evidenþã faptul cã uneori. forma este „aparenþa exterioarã a corpurilor”. de exemplu. rezistenþã electricã a unui conductor. Fig. de la 10 cm. de fapt. La scarã microscopicã. arii sau volume. ghemul este asimilabil cu un punct (dimensiunea sa efectivã este 0). aceastã imagine va fi neclarã ºi distorsionatã. de la realizarea sculelor de tãiat pânã la hârtia de ºmirghel. fie la o linie fãrã grosime. cum este în cazul mãrimilor: densitate. atunci când avem o oglindã. dar uneori pentru o rezolvare mai simplã putem sã nu o luãm în considerare. Dar dacã suprafaþa nu este perfect planã. luarea în considerare a situaþiei reale complicã enorm problema. dimensiunea efectivã a unui obiect oarecare nu are o valoare fixã. De la 10 m distanþã. Fig. de exemplu. Elementele unei suprafeþe rugoase. având firul de 1 mm grosime.37). Unde intervine geometria în fizicã? În general. Descartes. sã considerãm un corp real care este mãrginit de o suprafaþã realã. Pe de altã parte. 4. Cum calculãm rezistenþa? Vom vedea cã un model fractal poate conduce la rezultate bune. dimensiunea efectivã a ghemului se schimbã: la o distanþã de 10 mm. 4. care cu siguranþã nu este perfect planã.

contrazicând practic însãºi ipoteza de bazã a mãsurabilitãþii: lungimea mãsuratã a coastelor a rezultat a fi cu atât mai mare cu cât unitatea de mãsurã era mai micã. arãtând cã existã întotdeauna douã constante λ ºi D. Richardson a propus o formulã empiricã pentru calcularea perimetrului insulei. definit simplu. Atunci. cercul de razã R.32. 4. Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã un fractal sã luãm ca exemplu o figurã euclidianã elementarã. Concluzia a fost cã perimetrul liniei frânte a coastelor insulei reale (nu una idealizatã. limita este chiar valoarea cunoscutã: P = 2πR (P fiind perimetrul cercului).40). În acest caz. nu au format un ºir convergent spre o limitã finitã. se constatã cã nu orice obiect mãsurat „se lasã supus mãsurãrii”. Lungimea cercului va fi aproximatã (prin lipsã). Dacã se fac mãsurãtoarea ºi calculul respectiv.D. sau a unitãþii de mãsurare. Surpriza mare a lui Richardson a constat în observaþia cã aproximãrile din ce în ce mai bune ale perimetrului. pe lângã valoarea numericã gãsitã trebuie specificatã ºi scara utilizatã la mãsurãtoare. fie cu o altã formã geometricã euclidianã) nu poate fi determinat. Pentru o serie de poligoane înscrise în cercul de mãsurat. Pentru curbe fractale (perimetrul þãrmurilor insulelor) tinde spre infinit! Dar. 4. lungimea liniei poligonale va fi datã de: P(L) = LN(L) P(L) = LλL–D= λL1 – D (16) Mandelbrot a gãsit o semnificaþie geometricã pentru constantele λ ºi D care intervin în formula empiricã de mai sus. Harta þãrmurilor unei insule ºi dependenþa perimetrului de lungimea unitãþii de mãsurã. adicã dacã coarda se apropie din ce în ce mai mult de arcul subîntins. Geometria fractalã Formele studiate în geometria fractalã sunt caracterizate printr-o complexitate intrinsecã. Fig. Aproximarea unui cerc cu poligoane regulate înscrise (sau circumscrise).39). trebuie folositã o scarã cât mai micã (poligon de laturã cât mai micã) (fig. ºi deci are sens sã discutãm despre valoarea perimetrului. facilitate de hãrþi din ce în ce mai detailate. 4. Situaþia se prezintã la fel atunci când studiem. care se manifestã la toate scãrile de observaþie. înscris în cerc. Lewis Richardson a efectuat la începutul În cazul mãsurãtorilor unor corpuri reale. ca locul geometric al tuturor punctelor egal depãrtate de centru. Sã calculãm lungimea cercului aproximându-l prin perimetrul unui poligon regulat de laturã L. secolului al XX-lea mãsurãtori ale perimetrului coastelor unei insule (fig. 4.2. de exemplu. doar dacã limita ºirului de mai sus existã. Analiza ne spune deci cã pentru a minimiza eroarea. ºi anume: λ reprezintã lungimea coastei mãsurate iar D este dimensiunea ei fractalã. cu laturi din ce în ce mai mici. de laturã h.40. ce suprafaþã internã are plãmânul (adicã suprafaþa de contact a plãmânului cu aerul. Fig. este finitã ºi diferitã de 0. putem scrie cã: L1 > L2 > L3 > … > Ln ªi obþinem ºirul de aproximãri: P1(L1) < P2(L2) < P3(L3) < … Pn(Ln) Se spune cã obiectul analizat este mãsurabil. ajungem la concluzia uimitoare cã $# . Pentru cazul poligoanelor regulate lungimea tinde cãtre 2πR. astfel încât numãrul de laturi ale poligonului care aproximeazã insula sã fie: λ N(L) = λ L–D = D . rotunjitã ºi aproximatã fie cu un cerc fie cu o elipsã. de o neregularitate fundamentalã. (15) L (unde L reprezintã lungimea laturii poligonului. cu o valoare dependentã chiar de numãrul laturilor poligonului N(L): P(L) ~ N(L)L O aproximare mai bunã se face dacã L scade.

Generarea sa implicã alegerea unui iniþiator (dreapta). se aplicã asupra fiecãrei pãrþi rezultate din operaþia iniþialã (fig. fiecare în parte. adicã segmentul este compus din N pãrþi similare. 0. fiecare scalat cu 1 (lungimea laturii). Un pãtrat poate fi considerat ca fiind format din patru copii ale lui (pãtrãþele). sensul noþiunii de dimensiune este legat de modul în care sunt descrise proprietãþile de similaritate ºi de scalare (transformare de scalã) ale unei forme geometrice. fapt specific unei structuri fractale. adicã cubul de volum unitate este format din N pãrþi (auto)similare scalate cu factorul k=1/N1/3. observãm cã exponentul lui k este în fiecare caz o mãsurã a dimensiunii de (similaritate). cele 4 segmente devin. ºi aºa mai departe. Dacã logaritmãm aceastã expresie obþine o formulã pentru determinarea dimensiunii: ln(N ) . Concret. 2 sau 3. Astfel de cazuri se întâlnesc frecvent în realitate ºi cu siguranþã nu pot fi tratate prin fizica obiºnuitã. În geometrie. fiecare de lungime micºoratã de k ori (factor de scalã). un “nou” iniþiator. suportul a 4 „imagini” micºorate ºi aºezate dupã aceeaºi regulã. Proprietãþile de scalare ale obiectelor geometriei euclidiene. În acest caz. Ds (unde prin indicele s am specificat dimensiunea de similaritate). a obiectului geometric. atunci lungimea segmentului va avea proprietatea cã N k = 1. 1. legea impune ca dreapta sã fie divizatã în k = 3 pãrþi egale. constituindu-se într-un frumos exemplu de curbã continuã fractalã. 4. Utilizând aceeaºi logicã. intervine procesul reversiv care presupune aplicarea legii pe fiecare segment de dreaptã rezultat. Examinând cele trei relaþii. se obþine o linie poligonalã închisã cu laturi de lungime din ce în ce mai $$ . Aceastã operaþie dictatã de legea aleasã. a unei legi de construcþie ºi a unui proces de iteraþie (se mai numeºte ºi recursiv. Fig. Sã scriem mai exact aceastã proprietate de scalare ºi care ne poate lãmuri mai exact noþiunea de dimensiune. (17) ln(1/ k ) Pentru obiectele din geometria euclidianã aceastã dimensiune este un numãr întreg. fiecare scalat cu 1 (lungimea laturii).42. sã fie înlãturatã partea centralã ºi în locul ei sã se punã un triunghi echilateral fãrã bazã. fiecare parte fiind scalatã cu factorul k=1/N. 4.41. 4. adicã suprafaþa de arie unitate este compusã din N pãrþi (auto)similare scalate cu factorul k=1/N1/2 . Un cub poate fi considerat ca fiind format din opt copii ale lui (cubuleþe). D = lim⋅ k →0 ln N (k ) (18)  1 ln   k  Dacã se repetã acest proces. Generarea curbei Koch prin iteraþie. vom obþine relaþia N k2 = 1. Un segment de line poate fi considerat ca fiind de exemplu format din douã copii similare ale lui. avem de-a face cu un mod de „împachetare” a unei suprafeþe care într-o zonã micã cuprinde o arie enormã.aria plãmânului nostru este ceva mai mare decât a unui teren de tenis. Apoi. divizând latura cu factorul k. Dacã facem aceeaºi operaþie la un pãtrat de arie unitate. Din nou. Ds = Fig. Dacã dividem un segment de linie de lungime 1 în N pãrþi similare. care se repetã la nesfârºit). fiecare scalat cu 1/2. vom obþine pentru un cub de volum unitate o relaþie asemãnãtoare: N k3 = 1. în acest caz.42). astfel încât putem scrie în general cã: N kDs = 1. Exemplu de curbã fractalã Curba lui Von Koch a fost imaginatã în 1904 de matematicianul suedez Helge Von Koch.

ºi se    ln3 n ln 4   1 ln 4  (19) lim  lim +  = n →∞  +   n ln3 n ln3   n ln3  D= ln 4 = 1. fracþionarã. …. Împãrþim din nou 1 fiecare pãtrat în patru pãrþi egale (scara ) ºi se obþin 16 4 domenii. numãrul de laturi ale liniei poligonale ºi lungimea totalã a curbei creºte. Sã presupunem cã avem o curbã datã desenatã într-un plan. Metoda box counting aplicatã la curba Koch. care face ca precizia sã creascã foarte mult. 4. dependent de scarã: n1 n 2 n 3 n 4 . Dacã D este foarte aproape de 1 sau 2. aceasta tinde la ∞ . . Procedãm asemãnãtor. Împãrþim aceastã unitate în 2 pãrþi 1 egale.43. 2 4 8 16 – ºi unul pentru numãrul de domenii ocupate raportat la numãrul total de domenii. etc. Aceastã metodã este uºor de aplicat cu ajutorul calculatorului. numãrul de unghiuri creºte. M2 ⋅  . se obþin. . Se spune cã toate curbele obþinute în iteraþiile succesive sunt curbe pre-fractale. Fractalii pot fi înþeleºi ca fiind mulþimi speciale de puncte (din anumite spaþii metrice). Putem sã alegem dimensiunea maximã a obiectului (curbei) ºi sã construim un pãtrat care conþine obiectul de analizat. 4. la scara . O metodã practicã de evaluare a unitãþii proprii (md) unei structuri fractale este cunoscutã sub denumirea de „box counting”. Curba obþinutã dupã o infinitate de iteraþii este un exemplu tipic de curbã denumitã fractalã. atunci obiectul analizat este de tip euclidian. Odatã gãsitã valoarea lui D. Se observã cã dupã fiecare iteraþie lungimea curbei creºte. Dacã D are valoare intermediarã. pânã la limita rezoluþiei de care dispunem. de coordonate logaritmice. . din care (n2) sunt ocupate de pãrþi ale obiectului de analizat. Fig. doar la limitã curba frântã obþinutã este cu adevãrat fractalã. . De asemenea. Construcþia este perfect regulatã ºi. …. Mn. Un exemplu de mãsurare a lui D cu aceastã metodã este prezentat mai jos (fig. ca fiind fractal sau nu. atunci acel obiect este fractal. dar suprafaþa delimitatã de ea are arie finitã. numãrul caracteristic determinat la acea scarã). – este frântã în toate punctele ei.   4 n 1    4      . 1  2 n 1     2      1 n2  . M 1 ⋅  . Sã evaluãm dimensiunea sa fractalã folosind formula anterioarã: D = lim ln N (k ) ln(3 ⋅ 4n ) (ln3 + n ln 4) = lim = lim = n k →0 n →∞ n →∞ 1 ln3 n ln3 ln     3 n →∞ 1 1 1 1 . M2. adic㠓numãrarea cutiilor”. care se diferenþiazã de alte $% . De – unul pentru scãri:  1 n exemplu.… 4 16 64 256 Se considerã un punct M care are coordonatele M (scara.micã. Dimensiunea fractalã a obiectului va fi numeric egalã cu panta dreptei trasatã de punctele M1. se poate identifica obiectul. 4 domenii din care doar (n1) 2 sunt ocupate de structura analizatã. Curba Koch nu este rectificabilã (adicã nu poate fi aproximatã cu ºir finit de segmente). dupã fiecare trecere de la un nivel la altul. dar lungimile laturilor se micºoreazã ºi toate acestea întrun raport de autosimilaritate. caracterizat de valoarea determinatã. – fiecare parte a curbei seamãnã cu întregul.26185… (20) ln3 Dacã operaþia aceasta se duce la infinit se obþine o curba Koch care are o serie de proprietãþi interesante: – are lungime infinitã. . . La limitã.43). Lungimea laturii acestui pãtrat poate fi consideratã unitatea de mãsurã. Se obþin deci douã ºiruri: reprezintã într-un sistem ortogonal plan.

b Figura 4. Prin decupare se obþin coli tot mai mici care au mase în raportul ariilor lor. Imagini cu vopsele ºi figuri obþinute la îndoire. Figura 4. sau o altã frunzã (fig. Una dintre colile A0 se lasã neatinsã iar cealaltã se decupeazã ca în figurã. unitãþi. Apoi îndoiþi hârtia în douã. 32. Se iau douã coli de hârtie de format A0. 8. Obiect fractal obþinut prin procedeul descris. 3. Una dintre coli se taie ca în figura 4. 16.2. Fig. apãsaþi cele douã pãrþi în contact ºi apoi dezlipiþi-le. Mãsuraþi diametrul acestor bile ºi scrieþi-l într-un tabel în care treceþi ºi aria colii din care a fost realizatã bila. Luaþi o coalã de hârtie A4 ºi puneþi pe centrul ei puþinã vopsea de ulei sau eventual acuarelã.46. Determinaþi dimensiunea fractalã pentru o frunzã de ferigã. Autosimilaritatea frunzei de ferigã se poate vedea prin existenþa unor replici în miniaturã a frunzei pe fiecare rãmuricã. Exersaþi metoda box counting pe aceastã figura dupã ce vopseaua s-a uscat (fig. 1.39.47.47. Se obþin o serie de bile din coli mototolite.44. …etc. ca în figura 4. la care puteþi obþine o copie mãritã. adicã 64. ºi utilizaþi metoda box counting. cãci densitatea hârtiei este constantã iar grosimea $& . adicã au dimensiunea neîntreagã. Sã observãm cã aceastã arie este proporþionalã cu masa hârtiei. (dacã gãsiþi una în naturã o puteþi copia utilizând o maºinã de copiat de tip Xerox. ceea ce avantajeazã mãsurãtoarea). inclusiv coala A0. perfect pentru noþiunea de autosimilaritate. Fig. Relaþia diametru – masã pentru hârtia mototolitã.48. Frunza de ferigã este un exemplu natural. mulþimi de puncte prin faptul cã dimensiunea lor este fracþionarã. 4. Se mototolesc toate pãrþile obþinute. 4.46). Faptul cã un fractal are proprietãþi geometrice deosebite se poate vedea ºi din urmãtorul experiment. 4. Copiaþi imaginea frunzei. 4. Graficul log-log care permite determinarea dimensiunii fractale prin calcularea pantei dreptei obþinute.45). Dimensiunea fractalã este un numãr care cuantificã gradul de neregularitate ºi de fragmentare a unei structuri geometrice sau a unui obiect din naturã. Veþi obþine o figura simetricã cu un contur neregulat. Nu vã fie fricã sã le strângeþi cât puteþi de tare! Veþi obþine un ºir de bile tot mai mici.

48. Datele pentru experimente cu douã tipuri de hârtie de densitãþi diferite. Astfel încât. spre exemplu. în aceste cazuri. 4. a defini o poziþie pe dreaptã (adicã coordonata ei. ºi ele se cumuleazã în timp.49. astfel încât liberul arbitru este o iluzie. Imaginea bilelor de hârtie mototolitã. pentru hârtia albã o pantã de 1. Rezultã cã problema predictibilitãþii se poate aplica doar la sisteme liniare la $' . astfel încât. Veþi obþine o linie dreaptã ca în figura 4. cãci ar trebui sã cunoaºtem acel numãr cu o precizie datã printr-un numãr infinit de zecimale. Ei au dezvoltat ideea cã un segment de dreaptã conþine un numãr infinit de puncte. Graficul log(masã) – log(diametru) pentru ghemotoacele din hârtie albã. presupune a face o aproximaþie la valoarea realã.21 ceea ce corespunde la o dimensiune fractalã de 2.Alcãtuiþi un grafic în care sã treceþi valorile log(masã) funcþie de log(diametru). cresc rapid în timp. Ca atare. Din pãcate (pentru ei) aceastã iluzie s-a lovit de faptul cã existã numere care nu pot fi scrise ca o fracþie. Mãsurãtorile indicã. prezente. aceste numere se numesc iraþionale. Haosul determinist exprimã fenomenul de comportare nepredictibilã care apare în sisteme guvernate de legi strict deterministe. cum spunem noi azi). Acest aspect era cunoscut ºi de cãtre gânditorii din Grecia Anticã. dar rãmân rezonabil de mici (limitate) astfel încât putem face o predicþie mai mult sau mai puþin exactã. Sinteza capitolului Determinismul este o gândire filosoficã care afirmã cã toate acþiunile (inclusiv cele umane) sunt predeterminate de evenimente anterioare. de la un moment dat încolo nu mai suntem în stare sã prevedem comportarea viitoare a sistemului. de asemenea. Aspectul esenþial care caracterizeazã sistemele haotice este comportarea neliniarã care face ca modificãri mici în condiþiile iniþiale ale unui experiment (sau ale unei situaþii din lumea realã) sã poatã avea consecinþe extrem de importante. Ca atare. determinate de impreciziile în cunoaºterea condiþiilor iniþiale. Fig. noi nu putem în principiu sã cunoaºtem decât aproximativ poziþia (unui punct pe un segment de dreaptã). Fig. erorile. ei la fel. Datele pentru douã tipuri de hârtie experimentatã de noi (albã ºi maro) sunt date ca exemplu în tabelul 1.49. cu toatã bunãvoinþa ºi ingeniozitatea. Într-un sistem nehaotic (adicã în unul liniar) erorile sunt. Tabelul 1. grecii antici au descoperit cã pentru acesta pot utiliza fracþia! Ei considerau cã orice numãr zecimal poate fi scris precis printr-o fracþie. 4.21. Aceastã situaþie nu apare ca urmare a incapacitãþii noastre de a efectua mãsurãtori cu o precizie oricât de bunã. Cu alte cuvinte.

iar haosul care se observã are alt caracter ca de exemplu haosul molecular. Figuri autosimilare. care exprimã comportarea aleatoare a moleculelor întrun gaz. Concluzia este aceea cã natura în sine nu este de fapt deterministã. Aceste exemple aratã limitele predictibilitãþii aºa cum am înþeles-o în fizica de pânã acum. Pentru a înþelege aceastã nouã situaþie. sau suprafeþe care constau din pãrþi similare cu întregul (Paul Pierre Lévy – 1938).care imprecizia (principialã) asupra condiþiilor iniþiale nu afecteazã capacitatea noastrã de predicþie pe termen lung. comportamentului unui sistem fizic se descriere utilizând un nou concept spaþiul fazelor. Dar dificultãþile noastre în a descrie fenomenele dinamice nu se opresc aici. Sisteme impredictibile. De la spaþiul curb al relativitãþii generale la geometria fractalã. care merge perfect. Atractorul descris în spaþiul fazelor. Limitele predictibilitãþii sunt parþial legate de faptul cã utilizãm modele care sunt evident imperfecte ºi limitative. natura a fost imaginatã ca un Univers ceasornic. Determinismul ºi predictibilitatea ne asigurã cã în anumite condiþii putem prevedea ºi spune exacte evoluþia în timp a unui sistem fizic. S-au produs modificãri în înþelegerea noastrã asupra geometriei spaþiului în care trãim. Se constatã cã în naturã ºi în tehnicã existã sisteme a cãror evoluþie în timp este deterministã dar impredictibilã. Am examinat de asemenea o serie de situaþii în care sunt îndeplinite condiþiile de apariþie a comportamentului haotic. sunt curbe plane sau spaþiale. Descrierea comportamentului unui sistem fizic utilizând traiectoria punctului figurativ în spaþiul fazelor ne dã un supliment de înþelegere a comportamentului sistemului. ca un obiect poate fi autosimilar în mai multe moduri (relativ la diferite tipuri de transformãri) ºi cã nu orice fractal poate fi definit recursiv (prin iteraþii). Teste % . Este important sã se ºtie cã astãzi existã multe definiþii pentru noþiunea de dimensiune. În teoria lui Newton. Aceastã situaþie se observã mai ales la sisteme aflate departe de echilibru. caracterizeazã comportamentului stabil sau instabil al unui sistem fizic. ele au proprietãþi care nu pot fi descrise prin geometria euclidianã. cel puþin nu în sensul clasic al cuvântului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful