Delta Dunării

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei româneşti revenindu-i o suprafaţă de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe. Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară. Delta Dunării (cu excepţia deltei secundare a braţului Chilia) face tradiţional parte din Dobrogea, dar în Antichitate şi Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus

250 km2. Romanescu Gh. sunt geomorfologic false. situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat.006 ‰. E – Orogenul Nord Dobrogean. străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu. 1996)[6] Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.şi zona complexului Razim. În prezent. 1995)[3][4] Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual. între Periprava şi Lacul Dranov în epoca bizantină). cu intercalaţii de tufuri vitroclastice. Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve. Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean. 1993)[5]. delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). sunt alcătuite din calcare. E – platforma Mării Neagre). sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 . din punct vedere geologic . triasice. dolomite. Delta Dunării. 1973. Gheorghe. cu o suprafaţă de 990 km2. care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.. 1973. neogene şi cuaternare. într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană).-4 m în zona depresiunile lacustre. punctată de lacuri şi japşe. Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare. (Coteţ P. Delta Dunării este plasată. derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. prin falia Oancea-Sf. aflată între braţele fluviului. Diferenţele de altitudine. faţă de nivelul mării. siltite. N şi 28˚40’24” long. gresii litice. canale şi gârle. 45˚40’00” lat.(între Chilia Veche şi Murighiol pe vremea lui Strabon. respectiv 29˚40’50” long. Depozitele de vârstă Paleozoică. astfel încât hărţile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală. ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani). (Coteţ P. N – platforma Bugeac. jurasice. Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice. Din punct de vedere fizico- . reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. cretacice..

Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării. Aceasta suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a atmosferei rezultând un . Ostrovul Babina. Depresiunea Pardina. etc. întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine. În această subregiune. Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. spre deosebire de prima subregiune.geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă. Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail. Depresiunea Matiţa-Merhei. spre aval. Depresiunea Şontea-Furtuna. ca şi în cazul deltei fluviale. până la grindurile Letea şi Caraorman. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse. alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente. cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Depresiunea Roşca-Buhaiova. Depresiunea Erenciuc. Depresiunea Litcov. Grindul Stipoc. acoperite în diferite grade cu vegetaţie. Ostrovul Cernovca. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa. pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Lunca Tulcea-Murighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ. la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. Grindul Chilia. fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. Ostrovul Tătaru. întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar.

5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl. zile de iarnă geroase.mozaic de microclimate. cu vânturi puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici). în luna iulie./cmp. În funcţie de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european). Radiaţia totală variază între un minim de 3. zile de vară calde şi uscate (când acţionează anticiclonii tropicali atlantici). Carpatii Meridionali . zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

.

in principal). Muntii Fagaras. care reprezinta simultan si limita lor nordica. publicata la Paris. Principalele caracteristici are reliefului Carpatilor Meridionali sunt: au cele mai mari altitudini din sectorul romanesc al Carpatilor. alaturi de Carpatii Orientali si Carpatii Occidentali reprezinta cele trei mari grupe muntoase ale Romaniei. pe crestele cele mai inalte ale muntilor exista un relief care a rezultat in urma actiunii de eroziune a ghetarilor din timpul erei glaciare – formele de relief principale sunt circurile si vaile glaciare. 1906. . Editura Delagrave. Denumirea lor este data referitor la pozitia lor geografica (la sud. tipica si spectaculoasa regiune montana a tarii. conform lucrarii sale Recherches sur l’Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales). in alcatuirea Carpatilor Meridionali predomina rocile dure (sisturi cristaline. avand unele similitudini cu Alpii. si Negoiu – 2535m). Carpatii Meridionali reprezinta cea mai masiva. cei mai spectaculosi.Carpatii Meridionali. iar limita lor estica (spre Carpatii Curburii) o reprezinta Valea Prahovei. culminand in multe locuri la inaltimi ce depasesc 2500m (cele mai inalte varfuri sunt Moldoveanu – 2544m. care dau reliefului un aspect masiv. i-au inspirat pe geograful francez Emmanuel de Martonne sa-i denumeasca si Alpii Transilvaniei. Limita lor vestica. inalti si salbatici munti ai Romaniei. este culoarul depresionar Cerna – Timis – Bistra – Hateg – Stei – Orastie. deci meridionali ca pozitie) fata de Depresiunea Colinara a Transilvaniei. Parte distincta a Carpatilor Meridionali. spre Carpatii Occidentali.

Aceasta grupa este formata din trei masive muntoase – Bucegi. foarte cunoscuti datorita importantei lor turistice. Grupa montana Sureanu – Parang – Lotrului. Grupa montana Iezer – Papusa – Fagaras. a unui platou intins (Platoul Bucegilor). Subcarpatii Getici (intre Dambovita si Motru) si Podisul Mehedinti (intre Motru si Dunare). In jurul Varfului Omu (2505 . forme de relief specifice (cum ar fi Babele si Sfinxul).masivitatea remarcabila si fragmentarea redusa sunt puse in evidenta si de numarul mic de depresiuni. care determina aparitia pe margini a unor abrupturi. sau grupa extrem estica. Grupa Bucegi este cuprinsa intre vaile superioare ale Dambovitei si Prahovei. sau grupa centrala si Grupa montana Retezat – Godeanu. si. sau grupa estica. la mari inaltimi. de asemenea. se deosebeste de celelalte sectoare prin existenta pe intinderi mai mari a stratelor sedimentare (calcare si conglomerate). Limita sudica a Carpatilor Meridionali o reprezinta un abrupt major (pe alocuri avand o diferenta de nivel pana la 1000m) format din trei grupe: Subcarpatii Curburii (intre Prahova si Dambovita). sau grupa vestica. Muntii Bucegi. respectiv 23 de sub-grupe montane in total. Piatra Craiului si Leaota – si un culoar transversal (Culoarul Bran – Rucar). exista doar doua vai transversale care segmenteaza sectorul meridional al Carpatilor (Jiu si Olt). In Carpatii Meridionali se disting patru grupe majore de munti: Grupa montana Bucegi – Leaota – Piatra Craiului. se remarca prin prezenta unor strate groase de conglomerate.

Relieful glaciar este prezent in jurul varfurilor inalte. Grupa Fagaras. cuprinsa intre Olt. dar mai putin dezvoltat decat in Muntii Fagaras. Din aceasta grupa fac parte Muntii Fagaras. Cozia si Lotrului. pe Valea Oltului. Muntii Piatra Craiului. cel mai inalt din acest masiv. si o serie de culmi mai joase. se afla Depresiunea Lovistei. orientata est-vest. in nord. Creasta Muntilor Fagaras si zona inalta a Muntilor Iezer au un relief glaciar foarte dezvoltat. situata intre Dambovita si Olt. Grupa Parang. Grupa Retezat – Godeanu este cuprinsa intre Jiu si Culoarul Timis – Cerna. exista urme ale reliefului glaciar. este cea mai inalta grupa montana din Carpatii Meridionali. avand. 2519m) spre nord (muntii Sureanului si Candrelului) si spre est (Lotrului si Capatanii). accesul este foarte dificil si relieful este foarte accidentat. Jiu si Strei. mai multe inaltimi peste 2500m. Parangul Mare. au aspectul unei creste foarte ascutite si abrupte. Intre muntii Fagaras. pe langa cele doua varfuri (Moldoveanu si Negoiu). Culmile muntoase pornesc din Muntii Parang (Vf.m). Muntii Fagaras au o creasta centrala. Desi . unde inaltimile se mentin peste 2000m. se remarca prin intinderea mai mare si existenta unor intinse suprafete netede. alcatuiti in mare parte din calcare. situate in sud – dintre care Muntii Iezer sunt cei mai inalti si masivi.

îndeosebi în munţii Călimani. geologice şi morfologice. împăduriri. Munţii Maramureşului şi Ceahlău) au culmi paralele. care sunt amplasati in centrul acestei grupe. munţi alcătuiţi din roci dure(predominant şisturi cristaline) c) în est şi sud. 2509m). cum ar fi depresiunile Braşovului şi Maramureşului). Depresiunea Colinară a Transilvaniei. au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferenţiază de celelalte ramuri carpatice. Aşa după cum indică şi numele. In partea de est se afla Depresiunea Petrosani (intinsa si alungita pe cursul superior al Jiului). cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere. Carpatii Orientali Carpaţii Orientali reprezintă unul din cele trei mari segmente montane ale munţilor Carpaţi de pe teritoriul României. aspecte geofizice.cele mai mari inaltimi se afla in Muntii Retezat (Vf. Între aceste limite. Subcarpaţii de Curbură şi Valea Prahovei (în sud). Depresiunea Hateg pe raul Strei. prezentând o varietate largă de roci. Peleaga. Muntii Retezat au un relief glaciar foarte expresiv si dezvoltat. văi şi trecători au forme variate de relief. Sunt cuprinşi între graniţa cu Ucraina (în nord). iar in nord. masivele muntoase pornesc din Muntii Godeanu. cum ar fi: • • • altitudinile au valori mijlocii. care intrece in dimensiuni si varietate formele de relief similare din Muntii Fagaras. munţi alcătuiţi din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formaţiune geologică specifică. înălţimile maxime depăşesc 2000 m (în Munţii Rodnei şi Munţii Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Ciucaş. alcătuită din strate sedimentare cutate) • • sunt fragmentaţi de depresiuni numeroase (unele foarte întinse. Podişul Moldovei şi Subcarpaţii Moldovei (în est). Carpaţii Orientali se găsesc în partea estică a României. in zonele cu roci calcaroase. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest (în vest). orientate pe direcţia NV-SE (în nord şi centru) sau „curbate” (în sud) sunt formaţi din trei fâşii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului: a) în vest există un aliniament de munţi vulcanici b) în centru. Gurghiului şi Harghitei. apar chei si formatiuni carstice. floră şi faună. relief glaciar . înălţimi. conuri şi platouri). Pe marginile acestei grupe.

existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliş. alături de Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe mari muntoase ale României. roci eruptive. Carpaţii Occidentali se desfăşoară între Dunăre. în colţul sud-vestic al României şi. Barcău şi Someş. şişturi cristaline. care reprezintă simultan şi limita lor estică. În Carpaţii Occidentali se disting trei grupe majore de munţi: • • • Munţii Apuseni la nord de Mureş Munţii Poiana Ruscă. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munţii Bihor. situaţi central. Munţii Banatului. un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău şi Ciucaş) relief carstic cu peşteri şi chei în Carpaţii de Curbură. la sud de Mureş. la sud de Mureş. Denumirea lor este dată referitor la poziţia lor geografică (la vest. respectiv faţă de Culoarul Timiş-Cerna pentru Munţii Banatului grupul sudic al Occidentalilor. deci occidentali ca poziţie) faţă de Depresiunea colinară a Transilvaniei. Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali. evident.• (în Munţii Rodnei). calcare. Vârful Curcubăta Mare. Alcătuirea geografică este foarte variată. roci metamorfice. . Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora.

de unde denumirea de colinară. Carpaţii Meridionali (în sud) şi Carpaţii Occidentali (în vest). . având altitudinea maximă în Munţii Poiana Ruscăi. respectiv Munţii Metaliferi şi Munţii Vlădeasa din roci eruptive. Depresiunea colinară a Transilvaniei Depresiunea colinară a Transilvaniei este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Vârful Padeş cu 1374 m. sunt alcătuiţi din şisturi cristaline. Are un relief colinar. În Munţii Apuseni se pot distinge Munţii Bihorului alcătuiţi din şisturi cristaline şi calcare. de văi care o străbat de la E spre V. Munţii Poiana Ruscă. Relieful carstic este bine reprezentat în Munţii Apuseni unde peşteri aşa cum ar fi Urşilor. Grupul de mijloc al Carpaţilor Occidentali. Este mărginită de cele trei ramuri carpatice. Are aspect general de platou fragmentat. respectiv Munţii Aninei alcătuiţi din calcare. care îşi iau numele dupa poziţia faţă de această zonă depresionară: Carpaţii Orientali (în est).respectiv 18 sub-grupe montane în total. Munţii Almăjului. Munţii Locvei şi Munţii Dognecei alcătuiţi din şişturi cristaline. În cadrul grupului sudic al Munţilor Banatului se pot diferenţia Munţii Semenic. Scărişoara şi Vântului reprezintă monumente ale naturii. Spre nord-vest există o legătură mai largă cu Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest pentru jugul intracarpatic. Ca urmare s-au diferenţiat unitatea centrală şi unitatea marginală a depresiunii Transilvaniei. care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a Transilvaniei. În centru sunt prezente şiruri de dealuri iar la contactul cu munţii s-au format unităţi depresionare şi culoare.

domuri. lunci). silvostepice. forestiere. relief fluviatil (terase. forme de ravenaţie (e. vii (asociaţii de şleau: nu sunt pure). mai mari în Culoarul Alba şi zona Turdei. mai mici în zona Alba şi Turda. Partea estică este expus favorabil în faţa maselor de aer. Temperaturi: 8-9°C. 2. bealii anticlinale. Vegetaţie de tip forestier mai bine conservat. În partea vestică este o umbră de precipitaţii cu influenţe foehnice.Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural reprezentat prin cueste. Asociaţii vegetale: stepice. livezi. Precipitaţii: 700-800 mm/an. Soluri argilo-iluviale şi intrazonale (litomorfe). Densitatea medie este de 100 loc/km2 cu diferenţe între centru (mai mică) şi margini (peste medie).6 mil de locuitori (11% din populaţia României). Râpa Roşie).Arealele marginale înalte – Temperaturi: 7-8°C. înlocuite prin culturi agricole. Cuestele au o anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei. Precipitaţii: 600-700 mm/an. Populatia: 2. cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii scăzute. Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanţi: alunecări de teren. Dealurile de Vest .Partea central-vestică – treptele joase de la partea estică a Munţilor Apuseni. Sunt determinate de diferenţa de altitudine dintre părţile centrale şi marginale şi expunerea diferită faţă de circulaţia maselor de aer. Există o diferenţă de altitudine între partea estică (1000 m) şi cea vestică (500-600 m). Se pot distinge două areale biopedoclimatice: 1. forme de deroziune. sunt orientate spre munte. puternic modificate antropic.

intercalaţii de argile şi cărbuni inferiori (lignit. Se limitează în partea de est cu Carpaţii Occidentali şi Depresiunea colinară a Transilvaniei. exploatate în zona Barcăului. Foste masive montane s-au scufundat treptat şi au fost acoperite de materiale sedimentare transportate de râuri. Alcătuirea geologică cuprinde pietrişuri. în sud. nisipuri. aspectul actual este de dealuri prelungi situate discontinuu. pe valea Crişului Alb. la graniţa cu Serbia. Aceste dealuri s-au format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane la sfârşitul neozoicului. Altitudinile scad de la 450 m la sub 200 m. în partea nordică). depresiunea Beiuş. Se întinde pe o lungime de peste 375 km şi este delimitată de: graniţa de stat . Dealurile de Vest pătrund în spaţiul montan occidental prin depresiuni golf: pe valea Crişului Repede. Dealurile de Vest au o întindere discontinuă de la Carpaţii Orientali. Dealul Prisnel.Dealurile de Vest reprezintă o unitate geografică deluroasă situată în partea vestică a Carpaţilor Occidentali. Tipul de relief fluvial este bine conturat cu terase şi lunci largi. iar în partea de vest cu Câmpia de Vest . depresiunea Vad–Borod. Acesta este alcătuit din culmi cristaline precum Dealul Preluca. Aceste materiale au fost puternic erodate de către acţiunea apelor curgătoare. Formarea vorbeşte despre tipul unităţii de relief: este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de câmpie (E spre V). Dealul Codrului. Râurile au fragmentat piemontul astfel că. acestea formează în partea de nord o punte de legătură între Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali numită jugul intracarpatic. pe valea Crişului Negru. Câmpia de Vest Drept Câmpia de Vest este denumit sectorul românesc al câmpiei Panonice. în partea de vest. depresresiunea Oraviţei. Între porii rocilor s-au acumulat rezerve de hidrocarburi. Dealul Mare. în nord. depresiunea Gurahonţ şi pe valea Caraşului.

Precipitaţiile medii anuale sunt între 550-600 mm. râul Tur (în nord) şi graniţa cu Serbia (în sud). mai veche (din Pleistocen) şi în general situată spre deal -câmpie orizontală: este netedǎ şi prezintă acumulari de nisip -câmpie joasă: în care râurile au tendinţă de înmlăştinire. Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali (în est). Se observă diferenţe între partea nordică (9-10°C) şi partea sudică (10-11°C). . Relieful este alcătuit din trei trepte: • • • -câmpie înaltă: de peste 100 m.cu Serbia şi Ungaria (în vest). Temperaturile medii anuale se încadrează în intervalul 10-12 °C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful