Traductoare utilizate in automatizari

1

CUPRINS:

Argument..................................................................pag 1 Capitolul 1. Notiuni generale........………................pag 2 – 3 Capitolul 2. Caracteristici generale...........................pag 3 – 23 Capitolul 3. Clasificarea traductoarelor....................pag 24 – 25 Capitolul 4. Tipuri de traductoare.............................pag 25 – 35 Bibliografie.................................................................pag 36

2

Argument

Electronica si automatizari – cuvinte cu rezonanta vasta in lume joaca un rol de frunte si ca ramura industriala se situeaza prioritar in domeniile de varf ale dezvoltarii, intrunind sufragii unanime privind investitiile materiale si pregatirea profesionala. In viata de zi cu zi fiecare persoana utilizeaza aparatura audiovideo, aparate electrocasnice si multe alte tipuri de aparate fara de care viata fiecaruia dintre noi nu ar mai avea farmec. Fiecare dintre aceste produse prezinta in componenta lor elemente de circuit electronice cu un grad de dificultate mai mic sau mai mare. Electronica si automatizari este un domeniu in crestere contino, crestere in tara noastra mai ales in industria constructoare de masini, de exmplu calculatoarele de bord sau roboti industriali sint doua argumente foarte bune pentru care merita sa fi electronist si bine inteles sunt multe altele dar nu necesita sa fie enumerate pentru ca sunt foarte cunoscute si mai ales oameni care sunt specializati in acest domeniu, meseria de electronist necesita multa rabdare si mult devotament si asta pentru ca mereu iese ceva nou, inovator, piesele vechi sunt devansate de tehnologie in fiecare an iar noi electronisti de meserie o sa ajungem sa facem doar munca de supraveghere daca nu de pe acum se intampla asa, o sa ajunga si tara noastra la aceasta tehnologie dar in cativa ani, oricum in viitorul apropriat, pentru ca tara noastra este un teren necultivat in mediul afacerilor.

3

Traductoare
1. NOTIUNI GENERALE
In scopul masurarii marimilor fizice ce intervin intr-un proces tehnologic, este necesara de obicei convertirea („traducerea”) acestora in marimi de alta natura fizica care pot fi introduse cu usurinta intr-un circuit de automatizare (de exemplu, o temperatura poate sa influenteze un circuit de automatizare numai daca este convertita (tradusa) intr-o tensiune electrica proportionala sau dependenta de temperatura respectiva) Elementul care permite convertirea („traducerea”) undei marimi fizzice (de obicei neelectrica) intr-o alta marime fizica (de obicei electrica) dependenta de prima, in scopul introducerii acesteia intr-un circuit de automatizare se numeste traductor. Se numeste traductor acel element al SRA care realizeaza convertirea unei marimi fizice -- de obicei neelectrica -- in marime de alta natura fizica -- de obicei electrica -- proportionala cu prima sau dependenta de aceasta, in scopul utilizarii intr-un sistem de automatizare. In structura traductoarelor se intalnes, in general, o serie de subelemente consecutive, ca de exemplu: convertoare, elemente senibile, adaptoare etc. Dupa cum v-a reiesi din exemplele urmatoare, structura generala a traductoarelor este foarte diferita de la un tip de traductor la altul, cuprizand unul, doua, sau mai multe convertoare conectate in serie. In majoritatea cazurilor, structura generala a unui traductor este urmatoarea:

Marimea de la intrarea i (eprezentand valori de temperatura, presiune, forta, turatie,nivel etc.) este convertita („tradusa”) de catre elementul sensibil ES intr-o marime indermediara l (de exemplu o deplasare liniara, o rotatie etc.) care se
4

.. y). în realitate. cat si ca nivel) –de exemplu. rezistenta. . Convertoru (adaptorul) de iesire are totodata rolul de a realiza si o adaptare cu celelalte elemente din cadrul SRA. sistemul unificat E-IEA cu componente electronice discrete de tip serie sau sistemul SRA cu circuite integrate. fabricate in tara – adaptoarele au rolul de a converti o marime de iesire oarecare intr-un semnal unificat (de exemplu semnalul de curent unificat: 2-10 mA c. în timpul funcţionării traductorului. (1. Relaţia (1. ξ2 .c. ξ3 . Aceasta transforma marimea l in marime de iesire y.c. simultan cu mărimea de măsurat x.2-1 daN/cm’). Caracteristica y = f(x) redă dependenţa I-E sub forma ideală deoarece. idunctanta etc.aplica adaptorului AD (convertorul de iesire). νr care determină modificări nedorite ale caracteristicii statice ideale. 1) 2. sau pentru reglarile fluidice ce-l de presiune unificata: 0.. De obicei adaptorul cuprinde si sursa de energie SE necesara pentru convertire marimii indermediare l in marimea dorita la iesire y. de obicei de natura electrica (tensiune. In cazul particular al SRA unificate (sisteme cu semnal standard. atat ca natura.1) poate fi exprimată analitic sau poate fi dată grafic printr-o curbă trasată cu perechile de valori (x . Performanţele traductoarelor sunt indicatori care permit să se aprecieze măsura în care caracteristicile reale corespund cu cele ideale şi ce condiţii sunt necesare pentru o bună concordanţă între acestea..).1) 5 .. CARACTERISTICI GENERALE Caracteristicile funcţionale ale traductoarelor reflectă (în esenţă) modul în care se realizează relaţia de dependenţă intrare-ieşire (I-E). Caracteristicile şi performanţele de regim staţionar se referă la situaţia în care mărimile de intrare şi de ieşire din traductor nu variază. ce poate fi observata sau prelucrata mai usor in circuitul de reglare. (fig. ξn cât şi a celor interne ν1. Caracteristica statică a traductorului este reprezentată prin relaţia intrare – ieşire (I-E): y = f(x) în care y şi x îndeplinesc cerinţele unei măsurări statice. . adică parametrii purtători de informaţie specifici celor două mărimi sunt invarianţi. curent. 4-20 mA c. ν2 . sau respectiv. se exercită atât efectele mărimilor perturbatoare externe ξ1... ν3 .

. νr ) . ξ3 . notate prin C1 . prescrierea sensibilităţii traductorului..În afara acestor perturbaţii (nedorite).1. ν2 . .C 2 . câmpuri electrice sau magnetice etc. 1.. C q nu provoacă provoacă modificări nedorite ale caracteristicii statice ideale şi sunt necesare pentru: alegerea domeniului de măsurare. umiditatea. C q . C3 . temperatura .. 6 . Datorită mărimilor perturbatoare. care dacă ar rămâne constante ar putea fi luate în considerare ca atare în expresia caracteristicii.. ν3 . (1. ν1 .1 • Mărimile perturbatoare externe ξ 1 . de semiconductoare. ξ 2 . - Fig. .. cât şi asupra elementelor constructive ale traductorului. ξ1 .C 2 . ξn . Ţinând seama de toate mărimile care pot condiţiona funcţionarea traductorului.. C3 .. ξ2 .. . . Aceste perturbaţii (nedorite) pot acţiona atât asupra mărimii de măsurat. frecări în lagăre. ilustrată în figura 1. ξ 3 . Reglajele C1 . asupra traductorului intervin şi mărimile de reglaj. variaţii ale parametrilor surselor de alimentare etc. • Mărimile perturbatoare interne se datorează zgomotelor generate de rezistoare. …. acesta se poate reprezenta printr-o schemă funcţională restrânsă. ξ n cele mai importante sunt de natura unor factori de mediu: presiunea. .. descrisă de funcţia: y = f ( x . îmbătrânirea materialelor care-şi schimbă proprietăţile. Aceste reglaje servesc la obţinerea unor caracteristici adecvate domeniului de variaţie al mărimii de măsurat în condiţii reale de funcţionare a traductorului..2) Este important de observat că erorile sunt generate de variaţiile mărimilor perturbatoare şi nu de valorile lor absolute.calibrarea internă şi reglarea zeroului.. traductorul va funcţiona după o relaţie de dependenţă (I-E) reală.

să se poată considera valabilă caracteristică statică ideală y = f(x) în limitele unei erori tolerate. (cerute de un S..).2). admiţând că variaţiile lor sunt mici.Modul în care mărimile perturbatoare influenţează ieşirea .A.R. dar pot apărea. forma uzuală pentru caracteristica statică a traductoarelor analogice este: y = k ⋅ (x − x 0 ) + y0 .. + ∆ξ n + ∆ν1 + . Caracteristicile statice liniare sunt tipice pentru traductoare. În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de caracteristici statice – pentru traductoare: a) liniară unidirecţională – (figura 1. (1. cu atât caracteristica reală a traductorului va fi mai apropiată de cea ideală (1.. În ipoteza de liniaritate şi admiţând că influenţele mărimilor perturbatoare nu depăşesc eroarea tolerată . iar sensibilităţile parazite vor fi mai mici. caracteristici neliniare. inclusiv zero. se pune în evidenţă prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei (2. Se obţine: y= ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∆x + ∆ξ1 + .1) Dacă sensibilităţile parazite au valori ridicate se impune introducerea unor dispozitive de compensare automată. + ∆ν r ∂x ∂ ξ1 ∂ξn ∂ ν1 ∂ νr (1.este sensibilitatea utilă a traductorului şi ∂ f ∂ i ν ∂ f ∂i ξ sunt sensibilităţi parazite Cu cât sensibilitatea utilă va fi mai mare. defintă prin funcţia: y = k ⋅ (x − x 0 ) + y0 . Prin concepţie (proiectare) şi construcţie. traductoarele se realizează astfel încât mărimile de influenţă (perturbatoare) să determine efecte minime si deci . x ≥ x0 k = tg α (panta caracteristicii) 7 .4) în care x0 şi y0 pot lua diverse valori pozitive sau negative.1) cu neglijarea termenilor corespunzători derivatelor de ordin superior.3) Derivatele de ordinul I au semnificaţia unor sensibilităţi: ∂ f ∂ x . în anumite cazuri particulare..

Fig. k = tg (1.5). − x1 < x < 0 . x1 ' ≤ x ≤ x 2 '  ys p e n t :r ux > x 2 ' . 1.3 b) proporţională liniară bidirecţională – (figura 1.6) d) liniară pe porţiuni cu zonă de insensibilitate. saturaţie şi histerezis –  0 p e n t :r u− x1 ' < x < 0 . x ≤ x ≤ x 1 2 1 1 2  y =  k (x ± x1 ' ) p e n t :r u− x 2 ' < x < − x1 ' .2 Fig. x1 ≤ x ≤ x 2 y=  − ys p e n txr< u− x 2  + y p e n txr> ux 2  s (figura 1. 0 < x < x1. definită prin funcţia: y = k ⋅x .7) 8 . 0 < x < x1 '  k (x ± x ) p e n t :r ux < x < − x . definită prin funcţia: (1.3).5) definită prin funcţia: α c) liniară pe porţiuni cu zonă de insensibilitate şi saturaţie – (figura 1.4)  0 p e n t− rx1u < x < x1  k ⋅ (x ± x1) p e n: t −r xu2 ≤ x ≤ − x1. x < − x 2 s  (1. 1. x < x 2  −y p e n t :r ux ≤ − x 2 ' .

graficul corespunzând echivalentului în sistemul de numeraţie zecimal al codului redat de semnalul YN de la ieşirea traductorului. 1. Reprezentarea este pur convenţională.6.4 Fig. considerând un interval de cuantificare ∆ x.5 Pentru traductoarele cu ieşiri numerice caracteristica statică este cvasiliniară având forma din figura 1. cu cât intervalul de cuantificare ∆ x este mai mic. pentru diverse valori ale mărimii de intrare.7 9 . Estimarea mărimii de ieşire a traductorului (YN) este cu atât mai precisă.Fig. Exceptând discontinuităţile datorate operaţiei de cuantificare. Prin unirea punctelor corespunzătoare valorilor medii ale nivelelor de cuantificare se obţine o dreaptă (reprezentată printr-o linie discontinuă) ce reprezintă caracteristica statică a traductorului numeric.6 Erorile de neliniaritate şi interezis Fig. această caracteristică se consideră liniară. 1. 1. Fig. 1.

y m ax − y m in (1. Paralel cu AB se trasează dreptele A’B’ şi A”B” care să încadreze între ele. În domeniul (xmin . Domeniul de măsurare se exprimă prin intervalul [xmin… 10 . caracteristicile statice se obţin neliniare. • Domeniul de măsurare se situează pe caracteristica statică în zona în care aceasta este liniară. xmax). Pentru a asigura univocitatea valorii măsurate. O măsură a aproximării o reprezintă abaterea de la liniaritate sau eroarea de neliniaritate. sub o limită admisibilă. caracteristica reală. Datorită avantajelor pe care le au caracteristicile liniare se procedează fie la limitarea funcţionării traductorului pe anumite zone ale caracteristicii (unde neliniaritatea este redusă). Aceste caracteristici se deduc prin calcul sau experimental. notată prin ∆ ymax. ca şi cea de neliniaritate. care poate fi estimată pe caracteristicile statice este eroarea de histerezis.8) unde: ∆ ymax este abaterea absolută de la liniaritate. Eroarea de histerezis este dată de diferenţa dintre cele două nivele ale semnalului de ieşire (y). Cea mai mare dintre diferenţele ∆ y’ şi ∆ y” reprezintă abaterea absolută de la liniaritate. Alt tip de eroare. eroarea de histerezis trebuie să se încadreze. definită prin relaţia: (1. în care ne interesează determinarea erori de neliniarizare se trasează dreapta AB (linie continuă).5 se observă că fenomenul de histerezis se manifestă prin aceea că se obţin două nivele diferite ale semnalului de ieşire (y) pentru aceeaşi valoare a mărimii de intrare. caracteristicile statice liniare constituie o aproximare a caracteristicilor reale neliniare. Raportate la un domeniu larg de variaţie a mărimii de intrare. “Abaterea relativă de la liniaritate” se defineşte prin relaţia: εr = ∆ y m ax ⋅ 100[ %] .9) ∆ ymax=∆ y”-∆ y’. fie se liniarizează pe porţiuni caracteristica cu ajutorul unor dispozitive special introduse în structura traductorului. aproximare acceptabilă pentru condiţiile de utilizare a traductorului. Din figura 1.7.Caracteristicile statice sunt determinate de legile fizice pe care se bazează funcţionarea elementelor componente din structura traductorului. care aproximează cât mai bine caracteristica reală. ilustrată în figura 1. Astfel. în raport cu sensul crescător ( ↑ ) sau descrescător ( ↓ ) de variaţie prin care acesta atinge valoarea respectivă.

Motivaţia care justifică existenţa acestor situaţii se va explica ulterior. de aceeaşi polaritate sau de polaritate opusă limitei maxime.11) se observă că sensibilitatea este o mărime ale cărei dimensiuni depind de dimensiunile mărimilor de intrare şi de ieşire. S = dy/dx ≅ ∆ y/∆ x = k = tgα (1.Pentru traductoarele cu semnal unificat se întâlnesc cazuri în care ymin≠ 0 pentru xmin=0. ∣ x=x i ∣ x= x i S i = dy /dx (1.11) Din relaţia (1. Sensibilitatea Si – se numeşte şi sensibilitate diferenţială. Observaţie.10) O altă exprimare a sensibilităţii. La traductoarele cu semnal unificat. ce ţine seama de domeniul de măsurare.11) rezultă că sensibilitatea este constantă pentru întregul domeniu de măsurare. cât şi pentru ieşirea ymin pot fi zero sau diferite de zero . neglijând sensibilităţile parazite introduse de mărimile perturbatoare. Din relaţiile (1.12) unde ∆ x şi ∆ y sunt variaţii mici în jurul punctului de coordonate (xi. iar valoarea sa depinde de unităţile de măsură utilizate pentru mărimile respective. • Sensibilitatea (S) Sensibilitatea traductorului se defineşte în raport cu mărimea de intrare. precum şi invers: ymin=0 când xmin≠ 0. limitele semnalelor de ieşire ymin şi ymax rămân constante indiferent de limitele xmin şi xmax ale semnalelor de intrare.10) şi (1. yi). În cazul unei caracteristici statice liniare sensibilitatea este reprezentată de coeficientul unghiular al dreptei. este dată de relaţia: y −y S = max min x max − x min (1. În cazul unor caracteristici statice neliniare se pot defini numai valori locale ale sensibilităţii sub forma: ¿ ∣  ≃ Δy / Δx ¿ ∣ ¿ .xmax] în cadrul căruia traductorul permite efectuarea corectă a măsurării. De regulă domeniul de măsurare se defineşte pentru intervalul în care eroarea rămâne în limitele admisibile. Pentru variaţii mici ∆ x şi ∆ y sensibilitatea se defineşte prin raportul dintre variaţia ieşirii şi variaţia intrării. 11 . Valorile limită minime atât pentru intrarea xmin .

Dacă elementele care compun traductorul au caracteristicile de transfer (I-E) liniare. Când domeniul mărimii de intrare este foarte extins.14) unde ∆ y/y este variaţia relativă a ieşirii. Determinarea sensibilitatea unui traductor analogic.13) Uneori se utilizează noţiunea de sensibilitate relativă exprimată prin: Sr = ∆y / y ∆x / x (1. iar dacă S < 1 sensibilitatea se va numi factor de atenuare. considerând aceste sensibilităţi constante pe întreg domeniul de măsurare. Sensibilitatea unui traductor este determinată de sensibilităţile elementelor componente şi de modul de conectare a acestora în schema structurală a traductorului. [db] (1.8): 12 . amplificarea sau atenuarea se exprimă în decibeli [db] prin relaţia: A=20 log (y/x). sensibilitatea (S) se va numi factor de amplificare. dacă este supraunitară (S > 1). a) Pentru conexiunea serie (figura 1. iar ∆ x/x este variaţia relativă a intrării. Aceşti factori sunt adimensionali şi sunt frecvent utilizaţi pentru caracterizarea traductoarelor. la care natura mărimilor x şi y este aceeaşi. sensibilitatea totată a traductorului (St) se deduce uşor din sensibilităţile parţiale ale elementelor traductorului. Sensibilitatea relativă (Sr) se exprimă printr-un număr adimensional.În cazurile caracteristicilor liniare. Se prezintă modul de calcul al sensibilităţii totale (St) pentru câteva scheme tipice de conectare a elementelor componente (descrise de caracteristici liniare). iar valoarea sa nu depinde de sistemul de unităţi şi ca urmare Sr este utilă la compararea traductoarelor atunci când acestea au domenii de măsurare diferite.

1. 1.9): S t = ∑ Si . i =1 n (1.10 În cazul conexiunii cu reacţie negativă.St = i =1 ∏S i n (1.18) Deci se observă că sensibilitatea elementului de pe calea de reacţie este determinantă în calculul sensibilităţii totale a traductorului.16) c) Conexiunea cu reacţie negativă (figura 1.8 Fig. se poate admite aproximarea: St = 1 S2 . • Rezoluţia 13 .10): St = S1 1 + S1S 2 (1. deoarece (de regulă S1>>1).17) Fig. (1. 1.9 Fig.15) b) Pentru conexiunea paralel (figura 1.

iar rezoluţia şi pragul de sensibilitate sunt mai reduse. la care variaţiile de rezistenţă (sau de tensiune . Rezoluţia reprezintă un indicator de performanţă şi în cazul unor traductoare considerate (de obicei) analogice. Intervalul maxim de variaţie al mărimii de intrare necesar pentru a determina apariţia unui salt la semnalul de ieşire. se numeşte prag de sensibilitate.Sunt traductoare care au caracteristici statice ce nu sunt perfect netede. cum sunt traductoarele pentru deplasări liniare sau unghiulare bobinate. la variaţii continue ale mărimii de intrare (x) în domeniul de măsurare.la montajele potenţiometrice) prezintă un salt la trecerea cursorului de pe o spiră pe alta.6). mai ales. frecările statice şi jocurile în angrenaje pentru dispozitive mecanice. Pragul de sensibilitate Cea mai mică variaţie a mărimii de intrare care poate determina o variaţie sesizabilă (măsurabilă) a semnalului de ieşire. Rezoluţia este utilizată. a căror caracteristică statică este dată printr-o succesiune de trepte (figura 1. Pragul de sensibilitate este important. În acest caz rezoluţia este dată de intervalul de cuantificare ∆ x al mărimii de intrare. întrucât condiţionează variaţiile minime la intrare care pot fi măsurate prin intermediul semnalului de ieşire. iar pentru un domeniu de măsurare fixat prin ∆ x se stabileşte numărul de nivele analogice ce pot fi reprezentate de către semnalul de ieşire. se numeşte rezoluţie. la traductoare cu semnale de ieşire numerice. Calitatea traductoarelor este cu atât mai bună cu cât sensibilitatea S este mai mare. Factorii care determină pragul de sensibilitate sunt fluctuaţiile datorate perturbaţiilor interne şi externe: zgomotul în circuitele electrice. Ca urmare. semnalul de ieşire (y) se modifică prin salturi având valori bine precizate (deoarece are variaţii discrete). 14 .

astfel încât valoarea efectiv convertită diferă de cea reală.Eroarea de măsurare reprezintă diferenţa dintre rezultatul măsurării şi valoarea reală. Problematica erorilor de măsurare este complexă şi pentru detalii se recomandă lucrăruile [1] şi [4]. acela de a determinarea şi exprima numeric valoarea mărimii de măsurat. În cele ce urmează se prezintă succint noţiunile necesare pentru înţelegerea semnificaţiei preciziei traductoarelor. Acestea sunt: . – erori grosiere. . poate fi realizat numai cu un anumit grad de incertitudine. 15 . . În raport cu proprietăţile lor generale s-au stabilit următoarele criterii de clasificare a erorilor : a) Caracterul variaţiilor şi valorilor pe care le pot lua: – erori sistematice. ignorându-se anumiţi factori care le pot influenţa. Cauzele erorilor de măsurare sunt multiple şi se pot evidenţia printr-o analiză atentă a operaţoiei de măsurare. Oricât de perfecţionate ar fi metodele şi aparatele utilizate şi oricât de atent ar fi controlat procesul de măsurare. rezultatul măsurării va fi întotdeauna diferit de valoarea reală sau adevărată a măsurandului.Erori de influenţă care apar atunci când mărimile perturbatoare au variaţii mari şi nu pot fi compensate (prin mijloace tehnice). din punct de vedere calitativ măsurările sunt cu atât mai bune cu cât erorile respective sunt mai mici. Determinarea experimentală a caracteristicilor statice prin utilizarea unor etaloane cu precizie limitată. Este evident că. .• Precizia (eroare de măsurare) Scopul fundamental al oricărei măsurări. – erori aleatoare. generează eroarea de model.Eroarea de interacţiune este provocată de faptul că ES al traductorului exercită o acţiune asupra valorii reale a mărimii de măsurat. Erorile de interacţiune pot apărea şi între diversele componente din structura traductorului.Eroarea de model este determinată de faptul că se idealizează caracteristicile statice.

. v v (1. deoarece înglobează şi informaţia cu privire la valoarea mărimii măsurate. c) Mărimea de referinţă în funcţie de care se deosebesc erorile reale faţă de erorile convenţionale. după o lege determinată în raport cu sursele care le generează. .20) 16 .Erorile absolute sunt: ∆ xi. -Erorile aleatoare (întâmplătoare sau accidentale) variază imprevizibil la repetarea măsurătorii. (1.Eroarea reală (a unei măsurări individuale) este notată ∆ xi şi exprimă diferenţa dintre valoarea măsurată vi şi valoarea reală (adevărată) x: ∆ xi = vi-x. b) Modul de exprimare valorică prin care se face deosebirea între erorile absolute şi erorile relative. . încât rezultatele nu pot fi luate în considerare.19) Erorile relative sunt exprimate prin numere fără dimensiune. – utilizarea unei metode incorecte de măsurare. putând lua valori diferite atât ca sens cât şi ca valoare.. Acestea pot estima precizia de măsurare. . ∆ vi pozitive (sau negative) exprimate în aceleaşi unităţi de măsură cu vi. x x ∆ v ir = ∆ vi vi − v = .Erorile sistematice se produc în acelaşi sens în condiţii neschimbate de repetare a măsurării şi au valori constante sau variabile. Aceste erori au două cauze: – funcţionarea incorectă a aparatelor.Eroarea relativă (reală sau convenţională) a unei măsurări individuale se defineşte prin relaţiile: ∆ x ir = ∆ x i vi − x = .Erorile grosiere (inadmisibile) afectează prea grav rezultatele măsurătorii.

sub formă absolută. chiar la variaţii mari ale factorilor de mediu. prin care se poate exprima corect precizia măsurării efectuate în condiţii reale de funcţionare. ∆ vi = vi-v. adică 1/2 din bitul cel mai puţin semnificativ (LSB).∆ xad . egală cu 1/2 din intervalul de cuantificare ∆ x.Eroarea admisibilă (sau tolerată) reprezintă valoarea limită a erorii ce nu poate fi depăşită în condiţii corecte de utilizare a aparatului.21) . calculată corespunzător intervalelor în care se află mărimile de influenţă. numită eroare de cuantificare. vi + ∆ xad].Eroarea convenţională (a unei măsuri individuale) este diferenţa unde: v – valoarea de referinţă (admisă). (1. apare o eroare inerentă de metodă. sau: x = vi ± ∆ xad . intervalul în care se află valoarea reală (x) a mărimii de măsurat este determinat cu probabilitatea 1. În final eroarea tolerată de aparat. datorită faptului că adaptorul conţine un convertor analog-numeric (CAN).24) În cazul traductoarelor. (1. conform relaţiei: x∈[vi .∆ xad ≤ x ≤ vi + ∆ xad . este dată de relaţia: ∆ xtot = ± ∆ xb ± ∆ xs . care poate fi exprimat şi în formele: vi . (1. Cunoscând valoarea admisibilă absolută ∆ xad. vi – valoarea măsurată. astfel încât precizia măsurărilor să fie determinată numai de eroarea intrinsecă. (1. ∆ xs – este eroarea tolerată suplimentară.25) unde: ∆ xb – este eroarea tolerată intrinsecă (de bază) determinată în primul rând de clasa de precizie .22) 17 .23) (1. în general.. se prevăd dispozitive pentru compensarea automată a erorilor suplimentare. La traductoarele cu ieşiri numerice.

11-a. termică etc.26) unde x (q ) . Funcţionarea traductorului în regim dinamic este descrisă de o ecuaţie diferenţială de tipul: k =0 ∑a k y (k ) ( t ) = ∑b q x (q ) ( t ) q =0 n m (1. electromagnetică . y ( k ) sunt derivatele în raport cu timpul de ordinul q şi k ale intrării x(t) şi respectiv ieşirii y(t).Reducerea acestor erori la valori acceptabile se face prin micşorarea lui ∆ x.11 Caracteristici şi performanţe în regim dinamic Regimul dinamic al unui traductor corespunde funcţionării acestuia în situaţia în care mărimea de măsurat (x) şi implicit semnalul de ieşire (y) variază în timp. 18 . şi/sau eroarea de domeniu prezentată în figura 1. a) Eroare de zero b) Eroare de domeniu Fig. ilustrată în figura 1. Variaţiile mărimii de intrare nu pot fi urmărite instantaneu la ieşire . Erorii de cuantificare i se poate adăuga eroarea de zero.11-b. Detalii asupra altor tipuri de erori generate de conversia analog-numerică se pot găsi în [6] şi [7]. a k şi b q – sunt coeficienţi (de regulă invarianţi). datorită inerţiilor care pot fi de natură: mecanică . 1.

Pentru ca traductorul (ca element fizic) să poată fi realizat practic este necesară condiţia: n > m. Analiza comportării dinamice a traductoarelor utilizând rezolvări ale ecuaţiei (1.28) Funcţia de transfer permite (f. în care.d. dar depinde de dinamica traductorului.27) ∑b js m .t. De asemenea. fără componente tranzitorii. deci se impune ordinul ecuaţiei diferenţiale. intrări (x) – standard (impuls sau treaptă) se poate aplica transformarea directă Laplace ecuaţiei diferenţiale şi rezultă funcţia de transfer a traductorului: H( s ) = Y( s ) j =0 = n X( s ) ∑a i s i i =0 (1.26) se utilizează tehnicile uzuale de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi.27). se regăseşte forma de variaţie a intrării.26) se obţine soluţia ecuaţiei pentru condiţii iniţiale date şi mărimea de intrare cunoscută sub forma unei anumite funcţii de timp: y(t) = ytl (t) + ytf (t) + ysf (t) Cei trei termeni ai soluţiei (1. care nu depinde de intrare.27) au semnificaţiile: . din punct de vedere al comportării dinamice. care depinde atât de dinamica traductorului cât şi de intrare (x) . (1. Traductorul ideal. După rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (1. valorile mărimilor x(t). datorită neliniarităţii. Din acest motiv se utilizează metode mai simple care să asigure suficientă precizie. dar aprecieri şi comparaţii mai rapide referitor la performanţele dinamice ale traductoarelor. Adoptând ipotezele simplificatoare: condiţii iniţiale nule.) determinarea răspunsului (traductorului) în formă explicită pentru orice tip de variaţie a intrării (x).ytl (t) → componenta tranzitorie liberă.26) reprezintă operaţii complicate (deşi posibile). cât şi de condiţiile iniţiale nenule de la ieşire . ar fi acela la care să existe numai ultima componentă în (1. funcţia 19 . .26) caracterizează complet regimul dinamic al traductorului dacă sunt prevăzute: condiţiile iniţiale. y(t) şi valorile derivatelor la momentul iniţial t0.ytf (t) → componenta tranzitorie forţată. .ysf (t) → componenta forţată în regim stabilizat (sau permanent). Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei (1.Ecuaţia (1.

amortizat). 2) În domeniul frecvenţei.29) 20 .de transfer permite o corelare între analiza teoretică a regimului dinamic şi determinările experimentale. Fig. Principalii indicatori de regim dinamic pentru traductoarele analogice sunt : a) ε M – abaterea dinamică maximă (influenţată de factorul de amortizare al traductorului).12 Funcţia indicială a unui traductor analogic echivalent cu un element de ordinul II (oscilant . pe baza răspunsului permanent armonic la variaţia sinusoidală a intrării (x). Analiza în regim dinamic este similară cu cea de la circuitele electronice (sau din teoria SRA) cu precizarea că valoarea benzii de stabilizare nu trebuie să depăşească valoarea de 2% din semnalul de la ieşire în regim staţionar (stabilizat) ys. Analiza performanţelor în regim dinamic (pentru traductoare) utilizând H(s) se poate face astfel: 1) În domeniul timpului – utilizând funcţia indicială (răspuns la treaptă) sau funcţia pondere (răspunsul la impuls).1. b) Suprareglarea (supracreşterea) definită prin relaţia: σ [ %] = εM ys ⋅ 100 (1.

utilizând variabila complexă z = e sT . indicatorii tipici specificaţi sunt: timpul de conversie sau (uneori) rata de conversie care reprezintă numărul de conversii posibile în unitatea de timp. să asigure conversia directă într-un semnal electric. prin intermediul unor ES adecvate. Caracteristici energetice Orice operaţie de măsurare implică un consum energetic.S.31) Indicatori de regim dinamic pentru traductoare numerice În cazul traductoarelor numerice care operează cu mărimi eşantionate. prin integrarea căreia rezultă energia consumată poate fi preluată total sau parţial de la mărimile de măsurat.numerici). Criteriul de delimitare a timpului tranzitoriu (tt) este stabilit prin relaţia: ε D ( t ) ≤ Bs . Puterea. care au asociată o putere suficientă pentru ca. unde T este perioada de eşantionare. (1.30) d) Timpul tranzitoriu (timp de răspuns) tt – definit ca la disciplina de B. Pentru traductoarele numerice. pentru ∀ t ≥ tt D = y(t)-ys . caracteristicile dinamice sunt descrise cu ajutorul ecuaţiilor cu diferenţe finite. 21 . Însumând timpul de conversie al CAN cu timpul tranzitoriu (tt) al părţii analogice se obţine timpul de stabilizare al mărimii la ieşirea traductorului numeric. o sursă de energie auxiliară.c) Abaterea (eroarea) dinamică curentă definită prin relaţia ε (1. pentru conversia lor în semnal electric. Când mărimile de măsurat sunt pasive este obligatoriu necesară. care au conectate la ieşire CAN (convertori analog .A. Există mărimi active. sau al funcţiilor de transfer.

curent) şi limitele admisibile de variaţie ale acestor parametri. În practica utilizării traductoarelor se pune problema adaptării impedanţei aparatului de măsură (Zm) sau a traductorului (Ztr). astfel încât consumul energetic şi erorile de măsurare să se menţină în limitele admise.c. chiar dacă măsurandul şi intervalul de variaţie al acestuia sunt aceleaşi. umiditate. fiecărui traductor i se precizează în catalog sau pe placa indicatoare: impedanţa de intrare pentru aparatul receptor. atât de concepţia care dă principiul de funcţionare. vibraţii. valorile fiind specificate pentru fiecare traductor. cât şi de modul în care este realizat constructiv acesta. În acest fel pe lângă adaptarea de nivel se realizează şi o adaptare în putere. Acest procedeu se numeşte adaptare de amplitudine sau nivel şi se realizează prin utilizarea unor amplificatoare. presiune.a. tipul sursei auxiliare (c. variaţii mari de temperatură. În cele ce urmează se prezintă câteva din caracteristicile constructive ale traductoarelor: Robusteţea Robusteţea este o noţiune de ordin calitativ. Consumurile de putere pot avea valori de la 10 −3 W până la 10 2 W. sau c.). Caracteristicile constructive determină modul în care un traductor îşi păstrează caracteristicile funcţionale sub acţiunea mărimilor de influenţă care se exercită în cazul diverselor aplicaţii. 22 . agenţi nocivi (chimici sau biologici).Pentru a nu afecta rezultatul măsurătorii este necesar ca puterea preluată de la mărimile de măsurat să fie cât mai mică. în raport cu impedanţa sursei Zs . valoarea parametrilor (tensiune. Este dată de capacitatea traductorului de a funcţiona corect în condiţii de şocuri. Caracteristici constructive Calitatea efectivă a unui traductor este determinată. Pentru caracterizarea puterii solicitate de la măsurand. Condiţiile efective de funcţionare oferite de industrie pot impune cerinţe constructive diferite.

Capacitatea de supraîncărcare Această noţiune defineşte proprietatea unui traductor de a suporta valori ale mărimii de măsurat care depăşesc limita superioară a domeniului . Zona “1”. vapori. poate apare fenomenul de ardere ce se propagă violent (exploziv) şi se menţine în întregul amestec. Capacitatea de supraîncărcare se exprimă prin raportul între: valoarea maximă nedistructibilă şi limita superioară a domeniului. în care amestecul exploziv este prezent în mod continuu sau pentru perioade lungi. Capacitaţii de supraîncărcare i se asociază un timp de exercitare: timp scurt (când solicitarea este numită şoc). în care amestecul exploziv poate fi generat numai în caz de avarie şi pentru o perioadă scurtă de timp. Prin atmosfera explozivă se înţelege un amestec de aer cu o substanţă inflamabilă sub formă de gaz. Prin valoare nedistructibilă se înţelege valoarea măsurandului peste limita superioară a domeniului care după ce îşi încetează acţiunea. timp îndelungat (pentru suprasarcină) . încât sub acţiunea unei surse de aprindere. Conform STAS 6877/1-73 traductoarele trebuie să fie protejate împotriva exploziilor dacă sunt destinate funcţionării în aceste condiţii. cât şi temperaturile ridicate datorate suprasarcinii etc. arcuri electrice generate la deschiderea (ruperea) contactelor electrice. 23 . precizie. . Protecţia contra exploziilor Protecţia antiexplozivă cuprinde măsurile specifice aplicate în construcţia şi montarea traductoarelor (de regulă a celor electrice şi electronice) cu scopul de a evita aprinderea atmosferei explozive exterioare de către regimurile de funcţionare ale acestora.Zonele cu pericol de explozie se împart în trei categorii : Zona “0”. sau praf în astfel de proporţii. amestecul exploziv poate apărea intermitent Zona “2” .fără ca prin aceasta să rezulte modificări ale performanţelor funcţionale (liniaritate.Sursele de aprindere pot fi: scântei. permite revenirea traductorului la caracteristicile iniţiale. . sau conductoarelor. ceaţă. sensibilitate) sau deteriorări constructive.

s. deci scânteile sau gazele fierbinţi formate sub ulei nu pot declanşa explozii în zona de deasupra suprafeţei uleiului. e prin care se iau măsuri suplimentare pentru a creşte gradul de siguranţă împotriva aprinderilor prin scântei.Modalităţile de protecţie antiexplozivă sunt: a) Capsulare antideflagrantă execuţie “d” (STAS 6877/1-74) simbolizată prin Ex. d. f) Siguranţă mărită execuţie “e” (STAS 6877/7-74) Ex. i. e) Imersie în ulei execuţie “o” (STAS 6877/6-74) simbolizată prin Ex. atât în condiţii normale de funcţionare cât şi în caz de defect. c) Siguranţă intrinsecă execuţie “i” (STAS 6877/4-74) simbolizată Ex. nichelare etc. În acest caz părţile electrice care pot aprinde o atmosferă explozivă sunt introduse într-o carcasă capabilă să suporte o explozie a unui amestec exploziv pătruns în interiorul acesteia. galvanizare. iar suprafeţele exterioare ale traductoarelor se protejează cu substanţe (acoperiri) de protecţie anticorozive. 24 . prin care nici un circuit prin care trece curent electric nu poate aprinde o atmosferă explozivă.q părţile capabile să aprindă o atmosferă explozivă prin scântei sau arcuri electrice sunt închise într-o carcasă înglobată în nisip. g) Protecţie specială execuţie “s” standard german (VDE) simbolizată prin Ex. elementele sensibile (ES) se construiesc din materiale care nu sunt afectate de agenţi corozivi. d) Înglobare în nisip execuţie “q” (STAS 6877/5-74) simbolizată Ex. ce presupune măsuri suplimentare faţă de cele menţionate anterior contra aprinderii atmosferei explozive. utilizând una din metodele: vopsire. Astfel. prin scântei electrice sau efecte termice. Protecţia anticorozivă Acest tip de protecţie se are în vedere din faza de proiectare şi urmăreşte ca elementele sensibile (ES) şi restul elementelor constructive să reziste acţiunii corozive a unor factori din mediul ambiant. o prin care părţile capabile să aprindă atmodfera explozivă sunt imersate în ulei. b) Capsulare presurizată execuţie “p” (STAS 6877/2-74) – simbolizată prin Ex. unde este asigurată o atmosferă protectoare prin presurizare cu gaz inert care împiedică pătrunderea atmosferei explozive în interiorul carcasei. arcuri electrice etc. p. prin care părţile potenţial generatoare de explozii sunt introduse întro carcasă. fără să sufere avarii sau să permită propagarea exploziei în exterior prin îmbinări sau alte căi. cadmiere.

3 – protecţie contra apei de ploaie. 4 – protecţie contra stropirii cu apă. aparţinând categoriei utilajelor electrice. faţă de verticală. cât şi contra pătrunderii corpurilor străine solide.a doua cifră – (protecţie contra pătrunderii apei) are semnificaţiile: 0 – fără protecţie. 1 – protecţie contra picăturilor de apă de condensare. 2 – protecţie contra pătrunderii corpurilor solide cu dimensiuni mai mari de 12 mm.5 mm.prima cifră – simbolizează gradul de protecţie al persoanelor contra atingerii părţilor interioare aflate sub tensiune sau în mişcare precum şi contra pătrunderii corpurilor străine. 5 – protecţie parţială contra prafului. 3 . 2 – protecţie contra picăturilor de apă ce cad sub unghi de maxim 15 grade. 25 . . trebuie asigurate cu protecţii specifice acestor utilaje.protecţie contra pătrunderii corpurilor solide cu dimensiuni mai mari de 2.stabileşte gradele normale de protecţie pentru produsele electrotehnice. 4 .Gradele normale de protecţie Traductoarele (electrice şi electronice). contra pătrunderii apei şi protecţia contra deteriorărilor mecanice. 6 – protecţie totală contra prafului. Gradele de protecţie sunt simbolizate prin literele IP urmate de 2 (două) sau 3 (trei) cifre având următoarele semnificaţii: . referitoare la protecţia persoanelor contra atingerii părţilor interioare aflate sub tensiune. STAS (5325-79) . inclusiv traductoare. În acest sens se disting 7 grade de protecţie: Semnificaţiile primei cifre : 0 – fără protecţie 1 – protecţie contra pătrunderii corpurilor solide cu dimensiunui mai mari de 50 mm. 5 – protecţie contra jetului de apă sub presiune.protecţie contra pătrunderii corpurilor solide cu dimensiuni mai mari de 1mm.

CLASIFICAREA TRADUCTOARELOR Intru-cat circuitele de automatizare sunt in general de natura electrica. traductoare numerice. . Tabelul 1.2 Simbolizare prin a treia cifră 0 1 2 3 4 5 Condiţii de solicitare mecanică Masa berbecului [kg] 0. la care semnalul de iesire es5te numeric (digital). Clasificarea traductoarelor poate fi facuta in functie de natura marimii de iesire Xe sau in functie de natura marimii de intrare Xi. marimea de iesire a traductoarelor este aproape exclusiv de natura electrica.6 – protecţie corespunzătoare condiţiilor de pe puntea navelor. • In functie de forma semnalului ionformational obtinut la iesirea traductorului se deosebesc: - traductoare analogice. 8 – protecţie pentru utilaj (traductor) submersibil.a treia cifră precizează protecţia contra deteriorării mecanice. 7 – protecţie contra efectelor imersiei în apă. la care semnalul de iesire este continuu.15 0. care cuprinde 6 grade detaliate conform tabelului T 1. variaza peintr-o infinitate de valori.5 1. • In functie de natura marimii de iesire (Xe) se deosebesc: 26 .2.5 5 15 Înălţimea de cădere [cm] 40 40 40 40 40 Cursa pe orizontală a berbecului [cm] 80 80 80 80 80 3.

1 atm. spatii in care prezenta curentului electric este interzisa la oeice valori ale parametrului respectiv. • In functie de natura marii aplicate la intrare (Xi) se disting: - traductoare de marimi neelectrice (temperatura. Presiunea de masurat P este aplicata unui burduf metalic special B (capsula) 4.2..c. traductoarele se clasifica in: . frecventa..c. presiune etc. In practica. traductor parametric rezistiv de temperatura). Traductoarele parametrice se impard deci la randul lor in: traductoare rezistive.)..10mA c.).traductoare de marimi electrice (curent. faza). • In functie de domeniul de variatie al marimii de iesire..traductoare unificate. debit.. la care marimea de iesire este un semnal pneumatic (de aer comprimat).. TIPURI DE TRADUCTOARE 27 . sau Ie=4. putere.tarductoare neunificate (specializate) In figura urmatoare se prezinta ca exemplu un traductor relativ de presiune. inductanta sau capacitate). la care marimea masurata este transformata intr-un „parametru de circuit electric” (rezistenta. la care marimea masurata este transformataintr-o tensiune electromotoare a carei valoare depinde de valoarea marimii respective.c. traductoare inductive si traductoare capacitative. de valori unificate Pe=0.. se folosesc in medii cu pericol de explozii sau incendii.20 mA c. traductoare electrice („electronice”) la care marimea de iesire este un semnal electric.- - traductoare pneumatice. . sau pneumatic (0.2-1 kgf/cm’) . deplasare.). sau 4-20 mA c. la care marimea de iesire reprezinta un semnalunificat electric (2-10 mA c. viteza. traductoare generatoare. Traductoarele electrice se subdivid la randul lor in: - - traductoare parametrice.c. de obicei de valori unificate (Ie=2. traductoarele sunt definite pe baza ambelor criterii aratate mai sus (de exemplu.

Pe de alta parte. În categoria măsurărilor de proximitate intră : . Traductor de proximitate În general (în sens larg) proximitatea exprimă gradul de apropiere dintre două obiecte. . rezulta ca intre debitul unui fluid si viteza sa intr-o sectiune data este o stricta proportionalitate. fără contact între acesta şi referinţă.kilgrame pe secunda – debitul masic. Se poate realiza controlul poziţiei unui obiect care se deplasează.metrul cub pe secunda – debitul volumic. intre valorile celor doua marimi neexistand decat un factor de proportionalitate (de scara). prin masurarea diferentei de presiunea pe o asemenea rezistenta hidraulica sau pneumatica se poate determina valoarea vitezei respectiv a debitului fluidului respectiv. 28 . Asadar. dintre care unul reprezintă sistemul de referinţă. O unitate practica pentru debitul de volum este si metrul cub pe ora. din relatia Q = v *S unde se constata ca.sesizarea interstiţiului dintre suprafeţe .I. mărimea de ieşire având variaţii discrete (" tot sau nimic ") discerne între două valori care reprezintă (convenţional) prezenţa sau absenţa corpului controlat. caderea de presiune statica pe o strangulare a sectiunii conductei (rezistenta hidrauica sau pneumatica) depinde de patratul vitezei fluidului. Traductoarele de proximitate au de regulă o caracteristică de tip releu.sesizarea prezenţei unui obiect în câmpul de lucru etc. Traductoare de debit Aparatul pentru masurarea debitului poarta denumirea generala de debitmetru. conform legii lui Bernoulli. In consecinta. .sesizarea capetelor de cursă . II. masurarea debitului saiteza unui fluid este practic acelasi lucru. deoareceintr-un anumit punct (sectiune) al conductei aria sectiunii este constanta. .newton pe secunda – debitul de greutate. . In sistemul international de unitati de masura pentru debit sunt adoptate urmatoaerele unitati: .

Detectorul are rolul de a converti informaţia asupra poziţiei unui obiect metalic (în raport cu faţa sensibilă) în semnal electric. în masa metalului apar curenţi Foucault care generează. . la rândul lor. notate în figura 5. zN – distanţa nominală de detecţie (sesizare).Schema bloc a traductorului inductiv de proximitate. Caracteristicile de funcţionare ale traductorului pot fi apreciate în funcţie de valorile cotelor utile. z – distanţa de la ecran la faţa sensibilă.2 prin: e – grosimea ecranului metalic (grosimea obiectului detectat). Oscilatorul din blocul-detector întreţine.lăţimea ecranului. oscilaţiile în jurul bobinei ce formează (împreună cu miezul de ferită) faţa sensibilă a detectorului. Când un obiect metalic (cu proprietăţi feromagnetice) intră în câmpul magnetic al detectorului. L – lungimea ecranului. 29 . -Traductoare inductive de proximitate Schema de principiu a acestui traductor este dată în figura schema bloc. y – acoperirea feţei sensibile de către ecranul metalic.  . elementul sensibil şi adaptorul (ES + AD) fiind plasate în aceeaşi unitate constructivă. Blocul de alimentare furnizează tensiunea necesară circuitelor electronice. x – distanţa de la marginea ecranului la centrului feţei sensibile. un câmp magnetic de sens opus câmpului principal pe care îl atenuează puternic şi ca urmare blochează oscilaţiile. Blocul adaptor prelucrează semnalul electric de la ieşirea detectorului şi comandă un etaj final cu ieşire pe sarcină de tip releu. prin câmpul magnetic alternativ.Această particularitate conduce la realizarea compactă a traductorului.

d) Histerezisul reprezintă cursa (distanţa) dintre punctele de oprire şi de pornire a oscilaţiilor în aceleaşi condiţii (figura 5. influenţată puternic de natura şi dimensiunile obiectului (ecranului). a tensiunii de alimentare şi de dispersiile câmpului magnetic (din fabricaţie). când se menţin constanţi următorii parametri : distanţa. b) Distanţa utilă de detecţie – Z u . cât şi de variaţia temperaturii. c) Fidelitatea reprezintă toleranţa preciziei de reperare a punctelor de oprire şi pornire a oscilaţiilor. temperatura şi tensiunea de alimentare. determinată de viteza deplasării ecranului (obiectului) şi dimensiunile acestuia.Dimensiunile de gabarit ale traductorului inductiv de proximitate. sensul şi viteza de deplasare. 2) cu faţa sensibil separată şi legată prin cablu flexibil de corpul traductorului.5.Trecerea unui obiect metalic printre braţele detectorului (carcasei) modifică liniile de forţă ale magnetului (le 30 . este cuprinsă între curba de anclanşare (oprirea oscilaţiilor) şi curba de declanşare (pornirea oscilaţiilor).[2] delimitată de valorile [ 3 … 40 ] mm. Principalele caracteristici funcţionale: a) Zona de acţiune.3).Fig. e) Durata impulsului de ieşire.2 . Constructiv traductoarele inductive de proximitate se realizează în două variante: 1) cu faţa sensibil inclusă frontal sau lateral în corpul propriu-zis al traductorului . Traductor de proximitate magnetic Aceste traductoare au o construcţie simplă şi sunt formate dintr-un contact întrerupător (releu de tip Reed) plasat pe un braţ al unei carcase sub formă de " U " şi un magnet permanent fixat pe celălalt braţ. III.

4. a) La detecţia materialelor conductoare. obiectul a cărui poziţie este controlată formează cu faţa sensibilă un condensator a cărui capacitate creşte odată cu micşorarea distanţei Δx dintre obiect şi faţa sensibilă. . faţa sensibilă este un condensator a cărui capacitate creşte. la o distanţă z u în raport cu faţa sensibilă a detectorului. Principalele surse de erori le reprezintă variaţiile de temperatură.Elemente sensibile fotoelectrice pentru traductoare de proximitate 31 . b) La detecţia materialelor izolante. Funcţionarea este diferită în raport cu natura obiectului controlat.ecranează) şi ca urmare contactul releului îşi schimbă starea – figura 5.Elemente sensibile capacitive pentru traductoare de proximitate În cazul traductoarelor capacitive de proximitate elementul sensibil este format dintr-un condensator care face parte dintr-un circuit oscilant. cu cât premitivitatea dielectrică ( εr ) a obiectului controlat este mai mare. . Există variante constructive la care obiectele magnetice pot acţiona direct asupra releului. modifică capacitatea de cuplaj şi amorsează oscilaţiile. cu atât mai mult. Prezenţa unui material conductor sau dielectric cu permitivitatea εr >1.

Prezenţa obiectului controlat modifică intensitatea fluxului luminos receptat după reflexie. datorită prezenţei obiectului controlat. Receptoarele (R) utilizează fotodiode sau fototranzistoare în domeniul vizibil sau infraroşu. prin intermediul unui paravan reflectorizant (reflector).Funcţionarea acestora se bazează pe modificarea fluxului de radiaţii care se stabileşte între o sursă (emiţător) şi un receptor. atunci el poate juca şi rolul de paravan reflectorizant. Variaţia de semnal electric furnizată de elementul sensibil. – Element sensibil de tip barieră b) Element sensibil de tip reflector la care fasciculul de radiaţii emis de sursa (E) este transmis spre receptor. la care emiţătorul şi receptorul sunt de o parte şi de alta a obiectului controlat. dar pot utiliza şi celule fotovoltaice în domeniul vizibil. în raport cu obiectul controlat. Se disting două variante constructive : a) Element sensibil de tip barieră. 32 . Sursele emiţătoare (E) pot fi realizate cu diode electroluminiscente (LED) cu fascicul vizibil sau infraroşu (cel mai utilizat) dar şi cu lămpi speciale care au lentilă de focalizare. Dacă obiectul controlat are proprietăţi reflectorizante. – Element sensibil fotoelectric de tip reflector. situat de aceeaşi parte cu emiţătorul. datorită modificării poziţiei obiectului detectat – este prelucrată de adaptorul traductorului (care conţine un formator de impulsuri şi un amplificator) apoi transmisă elementului de ieşire de tip releu sau contactor static (tiristor sau triac).

Obiectul detectat joacă rolul paletei (P). Principiul de funcţionare şi caracteristica statică a dispozitivului duză – paletă sunt date în de jos. frecvent întâlnite în costrucţia traductoarelor fluidice de proximitate. presiunea P2 are valoare maximă. iar dacă x este 33 . aceste traductoare se află în nomenclatorul majorităţii producătorilor mondiali de aparatură fluidică. variaţia presiunii P2 (identică cu presiunea de ieşire Pe ) în funcţie de valoarea distanţei (x) dintre paletă şi duză este prezentată în figura 5. Principiile funcţionale ale elementelor sensibile fluidice derivă din sesizarea modificării unuia sau a mai multor parametri de stare ai fluidului: presiune. b) caracteristica statică Dacă presiunea de alimentare ( Pa ≡ P1 ) este constantă.întâlnit în construcţia tuturor adaptoarelor pneumatice unde are rol de preamplificator înaintea etajului final de putere. De aceea. – Dispozitiv duză – paletă: a) – principiul de funcţionare.Elemente sensibile fluidice pentru traductoarele de proximitate Traductoarele fluidice se caracterizează prin simplitate constructivă şi funcţională. Se observă că pentru x = 0.. viteză. adică valoarea presiunii de alimentare ( P2 = P1 ). iar rezistenţa pneumatică R2 reprezintă duza (D).8 – b.sub influenţa corpului a cărui prezenţă trebuie sesizată. Elementele sensibile. sunt: a) Dispozitiv duză .paletă . Caracteristica statică P2 = f ( x ) este liniară numai în zona AB.În acelaşi timp dispozitivul duză – paletă este utilizat ca element sensibil al traductorului de proximitate. sens de curgere .

34 . În urmatoare figura sunt date modalităţile de apropiere ale obiectului faţă de duză. astfel că depăşirea unui prag impus pentru variaţia presiunii de ieşire . deci obiectul este ”detectat”. jetul emis de duza 1 este captat de duza 2 şi ca urmare în duza receptoare (2) se obţine un nivel de presiune mare ce corespunde semnalului logic S=”1”(obiectul nu este detectat). alimentată de la o sursă de presiune constantă şi duza receptoare 2. figura 1. Prezenţa obiectului între cele două duze poate întrerupe parţial sau total jetul emis de duza 1. .1.1 – Senzor de proximitate cu “jet liber” O scădere a presiunii în duza receptor 2. fie printr-o deplasare laterală produce variaţia presiunii de ieşire ( Pe ≡ P2 ). Dacă obiectul ce trebuie detectat. Fig.deplasare laterală O calibrare corespunzătoare a curbelor Pe = f ( x ) sau Pe = f ( y) | x =ct.Modalităţi de apropiere a obiectului faţă de duză: a) – deplasare axială. fie printr-o deplasare axială (frontală). Aproprierea obiectului.arată faptul că obiectul este "sesizat ". nu se află în spaţiul dintre cele două duze. sub o anumită limită. b) Senzorul de proximitate cu " jet liber " (cu turbulenţă) Acesta este format din două duze coaxiale : duza emiţătoare 1.suficient de mare. presiunea P2 scade la valoare presiunii atmosferice ( P2 ≡ Patm ). b). va indica cu o precizie de maximum 1 [mm] “cât de aproape ” este obiectul sesizat. 1. determină semnalul logic S =”0 “.

3. (24X) este prezentată în figura 5. Traductor de temperatura 35 . faţă de 10V (25V) – la βSM 23X. Denumirea comercială a acestor circuite este “senzori magnetici comutatori”. faţă de 4. Acest tip de traductor se utilizează pentru interstiţii care nu depăşesc 20 mm. Din punct de vedere calitativ circuitul βSM 24X este superior circuitului βSM 23X prin doi parametri electrici: a) curentul de alimentare (la o inducţie de 50 mT) este de 2 mA în cazul circuitului βSM 24X.Principalul dezavantaj al acestui tip de detector constă în sensibilitatea mare la impurităţile din mediu..Senzorul magnetic integrat de proximitate Termenul "magnetic" derivă de la faptul că acest senzor utilizează un detector de tip element Hall. conţin în acelaşi cristal de siliciu atât senzorul Hall. care sesizează prezenţa câmpurilor magnetice de intensităţi relativ mici (aproximativ 50 mT) şi produce semnale de tensiune de ordinul (1.10) mV. Schema bloc a unui senzor magnetic de tip βSM 23X. IV. Parametri de catalog pentru cele două serii de circuite integrate (βSM 23X şi βSM 24X) sunt daţi în [17]. 4) sau βSM 24X (X = 1. . Aceste circuite integrate. – Schema bloc a senzorului magnetic comutator de tip βSM 23X. 2.3 mA (7mA) – în cazul circuitului βSM 23X. care sunt antrenate prin jetul de aer şi obturează duza receptor 2. 2) .16. b) tensiunea de alimentare: 7V – la βSM 24X. Acest senzor utilizează circuite integrate specializate de fabricaţie românească din seria βSM 23X (X = 1.. cât şi blocurile de prelucrare a semnalelor oferite de acesta.

). SAE reprezinta sursa de alimentare auxiliara ce alimenteaza elementul de legatura si transport precum si adaptorul. Conductorul pozitiv al cablului de prelungire va fi codificat prin culoarea albastra. realizate din materiale diferite de termoelectrozii termocuplului. izolate electric. . Iesirea analogica a traductorului este convertita in semnal numeric prin intermediul unui convertor analog-numeric (CAN). Modalitatea de compensare a temperaturii jonctiunii de referinta se va realiza prin : 36 . conectat la iesirea adaptorului. Cum capetele libere ale celor doi termoelectrozi sunt aduse la cutia de borne. deci nu necesita alimetare auxiliara. de aceea se procedeaza la folosirea unor cabluri de prelungire.Conform schemei . prin intermediul carora jonctiunea de referinta este adusa la locul masurarii intr-o zona unde este posibila mentinerea constanta a temperaturii. iar cel negativ constituit dintr-un aliaj de Copel cu temperaturile de utilizare intre 0 – 200º C. nu este posibil de mentinut temperatura acestuia la 0º C. intrucat termoelectrozii sunt alcatuiti din metale nobile. Cablurile de prelungire sunt doua conductoare. • cablurile de prelungire. aflata in mediul ambiant din imediata apropiere a procesului in care se face masurarea. • adaptorul care obtine semnalul unificat de iesire Ie . care face conversia din temperatura in tensiune termoelectromotoare. IC va avea ca sursa de iesire codul numeric y’. cablurile de prelungire sunt de tip: conductorul pozitiv din Cromel. iar cel negativ prin culoarea rosie astfel incat la montare sa fie mai usoara conectarea conductoarelor la termoelectrodul aferent (+ la + si – la . Interfata de comunicatie. Elementul sensibil de tip termocuplu este de tip activ (generator).Jonctiunea de referinta Valoarea tensiunii termoelectomotoare data de termocuplu. energia necesara efectuarii masurarii fiind preluata de la masurand. ce deplaseaza jonctiunea de referinta de la cutia de borne la un loc din apropierea adaptorului. cu jonctiunea de masurare imersata intr-un mediu cu temperatura θ. Datorita termoelectrozilor folositi si proprietatilor mediului de tip oxidant. este in conformitate cu caracteristica statica daca jonctiunea de referinta θo este mentinuta la temperatura de 0º C. un traductor de temperatura cu termocuplu este alcatuit principial din : • elementul sensibil de tip termocuplu.

RT0) · I1= RT0 αRT · θo max · I1. va rezulta imediat valoarea rezistentei RT0= ETC (θ0 max) / αRT · θo max · I1. unde: • RTmax este coeficientul de variatie al rezistentei RT cu temperatura. RTmax = RT0 =(1+αRT · θo max) ΔUBDmax=( RTmax. celelalte rezistente fiind realizate din constantan. Cum ETC (θ0 max)= ΔUBDmax. In serie cu termocuplul TC se conecteaza tensiunea de dezechilibru UCD a unei punti rezistive Wheastone.introducerea in circuitul termocuplu a unei tensiuni de compensare egala si de sens contrar celei produse de variatiile de temperatura asupra jonctiunii de referinta.. • RT0= valoarea lui RT la Oº C • RTmax = valoarea lui RT la θmax. Pentru termocuplul pe care l-am folosit ( Cromel-Copel) a carui jonctiune de referinta trebuie compensata pe domeniul 0 . care cuprinde in structura sa o rezistenta RT din nichel. In ipoteza simplificatoare ca atat termocuplul cat si rezistenta RT au caracteristici statice liniare pe domeniul maxim de variatie a temperaturii jonctiunii de referinta. • ΔUBDmax=variatia de tensiune maxima pe rezistenta corespunzatoarevariatiei maxime de temperatura. Deoarece caracteristica statica a termocuplului este neliniara se poate proceda printr-o metoda grafo-analitica constand in determinarea grafica a erorii maxime de neliniaritate a termocuplului pe domeniul Δθ0 max. alimentata in diagonala AB cu curentul constant I.40º C: pentru rezistenta RT se utilizeaza sarma de cupru iar pentru celelalte rezistente din punte vom utiliza manganina. 37 .

5 7 6.5 ξn=2.7.5 4 3. dedusa din tabelul de valori succesive ale tensiunii termoelectromotoare la temperaturi din 10 in 10 º C.5 1 0.426· 10-2 K-1 si daca se impune U=8V si Uab=6V rezulta: RT0 = 5.5 3 2.68Ω.24=2.5 2 1.66-0.49.5 5 4. 38 . ΔUBDmax =Ecromel-copel(40ºC )-0. este prezentata in graficul de mai sus.42 mV. Impunand I1=I2=2.5 0 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 tensiune (mv) temperatura (celsius) Caracteristica statica a traductorului de temperatura avand ca termoelectrozi Cromel respectiv Copel.5 6 5.5 mA stiind ca αcu=0. Pe baza valorilor am determinat eroarea de neliniaritate maxima ξn=7.05% sau exprimata in mV este 0.

Tusac I. 1979 3. E. –“ Micro-procesoare arhitectură internă”. .III. I. . Dancia I. Damachi E. Maican S. 1979 5. BUC. –“Sisteme numerice cu circuite integrate” ETHBUC. BUC. BUC – 1975 4. Ceangă E.E.-1976 6.Bibliografie 1. şi. –“Dispozitive semiconductoare-Manual de utilizare” ETH. Constantin P.EHT. şi . a.II. –“Circuite Electronice”vol.EDH –BUC.a. – “Bazele electronici moderne”. Miholca C.-“Electronică industrială şi automatizări”. 1979 2.a. 1980 7. Cărtureanu V. EDP-BUC. Bârca-Gălăreanu }. BUC. Gray P. –“Materiale şi componnte 39 . –“Electronică Industrială”.vol. Săvescu M. ETH. ETH. DaciaCluj-Napoca – 1979 8.Iancu O. I-II. Tunsoia – Electronică . Văcărescu A.-1987-1989 9.

1972 40 .electronice” EDP. BUC.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful