Rosu si negru Despre ,,Rosu si negru” se poate spune ca este un roman de fictiune istorica.

Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste care este plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment. Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o cronica a anului 1830″. A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la valorile ,,napoleoniene”, prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale. Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic. Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rênal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Rênal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Rênal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Rênal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris. Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rênal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil

este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte. Nu am sa va spun daca acesta moare sau nu in final. Pana la urma este important numai pentru actiunea in sine. Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma, viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav, esecurile, nu?

Titlu: Rosu Autor: Stendhal Anul aparitiei: 1830 la Autor recenzie: Marinela Gheorghe;

si (Henri-Marie ei, 2006

la

negru; Beyle); noi;

***** Romanul Rosu si negru se axeaza pe prototipul personajului care nu poate trai oricum. Mai mult, existenta lui este una conditionata: cat timp exista procese interioare si o lupta cu sine, personajul traieste, exista, respira. In momentul in care eroul isi epuizeaza orice sursa de conflict interior, se stinge, si ca personalitate, si ca existenta empirica. Practic, personajul stendhalian nu mai are pentru ce sa traiasca si atunci extinctia este previzibila. ***** Actiunea romanului te prinde tocmai prin actiunea interiorizata a personajului stendhalian. Exista practic doua planuri: cel exterior, vizibil oricui, si cel interior, la care nu are acces decat cititorul. Iar placerea de a cunoaste pas cu pas sufletul uman si de a-l gasi cu atat mai complicat pe masura ce inaintezi in cunoastere este una indescriptibila… ***** Julien Sorel, fiul unui cherestegiu, este angajat ca preceptor pentru copiii din Verrieres. Tanarul este astfel scos din saracie, dar setea lui de demnitate vrea mai mult. Va ajunge renumit in oras pentru ca stia Biblia pe de rost, lucru rar intalnit, iar aceasta particularitate va deveni oarecum “cartea lui de vizita”. ***** Pana aici, nimic deosebit. Stendhal insa are grija sa patrunda adanc in sufletul personajelor sale, pentru ca acolo are loc adevarata actiune si desfasurare a eului care se va reflecta in exterior prin actiunile intreprinse. ***** Stendhal se bazeaza foarte mult pe introspectie, deoarece cauta motivatia fiecarei actiuni in parte. Astfel…

***** Julien o va cunoaste si o va seduce pe doamna de Renal, sotia primarului. Se poate spune ca o iubea si… atat. Autorul insa ne demonstreaza ca nu. Puterea de seductie este folosita pentru infrangerea timiditatii, baza a proceselor lui interioare de constiinta. Julien se simte slab, si la propriu, prin accesele de lesin repetate, si la figurat, prin faptul ca intalneste mereu ca unica piedica in rezolvarea si cristalizarea unor actiuni propriul eu. ***** De accea, razboiul nu se va duce cu altii, ci cu sine, iar cei din afara eului sau nu sunt decat marionete sau instrumente de rezolvare a conflictului intern. Personajul traieste mai mult interior decat exterior, viata i se poate rezuma in cadrul unei zile la simpla frustrare ca nu a avut curajul sa atinga mana doamnei de Renal. ***** Iar pentru ca actiunea sa se concretizeze, personajul este mai mult decat aspru cu sine insusi. Julien isi programeaza singur moartea, prin stabilirea unui deadline pana la care trebuie sa duca la indeplinire o actiune anume. Julien, indignat de lasitatea sa, isi zise: in clipa precisa in care vor bate zece ore, daca nu voi executa ce mi-am promis sa fac… [...] Ma voi urca la mine simi voi zbura creierii. ***** Desi indragit de copiii primarului si iubit de doamna de Renal, Julien isi pastreaza luciditatea si ramane cat se poate de cerebral, urmandu-si cu strictete planurile intocmite in universul lui interior de valori. ***** Ajuns la un seminar si incercand sa isi faca o cariera in preotie, Julien il cunoaste pe parintele Pirard care ii va facilita intrarea in inalta societate. Deja eroul are la dispozitie un alt teren in care isi poate exersa veleitatile de Don Juan, iar provocarea este cu atat mai mare cu cat patrunde intr-o lume a ambitiilor si a relatiilor bazate doar pe interes. ***** Procesele de constiinta devin mai agresive, rod mai adanc, iar eroul trebuie sa depuna un efort pe masura pentru stoparea lor. O cunoaste de data aceasta pe domnisoara de La Mole. N-o va atrage la ea nici frumusetea, nici feminitatea ei, ci tocmai orgoliul si puterea ei persuasiva. Fata detine caracteristici pe care el trebuie pe de o parte sa le subjuge, iar pe de alta parte sa le preia. ***** Casatoria cu domnisoara de La Mole ii va aduce averea, pozitia sociala si rangul pe care nu le avusese niciodata si la care nu ar fi putut ajunge probabil prin propriile forte. Devine locotenent de husari si trimite o scrisoare de instiintare familiei de Renal. Afland vestea, doamna de Renal il considera un simplu parvenit si ii trimite inapoi o alta scrisoare in care ii impartaseste faptul ca se leapada de iubirea pe care i-a purtat-o pana atunci.

***** Ranit in orgoliu, Julien o raneste pe doamna de Renal, lucru care ii va aduce pedeapsa capitala. Condamnarea la moarte este mai mult una simbolica. Practic, personajul stendhalian si-a incheiat seria de procese de constiinta, a obtinut tot ceea ce si-a dorit, iar orgoliul lui a fost razbunat. ***** Dupa trei zile de la moartea lui, se stinge si doamna de Renal, in a carei iubire Julien a vazut in special dragostea materna de care el nu a avut parte in copilarie Rosu si Negru` – Stendhal. Dragostea, pasiunea si lupta de clasa sunt doar cateva cuvinte ce definesc romanul lui Stendhal. Julien Sorel este fiul unui tamplar, dintr-un orasel din Franta si personajul principal al romanului. El aspira la o cariera militara, avandu-l model pe Napoleon Bonaparte. Romanul se incadreaza perfect in conflicul epocii, autorul facand adesea trimiteri la acea perioada a anului 1830. Toata actiunea se desfasoara in oraselul Verrieres, iar atentia se indreapta spre primarul orasului. Domnul de Renal este un om instarit, locuind cu sotia si cei doi copii ai sai. Aflandu-se intr-un permanent conflict cu rivalul si concurentul sau, Valenod, primarul hotaraste sa angajeze pentru copii sai un preceptor, crezand ca astfel va fi mai special decat restul oamenilor. Julien este cel potrivit pentru postul dorit de Domnul de Renal, el cunostea latina si era un bun teolog. De conditie umila, Julien se simte ostil in noua lui locuinta, dar cu ajutorul sotiei stapanului sau, Doamna de Renal, reuseste sa intre in atmosfera casei. Intriga romanului devine din ce in mai palpitanta, cand Doamna de Renal se indragosteste de Julien si invers. Urmeaza o serie de actiuni nebunesti din partea amandurora, el intra in camera ei, noaptea, pe geam, ea ii raspunde avansurilor lui. Nimeni nu-i banuie, pana cand Elisa, servitoarea casei, isi da seama ca între stăpâna casei şi Julien se petrece ceva. Ea se duce la Domnul de Valenod şi-i destăinuie totul. Acesta nu aşteaptă mult şi trimite o scrisoare anonimă Domnului de Renal, în care povesteşte la rândul lui cele aflate. Cei doi indragostiti stiu cum sa combata zvonurile si Julien pleaca din casa pentru o anumita perioada de timp. Cu ajutorul Doamnei de Renal, printr-o scrisoare de recomandare, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului, dar gelozia colegilor. Drept urmare, este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris. Aici, nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana, dar reuseste sa o cucereasca pe Mathilde, pe care o va lasa insarcinata. Chiar in pragul casatoriei, marchizul primeste o scrisoare din partea Doamnei de Renal, care il demasca pe Julien, spunand ca este un afemeiat si manipulator. Evident, casatoria nu a avut loc, iar Julien se razbuna pe Doamna de Renal impuscand-o. Aceasta nu moare, dar Julien este condamnat la moarte. Sfarsitul romanului este tragic, dar te tine cu sufletul la gura pana in ultimul moment

La petrecerea organizată de Capulet. ucigașul îl provoacă din nou la duel pe Romeo. Romeo alături de Mercutio. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este starea. Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu Julieta. dar sunt întrerupți de doica Julietei care vrea să se asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. dar ea se va trezi după 24 de ore. iar Mercutio. dar lupta continuă o dată ce vine și Tybalt. Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo. dar este urmărit de doică până acolo. doica încearcă să o convingă să se marite cu nobilul. Între timp. este omorât de rivalul lui Romeo. În urma acesteia. iar Benvolio și Montague își fac planuri pentru a-l face să renunțe la iubirea care-l mistuie. După ce află acest lucru. Dupa aceasta. Purtând însă măști. Capulet și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta. Apoi își face apariția și Benvolio care încearcă să-i despartă. dar acesta nu renunță usor.Romeo și Julieta este o tragedie de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva destinului. în timp ce pregătirile erau în toi și toți membrii familiei împreună cu servitorii sunt ocupați. află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. După cearta cu părinții. În final. ea se întâlnește cu alesul inimii sale cu care se și cunună. care hotărăsc ca Romeo să plătească cu propria-i viață pentru faptele sale. cei patru prieteni discută între ei. Toți aceștia au fost convinși să renunțe la conflict de către capii celor două familii. Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi îndrăgostiți. Tatăl său află și se ceartă cu ea. După toate acestea. În ziua nunții. ea îi spune Julietei. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va avea loc o petrecere la palat și se hotărăște să participe la aceasta. Opera începe într-o piață publică din Verona unde Sampsonsi Geson poartă discuții despre ura lor pentru familia Montague. Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo. care o sfătuiește să se mărite cu Paris miercuri. care va da impresia ca este moartă. Apoi are loc o discuție între doică și Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a fetei în privința „ucigașului” vărului ei Tybalt. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo. Între timp. Benvolio și Tybalt își fac apariția. iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din sticluță pe care i-o va da el. cei trei prieteni de care era însoțit Romeo. Este poate cea mai cunoscută piesă a sa. într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și Tybalt. deoarece Romeo va muri sigur. Julieta vorbește cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o căsători cu Paris. În scena a doua a actului 1. Julieta bea conținutul sticlei și este . Despre această întâmplare află prințul și Lady Capulet. Totodată. Julieta este anunțată de mama sa că Paris dorește să o ia în căsătorie. Aici. Romeo reușește să vorbească cu aleasa inimii sale și chiar să o sărute. Mai târziu. care se duce la părintele Lorenzo pentru a se spovedi. fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii. dar ea refuză. După acest moment. una dintre succesele sale timpurii. dar este omorât de acesta. încercând să-i despartă.

scrise in 1609. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei. cele două familii se împacă ajungând la concluzia că ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei. “Scorpia imblanzita”. În final. nunta nemaiputând avea loc. Romeo. este unul dintre numele cele mai importante al literaturii universale. fiul batranului lord Montague merge mascat la petrecere pentru a o vedea pe Rosaline. cu toate ca cei doi nu isi cunosc identitatea. Shakespeare a devenit celebru in epoca prin piesele sale si s-a retras in plina glorie. In cel de-al doilea act Romeo. otrăvit. unde cei doi planuiesc sa se casatoreasca pe ascuns. “Visul unei nopti de vara”. scrisa in 1594 este o tragedie in cinci acte. Între timp. in numat de 154. ignorand pericolul urca in camera Julietei. Romeo observa o femeie superba de care se indragosteste pe loc. la Stratford-uponAvon. cumpără de la un farmacist o sticlă de otravă și pleacă întracolo. urmand ca doar mai tarziu sa afle caror familii apartin. dramaturg si poet englez. probabil cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria lumii. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat. apoi proprietar asociat al teatrului Globe. Tot in acea seara si Julieta se indragosteste de Romeo. Indragostitii au fost . orasul sau natal. “Mult zgomot pentru nimic”. fara ca din aceasta sa iasa o cearta. Actor.găsită de doică în pat. Romeo se bate cu Paris și-l omoară. “Hamlet”. însă stând de vorbă cu Balthazar. toți membrii familiei fiind anuntați. “Cum va place”. La acesta petrecere toti erau bineveniti in afara de cei din familia Montague. Cu toate acestea Romeo. “Regele Lear”. părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare. drame si tragedii intre care: “Comedia erorilor”. batranul lord Capulet a organizat un dineu fastuos la care a invitat multe doamne frumoase si numerosi nobili. A scris comedii. Ajuns la dineu. Din opera sa poetica cele mai cunoscute sunt “Sonetele”. In primul act. fiind anunțat de Balthazar că iubirea lui este moartă. se sinucide cu pumnalul iubitului ei. care are la baza o poveste reala. Neintelegerile dintre cele doua familii erau atat de mari si durau de atat de mult timp. incat nu era posibil ca un servitor al casei Capulet sa se intalneasca cu un servitor al casei Montague. femeia pe care o iubea. Romeo si Julieta de William Shakespeare William Shakespeare (1564-1616). petrecuta in secolul al XIV-lea. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile neînsuflețite și află de la Lorenzo tot ce s-a întamplat. “Furtuna”. ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea. 48924oec21ksh3o Cele doua familii importante ale Veronei erau Capulet si Montague. “Romeo si Julieta”.

Odata ce o vede pe Julieta. Romeo sufera din cauza Rosalindei. Romeo incerca sa se asigure de legatura lor. Friar Laurance ii ofara Julietei o potiune pentru a-si simula moartea. Observam ca desi abia s-au intilnit. Romeo se indreapta spre Verona pentru a-si vedea. unul dintre prietenii lui Romeo. Fratele Lawrence este surprins dar Romeo ii explica ca a uitat-o pe Rosalinda. El nu vorbeste niciodata cu ea si nici nu inceraca sa faca ceva pentru a o cuceri. Dupa ce il ucide pe Paris. In al cincilea act. pentru a putea fi rapita de Romeo. Isi petrece majoritatea timpului suspinind din cauza unei vieti amoroase disperate. iar apoi Romeo ii cere fratelui Lawrence sa-i casatoreasca. Rosalinda este obsesia lui Romeo. In acest timp. pregatirile de nunta transformandu-se in pregatiri de inmormantare. Pe parcursul piesei relatia lui Romeo cu Rosalinda este pasiva. La inceputul piesei. Cind o descrie pe Rosalinda lui Benvolio. in urma unui conflict Romeo il ucide pe Tybalt din familia Capulet. unde refuza sa ia parte la festivitati si in loc sa incerce sa se apropie de ea. Mai degraba decit sa argumenteze de ce o iubeste. Spre deosebire de pasivitatea fata de Rosalinda. Romeo ia si el otrava. In ciuda insistentelor lui Benvolio. preocupat de Rosalinda. desi din descrierile lui ni se releva superficialitatea dragostei sale. se refera doar la atractivitatea si la frumusetea ei fizica. iubita pentru ultima data. Incearca sa se faca remarcat si chiar sa-i smulga un sarut. es924o8421kssh In cel de-al patrulea act. fiind expulzat din Verona de catre printul Escalus. Dupa ce Romeo si Julieta isi dau seama ca interesul lor este reciproc. Se zbate intre adulare si disperare. Fata hotaraste sa ia potiunea in noaptea de dinaintea nuntii. Julieta se trezeste dupa ce a trecut efectul potiunii. el nestiind de planul Julietei. adoslescentul refuza sa ia in considerare si existenta altor femei. cu Julieta Romeo este deosebit de activ. comportament opus celui fata de Rosalinda. Romeo o urmareste pe Rosalinda la petrecerea Capuletilor. atunci cind o descopera pe Julieta ne dam seama de inconsistenta sentimentelor sale. din comportamentul lui.casatoriti in ziua urmatoare de catre Friar Laurence. la sosirea lui Paris familia Capulet descopera ca Julieta a murit. Julieta nu este de acord cu hotararea tatalui sau si decide sa se sinucida. aceasta devine centrul universului iar Rosalinda e uitata. isi petrece timpul in lamenatre “sufocindu-se sub povarea grea a dragiostei” Desi Romeo isi decalara dragostea fata de Rosalinda. el blestema nefericirea dragostei neimpartasite. . tatal Julietei decide ca a sosit timpul ca aceasta sa se casatoreasca cu Paris. In acea noapte. hotarand chiar si data nuntii. o saruta pe Julieta pentru ultima. In actul trei. Romeo ii cere juraminte de dragoste. iar apoi moare. care nu ii impartaseste dragostea. Este mentionat la inceput ca un ratacitor fara cauza. Familia sa se intreaba care ar putea fi cauza deznadejdii sale. dar cand vede ca Romeo a murit se sinucide si ea. in urma acestui fapt.

confidenta si mai mult. Pentru aceasta crima Romeo este exilat la Mantua si separat de mireasa lui. ea este optimista si crede ca necazurile s-au incheiat. Este un personaj mai vesel care aduce lumina in contextul sumbru al piesei. se sinucide. Singura data cind simte furie impotriva lui este atunci cind acesta il ucide pe Tybalt. Ea este crescuta de Doica. . Pentru ca nu vrea sa traiesca fara el. el devine persoana cea mai importanta a vietii ei. careia i se sacrifica. Este un mebru al familiei Capulet. Un moment important este cele in care Romeo il intilneste pe Tybalt. este foarte tinara. Il intilneste la petrecere si se indragosteste de el la prima vedere. Romeo este o figura romantica tragica. Acesta sinucidere este actul final. Tybalt. Vrea sa se casatoreasca cu el desi stie ca o relatie intre familiile lor este imposibila. are doar 14 ani. Primul semn este impotrivirea in fata parintilor la casatoria cu Paris. dezvalunidule identitatea. este devastat si decide sa o urmeze. cu care este acum inrudit prin casatorie. Impulsivul Romeo incearca sa se stapineasca in fata lui dar pina la urma raspunde provocarii acestuia si il ucide in lupta. mama biologica a Julietei. Mercutio. In citeva ore. Pe tot parcursul piesei Julieta este complet devotata lui Romeo: este gata sa renunte la numele sau. Dragostea ei insa nu tine cont de logica asa ca se intilneste cu Romeo la fratele Lawrence si se casatoreste cu el. Gaseste trupul Julietei la mormint si se sinucide inghitind otrava. fratele Lawrence. De-a lungul piesei Julieta se bizuie pe ea in situatiile cele mai dificile. Julieta evolueza pe parcursul piesei transformindu-se intr-o femeie independenta. Julieta incearca sa-i vorbesca dar mama ei nu vrea sa o asculte si ii spune ca se va marita cu Paris chiar si cu sila. membra a familiei Capulet. vrea sa o casatoreasca cu Paris. Doamna Capulet. si dealtfel cel mai profund pe care il face Romeo pentru Julieta. Incepe prin a fi un tinar superficial si sfirseste prin a se implica intr-o relatie complexa. care ii este prietena. Este implicata inca de la inceput in relatia lui Romeo cu Julieta. prin adoptie si este mai apropiata de Julieta decit mama acesteia. netinind cont de sentimentele ei. mama. Cind Julieta atinge virsata maritisului. Alte persoaje importante sunt : Doica. dar dupa o reflectie isi da seama ca de fapt este de partea lui Romeo. Dupa casatorie. La sfirsitul piesei tinara Julieta se trezeste si il gaseste pe iubitul sau Romeo mort. Julieta. Doica este un personaj dinamizator. cind de fapt sint abia pe cale sa inceapa. refuza sa se casatoreasca cu Paris.Dupa casatorie relatia dintre Romeo si Julieta devine mult mai complexa si implica mai multi factori. nu ii este apropiata. Cind primeste de veste ca Julieta a murit. Relatia Julietei cu Romeo este diferita de toate celelalte.

Hamlet surpirnde reacţia care îl trădează pe Claudius. fantoma tatălui său. Prinţul norvegian Fortinbras ocupă tronul. Tânărul prinţ. care a împins crima până la a se căsători cu soţia celui ucis. Este cel care prevede inca de la inceput sfirsitul tragic al dragostei celor doi. îl omorâse luându-l drept rege. Sinuciderile celor doi vor atirna greu pe umerii fratelui Lawrence. ezitând mereu să acţioneze. reîntors de la studii. Ele celebreaza casatoria celor doi tineri si o ajuta pe Julieta sa se prefaca moarta. Hamlet moare. Mercutio este prietenul si confidentul lui Romeo. Uciderea de catre el a lui Mercutio declanseaza sirul fatal. fratele Ofeliei.Fratele Lawrence este cel care isi doreste sa aduca pacea intre cele doua familii. care moare încecată şi pe al cărei tată. Hamlet . dar acest plan da gres. pe zidurile castelului Elsinor. Are un plan bine stabilit de a salva relatia lor. mama lui Hamlet. Pentru a-şi îndeplini datoria sa răzbunătoare. i se arată într-o noapte. iar regina bea otravă. . iar regele otrăveşte vârful spadei lui. nu însă înainte de a-l fi ucis pe rege. Punând nişte actori ambulanţi să joace o piesă care reconstituie împrejurările crimei. care îi dezvăluie că a fost asasinat mişeleşte de către propriul său frate. tânărul prinţ al Danemarcei. aducând un omagiu lui Hamlet şi reintroducând ordinea pe care atâtea crime o tulburaseră. aparator al ei este primul care il observa pe Romeo. îl provoacă pe Hamlet la duel. Membru al familiei Capulet. El simulează nebunia. Hamlet sacrifică dragostea pentru Ofelia. fire înclinată spre studii şi reflecţie. Este un fel de personaj oglinda al Doicii daca ne gindim la relatia lui cu Romeo. Moartea lui este un moment cheie al piesei. care in esenta este un om bun care a luat niste decizii gresite. Tybalt este un personaj cheie.rezumat - Lui Hamlet. actualul rege Claudius. Este un personaj care pe parcursul piesei ofera informatii importante cititorului. dobândind astfel o nouă probă a vinăvăţiei acestuia. acumulează dovezile şi caută momentul prielnic răzbunării. curteanul Polonius. Laerţiu. se vede brutal obligat de evenimente să acţioneze şi să-şi răzbune tatăl.

B căci drumul drept lăsasem a-l străbate . cuprinzând 100 de cânturi. Este anul sfânt ("Il Grande Giubileo") instituit de Papa Bonifaciu al VIII-lea. ascensiunea în Paradis. Divina Comedie descrie coborîrea lui Dante în Infern. opera are un final fericit (cum explică autorul însuși într-o scrisoare adresată lui Cangrande della Scala). socotit jumătatea duratei previzibile a lumii. în săptămâna dinainte de Paște.B era de cruntă. Purgatorio.A mă regăsii într-o pădure obscură. Dante și-a intitulat poemul Commedia. a spune-n ce măsură . Deși continuă modul caracteristic al literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă. Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio în biografia sa "Trattatello in laude di Dante". tendință moralizatoare. 33 pentru fiecare parte. poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității. când Dante înteprinde călătoria în "lumea de dincolo". . este totodată una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Iată primele trei terține (în traducerea lui Răzvan Codrescu): Pe calea vieții-ajuns la jumătate. și apare pentru prima dată într-o tipăritură din 1555 a editorului venețian Ludovico Dolce. simbol al rațiunii. limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor). departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. apoi de Beatrice. acțiunea este situată de autor în primăvara anului 1300. vai.C . pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Structura operei Divina Comedie povestește călătoria lui Dante în cele trei lumi ale "vieții de apoi". cea mai celebră operă a lui Dante Alighieri. ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseți artistice. .A Nu-i lesne. . trecerea prin Purgatoriu și. deasă și-ncâlcită. simbol al credinței. după un început dramatic. Poemul este compus din trei părți (trei cantiche: Inferno. Inițial. în fine.Divina Comedie (în italiană: Divina Commedia). în sensul că. opera a exercitat o influență considerabilă asupra dezvoltării limbii și literaturii italiene. Paradiso). în care se proiectează răul și binele lumii terestre. fiind condus la început de poetul Virgiliu. Scrisă în dialect toscan. și este scris în versuri endecasilabice grupate în "terține" ("terza rima"). plus un cânt introductiv la începutul Infernului. Poemul a fost scris de Dante în timpul exilului său între 1304 și 1321.

cântul XXII: Lacul îngheţat al trădării. călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete. aducandu-i in acelasi timp amaraciune pentru iubirea sa neimplinita.fiecare cerc fiind ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii. Infernul. în fața muntelui Purgatoriului. 2001 Dante și Virgiliu ajung pe cealaltă parte a pământului. în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic. Desen de Jennifer Strange. Artwork 2003 Împreună coboară prin nouă cercuri concentrice. Aici intalnesc de asemenea celebrul cuplu adulterin.D voi depăna pățită cu pățită. dar și de personalități contemporane. Această intamplare ii ofera lui Dante o viziune despre dragoste ca un sentiment ce continua si dupa moarte. sotia unui macelar care intr-un acces de furie si gelozie ii omoara pe amandoi.B Cu prea puțin e moartea mai cumplită. . Astfel opera capata un caracter romantic. De aici. trimiși de Dante în Infern pentru a-și ispăși viciile. Această parte a călătoriei se termină cu vederea lui Lucifer. Infernul Dante.C dar până-a spune cum am dat de bine. adversari personali sau persoane disprețuite. îi vine o umbră în ajutor: este poetul Virgiliu. Paolo si Francesca. Cuprins de spaimă. se trezește la un moment dat înconjurat de o panteră. Întradevăr. care este și centrul pământului. vor ieși. Purgatoriul. Desen de Jennifer Strange. în funcție de păcatele săvârșite. .tot pământul. cântul XXVII: Binecuvântată fie puritatea inimii!. Dante duce cu sine toate sentimentele și pasiunile celor vii. lăcomie etc. Călătorind în lumea fantastică morților. Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă. rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea Floriilor. Muntele este împărțit în șapte cercuri. cu cât se coboară în profunzimea iadului. care îl va conduce prin Infern. după tipul viciilor avute (mânie. de un leu și o lupoaică. urcând pentru a vedea din nou "cerul înstelat".) și durata timpului de căință. pe culmile căruia sălășuiesc sufletele morților care se căiesc de păcatele făcute în viață. singura posibilitate de a ieși din pădure.cum s-a scris . . opus curentului tanar renascentist al perioadei istorice.că și-azi tresar când gândul ei mă fură! . avariție. chinuit într-un lac înghețat.C Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. trage după el . .

în opoziție cu Infernul. Tradiția Paradisului nu exista în literatură și fantezia dantescă a creat-o din propriile resurse. Jennifer Strange. Este un motiv în plus ca opera dantescă să constituie o veritabilă piatră de încercare pentru traducători. pentru care arată bunăvoință. Rafael. iar Franz Liszt a compus poemul simfonic Dante. supusă unor rigori geometrice și muzicale greu de egalat și de echivalat. ghidat de Sfântul Bernardo. Soarele. Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante. Mercur. dominate de cerul stelelor fixe. Venus. Michelangelo. Aici este sălașul celor fără de păcate. Divina Comedie în limba română Divina Comedie impune și prin perfecțiunea arhitecturii sale. În vârful muntelui se găsește Paradisul terestru. Răsunetul Divinei Comedii Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebră. Paul Claudel și Anna Akhmatova. corespunzător iradierii oceanului de lumină a Paradisului. La sfîrșitul călătoriei Beatrice îl părăsește și Dante. Gabriele D'Annunzio. al sfinților. Paradisul Ajunși în Paradisul terestru. Paradisul. Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern. simbolul "Iubirii care pune în mișcare cerul și stelele".Elliot. iar în timpurile moderne de John Flaxman. Divina Comedie a fost tradusă în peste 25 de limbi. realizând un vers fluid și de infinită gamă muzicală. Dacă în descrierea Infernului și Purgatoriului Dante a avut unele puncte de sprijin. Gustave Doré. Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașterii. în Paradis el este unicul creator. adresează o rugăciune Sfintei Fecioare.S. Compozitorii Gioacchino Rossini și Robert Schumann au creat fantezii muzicale. Artistul se contopește cu Dumnezeu. T. Operele multor scriitori moderni au fost influențate de creația lui Dante: Ezra Pound. Dante va fi călăuzit de Beatrice. cum ar fi prietenii săi din cercul "dolce stil nuovo" sau marii artiști ai trecutului. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. instrumentul voinței divine.Rugăciunile celor vii pe pământ îi pot ajuta să iasă mai curând din Purgatoriu. Jupiter. Marte. Fiecare cerc corespunde unuia din corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna. Unele ediții ale Divinei Comedii au fost ilustrate de Sandro Botticelli ( a lucrtat timp de zece ani pentru a ilustra fiecare din cele o sută de cânturi). care are aspectul unei păduri populată de figuri alegorice. este construit din nouă cercuri orientate spre înălțime. Din acest moment. Saturn. . William Blake.

la Editura Christiana din Bucuresti. luptându-se cu ea deghizat în regele burgund. cu text bilingv. Mama ei trăiește. Ea refuză să îl accepte pe Gunther ca soț. aude de frumusețea prințesei burgunde și pleacă la Worms hotărât să o ia de soție. Siegfried se retrage.Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu. Brünhild dorește să îl ia de soț doar pe cel care o poate învinge în trei probe. [modifică] Rezumat "Cântecul Nibelungilor" prezintă istoria vieții lui Kriemhild. Eta Boeriu. Singurul în măsură să facă acest lucru este Siegfried. Nunta este umbrită de lacrimile lui Brünhild. nu înainte de a-i lua reginei un inel de pe deget și centura. care au declarat război burgunzilor. a murit. Eroul din Xanten luptă alături de regele burgund. care domneau în Xanten. După ce aceasta se recunoaște învinsă. care se prezintă ca vasal al lui Gunther. fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane (în versuri alexandrine). îmbrăcat într-o mantie care îi conferă invizibilitate și îi sporește puterile. comentarii. în care. ca printr-o natură pură și însorită". dar tatăl ei. Gernot și Giselher. un vasal al regilor burgunzi. după cum constată criticul Ion Negoițescu. "poezia curge limpede și strălucitoare. Locul probabil în care a fost scrisă această epopee este reședința episcopului din Passau. note. . astfel că ea este tutelată de frații săi Gunther. și se oferă să îl ajute pe Gunther să o cucerească pe Brünhild. Un loc aparte în cadrul acestor tălmăciri (unele rămase nefinalizate) îl ocupă traducerea realizată de poeta Eta Boeriu. iar Siegfried cu Kriemhild. o prințesă burgundă. Pentru a-și atinge scopul. Un personaj important la curte este Hagen von Tronje. Răzvan Codrescu a publicat traducerea "Infernului". în Worms are loc o nuntă dublă: Gunther se căsătorește cu Brünhild. postfata si bibliografie la zi. Siegfried. el luptă împotriva danezilor și saxonilor. Alexandru Marcu (traducere în proză cu gravuri de Mac Constantinescu). George Coșbuc. Recent. pe care i le dăruiește apoi lui Kriemhild. iar Siegfried participă la a doua înșelare a lui Brünhild. Cântecul Nibelungilor (germană Nibelungenlied) este o epopee eroică scrisă în jurul anului 1204 în limba germană medie (Mittelhochdeutsch) de un poet anonim care a prelucrat legende care se regăsesc într-o formă mai arhaică în Edda. George Pruteanu și Marian Papahagi. Giuseppe Ciffareli. care se simte jignită de mezalianța dintre cumnata sa și cel pe care ea îl consideră un vasal al regilor burgunzi. După cucerirea reginei din Isenstein. fiul regelui Siegmund și al reginei Sieglinde. Dankrat. regina unui ținut îndepărtat. pe albiile firești ale cuvântului românesc.

Hildebrand. sperând că va reuși astfel să răzbune moartea lui Siegfried. Există mai multe versiuni. Cântecul lui Roland Cântecul lui Roland (franceză La Chanson de Roland) este cea mai veche operă importantă a literaturii franceze. El jură solemn că nu este vinovat de vorbele ei și promite să o educe mai bine. dar acesta refuză vehement. Kriemhild acceptă să îl ia de soț pe Etzel. Etzel își invită cumnații să vină în vizită. o specie . Kriemhild poruncește ca fratele ei să fie ucis. și are aproximativ 4004 versuri (numărul lor variază puțin în edițiile moderne). care a aflat secretul vulnerabilității eroului chiar de la soția eroului.Siegfried și Kriemhild pleacă la Xanten. printre care și Gernot și Giselher. la care Kriemhild o numește pe cumnata sa amantă de vasal. După 10 ani. armurierul lui Dietrich von Bern. Brünhild îl numește pe Siegfried vasal. Acest poem epic este un exemplu de chanson de geste. După alți 13 ani. în timp ce Kriemhild susține că soțul ei este un rege chiar mai mare decât Gunther. Cearta culminează atunci când Kriemhild dorește să intre în dom înaintea reginei din Worms. Mii de oameni sunt omorâți de ambele părți. Gunther și Hagen sunt luați prizonieri. În urma provocărilor lui Kriemhild și Hagen. Ea este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viața lui Brünhild și drept dovadă arată inelul și centura pe care le-a adus cu sine de la Xanten. în Etzelburg se declanșează o luptă între burgunzi și războinicii regelui hun. Kriemhild cere să i se restituie comoara lui Siegfried. Siegfried este ucis în timpul unei vânători de către Hagen. Aici are loc o ceartă între Brünhild și Kriemhild. Hagen consideră că jignirea reginei trebuie răzbunată și pune la cale uciderea lui Siegfried. acestia sunt invitați să își viziteze rudeniile din Worms. a ridicat sabia asupra unui mare luptător. Ea ar fi dorit să îl ia cu sine și pe Hagen. Hagen răspunde că va spune unde este ascunsă comoara doar după ce Gunther va fi mort. iar Kriemhild îi taie capul cu sabia lui Siegfried. cauzată de necunoașterea adevărului de către nici una din regine. Hagen refuză și în aceste condiții să spună unde este comoara. primind acceptul lui Gunther. Siegfried este silit să dea explicații pentru comportamentul soției sale. Cea mai veche dintre aceste versiuni este datată de obicei la mijlocul secolului al XII-lea (între 1140 și 1170). regele hunilor. Brünhild spune că nu se cuvine ca o soție de vasal să intre în biserică înaintea reginei. rugat de soția sa. mărturie a popularității ei între secolele al XII-lea și al XIV-lea. ca femeie. În cele din urmă. După 13 ani de doliu. o ucide pe Kriemhild ca pedeapsă pentru faptul că ea.

spunându-i că acceptarea lui Carol este condiționată de două lucruri. După ce îl amenință pe Ganelon cu moartea. Marsilion trimite emisari pentru a negocia predarea sa lui Carol: Blancandrin. unchiul lui Marsilion trebuie să fie printre ostaticii dați ca garanție a bunei credințe. însă Ganelon. dar îi este greu să aleagă un ambasador care să-i ducă lui Marsilion acest mesaj. onoarea și credința. în cazul în care Carol se întoarce la Aachen (Aix-la-Chapelle).XV și care proslăvește faptele eroice ale protagonistului.1455-1460. Marsilion este informat de Blancandrin că francul este gata să-l trădeze pe Roland și pe cei doisprezece pairi. . Roland nu are încredere în acesta. cu rea credință. și. în timpul călătoriei cu Blancandrin la Zaragoza. Carol este de acord. Roland recomandă atunci trimiterea lui Ganelon. îl amenință pe Roland. În primul rând. Marsilion. Marsilion îl va urma la scurt timp și se va converti la creștinism. Marsilion hotărăște să simuleze că se predă. Carol cel Mare și armata sa luptă de șapte ani în Spania. Carol respinge propunerile lui Roland și Turpin de a duce ei mesajul și hotărăște ca niciunul dintre cei doisprezece pairi să fie trimis. poartă o discuție cu nobilii săi. tatăl său vitreg. iar el promite să se asigure ca Roland și cei doisprezece pairi să fie plasați în ariergarda armatei și nu în corpul principal al forțelor france. Acesta consideră propunerea sa ca o insultă. În Zaragoza. Nobilii creștini discută despre cum ar trebui să răspundă ofertei lui Marsilion.literară ce a înflorit în secolele XI . deoarece Marsilion l-a ucis pe ultimul ambasador care fusese trimis. Sinopsis Moartea lui Roland în Bătălia de la Roncesvalles (Roncevaux). Naimon și majoritatea celorlalți consideră că merită să fie considerat sincer. Ganelon îl minte pe Marsilion. restul fiindu-i dat lui Roland. regele sarazin al Sarragossei. Marsilion nu poate păstra decât jumătate din Spania. că. În al doilea rând. La sugestia lui Blancandrin. De aceea. dintr-un manuscris ilustrat aprox. Marsilion îi oferă atunci lui Ganelon prietenia sa și daruri bogate. pentru a asigura retragerea francilor de pe pământurile sale. sau Marsile. plănuiește să se răzbune. șeful delegației. El nu dorește să aleagă un cavaler de valoare. promite.

lovind un păgân pe care-l ucide pentru că a încercat să-i fure sabia. Roland.Își crapă cornul. nerănit de nici o armă. să-i ucidă pe cei doisprezece mari cavaleri ai francilor. Acesta fuge de pe câmpul de luptă și este urmat de supraviețuitorii din armata sa. Turpin și Gualter de Hum mai sunt în viață. La sfatul arhiepiscopului Turpin. Când doar Roland. Roland sună din corn atât de tare încât i se rupe tâmpla și îi curge sânge din gură.000 de oameni. ținându-și sabia Durendal și cornul. fără de care. Între timp. Carol cel Mare se întoarce din Franța în cea mai mare rapiditate. arestându-l pe Ganelon pentru trădare. Roland sună din corn. cu fața către sud. Totuși. Turpin a fost rănit în multe locuri de proiectilele sarazinilor și sângerează până la moarte. preia comanda ariergărzii armatei france. Roland și Turpin sunt singurii războinici rămași pe câmpul de luptă și sunt deci victorioși. îi cere să sune din corn pentru a chema restul armatei în ajutor. dar numai 300 de cavaleri. Roland. care nu-i poate învinge în luptă pe franci. În curând este clar că francii sunt cei care vor pierde lupta. După ce Ganelon își îndeplinește sarcina. apoi eșuează să-și frângă sabia pe o piatră. Roland moare sub un copac. ci în sperînd la revenirea lui Carol pentru îngroparea trupurilor și răzbunarea martirajului. dar codul onoarei îl obligă pe Roland să lupte deși este dezavantajat numeric.000 de oameni. . Când ajunge pe câmpul de luptă de la Roncevaux (Roncesvalles). O armată de sarazini de 100. leșină de durere. înspre Spania si portugalia. privind către sud.Acest lucru îi va permite lui Marsilion. Prietenul lui Roland. După moartea lui Turpin. Sarazinii atacă a doua oară. care număra 20. Roland îi taie mâna dreaptă a lui Marsilion. Atacul inițial al sarazinilor este respins de franci. sângerează din cauza tâmplei rupte. Oliver. condusă de nepotul lui Marsilion și de alți 11 mari războinici sarazini. este văzută apropiindu-se de ariergardă. nu pentru a chema trupe în ajutor. conform spusele lui Ganelon.000 de oameni. în timp ce ține o slujbă pentru soldații săi. Roland urcă până în vârful unui deal. împreună cu Oliver și ceilalți doisprezece pairi. francii nu vor mai purta război. Bătălia care urmează are două părți. Marsilion însuși conducând o oaste de 300. inclusiv Roland și cei mai mulți dintre cei 12 pairi supraviețuiesc.

flamanzii și burgunzii. ruda lui Ganelon.000 de musulmani și evrei sunt creștinați. ci prin 'parabole și predică'. atacat de păgâni. sub cei mai mari războinici rămași: bavarezii. dar susține că acțiunile sale reprezintă o răzbunare justificată. descrisă de biograful său Einhard (Eginhard) în Viața lui Carol cel Mare (scrisă în jurul anului 830). aflat în retragere. Deoarece armata lor nu a primit ajutor de la zei. unde Aude. Bătălia de la Roncesvalles (Roncevaux în franceză). printre ei aflându-se un "Hruodland (Roland . Pinabel se duelează cu prietenul lui Roland. În această luptă. și Apollyon sunt luate din moschee și bătute cu bețe. Apoi. francii se întorc la Aix-la-Chapelle (Aachen). care câștigă. Îi ajunge din urmă pe câmpurile de lângă Sarragossa și îi măcelărește. Carol se lamentează și își plânge soarta dar se supune voinței lui Dumnezeu. Regina Bramimonde este botezată. iar Carol cel Mare îl învinge pe Baligant în duel. Pentru a rezolva disputa. se spune că soldații surprinși au fost cu toții uciși. Armata creștină pătrunde în Sarragossa: idolii și obiectele vrăjitorești din sinagogile și moscheile orașului sunt distruse. Carol își împarte forțele după naționalitate. emirul Babilonului (Cairo din Egipt. În somn. a fost atacată de basci. iar Carol este în final satisfăcut. Poemul se bazează pe un incident istoric relativ minor. majoritatea supraviețuitorilor înecându-se în apele unui râu din apropiere. Ganelon este executat împreună cu membrii familiei sale care s-au pus chezași (garanți) pentru nevinovăția sa. Marsilion moare și Baligant preia conducerea. Tervagent. de pe 15 august 778. nu Babilonul din Mesopotamia)). Forțele creștine distrug armata muslumană. Ganelon este judecat pentru trădare. După victoria lui Thierry.El îl jelește și apoi pornește la drum cu scopul de a distruge armata sarazină. după o ambuscadă. mormanzii. văduva lui Marsilion. nu prin forță. este capturată. Marsilion scapă în fortăreața sa din Sarragossa. locuitorii înfuriați ai orașului batjocoresc idolii treimii lor infernale: statuile lui Mahound. Bramimonde. Thierry. un înger vine și îi cere să ajute orașul Imphe. iar Carol dă ordin ca ea să fie convertită. iar 100. germanii. În acea noapte Baligant. vine cu întăriri. când ariergarda francilor lui Carol cel Mare. bretonii. logodnica lui Roland (și sora lui Oliver) moare de durere.

reprezentat ca o religie idolatrică. inspirată de un eveniment istoric. se referă la luptele spaniolilor cu maurii.). Corneille rămîne. Povestea. care marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez. pedeapsa lui Ganelon). pictorul măreției și nobleței umane. Le Cid este o tragi-comedie scrisă de Pierre Corneille și publicată în anul 1636. subtilitatea caracterelor explică și implică derularea inevitabilă a evenimentelor. Anumite pasaje prea sobre totuși posedă o mare intensitate dramatică și tocmai de aceea au rămas celebre (moartea frumoasei Aude sau cea a lui Roland). Unitatea întregului este întărită de numeroase paralelisme. decât din 1837. Acest text conține 4002 decasilabe reunite în 291 lasate inegale. cât si modificari datând din perioade diferite. se întoarce în Spania și răzbună moartea cavalerilor săi. de un copist. Izvorul lui Corneille pentru Cidul l-a constituit piesa unui dramaturg spaniol. de un jongler. bătălia de la Roncevaux (778). bătălia) și răzbunarea Împaratului (pedeapsa păcătoșilor. prefect al mărcii Bretaniei" (Hruodlandus Brittannici limitis praefectus). Autorul poemului nu avea nici cunoștințe despre islam. având fiecare câte două părți: moartea lui Roland (trădarea. Cântecul lui Roland are un important conținut ideologic.n. rămas mult timp necunoscut. Este semnat la ultimul vers („Aici este făcută fapta de vitejie pe care Turoldus o refuză”) de un anume Turold care este ignorat dacă este vorba de autor. Prima ediție tipărită a celui mai vechi text. în loc să-și continue drumul spre nord pentru a-i supune pe saxoni. încadrate de o expunere și o dublă concluzie. astfel. dar în același timp este o descriere sugestivă a tensiunilor interne ale societății feudale (între vasali și suzerani. Ca toate cântecele faptelor de vitejie. nu datează.n. [1] Poemul nu este o reprezentare corectă a realității. între ambiția personală și devotament) cât și o dramă umană: în ciuda caracterului puțin stilizat al personajelor. bascii devin sarazini. precum și alte poeme epice. Cu “Cidul” apare adevăratul stil tragic. este compusă cu multă măiestrie în două părți. În această . constituită prin sec. al 12lea. Acesta este desemenea modelul numeroaselor cântece de mai târziu. si chiar o simplă sursă. iar Carol. Roland devine nepotul lui Carol. Legenda cidului. Cântecul lui Roland este celebrat încă din Evul Mediu: există mai multe versiuni ale acestuia. totuși. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul Cîntecul Cidului. contraste și ecouri.

Îndrăgostit de Chimene. ordinea. ce are loc în unitatea orașului. este considerată epopeea națională a romanilor. după căderea Troiei și lungi peregrinări. fiul său. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc în viață. vocabularul ales definesc deasemenea clasicismul. extraordinară serioasă” și că “izvorul trebuie căutat în istorie sau legendă” Aceată operă este de factură clasicistă. cu mici abateri:este o acțiune liniară. și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Enea. sobrietatea stilului. Rodrigo și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate. din care va rezulta mai târziu Roma. Corneille afirmă că “Tragedia care pt subiectul ei este o acțiune măreață. va întemeia cetatatea Alba Longa. amestec de trăiri manifestat mai sensibil în personajul Ximenei. luptă împotriva lui Chimene Fiica lui Don Don Don Leonor-Guvernatoarea Dona Elvire . Rea Silvia. Romulus și Remus. Cele 12 cărți ale epopeei sunt grupate în două părți: . va da naștere celor doi gemeni. claritatea. Eroii lui Corneille tind să se realizeze. fondatorii Romei. Personaje Don Fernand Regele Dona Urraque . bazată pe legenda conform căreia. Fiica unui rege al acestei cetăți.Guvernatoarea Chimene<ibr /> Castiliei Rodrigue Rodrigue Castiliei Rodrigue Rodrigue Gomes Arias Alonse Urraque Eneida (Aeneis).operă autorului așează în centrul creației ființa umană. Ascanius. Conform legendei. datoriei și al onoarei. Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. îndrăgostită de Don Don Diegue Tată lui Don Don Gomes Tată lui Chimene. erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus). Concepția raționalistă a iubirii în întregime determină faptele săvîrșite de Don Rodrigo și Ximena. fondează o colonie. deoarece este prezemtă regula celor trei unități. alcătuită din hexametri în 12 cărți. Pentru personajul principal-Don Rodrigo sentimenteul onoarei este mai presus decît sentimentul iubirii. ajuns în Latium pe țărmurile Italiei. generalul Don Don Sanche . sunt capabili să ia decizii conducîndu-se de sentimental cinstei. deci opera este de facutră raționalistă. Echilibrul copoziției.(adolescentă) Fiica unui rege. timp de 36 de ore. armonie.

Polinike și Etéocle s-au omorât unul pe celălalt în luptă. potrivit obiceiului. Latinus. îndeplinind astfel obligația ce i-o reclamă.iese victorios. după lupta pentru Teba. Antigona află că Creon. apărătorul cetății. conducătorul rutulilor și logodnicul Laviniei. Trupele din Argos au fugit după ce au fost înfrânte. a interzis înmormântarea lui Polinike. Varius și Tucca.ci să-l publice ca atare. să nu distrugă manuscrisul . este înzestrată cu un caracter îndrăzneț. Din această luptă. Pentru celălalt fiu al lui Oedip. influențând generațiile ulterioare de scriitori. Eneida a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii. În ultimele șase cărți se povestește debarcarea lui Enea în Italia.o părăsește pentru a-și îndeplini menirea întemeierii unui stat înfloritor în Italia. Chiar neadusă la perfecțiune. Didona. În mare taină. Polinike . Iliada și Odiseea. îi găzduiește pe troieni. alături de epopeele homerice. apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice. Amândoi au căzut în luptă. care i-au servit ca model. eroul troian . Ca și „Oedip rege”. regina Cartaginei.cum dorise Virgiliu . fiica regelui din Latium. cu un curaj demn de un luptător. înfruntând pericolul pedepsei cu moartea. legătura de sânge cu cel mort. pregătește războiul contra lui Enea. acesta însă . se ridică Antigona. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la moarte. Aici se căsătorește cu Lavinia. Antigona. În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se dezvăluie o ciocnire ascuțită de principii morale. care conduce în prezent Teba. tragedia „Antigona” reprezintă una din cele mai prețioase creații literare ale antichității. Dezamăgită. Antigona. la gurile Tibrului. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle. sora celor doi luptători. ea predă pământului trupul lui Polinike. cutezătoarea fiică a lui Oedip.venit cu oaste străină să cucerească cetatea se interzice chiar simpla înmormântare. fecioară firavă și gingașă. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului.Primele șase cărți înfățișează evenimentele care au avut loc în al șaptelea an de rătăciri pe mare. înjunghiindu-se cu sabia lui Enea. asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei. Didona se îndrăgostește de Enea. cu un minimum de prelucrări. Virgiliu a murit înainte de a-și desăvârși opera. Împotriva asprului ordin regesc. Acțiunea începe dimineața.cu ajutorul lui Jupiter la insistențele lui Venus . Etéocle și Polinike. După ce flota lui Enea este aruncată de furtună pe țărmurile Africii.în urma îndemnului lui Jupiter . Tăria ei de a-l înfrunta pe rege se trage din conștiința că acționează în numele . Turnus. până în perioada umanismului. Ultima tragedie din această trilogie este „Antigona” (Greacă veche: Ἀντιγόνη). Didona se sinucide.

Fiul lui Pelias. Iritat de opoziția ei. În mitologia greacă. iar Pleiadele. Mama ei era oceanida Idyla. Medeea și-a legat imediat soarta de cea a lor. . Întorcându-se în Iolcos cu Iason. mânios îi gonește pe Iason și Medeea. nescrise. Medeios și o fiică. o prințesă plină de omenie. fiicele regelui ucis fug îngrozite de ceea ce au făcut. le determină pe acestea să-și omoare tatăl. dar uneori i se atribuie drept mamă Hecate. va primi o cruntă pedeapsă pierzându-și fiul. ci îl luase ostatic pe propriul frate. Prin urmare era nepoata lui Helios și a vrăjitoarei Circe. făcându-l pe Iason să promită că o va lua în căsătorie dacă îl va ajuta să găsească Lâna de Aur. profitând de cunoașterea ținutului. pe care nu a ezitat să-l ucidă. pe Hemon (logodnicul Antigonei). dânsa fiind cea care i-a dat alifia destinată să-l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos și care a adormit dragonul prin farmecele sale. Medeea a fugit cu Iason și cu Argonauții. cel care încercase să scape de soțul ei trimițându-l după Lâna de Aur. Pentru a-l urma și a-i asigura victoria. Iason nu ar fi putut să obțină Lâna de Aur. dar Medeea a avut cu iubitul ei un fiu. întârziindu-i astfel pe urmăritorii trimiși de Eetes. cel care a nesocotit voința zeilor. fierbând-o într-o licoare magică știută doar de ea. După obținerea Lânii de Aur. în care se sintetizează morala tradițională. Eriopis. și soția. Convingându-le pe fiicele regelui că poate să întinerească orice ființă vie. care se sinucide aruncând blesteme asupra trufașului și nechibzuitului ei soț. care se opunea politicii tatălui său de a-i ucide pe toți străinii ajunși în ținutul său. Medeea era fiica regelui Colchidei. Apsirtos. de unde nu i-a fost greu să scape. Medeea vrea să se răzbune pe regele Pelias. deoarece ei trebuiau să adune fiecare bucată din corpul fratelui. în realitate. O variantă târzie. Ea l-a tăiat în bucăti și l-a aruncat în mare. adânc înrădăcinată în cetățile grecești.legilor străbune. Căsătoria lui Iason cu Medeea nu a fost celebrată imediat în Colchida. Fără Medeea. Antigona va pieri întemnițată. în timp ce Argonauții îi atacau pe soldați și îi puneau pe fugă. Medeea a reușit să deschidă templul unde se afla prețiosul obiect. Iason i-a promis și. pomenește faptul că Medeea era. ceea ce s-a și întâmplat exact în ziua în care Argonauții au debarcat pe țărmul din Colchos. Medeea nu numai că și-a abandonat tatăl. Eetes a întemnițat-o. patroana tuturor vrăjitoarelor. dar Creon. Eetes.

Medeea a încercat în zadar să-l ucidă pe Tezeu. totodată. Antigona nu mai recurge la ajutorul zeilor. Tăria ei de a-l înfrunta pe rege se trage din conștiința că acționează în numele legilor străbune. nescrise. Preferința pe care grecii au acordat-o întotdeauna acestei piese se datorește. îndeajuns pentru ca vrăjitoarea să ticluiască o răzbunare. asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei. apărătorul cetății. regele cetății Teba. Împotriva asprului ordin regesc. Antigona (Greacă: Ἀντιγόνη) este o tragedie scrisă de Sofocle înainte de 442 î. În actul său. adânc înrădăcinată în cetățile grecești. Antigona. deoarece era în bune relații cu Egeu. cutezătoarea fiica a lui Oedip. la fel ca și tatăl ei ce i-a sărit în ajutor. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle. iar tronul Tebei este ocupat de Creon. înfruntând pericolul pedepsei cu moartea. Imediat ce a îmbrăcat-o. unde regele Creon îi oferă de nevastă lui Iason pe fiica sa. dacă o va lua în căsătorie. Amândoi au căzut în luptă.venit cu oaste străină să cucerească cetatea se interzice chiar simpla înmormântare. căruia îi promisese să-i dăruiască alți copii. îndeplinind astfel obilgația ce i-o reclamă. Medeea fuge la Atena. sora celor doi luptători. în care se sintetizează morala tradițională. Pentru celalalt fiu al lui Oedip. Etéocle și Polinike. și le trimite prin copii ei prințesei Creuse. Faptul e nou și. sau chiar în acest an. Antigona a fost fiica lui Oedip. Creuse. În mare taină. Eteocles și Polynices. Ea îmbibă o rochie în niște otrăvuri cunoscute de ea. Iocasta și soră cu Ismene. încărcat de semnificații. este înzestrată cu un caracter îndrăzneț. născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu mama sa. legătura de sânge cu cel mort. în primul rând. se ridică Antigona. cu un curaj demn de un luptător. aceasta a fost cuprinsă de un foc misterios. personajului feminin. fecioară firavă și gingașă. Tragedia Medeea de Euripide prezintă povestea din momentul în care Medeea este părăsită de Iason. Polinike .Iason și Medeea ajung în Corint. Medeea este izgonită și i se dă o amânare de o zi pentru a părăsi cetatea. atunci când acesta a venit pentru a fi recunoscut de tatăl său. tragedia „Antigona” reprezintă una din cele mai prețioase creații literare ale antichității. Ca și „Oedip rege”. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la moarte. În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se dezvăluie o ciocnire ascuțită de principii morale.Hr. potrivit obiceiului. Antigona. ea predă pământului trupul lui Polinike. Găsește în inima ei suficiente temeiuri cu care să-și înfrunte destinul și eventual să .

poetul a știut să scoată peripeții dramatice. în cântecele de o rară frumusețe poetică. Vede în decizia regelui o nelegiuire. în șir. fără niciun alt sprijin decât îndemnurile intime ale cugetului. Întreaga ei viață s-a țesut din devotament pentru ai săi. merge la moarte. Aceasta se păstrează până la sfârșit. la problemele ei intime. ca și prin apriga ei stăruință în virtute. a mângâiat bătrânețea nefericită a tatălui său orb. Ne aflăm. nu ură" .accepte chiar martirajul. fie adevărurile legilor omenești. Ani. Găsim în misiunea ei o frumusețe severă. Pare o statuie vie a datoriei. Antigona va păși demnă. iubitoare ale surorii ei. Cu sprijinul cetății. A încercat. înfruntă pe rege și o dată cu acesta un întreg lanț de prejudecăți statale. Ismena. Statura nobilă a Antigonei impune. pe un plan de "idei pure". fără ezitările. Aproape că nici nu o vedem luptând. ca îndrăgostită. nu numai umanitatea dimprejur.are în vedere datoria ei față de fratele său mort. Prin gândirea sa morală. Atunci când declară: "m-am născut ca să aduc în lume iubire. interpretând în legătură cu aceasta fie voința divinității. ca și cea față de legea morală. dă fundalul moral al acțiunii. alcătuind o replică vie a satuilor lui Fidias și ale elevilor săi. gelos de autoritatea regală și temându-se să nu piardă puterea. Succesiunea scenelor trezește în sufletul spectatorului o gamă de sentimente bogată și nobilă. Rareori s-a putut gândi și la ea. Dintr-un subiect simplu. . în care admirația alternează cu teama. să-și impace frații. ca din datorie. spre grota unde va fi ca și înmormântată de vie. nimic nu o mai împiedică de a o aduce la îndeplinire: nici amenințările crude ale lui Creon și nici intervențiile calde. Aceasta îi dă o dimensiune aproape supraomenească. oarecum. de proporții eroice. Ideea . fiecare din acestea unind un conținut psihologic cu unul filozofic. Singură.s-ar putea spune . Datoria față de alții. mila și simpatia cu indignarea. și aceasta îi e de ajuns pentru a protesta fără nicio frică împotriva ei. i-a poruncit să uite de sine. O dată ce a luat hotărârea. ci toată umanitatea. În fața ei se află Creon. hotărâtă. mai mult decât sentimentul său de dragoste față de Hemon. slăbiciunile ori regretele noastre obișnuite. domină. dacă nu chiar cea mai frumoasă. ci țin de permanența conștiinței umane. sfidează o seamă de legi ale societății și nu se teme de sancțiuni. Păreri autorizate văd în Antigona una din cele mai frumoase opere ale teatrului grec. între zidurile Tebei. Sufletul liber și generos al Antigonei nu se impresionează de rigorile autorității. rupe barierele sacrosancte ale familiei.e mai puternică în ea decât sentimentul. Corul. ca fată tânără. drept. Filozofia pe care o putem deduce din actele Antigonei are în ea accente ce anunță pe acelea ale filozofiei platoniciene. Sub acoperirea acestora. parcă. el sprijină rigiditatea și egoismul acestei autorități. Antigona de sacrifică pentru legi care nu sunt scrise pe hărtie.

Este cea mai veche scriere literară a umanității. astfel încât Ghilgameș și Enkidu au devenit prieteni nedespărțiți. înțeleptului Uta-napiștim. Când însa acesta o respinge cu agresivitate și trufie. pe 12 tăblițe de lut. au fost părtași la nenumărate aventuri. un sălbatic. săvârșite de erou. aparținând culturii sumero-babiloniene. resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca el însuși. care îi tiraniza și le necinstea fiicele. în mod exceptional. datând de la începutul mileniului al III-lea î. fiecare narând câte o ispravă de alură colosală. protectoarea Uruk-ului. fapte care le-au dus faima peste mări și țări. supuși inevitabil morții. Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat divinitățile. S-a păstrat.Hr. și-au dovedit eroismul și curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase. zeii le-au trimis acestora o creatură uriașă.Epopeea lui Ghilgameș Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică. lacunar. ispitindu-l pe Ghilgameș cu declarații de iubire. la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk. a încearcat să-i despartă. . zeița se răzbună ucigându-i prietenul iubit. dar absorbit și adaptat de civilizațiile succesive ale Mediteranei orientale. în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. unui singur om. împreună cu prietenul său Enkidu. al cărei exponent este. Neconsolat. de la Ninive și povestește faptele eroice ale legendarului rege al cetății Uruk. principalele isprăvi: lupta contra regelui Akka din Kish expediția. Zeița Iștar. puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară de nici o parte. Dar. Tradiția despre Uta-napiștim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe. de prindere și distrugere a monstrului Humbaba. Regele se confruntă pentru întâia oară cu pierderea ireversibilă a celei mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor. în final eroul nu va obține nemurirea. Potrivit mitului. cu care divinitățile pedepsiseră omenirea. el eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei. Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Ghilgameș se întoarce în lumea oamenilor. Probabil de origine sumeriană. Episoadele poemului nu au legatură literară unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada). Uta-napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la nemurire. poemul conține multe elemente mitologice care vor apărea în literaturile și tradițiile mitologico-religioase ale civilizațiilor ulterioare. supraviețuitorul Marelui Potop. pe Enkidu. o plantă aflată pe fundul mării. despre care aflase că fusese acordată de zei. pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameș. Cei doi au călătorit.

. în varianta akkadiană. moartea eroului (deși nu rezultă clar din nici un text dacă e vorba și de moartea lui Ghilgameș sau numai a lui Enkidu. de pildă. păstoritul. catastrofele cosmice. Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială a omului. cea dintâi epopee a lumii.pentru ca într-o singură albie. legendarul rege al Urukului.lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeița Iștar să-l ucidă pe erou.în Mesopotamia. este cel în care eroul principal este nimeni altul decât vestitul Ghilgameş. teama de moarte și setea de nemurire. care-i refuzase dragostea. paralel. Ghilgameș călătorește în lumea cealaltă ca să afle secretul imortalității de la stamoșul său Uta-napiștim. mitul rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea. în ciudata lor scriere cuneiformă. civilizația urbană. marile întrebări ale gândirii. scribii scrijeleau pe plăci de cărămidă arsă. la Ninive. Unul dintre poemele de referinţă ale lumii antice. călătoria în imperiul subteran după floarea nemuririi. Cântecul luiRoland'' pentru Franţa celui de-al Xll-lea secol: glorificarea unui erou. epopeea care cântă vitejiile şi suferinţele lui Ghilgameş. să se verse în Golful Persic . pe vremea când apele Tigrului şi Eufratului nu se împreunaseră încă . mai veche decât Biblia. care-i comunică și amănuntele desfășurării potopului. Ea constituia pentru Asia Occidentală ceea ce aveau să fie poemele homerice pentru Grecia celui dintâi mileniu înaintea erei noastre şi. Cu peste un mileniu şi jumătate înainte de a fi fost create poemele homerice. raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni. lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii lor. constituirea statului arhaic. această versiune e de altfel cea mai unitară epic). chintesenţă a bravurii poporului său.în faimoasa bibliotecă a regelui asirian Assurbanipal. în cel dintâi veac înaintea erei noastre. avea să-şi ia locul de cinste . cea a Shat-El-Arabului. Mai veche decât Iliada şi Odiseea.orânduită în douăsprezece tablete numerotate cu grijă . «ţara dintre cele două fluvii». care are în conţinutul său descrieri homerice ale vitejiei unui mare conducător al Urukului.

Prin vigoarea şi autenticitatea eternului omenesc pe care-l oglindeşte. răscolind: adâncurile istoriei ca şi pe cele ale literaturii. aşa cum s-a şi întâmplat. Amestec de întâmplări minunate. fără îndoială.s-a închegat opera cea mai de seamă a geniului semitic. hurriţi.Poemul nu-şi datoreşte însă valoarea universală numai vechimii. el ne înfăţişează pe cel dintâi erou tragic al tuturor timpurilor. adică aproape cinci mii de ani după epoca creării ei. dar ele erau durate în piatră şi meşteşugit înfipte în scoarţa pământului. însemnatele descoperiri scoase la iveală dej săpăturile întreprinse în Egipt la începutul veacului trecut au incitat setea de cunoaştere a savanţilor. aşa cum arheologii au răzbătut prin negura ce-nvăluia începuturile civilizaţiei omeneşti. aceasta una din explicaţiile faptului că o poveste ale cărei izvoare se pierd în negura celui de-al treilea mileniu înaintea erei noastre are atât farmec şi atâta prospeţime. Puternice şi neclintite au trecut dincolo de vreme . pe care o constituie.piramidele Egiptului.până în zilele noastre. ci mai cu seamă deosebitelor sale merite care privesc deopotrivă calitatea şi caracterul operei.înfruntându-i istoria cu trufia trăiniciei lor . de multe ori dramatice. păstrându-şi| neatinsă frumuseţea? Iată ce ne vom strădui să pătrundem şi să lămurim. hittiţi. descifrarea scrierii cuneiforme putea da la iveală comori de frumuseţi nebănuite. săpând şi răscolind" ascunsele straturi ale pământului. elamiţi şi cananeeni . Din diversele poeme şi balade scrise în dialectele şi graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat în Mesopotamia . pentru a fi străbătut până la noi. încât să poată fi citită . desigur. Care să fie taina neasemuitei vrăji ce a hărăzit atât freamăt de viaţă cântecului făurit cui aproape cinci mii de ani în urmă. La fel cu hieroglifele.cu susţinut interes . care şi-au îndreptat privirile şi spre răsărit. a căror cheie fusese găsită mai înainte. cu profunde învăţături morale. akkadieni.sumerieni. . Este. «Epopeea lui Ghilgameş».

teama de moarte şi setea de nemurire. în Egipt şi Mesopotamia. când a început procesul de diferenţiere socială prin dezvoltarea forţelor de producţie. paralel.ceea ce indică stadiul patriarhal al orânduirii sclavagiste a timpului .penam prima dată . până la tiranie. Ghilgameş însuşi e un rege care a trăit efectiv.n. E o perioadă în care se tinde hotărât către noile relaţii. Deşi încă legat de obştea din care a purces şi ale cărei sfaturi. şi vechile relaţii. în istorie apărând . Lucrarea nu e lipsită deloc de un cert substrat istoric. le mai primeşte . sclavagiste.ea este pe drept cuvânt una dintre primele capodopere ale literaturii universale. în timp ce mai stăruie.Ghilgameş s-a diferenţiat prin forţă. vitejie şi înţelepciune. dată fiind tendinţa ei general-fantastică. căci zidurile i-au fost dezgropate de sub cele ale oraşului Warka de astăzi. Lucrarea ni-l reprezintă pe Ghilgameş ca rege. Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameş se poate numi drama existenţială a omului. prin Adunarea Bătrânilor. şi a ajuns să se impună. cu tot nimbul legendar ce-o înconjoară. aşa cum ni se spune în epopee. . epocă ce s-a desfăşurat în tot cursul mileniilor IV şi III î.scrierea ca mijloc de comunicare. cetatea Urukului în care se desfăşoară acţiunea a existat realmente. raportul cu femeia şi raportul de prietenie între oameni. mitul rezumă alegoric istoria devenirii şi destinul oamenilor ca societate: vânătoarea. epoca în care viaţa culturală începe a se dezvolta mai viu. evoluând apoi spre cea ideografică. semenilor săi. lupta lui cu forţele oculte şi perspectiva înfrângerii lor. deşi nu într-un mod limpede. tot aşa după cum relaţiile sociale pe care le întâlnim în epopee sunt cele ale momentului istoric mai sus pomenit.e. E. Epopeea lui Ghilgameş oglindeşte cu fidelitate tocmai perioada de care vorbim. Ea reflectă interesanta epocă de tranziţie de la orânduirea comunei primitive la cea sclavagistă. destul de puternice. în acelaşi timp. pe bază pictografică.

Editorul cărții a publicat prima ediție în 1726 cu numeroase modificări aduse textului original. Partea I . drept "literatură pentru copii". ca singur supraviețuitor al unui naufragiu. constată că este prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. catastrofele cosmice. cu titlul complet "Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii" ("Travels into Several Remote Nations of the World") sunt descrise aventurile naivului Dr. în realitate este vorba de una din cele mai semnificative creații ale literaturii engleze din perioada de început a iluminismului european. marile întrebări ale gândirii. capodoperă a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift. 1726 Călătoriile lui Gulliver este un roman în patru părți. După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor. divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici). Descrierea operei În "Călătoriile lui Gulliver" (roman început în anul 1721 și terminat în 1726). Lemuel Gulliver. locuitori ai unor insule vecine Lilliput și Blefuscu (alegorie la Anglia și Franța). Opera este pe nedrept considerată de unii. și face o expunere a vieții sale și ale călătoriilor făcute până atunci. Lemuel Gulliver (în engleză: gullible = credul). temându-se că anumiți cititori ar fi fost ofensați de unele pasaje ale povestirii.Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput) Cartea se deschide cu un scurt preambul. scrise la persoana întâia. cum era obiceiul în scrierile epocii. O versiune integrală apare în anul 1735. medic și căpitan de corabie. scris sub pseudonimul de Dr. în diverse țări imaginare. Când își revine. în care Gulliver se prezintă. constituirea statului arhaic. chiar și în zilele noastre. în care fantezia autorului se împletește cu o aspră satiră socială. Dacă la început eroului i se par toate neobișnuite. Călătoriile lui Gulliver Prima ediţie a Călătoriilor lui Gulliver. În prima călătorie. Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență. Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să observe obiceiurile și moravurile locale. civilizaţia urbană. cititorul constată foarte curând că .păstoritul. pe țărmul unei insule. 15 cm.

aroganți și închipuiți savanți .. Legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor. răutăcioși. al cărui cap atinge cerul. pe o insulă zburătoare. și astfel se întoarce pentru a doua oară în Anglia.Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură. iar rânduielile liliputane sunt cele engleze. După o serie de peripeții. ci deasupra lui.nu trăiesc pe pământ. Partea III . dominați de cele mai josnice instincte de acaparare. asemenea oamenilor. prezentate însă până la limita extremă a absurdității.spre surprinderea cailor . Luggnagg and Japu) Locuitorii din Laputa . Partea IV .Călătorie în Laputa. Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" și cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele Whig și Tory). intrigile de la curte. Yahoo-ii sunt lacomi. mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi. Partea II . găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă. o metodă de construire a caselor începând cu acoperișul și terminând cu temelia etc. fiind salvat de o corabie în trecere.. Regele acestei țări este înțelept și drept. 22 m) decât liliputanii. "Învățații" din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveți. blocându-le flota în port cu o singură mână. Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms. care își spune cu mândrie "stăpânul universului". Descrierea războaielor din Europa îl îngrozește pe bunul rege din Brobdingnag. puștile și tunurile. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală. se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore . (A Voyage to Laputa. corupția și capriciile împăratului.mai au și defectul de a merge pe două gambe. luminată. Alegoria este transparentă: autorul descrie știința ruptă de realitate. invidioși.Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms) În această ultimă călătorie. care . Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață. cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii. În timpul unei călătorii pe mare. cealaltă parte din ființe yahoo.Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag) În țara uriașilor din Brobdingnag. Glubdubdribb. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. Pe rege îl indignează la culme ideea de a introduce în țară praful de pușcă. Balnibarbi. însă primitivi și brutali. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu. barca lui Gulliver este luată în ghiare de un vultur gigant și apoi abandonată. dar îi întrec pe aceștia și prin puterea rațiunii.

este probabil ca Defoe a fost inspirat de către sau în limba engleză traducerile în limba latină ale lui Ibn Tufail 's Hayy ibn Yaqdhan . de asemenea. De aici decurge pesimismul lui Swift. un roman mai devreme. ei nu pot înțelege ce este minciuna. Povestea a fost probabil influenţată de Alexander Selkirk . [2] [3] [4] [5] O altă sursă pentru romanul lui Defoe poate să fi fost Robert Knox 's cont de răpire de către regele de Ceylon în 1659. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. stabilite pe o insulă pustie . Robinson Crusoe este un roman de Daniel Defoe . împotriva voinţei părinţilor săi. După doi ani de sclavie. Această călătorie prea se încheie în caz de dezastru ca nava este preluat de Salé piraţi şi Crusoe devine sclavul unui Moor . îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil." Glasgow: şi MacLehose Sons (Publishers la Universitate).inutile. care modifică decizia judecătorilor. Sistemul patriarhal ar fi ideal. dar în el oamenii au devenit yahoo. dat fiind că insula se află la nord scurtă distanţă de coasta Venezuelei în apropiere de gura de vărsare a Orinoco râului. Caii. un naufragiat scoţian care a trăit timp de patru ani pe insula din Pacific numit "Más o Tierra" (in 1966 numele său a fost schimbat la Insula Robinson Crusoe ). întunecata lui mizantropie. probabil. Călătoriile lui Gulliver: Una din ediţiile în limba română Extrem de semnificativ este finalul cărții. James [6] Crusoe (numele de familie corupt din germană numele de "Kreutznaer" sau "Kreutznär") stabileşte naviga de la a Dock Queen în Hull pe o călătorie pe mare în luna august 1651. bazat pe Caraibe insula Tobago . care se confruntă cu nativii americani . [1] De asemenea. Este salvat de un miel adus din Lilliput. care a fost publicat pentru prima dată în 1719. socotite prețioase. mai târziu. dar nimeni nu-i crede povestirile sale. trăiesc într-o comună patriarhală. După o călătorie tumultoasa care vede navei sale naufragiat într-o furtună. eventual în lege. 1911. Cartea este o autobiografie ficţională a caracterului titlua naufragiat care isi petrece 28 ani pe o insula tropicala de la distanţă în apropierea Venezuela . virtuoși și înțelepți. prizonieri şi mutineers înainte de a fi salvat. Crusoe este salvat şi împrietenit . el reuşeşte să scape într-o barcă cu un baiat pe nume Xury. care doresc să rămână acasă şi să urmărească o cariera. Chile . Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți. Detaliile de a insulei Crusoe au fost. în vedere de Trinidad . în "Un cont istorice ale insulei Ceylon. Gulliver se întoarce în Anglia. pofta lui de mare rămâne atât de puternic încât el stabileşte la mare din nou.

el intenţionează să-i omoare pentru comiterea o urâciune. ridică capre. câinele căpitanului şi două pisici. se usuca strugurii pentru a face stafide pentru lunile de iarnă. El purcede de a construi o îngrădit-in locuinţa lângă o peşteră pe care el însuşi macină. etc. cu excepţia el însuşi. Acolo. Înainte de a pleca pentru Anglia. atunci când un prizonier reuşeşte să scape. La început. Înainte de întoarcerea spaniolii. Crusoe şi grevă căpitanului navei o afacere în care el ajută căpitan şi marinari loiali relua nava din mutineers. cu ajutorul de căpitan. Crusoe îl ajută. mutineers au preluat controlul navei şi intenţionează să maro căpitan fostele lor pe insulă. Crusoe si vineri reuşesc să omoare majoritatea localnicilor şi de a salva doi dintre prizonieri.de către căpitanul unui portughez navă în largul coastei de vest a Africii. Având depăşi disperarea lui. în apropiere de gura de vărsare a fluviului Orinoco râul pe 30 septembrie 1659. Nava este în drum spre Brazilia . Crusoe lasă insula 19 decembrie 1686 şi ajunge în Anglia. Ani mai tarziu. învaţă să facă ceramica. care îşi informează Crusoe că există spaniolii alte naufragiat pe continent. Un plan este conceput în care spaniolul va reveni cu tatăl vineri la continent şi să aducă înapoi pe ceilalţi. El ţine un calendar de mărcile în a face o cruce de lemn construit de el. vanatori. După o altă parte de localnici ajunge să ia parte la o sărbătoare canibal. unelte şi alte provizii din navă înainte de a se rupe în afară şi chiuvete. după care intenţionează să părăsească cel mai rău dintre mutineers de pe insula. dar el este naufragiat într-o furtună cu privire la patruzeci de mile pe mare pe o insula (pe care el numeşte Insula disperarii). care ia acordat o cantitate . şi trei animale care au supravieţuit naufragiu. dar mai târziu îşi dă seama că acesta nu are dreptul de a face în aşa fel încât canibali nu comite cu bună ştiinţă o crimă. el descoperă nativ canibali care vizitează ocazional insula să omoare şi să mănânce prizonieri. el se alătură o expeditie pentru a aduce sclavi din Africa. să construiască o navă şi navighează spre un port spaniol. creste porumb şi orez. folosind instrumente create din piatră şi lemn pe care el recolte pe insulă şi adoptă un papagal mic. Crusoe prezinta mutineers fostul cum a trăit pe insulă şi afirmă că vor exista mai mulţi bărbaţi venind. mulţumind lui Dumnezeu pentru soarta lui în care nimic nu lipsesc. El visele de a obţine unul sau doi funcţionari prin eliberarea unor prizonieri. o nava engleză apare. denumirile noi tovarăşul său "vineri" după zi a săptămânii a aparut. Tovarăşii lui muri cu toţii. Crusoe apoi îl învaţă limba engleză şi-l converteşte la creştinism. El citeşte Biblia şi devine religioase. dar este societatea umană. pe 11 iunie 1687. Crusoe pleacă de la Lisabona pentru a recupera profiturile de proprietatea sa din Brazilia. El află că familia lui l-au crezut mort şi nu era nimic în testamentul tatălui său pentru el. el preia arme. Ani mai tarziu. Unul este tatăl de vineri. iar celălalt este un spaniol. Crusoe devine proprietarul unei plantaţii .

ca ei lupta impotriva sute de lupi înfometaţi în timp ce trecerea Pirinei . Reflecţii grave de Robinson Crusoe a fost scris. care depăşeşte cu mult că descrierile de bază "Rogers de Selkirk. În termen de ani. care reprezintă doar câteva pagini. Defoe a continuat să scrie un sequel-cunoscut mai mică. Acesta a fost destinat să fie ultima parte din povestirile sale. Au fost multe poveşti de naufragiaţilor din viaţa reală în timpul lui Defoe. inclusiv a copiilor cu versiunile în principal. nu. de obicei considerat a fi un marinar scoţian numit Alexander Selkirk .mare de avere. Cu toate acestea. este o uitat serie cea mai mare parte de eseuri morale cu numele Crusoe ataşat la da interesul." Cruising Voyage "a fost publicată în 1712. [ necesită citare ] Interpretări În ciuda stilului său narativ simplu şi absenţa iubirii motiv presupusele indispensabil. Vineri vine cu el de-a lungul şi de modul în care îndura o aventură ultima împreună. cum ar fi inuite . spin-off-uri şi traduceri (chiar în limbi. Cartea a fost publicată pe 25 aprilie 1719. Până la sfârşitul secolului 19. care a fost salvat în 1709 de către Woodes Rogers expediţie "după patru ani de pe insula nelocuită a Más o Tierra în Insulele Juan Fernandez în largul coastei chiliene . imagini şi nici un text. iniţială inspiraţie lui Defoe pentru Crusoe este. în conformitate cu titlul original de pagini de la prima ediţie. în timp ce Crusoe găsit tovarăşi. acesta a fost primit bine în lumea literară. cu mai mult de 700 de versiuni alternative ale acestor. În plus. o mare parte a recursului de romanul lui Defoe este şi captivant cont detaliat de Crusoe gândurile. Selkirk a trăit singur pentru tot timpul. a ajuns la o audienţă cât mai larg cu orice carte scrisă vreodată în limba engleză. în timp ce Crusoe a fost naufragiat. În concluzie. nici o carte în istoria literaturii occidentale au avut mai multe ediţii. Cartea este una . Aventurile Mai departe de Robinson Crusoe . douăzeci şi opt. acest prim volum a rula prin intermediul a patru ediţii. Rogers ". Înainte de sfârşitul anului. coptă şi malteză ) decât Robinson Crusoe. cu un cont de calvar Alexander Selkirk lui. ocupaţii şi activităţi. [7] Termenul " Robinsonade "a fost inventat pentru a descrie genul de poveşti asemănătoare cu Robinson Crusoe. insule sunt diferite. el ia uscat averea în Anglia pentru a evita care călătoresc pe mare. Robinson Crusoe este departe de o copie a lui Rogers cont Woodes: Selkirk a fost Marooned la propria sa cerere. în timp ce Selkirk a rămas pe sa insula timp de patru ani. dar oa treia parte.

agricultură şi chiar o ierarhie rudimentară politic. În timp ce Robinson Crusoe este mult mai mult decât un ghid. colonist ". La sfârşitul romanului a insulei este menţionat în mod explicit ca o "colonie". prin asimilarea în cultura lui Crusoe. Cu toate acestea Defoe ia. a lent dar eficient de informaţii. " [9] Într-un sens Crusoe încearcă să reproducă societăţii sale de pe insula. în timp ce căpitanul îl descrie ca "guvernator" la mutineers. taciturnity calcul.. ci prin petrecerea timpului singur printre natura . Acesta a fost chiar a sugerat că Dumnezeu Ghidul de Tineret inspirat Robinson Crusoe din cauza unui număr de pasaje în care locul de muncă. Acesta a fost popular de la ziua în care a fost publicat. care sunt strâns legate de romanul deşi acest lucru este de natură speculativă. El incepe ca un fugar.dintre cărţile cele mai publicat pe scară largă în istorie. cu doar o Biblie pentru a citi. persistenţa. Cruso ar fi fost creată de către contemporani şi asocierea cu cărţi ghid este clar. cum ar fi noua familie Instructor (1727) şi curte religioase (1722). Ca şi Iona. Potrivit JP Hunter. . ci o Everyman . Crusoe neglijează lui "datoria" şi este pedepsit pe mare. scris cărţi despre cum să fie un bun creştin puritan. apatia sexuala. un coleg de clasa al lui care au scris ghidul de cărţi a avut Defoe. posibilitatea de a critica cucerirea istoric spaniol din America de Sud. care traversează un munte final să intre în ţara promisă . nu prin a asculta predici într-o biserică. Defoe a fost un puritan moralist şi lucrate în mod normal în tradiţia ghid. fără rost pe o mare el nu înţelege şi nu se termină ca un pelerin . înainte de a muri la o vârstă fragedă .. Întregul spirit anglo-saxon este în Crusoe: independenţa bărbăteşti. de asemenea. Idealizat master-servitor Defoe descrie relaţia dintre Crusoe şi vineri.doar opt ani înainte de Defoe a scris Robinson Crusoe. cruzimea inconştient. "Crusoe" poate au fost luate de la Timothy Cruso. Robinson nu este un erou. De mai multe ori în romanul Crusoe se referă la el însuşi ca "rege" al insulei. [10] Povestea biblică a Iona se face aluzie în prima parte a romanului. poate fi privită în termeni de imperialism cultural . de asemenea. Robinson Crusoe este umplut cu aspecte religioase. Crusoe reprezintă "luminate" în timp ce European Vineri este "sălbatic" care pot fi rascumparate numai de la calea lui barbară de viaţă. împărtăşeşte multe dintre temele şi morale şi puncte de vedere teologic. Cartea spune povestea a modului în care Robinson devine mai aproape de Dumnezeu. inclusiv Dumnezeu Ghidul de Tineret (1695). Romancierul James Joyce remarcat faptul că adevarat simbol al cuceririi britanic este Robinson Crusoe: El este adevărat prototip de britanici. Acest lucru se realizează prin utilizarea european de tehnologie.

Karl Marx a făcut o analiză a Crusoe. Sosirea de vineri este apoi utilizat pentru a ilustra posibilitatea de a şi câştigurile din comerţ. Economic În clasic . în timp ce batjocoritoare. Crusoe se simte adesea ghidate de un destin divin. eventual. Modern cititorii pot. de asemenea. de asemenea evaluată din perspectiva feminismului şi economia austriacă. utilizarea grele în economia clasică din poveste fictiva. [13] [12] . el în ceea ce canibalism ca o "crimă naţională" şi interzice practicarea Vineri de la ea. punctul lui Defoe este că banii nu are nici o valoare intrinsecă şi este valoros doar în măsura în care pot fi utilizate în comerţ. în absenţa comerţului. Intuitiile sale diverse norocoşi sunt luate ca dovadă a unei lumi spirit benign. Pentru criticul literar Angus Ross . explicând astfel optimismul său robust în faţa disperare aparent.Un laitmotiv al romanului este noţiunea creştină a Providenţei . bani şi preţurile. se simte nejustificate în exploataţie băştinaşii punct de vedere moral responsabil pentru o practică atât de adânc înrădăcinat în cultura lor. experienţele lui Crusoe pe insula reprezintă valoarea intrinsecă a muncii economice asupra capitalului. această temă prin organizarea de evenimente extrem de importante în romanul să apară de ziua lui Crusoe. În termeni marxişti. Crusoe se luptă cu problema de relativism cultural . de asemenea. în lucrarea sa clasică de capital . o corelaţie între notabile spirituală Crusoe şi dezvoltare financiară. Cu toate acestea. Tratamentul clasic al economiei Crusoe a fost discutat şi criticat dintr-o varietate de perspective. ceea ce înseamnă. [11] Crusoe trebuie să aloce între eforturile de producţie şi de petrecere a timpului liber şi trebuie să aleagă între posibilităţile alternative de producţie pentru a răspunde nevoilor sale. Modelul Crusoe a fost. Moral Atunci când se confruntă cu canibali. Defoe foregrounds. reţineţi că. În ciuda dezgustul lui. el acceptă necritic instituţia de sclavie. în ciuda moralitatea superior lui Crusoe. de asemenea. mai ales în comparaţie cu instrumentele lui. Există. Crusoe este utilizat în mod regulat pentru a ilustra teoria de producţie şi de alegere. credinţa lui Defoe în etica muncii protestante . Crusoe frecvent observă că banii pe care ia salvat de la nava este lipsit de valoare de pe insulă. el păstrează credinţa lui într-un standard absolut de moralitate. de asemenea. neoclasic şi economia austriacă .

romanul Crima si pedeapsa a reprezentat si o prima inchegare literara mai completa a conceptiei sale filozofice. Crima si pedeapsa este primul roman social-filozofic al lui Dostoievski care trateaza cu o foarte mare seriozitate psihologia crimei. Termenul a fost folosit în La Cava filmul lui Gregory " My Man Godfrey ".Cartea sa dovedit atat de popular incat numele celor doi protagonişti principale au intrat în limbă. respectand in permanenta toate regulile constructiei epice. în care un socialista bogat se încadrează în dragoste cu majordom ei că a fost un naufragiat din cauza Marii Depresiuni. Termenul de "Robinson Crusoe" este practic sinonim cu cuvântul "naufragiat" şi este adesea folosit ca o metaforă pentru a fi respins. Cele mai multe dintre acestea au căzut în obscuritate. Urmarit cu interes de contemporani si tradus in aproape toate limbile europene. . Punctul de plecare al filozofiei lui Dostoievski este adversitatea fata de burghezie si sistemul capitalist. de asemenea. inclusiv Swiss Family Robinson . Astfel una dintre preocuparile tematice preponderente ale scriitorului este reliefarea suferintelor si a mizeriei la care este condamnata majoritatea oamenilor. Succesul acesteia a dus la multi imitatori şi romanele naufragiat a devenit destul de popular în Europa. de la care termenul de " Omul Vineri "(sau" Girl Friday ") provine. Dostoievski aseaza ideea principala a romanului si anume crima in miezul controverselor epocii si realizeaza aceasta dezbatere in cadrul unei naratiuni beletristice. de obicei. menţionate la slujitorul lui ca "omul meu vineri". Firul principal al subiectului este motivarea crimei iar in continuare motivarea impulsurilor care-l conduc in cele din urma pe eroul principal sa-si recunoasca vina. Romanul Crima si pedeapsa (1866) a consacrat gloria literara a lui Dostoievski aparand pentru prima data in revista Russki Vestnik. Acest lucru a fost. dar unii au devenit stabilite. Robinson Crusoe. utilizat într-un desen animat Popeye numit "Insula Fling" şi un film numit " His Girl Vineri ". Autorul lasa in permanent impresia ca nu face decat sa relateze intamplarile petrecute in viata unui numar limitat de personaje si intr-o perioada de timp relativ scurta. în secolele 18 şi începutul 19. Literatură Robinson Crusoe a marcat începutul de ficţiune realist ca un gen literar [14] .

Familia lui se afla in pragul mizeriei. Romanul lui nu ni se infatiseaza de aceea ca monolit . pentru a-si ajuta mama si fratele . sistemul de mutatii proprii creativitatii de acest tip. sculptat intr-un unic si nefisurat bloc de marmura. Ce putea fi mai firesc in Petersburgul mizeriei si al camatarilor decat uciderea si jefuirea unei camatarese ?! Tema capitalului si a pauperitatii isi ocupa pentru intaia oara locul sau central in literatura rusa. ci si prin drumul strabatut de la obiect la continutul artistic. si oricat de certe la inceputul elaborarii . . Aceasta gandire este influentata de discutia dintre stundentul si ofiterul din restaurant . perspectiva sacrificiului rusinos al surorii alimenteaza revolta tanarului si il intareste in hotararea sa mai veche de a-si omori camatareasa. romancierul isi schimba permanent proiectele. intentiile sale sufera pana la sfarsit intotdeauna transformari esentiale. Roskolnikov isi iubeste mama si sora si sufera crancen din cauza ca in loc sa le sustina. discutie pe care Roskolnikov o aude si pe care o retine . Primirea unei scrisosri de la mama sa . Actiunea romanului se desfasoara in anul 1865 . pe tot parcursul realizarii lor. Roskolnikov este baiatul unei familii cu venituri foarte modeste ( mama sa e o vaduva cu o pensie infima) si care pentru a urma cursurile la Facultatea de drept a Universitatii din Petersburg. cel mai « construit ” . Aceasta motivare il determina sa creada ca ar avea dreptul sa incalce normele morale obisnuite in folosul oamenilor. ci ca o impletire de motive mozaicale contrastante si chiar contrdictorii. Dunia vrea sa se vanda . trebuie sa isi castige singur banii. hotarare pe care o abandonase in ajun. Familia Marmeladov este nucleul dezbaterii nemijlocit si ostentativ sociale intreprinse de Dostoievski in romanul sau. Vechea si permanenta lui preocupare pentru umilitiii si obiditii soartei isi atinge adevaratul ei apogeu.Crima si pedeapsa ilustreaza mobilitatea metodei dostoievskiene de lucru. intocmai ca prostituatele de rand. dupa vizita « de proba » la camatareasa. Situat la antipodul clasicismului nu numai prin sursele de inspiratie si rezultatul finit. deoarece ideea studentului coincide intr-un mod ciudat cu propriile sale framantari. motivul banilor . cel mai apropiat perfectiunii traditionale. si nu intamplator debuteaza povestea lui Raskolnikov sub semnul aceleiasi crize. le obliga la sacrificii. Unghiul sau de vedere este cu desavarsire lipsit de fixitate. devine un adevarat laitmotiv in Crima si pedeapsa. Crima si pedeapsa este dintre toate romanele lui Dostoievski cel mai « rotund » . marcat de o grava criza financiara. el insusi trebuie sa isi intrerupa studiile din cauza starii materiale precare . intonat in Oameni sarmani si reluat in variatiuni continue in Adolescentul . Roskolnikov vede prin crima sa o sansa pentru ai feri de mizerie si umilinta pe cei care ii sunt dragi. El pierde lectiile si neputand plati taxele cuvenite este eliminat din universitate.

de a indrazni . Sonia . la observatia acestuia ca « ma rog » ce se va intampla daca oamenii obisnuiti vor incepe « sa taie la dreapta si la stanga ». aste-s vorbe ! N-am ucis ca . il obliga sa treaca prin Semmaia cu toate ca drumul lui nu era pe acolo. Ideea predestinarii este sugerata nu doar prin coincidenta intamplarilor. altceva m-a indemnat(. « N-am ucis casa o ajut pe mama. Daca voi putea sa trec peste unele piedici ? Daca voi cuteza sa ma aplec si sa ridic de jos puterea ? Daca sunt o faptura tremuratoare sau am dreptul… ». care il dirijeaza pe Roskolnikov . intr-un cuvant. fiind un personaj complex manifesta o varietate de trairi sufletesti : compasiunea pentru Marmeladov si familia acestuia (fara de care nu putea sa aiba loc intalnirea cu Sonia. nu aveti nici un motiv sa va nelinistiti din pricina lor… Exista o anumita lege in aceasta privinta ».Romanul motiveaza crima prin mizerie. intrucat acesti oameni mici se sperie singuri de ceea ce au facut si se executa singuri « se pocaiesc in public – ceea ce este frumos si e o pilda inaltatoare . Roskolnikov raspunde ca din acest punct de vedere nu e justificata vreo ingrijorare . nu ma gandeam deloc daca am sa ajung binefacatorul omenirii sau am sa fiu toata viata un parazit social ! …N-a fost banul motivul principal ca am ucis. insingurat . dar si prin existenta unor forte inexplicabile . In discutia cu Porfin Petrovici.. Asasinul se simte izolat . aceste fiinte isi asuma prerogativele judecatorului suprem . obinand mijloace si putere. aparent motivat sau gratuit . am ucis pentru mine si in clipa aceea desigur. de a-si verifica personalitatea de a incerca . Complexitatea relatiilor intre diferite personaje il determina pe cititor sa vada in soarta lui Roskolnikov in primul rand o tragedie determinata de nedreptatea sociala. motivare amplificata si prin destinul familiei Marmeladov si prin alte tablouri de mizerie si suferinte la care asista Roskolnikov. hotaratoare pentru destinul personajului). fie el tata. interesul pentru orice suferinta omeneasca ( intalnirea cu fetita beata etc.).)atunci voiam sa stiu daca sunt si eu un paduche ca ceilalti sau sunt un om in toata puterea cuvantului. sa ajung binefacatorul omenirii ! Nu pentru asta ! Am ucis si atata tot . II aparuse ideea de a trece peste piedicile absurde pe care oamenii si le ridicasera in fata. incapabil de a-si iubi mama ori sora. iubit sau un necunoscut : inlaturandu-i . se substituie – in viziunea dostoievskiana –lui Dumnezeu. de a dialoga cu semenii sai (cu exceptia Soniei care ii ramane fidela tot timpul). indignarea impotriva casatoriei Duniei cu Lujin. Piedica peste care se simte obligat sa treaca este viata aproapelui . Pe tot parcursul actiunii Roskolnikov. Este semnificativa intentia .

Crima si pedeapsa este romanul tulburarii sufletesti a lui Raskolnikov . sunt sterse. vinovatia. in conceptia autorului) sunt zugravite mult mai palid. Daca oameni nevinovati se denunta . Razumihin . ea il determina pe Raskolnikov sa marturiseasca crima. mantuirea. bun psiholog (analiza psihologica a comportarii lui Raskolnikov inainte si dupa crima o face mai ales prin intermediul acestui personaj). Razumihin si Dunia se comporta firesc .desi se ingrijeste de Raskolnikov cat este bolnav si castiga prin naturaletea si sufletul sau bun admiratia mamei lui Raskolnikov cat si a Duniei . Suferinta este ideea etica centrala a lui Dostoievski . iar in roman are doar o functie nu si un rol. care savarseste crima datorita mizeriei in care . In ciuda prezentei sale relativ « sterse » in roman (pronunta cele mai putine cuvinte) . el trebuie sa se curete de pacat prin chinuri multe si grele. ci sa isi recunoasca el insusi . dar nu se intiparesc in memorie. tocmai cand nervii lui Roskolnikov sunt pe cale de a ceda si arta psihologica a lui Porfiri Petrovici a reusit aproape sa-i infranga rezistenta. aflat impotriva socialistilor si pentru virtutile « solului » natal. este doar un : « baiat bun». Ea amana deznodamantul fatal. pentru ca Dostoievki nu vrea ca Raskolnikov sa cada intr-o capcana. care este remuscarea si in aceasi timp. Judecatorul de instructie Porfiri Petrovici e ingenios. morala si filozofica. in numele unei anume « idei » . Lovitura de teatru de la capatul celei de a doua intalniri cu anchetatorul – neasteptata marturisire a falsului criminal . chiar daca soarta il impinge in mocirla (Sonia fiind prostituata pentru a-si asigura existenta). atunci cu atat mai mult se cuvine recunoscuta crima faptuita cu adevarat ! Raskolnikov din Crima si pedeapsa va incerca experienta supraomului : depasirea zidului moralei comune . Omului ii e harazita suferinta. In ceea ce-l priveste pe Raskolnikov. condamnarea lui a fost comutata in doar opt ani de munca silnica cu deportare. Astfel ea reprezinta o intrupare a principiului smereniei. dar si el e un om prea obisnuit . Sonia desi face parte din categoria oamenilor umili .si de fapt apropie acest deznodamant in masura in care ilustreaza in ochii adevaratului ucigas aceasta idee. vor sa se descarce de pacatele lor suferind pentru a le altora . Pe de alta parte. ci si una de continut .romancierului de a-si constrange eroul « sa-si zboare creierii » ca si gratierea lui ulterioara. personajele pozitive (ideale. dar va suferi esecul : delictul se va intoarec impotriva lui din pricina acelei intime prezente a lui Dumnezeu in constiinta vinovatului. Sonia Marmeladova ramane unul din personajele celebre ale literaturii universale.indeplineste in roman nu numai o functie arhitectonica . judecatorul-autor prevazand din timp disponibilitatile sale pentru « invierea lui Lazar ». a frumusetii uname pe care sacrificiul o pastreaza in om .

a fortei neinduratoare careia trebuie toti sa i se supuna fara sa cracneasca. cu birturi in care scandalurile se tin lant si camere de hotel in care s-au cuibarit plosnitele. a unui destin. mucegait. pro si contra . cu influențe asupra romancierilor ce i-au urmat.traieste incalcand regulile morale si fraternitatea umana. fiind publicat pentru prima dată în ziarul intitulat „Mesagerul rus”. apărând în 12 numere lunare ca mai târziu să fie publicat ca roman. infrangand obstacolele . pe care o intruchipeaza . Nu doar pentru ca Raskolnikov participa la douazeci si sapte din cele patruzeci de episoade ale romanului . ci mai cu seama fiindca toti ceilalti eroi ai cartii – sora si mama lui. a alesilor ce dispun in voie de inertul material uman . Trairile sufletesti intense a le personajului pot da dovada uneori de cinism acesta fiind chiar mandru de crima pe care socoteste ca a savarsit-o pentru o cauza nobila. tot atatea fatete ale unuia si aceluiasi caracter. Crimă și pedeapsă Crimă și pedeapsă este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski. imediat după săvârșirea crimei. cu umbre slabite de foame. scurse de la prima vizita la batrana camatareasa pana la autodenuntare. Etalând unele simptome de grandomanie. valentele . pentru a-și rezolva problemele financiare. ideea napoleoneana. a conducatorilor cu drepturi nelimitate si subjugand pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi. sau pentru ca in cele doua saptamani. ideea supraomului ! Crima si pedeapsa este si o antologica sociografie peterzburgheza. Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov. asemenea lui Napoleon. încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de rând. Crima si pedeapsa este povestea unei idei. un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare. toate personajele cartii nu si Raskolnikov : ideea naturii lor superioare. își simte justificată decizia de a ucide. Ca om exatraordinar. cu ulite intunecoase si piete murdare. . dospind de vicii. dar și din dorința de ași demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă. Crima si pedeapsa este povestea unei aventuri. Lujin si Svidrigailov – sunt laturile. a luptei cu stupidele prejudecati umaniste. Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite. Cu toate acestea însă. ideea cesarismului. monografia orasului monoton si cenusiu. innecate in alcoolism si prostitutie. posibilitatile sale . cu podurile de pe care nenorocitii ajunsi la capatul puterilor se arunca in apa tulbure si rece a Nevei. el se afla permanent in centrul actiunii (care dureaza efectiv doar noua zile si jumatate). Sonia si Razumihin. mohorat. fiind considerat una dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor timpurilor.

dezvăluie ideea dorinței de a-și dovedi independența față de orice normă morală. tânărul încercă să își protejeze sora. comițând o crimă și asigurându-se că moralul său nu va fi măcinat de aceasta. Raskolnikov s-ar fi putut imagina ca fiind unul din puținii oameni născuți pentru a conduce.protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui. aflându-se mult deasupra oamenilor de rând. care nu aveau curajul să se afirme. Devenit conștient de acest fapt. fiind prefigurat și de discursul lui Vautrin către Rastignac în “Le Perre Goriot” a lui Balzac. ajutată de credință. Raskolnikov examinează barierele impuse și decide că un act imoral este justificat atunci când acesta conduce la un lucru extraordinar. dar mai târziu. în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire. dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată. în religia creștină considerându-se că suferința are efect purificator asupra spiritului uman. întruchipează trăsătura ideală a iertării creștine. Sonia Marmeladova. unde Vautrin face clară ideea că cineva precum Napoleon are dreptul sa nu tina seama de legile morale. care. acordându-i acestuia din urmă șansa de a-și ispăși crima și de a accepta pedeapsa. Autorul rus susține ideea că mântuirea este o opțiune posibilă pentru toți oamenii. o trăsătură des întâlnită în opera lui Dostoevski. când protagonistul se confesează Soniei și încearcă să îi explice bazele actului pentru care acum se disprețuiește. pe Dunia. Acesta este motivul schițat în prima parte a romanului. cu sprijinul dragostei ce-i poartă lui Raskolnikov. pentru a deveni lideri. Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Cu toate că pare neîndurătoare. într-o lume stăpânită de Dumnezeu. acordându-i șansa mântuirii. Mai mult. Teme Romanul rus ilustrează tema obținerii salvării prin suferință . la o amprentă a utilitarismului. în ciuda propriei suferințe. iar omul care se consideră puternic trebuie să o facă fară să . Raskolnikov își mărturisește fapta și așteaptă ispășirea. O altă temă este cea întâlnită și în existențialismul creștin prin care se definesc barierele morale ale faptelor omului. Dacă această idee s-ar fi dovedit viabilă. chiar și pentru cei cu păcate grave. găsește energia necesară pentru a-l călăuzi și a-l susține pe Raskolnikov. Sonia. Acest gând este orientat discret spre “supra-omul” lui Nietzsche. demonstrează o structură de caracter optimistă în sfera moralității creștine. de admiratorii acesteia. Unul din personajele care întruchipează aceasta temă este Sonia.

El se atașează de Sonia. Mândria si ntelectualismul său îl conduc spre dispretuirea restului uman. În final. pe care încearcă să o asociaze cu încălcarea normelor sociale. Cu toate acestea. fiind o alegere adecvată. În contrast cu aceasta. Ultima sa realizare. este singura suficient de puternică pentru a depăși concepția sa despre lume. încât este de multe ori lipsit de înțelegere pentru cei ce încearcă să îl ajute.probabil schimbarea perspectivei din care este privită crima sa. el comite crime pentru binele propriu.si um ar dori să perpetueze specia. Cu toate acestea. Dostoevski este împotriva unei asemenea gândiri. din moment ce trăsătura sa fundamentală este sustragerea sa din societatea umană. povestea este narată în majoritate din punctul său de vedere. pare a avea nevoie de ceva de la el . vina care îl macină după uciderea Alionei Ivanovna și a Lisavetei și starea continuă de leșin pe care o are de fiecare dată când îi sunt menționate păcatele.clipească. el se crede parte integrantă a unui grup de “super-oameni” și că în acest mod poate încălca legile morale în scopul atingerii unui scop măreț. Razumihin. aceea că o iubește pe Sonia. . Cu toate că ține la prietenul lui. exprimându-și ideile contrare prin supunerea protagonistului său la grele frământări de conștiință în urma crimei săvârșite. Raskolnikov este atât de prins în gândirea sa sceptică asupra lumii. Pulheria Alexandrovna și la Dunia. asemenea lui Napoleon. Numele său derivă din cuvântul de origine rusă “raskolnik”. bărbat care încercase s-o seducă pe Dunia. el rămâne ferm convins de faptul că uciderea deținătoarei casei de amanet a fost justificată. servesc drept dovadă că el nu este făcut din aceeași materie ca și adevărații super-oameni. schismatic”. însemnând “divizat. Cu toate că a luat decizia să se confeseze pe tot parcursul romanului și să iși accepte condiția mediocră. la mama sa. Caracterizare Datorită faptului că Raskolnikov este protagonistul romanului. ca acela al binelui utilitarist. dar nu reușește să înțeleagă că păcatul ei este diferit de al lui: în timp ce ea se sacrifică cu adevărat pentru binele celorlalți. Relația lui Raskolnikov cu celelalte personaje contribuie foarte mult la punerea în lumină a personalității protagonistului și a auto-cunoașterii. dorindu-și să nu mai fie văzută ca un lucru atât de grav. poziția lui Raskolnikov este pragmatică. Cu toate că îl disprețuiește pe cel din urmă din cauza depravării. în discuțiile lui cu Svidrigailov.

Am scris o poveste cu subiect luat din propria mea experienta. Aceasta. Romanul. dar il face sa se apropie tot mai mult de o veche prietena. a celor doua doamne care au vegheat la devenirea lui David: matusa Betsey si dadaca Peggotty. acestia il trimit mai intai la o scoala din apropierea Londrei. in casa caruia fusese gazduit in timpul studiilor de diabolicul arivist Uriah Heep. ca spalator de sticle. David se casatoreste cu Dora Spenlow.roman al scriitorului englez Charles Dickens. David reuseste sa-1 salveze pe tatal lui Agnes.Viata lui David Copperfield . David este silit sa lucreze la firma tatalui sau vitreg. de inspiratie autobiografica. Cand matusa Betsey Trotwood isi pierde toate investitiile. indeosebi. fiind in acelasi timp si o cronica a societatii engleze din epoca reginei Victoria.Jane Murdstone. condusa in mod tiranic de domnul Creakle. Romanul se incheie prin casatoria lui David. Romanul urmareste destinul lui David Cop-perfield care. Cartea de fata nu face in fond decat sa astearna in scris amintirile mele. Parasit de toti si lipsit de afectiune. David se mobilizeaza in gasirea unor mijloace de existenta. il ajuta pe doctorul Strong sa redacteze un dictionar si scrie nuvele." Viata lui David Cop-perfield este insa mai mult decat un roman autobiografic.Edward Murdstone si a surorii acestuia . personajele negative ale romanului isi primesc pedeapsa cuvenita: Uri-ah Ileep va ajunge la inchisoare ca urmare a unor falsuri care . acum scriitor in plina glorie. in cea mai mare parte. in spirit romantic. in urma unei boli. Nesuportandu-1 pe David in cadrul familiei. Agnes. domnul Wickfield. va suporta toate cheltuielile de scolarizare si intretinere a tanarului David. dupa cum preciza scriitorul insusi: „Am lucrat din zori si pana in noapte. fiica avocatului Spenlow. pentru sase silingi pe saptamana. Moartea acesteia. invata stenografia. tanarul David se refugiaza la matusa lui. fire generoasa. il indurereaza profund. Dupa moartea mamei sale. ramanand orfan de tata (cu sase luni inainte de a se naste). va trebui sa suporte asprimea si teroarea tatalui vitreg . cu sensibila Agnes Wickfield. unde muncea din greu. publicat in 1849-1850. David se angajeaza la biroul avocatilor Francis Spenlow si Jor-kins. cu rabdare si cu greu. este. pe nume Betsey Trotwood. spre bucuria. Dupa ce isi termina studiile.

va ajunge un simplu director de penitenciar etc.au prejudiciat Banca Angliei. un om crud si incult. fostul director al scolii Salem House. . domnul Creakle.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful