Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Aspecte privind lipsirea de libertate in mod ilegal

Capitolul I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INFRACŢIUNEA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL Secţiunea 1 LIBERTATEA DEFINITĂ CA O NOŢIUNE A DOMENIULUI SOCIAL 1. Ce este libertatea? Personalitatea omului îşi găseşte virtual măsura afirmării sale în libertăţile pe care ordinea de drept a societăţii i le asigură. Referindu-se la colectivităţile umane arhaice, John Locke afirmă că starea în care se află oamenii în mod natural este o stare de perfectă libertate în care fiecare are posibilitatea de a-şi hotărî acţiunile şi de a dispune de posesiunile şi persoanele lor aşa cum găsesc potrivit, în limitele legii naturale, fără a cere permisiunea şi fără a depinde de voinţa altui om. Cu toate acestea, aprecia filozoful englez, având în vedere premisele apariţiei societăţii organizate social şi politic, oamenii sunt nevoiţi să renunţe la puterea lor naturală încredinţând-o comunităţii, care va căpăta autoritate asupra tuturor. Formele asociative primare de indivizi aveau la bază iniţiativa neîngrădită a individului de a revendica pentru sine tot ceea ce instinctul său de conservare îi releva ca fiindu-i necesar, prin experienţa anterioară. Libertăţii sale absolute i se opuneau însă libertăţile absolute ale semenilor săi. Această stare permanentă de rivalitate şi de conflict împiedică însă conservarea grupului social ca atare. Acesta este motivul pentru care societăţile arhaice de indivizi au renunţat treptat şi consensual la manifestarea libertăţii neîngrădite, dându-şi consimţământul chiar şi tacit pentru o anumită ordine socială. Sensul originar al libertăţii este aproape imposibil de intuit sau de descifrat, datorită lipsei oricăror informaţii referitoare la relaţiile primare dintre componenţii asociaţiilor primitive de indivizi. De aceea, studiul se poate face pe situaţii ipotetice, prin încercarea de determinare antropologică a proceselor şi fenomenelor de putere în care s-au manifestat

Pagina 5 din 60

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

autoritatea, dominaţia, constrângerea, supunerea, conducerea, precum şi prin studierea modului de organizare socială şi economică a unor populaţii având un stadiu de civilizaţie arhaică, întâlnite încă în zonele retrase ale lumii. Se poate astfel presupune că actul de supunere a existat întotdeauna în societăţile umane, chiar şi în cele neorganizate social şi fără relaţii ierarhice între conducător şi conduşi, societăţi arhaice, rudimentare, supunerea individului datorându-se fricii sale instinctive faţă de forţele naturii dominatoare şi izvorând din necunoaşterea acestora. Pe o treaptă superioară de evoluţie socială, actul de supunere a individului s-a întemeiat pe factori de ordin mistic, fiind o supunere a acestuia faţă de spirite, zeităţi sau faţă de cultul strămoşilor. Se poate distinge convenţional libertatea civilă ca o libertate aparţinând individului şi care constă în faptul că acesta nu mai este supus liberului arbitru din partea unui semen al său, beneficiind de un câmp de acţiune socială, în care nu mai este supus constrângerii, decât dacă încalcă reguli de conduită recunoscute ca atare de către toţi membrii colectivităţii. Tot convenţional distingem libertatea politică, prin care se înţelege în mod obişnuit participarea oamenilor la desemnarea guvernanţilor şi la controlul asupra administraţiei. După expresia kantiană, statul nu este decât unirea unei mulţimi de oameni sub legile juridice. Randamentul sistemului organizaţional statal depinde de capacitatea ansamblului uman („mulţimii de oameni”) de a-şi coordona activităţile într-un mod cât mai raţional. Libertatea poate fi studiată nu numai din perspectiva ştiinţelor sociale, ca necesitate sau opţiune socială individuală ori colectivă, dar şi din perspectiva religiei şi moralei creştine, ca un dat al Divinităţii care l-a creat pa om fără a-l deosebi de semenii acestuia. Potrivit religiei creştine oamenii sunt egali între ei dar sunt şi înrudiţi sub autoritatea Divinităţii care i-a creat şi căreia îi datorează ascultare şi supunere. Concepţia creştină asupra egalităţii dintre oameni a fost preluată de dreptul natural, potrivit căruia fiecare om se naşte liber. Principiul libertăţii naturale a individului generează la rândul său un alt principiu: de vreme ce oamenii se nasc liberi, este nelegitim să fie supuşi unei puteri absolute. Oamenii – creaţii ale lui Dumnezeu – sunt însă supuşi, potrivit religiei creştine, atât puterii laice (bazată pe autoritate şi dominaţie), cât şi puterii divine. Într-un vocabular modern, libertatea poate fi definită ca acea stare a individului – cetăţean căruia Constituţia şi legile statului îi recunosc şi îi asigură un câmp de mişcare şi acţiune socială asupra căruia indivizii nu au dreptul să intervină. Nu are acest drept nici chiar statul şi mai ales statul. Statul poate să restrângă sau să lărgească câmpul de acţiune al individului liber. De asemenea statul are dreptul exclusiv la corecţie a individului care,

Pagina 6 din 60

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

abuzând de libertatea sa civilă şi politică, împiedică, prin voinţa sa arbitrară, libertatea altuia sau atentează la valorile ocrotite de stat. Libertatea a parcurs stadii distincte de la sensul ei originar (ipotetic construit) la libertatea înţeleasă într-o accepţie modernă şi consensualistă. În acest proces distingem reacţia impusă sau autoimpusă liberului arbitru şi coerciţia, aplicată de un nucleu conducător care beneficiază de atributul autorităţii asupra indivizilor care nu respectă limitarea libertăţii absolute. Orice societate, inclusiv societăţile moderne, se confruntă cu două laturi extreme: libertatea excesivă şi autoritatea constrângătoare. Ambele laturi tind să împiedice statul de la înfăptuirea misiunii sale fundamentale: asigurarea binelui comun al tuturor cetăţenilor săi. John Stuart Mill observa că lupta dintre libertate şi autoritate este cea mai izbitoare trăsătură a acelor părţi din istorie cu care ne-am familiarizat mai întâi. Atât libertatea cât şi autoritatea trebuie să fie limitate în sensul controlării acestora, a raporturilor dintre ele. Libertatea excesivă va conduce la anarhie, pe când autoritatea neîngrădită se va converti în tiranie. Esenţial este, însă, ca în fiecare societate, guvernantul să permită şi să apere o anumită stare de libertate, folosind în acest scop şi în mod legitim autoritatea sa, indiferent care ar fi instrumentul folosit pentru aceasta: forţa de constrângere, represiunea sau forţa de convingere. John Stuart Mill aprecia, în acest sens, că unicul ţel în care puterea se poate exercita în mod legitim asupra oricărui membru al societăţii civilizate, împotriva voinţei sale, este acela de a împiedica vătămarea altora. Societatea îşi are garantată rapida dezvoltare numai prin manifestarea şi valorificarea deplină a aptitudinilor şi a rezervelor de energie de care dispune fiecare dintre membrii săi, o legătură de interese stabilită între societate în ansamblu şi individ ca parte componentă asigurându-se astfel un echilibru al vieţii sociale care, din punctul de vedere al individului îşi află expresia în "statutul" său, adică în starea sa de libertate. Negarea sau suprimarea libertăţii individuale echivalează cu oprimarea persoanei, cu încălcarea "statutului" sau, a legăturii dintre societate şi individ şi deci cu frânarea evoluţiei şi progresului social. Manifestarea fără nici un fel de limită a libertăţii persoanei fizice, adică afirmarea şi exercitarea în mod absolut a drepturilor ce reprezintă libertatea individuală, creează pericolul anarhiei şi duce la destrămarea unităţii organice reprezentată de viaţa colectivităţii; aşadar starea de libertate a persoanei face obiectul reglementării normelor de drept care-i configurează conţinutul şi-i stabilesc întinderea, căutând realizarea unui echilibru între cele două extreme: anarhia rezultată din libertatea absolută şi "închiderea" persoanei într-un spaţiu rigid rezultat dintr-o multitudine de obligaţii impuse.
Pagina 7 din 60

şi până la ideile moderne ale Revoluţiei Franceze de la 1789 şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. utilizând astfel dreptul de a alege. limitată bineînţeles de lege. decât în măsura în care şi-o alege. Existenţialismul considera libertatea drept un element fundamental şi constitutiv al existenţei umane. întrezărim o concepţie deosebit de complexă. Aprecieri filosofice privind „libertatea” De-a lungul timpului nu numai juriştii.ro ! Arhiva online cu diplome. Referitor la conceptul de "libertate" acesta a constituit obiect de discuţie al înţelepţilor societăţii încă din zorii civilizaţiei umane. dar nu poate să se exprime în totalitatea drepturilor sale consacrate de lege datorită imposibilităţii sale de a acţiona în toate domeniile în care-şi poate manifesta libertăţile. Omul. 2. ci mai ales filozofii au abordat problema libertăţii." Pagina 8 din 60 . existenţa sa. o posibilă existenţă reală. însă ei nu au fost nici primii şi nici ultimii care şi-au pus problema libertăţii. nu-şi dobândeşte umanitatea. pentru a procrea şi a-şi perpetua specia. o libertate exercitată aproape în mod absolut. Dacă nu ar exista libertate omul nu ar putea fi creator de istorie. Libertatea este absolută sau numai relativă? Se confundă libertatea cu voinţa subiectivă neîngrădită? Libertatea este strâns legată de necesitate. astfel o persoană îşi poate manifesta libertatea în cadrul activităţilor pe care le întreprinde într-o anumită arie a vieţii sociale. Pornind de la formele de manifestare instinctuală a libertăţii exercitată de către om în perioada comunei primitive. cursuri si referate postate de utilizatori. ea poate dobândi un adevărat sens.Vizitati www. pură existenţă singulară. pentru a se hrăni. astfel. social sau sentimental. dacă nu aleg nu exist. numai în condiţiile existenţei de acţiune a individului. "în măsura în care aleg exist. necesitatea de a face ceva pentru a trăi. au pus bazele principalelor idei despre libertate şi au cristalizat în linii mari ceea ce înseamnă libertatea. şi această parte a libertăţii individuale. anticii au definit în multiple forme şi modalităţi libertatea.tocilar. În ceea ce priveşte exteriorizarea stării de libertate a persoanei aceasta se realizează prin intermediul unui ansamblu de manifestări corespunzător drepturilor recunoscute de către societate. pentru a se realiza pe plan material. Fără libertate omul sar confunda cu o simplă piesă dintr-un angrenaj mecanic în a cărui funcţionare implacabilă ar fi imposibilă orice intervenţie sau modificare. Astfel s-a spus că dacă activitatea umană este totdeauna o activitate îndreptată către un scop.

ca o relaţie între om şi societate. ca o componentă majoră a condiţiei umane.tocilar. pentru consecinţele pozitive sau negative ale alegerilor făcute. dacă omului i-ar fi permis orice. deciziilor luate. Omul este întotdeauna şi peste tot un produs al societăţii. Ea nu este nici o invenţie a juriştilor. pe care omul le găseşte. Conceptul de libertate individuală Libertatea persoanei se afirmă ca un drept fundamental al omului. ci rezultă dintr-o relaţie obiectivă. acesta înseamnă să fii cu adevărat liber. Libertatea omului sau. treapta libertăţii sale nu este necondiţionată. decât în măsura în care acestea sunt rezultatul unei opţiuni libere. Omul trăieşte în societate. este membrul unei colectivităţi şi. Omul nu poate fi responsabil de comportamentul şi de acţiunile sale. dar şi din exteriorul societăţii. Libertatea a fost pusă în legătură cu legile naturii. pentru valorile urmărite şi realizate. independente şi în afară de voinţa lui. În primul rând omul nu poate răspunde pentru ce nu a decis el. individuală şi colectivă a fiecăruia şi a tuturor. cursuri si referate postate de utilizatori. plină de determinaţii concrete.Vizitati www. Libertatea trebuie privită ca ceva real. el intră în relaţii sociale determinate. ci e funcţie a determinărilor obiective în care se află. ca un imperativ dictat de necesitatea de progres a societăţii contemporane. 3. nu le alege. relaţii materiale. Mulţi filozofi au făcut o paralelă între libertate şi responsabilitate. în consecinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. obligaţiilor asumate şi a acţiunilor realizate. al unei decizii libere în cunoştinţă de cauză. "Omul real trăieşte într-o lume reală. întinderea drepturilor şi libertăţilor ce i se recunosc. nici un tezaur al filozofilor. între diferitele posibilităţi existente. "Libertatea nu constă în visata independenţă de legile naturii. adică posibilitatea de a acţiona liber în natură în contact şi în conflict cu celelalte vietăţi existente. mai exact. ca un ansamblu de relaţii existente între entităţile din interiorul. Libertatea trebuie înţeleasă în complexitatea ei dialectică ce înglobează atât interesele individului. ar dispare orice criteriu de apreciere a acţiunilor umane în termenii responsabilităţii. dar nu independent de condiţiile în care trăiesc. oamenii sunt aceia care îşi aleg căile de acţiune. în cel deal doilea. precum şi măsura înfăptuirii lor în fapt. Libertate înseamnă a înţelege necesităţile societăţii şi a acţiona în sensul intereselor acesteia şi al realizării lor. Acţiunea umană liberă este încărcată cu răspundere socială. cât şi interesele colectivităţii sociale. depind de Pagina 9 din 60 . ci în cunoaşterea acestora şi în posibilitatea dată prin aceasta de a le pune în mod sistematic în acţiune pentru atingerea anumitor scopuri. altfel ea se transformă în anarhie.

Odată cu formarea conştiinţei de sine. Afirmarea şi recunoaşterea dreptului la protecţie se confundă într-o lungă evoluţie cu lupta dusă de omenire pentru dobândirea libertăţii individului. îndeosebi asupra mijloacelor de producţie. de afirmare a principiilor echităţii şi umanismului. dar aşa cum arăta Marx în opera sa "Capitalul". problema libertăţii devine parte integrantă a acţiunilor revendicative. Adevărata libertate este posibilă numai într-o societate democratică ce creează condiţiile de exercitare optimă a libertăţii cetăţenilor. politice şi ideologice a claselor exploatatoare. Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice ale omului adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1966. Actul final al Convenţiei de la Helsinki din 1974. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului semnată la Roma în 1950. Primii oameni care s-au desprins de lumea animalelor erau. libertatea de a desfăşura activităţi economice. în esenţă. iar fiecare progres în domeniul culturii este un pas spre libertate. Izbânda revoluţiilor burghezo-democratice a dus la cucerirea libertăţii mult visate. dictată de Revoluţia franceză din anul 1789. condiţiile concrete economico-sociale. dar fiind lipsită de garanţiile materiale de realizare a sa. de manifestare multilaterală a personalităţii umane. În orânduirile feudală şi sclavagistă. Revoluţiile burghezo-democratice şi instaurarea democraţiei şi statului burghez au însemnat înscrierea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în declaraţii si constituţii. social şi politic. libertatea are un conţinut istoric concret. tot atât de puţin liberi ca şi animalele.ro ! Arhiva online cu diplome. conţinutul libertăţii şi sfera folosirii ei poartă amprenta dominaţiei economice. aceasta nu era decât libertatea de a dobândi proprietatea. Revoluţia franceză a fost pentru popoare punctul de plecare a unor avânturi noi. De-a lungul timpului au fost adoptate numeroase documente politico-juridice începând cu actele vechii Rome şi cu cele din timpul feudalismului care au format ulterior conţinutul fundamental al tuturor "bills of rights" şi terminând cu Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului ce a urmat Revoluţiei franceze de la 1789. Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. determinat de natura şi trăsăturile esenţiale ale contextului ei economic. Ocrotirea juridică a drepturilor şi libertăţilor persoanei se poate face numai ţinându-se seama de măsura în care exercitarea lor în interes propriu nu contravine intereselor generale Pagina 10 din 60 . de sistemul politic specific societăţii în care ele se realizează. ideea libertăţii şi egalităţii fiind din om în om ca o faclă sfântă care se impunea tuturor ca un scop ce trebuie atins. însemnând o izbândă şi un punct de plecare.tocilar. Declaraţia universală a drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948. ea cunoscând în diverse ţări consacrare legislativă. Departe de a fi o categorie abstractă. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www.

Observăm că în cadrul societăţii funcţionează un principiu al compensaţiei: dacă un individ îşi prelungeşte un drept peste limitele consacrate de lege încalcă exercitarea aceluiaşi drept de către ceilalţi indivizi ai societăţii. libertatea conştiinţei. Sub cel de-al doilea aspect. ea apare ca un complex de drepturi recunoscute şi asigurate de Constituţie (libertatea cuvântului. în limitele admise de lege. o limitare necesară care să ne permită tuturor să ne exercităm orice drept proclamat de lege. celorlalţi membrii ai societăţii. o contrapondere a lor. unor îngrădiri prevăzute de lege. a secretului corespondenţei şi al convorbirilor telefonice). îmbracă forma dreptului de a valorifica în practică toate însuşirile. Libertatea este. ea însoţind toate manifestările sociale ale acesteia şi încorporându-se în noţiunea de inviolabilitate a persoanei. aşadar. de ordinea publică şi de bunăstarea generală. a domiciliului. Libertatea persoanei presupune o sferă de drepturi care gravitează în jurul său. Pagina 11 din 60 . fie. 4. în exercitarea drepturilor sale. Cu excepţia limitărilor prevăzute explicit sau implicit de normele juridice. a presei.Vizitati www. care stabilesc fie activităţile interzise. dar aceste drepturi au şi obligaţii corelative care conduc la un aşa-zis echilibru social care să permită convieţuirea tuturor indivizilor în societate. Aspecte juridice privind libertatea persoanei Libertatea persoanei fizice este o manifestare a stării de libertate a omului şi constă în posibilitatea pe care fiecare membru al societăţii trebuie să o aibă de a se deplasa nestingherit astfel încât să se poată manifesta potrivit voinţei sale în cadrul vieţii sociale. pe plan juridic. persoana fizică trebuie să aibă garantată posibilitatea de a se deplasa şi activa în conformitate cu interesele sale şi nimănui nu-i este permis să-i răpească această libertate. Ideea este. a întrunirilor. Literatura juridică face distincţie între libertatea ca atribut al persoanei umane şi libertatea ca drept fundamental al cetăţeanului. "în scopul asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor altora şi în scopul satisfacerii exigenţelor juste cerute de morală. dimpotrivă. cursuri si referate postate de utilizatori. cuprinsă şi în art.ro ! Arhiva online cu diplome. interesele şi dorinţele legitime ale omului. care prevede că fiecare persoană este supusă. ale societăţii. ordinii de drept statornicite. într-o societate democrată". a mitingurilor şi demonstraţiilor. de altfel. aceste obligaţii reprezintă deci o limitare a drepturilor. o valoare socială condiţionată de gradul de dezvoltare a societăţii care. Sub primul aspect. inviolabilitatea persoanei. libertatea are în vedere posibilitatea de mişcare a persoanei.29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.tocilar. atributele. activităţile a căror îndeplinire este impusă de lege.

Libertatea individuală nu este şi nu trebuie să fie absolută. egalitatea naturală a oamenilor fiind exprimată de Aristotel în lucrarea sa “Politica”. dar în acelaşi timp nici nu poate fi restrânsă în mod arbitrar. Printre primele consacrări juridice ale unor drepturi şi libertăţi individuale se afla Magna Carta din Anglia anului 1215. astfel “numai prin lege devine cineva sclav ori liber. Aceste documente au avut un caracter progresist prin conţinutul şi influenţa pe care au exercitat-o în lumea întreagă. Valoarea libertăţii din punct de vedere social rezultă şi din importanţa dată de legiuitor prin prevederea în mod constant de infracţiuni contra libertăţii în capitole distincte alături de capitolele cu infracţiuni contra vieţii. Ocrotirea drepturilor şi libertăţilor omului a fost o idee constantă în gândirea anticilor. 1878). cu personalitate proprie. dispoziţii ce vor fi reluate în unele acte juridice. s. prin intermediul reglementărilor internaţionale Libertatea fizică a persoanei a fost considerată întotdeauna ca o valoare fundamentală a fiinţei umane. ca un drept inerent unei existenţe normale a acesteia. dreptul de a participă direct la elaborarea legilor. cu drepturi proprii pe care le poate opune statului şi societăţii. unele drepturi civile şi politice pentru anumite comunităţi (Actul final al Congresului de la Viena.tocilar. printr-o serie de tratate şi convenţii internaţionale s-au garantat drepturi şi libertăţi ale individului. fiind consacrat şi apărat prin intermediul a numeroase documente internaţionale. 1856 şi Berlin. Apărarea libertăţii ca drept fundamental. integrităţii corporale şi sănătăţii. 1966). libertatea cuvântului şi a presei. cum ar fi: libertatea religioasă. libertate de gândire sau libertate religioasă). Astfel. 1856). în tezele renascentiştilor fiinţa umană era considerată a fi autonomă. prin natură oamenii nu se deosebesc cu nimic”. dreptul de proprietate.Vizitati www.a. Pagina 12 din 60 . garanţii cu privire la reţinere. prezumţia de nevinovăţie. 5. protecţia religiei creştine (Tratatele de la Paris. abolirea sclaviei şi a comerţului cu sclavi (Pactul internaţional asupra drepturilor civile şi politice. Mai târziu. Alte acte juridice cu conţinut revoluţionar au fost Declaraţia de Independenţă a coloniilor engleze din America (54 iulie 1776.ro ! Arhiva online cu diplome. libertate morală (libertate de opinie. arestare şi acuzare. Philadelphia) şi Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (26 august 1789) ce cuprind prevederi cu privire la: egalitatea în faţa legii a tuturor persoanelor. cursuri si referate postate de utilizatori. aşadar există nişte limite clar stabilite ale libertăţii în funcţie şi de aspectul sub care este privită aceasta: libertate fizică (libertate de mişcare sau libertate de circulaţie).

România ratificând majoritatea acestora. alături de alte două drepturi considerate indispensabile existenţei umane. 1: Toate fiinţele umane se nasc libere. Adunarea Generală a ONU a adoptat mai multe convenţii cu privire la drepturile omului. precum şi respectarea drepturilor omului nu mai pot fi considerate şi tratate drept “treburi interne ale statelor”.2. Articolul 3 stabileşte această situaţie pentru orice individ.a. este interzisă şi prin această declaraţie arestarea. deţinerea sau exilarea în mod arbitrar sau prin încălcarea reglementărilor legale şi consacrarea în articolul 13 a dreptului oricărei persoane de a circula liber. Acest document a prevăzut o serie de drepturi şi libertăţi ale persoanei umane cu un grad de generalitate foarte ridicat. sclavie.Vizitati www. PACTUL INTERNAŢIONAL PRIVIND DREPTURILE Pagina 13 din 60 . Preocupările majore ale statelor pentru consacrarea drepturilor omului au început.DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI art. când omenirea a înţeles că asigurarea şi menţinerea păcii. deţinut sau exilat în mod arbitrar. Până în prezent. la libertate şi la securitatea sa. art. 9: Nimeni nu poate fi arestat. 5. convenţii care se referă la genocid. 13: Orice persoană are dreptul să circule liber. art. cursuri si referate postate de utilizatori. mai cu seamă.ro ! Arhiva online cu diplome. art.. tortură. De asemenea. discriminare rasială.tocilar.1. nişte veritabile principii pentru legislaţiile lumii care au consacrat şi protejat ulterior adoptării acestui document aceste drepturi. ca un drept pe care nimeni nu este în drept să-l vătămeze. 5. ele constituind probleme de maximă importanţă pentru comunitatea internaţională. prevedere care ne priveşte în mod direct datorită faptului că protejează tocmai libertatea fizică de mişcare a unui individ. apartheid. s. Cele patru articole prezentate mai sus se referă strict la apărarea libertăţii persoanei şi statuează printr-o exprimare simplă şi clară. În cadrul Conferinţei internaţionale a Naţiunilor Unite privind drepturile omului s-a proclamat că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului “constituie o obligaţie pentru membrii comunităţii internaţionale”. adică dreptul la viaţă şi la securitatea personală. după cele două “experienţe” atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Articolul prim al celui mai important document al drepturilor omului consacră libertatea persoanei încă de la naştere. 3: Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă.

5: Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă individuală. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale. CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI art. 10: Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane.3. care este declarat ca fiind excepţional printr-un act oficial. sex. religie sau origine socială. limbă.189. I. după epuizarea căilor de recurs interne. Excepţie fac: a) persoanele reţinute legal. 5. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. Potrivit pactului. Pactul referitor la drepturile civile şi politice acordă statelor autoritatea să limiteze sau să suspende exerciţiul unor drepturi numai în cazul în care un pericol public. ar ameninţa existenţa naţiunii. IRDO. Totuşi.4.ro ! Arhiva online cu diplome. 2002. CONVENŢIA PRIVIND REPRIMAREA TRAFICULUI CU FIINŢE UMANE ŞI A EXPLOATĂRII PROSTITUŢIEI SEMENILOR1 Prevede o serie de măsuri pentru limitarea fenomenului traficului de carne vie şi a reţelelor de exploatare a prostituţiei la nivel internaţional. Această convenţie de dată recentă a venit în întâmpinarea noilor aspecte ale fenomenului infracţional remarcate în ultimul timp şi care au dat naştere unor fapte de un pericol social deosebit de grav. p. art. b) persoanele care nu se supun executării unei hotărâri judecătoreşti Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte. Bucureşti. Suspendarea sau limitarea acestor drepturi este posibilă numai în mod excepţional. fără nici o discriminare de rasă. Astfel. vol. orice cetăţean particular care pretinde că a fost victima unei discriminări sau a unei încălcări a drepturilor sale fundamentale de către statul parte căruia îi aparţine. Instrumente universale.tocilar. 5. 1 Pagina 14 din 60 . 9: Orice individ are dreptul la libertate. CIVILE ŞI POLITICE ALE OMULUI art. se poate adresa Comitetului Drepturilor Omului. suspendarea sau limitarea nu pot fi autorizate decât în măsura strictă pe care situaţia o cere.

ce consacră o multitudine de condiţii privind reţinerea sau arestarea oricărei persoane. Aşadar libertatea constituie o valoare fundamentală. libertatea nefiind un drept supus vreunei modalităţi(condiţie sau termen) sau prescripţiei.ro ! Arhiva online cu diplome. Art. dreptul la securitate. nu se dobândeşte în timp. 3 al aceluiaşi document consacră dreptul oricărei persoane la viaţă. Odată cu faptul naşterii persoana este liberă. Şi acest document internaţional consacră dreptul la libertate pentru orice persoană prevăzând în mod expres excepţiile acestui drept fundamental. 1 al celui mai important document al drepturilor omului. la libertatea şi la securitatea sa. odată cu această reglementare dispărând orice formă de discriminare în acest sens. toxicomanii şi vagabonzii. independentă de situaţia părinţilor din care acesta s-a născut. f) persoanele reţinute pentru a împiedica pătrunderea lor ilegală pe un teritoriu statal. dar în cazurile de restrângere trebuie respectate nişte reguli stricte pentru a evita producerea vreunui abuz. acest drept este consacrat tuturor persoanelor. definitive. a cărui încălcare trebuie să fie justificată de un interes major. cursuri si referate postate de utilizatori. Este pusă în pericol existenţa unui drept de maximă importanţă. ea pur şi simplu există pentru oricine. e) persoanele susceptibile de a fi contactat o boală contagioasă. 9 trece oarecum de la caracterul de maximă generalitate al celor precedente arătând că există şi trebuie să existe şi cazuri de restrângere a libertăţii unui individ. aceasta pentru a da importanţă sporită şi apoi ordinea consacrării celor mai importante drepturi ale persoanei: dreptul la viaţă. De remarcat în primul rând faptul că se repetă acest drept la libertate. Concluzii rezultate din prevederile internaţionale: În art. c) persoanele bănuite de săvârşirea unei infracţiuni. Pagina 15 din 60 . rezultă astfel că libertatea nu este şi nu poate fi absolută. aceea a libertăţii oricărui individ. sintagma „toate fiinţele umane se nasc libere" urmărind să stabilească o realitate obiectivă. alcoolicii. lucru rezultat şi din legislaţiile naţionale ale multor state. Aşadar libertatea nu se câştigă. d) minorii deţinuţi în mod legal. dreptul la libertate. locului unde s-a născut. Art. De asemenea. urmând celei mai înalte-viaţa. nu se moşteneşte. timpului sau orice alt criteriu care ar putea duce la vreun fel de discriminare.Vizitati www.tocilar. este consacrată libertatea persoanei încă de la naştere.

tocilar. rămânând la latitudinea statelor dacă să le aplice sau nu. De asemenea.Vizitati www. în sensul în care majoritatea statelor caută să asigure cetăţenilor săi drepturi care să le asigure o cât mai bună convieţuire. în ce formă să facă aceasta şi ce sancţiuni să stabilească pentru încălcarea acestor dispoziţii. libertatea fizică a persoanei constituie şi a constituit întotdeauna o preocupare importantă a convenţiilor şi tratatelor internaţionale. au apărut pe plan mondial şi diverse organizaţii regionale care şi-au propus să apere aceste drepturi pe plan regional. În momentul de faţă reglementările internaţionale despre care discutăm au fost acceptate de foarte multe state şi au ajuns parte în reglementările statelor respective în mod constant. cursuri si referate postate de utilizatori. Această importanţă a rezultat şi din natura acestui drept al persoanei fizice. ele nu sunt obligatorii. În concluzie. inerent unei dezvoltări normale a acesteia şi unei conduite sociale care să asigure un climat social armonios. acestea adoptând la rândul lor o serie de documente care să prevadă astfel de reglementări.ro ! Arhiva online cu diplome. după cum s-a văzut şi din prezentarea extraselor de mai sus. Pagina 16 din 60 . Nu există la ora actuală stat care să nu garanteze cel puţin un minim de drepturi de acest gen cetăţenilor săi şi acest fenomen este în continuă dezvoltare. Trebuie să spunem că aceste documente internaţionale sunt doar nişte simple declaraţii. încercând astfel să facă mai uşoară implementarea acestor idei în spaţiul legislativ al statelor.

tocilar. memoriul cărvunarilor (1822) care a fost primul document politic şi juridic al românilor în care se reglementează un sistem al drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului. Problematica drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a început să consolideze în ţara noastră prin elaborarea unor prevederi referitoare la egalitatea cetăţenilor. Mai târziu a apărut o adevărată şcoală umanistă care a fundamentat originea. continuitatea şi unitatea poporului român. mitropolitul Dosoftei şi Antim Ivireanu. domn al Ţării Româneşti. “Suplex Libellus Valachorum” redactat în 1791 din iniţiativa unor episcopi români din Transilvania. Documentul conţine prevederi potrivit cărora nimeni nu poate fi pedepsit cu moartea fără a fi în prealabil judecat. Precedente legislative privind apărarea libertăţii persoanei în ţara noastră Preocupările privind drepturile omului s-au manifestat în România în strânsă legătură cu procesul înfăptuirii aspiraţiilor românilor spre libertate si unitate naţională. din 1740-1743. Astfel în Transilvania.Vizitati www. Regulamentul Organic adoptat în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova. adică după lege. cursuri si referate postate de utilizatori. “Legiuirea Caragea” din 1818. încă de timpuriu. Miron Costin.ro ! Arhiva online cu diplome. orice judecata trebuie făcută după pravilă. “Pravilnaceasca Condică” tipărită în 1780 de către Alexandru Ipsilanti. Dimitrie Cantemir. iar vinovăţia trebuie dovedită în public. Secţiunea 2 REFERINŢE ISTORICE ŞI DE DREPT COMPARAT 1. În această şcoală au făcut parte personalităţi ca: Grigore Ureche. Unul din cele mai vechi documente care reflectă preocupările româneşti pentru definirea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este Hrisovul emis la 15 iulie 1631 de Leon Vodă Tomşa. Constantin Cantacuzino. În secolul al XVI-lea ideile umaniste şi-au făcut simţită prezenţa şi în celelalte provincii româneşti Moldova şi Ţara Românească. care printre altele a consacrat în Principatele Unite principiul separaţiei puterilor în stat. sub influenţa Renaşterii au apărut şi s-au dezvoltat idei umaniste. spre exemplu: aşezămintele lui Constantin Mavrocordat. la libertăţile Pagina 17 din 60 . Secolul al XVIII-lea şi începutul celui următor marchează cele mai vechi acte de organizare politică a ţărilor româneşti care cuprind şi referiri la drepturile omului.

la fel ca şi modalitatea atenuantă. iar pentru modalităţile agravate. şi anume răpirea de minori.275 era prevăzută separat infracţiunea de răpire de minori. care reprezintă o situaţie pe care reglementarea actuală nu a mai menţinut-o. Codul penal din 1937 denumit şi Codul Carol al II-lea era alcătuit din 4 Cărţi: Cartea I – “Dispoziţii generale” Pagina 18 din 60 . cuprinse în documentele programatice ale Revoluţiei de la 1848. observându-se o anumită corelaţie între reglementarea din Codul penal şi caracteristicile fenomenului infracţional din perioada respectivă. având numeroase influenţe din legislaţia penală franceză. Observăm aşadar că legiuitorul de la 1864 a reglementat apărarea libertăţii persoanei prin intermediul a patru articole din cod încercând să detalieze ceva mai mult. Prin comparaţie cu reglementarea actuală. 273 erau prevăzute modalităţile agravate: durata sechestrării mai mare de o lună. În schimb era reglementată prin text separat o modalitate agravată. calitatea de rudă apropiată a victimei. în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. în cea de la 1864 modalităţile agravate erau prevăzute printr-un articol separat. transportarea peste graniţă a celui sechestrat. 272. faptele de vătămare a libertăţii persoanei.Vizitati www. acordându-se astfel o atenţie deosebită acestei categorii de persoane. durata acesteia nefiind unicul criteriu de apreciere a pericolului social. Codul de procedură penală. alegerea parlamentului. cum ar fi: Codul civil (1862). democratice. Alături de alte prevederi legislative. a egalităţii în faţa legii. considerând că atingerea adusă libertăţii persoanei poate fi foarte gravă şi dacă se limitează la 10 zile. într-o anumita ierarhie a pericolului social. Realităţile actuale au dus apariţia necesităţii protejării în mod special şi a altor categorii de persoane. recluziunea de la 5 la 10 ani. şi chiar atunci când discutăm despre gravitatea unei fapte de lipsire de libertate în mod ilegal durata contribuie într-o măsură variabilă la stabilirea acestuia în raport şi de alte detalii ale speţei. Primul Cod penal al României moderne a fost cel elaborat în 1864. În Codul penal din 1864 privarea de libertate în mod ilegal era prevăzută sub denumirea de “sechestrare de persoane” în art.tocilar. În art. a consacrat o serie de principii precum: principiul legalităţii pedepsei. În art. principiul dreptului de apărare. în special Proclamaţia de la Islaz (9/12 iunie 1848).274 era prevăzută o atenuare de pedeapsă când lipsirea de libertate a încetat înainte de împlinirea a 10 zile. iar pentru modalităţile agravate. cursuri si referate postate de utilizatori. recluziunea de la 5 la 10 ani.a. Pentru modalităţile simple pedeapsa era închisoarea de până la 2 ani. s. Fapta săvârşită în modalitatea simplă era sancţionată cu pedeapsa închisorii până la 2 ani.ro ! Arhiva online cu diplome. iar în art. sufragiu universal.

ro ! Arhiva online cu diplome. în orice alt mod. în timpul sechestrării. ori dacă s-a întrebuinţat în contra ei violenţă sau tortură. infracţiunea tip.Vizitati www. 3.492). 493. Cartea a II-a – “Crime şi delicte în special” Cartea a III-a – “Contravenţii” Cartea a IV-a – “Punerea în vigoare a Codului Penal” Codul Carol al II-lea incrimina privarea de libertate în mod ilegal tot sub denumirea de “sechestrare de persoane” în art. În reglementarea anterioară. legitim sau natural. Codul penal anterior conţinea incriminări speciale în dispoziţiile art. 5. 6. din faptul sechestrării victimei.” În art. transportarea peste graniţă a celui sechestrat). privează de libertate o persoană. 4. iar în articolul 493 formele agravate ale faptei. iar în art. multe dintre acestea regăsindu-se şi astăzi în Codul penal. comite delictul de sechestrare de persoane şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 la 6 luni. sechestrează sau. Pedepsirea pentru modalitatea simplă era de la 3 la 6 luni închisoare (art. aceasta datorită apariţiei unor noi realităţi sociale. persoana sechestrată a fost transportată peste frontieră. Articolul 492 prevedea: „Acela care. nu aduce la cunoştinţa autorităţii competente această reţinere. sechestrarea s-a executat de către o persoană care a simulat prin orice mijloc o calitate oficială sau a întrebuinţat vreun ordin falsificat al autorităţii publice. faptul s-a comis asupra unui ascendent sau descendent. în mod ilegal reţine. sechestrarea s-a comis prin întrebuinţarea de arme. calitatea de rudă apropiată a victimei. cursuri si referate postate de utilizatori. deţine.” Unele dintre împrejurările agravante din Codul anterior nu au mai fost reţinute în noul cod (durata sechestrării mai mare de o lună. frate sau soră.tocilar. deşi. utilizându-se o altă tehnică de organizare a acestora pe articole şi secţiuni. când: 1. 456Pagina 19 din 60 . îndreptăţit a reţine o persoană. În ceea ce priveşte privarea de libertate prin răpire. sechestrarea a ţinut mai mult de o lună. iar pentru modalităţile agravate închisoare de la 5 la 10 ani. 2. libertatea individuală ca valoare socială era protejată printr-o serie de infracţiuni. modalităţile agravate astfel: „Delictul prevăzut în articolul precedent se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 5 la 10 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care. 492 era prevăzută aşadar. sau tratamentului la care a fost supusă. a rezultat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia. soţ. 492 în forma simplă.

cursuri si referate postate de utilizatori. aceasta era prevăzută ca infracţiune în cadrul capitolului intitulat „Delicte contra stării civile. Iată că anumite forme ale vătămării libertăţii persoanei erau prevăzute şi considerate ca forme de vătămare a relaţiilor de familie. infracţiunile de fals. Ed. etc. Atlas Lex. cu pedepse variind de la 6 luni până la 12 ani închisoare. I. O caracteristică şi o deosebire importantă faţă de reglementarea actuală era întâlnită în codul anterior în ce priveşte incriminarea răpirii (care actualmente este incriminată ca o modalitate agravantă a lipsirii de libertate în mod ilegal). Molnar. A. Gh. V. observându-se o anumită evoluţie în timp a prevederilor legale prin corelarea acestora cu necesităţile societăţii prin intermediul unor politici penale actualizate. a fost creat Institutul Român pentru Drepturile Omului (Legea nr. Nistoreanu.2 Începând cu anul 1989. abandonul de familie şi abuzul de drept de corecţiune”. organizaţii neguvernamentale care şi-au propus să militeze pentru promovarea. rămânând în vigoare până la 1 ianuarie 1969. 9/1991). În concluzie. 459 (titlul privitor la delictele contra familiei). în ţara noastră s-a desfăşurat un proces intens de modificare a legislaţiei penale pentru a fi adusă la nivelul standardelor internaţionale. p.tocilar. Boroi. Codul penal adoptat la 21 iunie 1968 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 cuprinde două părţi: Partea generală ce conţine norme cu caracter de principii generale privind scopul legii penale şi aplicarea acesteia în spaţiu şi timp. Dobrinoiu. Astfel. 2. instituţia infracţiunii şi instituţiile colaterale ale acesteia.Partea generală. Codul penal din 1937 a fost revizuit şi republicat în 1948 şi supus ulterior unor serii de modificări şi completări.Vizitati www. cele contra păcii şi omenirii.ro ! Arhiva online cu diplome. căruia i s-au alăturat numeroase asociaţii. Drept penal . Infracţiuni contra libertăţii persoanei prevăzute în diverse legislaţii europene I. instituţia răspunderii penale şi sancţiunile de drept penal. 30 2 Pagina 20 din 60 . respectarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. putem spune că legiuitorul penal român are o anumită tradiţie în ce priveşte infracţiunile contra libertăţii persoanei. Pascu. 1996. Partea specială grupează cele mai importante categorii de infracţiuni contra autorităţii.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În cele ce urmează ne propunem să efectuăm o trecere comparativă prin mai multe legislaţii europene, mai vechi sau mai noi, pentru a observa caracteristicile generale ale reglementărilor privind apărarea libertăţii individuale a persoanei. CODUL PENAL GERMAN 1870 Secţiunea XVIII Crime şi infracţiuni împotriva libertăţii individuale3 Art.234: Va fi pedepsită prin muncă silnică, sub acuzaţia de răpire, orice persoană care prin viclenie, ameninţare sau violenţă va pune stăpânire pe o persoană, fie pentru a o abandona în suferinţă, fie pentru a o obliga la servitute sau iobăgie, fie pentru a o înrola în servicii militare sau marine în străinătate. Observăm aici în primul rând caracteristica sancţionatorie a textului de lege ca şi caracterizarea infracţiunii de un scop fără de care fapta nu ar constitui infracţiune. Aşadar, în reglementarea de faţă simpla lipsire de libertate nu prezintă un pericol social atât de grav încât să fie nevoie de o sancţiune penală în acest sens, ci fapta trebuie să fie săvârşită în scopul abandonului în suferinţă, servituţii iobăgiei sau înrolării în servicii militare sau marine străine. Art.234 a, alin. 1: Va fi pedepsit prin muncă silnică, sub acuzaţia de răpire, orice individ care prin viclenie, ameninţare sau violenţă va atrage o persoană în afara domeniului de aplicare a prezentei legi sau o va determina să nu se supună la aceasta, sau o va împiedica să revină la aceasta şi astfel va expune persoana respectivă la pericolul de a fi persecutată din motive politice şi o va determina, din această cauză, şi în mod contrar principiilor drepturilor fundamentale ale statului, să suporte prin violenţă sau prin măsuri arbitrare o atingere a integrităţii persoanei sale sau a vieţii sale, o privare a libertăţii sau un prejudiciu important în situaţia sa profesională sau economică. alin. 2: Se va pronunţa o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin trei luni dacă sunt circumstanţe atenuante. alin. 3: Va fi pedepsită cu închisoarea orice persoană care va pregăti o asemenea infracţiune.
3

Les codes penaux europeenes, vol.III,Paris, 1970 p.34.
Pagina 21 din 60

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Acest articol apără cetăţeanul de vătămarea libertăţii sale fizice cauzate ca urmare a unui vicleşug, şi anume prin scoaterea în afara aplicării acestei legi pe motive politice ducând ulterior la persecuţii asupra acesteia şi la atingeri nu numai ale libertăţii de mişcare ci şi ale vieţii private. Art.235, alin. 1: Va fi pedepsit cu închisoarea orice individ care prin vicleşug, ameninţare sau violenţă va răpi un minor de la părinţi, tutore sau curator. alin.2: Va fi pronunţată o amendă dacă există circumstanţe atenuante. alin.3: Va fi pronunţată o pedeapsă cu muncă silnică de până la maxim zece ani când faptul va fi fost comis în vederea folosirii minorului pentru cerşetorie sau în scopuri ori activităţi lucrative (aducătoare de câştiguri) imorale. Se remarcă şi aici protecţia acordată minorilor printr-o pedeapsă mai aspră şi de asemenea printr-o circumstanţă agravantă care protejează minorul împotriva folosirii sale în scopul obţinerii de câştiguri ilicite din cerşetorie sau alte activităţi. Art.236, alin. 1: Va fi pedepsit la muncă silnică de maximum zece ani orice individ care prin vicleşug, ameninţare sau violenţă va răpi împotriva voinţei sale o persoană de sex feminin pentru o lăsa pradă dezmăţului, pedeapsa cu închisoarea în cazul în care răpirea a avut loc pentru a determina victima să contracteze căsătoria. alin. 2: Urmărirea va avea loc numai în cazul depunerii unei plângeri. Iată în acest caz o circumstanţă agravantă pe care Codul penal român a introdus-o abia recent, şi anume lipsirea de libertate în scopul obligării la practicarea prostituţiei, şi continuă textul legal cu o altă circumstanţă cu pericol crescut, în scopul determinării la contractarea căsătoriei. În această situaţie este protejată şi buna desfăşurare a relaţiilor de familie, în speţă vicierea consimţământului la căsătorie. Art. 237: Va fi pedepsit cu închisoarea orice individ care va lua, cu acordul victimei, dar fără consimţământul părinţilor săi, tutorelui sau curatorului, o persoană de sex feminin, minoră, necăsătorită pentru a o deda dezmăţului sau pentru a o determina să contracteze căsătoria. Acest articol caută să protejeze persoanele de sex feminin minore împotriva abuzurilor din partea anumitor indivizi care ar putea profita de posibilitatea de a le convinge
Pagina 22 din 60

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

uşor la activităţi imorale sau să le forţeze încheierea unei căsătorii. Această prevedere reprezintă o infracţiune de „seducţie” dar care, în mod particular, este coroborată cu lipsirea de libertate. Art. 239, alin. 1: Va fi pedepsit cu închisoarea sau va primi amendă orice persoană care în mod voluntar şi ilicit va fi sechestrat o persoană sau va fi privat-o de libertatea individuală. alin. 2: Va fi pronunţată o pedeapsă la muncă silnică de zece ani cel mult în cazul în care privarea libertăţii va fi depăşit o săptămână sau dacă în urma acesteia în mod direct sau ca urmare a unui tratament îndurat, victima are leziuni corporale grave. alin. 3: O pedeapsă la muncă silnică de trei ani cel puţin va fi pronunţată în cazul în care privarea libertăţii sau tratamentul îndurat vor provoca moartea victimei. Dacă sunt circumstanţe atenuante importante pedeapsa va fi închisoarea de trei luni cel puţin. Art. 239 a, alin. 1: Va fi pedepsit prin muncă silnică de trei ani cel puţin orice individ care în vederea cererii unei răscumpărări va răpi un copil care aparţine aproapelui sau îl va priva de libertatea sa. alin.2: Orice minor de până la 18 ani va fi considerat copil în termenii prezentei dispoziţii. Din cele prezentate putem să observăm că legea germană denumeşte lipsirea de libertate „răpire” şi îi consacră o reglementare bogată care detaliază în concret multe aspecte pe care le poate îmbrăca această infracţiune. Lipsirea de libertate fizică a persoanei conform legii germane îmbracă multiple forme de materializare incluzând şi fapte de punere în sclavie, ameninţare, de asemenea fapte care aduc atingere siguranţei naţionale, bunului mers al justiţiei, sau care aduc atingere bunului mers al vieţii sociale şi ordinii publice. Tehnica de reglementare face dificilă o privire de ansamblu asupra acestor texte care reglementează vătămările aduse libertăţii persoanei, încercând chiar să prevadă anumite concursuri cu alte infracţiuni şi căutând să statueze un tratament particular.

Pagina 23 din 60

434: Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu o amendă de la 26 de franci la 200 cei care. În cazul Codului belgian se pune accentul doar pe arestarea nelegală a unei persoane. Paris. Art. CODUL PENAL BULGAR 1951 Capitolul IV Privarea de libertate5 Art.Vizitati www. 4 5 Les codes penaux europeenes.tocilar.79. vor fi arestat sau provocat arestarea sau închiderea unei persoane oarecare. vol. Idem. 436: Dacă arestarea ilegală şi arbitrară a durat mai mult de o lună. CODUL PENAL BELGIAN 1867 Capitolul IV Atentate contra libertăţii individuale şi inviolabilităţii domiciliului comise de persoane particulare4 Art. aceasta constituind singura modalitate de lipsire de libertate pedepsită de legea belgiană. ilegală şi arbitrară. p. 156: Privarea de libertate aplicată ilegal cuiva se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu muncă corectivă.ro ! Arhiva online cu diplome.III. Privarea de libertate aplicată printr-un mijloc crud şi periculos pentru sănătatea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani. 435: Pedeapsa va fi închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi amenda de la 50 la 300 de franci dacă închiderea persoanei. cursuri si referate postate de utilizatori. Art. vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la 5 ani şi o amendă de la 100 la 500 de franci.56. va fi durat mai mult de 10 zile. 1970. fără ordinul autorităţilor constituite şi în afara cazurilor unde legea permite sau ordonă arestarea sau închiderea persoanelor particulare. Pagina 24 din 60 . p.

să suporte sau să se abţină de la ceva. va fi pedepsit cu privarea de libertate până la 3 luni sau muncă corectivă până la 6 luni. 158: Cel care ia acasă un copil abandonat sau rătăcit cu o vârstă mai mică de 7 ani şi nu a anunţat în două săptămâni poliţia locală. cursuri si referate postate de utilizatori. 261: Idem. Cel care. Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celui care duce sau supraveghează în mod conştient o persoană cunoscută ca fiind sănătoasă într-un azil de nebuni.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Art. obligă o persoană să facă. Legea bulgară pune accent după cum se poate observa mai mult pe protecţia copilului. p. sau destăinuirea unor fapte care ţin de viaţa privată sau care obligă o persoană să facă. pedeapsa va fi privarea de libertate de la 2 la 5 ani. 157: Cel care aduce sau supraveghează în mod conştient la el în casă copilul aproapelui cu vârsta mai mică de 14 ani şi nu-l încredinţează părinţilor sau tutorelui va fi pedepsit prin privarea de libertate de până la un an. Art. Pagina 25 din 60 6 . ameninţare sau înşelăciune sau într-un scop egoist sau imoral. să suporte sau să se abţină să facă ceva. incluzând în sfera vătămărilor contra libertăţii persoanei şi fapte care aduc atingere relaţiilor de familie. 260: Se pedepseşte cu amendă sau detenţie simplă ori închisoare de cel mult doi ani: 1. CODUL PENAL DANEZ 1930 Crime şi delicte împotriva libertăţii personale6 Art. Reglementarea este succintă dar are o sferă de acoperire extinsă deoarece forma simplă este statuată printr-o exprimare generală: „privarea de libertate aplicată ilegal cuiva”. părinţii sau tutorele. ameninţând că denunţă sau dezvăluie un fapt pedepsibil. Dacă acest delict este comis prin violenţă. prin daune aduse bunurilor. numai în cazul în care această constrângere nu poate fi considerată ca justificată cu forme în regulă de circumstanţele la care se raportează ameninţarea. Art. privează de libertate sau printr-o falsă acuzare de a fi comis un act pedepsibil sau infamant.102.Vizitati www. 2. Cel care printr-un act de violenţă sau prin ameninţarea cu un astfel de act. sau care emite acuzaţii veridice despre acte infamante.

pedeapsa va fi închisoarea de la unu la 5 ani. Legea daneză reglementează şi ea mai mult cu titlu general lipsirea de libertate. să suporte sau să se abţină de la a face ceva numai dacă această constrângere poate fi considerată a fi justificată cu forme în regulă de circumstanţele la care se raportează ameninţarea. sau prin dezvăluirea unor fapte care ţin de viaţa privată. Urmărirea poate fi oprită la cererea părţii lezate. privarea de libertate sau falsa acuzare de a fi comis un delict sau act infamant. Cel care printr-o neglijenţă gravă cauzează privarea de libertate în modul prevăzut în art. 1. Este inclusă în sfera vătămărilor aduse libertăţii de mişcare a persoanei şi fapta de şantaj.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. detenţia simplă.2 este pasibil de pedeapsa amenzii sau detenţiei simple. în cazul în care sunt circumstanţe atenuante. LEGEA CRIMINALA A GROENLANDEI 1954 Capitolul XVIII . 2. Dacă privarea de libertate a avut loc pentru un scop aducător de bani sau dacă aceasta a fost de lungă durată. Art. sau dacă ea a constat în internarea unei persoane cunoscute ca sănătoasă într-un azil de nebuni.261. p.alin.262: 1. prin daune importante aduse bunurilor. prin violenţe sau ameninţări cu violenţe. să suporte sau să se abţină de la a face ceva.132. prevăzută aici ca o formă a lipsirii de libertate in mod ilegal. sau că emite acuzaţii veridice infamante. 67: 7 Idem. Pagina 26 din 60 . obligă o persoană să facă. 2.ro ! Arhiva online cu diplome.Delicte împotriva libertăţii personale7 Art. Art. 66: Va fi condamnat pentru constrângere ilegală cel care: 1. obligă o persoană să facă.Vizitati www. prin ameninţarea că denunţă sau dezvăluie un delict. 2. considerând că orice faptă de restrângere a libertăţii cuiva prezintă un grad de pericol social ridicat. Cel care privează aproapele de libertate este pasibil de pedeapsa închisorii pe o perioadă putând ajunge până la patru ani sau. De remarcat şi existenţa unei lipsiri de libertate din culpă prezentă în această reglementare: „cel care printr-o neglijenţă gravă”.

o denumire care include în sfera sa mai mult decât simpla restrângere a libertăţii fizice a unei persoane. tortura. insulta (art. infracţiuni contra autorităţilor statului. Legiuitorul face şi în acest caz diferenţa între fapta săvârşită din culpă şi cea săvârşită cu intenţie. CODUL PENAL AL FEDERAŢIEI RUSE 1997 Noul Cod penal al Federaţiei Ruse a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1997 constituind cea mai recentă legislaţie penală europeană. Secţiunea consacrată infracţiunilor contra persoanei este împărţită în 5 capitole rezultând o structură deosebită de cea a legii penale române în vigoare. infracţiuni contra păcii şi securităţii umanităţii. 127). Denumirea sub care întâlnim lipsirea de libertate este aceea de “constrângere ilegală”. ucidere din culpă. infracţiuni economice.ro ! Arhiva online cu diplome. 1. Partea specială este structurată în 6 secţiuni. 2. ba chiar putem spune că în această situaţie şantajul include şi lipsirea de libertate.Va fi condamnat la fel cel care sustrage o persoană de sub autoritatea sau supravegherea părinţilor sau a celui în drept.128). Capitolul următor este consacrat infracţiunilor contra libertăţii. pruncucidere. de exemplu: omor. Va fi acelaşi lucru pentru cel care acţionează cu neglijenţă dacă privarea de libertate a fost de o anumită gravitate sau durată. Pagina 27 din 60 . infracţiuni împotriva forţelor armate. într-o parte generală (cuprinde 104 articole) şi o parte specială (cuprinde 256 articole). provocarea ilegală a avortului. infracţiuni împotriva siguranţei si ordinei publice.Vizitati www. 105-125) . determinarea sinuciderii.129). Codul este structurat după modelul clasic. calomnia (art. internarea ilegală a unei persoane într-un stabiliment psihiatric (art. vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. În primul capitol al acestei secţiuni este tratată materia infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii (art. întrunind şi caracterele unui şantaj.Va fi condamnat pentru privarea de libertate cel care privează în mod intenţionat o persoană de libertate. lipsirea de libertate în mod ilegal (art.130). cinstei şi demnităţii persoanei fiind incriminate: răpirea (art.tocilar. sau persoana care îl ajută să se sustragă de sub autoritatea ori supravegherea acestora. cursuri si referate postate de utilizatori. 126). astfel: infracţiuni contra persoanei.

s. 156). fără ordinul autorităţilor competente şi în afara cazurilor când legea dispune reţinerea suspecţilor.139).” CODUL PENAL MAGHIAR Pagina 28 din 60 . falsificarea documentelor electorale (art. schimbarea nou-născuţilor (art. doar superiorilor care au dat ordinul”.141).157).114 se precizează ca “funcţionarul public. va fi scutit de pedeapsa.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă a eliberat pe cel sechestrat în primele 5 zile din momentul lipsirii de libertate. dacă sechestrarea a durat cel mult o lună. “Crime şi delicte contra lucrurilor publice”. vor fi pedepsiţi: cu recluziunea criminală pe viaţă. fie Constituţiei. cursuri si referate postate de utilizatori. libertatea religioasă (art. va fi condamnat la pedeapsa degradării civice.142). refuzul informării cetăţeanului şi împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art.149) .152). 148). împiedicarea activităţii legitime a jurnaliştilor (art. adopţia ilegală şi divulgarea secretului adopţiei (art. Capitolul I din Titlul al II-lea cuprinde secţiunea denumită “Arestarea ilegală şi sechestrarea de persoane” în care incriminează la art. Ultimul capitol este cel consacrat infracţiunilor contra familiei şi minorilor: traficul de minori (art.143). cu închisoarea de la 2 la 5 ani.137).146-147). încălcarea normelor privind securitatea muncii (art. încălcarea secretului corespondenţei (art. care va fi aplicată.138). în acest caz. dreptul de proprietate intelectuală (art. violarea de domiciliu (art. dacă sechestrarea a durat cel mult o lună. Dacă totuşi motivează ca a acţionat în baza ordinelor superiorilor. cu recluziunea criminală de la 10-20 ani.Vizitati www.tocilar. fie altor drepturi civice ale unuia sau ale mai multor cetăţeni. abandonul de familie (art. 341 pe “cei care arestează sau sechestrează persoane. 136). agentul sau angajatul guvernamental care dispune săvârşirea sau săvârşeşte acte arbitrare sau de natura a aduce atingere fie libertăţii individuale.a. După capitolul consacrat infracţiunilor contra imunităţii şi libertăţii sexuale a persoanei urmează cel de-al IV-lea capitol referitor la infracţiunile contra drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului şi cetăţeanului: încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor (art. LEGISLAŢIA PENALĂ FRANCEZĂ Infracţiunea de privare de libertate a unei persoane este incriminată în legislaţia penală franceză în capitolul al III-lea din Titlul I. libertatea întrunirilor (art. Secţiunea a II-a intitulată “Atentate la libertate” la art. atingerea adusă imunităţii vieţii private a persoanei (art.140).153).

răpirea unui minor.ro ! Arhiva online cu diplome. percheziţionarea personală abuzivă. etnic. insulta. 1/1997 Giulio Crivellari. violarea de domiciliu. cu scopul de a o supune în mod ilegal puterii altuia sau de a o aduce într-o stare mizeră. LEGISLAŢIA PENALĂ SPANIOLĂ Potrivit legislaţiei penale spaniole sunt incriminate răpirea unui minor. violarea libertăţii de conştiinţa şi de credinţă religioasă. răpirea. ameninţarea9.. ar sustrage un minor de la autoritatea căreia îi este încredinţat în mod legal sau de la cel care exercită pe drept supravegherea minorului. calomnia. sechestrarea unei persoane săvârşită de un funcţionar public. fapta celui care ar ameninţă pe oricine sau pe familia acestuia cu un rău. violenţe împotriva membrilor unui grup naţional. În cadrul infracţiunilor contra libertăţii şi onoarei persoanei sunt incriminate cu următoarele fapte: constrângerea.P. cu intenţie. violenţa împotriva persoanei.tocilar. rasial sau religios. infracţiunile contra regulilor privind intervenţia medicală. violarea de secrete personale. nesocotirea respectului datorat morţilor. 8 9 Iosif Ionescu. nr. CODUL PENAL ITALIAN Codul penal al Italiei este structurat în trei părţi: “Despre infracţiuni în general”. R. vol. 1991 Pagina 29 din 60 . infracţiunile contra libertăţii şi onoarei persoanei8. Codul penal maghiar incriminează infracţiunile contra persoanei în capitolul XII: infracţiunile contra vieţii. Il codice penale per il Regno d’Italia. Sunt considerate infracţiuni de legea penală olandeză faptele celui care transportă o persoană în afara graniţei. Codul penal maghiar – Partea specială. cercetarea medicală şi contra drepturilor de auto-determinare medicală. ar săvârşi un delict contra persoanei. violarea secretului corespondenţei. V. “Delicte în special” şi “Contravenţiile”. În capitolul al III-lea intitulat “Despre delictele contra libertăţii individuale” sunt prevăzute ca fapte penale: sechestrarea persoanei săvârşită de un particular. pedeapsa funcţionarului public care acţionează pentru un scop propriu. integrităţii corporale şi sănătăţii. abuzul de forţă împotriva persoanei aflată în închisoare sau arestată. precum şi fapta celui care. violarea libertăţii persoanei.Vizitati www.D. traficul de carne vie. contra demnităţii şi a proprietăţii. cursuri si referate postate de utilizatori.

de faptul că infracţiunea contra persoanei se realizează. persoanei fizice trebuie să-i fie garantată posibilitatea de a se deplasa şi activa în conformitate cu interesele sale şi nimănui nu-i este permis să-i răpească această libertate. Cu excepţia limitărilor prevăzute explicit sau implicit de normele juridice. a libertăţii şi demnităţii sale această infracţiune se caracterizează printr-un ridicat grad de pericol social. fapta prin care libertatea este încălcată direct. fapta care constituie infracţiune este “lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal”. Privarea de libertate prezintă pericol social şi pentru că provoacă un sentiment de incertitudine şi de nesiguranţă atât pentru relaţiile individuale cât şi pentru cele sociale care se găsesc ameninţate de perturbaţii datorită nesocotirii liberei iniţiative de acţiune a membrilor colectivităţii. Secţiunea 2 CONDIŢII PREEXISTENTE ALE INFRACŢIUNII Pagina 30 din 60 . de regulă. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal fiind o infracţiune împotriva persoanei.tocilar. imediat şi evident.1 Cod Penal.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente şi are o frecvenţă deseori mai ridicată în raport cu alte categorii de infracţiuni.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 COD PENAL Secţiunea 1 CONCEPT ŞI CARACTERIZARE Libertatea persoanei constă în posibilitatea fiecărui membru al societăţii de a se deplasa nestingherit astfel încât să se poată manifesta potrivit voinţei sale în cadrul vieţii sociale. iar pe de altă parte. determinat pe de o parte de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări pe care le poate avea pentru comunitate săvârşirea acestei infracţiuni. având astfel loc nesocotirea unui atribut fundamental al persoanei – libertatea sa fizică şi de acţiune. 189. alin. Potrivit art. Capitolul II CONTINUTUL JURIDIC AL INFRACTIUNII DE LIPSIRE DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL IN MODALITATEA SA TIPICA PREVAZUTA IN ART. 189 ALIN.

Normala formare.Vizitati www. fiind subsecvente unele altora. desfăşurare şi dezvoltare a relaţiilor sociale legate ocrotirea juridică a valorilor sociale sus arătate. folosind şi mijloacele dreptului penal. Obiectul juridic special În cadrul grupului de infracţiuni contra persoanei procesul de concretizare a obiectului juridic se amplifică şi se diversifică în sensul că fiecărei infracţiuni. poate fi considerat ca încălcat ori de câte ori se produce o infracţiune contra persoanei. adică în principalele sale atribute. Infracţiunile contra persoanei prezintă. 1. ci într-o permanentă interdependenţă. sau unora dintre ele le este proprie. conceptul general de libertate sinonim cu posibilitatea de alegere. Pentru fiecare din infracţiunile contra persoanei relaţiile sociale despre care am amintit mai sus. un ridicat grad de pericol social. Apărarea persoanei prin dispoziţiile cuprinse în Titlul II al Părţii Speciale a Codului penal priveşte pe omul considerat multilateral. determinat. Putem spune că obiectul juridic generic al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este persoana privită ca o entitate în jurul căreia se ţes o serie de drepturi personale fundamentale.1.ro ! Arhiva online cu diplome. iar pe de altă parte. pe de o parte. În cazul Pagina 31 din 60 . de importanţa relaţiilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări pe care le pot avea pentru societate aceste infracţiuni. ca obiect juridic. cursuri si referate postate de utilizatori. în general. care se subsumează valorii sociale fundamentale. componentă a grupului. de faptul că infracţiunile contra persoanei se realizează de obicei prin folosirea unor mijloace sau procedee violente şi au frecvenţa deseori mai ridicată în raport cu alte categorii de infracţiuni.2. Aşadar. constituie un obiect juridic generic.tocilar.Obiectul infracţiunii 1. depinzând unele de altele. atribute care nu pot fi privite separat. comună întregului grup: persoana. o valoare socială specifică. o entitate fizica în continuă mişcare şi transformare în cadrul unui itinerariu propriu care nu poate fi modificat în mod arbitrar de vreo altă persoană. nu ar fi posibilă fără combaterea eficace. comun acestor infracţiuni. pentru că a alege înseamnă a-şi da acordul cu privire la o anumită faptă. Obiectul juridic generic Relaţiile sociale a căror formare şi desfăşurare este legată de persoana fizică şi drepturile personale imateriale ale acesteia reprezintă obiectul juridic al tuturor infracţiunilor contra persoanei. a tot ceea ce este primejdios sau vătămător pentru existenţa umană. 1. decurgând unele din altele.

Astfel. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se va afla în concurs cu una sau mai multe dintre infracţiunile care apără aceste valori. Obiectul material Unele infracţiuni presupun. corpul acesteia devine indiscutabil obiectul material al infracţiunii de lipsire de libertate. se răsfrâng asupra unui drept subiectiv legat de persoana victimei se admite.Vizitati www. prin care se săvârşeşte fapta de lipsire de libertate. în condiţiile concrete de săvârşire a faptei. care nu constituie prin ele însele o infracţiune. fizică. pe lângă obiectul juridic. valoarea socială ocrotită prin incriminare se exprimă printr-o entitate materială. sănătatea sau integritatea corporală a victimei. Sunt însă cazuri când. fără de care nu poate fi concepută nici o faptă penală. În numeroase cazuri. sau care pun în pericol viaţa. în genere. dacă relaţiile sociale.189.3. în cadrul modalităţilor agravate. infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal valoarea socială concretă care face obiectul protecţiei penale este libertatea persoanei. integritatea corporală ori sănătatea victimei. În fine. Când însă viaţa. sunt ameninţate sau chiar vătămate şi alte grupuri de relaţii sociale. iar atingerea adusă celei dintâi se realizează printr-o acţiune sau inacţiune îndreptată nemijlocit asupra sau împotriva acestei entităţi materiale. a căror existenţă şi bună desfăşurare sunt condiţionate de manifestarea neştirbită a libertăţii de deplasare şi acţiune a persoanei fizice. adiacent periclitate sau vătămate nu sunt ocrotite penal ca infracţiuni de sine stătătoare sau ca modalităţi agravate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. şi un obiect material.tocilar. atunci ele vor fi avute în vedere ca circumstanţe care particularizează cazul şi permit o corectă individualizare a sancţiunii.ro ! Arhiva online cu diplome. că nu există un obiect material. Dacă ţine seama însă că acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii este îndreptată contra libertăţii fizice a subiectului pasiv.2 al art. În cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal întrucât urmările acţiunii sau inacţiunii. Obiectul juridic special al lipsirii de libertate în mod ilegal este restrâns la acele relaţii sociale. Pagina 32 din 60 . prevăzute în dispoziţia din alin. periclitate prin modul în care fapta este comisă. Când fapta este săvârşită în modalitatea agravată a supunerii la suferinţe. lucru sau persoană. corpul acestuia devine obiectul material al infracţiunii. sunt apărate adiacent şi relaţiile sociale privitoare la viaţa. 1. integritatea corporală ori sănătatea victimei au fost efectiv vătămate. cursuri si referate postate de utilizatori.

De asemenea.Subiecţii infracţiunii 2.1. Aşadar la comiterea faptei.ro ! Arhiva online cu diplome. 2. una din modalităţile agravate ale faptei fiind chiar săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană. Exista însă şi o situaţie când subiectul activ este calificat. în această situaţie putem considera că avem un obiect material în cazul în care vătămările aduse nu întrunesc elementele constitutive ale unei alte infracţiuni. soţ. şi anume în cazul ultimei modalităţi agravate. şi căutăm să vedem şi să descoperim care este vătămarea adusă acestei valori de către o eventuală faptă. în cazul nostru persoana fizică. fiind absorbite în conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. atunci când fapta este comisă de o persoană ce face parte dintr-un grup organizat. iar o eventuală circumstanţă de acest gen nu ar contribui decât la individualizarea pedepsei. Participaţia Norma penală nu condiţionează calitatea de autor al faptei de lipsire de libertate de îndeplinirea din partea acestuia a vreunei cerinţe anume. în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal există obiect material în situaţia în care acţiunea sau inacţiunea se realizează şi se răsfrânge în mod direct asupra victimei. ignorând de Pagina 33 din 60 . Trebuie să ne gândim că în general o persoană în momentul când cineva încearcă să o răpească sau să o imobilizeze opune rezistenţă. În cazul acestei infracţiuni nu trebuie să existe o calitate specială pentru subiectul activ pentru că restrângerea libertăţii unei persoane este întotdeauna o faptă gravă. fără să-i schimbe încadrarea juridică. lipsirea de libertate făcută prin imobilizarea totală a unei persoane presupune o serie de suferinţe fizice inerente acestei situaţii şi care fac parte din conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. deoarece devine implicit o formă agravată.Vizitati www. Aşadar. condiţionat. se va ţine seama de aceasta la individualizarea pedepsei (de exemplu: părinte. Participaţia este posibilă la această infracţiune sub forma coautoratului. făptuitorul în acest caz folosind de cele mai multe ori forţa exprimată prin loviri sau violenţe. creditor într-un proces etc.Subiectul activ. cu un pericol social sporit.). Când protejăm o valoare socială ne îndreptăm atenţia asupra purtătorului acestei valori. Dacă subiectul activ are însă vreo calitate care a înlesnit săvârşirea faptei. rezultă de aici că forma simplă a infracţiunii nu poate fi deci săvârşită în coautorat. cursuri si referate postate de utilizatori. instigării sau complicităţii.tocilar.

condamnând chiar discriminarea de orice natură. 3. ci de tratament juridic special aplicat unei situaţii particulare.Vizitati www. pentru ca modalităţile agravate sunt parte integrantă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. în condiţiile unei circumstanţe agravante.. În alţi termeni. Cât priveşte victima. subiect pasiv al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este persoana căreia îi este restrânsă libertatea. origine socială.2. Acest lucru se desprinde şi din reglementările internaţionale care consacră drepturi egale pentru toate fiinţele umane de pe Pământ. suntem în situaţia prevăzută de alin. subiect pasiv decât omul în viaţă. Subiectul pasiv Subiectul pasiv al infracţiunii este acea persoană titulară a valorii sociale căreia i s-a adus atingere prin săvârşirea faptei penale. pentru toţi în acelaşi fel. vârstă. etc. au dreptul la libertate în mod egal şi la protecţia acesteia prin toate mijloacele de drept existente într-un sistem. Orice persoană este apărată de legea penală în acelaşi mod şi nimeni nu are dreptul la un tratament preferenţial.2 al art. Atunci când victima este un minor. După cum se observă şi în cazul subiectului pasiv nu ne referim la o anumită categorie de persoane pentru că toate persoanele. Din acest lucru deducem şi caracterul de maximă importanţă al acestei valori sociale şi nevoia protejării sale în mod impersonal. se va ţine seama de relaţiile care existau între aceasta şi făptuitor în cazul individualizării pedepsei. Subiectul pasiv al infracţiunii nu se identifică cu persoana dăunată prin comiterea infracţiunii care este subiect pasiv de drept civil.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. indiferent de vârstă. pentru că orice membru al societăţii este titular al unor valori sociale ocrotite de legea penală. naţionalitate. indiferent de sex. persoană care a suferit răul produs prin săvârşirea infracţiunii.189. chiar iresponsabilă. în sensul existenţei unor circumstanţe agravante sau atenuante. însă. infracţiune care privită în ansamblu are subiect pasiv necalificat. cursuri si referate postate de utilizatori. cele mai multe ori subiectul activ. 2. În această situaţie nu putem vorbi de un subiect pasiv calificat al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În principiu subiect pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană fizică. referindu-ne în mod special la fapta propriu-zisă şi la pericolul său social.Condiţii de timp şi loc Pagina 34 din 60 . Nu poate fi.

dacă victima. Fapta în formă continuată este considerată mai gravă decât fapta în formă simplă. legiuitorul necondiţionând fapta de momentul existenţei sale în timp. Acest ansamblu de circumstanţe este alcătuit dintr-o serie de condiţii şi mijloace care favorizează. Editura Didactică şi Pedagogică. p. indiferent de durata în timp. de exemplu. nu l-a putut îndeplini datorită lipsirii ei de libertate. s-a considerat ca lipsirea de libertate în mod legal trebuie să dureze un interval de timp suficient ca victima să fie împiedicată în mod efectiv să se deplaseze şi să acţioneze în conformitate cu voinţa sa. 10 Pagina 35 din 60 . trăsăturile esenţiale şi conţinutul acesteia putânduse realiza în orice loc. 1976.tocilar.98.ro ! Arhiva online cu diplome. Nu se poate săvârşi o infracţiune în mod atemporal sau perpetuu. o faptă a omului. Orice faptă a unui individ este săvârşită în cadrul unui ansamblu de circumstanţe fără de care. cursuri si referate postate de utilizatori. momentul existenţei în timp fiind o caracteristică indivizibilă a oricărei infracţiuni. Determinarea locului săvârşirii infracţiunii se face potrivit dispoziţiilor Oliviu Augustin Stoica. când victima este împiedicată să ajungă într-un loc. Infracţiunea. locul săvârşirii infracţiunii nu influenţează asupra existenţei infracţiunii. provoacă uneori pe făptuitor să realizeze fapta respectivă. ajută. De principiu. Timpul constituie o caracteristică a oricărei activităţi. „Drept penal – Partea Specială”. toate însă trebuie să fie prevăzute de legea penală. O lipsire de câteva secunde sau minute nu ar putea constitui o lipsire efectivă a persoanei de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona potrivit voinţei sale decât în mod excepţional. Condiţiile de săvârşire a unei infracţiuni pot fi indispensabile existenţei faptei sau pot constitui numai elemente ale existenţei unor circumstanţe agravante sau atenuante. într-un anumit moment când interesele sale cer negreşit prezenţa sa acolo. Bucureşti. De aceea. de cele mai multe ori. se plasează totdeauna în spaţiu.Vizitati www. având de efectuat un anumit act (prezentarea la un concurs a cărui desfăşurare este stabilită la o anumita oră). În cadrul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal timpul săvârşirii infracţiunii nu prezintă un interes deosebit sub aspectul existenţei şi pedepsirii faptei. se realizează într-un anumit loc. astfel că orice faptă care se încadrează în textul de lege incriminator constituie infracţiune indiferent de momentul realizării sale în timp. singura diferenţă făcându-se în momentul individualizării pedepsei de către instanţa de judecată. în raport cu orice infracţiune se pune problema de a determina locul comiterii acesteia. această faptă nici nu se poate realiza 10. Astfel. fiind o activitate umană.

art. Pagina 36 din 60 .143 Cod penal şi ajută la stabilirea competenţei teritoriale a organelor judiciare în soluţionarea oricărei cauze concrete şi a aplicării dispoziţiilor legale în sancţionarea făptuitorului. pentru că legea penală nu apără persoana secvenţial. acest element nu condiţionează existenţa faptei. indiferent de locul unde se află în acel moment.Vizitati www. ci în mod permanent şi pentru orice situaţie.ro ! Arhiva online cu diplome. În plus. aceasta putându-se realiza în orice moment.tocilar. În cazul infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal însă. Locul reprezintă ca şi timpul săvârşirii infracţiunii un element de fapt indisolubil de existenţa unei fapte. locul săvârşirii faptei este un factor de influenţare a pericolului social al faptei în concret. cursuri si referate postate de utilizatori.

) sau. continuându-şi drumul şi ducând-o pe aceasta într-un loc ascuns).Vizitati www. situaţie în care de multe ori putem avea şi un concurs de infracţiuni (de exemplu: lipsire de libertate şi vătămare corporală). Activitatea fizică poate fi reprezentată de o comportare umană activă (pozitivă. cursuri si referate postate de utilizatori. poate utiliza de asemenea constrângerea care poate fi fizică (în varianta no-violentă: închide persoana într-o încăpere) sau morală (ameninţă victima cu o faptă dăunătoare pentru sine. de asemenea. Verbum regens în cazul acestei infracţiuni este expresia „lipsirea de libertate”. sunt duse către destinaţii necunoscute. animată sau neanimată. sechestrate şi apoi obligate la cu totul alte munci sau servicii în beneficiul făptuitorului. Latura obiectivă a infracţiunii 1. Secţiunea III CONŢINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACŢIUNII 1. fapta poate fi săvârşită şi prin rămânerea în pasivitate a făptuitorului. prin omiterea lui de a acţiona.tocilar. folosită ca un instrument (folosirea unui câine pentru paza celui sechestrat).1. Este nevoie în acest caz să existe o îndatorire legală de a face ceva.189 prin legea 169/2002 încă două Pagina 37 din 60 . Elementul material Prin element material al infracţiunii este desemnată activitatea fizică. o comisiune prin care subiectul activ încalcă îndatorirea de a respecta libertatea de mişcare a unei persoane şi declanşează un proces cauzal de natură să producă o schimbare în lumea externă (rezultă de aici necesitatea limitării ariei de mişcare şi a posibilităţii de a-şi exprima voinţa a unei persoane).ro ! Arhiva online cu diplome. dar în momentul ajungerii la destinaţie a refuzat să oprească şi să lase persoana respectivă să coboare. de a interveni (fapta unei persoane care în timp ce se deplasa cu autoturismul a luat în maşină o altă persoană ce făcea autostopul. manifestarea sub forma unei acţiuni sau inacţiuni interzisă şi descrisă ca atare prin textul incriminator al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Această activitate poate fi realizată de subiectul activ prin folosirea în mod exclusiv şi nemijlocit a propriei sale energii sau cu ajutorul mediat al unei alte energii. În varianta săvârşirii faptei printr-o acţiune făptuitorul poate utiliza forţa. De asemenea. acesta fiind şi motivul pentru care s-a introdus în conţinutul art. conştientă şi voluntară. făptuitorul poate induce în eroare victima (caz des întâlnit în practică atunci când tinere fete sunt ademenite cu promisiuni de serviciu în străinătate. pentru o persoană apropiată tec.

sau înţeapă cauciucurile unui mijloc de transport pentru ca victima să nu poată ajunge într-un loc anumit. circumstanţe agravante care să încadreze juridic aceste noi situaţii apărute în viaţa socială. Concret. contrar voinţei sale. Din momentul în care privarea de libertate nu-şi mai găseşte însă justificare.ro ! Arhiva online cu diplome. va fi săvârşit elementul material al faptei). de a se manifesta conform dorinţelor şi nevoilor proprii. care avusese iniţial un temei legal. spre a face în timp util o reclamaţie ori a depune o cerere. cursuri si referate postate de utilizatori. care. cel mai adesea. răpire. în contextul în care aceasta ar fi dorit să nu se deplaseze. de vreme ce a produs acest rezultat. în esenţă. reprezintă în toate cazurile o abuzivă împiedicare (reţinere) a unei persoane care se deplasa sau obligarea (silirea) unei persoane de a se deplasa. nici cu titlu exemplificativ. astfel că orice acţiune sau inacţiune va constitui elementul material al infracţiunii. Săvârşirea faptei prin modalitatea împiedicării victimei de a merge acolo unde ar fi dorit să ajungă subzistă şi atunci când o persoană este împiedicată sistematic sau într-un anumit moment de făptuitor să intre într-o instituţie unde are acces. sustragere etc.. de o gravitate sporită). Diversitatea derivă din specificul acţiuni comise.tocilar. prin amăgire. cel puţin aparent sau la începutul efectuării ei. Procedeul (mijlocul) utilizat nu condiţionează existenţa elementului material ci fixează doar specificul acţiunii săvârşite. la ora când prezenţa ei acolo era necesară sau ascunde cheia pentru ca victima să nu poată ieşi sau îi ascunde hainele pentru a nu se putea îmbrăca. Dispoziţia legală nu face o enumerare. dacă însă restricţia se menţine şi după restabilirea situaţiei normale.Vizitati www. dar pe lângă această modalitate de limitare a posibilităţii de mişcare. omisiunea prelungită de a reda persoanei libertatea de mişcare echivalează cu realizarea elementului material al faptei (de exemplu cu ocazia unui sinistru mai multe persoane sunt oprite să plece de la locul unde se află datorită pericolelor la care s-ar expune din cauza nesiguranţei căilor de acces spre exterior. Acţiunea de lipsire de libertate este realizată. încetând temeiul legal. Pagina 38 din 60 . fără a fi exclusă posibilitatea ca uneori acţiunea să aibă un caracter licit. fapta poate fi săvârşită şi prin constrângerea victimei de a se mişca. distrugere. Săvârşirea faptei prin omisiune este întâlnită în ipoteza unei privări de libertate. privarea de libertate se săvârşeşte în forme dintre cele mai variate şi în condiţii extrem de diferite. Aceste modalităţi de săvârşire sunt restrângeri ale libertăţii victimei de a se mişca. o îndreptăţire. a modalităţilor de fapt care duc la lipsirea unei persoane de libertate. prin folosirea violenţei fizice sau psihice.

cu ruptură de splină produsă prin comprimarea toracoabdominală. se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. p. Astfel. nu interesează tratamentul la care este supusa victima în timpul privării de libertate. astfel. iar acesta a acceptat posibilitatea producerii rezultatului. când victima este lipsită complet de libertatea de mişcare (de exemplu. imobilizându-l prin apăsarea toracelui cu genunchiul. după care. astfel legat. Drept penal. Cazurile în care se impune luarea măsurii arestării preventive Curtea de Apel Bucureşti.Vizitati www. Pentru existenţa infracţiunii. chiar dacă acesta este deosebit de civilizat. constituie prin el însuşi o infracţiune. l-a trântit pe pat şi. O modalitate aparte de săvârşire a acestei infracţiuni este întâlnită în cazul luării unei măsuri împotriva unei persoane eludându-se dispoziţiile legale.tocilar. Lipsirea de libertate a persoanei poate fi totală. cum ar fi măsura arestării. ca urmare a hemoragiei consecutive traumatismului. conform concluziilor expertizei medicale. l-a dus în pivniţa. Alexandru Boroi. situaţie în care respectiva persoană este indusă în eroare şi de faptul că această măsură este luată de un organ judiciar. pentru a putea determina victima să nu părăsească locuinţa insinuează ca s-ar fi declarat în localitate o epidemie. în urma unor neînţelegeri cu tatăl său. fie poliţie sau parchet. 40/A/1996. În cazul în care mijlocul folosit de făptuitor la realizarea infracţiunii. este legată de un stâlp). Secţia a II-a Penală. Norel Neagu. moartea sa producându-se. R. 3/1996. Culegere de speţe.11 În speţă există concurs de infracţiuni. când i se lasă victimei o oarecare posibilitate de mişcare (de exemplu este încuiată într-un apartament având posibilitatea deplasării dintr-o camera în alta). Valentin Radu-Sultănescu. iar în cazul în care subiectul pasiv este supus unui tratament rău. i-a legat mâinile şi picioarele. iar datorită acestei amăgiri victima a decis să rămână în casă).ro ! Arhiva online cu diplome. Decizia nr.D. sau parţială. îi este restrânsă libertatea de mişcare şi acţiune.P. şi. sau o induce în eroare astfel încât victima să se autoimobilizeze datorită unor reprezentări necorespunzătoare cu realitatea (de exemplu. unde după aproximativ o oră victima a decedat. acest fapt constituie doar o circumstanţă agravantă. cursuri si referate postate de utilizatori. All Beck. Făptuitorul folosindu-se de forţa sa fizică. 183 Cod penal) inculpatul care. deoarece procedeele folosite de inculpat pentru a imobiliza victima au avut drept consecinţă decesul acesteia. o obligă să se îndrepte într-un anumit loc. 82 11 Pagina 39 din 60 . în mod abuziv. Ed. în practica judiciară s-a considerat că răspunde atât pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cât şi pentru lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. imobilizează victima de un copac sau cu o armă.

rez. Un astfel de ordin. P. infracţiunea respectivă subzistând şi în cazul în care măsura arestării a fost luată în mod legal. a fost achitat pentru patru infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute în art. a unei persoane sunt expres prevăzute de legea procesual penală în mod limitativ la art. nu poate justifica exonerarea de răspundere penală a celui care-l execută. Recursul este fondat.ro ! Arhiva online cu diplome. lipsit de condiţia legalităţii. datorită condiţiilor impuse de regimul totalitar. Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. dar a fost menţinută şi după încetarea motivelor care au impus luarea acesteia. considerându-se că lipsirea de libertate este absorbită în conţinutul acestei infracţiuni.14/1996 a Curţii Militare de Apel. Din probele administrate în cauză rezultă că introducerea în arest a celor patru persoane şi anchetarea lor s-a făcut la ordinul inculpatului. primind ordinul ilegal şi ordonând la rândul său executarea acestuia s-a implicat în cunoştinţă de cauză într-o activitate potrivnică legii şi a avut reprezentarea că Pagina 40 din 60 . Legea penală protejează împotriva acestor abuzuri şi prin existenţa infracţiunii de arestare nelegală.M. Instanţele au reţinut că. cu motivarea ca inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În această calitate. cursuri si referate postate de utilizatori. Este posibilă însă şi săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prin luarea măsuri arestării. era vădit contrar legii şi fiind nelegal nu trebuia executat de către acesta. a ordonat unor ofiţeri din subordine să înceapă ancheta împotriva a patru persoane care au răspândit manifeste în perioada 23 noiembrie-20 decembrie 1989. atunci când după ce s-a constatat că motivele care au impus luarea măsurii au încetat sau nici nu au existat persoana în cauză nu este eliberată. Inculpatul.tocilar. inculpatul.189 alin. în momentul comiterii faptelor. în perioada noiembrie-decembrie 1989.Vizitati www. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs. a acţionat sub imperiul unei puternice temeri pentru sine şi familia sa. Instanţa de apel a reţinut că. 148 din Codul de procedură penală. În acest sens în practica judiciară inculpatul col. orice insubordonare presupunând reacţii grave pentru ei din partea organelor superioare. Ordinul de a nu pune în libertate pe cei reţinuţi. primit de inculpat de la adjunctul fostului ministru de interne. Această concluzie se impune şi pentru motivul că prin lege nu sunt prevăzute consecinţe juridice pentru neaducerea la îndeplinire a unei asemenea dispoziţii. inculpatul se afla la conducerea Direcţiei cercetări penale(Direcţia a V-a din fostul Departament al securităţii statului).2 din Codul penal.

realizarea acestei urmări presupune trecerea unui oarecare interval de timp. problema stabilirii acestuia prezintă importanţă practică numai în cazurile în care.2. o stare. existenţa unei continuităţi.tocilar.Editura Academiei Române. Practică Judiciară Penală. A admite că sunt apărate de răspundere persoanele culpabile din punct de vedere penal.29/14 mai 1997. III. cursuri si referate postate de utilizatori. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. 12 Pagina 41 din 60 . urmarea imediată a lipsirii de libertate este pusă în evidenţă de imposibilitatea de manifestare a victimei într-un moment dat când interesele sale cereau neapărat o manifestare utilă. este necesar ca prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să se producă un rezultat material. punct de vedere infirmat însă de constatarea că şi neîndeplinirea unei îndatoriri George Antoniu. Curtea Supremă de Justiţie. În privinţa timpului necesar. Raportul de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultatul acesteia este o altă componentă a laturii obiective a infracţiunii. pentru existenţa infracţiunii. fiindcă victima nu se mai poate manifesta potrivit voinţei sale atâta timp cât durează privarea de libertate. legătura de cauzalitate se poate stabili numai între o acţiune şi rezultat. 1992. vol. exprimat în literatura juridică. Urmarea imediată este în acelaşi timp un rezultat şi o stare. Obiectiv. lipsirea de libertate poate varia de la o durată relativ scurtă (de exemplu câteva ceasuri) până la perioade îndelungate de mai multe zile sau chiar luni. În consecinţă. urmare ce constă în lipsirea de libertate a persoanei faţă de care s-a săvârşit acea activitate. reţinerea nelegală şi anchetarea celor patru minori sunt făcute cu încălcarea dispoziţiilor legale. inacţiunea neavând valoare cauzală. decizie nr.Vizitati www. de-a lungul căreia victima să resimtă starea de restricţie la care este supusă prin acţiunea făptuitorului. sub pretextul că s-a acţionat din ordin superior.12 1. cerut expres de norma de incriminare. Urmarea imediată şi legătura de cauzalitate Latura obiectivă a infracţiunii se întregeşte cu urmarea pe care acţiunea trebuie să o producă. ar însemna să se justifice comiterea pe această cale a oricăror infracţiuni şi a paraliza înfăptuirea justiţiei. urmează a se admite recursul şi a se dispune condamnarea inculpatului. Potrivit unui punct de vedere. un rezultat în sensul că victima este lipsită de libertate fizică. Deşi un asemenea raport există în conţinutul oricărei infracţiuni. Constantin Bulai. În ipoteza unei privări de scurtă durată. Secţia Militară.

Numai dacă se stabileşte fără tăgăduinţă legătura de cauzalitate dintre comportarea subiectului activ şi urmarea ilicită va fi înfăptuită latura obiectivă. Pentru o corectă stabilire a cauzelor urmării ilicite. trebuie să fie încălcarea stării de libertate a unei persoane. adică a libertăţii sale individuale. 1. Uneori legătura de cauzalitate este atât de evidentă. dacă obligaţia respectivă ar fi fost îndeplinită. Acest lucru trebuie să fie constatat pentru că încălcarea libertăţii fizice (libertatea de mişcare şi circulaţie). adică neîngăduită de lege. concretă şi direct constatabilă. concretizată în privarea victimei de libertate. partea vătămată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal trebuie să fi fost imobilizată. acţiunea de lipsire de libertate devine o faptă cu caracter penal. În cadrul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. forţată să se deplaseze într-un anumit loc împotriva voinţei sale. a căror condiţie personală sau situaţie proprie impune luarea unor măsuri de restrângere a libertăţii lor. împiedicată să se deplaseze după propria ei voinţă. încât constatarea ei nu prezintă nici o dificultate. acel rezultat nu s-ar fi produs. esenţial fiind ca acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să fi dus în mod mijlocit sau nemijlocit la reducerea posibilităţilor de a alege. Condiţia de ilicitate se justifică prin aceea ca sunt categorii de persoane. după cum anumite restrângeri sunt implicit aduse libertăţii altor persoane din cauza Pagina 42 din 60 . urmarea imediată. Acest ultim element al laturii obiective priveşte legătura ce trebuie să existe între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată a acestei activităţi. trebuie avute în vedere nu numai contribuţiile nemijlocit legate de urmarea imediată ci toate contribuţiile angrenate în procesul de înfăptuire a urmării. pentru a constitui elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi a întregi latura obiectivă a acesteia. trebuie să fie săvârşită în mod ilegal. care. alteori însă. deoarece. Cerinţe esenţiale privind existenţa infracţiunii Dispoziţia incriminatoare conţine o prevedere referitoare la caracterul acţiunii de privare de libertate.3. prin oricare din mijloacele acceptate de lege. adică în mod constatabil (dacă am vorbi de încălcări ale libertăţii prin mijloace imateriale atunci am fi în prezenţa unei încălcări a libertăţii morale şi nu fizice a persoanei). atunci când prezintă o eficienţă cauzală. care nu poate fi făcută decât tot fizic.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. închisă într-un spaţiu restrâns. stabilirea legăturii de cauzalitate comportă oarecare dificultăţi.tocilar. Aşadar. deci şi cele mijlocite. de a decide ale persoanei respective. mai cu seama în situaţiile când făptuitorul a acţionat mijlocit. Numai dacă este neîndreptăţită. folosindu-se de energii străine. legale poate deveni cauza unui rezultat socialmente periculos.

Dar autoritatea părintească se cuvine să fie exercitată astfel încât să fie evitate măsurile excesive şi deci nejustificate (de exemplu izolarea totală a copilului şi supunerea acestuia la un regim care nu-i asigură dezvoltarea normală). reţinerea persoanei internate pentru tratament în instituţia sanitară împotriva voinţei sale chiar şi după însănătoşire. activităţii pe care ele o desfăşoară. cursuri si referate postate de utilizatori. În toate situaţiile menţionate. Tot astfel.Vizitati www. nu săvârşesc fapta incriminată şi nu sunt pasibili de răspundere penală părinţii care. educatorul.189 sau ale celor din art. fiindcă lipseşte caracterul ilegal al acţiuni de privare de libertate. deşi are loc o restrângere a posibilităţilor de liberă mişcare şi acţiune. după caz. persoanele care participă la luarea măsurii de internare a unui bolnav. persoanele străine chiar. care sesizează organele în drept de a lua măsura. totuşi infracţiunea nu va fi comisă. lipsirea de libertate are caracter legal şi nu constituie infracţiune numai atât timp cât subzistă cauza care a determinat-o. profesorul etc. Caracterul măsurilor luate de părinţi constituie o problemă de fapt. noaptea sau înaintea pregătirii lecţiilor ori să-i oprească de a avea legături de prietenie cu persoane nepotrivite etc. precum şi personalul sanitar care îndeplineşte dispoziţia de internare). psihică şi morală. care face necesară internarea sa.). orice întârziere în aducerea acestuia în faţa autorităţilor sau conducerea lui în altă parte decât la autorităţile competente face ca privarea de libertate să dobândească un caracter ilegal. de exemplu. sau care. legea impune ca infractorul surprins în flagrant delict să fie condus imediat în faţa autorităţilor. o boală epidemică etc. menţinerea stării de lipsire de libertate dobândeşte caracter ilegal. nu răspund penal pentru actele efectuate în astfel de împrejurări (între aceştia pot fi rudele. Sunt asimilaţi părinţilor cei care exercită.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă nu sunt respectate condiţiile impuse de lege pentru aceste cazuri de restrângere a libertăţii. prietenii. se ocupă de educarea minorilor (tutorele. Este ilegală lipsirea de libertate. părinţii vor fi răspunzători pentru faptele săvârşite. ori persoanele care aduc la îndeplinire măsurile de ţinere în carantină sanitară a călătorilor. lăsată la aprecierea instanţelor judiciare. printr-o activitate complementară celei efectuate de părinţi. în locul lor. Astfel. îi supun pe aceştia la anumite privaţiuni în ce priveşte libertatea lor de mişcare şi acţiune (de exemplu în aducerea la îndeplinire a unui program armonios de dezvoltare fizică. În atare cazuri. Faţă de toţi aceştia. potrivit dispoziţiilor din art. drepturile şi îndatoririle acestora.tocilar. suferind de o boală gravă (de exemplu o alienaţie mintală.).306 Cod penal (rele tratamente aplicate minorului). Pagina 43 din 60 . Astfel. în dorinţa de a asigura educaţia copiilor. imediat ce această cauză a încetat să existe.). părinţii pot interzice copiilor să plece de acasă la ore nepotrivite.

al lucrătorilor de pe platformele petroliere etc. de pildă. existenţa infracţiunii de arestare nelegală prevăzută la art. Este cazul militarilor.ro ! Arhiva online cu diplome. cei care sunt angrenaţi în activităţi de acest fel satisfac o îndatorire generală (de exemplu militarii) sau consimt voluntar la restricţiile de libertate ce le implică activitatea în care sunt angrenaţi. În ceea ce priveşte părinţii şi cei asimilaţi lor. intelectuală sau morală a minorului are drept consecinţă constituirea faptei ca infracţiune prevăzută de legea penală la art.Vizitati www. dacă acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al faptei este săvârşită cu voinţă de Pagina 44 din 60 . Restrângerea libertăţii în asemenea cazuri nu este relevantă pentru legea penală.1. datorită activităţii ce o desfăşoară. privarea de libertate fiind legitimă în cazul executării măsurilor preventive (reţinere. al personalului ştiinţific care întreprinde cercetări în condiţii de cvasiizolare pe un timp mai îndelungat. activităţile care le generează sunt utile sau admise în viaţa socială. 3 din Codul de procedură penală. De asemenea. Cerinţa esenţială. iar pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori. ca element al laturii subiective O faptă prevăzută de legea penală devine faptă penală. 306 Cod penal. anumite categorii de persoane care. alin. Orice măsură luată în mod excesiv şi care pune în pericol dezvoltarea fizică. adică infracţiune. legea impune ca măsurile de restrângere a libertăţii copilului minor. să fie luate numai în interesul îndreptării minorului. a ilegalităţii privării de libertate. 2. luate în exercitarea drepturilor lor de corecţie. 1 Cod penal. îndeplinită. nu este. al sportivilor convocaţi în cantonament. Caracterul ilegal al lipsirii de libertate determină. Vinovăţia. potrivit art. de asemenea. 266. Există apoi. 136 din Codul de procedură penală. întrucât. Latura subiectivă a infracţiunii 2. părinţii sau cei asimilaţi lor nu pot transmite drepturile pe care le au asupra minorului unei alte persoane. acesta neavând posibilitatea de a dispune luarea unor măsuri de restrângere a libertăţii minorului. pe de o parte. arestare preventivă) prevăzute la art. alin. se găsesc supuse unui regim implicând restrângeri ale libertăţii. 465.tocilar. în situaţia în care acţiunea de privare de libertate priveşte persoane care au săvârşit fapte penale. precum şi prinderea infractorilor de către cetăţeni sau partea vătămată în caz de infracţiune flagrantă.

fiindcă legea nu a incriminat tentativa la această infracţiune. pentru ca acea faptă să constituie infracţiune. intenţia sau culpa. nu va fi răspunzător pentru fapta comisă. cursuri si referate postate de utilizatori. Intenţia poate fi deci directă sau indirectă. Elementul de bază. adică lipsirea victimei de posibilitatea de a se deplasa şi de a acţiona în mod liber. În anumite cazuri. fapta nu constituie o infracţiune. Intenţia. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se săvârşeşte cu intenţie. Dacă rezultatul urmărit sau acceptat de către autor. se exprimă în atitudini fizice. mobilul şi scopul fiind întâlnite doar în caracterizarea atitudinii psihice a făptuitorului în cadrul anumitor modalităţi agravate.ro ! Arhiva online cu diplome. Făptuitorul trebuie să fi cunoscut caracterul ilicit al acţiunii şi să-şi fi dat seama de rezultatul pe care îl va produce. pentru completarea laturii subiective. nu este atins. cu toate că autorul a acţionat cu intenţie. acesta găsindu-se aparent într-una din situaţiile când lipsirea de libertate este permisă de lege. întrucât a acţionat din eroare (art. sub raportul conştiinţei şi voinţei sale. Aşadar. făptuitor. În situaţia în care eroarea are la bază necunoaşterea legii. rezultat. În ceea ce priveşte dovada laturii subiective. în concepţia legiuitorului nostru. sunt prevăzute însă şi alte condiţii referitoare la scop sau mobil. ceea ce prezintă interes pentru existenţa diverselor infracţiuni este forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta (intenţie sau culpă) şi nu modalităţile pe care le poate îmbrăca. fapta comisă din culpă nu este incriminată şi nu are deci caracter penal. iar atitudinea sa psihică relevă forma de vinovăţie prevăzută de norma care incriminează fapta respectivă. În cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal întâlnim ca unic element al laturii subiective. vinovăţia. La această infracţiune făptuitorul voieşte să săvârşească acţiunea (inacţiunea) şi are reprezentarea urmării acesteia. Dacă autorul faptei a crezut că este îndreptăţită privarea victimei de libertate. raport de cauzalitate). faţă de materialitatea faptei săvârşite (acţiune sau inacţiune. ce intră în structura laturii subiective a oricărei infracţiuni este vinovăţia.Vizitati www. aceasta nu va produce efectul înlăturării existenţei infracţiunii. Latura subiectivă a conţinutului oricărei infracţiuni constă în totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului.51 Cod penal). Este de menţionat că. deşi sunt acte interne. trebuie reţinut că procesele psihice. prin textele de incriminare ale acestora. ca atitudine psihică este necesar să se manifeste în momentul săvârşirii acţiunii şi să îmbrăţişeze toate elementele şi cerinţele laturii obiective. indiferent dacă a urmărit sau numai a acceptat acest rezultat. astfel cum legea le impune. adică lipsirea victimei de libertate.tocilar. în manifestări externe de natură să le pună în Pagina 45 din 60 . uneori singurul.

în situaţia în care inculpaţii au luat-o pe victimă într-o maşină spunându-i că vor merge la munte pentru a se distra. silind-o să se prostitueze pentru ei. de regulă. precum şi situaţiile şi împrejurările anterioare. din modul concret în care a fost efectuată acţiunea. fiind cunoscută în complexitatea tuturor datelor ce-i sunt proprii. cursuri si referate postate de utilizatori. din circumstanţele care au precedat-o. Deoarece în realizarea infracţiunii comisive de lipsire de libertate. Desigur că persoana care îşi dă consimţământul trebuie să fie conştientă de semnificaţia măsurilor (restricţiilor) pe care le va suporta. deci. se va recurge şi la administrarea altor dovezi. lumină conţinutul şi direcţia. daca el l-a urmărit. pentru elucidarea tuturor aspectelor legate de elementele laturii subiective. Potrivit practicii judiciare. În principiu. din materialitatea faptelor. l-a acceptat. dar şi. în cazul afirmativ.Vizitati www.tocilar. nefiind nevoie a se administra alte probe. De aceea. au însoţit-o sau care i-au urmat. ele însele stabilite pe baza unor mijloace de probă şi a concluziilor logice ce se desprind din examinarea lor. elementul subiectiv al infracţiunii îmbracă forma intenţiei în modalitatea sa directă. ori de câte ori va fi cazul. concomitente şi chiar subsecvente comiterii ei. un rol important avându-l expertizele medico-legale şi în primul rând cele psihiatrice. căci de gradul de normalitate al stării de sănătate a făptuitorului poate depinde şi desfăşurarea normală sau mai mult ori mai puţin deviată a proceselor sale psihice. menţinerea regimului de privaţiune a libertăţii după retragerea consimţământului conducând la săvârşirea infracţiunii. există infracţiunea de lipsire de libertate încă din momentul urcării victimei în maşină. ci înseamnă doar că dovada vinovăţiei o constituie însuşi complexul acestor date. iar voinţa ei este necesar să se manifeste liber. Consimţământul victimei are eficienţă juridică în înţelesul că restrângerea temporară a libertăţii unei persoane nu va constitui infracţiune din moment ce s-a obţinut în prealabil acordul acelei persoane spre a fi supusă la unele restricţii care privesc libertatea sa. în practică. Revocarea consimţământului dat schimbă implicit şi caracterul faptei. de cele mai multe ori. Acesta este motivul pentru care. sub cheie. Împrejurarea că fapta. ori de câte ori se pune problema caracterizării elementului subiectiv al unei fapte concrete sunt luate în considerare toate particularităţile acestei fapte. vinovăţia rezultă. nu echivalează cu o prezumţie de vinovăţie.ro ! Arhiva online cu diplome. se poate deduce nu numai dacă făptuitorul a prevăzut sau nu rezultatul faptei sale. Desigur. ea fiind indusă în eroare asupra destinaţiei şi constrânsă fizic şi psihic a se prostitua în beneficiul lor. Pagina 46 din 60 . însă au dus-o la locuinţa unuia dintre ei unde au ţinut-o câteva zile. inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei şi au urmărit producerea acestuia.

Asemenea impulsuri interne. se îndeplineşte scopul urmărit de făptuitor care. p. când cere o răscumpărare sau când este plătit pentru săvârşirea faptei). constând într-o necesitate. susceptibile de a sta la baza săvârşirii infracţiuni pot fi: dorinţa obţinerii unor foloase ilicite (de exemplu. sentiment. o persoană juridică sau un grup de persoane etc. nu numai infracţiunile se comit sub impulsul unui anumit mobil. o dorinţă. impulsuri sexuale.ro ! Arhiva online cu diplome. Scopul este nerelevant din punct de vedere al existenţei infracţiunii. 103 Pagina 47 din 60 . prin lipsirea de libertate a victimei. de aceea. poate consta în: menţinerea unei persoane şi după însănătoşirea acesteia în instituţia sanitară respectivă.tocilar. mobilul nu constituie un element esenţial. de aceste criterii ţinându-se cont la individualizarea pedepsei. mobilul nu este nociv (putând fi chiar socialmente util). care contribuie la luarea rezoluţiei de a acţiona şi la mobilizarea energiilor destinate trecerii la acţiune conform hotărârii luate. în formă simplă sau calificată. îndeplinirea sau nu a unui act de către stat.2. pasiune. porniri huliganice. De fapt. a omului îşi are sursa într-o componentă emotivă a proceselor psihice. ci orice faptă. reţinerea prin amăgire. 2. practicarea de către victimă a prostituţiei.Vizitati www. Necesitatea cunoaşterii mobilului care a impulsionat săvârşirea infracţiunii este importantă pentru aprecierea gradului de pericol social al faptei privative de libertate. Dar. răzbunare. potrivit art. chiar dacă uneori s-ar părea că nu este aşa. într-o locuinţă. 13 Ludovic Biro. aceasta nu ridică probleme în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor. gelozie.. o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii. obţinerea unui folos material sau a oricărui alt avantaj. Drept penal – Partea specială. tendinţa de îmbogăţire fără muncă. 189 Cod penal. Scopul este şi el o altă componentă a laturii subiective. în cazul faptelor prevăzute de legea penală. el este – ca şi acesta – antisocial. precum şi a periculozităţii persoanei infractorului care constituie criterii de individualizare a pedepsei. conştientă şi voluntară. însă din cunoaşterea lui se pot trage concluzii cu privire la mobilul infracţiunii13 precum şi la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei comise şi al periculozităţii persoanei făptuitorului. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. care a inspirat făptuitorului ideea de a comite. emoţie etc. Mobilul şi scopul Orice acţiune sau inacţiune prevăzută de legea penală este precedată şi determinată de un impuls interior. o organizaţie internaţională interguvernamentală. prin aceasta înţelegându-se obiectivul urmărit de făptuitor prin săvârşirea infracţiunii. dacă în cazul faptelor ilicite. sentimente de ură. În cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Acesta este mobilul sau motivul acţiunii.

agravând-o. 189 Cod penal stabileşte conţinutul infracţiunii în modalitatea simplă. 189 Cod penal. Legea a reţinut aceste împrejurări agravante deoarece de fiecare dată (invariabil) prezenţa lor sporeşte gradul de pericol social al faptei. din punct de vedere practic. Capitolul III MODALITĂŢI ALE INFRACŢIUNII DE LIPSIRE DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL Secţiunea 1 Modalităţi normative Dispoziţia din alin. modalităţile agravate au ca premisă comună modalitatea simplă. acelea care au fost apreciate ca fiind de natură a spori întotdeauna gradul de pericol social al faptei şi deci şi răspunderea făptuitorului. Pagina 48 din 60 . forma tipică. şi necesar. fie scopul urmărit (obţinerea unui folos material. În astfel de situaţii este posibil. din multitudinea de împrejurări sau situaţii care ar putea să însoţească săvârşirea infracţiunii. Astfel. în dispoziţia din alin.Vizitati www. fiecare împrejurare agravantă fiind legată de un aspect sau altul al acestei modalităţi (infracţiunea tip). obligarea victimei la practicarea prostituţiei). Reţinerea uneia dintre modalităţile agravate atrage încadrarea faptei în dispoziţia din alin. Modalităţile agravate sunt particularizate prin anumite circumstanţe (situaţii) prevăzute în dispoziţia legală. din punct de vedere legal. modalităţile agravate privesc: fie mijloacele sau procedeele folosite (fapta săvârşită prin simulare de calităţi oficiale). la conţinutul tipic al infracţiunii au fost legal ataşate. sporesc gradul de pericol social şi atrag o înăsprire a pedepsei. fie persoana victimei (când aceasta este un minor sau când este supusă unor suferinţe fizice). să se prevadă circumstanţele care modifică modalitatea simplă (tipică). 2-6 ale art. Aşadar. 1 al art. cursuri si referate postate de utilizatori. odată constatate în condiţiile concrete de săvârşire a faptei. care. 2 al aceluiaşi articol sunt prevăzute modalităţile agravate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.tocilar. La infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. fie persoana făptuitorului (când acesta este înarmat sau când doua sau mai multe persoane comit fapta împreună).ro ! Arhiva online cu diplome.

Aceasta agravantă ia în considerare un număr de opt împrejurări sau circumstanţe care îi conferă faptei o periculozitate sporită. Întrebuinţarea acestui procedeu. lezează prestigiul autorităţii publice aducând atingere relaţiilor sociale a căror desfăşurare este asigurată prin activitatea normală a respectivei autorităţi. face să dispară orice opunere din partea victimei şi. s-ar putea opune. Complexitate va fi avută în vedere. lipsirea de libertate în mod ilegal îşi păstrează caracterul de infracţiune unic.Vizitati www. În situaţia în care circumstanţele agravante atrag aplicarea unor pedepse diferite se aplică pedeapsa cea mai aspră. 2 şi alin. intimidând. creează aparenţa legalităţii constrângerii.1.tocilar. Aşadar. Prin "calitate oficială" în sensul legii se înţelege funcţia. şi poate chiar cu sorţi de izbândă). de o persoană înarmată. persoana vătămată este înşelată de mijlocul folosit de către făptuitor.Fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale Această situaţie face ca autorul să-şi creeze o situaţie favorabilă săvârşirii infracţiunii prin faptul că îşi creează aparenţa unor raporturi în baza cărora poate lipsi de libertate o persoană. 189 alin. Numai invocarea unei astfel de funcţii este susceptibilă să creeze în cugetul victimei convingerea că se afla în faţa unei persoane îndreptăţite să o priveze de libertate şi că trebuie să se supună Pagina 49 din 60 . precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol”. persoana vătămată ar putea riposta. la individualizarea pedepsei. totodată. Modalităţi agravate prevăzute în articolul 189 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. în atribuţiile căreia intră dreptul de a lua măsuri sau a executa ordine privitoare la libertatea persoanei. de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj.ro ! Arhiva online cu diplome. prin răpire. 3 Cod penal Prima modalitate agravată există potrivit art. în această situaţie întâlnindu-se şi o atingere a libertăţii morale. eventual. 1. încălcarea libertăţii fizice fiind doar urmarea vătămătoare a celei dintâi (dacă prima nu ar exista. Secţiunea 2 Modalităţi agravate 1. 2 Cod penal în cazul în care “fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale. Chiar dacă fapta se săvârşeşte în mai multe împrejurări prevăzute drept circumstanţe agravante.

Nu au importanţă consideraţiile pentru care victima a luat lucrurile în serios şi a crezut că făptuitorul poate în mod legal efectua acţiunea.2. prin care era lipsită de libertate. încuind-o într-o cameră). pretinde ca ar deţine o asemenea calitate. Fapta este săvârşită prin răpire Lipsirea de libertate în mod ilegal este. potrivit aceluiaşi text de lege. în mod obiectiv. În ce priveşte modalitatea de realizare a răpirii. Este necesar deci să se constate dacă s-a invocat o calitate oficială. folosirea de substanţe narcotice ori prin înşelăciune. atunci când fapta a fost săvârşită prin răpire. anumitor organe sanitare de depistare a bolilor contagioase. lăsând aceasta la latitudinea doctrinei şi practicii. Dobândirea ulterioară sau împrejurarea că făptuitorul o avusese înainte (situaţie cu o mai mare influenţă asupra victimei. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte răpirea ca noţiune relativă la persoane prin sintagma "a lua pe cineva cu sila şi a-l duce cu sine împotriva voinţei sale". acţiunea prin care făptuitorul care. acţiunii efectuate împotriva sa. Nu trebuie confundată cu această modalitate agravată situaţia în care făptuitorul foloseşte o anumită calitate oficială pentru a îndeplini un simplu act material al infracţiunii (de exemplu pretinde că este ofiţer de poliţie doar pentru ca victima să-i deschidă uşa apartamentului şi pentru a putea pătrunde în interiorul acestuia. victima acceptă îngrădirea adusă libertăţii sale convinsă că făptuitorul este autorizat să o facă şi nu opune rezistenţă. mai gravă. de asemenea. care obiectiv implică atribuţii de efectuare a unor acte împotriva libertăţii cuiva. Legiuitorul nu face nici o precizare cu privire la noţiunea de "răpire". Textul de lege foloseşte termenul de "simulare". Asemenea atribuţii aparţin organelor de urmărire penală. Nu sunt de natură să ducă la înlăturarea agravantei legale. În această modalitate. aceasta poate fi săvârşită întrebuinţându-se violenţa fizică exercitată asupra victimei. fără a şti că aceasta a încetat). împrejurarea agravantă constă în procedeul întrebuinţat de autor la săvârşirea faptei şi anume prin răpirea victimei. utilizând imediat după aceasta forţa pentru a o imobiliza pe victimă. organelor însărcinate cu executarea mandatelor judiciare. nu are o anumită calitate oficială în momentul săvârşirii faptei.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. 1.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. unor unităţi militare etc. Trebuie reţinut că în cazul acestei modalităţi agravate. Pagina 50 din 60 . mai ales atunci când aceasta cunoştea identitatea dintre făptuitor şi calitatea respectivă.

piesă sau dispozitiv declarat armă de către lege sau orice alt obiect de natură a putea fi folosit ca armă şi pe care îl întrebuinţează în mod efectiv pentru atac".ro ! Arhiva online cu diplome. care este special confecţionată pentru a servi la atac sau apărare.189 şi suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni.3. Pericolul social sporit al acestei circumstanţe agravante rezidă şi din posibilitatea pe care o are făptuitorul de a folosi arma respectivă împotriva victimei sau a altor persoane. în această situaţie vom fi în prezenţa formei simple a infracţiunii. 1.151 Cod penal.tocilar. fără a se pune problema concursului.180 alin. în sensul art. În ce priveşte violenţa fizică aceasta trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de art. fără ca făptuitorul să fi efectuat acte care să constituie o răpire. Nu este nevoie ca ulterior arma să se găsească la făptuitor sau aceasta să-i aparţină. Prin "armă" trebuie să înţelegem. numai dacă deţinerea sau utilizarea unor astfel de substanţe nu este prohibită de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. În ce priveşte folosirea de substanţe narcotice aceasta este absorbită de circumstanţa agravantă. care a fost efectiv folosit împotriva victimei. "orice instrument. relevantă este împrejurarea dacă la comiterea faptei făptuitorul avea asupra sa o armă propriu-zisă sau un obiect considerat prin asimilare ca armă. Referitor la înşelăciune aceasta este absorbită în toate situaţiile în infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Este de ajuns ca folosirea armei să se facă într-un moment al desfăşurării activităţii infracţionale (de exemplu cu ocazia începerii executării infracţiunii sau în tot timpul cât persoana este pusă în situaţia de a nu putea dispune de libertatea sa). în situaţia în care violenţele depăşesc aceste limite inerente realizării răpirii ele nu se mai absorb în infracţiunea prevăzută de art. ori s-a folosit efectiv de o astfel de armă. simplul fapt că s-a găsit asupra făptuitorului un obiect susceptibil de a fi utilizat ca armă nu este suficient pentru a Pagina 51 din 60 .Vizitati www. făcând ca fapta să fie săvârşită mai uşor. O persoană este considerată că a fost înarmată dacă la comiterea faptei a avut asupra sa o armă. a cărei prezenţă creează un efect intimidant asupra victimei. Nu contează dacă este cunoscut sau nu locul unde a fost condusă victima. Nu există răpire atunci când o persoană a consimţit să meargă la locul unde apoi a fost supusă unei privări de libertate sau atunci când întâmplător a ajuns în acel loc. Nu interesează dacă victima a opus rezistentă acţiunii făptuitorului.1. esenţial este ca transportarea ei la locul unde a fost lipsită de libertate să se facă cu înfrângerea voinţei sale. Fapta este săvârşită de o persoană înarmată Această modalitate agravată există atunci când fapta a fost săvârşită de către o persoană care în momentul săvârşirii acţiunii infracţionale avea asupra sa o armă.

în cazul armei propriu-zise este suficientă ameninţarea produsă asupra victimei prin simpla existenţă a armei purtată în mod vizibil de făptuitor. Dispoziţia legală prevede participarea a două sau mai multe persoane (prin derogare de la dispoziţia din partea generală a Codului penal potrivit căreia trebuie să coopereze trei persoane).4. făptuitorul înţelegând să recurgă pentru comiterea infracţiunii la mijloace de natură să îi asigure într-o mai mare măsură reuşita. Aceste persoane trebuie să fi acţionat împreună la efectuarea actelor de executare. 1. ceea ce a avut în vedere legea fiind cooperarea materială. libertatea de mişcare a victimei a fost grav încălcată. socoti realizată modalitatea agravată. de exemplu: un paznic. slăbindu-i curajul de a încerca o cât de slabă opunere şi diminuându-i posibilităţile de a se sustrage urmărilor acţiunii comise.Vizitati www. Instigatorii şi complicii vor răspunde pentru fapta legal agravată. Lipsirea de libertate în mod ilegal. a forţat pe conducătorul acestuia. Pagina 52 din 60 . săvârşită de o persoană înarmată este mai gravă deoarece presupune un grad mai mare de pericol social.ro ! Arhiva online cu diplome. Agravanta va exista şi atunci când făptuitorul are asupra sa arma în virtutea funcţiei sau ocupaţiei sale. În acest sens s-a reţinut că fapta unei persoane care. un pădurar sau o santinelă etc. ameninţându-l cu un cuţit. ca o circumstanţă care sporeşte periculozitatea faptei săvârşite. După cum s-a mai arătat. Întrucât textul se referă la "săvârşirea faptei" este lipsită de relevanţă împrejurarea că printre făptuitori s-ar afla persoane care nu răspund penal. cursuri si referate postate de utilizatori. operarea făptuitorilor măreşte şansele de reuşită şi produce un efect intimidant asupra victimei. care lipseşte o persoană de libertate în vederea realizării scopului urmărit. să-l transporte timp de 2 ore în diverse zone ale municipiului Bucureşti constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.tocilar. dacă au cunoscut că la săvârşirea infracţiunii vor participa doi sau mai mulţi autori. după ce a oprit un taxi particular. În cazul armelor asimilate este necesar să se stabilească dacă arma a fost folosită pentru a constrânge victima.. deoarece în condiţiile de mai sus.Fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună Desigur că participarea mai multor făptuitori în timpul executării elementului material al faptei agravează pericolul social al lipsirii de libertate. Participantul care răspunde penal va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută pentru modalităţile agravate chiar şi în ipoteza când este exclusă sau înlăturată răspunderea penală pentru toţi ceilalţi participanţi.

chiar unei terţe persoane care nu are nici o legătură cu Pagina 53 din 60 . servicii sau orice altă modalitate matrimonială. latura subiectivă a infracţiunii se îmbunătăţeşte cu un "scop". 1.189 cod penal determină concluzia că în cazul în care lipsirea de libertate în mod ilegal este săvârşită de două sau mai multe persoane. infracţiunea se va încadra în alin. în acest caz.ro ! Arhiva online cu diplome. alin. rezultă că singura condiţie pentru exercitarea laturii obiective este aceea ca cel puţin două persoane să fi acţionat împreună la efectuarea actelor de executare.75. Acest folos poate fi pretins direct victimei. dacă au avut reprezentarea că activitatea infracţională va fi desfăşurată într-un grup de minimum două persoane.5.144 teza ultimă Cod penal. nu este necesar să existe în tot timpul continuării acelaşi număr de făptuitori. fiind o modalitate agravată cu reţinerea pentru infractorul major şi a circumstanţei agravante prevăzute de art.Vizitati www. Din grupul de două sau mai multe persoane poate să facă parte orice persoană. Această modalitate agravată exclude posibilitatea săvârşirii faptei în coautorat în varianta simplă. familiei acesteia. bunuri. el însuşi. o asociaţie de persoane care realizează împreună o acţiune şi care creează un efect intimidant pentru victimă. neinteresând sub aspectul încadrării juridice forma participaţiei naturale. 2 Cod penal şi care vizează latura subiectivă a infracţiunii constă în cererea unui folos material sau a oricărui alt avantaj. faţă de prevederile art.2 al dispoziţiei legale. În prima ipostază textul se referă la un folos material care poate fi exprimat în bani. Dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj O altă circumstanţă agravantă. fapta realizează conţinutul formei calificate a infracţiunii incriminate în alin.c. instigatorii ori complicii urmează să răspundă pentru forma legal agravată. intervenţia lor făcându-se la aceeaşi faptă. Aşadar. ori victima este minoră. coautoratul constituind la această infracţiune o modalitate agravată. în schimbul eliberării.lit. Aceştia pot acţiona succesiv. prevăzută de art. din moment ce se include în durata de timp în care persoana a fost lipsită de libertate. cursuri si referate postate de utilizatori. pentru că legiuitorul are în vedere o cooperare de ordin material. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal fiind o infracţiune continuă. Dacă între făptuitori sunt şi minori. Aşadar.2 şi se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani. unei alte persoane apropiate sau cunoscute.tocilar. se pot substitui chiar. 189. acela de a obţine de la victimă sau de la o altă persoană cu care aceasta este în relaţie un anumit avantaj care poate fi material sau de altă natură. Întrucât dispoziţia legală se referă la "săvârşirea faptei". Analiza literală a dispoziţiilor art. Cod penal.

prin viu grai sau în scris. prin mijloace insidioase. Fapta va fi săvârşită în această modalitate agravată şi în cazul când cererea făptuitorului. cursuri si referate postate de utilizatori. victima. Folosul material poate fi solicitat prin variate mijloace: în mod direct sau indirect. în urma unui împrumut. Cu atât mai mult va fi realizată modalitatea. mai mult decât atât. victima nu mai restituie făptuitorului suma de bani cuvenită la scadenţă).6. În concluzie. crearea sau schimbarea unei anumite situaţii de fapt ca urmare a săvârşirii infracţiunii. şi. din care victima deduce. preexistentă infracţiunii şi trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. deşi formulată. 3 al art. Într-o altă ipostază legiuitorul a prevăzut şi cererea oricărui alt avantaj făcând astfel să fie acoperite legal toate situaţiile în care făptuitorul ar urmări un anumit profit. Legea o prevede ca modalitate agravată. ci infracţiune unică pentru că şantajul este absorbit ca o circumstanţă agravantă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Se pune problema ce se întâmplă dacă făptuitorul era îndreptăţit să primească acel folos sau avantaj (spre exemplu.tocilar. 1. ţinând seama de repercusiunile pe care săvârşirea faptei le-ar avea asupra dezvoltării normale a minorului şi de rezonanţa ce ar stârni-o în sufletul şi conştiinţa Pagina 54 din 60 . nu a ajuns la cunoştinţa victimei. nu interesează dacă făptuitorul a primit sau nu folosul solicitat sau care urma să fie modalitatea de utilizare a acestuia.ro ! Arhiva online cu diplome. Această circumstanţă este una obiectivă. deoarece legea opreşte simpla cerere a unui folos material. Şi în această situaţie avem de a face cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pentru că nerespectarea unei obligaţii nu dă dreptul încălcării libertăţii individuale (aceste cazuri fiind expres şi limitativ prevăzute de lege). Dispoziţia din alin. este deci o modalitate de infracţiune complexă (vezi dispoziţia din alin. esenţial în această situaţie este solicitarea unui folos sau avantaj pentru existenţa circumstanţei agravante. fără putinţă de îndoială.Vizitati www. atunci când făptuitorul a obţinut folosul material. nu va exista un concurs de infracţiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal şi şantaj. În acest caz. 189 prevede simpla formulare a unei cereri în acest sens de către făptuitor. fiind interceptată.Dacă victima este un minor Starea de minoritate a victimei reprezintă o altă circumstanţă agravantă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. intenţiile urmărite de făptuitor. 41 Cod penal) . Folosul material care presupune sacrificii din partea unor persoane şi intenţia calificată (urmărirea şi a acestui scop în afară de privarea de libertate) sporesc periculozitatea socială a faptei. 2 al art. pentru orice situaţie de acest gen există căi legale de rezolvare. În principiu.

trafic de organe).tocilar.Vizitati www. robusteţe) poate crea aparenţa unei vârste ceva mai mari a acestuia. în care făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la vârsta victimei. minorului. nu ideal. i-a privat de libertate timp de 6 ore. Astfel s-a reţinut că fapta inculpatului care într-o seară. În această situaţie. unde. Pericolul social sporit al acestei circumstanţe agravante rezidă din faptul că o persoană minoră se află într-o situaţie de inferioritate atât fizică . pentru că aspectul fizic ca şi aptitudinile morale ale victimei pot oferi indicii sigure asupra vârstei aproximative a persoanei vătămate. circumstanţa agravantă nu subzistă şi fapta sa se va încadra în alin. şi anume atunci când avem de a face cu un minor de 16-17 ani a cărui dezvoltare fizică (înălţime. întâlnind partea vătămată – minor în vârstă de 17 ani. În contextul actual. în jurul orelor 20. trafic de sclavi. Astfel. Starea de minoritate trebuie să fie cunoscută sau prevăzută de autor. ca infracţiune simplă (situaţie care este la aprecierea instanţei de judecată). în vârstă de 7-11 ani i-a chemat în apartamentul său. dar referitor la prevedere. Cât priveşte cunoaşterea exactă a acesteia cazul este mai rar întâlnit. coinculpata i-a solicitat un chibrit să-şi aprindă ţigara.00. făptuitorul poate cunoaşte vârsta din proprie experienţă sau din alte surse. nefiind capabilă să reacţioneze la fel de ferm ca o persoană majoră. de asemenea. cursuri si referate postate de utilizatori. În speţă. potrivit înţelegerii prealabile. Sunt însă şi situaţii în care posibilitatea de a prevede vârsta victimei este foarte scăzută. care la data comiterii infracţiunii trebuie să fie sub 18 ani. Este luată în considerare vârsta victimei. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în modalitate agravată a săvârşirii asupra unui minor este întâlnită destul de des în cadrul traficului de persoane peste hotare în diverse scopuri antisociale (executarea de filmuleţe cu scene de pedofilie. anumite circumstanţe în care se află victima pot oferi posibilitatea de a prevede vârsta acesteia (de exemplu victima ieşea dintr-o şcoală generală). timp în care celălalt făptuitor. minorul a Pagina 55 din 60 .cât şi psihică. crezând că persoana lipsită de libertate este mai mare de 18 ani. trăgând-o de haine a determinat-o să-l urmeze în interiorul pădurii. văzând în faţa blocului în care locuia 4 minori.1 al dispoziţiei legale. faţă de făptuitor. făptuitorul trebuie să fi avut posibilitatea reală de a prevede că victima este o persoană sub 18 ani. constituie 4 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal aflate în concurs real.ro ! Arhiva online cu diplome. după ce a încuiat uşa. la data de 30 aprilie 1998 cei doi concubini inculpaţi s-au hotărât să sustragă bani şi bunuri de la persoanele care foloseau un drum forestier pentru a se deplasa la o staţie CFR. În general acest lucru nu ridică dificultăţi. silindu-i să-i spună unde se află fiul său şi cum a cheltuit banii furaţi de acasă. În continuare. constituţie atletică.

prin art. 2 Cod penal şi nu în condiţiile alin. Agravanta există numai cu condiţia ca făptuitorul să fi cunoscut starea de minoritate a victimei în momentul realizării faptei. Dacă victima este supusă unor suferinţe Orice faptă. Secţia penală. prin activitatea infracţională expusă.ro ! Arhiva online cu diplome. Sem. 1. fapta fiind săvârşită în vederea comiterii infracţiunii de viol. 189 alin. cursuri si referate postate de utilizatori.Buletinul de Jurisprudenţă. Ed. inculpatul a urmărit deopotrivă limitarea libertăţii de acţiune fizică şi volitivă a minorei. inerent de suferinţe fizice sau psihice provocate victimei. 189. deci o persoană minoră. Aşadar. a Cod penal. este cert că. care timp de circa trei ore a refuzat să-i dea drumul.tocilar. s-a reţinut că în după-amiaza zilei de 14 iulie 1997. contrar voinţei sale. 33 lit. 1998 14 15 Pagina 56 din 60 . 1. cum nelegal a stabilit prima instanţă14. actele de lipsire de libertate în mod ilegal realizează conţinutul unei infracţiuni autonome prevăzută la art. 201/A/1999 Idem. incriminată. alin. Această circumstanţă agravantă se referă la situaţia în care nivelul acestor suferinţe provocate victimei este depăşit datorită mijloacelor prin intermediul cărora făptuitorul realizează elementul material al infracţiunii. Idem. prin violenţă şi ameninţare. dovedindu-se că răpirea şi lipsirea de libertate s-au realizat prin conjugarea actelor materiale executate de către autor şi complice. a reţinut-o timp de o noapte. Curtea de Apel Ploieşti. în sensul art. supunând-o la consumarea mai multor raporturi sexuale. care au şi recunoscut că datorită fizionomiei şi constituţiei fizice au avut reprezentarea că partea vătămată este “un copil”. Într-o altă speţă. 101/A/1998. Fiecare infracţiune săvârşită în forma simplă presupune un nivel minim. Curtea de Apel Ploieşti. anumite suferinţe. Lumina Lex. Decizia nr. Culegere de practică. deşi a fost rugată insistent. amploarea acestora fiind în raport direct cu pericolul social al faptei.15 În acest caz. Faţă de cele expuse. inculpatul a atras minora în vârstă de 12 ani în magazinul unde lucra în calitate de vânzător şi. Decizia nr.7. fost legat cu sfoara de un copac şi lăsat sub paza coinculpatei. dar şi pe aceea de a avea relaţii sexuale cu victima prin constrângere. orice infracţiune determină o serie de urmări negative ce provoacă pentru o persoană sau mai multe. încuind uşa. aplicându-se regulile concursului real. I. cei doi participanţi trebuie să răspundă penal pentru autorat şi respectiv complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată. 2 Cod penal.Vizitati www.

Suferinţele la care victima a fost supusă trebuie raportate şi la starea acesteia.G. Dacă prin săvârşirea faptei a fost pusă în pericol sănătatea sau Pagina 57 din 60 .8. Suferinţele fizice pot fi de exemplu: expunerea victimei la sete. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. înfometarea acesteia. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea continuată de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută şi pedepsită de art.E. convingerea victimei de a nu realiza sau de a realiza anumite acte.41 şi 42 Cod penal. în luna noiembrie 1996. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul susţinând că instanţele au comis o eroare gravă de fapt când au pronunţat condamnarea pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o. reţinându-se că în perioada 1993-1994 în mod repetat. astfel devenind incidente prevederile referitoare la concursul de infracţiuni.ro ! Arhiva online cu diplome. imposibilitatea satisfacerii necesităţilor fiziologice. scheletul fiind descoperit după doi ani. dacă victima a fost supusă efectiv unor suferinţe. şi F. fiind îngropată în grădină de către inculpat. ceea ce implică o comportare în acest sens din partea făptuitorului.Vizitati www. În foarte multe cazuri.189 alin.(fiica inculpatului si victimei) şi că instanţa de fond a individualizat în mod corect pedeapsa. L. expunerea acesteia la batjocură. constrângerea acesteia să dea anumite informaţii.tocilar. care fizic sau psihic poate favoriza apariţia lor (de exemplu victima este o persoană debilă sau suferindă. Se are în vedere aici numai supunerea victimei unor suferinţe.S. ori în vârstă). neavând importanţă dacă acestea au fost sau nu executate într-un scop anume. Suferinţele provocate pot fi fizice sau psihice şi sunt evidenţiate de modul în care a fost realizată infracţiunea sau din tratamentul aplicat victimei în perioada lipsirii de libertate. cursuri si referate postate de utilizatori. ameninţarea victimei cu o faptă păgubitoare pentru sine sau pentru o altă persoană. nu şi pricinuirea vreunei vătămări corporale sau a periclitării sănătăţii acesteia.2 cu aplicarea art. 1. împiedicând-o să iasă din casă. aceasta decedând în condiţii neelucidate. expunerea la frig etc. şi-a legat soţia de mâini şi de picioare.. făptuitorii sunt conduşi de un anumit scop în săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în aceasta modalitate cum ar fi obţinerea anumitor foloase ulterioare. Astfel inculpatul F. Curtea de Apel Suceava l-a respins ca nefondat reţinând că săvârşirea infracţiunii de către inculpat este dovedită prin depoziţiile martorilor B. Provocarea suferinţelor trebuie constatată obiectiv. Constituie suferinţe psihice atingerea gravă adusă demnităţii sau onoarei victimei.R.

locului unde persoana a fost sechestrată etc. p. printre care starea victimei de sănătate. în care se obţine un anumit profit de pe urma victimei.9. Bucureşti.. ori victimei i se administrează în mod repetat substanţe narcotice. în cazul suferinţelor la care victima a fost supusă. este ţinută într-o locuinţă insalubră şi neîncălzită. viaţa victimei Această modalitate agravantă se deosebeşte de precedenta prin aceea că. acestea au fost suportate de către aceasta. Nu este nevoie ca starea de pericol să persiste tot timpul cât durează lipsirea de libertate.Vizitati www. 2002.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă nu se intervenea la timp. Pericolul rezultă în mod obiectiv din desfăşurarea activităţii infracţionale şi din tratamentul (regimul) aplicat victimei. „Drept penal – Partea Specială”. 16 Pagina 58 din 60 . Când se comit acte care. deci trebuie să se facă dovada că. Pericolul trebuie să fie concret şi să existe riscul ca victima sa sufere o vătămare a sănătăţii sau să-şi piardă viaţa. în caz contrar. pe când la modalitatea de faţă regimul aplicat victimei creează o stare de pericol pentru sănătatea sau viaţa acesteia. este de ajuns ca într-un moment din acest timp să se fi ivit prezenţa pericolului16. Pericolul social cerut de lege este realizat dacă în condiţiile de săvârşire a faptei existau toate riscurile ca victima să-şi piardă viaţa sau să sufere vreo vătămare a sănătăţii sale (de exemplu victima. cursuri si referate postate de utilizatori. Editura ALL Beck. Dacă fapta a fost săvârşită în scopul obligării la practicarea prostituţiei În acest caz avem o situaţie asemănătoare cu una anterioară. sau victima este închisă într-o cameră unde a stat o persoană suferindă de o boală contagioasă). trebuie spus că acesta trebuia să aibă posibilitatea de a fi prevăzut apariţia unor astfel de consecinţe. În ceea ce priveşte cunoaşterea de către făptuitor a posibilităţii de a fi pusă în pericol sănătatea sau viaţa victimei datorită mijloacelor utilizate.tocilar. această agravantă nu subzistă. Alexandru Boroi. atunci fapta îmbracă specificul modalităţii de care ne ocupăm aici. acţiunea unor energii externe independente de voinţa făptuitorului. 1. După cum s-a arătat mai sus suferinţele la care a fost supusă victima pot proveni din diferite acte ce nu pun însa în pericol viaţa şi sănătatea victimei.131. fără a produce suferinţe imediate. când aceste consecinţe se produc ca urmare a acţiunii mai multor cauze. persoană debilă. folos care în această situaţie este specificat expres de către Gheorghe Nistoreanu. pun însă în pericol sănătatea sau viaţa victimei. vătămarea sănătăţii sau moartea s-ar fi produs.

3 şi alin. ori dacă acesteia i s-au îngăduit unele libertăţi. 2. infracţiunea de lipsire de libertate a existat în mod obiectiv. o persoană juridică. Pentru existenţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu interesează dacă victimei i s-a lăsat ori nu libertatea de mişcare într-un perimetru restrâns. pentru distracţie. legiuitor. indiferent dacă persoana vătămată era conştientă sau nu că i s-a anihilat ori i s-a restrâns posibilitatea de mişcare. şi anume obţinerea de venituri din practicarea prostituţiei de către victimă în mod silit. spunându-i că vor merge în oraşul Alexandria spre a se distra. În acest sens în practica judiciară s-a reţinut că inculpaţii au luat-o pe partea vătămată într-un autoturism. ca statul. Din momentul în care victima a fost luată în autoturism. unde au ţinut-o 5 zile. aşa cum susţin inculpaţii. cursuri si referate postate de utilizatori. o organizaţie internaţională. sub cheie. şi anume statul sau o altă organizaţie statală sau internaţională. prin voinţa inculpaţilor. interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act. Modalităţi agravate prevăzute în articolul 189 alin. în sensul că merge la Alexandria. pentru a se prostitua. fiind indusă în eroare. în orice mod. nici dacă locul unde s-a produs privarea de libertate era închis sau deschis. la locuinţa unuia dintre ei. inculpaţii susţin în recurs că nu se fac vinovaţi de cea dintâi din infracţiunile sus menţionate deoarece partea vătămată a fost de acord să meargă cu ei la Alexandria ca să se distreze. stabil sau mobil (autoturism).ro ! Arhiva online cu diplome. silind-o să se prostitueze în beneficiul lor. însă în această situaţie este diferită persoana căreia i se cere ceva. Agravanta constă în formularea de către făptuitor a unei cereri prin care condiţionează eliberarea victimei de satisfacerea acesteia ce are ca obiect îndeplinirea sau nu a unui act de Pagina 59 din 60 .Vizitati www. 4 Cod penal Dacă în schimbul eliberării se cere. Fiind condamnaţi pentru infracţiunea de lipsire libertate în mod ilegal şi proxenetism (art.tocilar.329 Cod penal). însă au duso în Bucureşti. Această modalitate agravată se aseamănă cu cea în care se cere un folos. eroarea în care se afla victima nu echivalează cu consimţământul său. şi nu la Bucureşti. de asemenea nu prezintă interes nici faptul că regimul la care a fost supusă victima după ajungerea la Bucureşti a fost mai blând sau mai riguros.

către stat. grupările ce caracterizează terorismul sunt strâns unite. Modalităţi agravate prevăzute în art. 4 sunt săvârşite de către o persoană dintr-un grup organizat Această circumstanţă presupune ca actele de lipsire de libertate săvârşite atât în forma simplă cât şi în forma sa agravată. Pagina 60 din 60 . putând periclita printre altele şi relaţiile interstatale. 3. Motivul pentru care a fost introdusă această circumstanţă a fost creşterea considerabilă a atentatelor teroriste în ultimii ani. fiind nevoie şi de o reglementare penală pe măsură. 1 şi alin. Legea ia în considerare apartenenţa făptuitorilor la un grup organizat. dar în condiţii sau pentru persoane ce nu intră sub incidenţa legii. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de către făptuitori ce aparţin unui grup organizat. sau chiar licit.tocilar.Vizitati www. Astfel. îl constituie terorismul. Nu prezintă importanţa pentru existenţa circumstanţei agravante modul în care a fost formulată cererea sau conţinutul actului solicitat spre a fi îndeplinit sau nu. în condiţiile în care făptuitorul face parte dintr-un grup organizat. În general această circumstanţă are şi implicaţii internaţionale. Se pune problema existenţei concursului de infracţiuni între lipsire de libertate în mod ilegal şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni. cursuri si referate postate de utilizatori. într-un scop ilicit. 4 să fie realizate de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat. sau care săvârşesc aceste fapte în sprijinul unei idei. Natura actului cerut spre realizare trebuie să fie ilicită. 189 alin. iar pentru a câştiga influenţa şi controlul în dauna statelor sau a regimurilor politice apelează la acte de terorism. este indiferent dacă cererea a fost sau nu satisfăcută. Un exemplu actual. o persoană juridică. scop. concept. incriminate la alin. 5 Cod penal Dacă faptele prevăzute la alin. Având în vedere evoluţia fenomenului infracţional din ultima perioadă trebuie spus că de multe ori cele mai grave fapte de lipsire de libertate în mod ilegal sunt săvârşite de către persoane din grupuri organizate. organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane. agravanta prezentând un grad mai mare de periculozitate deoarece fapta este săvârşită mult mai uşor. Sintagma "grup organizat" desemnează orice asociere de mai multe persoane a căror principală ocupaţie este obţinerea de venituri din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea.ro ! Arhiva online cu diplome.

România a ratificat Convenţia referitoare la infracţiunile sau actele săvârşite la bordul aeronavelor (Tokyo. cât şi prin efectul social pe care îl produce. 189 alin. dar fie l-a prevăzut. fie nu l-a prevăzut. diferenţa făcând-o urmările acestor acţiuni. spre exemplu: grupul ETA (Spania).ro ! Arhiva online cu diplome. 4. Agravanta se aplică numai dacă se constată că decesul sau sinuciderea este consecinţa directă a lipsirii de libertate. În cazul în care se constată că făptuitorul a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă) în ceea ce priveşte urmarea faptei infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal intră în concurs cu cea de omor sau determinarea sau înlesnirea sinuciderii. fapt recunoscut şi de legiuitorul român care după capitolul de infracţiuni contra siguranţei statului a reglementat infracţiunile contra persoanei. dând astfel maximă atenţie vieţii. deşi putea şi trebuia să-l prevadă. Prin urmare.1970) prin Decretul nr.tocilar. atât prin urmările produse. Pagina 61 din 60 . cât şi în cea a punerii în pericol a sănătăţii sau vieţii acesteia. 1963) prin Decretul nr. Celulele Comuniste Combatante (Belgia) Asocierea în scopul comiterii infracţiunilor are drept consecinţă mărirea şanselor de reuşită şi de evitare a pedepselor. 189 este una de o gravitate sporită. RAF (Germania). cursuri si referate postate de utilizatori. legea penală stabileşte sancţiuni diferite. care în acest caz sunt maxime: victima moare sau se sinucide. 627/1973 iar Convenţia privind reprimarea capturării ilicite a aeronavelor (HAGA. întâlnite atât în situaţia provocării de suferinţe victimei. ca valoare socială. săvârşirea lor cu mai mult sânge rece şi cu mai multe perspective de succes. ACTION DIRECT (Franţa). Pierderea vieţii unei persoane reprezintă unul din efectele cele mai dezastruoase pe care îl poate avea o faptă antisocială. 3 al art. Această situaţie presupune o multitudine de modalităţi de realizare. deoarece gradul de pericol social este mult mai mare în cazul agravantei faţă de infracţiunea săvârşită în modalitatea sa tipică.Vizitati www. crezând fără temei că acesta nu se va produce. În funcţie de cele două situaţii. 143/1972. Modalităţi agravate prevăzute în art. 6 Cod penal Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei Această modalitate agravată prevăzută de alin. făptuitorul nu a urmărit rezultatul şi nici nu l-a acceptat.

cu ruptură de splină. după care. ceea ce atrage competenţa de soluţionare a tribunalului. ci regulile concursului potrivit art. 27 alin. i-a legat mâinile şi picioarele cu două bucăţi de sfoară. în practica judiciară s-a reţinut fapta inculpatului care. agravanta prevăzută la alin.ro ! Arhiva online cu diplome. astfel încât acesta pretinzând ca merge la toaletă a sărit pe fereastră de la etajul trei căzând pe trotuar şi suferind politraumatisme în urma cărora a decedat. astfel legat. imobilizându-l prin apăsarea toracelui cu genunchiul. ci consecinţa violenţelor exercitate de către făptuitor cu ocazia imobilizării. În consecinţă. unde după aproximativ o oră. 183 Cod penal. produs prin comprimarea toracoabdominală. l-a trântit pe patul din bucătărie şi. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 62 din 60 . moartea sa producându-se. 6 nu se aplică. În sprijinul acestui punct de vedere. ca urmare a hemoragiei consecutive traumatismului. 6 există deoarece moartea victimei a survenit ca urmare a lipsirii de libertate. conform art.Vizitati www. 33 lit. l-a dus în pivniţă. S-a reţinut că inculpaţii au lipsit victima în mod ilegal de libertate şi au exercitat asupra ei presiuni psihice şi constrângeri fizice. b Cod procedură penală. 189 alin. 1 lit. victima a decedat. în urma neînţelegerii cu tatăl său. a Cod penal. între infracţiunea lipsirii de libertate în mod ilegal prevăzută la art. agravanta de la alin. conform concluziilor expertizei medico-legale. 2 şi infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte de la art.tocilar. În condiţiile în care moartea sau sinuciderea victimei nu constituie urmarea directă a lipsirii de libertate.

Fapta poate fi săvârşită şi cu ajutorul constrângerii psihice. Astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. insinuează că s-ar fi declarat în localitate o epidemie.Vizitati www. prin inducere în eroare. pentru ca persoana care doarme să nu poată pleca când se va trezi.tocilar. datorită căreia aceasta nu mai are putinţa să se deplaseze şi să acţioneze liber (de exemplu acţiunea de ascundere a cheii pentru ca persoana să nu poată ieşi din casă. astfel încât victima să se autoimobilizeze datorită unor reprezentări necorespunzătoare cu realitatea (de exemplu făptuitorul. victima fiind ameninţată cu un rău în faţa căruia îşi manifestă voinţa în condiţii de constrângere (de exemplu făptuitorul determină victima să intre într-un anumit loc un interval de timp. acţiunea făptuitorului se poate săvârşi prin întrebuinţarea de violenţe fizice. Or. Este indiferent dacă violenţa este exercitată prin violentă fizică a făptuitorului sau de energii străine folosite de acesta. sub ameninţarea recurgerii la violenţe fizice). Secţiunea 3 Modalităţi faptice Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate avea în concret modalităţi destul de variate. Făptuitorul poate realiza lipsirea de libertate şi prin amăgire. Pagina 63 din 60 . spre a determina pe victimă să nu părăsească locuinţa. acţiunea de distrugere sau de reglare a motorului maşinii folosită de victimă în deplasările sale). cursuri si referate postate de utilizatori. pericol de care instanţele judecătoreşti trebuie să ţină seama. acţiunea de încuiere a hainelor în dulap. Multe din aceste modalităţi de fapt privesc procedeul folosit de făptuitor în comiterea infracţiunii. procedeul folosit reprezintă întotdeauna un indice serios de evaluare a pericolului social al faptei săvârşite. datorită acestei amăgiri victima s-a hotărât să rămână în casă). Constrângerea fizică exercitată de făptuitor reprezintă de altfel o modalitate obişnuită în săvârşirea infracţiunii. Infracţiunea poate fi săvârşită prin acţiuni care nu ating direct persoana victimei dar produc o stare de fapt.

Pagina 64 din 60 .ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www.tocilar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful