You are on page 1of 7

Mass-media şi politica: cum influenţează acestea opinia publică şi

individul

“Politica este ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă sfera de activitate
social-istorică ce însumează relaţiile , orientările şi manifestările care apar între partidele politice,
între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni ş.a.m.d în vederea emancipării conceptelor
proprii, în lupta pentru putere sau suprematie ideological etc. Politica reprezintă de asemenea
orientarea, activitatea, acţiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată in domeniul
guvernării problemelor interne şi externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă
această orientare sau acţiune.” ( Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan
Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1998 ).
Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă.Aceste
mijloace sunt variate : presa scrisă(ziare, reviste) sau mijloacele electronice de informare
(televiziunea, radioul şi internetul). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scara largă a
informaţiei, această dezvoltare fiind rezultatul dorinţei oamenilor de a fi informaţi.Cele mai
răspândite mijloace de informare în masă sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul, deoarece
informaţia este transmisă uşor individului, dar sunt şi principalele mijloace de dezinformare pentru
că informaţia greşită ajunge foarte repede la indivizi. De exemplu, prin intermediul mass-mediei,
două persoane sau instituţii publice aflate în conflict îşi pot face publice opiniile, atrăgând
simpatizanţi de o parte sau de alta. Dacă acest conflict are la bază o problemă publică şi dacă
individul este interesat de aceasta, el va prelua orice informaţie primită din mass-media.
Cu ajutorul mass-mediei actorii politici îşi creează o imagine şi formează opinia publică.
Există o strânsă legătură între politică şi mass-media, deoarece partidele politice doresc tot timpul
să aibă cât mai mulţi simpatizanţi ( pentru a câştiga cât mai multe voturi) şi pentru a forma opinia
publică, fara ajutorul mass-mediei acest lucru fiind foarte greu de realizat.
Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a
crede, a formula o părere şi este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, faţă

În opinia lui Gaston Berger opinia publică „ traduce un raţionament şi esenţa ei este de a afirma”.Cercetătorul american Robinson a arătat că un consum mediatic depinde de diferenţa între „autocunoscători” şi „ignoranţi” şi de nivelul de educaţie al indivizilor. „B. cele mai vizionate fiind ştirile (70%) iar cele mai slab vizionate fiind emisiunile pentru minorităţi 0. Hennessy defineşte opinia publică drept "un complex de preferinţe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanţă generală". În "Enciclopedie de psihologie". El a vrut să afle în ce măsură campania electorală la radio şi în presă a influenţat comportamentul alegătorilor. mass-media contribuie esenţial la diseminarea informaţiei. S-a observat însă. creşterea gradului de cunoaştere este un aspect pozitiv. „Efectele mediatice acţionează şi asupra creşterii gradului de cunoaştere a persoanelor. interviurile fiind realizate faţă în faţă la domiciliul respondenţilor. Din contră. Studiul a fost făcut pe un eşantion de 2000 de persoane cu vârste de 18 ani şi peste cu o eroare maximă de +/- 2.de o anumită situaţie. „ (Delia Cristina Balaban.1%. ei se ţin la curent cu fenomenele sociale mai ales prin citirea presei. . un efect negativ. Ca urmare a consumului mediatic. Studiul arată că oamenii se informează cel mai des prin intermediul televiziunii. Lazarsfeld a ajuns la concluzia că mass-media nu a avut un rol major. În spaţiul politic mass-media nu influenţează major opinia publică sau a individului. Ca efect mediatic. „În 1940 sociologul american Lazarsfeld a studiat alegerile prezidenţiale din acel an.” ( Septimiu Chelcea „ Sociologia opiniei publice” ) Opinia publică se poate schimba în funcţie de nivelul de cultură şi de informare a indivizlor. Din mai multe studii făcute s-a constatat că „indivizii care ştiu” sunt oameni cu educaţie superioară. opinia publică este definită ca "procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăţilor evaluative. Perioada de culegere a datelor a fost 1-25 septembrie 2007. atitudinilor şi credinţelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis". la un nivel general. „Indivizii care nu ştiu” se informează despre fenomenele sociale în principal prin intermediul televiziunii.2% la un nivel de încredere de 95%. contactele şi relaţiile interpersonale s-au dovedit hotărâtoare pentru decizia de a vota pe unul sau pe altul dintre candidaţi. „Teorii şi efecte ale comunicării de masă” ) În 2007 CNA împreună cu CURS ( Centrul de Sociologie Urbană şi Regională) au efectuat un studiu amplu cu privire la influenţa media asupra comportamentului electoral. distanţa dintre „indivizii care ştiu” şi „indivizii care nu ştiu” se măreşte.

ştirile economice (3%). situaţiile cotidiene ( fapt divers. Realitatea TV (13%) iar restul procentelor sunt date altor posturi de televiziune. (1%) UDMR. Cele mai de încredere ştiri politice sunt difuzate pe PRO TV iar cele mai de neîncredere sunt difuzate de B1 TV şi Kanal D. (6%) PC. altă sursă (1%) iar ns/nr (1%). internetul (1%) faţă de (0%) în 2004. Cel mai nefavorizat partid de către posturile TV este PRM. care credeţi că sunt partidele cele mai favorizate de posturile TV” ( întrebare deschisă ) (19%) au răspuns PD. Prima TV (2%). manifestaţii. nici unul (2%) iar (30%) ns/nr ( nu ştiu/ nu răspund). inaugurări) (12%). La întrebarea „ În general. Evenimentele sociale ( greve. În urma studiului cel mai influenţat politic post de televiziune este Antena1. familia (2%). (34%) puţin obiective. TVR1 (16%). sănătate) (22%). iar (16%) declară că ii interesează toate aceste subiecte in mod egal (1% dintre respondenţi nu au răspuns). senzaţional) (7%). ştirile meteo şi ştiriloe sportive au fiecare un procent de (5%). (1%) PRM. Realitatea (9%). radioul (6%) în scădere cu (2%) faţă de anul 2004. fapt din care rezultă că oamenii (din românia) nu prea se informează despre politică din emisiunile difuzate la radio. prietenii/vecinii (4%) în urcare cu (2%). tot acelaşi procent avându-l şi TVR 1. (2%) foarte obiective iar (19%) nu au răspuns. Ştirile politice sunt cel mai des urmărite pe PRO TV (25%). Antena 1 (10%). (15%) PSD. (34%) obiective. Cel mai important din acest studiu mi se pare faptul că în 2004 internetul avea (0%) iar în 2007 avea (1%) fapt care . B1 TV (3%). asigurări. Kanal D (1%). (14%) PNL. ziarele (5%) în scadere cu (4%). În opinia respondenţilor cu privire la cât de obiective ( neinfluenţate politic) sunt posturile de televiziune din România (13%) au răspuns PRO TV. Privind cât de obicetive sau nu l-i se par programele politice de televiziune (11%) au declarat că nu l-i se par deloc obiective. În clasamentul celor mai importante surse de informare politică televiziunea deţine primul loc cu (80%) în urcare cu (2%) faţă de anul 2004. violenţa (1%). Radio Romănia Actualităţi este pe primul loc în audienţa ştirilor politice. cei mai mulţi oamenii sunt interesaţi de informaţiile politice (28%). altul (8%). La întrebările despre emisiunile politice difuzate la radio cei mai mulţi dintre respondenţi nu au ştiut să răspundă. Pe locul al doilea în cazul interesului urmăririi ştirilor îl au problemele sociale (pensii. (2%) PNG. (2%) altul iar (40%) ns/nr. În cadrul ştirilor. OTV (6%). Antena1 (22%). Antena 3 (3%).

iar democraţiile moderne au fost numite „democraţii mass-media”. Tot în acest studiu ne este arătat faptul că oamenii nu sunt foarte influenţabili în alegeri de către mass-media şi nu mulţi acordă un interes mare sondajelor de opinie publică atunci cănd se decid să voteze (31%). Mass-media a fost deseori considerată „cea de-a patra putere” în stat alături de executiv. ce îi interesează cel mai mult pe oameni cu privire la viitorul ţării şi aşteaptă feed-back din partea publicului (ex: voturi prin sms cu privire la o anumită problemă politică. etc). le provoacă sentimente de neîncredere şi de nelinişte cu privire la viitorul României. Acest studiu îi ajută foarte mult pe politicieni deoarce aceştia pot vedea care sunt cele mai vizionate posturi de televiziune unde aceştia pot avea apariţii. (48%) sunt de acord că programele Tv. Înaintea campaniilor electorale se poate observa o creştere semnificativă a apariţiilor actorilor politici prin mass-media şi a emisiunilor cu teme politice. fenomen social. politica n-ar putea exista fără mass-media deoarece politica este reprezentată prin aceasta. atitudinile indivizilor au în mare măsură un caracter social. (79%) sunt de acord că programele Tv. obiectivul final fiind câştigarea alegerilor.U. Pe baza acestor cercetări consilierii de PR iniţiază programul campaniei. Cunoştinţele oamenilor despre politică sunt aflate de cele mai multe ori prin intermediul televiziunii.N. al radioului şi al ziarelor (fapt evidenţiat şi de studiul făcut de C. Înainte de începerea campaniei electorale (în general cu 6-8 săptămâni înainte) partidele politice acordă un mare interes cercetărilor de piaţă.R. îi ajută să-şi sporească interesul pentru politicieni şi viaţa politică. în statele moderne de astăzi. îi ajuta sa-şi îmbogăţească cunoştinţele generale. legislativ şi justiţie. Actorii politici şi partidele politice apelează la mass-media de foarte multe ori pentru a forma opinia publică sau pentru a schimba opinia publică dintr-una nefavorabilă într-una favorabilă. În opinia mea. sugerând o anumită cultură de grup. recepţia mesajelor nefiind privită ca un fenomen individual. concepţiile. „Comunicarea mediatică are loc într-un context social. Opiniile. îi ajută să înţeleagă ce se întâmplă în societatea românească.demonstrează că site-urile partidelor politice au început să informeze populaţia cu privire la politică.A în anul 2007). program care trebuie să aibă un impact pozitiv asupra alegătorilor pentru atragerea voturilor.Comunicarea într-un grup a unui mesaj care este . În acest studiu amplu (90%) dintre respondenţi au declarat că programele Tv.S pentru C. (55%) nu sunt de acord că programele Tv.

În funcţie de raporturile dintre mass-media şi public apar două variante de agendare: agenda mediatică şi agenda publică. iar publicul ajunge mai devreme sau mai tărziu să facă acelaşi lucru. Comunicarea mediatică pune în centrul atenţiei publice probleme sociale . mass-media desemnează prioritatea subiectelor pe ordinea de zi. După teoria agendării descoperită în anii ’70.” (Septimiu Chelcea. Relaţia media public este de ordin cauzal: media selectează anumite aspecte şi le notează pe propria lor agendă. „În decursul anilor s-au cristalizat trei teorii care domină cercetarea macroefectelor mediatice: teoria agendării. ceea ce nu înseamnă că nu ar exista un efect în planul cunoaşterii. pentru că opinia publică obligă individul să se reţină.potrivnic normelor grupului. Individul . nu poate duce la o modificare de proporţii a opiniilor şi atitudinilor. a elaborat teoria spiralei tăcerii. sa nu-si dezvăluie opţiunile proprii. În anii ’70 Noelle Neumann. 2.Teoria agendării. agenda interpersonală care conţine obiective importante pentru contactele sociale. Mass-media fixează agenda publică. deoarece publicul nu are o agendă unică şi nu poate fi vorba de un singur tip de agendă. 1. care sunt efecte pe termen scurt. Ca urmare a sistemului de selecţie. Teoria spiralei tăcerii.Efectele la nivelul atitudinilor sau la cel al comportamentului pot fi relativ reduse.agenda comunităţii în care subiectele sunt de interes general. Publicul este supus unui flux mediatic permanent. În privinţa agendei publice lucrurile sunt mai complicate decăt in cazul agendei mediatice. teoria spiralei tăcerii şi teoria prăpastiei cognitive (cunoaşterea diferenţială).agenda personală sau intrapersonală. o cercetătoare germană. mass-media „ridică” sau „coboară” oameni şi instituţii. Ea a plecat de la faptul că influenţa mediatică este foarte greu de dovedit.(Exemplu : au fost demonstraţii organizate doar pentru că se ştia că se filmează. mai degrabă se va înregistra o schimbare de atitudine faţă de emitent. Ambele variante sunt luate în considerare în cazul ipotezei pe care se bazează teoria agendării: publicul dă importanţă exact acelor subiecte care se bucură de atenţie mediatică. studiile ulterioare ale sociologilor şi psihologilor au reliefat că există trei tipuri de agende: 1. Agenda mediatică precizează evenimentele şi stabileşte o ierarhie a interesului public. 3. În prezent se studiază efectele la nivel social pe termen lung. care conţine subiecte şi obiective exclusiv personale. Până în anii ’70. „ Sociologia opiniei publice” ). cercetătorii au studiat efectele atitudinale şi comportamentale.(exemplu: informaţiile vehiculate de mass- media despre anumite bănci au dus la aglomeraţii în faţa sediilor din întreaga ţară pentru retragerea banilor depuşi de persoanele fizice. au fost şi demonstraţii care nu au mai avut loc pentru că nu se filma).

2. Psihologii numesc acest fenomen „conformism de grup”. ei se ţin la curent cu fenomenele sociale mai ales prin citirea presei. Din mai multe studii făcute s-a constatat că „indivizii care ştiu” sunt oameni cu educaţie superioară. La nivelul psihologiei individuale este foarte greu de pus la îndoială ceea ce ai văzut cu proprii ochi. de aceea manipularea prin televiziune are cel mai puternic impact. „Indivizii care nu ştiu” se informează despre fenomenele sociale în principal prin intermediul televiziunii. selectivitatea lui acţionează foarte slab în cazul în care acesta urmăreşte o emisiune televizată. Teoria denumită „spirala tăcerii” contribuie la studierea unor aspecte esenţiale pe care le are comunicarea prin media asupra publicului: 1. Ca efect mediatic. să facă parte dintr-un grup şi să fie recunoscuţi de grup. distanţa dintre „indivizii care ştiu” şi „indivizii care nu ştiu” se măreşte. Efectele mediatice acţionează şi asupra creşterii gradului de cunoaştere a persoanelor. teama de izolare poate contribui la trecerea sub tăcere a opiniilor minoritare. creşterea gradului de cunoaştere este un aspect pozitiv. Teoria prăpastiei cognitive (şi a creşterii diferenţei de cunoaştere). izolarea opiniilor minoritare favorizează procesul integrării sociale. la un nivel general. Din acest motiv.Cercetătorul american Robinson a arătat că un consum mediatic depinde de diferenţa între „autocunoscători” şi „ignoranţi” şi de nivelul de educaţie al indivizilor.are un astfel de comportament pentru că el consideră mai importante opiniile majorităţii. această afirmaţie este valabilă în special în ţările cu o democraţie exersată in timp. mass-media contribuie esenţial la diseminarea informaţiei. „Teorii şi efecte ale comunicării de masă”). Este foarte uşor să treci cu privirea la un alt articol sau să urmăreşti altă publicaţie. Ca urmare a consumului mediatic. În cazul consumului mediatic din zona presei. . un efect negativ.” (Delia Cristina Balaban. 4. selectivitatea (zidul de apărare împotriva consumului mediatic) acţionează din plin. influenţa mediatică este mai mare decât se crede în general. S-a observat însă. Oamenii au tendinţa să se alinieze la un curent de opinie. mesajele mediatice care acordă atenţie aceloraşi subiecte produc o anumită uniformizare a preocupărilor publicului. Ea consideră că mecanismul individului de autoapărare. cel care are o opinie. selectivitatea este la îndemâna consumatorului. care crede că este împărtăşită de grup îşi exprimă opinia mai apăsat şi o susţine cu mai mult curaj decât cel care „simte” că opinia lui este în „minoritate’. 3. Fundamentul teoriei cercetătoarei germane este faptul că ea consideră televiziunea un canal de comunicare care nu permite selecţia individuală: oamenii se uită la televizor fără să se întrebe ce imagini văd.

aceştia fiind oameni cu un nivel de educaţie mediu sau slab. Actorul politc este dependent de mass-media. oameni cu nivel de cunostinţe ridicat şi (in mare măsură) care au un venit mare (statut social înalt). Enciclopedie de psihologie 7. deoarece cu ajutorul ei se face cunoscut unui public cât mai larg. „Teorii şi efecte ale comunicării de masă” 2.org 6.org 5. cu venituri mici sau medii. „rezumat” care poate fi greşit şi care poate influenţa negativ individul. ea insistă şi impune oarecum nişte subiecte asupra cărora avem de reflectat. septembrie. www. au şanse mai mari să fie bine informaţi decât „indivizii care nu ştiu”. 8 iulie 2008 .wikipedia.noiembrie 2007 4. „Indivizii care ştiu”. Bibliografie: 1.dadalos. făcându-şi rezumatul singuri. Mass-media îi influenţează cel mai mult pe „indivizii care nu ştiu”. După părerea mea. Aceste persoane caută informaţia în mai multe surse şi o analizează „în mare”.articol „ Orăşenii au încredere în TV”. nu mai procesează alte informaţii. Datorită unui statut mai înalt. internetul dă posibilitatea unui individ să afle informaţia dorită din mai multe surse şi într-un interval de timp relativ scurt). www. După părerea mea. aceşti indivizi au o arie mai largă în ceea ce priveşte căutarea informaţiei (exemplu: nu toţi indivizii au acces la un calculator conectat la internet.ro. www. această informare mai bună a „Indivizilor care ştiu” nu se datorează neapărat numai nivelului lor de educaţie. mass-media nu ne obligă să gândim într-un anumit fel. rezumat făcut de o persoană sau grup de persoane. Delia Cristina Balaban. ei iau un „rezumat” al subiectului. ( Septimiu Chelcea „ Sociologia opiniei publice” 3. indivizi care se informează cel mai des prin intermediul televiziunii. Studiu efectuat de CURS pentru CNA „Influenţa media asupra comportamentului electoral”. fapt care poate duce la câştigarea sau pierderea voturilor. Mass-media ii poate crea actorului politic o imagine favorabilă sau una mai puţin favorabilă.clujeanul.