Anul V, nr.

49 februarie 2011
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Pãrintele Arsenie Boca:
Din cuprins:
Epidemia iernii 2011 sau un alt fel de virus
E prima iarnã în care massmedia nu ne atrage atenþia asupra pericolului iminent al atacului viruºilor inamici despre care ni se spunea în fiecare an cã sunt de nestãpânit.(pag. 10)

„Înapoi la post, cãci fãrã de post ne merge rãu!”

Înhumare sau incinerare?
În ciuda dorinþei lui, familia ºi prietenii lui Cristian Paþurcã au ajuns la concluzia cã este mai bine sã fie înmormântat. Au procedat bine? Care este poziþia Bisericii faþã de aceastã practicã? (pag. 8-9)

Pentru cineva care aºteaptã sã se cãsãtoreascã
Privit din partea de dincoace de nuntã, pentru unele fete gãsirea soþului potrivit poate pãrea a fi „totul”. (pag. 13)
Editorial de Pr. Ciprian Bîlbã

(pag. 5)
Temeiul unui asemenea mod de gândire este cã omul percepe lucrurile ºi acþioneazã în funcþie de sãnãtatea/boala sa psihosomaticã. Ceea ce face, zic unii, este rezultanta integrãrii tuturor articulaþiilor ºi factorilor personalitãþii actuale. Mai mult, adaugã ei, orice om are o dimensiune pozitivã, chiar dacã vagã, ºi dispune de o „comoarã îngropatã”, care se cere a fi descoperitã ºi valorificatã. Dar oare întotdeauna scopul scuzã mijloacele? Pânã aici lucrurile pot pãrea în doi peri, pentru cã omul este simultan bun ºi rãu. Dispune de resurse interne bogate ºi în acelaºi timp se loveºte de propria-i orbire în ceea ce priveºte adevãrul. Ca sã înþelegem mai bine este nevoie sã ne aducem aminte de constatarea pe care învãþãtura creºtinã o face despre statutul spiritual al omului dupã cãderea în pãcat: chipul lui Dumnezeu în om, deºi nu a dispãrut cu totul, s-a deteriorat ºi ºters prin pãcat, astfel încât raþiunea s-a întunecat, voinþa a slãbit ºi sentimentul s-a rãcit. Urmãrile se vãd în deteriorarea relaþiilor omului cu Dumnezeu, cu semenii ºi cu el însuºi. De atunci el gândeºte ºi acþioneazã disociat ºi ambiguu. De aceea, nicio tendinþã umanistã nu poate susþine o vedere excesiv optimistã asupra omului, fãrã sã prejudicieze serios adevãrul. Cineva ar putea întreba: „ªi ce este adevãrul?” În niciun caz rãspunsul nu este o teorie sau vreun discurs. Calea e curãþia ºi sfinþirea virtuoasã a vieþii. ªi acolo, „la limanul cel lin ajungând”, vom fi într-Adevãr „dincolo de bine ºi de rãu”.

Dincolo de bine ºi de rãu
Astãzi tot mai des avem de-a face cu tendinþa de relativizare. Nimic nu mai stã locului. Fiecare are adevãrul lui pentru care oricând poate gãsi o justificare. Norma este interpretatã prin grila prejudecãþii ºi a conservatorismului retrograd. Chiar zilele trecute îmi spunea cineva cã pânã ºi criminalul are îndreptãþirea lui personalã pentru ceea ce face: „aici ºi acum” crima lui este manifestarea unitãþii conºtiente ºi inconºtiente a personalitãþii sale. ªi toate acestea în numele unui umanism care respectã omul ºi libertatea lui existenþialã.

CMYK

2

Eveniment
încât supravieþuirea sa timp de doi ani (pânã la 18 febr. 1952) poate fi consideratã drept o minune. Preþul rezistenþei sale morale ºi spirituale în faþa ighemonului comunist de la Piteºti a fost unul care i-a rãpit definitiv sãnãtatea. TBC-ul pulmonar, osos ºi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sãu era însã, straniu, scãldat într-o luminã nepãmânteanã, despre aceasta depunând mãrturie mulþi din cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmã în ultima parte a vieþii sale. Sufletul ºi mintea sa nu se despãrþeau defel de rugãciune. În ultimul an, hemoptizia (scuipa sânge) îl transformase într-o „epavã”. La prima vedere, cãci lumina sfinþeniei trecea dincolo de bietul trup în suferinþã ºi îi atingea pe ceilalþi deþinuþi. Cu aceastã figurã de sfânt - care nu poate fi explicatã natural, întrucât se ºtie cã boala care îl rodea aduce doar deprimare ºi schimonosire a chipului - a trecut la cele veºnice. Cu numeroase plãgi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Valeriu Gafencu ºi-a aºteptat moartea cu o seninãtate care i-a înmuiat ºi pe gardieniicãlãi. Trupul sãu se fãcuse cu adevãrat lãcaº al Duhului Sfânt. Pentru credinþa sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu sã-ºi cunoascã ziua morþii. Pe 2 februarie 1952, el ºi-a rugat camarazii sã-i procure o lumânare ºi o cãmaºa albã, pe care sã i le pregãteascã pentru ziua de 18 februarie a aceluiaºi an. A mai cerut ca o cruciuliþã (pe care se pare cã o avea de la logodnica sa) sã-i fie pusã în gurã, pe partea dreaptã, spre a fi recunoscut la o eventualã dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 ºi 15.00, dupã momente de rugãciune incandescentã, cu faþã transfiguratã Valeriu a rostit ultimele cuvinte: „Doamne, dã-mi robia care elibereazã sufletul ºi ia-mi libertatea care-mi robeºte sufletul”. La targa pe a fost depus, spre a fi dus într-o groapã comunã (a tuberculoºilor), au venit ºi s-au închinat, pe rând, toþi deþinuþii, iar cãlãul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lãsa sã-ºi ia rãmas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. ªi-a sacrificat, pentru Hristos ºi neam: tinereþea, profesia, familia, libertatea ºi viaþa. www.valeriugafencu.ro Paginã realizatã de Natalia Corlean

La 90 de ani de la naºtere O scurtã biografie
Valeriu Gafencu s-a nãscut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sângerei, judeþul - un chip ireal pentru zilele noastre Bãlþi, în Basarabia. În toamna anului 1941, când a fost aresValeriu Gafencu este unul din tinerii care au tat ºi condamnat la 25 de ani de murit în închisorile regimului comunist. Într-o lume care are ca idealuri comoditatea, bunãstarea muncã silnicã, Valeriu Gafencu ºi „simþitul bine”, povestea lui pare de domeniul avea vârsta de 20 de ani. Era student fantasticului. ªi totuºi, este realitate. Pe 24 ia- în anul al II-lea la Facultatea de nuarie s-au împlinit 90 de ani de la naºterea lui. Drept ºi Filosofie din Iaºi. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a apãrat la proces pe Gafencu, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenþi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere „Nu eºti creºtin dacã ai fost botezat, mergi didactice”. Pledoarie inutilã, fiindcã dicla bisericã, dar vieþuieºti dupã principiile socie- tatura antonescianã nu a vãzut cu ochi tãþii egoiste, imorale, materialiste în care trã- buni activismul naþionalist-creºtin al ieºti. Trebuie sã devii creºtin în toate aspectele tânãrului Gafencu, care voia ca tot mai vieþii tale de zi cu zi ºi prin aceasta sã încreº- mulþi elevi ºi studenþi sã se înscrie în tinezi ºi lumea din jurul tãu. Dar nu se poate Frãþiile de Cruce, pentru a se pregãti de ajunge aici prin studii intelectuale, ci prin luptã împotriva comunismului bolºevic trãirea în duh, prin lupta de fiecare clipã cu ce ameninþa atunci România. pãcatul fãcut, apoi cu pãcatul vorbit, apoi cu Tânãrul Valeriu Gafencu a ajuns la pãcatul gândit. Înainte de a ne lupta cu pãcatele Târgu Ocna în decembrie 1949, dupã ce lumii, trebuie sã urâm pãcatele, prostia, sufi- a trecut prin puºcãriile de la Aiud (1941 cienþa ºi moleºeala sufletelor ºi minþilor - 1944) ºi Piteºti. creºtinilor, cãci tocmai adormirea conºtiinþei Din cauza torturilor ºi regimului creºtine a dat pas liber impertinenþei ateiste.” bestial din temniþele comuniste, Valeriu Valeriu Gafencu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare (în Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos) Târgu Ocna într-o stare atât de gravã, se mai simtã bine când sãvârºeºte rãul, sã Ochii lui oglindeau cerul „Despre Târgu Ocna ar fi trebuit sã vor- creãm probleme, sã-ºi punã întrebãri, sã-ºi schimbe paºii. beascã Valeriu Gafencu, stâlpul de foc al spiFãcea mult caz de conºtiinþa pãcatului, ritualitãþii creºtine din închisorile comunis- pentru cã erau mulþi care considerau pãcate te. Ochii lui mari, albaºtri, oglindeau cerul. numai curvia, hoþia ºi crima ºi mulþi nu se Privindu-i, te simþeai aºa de mic! Dar zâm- recunoºteau pãcãtoºi, fie cã nu le aveau pe betul lui de nedescris îþi dãdea curaj ºi te fã- acestea, fie cã le minimalizau, neacordâncea sã cunoºti ce este iubirea lui Hristos. ªi ori- du-le importanþa cuvenitã. Dar pierdeau din cât i-a fost de grea crucea suferinþei, zâm- vedere cã mai sunt ºi altele, ºi poate mai betul acesta n-a încetat sã-i lumineze faþa.” mari decât acestea, cum ar fi mândria: Pãrintele Constantin Voicescu «Celor mândri Dumnezeu le stã împotrivã ºi celor smeriþi le dã har.» Pe omul care se Ne-a arãtat calea ce duce grozãveºte, Domnul îl lasã singur ºi fãrã El la mântuire o sã-ºi dea seama cã nu poate face nimic „Valeriu ne-a arãtat calea ce duce la ºi-atunci o sã strige cãtre El.” mântuire: iubirea creºtinã. Iubirea era un Marin Naidim cuvânt de ordine, îl spunea în toate împreA fost un sfânt jurãrile, ºi-n scris ºi verbal, era în loc de „Ceea ce a fãcut ºi ceea ce a trãit Valesalut, de la revedere ºi de orice. (…) Când venea cineva de-acasã pe la el, riu de-a lungul anilor de detenþie, pentru aborda cu ei totdeauna probleme de credin- fiecare suflet cu care a venit în contact, e þã, cãutând sã convingã pe fiecare de impor- greu de imaginat, necum de exprimat în tanþa mântuirii. Spunea cãtre mine cã, chiar cuvinte. E suficient rãspunsul pe care l-au dacã nu reuºim noi sã schimbãm lumea, dat toþi cei care l-au cunoscut. A fost un mãcar sã trezim interesul, sã o facem sã nu sfânt. Este un sfânt.” Virgil Maxim

Valeriu Gafencu

Trebuie sã devii creºtin în toate aspectele vieþii tale de zi cu zi

Eveniment

3

Bilanþ ºi proiecte în Arhiepiscopia Sibiului
Prima lunã a anului este prilej de bilanþuri pentru anul trecut ºi hotãrâri pentru anul care urmeazã. Acest lucru s-a întâmplat ºi în Arhiepiscopia Sibiului, unde sâmbãtã, 22 ianuarie, au avut loc ºedinþele de reunire a Consiliului ºi a Adunãrii Eparhiale. Întâlnirea a început cu Sfânta Liturghie, oficiatã în capela Facultãþii de Teologie de cãtre Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, urmatã de slujba de Te Deum, la care a participat ºi Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului. Ambele ºedinþe, care au avut loc în aula „Mitropolit Ioan Meþianu”, au fost prezidate de cei doi ierarhi. În cadrul ºedinþei Consiliului Eparhial au fost aprobate deciziile Permanenþei acestui consiliu, printre care Mediaº. În cadrul ºedinþei Adunãrii Eparhiale, ºi confirmarea alegerii a patru noi protopopi: Pr. Dãnuþ Benga la Braºov, Pr. consilierii Arhiepiscopiei au prezentat Sorin ªerban la Sãcele, Pr. Dan Matei activitãþile realizate în diferitele sectoare: Sucaciu la Rupea ºi Pr. Ovidiu Gãban la administrativ-bisericesc, cultural, economic, canonico-juridic, pastoral-misionar ºi social, precum ºi proiectele care urmeazã sã fie puse în aplicare în 2011. Tot aici, prodecanul Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna”, Pr. prof. dr. Aurel Pavel, a prezentat o evaluare a activitãþilor ºi situaþiei acestei instituþii. În încheiere, Pãrintele Mitropolit a mulþumit membrilor participanþi: „Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a rânduit atât în Consiliul Eparhial, cât ºi în Adunarea Eparhialã, preoþi vrednici ºi colaboratori deosebiþi, membri laici, care ne sprijinã cu competenþã în lucrãrile pe care le avem de îndeplinit. Sperãm ca ºi în acest an sã-i aducem cinstire lui Dumnezeu prin lucrarea noastrã liturgicã, pastoral-misionarã ºi administrativã pe care le desfãºurãm pentru binele Bisericii ºi mântuirea noastrã”. Pr. protopop Ioan Ciocan

Expoziþia micilor i c o n a r i din ªinca Nouã
S-a încheiat primul semestru din acest an ºcolar. Scurta vacanþã este binevenitã pe mãsura împlinirilor fiecãruia. Când însã rezultatele la învãþãturã sunt completate ºi de alte realizãri, satisfacþia e deplinã. Bucuria lucrului bine fãcut s-a simþit azi din plin în sala Cãminului Cultural din ªinca Nouã, devenitã neîncãpãtoare, la a doua expoziþie de icoane pictate pe sticlã de elevii ºcolii noastre, îndrumaþi de cãtre doamna Daniela Ciocãnaru. Sticla pictatã a devenit transparentã spre Veºnicie. Peste 260 de „ferestre spre cer”, izvorâte din suflet curat de copil, au încântat privirea ºi au bucurat inimile celor prezenþi. Micii iconari au cinstit momentul, dar ºi pe vrednicii de pomenire înaintaºi pãstrãtori ai Ortodoxiei, îmbrãcând frumosul port românesc. La rândul lor, au fost cinstiþi prin prezenþa Pãrintelui Matei, stareþul Mãnãstirii Sfinþilor Români din ªinca Nouã, a Pãrintelui Costel Leca din Paltin, a domnului primar Dumitru Flucuº împreunã cu colectivul Primãriei, a întregului corp profesoral în frunte cu doamna director Elena Nãnãu, a tuturor colegilor, pãrinþilor ºi, nu în ultimul rând, a reprezentanþilor presei. Dupã un prim tur al expoziþiei, pãrintele stareþ Matei a mulþumit lui Dumnezeu ºi copiilor pentru aceastã bucurie, arãtând cã multe secole Biserica a promovat ªcoala, iar acum în ªcoala din ªinca Nouã se picteazã icoane. Le-a urat copiilor ca din „mici iconari” sã ajungã „mari”, dar sã ajungã ºi la sfinþirea vieþii, privind, prin fiecare icoanã ce o vor picta, spre Veºnicie. Domnul primar i-a felicitat pe toþi cei implicaþi în aceastã realizare, în special pe doamna Daniela Ciocãnaru ºi pe copii, dar ºi pe toþi ceilalþi ostenitori. La rândul sãu a primit mulþumiri pentru sprijinul deosebit, moral ºi material, acordat constant cercului de picturã ºi tuturor manifestãrilor culturale din comunã. Prin astfel de preocupãri avem încredinþarea cã tânãra generaþie merge pe un fãgaº bun, ancorându-se în valorile spirituale ale credinþei ºi neamului nostru, rãmânând pietre tari, nemiºcate de valurile ispitelor actuale. Pr. Sorin Suciu, ªinca Nouã

4

Actual

nu mai este capabil sã-ºi creascã Despre „eficienþã ºi productivitate” un popor care cã niciproprii copii ºi vedem aleºii noºtri nu au un rãspuns la în creºterea copiilor aceastã problemã. E dureros, dar adevãrat. Închei cu câteacest „a fi sau a nu fi”, dar pentru asta nu va versuri care cred cã exprimã gândirea pot decât sã-mi cer iertare de la autorul conducãtorilor noºtri politici (români ºi englez. Conducãtorii noºtri ne învaþã cum sã europeni): devenim profitabili, eficienþi, cumpãtaþi, Unii fac copii pe bandã, alþii-i leapãdã la fel, „europeni”... etc. Dar nu avem cum sã Eu încerc, cu cumpãtare, sã devin EFIînvãþãm sã fim oameni (ºi cu atât mai CIENT, puþin creºtini) de la cei care au uitat acest Nici prea mulþi, nici pe degeaba, lucru. Noi luãm din afarã cam tot ce este Cã doar sunt european, Sistemul asistenþei maternale pare a fi prost sau „suspect de a nu fi bun” ºi vrem O sã-þi cresc - promit - copiii, în colaps, de vreme ce mai bine de o sã-l „desãvârºim” în stilul propriu. Nu ne Dacã-mi iese-n plus un... ban! treime din persoanele angajate în aceastã preocupã deloc cauza pentru care am ajuns Pr. Marius Demeter structurã au preferat sã se retragã. Reducerile lui Boc, supervizate de mãreþul nostru conducãtor, au atins ºi acest segment sensibil din societatea româneascã. Pe de Situat în planul central, Mântuialtã parte, aflãm cu stupoare cã avem mai multe „cereri de copii” decât ne prezintã torul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, „oferta”. În multe judeþe existã liste de înviat ºi înãlþat la ceruri, ca Mire ºi aºteptare cu pãrinþi care doresc sã adopte Împãrat, este reprezentat dupã pilda un copil, iar cererea lor nu este soluþionatã, celor zece fecioare: „Iatã, Mirele vine, cel mai adesea din cauza legislaþiei ieºiþi întru întâmpinarea Lui!” (Matei 25, 6). Domnul Hristos, îmbrãcat în greoaie. Sã revenim însã la sistemul asistenþei hlamidã roºie ºi cãmaºã albã, revelã maternale, unde, graþie înþelepciunii „con- încã o datã, pentru veºnicie, „Taina ducãtorilor iubiþi”, în situaþia în care avem ochilor” ºi a atotprezenþei Sale iubiºapte persoane din sistem care demi- toare, iertãtoare ºi milostivã. Dedesubtul sfintei Mese de la sioneazã, proiectele lor o sã fie preluate de o singurã persoanã ce va fi angajatã în sis- Nunta cea cereascã sunt scrise cu tem. Problema este cã „proiectele în deru- litere de argint urmãtoarele cuvinte: „Sileºte-i pe toþi sã intre sã Mi se lare” sunt niºte copii, adicã niºte fiinþe umane! Nu e vorba aici de un pod de cale umple casa.” (Luca 14, 23) „Oricare dintre voi care nu se Detaliu din pictura Pãrintelui Arsenie Boca feratã, nici de parcãri subterane, nici de 15 leapãdã de sine ºi de tot ce are, nu - Nunta Fiului de Împãrat - de la biserica din km de autostradã, nici de... (de fapt nu mai poate fi ucenicul Meu. Iar cine-ºi Drãgãnescu, reprezentându-L pe Mântuitorul dau exemple, cã nu ºtiu toate proiectele pune sufletul ºi viaþa sa pentru Iisus Hristos în viziunea Pãrintelui. din care le ies lor comisioane), ci este Mine ºi pentru Evanghelie, ºi le va vorba de copii. pierde, acela se va mântui.” (Luca 14, 23; Marcu 8, 38; Matei 10, 39) Din aceºti copii ar fi posibil sã ne trezim peste ani cã se ridicã un nou Decebal, sau un Traian (nu ãsta de acum!), sau un ªtefan (Doamne, miluieºte!), sau un Brâncoveanu (dã, Doamne!), sau un Þepeº (Doamne, ajutã!), sau un Andrei ªaguna, sau un Eminescu, sau un Brâncuºi, sau un Enescu, sau... sau... sau... Însã noi nu vrem sã-i creºtem. Nu vreau sã vorbesc acum despre toþi copiii pe care neamul acesta-i leapãdã încã înainte de naºtere (deºi drama e mult mai mare!), ci despre acei copii pe care-i aducem pe lume ºi apoi ne raportãm la ei ca la un „proiect care nu mai este profitabil”. Cam totul în lumea de azi se reduce la „a fi sau a nu fi... profitabil”. Sunã shakespearian

Nunta Fiului de Împãrat

CMYK

Actual

5

Pãrintele Arsenie Boca:

„Înapoi la post, cãci fãrã de post ne merge rãu!”
Pregãtirea pentru intrarea în Postul Mare începe încã din Duminica lui Zaheu (anul acesta în 30 ianuarie), adicã cu câteva sãptãmâni bune înainte, tocmai pentru ca omul sã realizeze importanþa postirii. O importanþã pe care noi, astãzi, nu o mai vedem. Deºi alergãm adesea la Dumnezeu ºi am vrea mereu ajutor, în toate, porunca postului este þinutã de foarte puþini. Despre post, iatã ce spunea Pãrintele Arsenie, cu vorbe simple, pe înþelesul lor, celor veniþi la Sfânta Liturghie într-o duminicã de iarnã din 1942: CEI CARE NU VOR ÞINE POSTURILE NU întunecarea simþirii de Dumnezeu. Sunt VOR FI SPOVEDIÞI. Din cuvântul trecut vã cele ºapte pãcate de cãpetenie sau pãcate aduc aminte, ca sã afle toþi cã nu vor fi de moarte: mândria, iubirea de argint, desspovediþi ºi împãrtãºiþi la mãnãstire decât frânarea, lãcomia, pizma, mânia ºi lenea. cei ce de aici înainte vor þine posturile aºa Între acestea ºapte se aflã ºi rãdãcina cum sunt rânduite de Bisericã. Pãrinþii relelor: lãcomia stomacului sau dumne-au nãscut din trup, iar Biserica din apã nezeul cel mâncãcios al trupului. Acesta ºi din Duh; ºi mai mare este naºterea trebuie ars cu postul ºi scos afarã! Cãci de duhovniceascã a Bisericii decât naºterea nu va fi ars ºi scos afarã, iatã, sã vedeþi trupeascã a pãrinþilor. De la naºterea du- cum creºte ºi se întinde acest pom al hovniceascã - Botezul - am primit pe înge- diavolului, acest dumnezeu mincinos al rul pãzitor, tot în Bisericã - de aceea se trupului. ªi anume iatã cum: lãcomia boteazã copiii mici, orice ar zice alþii - care stomacului odrãsleºte dintr-o datã din sã ne apere de toatã primejdia vãzutã ºi rãdãcinã o puzderie de ramuri din care mai nevãzutã. Deci, dacã Biserica ne naºte, ne arãtoase sunt trei: mânia, desfrânarea ºi ºi creºte; ºi printre poveþele cu care ne iubirea de avere. creºte spre mãsura bãrbatului desãvârºit CINE NU SE LEAPÃDà DE CARNE VA FI este ºi postul. Trebuie deci sã-i ascultãm ÎNCOLÞIT DE MÂNIE ºI DESFRÂNARE. porunca ºi sã postim. Sfinþii Pãrinþi cei de Rãzboiul stomacului însã e primul rãzboi demult au bãgat de seamã cã toate relele pe care l-a pierdut omul ºi prima biruinþã a de la stomac încep, de aceea am zis vorbã diavolului. ªi cu el nãdãjduieºte sã câºtige asprã, cã postul este poarta ºi patrafirul ºi pe oameni ºi sã-i desfacã de Dumnezeu. este uºa, iar toþi ceilalþi ne furã vremea. ªi sã ºtiþi cã, de nu-ºi vor trage de seamã LÃCOMIA STOMACULUI ESTE RÃDÃCI- oamenii, diavolul va birui. Iatã de ce striNA RELELOR. Astãzi, din darul lui Dum- gãm, s-audã toþi: 'napoi la post, cãci fãrã nezeu, urmeazã sã vã dovedesc, sã credeþi de post ne merge rãu! ªi iatã cât de rãu: toþi, lupta postului cu relele sau despre cine nu se leapãdã de carne ºi de grãsime felul cum ucide postul patimile. repede va fi-ncolþit de mânie ºi de desRelele sau pãcatele sunt de trei feluri. frânare, celelalte douã laturi ale lãcomiei Iatã-le: stomacului. Sã vedeþi cum: mâncarea de 1. pãcate împotriva noastrã înºine. carne (ºi mai ales mâncatã cu împingerea 2. pãcate împotriva aproapelui. necuratã a poftei) ca sã se facã sânge, are 3. pãcate împotriva Duhului Sfânt, nevoie de fiere, care este otravã - veninul împotriva adevãrului. nostru. Fierea aceasta topeºte carnea ºi Toate aceste trei feluri sunt ºi pãcate grãsimea întocmai cum topeºte soda slãînaintea lui Dumnezeu, cãci tu nu eºti al nina, când fac femeile sãpun. Fierea e o tãu, ci al lui Dumnezeu. Prin urmare ºi otravã tare. Dacã sporeºte mâncarea de pãcatele pe care le faci împotriva ta sunt carne, sporeºte ºi otrava cu care trebuie întocmai ºi pãcate împotriva lui Dum- topitã. ªi-atâta sporeºte, cât nu mai încape nezeu. De aceea, fiindcã eºti fiul lui în beºica ficatului ºi-atunci simþi dureri la Dumnezeu. capãtul pieptului, cãci stã beºica sã crape Astãzi sã stãruim cu deosebire asupra de plinã. Fierea câtã nu încape umblã prin pãcatelor împotriva noastrã înºine ºi sânge de sus în jos fãrã rost ºi, otravã cum asupra pãcatelor împotriva aproapelui. e, atacã nervii, îi slãbeºte. De aici vine Pãcatele împotriva noastrã înºine duc la nerãbdarea, de aici vine nervozitatea, de învârtoºarea inimii - o cunoaºtem cu toþii, aici mânia, din fierea care atacã nervii. o cunosc ºi eu - dar ele mai duc ºi la Aici e cheia: de ce se supãrã unii aºa de
uºor din nimicuri, din fleacuri, sã moarã de supãrare? Pentru cã li-e plin sângele de fiere ºi li se rup telefoanele - cã aºa le zic la nervi - ºi cea mai uºoarã vorbã îi aprinde ºi-i chinuie grozav ºi ei la rândul lor îi chinuie pe alþii. Deschideþi uºa, ca sã audã ºi cei de afarã! Deschideþi-o bine. Dar deschideþi ºi voi toþi uºile sufletelor voastre, ca sã intre duhul luminii, ca sã auziþi ºi sã nu vã aflaþi numai auzitori, ci ºi împlinitori! POSTUL ADUCE ÎNSÃNÃTOºIRE. În mâncarea de carne mai sunt ºi alte primejdii, o mulþime de otrãvuri care încã dãrâmã casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inimã, durerile de rãrunchi, de ficat ºi altele. Toate se tãmãduiesc de la sine înlãturând pricina care le-a adus, curãþind sângele prin post. Cãci toate bolile sunt cu putinþã dacã sângele este otrãvit. Vrei sã te însãnãtoºeºti, fã calea întoarsã. Deci luaþi aminte la ce mâncaþi, cãci uite aºa pedepseºte Dumnezeu nesocotirea postului cu boli, ºi încã unele fãrã leac, cum de pildã e cancerul... Paralizia sau slãbãnogirea unei jumãtãþi de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseºte Dumnezeu pe toþi nesãtuii de avere. Ea poate fi moºtenire. ªi-atunci, dacã simþi acest lucru, ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Nesãtuii de avere ºi-au fãcut socoteala greºitã, zicând cã dacã postesc nu mai pot alerga ºi lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au fãcut o socotealã greºitã înaintea lui Dumnezeu. De aceea, toþi harnicii sã ia aminte ºi sã þinã post, ca nu cumva dupã multã alergãturã deºartã sã vinã o vreme sã trebuiascã sã stea la pat tot restul vieþii. Dar ºi aceasta de li s-ar întâmpla, tot milã de la Dumnezeu sã o socoteascã, deoarece le dã prilej de a cumpãni ºi de a-ºi cunoaºte greºeala. Cãci Dumnezeu nu pedepseºte spre moarte, ci spre întoarcere. Cãci trupul nu plãteºte nimic când din el scoþi unealtã rea. Sfinþii au scos cu totul altceva: sfeºnic al Duhului Sfânt. Prin urmare, cine nu pãzeºte postul i se va aprinde în gurã para mâniei, de unde începe toatã vrajba, iar în trupul lui vor încolþi boli peste boli. Pãrintele Arsenie Boca, fragmente din cuvântul þinut la Mãnãstirea Brâncoveanu în 22 februarie 1942

CMYK

6

Dialoguri

„ P o r t r e t u l luptãtorului la
„Faptul cã în film nu se menþioneazã aproape nimic privitor la
La Fãgãraº a avut loc în luna noiembrie proiecþia filmului „Portretul luptãtorului la tinereþe”. Pelicula este prima care are ca subiect rezistenþa anticomunistã din Munþii Fãgãraºului prin Grupul carpatin fãgãrãºean, aflat, în cea mai mare parte a existenþei sale, sub conducerea lui Ion Gavrilã-Ogoranu. Dincolo de aspectele artistice ºi regizorale, pentru noi, fãgãrãºenii, este importantã nu doar existenþa acestui film, ci ºi veridicitatea evenimentelor ºi a personajelor, ai cãror copii, nepoþi, rude sau prieteni trãiesc printre noi. Pentru câteva lãmuriri, am apelat la Pãrintele profesor Ioan Glãjar, din Ucea de Jos, care a cunoscut temniþele comuniste ºi miºcarea de rezistenþã, unii membri fiindu-i colegi de clasã sau de liceu. În numãrul acesta, partea a doua. Filmul nu menþioneazã aproape 2010 sã cunoascã istoria rezistenþei nimic despre credinþa partizanilor în împotriva comunismului din România, la ce ne foloseºte sã aflãm toate astea? Dumnezeu. Cum stãteau lucrurile? Rezistenþa împotriva comunismului în Fãrã îndoialã cã partizanii reprezentaþi în film credeau în Dumnezeu. Ei aveau o România, exercitatã de cãtre români fie educaþie religioasã primitã în familie, în sub forma confruntãrilor rãzboinice, aºa ºcoalã, în „Frãþiile de Cruce” ºi, mai ales, cum a fost cea a tinerilor partizani înarmaþi în Bisericã ºi de la Bisericã. Faptul cã în din Munþii Fãgãraºului ºi din alþi munþi ai film nu se menþioneazã aproape nimic þãrii noastre, fie sub forma intransigenþei privitor la credinþa ºi viaþa religioasã a faþã de reeducarea impusã prin mijloace sãltinerilor partizani este regretabil. Nu e de batice de cãtre regimul comunist deþinuþiconceput ca acei tineri, educaþi religios lor politici sau religioºi din temniþele þãrii, începând din copilãrie ºi ajunºi luptãtori în lagãrele de muncã ºi deportãri, fie într-o împotriva comunismului ateist, sã nu-ºi fi formã sau alta în domeniul culturii, polimanifestat zilnic, în mod vizibil, credinþa ticii etc., face parte din istoria þãrii noastre. lor în Dumnezeu prin semnul Sfintei Iar asupra importanþei cunoaºterii istoriei Cruci, îngenunchieri ºi rugãciuni în care sã þãrii proprii se pot spune multe. În cazul de preamãreascã pe Dumnezeu, sã invoce faþã aº spune doar douã lucruri: în primul binecuvântarea, ajutorul ºi ocrotirea Lui, rând, cunoaºterea rezistenþei ºi luptei îmiertarea din partea lui Dumnezeu a pãca- potriva atrocitãþilor sãvârºite de cãtre retelor fãcute de ei ºi mai ales iertarea uci- gimul comunist, impus þãrii noastre de derilor sãvârºite de ei, chiar dacã acestea cãtre bolºevicii din Rusia, ar putea deterau fost fãcute în rândul duºmanilor lui mina pe mulþi români sã nu mai trãiascã Dumnezeu, înrãiþi peste mãsurã, ºi în nostalgia comunistã ºi, în al doilea rând, sã scopul salvãrii neamului românesc ºi a evite cu înþelepciune comportamentul socredinþei creºtine. De viaþa religioasã a cial, politic, anticultural ºi antireligios al acestor tineri luptãtori sunt convins cu atât comuniºtilor, iar pe noi sã ne rugãm lui mai mult, cu cât ei au trãit o bunã parte a Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor timpului în fiecare an pe crestele munþilor, care au suferit chinuri ºi moarte din partea despre care Ana Blandiana spunea, chiar forþelor malefice comuniste. De ce credeþi cã în 20 de ani de liîn timpul regimului comunist: „Munþii Fãgãraº sunt pãmântul românesc cel mai bertate ºi dupã condamnarea oficialã a aproape de cer!” Trãind la aceastã înãlþime comunismului din România s-a scris fizicã, la aceastã apropiere de Cer ºi având totuºi atât de puþin ºi deloc organizat un orizont atât de larg, frumos ºi impresio- despre acest episod din istoria þãrii? S-a scris puþin ºi neorganizat pentru cã nant, e de crezut cã toate le-au trezit fiori, simþiri înãlþãtoare, stãri mistice, euforie, intelectualii, scriitorii ºi istoricii, care n-au gânduri de preamãrire a lui Dumnezeu avut de trãit pe de-a-ntregul atrocitãþile sau, cum spune Virgil Mateiaº, „conºtiinþa comuniste sau care în ultimii 20 de ani pãcatului, dar ºi a Harului ºi nostalgia n-au avut posibilitatea de a cerceta documentele din arhivã privitoare la acest salvãrii în transcendent”. Sunt mulþi care nu ºtiu nimic despre episod tragic, n-au dispus nici de inforlupta împotriva comunismului. Cât de maþiile necesare pentru a le putea prezenta important e pentru un român din anul în mod autentic ºi convingãtor. Iar dintre intelectualii care au trãit din plin acele atrocitãþi, sunt mulþi care considerã popularizarea suferinþelor lor ca o laudã de sine, ca o încãlcare a „discreþiei suferinþei, a decenþei tãcerii... ca o impietate, o profanare a jertfei”. Alþi intelectuali care ar putea scrie pe o bazã sau alta evitã sã scrie ºi, poate, chiar sã vorbeascã despre rezistenþa ºi lupta anticomunistã din anii 1948 - 1957, vizatã în film, sau cea ulterioarã, spre a nu atrage atenþia masonilor ºi a altora de teapa acestora asupra lor ºi, deci, spre a evita acuzaþii nedrepte de tangenþã legionarã, fascistã, rasistã ºi, mai ales, antisemitã. Aceastã ezitare pare îndreptãþitã de criticile aduse deja filmului „Portretul luptãtorului la tinereþe”, critici potrivit cãrora filmul propagã asemenea concepþii politice, deºi regizorul filmului i-a prevenit pe spectatori ºi a declarat cã n-a urmãrit sã facã neapãrat un film despre o ideologie, ci sã prezinte niºte tineri, situaþii, acþiuni ºi evenimente istorice din anii 1948 - 1957. În foarte multe cazuri, lupta statului comunist s-a îndreptat împotriva reprezentanþilor Bisericii ºi împotriva oamenilor credincioºi practicanþi. Cum s-ar putea implica Biserica pentru ca modelul lor sã fie cunoscut? În Rusia, de pildã, dar ºi în alte þãri în care a existat rezistenþa împotriva comunismului, unii partizani au fost canonizaþi... În decursul celor patru decenii ºi jumãtate de regim comunist în þara noastrã, au fost arestaþi ºi prigoniþi, unii chiar omorâþi, câþiva episcopi, mai mulþi profesori universitari de teologie ºi monahi, nenumãraþi preoþi ºi câteva mii de credincioºi ortodocºi practicanþi, (din rândul acestora din urmã) mai ales intelectuali ºi încã intelectuali de seamã. Despre aceºti fii ai Bisericii noastre s-au scris ºi editat pânã acum câteva cãrþi, s-au publicat mai multe studii în reviste ºi s-au scris biografii incluse în dicþionare teologice, religioase de largã circulaþie. Biserica noastrã ar putea lua iniþiativa alcãtuirii unui grup de profesori de teologie ºi sã includã oficial în norma lor ºtiinþificã obligatorie, anual, cercetãri ºi studii privind acest domeniu, inclusiv evaluarea credinþei, vieþii religioase ºi suferinþelor îndurate pentru credinþã, Bisericã ºi neam din partea regimului comunist de cãtre

Dialoguri

7

tinereþe”- între rigoare ºi regie (II)
credinþa ºi viaþa religioasã a tinerilor partizani este regretabil”
Un gest memorabil: la Fãgãraº, unul dintre actori sãrutã mâna ultimului supravieþuitor din grupul Ogoranu, Ion Ilioi

„Noi nu admirãm neamul nostru. Noi îl iubim. Aºa cum e.”

anumiþi clerici ºi fii ai Bisericii Ortodoxe în vederea unei eventuale canonizãri. La ora actualã, în lumea largã a credincioºilor Bisericii noastre se vorbeºte deja de „Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor” ºi de „Pãrintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului”. Vãzând filmul, unii oameni au fost de pãrere cã jertfa celor care au luptat ºi au murit a fost în zadar, cã nu a meritat, pentru cã a fost încercare înãbuºitã. Care e valoarea ei? Nu se poate spune astfel. Se poate spune doar cã a fost o luptã nereuºitã politic, adicã n-a dus la rãsturnarea regimului comunist, nici la o schimbare a acestuia spre mai binele cetãþenilor. Dar aceasta nu înseamnã cã a fost zadarnicã. Dovedind cã sunt capabili de jertfã pentru þarã, neam ºi Bisericã, partizanii s-au înãlþat la rangul de eroi, pe care noi ºi urmaºii noºtri suntem obligaþi sã-i cinstim ca atare în decursul istoriei ºi sã-i pãstrãm în sufletul nostru ca exemple de credinþã creºtinã ºi spirit de jertfã vrednice de urmat. Filmul se terminã cu prinderea partizanilor - iar singurul care a scãpat s-a ascuns în urmãtorii 20 de ani. Miºcarea de rezistenþã a fost un eºec sau o victorie? Singurul partizan care a scãpat nearestat în perioada aceea a fost conducãtorul grupului: Ioan Gavrilã Ogoranu, numit de securitate „banditul Ogoranu”, iar grupul carpatin condus de el „banda Ogoranu”. În speranþa cã ar putea determina o trãdare a lui din partea cuiva, securitatea s-a strã-

„Noi nu admirãm neamul nostru, nici nu cãutãm sã-l înþelegem ºi sã-l studiem în virtutea nu ºtiu cãrui principiu scornit de mintea omeneascã. Noi îl iubim. Aºa cum e. Aºa cum îºi iubeºte copilul pãrinþii lui. ªi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamã din lume nu ºi-ar schimba copilul ei. În inima ºi mintea noastrã, n-au încolþit niciodatã visuri ºi gânduri de emigrare prin nu ºtiu ce þãri fericite. Voim sã rãmânem aici pãrtaºi ai durerilor ºi bucuriilor neamului, ai destinului sãu, în valul cãruia voim ºi noi sã ne contopim soarta noastrã.” „În aceºti ani am gãsit în suflete de români, adesea umili ºi nebãgaþi în seamã, atâta nobleþe ºi atâta frumuseþe, încât nu o viaþã, dar ºi o mie de vieþi de ai avea, meritã sã le jertfeºti. Ne-am lovit însã ºi de atâta rãutate, ipocrizie, interese, ambiþie prosteascã, zgârcenie ºi mai ales nepãsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amãrãciune ºi dezgust. A trebuit sã primim pe obrazul nostru, nu odatã, sãrutul scârbos al lui Iuda ºi, nu odatã, otrãviþi cu roadele amare ale josniciei omeneºti, am ajuns în pragul deznãdejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri ºi din istorie ne-am luat din nou seva dãtãtoare de viaþã. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor ºi-au dat viaþa pentru acest neam. Iar voi, dragi camarazi cãzuþi din rânduri, ne-aþi legat prin jertfa voastrã cu putere, în lupta din care nu putem sã ieºim decât biruitori sau morþi. ªi mai ales am simþit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneºti ne-ar fi dus la moarte ºi deznãdejde. Aici, pe crestele munþilor, am simþit cuvintele Domnului, care ne-a spus cã fãrã El nu putem face nimic. ªi noi, prin suferinþa noastrã, am învãþat sã-L iubim. Cãci pânã nu vei suferi tu însuþi, mãcar o palmã sau o înjurãturã pe nedrept, pânã atunci nu vei putea înþelege drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frãmântate în nopþi lungi de iarnã, îngropaþi în zãpezi pe crestele Carpaþilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mânã, vi le închinãm vouã, tineri din sate ºi oraºe, ca semn al dragostei ce v-o purtãm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, sã vadã ºi sã desãvârºeascã marea ºi strãlucita biruinþã româneascã.” Fragmente din Testamentul luptãtorilor anticomuniºti fãgãrãºeni, alcãtuit de Grupul carpatin-fãgãrãºean, muntele Buzduganu, Sãptãmâna Mare, anul 1954 duit zadarnic sã-l compromitã în faþa camarazilor sãi din þarã ºi a familiilor acestora, ca ºi în faþa camarazilor din strãinãtate, prin acuze inventate ºi neconvingãtoare. Cât priveºte calificarea globalã a miºcãrii de rezistenþã din þara noastrã, putem spune cã aceasta a fost un eºec politic, dar o victorie moralã ºi religioasã, o izbândã a credinþei creºtine ºi a conºtiinþei naþionale, patriotice, care nu s-au lãsat rãpuse. Amândouã, împreunã, au alcãtuit în decursul istoriei un glob de energie spiritualã concentratã, care, atât în anii 1948 - 1957 (la care ne-am referit pânã acum), cât ºi în decembrie 1989, explodând, a spulberat insulta adusã þãrii noastre prin emblema: „România, mãmãliga care nu explodeazã”! Adevãrul era ºi rãmâne cã, în nicio þarã europeanã invadatã de comunismul masonic, bolºevic ºi malefic, n-au avut loc în decursul anilor de dupã al Doilea Rãzboi Mondial atâtea confruntãri armate între autoritatea comunistã ºi tinerii patrioþi. Interviu realizat de Natalia Corlean

8

Trup ºi suflet

Cristian Paþurcã, autorul „Imnului Golanilor”, cunoscut încã din anul 1990 pentru zelul sãu anticomunist din Piaþa Universitãþii, a cerut în „testamentul” sãu ca dupã moarte sã fie incinerat: „Vã implor sã mã ardeþi, iar cenuºa mea sã o puneþi la Troiþa din Piaþa Universitãþii!” Familia ºi prietenii apropiaþi au men serios al ceajuns la concluzia cã este mai bine sã fie înmormântat. Au pro- lui mort. Dupã incinecedat ei bine, nerespectându-i ultima dorinþã? Care este poziþia raþioniºti, morBisericii faþã de aceastã practicã? mintele ºi cimitirele ar constitui focare ºi centre de infecþie, Practicã milenarã a însemnând o perpetuã ameninþare pentru creºtinilor sãnãtatea celor vii. Neîngrijirea cimiÎnhumarea a fost practica de început a tirelor, precum ºi superficialitatea cu care oamenilor în legãturã cu rãmãºiþele pã- se fãcea îngroparea morþilor în unele þãri mânteºti. Incinerarea a apãrut mult mai prin sec. XIX, au contribuit mult la succetârziu în viaþa unor popoare ºi a constituit sul propagandei pentru incinerare. Totuºi, o practicã separatã de înmormântare sau cercetãrile fãcute pânã în prezent n-au puunitã cu aceasta. Din mãrturiile scripturis- tut dovedi realitatea primejdiei înmormântice, patristice, istorice ºi arheologice re- tãrilor pentru sãnãtatea publicã, fireºte iese fãrã îndoialã cã Biserica creºtinã a dacã acestea sunt executate potrivit rigopracticat de la început înmormântarea ca rilor normelor igienice ºi sanitare. Din punct de vedere judiciar, înhuunicã modalitate de tratare a rãmãºiþelor pãmânteºti. Aceasta corespunde învãþãtu- marea se recomandã ºi este preferabilã rii Bisericii despre trup ºi datoriile faþã de incinerãrii, ba uneori chiar este necesarã. el, trup care trebuie sã se descompunã în Se ºtie cã, în caz de crimã, justiþia se adrepãmântul din care a fost luat, fãrã inter- seazã medicinii legale, care aduce servicii venþia forþatã ºi autoritarã a omului în ºi descoperiri deosebit de importante. natura creatã de Dumnezeu. Practica Cât priveºte meschinãria exprimatã nu aceasta se bazeazã pe tradiþia moºtenitã de demult în presã de cãtre un parlamentar, la evrei, dar ºi pe faptul cã trupul Mân- care fãcea apel la economisirea de haine, tuitorului a fost înmormântat. lemn ºi ciment, recomandând incinerarea, În privinþa incinerãrii, spune Pr. prof. considerãm cã este cea mai grosolanã sfidr. Nicolae D. Necula, Biserica nu are un dare ºi ignorare a unei laturi atât de imporcanon expres care sã interzicã acest lucru, tante a spiritualitãþii ortodoxe româneºti, pentru cã aceastã practicã a apãrut târziu, care este cultul morþilor, ºi o lipsã totalã de adicã dupã încheierea colecþiei oficiale respect faþã de oameni, care, pentru toatã canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a venit o truda pe care ºi-o dau sub soare, meritã datã cu ideile secularizante ale revoluþiei mãcar un rând de haine ºi patru scânduri franceze, încercând sã înlocuiascã o prac- cu care sã plece din aceastã viaþã. ticã milenarã cu una nouã, având un simValoarea trupului bolism deosebit de cel creºtin.

Înhumare sau

nesc mort este tratat ca un hoit macabru, este firesc sã se urmãreascã dispariþia lui. În acest caz nu se mai disting simboluri, ci obiecte naturale cu valoare utilitaristã ori financiarã. ªi, odatã cu problemele marilor centre urbane, este consideratã mai logicã ºi mai practicã arderea morþilor. Îngroparea pãstreazã nu doar amintirea (pomenirea) mortului, dar ºi pe cea a morþii. Pentru a pãstra cineva pomenirea aceasta, fãrã a fi obsedat de ea, are trebuinþã sã creadã în biruinþa asupra morþii. Creºtinul adevãrat crede în aceastã biruinþã ºi aºteaptã învierea, care se referã la întregul lui ipostas psihosomatic, adicã la omul întreg, trup ºi suflet.

Trupurile celor incineraþi vor mai învia?
Unii cred cã, dacã trupurile lor vor fi incinerate, iar cenuºa va fi aruncatã în mare sau vãzduh, l-ar pune pe Dumnezeu într-o dificultate la a Doua Sa Venire. Ortodoxia nu a susþinut niciodatã cã o persoanã al cãrei trup e mistuit într-un incendiu sau chiar e vaporizat de o bombã nuclearã nu va mai învia din acest motiv. Acelaºi lucru trebuie afirmat despre martirii arºi pe rug. Deci ºi cei incineraþi vor învia. Alþii spun: cum învie ºi recompune Dumnezeu trupurile celor înhumaþi în pãmânt ºi putreziþi? Dumnezeu nu are nevoie de nimic de care sã se foloseascã pentru a crea sau a da viaþã. Învãþãtura Bisericii Ortodoxe, scripturisticã ºi patristicã, spune cã la Parusia (Venirea) Domnului va avea loc învierea generalã, a tuturor oamenilor care au trãit pe pãmânt (atât drepþi, cât ºi pãcãtoºi), când, prin atotputernicia lui Dumnezeu, sufletele oamenilor se vor reuni cu trupurile acestora, ca în viaþa pãmânteascã, dar cu însuºiri speciale, potrivite cu noul lor scop: viaþa veºnicã. Învierea pãcãtoºilor - alãturi de cei drepþi - este consecinþa însuºirii naturii umane de cãtre Hristos, Care prin Întrupare a devenit frate al nostru (Evrei 2,11), ridicând natura umanã, prin Învierea Sa, la nemurire. Deci pãcãtoºii nu înviazã neapãrat spre a-ºi primi pedeapsa pentru faptele lor, ci, în baza identitãþii de naturã între toþi oamenii, ei vor învia împreunã cu drepþii ºi, asemenea acestora, îºi vor primi ºi ei plata pentru faptele lor, putând astfel sã-ºi dea seama de posibilitatea ce au avut-o de a se mântui, pe

Pro ºi contra
Din discuþiile purtate în jurul introducerii incinerãrii celor morþi au rezultat o serie de argumente pe care se sprijinã susþinãtorii celor douã practici. ªi unii ºi alþii îºi susþin ºi-ºi apãrã poziþiile lor pe temeiuri de igienã, de economie, de justiþie, de ordin social, de ordin psihologic-sentimental ºi de ordin religios. Un argument neserios, folosit de susþinãtorii incinerãrii, este faptul cã prin incinerare se evitã primejdia de a fi îngropat de viu, în caz de moarte aparentã, ignorând faptul cã prin incinerare aceastã primejdie e înlocuitã cu riscul de a fi ars de viu. ªi într-un caz, ºi în altul, aceste primejdii pot fi evitate cu totul, printr-un exa-

Pentru Bisericã, trupul este templu al Sfântului Duh, este biserica cea vie în care omul este chemat sã slujeascã ºi sã se închine lui Dumnezeu. Iar sfinþii care I-au slujit ºi s-au închinat cu adevãrat lui Dumnezeu sunt, prin moaºtele lor, temelia bisericilor zidite, în care slujesc credincioºii. De aceea, Biserica cinsteºte rãmãºitele pãmânteºti ale sfinþilor ºi le pãstreazã ca pe un tezaur de mult preþ. Când trupul mort este considerat rãmãºita pãmânteascã a existenþei umane, este firesc ca acesta sã fie cinstit, iar îngroparea sau, mai apoi, pãstrarea osemintelor, este ceva sacru. De altminteri, cunoaºtem astãzi cã osemintele, deºi uscate, menþin vie identitatea biologicã a celui mort, pe când cenuºa nu. Acolo unde trupul ome-

CMYK

Trup ºi suflet

9

incinerare?

care însã nu au fructificat-o datoritã greºitei folosiri a libertãþii lor.

Care este poziþia BOR?
Biserica Ortodoxã Românã s-a pronunþat încã din anul 1928 în problema incinerãrii. Fiind pus în faþa unei atitudini ce trebuia exprimatã, datoritã atmosferei care se crease prin înfiinþarea crematoriului din Bucureºti, Sfântul Sinod, în ºedinþa din 15 iunie 1928, a hotãrât urmãtoarele: 1. Preoþii sã previnã din vreme pe enoriaºi, atrãgându-le atenþia cã, în cazul când cineva dintre ei ar voi sã se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenþã religioasã; 2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv sã aibã grijã sã se informeze pe lângã familia mortului la care cimitir se va înmormânta cel decedat; 3. Celor ce totuºi au fost incineraþi sau se vor incinera sã li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât ºi dupã moarte. Problema incinerãrii a fost reluatã ºi în ºedinþa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a fãcut precizarea cã „pentru orice abatere de la hotãrârea luatã de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei ºi practicii Sfintei noastre Biserici Creºtine Ortodoxe, preoþii vor fi opriþi de la toatã lucrarea preoþeascã ºi trimiºi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre asprã sancþionare”. Aºadar, Biserica Ortodoxã Românã are o atitudine clar exprimatã faþã de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 ºi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotãrâri, aºa încât ea exprimã punctul de vedere oficial al Bisericii noas-

tre. În cazul în care este chemat sã oficieze slujba înmormântãrii celor care urmeazã a fi incineraþi, preotul trebuie sã refuze categoric, cu atât mai mult cu cât ºtie cã solicitarea a venit ºi din convingeri sau practici atee, care, în acest caz, aratã dispreþ faþã de învãþãtura Bisericii. Cazul este aproape identic cu sinuciderea, pentru care Biserica nu admite oficierea slujbei înmormântãrii, pe motiv cã sinucigaºul s-a substituit lui Dumnezeu, curmându-ºi viaþa pe care nu ºi-a dat-o el, ci Dumnezeu. Aºadar, pentru cei care se incinereazã nu se sãvârºesc nici slujba înmormântãrii ºi nici slujbele de pomenire a celor morþi. Ceea ce este mai dureros este însã faptul cã, profitând de lipsa de informare a credincioºilor ºi de buna lor credinþã, preoþi caterisiþi sau depuºi din treaptã sãvârºesc slujba înmormântãrii în însãºi incinta crematoriului, fãrã ºtirea ºi controlul autoritãþii bisericeºti ºi civile. Este unul din abuzurile care se cer neîntârziat curmate.

Dorinþa muribundului de a fi incinerat
În chestiunea incinerãrii ortodocºilor poate apãrea ºi un alt aspect delicat. Se poate întâmpla ca cineva sã cearã ca dupã moartea sa sã fie ars. Motivele pot fi multe ºi diverse: puþinãtatea credinþei, necunoaºterea învãþãturii de credinþã ortodoxe, posibilele afecþiuni la nivelul gândirii datorate suferinþei ºi bolii, delirul, considerente materiale, o mentalitate deficitarã etc. Cum se va raporta familia celui repauzat la aceastã situaþie? Vor putea fi obligaþi sã îndeplineascã dorinþa celui dispãrut? În ce mãsurã dorinþa individualã a aceluia, care exprimã o anumitã atitudine faþã de trupul omenesc, nu violeazã libertatea de conºtiinþã a celor ce au o altã atitudine în aceastã privinþã? În legislaþia justinianã existã urmãtorul exemplu. Un cetãþean roman l-a fãcut pe cineva moºtenitor al sãu, cu condiþia ca acela sã îi arunce trupul în mare. Moºtenitorul a refuzat sã îl arunce în mare ºi l-a îngropat. S-a pus atunci problema dezmoºtenirii, pe motiv cã moºtenitorul nu a îndeplinit prevederea testamentarã privitoare la trupul testataru-

lui. Tribunalul a considerat fapta aruncãrii trupului în mare ca imoralã ºi neconformarea moºtenitorului ca o acþiune lãudabilã, în acord cu morala creºtinã. În limba greacã, aminteºte profesorul Georgios Mantzaridis, mortul este numit adormit, iar locul unde sunt îngropaþi morþii - sãlaºul celor ce dorm, „dormitor”. Nimeni nu se gândeºte sã îl ardã pe acela despre care are sentimentul cã „doarme”, în afara de cazul în care îl urãºte de moarte. Mai mult, celui mort i se spune ºi iertat. Iar verbul neogrec „a muri” îl are ca sinonim pe „a fi iertat”; iertarea (literal: împreunã-cuprindere, con-locuire) reprezintã o sintezã grandioasã a simþirii, pentru cã cel ce este iertat este adãpostit în spaþiul vieþii personale a celui ce iartã, rãmâne în amintirea sau în pomenirea acestuia. Mormântul este monument, adicã loc de pomenire ºi pelerinaj pentru toþi cei care l-au iubit ºi l-au iertat/l-au împreunã-cuprins pe cel mort. Minuciu Felix sublinia în scrierile sale cã creºtinii osândeau arderea, socotind îngroparea ca cel mai în cinste, vechi ºi nobil obicei; Origen zice cã trupul, locaºul sufletului, trebuie sã se învredniceascã de o îngropare potrivitã demnitãþii lui, iar Fericitul Augustin aratã cã îngroparea este o datorie de iubire, grija de îngropare este o datorie de umanitate. Aºa cã cei rãmaºi în viaþã n-au de ce sã-ºi facã probleme de conºtiinþã, pentru cã nu-i fac un rãu celui adormit, ci un bine, dacã din iubire, din respect, din compasiune, nu vor sã-l lase pentru veºnicie fãrã rugãciunea ºi mângâierea Bisericii, care se roagã pentru uºurarea ºi mântuirea sufletului lui cel veºnic ºi nemuritor.

Concluzie
În privinþa incinerãrii, Biserica Ortodoxã se bazeazã pe tradiþia milenarã consacratã de aceasta, care considerã cã înmormântarea este practica corectã pe care ea trebuie sã o accepte ºi sã o cultive, socotind incinerarea ca pe o practicã interzisã pentru credincioºii ei. Biserica nu îºi impune credinþa ºi ritualurile ei celor strãini de ea, spunea profesorul Georgios Mantzaridis. Dar nici cei strãini de ea nu trebuie sã îi cearã sã binecuvânteze opþiunile fãcute dupã bunul lor plac. Arderea trupului neînsufleþit poate fi aleasã în mod liber, dar nu poate fi transformatã într-un act bisericesc. Se poate asocia funeraliilor civile. Însã poziþia Bisericii faþã de ea nu poate sã nu fie una negativã. Pr. Alexandru Stanciu

CMYK

10

Actual
corupt, dezordonat, anarhic… ªi, asemenea unui cancer necruþãtor, creºte de la zi la zi, culminând într-o stare de metastazã paralizantã a întregului suflu românesc. Este virusul care provoacã setea de putere cu orice preþ. Este virusul celor care sunt avizi dupã putere. Este virusul bolii de putere. Mulþi sunt contaminaþi cu el. Sunt atât de contaminaþi, sãrmanii, încât nu vãd cã în jurul lor oamenii sunt sãnãtoºi, iar ei sunt cei bolnavi. Cu orice preþ îi transformã pe cei sãnãsperiat de noi?! Da’ de unde! toºi în pacienþi muribunzi. Ei, sãrmanii bolnavi, experimenteazã pe marea masã a Viruºii moderni nu apar pacienþilor sãnãtoºi o scarã largã de antibiîn perioadele de otice, dar, din pãcate, toate aceste tratamente sunt aºa cum le spune ºi numele: crizã financiarã Încerc sã gãsesc un rãspuns în mintea tratamente ANTI-BIOS, adicã tratamente mea. ªi primul gând mã duce la starea din împotriva vieþii normale. ce în ce mai nenorocitã în care a fost arun- Terapia spiritualã personalã cat poporul nostru în ultima vreme. Tra- singurul antibiotic real versãm o puternicã crizã financiarã, dar Oare sunt chiar atât de bolnavi cei conputem fi fericiþi cã nu mai sunt viruºi ameninþãtori care sã ne sperie. Cum sã ne taminaþi, încât nu-ºi dau seama cã în scurt mai ameninþe aceºti îngrozitori viruºi din timp aceastã societate româneascã, atât de categoria A, B, ºi C când nu mai sunt bani sãnãtoasã cândva, va deveni o imensã care sã poatã umfla buzunarele ºi aºa dol- morgã? Au transformat acest plai mioritic dora ale celor care se fãceau cã reuºesc sã într-un imens crematoriu ambulant în care înfrângã acest iureº al viruºilor ucigaºi? Ce cei avizi de putere pârjolesc cu focul inviruºi inteligenþi! ªi-au dat seama cã nu competenþei lor conºtiinþele muribunzilor mai avem bani sã luptãm cu ei ºi gata. latenþi. Cât de simplu ar fi dacã, într-un moNe-au lãsat în pace. ment de reculegere, ar încerca ºi ei sã iasã Virusul iernii 2011 - un alt din globul lor de sticlã ºi sã se amestece fel de virus în mulþimea care continuã sã cãlãtoreascã De fapt, cred cã un singur virus ade- împreunã cu Vindecãtorul Hristos. ªi vãrat existã în mod real prezent în mijlocul aceasta pentru a putea face ºi ei diferenþa nostru în aceastã iarnã. Un virus care pro- realã între sãnãtate ºi boalã. Abia atunci duce adevãrate calamitãþi fizice ºi spiri- când stai lângã Hristos îþi dai seama cât tuale, ce nu mai pot fi reparate. Un virus de bolnav ai fost ºi cât de curat eºti lângã cãruia cu greu i se va putea gãsi antidotul. El. Eu cred însã cã Domnul Hristos, Un virus care nu este nici aviar, nici porcin, nici cabalin, ci pur omenesc… deºi se Vindecãtorul Veºnic, îi va chema pe manifestã într-un mod animalic. Este fiecare în mod personal la o terapie spirivirusul care a provocat cea mai gravã ma- tualã. ªi asta mai înainte ca societatea ladie a ultimilor ani. Este virusul care nu noastrã româneascã sã devinã o imensã loveºte în sistemul central nervos în mod morgã. Pr. Iosif Ciolan direct, dar creeazã în jurul lui un sistem

Epidemia iernii 2011 sau un alt fel de virus
E noapte. O noapte târzie de iarnã. Ar fi trebuit sã fiu deja în mrejele dulci ºi liniºtitoare ale somnului. Dar gândurile se încãpãþâneazã sã facã ascultare ºi zburdã haotic prin mintea mea. Închid ochii ºi mã las purtat de ele.

Între vis si realitate
Undeva departe, pe drumurile prãfuite ºi mult prea aride ale Þãrii Sfinte, Domnul Hristos se plimbã înconjurat de mulþime multã de popor. Mulþi dintre ei sunt bolnavi. Îl urmãresc îndeaproape, cu emoþie, ºi nãdãjduiesc sã se întâmple ºi pentru ei minunea vindecãrii. ªi, într-adevãr, Hristos împarte prin cuvânt ºi prin atingere sãnãtatea mult doritã. Convoiul se îndepãrteazã. Mulþimea fericitã se pierde în zare împreunã cu Vindecãtorul. O liniºte candidã rãmâne în urmã. Liniºtea unei lumi care a biruit boala. O liniºte sãnãtoasã… Mã trezesc din visare ºi îmi dau seama cã e iarnã. E iarna lui 2011. Abia acum realizez cã suntem în miezul iernii. În miezul anotimpului în care viruºii se trezesc de obicei la viaþã. Din hibernarea lor anualã, în dezmãþul lor haotic, nãvãlesc ca niºte cuceritori avizi de stãpânire asupra trupurilor noastre, încercând sã le cucereascã, sã le domine, sã le exploateze pânã la epuizare.

Au dispãrut viruºii patogeni?
E prima iarnã în care mass-media nu ne atrage atenþia asupra pericolului iminent al atacului acestor inamici despre care ni se spunea în fiecare an cã sunt de nestãpânit. Unde este „periculosul” AH5N1, acel virus al gripei aviare pentru care s-a creat atâta dezordine în vieþile noastre? Unde este ciudatul AH1N1, acel virus al gripei porcine, acel „bau-bau” al anului trecut, de frica cãruia trebuia sã ne injectãm cu substanþe îndoielnice ºi sã purtãm acele mãºti mai mult decât comice peste chipurile noastre ºi aºa destul de umilite? Anul acesta nu mai sunt viruºi, dragii mei? Oare de ce? Unde au plecat aceºti inamici care ne speriau în fiecare an? ªi culmea, de fiecare datã având o altã faþã, un alt nume, ºi putând fi opriþi întotdeauna numai folosind un alt tip de vaccin. S-or fi

Actual

11

Curiozitatea frivolã a omului contemporan

În cãutarea soluþiilor ieftine
Odatã cu evoluþia tehnico-ºtiinþificã a omului contemporan, se constatã o scãdere tot mai accentuatã în plan spiritual. Omul nu se mai regãseºte pe sine însuºi, a pierdut legãtura cu Dumnezeu ºi cu Biserica. Ereziile din primele veacuri creºtine renasc sub o formã mascatã. Gravitatea constã însã ºi în neºtiinþa celor care se auto-intituleazã creºtini. Chiar ºi unora dintre intelectuali le lipsesc cunoºtinþe medii ale catehismului din clasele primare. Credinþa multor contemporani a devenit un sincretism între creºtinism, teze ale New-Age, budhism, taoism ºi alte precepte orientale strãine de sufletul Europei creºtine.

talã. Existã tineri care, dupã ce au trecut prin tot felul de „experienþe spirituale”, au ajuns la o stare criticã de disperare ºi de neîncredere în ceilalþi, ajungând la izolare ºi dezechilibru psihic foarte greu de recuperat. Numeroºi tineri îºi distrug viaþa din dorinþa de „necunoscut”, epuizându-ºi energiile sufleteºti ºi trupeºti prin yoga ºi anumite practici oculte, ajungând robi ai patimilor sau înfundând spitalele psihiatrice.

Falsul misticism
Pãrintele Dumitru Stãniloae a dat o definiþie a falsului misticism: „Este o dispoziþie a sufletului care aºteaptã sau vede la tot pasul un miracol, cautã sau vede necontenit vedenii ºi îmbracã pe fiecare persoanã în aureolã supranaturalã” (1). În Ortodoxie, viaþa spiritualã înseamnã altceva, dupã cum ne spune Pãrintele Adrian Fãgeþeanu: „Departe de aparenþele atractive ºi performanþele metafizice senzoriale oferite de falsul misticism, viaþa spiritualã în Ortodoxie presupune o creºtere moralã a omului credincios, creºtere fãrã de care orice experienþã religioasã îºi pierde legitimitatea. Sfinþii Pãrinþi au formulat cel mai limpede învãþãtura despre treptele desãvârºirii creºtine sau ale urcuºului duhovnicesc.” (2) Cauzele falsului misticism se ascund într-o viaþã spiritualã degeneratã în superstiþii ºi practici oculte. Superstiþia împreunã cu erezia fundamenteazã falsul misticism. Bolile ºi deranjamentele psihice alimenteazã la rândul lor acest lucru. Mai este ºi o ignoranþã de ordin intelectual a omului care aºteaptã scãparea de la anumite greutãþi nu printr-o îndreptare a vieþii sale, ci de la miracole care îl dispenseazã de eforturi morale în vederea îndreptãrii vieþii sale. Sã nu uitãm cã sfinþenia este încununarea unor strãdanii îndelungate ºi statornice, pe când faima falsei sfinþenii ºi-o câºtigã cineva dupã un timp scurt de exhibiþii bine puse în scenã. Sfinþenia adevãratã înseamnã curãþirea de patimile sufleteºti ºi trupeºti, pe când falsa sfinþenie cautã cu tot dinadinsul celebritatea, simulând smerenia ºi iubirea, pentru a-ºi atrage admiraþia. Pr. ªtefan Botoran
(1) „Formele ºi cauzele falsului misticism”, revista „Studii Teologice”, nr. 5-6, anul 1952, p. 251. (2) Ieromonah Adrian Fãgeþeanu, Ieromonah Mihail Stanciu, „De ce cautã omul contemporan semne, minuni ºi vindecãri paranormale?”

Evoluþie sau involuþie?
Lipsa de culturã ºi de educaþie aduc lacune grave în societatea contemporanã. Omul contemporan face yoga ºi practicã artele marþiale ca pe un moft, iar credinþa noastrã este amestecatã cu tot felul de poveºti paroxistice, pentru cã lipseºte cu desãvârºire educaþia religioasã. Orele de religie încã existã în ºcoli, dar ce religie sã mai predai la liceu, unde numeroase domniºoare au devenit veritabile gheiºe cu un statut „de invidiat”: au bani de buzunar, sfideazã profesorii? Ce sã te faci, când fiecare pãrinte susþine cã odrasla sa este un geniu ºi ameninþã profesorii luându-i peste picior? Am devenit o þarã de profesori cãrora le este fricã sã mai facã educaþie, de preoþi care nu mai înfiereazã pãcatele capitale ca sã nu-i supere pe oameni, de muncitori care mimeazã munca, dupã cum statul mimeazã plata. Omul modern a devenit preocupat totuºi de credinþã. Dar în ce sens? La Seuca erau mii de pelerini adunaþi sã audã o cãlugãriþã oarbã care „stãtea la taifas” cu Maica Domnului, la ore fixe, de dinainte anunþate. Psihozele în masã au devenit „minuni”, iar oamenii dau buluc. La Medjugorje s-au fãcut bani frumoºi cu apariþiile „Fecioarei”. Dintr-un cãtun amãrât din Bosnia s-a fãcut un ditamai oraºul cu hoteluri de lux ºi afluenþã de turiºti veniþi în cãutare de miracole. În lumea catolicã „civilizatã” apare Fecioara Maria atât de des precum sare purecul. Asta înseamnã îndepãrtarea unei anumite pãrþi a Europei de tradiþia celor ºapte sinoade apostolice care au menþinut credinþa nealteratã.

Credinþã ºi credulitate
Ce a devenit credinþa? Un amestec de poveºti ºi curiozitãþi ale madamelor care se duc sã li se ghiceascã în cafea sau dau bani frumoºi unor impostoare precum „mama Omida”, ca sã le „dezlege legã-

turile”. Omul contemporan nu mai cautã salvarea în învãþãtura Sfinþilor Pãrinþi, ci umblã dupã semne, minuni ºi vindecãri paranormale. Suntem înconjuraþi de „paranormal” din toate pãrþile, încât uitãm cã în fiecare Duminicã are loc în biserici istoria mântuirii ºi minunea minunilor: ieslea, Betleemul, învãþãtura, rãnile, Golgota, rãstignirea, moartea ºi Învierea. Adicã Sfânta Liturghie. Credinþa înmagazinatã în patrimoniul Ortodoxiei foloseºte puterile raþiunii, dar ne descoperã în acelaºi timp realitãþi duhovniceºti superioare raþiunii, dându-ne o cale simplã ºi concisã în cunoaºterea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atât de simplu, încât oamenii îi fac un portret eronat. Nu-þi trebuie doctorat ca sã te mântuieºti. Ai însã nevoie de smerenie ºi pocãinþã. Între credinþã ºi credulitate este o „micã mare diferenþã”. Ce înseamnã credulitatea? O stare de acceptare fãrã discernãmânt ºi fãrã rezerve a unor învãþãturi eronate. Adicã o atitudine a omului leneº faþã de realitãþile vieþii spirituale. Acesta se aflã mereu în cãutare de soluþii ieftine, fãrã nevoinþe, fãrã cruce ºi fãrã a-ºi folosi trezvia ºi raþiunea. Pe acest fundal al neºtiinþei în materie religioasã, mai ales dupã aºa-zisa revoluþie din 1989, au apãrut ºarlatanii mistici: tot felul de vindecãtori sau intermediari care intrã în transã comunicând cu spirite necunoscute. Oamenii slabi de înger ºi neºtiutori cad uºor în plasa lor, pierzându-ºi odatã cu banii ºi sãnãtatea fizicã ºi men-

Dupã ce aþi citit titlul sunt sigur cã v-aþi întrebat în gândul vostru: Cum se poate ca Domnul Hristos sã fi fost ispitit? Cine ar fi îndrãznit sã ispiteascã pe Fiul lui Dumnezeu ºi de ce? Numeroasele întrebãri care curg în mintea voastrã, ºi nu numai, îºi gãsesc rãspunsul în paginile Sfintei Scripturi. Ea este Cartea Vieþii, cartea care ne învaþã sã trãim dupã voia lui Dumnezeu ºi sã fim fericiþi. Într-adevãr, în Sfânta Evanghelie dupã Matei, capitolul 4, de la versetul 1 la versetul 11, ni se relateazã momentul ispitirii Domnului Hristos. Era îndatã dupã botezul Sãu la râul Iordan. Fiind gata sã înceapã sã le vorbeascã oamenilor, Domnul Hristos S-a retras mai întâi într-un loc pustiu, ca sã se roage Tatãlui. Aici a petrecut mai mult timp în post ºi în neîncetate rugãciuni. Rugãciunea era pentru El ºi apã, ºi mâncare, ºi odihnã, dar ºi armã de apãrare împotriva celui rãu. Vã amintiþi, desigur, cã unii dintre îngeri s-au rãzvrãtit împotriva lui Dumnezeu ºi de aceea au fost alungaþi din cer. Diavolii - aºa se mai numesc îngerii rãi - se silesc sã-i depãrteze pe oameni de Dumnezeu, ispitindu-i cu diferite lucruri ºi plãceri, promiþându-le fericirea. Strãmoºii noºtri, Adam ºi Eva, au fost primii care s-au încrezut în cuvintele lor mincinoase. Toþi oamenii au fost pãcãliþi de diavol în cursul vieþii lor. Oare chiar nu putea fi biruit de nimeni? Din cauza îndepãrtãrii de Dumnezeu, omul devenise tot mai neputincios, voinþa lui slãbise atât de mult, încât de fiecare datã cãdea în capcanã. Dumnezeu, însã, le-a promis primilor oameni, încã de la izgonirea lor din rai, cã va trimte un Mântuitor. Mesia avea sã-i ajute pe cei credincioºi lui Dumnezeu sã-ºi întãreascã voinþa ºi sã biruiascã ispitele ºi pe diavol. De aceea, ispitirea Domnului s-a fãcut din rânduiala lui Dumnezeu, pentru ca diavolul, fiind biruit de Domnul Hristos, sã poatã fi

bun, altãIspitirea Domnului Hristos cu mâncare bogatã ºi traicu bogãþie datã cu putere, altãdatã sau cu lauda celorlalþi. Îndemnul de a mânca cât mai multe dulciuri, de a te rãzbuna pe colegul care þi-a vorbit urât, de a avea ghiozdan de firmã cum are prietenul tãu, de a petrece cât mai mult timp la televizor sau la calculator ºi altele, asemenea acestora, sunt ispite prin care diavolul cautã sã ne despartã de Tatãl nostru cel ceresc. Dumnezeu îngãduie sã fim ispitiþi, pentru cã are un plan cu noi: vrea sã devenim mai puternici în credinþã, ca sã-I putem sluji Lui cu mai multã convingere. În faþa ispitelor vom putea sta neclintiþi cu post ºi cu rugãciune, deci cu gândul mereu la Dumnezeu. Postind, rugându-ne ºi împãrtãºindu-ne la Sfânta Liturghie, Domnul Hristos vine în inima noastrã ºi de acolo va birui pe cel rãu ºi ispitele sale, pentru cã noi nu putem singuri sã îl învingem. Despre felul cu puteþi voi sã postiþi v-am mai vorbit. Acum rãmâne sã vã rugaþi mai mult Domnului Hristos ºi sã urmaþi învãþãturile Sale.

biruit apoi de cãtre toþi aceia care fac voia lui Dumnezeu ºi ascultã de El. Uneori diavolul, prin oameni sau prin gând, ne ispiteºte ºi pe noi, aºa cum L-a ispitit pe Domnul Hristos: ne ademeneºte

Concursul „Cãsuþa copiilor”
Dragi copii, am pregãtit pentru voi un nou concurs, la sfârºitul cãruia vã oferim drept premiu

MICA BIBLIE,
o carte ce conþine istorisirile cele mai importante din Sfânta Scripturã.

Numele ºi fotografia câºtigãtorului vor fi publicate în numãrul pe luna aprilie a acestui an. Vã rog sã scrieþi cât mai citeþ numele, prenumele, adresa ºi numãrul de telefon al familiei voastre. Vã doresc succes!

Ce trebuie sã faceþi?
Citiþi cu atenþie textul de mai sus ºi textul din Biblie (Matei 4, 1-11). Luaþi apoi un pix ºi o foaie, copiaþi întrebãrile de mai jos pe hârtie ºi daþi rãspunsuri corecte. Trimiteþi, apoi, în plic rãspunsurile voastre la Protopopiatul Fãgãraº fie direct, fie prin poºtã, fie prin pãrintele vostru paroh, pânã cel târziu 7 martie 2011. Atunci va avea loc desemnarea câºtigãtorului, prin tragere la sorþi dintre plicurile cu rãspunsurile corecte.

Întrebãrile concursului
1. Când S-a retras Domnul Hristos în pustiu? 2. Câte zile a postit Domnul Hristos? 3. De câte ori L-a ispitit diavolul pe Mântuitorul Hristos? 4. Ce a rãspuns Domnul Iisus când diavolul I-a propus sã i se închine? 5. De ce îngãduie Dumnezeu sã fim ispitiþi? 6. Cum putem birui ispitele?
Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã

CMYK

Pas în doi
Ajung uneori în situaþia de a discuta cu fete timp cu soþul, s-ar fi gândit mai necãsãtorite, „aºteptând” un soþ. Fiecare astfel de mult înainte de a se cãsãtori. conversaþie mã face sã meditez asupra propriei A te simþi iubit e mele cãsnicii. ªi de fiecare datã îmi vine gândul cã „a gãsi un soþ” nu e de fapt marea problemã, o stare subiectivã aºa cum „a reuºi la facultate” nu e scopul în Sã ne împlinim, dãruind celor sine, atunci când vrei sã-þi alegi orice profesie. din jur cele ce primim, cerându-le, de la Domnul: pacea, liniºtea, oUn soþ nu poate fi dihna. Nu aºteptând „persoana” care sã ne împlineascã. „Dãruind, vei dobândi” nu e Dumnezeu Privit din partea de dincoace de nuntã, o vorbã goalã. A ne cãsãtori nu ne umple pentru unele fete gãsirea soþului potrivit golul din suflet, ci mai degrabã ne aratã cât poate pãrea a fi „totul”. A-l întâlni pe de egoiºti putem fi, cãutând sã-l „bãgãm” „ales” poate echivala cu gãsirea fericirii, a pe celãlalt în el, ca ºi cum ar fi o proprietate, un obiect posedat, „al nostru”. împlinirii ºi a siguranþei. A ne cãsãtori nu ne face automat sã ne ªi totuºi... a aºtepta pe cineva care sã te facã sã te simþi fericit, împlinit ºi în sigu- simþim iubiþi, ci ne aratã cã iubirea, în ranþã înseamnã a aºtepta mult ºi bine. A cãsãtorie, e mai mult o pune aceste sarcini pe o persoanã nu face decizie, o opþiune, decât decât sã o dãrâme, mai încet ori mai un sentiment. Dacã nu repede (în funcþie de entuziasmul ºi de simþim iubirea lui Dumputerea de care dispune ºi în funcþie de nezeu dincolo de „dovepresiunea exercitatã)... iar în final tot la zile” pe care le putem deziluzie se ajunge (nu cã ar fi rãu, mai primi la un moment dat bine deziluzionat decât în iluzii). De ce de la celãlalt, ne paºte oare? Pentru cã un soþ, oricât de bun ar fi, deziluzia despre care vornu poate fi Dumnezeu. Aceste nevoi pro- beam la început. Cãsãtofunde pe care fiecare om le are, cu care ria creºtinã nu e ceva din s-a nãscut, nu pot fi împlinite de un om, ci care ieºim „pentru cã nu de Dumnezeu Însuºi. E drept, Dumnezeu ne mai simþim iubiþi”. A lucreazã prin oameni. Dar sã nu uitãm cã te simþi iubit e o stare de la El aºteptãm bucuria, împlinirea ºi absolut subiectivã ºi nu e nãdejdea, ºi prin acei oameni (toþi) pe care criteriul dupã care-þi evaluezi cãsãtoria tocmai pentru cã aceastã ni-i trimite pe Cale. stare e în tine. A nu lua în considerare fapªi cum oare sã primim acestea? tul cã aceastã „simþire” este influenþabilã Cãsãtoria nu e antidotul de echilibrul personal pe care-l ai sau nu la un moment dat pe de o parte, singurãtãþii iar pe de alta, de echilibrul Sã primim bucuria, acceptând sã fim celuilalt, care de asemenea împãrþiþi spre bucuria celor din jur, ieºind este fluctuant, poate duce la din zona noastrã de confort, fãcând un gest „nefericire” ºi la tentaþia desfrumos de care celãlalt are nevoie ºi nu noi pãrþirii (pentru cã nu mã mai avem nevoie sã-l facem. Uneori, avem iubeºte!!). tendinþa de a crede cã a te jertfi pentru *** celãlalt înseamnã a-l copleºi cu tot ce creªi atunci, ce sã „aºtepte” dem cã-i face bine, nerealizând cã binele pe care-l vedem noi poate fi doar o formã cele care vor sã se cãsãtosubtilã de control (ºtiu eu ce e „mai bine” reascã? Sã nu aºtepte nimic, penpentru tine). Cãsãtoria nu e antidotul singurãtãþii, ci tru cã trece vremea, aºteptând. îþi aratã mai degrabã cã a fi împreunã þine Sã trãiascã, punând în faþa lui mai mult de „a te jertfi”. Uneori, în cãsã- „Doamne” dorinþa aceasta de torie eºti „mai mult singur”, pentru cã aºa a se cãsãtori, trãind onest ºi e natura serviciului pe care soþul îl are. Am asumat viaþa care este acum ºi auzit pe cineva care spunea cã dacã ar fi lãsând în seama Lui momenºtiut cã de fapt va petrece atât de puþin tul ºi persoana potrivite; Dumnezeu, Care

13

Pentru cineva care aºteaptã sã se cãsãtoreascã
a spus cã „nu e bine pentru om sã fie singur” ºi a dat porunca „creºteþi ºi vã înmulþiþi”, va avea ºi grijã sã se întâmple asta. În momentul în care te angajezi cu drag în viaþa ta aºa cum e acum, se deschid oportunitãþi pe care nu le-ai fi vãzut „stând ºi aºteptând”, ori „cãutând cu nerãbdare (disperare) un soþ”. Angajându-te sã-L slujeºti pe El, Mirele, în cele ce þi le-a dat acum, vei fi gata la momentul potrivit ºi pentru mirele pe care þi-l va da în grijã. Gãsesc foarte sugestive în acest sens douã imagini, icoane în mozaic din catedrala din Monreale, Sicilia. În primul rând, la crearea Evei, aceasta se aruncã spre Creatorul sãu, cu dragoste ºi recunoºtinþã.

Apoi, Acesta o ia de mânã ºi o încredinþeazã lui Adam. Excepþionalã subtilitate. El o ia de mânã (priviþi cum o þine de încheieturã) ºi „i-o dã”. De meditat asupra acestor momente!

Cristina Sturzu

CMYK

14

Educaþie creºtinã

Cãtre cei care cred cã vorbele sunt „o joacã”, fie ei învãþãtori, profesori, pãrinþi sau elevi

Vreau sã mã eliberez de durerea pe care mi-aþi provocat-o
Ca educatori (pãrinþi, profesori sau învãþãtori), mult prea adesea credem cã vorbele sunt vorbe ºi… zboarã. Mult, mult prea des nu ne dãm seama ce ecou provoacã ele în sufletele copiilor noºtri. O micã parte din suferinþele provocate de niºte simple vorbe strãbate din douã scrisori ale unui copil rãnit, preluate de pe site-ul Centrului de formare ºi consiliere „Sf. Arhangheli”. Acesta, ajuns adult, a reuºit sã ierte, cu ajutorul lui Dumnezeu, ºi sã meargã mai departe. Câþi copii însã reuºesc sã facã acest lucru, ca sã nu rãmânã mutilaþi sufleteºte? Sãrut-mâna, doamna învãþãtoare, Cu siguranþã vã mirã scrisoarea mea, probabil nu aþi mai primit niciuna de la vreun fost elev. ªtiu cã vã amintiþi de mine, ºtiu cã m-aþi iubit mult, am fost mereu unul dintre elevii dumneavoastrã preferaþi. M-aþi considerat foarte inteligent, ºi trebuie sã vã mulþumesc pentru asta. M-a ajutat lucrul ãsta, mi-a dat multã încredere în mine ºi rezultatele bune pe care le-am avut la ºcoalã (pânã la facultate inclusiv), vi se datoreazã într-o foarte mare mãsurã ºi dumneavoastrã. Vã mai mulþumesc pentru dragostea ºi cãldura pe care le-am simþit venind din partea dumneavoastrã, lucru foarte preþios pentru formarea mea. Totuºi, motivul principal pentru care vã scriu este altul. Vreau sã vã aduc în memorie unul din momentele în care aþi greºit, rãnindu-mã puternic, iar consecinþele s-au întins pânã târziu în viaþa mea. Este vorba despre scrisoarea de dragoste pe care eu i-am scris-o în clasa a doua lui M., ºi pe care pãrinþii ei au descoperit-o. Au venit la dumneavoastrã cu scrisoarea, iar dumneavoastrã aþi citit-o cu voce tare în faþa clasei. M-aþi acuzat atunci, împreunã cu pãrinþii lui M., eu neavând nicio vinã. Eu o iubeam pe M. O iubeam cum numai un copil de clasa a doua poate iubi. Copilul care eram atunci nu avea de unde sã ºtie cã dumneavoastrã ºi pãrinþii ei greºiþi. Am luat-o de bunã, v-am crezut, mi-aþi transmis direct ºi indirect cã a iubi o fatã e un lucru de care trebuie sã mã ruºinez. ªi mulþi ani m-am ruºinat de faptul cã iubeam fetele. ªtiu cã nu ne-aþi numit atunci când aþi citit scrisoarea, dar din detaliile scrisorii, colegii ºi-au dat seama cã e vorba despre M. ºi cã eu o scrisesem. În seara acelei zile am plâns. Am plâns de durerea provocatã de o dragoste interzisã. Nu, dragostea mea nu trebuia condamnatã ºi pedepsitã. Trebuia încurajatã ºi eventual supravegheatã. Deºi e târziu vreau sã vã mai spun cã plesnirea palmei cu rigla în faþa clasei a unui copil e o experienþã foarte umilitoare ºi deloc folositoare. Închei spunându-vã cã mã gândesc adesea la dumneavoastrã, cã sunteþi una din persoanele importante ale vieþii mele, cã vã iubesc ºi respect. Încã þin minte multe din lucrurile pe care ni le povesteaþi. Vã ºtiu încã ºi povestea vieþii. Mi-aº dori sã ne mai întâlnim o datã. Domnul sã vã mângâie bãtrâneþea ºi sã vã pregãteascã pentru o bucurie veºnicã. Al dumneavoastrã elev, X. Vã scriu vouã: vecini, prieteni, colegi, cunoscuþi ºi necunoscuþi, domnilor profesori, ºi vouã, tuturor celor care m-aþi umilit, m-aþi jignit, râzând de defectul meu. Încep cu voi, prieteni ºi vecini, care nu îmi spuneaþi pe nume, ci îmi puneaþi tot felul de porecle care mã fãceau sã mã simt umilit. Aþi pus în mine, fãrã sã ºtiþi ºi fãrã sã vã pese, multã frustrare. Am fost mereu complexat. De câte ori vã auzeam strigându-mã „Iepuraº”, „Viezuraº”, „ªobolan”, „ªoarece” izvora în mine o durere pe care copilul ce eram nu o merita. Vã scriu ºi vouã, colegi care mã necãjeaþi ºi vã rãzbunaþi pe mine ironizându-mã, umilindu-mã. Îþi scriu þie, C., care m-ai agresat mai mult decât toþi ceilalþi. Îþi caut scuze, erai doar un copil. Aº fi fãcut cu siguranþã la fel în locul tãu. Dar asta nu conteazã acum. M-ai rãnit mult ºi vreau sã mã rup din umbra durerii. Nu ºtiu de ce, mã gândesc la tine acum mai mult decât la ceilalþi colegi, ºi mai cu drag. M-am bucurat sã te revãd în toamnã, deºi a fost doar un salut. Chiar îmi doream sã te vãd. Vã scriu vouã, domnilor profesori, care în faþa colegilor mei m-aþi umilit, scoþând în evidenþã defectul meu. Nu pot sã vã uit, domnule profesor de sport, ºi mai ales pe dumneavoastrã, doamna profesoarã de românã, care m-aþi poreclit gratuit „Colþ-Alb”. Nu vã imaginaþi cu siguranþã ce era în mine. Vã spun acum cã trãiam o dramã. E ca ºi cum dumneavoastrã aþi avea un secret foarte important, o tainã pe care vã doriþi sã o pãstraþi departe de ceilalþi, iar eu vin ºi brutal dezvãlui tuturor cu plãcere crudã taina dumneavoastrã. Iar eu eram un adolescent atunci. M-am bucurat sã vã revãd în bisericã. Vã þin minte ºi pe dumneavoastrã, domnule profesor de englezã... vã consideram un prieten ºi m-aþi tratat cu dispreþ, umilindu-mã în faþa colegilor. ªi totuºi cel mai mult îmi doresc sã vã scriu vouã, necunoscuþilor. Celor pe care i-am întâlnit întâmplãtor pe stradã sau în alte locuri, copii, adolescenþi sau adulþi, ºi care m-aþi umilit scoþând în evidenþã defectul meu. Durerea pe care mi-aþi pricinuit-o voi am resimþit-o mult mai puternic decât cea provocatã de ceilalþi. Ce nesiguranþã cumplitã simþeam când un necunoscut îmi adresa cuvinte înjositoare. Aveam impresia cã toatã lumea mã cunoaºte ºi cã e o întreagã conspiraþie împotriva mea. Toatã lumea vorbea în casele lor despre mine. Râdeau de mine ºi nu se fereau sã îmi arate ºi mie asta. Îmi doream întotdeauna sã dispar, sã nu mai exist. Ce vinã aveam eu cã mã nãscusem aºa? Cã dinþii mei arãtau în felul ãla? E cumplit sã fii umilit atunci când eºti copil. Copiii sunt mereu cu braþele deschise, sunt vulnerabili. Ei aºteaptã dragoste ºi mi se pare cea mai mare nedreptate sã umileºti un copil. Asociez imaginea asta cu o persoanã legatã la ochi care aºteaptã sã primeascã un cadou ºi în schimb primeºte o loviturã puternicã ºi cuvinte de ameninþare. Ce ºoc ºi ce loviturã surprinzãtoare. Asta trãiam eu, domnilor profesori, prieteni, vecini, colegi, cunoscuþi ºi necunoscuþi. Vreau sã mã eliberez acum de durerea pe care mi-aþi provocat-o. Doamne, binecuvânteazã! X

Cu Dumnezeu în casã

15

Ritmul casei ºi programul zilnic (2)
Viaþa creºtinului are un ritm aparte, care se raporteazã la Dumnezeu. Pe lângã hranã ºi somn, ritmul acesta þine cont ºi de rugãciune, de viaþa sufleteascã, de mulþumirea ºi recunoºtinþa pentru fiecare zi din viaþã, cu lumina ºi bucuriile ei, dar ºi pentru lecþiile pe care le avem de învãþat din lucrurile dureroase. Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului ne oferã câteva sfaturi ºi despre ce sã facem când ziua se apropie de sfârºit: când alþii au râs de tine etc.? Seara, dupã ce þi-ai terminat treburile zilei, b) Analizeazã cum ai înnu te deda în niciun caz odihnei, indiferent cât cercat sau n-ai încercat sã-þi þii promisiunea pe de mult te-au obosit treburile de peste zi. Nu care ai fãcut-o dimineaþã sã eviþi pãcatul. Ce se cuvine ca un creºtin sã fie nerecunoscãtor. anume te atrãgea în pãcat sau chiar a reuºit sã Dupã terminarea treburilor, ridicã-þi mintea la te atragã în el? Ce metodã ai folosit împotriva Dumnezeu ºi mulþumeºte-I pentru toate lucru- mrejelor pãcatului sau împotriva obstacolelor rile bune pe care le-ai primit de la El în timpul de a împlini voia lui Dumnezeu ºi de ce a dat zilei care acum se apropie de sfârºit, adicã greº acea metodã? pentru cã ai rãmas în viaþã, pentru putere truc) Roagã-te ca Duhul Sfânt sã te ajute sã îþi peascã ºi sufleteascã, pentru sãnãtate, pentru aminteºti ce nu ai reuºit sã faci ºi de ce. hranã, pentru bãuturã, pentru toate gândurile Creºterea noastrã duhovniceascã depinde mântuitoare, pentru dorinþele sfinte, pentru exact de acest fel de cercetare conºtiincioasã lumina pãmânteascã ºi cereascã, pentru ajutor asupra noastrã. Prin aducerea în minte a celor ºi apãrare, pe scurt pentru tot lucrul bun. fãcute în ziua ce a trecut, þine-te aproape de Dupã masa de searã, la fel ca dimineaþa, aceste idei cãlãuzitoare: tot ce afli bun în tine dã-i inimii gânduri duhovniceºti. De exemplu: sã nu-l consideri al tãu, ci al lui Dumnezeu, m-am apropiat cu încã o zi de moarte. Ce ar fi „cãci tot lucrul bun ºi tot darul desãvârºit de dacã Dumnezeu m-ar chema la Dreapta Jude- sus este” (Iacov 1, 17), ºi mulþumeºte din tot catã în noaptea ce vine? Aº trece cu bine? sufletul tãu lui Dumnezeu pentru acest lucru. Tot lucrul nesãbuit pe care îl gãseºti în tine Dimineaþa am avut intenþia sã îmi petrec ziua sã þi-l atribui þie, slãbiciuni ºi obiceiuri prosîn sfinþenie. Am reuºit? teºti. Cãieºte-te grabnic, roagã-L pe DumneDupã ce þi-ai pus aceste întrebãri: a) Roagã-te Duhului Sfânt ca sã-þi lumineze zeu sã te ierte ºi din nou ia hotãrârea sã nu mai mintea ºi sã te ajute sã-þi aminteºti cu precizie pãcãtuieºti, mai ales sã nu mai faci aceleaºi cum ai petrecut ziua care acum se terminã. pãcate, sã nu uiþi de Dumnezeu ºi sã acþionezi Te-ai expus pãcatului sau intenþia de a evita cu prudenþã întotdeauna ºi pretutindeni. pãcatul a slãbit? Cum te-ai purtat când ai fost Consemnare din Mitropolitul Grigorie al tratat nepoliticos, când nu þi s-a dat ascultare, Sankt Petersburgului - O zi de viaþã sfântã magneziu, iod etc. Este gestia, combate balonãrile ºi cunoscutã în primul constipaþia, curãþã intestinele rând ca un puternic to- ºi are proprietãþi vermifuge. nic al sistemului nerSucul de þelinã regleazã vos ºi revigorant ge- procesele metabolice, stimuÞelina conþine neral. Este un regene- leazã glandele suprarenale, vitaminele A, C, rator sanguin, depura- scade glicemia, are proprietãþi E, B1, B2, K, PP, tiv, drenor pulmonar ºi hepa- expectorante ºi de calmare a dar ºi minerale precum potasiu, calciu, fier, tic, hipotensiv. Stimuleazã di- tusei.

La gura sobei

Vorbe înºirate...
Puþinã minte, mult venin În oamenii de azi Arunc ºi eu pãmânt pe cer, Sã fiu mai actual BÃ,SE SCUturã un an Mai prost ca celãlalt ªi BOCãne, mai trist acum, O cioarã în pervaz UD REAua zi de ieri, ºi azi, Cu vin roºu ºi sec, ªi-arunc cârnaþii de Pleºcoi, Cã la stomac sunt grei PONTAt cã am lucrat o zi Mai mult ca... Adrian, Mãtuºii trandafiri i-am luat Din banii de la... stat Iar CRINul pare ofilit, ªi parcã nu-i nici alb, Credeam cã BELLA a promis C-o sã-l... UDeMeReu Eu dau din gurã mai puþin Cãci VA DIMinua, Invidia celor din jur Ce groapã mi-au sãpat Ne plângem cã în închisori Ajung doar hoþii... mici Propun simbol naþional Un brusture-ofilit Dacã votãm pentru doi mici ªi pentru douã... beri, Asta e tot ce-o sã primim Timp de cam patru ani ªi dacã noi le zicem hoþi, ªi-i înjurãm de zor, Nu se jeneazã ei prea mult, Cã ne cam þin de... proºti De am greºit sã mã iertaþi, Cã ºi eu sunt la fel, Nu fac nimic... numai vorbesc De douãzeci de ani! Pr. Marius Demeter tor) ºi se ung cu pasta de peºte afumat. Fiecare sandviº se taie apoi în sferturi ºi se aranjeazã pe o farfurie mare. Se orneazã cu felii subþiri de castravete ºi fire de mãrar. Se servesc imediat. Reþetã oferitã de doamna Laura Sava (Timiºoara)

Ce sã facem seara?

Farmacia Domnului:

Þelina

Sandviºuri cu pastã de peºte afumat
Ingrediente: 1/2 peºte afumat (macrou/hering) 150 g brânzã proaspãtã (de vaci) 1 linguriþã hrean ras 2 linguriþe capere (opþional) 1 portocalã 1 lingurã smântânã sare, piper zeamã de lãmâie felii pâine toast fire de mãrar proaspãt Mod de preparare: Se cojeºte portocala, iar pulpa fructului, ca ºi fileul de peºte, se mãrunþeºte (cel mai simplu este cu gheara de pasat de la mixer). Se adaugã brânza, hreanul, caperele bine scurse, pânã se obþine o cremã. Se prãjesc felii de pâine (în sare ºi piper, smântâna ºi se amestecã totul foarte bine, prãjitorul de pâine sau la cup-

16

Fii tânãr cu Hristos
Sã mai continui? lo de faptul cã te machiezi ºi asta sã consideri pãcat ºi sã încerci sã te pocãieºti ca sã nu mai fii „urâþicã”. Altfel, poþi renunþa la machiaj fãrã sã te eliberezi de adevãratele pãcate ascunse dincolo de ce se vede ºi sã adaugi încã unul grav: judecarea celor care se machiazã, fãrã sã ºtii cã sunt ºi situaþii în care, pentru femeile din lume, sunt situaþii în care e necesar sã se machieze! De asemenea, sã ceri rãspuns de la duhovnicul tãu, pentru cã îþi cunoaºte deja sufletul. Cu dragoste, rugãciune ºi cu nãdejdea de a nu te fi întristat, ci de a te fi ajutat, Maica Siluana Centrul de formare ºi consiliere „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” www.sfintiiarhangheli.ro

sã cauþi în „Sunt o tânãrã destul de urâþicã” faþaAºa cã, te rog, se ascundetine, în conºtiinþei, ce dinco-

Sãrut mâna, iubitã Maica Siluana! Am ºi eu o nelãmurire. Sunt o tânãrã de douãzeci ºi trei de ani, destul de urâþicã. Asta consider eu, asta o spun cei din jur ºi într-o oarecare mãsurã sufãr din cauza asta. Am observat totuºi cã atunci când mã machiez arãt ceva mai bine. Aºa cã vin cu întrebarea: e pãcat sã te machiezi? Nu vreau sã provoc dizgraþie celor din jur ºi vreau sã mã simt mai bine în pielea mea. În aºteptarea unui rãspuns, vã mulþumesc anticipat. OLD conºtiinþa care ºtie adevãrul Draga mea Copilã, ºi se teme de demascare. Poate cã fardându-te nu mai eºti Anxietatea ºi deprimarea datorate iluzi„urâþicã”, dar nici tu nu mai eºti! ilor pe care ni le facem despre noi ºi despre Da, e pãcat sã te machiezi ca sã fii mai „frumoasã”, dar nu e pãcat dacã te cei ce ne privesc. Deznãdejdea de a nu fi iubiþi cu adegândeºti numai la ceilalþi: sã nu se sperie vãrat în ciuda tuturor metodelor ºi manede tine, de exemplu. Tu sã-þi cercetezi conºtiinþa ºi sã vezi dacã grija de aproa- vrelor folosite. pele te face sã-þi schimbi înfãþiºarea. Asta e important. ªtiþi care este paradoxul secolului viDar sã nu uiþi cã machierea nu e pãcat propriu-zis, ci doar un simptom al bolilor tezei în care am intrat? Pe de o parte, cu cât ascunse în noi sub numele de pãcat. mijloacele de informaþie sunt mai rapide ºi mai sofisticate, cu atât noi, oamenii, ne Acestea pot fi: Ignoranþa, necunoaºterea faptului cã cunoaºtem mai puþin între noi. Pentru cã harul ne face frumoºi, cã faþa noastrã e fru- primeºti ºtirea, dar nu aºa cum este ea, ci moasã atunci când sufletul e frumos ºi aºa cum vrea sã þi-o transmitã cel care þi-o acesta e frumos numai atunci când e cu transmite, care între tine ºi întâmplarea adevãratã pune un filtru, o oglindã, o Dumnezeu. Datoritã acestei ignoranþe cãdem în culoare care o deformeazã. În genere se pãcatul nepurtãrii de grijã faþã de sufletul numeºte manipularea individului ºi ea care atât de uºor se murdãreºte, se înti- existã, aºa încât iatã de ce parcã ne înneazã cu cele supuse plãcerilor trecãtoare. strãinãm unii de alþii, iatã de ce ºi þãrile ºi Astfel, dacã nu ne spãlãm mereu sufletul popoarele se înstrãineazã unele de altele. prin Taina Spovedaniei, nu ni-l hrãnim cu Pentru cã se conteazã pe imagine, iar imaSânta Împãrtãºanie, nu-l „subþiem” prin ginea este doar aceea care se transmite. Iatã de ce este nevoie ca oamenii sã se post ºi mãtãnii, nu-l parfumãm cu rugãciune, nu-i „facem ochii” cu lacrimi pentru apropie sufleteºte ºi fizic unii de alþii, prin lipsa de iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de vizite, prin excursii, prin cãlãtorii, sã nu aproapele, nu devenim frumoºi cu ade- aºtepte totul de la televizor ºi de la internet. Pentru cã, dacã vom ajunge sã ne cunoaºvãrat. tem, sã ne iubim, sã ne urâm, sã ne cãsãIubirea pãtimaºã de sine. Frica de a fi vãzuþi aºa cum suntem în torim, sã ne înmormântãm doar prin internet, atunci într-adevãr ne vom înstrãina cu realitate ºi de a nu fi iubiþi. Înºelarea aproapelui ºi înºelarea de sine. desãvârºire unii de alþii… Repet ceea ce am spus ºi altã datã, cã Slava deºartã ºi neliniºtea produsã de

Înstrãinarea prin televizor ºi internet
un bãtrân cãlugãr înþelept a fost întrebat de cineva: „Pãrinte, când o sã fie sfârºitul lumii?” ªi el a rãspuns: „Sfârºitul lumii va fi atunci când or sã disparã potecile dintre casele oamenilor.” Ei bine, nu trebuie sã lãsãm aceste poteci sã disparã, sã creascã iarba pe ele, ci sã le pãstrãm bãtãtorite. De aceea este importantã instituþia bisericeascã, pentru cã ea este aceea care ne aduce în faþa lui Dumnezeu ºi ne aduce unul lângã altul. Aþi vãzut cât de miºcãtor a fost momentul de azi-noapte, când unii s-au hotãrât sã nu întâmpine Anul Nou cu ochii stâlpiþi pe micul ecran, pe televizor, ci sã vinã la catedralã sau la altã bisericã ºi sã-l întâmpine privind cãtre Dumnezeu, cãtre eternitate, cãtre Cel care ne înnoieºte cu adevãrat, ºi pe noi, ºi anul în care am intrat. Ne-am simþit cã suntem unii lângã alþii, iar când am ieºit din bisericã am citit pe chipul tuturor, bãrbaþi, femei ºi copii, o bucurie extraordinarã. Atunci când eºti în faþa televizorului eºti singur, pentru cã vezi acolo numai ce vrea televizorul sã-þi transmitã. ÎPS Bartolomeu Anania
Corecturã: Amalia Dragne Tehnoredactor: Natalia Corlean Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter Preºedinte fondator: (Felmer), Pr. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda Pr. protopop Ioan Ciocan (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Redactor ºef: Natalia Corlean Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan (Fãgãraº), Pr. Ion Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Tãrcuþã (Ucea de Jos)

ISSN 2065 - 765X

CMYK

Related Interests