Aprobat pentru retipărire prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr.

70 din 25 iulie 2006

Autori:
Ion Achiri, doctor, conferenţiar, USM; Valentina Ceapa, specialist principal, MET; Roman Copăceanu, profesor, grad didactic superior; Nicolae Prodan, doctor, conferenţiar, USM; Olga Şpuntenco, profesoară, grad didactic superior.

4

NOTĂ DE PREZENTARE Studiul matematicii în liceu are ca scop să contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a formula şi rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să asigure o integrare profesională optimă. Prezenta propunere de curriculum pentru liceu este în acord cu noua opţiune didactică ce derivă din idealul educaţional conţinut în Legea învăţămîntului, din schimbările de tip economic şi social care afectează inclusiv lumea şcolii, precum şi din necesitatea de a echilibra aceste schimbări prin acţiuni coerente care să nu perturbe sistemul, ci să-l dirijeze pe o linie ascendentă. Învăţămîntul matematic liceal urmăreşte dezvoltarea competenţelor necesare pentru studiile în instituţiile de învăţămînt superior şi pregătirea personalităţii pentru viaţă şi activitate independentă. Trecerea sistematică de la învăţămîntul instructiv la cel de modelare a capacităţilor intelectului, ca şi noua viziune asupra didacticii disciplinei Matematica au impus necesitatea elaborării prezentului curriculum de matematică pentru liceu ca o continuare a curriculum-ului pentru gimnaziu. Învăţămîntul matematic liceal va scoate în relief valorificarea potenţialului creativ al elevului. Proiectarea Curriculum-ului de matematică a fost ordonată de principiile: − asigurarea continuităţii la nivelul claselor şi ciclurilor; − actualitatea informaţiilor predate şi adaptarea lor la nivelul de vîrstă al elevilor; − diferenţierea şi individualizarea predării-învăţării; − centrarea pe aspectul formativ;

5

− corelaţia transdisciplinară-interdisciplinară (eşalonarea optimă a conţinuturilor matematice corelate cu disciplinele reale pe arii curriculare, asigurîndu-se coerenţa pe verticală şi orizontală); − delimitarea unui nivel obligatoriu de pregătire matematică a tuturor elevilor şi profilarea posibilităţilor de avansare în învăţare şi de obţinere de noi performanţe. La realizarea acestui document s-a ţinut cont de modelul flexibil şi deschis de proiectare curriculară, care să ofere posibilităţi autentice de opţiune pentru autorii de manuale şi ulterior pentru profesori şi elevi. Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev, de a asimila materialul într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. Manualele şcolare elaborate în baza acestui curriculum urmează să fie integrate în concepţia curriculară şi să respecte unele cerinţe specifice, pentru a fi accesibile elevilor, operaţionale şi pentru a îndeplini, prioritar, nu numai o funcţie informativă, ci şi formativă, de învăţare prin studiere şi cercetare independentă, de stimulare, de autoinstruire. Astfel, autorii de manuale vor dezvolta temele şi subtemele curriculumului după criterii logice, operaţionalizînd obiectivele şi conţinutul informativ în sarcini şi situaţii de învăţare, care va oferi puncte de sprijin elevilor în realizarea învăţării independente, active. La elaborarea manualelor autorii vor ţine cont de: − formularea de sarcini de cercetare variată a informaţiilor, conform obiectivelor precizate în curricula şcolară; − alternarea modelelor de organizare a conţinuturilor, ca moduri de antrenare variată a gîndirii, deprinderilor de studiu; − solicitarea de corelaţii frecvente intra- şi interdisciplinare;

6

− punerea elevului în situaţia în care el însuşi să formuleze sarcini adecvate; − oferirea de soluţii/interpretări variate pentru aceeaşi idee; − susţinerea comunicării elev-manual prin utilizarea de limbaje diferite: scris, figurativ, simbolic, grafic, schematic ş. a.; − elaborarea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grupuri; − sugerarea unui algoritm de învăţare variată şi ordonată.
CADRU CONCEPTUAL Modelul de învăţare structural-cognitivă impune o paradigmă specifică pentru învăţarea matematicii. Ea vizează formarea de structuri ale gîndirii specifice matematicii. Aceasta prevede predarea de concepte, adică entităţi structurate care cuprind definiţii, teoreme, reguli, dar mai ales un mod de gîndire propriu. Pentru exersarea acestui mod de gîndire se aplică operaţii mentale unor informaţii de studiu de bază. Operaţiile mentale şi informaţiile de studiu respective sînt proiectate în obiectivele-cadru şi cele de referinţă ale curriculumului. O astfel de aplicare se realizează pe nivele de abstractizare, adică se organizează activităţi în plan obiectual (cu obiecte), în plan simbolic (cu simboluri neconvenţionale, apoi cu simboluri convenţionale), în plan verbal şi în plan mental interiorizat. Se fac permanent treceri de la o treaptă de abstractizare la alta. Pornind de la sensul major al paradigmei educaţionale la matematică şi anume, reamplasarea accentului de pe predarea de informaţii, pe formarea de capacităţi, în curriculum sînt conturate cîteva schimbări calitative în raport cu programele tradiţionale: − reorientarea de la abordarea de tip academic a domeniilor matematicii spre prezentarea unor varietăţi de situaţii problematice, pentru a crea deschideri către domeniile matematicii; − micşorarea ponderii de aplicare de algoritm în favoarea folosirii diferitelor strategii în rezolvarea de probleme;

7

− trecerea de la folosirea explorării/investigării numai la nivelul performanţelor superioare spre organizarea unor astfel de activităţi, care ar permite explorarea/investigarea la nivelul noţiunilor de bază; − trecerea de la organizarea activităţilor de învăţare unice pentru toţi elevii la activităţi variate (individuale, în grup etc.) în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecărui elev. Prezentul curriculum consemnează oferta educaţională a disciplinei şcolare Matematica pentru parcursul didactic în clasele de liceu. În acest cadru curriculum-ul cuprinde: I. Notă explicativă. II. Cadru conceptual. III. Obiective pe aria curriculară “Matematică şi ştiinţe” IV. Obiective generale ale predării-învăţării matematicii în clasele X-XII. V. Obiective-cadru, obiective de referinţă (pe profiluri: A. profilul real; B. profilul umanist) VI. Conţinuturi (pe profiluri). VII. Sugestii metodologice. VIII. Sugestii de interdisciplinaritate IX. Sugestii pentru evaluare. X. Bibliografie. Scopul studierii matematicii în liceu este înţelegerea mai profundă a conceptelor, a procedurilor de calcul, a terminologiei. În cadrul studierii matematicii vor fi dezvoltate capacităţile de explorare-investigare, interesul şi motivaţia pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate. Învăţarea matematicii în şcoală urmăreşte conştientizarea naturii matematicii, pe de o parte, ca o activitate de rezolvare a problemelor, bazată pe un sistem de capacităţi, cunoştinţe, procedee, iar pe de altă parte, ca disciplină dinamică, strîns legată de viaţa cotidiană, de rolul ei în ştiinţele naturii, în tehnologii şi în ştiinţele sociale.

8

modul cum evoluează sub aspect cognitiv de la clasa I-a la clasa a XII-a. Structura didactică cognitivă (a se vedea schema de la pagina 6) ilustrează reprezentarea conţinutului disciplinei şcolare Matematica. Obiectivul fundamental al acestei structuri este centrarea pe concept (pe conceptele fundamentale). evidenţiază punţile de legătură care ajută la înţelegerea şi la fixarea noţiunilor. legătura între concepte. Obiectivele generale sînt clasificate în categorii de cunoaştere. Structura didactică cognitivă are următoarele caracteristici: • informaţiile care se predau în fiecare an şcolar sînt în esenţă aceleaşi. − asigură claritatea interconexiunilor între elementele aceluiaşi domeniu şi între domenii. succesiunea lor fiind de asemenea ca şi în programele tradiţionale. • gradele de complexitate ale informaţiilor sînt determinate după criteriile: nivelul de generalizare. Aceste obiective servesc drept surse de elaborare a obiectivelor-cadru. de la un ciclu la altul. • modul de structurare a informaţiilor (faţă de cel tradiţional) are un caracter deschis: − realizează cu uşurinţă transferul de cunoştinţe de la un domeniu la altul. − evidenţiază relaţiile între concepte. servesc drept finalităţi ale învăţăturii la sfîrşitul ciclului şcolar şi au un grad foarte înalt de generalitate şi de complexitate. Pentru realizarea scopului studierii matematicii în şcoală. 9 .Obiective. şi anume. dinamica legăturilor. Totodată. a obiectivelor de referinţă. ele orientează profesorul în elaborarea obiectivelor operaţionale şi a celor de evaluare. care se structurează prin disciplina şcolară Matematica. curriculum-ul conţine „Obiective generale ale predăriiînvăţării matematicii". aplicare şi integrare. Ele derivă din obiectivele pe arie curriculară „Matematica şi ştiinţe".

microscop). timpul.1. Aplicare B. înţelegerea limitelor cunoaşterii ştiinţifice. fapte sau mărimi. 4. Interiorizarea unei imagini dinamice asupra ştiinţei. B. cum sînt: aria. A. A. algoritmi. Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora. 5. chimie. fapte. compas. 1. temperatura.4. procedee. recunoaşterea unor termeni. 1. Folosirea instrumentelor de măsură şi a aparatelor în situaţii practice simple. eventual. stabilirea de asemănări şi de deosebiri. de la situaţie-problemă sau de la un concept dat. specifice unor clase de probleme sau exerciţii. fizică. B. 6.. reguli. în cadrul căreia ideile ştiinţifice se schimbă în timp şi sînt afectate de contextul social şi cultural. B. balanţă. cunoştinţe noţiuni mai simple. denumirea. Conceperea unor probleme din aceeaşi arie sau pe o temă dată. sinteza. pornind. Descrierea. Realizarea unor experimente (concrete. 1.2. volumul.1. înţeleasă ca activitate umană. tensiometru.2. Reformularea unei probleme. informatică.). ampermetru. 1. Cunoaşterea şi înţelegerea terminologiei şi a conceptelor sau a modelelor specifice ştiinţelor. particularizarea şi/sau generalizarea rezultatelor unei probleme. termometru. clasificarea. analiza. 1. 1. Reproducerea. pe baza unor categorii. biologie. truse etc. cilindru gradat. B. cantitatea de informaţii etc. Cunoaştere A. selectarea. compararea.OBIECTIVE PE ARIA CURRICULARĂ MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE Această categorie pedagogică transpune obiectivele transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studiu înrudite pentru disciplinele şcolare matematică. mintale sau prin folosirea unor date obţinute pe cale experimentală). Structurarea deprinderilor de lucru cu diferite instrumente de măsură (riglă. Identificarea şi crearea de probleme noi. formarea obişnuinţei de a lucra cu acestea în contexte variate.3. construirea unor definiţii sau concepte pornind de la fapte. 3. 1. B. 10 . calculatoare personale. B. definiţii. B. B. Tehnica utilizării unor instrumente şi procedee practice. B. A. formularea unei probleme echivalente. A. presiunea.3. ale unor concepte şi modele consacrate. 2. Însuşirea unor metode de rezolvare. viteza. 1. A. pentru compararea unor obiecte. a unor catalizatori etc. 1. Însuşirea principiilor de utilizare a unor aparate (calculatoare de buzunar.

Realizarea eficientă a unor activităţi cu caracter experimental: C. Susţinerea propriilor idei şi puncte de vedere prin argumentare sau formulare de întrebări.1. 11. hărţi.2.2.2. Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări ştiinţifice. Identificarea situaţiilor în care este utilă recurgerea la experiment. C.1. B. metodelor aplicate şi al semnificaţiei rezultatelor. Comunicarea C.1. 3. Conceperea unui model matematic adecvat conţinutului unei probleme de fizică. Imaginarea unor experienţe mentale.1. angajarea într-o discuţie cu profesorul sau colegii. în scopul prezentării lor. prospecte. C. fapte.1.2.1. Comunicarea în cadrul unei activităţi desfăşurate într-un grup restrîns. Întrebuinţarea unor surse secundare (cărţi.2. care să reprezinte diverse situaţii.2. 11 . C. C.5. din punctul de vedere al corectitudinii. utile în rezolvarea unor probleme. Compararea soluţiilor unor probleme. B. biologie. 8. Construcţia altor tipuri de modele. desprinderea unor concluzii sau a unor metode mai generale. interpretarea unor astfel de modele.5. în funcţie de scopul şi tematica urmărite.4. Punerea în practică a unui demers experimental. idei. sesizarea limitelor unor căi de rezolvare. dicţionare. C. C. înregistrarea datelor obţinute şi interpretarea acestora. (diferite de cele matematice).1. pe marginea acestora. înregistrări video. C. Rezolvarea de probleme: C. tabele. clarităţii. C. simplităţii.12.4.2. baze de date etc.3. 7.1.1.6. Încrederea în forţele proprii. Alegerea şi modificarea eventuală a procedeelor experimentale.1. B.1. C. B. 9.B. C. C. realizarea propriu-zisă a experimentului. Prezentarea în scris sau oral a propriilor investigaţii şi a rezultatelor acestora. B.1.1.2. relaţii.). diagrame. pentru studiul unor fenomene din ştiinţe.3. reprezentarea grafică. Integrare C. chimie. Înregistrarea sistematică a unor date într-o diagramă sau o schemă. C.1. Punerea progresivă în practică a unui demers experimental cunoscut şi înregistrarea datelor obţinute.2. Imaginaţia şi crearea unui procedeu experimental adecvat unei anumite situaţii. 10.1. Aprecierea critică a unei soluţii. Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare. desprinderea concluziilor.

C. prelucrarea. corpuri. − Organizarea datelor. − Interpretarea unor reprezentări. 7. de probabilităţi în diverse contexte. − Interpretarea unui rezultat sau demers în diferite forme matematice studiate anterior. formulelor. intuirea ideii de dependenţă funcţională. inclusiv în situaţii reale sau modelate. − Aplicarea unor noţiuni din teoria mulţimilor de logică matematică. − Explorarea posibilităţilor de construire a unor reprezentări multiple ale aceleiaşi entităţi matematice în diverse contexte. identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice. − Folosirea reprezentărilor amintite pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente. ecuaţiilor şi inecuaţiilor. − Însuşirea unor metode specifice anumitor clase de probleme. inclusiv generalizarea lor. spirit de obiectivitate şi toleranţă. creativă. 6. − Înţelegerea conceptelor de limită. B. integrală. Comportament ecologic. relaţiilor. C. 4. − Utilizarea regulilor. algebrice. derivată. Aplicare − Utilizarea terminologiei ştiinţifice în situaţii de comunicare. colectarea. C. grafice. − Cunoaşterea reprezentărilor uzuale ale entităţilor matematice studiate: concrete. teoremelor. relaţii (de poziţie şi mişcare în plan şi în spaţiu). analiza. a unor relaţii sau situaţii multiple ilustrate de aceeaşi reprezentare. flexibilă. − Intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată ex12 . şirurilor. desene etc. Gîndire deschisă. inclusiv în situaţii reale. Cunoaştere − Înţelegerea conceptului de număr (prin extinderea progresivă a mulţimii sferei numerelor studiate: de la numere naturale pînă la numere complexe). elementelor de combinatorică în diverse contexte. C. OBIECTIVE GENERALE ALE PREDĂRII – ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII ÎN CLASELE X-XII A. inclusiv în situaţii reale sau modelate. înregistrarea. − Înţelegerea conceptelor geometrice: figuri. − Efectuarea de estimări şi aproximări. − Cunoaşterea conceptelor de măsurare şi măsură. Cooperarea în calitatea de membru al unui grup. reprezentarea şi interpretarea datelor. 5. verbale. Independenţă în gîndire şi acţiune.. funcţiilor.

perseverenţei. Înţelegerea avantajelor pe care le oferă matematica în abordarea. Formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată. folosirea particularizării. reguli etc. 13 . ecuaţii. inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme noi. ştiinţe sociale. generalizării. Manifestarea independenţei în gîndire şi acţiune: dezvoltarea simţului estetic şi critic. al clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme uzuale. Transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora. încrederii în forţele proprii. Utilizarea terminologiei ştiinţifice în formularea şi rezolvarea diverselor probleme. tehnică. clasificarea după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite. pornind de la o proprietate sau problemă dată. a regulilor descoperite. luate simultan. imaginaţiei. Formarea obişnuinţei unei gîndiri deschise.− − − − − − − − − − − − − − − − primată “în cuvinte” sau cu ajutorul unor expresii literare. a unor entităţi matematice variate (desene. pentru studiul unor fenomene din ştiinţă. Stimularea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general. Folosirea celor mai diferite repere pentru precizarea poziţiei unui obiect sau punct. tenacităţii. Aprecierea activităţii practice. de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor. Analiza rezultatelor. Integrare Stimularea curiozităţii.). Generalizarea şi particularizarea. Analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii. exerciţii. Construirea şi interpretarea unor grafice. Încurajarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate. al simplităţii. clarificarea şi rezolvarea unor probleme practice sau situaţii cotidiene şi rolul ei în ştiinţă. căutarea de asemănări şi deosebiri. Folosirea unor comparaţii şi clarificări pentru descoperirea unor proprietăţi. C. Compararea. exerciţii verbale etc. creative şi a unui spirit de obiectivitate şi toleranţă. probleme cu text.

3. 5. funcţii. Utilizarea unor transformări geometrice. raţional. − Interiorizarea treptată a exigenţelor unei exprimări riguroase. căi de rezolvare etc. din teoria mulţimilor şi combinatorică. 6. 2. Adoptarea punctelor de vedere diferite şi orientarea în vederea formării propriei viziuni. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. scheme şi grafice ilustrînd situaţii cotidiene. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. real. − Imaginarea şi folosirea creativă a reprezentărilor variate pentru depăşirea unor dificultăţi sau ca punct de plecare pentru intuirea. − Justificarea unui rezultat sau demers. clarificarea sau justificarea unor idei. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. − Angajarea în discuţii critice şi constructive asupra unui subiect matematic.− Tendinţa spre realizarea potenţialului intelectual. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi. OBIECTIVE-CADRU 1. − Rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă. reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru structurarea unor situaţii diverse. Efectuarea operaţiilor cu numere. inecuaţii. sisteme şi totalităţi. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. − Iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii. rezumarea şi prezentarea concluziilor unor experimente. întreg. − Construirea şi interpretarea unor diagrame. tabele. 14 . ilustrarea. complex. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. − Folosirea unor idei. recurgînd la argumentări. algoritmi. şiruri. Rezolvarea de ecuaţii. Reformularea unei probleme echivalente sau înrudite. 4. metode. Iniţierea în calcul algebric. − Formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea.

Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu. Transformări geometrice în spaţiu. Recapitulare şi completări. Metoda inducţiei matematice. Sisteme de ecuaţii liniare. Limite de şiruri. Numere reale. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. 6. 7. Clasa a XII-a 1. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. exponenţială. 5. Primitiva. Profilul real EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE Clasa a X-a Recapitulare şi completări. 3. Elemente de combinatorică. Numere complexe. Derivate. Corpuri de rotaţie. Poliedre. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. logaritmică. Matrice. 2. Funcţiile trigonometrice şi funcţiile trigonometrice inverse. 2. Integrala definită. 6. 8. Recapitulare finală. 9. 7. Elemente de logică. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. 4. radical. 15 . Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Determinanţi. Geometrie în plan. Inecuaţii. Recapitulare şi completări. Elemente de geometrie analitică. Integrala nedefinită. 5. Polinoame în mulţimea numerelor complexe. Relaţii şi funcţii. 6. 3. Totalităţi.A. Ecuaţii. Clasa a Xl-a 1. Binomul lui Newton. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. 4. Mulţimi. 5. Elemente de axiomatica geometriei plane. 3. Elemente de axiomatica geometriei spaţiale. 2. Sisteme. Aplicaţii. Calcul diferenţial. Funcţia putere. Recapitulare şi completări. Limite de funcţii. 4. 1.

Logaritmarea şi potenţierea expresiilor. împărţirea. Numere reale Noţiunea de număr natural. raţional.6. înmulţiri. Să efectueze adunări. 1. cu logaritmii numerelor pozitive.1. Efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 1. 4) a ⋅ b = a ⋅ b . Reprezentarea numerelor reale pe axa numerelor. folosind diverse forme. Proprietăţi.3. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor matematice. Să aproximeze numerele date prin lipsă sau prin adaos. real. 1. R) şi să scrie numere reale. Logaritmul unui număr pozitiv. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Să efectueze trecerea de la o formă de scriere a numerelor reale la alta. R. 1. 1. CLASA A X-A Obiective-cadru. iraţional. Q. întreg. 1. 1. Să recunoască elementele mulţimilor numerice studiate (N. Să descompună un număr real dat. 5) a a = . 16 . real. n ∈N. Să reprezinte geometric numerele reale şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de număr.8. Să analizeze diferite estimări deja făcute. Modulul numerelor reale.7. Obiective de referinţă.9.4.10. b b 2 6) a + b ≤ a + b . 2) a = − a . ridicarea la putere cu exponent raţional. operaţii cu radicali de ordinul n. scăderi. Z. real. Q. 1.Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 5 ore pentru profilul real. real.5. b ≠ 0. 1. Să compare numere reale prin diverse metode. 1. Mulţimile N. n≥2. întreg raţional. înmulţirea. prin refacerea lor. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. Operaţii cu numere reale (adunarea. Proprietăţi. scăderea. Să efectueze calcul rapid cu expresii numerice simple. Proprietăţi: 1) a ≥ 0. complex. îmbunătăţind marja de eroare. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. Aproximări şi estimări cu numere reale.2. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. Z. împărţiri. utilizînd operaţiile studiate. 3) a 2 = a = a 2 . ridicări la puteri cu exponent număr raţional. extragerea rădăcinilor).

axiomă. demonstraţie. definiţie.1. 17 . Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 2. Tabelul de adevăr. 2. Să folosească terminologia aferentă teoriei mulţimilor.8. implicaţia.6. Să recunoască predicatele şi să determine valoarea lor de adevăr. Relaţia de apartenenţă. diferenţa. cuantificator. negaţie. Aplicaţii la demonstraţia unor identităţi numerice. Cuantificatorii exestenţial şi universal. 2. disjuncţie. Noţiunea de deducţie. relaţia de apartenenţă a elementelor unei mulţimi. Să formuleze generalizări. Metoda inducţiei matematice. Elemente de logică matematică. Implicaţia şi echivalenţa predicatelor. geometric rezultatele obţinute.7. Propoziţia directă. 2.3. condiţii suficiente. intersecţia. contraexemple. Să utilizeze în diverse contexte relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. Să opereze cu noţiunile: ipoteză. predicatelor. radicali. tabelă de adevăr. concretizări şi să le verifice prin diverse modalităţi (exemple. Să efectueze operaţii cu mulţimi. implicaţie. proprietăţi. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu numere reale. 2. teoremă directă. contraexemplelor. disjuncţia. Condiţii necesare. 2.5.Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii cu ajutorul exemplelor. Să aplice în diverse contexte cuantificatorii existenţial şi universal. teoremă. 2. Operaţii cu propoziţii: negaţia. implicaţia şi echivalenţa lor. Proprietăţi fundamentale ale operaţiilor cu mulţimi. teoremă reciprocă.4. echivalenţă. conjuncţia. Metoda reducerii la absurd. Inducţia matematică Noţiunea de inducţie. propoziţia reciprocă. echivalenţa. Noţiunea de propoziţie. Relaţia de incluziune.2.11. Noţiunea de predicat. tabelă de adevăr). sintetic. folosind puteri. logaritmi. condiţii necesare şi suficiente. concluzie. Mulţimi Noţiunea de mulţime. Să determine submulţimile unei mulţimi. să reprezinte analitic. conjuncţie. operator logic. formule. proprietăţilor operaţiilor algebrice. Relaţia de egalitate.1. Cardinalul mulţimii finite. Obiectiv-cadru: II. 2. produsul cartezian).9. Operaţii cu mulţimi (reuniunea. 2. Valoarea de adevăr a propoziţiei.

Să utilizeze binomul lui Newton şi/sau formula termenului general în situaţii reale sau modelate. Binomul lui Newton Formula termenului general. aranjamente. Să efectueze transformări identice Transformarea expresiilor transcendente. Să utilizeze proprietăţile coeficienţilor binomiali la rezolvarea diverselor probleme.2. Să aplice metoda inducţiei matematice la demonstraţia identităţilor numerice.Ecuaţii iraţionale de tipul: n ţiilor şi inecuaţiilor.2. Ecuaţii şi inecuaţii ce conţin Pn. inecuaţiilor. m m Obiectiv-cadru: III. C n . 3.15. combinările. 3. 2.3. Să utilizeze permutările. aranjamente. 2. 2. Combinatorica Noţiunea de mulţime ordonată.10. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecua.14.18. 3. 2. capabil: totalităţi de ecuaţii (inecuaţii).13. Să recunoască ecuaţii şi inecuaţii n =2. A n .12. Proprietăţile fundamentale ale coeficienţilor binomiali. inecuaţii echivalente. f ( x) = g(x). Să utilizeze în diverse contexte proprietăţile de bază ale operaţiilor cu mulţimi. 2. 18 . Rezolvarea de ecuaţii.1. a. combinări (fără repetări). ecuaţii. 3. ale expresiilor transcendente simple. Triunghiul lui Pascal. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu mulţimi şi elemente de combinatorică. 2. Să identifice noţiunea de mulţime ordonată. Noţiunea de factorial. aranjamentele în rezolvarea ecuaţiilor. problemelor simple din viaţă. Proprietăţi fundamentale. 2. 2. Să identifice noţiunile de permutări. iraţionale. Permutări. combinări ale elementelor unei mulţimi finite.17.16. unde g(x) = ax+b. inecuaţii. Să aprecieze rigoarea. Să utilizeze terminologia aferentă inducţiei matematice. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Ecuaţii şi inecuaţii raţionale. Sisteme.b∈R.11. Ecuaţii şi inecuaţii iraţionale. Calcul algebric.

k f ( x) ± k g ( x) = ax+b.12. “≥”) şi reductibile la ele. zolvare a ecuaţiilor iraţionale de tipul: k=2. “≥”).6. loga f(x)=b.13. 3. 3. “≥”) şi reductibile la ele. k∈N* k∈N*. a>0. loga f(x) ± loga g(x)=loga ϕ(x). k∈N*. Inecuaţii exponenţiale de tipul: nuturi. le exponenţiale şi logaritmice. Să recunoască şi să utilizeze identităţile trigonometrice fundamentale şi formulele indicate la conţinuturi în diverse contexte. k f ( x) ± k g ( x) =.5. ecuaţii logaritmice reductibile la 19 . a. k h( x) . f (x) Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale g (x)· 2 k f ( x) < 0.1. aplicînd diverse unităţi de măsură.11. < g (x). Să recunoască ecuaţiile şi inecuaţiiecuaţii algebrice studiate. 3. Să utilizeze diverse metode de re.b∈R. 3. 2.b∈R. m. inecuaţii exponenţiale ce se reduc la inecuaţii algebrice studiate.3. “≤”.8. 3.9. Să utilizeze cercul trigonometric dulului. în rezolvarea unor exerciţii şi probleme. unde g(x) = ax+b. inecuaţiilor expoconţin necunoscuta sub simbolul nenţiale şi logaritmice indicate la conţimodulului sau parametru.b∈R.4. 3.7. k∈N*. a < a şi reductibile la ele. Să rezolve inecuaţii iraţionale de (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”. tipul: “≤”. şi reductibile la ele. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele. (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”. 3. k∈N* g (x)· 2 k f ( x) < 0. a.3. k f ( x ) ± k g ( x ) = ax+b. a. Să măsoare unghiuri. iar n =2.n∈R.10. 3. 2. ce studiate. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la 3. 3. g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0. 3. Să aplice diverse metode de rezol. n f ( x) = g(x). k f ( x) ± k g ( x) =. f (x) g (x) 3. 3. le) de ecuaţii exponenţiale şi logaritmi“≤”. k h( x) . Inecuaţii iraţionale de tipul: f (x) < g (x). k∈N*. ecuaţii exponenţiale omogene. vare a sistemelor de ecuaţii exponenţia3. a≠1 şi/sau a = m x+n. k=2.2. Să utilizeze diverse metode de re. k=2. g(x)⋅ 2 k f ( x) = 0. şi reductibile la ele. 3. ecuaţii exponenţiale de tipul 1-3 ce zolvare a ecuaţiilor. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice Ecuaţii logaritmice de tipul: 1. k∈N*. 1. Ecuaţii exponenţiale de tipul: (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”. Să recunoască ecuaţiile şi inecua4. conţin necunoscuta sub semnul mo3. inecuaţii exponenţiale de tipul 1-2 ce le şi logaritmice studiate. Să recunoască sistemele (totalităţi. loga f(x)=loga g(x). k=2.4.

ecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce conţin necunoscuta sub semnul modulului. “≤”. 5. totalităţi. Inecuaţii logaritmice de tipul: 1. 3. tangentei. logaf(x) < b. b) formulele unghiului dublu sin 2α. logaf(x) < logag(x). 3. inecuaţii logaritmice de tipul logmx+na<b.17. Formulele de reducere. cos (α ± β). a>0. logaf(x) ± logag(x) < loga ϕ(x). Să aplice ecuaţiile. cotangentei pentru unghiuri frecvent utilizate. tg (α ± β). 6. Elemente de trigonometrie Măsura unghiului în grade. Identităţi trigonometrice fundamentale. inecuaţii. Să folosească estimări şi aproximări în rezolvări de ecuaţii. 5.16. “≥”). 6. a∈R*+. 3. Tabelul valorilor sinusului.n∈R. 3. 2. Cercul trigonometric. sisteme. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor trigonometrice. 3. Identităţile trigonometrice uzuale: a) formulele sumei sin (α ± β). cos 2α şi formulele de 20 . inecuaţiile. sistemele studiate în diverse domenii. a≠1. radiani. tg 2α.14. 4. Să aplice elemente de trigonometrie în diverse domenii. ecuaţii logaritmice simple în rezolvarea cărora se utilizează definiţia logaritmului şi/sau proprietăţile acestuia. cosinusului. Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale şi/sau logaritmice studiate. inecuaţii logaritmice de tipul 1-5 ce conţin necunoscuta sub semnul modulului (semnul “<” poate fi înlocuit cu “>”.ţiile trigonometrice. m.15. inecuaţii logaritmice reductibile la inecuaţii algebrice studiate. ecuaţii algebrice studiate.

ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii algebrice. ecuaţii trigonometrice omogene (de grad I. 4. 4.micşorarea gradului.2.4 Să sorteze şi să clasifice obiecte pe baza unor criterii. 5. diagrame. relaţii prin desene şi tabele şi să extragă informaţii din tabele. Să reprezinte rezultatele observaţiilor. ecuaţii trigonometrice fundamentale. a.1. să clasifice evenimente după diverse criterii.3. să formuleze criteriile după care alege o mulţime de obiecte. 21 .) şi informatică (algoritmizarea datelor). Rezolvarea celor mai simple inecuaţii trigonometrice. Ecuaţii trigonometrice de tipul: 1. 3. c ∈ R. 4. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile. b. II) şi reductibile la ele. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. cosα ± cosβ. Obiectiv-cadru: IV. ecuaţii trigonometrice de formă asinx + bcosx + c = 0.5. liste. c) formulele sinα ± sinβ. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 4. 4. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale. coduri secrete etc. 4. ecuaţii trigonometrice de tipul 1-4 cu selecţia soluţiilor. 2.

funcţia radical. Proprietăţile şi graficele lor. Noţiunea de funcţie inversabilă. logaritmică. zerouri. 22 .1. Compunerea funcţiilor elementare. Obiectiv-cadru: VI. Teorema lui Thales. proporţionalitatea directă şi inversă. Calculul valorilor funcţiilor trigonometrice inverse ale numerelor reale uzuale. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Să determine existenţa funcţiei inverse avînd dat graficul funcţiei. Moduri de definire a funcţiei. Funcţiile elementare principale: funcţiile de gradul I şi II. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de funcţie. 5. Să clasifice funcţiile studiate după diverse criterii.3. triei în plan şi spaţiu.arctg a. Calculul valorilor funcţiilor trigonometrice ale măsurilor unghiurilor uzuale. arcctg (-a) = π . 5. reciprocă).geometriei plane. 5. extreme. proprietăţile: arcsin (-a) = -arcsin a. graficul funcţiei în diverse contexte. definiţii. 5. funcţiile trigonometrice.2. teorema directă. arccos (-a) = π . Utilizarea unor transformări geometrice. teoreme specifice geome. teorema Congruenţa şi asemănarea figurilor. Să clasifice afirmaţii. lemă.5.Elemente ale sistemului axiomatic al me.2. mărginire. Funcţiile trigonometrice inverse: definiţii. Să recunoască şi să utilizeze axio. aplicînd Axioma lui Euclid. funcţia putere. funcţia radical. funcţii.4. Graficul funcţiei.arccos a. proporţionalitatea directă şi inversă. consecinţă. funcţia putere. Funcţii reale Noţiune de funcţie. logaritmică. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. Paritatea. exponenţială. Proprietăţi ale funcţiei referitoare la monotonie.Obiectiv cadru: V. Linii importante în triunghi. periodicitatea. 6. şiruri La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 5. teoremă. Consecinţe. exponenţială. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor: funcţiile de gradul I şi II. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi Geometria în plan capabil: 6. arctg (-a) = . diverse criterii (axiomă. Poziţia relativă a două drepte în plan.1. Să recunoască proprietăţile funcţiei studiate şi ale graficului ei. funcţiile trigonometrice.arcctg a.

Reciprocele. Paralelogramul. paralele în plan şi în spaţiu. proprietăţi. Teorema celor trei perpendiculare.4. teorema sinusurilor. Să utilizeze criteriile de paralelism ale dreptei cu planul. 6. 23 Punctele remarcabile ale triunghiului. Să recunoască şi să descrie poziţii relative ale punctelor. să deseneze drepte ce intersectează planul. Unghi înscris. 13. Poziţia relativă a dreptei şi cercului. criteriu. Să recunoască.3. rombul. criteriu. − plane paralele în diverse contexte. criteriu. planelor şi corpurilor în spaţiu. 6. Poligoane convexe. modele ale unor poziţii relative ale punctelor.9. Să reprezinte în plan configuraţii geometrice. utilizînd teorema celor trei perpendiculare şi a relaţiilor metrice în triunghi. Relaţiile metrice în cerc. Plane paralele.6. planelor şi corpurilor în spaţiu. proprietăţi. proprietăţi. Să aplice în situaţii reale şi/sau modelate elementele de geometrie în plan studiate. 6.11. folosind materiale adecvate. neconcurente. 6. Patrulatere inscriptibile. Dreapta perpendiculară pe plan. Ariile figurilor plane studiate. trapezul şi proprietăţile lor.5.7. criteriu. Să recunoască şi să utilizeze triunghiurile congruente şi asemenea în diverse contexte.6. de la o dreaptă la un plan. Unghi la centru. 6. Discul.10. Să construiască. Proprietăţi. Triunghiuri înscrise. 6. pătratul. dreptelor. 6. dreptunghiul. 6. Relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic. drepte ce nu intersectează planul. Poligoane regulate. Relaţiile metrice în triunghi: teorema cosinusurilor. 6. să deseneze drepte concurente. − proprietăţile figurilor plane în diferite contexte. să identifice.12. 6. Geometria în spaţiu Elemente ale sistemului axiomatic a geometriei în spaţiu. dreptelor. Să recunoască. plane perpendiculare. Cercul. măsura unor unghiuri. Patrulatere convexe. teorema lui Pitagora generalizată. Inegalităţi în triunghi. să descrie şi să deseneze drepte perpendiculare. Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu. drepte perpendiculare pe plan. Patrulatere. Să recunoască şi să utilizeze: − concurenţa dreptelor în plan şi spaţiu studiate în diferite contexte. figurilor în plan şi spaţiu. proprietăţi. figurilor în plan şi spaţiu.8. . Să recunoască. Dreapta paralelă cu planul. Să calculeze lungimile unor segmente. Poziţia relativă a două plane. Triunghiuri circumscrise. Poziţia relativă a dreptei şi planului. Distanţa de la un punct la o dreaptă. Plane perpendiculare.

secţiunea axială. secţiunea paralelă cu bazele). arii ale figurilor ce se obţin la secţionarea corpurilor geometrice cu diverse plane (secţiunea diagonală. să calculeze măsuri de unghiuri în spaţiu. a dreptei şi a planului. a două plane în diverse contexte. Unghi diedru. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul figurilor spaţiale în contextul paralelismului şi al perpendicularităţii figurilor. Să calculeze lungimi de segmente. 6. Secţiuni cu plane în corpuri geometrice (secţiunea diagonală. Să recunoască şi să construiască proiecţii ortogonale ale punctelor. 24 . Unghiul dintre dreaptă şi plan. 6.16.18.20. 6. 6. perimetre.6. să imagineze corespondenţa spaţială a acestora şi să extragă din aceste reprezentări elemente semnificative.14. Proiecţii ortogonale a punctelor.21. 6. 6.17. secţiunea axială. 6. segmentelor. secţiunea paralelă cu bazele). dreptelor pe plan. dreptelor. segmentelor. Să interpreteze reprezentări plane ale configuraţiilor spaţiale. Să aplice elementele de trigonometrie studiate în geometrie. unghiul plan al unui unghi diedru.19. Să recunoască şi să construiască unghiuri diedre. Să recunoască şi să utilizeze criteriile de perpendicularitate a două drepte. Să recunoască şi să utilizeze relaţiile metrice în triunghi în diverse contexte.15.

1. 1. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. 25 . Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. 1. Să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de număr complex.8. 1.5. dintr-un calcul. raţional. real. trigonometrică (înmulţirea. Să utilizeze formula lui Moivre în calculele respective. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-o operaţie dată. 1. 1. Să efectueze operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în diferite forme. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe. ridicarea la putere cu exponent natural. Să utilizeze numere complexe şi reale scrise în diferite forme în diverse contexte. 1. împărţirea.2. Noţiune de număr complex. Să transforme numerele complexe reprezentate în forma algebrică în formă trigonometrică şi invers.3. Forma algebrică şi cea trigonometrică a numerelor complexe.CLASA A XI-A Obiective-cadru.4. Să efectueze operaţiile de înmulţire şi împărţire a numerelor complexe scrise în formă trigonometrică. 1. 1. 2 ≤ n ≤ 6). Operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în forma algebrică. extragerea rădăcinii de ordinul n. Obiective de referinţă. Incluziunile N⊂Z⊂Q⊂R⊂C. Numere complexe.7. întreg. Să reprezinte geometric numărul complex dat. 2 ≤ n ≤ 6.10. Să extragă rădăcina de ordinul n din numere complexe (n∈N*. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 1. Să calculeze puteri cu exponent natural a lui i.9. n ∈N*).6. Mulţimea C. 1.

Să utilizeze terminologia studiată aferentă logicii matematice. c∈C.4 . Să aprecieze rigoarea. Aplicaţii { } . inclusiv omogene. 2. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă. 3. a≠ 0. a.8. Noţiuni generale. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 2. Regula lui Cramer. 2. binoame în C Sisteme de ecuaţii liniare. 2. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 3. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. proprietăţile lor. din alte discipline. n ≤ 6. Sisteme de m ecuaţii liniare cu n necunoscute.6. 2.1. Obiectiv-cadru: III. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor din matematică.9.2. Metoda lui Gauss. Să rezolve ecuaţii de forma ax2+bx+c=0. b. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii logici şi cuantificatori.2. ax4+bx2+c=0 unde. 2.Obiectiv-cadru: II. bipătrate. Ecuaţii matriciale. 2. Calcul algebric. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. Rezolvarea de ecuaţii. 26 Ecuaţii de gradul al doilea. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor. sistemelor şi totalităţilor. binoame de grad n. n ∈N în R şi C.7.2. Să recunoască mulţimi finite şi mulţimi infinite. inecuaţiilor. m ∈ 1. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. inecuaţii.1.5.4. Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor.3. Să aplice elemente de combinatorică şi inducţie matematică în diverse contexte. 2. Să efectueze operaţii studiate cu mulţimi. 2.3. n.

Să recunoască. Să utilizeze inversa unei matrice în diverse contexte. Calculul determinanţilor de ordinul doi. 3. 4. de ordinul n. Să recunoască şi să rezolve sisteme de ecuaţii liniare.3.9. 27 . Să rezolve ecuaţii matriciale de tipul: AּX=B.8.7. trei. liste. 3. Obiectiv-cadru: IV. Operaţii cu matrice. patru şi termenii lor. |C | ≠0. 3. trei. patru. Să estimeze şansa producerii unui eveniment şi să dea justificări pentru estimarea propusă.2. 4. Matrice inversabilă. A⋅X⋅C=B.3. 3. Proprietăţi Determinanţi. Y⋅A= B. Determinanţi de ordinul doi. dacă | A| ≠0. metode matriciale). Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 4. proprietăţile fundamentale necesare pentru calculul determinanţilor.4. Matrice. Noţiune de matrice. regula lui Cramer. relaţii prin diverse grafice. diagrame. Să clasifice matricele după diverse criterii studiate şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de matrice. să calculeze prin diferite metode determinanţii de ordinul doi. 3. trei. Să utilizeze operaţiile cu matrice şi proprietăţile lor în situaţii reale sau modelate. inclusiv omogene prin diverse metode (metoda lui Gauss. Să selecteze din mulţimea datelor culese informaţiile relevante pentru rezolvarea unei probleme.1.5. grafice. 3. inclusiv dezvoltarea lor după linia i (coloana j) în calculul determinanţilor de ordinul patru. tabele.3. Să reprezinte rezultatele observaţiilor. Calculul inversei unei matrice inversabile de ordin n ≤ 3. Să utilizeze proprietăţile determinanţilor.6. diagrame şi să extragă informaţii din tabele.

şiruri La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 5. funcţii. 5. Să reprezinte prin simboluri sau grafice şiruri. Noţiunea de şir. pe o mulţime. Să calculeze limite de funcţii elementare studiate într-un punct.14. limite de funcţii compuse într-un punct. pe o mulţime în diverse contexte. Operaţii cu funcţii continue. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii. 5. Noţiune de limita unui şir. Să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de limită a funcţiilor la determinarea asimptotelor graficului funcţiei. Proprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue. generalizări. 5.3. 5. 5. Să aplice operaţiile aritmetice la funcţiile continue într-un punct. Să clasifice după diverse criterii studiate şirurile de numere reale. punctele de discontinuitate în baza formulei analitice şi pe graficu funcţiile date. Să utilizeze noţiunea de vecinătate a unui punct în R în diverse contexte. Să determine punctele de acumulare. 5. 5.6. Limita funcţiei într-un punct.11.4. 5. Continuitatea la stînga şi continuitatea la dreapta. Să aplice noţiunile de funcţie continuă. Limite remarcabile sin x ⎛ 1⎞ = 1. 5. Asimptotele funcţiilor reale. Şiruri de numere reale. să aprecieze utilitatea ei.10. continuă lateral.8.Obiectiv-cadru: V. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor continue pe un interval în diverse contexte. 28 . 5. mărginite de numere reale. Să recunoască noţiunea de derivată. 5. Să aplice noţiunile de limite laterale. punct izolat pentru o mulţime. Continuitatea funcţiilor elementare studiate. Limita sumei. necesitatea introducerii ei. Formula termenului general. 5.13. Şiruri monotone. Noţiunea de funcţie continuă într-un punct.5. Funcţie discontinuă într-un punct.12. Să determine continuitatea. Să aplice limitele remarcabile studiate. funcţie discontinuă într-un punct. Limita funcţiei. cîtului a două funcţii. punctele izolate ale unei mulţimi. Limite laterale. produsului. Noţiunea de vecinătate a unui punct.1. 5.7.9. Funcţii continue. lim⎜1 + ⎟ = e. inclusiv laterală. Calculul limitelor funcţiilor elementare.2. lim x →0 x →∞ x ⎝ x⎠ lim(1 + x) = e x →0 1 x x Cazuri exceptate de limite cu funcţii. Punct de acumulare. subşiruri de numere reale. Să prezinte exemple de funcţii care au limită în punctul dat şi care nu au limită în acest punct. pe un interval în diverse contexte.

5. derivată laterală a unei funcţii într-un punct. Optimizări. 5.17. de rezolvare a problemelor teoretice şi practice.28. să utilizeze în diverse contexte formulele obţinute. Calculul derivatelor. 5. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de punct critic. Lagrange. 5. Funcţii derivabile pe o mulţime. Aplicaţii directe ale derivatelor în fizică. 5. Să utilizeze în diverse contexte noţiunea de diferenţială a funcţiei.23. convexitate a unei funcţii cu ajutorul derivatei. 5. Să utilizeze în diferite contexte teoremele Fermat. Rolle. Să utilizeze noţiunile de grafic concav (convex) pe un interval. Lagrange. Reguli de derivare. Derivata de ordin n.19. Puncte de extrem. Puncte critice.20. intervalele de concavitate. economie. Interpretarea geometrică şi fizică a derivatei.21. pe un interval. n ∈N*. Rolle. 29 Funcţii derivabile Noţiunea de derivată. Să utilizeze în diverse situaţii regulile de derivare. Proprietăţile funcţiilor derivabile: teoremele Fermat. geometrie.24. Să utilizeze metodele legate de aplicaţiile derivatei ca metode calitativ noi de studiere a funcţiei. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare. 5. fizică. .22. economie. n ≤ 3. 5. Regula lui l΄Hospital. 5. extremele funcţiei. Să calculeze derivatele literale şi cele de ordin superior ale funcţiilor. Să aplice noţiunea de derivată în geometrie. Să determine punctele de inflexiune. Să utilizeze definiţia derivatei la calculul derivatelor funcţiilor uzuale. la dreapta) într-un punct. Să utilizeze derivata la determinarea intervalelor de monotonie şi a extremelor funcţiei. Calculul limitelor funcţiei cu ajutorul derivatei.18. extremele funcţiei. Probleme din diverse domenii ce conduc la noţiunea de derivată. Să utilizeze regula lui l΄Hospital în diverse contexte. Probleme de maxim şi minim. diferenţialelor funcţiilor uzuale.29. 5. . Aplicaţii ale diferenţialei la calculul aproximativ.16. Derivata funcţiei compuse. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor derivabile în situaţii reale sau modelate. punct de extrem. 5. reprezentarea grafică a ei.15. 5. Să recunoască noţiunea de funcţie monotonă pe un interval în interpretare geometrică. interpretarea ei geometrică şi analitică.25. Să deosebească funcţiile derivabile de cele ce nu posedă derivată (la stînga.5. 5. Diferenţiala funcţiei. Aplicaţii ale derivatelor Aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei funcţiei. punct de inflexiune. 5.26.27.

Secţiuni în corpurile geometrice (diagonale. Corpuri înscrise şi circumscrise. 6.3. Poliedre Prisma. asemănarea în diverse contexte. simetria faţă de un plan. . 6. Să calculeze lungimi de segmente. Să clasifice transformările geometrice studiate în spaţii după diverse criterii studiate. 6. Trunchiul de piramidă. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul corpurilor spaţiale.7. translaţia. . Utilizarea unor transformări geometrice. Arii. 6. paralele cu bazele). Sfera.9.1.6. măsuri de unghiuri. Să aplice derivatele la modelarea matematică a realităţii fizice.5. a corpurilor geometrice cu diferite plane. Corpul sferic. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor şi ale corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate.31. Să aplice diferenţiale la efectuarea calcului aproximativ. arii şi volume în corpuri geometrice şi în secţiunile lor cu plane. Corpuri de rotaţie Cilindrul. 5.simetria faţă de un punct. 6.30. 6. axiale. Piramida. La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 6.simetria în raport cu un plan.2. Să utilizeze terminologia aferentă transformărilor geometrice studiate. la rezolvarea unor probleme de maxim şi minim din diverse domenii. perimetre. Obiectiv-cadru: VI.translaţia. Să recunoască şi să utilizeze simetria axială. 6.simetria axială. indicate la conţinuturi. Volume 30 .4. . Să recunoască corpurile de rotaţie şi să le clasifice după diverse criterii date. Trunchiul de con.10. Să recunoască poliedrele studiate şi să le clasifice după diverse criterii date. Să reprezinte diverse proiecţii paralele în plan ale unui corp geometric. . Conul. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Transformări geometrice în spaţiu Transformări izometrice în spaţiu: .8. 6. 6. Poliedre regulate.asemănarea.5. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. simetria faţă de un punct. Să reprezinte secţiunile.

1.12. 1. perimetre. complexe.5. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-un calcul.3. 31 .2. Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. 6. 6. complexe.11. 1. măsuri de unghiuri. Operaţii cu numere. arii şi volume în corpuri geometrice din situaţii reale sau modelate. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. real. întreg.1.13. capabil: 1. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor geometrice în situaţii reale sau modelate. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor cu numere reale. 1. raţional. 1. Să efectueze estimări pentru verificarea corectitudinii unor calcule. Să reprezinte numere reale.6. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. Obiective de referinţă.4. Să estimeze lungimi de segmente. folosind diferite forme echivalente de scriere. Să refacă o estimare deja făcută îmbunătăţind “marja” de eroare. CLASA A XII-A Obiective-cadru. Să poziţioneze numere reale pe axa numerelor şi numere complexe în sistemul ortogonal de coordonate în plan.6. să efectueze treceri de la o formă de scriere la alta.

1. Proprietăţi. Să utilizeze terminologia aferentă logicii matematice.Obiectiv-cadru: II. Să efectueze operaţii cu mulţimi. Să recunoască polinoame cu coeficienţi complecşi. Teorema lui Bezout. 2.9.2.7. Calcul algebric. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor.1. Rădăcinile polinoamelor. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii şi cuantificatorii logici. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor cu mulţimi la rezolvarea de probleme. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în mulţimi numerice. 2. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă.3. Forma algebrică a polinoamelor.8. Să efectueze operaţiile de adunare şi înmulţire a polinoamelor cu o nedeterminată. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 3. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi de egalitate între mulţimi. Împărţirea polinoamelor. Operaţii cu polinoame. Teorema lui Abel-Ruffini şi teorema . Teorema împărţirii cu rest. Aplicaţiile logicii matematice la demonstrarea teoremelor şi rezolvarea problemelor. 2. Obiectiv-cadru: III. 2. Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor. 3.5. Să aplice algoritmul împărţirii polinoamelor. 2. Împărţirea la „X-a". 3. Rezolvarea de ecuaţii. Schema lui Horner. 3. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 2. 2. 32 Polinoame cu coeficienţi complecşi.3. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică.6. Valoarea unui polinom. metoda inducţiei matematice în diverse contexte. Să utilizeze elemente de combinatorică. Definiţia polinomului. inecuatii.4.2. 2. 2.4. Să utilizeze schema lui Horner la împărţirea polinoamelor.

soluţiile unor ecuaţii algebrice. Valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. 3. . Frecvenţele absolută şi relativă a evenimentului.6. Eveniment sigur. Să determine valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. raţionali. Să determine valoarea unui polinom.8.7. 4. Să construiască şi să interpreteze di33 Evenimente.3. Proprietăţile fundamentale ale relaţiei de divizibilitate. Divizibilitatea polinoamelor. inclusiv relaţiile Viete. Să calculeze rădăcinile polinomului.5. sondaje (exemple din cotidian). întregi. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 4. lui D' Alembert-Gauss (fără demonstraţie). imposibil.5. 4. Rădăcini multiple. 4. Evenimente compatibile. raţionali. incompatibile.6. Cel mai mare divizor comun a două polinoame. Să utilizeze noţiunile de variabilă aleatoare discretă pe exemple concrete. Unităţi statistice. Reprezentări grafice a seriilor statistice. 4. 4. aplicînd diverse modalităţi studiate. 3. n∈N* ) cu coeficienţii reali. Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea unor ecuaţii algebrice de gradul n (1≤ n ≤ 4. Aplicaţii ale organizării datelor. Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii polinomului (relaţiile lui Viete). Modul. Operaţii cu evenimente. Obiectiv-cadru: IV. să clasifice evenimente după diverse criterii. Să recunoască şi să utilizeze corelaţia statistică (pe exemple concrete). 3.2.9.1. întregi.4. Cel mai mic multiplu comun a două polinoame. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile şi să calculeze probabilitatea realizării a fiecărui din n evenimente egal probabile. Compararea datelor. Să exploreze modalităţi de a căuta cel mai mic multiplu comun a două polinoame. mediana serie statistice. Să folosească proprietăţile relaţiei de divizibilitate a polinoamelor în diverse contexte. Să aplice algoritmul lui Euclid la calculul celui mai mare divizor comun a două polinoame. aplicînd diverse metode. Relaţia de divizibilitate. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. populaţie statistică.3. Rădăcinile polinoamelor cu coeficienţii reali. Ecuaţii reciproce de gradul 3. Probabilitatea evenimentului. inclusiv din cotidian. 4. 3.

Formula de integrare prin părţi a integralelor nedifinite Metoda de schimbare de variabilă pentru integralele nedefinite de tipul ∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx. Să calculeze primitive şi integrale nedefinite aplicînd proprietăţile respective şi tabelul de integrale nedefinite.5.9.8. pentru integralele nedifinite de tipul ∫ f(ϕ(x)) ⋅ ϕ΄(x)dx 5. Obiectiv-cadru: V. Reprezentarea geometrică a integralei definite a unei funcţii cu valori nenegative. 5. şiruri La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 5. 4. Să interpreteze geometric integrala definită a unei funcţii continue cu valori nenegative. Aplicaţii ale integralei definite la calcularea: − ariei subgraficului funcţiei. funcţii.9. 4. Să determine modul. Să aplice în diverse contexte noţiunea de integrală nedefinită. 5. 34 Primitive Noţiunea de primitivă a funcţiei continue. frecvenţa seriei statistice. Noţiunea de integrală nedefinită. Pproprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue care admit primitive.agrame statistice. Să aplice formula lui LeibnitzNewton la calcularea integralei definite. 5. 5. Să recunoască subgraficul unei funcţii în diverse contexte. diagrame. Să reprezinte rezultatele observaţiilor prin desene. – metoda de schimbare de variabilă.3. Tabela de integrale nedefinite ale funcţiilor elementare studiate. aplicînd integrala definită. Să calculeze integrale definite aplicînd tabelul de integrale. Noţiunea de integrală definită. 5. 4.10.1. Să recunoască primitiva unei funcţii continue.7.8.4. − volumului corpului de rotaţie. Formula lui Leibnitz-Newton Proprietăţile fundamentale ale integralelor definite.2. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. mediana. Să calculeze integrale nedefinite şi definite aplicînd: – integrarea prin părţi. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale.7. coduri secrete etc. 5. 5. 5. Subgraficul funcţiei. Să aplice proprietăţile studiate integralelor definite în diverse contexte.6. Proprietăţile de bază ale integralei nedefinite. liste. Să calculeze aria subgraficului funcţiei şi volumul corpului de rotaţie. tabele şi să extragă informaţiile din tabele. Integrala definită. .) şi informatică (algoritmizarea datelor).

. Utilizarea unor transformări geometrice.8.12. Conice Cercul. Ecuaţia canonică. Să aplice în situaţii reale sau modelate noţiunile de primitivă. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. d) în formă generală.2.11. Ecuaţia canonică.10. punctelor în plan. Să recunoască conicele în situaţii reale sau modelate. 6.6. b) pantă şi un punct. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice. să recunoască ecuaţia tangentei la diferite conice. 6. Ecuaţia dreptei determinate de: a) două puncte. 6. Coordonatele mijlocului unui segment. inclusiv ca intersecţii ale suprafeţei conice cu planul. 6. Să determine poziţia reciprocă între dreaptă şi conice prin metoda geometrică şi/sau analitică. Elipsa. Asimptotele hiperbolei.3. Obiectiv-cadru: VI. d) ecuaţia generală a dreptei. 6. Paralelismul şi perpendicularitatea dreptelor. c) prin tăieturi. 6.5. Să calculeze măsura unghiului dintre două drepte în plan. Tangenta la elipsă. b) determinate de pantă şi un punct. Să folosească estimări pentru verificarea valorii obţinute a integralei definite. coordonatele mijlocului unui segment. 5. integrală nedefinită şi integrală definită. Poziţia reciprocă a două drepte în plan. Să calculeze distanţa dintre două puncte în plan fiind date coordonatele acestora. Tangenta la hiperbolă. Unghiul dintre două drepte. Să determine poziţia reciprocă a două drepte în plan fiind date ecuaţiile lor. Aria unui triunghi. Să recunoască şi să construiască dreapta după diferite ecuaţii ale ei. Să calculeze distanţa de la un punct la o dreaptă. Definiţie.1.7. Definiţie.9.Să descrie poziţiile dreptelor. Ecuaţia generală. Tangenta la parabolă. Distanţa de la un punct la o dreaptă. conicelor în diverse contexte. 6. Hiperbola. Să scrie ecuaţia dreptei: a) determinate de două puncte. Ecuaţia canonică. Dreapta în plan. Să scrie. c) prin tăieturi.4. Ecuaţia canonică. Să utilizeze terminologia aferentă dreptelor. La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 6.5. 35 Dreapta în plan Distanţa dintre două puncte în plan. 6. 6. 6. Parabola. Definiţie.11. Definiţie.

Geometria în plan. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist. Primitiva. Derivate. 4. 5. 4. PROFIL UMANIST EŞALONAREA BLOCURILOR DE CONŢINUT PE CLASE Clasa a X-a Recapitulare şi completări. Clasa a Xl-a Recapitulare şi completări. Mulţimi. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. 6. Numere complexe. Calcul diferenţial. Elemente de combinatorică. 8. Recapitulare şi completări. 1. Integrala nedefinită. 3. Metoda inducţiei matematice. 2. Transformări geometrice în spaţiu. 3. Numere reale. Corpuri de rotaţie. Binomul lui Newton. Elemente de axiomatica geometriei plane. Limite de funcţii. Aplicaţii. 7. Sisteme de ecuaţii liniare. 2. Sisteme. Elemente de logică. Elemente de axiomatica geometriei spaţiale. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. exponenţială. 7. Relaţii şi funcţii. Polinoame în mulţimea numerelor complexe. 3. Paralelismul şi perpendicularitatea în spaţiu. 36 . Funcţia putere.B. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. 4. Integrala definită. Funcţiile trigonometrice. Clasa a XII-a 1. Recapitulare şi completări. Limite de şiruri. Inecuaţii. Determinanţi. radical. 1. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist. 9. 5. Matrice. Totalităţi. Poliedre. logaritmică. Ecuaţii. 2. 6.

Înţelegerea noţiunii de număr: natural. folosind diverse forme. dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică. 2) a = − a . Să reprezinte geometric numerele reale şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunilor de număr. n∈N. întreg. înmulţirea. împărţiri. 1. Modulul numerelor reale. Să recunoască elementele mulţimilor numerice studiatem (N. iraţional. Să efectueze calcul rapid cu expresii numerice simple. 3) a 2 = a = a 2 . Să compare numerele reale prin diverse metode. Proprietăţi. Proprietăţi: 1) a ≥ 0. întreg. Z. R. 5. real. Proprietăţi. Obiective de referinţă. 1. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. Efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 1. înmulţiri. 3 cu logaritmii numerelor pozitive. Logaritmarea şi potenţierea expresiilor. Logaritmul unui număr pozitiv. Numere reale Noţiunea de număr natural. complex. real.6. 4) a ⋅ b = a ⋅ b . Z. R) şi să scrie numere reale. Reprezentarea numerelor reale pe axa numerelor. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor matematice. scăderea. Să efectueze adunări.Elemente de statistică matematică şi teoria probabilităţilor.5.4. 5) a a = . împărţirea. operaţii cu radicali de ordinul n. 1. real. Q. 1. Recapitulare finală. n=2. 37 . 6. scăderi. Ordinea compartimentelor poate fi schimbată. ridicări la puteri cu exponent număr raţional. raţional. real. Să facă trecerea de la o formă de scriere a numerelor reale la alta. Să descompună un număr real dat utilizînd operaţiile studiate.b ≠ 0. 1. ridicarea la putere cu exponent raţional.7. 1.8. CLASA A X-A Obiective-cadru. Notă: Repartizarea timpului de predare-învăţare-evaluare se va determina reieşind din 3 ore pentru profilul umanist.2. raţional. Mulţimile N. extragerea rădăcinilor).3.1. Q. b b 2 Operaţii cu numere reale (adunarea. 1.

teoremă. Elemente de logică matematică. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 2. 2.5. Obiectiv-cadru: II. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. Să aproximeze numerele date Aproximări şi estimări cu numere reale prin lipsă sau prin adaos. Combinatorica Noţiunea de mulţime ordonată. Operaţii cu propoziţii: negaţia. Valoarea de adevăr a propoziţiei. propoziţia reciprocă. implicaţie. 2. radicali. proprietăţilor operaţiilor algebrice. C n .1. Noţiunea de propoziţie.10.6. prin refacerea lor. Noţiunea de factorial. Cuantificatorii existenţial şi universal. Să utilizeze în diverse contexte relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. Relaţia de apartenenţă. tabelă de adevăr). Cardinalul mulţimii finite. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu numere reale. n 38 . A m . logaritmi. operator logic. 2. proprietăţi. implicaţia. cuantificator. produsul cartezian). folosind puteri.4. m Ecuaţii ce conţin Pn. formule. 2. Relaţia de egalitate.Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii cu ajutorul exemplelor. Să aplice în diverse contexte cuantificatorii existenţial şi universal. concretizări şi să le verifice prin diverse modalităţi (exemple. Operaţii cu mulţimi (reuniunea. definiţie. Noţiunea de predicat. Să opereze cu noţiunile: ipoteză. îmbunătăţind marja de eroare. combinări (fără repetări). tabelă de adevăr. aranjamente. negaţie. Relaţia de incluziune. 1. intersecţia. relaţia de apartenenţă a elementelor unei mulţimi. Propoziţia directă.2. contraexemplelor. Implicaţia şi echivalenţa predicatelor. concluzie. Mulţimi Noţiunea de mulţime. Permutări. Să facă generalizări. Proprietăţi fundamentale. teoremă directă. Să folosească terminologia aferentă teoriei mulţimilor. contraexemple. echivalenţă. Tabelul de adevăr. diferenţa. echivalenţa. conjuncţie. demonstraţie. teoremă reciprocă.3. disjuncţie.1. 2. Să analizeze diferite estimări deja făcute.11. 1. conjuncţia.9. axiomă. disjuncţia.

2. 3. g ( x) ⋅ f ( x) = 0 şi reductibile la ele. Să utilizeze proprietăţile coeficienţilor binomiali la rezolvarea diverselor probleme. să reprezinte analitic.11. Să utilizeze permutările. 2. Să utilizeze în situaţii reale sau modelate binomul lui Newton şi/sau formula termenului general.Să aprecieze rigoarea.3.7. 2. Ecuaţii iraţionale Ecuaţii iraţionale de tipul: 1. Transformarea expresiilor transcendente. 2.2. b ∈ R . aranjamentele în rezolvarea ecuaţiilor. 2.14. fundamentale ale coeficienţilor binomiali. combinări ale elementelor unei mulţimi finite.12. inecuaţii. combinările. totalităţi de ecuaţii (inecuaţii). Să determine submulţimile Binomul lui Newton unei mulţimi. f ( x) = ax + b.2.9. 3. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 3. 2. 2. aranjamente. a.8. Obiectiv-cadru: III. problemelor simple din viaţă.10. Să identifice noţiunea de mulţime ordonată.13. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor iraţionale de tipul: Ecuaţii şi inecuaţii raţionale. nute. Să efectueze operaţii studiate Formula termenului general. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor şi inecuaţiilor. Sisteme. Rezolvarea de ecuaţii.Triunghiul lui Pascal. Calcul algebric. Să identifice noţiunile de permutări. sintetic. 39 . Proprietăţile cu mulţimi. geometric rezultatele obţi.Să efectueze transformări identice ale expresiilor transcendente simple.1. 2. Să folosească estimări şi aproximări pentru verificarea validităţii unor calcule cu mulţimi şi elemente de combinatorică.

Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice ce conţin ecuaţii exponenţiale şi/sau logaritmice studiate. 3. Să folosească estimări şi aproximări în rezolvări de ecuaţii. totalităţi. sistemele studiate în diverse domenii. Să recunoască ecuaţiile exponenţiale şi logaritmice.1. Să recunoască şi să utilizeze identităţile trigonometrice fundamentale şi formulele indicate la conţinuturi în diverse contexte. 3.11. sisteme. ecuaţii exponenţiale ce se reduc la ecuaţii algebrice studiate. aplicînd diverse unităţi de măsură. af (x)=ag (x) şi reductibile la ele. a>0. 3.4. b ∈ R Ecuaţii exponenţiale Ecuaţii exponenţiale de tipul: 1. logaf(x)= logag(x). 2. Identităţile trigonometrice uzuale: a) formulele sumei sin (α ± β). ecuaţii logaritmice simple în rezolvarea cărora se utilizează definiţia logaritmului şi/sau proprietăţile acestuia. 3. să clasifice evenimente după diverse criterii. f ( x) = ax + b. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. 3. Obiectiv-cadru: IV. ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice studiate. Să utilizeze diverse metode de rezolvare a ecuaţiilor exponenţiale şi logaritmice indicate la conţinuturi. a. tg (α ± β). cos2α şi formulele de micşorarea gradului. inecuaţii. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 4. logaf(x)=b.Să aplice elemente de trigonometrie în diverse domenii.6.9. inecuaţiile.1. 3. a≠1 4.7. 5. Să aplice diverse metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice studiate.10. tg 2α. 3. b) formulele unghiului dublu sin2α.5.12. cos (α ± β). 3.13. Să recunoască sistemele (totalităţile) de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice studiate. 2. 2. 3. Să utilizeze cercul trigonometric în rezolvarea unor exerciţii şi probleme. Să măsoare unghiuri. 3. Ecuaţii logaritmice Ecuaţii logaritmice de tipul: 1. Să aplice ecuaţiile. g ( x) ⋅ f ( x) = 0 şi reductibile la ele.8. 40 . 3. logaf(x) ± logag(x)= loga ϕ(x).

Să reprezinte rezultatele observaţiilor. Compunerea funcţiilor elementare. 4. Obiectiv-cadru: VI. 4. 4.1. Paritatea. . Să recunoască proprietăţile studiate funcţiei şi ale graficului ei. Proprietăţile şi graficele lor. Proprietăţi ale funcţiei referitoare la monotonie. Să recunoască şi să utilizeze axiome. Funcţiile elementare principale: funcţiile de gradul I şi II. exponenţială. Să clasifice funcţiile studiate după diverse criterii studiate. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. graficul funcţiei în diverse contexte. funcţia putere. Axioma lui Euclid. zerouri.) şi informatică (algoritmizarea datelor). 5. diagrame. coduri secrete etc. 41 Geometria în plan Poziţia relativă a două drepte în plan. definiţii. logaritmică. proporţionalitatea directă şi inversă. exponenţială. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de funcţie.5. Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice. să formuleze Criteriile.1.3. Noţiunea de funcţie inversabilă. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale. Obiectiv-cadru: V. Graficul funcţiei. 5. Moduri de definire a funcţiei. după care alege o mulţime de obiecte. 5. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile.2. liste. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor: funcţiile de gradul I şi II. logaritmică. Să sorteze şi să clasifice obiecte pe baza unor criterii. funcţii. proporţionalitatea directă şi inversă. teoreme specifice geometriei în plan şi spaţiu. extreme. funcţia radical. funcţia putere. Utilizarea unor transformări geometrice La sfîrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 6. Teorema lui Thales. funcţia radical. şiruri La sftrşitul clasei a X-a elevul va fi capabil: 5. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii.4.4.4. relaţii prin desene şi tabele şi să extragă informaţii din tabele.3. Funcţii reale Noţiune de funcţie.2.

6. 6. de la o dreaptă la un plan. − proprietăţile figurilor plane studiate în diferite contexte.11. segmentelor. reciproca). 6.12. criteriu. secţiunea axială. Să utilizeze criteriile de paralelism ale dreptei cu planul. directa. pătratul.2. proprietăţi. Liniile importante în triunghi.7. modele ale unor poziţii relative ale punctelor. Proiecţii ortogonale a punctelor. Să recunoască şi să utilizeze: − concurenţa dreptelor în plan în diferite contexte. neconcurente.9.4. drepte perpendiculare pe plan.5. consecinţă. Triunghiuri înscrise. Unghi diedru. Să reprezinte în plan configuraţii geometrice. Unghi la centru. Ariile figurilor plane studiate. Congruenţa şi asemănarea figurilor. 6. Poligoane regulate. folosind materiale adecvate. 6. Plane perpendiculare. Proprietăţi. Geometria în spaţiu Elemente ale sistemului axiomatic a geometriei în spaţiu. Plane paralele. dreptunghiul.3. − plane paralele în diverse contexte. secţiunea paralelă cu bazele). Relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic. Dreapta perpendiculară pe plan. paralele în plan şi în spaţiu. Unghi înscris.6. Poziţia relativă a dreptei şi planului. 42 . Să recunoască şi să utilizeze triunghiurile congruente şi asemenea în diverse contexte. Patrulatere. Cercul. figurilor în plan şi spaţiu. Teorema celor trei perpendiculare. figurilor în plan şi spaţiu. să identifice. să deseneze drepte concurente. Poziţia relativă a două plane. Secţiuni cu plane în corpuri geometrice (secţiunea diagonală. dreptelor. Să recunoască. Să recunoască. să deseneze drepte ce intersectează planul. Să recunoască şi să descrie poziţii relative ale punctelor. Distanţa de la un punct la o dreaptă. Unghiul dintre dreaptă şi plan. planelor şi corpurilor în spaţiu.8.10. Dreapta paralelă cu planul. Triunghiuri circumscrise. proprietăţi. Poziţia relativă a dreptelor în spaţiu. dreptelor. 6. drepte ce nu intersectează planul. Reciprocele. planelor şi corpurilor în spaţiu. Să construiască. criteriu. Să clasifice afirmaţii aplicînd diverse criterii (axiomă. 6. criteriu. Discul. 6. Poziţia relativă a dreptei şi a cercului. rombul. criteriu. Paralelogramul. să descrie şi să deseneze drepte perpendiculare. dreptelor pe plan. Poligoane convexe. teoremă. plane perpendiculare. Patrulatere convexe. 6. proprietăţi. Să aplice în situaţii reale şi saumodelate elementele de geometrie în plan studiate.6. 6. Să recunoască. trapezul şi proprietăţile lor. proprietăţi.

Să recunoască şi să utilizeze relaţiile metrice în triunghiul dreptunghic în diverse contexte.6. utilizînd teorema celor trei perpendiculare şi a relaţiilor metrice în triunghi. Să calculeze lungimile unor segmente. Să recunoască şi să construiască proiecţii ortogonale ale punctelor.18.15. 6. secţiunea axială. arii ale figurilor ce se obţin la secţionarea corpurilor geometrice cu diverse plane (secţiunea diagonală.13. Să calculeze lungimi de segmente. secţiunea paralelă cu bazele).16. Să recunoască şi să utilizeze criteriile de perpendicularitate a două drepte. dreptelor. să calculeze măsuri de unghiuri studiate în spaţiu. 6. Să interpreteze reprezentări plane ale configuraţiilor spaţiale. Să aplice elementele de trigonometrie studiate în geometrie. 6. a două plane în diverse contexte.19. 6.17.20. Să recunoască şi să construiască unghiuri diedre. 6.21. 43 . perimetre. 6. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul figurilor spaţiale în contextul paralelismului şi al perpendicularităţii figurilor. a dreptei şi a planului. unghiul plan al unui unghi diedru. 6. 6.14. segmentelor. măsura unor unghiuri. să imagineze corespondenţa spaţială a acestora şi să extragă din aceste reprezentări elemente semnificative.

Să utilizeze terminologia aferen. Noţiune de număr complex.CLASA A XI-A Obiective-cadru. 1. din alte discipline. complex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfirşitul clasei a Xl-a elevul Numere complexe. 2. raţional. Evaluările făcute vor arăta dacă: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I.3. 44 . Să facă generalizări şi să le verifice sau să dea un anumit grad de justificare a lor. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. 1. 1.1. tă noţiunii de număr complex. Mulţimea C. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-o operaţie dată. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii.4.2. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă.1. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii logici şi cuantificatori. Obiective de referinţă. se contexte. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor din matematică. Forma algeva fi capabil: 1. dintr-un calcul. Incluziunile N⊂Z⊂Q⊂R⊂C. real. 2.5. 1.2.3.brică a numerelor complexe. Să utilizeze numere complexe si reale scrise în diferite forme în diver. Să efectueze operaţii aritmetice cu numere complexe date în forma algebrică.4. 2. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 2.Operaţii aritmetice cu numere complexe scrise în forma algebrică. întreg. Să calculeze puteri cu exponent natural al lui i. Obiectiv-cadru:II.

6. 2. 45 . 3} Metoda lui Gauss. Ecuaţii de gradul al doilea. Rezolvarea de ecuaţii. inclusiv omogene. proprietăţile lor. Sisteme de m ecuaţii liniare cu n necunoscute. a.5. inclusiv omogene. inecuaţiilor.8. Obiectiv-cadru: III.6. Determinanţi de ordinul doi. Calcul algebric.2. 3. 3. Să utilizeze terminologia studiată aferentă logicii matematice. n. Să recunoască şi să rezolve sisteme de ecuaţii liniare. ax4+bx2+c=0 unde. în R şi C.1. Proprietăţi Determinanţi.2. regula lui Cramer). m ∈ {1. trei. Noţiune de matrice. Să utilizeze operaţiile cu matrice şi proprietăţile lor în situaţii reale şi/sau modelate. 3.5. Să efectueze operaţii cu mulţimi. Să recunoască mulţimi finite şi mulţimi infinite. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi egalitate între mulţimi. prin diverse metode (metoda lui Gauss. 3. Să clasifice matricele după diverse criterii studiate şi să utilizeze terminologia aferentă noţiunii de matrice. b. 3. trei şi termenii lor. ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării ecuaţiilor. Operaţii cu matrice. Să aprecieze rigoarea. a≠ 0.3. c∈R. trei.9. să calculeze prin diferite metode determinanţii de ordinul doi. sistemelor şi totalităţilor. 2. Să recunoască. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 3. Regula lui Cramer. bipătrate în C Sisteme de ecuaţii liniare. 2. Să rezolve ecuaţii de forma ax2 +bx +c = 0. Noţiuni generale. inecuaţii. Să aplice elemente de combinatorică în diverse contexte. Calculul determinanţilor de ordinul doi. 2.4.7. 2.

5.1. Să selecteze din mulţimea datelor culese informaţiile relevante pentru rezolvarea unei probleme. 5. Să utilizeze în diverse situaţii regulile de derivare şi formulele derivatelor funcţiilor elementare studiate. Continuitatea funcţiilor elementare studiate. funcţii.1.5. tabele. Să determine intervalele de continuitate a funcţiilor elementare definite grafic.2. limite de funcţii compuse într-un punct. verticală. Organizarea datelor şi utilizarea unor elemente de statistică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 4. Limite remarcabile: sin x lim = 1. 5. Să recunoască asimptotele funcţiei elementare studiate definită grafic. x→0 Noţiunea de asimptotă orizontală. Obiectiv-cadru: V. Să calculeze limite de funcţii elementare studiate într-un punct. Noţiunea de funcţie continuă într-un punct. Recunoaşterea si utilizarea unor relaţii. oblică. 46 Limita funcţiei Noţiunea de vecinătate a unui punct. cîtului a două funcţii. şiruri La sfîrşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 5.3. pe o mulţime. x→∞ ⎝ x⎠ 1 x lim(1 + x) x = e. 4. 5. . să aprecieze utilitatea ei. Calculul limitelor funcţiilor elementare studiate. Să recunoască noţiunea de derivată. Să reprezinte rezultatele observaţiilor.2.4. Limita sumei. Să utilizeze noţiunea de vecinătate a unui punct în R în diverse contexte. diagrame şi să extragă informaţii din tabele. Limita funcţiei într-un punct. relaţii prin diverse grafice. 5.3. liste. produsului. Să estimeze şansa producerii unui eveniment şi să dea justificări pentru estimarea propusă. grafice. 4. x→0 x ⎛ 1⎞ lim⎜1 + ⎟ = e. diagrame. necesitatea introducerii ei.Obiectiv-cadru: IV.6.

. Să utilizeze proprietăţile funcţiilor derivabile în situaţii reale sau modelate. extremele funcţiei. Să recunoască noţiunea de funcţie monotonă pe un interval în interpretare geometrică. 12. 6. Proprietăţile funcţiilor derivabile: teorema lui Fermat. la rezolvarea unor probleme de maxim şi minim din diverse domenii. Optimizări simple. Derivata funcţiei Noţiunea de derivată. Probleme simple de maxim şi minim. Probleme din diverse domenii ce conduc la noţiunea de derivată.3. 8. 5. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică. Aplicaţii directe ale derivatelor în fizică. Obiectiv-cadru: VI. punct de extrem. Puncte critice. 13. Tabelul derivatelor funcţiilor elementare.2. simetria faţă de un plan în diverse contexte. Trunchiul de piramidă. Să aplice noţiunea de derivată în geometrie.simetria în raport cu un plan. Utilizarea unor transformări geometrice La sfirşitul clasei a Xl-a elevul va fi capabil: 6. . Recunoaşterea figurilor şi a corpurilor geometrice.simetria axială. Să recunoască şi să utilizeze simetria axială. Puncte de extrem. 6. Să utilizeze în diferite contexte teorema lui Fermat. 5. 5. Calculul derivatelor funcţiilor uzuale. 5.1. fizică. Să aplice derivatele la modelarea matematică a realităţii fizice. Derivata funcţiei compuse. Funcţii derivabile pe o mulţime. de rezolvare a problemelor teoretice şi practice.simetria faţă de un punct. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de punct critic. Să utilizeze terminologia aferentă transformărilor geometrice studiate. Interpretarea geometrică şi fizică a derivatei. Derivată funcţiei într-un punct. 5. 47 Transformări geometrice în spaţiu Transformări izometrice în spaţiu: . 9. extremele funcţiei. Să utilizeze derivata la determinarea intervalelor de monotonie şi a extremelor funcţiei. 10. Aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei funcţiei. 14. Să clasifice transformările geometrice studiate în spaţii după diverse criterii. . 11. 5. simetria faţă de un punct. Reguli de derivare. Piramida. Să utilizeze metodele legate de aplicaţiile derivatei ca metode calitativ noi de studiere a funcţiei. Poliedre Prisma. geometrie. 5. 7. Reprezentarea grafică a funcţiilor polinomiale şi raţionale simple.5.

6.7. arii şi volume în corpuri geometrice din situaţii reale sau modelate.11. arii şi volume în corpuri geometrice şi în secţiunile lor cu plane. Poliedre regulate.12. Să reprezinte diverse proiecţii paralele în plan ale unui corp geometric. Obiective de referinţă. axiale. Secţiuni în corpurile geometrice (diagonale.6. 6. Operaţii cu numere. Să reprezinte secţiunile. 6. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor geometrice în situaţii reale sau modelate. com- plex şi efectuarea operaţiilor cu numere La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Mulţimi numerice. real. 48 . Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură. Să calculeze lungimi de segmente. Volume CLASA A XII-A Obiective-cadru. indicate la conţinuturi. capabil: 1.4. Să utilizeze proprietăţile poliedrelor în situaţii reale sau modelate. Înţelegerea noţiunii de număr: natural. 6.5.10.8. Evaluările făcute vor arăta dacă: elevul este capabil: Conţinuturi Obiectiv-cadru: I. raţional. paralele cu bazele).9. Să estimeze lungimi de segmente. să facă treceri de la o formă de scriere la alta. complexe. 6. perimetre. Arii. Să recunoască poliedrele şi să clasifice poliedre după diverse criterii studiate. 6. 6. Să reprezinte numere reale. a corpurilor geometrice cu diferite plane. întreg. 6.1.6. perimetre. Să recunoască figurile geometrice plane din cadrul corpurilor spaţiale. folosind diferite forme echivalente de scriere.

2. 1. 1. Să utilizeze relaţiile de incluziune şi de egalitate între mulţimi. complexe.2. Forma algebrică cienţi complecşi. 49 . a polinoamelor. Să estimeze ordinul de mărime al unui număr real rezultat dintr-un calcul. Să folosească estimări pentru verificarea corectitudinii unor calcule. Rezolvarea de ecuaţii. inecuaţii.5. Să utilizeze elemente de combinatorică în diverse contexte. 2. cu ajutorul exemplelor sau contraexemplelor.2.4.1. Să recunoască polinoame cu coefi. îmbunătăţind “marja” de eroare. Să poziţioneze numere reale pe axa numerelor. Să formuleze predicţii bazate pe experienţă.5. Aplicaţiile logicii matematice la demonstraţia teoremelor şi rezolvarea problemelor.8. 1. Să efectueze operaţii studiate cu mulţimi. Să refacă o estimare deja făcută. 2.7.3. Să utilizeze proprietăţile relaţiei de egalitate şi ale relaţiei de inegalitate în mulţimi numerice. capabil: 3. Operaţii cu polinoame.1. 2. Obiectiv-cadru: III. 1. Să investigheze valoarea de adevăr a unei afirmaţii. Obiectiv-cadru: II. 2. 2. 2. Să formuleze enunţuri în care intervin operatorii şi cuantificatorii logici.4.3. Calcul algebric. Aplicaţii ale mulţimilor şi operaţiilor cu mulţimi la rezolvarea de probleme. Să utilizeze în calcule proprietăţile operaţiilor cu numere reale.6.Definiţia polinomului.6. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de logică matematică. sisteme şi totalităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi Polinoame cu coeficienţi complecşi.1. din teoria mulţimilor şi combinatorică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 2. Să utilizeze terminologia aferentă logicii matematice.

Împărţirea la „X-a". n ∈N*. Să recunoască şi să utilizeze noţiunea de eveniment ataşat unui experiment. Compararea datelor.1. Aplicaţiile polinoamelor la rezolvarea unor ecuaţii algebrice simple de grad 1≤ n ≤ 3. Să determine valoarea medie a variabilei aleatoare discrete. mediana serie statistice. Rădăcinile polinoamelor. Să aplice algoritmul împărţirii polinoamelor. imposibil. Evenimente compatibile.6. Să calculeze rădăcinile polinomului. Probabilitatea evenimentului.2. Unităţi statistice. 3 (relaţiile lui Viete).4. Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii polinomului de gradul 2. 4. utilizînd raportul: numărul cazurilor favorabile/numărul cazurilor posibile şi să calculeze probabilitatea realizării a fiecărui din n evenimente egal probabile. Modul.5. 3.4. Să recunoască şi să utilizeze corelaţia statistică (pe exemple concrete). Obiectiv-cadru: IV. n ≤ 3. Teorema împărţirii cu rest. 3. 3. Schema lui Horner. incompatibile. populaţie statistică. 4. Să efectueze operaţiile de adunare şi înmulţire a polinoamelor cu o nedeterminată. aplicînd diverse metode 3. Să utilizeze noţiunile de variabilă aleatoare discretă pe exemple concrete. Împărţirea polinoamelor. 4. Să construiască şi să interpreteze diagrame statistice. aplicînd diverse modalităţi. Teorema lui Bezout.3.6. Să determine probabilitatea producerii unui eveniment.5. 4. Reprezentări grafice a seriilor statistice. 4. inclusiv relaţiile Viete.3. n∈N* cu coeficienţii reali. întregi. inclusiv din cotidian. Să utilizeze schema lui Horner la împărţirea polinoamelor. Evenimente.2. Valoarea unui polinom. Aplicaţii ale organizării datelor. soluţiile unor ecuaţii algebrice simple de grad n. Frecvenţele absolută şi relativă a evenimentului. Recunoaşterea şi utilizarea unor elemente de statistică matematică şi probabilităţi La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 4. Eveniment sigur. Să determine valoarea unui polinom.3. raţionali. sondaje (exemple din cotidian). Operaţii cu evenimente. să clasifice evenimente după diverse criterii. 50 . Valoarea medie a variabilei aleatoare discrete.

9. Tabela de integrale nedefinite ale funcţiilor elementare studiate.7. Să recunoască primitiva unei funcţii continue. integrală nedefinită şi integrală definită.8. 5.6. 5.9. 5. Aplicaţii ale integralei definite la calcularea: 5. Subgraficul funcţiei. mediana.) şi informatică (algoritmizarea datelor). 4. Formula lui Leibnitz-Newton Proprietăţile fundamentale ale integralelor definite.2. 5.8. Să aplice în situaţii reale sau modelate noţiunile de primitivă. 5. Să aplice în diverse contexte noţiunea de integrală nedefinită. liste. Reprezentarea geometrică a integralei definite a unei funcţii cu valori nenegative. Să calculeze integrale definite. aplicînd proprietăţile respective şi tabelul de integrale nedefinite. şiruri La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 5. 5.3. Noţiunea de integrală nedefinită. Integrala definită Noţiunea de integrală definită. Să calculeze primitive şi integrale nedefinite. Să interpreteze geometric integrala definită a unei funcţii continue cu valori nenegative. Să calculeze aria subgraficului . Să reprezinte rezultatele observaţiilor prin desene şi tabele şi să extragă informaţiile din tabele.1.4. Să aplice formula lui LeibnitzNewton la calcularea integralei definite.ariei subgraficului funcţiei. Proprietăţile fundamentale ale funcţiilor continue careadmit primitive.4. coduri secrete etc.10. 4. Să organizeze datele în exemple din cotidian (coduri poştale. aplicînd tabelul de integrale. 5. Obiectiv-cadru: V. Primitive Noţiunea de primitivă a funcţiei continue. funcţii. 5. Recunoaşterea şi utilizarea unor relaţii. funcţiei aplicînd integrala definită. Să recunoască subgraficul unei funcţii elementare în diverse contexte. diagrame etc. Să aplice proprietăţile integralelor definite în diverse contexte. 51 . frecvenţa seriei statistice.5.7. Să determine modul. Proprietăţile de bază ale integralei nedefinite.

8. Să calculeze lungimi de segmente. 6. 6. Să utilizeze proprietăţile corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate.Obiectiv-cadru: VI. Să recunoască în situaţii reale sau modelate conicele. 52 . 6. paralele cu bazele în corpurile de rotaţie. Recunoaşterea figurilor plane şi a corpurilor geometrice.7. 6. Să recunoască corpurile de rotaţie şi să le clasifice după diverse criterii. Corpul sferic. 6. Corpuri de rotaţie Cilindrul. 6.6. Secţiuni ale suprafeţei conice cu planul: cercul.2. arii şi volume în corpuri de rotaţie din situaţii reale sau modelate. Să estimeze diferite măsuri în raport cu anumite unităţi de măsură.5. Utiliza- rea unor transformări geometrice. arii şi volume în corpurile de rotaţie. Să estimeze lungimi de segmente. Utilizarea unor elemente de geometrie metrică La sfîrşitul clasei a XII-a elevul va fi capabil: 6. 6. lungimi de cercuri.9. Sfera. paralele cu bazele). Să reprezinte secţiunile axiale. hiperbola. Conul. Secţiuni în corpurile de rotaţie (axiale. lungimi de cercuri.3.1. parabolanoţiuni elementare. elipsa.4. Trunchiul de con. Să utilizeze formulele pentru calcularea ariilor suprafeţelor şi volumelor corpurilor de rotaţie în situaţii reale sau modelate. 6. volume ale corpurilor de rotaţie. Să recunoască figurile geometrice plane în cadrul corpurilor de rotaţie. Arii.

care să favorizeze învăţarea prin problematizare şi descoperire. Aceste operaţii mentale. 2. Predarea de informaţii şi formarea sau învăţarea de capacităţi mentale specifice matematicii. acestea asumîndu-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual. prin jocuri didactice (în echipe. de a investiga şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă. de către elev a obiectivelor de învăţare propuse. Aplicarea metodelor centrate pe elev. Prin metodele de învăţămînt trebuie antrenate procesele intelectuale ale elevilor. în situaţii noi. Prin tehnologie didactică înţelegem ansamblul formelor metodelor. pe activizarea la maxim a structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor. 3. Antrenarea aleatorie. operaţiilor mijloacelor pe care le utilizează profesorul pentru a asigura atingerea. procedeelor. în principal. în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate. adecvate capacităţilor vizate. Antrenarea sistematică a capacităţilor. tehnicilor. şi informaţiile deja structurate. În cadrul predării matematicii e necesară crearea unor condiţii favorabile antrenării elevilor pe calea căutărilor. imprimate acţiuni de învăţare cu un pronunţat caracter activ şi formativ. 53 . Această activitate are un rol deosebit de important pentru consolidarea structurilor mentale dobîndite de către elevi şi se realizează. Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare. organizate la lecţii. concursuri etc). de a judeca şi de a aplica cunoştinţele. sînt în lista de obiective şi conţinuturi în acest curriculum. pe transformarea elevului în coparticipant al propriei instruiri şi educaţii.SUGESTII METODOLOGICE Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmurile de învăţare şi de particularităţile elevilor. pe exersarea funcţiilor şi potenţialului psihofizic al acestora. al cercetării. a capacităţilor formate. Reconsiderarea finalităţilor şi conţinuturilor învătămîntului este însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiveducativă. Componentele de bază ale tehnologiei didactice structural-cognitive sînt: 1.

profesorul va avea ca scop să atingă cîteva obiective de referinţă (operaţionalizate de el) ce fac parte din diferite obiective-cadru. de grup) de genul discuţiilor. 54 . autorilor. studiind proprietăţile generale ale funcţiilor sau dezvăluind conceptul de derivată a funcţiei. De exemplu. păstrînd. ordinea impusă de dependenţa logică a conceptelor. a metodelor si tehnicilor de muncă intelectuală independentă. De exemplu. noţiunea de creştere (salt) a(l) funcţiei poate fi examinată. care oferă deschiderea spre autoinstruire. de informare şi de documentare. temelor este lăsată în seama profesorilor.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă. instruirea programată. a metodelor practice.O îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie. Folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii. conţinuturile dau libertate profesorilor. La fiecare lecţie. întrucît diverse obiective se vor atinge examinînd aceleaşi concepte. Conţinuturile (temele) se pot repeta în mai multe obiective-cadru. cele de referinţă. dezvăluind un anumit concept. autorilor de manuale pentru a introduce şi a dezvălui un concept sau altul. spre învăţare continuă. Pentru utilizarea curriculum-ului se va ţine cont de faptul că nivelul. observaţia proprie. Însuşirea metodelor de studiu. volumul cerinţelor este determinat de obiectivele-cadru şi cele de referinţă. evident. tehnica muncii cu fişe etc. Ordinea examinării conceptelor. Obiectivele-cadru. experimentul şi lucrul individual. exerciţiul personal. pentru atingerea obiectivelor referitoare la elemente de construcţie axiomatică ale geometriei se pot utiliza diverse sisteme de axiome. asaltul de idei etc. Aceeaşi sarcină va avea şi autorul manualului dezvăluind un concept sau altul.

Realizarea obiectivelor pe arie curriculară va asigura interdisciplinaritatea disciplinelor şcolare matematica. biologie. informatică. biologia. Vor fi propuse spre realizare şi proiecte integrative.). chimia. activităţi extracurriculare. ca metodă de evaluare. chimie. • va realiza. chimie etc. • va organiza. Evaluările. biologie. în cadrul studierii matematicii. În acest aspect profesorul de matematică va utiliza orice posibilitate de a exemplifica aplicaţiile matematicii în fizică. şi obiectivele pe aria curriculară “Matimatică şi ştiinţe”.. • va selecta din culegerile de probleme şi exerciţii şi va propune elevilor probleme cu conţinut interdisciplinar. ore integrative. în cadrul orelor şi în cadrul altor activităţi educaţionale situaţii-probleme cu conţinut interdisciplinar şi/sau aplicativ. dar probleme. • va selecta din materialele didactice şi metodice probleme integrative şi le va propune elevilor în cadrul diverselor manifestări matematice (ore. activităţi practice şi lucrări de laborator cu aspect interdisciplinar şi/sau aplicativ. realizate la matematică.SUGESTII DE INTERDISCIPLINARITATE În curriculum sînt incluse. inclusiv în cotidian şi în domeniul determinat de aria curriculară. chimie. împreună cu profesorul de fizică. Această categorie transpune obiectivele transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studii înrudite sau al unor grupe integrate de discipline. fizică. În măsura posibilităţilor orele de matematică vor fi asistate de calculator. • va organiza sistematic. prezenţi în probele de evaluare incluse în manual etc. vor include în mod obligatoriu şi itemi rezolvarea cărora necesită conexiuni interdisciplinare. în viaţa cotidiană şi în alte domenii. informatică şi de la alte discipline. prezente în textul manualului. rezolvarea cărora necesită cunoştinţe şi capacităţi integrative. Activitatea practică şi profesională implică nu probleme separate de matematică. 55 . Astfel cadrul didactic: • va ţine cont de posibilităţile oferite de către manualele şcolare la matematică privind realizarea conexiunilor interdisciplinare (probleme integrative. în mod intenţionat. olimpiade etc. situaţii-problemă. fizica. informatica. itemi integrativi. În cadrul predării-învăţării-evaluării matematicii este necesară crearea unor condiţii favorabile privind transferul cunoştinţelor matematice în diverse domenii.).

evaluarea prin probe scrise. Se ştie că la matematică progresul şcolar este posibil numai dacă la momentul oportun sînt lichidate deficienţele în învăţare şi sînt create condiţiile optimale pentru dezvoltarea progresului şcolar. forme. • rezolvarea problemelor ce implică un anumit grad de creativitate. • cunoaşterea procedurilor decalcul. Pentru soluţionarea acestei probleme. Procesul evaluării pregătirii elevilor constă în: • evidenţierea performanţelor şcolare (rezultatele concrete obţinute în învăţare). Obiectivele de referinţă din curriculum sînt formulate astfel încît servesc şi drept bareme de evaluare. corectarea răspunsurilor. Ele vizează formarea anumitor capacităţi prin prisma a patru categorii de abilităţi: • cunoaşterea conceptelor. temei de studiu etc). • determinarea progresului şcolar (randamentul în creştere şi exprimarea aprecierii prin note sau printr-o consemnare).SUGESTII DE EVALUARE Noutatea tehnologiilor de evaluare constă în schimbarea mecanismului evaluării care implică trecerea de la verificarea tradiţională de cunoştinţe a elevilor (cu apreciere de note a acestor cunoştinţe) la descrierea şi la evaluarea rezultatelor învăţării în raport cu unul sau mai multe criterii. testarea capacităţilor cognitive. • sistemul metodologic al evaluării performanţelor elevilor cuprinde îmbinarea diverselor metode. • rezolvarea problemelor tipice. semestrului. tehnici: observarea comportamentului elevilor în timpul lecţiilor. • evaluarea conduce elevul la o autoapreciere corectă şi la îmbunătăţirea continuă a performanţelor. antrenarea elevilor în completări. În acest context evaluării îi revine un rol deosebit: de orientare a pro56 . printre care obiectivele educaţionale sînt plasate pe primul loc. evaluarea asistată de calculator. profesorul planifică activitatea de predare-învăţare în funcţie de performanţele elevilor obţinute la începutul ciclului şcolar (anului. Caracteristicile specifice ale acestor tehnologii sînt exprimate sintetic în următoarele principii: • evaluarea este un proces reglator care informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare. verificări orale. • evaluarea se bazează pe obiectivele generale şi cele de referinţă din curriculum şi pe standardele educaţionale la matematică. probe practice.

Programe de compensare. 57 . 7.gresului şcolar. 9. 6. Programa de remediere. Aplicare de teste sumative şi/sau colocvii sumative. discutarea în grup a dificultăţilor întîmpinate. Diagnosticul deficienţilor de învăţare 2. evaluarea trebuie să fie concepută ca o parte integrantă a procesului de predare-învăţare. Aplicarea unor teste formative sau/şi colocvii pentru formarea competenţelor de bază. Evaluarea iniţială Determinarea performanţelor şcolare în raport cu obiectivele curriculare. 3. exemple de colocvii etc. Schema care urmează ilustrează un model posibil de integrare a evaluării în procesul de predare-învăţare şi de exersare integrantă a funcţiilor evaluării: control-formare-stimulare. Predarea de către profesor 5. Observaţie: într-un ghid special vor fi descrise exemple de teste de diferite tipuri. Planificarea obiectivelor de predare-învăţare 4. 8. Programe îmbunătăţite pentru elevi cu rezultate foarte bune. 1. Deci. Învăţare prin cooperare.

V. Editura Paralela 45. fizică. vol. Cîrjan. Singer. Bucureşti. Didactica funcţională: Obiective. Lumina. 1992. 4. 7. 1992. Singer. 16. Bucureşti 2003. Musteaţă.BIBLIOGRAFIE: 1. 1996. Vîgotschi. Învăţarea deplină. Radu. evaluare. 2000. Ghid metodologic. vol. 5. Crişan. Bucureşti. Radu. Bucureşti. Tehnologii educaţionale. 13. 1993. E. M. Craiova 1998.P. Humanitas Educaţional. Райляну и др. Зачеты в системе дифференцированого обучения математике. O.D. A. Bucureşti 2002. Cibotarencu. Brînzei. Eficienţa instruirii. Chişinău. E. S.D. Didactica matematicii. F. E. Guţu. 6. 58 . Stoica. Răileanu. M. A. Didactica nova. Evaluarea progresului şcolar: De la teorie la practică. E. 1992. Москва. D. Sigma. Oprea. 10. Денищева. Reciclarea gîndirii. Bucureşti. Metodica predării matematicii. Strategia reformei conţinutului învăţămîntului la matematică. chimie. Editura CARTIER. Lumina. V. Ghid metodologic. 1996. 9. Minder. 3. Documente reglatoare. în Valenţele reformei învăţămîntului. Guţu. Achiri. Chişinău. I. Chişinău. Solomon ş. 2. Metodica predării matematicii. I. vol. Л. N. Chişinău. Proiectarea curriculum-ului de bază. A. N. Chişinău. M. Просвещение. strategii. II (1995). Evaluarea rezultatelor şcolare. S. Bunescu. Chişinău. Grîu. Teorie şi practică. Sinteze. Tehnologia Didactică. 15. E. I. Vîrtopeanu. Chişinău 2003. Vol. Opere psihologice alese. Chişinău. 12. Chişinău. Curriculum-ul de bază. Pîslaru. V. A. Ed. R. Cartier.P. biologie în învăţămîntul preuniversitar. Joiţa. Editura SITECH.. 8. Stoica. 1995. 17. 1993. Piteşti. A. Structuri fundamentale ale gîndirii implicate în învăţarea matematicii (teză de doctorat). 1971. Brînzei Metodica predării matematicii. А. 1998. 14. Drăguţan. Editura CORINT. I (1992). 11. 1996. a. 1998. A. 18. Ghid metodologic. III (1997).

59 .

60 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful