GHICITORI Am un bou: Cu capul sparge, Cu coada drege. (acul) Ce-i subţire,subţirel Şi trage aţa după el ?

(acul) Cine are o singură ureche Dar nici cu aceea nu aude ? (acul) Luciul luceşte, Luciul străluceşte, La gard mereu împleteşte. (acul) Luciu, lucior, Îi pun coadă de fuior. (acul) Mic, mititel Îngrădeşte frumuşel. (acul) Mititelu-ntr-o ureche Face nouă haina veche. (acul) Urechi are, dar n-aude, E micuţ şi tot împunge. (acul) Este meşter iscusit, Dar lucrează priponit. Dacă nu îl legi cu aţă, Nu se mişcă, n-are viaţă. (acul cu aţă) Petale de flori micuţe, Aşezate-n cutiuţe, Să putem picta cu ele Oameni, case, floricele.

(acuarelele) Când nu este semafor Strada poţi trece uşor El maşinile opreşte Doar să treci...şi le porneşte... (agentul de circulaţie) Pisc de gheaţă plutitor, În mările polilor ! (aisbergul) Are-un ac micuţ şi fin, Zboară lin din floare-n floare, Acul este cu venin Iar polenu-i pe picioare. (albina) Din flori plicuri de dulceaţă Strânge de cu dimineaţă. (albina) Hărnicuţa gospodină Strânge zahăr din grădină ! (albina) Harnică, draga, Înconjură dumbrava. (albina) Inspectează floricele Şi strânge nectar din ele ! (albina) La cap limbă cu miere, La coadă limbă cu venin. (albina) Douăzeci de fr umoşi, Patruzeci de voinici, Şaizeci de înţelepţi, Optzeci de nebuni. (anii vieţii) Sunt surori, chiar gemene, Dar nu vor să semene

Între ele nicidecum Se stropesc cu alt parfum, Hainele nu sunt la fel, Au la deget alt inel. Una-şi pune haină verde, Alta haina-ncet şi-o pierde; Una - haină colorată Alta - alb imaculată Una-i caldă; alta-i rece Nimeni nu le întrece Una păsările aduce Alta - păsările alungă Una ni se pare dulce Alta ni se pare lungă. (anotimpurile) Am un pom. Deşi e mare, Numai patru ramuri are: Una florile-nf loreşte, Alta fructele rodeşte, Alta frunza-ngălbeneşte, Alta prinde strai de-argint să ţeasă. (anul cu cele 4 anotimpuri) Oglinda cerului În adăpostul pămîntului. (apa în fântână) Într-un pomişor Arde-un focuşor ! (ardeiul iute) Animal cu capu-n jos Şi este foarte ţepos De vrei să-l ridici de jos. (ariciul) Are zeci de ace groase Dar nu ţese nici nu coase. (ariciul) Cui îi place să se-mbrace În cojoc cu mii de ace ? (ariciul) Din grădina lui Mihai,

De sub tufe de urzici A ieşit un ghem de scai Ca să caute furnici. Ce să fie oare, ghici ? (ariciul) Pleacă moşu-ncet la vie Cu scai mulţi pe pălărie ! (ariciul) Sunt rotundă sau pătrată Ascut creionul îndată. (ascuţitoarea) Ce dihanie ciudată, Cu gât lung şi gură mare, A-nghiţit, aşa, deodată, Tot ce-i pulbere-n covoare ? (aspiratorul) Cameră pe groase roate Duce călători în spate ! În oraş şi în afară Chiar şi în întreaga ţară ! (autobuzul) Nici pe apă,nici pe şine Îl ghiceşte orişicine El te-nalţă sus spre soare Şi te duce-n depărtare Ca gândul,ca vântul Ocolind pământul. (avionul) Un vultur voinic, de fier, Poartă oameni pe sub cer ! (avionul) Ce-ncăpere are cadă, Apă rece, apă caldă, În care, când ai intrat, Ieşi mai alb şi mai curat ? (baia) Nu e peşte, nici vapor Uriaşul mărilor !

(balena) Când e plin zboară, Când e gol coboară ! (balonul) Fetele şi femeile n-au Şi nici nu doresc să aibă; Bărbaţii o ţin ca o podoabă, Iar când o au Încearcă să se cureţe de ea. (barba) Am o raţă Fără viaţă, Trece apa cât de mare, Ba te duce şi-n spinare. (barca) Care gâscă n-are viaţă Şi pe apă se răsfaţă ? (barca sau luntrea) Noi o facem din hârtie Pluteşte pe apa argintie, Pescarii o fac din lemn, pânze şi sfori, Plecând cu ea să pescuiască-n zori. (barca cu pânze) Să-mi ghiciţi o ghicitoare: Înaltă, cu lungi picioare, Pene negre pe-aripi are, Peste broaşte e mai mare ! (barza) În pădure fusei, Al treilea picior ajunsei. (bastonul) Pe bătrâni îi sprijinesc, Pe călători întovărăşesc, Pe cei răi îi pedepsesc. (bastonul) Pe masă sau în tavan, Seara vezi un ghem bălan !

(becul) Şi acasă şi în clasă, E o pară luminoasă. (becul electric) Are coarne-ncârligate Şi cu-alţi semeni se bate ! (berbecul) Trece badea mânios Cu cojocu-ntors pe dos. (berbecul) Ghiciţi care lighioană Mestecă, aşa-n neştire, Tot betonul ce se toarnă În pereţii din clădire ? (betoniera) Găinuşă pestriţată Cu coada mereu plouată ! (bibilica) Două roate-n lanţ legate Duc iute un om în spate ! (bicicleta) Stă cu spatele la rege Dar regele nu se supără. (Birjarul) E deschisă orişicui, Este "Casa Domnului" ! (biserica) Vacă neagră, coarne late, Îndreptate mult în spate, Vara umblă să se scalde În mlaştini cu ape calde ! (bivoliţa) Când e viu, el trage carul Iar tăiat, dintr-a lui piele Face talpă tăbăcarul Şi cizmarul tălpi, pingele.

(boul) Când suge, Când ară, Când face din el ciubote. (boul) Până-i mic, Ţări cuprinde; Dacă creşte, Pământul risipeşte; Dacă moare, În joc sare. (boul) Iarna-n frig, vara la soare, Neschimbat e la culoare ! (bradul) Sus pe coama munţilor, Munţilor, cărunţilor, Stă voinicul cel ţepos Veşnic verde şi frumos. (bradul) Sus pe culmi înalte creşte, Lumea-n case îl pofteşte, Îi dă daruri să le ţină Şi potire de lumină ! (bradul) Holbată, cu gura mare, Ca şi o lăcustă sare. (broasca) Poartă-n spate o cetate Şi din ea doar capu-l scoate ! (broasca ţestoasă) Cu arome îmbietoare Pâinea rumenă apare Din cuptorul dogorit Cine o scoate mulţumit ? (brutarul) Şapte puncte poartă-n spate

Şi-ajută pomii cât poate. (buburuza) Ciorbe, supe, sărmăluţe Sosuri calde, chifteluţe Pregăteşte iscusit Că e meşter la gătit. (bucătarul) E o babă supărată Şade-n scorbură uscată, Are ochii de motan Şi seamănă c-un vultan ! (bufniţa) Am în curte un stejar Cu vârf roşu ca de jar ! (bujorul) Ursuleţ cu alb vărgat Rău cu vulpea e certat ! (bursucul) Retevei rotund Strânge păru-n fund. (căciula) Am două vaci roşii: Când le duc la apă, Se uită acasă; Când le duc acasă, Se uită la apă. (călcâiele) Am trup, dar n-am corp; Am gât, dar n-am cap; Am mâneci, dar n-am mâini. (cămaşa) Odăiţă meşterită, Pentr-un singur om croită, O intrare, trei ieşiri, Spune-o fără să te miri ! (cămaşa) Corabie plutitoare

Pe nisipuri, călătoare ! (cămila) Într-o cuşcă mulţi căţei, Toţi sunt albi şi rotofei Mama-i pune la mujdei ! (căpăţâna de usturoi) Sprintenă şi delicată Se adapă-nfiorată ! (căprioara) Care gâză stricătoare Apare în luna mai Şi face pagubă mare, De ţipă copacii: “Vai” ! (cărăbuşul) Din pământ mă nasc, În apă mor, În aer mă veştejesc, Şi la foc mă întăresc. (cărămida) Cutii roşii din pământ, Le-aşezăm în zid la rând ! (cărămizile) Cu ce plimbăm mai uşor, Copiii pe placul lor ? (căruciorul sau trăsurica) Am un dorobanţ Şi e pus în lanţ. (câinele) Când e frig, Stă covrig, Iar când vede un motan Sare ca un năzdrăvan ! (câinele) E lânos şi stă la stână Şi pe oi el le adună. (câinele)

Roade oase, Stă în cuşcă, Pe duşmanii săi îi muşcă. (câinele) Un prieten credincios, Fără frică, bătăios, Hoţul frică de el are Când îi iese în cărare. Poţi să spui cum se numeşte Cel ce curtea ţi-o păzeşte ? (câinele) Animalele din casă Umblă pe sub masă Când se întâlnesc Rău se ciondănesc. (câinele şi pisica) De ziua ta tu îl primeşti. Oare ce o fi el ? (cadoul) Nu sunt carte, dar am foi Pregătite pentru voi Cu linii sau pătrăţele Să puteţi scrie pe ele. (caietul) Seamănă c-o zărzărea Da-i mai mare decât ea ! (caisa) Avem în camera noastră, Aşezat cam sub fereastră, O armonică de fier, Cu numele... c___r ! (caloriferul) Are coamă şi nu-i leu, Îl conduc unde vreau eu. Pe spate îi sunt samar Şi-l înham şi la docar. (calul) Este un prieten bun,

El mă duce unde-i spun Cu căpăstru şi cu şa Iarna-mi plimbă sania. (calul) Mândru, înalt şi frumos, La ochi este luminos; Urechi are, coarne n-are Şi te poartă în spinare. (calul) O căruţă mare, grea, Netrasă de boi şi cai, Cară tot ce pui în ea ! (camionul) Am o fetiţă Sărutată de toţi pe guriţă. (cana) Cine poate să-l ajungă Pe acest alergător, Care-şi poartă puii-n pungă ? Îl ghiciţi foarte uşor ! (cangurul) N-are minte Dar te prinde. (capcana) Are barbă, nu-i bărbat. E gata de cocoţat ! (capra) Barbă are, Popă nu-i Coarne are Vacă nu-i. (capra) El e sus, are şi ochi Nas şi gură de-l deochi. (capul) Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte ca un om

Şi cu cât o îndrăgeşti Tot mai mult o foloseşti. (cartea) Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte şi nu-i om, Dă exemple, sfaturi multe Celor ce vor să le-asculte ! (cartea) Are foi şi scoarţă Dar nu e copac, Cine-o înţelege Minte are-n cap. (cartea) E o grădină mândră, semănată Cu poezii, cu glume şi poveşti, Dar nu se lasă lesne vizitată Decât când ştii, copile, să citeşti. (cartea) Deasupra iarba se-ncurcă Şi sub ea ouă de curcă ! (cartofii) Sub pădure grămădită Şade lumea învelită Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită. (casa) Chiar de-şi trece vara toată Sub al său cojoc ţepos, Toamna când l-aruncă jos, Minunat e de bronzată. (castana) Am cămăşi nenumărate, Plângi de le dezbraci pe toate ! (ceapa) Am o doamnă în cămară, Cu cosiţele afară. (ceapa)

Am o grasă jupâneasă, Îmbrăcată-n rochii de mătasă. De-ncep a o dezbrăca, Toţi încep a lăcrima. (ceapa) Boţ ca mărul, Pături ca plăcinta. (ceapa) Cu picioarele în vânt Şi cu barba în pământ. (ceapa) Fetişoară Cu rochiţă roşioară, Când prind a te dezbrăca N-am de ce mă bucura Că încep a lăcrima. (ceapa) Parcă e un măr frumos, Dar păcat că-i mustăcios ! (ceapa) Sus plete, Jos musteţe, La mijloc cămaşe creţe. (ceapa) Am aici o jucărie, Care cât e vremea ştie, Dar nu face nici un pas Dacă n-o învârt de nas. (ceasornicul) Cine bate Şi nu e bătut ? (ceasornicul) Gură n-are, Nici picioare, Câteodată amuţeşte, Dar când merge şi vorbeşte Îl asculţi ca la poruncă: Sari din pat şi mergi la muncă.

(ceasornicul) N-are mâini şi totuşi bate, Bate-ntruna, zi şi noapte, Stă oriunde îl vei pune Şi oricând timpul ţi-l spune! (ceasul) Ticăie la capul tău Şi te trezeşte mereu (ceasul) Zi şi noapte, Stau de pază; N-am picioare Şi tot umblu; N-am nici mână Şi tot bat. (ceasul) Scurtă, groasă, un-te duci ? Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi ? Unde eu mă duc, Tot ţie-ţi aduc. (ceaunul şi cofa) În aer ramurile-şi are Acest trofeu de vânătoare. (cerbul) Mândru şi încoronat, Prin poieni este-mpărat ! (cerbul) Încârligat şi-ntortocheat Şi de urechi e agăţat. (cercelul) Umbreluţă albăstrea, Încape lumea sub ea. (cerul) Care cer n-are stele ? (cerul gurii) În mănuşă sau ciorap

Câte degete încap ? (cinci) Unde-s poze mişcătoare Pe o pânză foarte mare ? (la cinematograf) Vine “doctoru”-n pădure Cu fes roş şi cu secure ! (ciocănitoarea) Către soare se avântă Dimineaţa-n zori şi cântă. (ciocârlia) Bunicuţul de la ţară Are un prieten bun Bate cu el multe cuie, Face gardul de la drum. (ciocanul) În grădina lui Pandele E un pom plin cu mărgele, La culoare-s roşii toate Cu codiţe-mperecheate. (cireşele) Frunze n-are, Nu-i nici floare. În păduri şi pe ogor, Prin grădini şi-n deal la vie Stă mereu într-un picior. (ciuperca) După ploaie, la plimbare, Cu umbrele mici... de soare ! (ciupercile) De picioare-l strâng cu mâna Şi el încleştează gura. (cleştele) Păhărel de oţel Stă la gâtul unui miel: Când elevii vin de-acasă Îndată îi cheamă-n clasă !

(clopoţelul) Are mama o ulcea Cu ceşcuţe lângă ea; Ceştile sunt toate vii, Drăgălaşe, aurii ! (cloşca cu pui) Luceşte, sclipeşte, Pe câmpii goneşte, Retează tot ce-nfloreşte. (coasa) Slăbănoaga fânu-l frânge, Iar colţata-n urmă-l strânge ! (coasa şi grebla) Cât e vara – cucurigu ! Cucurigu - când dă frigu ! Cine-i frate dumnealui ? Cum îl cheamă ? Poţi să-mi spui ? (cocoşul) Cavaler împintenat, Sus, pe gard, stă cocoţat Şi tot strigă prin vecini Că e şef peste găini ! (cocoşul) La cap pieptene Şi la coadă secere La grumaz coş cu grăunţe. (cocoşul) La trup pepene, La cap pieptene, La coadă secere, La picioare răşchitoare, Împunge cu clonţu-n soare. (cocoşul) Păsărică elegantă, Cu pieptar catifelat, Coada-şi mişcă ziua toată Bătând tactul regulat !

(codobatura) Umblă pe la noi prin lan Un camion cam năzdrăvan; Grânele le seceră, Spicele le treieră ! (combina) Miezul e floare spumoasă, Iar în jur frunze de varză ! (conopida) O căsuţă ascuţită Stă pe beţe sprijinită ! (cortul) Cine zi şi noapte tutun fumează Şi nu se mai satură ? (coşul) Ciutur-mutur cel bătrân Şade sus şi bea tutun. (coşul) Sus pe casă aşezat Şi fumează ne-ncetat. (coşul) Zboară Stanca prin livadă Cu o daltă-n loc de coadă ! (coţofana sau ţarca) Roş, albastru sau vărgat, Stă întins pe lângă pat ! (covorul) Mama sau bunica-l face, Îl frământă şi îl coace. Cu stafide, nuci sau mac. Aţi ghicit ! E... (cozonacul) Bucăţică de cărbune, Cu veşmânt de lemn, Pe hârtie lasă urme Scriind orice semn.

(creionul) Drept, înalt şi subţirel Cu veşmânt de lemn pe el, Are vârful de cărbune Pe hârtie multe spune. (creionul) Cine urme albe lasă Pe tabla neagră din clasă ? (creta) State albe ca de nea Se văd în grădina mea ! (crinii albi) O şopârlă de cinci coţi, Hai, ghiceşte-o dacă poţi. (crocodilul) Cine le face pe toate cu măsură ? (Croitorul) Cine-şi cântă numele Prin toate pădurile ? (cucul) Cine umblă mult prin lume Şi tot se strigă pe nume ? (cucul) Singuratic şi hai-hui, Îşi cântă numele lui ! (cucul) Ce holbată şi sfioasă Toată ziua şade-n casă ? (cucuveaua) Stă în casă şi în clasă, Poartă haine şi nu-i pasă ! (cuierul) Hoţul intră-n casă, Şi capul afară-şi lasă. (cuiul)

Cine ţine bine-n gură Tava plină de friptură ? (cuptorul) Şade moşul sub uluc Şi fumează din ciubuc; Apoi, după ce-a fumat, Îl hrănesc cu aluat. (cuptorul) Am o pasăre rotată Stă cu coada învolburată Şi te-aleargă în curtea toată. (curcanul) Cine-i mândru şi-nfoiat Şi cu moţ de nas legat ? (curcanul) Am un brâu vărgat De cer spânzurat. (curcubeul) Năframă vărgată Peste mare-aruncată. (curcubeul) Sus pe cer s-a arătat Un covor încovoiat ! (curcubeul) Am o frunză care te omoară. (cuţitul) Deşi-i mic şi subţirel, Toţi se tem şi fug de el ! (cuţitul) Cinci pitici Cinci voinici... Cât îi vezi de mititei, Faci cu ei Tot ce vrei. Scrii, Joci mingea,

Împleteşti, Palate construieşti. (degetele) Peste tot găseşti în lume Cinci fraţi cu acelaşi nume. (degetele) Moşneguţ cu pielea goală Ţine vinul de năvală. (dopul) Cartea ce-o păstrezi ca nouă Câte scoarţe are ? (două) Cine se-ngraşă legat ? (dovleacul) Noi avem un butoiaş Alb, voinic, parcă-i de caş; Cercuri n-are şi nici doage, Este bun când mama-l coace ! (dovleacul) S-a făcut de când e lumea Şi va fi cât va fi lumea. (drumul) Mure albe sus în pom, Hai, copii, să le luăm ! Şi ce nume să le dăm ? (dudele) Cămăruţă de lemn tare Ţine hainele-n păstrare ! (dulapul sau şifonierul) Cine te-ngână Şi nu te superi ? (ecoul) Îţi vorbeşte Şi turceşte, Şi-orice limbă nimereşte. (ecoul)

Murgul rage În pârloage, Lelea-ngână În grădină. (ecoul) Nu-l întrebi Şi îţi răspunde Cauţi în jur Şi nu ştii unde. (ecoul) Dimineaţa îţi zâmbeşte Când la grădiniţă vii Pentru şcoală pregăteşte Grupa-ntreagă de copii... (educatoarea) Uriaş cu nasul mare Poartă oameni pe spinare ! (elefantul) O maşină zburătoare Cu elicea pe spinare ! (elicopterul) Uriaşul râmător Cu puternica lui gheară Sapă gropi, foarte uşor, Şi pământu-l scoate-afară ! (excavatorul) Iese moşul din colibă Cu nasul plin de mămăligă. (făcăleţul) Cocostârcul din câmpie Scoate apă dar n-o bea Bucuros ţi-o lasă ţie Şi oricui ar vrea s-o bea ! (fântâna cu cumpănă) Lungul urcă şi coboară În scrânciob i-o fetişcană ! (fântâna cu cumpănă)

Cine-i munteanul fălos Care-aruncă jir pe jos ? (fagul) Cine stă pe ţărm la mare Şi privirea nu-şi abate, Călăuză de vapoare Şi pe ceaţă şi în noapte ? (farul) Albă păsăruică, Pe arac se urcă; N-are aripioare, N-are nici picioare. (fasolea) Şade baba pe arac Şi-şi ţine boabele-n sac, Şi-i atâta de bătrână, Că-i cad dinţii în ţărână. (fasolea) Cavaler de la paradă Are coada cât o spadă ! (fazanul) Nici afară, Nici în cer, Nici pe pământ. (fereastra) Are dinţi mulţi şi mititei Şi nu suferă niciodată de ei. (fierăstrăul) Nu-i pisică, nici căţel Are dinţii de oţel ! (fierăstrăul) Buchet tare de vergele Ţine beton între ele ! (fierul beton) Ce trăieşte după moarte Şi-altul vrea ca s-o tot poarte ?

(floarea) Care floare Parcă-i soare ? (floarea soarelui) O mie de frăţiori, O mie de dinţişori Stau înfipţi câte şi-o mie Într-un fund de farfurie. (floarea soarelui) Stau pe baltă ouă sparte, Între frunze mari şi late ! (florile de nufăr) În pădure naşte, În pădure creşte, Vine-acasă şi horeşte. (fluierul) Colorat e ca o floare, Trupul fin şi mic îl are, Zboară vara pe câmpie, Spuneţi ce-ar putea să fie. (fluturele) Parcă-i floare zburătoare Şi are şase picioare ! (fluturele) La masă făr de mine nu stai, Totuşi nu vrei să mă ai; Când mă ai, chiar te grăbeşti De mine să te lipseşti. (foamea) Ce separă unindu-se ? (foarfeca) Cuţitaşe cu inele Taie pielea în curele ! (foarfeca) Toată este numai gură Părul de pe frunte-ţi fură.

(foarfeca) O păpuşă gogonată Stă pe gheaţă înfăşată ! (foca) Am un bour roşu: Unde paşte Multă vreme Se cunoaşte. (focul) Cât de mic, Dar noaptea tot se vede. (focul) Galben, roşu la culoare, Licurici lasă să zboare ! (focul) Unde doarme boul roşu, Nu mai creşte iarbă verde. (focul) Vântu-l stinge Vântul îl încinge. (focul) Popa-n casă, Pletele-i pe casă. (focul şi fumul) Tatăl încă nu s-a născut, Şi copilul i-aleargă prin sat. (focul şi fumul) Are ciocu-ncrucişat, Desface conul de brad ! (forfecuţa) Iepurilă încălţat Stă la margine de sat. (fricosul) Tortul, untul, fripturica Le-a vârât în el mămica,

Pare un dulap vopsit, Înăuntru-i ger cumplit. (frigiderul) Înaintea cui Trebuie să-şi scoată fiecare pălăria ? (Frizerul) Tunde cu îndemânare Şi îţi face şi cărare O frizură să-ţi stea bine Nu-l întrece orişicine. (frizerul) Ce cade-n apă Şi nu face stropi ? (frunza) Săgeata împăratului Sparge casa dracului. (fulgerul) Un balaur roş, de pară, A ieşit din nori afară ! (fulgerul) Parc-ar fi nişte petale, Ori steluţe ce dansează Norii le presară iarna Şi pe gene ţi le-aşază. (fulgii de nea) Ce trece prin pod Şi nu hodorogeşte ? (fumul) În foc s-a născut, De foc a fugit, De foc despărţit, Iute a murit. (fumul) Nu e abur, nu e nor, Dar la fel e de uşor ! (fumul)

Ori îi iarnă, ori îi vară, Suie-n pod fără de scară. (fumul) Se suie moşul în pod Fără scară, Fără mâini Şi fără picioare. (fumul) Am o capră cu trei coarne Claia vrea să o răstoarne, Alte ori ia paie-n gură Şi le-aruncă-n car sau şură ! (furca) Mică, dar voinică, În spate ridică Sacul cu povară, Să-l ducă la moară. (furnica) Trei mărgele, doar, pe-o aţă Se mişcă plină de viaţă ! (furnica) Şarpe lung de cauciuc Varsă apa unde-l duc ! (furtunul) Vine fuga pe cărare Culegând la pietrişoare. (găina) Legată de nas cu sfoară, Ea-n adânc goală coboară, Iar când iese la lumină, Atunci e cu apă plină ! (găleata fântânii) Ce fuge mai repede decât toate ? (gândul) Ce-i nevăzut, De alţii neştiut, Când îi dai drumul,

Înconjoară pămîntul ? (gândul) Ce trece prin perete, Şi nu-l sparge ? (gândul) Cine zboară fără umbră Şi se-ntoarce fără zgomot ? (gândul) Jupâneasa durdulie Cu rochiţa cenuşie Lucrată din pene lucii, Caută pe lac papucii. (gâsca) Atunci când sunt în ogradă Ga, ga, ga se iau la sfadă Iar când sunt pe lângă lac Baie întruna fac. (gâştele) O leliţă certăreaţă Multe cântece învaţă. Ea vorbeşte limbi vreo nouă Şi-umblă veşnic după ouă ! (gaiţa) În pădure născui, În pădure crescui, Acasă când m-au adus Slujitor casei m-au pus. (gardul) Lumina prin ce trece Şi nu se opreşte ? (geamul) Nu-i vulcan, să ţineţi minte, Dar azvârle apă fierbinte ! (gheizerul) Îl ţii de coadă, Dar el tot fuge de-a dura. (ghemul)

Clopoţel mititel Cine sună lin din el ? Nimeni ! Nimeni ! Numai vântul, Clătinându-l, legănându-l, Dă de veste-n toată ţara Că soseşte primăvara. (ghiocelul) Clopoţel Mititel, Scoate capul din zăpadă, Primăvara să o vadă. (ghiocelul) Voinicel cu haină albă Iese primul din zăpadă. (ghiocelul) Animal cu trup tărcat Şi cu gât nemăsurat ! (girafa) Are gâtul foarte-nalt Şi picioarele cam lungi Dacă vrei să-i dai o floare E cam greu la ea s-ajungi. (girafa) Care minge colorată Toată lumea ne-o arată ? (globul pământesc) Printre mulţi stejari e unul Gros şi multisecular, Îl iubim precum străbunii Şi-l numim cu drag... (gorunul) Ce-i mândru la sat Şi bun la mâncat ? (grâul) După deal, dintr-un tezaur Au ţâşnit săgeţi de aur.

(grâul) Nu-i canar şi nici scatiu, Cu veşmântul auriu ! (grangurul) Arici mare şi zbârlit, Pe ogoare tăvălit ! (grapa) Cenuşiu, cu alb stropit Artist foarte iscusit ! (graurul) Deşi-i slabă, nu se-ndoaie Şi cu dinţii strânge paie ! (grebla) Cine cântă toată vara Prin fâneţe cu ghitara ? (greierele) Zi şi noapte prin fâneţi, Auzi mii de cântăreţi. (greierii) Strugure nu-s, nici piatră nu-s, Însă cad din nori, de sus; Florile eu nimicesc La căldură mă topesc. (grindina) De-ai greşit, ia seama bine, Foloseşte-mă pe mine ! Foaia albă va rămâne Ai grijă să scrii mai bine. (guma de şters sau radiera) Nu e şoarec nici orbete, Roade pete pe caiete. Ar fi bine şi frumos Să nu-i dăm nimic de ros. (guma de şters sau radiera) Am o râşnicioară

Toată ziua râşneşte Şi noaptea se odihneşte. (gura) Unul numai cuvântează, Doi se uită şi veghează, Iar alţi doi, care-au rămas, Stau şi-ascultă fără glas. (gura, ochii şi urechile) Pepenaşul cu gurgui E-mbrăcat cu puf de pui ! (gutuia) Un pitic, cumplit duşman, Zi şi noapte iese-n lan, Roade spice, boabe fură În punguţele din gură ! (hârciogul) Cu mâna îl ţin Şi-i dau cu piciorul, El muşcă din plin Cu gura ogorul ! (hârleţul) Este groasă sau subţire De o îmbraci ea cald îţi ţine. (haina) Unde-s munţi fără-nălţimi Şi ape făr-adâncimi ? (pe hartă) Cloşca-n vad s-a pitulat, Risipindu-şi puii-n sat, Însă noaptea, grijulie, Îi hrăneşte pe-o frânghie. (hidrocentrala) Un balaur Solzi de aur, Stă în munte priponit, Apă bând necontenit; Şi pe nări cum suflă para, Luminează toată ţara.

(hidrocentrala) Parcă-i câine uricios, Umblă mult cu capu-n jos, Cu cadavre se hrăneşte, Orişiunde le găseşte ! (hiena) Elefant scurt în picioare Intră-n apă la răcoare ! (hipopotamul) De aici şi pân’ la munte Numai pături aşternute. (holdele) Pare că-i un pătrunjel, Fiindcă-i alb, la fel ca el; Când îl guşti, te strâmbi, tuşeşti Şi îndată-l şi ghiceşti ! (hreanul) A venit baba din munţi Peste râuri făcând punţi Şi a prins spunând poveşti Flori de gheaţă la fereşti. (iarna) Cine vine cu steluţe Albe-n frunte Dinspre munte ? (iarna) Am un puişor de drac Cu doi dinţi de greblă-n cap. (iedul) La deal repede şi fără ocol, Iar la vale rostogol. (iepurele) Lungi urechi, picioare lungi, Doar cu puşca îl ajungi ! (iepurele) Urecheat cu haine sure

Stă pe câmp şi în pădure. (iepurele) Bate fără încetare, Începând de la născare; Iar când ceasul a sosit, Atunci şi ea s-a oprit. (inima) Ţevi,conducte instalează În perete le fixează Iar în urmă el ne lasă Apa şi căldura-n casă. (instalatorul) Sentimentul cel mai sfânt Din cer şi de pe pământ. (iubirea) La stat Nu-i înalt, Dar la nas N-o să-i ajungi Nici cu scări Din cele lungi. (îngâmfatul) Ea ne e a doua mamă Şi ne învaţă doar la şcoală. (învăţătoarea) Durere rece Prin inimă trece. (junghiul) Rămurea cu clopoţei, Hai, ghiciţi numele ei ! (lăcrămioara) Iedul cu şase picioare Vrea ca lanul să doboare ! (lăcusta) Nu e ţap, dar coarne are Şi prin lanuri iute sare ! (lăcusta)

Cerceluş cu toartă mare Te opreşte la intrare ! (lacătul) Cerceluş cu toartă, Nime nu mă poartă, Da mă tot acaţă La uşa din faţă. (lacătul) De pază la poartă Cerceluş cu toartă Agăţat stingher De urechi de... fier. (lacătul) Nu latră, nu muşcă Şi nici nu împuşcă. În casă Pe nimeni nu lasă ! (lacătul) Ce apă este în lume Fără nisip ? (lacrima) Cupe albe sângerii, Stau pe lujere înfipte, Parc-ar fi nişte făclii ! Hei, ghiceşte-le, de ştii ! (lalelele) Cine ziua dormitează Şi noaptea ne luminează ? (lampa) Zână albă ca o vrajă Lin pe apă ea pluteşte, Între trestii stă de strajă Şi în apă ea priveşte Cine e ? Cine-o ghiceşte ? (lebăda) Ce e mare şi mai mare Şi de nimeni teamă n-are ?

(legea) Nu e cal, dar are coamă Şi-i puternic fără seamă, Îl ghiceşti uşor, când vrei, Că e scris pe banii mei ! (leul) E un mic aeroplan Cu aripi de celofan ! (libelula) Să-mi ghiciţi în graba mare, Unde sunt cărţi de vânzare ? (la librărie) Mici pitici cu felinare Umblă noaptea pe cărare ! (licuricii) Scânteioară Albăstrioară, Zboară pe-ntuneric, zboară; Luminează ici-colea. Ce-i: felinăraş sau stea ? Licăreşte... licăreşte... Numele cine-i ghiceşte ? (licuriciul) Pare-a fi un şoricel Însă are aripioare Zboară noaptea-n chip şi fel Purtând numele de floare. (liliacul) Primăvara când s-arată, Prin grădini apar deodată Ciorchini albi şi albăstrii Din steluţe, mii şi mii ! (liliacul) Şoricel cu aripioare Poartă numele de floare. (liliacul) Zburătoare

Cu patru picioare. (liliacul) Melcul fără de găoace Multă pagubă ne face ! (limaxul) Ce şede în apă Şi tot se adapă, Omul îmbătrâneşte, Ea nu putrezeşte. (limba) Nu e laie, Nici bălaie, Nu e brici, Ca briciul taie. (limba) Se întinde şi se strânge Şi lacomă suge sânge ! (lipitoarea) O dihanie ciudată Poartă-n gură o lopată ! (lopătarul) Cine ştie o crăiasă Toată noaptea luminoasă Între stele locuieşte Oare cum se mai numeşte ? (luna) E rotundă şi bălaie, Intră noaptea în odaie ! (luna) O secere fără dinţi Păşeşte peste munţi. (luna) Doisprezece fraţi aleargă Anul cât este de lung; Fug de zor prin lumea-ntreagă, Niciodată nu se-ajung. (Lunile anului)

Ciocoi ţeapăn şi hapsân, El se vrea-n turmă stăpân ! (lupul) E bun dobitoc Foarte încăpăţânat Urechi lungi, Minte nu are, Are cruce pe spinare. (măgarul) Am o mână fără oase, Când se rupe, o poţi coase ! (mănuşa) Ce are forma unei mâini Şi tot nu-i mână ? (mănuşa) Cinci fraţi o haină îmbracă ! (mănuşa) E moţat, nu-i ciocârlan, Are coiful năzdrăvan, Chiar o glugă de cioban ! (mătăsarul) Am o găină pestriţă Şi la coadă ferfeniţă. (mătura) O fetiţă jucăuşă, Mereu şade după uşă, Numai când e invitată, Face camera curată ! (mătura) Am o grebluţă cu cinci dinţişori, Pe zi îmi trebuie de-o mie de ori. (mâna) Furculiţă cu cinci dinţi Căpătată din părinţi. (mâna)

Mână lungă, mare, grea, Ridicăm ce vrem cu ea ! (macaraua) Şi pe deal şi pe şes Poţi vedea fes de fes ! (macii) Sub o măciulie Locuiesc o mie. (macul) Animal cu chip de om Ţopăie din pom în pom ! (maimuţa) Cin’ se zbate zi şi noapte, De stânci veşnic se izbeşte Şi deloc nu oboseşte ? (marea) Ban de aur colorat, Cu pene înconjurat, Îl puteţi ghici îndată, Că are nume de fată ! (margareta) De-i rotundă sau pătrată, Toţi din casă îi dau roată ! (masa) În pădure născui, În pădure crescui; Acas dacă m-aduseră, Horă-mprejur mi se puseră ! (masa) În pădure sunt născută, În pădure sunt crescută, Din pădure sunt adusă Şi la mare cinste pusă. (masa) Lungă, lată sau pătrată, Musafirii îi dau roată ! (masa)

Patru picioare are, Dar să le mişte Nu e în stare. (masa) Gură mare, ca o roată, O umplem cu carne toată Şi ne-o dă-napoi tocată ! (maşina de tocat carne) Are coarne, dar nu-mpunge, Şi pe leneşi îi ajunge ! (melcul) Casa mare-şi duce-n spate, Pe tălpici adevărate, Iar pe unde trece lasă Fir de-argint şi de mătasă. (melcul) Totdeauna sunt acasă Şi de ploaie nu îmi pasă... Merg încet, dar chibzuit: Pe-unde merg las drum albit. Am şi coarne, Şi le fac Lungi sau scurte După plac. (melcul) Voinicel cu cornişoare Umblă cu casa-n spinare. (melcul) Mingişoare aurii, Galbene sau sângerii, Hai, să le ghiciţi, copii ! (merele) Stă-n pădure logofătul C-o cămaşă ca omătul ! (mesteacănul) Ce se frânge Şi se strânge

Şi se bagă-n buzunar ? (metrul) Ce e mai dulce şi mai dulce Şi prin bâzâit se-aduce ? (mierea) Pasăre galbenă-n cioc, Fluieră un cânt cu foc ! (mierla) Patru fraţi îngemănaţi Într-un cojoc îmbrăcaţi. (miezul de nucă) Patru fraţi Îngemănaţi, Prinşi la joc Într-un cojoc. (miezul de nucă) Patru fraţi stau într-o casă Şi de ploaie nu le pasă ! (miezul de nucă) Astă-vară la Crăciun, Mâncam mere dintr-un prun Şi cireşe din alun. (minciuna) Un orb vede un iepure, Un şchiop aleargă după el, Şi un mut strigă La un surd să-l prindă. (Minciuna) E rotundă, colorată Şi copiii nu-i rezistă, Fără ea, ora de sport, Ar fi ora cea mai tristă. (mingea) Mulţi sportivi o îndrăgesc; De ce oare o lovesc ? (mingea)

Pepenaş de cauciuc Îl trântesc sau îl arunc, Orişiunde dacă pică, Nu se sparge, nu se strică ! (mingea) Zece-o bat să intre-n plasă Unu-o prinde şi n-o lasă. (mingea de fotbal) Ce nu poţi cântări ? (mintea) Lopăţică cu mâner Folosită-n şantier, Mai ales la zidărie Şi-are numele... m___e ! (mistria) Ce umblă viaţa toată Şi drumul nu-l trece niciodată ? (moara) Coadă roşie sub pământ, Păru’ verde joacă-n vânt. (morcovul) Şade moşul în cămară Cu mustăţile afară. (morcovul) Ţăruş galben ascuţit În pământ şade înfipt. Cine este ? L-aţi ghicit ? (morcovul) Mâţă cu aripi de peşte Şi cu colţii cât un cleşte ! (morsa) Intră pe horn Şi sub brad Îţi lasă un cadou. Cine e ? (Moş Crăciun)

Noi muncim vara întreagă, Să o dăm din casă afară, Că-i urâtă şi murdară ! (musca) Pe cămăşi, haine, flanele Sunt bănuţi cu găurele ! (nasturii) Am un ciocănaş de piele Cu două găurele. (nasul) Ce e mai amar şi mai amar ? (necazul) Ce trece prin sat Şi cânii nu bat ? (negura) De la mare pân’ la munte Picură stele mărunte. (ninsoarea) Ce nod nu poate fi dezlegat ? (nodul din gât) Grămezi de câlţi, Peste munţi. (norii) Pe deasupra se arată Munţi de vată scărmănată ! (norii) Peste ape şi pământ Plutesc munţi purtaţi de vânt ! (norii) Pe sub razele de soare Zboară peste câmp o floare. (norul) Trece monstrul marea Cu părul alb ca sarea. (norul)

Numără pe îndelete Roţile a trei triciclete. (nouă) Eu am patru fraţi Într-un cojoc băgaţi. (nuca) Ce e ‘nalt cât casa, Verde ca mătasa, Dulce ca mierea Amar ca fierea ? (nucul) Bucălaia de la stână Ne dă miel, lapte şi lână ! (oaia) A trăit Ne-a hrănit, A căzut, S-a prăpădit. (oala) Am fost la săpat; La palme m-au luat, În foc am intrat, La tîrg am plecat. Mulţi ani am slujit, Pe toţi am hrănit, Şi când am căzut, Ţăndări m-am făcut. (oala) Cât am trăit Pe foc m-ai fript, Iar după ce-am murit Pe drum m-ai azvârlit. (oala) Din pământ mă născui În lume trăii Şi când murii În gunoi mă pomenii. (oala de lut)

Am doi fraţi, Care nu se pot vedea. (obrajii) Bicicletă cu proptele Stă pe nas, nu pe şosele ! (ochelarii) Sunt o şa, Pe care nu călăreşte nimeni; Sunt fereastră Dar nu la casă. (ochelarii) Am două ape-aprinse, Sub două pături întinse. Ghici ce sunt ? (ochii) Eu n-am, din făptură, Nici limbă, nici gură, Dar spui la oricare Cusurul ce are, Şi-oricât se mânie, Tot va să mă ţie. (oglinda) În zadar te uiţi la mine, Că te vezi numai pe tine ! (oglinda) N-are limbă şi nici gură, Şi arată orice făptură. (oglinda) Şi un an de mă priveşti, Tot pe tine te zăreşti ! (oglinda) Te-am văzut într-un loc, Unde nu ai fost şi nu poţi fi ! (oglinda) Turmă mică, târâtoare, Paşte-n pomi, nu pe ogoare !

(omizile) Ce vieţuitoare Umblă dimineaţa în patru picioare, La prînz în două, Şi seara în trei ? (omul) Ce om nu se mişcă iarna ? (omul de zăpadă) Câte colţuri, în total, Are micul tău penar ? (opt) Şi pe vale şi pe creste, Vezi cutii ce au ferestre ! (oraşul) Am o casă văruită Nicăieri nu-i găurită. (oul) Am o casă văruită, Peste tot este boltită. (oul) Arunci sus, îi alb Pică jos, îi galben. (oul) Cine şade în cuibar Ca un cocoloş de var? (oul) Am un frate Ţese-o pânză minunată Fără iţe, fără spată. (păianjenul) Ciupercă uscată În cui agăţată. (pălăria) Ia gândeşte-te şi spune Cine-i mai bogat în lume ?

(pământul) Norii lungi, pe sus se plimb, Nu-l ghicesc printre urzici, Soare galben, cât un bumb, Răsărit pentru furnici. (păpădia) Zeci de umbreluţe mici, S-au unit să fac-o floare, Dar trecu vântul pe-aici Şi le risipi în zare. (păpădia) Chip de om, dar minte n-are Nici nu cere de mâncare. E îndrăgită de copii Că le-aduce bucurii. Oare ce e ? (păpuşa) Este un lucru Pe care unii îl au întreg, Alţii pe jumătate Iar alţii deloc. (părinţii) Copăiţe cu bobiţe Agăţate printre viţe ! (păstăile de fasole) Nu e mire, nici mireasă, Are trenă mătăsoasă Cu bănuţi frumoşi, verzui, Hai ghiciţi numele lui ! (păunul) Care turtă afânată Este zilnic cumpărată ? Se găseşte-n orice casă Şi-o servim felii la masă ! (pâinea) Cu ciomege m-au lovit, Între pietre m-au strivit, Chiar în jar am fost băgată,

Cu cuţitul spintecată, Dar deşi mă chinuieşte, Lumea-ntreagă mă iubeşte, Toată lumea mă doreşte. (pâinea) Din pământ în soare Din sac în dogoare. (pâinea) Roată rotită, De om muncită Şi de lume înghiţită. (pâinea) Băutoare însetată Bea vin, lapte şi ulei, Dar ce-nghite-n beregată, Nu merge-n stomacul ei ! (pâlnia) Floricea catifelată, Seamănă c-un chip de fată ! (panseluţa) Când e-n baltă e regină Iar în sat e rogojină ! (papura) Umbrelă mare, uşoară, Din avion se coboară ! (paraşuta) Bici de foc cumplit Peste cer zvârlit, Dar tot focul lui Îl prind într-un cui. (paratrăsnetul) În mici tuburi se găseşte, Dinţii bine îi albeşte ! (pasta de dinţi) Fluturaşul cel plăpând Câte aripi o fi având ? (patru)

Am numărătorul 4. Din întreg sunt o pătrime. Cum îmi ziceţi, măi puştime ? (patru supra şaisprezece) Ce-i gata Şi tot trebuie gătit ? (patul) Un hultan voinic, năuc, Cu ciocul cât un uluc ! (pelicanul) Cine şade în ghiozdane, Purtând gume şi creioane ? (penarul) Ascuns în cămaşă verde, Miezul de foc nu se vede. Când mănânci o feliuţă, Parcă sufli-n muzicuţă. (pepenele) O căsuţă gogoneaţă, Învelită cu verdeaţă, Înăuntru miere ţine; Nu-i făcută de albine. (pepenele verde sau lebeniţa) Mere mari cu biberon Au crescut la noi în pom ! (perele) Un arici mititel Curăţăm dinţii cu el ! (peria de dinţi) Scândură cu păr pe ea Curăţă hăinuţa mea ! (peria de haine) Cine are pene Şi nu zboară ? (perna)

Pe patul lui Titişor, Şade-un sac cu pufuşor ! (perna) O surcică argintie, Numa-n apă şade vie ! (peştele) Cine are dinţi mulţi Şi nu poate muşca ? (pieptenele) Nu-i caisă, că-i roşcată Şi-are pieliţa pluşată ! (piersica) Şade “domnul” pe un banc Numa-n cizme şi în frac ! (pinguinul) Ce-i din lumea mare-adus Şi la mare masă pus ? (piperul) Are blana mătăsoasă, La căldură toarce-n casă; La lăbuţe-are gheruţe – Stau ascunse în pernuţe. (pisica) Care-i dobitocul Ce păzeşte focul Şi-şi spală cojocul ? (pisica) Toarce lelea-ncetişor Fără furcă şi fuior ! (pisica) Cocoloş pe sub măsuţă Îşi ia coada în lăbuţă Şi isteţ precum e el Îl prinde pe şoricel. (pisoiul) Mică, mică şi fricoasă

Creşte cucul, nu se lasă ! (pitulicea) Stă la noi necontenit Şi cântă: “tivit ! tivit !” ! (piţigoiul) Nu e pled şi nici perdea, Noaptea stai ascuns sub ea ! (plapuma) Între nori şi-ntre pământ Sfori de apă cad pe rând ! (ploaia) Care arbori drepţi şi-nalţi Par la rând nişte soldaţi ? (plopii piramidali) La care copac Tremură frunzele fără vânt ? (plopul) Iarna e nepăsător Şi vara-i tremurător ! (plopul tremurător) Ce fiară cu limba râmă Şi cu spatele dărâmă ? (plugul) Două roate, cuţit lat Foloseşte la arat Cine este, l-aţi aflat ? (plugul) Peste ape, prins în scoabe, Şade moşu-n patru labe, Şi cum stă aşa plecat Eu trec apa pe uscat. (podul) Peste râpe, peste ape Face drumul mai aproape ! (podul)

Două scânduri cu inele Păstrăm cărţile pe ele ! (poliţa cu cărţi) Primăvara te veseleşte, Vara te umbreşte, Toamna te nutreşte, Iarna te-ncălzeşte, Poftim de ghiceşte. (pomul) Am aici în bătătură O uzină cu untură, Care umblă prin ogradă C-un şurub în loc de coadă. (porcul) Şindil, mindil; La bot ca pitacul, La păr ca acul; Vara în glod, Iarna în pod. (porcul) Nu-i tractor, dar e în stare Poieni, lunci, păduri să are ! (porcul mistreţ) Tărtăcuţă aromată Ca un morcov colorată, Din ţări calde cumpărată ! (portocala) Duce veste Ca-n poveste Şi oricui el ştie-a spune Că e semnul păcii-n lume. (porumbelul) Cine se naşte-nfăşat ? (porumbul) Stă burtosul pe câmpie Năsturei în el o mie. (porumbul)

Tinerel Cu mustăţi albe, Bătrânel Cu mustăţi negre. (porumbul) Trei sute de fraţi Galben-roşcaţi, Pe-un băţ adunaţi. Din ei peste noapte Ţi-o da vaca lapte, Şi ouă găina, Iar porcul slănina. (porumbul) Nici în casă nici afară Talpa mea e drum de ţară. (pragul) Am o păsărică-n sac, Soţie de pitpalac ! (prepeliţa) Cântăreaţă delicată, Vraja-i seara ne desfată ! (privighetoarea) Şi pluşat şi vărgat Apa-ndată a zvântat ! (prosopul) Toamna-i vânătă, brumată, Iară iarna-i afumată ! (pruna vânătă) În pădure născui, În pădure crescui, Acasă m-au adus, Călcătoarea satului m-au pus. (puntea) Ce moţată, dragii mei, A prins Creangă într-un tei ? (pupăza) Cine-i mic, mititel,

De se sperie şi Vodă de el ? (puricele) Mic şi negru, cafeniu Unde a sărit, nu ştiu ! (puricele) Ce n-are suflet Şi suflet fură ? (puşca) O săgeată de cărbune Zboară iute peste lume ! (rândunica) Zboară-n sus, Zboară-n jos, Neagră este De la coadă până la cioc. (rândunica) Motan cu blana tărcată Şi cu coada mult scurtată La urechi are-agăţaţi Doi cercei catifelaţi ! (râsul) Călător ce merge-agale Numai pe unde e vale ! (râul) Care casă zburătoare Se ridică pân-la soare ? (racheta) Foarfeci are, Nu croieşte, Cine-l ştie Îl ghiceşte ! (racul) Am o cutie Ca o colivie Şi cântă la nebunie. (radioul)

Cred că macu-i place tare Zilnic cere-n gura mare După atâta mac-mac-mac Pleacă să înoate-n lac. (raţa) Toată ziua stă pe lac Şi ne cere mereu... mac ! (raţa) Nu e cerb, dar ţi se pare, Când îl vezi din depărtare ! (renul) Mai mare ca o alună, Roşie, albă, bună, După ce-a-mplinit o lună ! (ridichea de lună) Burduhos, voinic şi gras, Are-un corn înfipt în nas ! (rinocerul) Spre stânga de-i suceşti nasul, El îndată-ţi umple vasul ! (robinetul) Mere roşii, mari şi creţe Sunt proptite între beţe. (roşiile sau tomatele) Dis de dimineaţă-n zori Varsă lacrimi peste flori Soarele s-a ridicat Şi pe loc el le-a uscat. (roua) Cine poate mânca fierul Fără să-şi rupă dinţii ? (rugina) Face fructele negre Gheare are, Verde este, Şi-n pădure el trăieşte. (rugul de mure)

Dacă-l uzi, el face spumă Şi-ţi alunecă din mână ! (săpunul) Ce lucru poate să ţină: Zahăr, grâu, mălai, făină ? (sacul) Un flăcău bogat în spini Cu flori albe în ciorchini ! (salcâmul) O bătrână supărată Peste ape aplecată ! (salcia) Când nu e zăpadă Doarme în ogradă, Dar când ninge-afară Cu copiii zboară. (sania) Iarna fuge, Vara zace. (sania) Mergi cu ea, dar roate n-are Nu e tren, dar şine are Iarna bucurii aduce, Sus o urci ,şi-n jos te duce... (sania) Iat-o nu-i Dacă nu-i Nici eu n-o spui. (scânteia) Două beţe, opt surcele, Te cobori şi urci pe ele ! (scara) Am picioare dar nu merg, Oboseala o-nţeleg. (scaunul)

Cin' se află-n orice casă Stă cu oaspeţii la masă ? (scaunul) E puternic cât se poate, Pe oricine ţine-n spate ! (scaunul) Sus copaie, Jos copaie, La mijloc carne de oaie ! (scoica) Tipsie peste tipsie, La mijloc e carne vie. (scoica) Câmpul alb, oile negre Cin-le vede nu le crede, Cin-le paşte le cunoaşte. (scrisul) Am o lună cu mâner, Am furat-o de pe cer; Străluce ca o văpaie Şi mănâncă numai paie. (secera) Lună nouă-n păr bălai, Ai grijă să nu te tai ! (secera) Pâlnii multe înşirate, Purtate pe două roate ! (semănătoarea) Cu trei ochi În trei culori E atent la trecători Şi-ţi arată Fără grai Când să treci Şi când să stai. (semaforul) Felinar cu trei culori

Îndrumă pe trecători. (semaforul) În colţ de stradă Trei ochi iscoadă. (semaforul) Ce-i roşu, măr nu-i; Creşte-n pământ, ceapă nu-i ? (sfecla) O ridiche albă, dulce, La fabrică dac-o duce, O dezbracă de cojoace Şi în zahăr o preface ! (sfecla-de-zahăr) Un castron cu găurele Trece făina prin ele ! (Sita) Roată uscată, Cu păr ferecată, În cui acăţată. (sita) Sus piei, Jos piei, La mijloc boabe de mei. (smochina) Sus piele, Jos piele, În mijloc mălai cu miere. (smochina) Când apare el pe cer, Stelele s-ascund şi pier ! (soarele) De pe cer o sită mare Cerne pe pământ dogoare ! (soarele) Albă şi suleimenită Când urâtă, când iubită;

Vara nu vor să mă vadă, Iarna toţi mă-nbrăţişează. (soba) Iar na toţi grămadă La tine venim, Vara dacă vine, De tine fugim. (soba) Mănâncă toată ziua Şi tot flămândă rămâne. (soba) La înfăţişare-i slut, Este orb şi surd şi mut, Roade tot pe dedesubt ! (sobolul) Pe luncă şi prin zăvoaie Scoate moşul muşuroaie ! (sobolul) Mărgeluşe pe vergele Socoteşti ce vrei cu ele. (socotitoarea) Zece sârme ordonate Cu câte zece bile colorate. Fiecare copil ştie Că asta nu-i jucărie ! (socotitoarea) Ce e dulce şi mai dulce, Îl alungi şi nu se duce ? (somnul) Am două surori gemene Ce dorm în picioare. (sprâncenele) Dintre vârfuri verzi de săbii Ies liliachii corăbii ! (stânjeneii) Cum numiţi chipul sculptat

Pe un soclu aşezat ? (statuia sau monumentul) Cin’ se urcă pe catarg Ca să fluture în larg ? (steagul sau drapelul) Cine-i gros Şi scorţos Şi aruncă ceşti pe jos ? (stejarul) Cuie mici cu măciulie Strălucesc pe cer o mie, Dar când iese soarele Fug de-şi rup picioarele. (stelele) Este sprinten şi bălţat Dă năvală iarna-n sat ! (sticletele) Ţin cerneala-n rezervor Ca să poţi scrie uşor. (stiloul) Am o cofă grasă, grasă Strecoară apa prin plasă ! (strecurătoarea) Ciucur verde sau roşcat Pe arac stă agăţat, Cine este ? L-aţi aflat ? (strugurele) Soarele o coace, Mâna o rupe; Piciorul o calcă, Gura o bea. (strugurele) Parcă-i un curcan golaş Şi fricos şi uriaş ! (struţul) Trupu-i este ţeavă-naltă,

Creşte numai unde-i baltă; Iar în vârf are un spic Ca o coadă de pisic ! (stuful) Seamănă cu un vapor Şi merge tot cu motor Dar când pleacă-n depărtare El se lasă încet în mare. Şi străbate calea toată Făcând drumul pe sub apă. (submarinul) Nu-i fierbinte, Dar usucă. (sugativa) Mi se spune fracţie Şi-n orice situaţie Am numărătorul Mai mare ca numitorul. Cum mă numesc, ştiţi voi oare ? Nota 10 la-ntrebare. Răspunsul ce notă are ? (supraunitară) Câte stele lucitoare Strălucesc în Carul Mare ? (şapte) Are solzi şi nu e peşte Şi când merge, se târăşte ! (şarpele) Cureluşă rece, unsă Sub pământ şade ascunsă, Iar atunci când iese afară De-o priveşti te înfioară ! (şarpele) Cureluşă unsă, Printre flori ascunsă ! (şarpele) De pe coadă l-ai călcat Se descolăceşte îndată

Şi venin ai căpătat. (şarpele) Câte, câte mici picioare Harnica albină are ? (şase) Ce-i mai înalt decât calul Şi mai mic decât porcul ? (şaua) Veghează-n două picioare Ca să vadă-n depărtare ! (şoarecele de câmp) Cureluşă verde Prin iarbă se pierde. (şopârla) E un şarpe cu picioare, Să-mi ghiceşti ce nume are ! (şopârla) Mic, cu inima haină, Roade sacul de făină ! (şoricelul) O cetate minunată Stă cu poarta descuiată, Dar nu poţi în ea păşi Dacă nu ştii a citi. Are-n ea comori potop Oricât iau nu scade-un strop. (ştiinţa) Cu cămaşa foi şi cline, Cămările toate pline, Toamna sunt de recoltat Şi hambarele de ocupat. (ştiuletele) Rotocol, rotocol, Pe-arătură dă ocol; Bolovanii îi striveşte, Şi pământu-l netezeşte ! (tăvălugul)

E un ţap ce nu mănâncă, Dar grozav muşcă din stâncă. (târnăcopul) Ce copac stufos şi-nalt Înfloreşte-n luna mai Şi dă floare pentru ceai ? Cine este, l-aţi aflat ? (teiul) O cutie cu fereastră Joacă teatru-n casa noastră ! (televizorul) Un melc mare de oţel Batem ouăle cu el ! (telul) Am o copilă: Când îi dau mâncare plânge, Când nu-i dau, tace. (tigaia) Nu-i pisică, nici motan E vărgat şi roşcovan ! (tigrul) De plic se lipeşte Ţara ocoleşte. (timbrul) Ce trece pe dinaintea ochilor Şi nu-l poţi vedea ? (timpul) Trece nevăzut, Re pede de necrezut, Nu fuge, nu sare, Rost mare în lume are. (timpul) Cine-aduce ploi mărunte, Şi nespus de multe fructe ? (toamna)

Toată ziua: cioca - cioca; Vine seara boca - boca. (toporul) E făcut de muncitori Şi trăieşte pe ogor; Toată ziua el munceşte, Urlă de te-nnebuneşte. (tractorul) Nu e puşcă, dar pocneşte Nu e porc,dar scormoneşte Trece mândru prin câmpii Şi în urmă-i curg felii. (tractorul) Umblă ursul pe ogor Şi mormăie îngrozitor ! (tractorul) Nu e tren, nu e maşină Dar aleargă tot pe şine Şi te duce când îl iei Tot oraşul dacă vrei. (tramvaiul) O căruţă fără cai Merge bine, dar pe şine Şi se numeşte... tr___i ! (tramvaiul) Care floare Are gheare Şi parfumul cel mai tare ? (trandafirul) Tricicleta lui Andrei Câte roţi învârte ? (trei) Dacă numitoru-i 2, Iar numărătorul 3, Spuneţi-mi ce fracţie sunt, Că vă dau pe loc un punct ! (trei supra doi)

Am o trăsură mare, La vale fuge tare, La şes înnebuneşte La deal gâfâieşte. (trenul) Şir de camere pe roate Fuge pe şine cât poate ! (trenul) Un balaur mult de fier Aleargă pe multe roate S-arunce pe şantier Mărfuri multe, de departe ! (trenul) U, u, u şi plec acum Cu vagoane merg la drum; Fug pe şine, stau în gară Şi te duc întreaga ţară... (trenul) Urlă lupul la hotară Şi s-aude-n altă ţară. (tunetul) Nu vorbesc şi nu am viaţă Dar fac zgomot de te-ngheaţă; Stau de pază la hotară, Vărs prin gură foc şi pară. (tunul) Are dânsul şi picioare Dar e-obişnuit să zboare; Ţin, ţin, ţin şi pişcătura... Cine-i obrăznicătura ? (Ţânţarul) Slăbănog ca şi o scamă, Unde pişcă, lasă rană ! (ţânţarul) Sunt mititel şi drăcuşor Şi mă hrănesc cu sânge de om. (Ţânţarul)

Ce are barbă Şi totuşi nu e bărbat ? (ţapul) Merge ţanţoş, îngâmfat, Încrezut că e bărbat. La bufet, când lumea-l cere, Ospătaru-l dă cu bere ! (ţapul) Gâlgăuţ-gâlgăuţ, Ţuşti cu tine-n pârăuţ ! (ulciorul) Ce stă în umezeală Şi nu se udă ? (uleiul) Gheară-n cioc, gheară-n picioare Dă prăpăd prin zburătoare ! (uliul) Ce merge pe apă şi nu se udă ? (umbra) Cin’ se ţine de oricine Numa-n zilele senine ? (umbra) Fug de tine Şi tu musai după mine. (umbra) Formă de ciupercă are Şi de ploaie ne apără. (umbrela) Roaba care-o împingi întruna Câte roţi ea are ? (una) Cârligel legat cu sfoară Prinde peşti şi-i scoate-afară ! (undiţa) Ineluş rupt

Scoate peştii de pe fund. (undiţa) În cojoc întors pe dos Mormăind morocănos, Umblă pustnic prin pădure După miere, după mure. (ursul) Umblă moşul prin pădure După zmeură şi mure ! (ursul) Vara umblu după miere, Iarna dorm să prind putere. (ursul) Vine moşul pe cărare, Cu cojocul în spinare. (ursul) Alb, greoi, cu părul fin, Seamănă cu Moş Martin ! (ursul polar) Iarna-şi vâră nasu-n blană Şi din unghii îşi sug hrană Iar vara, sus pe munţi, Zmeură culeg desculţi. (urşii) Ce buruiană când o atingi Îţi face numai băşici ? (urzica) Ce bur uiană O poate cunoaşte şi orbul ? (urzica) Eu la orice casă Sunt slugă aleasă. Eu pe orişicine Întâmpin când vine; Când pleacă afară, Eu îl petrec iară. (uşa)

Gazdă bună şi aleasă E la orişicine-n casă; Ea primeşte pe oricine Şi când pleacă şi când vine ! (uşa) Şi afară şi în casă, Ghici ce e ? (uşa) La margine de oraş Am un stup care-i fruntaş, Iar albinele din el Fac miere din oţel. (uzina) Am aici, sub deal, un zmeu, Care fumegă mereu. Şi cu limba opărită Mestecă fontă topită. (uzina siderurgică) Care forţă pribegită Apa mării o agită ? (vântul) Ce zboară pe sus Şi nu-l vezi ? (vântul) Cine trece pe la poartă, Şi câinii nu îl latră ? (vântul) Ea este bună la toate, Ne dă carne, ne dă lapte, Iar viţei mititei Se numesc copiii ei. (vaca) Trei surori, poţi să zici Una mare, două mici Vin în fiecare an Şi pun lacăt la ghiozdan. (vacanţele)

Care casă plutitoare Peste mări e călătoare ? (vaporul) Şi pe fluvii şi pe mare Duce lumea în spinare ! (vaporul) Şade mândra-ntr-un picior, Lăudându-se oricui Că ea poartă-n al ei spate Cămăşi albe şi verzui ! (varza) Trupul, capul mi-e totuna, P-un picior stau totdeauna; Cămăşi am nenumărate Şi le port toate-mbrăcate. (varza) O fetiţă Cu cofiţă, Ea poate mereu să ţină Flori aduse din grădină ! (vaza de flori) Viaţă n-are, braţe n-are Ţine florile-n păstrare ! (vaza de flori) O sportivă cu renume Umblă-n pomi după alune. (veveriţa) Ronţăie nuci şi alune Sare graţioasă Coada-i e stufoasă – De-o ghiceşti, îndată spune ! (veveriţa) Ţuş ghiduş, coadă roşcată Peste cetini aruncată. (veveriţa) De ce-o lungeşti,

De ce mai scur tă-o faci. (viaţa) Moşuleţul cel voinic Se-nfăşoară-n borangic ! (viermele de mătase) Pare-albină, dar nu prea, Fiindcă-i leneşă şi rea ! (viespea) La mesele cele alese Nu lipsesc, Şi fac poznele adese Celor ce mă prisosesc. (vinul) Urlu şi mă învârtesc Pe drumeţi îi îngrozesc. (viscolul) Ce se leagă cu gura Şi nu se dezleagă cu mâna ? (vorba) Dacă-i dulce, mult aduce, Dacă-i rea, fug toţi de ea. (vorba) Lacomă, gălăgioasă Ţopăie pe lângă casă ! (vrabia) Fuge fără de picioare De n-o prinzi Nici de-a călare. (vremea) Ce movilă e grozavă, Că aruncă-n ceruri lavă ? (vulcanul) Are-o coadă înfoiată, Hoaţă este şi şireată Dar e vai de coada ei Când dă peste ea grivei.

(vulpea) Coada ei este stufoasă Dar de găini nu se lasă. (vulpea) Cumetriţa cea şireată Vine-adesea prin vecini Şi-amatoare se arată De a “cumpăra” găini. (vulpea) Roşcovana cea isteaţă Umblă pe la cotineaţă. (vulpea) Poţi să-l faci că-i sănătos Chiar de stai cu capu-n jos E un sport mai de folos. (yoga) Laptele gerului, Sub streaşina cerului. (zăpada) Moale, albă şi pufoasă, Pentru câmp e haină groasă. (zăpada) Nu-i făină, dar se cerne; Nu-i covor, dar se aşterne. (zăpada) Cu coamă şi trup vărgat Pare un căluţ ciudat. Cine este, l-aţi aflat ? (zebra) Degetele, buni frăţâni Câte-s la-amândouă mâini ? (zece) Cine-mi spune dintr-o dată Câte colţuri are-o roată ? (zero)

Am un prieten priceput De toată lumea ştiut; Îmi dă sfaturi şi îmi spune Tot ce se petrece-n lume. (ziarul) Am o cloşcă, C-o aripă neagră şi una albă. Cu cea neagră îşi adună puii, Cu cea albă îi împrăştie. (Ziua şi noaptea) Două fete-mi poartă salbă Una-i neagră, alta-i albă. Ne-ncetat se tot alungă Şi nu pot să se ajungă. (Ziua şi noaptea) Sunt două surori în lume, Neasemenea la nume: Una-i albă, luminată, Ş-alta neagră-ntunecată; Se gonesc prin lumea lungă, Şi nu pot să se ajungă. (ziua şi noaptea) Vaca neagră intră-n sat, Toată lumea s-a culcat; Vaca albă când soseşte, Toată lumea se trezeşte. (ziua şi noaptea) Nu-i băiat ca să nu-l ştie. Făurit e din hârtie, Vânt puternic vrea şi sfoară Şi-atunci zbârnâie şi zboară. (zmeul) Nu-i pasăre şi totuşi zboară Dacă-l ţii bine de sfoară. (zmeul) Pâlnii roşii şi albastre Stau pe gardurile noastre ! (zorelele)