CULTURA ŢĂRILOR ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XIV-LEAMIJLOCUL SECOLULUI AL XVI-LEA

Premise generale ale dezvoltării culturii medievale româneşti. Cultura medievală este un fenomen specific, foarte diferit de conceptul contemporan asupra culturii. Multe noţiuni pe care astăzi le considerăm indispensabile procesului cultural (creativitatea, originalitatea, domenii ştiinţifice sau artistice distincte, sacrul şi profanul, dreptul de autor, ş.a.) au o aplicaţie foarte convenţională şi adesea un conţinut total diferit când le raportăm la cultura medievală. Societatea medievală prezenta o lume pentru care adevărul este ceva deja existent, conceput şi absolut întruchipat în concepţia creştină despre lume. Acest adevăr şi-a găsit expresie în toate manifestările culturale medievale. Din această cauză vorbim despre sincretismul medieval (stare de contopire), care nu ne permite întotdeauna să desluşim clar ştiinţa, teologia, filozofia, literatura cultivată, etc. una de alta. Creştinismul le face ca să fie permanent una în alta ca un tot întreg. În spaţiul românesc în evul mediu timpuriu procesul cultural a evoluat la două niveluri, aflate în interacţiune: cultura populară şi cultura elevată (elitară). Aceste două niveluri, în cazul evului mediu românesc nu apar concomitent. Pe fundalul culturii populare, indispensabilă existenţei poporului, cultura elevată îşi face apariţia în funcţie de existenţa mai multor factori. În primul rând apariţia ei depinde de un anumit nivel de dezvoltare a vieţii social-politice, în rândul doi, ţinând cont de specificul culturii medievale, în care religia deţine o poziţie determinantă, e necesară stabilirea unei organizaţii bisericeşti. Astfel se formează o elită politică şi spirituală, care pe de o parte solicită, iar pe de altă parte este capabilă să asigure o activitate culturală la un nivel aulic (rafinat). De asemenea, se creează condiţii favorabile pentru integrarea într-un spaţiu cultural mai larg, fapt ce contribuie la accelerarea proceselor culturale prin contactele cu modelele culturale mai avansate. Aflându-se la răscrucea marilor spaţii culturale al Occidentului şi Orientului european cultura medievală românească a cunoscut şi numeroase sinteze datorate asimilării şi adoptării prin intermediul propriilor valori a influenţelor provenite din aceste spaţii. Aceasta i-a acordat un caracter original în complexul cultural Sud-Est european. Cultura românească In secolul al XlV-lea. Epoca de geneză şi constituire a statelor medievale româneşti, ne permite, deja să întrevedem şi începuturile unei culturi scrise, în primul rând, menţionăm

cu mult înaintea întemeierii principatelor (probabil din sec. şi a cultului creştin de confesiune ortodoxă. avea să anunţe opţiunea pentru modelul cultural bizantin. Acest fapt permite continuarea unor activităţi constructive religioase în mediul românesc. Biserica Sf. Devine o limbă oficială a cancelariilor domneşti. Cu totul excepţional este şi decorul pictural din interiorul bisericii efectuat de . la Sud de Carpaţi. se explică prin specificul condiţiilor concret istorice ale etnogenezei poporului român. care s-a desfăşurat în izolare de latinitatea occidentală şi lumea elenă din Bizanţ. determinate de situaţia lor politică.intensificarea circulaţiei de manuscrise. De la începutul secolului aici apar câteva importante ansambluri de pictură la unele ctitorii româneşti mai vechi: Sfânta Măria Orlea (1311). reflectă ambiţiile unei statalităţi în ascensiune. prezentă în cultura medievală românească în versiunea "medio-bulgară.Basarab I. Un impuls substanţial în dezvoltarea vieţii monahale. se evidenţiază un clar ataşament faţă de valorile cultural-artistice bizantino-balcanice. s-a răspândit la Nord de Dunăre. care desfăşoară o intensă activitate ctitoricească. respectiv unguri şi slavi. apoi turceşti. Pe fundalul unei expansiuni tot mai accentuate a stilurilor occidentale şi în special a celui gotic în Transilvania. edificată către 1350 în cele mai perfecte tradiţii constantinopolitane. Pe plan artistic secolul al XlV-lea prezintă variante distincte în diverse zone istorice ale spaţiului românesc. redactate în slava veche. Transilvania. Cu certitudine îi sunt atribuite întemeierea mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Faptul că anume slava veche a devenit limba culturii medievale româneşti. X). Însăşi primul act ctitoricesc al întemeietorului statului . Nicolae Domnesc de la Argeş. De numele său este legat şi primul manuscris datat. păstrează totuşi anumite autonomii locale. Această limbă. cu care stăpânitorii se împacă din cauza pericolului unor invazii tătare. în contrast. este datorat cărturarului călugăr Nicodim. fiind despărţit prin teritorii ocupate de migratori. aflată sub dominaţia 'maghiară. care în evul mediu a avut importante dimensiuni culturale. Strei-Sîngeorgiu (1313). Ucenici săi au extins activitatea ctitoricească şi cărturărească în Moldova şi Transilvania. plani-metric (prezentând "crucea greacă înscrisă"). odată cu întemeierea principatului Ţării Româneşti. venit împreună cu ucenicii săi din Serbia în Ţara Românească. precumpănitor cu caracter religios. executat în spaţiul românesc (Tetraevanghelul din 1404/05).

Tânărul stat ortodox. de o ameninţare externă mereu în creştere ce va aduce la instaurarea suzeranităţii otomane. în acest program se înscriu renumitele cetăţi de la Neamţ şi Suceava. Tipul de biserici mănăstireşti. Aceste împrejurări au acordat o amprentă specifică evoluţiei arhitecturii medievale din Moldova. se află distanţat de acele centre culturale de la Sud de Dunăre. se va contura. Treime din Şiret. a lui Nicodim din Tismana. planul lor trădând influenţe venite din zona de câmpie a ţinuturilor baltice. întreprins de acelaşi voievod. La Est de Carpaţi. va rămâne ataşată tradiţiilor balcanice. domnii de scurtă durată. în acelaşi timp. care s-a făcut drum la Nord de Dunăre odată cu ctitoriile. semnalate deja. După o expresie celebră.din mediul Constantinopolului şi a şcolii sârbeşti. Ca . Ţara Românească a străbătut un secol plin de tulburări interne. Moldova va cunoaşte pe fundamentul unei culturi ortodoxe o capacitate de asimilare a unor elemente stilistice. Cultura românească în secolul al XV-lea.biserica mare a mănăstirii Cozia. Ţara Românească. având legături mai statornice cu centrele cultural-ecleziastice de la Sud de Dunăre. Acest secol a adus Ţărilor Române un destin politic diferit.regalităţile polonă şi maghiară. în noul principat Moldova. în special în arhitectură. Este remarca'bil efortul de asigurare a potenţialului defensiv al ţării. se va transpune într-o adevărată capodoperă din vremea lui Mircea ce! Bătrân . de sinteză. Opera lor se alătură celor mai bune realizări din epoca de înflorire a stilului bizantin paleolog. provenite din civilizaţia catolică. înălţată de Petru I Muşat.zugravi. Biserica Sf. pe plan artistic. Evoluţia arhitecturii din Ţara Românească n-a urmat însă modelul de la Argeş. care denotă formaţiuni distincte . o situaţie întrucâtva diferită de cea pe care am întâlnit-o în alte provincii româneşti. în Transilvania. Către sfârşitul secolului al XlV-lea se conturează perspectivele de evoluţie a culturii medievale româneşti. Nicolae din Rădăuţi probabil ridicată pe timpul lui Bogdan I. "în Moldova bisericile ortodoxe au fost ridicate de mâini gotice". Astfel. reflectă o nouă treaptă în raporturile între stilurile occidentale şi tradiţiile bizantino-balcanice. biserica Sf. fapt ce s-a răsfrânt nemijlocit şi asupra realizărilor culturale. fiind cuprins de la Nord şi Vest de două mari puteri catolice . care au alimentat acţiunile culturale în Ţara Românească. întruneşte deopotrivă elernente structurale şi decorative de factură romanică şi gotică. fapt ce va da naştere unor soluţii originale. de plan triconc. unde tradiţiile bizantino-slave mai continuă să alimenteze viaţa spirituală a populaţiei româneşti. totuşi tendinţa generală este cea de integrare în aria cultural-artistică a Europei catolice.

Transilvania. loan cel Nou. Cultura scrisă. Aceasta a făcut posibile performanţele remarcabile aproape în toate domeniile de activitate cultural-artistică medievală. presupus autor al Vieţii Sf. se înregistrează o activitate rodnică a scrip-toriilor (şcolilor de caligrafi) mănăstireşti şi în primul rând a celei de la Neamţ. La multe din mănăstirile moldoveneşti s-au acumulat bogate biblioteci. Pagina cea mai originală în literatura medievală românească. istorice ş. a cunoscut. Pe prim plan în această privinţă s-a situat Moldova. care de asemenea iese pe avanscena luptei antiotomane şi n-a evitat tensiuni politice şi sociale. unde încă din perioada domniei lui Alexandru cel Bun. totuşi începutul cronografiei este opera epocii lui Ştefan cel Mare. în limitele căruia predomină stilul gotic. La aceste adevărate focare de cultură medievală au fost transcrise numeroase manuscrise religioase. în majoritate risipite cu timpul.a.o eclipsă a activităţii culturale. unul din sfinţii patroni ai Moldovei. mai ales în timpul domniei lui Matei Corvin. Aceasta a însemnat o continuitate a activităţii cultural-artistice. Deşi unele înregistrări cu caracter istoric au apărut probabil mai timpuriu. şi o înflorire a oraşelor. cunoaşte o diversificare a genurilor şi o extindere considerabilă. începuturile acestei activităţi sunt legate de ucenicii lui Nicodim din Tismana şi de cărturarul bulgar Grigorie Ţamblac. juridice. . în slava veche. susţinute de regalitate. totuşi. în contrast absolut. Moldova trece printr-o epocă de glorie atât în plan militar-politic cât şi cultural. o prezintă cronicile.rezultat .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful