Suduri EC

COMENTARII PRIVIND ALCĂTUIREA ŞI CALCULUL ÎMBINĂRILOR SUDATE ÎN CONFORMITATE CU NORMELE EUROPENE

Liviu GĂDEANU(1), Radu BĂNCILĂ(2), Edward PETZEK(2) (1) CCTFA - Filiala Timişoara a Academiei Române (2) Universitatea „Politehnica“ Timişoara, Facultatea de Construcţii şi Arhitectură

Rezumat Lucrarea trece în revistă evoluţia unor aspecte privind alcătuirea şi calculul îmbinărilor sudate în conformitate cu prevederile EC3 – 1 – 8 (cap. 4 îmbinări sudate; Final draf (December 2001), în comparaţie cu STAS 10108/0 – 78 şi evidenţiază schimbările survenite. Cuvinte cheie: Îmbinare, sudură, eforturi, tensiuni, suduri în adâncime, suduri de colţ. 1. Introducere Deşi descoperită la sfârşitul secolului al XIX-lea, sudura a început să fie folosită în practică, ca mijloc de îmbinare a construcţiilor metalice, abia spre mijlocul secolului XX. Ca urmare a faptului că ea s-a aplicat iniţial oţelurilor şi soluţiilor constructive specifice construcţiilor nituite, la scurt timp au apărut unele deficiente în exploatare, printre care o serie de fisuri şi chiar cedări, cum a fost cazul mai multor poduri metalice construite înaintea celui de al doilea război mondial în Germania. Pentru elucidarea problemelor apărute s-au efectuat o serie de cercetări care au scos în evidenţă anumite particularităţi specifice acestui mod de îmbinare, printre care: • existenţa şi importanta proprietăţii de sudabilitate a materialului pieselor îmbinate, • existenţa zonei de influenţă termică (ZIT) şi sensibilitatea acesteia la fisurare, • importanţa executării corecte a sudurilor, • necesitatea folosirii unor soluţii constructive specifice îmbinărilor sudate, care să evite pe cât posibil concentratorii de tensiuni, • necesitatea elaborării unor mărci de oţeluri sudabile pentru construcţii, rezistente la fragilitate la temperaturi scăzute şi având caracteristici mecanice cât mai ridicate. Aceste particularităţi au fost rezolvate pe parcurs, astfel încât, în prezent, sudura constituie practic, aproape în exclusivitate mijlocul de realizare a îmbinărilor metalice nedemontabile. 2. Alcătuirea şi calculul îmbinărilor sudate după STAS 10108/0-78 În literatura româneasca de specialitate, inclusiv standarde şi normative, îmbinările sudate sunt clasificate atât din punctul de vedere al poziţiei sudorului faţă de îmbinare, cât şi din punctul de vedere al modului de aşezare a pieselor sudate una faţă de alta, inclusiv al modului de prelucrare a muchiilor, când grosimea pieselor îmbinate depăşeşte 8-10mm.

133

realizate cu suduri de colţ şi 3. ale cărui valori sunt precizate în tabelul 1.8R R 0.8 0. îmbinări în T sau în cruce.|| - 1 1 0. grosimea lor fiind considerată egală cu grosimea celei mai subţiri piese din îmbinările cap la cap. 2. respectiv τs ≤ R s = γR . principalele îmbinări sudate pot fi: 1. În lucrarea de faţă aceşti termeni au fost înlocuiţi cu cel de sudură.6R R a = tmin a întindere N σs = ≤ Rs i i As forfecare T τs = ≤ Rs f As cu raze X sau γ cu automat semiautomat mijloace obişnuite manual automat . pentru materialul rezultat din topirea şi combinarea materialului de adaos (vergea sau sârmă) şi marginile pieselor sudate. în literatura noastră de specialitate sunt folosiţi termenii de: „cusătură de sudură“ sau cordon de sudură“. fie prin suduri în adâncime. De asemenea. respectiv cu grosimea minimă a pieselor din îmbinările în T. Sudurile în adâncime trebuie să fie complet pătrunse. îmbinări prin suprapunere. în funcţie de natura solicitării.8R t b×a As = (b − 2a) × a Ws = a ⋅ b2 6 134 .8 1 0. Tabelul 1 Tip îmbinare Tip sudură 1 CAP LA CAP. γ fiind un coeficient.|| . aşa cum de altfel este prevăzut şi în variantele în limba engleză şi franceză ale EC 3. ÎN T în adâncime t1 t2 Solicitare şi relaţii de calcul 2 compresiune N σs = ≤ Rs c c As Suduri executate 3 Controlul sudurilor 4 γ 5 R s = γR 6 cu automat semiautomat mijloace obişnuite manual automat semiautomat manual semiautomat manual .În funcţie de poziţia pieselor îmbinate. îmbinări cap la cap.6 1 R R 0. realizate cu suduri în adâncime. Standardul românesc STAS 10108/0-78 [1] prevede verificarea tensiunilor din suduri cu relaţii de forma: σs ≤ R s = γR . realizate fie prin suduri de colţ.|| - b a b-2a b t a=t încovoiere M σs = ≤ Rs inc Ws semiautomat manual cu mijloace obişnuite 0.

ls = ∑ lsi ÎN T de colţ întindere compresiune forfecare N τs = ≤ Rs As b 3mm ≤ a ≤ 0. ls = 2b 6 Aşa cum rezultă din tabelul 1 coeficientul γ şi în final rezistenţa de calcul a sudurilor.7 pentru sudurile de colţ.6 pentru suduri în adâncime solicitate la forfecare şi γ = 0. suduri în adâncime (Butt welds). dacă controlul sudurii se face cu mijloace neperfecţionate (ultrasunete.8 pentru întindere la suduri în adâncime. la suduri în adâncime controlate cu mijloace perfecţionate (radiografii cu raze γ sau roentgen). γ = 0. care pot fi continui sau întrerupte (intermittent fillet welds). 2.7R a 3mm ≤ a ≤ 0. suduri de colţ în găuri (Fillet welds all round).7 manual obişnuite încovoiere M τs = ≤ Rs Ws 0. 7 ⋅ t min Ws = 2 a ⋅ b2 . [4].).3 al EC 3-1-8 [3] se definesc următoarele tipuri de suduri (type of welds): 1. 7 ⋅ t min b2 ls2 ls2 As = 2 ⋅ a ⋅ b t automat cu semiautomat mijloace 0. 3.1 PRIN SUPRAPUNERE de colţ a 2 3 4 5 6 t1 ls1 întindere compresiune N τs = ≤ Rs As a t2 automat cu semiautomat mijloace 0.7 manual obişnuite 0.7R b1 As = ∑ a ⋅ lsi . 3. 135 t . etc. modul de solicitare al sudurii (γ = 1 pentru compresiune. trebuie precizat faptul că ea nu se regăseşte în EC 3 [2]. lichide penetrante. depinde de rezistenţa de calcul a materialului de sudat. la care se verifică doar tensiunile tangenţiale τ. de fapt suduri de colţ pe conturul unor găuri (decupări). respectiv întindere. suduri de colţ (Fillet welds). vizual. practicate în una din piesele suprapuse. γ = 0. În §4. Alcătuirea îmbinărilor sudate după EC 3-1-8 Referitor la clasificarea îmbinărilor sudate menţionată în paragraful 1.

La capetele pieselor se obligatoriu suduri bilaterale. suduri în găuri umplute (Plug welds) şi 5. se consideră ca suduri în adâncime cu pătrundere parţială α > 120°. 25b sau 200 mm 136 . în unghi a a a a ls = ∑ lsi + întoarceri (pt. limitări. EC 3 mai prevede suduri de colţ cu pătrundere adânca. În categoria sudurilor de colţ sunt încadrate toate sudurile dintre piesele care fac între ele un unghi α cuprins între 60° şi 120° (tabelul 2). continui α Caracteristici. În afară de sudurile de colţ obişnuite. în unghi folosesc max L we ≥ 0. a căror grosime depinde de tehnologia şi utilajul de execuţie şi se verifică obligatoriu prin probe preliminare. întrerupte 1 2 Nu se folosesc în medii corosive. 75b si 0. rezistenţa lor se determină prin încercări [7] Se impune întoarcerea sudurilor la capete cu 2a şi notarea pe desene 60°≤α≤120° în T. în T. 7 ⋅ t min A w = ∑ a ⋅ leff a 0 2. a căror grosime a se consideră egală cu înălţimea triunghiului inscriptibil în secţiunea transversală a sudurii.11) [3] 3mm ≤ a ≤ 0. coborâtă de la rădăcina acesteia pe latura exterioară. suduri în lungul muchiilor rotunjite (Flare groove welds). condiţii 2 α < 60°. Tabelul 2 Tip îmbinare 0 Tipul sudurii 1 SUDURI DE COLŢ 1. ls = 150a a Pentru ls > 150a rezistenţa sudurii se reduce cu βLw (4.4. 75b1 min L1 ≤ 16t si 16t1 sau 200 mm min L 2 ≤ 12t sau 16t1 si 0. a = constant) min max ls = min(30 mm sau 6a).

Suduri în adâncime cu pătrundere parţială completate cu suduri de colţ t a = a nom1 + a nom2 ≥ t cnom ≤ t / 5 sau 3mm Aw = a ⋅ leff an om . d ≥ 4⋅ t Aw = a ⋅ leff 1 1 137 .2 an .Se utilizează şi în scopul prevenirii voalării sau distanţării pieselor imbinate. Suduri de colţ în găuri circulare sau alungite .Transmit doar forţe tăietoare. în unghi Posibilitatea realizării grosimii a se verifică prin probe preliminare. a şi ls se indică pe desene Aw = a ⋅ leff 4. Suduri de colţ continui t1 t2 Aw = a ⋅ ∑leff .7 ⋅ t min lmax ≤ 150a.0 3. 1-1 .1 om cnom 5. Suduri de colţ cu pătrundere adâncă 1 2 în T. Pentru ls > 150a rezistenta sudurii se reduce cu βLw prin suprapunere 6. 3mm ≤ a ≤ 0.

Nu se admit suduri în adâncime cu în “U” dublu pătrundere parţială întrerupte. Posibilitatea realizării grosimilor a se verifică prin probe preliminare. ≤ a > 16 mm 2 prin suprapunere d 138 d . a = t t pentru : t > 16 mm. Cu pătrundere parţială t cap la cap t în “V” dublu Pătrunderea materialului topit este mai mică decât grosimea materialului de bază t. Cu pătrundere completă 2 cap la cap t în “V” în “V” dublu în “U” a = t (t min ) A w = a ⋅ leff t în “U” dublu 2. în dublu semi „V” a a a a t t în T A w = ∑ a ⋅ leff a în semi „V" în „J" t t a=t în T în dublu semi „V" (K) în „J" dublu A w = a ⋅ leff t SUDURI ÎN GĂURI UMPLUTE t t t Transmit doar forţe tăietoare.0 1 SUDURI ÎN ADÂNCIME 1. Previn voalarea sau depărtarea pieselor d ≥ t + 8 mm pentru : t ≤ 16 mm.

cât prevede STAS 10108/0-78. cea în K este denumită în J dublu. pentru grosimea sudurilor de colţ a trebuie respectată condiţia: 3 mm ≤ a ≤ 0. O diferenţă semnificativă constă în acceptarea sudurilor în adâncime cu pătrundere parţială. Limitări ale dimensiunilor geometrice În privinţa dimensiunilor de calcul ale sudurilor. care în prezent permit pătrunderea semnificativă a sudurilor de colţ în materialul pieselor sudate. în loc de 40 mm. 4. De asemenea EC 3 prevede la îmbinările în T şi posibilitatea folosirii de suduri în adâncime cu pătrundere parţială. De exemplu. Când distribuţia tensiunilor în lungul sudurilor de colţ este influenţată semnificativ de rigiditatea elementelor sau a pieselor îmbinate. apar unele modificări în denumirea acestora. atât la îmbinări cap la cap. care trebuie să colaboreze în timpul proiectării referitor la posibilitatea realizării sudurilor de colţ cu pătrundere adâncă. respectiv în semi V dublu. A w = ∑ a ⋅ leff Acceptarea acestui tip de sudură intervine ca urmare a perfecţionării tehnologiilor de sudare. În privinţa sudurilor în adâncime cu pătrundere completă atât la îmbinările cap la cap cât şi la cele în T. dar păstrează prescripţia: lmin ≥ 6a. la care pătrunderea fiind mică. dacă are aceiaşi grosime a ca şi restul acesteia. întoarcere care se ia în considerare la calculul lungimii sudurii. după colţul pieselor suprapuse. respectiv a sudurilor în adâncime cu pătrundere parţială completate cu suduri de colţ. cât şi limitări diferite de acestea. Pentru lungimea minimă de sudură. în acelaşi plan.7 tmin (cerinţă existentă şi în STAS 10108/0-78) şi valori a verificate prin probe preliminare. completate cu suduri de colţ. se acceptă întoarcerea sudurilor. relaţie care nu constituie însă o problemă în cazul unor antreprize de construcţii. sudura în X este denumită în V dublu. Evident aici apare necesară relaţia directă proiectant – executant. În caz contrar.1. se menţine însă prevederea reducerii lungimii sudurii cu 2a. respectiv în J. care fac atât proiectarea de detaliu cât şi execuţia şi montajul confecţiilor metalice. astfel că este posibilă realizarea unor grosimi reale de sudură a. neuniformitatea acestei distribuţii se ia în 139 . De exemplu. Calculul îmbinărilor sudate după EC 3-1-8 4. în cazul sudurilor de colţ cu pătrundere adâncă. în EC3-1-8 sunt prevăzute atât limitări care sunt cuprinse şi în STAS 10108/0-78. a căror grosime se determină conform indicaţiilor din tabelul 2. ele fiind denumite în V dublu şi U dublu. cât şi la îmbinări în T.0 1 SUDURI ÎNTRE MUCHII ROTUNJITE 2 Grosimea a se ia conform figurii alăturate. EC 3 prevede doar 30 mm. aceasta nu este luată în considerare. În plus. EC 3 prevede acceptarea sudurilor de colţ cu grosime constantă pe toată lungimea lor. ne mai luând în considerare existenţa craterelor finale de la capetele sudurilor. iar cele în ½ V şi ½ U sunt denumite în semi V. dacă acest lucru poate fi realizat practic. mai mari decât cele considerate la sudurile de colţ obişnuite.

din efectul acţiunilor. iar când lungimea sudurilor depăşeşte 150 a. în cazul solicitării lor la încovoiere şi întindere (4.8 pentru S 235 şi 1. De asemenea EC 3-1-8 prevede restricţii speciale pentru folosirea sudurilor de colţ unilaterale şi a celor în adâncime cu pătrundere parţială unilaterală. N. care are valoarea 1. Rezistenţa de calculul a sudurilor de colţ Distribuţia tensiunilor pe aria de calcul a sudurii (Aw) se presupune uniformă. cu valori cuprinse între 0.0 pentru S 420 şi S 460. βw – este factorul de corelare. În cazuri contrare sunt specificaţi coeficienţi de reducere corespunzători.tensiuni tangenţiale paralele cu axa sudurii În mod convenţional tensiunile σ|| nu se iau în considerare la calculul sudurilor. 4. pot apare (figura 1): • σ⊥ . corespunzătoare tipului de îmbinare dat şi se verifică relaţiile (1). 140 .25.10) [3]. M sau NL. l a Figura 1 Pentru verificarea rezistenţei sudurilor de colţ EC 1993-1-8 / December 2001 prevede două metode: METODA 1: fu f si σ⊥ ≤ u (1) βw ⋅ γ M 2 γM2 unde: fu – este rezistenţa nominală de rupere la întindere a materialului celei mai slabe piese îmbinate. Observaţie: verificarea se bazează pe conceptul Huber – Misses de stabilire a tensiunii de comparaţie pentru materiale ductile. 12) [3].tensiuni tangenţiale perpendiculare pe axa sudurii • τ|| .tensiuni normale perpendiculare pe aria de calcul a sudurii Aw • σ|| . Pe aria de calcul a sudurii.considerare prin folosirea unei lungimi efective reduse: beff (4. respectiv ML. γM2 – coeficientul parţial de siguranţa.tensiuni normale paralele cu axa sudurii • τ⊥ . rezistenţa sudurii se reduce cu un factor βLw < 1 (4.2.11) [3]. pentru îmbinări sudate. 2 σ⊥ + 3(τ⊥ + τ2 ) ≤ Prin reducerea încărcărilor (efectului acţiunilor) în raport cu centrul ariei de calcul a sudurii se calculează tensiunile normale şi tangenţiale.

d = 3 ⋅βw ⋅ γ M 2 Observaţie: metoda alternativă a fost preluată şi de către norma germană DIN 18800/1993 [5].METODA 2 – numită metoda alternativă.Rd – este rezistenţa de calcul pe unitatea de lungime a sudurii de colţ Indiferent de orientarea sudurii. se admite că: Fw. precizată în relaţia (4) Aw – aria găurii în care este realizată sudura (circulară sau alungită).d – este rezistenţa de calcul la forfecare a sudurii. Rezistenţa de calculul a sudurilor în adâncime a) cu pătrundere completă Rezistenţa de calcul a sudurilor în adâncime cu pătrundere completă se ia egală cu rezistenţa de calcul a celei mai slabe piese îmbinate. este o metodă convenţională. în toate probele de tracţiune. calculul sudurilor se face reducând efectul acţiunilor (încărcărilor) în raport cu centrul de greutate al ariei de calcul a sudurii.Rd = f vw. Rezistenţa de calculul a sudurilor în găuri umplute Rezistenţa de calcul a sudurii unei găuri umplute se ia egală cu: Fw . 4.Ed ≤ Fw.4. Întrucât la sudurile în adâncime. care se determină din relaţia: fu (4) f vw.3.Rd (2) unde: Fw.d – este rezistenţa de calcul la forfecare a sudurii. aria de calcul a sudurii este egală cu aria secţiunii transversală a materialului de bază.Rd = f vw. Concluzii În conformitate cu norma românească STAS 10108/0-78. tensiuni care nu trebuie să depăşească rezistenţele de calcul ale sudurii (tabelul 1). 141 . verificată prin încercări experimentale.d ⋅ a (3) unde: fvw.d ⋅ A w unde fvw. o limită de curgere (fy) şi o rezistenţă la rupere (fu) mai mare sau egală cu cea a materialului de bază. cu condiţia ca sudura să fie făcută cu materiale de adaos care vor asigura. b) cu pătrundere parţială Se procedează ca şi la sudurile de colţ cu pătrundere adâncă. practic verificarea sudurii este identică cu cea a materialului de bază şi efectiv nu mai este necesară.Ed – este valoarea de calcul a efortului rezultant pe unitatea de lungime a sudurii de colţ Fw. c) cu pătrundere parţială completate cu suduri de colţ Se procedează ca şi la sudurile în adâncime cu pătrundere completă dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute în tabelul 2. exprimată prin următoarea relaţie: Fw. ca urmare a acceptării egalităţii rezistenţei de calcul a sudurii cu cea a materialului de bază. Grosimile de suduri cu pătrundere parţială a ce pot fi realizate efectiv se determină prin încercări preliminare. (5) 5. 4. La solicitări simple aceasta conduce la un singur tip de tensiuni (σ sau τ) pe această arie. Când nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în tabelul 2 se procedează ca la sudurile de colţ sau sudurile de colţ cu pătrundere adâncă.

Bucureşti 1998 DIN 18800/1993. Acest lucru implică determinarea componentelor perpendiculare (⊥) şi paralele (||) ale tensiunilor în raport cu această arie. December 2001. prevede în mod expres relaţii analitice de verificare a rezistenţei sudurilor doar pentru sudurile de colţ şi sudurile în găuri umplute. în curs de elaborare. determinarea tensiunilor cu relaţia (1) se face în raport cu aria de calcul a sudurii. European Committee for Standardisation. European [3]. fapt care complică calculul.. Calculul elementelor din oţel. (1) – (5) şi acceptă totodată două metode de verificare a sudurilor de colţ. * * * Committee for Standardisation. [5]. Bucureşti 1978. [1]. I. prEN 1990 Basis of structural design – Annex D. aşa cum prevede STAS 10108/0-78. că în metoda 1. * * * Eurocode 3: Design of steel structures.1.În cazul sudurilor de colţ se acceptă rabaterea ariei de calcul a sudurii în planul catetelor şi efectuarea verificării în raport cu aria rabătută. Verificarea prin calcul a [4].R.. Cod CR 3. February 1992. * * * [6]. R.1. * * * buildings.European Welding Engeneer. 2001. În cazul solicitărilor compuse se determină o tensiune echivalentă bazată pe conceptul Huber – Mises care are expresia: σech = σ2 + 3τ2 ≤ αR . Curs EWE . Aşa cum rezultă din cele prezentate în paragraful 4. ISIM – Timişoara. determinată de grosimea şi lungimea acesteia. [7]. Băncilă. iar R fiind rezistenţa de calcul a materialului de bază. Part 1-8: Design of joints. α având valoarea 1. * * * 142 . * * * elementelor de construcţii metalice şi a îmbinărilr acestora. Bibliografie STAS 10108/0-78.S. Normativ privind prescripţiile generale de proiectare. De menţionat în acest caz. Brussels. De asemenea este de remarcat faptul că rezistenţa de calcul a sudurilor se determină după EC 3 în funcţie de rezistenţa nominală de rupere la întindere a oţelului folosit în îmbinare fu şi nu în funcţie de limita de curgere a acestuia fy.01. Eurocode 3: Design of steel structures. Brussels. norma EC 3. Part 1-1: General rules and rules for [2].

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful