LOGISTICA “Controlează-ţi propriul destin dacă nu vrei ca el să fie controlat de alţii.

Fii stăpân pe soarta ta dacă nu vrei ca altcineva să devină stăpân pe ea” Jack Welch Director executiv General Electric - USA 1. Noţiunea de logistică În funcţie de aplicaţia dorită, noţiunea de logistică capătă diferite sensuri. Sensul clasic al noţiunii de logistică pe care îl dă lucrarea [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975] este că prin logistică se înţelege "minte care gândeşte întemeiat, raţional". Într-o altă lucrare [*, Dicţionarul explicativ al limbii române. Ed. Academiei, 1975], autorii definesc logistica, ca "acea ştiinţă a demonstraţiei a cărui obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte, conforme prin ordinea ideilor, cu organizarea logică a realităţii obiective". În sensul matematic "Prin logică matematică sau simbolică sau logistică (ca ştiinţă combinatorie) se înţelege ramura logicii care cercetează operatori logici şi care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetica sau lingvistică, iar prin logistică se înţelege logică matematică" [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975]. Sensul militar al noţiunii de logistică este: "...totalitatea măsurilor organizatorice şi de aprovizionare capabile să ducă o armată la victorie în confruntarea cu duşmanul " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991]. În lucrarea [*, Le Petit Larousse., Paris, 1974] se arată că prin logistică se înţelege „parte a artei militare care se ocupă cu aprovizionarea unei armate". Lucrarea [Cojocaru Gh., Logistica – trecut, prezent şi viitor. Revista „Sisteme logistice”, nr. 3-4, Bucureşti, 1991] consideră că "logistica este alcătuită din aprovizionare, transport, servicii de suport şi administrare". În aceeaşi lucrare se arată că prin logistică în sensul militar, se înţelege "arta practică de deplasare a armatelor, prin care se înţelege nu numai mecanismul transportului ci şi activitatea statului major, pregătirea administrativă, precum şi

1

cunoaşterea şi culegerea de informaţii ". În sens economic "logistica este ştiinţa coordonării, cu cheltuieli minime de timp a elementelor active şi pasive ale unei întreprinderi, în vederea îmbunătăţirii flexibilităţii şi capacităţii sale de adaptare la modificările perpetue ale condiţiilor cadru de funcţionare ale pieţii de desfacere. Prin elemente active se înţeleg - instalaţii, oameni, maşini, energie, informaţii folosite, iar prin elemente pasive - fluxuri de materiale, de materii prime şi energie care parcurg drumul, respectiv lanţul logistic, între diferiţi agenţi economici. Lanţul logistic, cuprinde totalitatea unităţilor şi activităţilor care se interpun între sursele de materii prime, materiale, subansambluri şi produse energetice, aprovizionate de către un agent economic şi vânzarea către consumatorul final al produsului finit. " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991]. Rolul unei întreprinderi antrenată într-un lanţ logistic se diferenţiază în funcţie de felul activităţii desfăşurate: "În cazul aprovizionării, ea trebuie să asigure o afluenţă optimă din punct de vedere sortimental, cantitativ şi temporal a celor necesare producţiei; în cazul desfacerii, ea trebuie să asigure o distribuţie promptă a produselor finite care acoperă întreaga piaţă. " Abordarea logistică a producţiei este dată de organizarea aprovizionării producţiei şi desfacerii în scopul realizării unei politici de fabricaţie, marketingmixt. Organizarea logistică a producţiei este dată de organizarea raţională a fiecărei etape de producţie, totul subordonat ideii existenţei unui management logistic asigurat de conducerea întreprinderii sau compartimentele specializate. În esenţă, logistica unei întreprinderi poate fi definită ca ansamblul de resurse materiale, şi umane, respectiv de activităţi specifice, care permit realizarea activităţilor în raport cu strategia aleasă şi condiţiile celui mai favorabil raport calitate/preţ (sau altfel spus, logistica reprezintă capacitatea de organizare şi realizare a fluxurilor de persoane sau de mărfuri pentru a obţine ceea ce se doreşte într-un timp şi spaţiu optime cu costuri minime). Asociaţia Franceză pentru logistică defineşte logistica mărfurilor ca fiind o activitate ce are drept scop punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei cantităţi dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere. 2

În particular, Logistica Firmei este, în viziunea statutului ARILOG (Asociaţia Româno-Italiană de Logistică şi Management)1): “totalitatea activităţilor organizatorice, de gestiune şi strategice care coexistă în cadrul companiilor, fluxul de materiale (şi de informaţii adiacente) de la originea lor, prin intermediul furnizorilor şi până la livrarea produselor finite către clienţi precum şi service-ul post-vânzare”. Logistica Firmei presupune, prin urmare, atât domeniul Gestiunii Materialelor (aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale, programarea producţiei), cât şi domeniul Distribuţiei Fizice (gestiunea produselor, a depozitelor şi a transporturilor, livrările la punctele de vânzare) dar şi domeniul Serviciilor pentru Clienţi. Alături de aceste aspecte, mai apar ca argumente de interes logistic: mediul extern societăţii, adică infrastructurile, viabilitatea acesteia, condiţiile socio-politice care ar putea favoriza dar şi împiedica libera circulaţie a mărfurilor şi/sau a persoanelor. Practic, termenul logistică a apărut în cursul anilor 1980 şi facea trimitere spre noţiuni ca stocare, manipulare, distribuţie, transport etc., de cele mai multe ori utilizate separat. Iniţial distribuţia fizică şi logistica au fost considerate sinonime, dar în timp termenul de logistică s-a diversificat, a devenit mult mai complex şi a necesitat revizuirea strategiilor. În 1948 Asociaţia Americană de Marketing considera distribuţia fizică ca fiind mişcarea bunurilor de la locul unde se produc la locul unde se consumă sau utilizează. Prima abordare teoretică a distribuţiei fizice a fost dată de Drucker care o definea ca fiind un alt mod de a denumi un proces de afaceri. Dupa Kotler distribuţia fizică include planificarea, implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale şi produse finite de la punctele de provenienţă ale acestora la cele de utilizare, astfel încât să fie satisfacute cerinţele clienţilor şi să se obţină profit. El defineşte distribuţia fizică ca fiind logistica de piaţă, pornind de la ideea că bunurile se află la producător şi se caută soluţii de punere acestora pe piaţă. Alţi specialişti în logistică nu au pus doar problema distribuţiei spre exterior, adică a bunurilor care se mişcă de la producător la clienţi, ci şi a distribuţiei spre interior, adică a bunurilor care se mişcă de la furnizor la producător. Logistica reprezintă astfel procesul de planificare, implementare şi control a fluxului şi a depozitării bunului de la locul de orgine la cel de consum, corespunzând cerinţelor clientului.

3

Asociaţia Americană pentru Logistică defineşte logistica ca fiind acea activitate ce are drept scop punerea la dispoziţia clientului a unei cantităţi dintr-un produs cu cel mai mic preţ, la locul şi momentul unde există cereri. Deci logistica este un ansamblu de activităţi derulate înaintea şi în timpul desfăşurării procesului de producţie, la care se adaugă distribuţia fizică. Acest flux fizic este însoţit de unul informaţional, în ambele sensuri, şi reprezintă de fapt cadrul de operare sau de funcţionare a logisticii. Principala asociaţie europeană înfiinţată în anul 1984, European Logistics Association (ELA), dă propria sa definiţie acestei activităţi: „Organizarea, planificarea, controlul şi realizarea fluxurilor de bunuri de la dezvoltare şi aprovizionare până la producţie şi distribuţia către clientul final, pentru a satisface cerinţele pieţei cu un cost minim şi cu un capital minim”. În concluzie, termenul de „Logistică” poate fi definit ca: „procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite (alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese) în interiorul firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă”. În timp ce savuraţi dimineaţa o ceaşcă de cafea sau citiţi un ziar, v-aţi gândit vreodată la drumurile parcurse de aceste produse înainte ca ele să ajungă în mâinile voastre? Atunci când pierdeţi trenul sau aşteptaţi pentru mult timp furnizarea unui serviciu care nu mai soseşte, vă întrebaţi, desigur, de ce se întâmplă aşa. Acestea sunt câteva exemple de Logistică care funcţionează şi de Logistică care nu funcţionează. Un economist indian, Amartya Sen, spune că: “Nu există penurie în lume. Singura problemă cu care ne confruntăm este aceea a Logisticii”. Continua americanul Heskett: “Un frigider nu este un frigider atunci când se află într-un depozit din Detroit, iar cererea este făcută la Houston”. Până la 30% din venituri sunt cheltuite astăzi de către întreprinzători pe logistică. În anumite domenii (branşe) chiar mai mult. De aceea un mare potenţial de economisire pentru întreprinzători se află în acest domeniu. Cu cât se coordonează mai eficient timpii, rutele de transport, cantităţile, locurile şi informaţiile cu atât mai mare va fi

4

Ruta potrivită. Apoi. Mediul concurenţial obligă tot mai mult întrepinderile să examineze. Michael Porter a folosit instrumentul valoric. care adaugă valoare produsului finit. dacă este privită ca o resursă strategică. care grupa cumpăratorii. activităţile pentru logistică pot fi rezumate la cuvintele: „Timpul potrivit. pentru optimizarea proceselor componente ale filierei logistice precum şi integrarea lor succesivă cu scopul de a le gestiona şi coordona într-un mod univoc şi unitar. într-o optică de logistică integrată şi întotdeauna orientată către Sistemul Naţional. interdependente. Producătorul. Abia după ce s-a realizat integrarea funcţiilor logistice în cadrul unei singure societăţi comerciale. ci problemele şi obiectivele Furnizorului. şi unele şi altele. Activităţile din teoria lanţului valoric sunt grupate în 2 categorii:  activităţi primare. pe activităţi distincte. Producătorului şi Clientului. Activităţi primare:  logistica internă sau spre interiorul întreprinderii. furnizorii. Este.eficienţa economică. integrare deosebit de necesară în vederea atingerii obiectivelor de eficienţă şi leadership. De aceea. În România. probleme care vor fi rezolvate. Logistica prin activităţile sale este vitală în crearea unui astfel de avantaj. iar în cea mai mare parte a cazurilor.  activităţi suport. “inelele care formează lanţul logistic” sunt administrate în mod izolat. Clientul. de asemenea. o condiţie esenţială pentru dezvoltarea şi creşterea întreprinderilor şi a întregului sistem economic al României. Locul potrivit. atât în cadrul societăţilor private cât şi în sectorul public. va trebui realizată o schimbare importantă de management: nu vor mai trebui sa existe problemele şi obiectivele Furnizorului sau ale Producătorului sau ale Clientului. să restructureze şi să redirecţioneze activităţile pentru a obţine avantajul competitiv. Din teoria lanţului valoric reiese rolul logisticii în activitatea întreprinderii. integrând şi funcţiile logistice ale celorlalţi protagonişti ai dezvoltării economice şi tehnologice: Furnizorul. Ea poate influenţa pozitiv cota de piaţă şi rentabilitatea întreprinderii. această funcţie a fost conştientizată relativ recent. Hotărârea corectă”. care include activităţile proprii puse în serviciul optimizării activităţii productive. nu doar ca o simplă activitate. întreprinderea. cu rol de condiţie prealabilă 5 . vor putea fi atinse niveluri succesive şi ambiţioase de eficienţă. fiind astfel absentă integrarea între diversele funcţiuni logistice.

pot îmbrăca forme ale managementului logistic. recrutare. Furnizori Clienţi Aprovizionare Producţie Distribuţie Logistica internă Logistica externă 6 .realizării logisticii pentru client (recepţia.).  logistica externă sau spre exteriorul întreprinderii. transportul şi distribuţia produselor finite). în sensul organizării şi constituirii lor in regii autonome. de materii prime şi materiale. ce presupune activităţi de cercetare. Cu alte cuvinte.  aprovizionarea. necesare realizării obiectivului întreprinderii. operaţiile sau procesul de producţie propriu-zis). procurare sau asigurare a resurselor. etc. mijlocii. proiectare a produselor. activitate ce ţine de sistemul de achiziţionare. ci ea este subordonată obiectivului de bază – satisfacerii nevoilor şi cerinţelor clienţilor adică componentei externe. de modul şi mijloacele de organizare folosite.  dezvoltarea tehnologică. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Activităţile suport:  infrastructura unităţii cu sistemele de planificare. motivare a personal. societăţi comerciale. finanţare şi control a calităţii. Aprovizionarea se referă la activităţile de cumpărare.  marketingul şi vânzările cu activităţile de promovare a produselor şi desfacere a acestora  service-ul ce constă în activităţile de menţinere în stare de funcţionare a produselor finite. depozitarea. stocarea sau depozitarea intrărilor pentru materiile prime. formată din serviciile prestate clientului (stocarea. achiziţionare. de la cele mai complexe la cele mai simple.  managementul resurselor umane cu activităţile de selecţie. componenta internă nu are un scop în sine. în funcţie de complexitatea serviciilor asigurate clienţilor. întreprinderi (mici.

proiectarea şi culegerea spaţiilor de depozitare antrenează numeroase decizii ale căror aplicare influenţează eficienţa logisticii. siguranţa produselor pe timpul transportului.1 Activăţile de susţinere a produsului includ fluxurile materiale din interiorul întreprinderii. la momentul şi locul solicitate de clienţi. deţinând 2/3 din costul activităţilor. ţinându-se seama de mărimea comenzii. planificarea livrărilor. Alegerea celui mai potrivit mod de transport se realizează pe baza criteriilor: caracteristicile produselor. disponibilitatea mijloacelor de transport. adaptată cererii şi la costuri reduse. Depozitarea . de mărimea stocului de siguranţă. 7 . tipul de transport. ambalarea. Fluxurile informaţionale . Activităţi specific: recepţia intrărilor. păstrarea. etichetarea. de frecvenţa şi momentul lansări acestuia. Activităţi specifice: transformarea datele într-o formă utilă şi accesibilă. Contribuţia logisticii în domeniul producţiei constă în asigurarea materialelor necesare desfăşurării procesului de producţie în concordanţă cu tehnologia de fabricaţie stabilită. Distribuţia fizică include activităţile care oferă producţia în cantitatea.componenta care aduce cea mai mare contribuţie la creşterea eficienţei totale a sistemului logistic. costul transportului. Obiectivul urmărit este asigurarea unei aprovizionări continue. marcarea produselor finite. formarea loturilor pentru livrare. Printr-o gestiune eficientă a stocurilor se pot obţine economii de resurse financiare concomitent cu cresterea eficienţei consumului logistic. respectiv depozitarea produselor finite. gestionarea comenzilor. Transportul este considerat cea mai importantă verigă componentă a logisticii. transferarea datele şi stocarea acestora până în momentul în care se vor utiliza.Fig.amplasarea. livrarea eficientă a acestora. inclusiv alegerea mijlocului de transport. Stocarea – componentă a logisticii capabilă să creeze utilităţi de timp şi de loc.

firmele trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a rămâne competitive. 2 La ora actuală asistăm la o restrângere a pieţelor de desfacere datorată schimbărilor care au loc în plan tehnologic. cel de marketing (fig. servicii de aprovizionare / / reaprovizionare. Aceasta înseamnă că ea se desfăşoară atât în interiorul întreprinderii (logistica internă). primirea şişi procesarea comenzilor. semifabricatelor şi produselor finite. Deoarece ne aflăm într-o economie de piaţă tot mai globalizată. produselor finite. În acest context. depozitarea. transportul mărfii. care impune firmelor să-şi planifice şi să-şi evalueze toate activităţile pentru a rămâne competitive. LOGISTICĂ INTERNĂ LOGISTICĂ EXTERNĂ Fig. gestionarea fluxurilor de informaţii. cât şi al canalelor de marketing (logistica externă). având un rol vital în creşterea profiturilor. materiilor prime. gestionarea fluxurilor de informaţii. situându-se. precum şi a fluxurilor de informaţii corespunzătoare acestor procese. semifabricatelor. între departamentele de producţie şi respectiv. social şi politic. cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă. deplasării şi stocării materialelor. canale de distribuţie.). servicii de manipulare şi transport (intern / extern). Logistica la nivel industrial este definită ca procesul de administrare strategică a achiziţiei. un lucru devine evident: optimizarea performanţe logistice va prolifera (indiferent de cine prestează operaţiunile logistice). considerând că acestea pot oferi servicii de logistică externă mai bune şi mai puţin costisitoare. produselor finite. ca localizare. canale de distribuţie. prime. divizarea loturilor. materiilor servicii de depozitare / / stocare a materialelor.În concluzie. semifabricatelor. programarea livrărilor. etc. 2). departamentele logistice sunt prezente în organigramele a numeroase firme mari din lume. Astăzi. servicii de manipulare şi transport (intern / extern). divizarea loturilor. PRODUCTIE L O G I S T I CMARKETING A servicii de aprovizionare reaprovizionare. Unele firme preferă să contracteze cu terţe părţi prestarea unor servicii din cadrul departamentului logistic (ca de exemplu. primirea procesarea comenzilor. programarea livrărilor. servicii de depozitare stocare a materialelor. supravieţuirea pe piaţă fiind direct legată de capacitatea firmei de a se adapta continuu la un mediu 8 .

cu diversele sale operaţiuni – fragmentarea sau consolidarea loturilor. aprovizionare materială şi respective cel al producţiei. În jurul anului 1990 s-a impus termenul supply chain (sub influenţa producătorilor de programe informatice. ambalare etc. producătorului şi furnizorilor săi să fie conectate. Un obiectiv general important îl are creşterea eficacităţii funcţiei logistice a companiilor. În afara funcţiei sale operaţionale. operaţiunile de picking. datorită interdependenţei într-un lanţ continuu. Din acest moment. trebuie ca infrastructurile logistice ale distribuitorului. a cărei miză o reprezintă satisfacerea clientului. care să depăşească graniţele naţionale. Dacă informaţiile sunt dematerializate. folosirea unor metode de depozitare şi de transport a mărfurilor prin intermediul unor canale de distribuţie mai lungi. Fluxurile se întind din aval spre amonte şi invers. care constă în programarea fluxurilor şi modurile de tratare ale 9 . conducerea lanţului logistic urmăreşte creşterea performanţei globale şi plasarea în mod sistematic a clientului ca motor şi centru al dispozitivului. care propuneau instrumentele unei gestiuni coordonate şi integrate a lanţului logistic extins din amontele şi avalul întreprinderii). prin: constituirea unor alianţe strategice pentru aprovizionare şi producţie. Controlul manipulării. raţionalizarea şi coordonarea facilităţilor de producţie în vederea reducerii costurilor şi a maximizării gradului de utilizare a activelor. Poziţionarea strategică a locurilor de stocare condiţionează calitatea serviciilor şi fluiditatea transporturilor din amonte şi din aval.dinamic. se confruntă cu constrângeri majore de rapiditate şi de termene. mai ales. a dezvoltării Internet-ului. Pentru ca un produs să fie propus într-un magazin la un cost acceptabil. datorită noilor tehnologii de comunicare şi. – necesită rigoare şi organizare eficace pentru a produce câştiguri de productivitate. utilizarea la maxim a tehnologiei informaţionale pentru îmbunătăţirea serviciilor de servire a clienţilor. Sistemul logistic al unei întreprinderii industriale (fig. într-o economie globalizată. trecând prin subsistemele desfacere–vânzări. utilizarea unor metode de producţie şi logistice integrate pe calculator. nu înseamnă că operaţiunile fizice sunt mai puţin importante. logistica va căpăta şi o dimensiune tactică. 3) trebuie să evidenţieze legăturile reciproce dintre activităţile care încep şi se încheie cu piaţa de desfacere. pregătirea comenzii. Transportul.

Piaţa de desfacere Clienţi Cereri Subsistemul desfacere-vânzări Plan şi programe de desfacere Stocuri de produse finite Contracte. 3 10 .acestora. alegere furnizori Piaţa de desfacere Strategii Negocieri. care are scopul de a defini mijloacele necesare pentru a răspunde obiectivelor întreprinderii. convenţii Fig. cât şi o dimensiune strategică. comenzi acceptate Subsistemul producţiei Plan şi programe de producţie Fabricaţie Stocuri de materiale Necesităţi de consum Subsistemul Aprovizionare materială Plan şi programe de aprovizionare Materiale reciclabile Studii de piaţă. contracte.

chiar la un sector geografic care se poate extinde la un grup de ţări. Logistica poate şi trebuie să contribuie la adăugarea de noi valori atât în domeniul eficienţei operaţionale. cât şi în cel al rentabilităţii firmei. 11 . 2. ţinând cont de mai mulţi factori: mondializarea schimburilor. rapiditatea şi flexibilitatea. multiplicarea numărului actorilor din canalul logistic care implică integrarea noilor instrumente ale lanţului logistic. Nu toate serviciile propuse sunt importante ca volum. dar şi în afara acesteia. în calitate de funcţie transversală necesită o cooperare a tuturor entităţilor implicate. numeroşii parteneri pe care îi antrenează. Este necesar să se acţioneze dintr-o perspectivă globală. logistica. Valoarea reprezintă suma de bani pe care clientul este dispus să o plătească pentru produsele sau serviciile achiziţionate. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre ceea ce plăteşte clientul şi costul suportat de firmă pentru furnizarea produsului sau a serviciului. Cât de multă valoare este adăugată produsului pe măsură ce acesta se deplasează în interiorul canalului de distribuţie. care se bazează în mare parte pe logistică). criterii fundamentale ale eficacităţii unui lanţ logistic. Managerii logisticieni trebuie să identifice activităţile care creează valoare adăugată şi care permit astfel o diferenţiere a produselor realizate de firma lor faţă de cele ale concurenţilor. Firmele care încearcă să determine costurile asociate furnizării produselor sau serviciilor trebuie să aibă în vedere două concepte de bază ale managementului distribuţiei: 1. Cât de mult îl costă pe furnizor o astfel de valoare adăugată (la fiecare nivel). de la furnizor la consumator. însă sunt decisive pentru bunul mers al operaţiunilor. Logistica însoţeşte produsul pe întregul parcurs în interiorul întreprinderii. concurenţa (întreprinderile se diferenţiază prin servicii.Această concepţie strategică a logisticii îi conferă un loc din ce în ce mai important în întreprinderi şi dă loc unui ansamblu de idei asupra manierei de integrare a unei funcţii la un sector de activitate.

COSTURI / CHELTUIELI PRE[ DE V#NZARE F~R~ TAXE PRE[ DE V#NZARE (DE PIA[~) Cost Cheltuie Cheltuie Cheltuie materii li cu li de li prime amortiz persona general @rile l e Fig. Se pot astfel realiza economii la distribuitor. investiţii. de la procurarea de materii prime şi până la achiziţionarea lui de către consumator . ridicând. Distribuţia oferă anumite avantaje: permite diminuarea numărului de tranzacţii. Valoarea adăugată (corespunde cerinţelor clienţilor?) Marketin g Testarea pieţei Logistica Aprovizionare a cu materiale Producţie Marketing Logistica Comerţ Intermediari . Dacă clientul nu va percepe diferenţa pe piaţă. care sunt atribuţiile celor două părţi: producător / comerciant. 4 – astăzi. care nu ar fi existat în cazul în care fiecare fabricant ar fi trebuit el însuşi să-şi asigure distribuţia ofertei sale proprii. Promovare. magazine proprii Profit Impozite .fig. dar este mai dificil să-l faci pe client să perceapă această diferenţă. b. Stocare. Distribuţia îndeplineşte rolul necesar de ajustare dintre ofertă şi cerere: ea este în acest sens creatoare de servicii. taxe Planificare. totodată. vânzare detailist. publicitate prelucrare transport Preţ de vânzare cu amănuntul 12 . 4 Produsele ajung la clienţi prin diverse căi. depozitare. 5. Se creează astfel canalele de distribuţie. depozite externe Comercializare. două probleme: a. serviciile aduse de un distribuitor se bazează pe cantităţile oferite de mai mulţi producători. en-grosişti. Dacă în trecut valoarea adăugată era percepută ca preţ de vânzare (de piaţă) – fig. adesea prin distribuitori sau alţi intermediari. produsul nu va aduce avantajul scontat firmei. cine oferă produsul/serviciul.O dată cu creşterea complexităţii produselor este mai uşor să oferi un produs diferit de cel al concurenţei. adăugarea valorii produsului în lanţul logistic poate fi privită prin prisma etapelor parcurse de produs.

Răspunde mai bine cerinţelor şi aşteptărilor consumatorilor. care au contacte mult mai frecvente cu distribuitori decât departamentele de vânzări sau de marketing. De asemenea. se transformă într-unul de agent activ al vânzării. Resursele logistice ale societăţii comerciale trebuie direcţionate spre acele activităţi care au impact asupra distribuitorilor şi a clienţilor. imaginea mărcii unui produs este atât de puternică încât distribuitorul nu are altă opţiune decât să ofere ceea ce solicită clientul. distribuitorul poate face presiuni asupra ofertei şi să solicite modificarea condiţiilor de vânzare. că departamentele de logistică. depăşindu-se astfel restricţiile de ordin tehnic şi financiar al fiecăruia dintre ei şi care limitează numărul de produse fabricate. iar distribuitorul se poate specializa în forma aşteptată prin crearea unor servicii de vânzări în forma dorită. Dat fiind faptul că distribuitorii pot fi factori puternici de diferenţiere şi influenţă. În această situaţie. Departamentele de logistică trebuie să aibă contacte mult mai frecvente cu distribuitorii decât departamentele de vânzări sau cele de marketing. gamele oferite de către distribuitori pot fi compuse din produsele mai multor producători. întărind relaţia de parteneriat între cele două părţi. producţie şi financiare pentru a identifica tipurile de activităţi care adaugă valoare produselor şi serviciilor firmei. au ocazia de a oferi serviciile apreciate de distribuitori. individualizate şi personalizate. capabil să sondeze. în anumite situaţii. ei pot influenţa clienţii să cumpere un anumit produs. prin asigurarea unui nivel de servicii care să fie apreciat de 13 . consumatorul cere servicii din ce în ce mai precise. Logistica va trebui să coopereze cu departamentele de marketing. determinând un avantaj competitiv pentru firmă. firmele trebuie să înveţe cum să-şi facă din reţeaua de distribuitori un aliat de încredere. Desigur că. să stimuleze şi să orienteze cererea. Rezultă. de aici. Oricum clientul va fi influenţat de calitatea serviciilor oferite în trecut şi de relaţia cu distribuitorul.Preţ de comercializare standard “Discount” Preţ de producţie Fig. Dacă distribuitori simt că sunt într-o relaţie de parteneriat cu furnizorii. rolul distribuitorului. 5 Permite ameliorarea sortimentului oferit consumatorului. ca intermediar între producător şi consumator (mai mult sau mai puţin neutru).

rotaţia stocului. Apropierea de piaţă şi acoperirea pieţei potenţiale. frecvenţa şi programarea ciclurilor de aprovizionare. Divizarea loturilor. Programarea livrărilor. 10. condiţiile de creditare / finanţare. 3. împachetarea şi încărcarea produselor. Administrarea preţurilor: . La fiecare nivel al distribuţiei trebuie luate în considerare următoarele aspecte de bază: 1. Administrarea comenzilor: 11. seriozitatea clientului.clienţi. primirea comenzilor şi manipularea livrărilor. 9. 8. influenţa factorilor de timp. Selecţionarea. 2. mărimea stocului. 5. personalul care se ocupă de aprovizionare. modificări de preţuri. frecvenţă. extrase de cont. 7. condiţiile de depozitare. stocarea sezonieră. limitele creditului. Primirea şi procesarea comenzilor. acordarea de stimulente. Livrarea produselor: 14 programare. valoarea reducerilor de preţ şi perioada de reduceri. Ce gamă de produse este transportată / manipulată. 6. 4. colectarea banilor. Produsele depozitate: produsele disponibile în stoc. etc. Controlul creditului: 12. Cine ia deciziile de aprovizionare / reaprovizionare: cantitatea de produse. facturare. ruta optimă de transport.

14. Informaţii de piaţă: stocării / disponibilităţii produsului. La ora actuală se consideră că departamentul de logistică trebuie 15 17. având ca scop final executarea comenzilor primite şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. acţiunile concurenţilor. Acest punct de vedere a ignorat rolul logisticii în gestionarea fluxurilor interne de materii prime. piese. Fluxul începe atunci când clientul / distribuitorul se decide să facă o comandă şi se încheie atunci când comanda este onorată. Relaţiile cu clienţii: reprezentare. ambalaje. suport tehnic. sondarea vânzărilor şi a reprezentării. materiale. Acest flux fizic este însoţit de un flux de informaţii. identificarea noilor oportunităţi. stabilirea preţului. adică cu ultima etapă a producţiei. performanţele în respectiva ramură şi în domeniul vânzărilor / rapoarte asupra produsului şi a utilizatorului său. Cât de important este produsul / serviciul pentru piaţă ? Cât de importanţi . performanţa produsului. mulţi făceau greşeala de a asocia logistica cu “distribuţia produselor finite”. cât şi pe cel de bunuri. iar banii sunt încasaţi. activităţile promoţionale. Logistica deţine în acest fel o poziţie unică ce-i permite să coordoneze relaţiile dintre factorii care influenţează atât fluxul de informaţii. Vânzarea. în ambele sensuri. etc. administrarea garanţiilor. Până nu de mult. care reprezintă cadrul de operare al funcţiei logistice. subansamble. 15.13. promovarea. schimbări aduse produsului. 16. Ce reduceri / majorări de preţuri trebuie aplicate: Sunt ele obişnuite pentru respectivul domeniu de activitate? Sunt corespunzătoare serviciului? Ar trebui făcut mai mult? sunt actuali şi/sau potenţiali clienţi pentru firmă? Din analiza aspectelor enumerate rezultă că managementul logisticii constă în însumarea activităţilor de gestionare a materialelor (derulate înainte procesului de producţie) şi a activităţilor de distribuţie propriu-zise de la sfârşitul producţiei. în oameni şi materiale.

El poate estima capacitatea firmei de a răspunde aşteptărilor. Campanii de promovare (oferte speciale). Aplicând teoria evoluţiei speciilor. expedierea şi recepţia produselor. preambalarea. Servicii specifice perioadei de lansare pe piaţă Lansări comerciale. El reprezintă o “persoană cheie” în elaborarea strategiei firmei. pornind de la conceperea produsului şi până la consumul lui. Monstre de produse. manipularea. Retururi comerciale. care trebuie să fie implicat în fazele iniţiale ale planificării strategice a activităţilor firmei. sprijinirea acestui cadru printr-un studiu eficient al pieţei. Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activităţi aflate în strânsă interdependenţă.condus de un manager logistician. în condiţiile schimbărilor revoluţionare în domeniul tehnologiilor. luarea măsurilor necesare pentru transformarea planurilor în acţiuni concrete pe piaţă. Suporţi de merchandising. contribuind. disciplinat. iniţializarea produsului nu este uşor şi nici uniform. Servicii de răspuns la evenimente neprevăzute Gestionarea fluxurilor de ambalaje. Direcţiile de bază care facilitează structurarea activităţilor sunt:    Produse test. stabilirea unui cadru logic. distribuţia inversă. a concurenţei acerbe de piaţă. trebuind să identifice activităţile care creează valoare adăugată şi care permit astfel o diferenţiere a produselor realizate de firma lor faţă de cele ale concurenţilor. ţinând cont de interacţiunile fluxurilor. la reorganizarea şi restructurarea firmei. depozitarea. Suporţi de merchandising. la politica firmei. Eşantionare. . transportul. Dintre aceste activităţi cele mai importante sunt: aprovizionarea. 16 Servicii de oprire de la comercializare Gestionarea retururilor. se poate spune că vor supravieţui acele firme care sunt în măsură să se adapteze schimbărilor rapide ale Servicii legate de Procesul de schimbare mediului economic. Servicii efectuate în regim permanent Comenzi regulate. elaborată de Darwin. a scurtării ciclurilor de viaţă ale produselor. iar pe de altă parte la realizarea profiturilor. pentru iniţierea procesului de planificare. pe de o parte. toate trebuind să contribuie la realizarea politicii de marketing. fluxurile informaţionale privitoare la logistica produselor. Managerul logistician este singura persoană din firmă însărcinată cu gestionarea tuturor fluxurilor de informaţii şi materiale.

Fig. 6 Servicii logistice legate de viaţa unui produs 17 .

7 18 . depozitare Întreţinere Logistica de reciclare şi reutilizare Identificarea locurilor de depozitare a deşeurilor Planificarea şi supravegherea sistemului de colectare a deşeurilor Planificarea şi controlul sistemului logistic de reciclare şi reutilizare Oferte şi comenzi Comenzi Materie primă Transport Încărcare Supraveghere Descompunerea sarcinilor în unităţi simple Depozitare Producţie. ambalare Manipularea materialului la locul de muncă Depozitarea şi transportul într fazele de producţie Depozitarea şi selectarea produsului finit Ambalare Comenzi Distribuţie Încărcare. transport.Logistica Managementul logisticii de planificare Logistica de concepţie Planificarea sistemului logistic Controlul şi supravegherea sistemului logistic Organizarea logisticii Logistica producţiei Logistica de aprovizionare Condiţii de transport Alegerea partenerilor pentru transport Alegerea maşinilor şi a echipamentelor pentru transport Calcularea traselor optime şi a limitelor Condiţii de transport Planificarea producţiei şi a prelucrărilor Determinarea fluxului tehnologic Planificarea echipamentului necesar Planificarea fluxului informaţional Supravegherea şi verificarea sistemului logistic Logistica de livrare Identificarea şi estimarea cerinţelor pieţei Satisfacerea cererilor Echipamente de transport. selectare şi depozitare deşeuri Retransportarea deşeurilor Produs finit Fig.

19 .

). ca apreciere calitativă (de exemplu. Crearea unui plan strategic nu oferă o garanţie a succesului. din ce în ce mai dinamic. Explorarea mediului extern. în condiţii de nesiguranţă sporite (inflaţie necontrolabilă. în raport cu cerinţele actuale ale clienţilor. investiţii reduse. unul din ţelurile firmei poate fi creşterea vânzărilor). din punct de vedere al costului. cât şi la cele neaşteptate din mediul extern. Prima etapă în tranziţia firmei spre o orientare strategică este analiza forţelor şi tendinţelor sociale existente în mediul extern. Ea trebuie să aibă în vedere:  Planurile de perspectivă: ce urmărim pe termen lung?  Ţelurile: direcţiile în care vrem să ne îndreptăm . Capacitatea de evoluţie şi de adaptare este cea care face distincţia între firmele orientate strategic şi cele care nu au o asemenea orientare. În acest fel firma poate reacţiona în mod organizat atât la schimbările previzibile. este actualul sistem logistic? 20 . Planificarea strategică trebuie să îmbine planificarea pe termen lung (vizionară) cu planificarea pe termen scurt. Procedeele adecvate de implementare. etc. ci mai curând un cadru de referinţă în raport cu care pot fi evaluate schimbările din afară.  Obiectivele specifice cuantificabile. control şi evaluare sunt necesare pentru transpunerea planurilor de pe hârtie în practică. rată a şomajului ridicată. Unde ne aflăm în prezent? Cât de eficient. cu scop precis şi termene finale.Apare sub această formă necesitatea estimării capacităţii firmei de a răspunde aşteptărilor şi de a elabora o planificare strategică. creşterea vânzărilor cu 5% într-un interval de o lună). În esenţă. face ca graniţa între mediul intern şi cel extern să devină foarte permeabilă. planificarea strategică urmăreşte să răspundă la patru întrebări cheie: 1. ca apreciere cantitativă (de exemplu.expresie a dorinţelor şi a scopurilor. Acesta este punctul în care eficienţa acţiunilor întreprinse de managerul departamentului logistic va determina succesul sau eşecul întregului efort de planificare. O dată ce ţelurile şi obiectivele sunt stabilite se poate trece la planurile operaţionale.

2. iar logistica trebuie să promoveze şi să sprijine o schimbare de mentalitate la nivelul întregii firme. Personalul trebuie învăţat să monitorizeze şi să fie la curent cu existenţa factorilor interni şi externi supuşi schimbării. 4. cât şi a mediului extern de operare a firmei. Când apare o problemă conducerea firmei trebuie să fie anunţată. Există două motive importante pentru care conducerea trebuie să facă parte din această echipă: 21 . ţelurile sau viitorul unei firme. în condiţiile în care mediul economic se schimbă în permanenţă şi apar probleme de natură diversă.Pentru a răspunde la această întrebare managerii logisticieni trebuie să verifice permanent performanţele departamentului de care răspund. 3. Astfel. Aceasta înseamnă că trebuie făcută o evaluare a sistemului logistic atât din punctul de vedere a mediului intern. raportate la întregul plan strategic de dezvoltare pe termen lung. În mod normal. Fără acest sprijin eforturile individuale vor fi sortite eşecului. Metodologia examinează fluxul fizic de materiale. Unde urmărim să ajungem? Răspunsul la această întrebare va putea fi formulat pe baza evaluărilor obţinute la prima întrebare. O problemă reprezintă o condiţie sau o presiune care poate afecta performanţa. Cum putem ajunge acolo? Răspunsul îl constituie ţelul central. Astfel pot fi scoase în evidenţă domeniile de activitate ce necesită îmbunătăţiri. Explorarea eficientă a mediului va oferi informaţiile prin care firma poate să identifice problemele. Procesul începe prin evaluarea percepţiei clienţilor (feed-back informaţional): aceştia sunt rugaţi să aprecieze calitatea procesului de livrare a firmei în comparaţie cu cele ale concurenţilor. examinându-se impactul pe care posibilele schimbări (interne şi/sau externe) le au asupra resurselor logistice. Rezolvarea problemei înseamnă detectarea acelor probleme care ar trebui abordate în decursul procesului de planificare strategică. împreună cu fluxurile de informaţii care iniţiază şi sprijină aceste deplasări fizice în interiorul şi în exteriorul firmei. Cum vom şti că am atins scopul propus? Existenţa unui plan nu garantează un viitor fără probleme. ea trebuie să constituie o echipă care să analizeze problema. ea reprezintă o rampă de lansare pentru acţiuni şi decizi corecte (în detrimentul celor greşite).

Pentru a lua decizia corectă conducerea firmei trebuie să evalueze impactul potenţial al problemei în funcţie de priorităţile stabilite în planificarea strategică. Avantajele capacităţii de a concepe planuri de acţiune pentru rezolvarea problemelor sunt: 1. 2. Implicarea ei înseamnă punerea în practică a acţiunii şi nu doar recomandarea ei. în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul firmei presupune desfăşurarea unui ansamblu de operaţiuni intercorelate. incluzând următoarele: 22 . Firma nu va fi o victimă a schimbărilor de mediu. Ea poate să judece cel mai bine semnificaţia şi impactul potenţial al problemei.  comercială. Angajaţii vor constitui un element component al anticipând şi gestionând impactul acestor schimbări. se stabilesc problemele prioritare cărora li se alocă resursele corespunzătoare. resursele nu vor fi irosite. care constituie mixul activităţilor logistice. Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul şi locul potrivit. iar problemele esenţiale vor primi atenţia pe care o merită. Acest lucru este esenţial când problema respectivă necesită acţiuni urgente. Mixul logistic include două categorii de activităţi: de bază şi de susţinere. Activităţile de bază sunt opearţiuni cheie care se desfăşoară în aproape orice canal logistic. În funcţie de impactul potenţial al problemei şi de urgenţa rezolvării ei. Acest aspect este foarte important din punct de vedere al moralului şi al participării. răspunsului. nefiind lăsaţi să simtă că atât ei cât şi firma sunt lipsiţi de apărare. b. În acest mod.a. Elementele indispensabile pentru gestionarea cu succes a problemelor pot fi rezumate astfel:  un sistem intern care poate să reacţioneze la presiunea şi acţiuni corespunzătoare resurselor de care dispune societatea complexitatea problemelor care se ivesc.

Transportul – are rol în asigurarea utilităţii de timp. referitoare la nivelul serviciilor logistice. Activităţile reprezentative pentru domeniul aprovizionării sunt: . .evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor. costurile stocării costă în medie 25% din valoarea bunurilor pe un an. . în funcţie de evoluţia cerinţelor clienţilor. . .programarea transporturilor. Principalele activităţi desfăşurate pentru asigurarea nivelului de servire logistică sunt următoarele: . . . Aprovizionarea are un rol important în crearea de valoare în cadrul procesului logistic. transportul presupune derularea următoarelor activităţi: . Gestiunea stocurilor este o componentă esenţială a sistemului logistic.planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării. la care apelează firma. reprezentând o importantă componentă a misiunii logistice. În medie.evaluarea percepţiilor clienţilor în privinţa nivelului de servire oferit. ce oferă utilitatea de timp aşteptată de clienţi. prin conducte).determinarea cantităţii economice a comenzii.ajustarea nivelului de servire logistică. Proiectarea şi funcţionarea oricărui sistem logistic au ca element de referinţă un anumit nivel de servire a clienţilor.1. Tipic.alegerea celor mai adecvate modalităţi de transport (rutier. 3. Acestea includ posibilitatea obţinerii de bani şi cheltuielile implicate în 23 . 4.alegerea surselor de aprovizionare. feroviar. maritim. a decalajului dintre nivelul aşteptat de clienţi şi cel efectiv oferit. .stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor ce va fi oferit de firma furnizoare sau diferenţierea nivelului de servire în funcţie de cerinţele segmentelor de piaţă vizate. Stocurile de materiale sunt vitale. aerian.cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor actuali şi potenţiali. stocurile înseamnă între o treime şi o jumătate din bunurile unei întreprinderi. În esenţă.stabilirea necesităţilor de aprovizionare.evaluarea şi selecţia ofertanţilor de servicii de transport. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi.stabilirea rutelor de transport. . . 2. .

materiale şi produse finite. . . 7.utilizarea încărcăturilor prin paletizare şi contanerizare. . .alegerea echipamentului de manipulare (manuale. Astfel produsele vor fi imediat disponibile următorului nivel de distribuţie. 6.determinarea numărului de depozite necesare.procesul de stocare în sine. Pot egaliza vârfurile şi depresiunile cererii prin menţinerea unui nivel eficient al stocurilor.alegerea amplasamentului depozitelor.stabilirea necesarului de spaţii de depozitare. În privinţa gestiunii stocurilor activităţile principale ce trebuiesc realizate sunt: .introducerea şi prelucrarea materialelor în şi din spaţiul de depozitare. Principalele activităţi legate de depozitarea mărfurilor sunt: . pot fi enumerate: 24 . care susţin logistica mărfurilor. ea are impact asupra duratei ciclului comenzii şi implicit asupra nivelului serviciului pentru client. Totodată. 5.aplicarea strategiei “ just – in time”. Ambalarea de protecţie permite ajungerea mărfurilor la clienţi în condiţiile dorite. în funcţie de contribuţia diverselor articole la vânzările firmei. Funcţiile pe care le are depozitarea sunt diferite. Manipularea mărfurilor are o pondere considerabilă în costurile logistice. . .determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare (mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă de reaprovizionare).elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime.stabilirea configuraţiei depozitului. . .amplasarea mărfurilor în spaţiul de depozitare. Locaţia depozitelor faţă de producător şi consumator este de cea mai mare importanţă pentru producător. Ca activităţi legate de ambalarea protectoare. Depozitarea mărfurilor este considerată a componentă de susţinere deoarece nu este prezentă în sistemele logistice ale tuturor firmelor.stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole în numărul şi cantitatea totală de produse menţinute în stoc). . Eficacitatea manipulării materialelor este condiţionată de următoarele activităţi: . mecanizate).

proiectarea de ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de manipulare.asigurarea de ambalaje care să protejeze mărfurile contra pierderilor şi deteriorărilor. . Conştientizarea faptului că o parte din ce în ce mai mare din profitul vânzărilor Fluxurile informaţionale Manipularea mărfurilor Ambalarea de protecţie Depozitarea mărfurilor Gestiunea stocurilor 25 . În rândul principalelor activităţi pe care le presupune funcţionarea sistemului informaţional logistic se includ: culegerea şi prelucrarea datelor. În timpul anilor 1950 şi 1960. neglijând alte domenii ca depozitarea. . a fost o perioadă când funcţiunile grupate astăzi sub denumirea de logistică făceau parte din marketing. elaborarea rapoartelor necesare (situaţia stocurilor). stabilirea unor proceduri de stocare a datelor. analiza informaţiilor.. specialiştii în marketing aveau tendinţa să se concentreze asupra promovării şi dezvoltării produsului. controlul fluxului de informaţii.realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului şi păstrării. 8. Fluxurile informaţionale sunt o parte integrantă a sistemului logistic care facilitează derularea tuturor activităţilor de bază şi de susţinere. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi Aprovizionare Mixul logistic Transport Activităţi de susţinere Activităţi de bază Fig. 8 Conexiunile logisticii cu marketingul La începutul secolului. transportul şi controlul stocului.

ci şi pentru ajustarea serviciilor logistice. Companiile trebuie să răspundă exigenţelor unor categorii tot mai sofisticate de cumpărători care comandă mai frecvent cantităţi mai mici şi care cer o mai mare promptitudine în livrare. care influenţează relaţia dintre logistică şi marketing. progresul rapid al inovaţiilor tehnologice. Prognozele de marketing vor dicta nivelul resurselor logistice necesare livrării produselor la clienţi. prin urmare. Nivelul de sprijin logistic necesar marketingului variază pe măsură ce produsul străbate diferite etape ale ciclului de viaţă. Scurtarea ciclurilor de viaţă ale produselor. este ciclul de viaţă al produsului. satisfacerea promptă şi cu costuri convenabile a comenzilor este o condiţie majoră a acceptării produsului în faza iniţială. obligă firmele să găsească alte moduri de satisfacere a cererii consumatorilor decât cele care presupun stocuri mari de produse finite. În etapele de început. atenţia se va orienta către ajustarea costurilor pentru ca produsul să facă faţă concurenţei puternice de preţ şi presiunilor ulterioare asupra profitului. prin oferirea unui serviciu total. Unele companii progresiste folosesc avantajele unei bune colaborări logistică – marketing. Ulterior. • Prognozarea pieţei şi a vânzărilor. Logistica are sarcina de a asigura satisfacerea sau îndeplinirea cererii generate de marketing. Aceasta poate avea un efect major asupra depozitării şi transportului şi prin urmare asupra costurilor aferente. profitabilitatea şi cota de piaţă a companiei vor fi afectate. logistica reprezentând o parte esenţială a ecuaţiei profitului. Dacă structurile organizaţionale interne nu sunt capabile să satisfacă aceste cerinţe. reglementările cum sunt cele ale CE referitoare la termenul de garanţie pentru bunurile perisabile şi costul ridicat al capitalului. 26 . Domeniile majore de interacţiune între logistică şi marketing includ: • • Proiectarea produsului. pentru a negocia nu numai produsul şi preţul. Aceasta este modalitatea prin care cererea serviciilor de logistică influenţează costul total al produsului. Un concept de marketing esenţial. pe măsură ce vânzările se reduc şi produsul trece în etapele de maturitate şi saturaţie. astfel încât acestea să corespundă nevoilor consumatorului individual. şi. Stabilirea preţului.este absorbită de costurile de distribuţie a condus la reapariţia interesului faţă de domeniul logisticii mărfurilor. şi politicile de preţ ale companiei. Aceste companii se pot detaşa de concurenţă.

• Canalele de distribuţie. • Procesarea comenzilor. vor câştiga încrederea clienţilor. Decizia de furnizare direct către client sau prin intermediari va influenţa puternic nivelul resurselor logistice necesare. adică echipamentele şi stocul.• Strategiile de servire a clientului. În acest domeniu este preferabilă elaborarea în comun a strategiei. Conexiunile logisticii cu producţia Canalele de distribuţie Strategiile de servire a clientului Stabilirea preţului 27 . Proiectarea produsului Prognozarea pieţei şi a vânzărilor Procesarea comenzilor Logistica Fig. Logistica şi marketingul au împreună roluri vitale în realizarea performanţei cu costuri avantajoase. prin satisfacerea acestor niveluri de servire. vor trebui să fie considerabile. Marketingul trebuie să consulte logistica în luarea deciziilor care privesc canalul de distribuţie. 9 Marketing Clienţii sunt interesaţi de promptitudinea cu care furnizorii satisfact comenzile la un nivel de servire determinat. Dacă departamentul de marketing optează pentru un nivel foarte înalt de servire. resursele logistice. devenind chiar parteneri pe termen lung ai acestora într-o relaţie reciproc avantajoasă. Companiile capabile să se diferenţieze de concurenţi. Responsabilitatea pentru cine primeşte comenzile clienţilor şi viteza şi eficienţa procesării are o influenţă majoră asupra costurilor operaţionale şi asupra imaginii clienţilor despre nivelul serviciului.

într-o mare măsură. o regândire a reţelei logistice. reţeaua de depozite şi livrarea către consumatorul final – trebuie să fie. Pe termen lung. cât şi nivelul serviciilor. Localizarea. Rezultă că şi capacitatea reţelei logistice – aprovizionarea. conectată la cererea pieţei. Deciziile luate în acete două domenii angajează compania în structuri de costuri pe termen relativ lung şi determină. Sistemele instalate de companie trebuie să aibă capacitatea de a forma cu clientul o legătură reciproc avantajoasă. aceste sisteme trebuie să sprijine formarea de alianţe strategice cu furnizorii. Problemele determinate de localizare. primirea şi procesarea comenzilor. caracteristicile produsului şi opţiunile de transport. furnizorii actuali şi potenţiali. care privesc caracteristicile şi localizările pieţelor actuale şi viitoare. Următorul pas este analizarea problemelor numeroaselor aspecte interdependente. furnizori). influenţează foarte mult atât costul.Producţia şi logistica se întrepătrund. transportul. Cele două coordonate principale ale situaţiei sunt localizarea şi caracteristicile intrărilor de materiale (furnizorii de materii prime) şi localizarea şi caracteristicile pieţei (clienţii). a depozitelor centrale şi a celor locale. a lanţului ofertei de la furnizor până la client. va fi necesară deoarece: • • Tehnologia disponibilă. capacitate şi logistică sunt interconectate. Rolul logisticii în competitivitatea pe plan internaţional 28 . va permite câteva Va exista o nevoie continuă de reducere a costului reţelei. modul în care aceasta concurează pe pieţele alese. în special tehnologia informaţiei. De asemenea. configuraţia „fabrică – filiale” este un fundament structural major pentru reducerea costurilor totale ale lanţului ofertei. şi în combinaţie cu alţi factori (sisteme . Capacitatea de producţie este determinată de localizare şi de logistică şi trebuie să fie în legătură cu cererea pieţei. Punctul de pornire în alegerea configuraţiei „fabrică – capacitate – filiale” îl reprezintă strategia competiţională a organizaţiei pe pieţele alese – obţinerea celui mai scăzut cost sau anumite forme de diferenţiere importantă pentru clienţi. configuraţii „fabrică – filiale” care n-ar fi fost posibile înainte. de asemenea. Producţia nu poate fi luată separat de logistică şi viceversa. Când legăturile dintre producător şi client şi între producător şi furnizor sunt complete. natura şi performanţa de operare a unităţilor productive.

În comerţul internaţional. Figura 9 prezintă cazul unei firme producătoare care-şi vinde produsele unui engros-ist. cu marketingul este benefică pentru administrarea logisticii 29 . Fluxul de informaţii corespunzător contribuie la optimizarea primului flux. în mod simultan. iar nivelul de servire a clienţilor mai dificil de monitorizat. de personal şi echipamente în cadrul unei firme. logistica este mai mult o funcţie reactivă. apariţia unui depozit sau a unui nou intermediar care se ocupă cu constituirea stocurilor în cadrul canalului de distribuţie poate produce o distorsionare substanţială a cererii la nivelul fabricii. în mare măsură. Spre deosebire de sitemul intern. Aceasta se datorează efectului de accelerare care poate determina fluctuaţii în caracteristicile de operare ale sistemului. În procesul intern. procesarea comenzilor este mai complexă. semifabricate. Dinamica sistemelor logistice este determinată. monetare. materiale.W. cercetarea-dezvoltarea şi investiţiile de capital. logistica internaţională necesită o cooperare şi coordonare mult mai apropiate între departamentul de vânzări şi cel de distribuţie. producţia. de apariţia întârzierilor de răspuns faţă de o intrare sau o modificare din cadrul sistemului. ramuri de activitate sau la nivelul economiei naţionale. Conceptul de logistică internă poate fi descris ca un instrument de examinare a fluxului de articole palpabile. răspunzând la fluxurile relativ regulate de comenzi. prin care să poată derula activitatea de furnizare pe o perioadă de 8 săptămâni. contabilitatea. produse finite de la furnizori la clienţi.Problemele de management în logistica internaţională sunt substanţial diferite de cele din logistica internă. Dinamica industrială oferă un cadru unic pentru integrarea domeniilor funcţionale ale managementului – marketingul. studierea datelor folosite în verificarea şi controlul activităţii industriale înfăţişează modul în care structura organizatorică. MIT Press. [Industrial Dynamics. comenzi. determinând succesul sau eşecul firmei. De exemplu. O legătură organizaţională internaţionale. Forrester. care la rândul lui o revinde detailiştilor. materii prime. 1961]. la reducerea costurilor şi la creşterea nivelului de servire a clienţilor. Acest studiu dezvăluie interacţiunile dintre fluxurile informaţionale. politicile şi întârzierile (în luarea deciziilor sau în întreprinderea acţiunilor) interacţionează între ele. Firma are o politică care impune să menţină stocuri tampon. După J.

producătorul. care se vede confruntat cu o creştere a cererii cu 10.77% + 10. de stocuri pentru o perioadă de 12 săptămâni.3%.- angrosistul dispune.26% * 8 / 52).26% a cererii perioadei Creştere cu 10. însă în sens invers. atunci când el reajustează stocul va solicita o comandă către producător cu 13.26% + 13. Iată cum o creştere a consumului final cu 10% determină o creştere a producţiei cu 15.26% mai mare (adică 10. Bineînţeles că. Să presupunem că. dacă cererea finală va marca o scădere în perioada următoare.3% (adică 13. Creştere cu 15. -Dacă detailistul doreşte să-şi menţină nivelul anterior de servire. cererea consumatorului final va creşte cu 10% luna aceasta faţă de luna precedentă. iar detailistul pentru 4 săptămâni. -După acelaşi principiu.77% şi nu cu 10% (adică 10% + 10% * 4 / 52). acelaşi proces va avea loc. el va face comandă către angrosist mai mare cu 10. va recurge la creşterea producţiei cu 15.3% a producţiei perioadei Creştere cu 13.77% a cererii perioadei Creştere cu 10% a cererii perioadei Fabrică Depozit. în dorinţa de a menţine un stoc de siguranţă pentru o perioadă de 8 săptămâni. astfel încât să dispună de stocul de siguranţă pe o perioadă de 4 săptămâni.77% * 12 / 52). -Similar. de asemenea. datorită unei activităţi promoţionale.77%. En-gros Vânzare en-detail Consumator 30 Stoc pentru 8 săptămâni Stoc pentru 12 săptămâni Stoc pentru 4 săptămâni . en-gros-istul.

să restructureze şi să redirecţioneze acţiunile pentru reducerea costurilor de producţie şi distribuţie a produselor. Philip C. analizând activitatea de logistică din punctul de vedere al rentabilităţii. Fiecare organizare logistică este unică în felul ei. Oak Brook. USA. în funcţie de structura generală a firmei. cu o contribuţie însemnată pentru cota de piaţă şi profitabilitatea firmei. Logistica poate sprijini strategia firmei în vederea obţinerii avantajului competitiv. Aplicarea acestor principii contribuie la îmbunătăţirea performanţelor în activitatea de logistică şi. Asigurarea unei legături între logistică şi strategia firmei Legarea strategiei logistice de planul strategic general al firmei reprezintă unul din elementele cheie ale succesului în domeniul logisticii. [Corporate Profitability & Logistics. 1987]. Tyndall. Cu toate acestea. conduce la sporirea profitabilităţii şi a cotei de piaţă. au identificat 10 principii de bază comune tuturor departamentelor de logistică. Alling şi Gene R. departamentele logistice de succes trebuie să ţină seama de o serie de principii esenţiale. 10 Rolul logisticii Logistica poate constitui o activitate vitală în implementarea strategiilor de integrare şi diferenţiere a firmelor în condiţiile de concurenţă ale economiei de piaţă. pe această cale. fie prin supremaţia în domeniul 31 . care aplicate împreună creează premisele obţinerii unor profituri potenţiale maxime.Fig. Cele 10 principii universal valabile sunt: 1. valabile indiferent de sectorul de activitate sau tipul firmei. Aceasta este prima şi cea mai importantă regulă pentru a atinge potenţialul de creştere a profitului pe care-l oferă logistica. obligă firmele să examineze. Illinois. La ora actuală. Unul din mijloacele de obţinere a avantajului competitiv îl constituie transformarea activităţii logistice dintr-o funcţie tradiţională “de serviciu” într-o resursă strategică. simultan cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi a serviciilor oferite clienţilor. Există o mulţime de factori care transformă operaţiile logistice în operaţiuni de maximă importanţă. presiunea exercitată de un mediu în care doar cei mai bine adaptaţi supravieţuiesc.

la fel ca şi producţia. cu un cost redus constituie o importantă sursă a avantajului competitiv. a cotărilor şi a operaţiunilor şi a operaţiunilor Specificarea nivelului de Specificarea nivelului de performanţă necesar performanţă necesar Măsurarea şi analiza Măsurarea şi analiza performanţei actuale performanţei actuale Stabilirea unui sistem de Stabilirea unui sistem de măsurare şi raportare măsurare şi raportare 32 Identificarea proiectării Identificarea proiectării operaţionale şi a execuţiei operaţionale şi a execuţiei cerute pentru succesul cerute pentru succesul activităţii activităţii . în mod ideal. În industria bunurilor de larg consum. livrarea la timp (un obiectiv al majorităţii firmelor) impune coordonarea activităţilor grupate în operaţiuni. faptului că sistemul logistic nu este legat direct de strategia generală a firmei. Pentru a asigura un avantaj competitiv toate activităţile trebuiesc bine sincronizate. arată că. unde logistica deţine un procent semnificativ din costul total. fie prin ambele modalităţi. în oferirea avantajului strategic sau competitiv. Tyndal. se poate considera că logistica. Gower Published Company. Determinarea planurilor şi Determinarea planurilor şi a strategiilor logistice a strategiilor logistice corespunzătoare corespunzătoare Îmbunătăţirea Îmbunătăţirea măsurătorilor. Alling şi Gene R. Una dintre cele mai des întâlnite abordări în vederea obţinerii avantajului competitiv este crearea unei reputaţii de furnizor de produse / servicii superioare. Datorită faptului că aceiaşi sarcină poate fi îndeplinită în mai multe moduri. logistica externă. firmă.costurilor. o operaţie logistică eficientă. piaţă. cu costuri şi performanţe diferite. fie prin diferenţierea serviciilor. Acest lucru se datorează. evaluarea activităţilor şi a legăturilor dintre ele este esenţială pentru înţelegerea impactului logisticii asupra rentabilităţii firmei. legătura dintre logistică şi strategia de afaceri a firmei urmează un proces identic cu cel din figura 9. canalul de distribuţie. [The Gower Handbook of Logistics and Distribution Management. servicii şi vânzări / marketing. 1990]. Fiecare dreptunghi reprezintă o etapă de legătură (în ambele sensuri) care permite operaţiunilor de logistică să fie conduse şi să contribuie la strategia de afaceri a firmei. piaţă. La ora actuală. a rămas în urma funcţiilor de marketing şi finanţe. Philip C. a cotărilor măsurătorilor. canalul de distribuţie. Înţelegerea strategiei Înţelegerea strategiei de afaceri a firmei de afaceri a firmei Proiectarea obiectivelor Proiectarea obiectivelor logistice pentru: logistice pentru: firmă. De exemplu. în principal.

cheltuieli mari de transport. 3. cele mai inovative firme tratează organizarea logistică într-un context integrat. orice funcţie importantă) de către un singur departament din cadrul firmei. Asigurarea unei logistici cu costuri reduse impune compromisuri continue (spre exemplu.Fig. 9 Unul din mijloacele de diferenţiere a firmei faţă de concurenţi. prin care să fie controlate toate funcţiile logistice (logistica internă. este răspunsul la o serie de întrebări de bază. să folosească la maxim posibilităţile şi nu doar să minimizeze în mod simplist conflictele de interese. transport. Deciziile adecvate în ambele domenii vor fi mai uşor de luat dacă o singură persoană va fi responsabilă pentru toate funcţiile logistice interdependente. Aceasta înseamnă că firma identifică funcţiile şi activităţile care au legătură cu logistica. cum ar fi: Ce factor are cea mai mare influenţă asupra capacităţii firmei de a-şi păstra clienţii? Obiectivul strategic al firmei este de a rămâne sau de a deveni un producător cu costuri reduse? Sau de a satisface nevoile clienţilor prin intermediul unor servicii calitative semnificative? Sau de a realiza un nou produs? 2. conceptul de a oferi produsul corespunzător 33 . marketing. depozitare. Pentru eliminarea conflictelor de interese care rezultă din sfera largă de influenţă a logisticii. care poate asigura succesul. Valorificarea informaţiilor Scopul logisticii este de a oferi performanţe mai bune şi de a crea avantajul competitiv pentru firmă. dar costuri mai mici pentru stocuri şi depozitare). producţie . distribuţie. Ele recunosc inter-relaţiile esenţiale între logistică. urmărind o integrare cât mai bună a lor şi o conducere adecvată pentru sprijinirea şi amplificarea eforturilor concertate ale tuturor activităţilor. ele caută să stimuleze cooperarea pentru realizarea obiectivelor comune. vânzări şi finanţe. Realizarea unei organizări globale. gestionarea materialelor. În acest proces.

educarea. Aceste performanţe se obţin într-un mediu care recunoaşte că oamenii sunt cea mai importantă resursă a departamentului. pregătirea personalului şi perfecţionarea activităţii acestuia reprezintă practici standard. decizând unde să poziţioneze echipamentele de transport şi rampele de descărcare astfel încât să minimizeze distanţele de transport in interiorul depozitului. 34 . În felul acesta firma va obţine succesul nu numai prin produsele pe care le vinde. Acum departamentele de logistică trebuie să profite din plin de avantajul informaţiilor şi a tehnologiilor de procesare a acestora (să obţină informaţia potrivită pentru persoana potrivită. astfel încât să poată fi luată cea mai bună decizie. în anumite situaţii. Recrutarea. Ca urmare tot mai multe firme alocă resurse pentru investiţii în sistemele de gestionare a informaţiilor. Salariaţii pot învăţa că standardele motivează. produsele şi serviciile sale vor rămâne în urma concurenţei.la locul potrivit. pentru cel mai bun motiv: învingerea concurenţei). O serie de firme utilizează deja modele computerizate menite să ofere un ajutor în luarea deciziilor tactice şi operaţionale. la momentul potrivit. Dacă firma nu impune în rândul personalului său o orientare bazată pe calitate. ca alternativă la cheltuielile pentru alte resurse logistice mult mai convenţionale. Conducerea trebuie să răsplătească personalul pentru îmbunătăţirea activităţii şi a productivităţii şi. Calitatea este strâns legată de resursele umane. 4. Cele mai profitabile firme îşi conduc personalul din domeniul logisticii astfel încât calitatea să reprezinte o prioritate zilnică. sprijină şi răsplătesc performanţele de înaltă calitate. Un astfel de model analizează componenţa solicitărilor de produse în cadrul comenzilor. fiind depăşit. Cea care a determinat o scădere semnificativă a costurilor este informaţia. Accentul pus pe managementul resurselor umane. este vital pentru obţinerea performanţelor superioare de logistică. să stabilească stimulente care să favorizeze îndeplinirea în bune condiţii a funcţiei logistice. la timpul potrivit. ci şi datorită oamenilor care livrează aceste produse / servicii. Utilizarea în scop creativ a simulării decizionale poate aduce reduceri de costuri şi servicii ce pot contribui la câştigarea avantajului competitiv.

clienţii şi transportatorii. Practicile operaţionale de succes. Constituirea de alianţe strategice. pentru fiecare activitate în parte. Ele întemeiază o relaţie de parteneriat care trebuie să fie pe termen lung (dacă nu chiar permanentă). dar şi prognozele şi planificările. Un studiu al practicilor japoneze de afaceri relevă faptul că aceste firme nu fac afaceri ocazionale cu partenerii lor din lanţul ofertei / cererii produsului. Această abordare încurajează munca în echipă şi poate contribui la îmbunătăţirea semnificativă a calităţii operaţiilor derulate. Firmele mari. prin formarea unor relaţii de parteneriat cu alţi participanţi în cadrul lanţului de desfacere a produsului. se bazează pe o strânsă comunicare şi coordonare a planurilor şi a activităţilor. care sunt domeniile în care angajaţii dau rezultate corespunzătoare şi care sunt cele în care ei au nevoie de ajutor. părţile implicate nu intră în nici un fel de relaţii până nu formează un parteneriat pe termen lung.Una din calităţile esenţiale ale unei firme este şi cea de a identifica. Salariaţii cu cele mai bune performanţe în activităţile cheie vor fi recunoscuţi şi încurajaţi să-i ajute pe ceilalţi angajaţi să adopte tehnicile eficiente pe care ei le utilizează. 35 . se datorează acestui tip de parteneriat. Planificarea şi realizarea de alianţe reciproc avantajoase nu este uşor de realizat. Firmele trebuie să-şi comunice reciproc datele financiare şi operaţionale. Relaţiile de parteneriat nu pot avea succes fără un schimb deschis şi prompt de informaţii. Ele încearcă să cultive din ce în ce mai mult alianţe strategice cu furnizorii. o coordonare cu clienţii şi furnizorii. sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora. Este un obiectiv care necesită o abordare atentă. pentru crearea unor produse / servicii noi sau al expansiunii pe noi pieţe. până la adaptarea inclusiv în domeniul unor planuri comune. Parteneriatul reciproc avantajos va genera acele valori strategice şi operaţionale care vor aduce câştiguri pe termen lung pentru ambele părţi. de renume pe plan mondial. Indiferent cât de bune sunt produsele sau serviciile ofertanţilor sau cât de mici sunt preţurile. mergând până la includerea acestor alianţe în planurile pentru constituirea de noi societăţi. 5. concomitent cu creşterea capacităţii de a răspunde la nevoile clienţilor. cum ar fi controlul total al producţiei.

o coordonare cu clienţii şi furnizorii. depozitarea. dar şi cheltuieli pentru pregătirea şi susţinerea schimbărilor operaţionale. logistica va juca un rol tot mai mare în servirea clienţilor. Pe măsură ce producătorii se confruntă cu pieţe concurenţiale din ce în ce mai complexe. tot mai multe firme din lume. În mod asemănător. rata eficienţei utilizării activelor (care calculează eficienţa utilizării activelor logistice). Ca rezultat al acestui indicator. Firmele importante de transport demonstrează modul în care pot fi parteneri deplini ai producătorilor şi comercianţilor în cadrul lanţului logistic. distribuitorii şi clienţii vor obţine profituri mai mari (comparativ cu firmele care nu iau în considerare astfel de alianţe). ţinând cont de efectele financiare mai mari ale acestora. valorii adăugate. oferind servicii de depozitare şi manipulare. firmele inovatoare din domeniul depozitării constituie alianţe puternice. Este un obiectiv care necesită o abordare atentă. În ultimul timp o serie de firme au adoptat. este absolut necesară pentru obţinerea performanţelor corespunzătoare obiectivelor şi planurilor strategice.Planificarea şi realizarea de alianţe fiabile este un proces complex mai ales în cazul firmelor multinaţionale. Acele firme care vor cultiva cel mai bine alianţele strategice cu furnizorii. transportatorii. costurilor şi standardelor de operare. Se reduce 36 . Unele firme de succes acordă o asemenea importanţă gestionării financiare a logisticii încât au ajuns să numească în fruntea acestui departament directori cu experienţă financiară. Funcţia logistică utilizează pentru măsurarea performanţelor sale indicatori de tipul eficienţei utilizării activelor. Accentul pus pe îmbunătăţirea performanţelor financiare Cunoaşterea consecinţelor financiare ale activităţii logistice este esenţială pentru activitatea de planificare. iar conducerea operaţiunilor. apelează la furnizorii de servicii logistice din afară (pentru a-şi reduce investiţiile proprii în activele logistice). sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora. Activităţi cum sunt transportul. în locul vechiului indicator al profitului net (care determină nivelul absolut al costurilor). 6. stocarea şi servirea clienţilor vor putea fi cel mai bine conduse în calitate de centre de cost sau de profit. ca indicator financiar de măsurare a rentabilităţii.

Întotdeauna când în departamentul de logistică totul merge bine şi detaliile se află sub control. Aceasta implică înţelegerea nevoilor aşteptărilor clienţilor şi a tipurilor de servicii pe care ei sunt dispuşi să le achiziţioneze. Fără un control eficient al problemelor minore care apar în fiecare oră. serviciile vor fi de calitate. în care diferitele niveluri de servicii să fie asociate unor preţuri corespunzătoare costurilor necesare pentru oferirea lor. lansat de logistica integrată. celelalte eforturi vor fi irosite. prin stimularea simţului strategic şi orientarea spre calitate a fiecărui angajat. furnizarea materialelor necesare facilităţilor de producţie. 8. firmele trebuie să calculeze nivelul optim de servicii şi să determine costurile asociate acestor servicii. Împreună. din ce în ce mai multe firme combină funcţia de distribuţie cu cea de gestionare a materialelor în cadrul departamentului logistic (care asigură. zilnic sau săptămânal. iar soluţiile simple vor da cele mai bune rezultate. 7. problemele minore care apar. la stabilirea unor preţuri stratificate.astfel nivelul activelor logistice şi se îmbunătăţeşte rata eficienţei utilizării activelor. în permanenţă. Considerând prea costisitoare practica după care personalul din producţie trebuie să acorde atenţie şi problemelor de gestionare a materialelor. Multe din progresele înregistrate de firme în domeniul productivităţii se datorează implicării active a angajaţilor. astfel. arată că operaţiunile complexe nu trebuie să fie complicate. Valorificarea cunoştinţelor. Stabilirea nivelului optim al serviciilor Firmele trebuie să cuantifice veniturile suplimentare obţinute din oferirea unor servicii de calitate clienţilor şi să măsoare raportul cost-profit pentru a stabili diferite niveluri de servire. costurile 37 . spre exemplu. aceste soluţii contribuie la realizarea de economii semnificative şi la creşterea constantă a performanţelor. Aceasta poate conduce. Un principiu de bază. Altfel spus. experienţei şi a creativităţii angajaţilor în scopul fluidizării şi simplificării operaţiilor logistice Cele mai bune operaţii logistice au întotdeauna problemele fundamentale sub control şi rezolvă. în scopul îmbunătăţirii rentabilităţii. oferind totodată sprijin logistic unităţilor de servire ale firmei organizate în teritoriu).

9. obiectivelor. Optimizarea volumului şi a fluxurilor de mărfuri Operaţiunile logistice de succes trebuie să gestioneze unitar volumele de mărfuri transportate. Gruparea încărcăturii este unul dintre cele mai cunoscute mijloace de optimizare. ei au prea puţine cunoştinţe despre factorii care generează optimizarea manipulării şi transportării materialelor. răsplătirea angajaţilor pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor cele revin. Consecvenţa scopului. 38 . adoptarea de planuri şi metode comune pentru simplificarea activităţii de gestionare a detaliilor. În acest scop trebuie analizată fiecare opţiune logistică şi căutate noi abordări pentru produse. pieţe de desfacere. Gestionarea eficientă a detaliilor conduce la derularea unei activităţi consecvente. iar performanţele şi profiturile vor creşte. prin utilizarea unor soft-uri adecvate permit. a relaţiilor cu transportatorii. stocurile şi altele. în interiorul şi în exteriorul unităţii. Indiferent de forma de organizare logistică a firmei. şefii departamentelor de distribuţie ştiu exact cât au plătit în ultima perioadă pentru transportul mărfurilor. Sistemele informaţionale. realizarea unei coordonări adecvate a activităţilor. Dincolo de aceste aspecte. erorile vor fi eliminate. imaginii şi a informaţiilor oferite clienţilor sunt aspecte foarte importante. clienţi. în vederea îmbunătăţirii performanţelor financiare. de asemenea. care a fost nivelul stocurilor în depozitele firmei într-un anumit interval de timp şi câte expedieri de mărfuri a realizat firma în ultimul trimestru. transportatori. prin acţiuni cum ar fi: atenţia acordată elementelor de bază. ceea ce contribuie la economii importante în privinţa costului transportului. Misiunea departamentului de logistică este de coordona procesul de distribuţie astfel încât să asigure consecvenţă. clienţii şi pieţele. Gestionarea unitară a mărfurilor va determina îmbunătăţirea serviciilor şi reducerea costurilor.se vor reduce. Pe măsură ce departamentele de logistică evoluează se poate realiza o coordonare sporită a volumului de mărfuri expediate.

conducerea firmei va solicita performanţe logistice din ce în ce mai bune. transportate şi manipulate în interiorul firmei considerate ca un întreg. constă în constituirea de societăţi mixte şi a altor tipuri de alianţe strategice. de legături cu transportatorul sau cu furnizorul. O modalitate consacrată la ora actuală. în producerea sau distribuţia mărfurilor pentru export. care impune firmelor să-şi planifice şi să-şi evalueze operaţiunile logistice pentru a rămâne competitive. Firmele care derulează operaţii pe plan extern trebuie să găsească modalităţi de a face faţă acestor bariere. depozitării. de restricţii politice. iar pe baza acestor informaţii să optimizeze activităţile logistice. în special în privinţa eficienţei utilizării activelor. de controlul preţurilor. este tot mai greu pentru o firmă. ceea ce permite obţinerea unui avantaj competitiv internaţional (în asemenea condiţii va fi tot mai dificilă identificarea locului de fabricare a unui produs). Ele trebuie să colecteze informaţii pentru întregul grup de produse care parcurge lanţul logistic al valorii (de la furnizor la consumator). Unele firme preferă să contracteze cu terţe părţi prestarea unor servicii de tipul transportului. De asemenea. să nu se implice în furnizarea de mărfuri către alte ţări. de coordonarea sosirilor şi expedierilor de 39 . etc. derularea operaţiunilor de logistică pe plan internaţional se loveşte de o serie de probleme legate de reglementările în domeniul vamal. etc.. prin introducerea unor practici inovatoare în domeniul logisticii. În concluzie. Capacitatea de a optimiza volumul şi fluxul mărfurilor va determina reduceri de costuri. indiferent de mărimea ei. departamentele de logistică se vor strădui să adune informaţii. un lucru devine evident: practica optimizării volumului şi a fluxurilor de mărfuri va prolifera. să măsoare şi să monitorizeze volumul mărfurilor comandate. care să permită optimizarea logistică şi să le detaşeze de concurenţi. considerând că acestea pot oferi servicii de logistică mai bune şi mai puţin costisitoare. creşterea rentabilităţii şi obţinerea avantajului competitiv pe o perioadă îndelungată de timp (indiferent că este vorba de unificarea încărcăturii. de convertire a valutei. indiferent de cine prestează operaţiunile logistice. de standardele de ambalare şi tarifare. Deoarece ne aflăm într-o economie de piaţă tot mai globalizată. Cu toate acestea.În condiţiile unei economii de piaţă tot mai globalizate. de cerinţele impuse pentru acceptarea mărfurilor la vamă.

vânzările şi marketingul. Îmbunătăţirea activităţilor logistice nu reprezintă un panaceu pentru toate problemele firmei. Evaluarea şi depăşirea propriilor performanţe Odată dobândită. în majoritatea firmelor. . producţia. Cu siguranţă. de apelarea la terţe părţi sau de constituirea societăţilor mixte). prin urmare. Ei trebui să regândească în permanenţă actualul mod de evaluare a performanţelor. 40 . marketingul. pot avea un impact combinat mai mare asupra rentabilităţii decât logistica.coordonarea logisticii cu strategia firmei astfel încât să sprijine pe deplin obiectivele firmei şi să permită îndeplinirea obiectivelor într-un mod cât mai profitabil. de investiţii în logistică.concentrarea logisticii asupra servirii eficiente a clienţilor firmei. 10. eficienţa logisticii trebuie tratată ca armă esenţială. Deoarece activitatea de logistică este legată nemijlocit de activităţile de producţie şi marketing. de rotaţia stocurilor. să îmbunătăţească raportarea şi să pună accentul pe nevoile clienţilor şi pe modul în care departamentul satisface aceste nevoi. parte integrantă a arsenalului competitiv al unei firme.marfă. astfel încât să se obţină un profit optim din strategiile de servire alternativă. firmele trebuie să-şi măsoare performanţele de logistică şi să reacţioneze dinamic la rezultatele obţinute. şi nu ca pe o funcţie care determină costuri. De aceea obiectivele esenţiale ale logisticii trebuie să fie: . realizând o coordonare a acestei activităţi cu producţia. activităţile de service (adică trei din elementele cheie care adaugă valoare în lanţul specific al unei firme) reprezintă împreună mai multe resurse şi. Niciodată managerii departamentelor de logistică nu trebuie să considere sistemul prezent de măsurare a performanţelor ca fiind în totalitate adecvat pentru măsurarea performanţelor de mâine. eficienţa activităţii logistice va trebui susţinută pentru ca performanţele să nu fie de scurtă durată. vânzările. Pentru a avea o eficienţă a activităţii logistice. dezvolatrea şi alte activităţi ale firmei. cercetarea. Firmele de primă mărime percep activitatea logistică ca pe un instrument startegic. pentru a dispune de operaţiuni logistice eficiente strategia logistică este legată de strategia generală a firmei. Totuşi.

Indiferent de provenienţa ei (externă sau internă) . ca şi în cel viitor.Toate firmele.  îmbunătăţirea productivităţii. provocarea constă în conducerea corespunzătoare a firmei şi transformarea activităţii de bază într-un bun solid. chemate să aducă o contribuţie reală la creşterea 41 . datorită legăturilor sale cu toate activităţile firmei. Din punctul de vedere al funcţiei logistice. produse realizate sau ramura de activitate. trebuie să-şi concentreze atenţia asupra următoarelor elemente fundamentale:  crearea de noi produse. costuri. toate firmele trebuie să-şi folosească energia şi resursele pentru a achiziţiona informaţii şi pentru a progresa în condiţiile actuale de concurenţă. nu este totuşi suficientă.  managementul resurselor umane. indiferent de mărime.  îmbunătăţirea calităţii produselor şi a serviciilor oferite clienţilor. deşi reprezintă un element esenţial.  realizarea unui sistem de distribuţie eficient.  sporirea eficienţei logisticii. Funcţia logistică.  realizarea şi implementarea de noi tehnologii de fabricaţie. pieţe de desfacere şi chiar de volumul de mărfuri într-o manieră mult mai critică decât în trecut. Firmele trebuie să pună accentul pe gestionarea globală şi să-şi dezvolte capacitatea de a aborda probleme legate de produse. când liniile tradiţionale de produse ale majorităţii firmelor sunt ferm poziţionate. care să permită creşterea nivelului calitativ al produselor şi diminuarea costurilor de realizare. bazate pe operaţii. În plus. Astăzi. vor trebui să pună în aplicare strategii viabile pe termen lung. nu este recomandabil pentru firme să pună în aplicare şi să execute acele strategii care urmăresc numai îndeplinirea planului de marketing cu cele mai mici costuri posibile. În mediul actual de afaceri. concurenţa din ce în ce mai intensă a devenit o realitate a momentului. poziţionare geografică. Pentru a-i face faţă. care pot aduce diferenţierile necesare pe pieţele globale atât de intens concurate. poate stimula acele îmbunătăţiri tangibile.  urmărirea performanţelor serviciilor oferite clienţilor. care să aducă un câştig mulţumitor din investiţiile făcute. Existenţa unor produse şi vânzări de calitate.

Activitatea logistică având în componenţa sa şi activităţile de distribuţie. 10). planificarea produsului. neavând capacitatea şi puterea de a la influenţa. provocările la care trebuie găsite răspunsurile adecvate se referă la obţinerea unui avantaj competitiv din utilizarea eficientă a activităţii logistice ca armă de acţiune. Planificarea activităţilor logistice Planificarea permite firmelor să anticipeze schimbările. detaliind afacerile şi misiunile firmei. constituie o componentă a planificării activităţii de marketing. PLANUL GENERAL AL FIRMEI PLANUL FINACIAR PLANUL DE PRODUCŢIE PLANUL FORŢEI DE MUNCA PLANUL DE MARKETING PLANUL PRODUSULUI PLANUL DE PREŢURI PLANUL DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE Fig. Planul general al firmei cuprinde o expunere a strategiei de ansamblu. planul forţei de muncă. planul de promovare şi publicitate (fig. 10 PLANUL ACTIVITĂŢII DE DISTRIBUŢIE 42 . care la rândul ei trebuie să fie subordonată planului general al firmei. planul firmei va avea patru componente de bază: planul de producţie. fiind utilă în identificarea riscurilor şi în determinarea mai precisă a costurilor şi a beneficiilor strategiilor alternative. Ca urmare. planul de preţuri.rentabilităţii firmei. firma va fi fi surprinsă de evenimente. de asemenea. alocarea şi specificarea resurselor financiare. direcţiile viitoare de dezvoltare. Planificarea activităţii logistice trebuie să constituie o componentă a planificării activităţii de marketing. Fără o orientare axată pe planificare. care va cuprinde. planul financiar şi planul de marketing.

PLANUL GENERAL AL FIRMEI PLANUL FINACIAR PLANUL DE PRODUCŢIE PLANUL FORŢEI DE MUNCĂ PLANUL DE MARKETING DISTRIBUŢIEPLANUL ACTIVITĂŢII DE 43 Planificarea activităţii de distribuţie va trebui să se facă atât pe termen scurt. etc. Rolul strategic al distribuţiei este adesea neglijat. Ea are în vedere o serie de probleme de perspectivă. Planificarea pe termen scurt se referă. a modului de utilizare a spaţiilor de depozitare. a aprovizionării şi / sau reaprovizionării stocurilor. la o perioadă de 1 an de zile şi constituie o planificare operaţională. zilnică. Planificarea pe termen scurt se ocupă de stabilirea răspunsurilor adecvate pentru fiecare eveniment. În cadrul acesteia avem de a face cu o planificare de rutină. constituind planificarea strategică a firmei. Planificarea strategică se ocupă de alocarea resurselor pe termen lung şi de stabilirea unei perioade de timp în care toate resursele sunt variabile. Planificare pe o perioadă de timp mai lungă (de regulă pe cel puţin 5 ani) este o planificare de perspectivă. PLANUL DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE PLANUL PRODUSULUI PLANUL DE PREŢURI . cu ar fi: programarea mijloacelor de transport. deşi capacitatea de a răspunde eficient la schimbările pieţei şi ale mediului este tot atât de necesară în cadrul distribuţiei. iar resursele sunt fixate în funcţie de scopurile urmărite. folosirea unor noi canale de distribuţie. etc. de obicei. a gestionării sistemului. cum ar fi: numărul şi locul depozitelor. schimbările intervenite în mijloacele de transport. ca şi în celelalte activităţi desfăşurate de firmă. cât şi pe termen lung.

Procesul de planificare a activităţii de distribuţie poate fi rezumat la trei principii de bază [R. unde vrem să ajungem. la care se adaugă înţelegerea obiectivelor globale ale firmei. Chicago. Aceasta reprezintă evaluarea activităţii de distribuţie pentru obţinerea unui tablou complet al performanţelor actuale. Definirea precisă a misiunii activităţii de distribuţie şi a obiectivelor specifice va trebui să ţină cont de cerinţele de marketing şi de cele operaţionale şi. USA. cum putem ajunge acolo şi cum vom şti că ne-am atins scopul? Prima etapă se referă la realizarea unei informări detaliate asupra situaţiei prezente din firmă. în cazul strategiei de distribuţie trebuie examinate opţiunile din punct de vedere al eficienţei costurilor sub două aspecte: a. fie căutarea acelor strategii prin care se vor satisface cerinţele de servire ale clienţilor în condiţiile celor mai mici costuri. Importanţa acestei etape constă în faptul că ea furnizează baza pentru deciziile viitoare. fie încadrarea într-un buget dat. Murray. Annul Conference NCPDM. 1980]: 44 . Bazele pentru dezvoltarea unor strategii viabile de distribuţie se axează pe cunoaşterea cerinţelor de servire ale clienţilor şi a costurilor necesare furnizării acestor servicii. care constă în stabilirea misiunii şi a obiectivelor activităţii de distribuţie. Strategiile reprezintă modalităţi prin care obiectivele pot fi realizate. rezervat activităţii de distribuţie.E. Strategic Distribution Planning. b. concomitent cu încercarea de a maximiza serviciile oferite clienţilor. Fără această imagine de ansamblu asupra caracteristicilor actuale de operare şi a capacităţilor firmei (elemente ce formează bilanţul rezultatelor activităţii de distribuţie) nu se poate trece la cea de-a doua etapă. Cea de-a treia etapă constă în elaborarea şi realizarea strategiilor de distribuţie. La fel ca în majoritatea analizelor economice. Una din sarcinile planificării constă în identificarea şi evaluarea unor opţiuni strategice alternative care să fie la dispoziţia firmei pentru atingerea obiectivelor. Conceptul misiunii activităţii de distribuţie poate fi descris ca reprezentând un set de obiective care să fie îndeplinite de către sistem în cazul unui context specific pentru produs şi piaţă. Definirea misiunii şi a obiectivelor reprezintă o etapă vitală. de coordonarea lor deplină la nivelul activităţii de planificare. în consecinţă.Planificarea strategică trebuie să răspundă celor patru întrebări formulate anterior pentru planul strategic al firmei: unde ne aflăm.

strategia de reaprovizionare. . . . în scopul creări unui sistem de distribuţie care realizează un echilibru între costuri şi eficienţa serviciilor.dispunerea depozitelor.prin mijloace proprii / prin intermediul unei STRATEGIA terţe părţi. .ierarhizarea nivelelor de servicii. . . . 45 . 3. 11). 2. .dispunerea stocurilor.deciziile de închiriere / cumpărare. OBIECTIVELE FIRMEI Ce fel de afaceri se derulează? STRATEGIILE DE MARKETING Deciziile legate de produs / piaţă STRATEGIILE DE SERVIRE ALE CLIENŢILOR Raportul cost . Sarcina finală a activităţii de planificare constă în proiectarea procedurilor de monitorizare şi control.raportarea situaţiei comenzilor. . Analiza sistemului de distribuţie şi a costurilor totale de producţie şi distribuţie pentru identificarea reţelei cu cel mai mic cost care corespunde cerinţelor de marketing şi celor implicate de servirea clienţilor. Evaluarea cerinţelor de servire a clienţilor pentru a determina ce elemente sunt considerate cele mai importante (modul în care se măsoară serviciile. .obiective legate de utilizarea mijloacelor de transport.strategia privind reclamaţiile / înapoierea mărfurilor / pagubelor.alegerea clienţilor / livrare directă / alte opţiuni. .strategii diferenţiate de CU CLIENŢII răspuns faţă de nevoile clienţilor. . care să indice conexiunile existente. de la obiectivele firmei până la nivelul componentelor specifice ale strategiei de distribuţie (fig.sistemele de gestionare a comenzilor.eficienţă STRATEGIA STOCURILOR . Înţelegerea deplină şi aprecierea strategiilor firmei şi a planurilor de marketing.proiectarea depozitelor. . COMUNICARE . DE TRANSPORT .politica duratei ciclului STRATEGIA DE de comandare. fără de care nu se poate formula răspunsul la cea de-a patra întrebare (cum vom şti că ne-am atins scopul?).metode de manipulare a materialelor. .obiective legate de rotaţia stocurilor.diversificarea formelor de transport. Pe baza acestor principii se poate construi un model simplu pentru procesul de planificare a activităţii de distribuţie. STRATEGIA . nivelul aşteptat de performanţă şi modul în care firma se compară cu concurenţa.flexibilitatea rutelor. .1.DE DEPOZITARE numărul punctelor de stocare.

organizarea monitorizării serviciilor trebuie să constituie o procedură sistematică. Luarea în 46 .  Stabilirea unui mecanism de prezentare periodică a rapoartelor legate de starea activităţii logistice.Fig. întrucât aceste realizări pot fi departe de perfecţiune într-un sistem dinamic. care trebuie să reflecte cel mai eficient nivel de activitate care poate fi prestat. stocare). 11 Sistemul de monitorizare ar trebui să supravegheze în primul rând modul de servire a clienţilor. Roland Press. Business Logistics. cât şi din cel al costurilor. etc. şi de utilizare a depozitelor. împreună cu celelalte eforturi făcute de firmă pentru oferirea serviciilor către clienţi. Informaţiile trebuie comparate cu standardele de performanţă stabilite anterior. atât din punctul de vedere al performanţelor. şi nu doar să se bazeze pe realizările din trecut.  Instituirea sistemelor şi a procedurilor pentru colectarea datelor legate de costuri  Identificarea şi colectarea datelor de ieşire. de costul de transport. de stocare şi de procesare a comenzilor. Măsurarea performanţelor logistice presupune colectarea unor date legate de costul de depozitare (manipulare.  Pregătirea unui set de măsuri prin care să se evalueze activităţile logistice interne ale firmei. Hesket. care poate urma următorii paşi [J. 1973]:  Identificarea tuturor categoriilor importante de costuri ale activităţii logistice. costurile legate de servirea clienţilor trebuie analizate împreună”. Plecând de la principiul “indiferent de locul în care apar.

Întregul proces trebuie perceput ca un ciclu (fig. incluzând revizia contabilă. MĂSURAREA ŞI RAPORTAREA PERFORMANŢELOR Performanţele realizate în comparaţie cu cele planificate. Canale de distribuţie. De exemplu: ce se va întâmpla dacă se reduce nivelul stocurilor pentru un anumit produs? dar dacă vom închide depozitul X? dar dacă vom reduce cu o zi ciclul de execuţie a comenzii?. MANAGEMENTUL DISTRIBUŢIEI Controlul stocurilor. prin intermediul unor soft-uri adecvate. Obiectivele servirii clienţilor. Cu sprijinul acestor sisteme. Obiectivele referitoare la investiţii şi profit. Bugetele activităţilor principale ale firmei (operaţionale). Investiţiile în stocuri. 47 . PLANIFICAREA OPERAŢIONALĂ Configuraţia producţiei şi a distribuţiei. 12 O dată cu evoluţia tehnicilor de tehnicilor de simulare şi de modelare pe calculator a apărut şi posibilitatea creerii unor “sisteme pentru sprijinul luării deciziilor”. monitorizarea şi controlul. Reexaminarea strategiei. Sarcinile impuse de activitatea de planificare urmează o ordine logică.considerare a feed-back-ului informaţional legat de performanţa planificată trebuie să reprezinte un element al managementului activităţii de distribuţie. poate fi programat să răspundă la un număr ridicat de întrebări de tipul “Ce-ar fi dacă?”. PLANIFICAREA STRATEGICĂ Produse şi pieţe. 12) în care planificarea distribuţiei devine o activitate continuă prin care se asigură baza alocării resurselor. Calculatorul. managerii pot să aleagă uşor între o varietate de opţiuni strategice şi operaţionale pentru identificarea soluţiilor optime sau cel puţin îmbunătăţite. Bugetele operaţionale. Corecţiile făcute pe parcurs. Fig. Traficul mijloacelor de transport Planificarea forţei de muncă. pentru problemele de logistică. Programele pentru implementarea schimbării.

Simularea prin asemenea modele constitue o abordare pentru evaluarea opţiunilor alternative. astăzi există un număr mare de programe de calculator care permit fiecărui sistem logistic să fie reprezentat în mod adecvat. Crearea unei baze de date corespunzătoare este o sarcină complexă şi necesită un mare consum de timp pentru asigurarea unui înalt grad de validitate. Rolul modelelor nu este de a anticipa. ci mai degrabă de a explica.Răspunsurile obţinute detaliază efectele schimbărilor care intervin la nivelul serviciilor. Cele mai complexe modele vor consta dintr-un număr de afirmaţii legate între ele. 48 . astfel încât planificatorii din domeniul logisticii să poată identifica soluţiile care vor da rezultatele cele mai bune. în prealabil. în costurile totale ale sistemului şi în alte caracteristici operaţionale. Pentru creerea unor asemenea soft-uri sofisticate de programare este necesară realizarea. astfel încât modelul va forma un set de relaţii interdependente. cuantificate. a unor modele care să reprezinte relaţiile din cadrul sistemului. Totuşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful