INTRODUCERE Gândirea promotoare a unei Europe unite este veche şi a fost exprimată prin diverse idei.

În secolul trecut, marele scriitor francez Victor Hugo (1802-1885) vorbea de ziua în care toate naţiunile continentului se vor uni într-o societate supremă şi vor forma o frăţie a Europei, fără a pierde caracteristicile remarcabile ale identităţii lor. Această gândire şia găsit temeiul, însă a fost amânată până după ce Europa a rămas profund divizată şi afectată în mod deosebit de cele două războaie mondiale, izbucnite pe acest continent. „Uniunea Europeană, denumită în continuare UE, este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 ţări. Este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între federaţie şi confederaţie”.1 Uniunea Europeană a fost înfiinţată oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recentă organizaţie de cooperare Europeană, care la început s-a numit Comunitatea Europeană de Cărbune şi Oţel din 1951 schimbăndu-și numele în Comunitatea Europeană în anul 1957. Membrii acestei organizaţii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Spania. În 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit şi Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeană în Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia şi Finlanda au intrat şi ele în Uniunea Europeana, iar astfel numărul total de membrii a ajuns la 15. Uniunea Europeană are mai multe obiective. În special aceasta luptă pentru a promova şi extinde cooperarea între membrii din unele regiuni, implicăndu-se de asemenea în probleme economice, sociale şi legate de comerț, politică externă, securitate şi probleme judiciare. Un alt obiectiv major al Ununii a fost implementarea Uniunii Economice şi Monetare (UEM), care a stabilit o singură monedă pentru membrii UE. În afară de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europene de a-şi atinge obiectivele a fost limitată de neînţelegerile dintre statele membre, problemele economice, politica externă şi presiune din partea noilor țări democratice est europene de a deveni membre.

1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Uniunea_Europeană

1

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit printr-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste tratate este Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Tratatele actuale şi viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectă prin structura lor principiul democratic al separării puterilor în stat, în puterea legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte procesul legislativ urmăreşte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Economia UE este, indubitabil, o economie de piaţă, iar concurenţa este o componenta a pieţei. Economia Europeană se construieşte având o Piaţa Internă unică, cu cele patru libertăţi de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. „În cadrul Pieţei Interne, competiţia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economică armonioasă şi echilibrată, sustenabila, neinflationista, respectând mediul, cu un grad ridicat de convergență a performanţelor economice, un grad ridicat de ocupare a forţei de munca şi a protecţiei sociale, cu ridicarea standardului de viaţă, cu coeziune economică şi socială”2. În condiţiile economice actuale, concurenţa nu se mai limitează la spaţiul naţional sau chiar regional, ci devine concurenţă la nivel global. Uniunea europeană s-a aflat într-un proces de extindere continuă, proces iniţiat din momentul constituirii sale în 1951. În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care şase membri fondatori din 1958, iar alte 21 state au aderat succesiv. Alte trei ţări, sunt oficial candidate la aderarea la UE.

2

Bărbulescu I. , Uniunea Europeană de la economic la politic, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005, pag. 67

2

Capitolul 1. UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. Formarea Uniunii Europene, procesul de integrare europeană Ideea unei Europe Unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internăţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunea Europei Occidentale. Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale. „Începutul procesului de integrare europeană, caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene, poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment”3. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei, în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice. Aceasta era ideea declarată, însă obiectivul politic imediat îl constituia alipirea Germaniei la Europa şi eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului. Robert Schuman, afirma la 9 mai 1950, în declarația sa prin care a lansat acest proiect, că „orice război între Franța și Germania va deveni nu numai de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material”4. În 1951, negocierile desfăşuarate între şase ţări, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înfiinţa Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului.
3 4

John Pinder, Uniunea Europeană:foarte scurtă introducere, Ed. Bic All, București, 2005, pag. 18 Idem, pag. 20

3

iniţiativă care a eşuat însă. în 1968. ministrul belgian al afacerilor externe. O relansare în forţă a „iniţativei europene” a avut loc în anul 1955. cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri şi care va avea în curând o nouă Constituţie. Începând cu 1950. a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă şi a unor relaţii mai strânse între statele membre. Astfel. Astfel. Comunitatea Economică Europeană avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaţă agricolă comună. 5 Adrian Liviu Ivan. prin aderări successive. pag 13 4 . la care miniştrii afacerilor externe ai Comunităţii Europeane a Cărbunelui şi Oţelului au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică. a elaborat două proiecte ce au condus la semnarea. în cadrul conferinţei de la Messina. a celor două Tratate de la Roma prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică. nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei. în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 27 de ţări. Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma. 2007. serviciilor şi capitalului şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice. Institutul European. datorită faptului că Tratatul aferent semnat în 1952. agricultură. O comisie de experţi condusă de Paul Henry Spaak. cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune. în 1957. ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate. piaţa comună înseamnă şi liberalizarea altor sectoare. comerţ.O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de Apărare. transport şi concurenţă pentru crearea unor condiţii omogene în vederea creşterii performanţei activităţilor economice”5. cum ar fi libera circulaţie a persoanelor. gradul de integrare europeană a crescut progresiv. „Crearea unei pieţe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea liberei circulaţii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice. semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. era reprezentat de crearea unei „pieţe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor economice ale statelor membre. atât din punct de vedere geografic. Statele Unite ale Europei. pornind de la o comunitate economică cu şase membri.

Polonia. Ungaria. Suedia. Slovenia. sau integrarea pe orizontală şi constă în aderarea de noi membri la Comunitatea Economică Europeană. Franţa. Cehia. eterogenitatea sporită precum şi.A sasea extindere: La 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România au aderat şi ele. .A cincea extindere: 2004 – Cipru. procesul de integrare s-a desfăşurat în cinci valuri succesive de aderare. Estonia. Irlanda. Extinderea uniunii europene Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică.Danemarca. până ce Marea Britanie. Extinderea către sud Aderarea Greciei.A treia extindere: 1973 . fără îndoială.Membri fondatori: Olanda. . adică extinderea către sud. Danemarca şi Irlanda să se poată integra cu adevărat în Comunitate. Punctele slabe erau însă consecinţele de ordin economic şi instituţional. adică la doar patru ani după intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma.Prima extindere: . Sub acest aspect. un lucru pozitiv şi necesar. . Marea Britanie. Germania. Extinderea către nord Prima cerere de aderare din partea Marii Britanii a fost formulată încă din anul 1961. Lituania. 1986 – Portugalia. a fost considerată din punct de vedere politico-strategic.2. mărirea 1957 – Belgia. Spania. Malta. Letonia.1. Nivelul de dezvoltare economică din toate cele trei ţări se afla în mod evident sub media Comunităţii. Italia.A patra extindere: 1996 – Austria. Slovacia. pe care această extindere le aducea cu sine. Finlanda. . A mai durat însă încă unsprezece ani. Luxemburg şi 5 .A doua extindere: 1981 – Grecia. a Spaniei şi Portugaliei. . etapele întregrării geografice fiind indicate mai jos: .

care au fost înlocuite. prin intermediul acordului SEE. unde sunt direct reprezentaţi cetăţenii europeni. a determinat ingrijorare în ceea ce priveste eficienţa instituţiilor şi decursul proceselor decizionale. cele trei state aveau un nivel economic relativ crescut. în mare parte. Adoptarea unei noi Constituţii este cauzată. de dimensiunea acestui proces de extindere şi de transformările pe care le impune atât la nivel instituţional. mai ales din domeniul pieţei interne. iar interesul lor vădit pentru anumite subiecte de referinţă. Procesul de adâncire a întregrării europene sau integrarea pe verticală a demarat în anii 1950 şi are în vedere următoarele aspecte: a) creşterea progresivă a obiectivelor comune. Relaţiile economice fuseseră aşadar de multă vreme foarte strânse. fuseseră aplicate de cele trei ţări. pe care statele membre decid să le realizeze împreună. încă dinainte de aderare. prin utilizarea extensivă a sistemului de vot majoritar. Relaţiile dîntre statele AELS şi Comunitate fuseseră reglementate încă din 1972. 6 . a cuprins Austria. prin extinderea ariilor politicilor comune. precum şi prin întărirea rolului Parlamentului European. multe din reglementările comunitare. Una dîntre cele mai importante probleme politice potenţiale. Suedia şi Finlanda. Extinderea Uniunii Europene la 27 de ţări. şi anume statutul lor de ţări neutre. de Spaţiul Economic European (SEE). îşi pierduse din importanţă odată cu încetarea conflictului dîntre est şi vest. cât şi decizional.considerabilă a numărului statelor membre. în ianuarie 1994. Extinderea AELS Extinderea cea mai lipsită de probleme. prin care sunt reprezentate interesele naţionale ale fiecărui stat membru. în locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului. b) întărirea caracterului supranaţional al Comunităţii. nu are precedent în privinta numarului de ţări şi nici a schimbarilor pe care le implica. În plus. prin intermediul unor acorduri comerciale bilaterale. prefigurata înca din anii 90. precum obţinerea unui grad mai mare de transparenţă sau politica socială şi politica mediului crea noi impulsuri în politicile UE.

Pentru a veni în sprijinul statelor din centrul Europei.5% din importul Uniunii şi 5. Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. București. atractivitatea pieţelor pentru producători şi investitorii din Uniune.Extinderea Uniunii Europene reprezintă deci o provocare atât pentru ţările membre UE. cât şi pentru ţările candidate. UE a instituit şi aşa – numitul sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste ţări. a fost conceput şi pus în aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economică). care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile. cererea de consum dinamică. Monitorul Oficial. Extinderea spre estul Europei reprezintă una din directiile importante ale evoluţiei UE în urmatorii 10 – 15 ani. inainte de 1990. McGiffen. În acelasi timp.6% din exportul acesteia. s-a extins ulterior şi pentru alte ţări. Accesul la acest program. dar şi economice: tratamentul comercial preferenţial de care ar beneficia ca membre şi accesul liber pe piaţa UE. La rândul lor. 2007. siderurgie) pe piaţa comunitară”6. „O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri şi acorduri incheiate de UE cu aceste ţări. lor revenindu-le în anii 1993 – 1994 4. Pentru UE el este motivat de importanţa economică şi politică a zonei: marile nevoi de modernizare a capacităților de producție şi a tehnologiilor. limitat initial la Polonia şi Ungaria. şi atragerea de investitii străine. iar unele din ele chiar peste 60%. resursele naturale şi de forța de muncă de care dispun aceste ţări. Uniunea Europeana-Ghid critic. 6 Steven P. fondul pentru agricultură şi alte forme de sprijin. posibilitatea obtinderii de subventii şi acces la fondul de dezvoltare regională. 48 7 . Pe langa acordurile comerciale bilaterale incheiate cu unele ţări din zona. Relatiile comerciale între UE şi ţările din centrul şi estul Europei s-au dezvoltat sistematic. ţările din centrul şi estul Europei se simt atrase de UE din considerente politice (ca foste partenere ale ţărilor din Uniune în anii antebelici). UE detine în comertul exterior ale acestor ţări peste 50%. pag. între care şi Romania.

Statutul de asociere permite atât acestor ţări.  Capacitatea de a rezista concurenței din interiorul UE.  Simplificarea procesului legislativ. cercetarea științifică şi protecţia mediului. care prevede şi măsuri de sprijinire ca ţările candidate la aderare să-şi perfectioneze infrastructura. cat şi Uniunii să pregateasca condiţiile aderării şi integrării depline. UE a incheiat în anii 90 o serie de acorduri de asociere cu majoritatea ţărilor din zona. de comerț exterior şi al renunţării la toate vestigiile politicii de comandă: subvenții. Perioada de preaderare este pentru ţările asociate o perioada consacrata înfăptuirii unor reforme de anvergură în domeniul pieţelor. de preţuri. să realizeze armonizarea legislației şi a politicilor de securitate internă.  Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. Schimbările pe care ar trebui să le opereze UE în interiorul său vizează:  Restructurarea instituţională şi a sistemului de adoptare a deciziilor.  Îndeplinirea obligațiilor rezultănd din calitatea de membru al UE.Extinderea spre est a UE înseamnă realizarea prealabilă a unor ajustări structurale menite să pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai mulți. Ele trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor privitoare la:  Garantarea stabilității instituţiilor şi a democratiei. În vederea integrării spaţiului central şi est european. cele mai ridicate costuri de integrare solicitand Polonia şi Romania. sistemul enrgetic. ponderea agriculturii în populația activă şi în PIB.). În acelasi timp. al politicii monetare.a.  Ajustarea politicii agricole comune şi a politicii externe şi de securitate comună pentru a putea funcţiona cu un număr mai mare de membri. extensia UE implică cheltuieli de ajustare. UE a elaborat o strategie (adoptată de Consiliul European) de pregătire a ţărilor asociate pentru a accede la statutul de membru deplin. transporturile. susținerea de agenți neperformanți etc. 8 . deficitele bugetare ai ale balanței de plăți s. Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marchează situația economico – socială a ţărilor din zona (PIB pe locuitor.

Dezvoltare. 2001. Instituţii. România şi Bulgaria primesc avizul Parlamentului European. pag 104 9 . deşi devin membri cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. . la noi mecanisme bugetare. Aici au fost finalizate negocierile de aderare cu cele zece state şi a fost stabilită data de 1 mai 2004 ca zi a aderării. Politici comune. care conţine o lista detaliata a masurilor şi etapelor ce trebuie parcurse în vederea aderării”7. adoptarea sau modificarea tratatului. primii ani dificili în Uniunea celor 25. Uniunea Europeană.„Condiţiile de aderare sunt sintetizate în Cartea Alba adoptată de Consiliul European în 1995. 1986. fapt care a dus la adaptări tehnice (în compoziția instituţiilor sau în sistemul de vot) la noi fonduri structurale. Noi competențe ale Parlamentului. extinderea competenței comunitare la noi domenii (mediu.anul 2007. Construcţie. De la intrarea în vigoare şi până la înglobarea sa în tratatul de la Maastricht în 1992 în cei peste 30 ani de funcţionare. La 13 aprilie 2005. care a intărit tratatul CE şi a cuplat lângă integrarea economică un sistem de cooperare în politica externă a statelor membre. de la evenimente politice interene şi externe până la noutăți „din sistemul mondial”. tratatul CE a cunoscut diverse modificari fie în interpretarea să. Între principalele adaptări ale tratatului amintim: evoluţia sitemului instituţional al comunităţii cu modificari în modul de luare a deciziilor în consiliu. fie în litera sa. Într-un proces complex şi divers.moneda. Ed. la Cannes. Matrix Rom. 7 Darie N. noi instituţii (Curtea de conturi) extinderea geografică a integrării prin aderarea de noi state. Legislaţie.pescuit) actul Uni-European. Mai mult. Negocierile de aderare cu România şi Bulgaria au fost finalizate în decembrie 2004. Bucureşti. totodată fiind stabilite şi aspectele de ordin financiar pentru perioada 2004-2006. raţiunile care au dus la completarea. 1967. Consiliul European a stabilit şi data aderării pentru Bulgaria şi România . Următoarea etapă importantă pe calea extinderii a fost Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002. „compromisul de la Luxemburg” din 1966. Fuzionarea executivelor celor 3 comunităţi. au fost şi ele diverse şi complexe. iar la 25 aprilie 2005 este semnat Tratatul de Aderare.

3 Obiectivele Uniunii Europene Se poate afirma că obiectivul urmărit. neexplicit în tratat era integrarea economiilor statelor membre. de a asigura dezvoltarea armonioasă a acesteia prin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni şi sprijinirea acelora mai puțin favorizate.Dispersia statelor membre UE şi a trei candidate la aderare 1. Obiectivul general a fost prevăzut să se realizeze prin: 1 – crearea unei pieţe comune caracteristizată printr-un anumit număr de libertăţi 2 –apropierea progresivă a politicii economice a statelor membre prin care să se sprijine evoluţia comunităţii cu scopul de a asigura: dezvoltarea armonioasă a activităților economice în ansamblul comunităţii expansiunea economică continuă şi echilibrată creștere accelerată a nivelului de viață relații mai strânse între ţările membre 10 . Aceasta reiese chiar din preambulul la tratat care se referă la necesitatea de a întări unitatea economică.

S-a realizat însă la 1 iulie. tratatul a prevăzut un ritm lent şi anume termenul de ralizare a fost dat pentru 1 ianuarie. 1968. pentru că o asemenea circulaţie se efectua de fapt în cadrul unor politici economice şi monetare 11 . 1970. Daca obiectivele pentru realizarea uniunii vamale au fost respectate.1. Piaţa comună – numeste un spaţiu comun al unui grup de state care este guvernat de regulile economiei de piaţă. Primul care a conferit un sens juridic pieţei comune a fost tratatul CECO şi apoi tratatele CEE şi CEEA.a fost prevăzuta să se realizeze în primul rând prin constituirea unei uniuni vamale (un teritoriu vamal unic al ţărilor membre şi o politică comercială comună față de terți) Uniunea vamală propunea: înlăturarea completă dar treptată a taxelor vamale de import-export în relațiile comerciale dintre ţările membre atât pentru produsele industriale cât şi pentru pordusele agricole. instituirea unui regim fiscal comun în ţările membre. instituirea unei politici comerciale comune față de terți. 1957) care să se substituie diferitelor tarife vamale. Pentru a se ajunge la integrarea unei pieţe naţionale într-un spaţiu comun tratatul CE a prevăzut un anumit numar de libertăţi:  Libera circulaţie a marfurilor . Ea reprezintă o etapa intermediara în drumul catre Uniune Economică. adică stabilirea unui regim similar de impozite interne pentru a nu fi discriminate produsele importate din ţările membre decât cele autohtone. înlaturarea completă dar treptată în decursul aceleiaşi perioade ca şi pentru taxele vamale a restricţiilor cantitative şi a altor bariere netarifare din calea comertului reciproc a ţărilor membre. a stabilit ca la frontiera comunităţii să fie aplicat un tărif vamal comun (ca o medie aritmetică a tărifelor vamale a ţărilor membre – 1 ianuarie. mărfurile nu circulau însă în mod corect în comunitate ca în cadrul unei pieţe naţionale. în paralel trebuie să se armonizeze şi legislațiile vamale ale ţărilor membre. Pentru că o uniune vamală nu poate fi realizată în mod brutal.

Considerarea comunităţii ca o piaţa comună presupunea şi un regim de concurenţa şi un sistem juridic uniform în lipsa carora noi bariere puteau să afecteze schimburile. pentru că era necesar să se permită căpitalului să fie investit şi să circule. dar şi în alte ţări ale comunităţii şi în aceleași condiţii cu naţionalii din acele ţări (prestări cu caracter industrial. comercial. artizanal sau care rezultau din profesii libere).  Libera circulaţie a serviciilor Conform tratatului. Pentru serviciile financiare tratatul dispunea alte dispoziții. să lucreze şi să-şi ofere serviciile în celelalte state membre. Egalitatea de acces la piaţa comună presupunea libertatea fără nici un fel de discriminare pe motiv de naţionalitate. Libera circulaţie a capitalului presupunea ca statele membre vor suprima în mod progresiv în cursul perioadei de tranziţie şi în masura necesară bunei funcţionări a pieţei comune atât restricţiile privind miscările de capitaluri aparținănd persoanelor din statele membre cat şi discriminările de tratament bazate pe naţionalitate sau pe localizarea plasamentului. Libertatea serviciilor presupunea deci ca prestatorul să poată exercita activitatea sa nu numai în propria ţară.  Libera circulaţie a capitalurilor Era o consecinţă directă a celorlalte 3 libertăţi. De aici a decurs necesitatea perfecționării uniunii vamale printr-o armonizare preogresivă a politicii vamale. adică ea se referea atât la libera circulaţie a muncitorilor salariați cat şi la libertatea de stabilire a lucrătorilor independenți. 12 . noțiunea de servicii numea prestațiile efectuate în mod normal în schimbul unei renumeraţii de către un naţional al unui stat membru în beneficiul unei persoane stabilită intr-o altă ţara decât cea a prestatorului.naţionale divergente.  Libera circulaţie a muncitorilor O piaţa comună a „activităților economice” impunea desigur ca orice persoană fizică sau juridică care avea naţionalitatea unui stat membru să poată să se stabileasca.

Editura Europa Union. la 1 ianuarie 1993. Reprezintă cel de-al 2-lea instrument principal pentru realizarea obiectivelor CE şi este o obligație atât pentru statele membre căt şi pentru instituţiile comunitare. După terminarea perioadei de tranziţie şi politicile comune au devenit de competenţa autorităţilor comunitare. A fost necesară distincţia între domeniile implicate: domenii pentru care se prevedea elaborarea unor politici comune domenii în care apropierea se limita la instituirea unei coordonari a politicilor respective. pag.2.4 Uniunea Europeană – realizări şi perspective „În cele peste patru decenii de existenţă. şi a înscris ca obiective esenţiale armonizarea politicii economice a statelor. Un moment deosebit în evoluţia UE il constituie crearea. piaţa comună concepută la Roma în 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre. sociale şi de securitate. Bonn. cu efecte benefice asupra performanţelor pieţelor integrate şi a sistemului de adoptare a deciziilor. În urma punerii în aplicare a acestui act. 8 Fontaine. Pe parcursul funcţionării sale. 134 13 . realizarea de politici comerciale comune. UE devine piaţa cea mai unificată din lume. Această distincţie era necesară pentru că coordonarea politică a ramas în competenţa statelor membre în beneficiul instituţiilor comunitare care sunt dotate cu competențe şi puteri necesare pentru a realiza aceste politici comune care se vor substitui politicilor naţionale. 1. 2000. de politici agrare şi crearea unităţii economice şi monetare” 8. La început politicile comune au fost prevăzute în domenii considerate speciale (agricultura şi transporturi). a Pieţei unice. care a pus bazele asocierii. UE a întreprins paşi însemnaţi în realizarea prevederilor Tratatului de la Roma. P: Un nou concept pentru Europa. prevăzută în Actul Unic European din 1987. a contribuit la o anumită stabilităte a pieţei muncii şi la realizarea unor progrese notabile în domeniul politicii agrare. Apropierea progresivă a politicilor economice naţionale.

Organizația care se ocupă cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht este Uniunea Monetară şi Economică (UME) care are două componente:  Creşterea funcţionalitatii pieţei unice.în statele în care s-au îndeplinit criteriile de intrare în Uniune (rata inflaţiei. pag. 49 14 .  Înfăptuirea unităţii monetare. iar pe de alta parte.) Consecinţele economice ale realizării pieţei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei directe şi indirecte. extinderea Uniunii spre est. Acţiunile în perspectiva ale Uniunii Europene vizează două planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht. Dimensiunea socială (politica de securitate socială). prin accentuarea coeziunii economice şi sociale şi crearea unei uniuni economice şi monetare care să dispuna de o moneda unică”9. care reprezintă tot atâtea pierderi dacă nu s-ar realiza. La capitolul realizări pot fi înscrise şi acţiunile avansate pe linia creării Uniunii Economice şi Monetare prin înființarea Băncii Centrale Europene şi angajarea statelor de a răspunde criteriilor de aderare la moneda unică. Uniunea Europeană se sprijină pe trei piloni:    Dimensiunea economică a integrării (piaţa unică şi uniune economică . rata dobanzii.Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993). „Tratatul are în vedere crearea unui spaţiu fără frontiere interioare. noua denumire fiind motivată de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic şi social. Uniunea Europeană în perspectivă. azil etc.monetară). deficitul bugetar. vize. datoria publica) moneda unică Europeană a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2002. diminuări de preţuri). Comunitatea Europeană devine Uniunea Europeană. op. 9 John Pinder. Vor apărea astfel beneficii directe rezultate din înlăturarea barierelor vamale. benficii indirecte prin integrarea completă a pieţei (efecte de scară. Dimensiunea politică (acţiuni comune în domeniile justitiei şi a politicii interne – imigraţie.cit.) şi efecte generale asupra bunăstării (creşterea ocupării. ale adâncirii concurenței etc. trecerea la moneda unică – EURO .

. semnat la 17 februarie 1986 şi ratificat la 1 iulie 1987. -introducerea sistemului de vot al majorităţii calificate în cadrul Consiliului. Ed. alături de Curtea Europeană de Justiţie. procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European. Această abordare are în vedere dezvoltarea graduală a procesului de integrare. -înfiinţarea Tribunalului Primei Instanţe.5 Tratatele Uniunii Europene Tratatul Comunităţii Economice Europeane a fost amendat de câteva ori şi suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene. centrată pe tratarea acelor aspecte asupra cărora se poate ajunge la un acord şi pe amânarea acelor chestiuni care nu sunt încă în stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii. au fost introduse următoarele inovaţii: -instituţionalizarea formală a Consiliului European format din şefii de stat sau de guvern şi de preşedintele Comisiei Europene. În urma unui preambul ce exprima intenţia statelor membre de a transforma Comunitatea mai târziu. pag 98 15 . politica socială. prin Tratatul de la Maastricht.1. În materialul de mai jos sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul Uniunii Europene: .1997 (ratificat în 1999) Tratatul de la Amsterdam.2001 (ratificat în 2003) Tratatul de la Nisa. Bucureşti. coeziunea economică şi socială şi politicii cercetării. . 2007. 10 Bărbulescu I. pentru adoptarea acelor decizii care au în vedere finalizarea pieţei interne. -întărirea rolului Parlamentului European.1986 (ratificat în 1987) Actul Unic European. prin introducerea procedurilor legislative de cooperare şi a necesităţii acordului Parlamentului European pentru deciziile privind aderarea de noi state membre şi acordurile de asociere. Tritonic.1992 (ratificat în 1993) Tratatul de la Maastricht.10 După Tratatul de la Roma. . Politiciile extinderii. până la consolidarea sa finală într-o Constituţie. ca principalul organism responsabil pentru stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale Comunităţii. .

libera circulaţie a bunurilor. Baza legală a noii Uniuni Europene este reprezentată de Tratatul de la Maastricht. în direcţia creării unei uniuni politice şi a uniunii economice şi monetare.politici comunitare. serviciilor. . primul pilon. conform imaginii comune despre Uniunea Europenă. care va fi menţinută şi dezvoltată continuu. Prin Tratatul de la Amsterdam. prin adăugarea politicilor de mediu.-creşterea numărului politicilor comune.uniunea economică şi monetară. 1. Primul pilon acoperă sectoarele. .cetăţenia europeană. Primul pilon (supranaţional-federaţie) : Comunităţile Europene (CE) Dimensiunea comunitară: . coeziune economică şi socială. -stabilirea unei date pentru definitivarea pieţei interne noţiunea de „piaţă internă” fiind mai puternică decât cea de „piaţă comună”. 16 . regulile şi procedurile de decizie referitoare la Comunităti Economice Europeane. libera circulaţie a capitalului) ci şi implementarea a noi politici şi a coeziunii economice şi sociale. prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcţie cu trei piloni.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Euratom. persoanelor şi capitalului. multe din domeniile aflate sub jurisdicţia Justiţiei şi Afacerilor Interne au fost transferate dimensiunii comunitare. semnat la 7 februarie 1992 şi ratificat la 1 noiembrie 1993. libera circulaţie a serviciilor. libera circulaţie a persoanelor. cercetare ştiinţifică. Astfel.6 Structura Uniunii Europene A. Uniunea Europeană înseamnă. Schimbarea peisajului politic european după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est a condus la un proces de regândire a structurii Comunităţii Europene. . implicând nu numai realizarea celor patru libertăţi (libera circulaţie a bunurilor. pe de o parte menţinerea şi extinderea acquis-ului Comunităţii Europene şi pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună şi al Justiţiei şi Afacerilor Interne.

Consiliul poate emite recomandări guvernelor naţionale prin majoritate calificată şi poate adopta în codecizie cu Parlamentul măsuri de promovare a acţiunilor inovatoare în doemniul ocupării. indiferent de naţionalitate. politica socială.crearea cetăţeniei europene: toţi cetăţenii statelor membre pot circula şi se pot stabili în alte state membre. reţelele trans-europene. 17 . cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. mai mult. ceea ce a condus la adoptarea monedei comune Euro şi la înfiinţarea Băncii Centrale Europene. acesta din urmă elaborând anual un set „Direcţii de ocupare a forţei de muncă”.continuarea extinderii gamei politicilor comune. în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei. ce vor fi urmărite de guvernele statelor membre în adoptarea politicilor naţionale de ocupare a forţei de muncă. politica industrială. dreptul de a trimite petiţii Parlamentul European şi de a se adresa Mediatorului European: . dreptul de a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru Parlamentul European în statele membre de rezidenţă.continuarea extinderii rolului Parlamentului European. ce depăşeşte marginile integrării economice. odată cu semnarea acesteia de către Marea Britanie.Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al Comunităţii Economice Europeane şi creează Comunitatea Europeană. educaţia şi formarea profesională. subliniind astfel caracterul său extins.dimensiunea comunitară a Uniunii Europene a fost întărită sub următoarele aspecte: . la introducerea noii proceduri legislative a codeciziei. . . . protecţie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt stat membru pe teritoriul unui stat terţ şi în care statul membru naţional nu este reprezentat. Aceste modificări sunt reprezentate de: .integrarea conţinutului Cartei Sociale în Tratat. coeziunea economică şi socială. politica de mediu. protecţia consumatorului şi întărirea altor politici comune deja existente.instituirea uniunii economice şi monetare: convergenţa politicilor economice şi monetare a statelor membre. . dezvoltarea cooperării.crearea de politici comune de ocupare a forţei de muncă: statele membre vor considera promovarea ocupării forţei de muncă drept o chestiune de interes comun şi îşi vor coordona acţiunile în cadrul Consiliului.

18 . prin Tratatul de la Maastricht. B.. Această cooperare este caracterizată de derularea unor acţiuni comune. excluziunea socială. . procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentală. . deoarece acest doemniu este de importanţă strategică. Uniunea Europeană are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe şi de securitate şi se pun bazele unei cooperări sistematice între statele membre.întărirea politicii de mediu. pentru statele membre şi este dificil de renunţat la suveranitatea naţională. Astfel. fără a bloca o decizie unanimă astfel. sănătatea publică. ceea ce înseamnă includerea ei întrun cadru instituţional specific. lupta împotriva fraudei. respectivul stat membru nu este obligat să aplice decizia.extinderea procedurii de co-decizie la noi sectoare de activitate. dar care au puteri şi proceduri de decizie diferite: astfel. desfăşurate de consens şi care limitează statele membre în politica lor externă.introducerea principiului „abţinerii constructive”. . dar trebuie să accepte obligativitatea acesteia pentru Uniune şi trebuie să se abţină de la orice acţiune ce poate veni în conflict cu acţiunile Uniunii Europene bazate pe decizia în cauză. pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului. a politicii de sănătate şi a politicii de protecţie a consumatorului. . Al doilea pilon (interguvernamental-confederaţie) Politica Externă şi de Securitate Comună Odată cu instituirea celui de-al doilea pilon.posibilitatea dezvoltării de strategii comune pentru acţiunile de politică externă ale statelor membre.înfiinţarea unei Unităţi de Planificare şi Avertizare responsabilă cu monitorizarea evoluţiilor externe şi cu avertizarea referitoare la evenimente şi situaţii ce pot afecta securitatea Uniunii Europene. prin care se permite unui stat membru să se abţină de la votul în Consiliu. cooperarea politică dintre statele membre este ridicată la statutul de politică comună. Politica Externă şi de Securitate Comună este gestionată de aceleaşi instituţii care operează sub primul pilon.extinderea listei drepturilor civice ale cetăţenilor europeni. Sistemul Politicii Externe şi de Securitate Comună a fost întărit cu privire la: .

Secretarului General al Consiliului. Al treilea pilon (interguvernamental-confederaţie) Cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne Tratatul de la Maastricht stabileşte şi o formă sistematică de cooperare între statele membre.instituţionalizarea cooperării sporite. cât şi Tratatul Uniunii Europene. alte tipuri de delicte internaţionale. semnat în 1995 de numai 5 state membre. emigraţia. Următorul moment cheie în direcţia adâncirii integrării europene este constituit de Tratatul de la Amsterdam. în domeniul cărora vor să 19 .oferirea poziţiei de „Înalt Reprezentant pentru Probleme de Politicii Externe şi de Securitate Comună”. lupta împotriva fraudei şi dependenţei de droguri. semnat la 2 octombrie 1997 şi ratificat la 1 mai 1999.. C. în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Tratatul a reprezentat punctul final al lucrărilor Conferinţei Inter Guvernamemtale iniţiate la Torino în 1997 şi prevăzută deja prin Tratatul de la Maastricht. până la acest moment. . cooperarea vamală şi a poliţiei pentru prevenirea terorismului. responsabil pentru asistarea Preşedenţiei Uniunii în probleme referitoare la Politicile Externe şi de Securitate Comună şi pentru sprijin în formularea. pregătirea şi implementarea deciziilor politice de către Consiliu. Tratatul de la Amsterdam amendează atât Tratatul Consiliului European. bazat pe regula unanimităţii.includerea „misiunilor Petersberg” în Tratatul Uniunii Europene. cooperare care. în numele Consiliului şi la cererea Preşedenţei. iar elementele de noutate aduse sunt: . Aspectele acoperite de această politică şi reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: . un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen. cooperarea judiciară în chestiuni civile şi penale. cu nevoia respectării dorinţei altor state membre de a nu fi implicate în anumite politici comune. existentă în unele state membre. prin care este combinată nevoia unei continue integrări. „Înaltul Reprezentant” poate purta discuţii politice cu părţi terţe.oferirea de azil politic. se desfăşura pe bază de acorduri internaţionale ocazionale. cu scopul de a sublinia că la baza priorităţilor de acţiune ale Uniunii Europene stă dorinţa comună de a apăra securitatea europeană prin acţiuni de ajutor umanitar şi de restaurare a păcii. Procesul de decizie este similar celui din domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună.

Franţa. Consiliul 20 . sunt reprezentate de Parlamentul European. . însă fiind incluse reguli cu caracter relativ şi obligatorii pentru celelate state membre. al treilea pilon nu mai este „Justiţie şi Afaceri Interne”.7 Instituţii ale Uniunii Europene Principalele instituţii ale Uniunii Europene. . în 1993. Germania.Acordului Schengen. numai de către Belgia. uniunii economice şi monetare la care nu au aderat Danemarca. cu ocazia semnării: . . Marea Britanie refuzând semnarea. Acest principiu al unei Europe „cu două viteze” a fost aplicat încă dinaintea dobândirii unui caracter formal prin Tratatul de la Amsterdam. Tratatul de la Amsterdam. cu următoarele condiţii: . în orice moment. ca şi Tratatul de la Maastricht.să aibă în vedere promovare obiectivelor Uniunii Europene şi să fie aplicat ca o ultimă variantă. cu scopul de a realiza reformele instituţionale necesare procesului de extindere a Uniunii.îşi păstreze suveranitatea naţională. . a angajamentului de armonizare a politicilor sociale. 1.să se refere la majoritatea statelor membre şi să fie deschis tuturor celorlate state membre. obligaţiile şi interesele statelor membre neparticipante. Luxemburg şi Olanda. Suedia şi Marea Britanie. în 1985. cunoscute ca instituţii centrale şi implicate în procesul de decizie.să nu pună în pericol “acquis-ul comunitar” sau drepturile.de la metoda Inter Guvernamentală la metoda comunitară. prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu procesul de extindere. prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferinţă Inter Guvernamentală.Cartei Sociale. Mai mult. acest sistem poate fi aplicat în domeniile de activitate ale celor trei piloni. ci devine „Cooperarea judiciară şi poliţienească în domeniul criminalităţii”. ca rezultat.

Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale.Aplică planul bugetar .Stabileşte liniile şi obiectivele generale. ramura legislativă a Uniunii Europene. Sediul Comisiei: Berlaymont. Consiliul Uniunii Europene nu este acelaşi lucru cu Consiliul Europei. independent de statele membre. Aceasta: .Uniunii Europene şi Comisia Europeană.Ia decizii fundamentale . Comitetul Regiunilor. având deci competenţe directoare. În cazuri excepţionale soluţionează problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic şi Social. Consiliul European are rol de stimulator al discuţiilor şi inţiativelor comunitare. care este o organizaţie internaţională. Acesta : . În cea mai mare parte însă Consiliul se ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene. Bruxelles. nefiind un organ UE). împreună cu Parlamentul European. Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine. a bugetului şi a programelor uniunii Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) reprezintă. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ legislativ. având rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă şi de securitate comună. Este forul politic suprem al Uniunii Europene.Veghează la aplicarea legilor europene. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene. având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Consiliul European (funcţional şi juridic este supraordonat organelor UE. coordonată de şefii de stat şi de guvern la întâlnirile la nivel înalt. În cadrul UE acesta este instituţia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeană.Propune legi . Comisia Europeană Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene. complet independentă 21 .

ordonanţe. 1. Parlamentul are trei puteri importante: . . decizii). Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a celor 460 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. .7 Integrarea României în Uniunea Europeană România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. Votează asupra legilor privind bugetul. tendinţele europene din statele membre se reflectă în fracţiunile politice de pe scena europeană.Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei Europene.Puterea bugetară.Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs. care este o instituţie diferită a Uniunii Europene. PE îşi spune părerea despre numirea membrilor comisiei şi poate să depună o moţiune împotriva acesteia. În 1974. în cazul respingerii apare procesul de negociere cu Consiliul de Miniştri. chiar dacă foarte apropiată de aceasta Decide asupra proiectelor de lege ale Comisiei Stabileşte bugetul Încheie tratate internăţionale Parlamentul European. o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii iar un acord asupra produselor industriale a fost 22 . În mare. deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuielilor comunităţii.de UE. urmând ca după extinderea din 2007 să reprezinte aproape 490 de milioane de europeni. De asemenea nu trebuie să fie confundat cu Consiliul European.

Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990. După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999.wikipedia. recomandă Comisiei şi Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României. urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Comisia şi-a publicat „Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene”. negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.org/wiki/Integrarea_României_în_Uniunea_Europeană http://ro. Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti. a fost întocmit un „Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană”. pentru a îndruma această ţară către un stat de drept. Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). În anul următor. în special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne”12. În iulie 1997. Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România. stoparea abuzurilor politiei. publicat în octombrie 1999.wikipedia. se arată în amendament. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. După dezbaterea din Parlamentul European. În Raportul de ţară din 2003. libertatea presei. independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar. Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţie. deoarece în acesta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu România. însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. raportului i s-a dat câştig de cauză. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un „Acord Interimar”. parlamentară europeană în grupul popularilor creştin-democraţi. se menţionează că „Finalizarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei”11. „Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport şi raportarea acestora către parlament. În următorul raport. România a reacţionat 11 12 http://ro. Prin urmare.org/wiki/Integrarea_României_în_Uniunea_Europeană 23 .semnat în 1980. întocmit de baroana Emma Nicholson.

primul al uniunii lărgite. conform planului. Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004. Până la sfârşitul anului şi pe parcursul anului 2004. iar cele două ţări au aderat la 1 ianuarie 2007. România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. SITUAŢIA ECONOMICĂ A UNIUNII EUROPENE 24 .imediat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Capitolul 2. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg. România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007.

Danemarca. pag. 1957. 63 25 . Ea reprezintă cea mai avansată organizaţie de integrare multilaterală. Economia de Piata. Germania. Uniunea Europeană (UE). 2000. având posibilitatea de acţiune atât în domeniul economic. 1986 şi 1991) constituie baza constituţională a ceea ce numim. Ţările membre sunt de două categorii: 13 Angelescu Coralia. olanda. Totalitatea tratatelor (din 1951. stabilind între statele membre legături juridice care merg dincolo de relaţiile contractuale între statele suverane. balanţa de plăţi stabilă. O bună parte din bugetul UE este destinat fondurilor structurale pentru sprijinirea economiei ţărilor din Sudul Europei mai slab dezvoltate (Portugalia. precum şi a Irlandei. Belgia. Grecia. ca şi definirea şi conducerea unei politici monetare şi de schimb unice al cărei obiectiv principal este de a asigura stabilitătea preţurilor şi de a susţine politicile generale în comunitate. Această acţiune a statelor membre şi a CE implică respectarea principiilor directoare următoare: preţuri stabile. Aceste acţiuni includ şi fixarea irevocabilă a taxelor de schimb conducând la instaurarea unei monede unice ECU. Spania şi Grecia). social şi politic. Finlanda.2. Spania şi Suedia. Franţa. respectiv Austria. în prezent. Luxemburg.1 Principiile Uniunii Economice şi Monetare. finanţele publice şi condiţiile monetare sănătoase. Editura Economică.1 Premisele situaţiei economice a Uniunii Europene Uniunea Europeană este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de către promotorii Europei Comunitare. cât şi în domeniul drepturilor omului şi al relaţiilor externe al statelor membre. La 1 ianuarie 1995 cei 15 membrii cu drepturi depline. Portugalia. au stabilit un principiu de bază conform căruia ţările mai bogate trebuie să le ajute pe cele ale căror PNB pe locuitor este mai mic de 75% din medie pe întreaga uniune.1. „Acţiunea statelor membre şi a Comunităţii cuprinde instaurarea unei politici economice fondată pe îngustarea coordonării politicilor economice ale statelor membre. în respectarea principiului unei economii de piaţă deschisă şi în liberă concurenţă”13. Bucuresti. regatul Unit al marii Britanii şi Irlandei de Nord. 2. pe piaţa internă şi pe definirea de obiective comune. Irlanda. Italia.

 net contribuitori la bugetul UE (ECU pe locuitor): Germania 146, Olanda 92, Marea Britanie 55, Italia 39, Franţa 14, Belgia 0;  net beneficiari din bugetul UE (ECU pe locuitor): Irlanda 681, Luxembrg 554, Grecia 415, Danemarca 79, Spania 73. În politică şi în adoptarea măsurilor practice întâlnim o clasificare a membrilor UE în două categorii. În prima intră cele patru ţări mari ale UE: Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia. În cea de-a doua intră celelalte ţări membre, apreciate ca ţări mijlocii şi mici. Daca urmarim situatia ţărilor membre al UE pornind de la indexul dezvolţării umane (IDU) vom constata ca ele se afla în urmatoarele pozitii: Olanda, Finlanda, Franta, Suedia, Spania, Belgia, Austria, Marea Britanie, Danemarca, Germania, Irlanda, Italia, Grecia, Luxemburg şi Portugalia. Prin urmare dupa acest index, rangul ţărilor membre se deosebeste de cel socotit dupa PNB pe locuitor. Luxemburg, de exemplu care este pe primul loc dupa PNB pe locuitor este abia pe locul 14 dupa indexul dezvolţării umane. Tot astfel, Danemarca este pe locul doi dupa PNB pe locuitor şi abia pe locul 9 dupa indexul dezvolţării umane 2.1.2 Etapele uniunii Economice şi Monetare Privită în timp, integrarea economică în cadrul Uniunii europene poate fi stabilită ca un proces istoric desfăşurat în perioada 1958-2000. Tratatul de la Roma semnat în 1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, a dus la înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE), devenit Uniunea Economică şi Monetară. UEM a fost realizată în trei etape, conform Tratatului de la Maastricht şi anume: prima etapă la 1 iulie 1990 în coincidenţă cu libertatea de circulaţie a capitalurilor în marele spaţiu european, a doua etapă a început, de asemenea, la 1 ianuarie 1997, iar a treia etapă a început cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Procesul integrării economice europene de peste 40 ani a parcurs trei faze fundamentale: uniunea vamală, uniunea economică şi uniunea monetară. 1.Uniunea vamală. Constituirea CEE a avut ca obiectiv iniţial crearea unei uniuni vamale între ţările membre. Conţinutul esenţial al acestuia a fost: liberalizarea schimburilor comerciale prin desfiinţarea taxelor vamale între ţările membre şi instituirea

26

unui ţărif vamal comun faţă de ţările terţe, adică cele care nu erau membre ale comunităţii. Această fază, cea a uniunii vamale, s-a încheiat la 1 iulie 1968. 2.Uniunea economică. Este faza următoare a integrării, superioară primei, incluzând realizările acesteia la care s-a adăugat introducerea celor „patru libertăţi”: libertatea de mişcare a bunurilor; libertatea de mişcare a capitalurilor; libertatea de mişcare a serviciilor; libertatea de mişcare a persoanelor. Prin realizarea celor „patru libertăţi” s-a constituit piaţa unică europeană, care a început să funcţioneze la 1 ianuarie 1993. Prima etapă a UEM a permis mersul spre o mai mare convergenţă a politicilor economice a statelor membre şi o consolidare a coordonării politicilor monetare naţionale. În cursul primei etape se avea în vedere ca programul pieţei unice să fie terminat şi noul tratat al UEM să fie subordonat ratificării în toate statele membre, după procedurile constituţionale naţionale. Constituirea pieţei unice a avut ca urmări: - desfiinţarea controlului mărfurilor la frontiere; reducerea controlului persoanelor la frontierele interioare în cursul anului 1993; - securitate comună pentru toţi cetăţenii comunităţii; eliminarea dublei taxări la cumpărarea de produse pentru uz personal din alte ţări membre; - stabilirea cetăţenilor Comunităţii pentru o durată nedeterminată într-un alt stat membru decât propriul lor stat, - recunoaşterea calificărilor profesionale pentru toate statele membre, extinderea ofertei de produse mai ieftine pentru consumatori printr-o concurenţă sporită; concurenţa deschide posibilităţi suplimentare pentru crearea de noi locuri de muncă. Termenul de constituire a pieţei unice europene la 1 ianuarie 1993 nu înseamnă că toate libertăţile s-au realizat automat şi în întregime la acea dată. Este vorba de un proces, în care unele măsuri s-au realizat anterior, sau se vor realiza în anii următori. De exemplu, nouă state membre (din cele 12 de atunci) au semnat Convenţia de la Schengen fixând data de 1 februarie 1994 pentru suprimarea controlului la frontierele interioare, inclusiv pentru zborurile aeriene ale căror plecări şi sosiri se situează în interiorul Comunităţii.

27

Franţa a mai amânat punerea în aplicare a Convenţiei. Celelalte ţări membre – Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda au continuat controalele respective pentru persoane la frontierele lor. Formarea Uniunii Economice, a pieţei unice europene, este un proces în care drepturile şi libertăţile economice sunt indisolubil legate de drepturile sociale. În decembrie 1989, ţările membre au adoptat o cartă socială europeană, care include 12 drepturi fundamentale sociale: - dreptul de a exercita orice profesie într-una din ţările Comunităţii, la alegerea să; dreptul de remunerare echitabilă; - dreptul la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă; dreptul la protecţie socială asigurată prin sistemul în vigoare în ţara primitoare; - dreptul la libertatea de asociere şi la negociere colectivă; dreptul la formarea profesională; dreptul la egalitate de tratament între bărbaţi şi femei; dreptul la informaţie, la consultare şi participare a salariaţilor; - dreptul la protecţia sănătăţii şi securitatea locului de muncă; dreptul la protecţia copiilor şi adolescenţilor; - garantarea unui venit minim pentru persoanele în vârstă, dreptul la integrare profesională şi socială pentru persoanele handicapate. Piaţa unică europeană s-a extins prin crearea spaţiului economic european (SEE) printr-un acord semnat în mai 1992 între CEE şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Statele membre trebuie să evite deficitele excesive ale finanţelor publice, iar finanţarea monetară a acestora este interzisă. Când este vorba în tratatul UEM de a cuprinde deficitele şi datoria finanţelor publice în interiorul anumitor raţii, trebuie să se înţeleagă: prin finanţe publice (finanţele guvernului general); prin deficit (suma totală netă a împrumuturilor); prin datorie (totalul datoriilor brute la valoarea lor nominală în curs la sfârşitul exerciţiului, în interiorul sectoarelor de guvernământ general). În ceea ce priveşte deficitele publice şi în particular cheltuielile publice corespunzătoare deficitului, putem spune că un deficit corespunzător cu investiţiile, purtătoare de bogăţie pentru viitor, poate fi considerat un „bun” deficit.

28

statul poate să finanţeze un deficit bugetar. Cea de-a treia fază a formării Uniunii Europene.25% la ± 15%.1. ceea ce s-a şi întâmplat. peseta. pe baza unor criterii convenite între părţi. lira sterlină. Concepţia privind crearea Uniunii Monetare Europene în trepte urmăreşte ca până la finele secolului să apară pe piaţă euro .25%. În anii 1992-1993 au apărut unele tulburenţe monetare. introducerea unităţii monetare europene (ECU – European Currency Unit). conform Tratatului de la Maastricht. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor ţărilor membre.bacnotele şi euro . este constituirea uniunii monetare. escuador – ceea ce a determinat modificarea în vara anului 1993 a marjei fluctuaţiei a monedelor în cadrul SME de la ±2. O adevărată furtună monetară a fost provocată prin ieşirea lirei sterline şi lirei italiene din SME în 1992 şi care au fost lăsate să fluctueze liber. cu ponderi diferite ale acestora în funcţie de forţa economică a statelor membre.monedele. provocate de dificultăţile unor monede – francul francez. Lira italiană a revenit în SME în decembrie 1996. 3. acesta a apărut mult mai devreme. cu condiţia ca statul să nu beneficieze de acces privilegiat la piaţa capitalurilor. cu excepţia mărcii germane şi guldenului olandez. Uniunea Monetară. crescând impozitele. Introducerea SME care s-a făcut în 1979 prin: a. 29 . prin recurgerea la un împrumut. b. care nu permitea o fluctuaţie mai mare de ±2. pentru care s-au menţinut vechile limite. prin recurgerea la un împrumut pe piaţa capitalurilor. ECU se formează ca un coş al valutelor ţărilor membre. ca monedă de cont. Comisia este însărcinată să supravegheze evoluţia situaţiei bugetare şi starea datoriei publice a Statelor Membre în vederea descoperirii erorilor făcute şi elaborează un raport care examinează în special dacă deficitul public depăşeşte cheltuielile publice de investiţii ţinând cont de toţi ceilalţi factori. de aceea se vorbeşte de trei etape ale constituirii uniunii monetare: 3. Procesul formării uniunii monetare nu trebuie înţeles ca începând doar după înfăptuirea celei de-a doua faze – uniunea economică.Modul de finanţare al deficitelor se poate face: prin ceea ce se numeşte „finanţare monetară”. care poate să pună problema contractării de datorii externe a unei ţări.

Incercarea Uniunii Europene de a crea o singura moneda pentru Europa. S-a convenit ca moneda unică să se numească EURO. a fost controversata de la început. În plan economic convergenţa politicilor economice naţionale spre obiectivele fixate în comun va fi mai puternică decât în cursul celei de-a doua etape şi urmărirea multilaterală a evoluţiilor economice a statelor membre va putea. Dacă prima etapă a reprezentat începuturile uniunii monetare europene. această etapă înseamnă consolidarea ei. Pentru judecarea gradului de convergenţă economică atins de statele membre şi reţinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapă trebuie să îndeplinească cele 5 criterii de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht (menţionate în capitolul anterior). s-au temut ca acest lucru le va ameninta identitatea naţionala şi autoritatea guvernului. cum se spunea şi în Tratatul Maastricht. după unele aprecieri. Obiectivele IME sunt: întărirea cooperării între băncile centrale europene naţionale. vor fi blocate ratele de schimb se va introduce moneda unică cu circulaţie mai întîi între băncile centrale şi comerciale. De exemplu unele ţări europene. dacă este cazul. pentru ca apoi. BCE emite o monedă unică. 3. fiind folosită de la 1 ianuarie 1999. care a început să funcţioneze de la 1 ianuarie 1994. cum a fost Marea Britanie.3. supravegherea funcţionării SME. În etapa finală s-a creat Banca Centrală Europeană (BCE). care a înlocuit IME. pregătirea condiţiilor pentru trecerea la faza a treia prin crearea instrumentelor şi procedurilor necesare aplicării politicii monetare unice. Prin înfiinţarea BCE se ajunge la o singură politică monetară. să circule pe piaţă ca bacnote şi monede în 2002. facilitarea utilizării ECU. Înfiinţarea Institutului Monetar European (IME). băncile centrale ale statelor membre vor continua să existe şi împreună cu BCE vor constitui Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). să aplice sancţiuni pentru statele care.3.2. ducând o „proastă politică” ar risca să pună în pericol stabilitătea monedei unice. În ciuda acestor temeri multe state membre au incercat să indeplineasca obiectivele economice necesare unei monezi unice: 30 . o mai bună coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE în vederea stabilităţii preţurilor. După formarea BCE.

2. formelor de distribuţie. preocupare permanentă pentru înnoirea şi modernizarea produselor. flexibilitate în mecanismul de funcţionare. activitatea agenţilor economici sunt supuse examenului riguros. dobanda pe termen lung a unei ţări să nu fie cu 2 la suta mai mare decat media primelor trei ţări cu dobanda cea mai mica 4. 14 V. metodelor de promovare etc. rata de inflaţie a unei ţări să nu fie cu 1. Galaţi. munca desfăşurată în toate celulele economiei naţionale. indubitabil. în timp ce eforturile de a controla deficitele guvernamentale foarte des au dus la creştere taxelor. Pentru a supravieţui în condiţiile economiei de piaţă şi cu atât mai mult pentru a desfăşura o activitate rentabilă. I. să aibă o înaltă capacitate de adaptare la schimbările mediului economico-social. unităţile economice trebuie să fie receptive la semnalele pieţei. să manifeste inventivitate. 1992. Stoica. umane şi financiare disponibile”14.1. o economie de piaţa. Ed. 3. iar concurenţa este o componenta a pieţei. Într-o astfel de economie. după caz. 2. o ţara nu trebuie să devalorizeze moneda fata de moneda altei ţări membre UE cu cel putin 2 ani inainte de UEM. Economie politică. I. al pieţei.2 Specificul economic al Uniunii Europene Economia UE este. Ignat. deficitul bugetului unei ţări să nu depaseasca 3 la suta din PIB şi datoria guvernului să nu depaseasca 60 la suta.5 mai mare decat media primelor 3 ţări cu inflatia cea mai mica. Vol. Măsurile luate pentru a reduce inflația şi dobânzile mari au dus la creşterea somajului. N. dar drept. serviciilor. criteriile cu care operează sunt cele ale eficienţei şi ale concordanţei activităţilor economice cu nevoile efective ale societăţii. Nechita. „Am putea defini economia de piaţă acel mod de organizare a activităţii economice care se întemeiază pe mecanisme obiective ce pun în valoare forţele pieţei în care raportul dîntre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în alocarea şi utilizarea resurselor materiale. spirit creator. Porto-Franco. aceasta răsplătind ori sancţionând. pag 36 31 . Majoritatea ţărilor au gasit foarte dificilă satisfacerea tuturor criterilor.

la o economie de piaţă dominată de 15 Angelescu Coralia. pag. din interacţiunea acestora rezultând producţia globală şi consumul.„Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de organizare şi funcţionare a economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea economică în mod liber. 4• indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a principiului eficienţei maxime. pentru funcţionarea eficientă a economiei de piaţă trebuie avută în vedere existenţa cumulativă a următoarelor condiţii: 1• piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce. numai în măsura în care deciziile lor iau în considerare interesele şi dorinţele celorlalţi. În principal economia de piaţă a evoluat de la formarea spontană a preţurilor. cu resurse economice limitate”15. corespunzător cerinţelor pieţei în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite. atingerea acestor interese realizându-se prin mecanismul preţurilor. 26 32 . op. 3• existenţa unei structuri tehnico-economice moderne (factori de producţie. În condiţiile actuale. prin folosirea cadrului legal şi a pârghiilor economice. de la economie de piaţă liberă şi de la o liberă concurenţă. mod de combinare a acestora. 3• cocurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât mai mare reprezintă obiectivul major al activităţii şi criteriul esenţial în evaluarea eficienţei acestuia. cât şi pentru cine să se producă în condiţiile libertăţii de acţiune a agenţilor economici. 2• intervenţia statului având rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi supravegherea funcţionării normale a acestuia. a cererii şi a ofertei. 1• instituţionalizarea juridică şi economică a economiei de piaţă. 6• proprietatea privată a pluralismului formelor de proprietate a agenţilor economici. 2• deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme. sistem financiar-bancar etc. 5• formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe baza cunoaşterii de către agenţii economici.) ca o condiţie a satisfacerii decente a nevoilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor. cit. autonom şi raţional.

a fost considerat drept un proces necesar în contextul creşterii complexităţii economiei naţionale. constatarea unor slăbiciuni şi eşecuri ale acestora au dus la includerea statului în mecanismul general de funcţionare a economiei naţionale. intervenţia statului în economie.marile corporaţii monopoliste. ea se caracterizează printro „concurenţă imperfectă”. concentrarea producţiei şi a capitalului în câteva corporaţii gigant. După unele aprecieri. controlează în grade diferite preţurile. aşa cum există ea în realitate în prezent nu mai prezintă trăsăturile economiei de piaţă perfect concurenţială din gândirea clasică şi neoclasică (număr mare de producători şi consumatori de putere aproximativ egală care acţionau exclusiv în baza unor principii de raţionalitate economică şi erau perfect şi permanent informaţi asupra raportului dîntre cerere şi ofertă). modelează opiniile. politica veniturilor. Însă. salariul etc. gusturile şi chiar deciziile consumatorilor. dirijează prin variate metode şi în mare măsură cererea. aceasta întrucât în condiţiile dominării mecanismelor pieţei. politica fiscală şi monetară. Apariţia acestui agent economic. din punct de vedere al mecanismului de funcţionare. rafinat sau agresiv. Drept urmare. la o economie în care a apărut şi s-a dezvoltat un agent economic nou : statul. limitează aşa numita „suveranitate” a consumatorului. deoarece producătorii nu mai ascultă „absolut” şi „pasiv” de consumatori şi de acţiunile acestora. Acestea urmărind să vândă cât mai mult. prin legislaţia economică (vizând concurenţa. Statul. cererea consumatorilor. ce presupune dominaţia unui număr redus de unităţi mari care duc o politică de piaţă în sensul de „diferenţiere” (modificarea formală sau reală) a produsului. economiile de piaţă sunt economii mixte. ridică bariere de diverse genuri la intrarea în domeniul lor de activitate a noilor concurenţi (potenţiali sau reali).) peste anumite limite obiective. în economiile moderne de piaţă. joacă un rol de catalizator economic. opacizează informaţia economică etc. 33 . Totodată. În funcţionarea economiei se împletesc mecanismele de piaţă cu intervenţia statului şi ceea ce diferă de la o ţară la alta este natura şi proporţiile acesteia. a necesităţii menţinerii echilibrului economic. economia de piaţă. naţionale şi transnaţionale. prin politica bugetară. conservând însă principiile esenţiale caracteristice mecanismului pieţei. a contradicţiilor economiei de piaţă. influenţează permanent.

Economia de schimb poate asigura corelaţiile necesare funcţionării eficiente a economiei. concurenţei. decizie şi acţiune.  descentralizare.  calcul în expresie monetară. în sensul că se caracterizează prin multitudinea şi diversitatea centrelor de decizie economică. în sensul că orice agent economic are autonomie de opţiune. Toate acestea nu au presupus însă o schimbare de esenţă a mecanismului economic din aceste economii. fabricarea la costuri inferioare şi vânzarea la preţurile cele mai rentabile. prin virtuţile sale. Prin mecanismele sale. orientând resursele societăţii spre activităţile necesare şi rentabile. în care spaţiul microeconomic este fundamental în activităţile din economia naţională. prin următoarele trăsături:  multipolaritate. Prin aceste pârghii ea realizează adaptările necesare în economie.  economie de întreprindere.apare. gestiunea şi reglarea economiilor naţionale. iar pentru producători evitarea risipei. al preţurilor. în principal. având un rol hotărâtor în alocarea şi utilizarea resurselor ca şi în organizarea. răspunzând cerinţelor de evaluare – cuantificare a costurilor şi a rezultatelor. 34 . de natură să deregleze funcţionarea pieţei. prin jocul cererii şi ofertei. Trăsătura să principală rămâne autoreglarea. Economia de schimb presupune existenţa mecanismului concurenţial. ce se caracterizează prin formarea liberă a preţurilor. deciziilor de producţie şi opţiunile consumatorilor. una din premisele maximizării rezultatelor activităţii economice. moneda servind drept numitor comun al activităţilor agenţilor economici. mai ales în concepţia economiştilor moneţărişti. li se oferă consumatorilor largi posibilităţi de comparare a bunurilor şi serviciilor şi alegerea lor la preţuri convenabile. în acelaşi timp. piaţa ocupând locul principal în deciziile şi comportamentul agenţilor economici. în condiţiile unui volum limitat al resurselor. care reprezintă principalul factor de echilibrare a ofertei cu cererea şi. Tipul actual de economie de schimb existent în ţările dezvoltate se caracterizează. piaţa reprezintă condiţia generală a funcţionării acestui tip de economie.

Baden-Baden. pag. să-i corecteze eşecurile şi să vegheze asupra funcţionării ei.296 milioane de dolari. 2. prin care acesta nu desfiinţează piaţa şi nici nu îndeplineşte funcţiile ei. Rata şomajului în 16 Messal. Agricultura. cu o medie de 3. 89 35 .3 Situaţia economică generală a Uniunii Europene „Dacă Uniunea este luată ca o entitate de sine stătătoare. ea are cea mai mare economie din lume cu un produs intern brut în 2004 de 12. Este preconizat ca economia UE să crească în următorul deceniu. este foarte inovativă şi. 2000. R. Industria. cu aproape 10 milioane de tone peste producţia din 2007. Editura Nomoș. se estimează că zona Euro va creşte doar cu puţin peste 1 la sută pe an. Pentru anul 2008 este preconizată o producţie de 57.000 de persoane. iar această situaţie a condus la limitarea dezvoltării economice a ţărilor lor.5 milioane de persoane au părăsit Polonia după aderarea la UE în 2004. Forţa de muncă. Milioane de est-europeni au emigrat în ultimii ani spre Occident. ci caută să o completeze. economie în care statul exercită o intervenţie indirectă şi globală. companiile de cosmetice înlocuiesc sau aduc îmbunătăţiri pentru peste 25% dîntre produse în fiecare an.Sistemul de venit al comunității europene. Totuşi.  profitul reprezintă mobil central al unităţilor economice. Industria europeană a cosmeticelor are o valoare ce depăşeşte 35 miliarde Euro pe an. gestionarea şi reglarea economiei naţionale. Aproximativ 1. economia de schimb în care piaţa are un rol hotărâtor în alocarea şi utilizarea resurselor ca şi în organizarea. sistemul economic de o deosebită performanţă. iar Lituania a pierdut 350. În concluzie. creştere datorată extinderii suprafeţei cultivate şi rândamentelor superioare.2% pe an.în special datorită faptului că noile state sunt de obicei mai sărace ca media europeană. s-a dovedit aşa cum experienţa acumulată până în prezent demonstrează. urmând ca rapida creştere a PIB-ului în interiorul uniunii să contribuie la dinamica Europei unite”16. prin aderarea unor state noi . în timp ce alte state bine industrializate.332. cum sunt Statele Unite vor creşte de trei ori pe atât.6 milioane de tone de porumb. zece la sută din populaţie. în medie.

412 12.43 285.71 121. Datele sunt estimări pentru 2005 ale Fondului Monetar Internăţional17 Stat Austria Belgia Danemarca Finlanda Franţa Germania Irlanda Italia Luxemburg Portugalia Ţările de Jos Regatul Unit Spania Suedia Total (UE-15) Bulgaria Cipru Estonia Letonia Lituania Malta Polonia Anul integrării 1995 1958 1973 1995 1958 1958/1990 1973 1958 1958 1986 1958 1973 1986 1995 2007 2004 2004 2004 2004 2004 2004 PIB 2006 Contribuţii la (Mld.091 2.996 238 1.) 306.42 2799.512 16.83 1124.02 12672.72 24.77 2196.75 200.381 157 99 126 211 51 2.92 2113.73 15.90 33. rata somajului în UE şi-ar putea opri declinul pana în 2009.066 1.10 1718.79 2.901 2.817 96. pentru cele 25 de state membre.367 999 Republica Cehă 2004 17 *** Government Finance Statistics Yearbook 2003.57 229.888 21.80 16. Mai jos se află un tabel. care prezintă PIB-ul nominal total. buget (2005) dolari intl. pentru întreaga Uniune.46 354.313 1.366 13.385 5. pentru România şi Bulgaria care au aderat la 1 ianuarie 2007.88 622.1% în anul 2007.339 8.90 12.41 25.46 190. Potrivit Comisiei Europene.Uniunea Europeană a fost de 7. Nivelul de trai. International Monetary Fund 36 .83 364.89 5.98 252.209 4.

În manuale şi tratate. inflația se poate măsura şi ilustra prin utilizarea simultană a mai multor indici şi indicatori. Apare. care exprima existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei. bunuri şi servicii -indicele general al preţurilor -indicele preţurilor de consum 37 . Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unică) a inflaţiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).94 107. Fiind un fenomen deosebit de complex . fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general. fiecare dîntre acestea generând o forma specifica de inflaţie. ca şi creşterea durabila şi generalizata a preţurilor. suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor economici specializati în sensul sporirii activelor lor de (bani de credit). Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflaţie reala. Sporirea veniturilor. indeosebi a salariatilor. Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).91 46.România Slovacia Slovenia Ungaria Total (UE-27) 2007 2004 2004 2004 - 79. astfel o penurie de bunuri materiale şi de servicii.3. cauzele inflaţiei sunt analizate pe rând (dupa principiul caeteris parsibus).1 Situaţia inflaţiei în Uniunea Europeană Inflatia contemporana reprezintă un dezechilibru structurat monetaro-real.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda.39 382 285 896 - 2. Economistul american M.23 36. nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii.93 13452. fiecare din acestia evidențiind o anumită fațetă a inflaţiei. Cei mai importanti sunt: -diferenta dintre cererea solvabilă şi oferta reală de mărfuri.

de natura internă şi externa care actioneaza simultan şi se influienteaza reciproc. desfășurarea ei. a ofertei. factorul principal al inflaţiei. revalorizarea banilor . Daca insa creşterea volumului cererii nu determina o crestere corespunzatoare a productiei. Pentru combaterea inflaţiei factorii de decizie trebuie să aiba în atentie franarea creşterii masei monetare şi a preţurilor . atragerea economiilor banesti şi transformarea lor în capitaluri active . excesul de cerere stimuleaza marirea productiei.t. Creşterea cererii de consum a populatiei poate să provină dintr-o utilizare excesivă a economiilor bănești. Inflația prin ofertă. Ea poate avea ca sursă şi creşterea excesivă a salariilor. Inflația prin costuri exprimă acea crestere inflationista a preţurilor datorata creşterii elementelor ce intra în preţuri(materii prime . În condiţii normale. Dezechilibrul inflationist dîntre cerere şi oferta este explicat adeseori prin insuficienta ofertei.-indicele costului vietii -scăderea puterii de cumpărare pe piaţa internă şi cea externa -depășirea de către masa monetară în circulaţie a produsului naţional Exprimarea absolută a inflaţiei se determină ca diferenta dintre cererea absolută nominală şi cantitatea reală de bunuri şi servicii pe care le pot oferi spre vânzare agenții economici. preţurile cresc şi se manifestă fenomenul inflațional.c. perpetuarea şi agravarea inflaţiei are determinări multifactoriale. fără o creștere corespunzătoare a producției sau a productivității muncii. Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui. 38 . inflația are la bază factori de ordin economic. Inflația monetară se datoreaza introducerii şi mentinerii în circulaţie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţa. monetar socio-politic. uneori. În condiţiile economiei actuale. salarii . reducerea incertitudinilor e. reducerea cererii agregate . beneficii).Succesul presupune inglogarea unor astfel de masuri în pachete care să se completeze cat mai bine pe termen mediu şi lung. Inflația prin cerere este un fenomen de crestere a preţului provocata de o situatie de dezechilibru între o cerere agregata solvabila prea mare în raport cu oferta agregata la un anumit preţ. Indiferent de cauza declansarii inflaţiei. prin penuria de bunuri materiale şi servicii pe piaţa.

2 3.8 2.2 4.0 Ireland (IE) Greece (EL) Spain (ES) France (FR) Italy (IT) Cyprus (CY) Luxembourg (LU) Malta (MT) Netherlands (NL) Austria (AT) Portugal (PT) Slovenia (ŞI) 2.Potrivit Eurostat .4 Apr 07 Apr 06 1. International Monetary Fund 39 .5 3.6 2.1 4.2 3.9 BG 13.1 ES 4.8 1.4p 2.7 4.2 CY 4.3 area 3.5 1.2 3.6p SK 3.5 2.6 LT 11.1 0.3 % în aprilie 2008.1 6.1 2.4 EU 3.0 SE DK 3.4 4.2 Membre UE care nu au adoptat moneda euro UK 3.5 3.9 3.9 2. Bulgaria 13.6 1.4 3.9 4.3p FR 3.5 2.5 3.3 0. În acelaţi timp.7 EE 11.2 4.3 Rata inflaţiei în % Rate anuale Apr 08 Apr 07 Mar 08 Mar 07 4.9 1.2 3.5 4.18 Inflaţia anuală (%) în Aprilie 2008 în ordine crescătoare Zona Euro Euro NL 1.4 4.1 2.3 4. dar în creştere faţă de anul trecut în aceeaşi perioadă 2.6 %.1 1.3 LU 4.3 0.4 3.8 2.3 0.4 AT 3.7 4.6 3.6 BE 4.4p IT 3.8 1.5 5.4 4.5 2.4 %.8 1.4 4.4 % şi Lituania 11.5 %.1 4.6 Rate lunare Rate medii anuale Jan 08 Jan 07 3.1 1. rata inflaţiei în aprilie 2008 a fost 3.5 2.7p PT DE IE FI 3. Portugalia 2.9 6.3 1.0 3.7p 2.3 6.9 Apr 08-07 Apr 07-06 Apr 08 Feb 08 Feb 07 3.8 3.Biroul de Statistică a Comunităţii europene.1 3.8 %.1 2.1 0.5 4.6 3.9 3.5 -1.5 2.6 3. rata inflaţiei a întregii Europe per ansamblu a fost 3.1 MT 4.3p 0.5 3.3 2.7p 3.3 3.5 6.8 RO 8.1 3. în scădere faţă de luna martie 2008 3.7 Belgium (BE) Germany (DE) 4.4p 0.9 1.4 ŞI 2.6 3.7p 2.6 2.6 4.3 4.7 HU 6.2 18 *** Government Finance Statistics Yearbook 2003. Cea mai mică rată s-a înregistrat în Olanda 1.3 EL 4.3 1.4 3.3 1.9 %.6 3.3 4.4 3.7%.2 3.2 -0.4 LV 17.7 PL CZ 6.2 0.4 Mar 08 0.1 4. în timp ce ratele cele mai ridicate se găsesc în Letonia 17.4 3.0 3.6 4.2 %.9 6.0 2.8 2.4 0.0 2.

5 3.9 0.9 13.0 1.4 2.5 4.4 0.2 Situaţia şomajului în Uniunea Europeană Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă.1 3. Când această situaţie ia proporţii apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv.0 7.000 de persoane din EU 27.6p 3.9 1. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă. prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor.0 11.6 3.2 3.6p 0.6 17.2 2.4 0.1%.5 2.7 2.8 2.2 0.7 0.7 3.9 3.2%). Rata şomajului din România s-a situat.4 11.7 2.5 2.6 11.3 3.5 2.6 10.2 7.4 6.6 3.5 10.3.2 0.3 3.4 2.0 3. s-a situat pe locul 11 la nivelul UE.3 15.3 1.9 6.4 11.9 2.8 4.8 4.3 11.8 2.6 8.8 2. dîntre care peste 11.2 0.0 0.0 1.2 2.9 8.4 8.3 3.7 4.4 6.7 5. Rata şomajului în Uniunea Europeană (EU 27)s-a cifrat la 6.6 1.7 3.7 2.8%.5 3. la 6.3 12. în condiţiile în care media celor 27 de state membre ale blocului comunitar a fost de 6.8p Czech Republic (CZ) Denmark (DK) Estonia (EE) Latvia (LV) Lithuania (LT) Hungary (HU) Poland (PL) Romania (RO) Slovakia (SK) Sweden (SE) United Kingdom (UK) EU Iceland (IS) 10.7 3.1 2.3p 0.6 13.2 3.3 3.Finland (FI) Euro area Bulgaria (BG) 3.2 3.2 16.7 3.7 4.0 2. În zona euro.7 1.7 7.9 6.5 1.4 1.6 0. rata şomajului în aprilie a fost de 7.5% înregistrată în aprilie anul trecut.3p 3. Scaderea ratei somajului în zona euro.8p Norway (NO) EEA (EEAICP) Switzerland (CH) Sursa: Eurostat 2.8 6.2 8.7 3.1 4. la fel ca în luna precedentă şi în uşoară scădere comparativ cu rata de 7.6 2.4 2.4p 3.000 din zona euro.8 13.2 7.0 3.1%.3 3.6 3.8 0.5 16.5 2.3 0.4 2.5 3.3 2.4p 0.5 3.3 11.2 3. în ultimul trimestru al anului trecut. menţinându-se la un nivel apropiat cu cel din martie şi în scădere comparativ cu aprilie anul trecut (7.3 0.4 4. potrivit Eurostat.5 0.3 8.0 7.4 7.6p 10.4 2.6 8.7% în luna aprilie 2008.4 3.9 4.2 11.9 3. ca 40 .8 2.5 3.5 1. Estimările Biroului statistic al Uniunii Europene arată că peste 16.4 2.4 6.8 3.2 2.5 0.1 3.0 8.2 4. nu au avut un loc de muncă în luna aprilie din acest an.

3 7.4 4. Şomajul în rândul tinerilor din UE se menţine la un nivel ridicat de 14.8 4.9 8.8 4.1 3.8 2. reprezintă un semn pozitiv pentru economie.4 8.9 6.7 7.6%.6 4.1 6.9 5.2 5.5 8.5 8.2 6.0 4.1 8.9 : 3.4 : LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO ŞI 6. iar cele mai mari creşteri .4 4.9 7.6 5.3% în aprilie.3 5.8 7.1 7.3 7.0 6.5 : 4. inflaţia din zona euro a revenit.4 8.7 4.2 4.0 5.6 4. În ultimul an.0 4.2 7.8 3. Potrivit Eurostat.6 5.7 7.2 6.7 5.7 6. Rata şomajului (%) April 2007 EA15 EU27 BE Oct 2007 7.6 7.8 7.4 : 4. în luna mai.7 7.8 7.3 7.7 7. exportatorii din zona se confrunta cu incetinirea creşterii economiei mondiale şi cu aprecierea euro.4 : 4.3 7. în Danemarca (2.8 7.7 7.8 : 3.5 3.6 7.7 3.1 5.3 4.2 4.1 6.3 41 .6 4.3 4.6 4.28%.1 8.4 7.9 4.6 5.0 ES FR IT CY 9.7 5.0 6.9 7.2 7.6 6.8 7.9 4. luna trecută.2 4.6%).2 5.1 6.3 2.5 7.0 4.9 4.1 7. Cele mai mari scăderi ale ratei şomajului au fost înregistrate în Polonia.1 7.1 4.7 6. după o coborâre de 3.0 7. în timp ce cei mai mulţi şomeri raportat la numărul de locuitori au fost în Slovacia (10%) şi Spania (9.6 5.1 6.8 7.1 7.5 5.3 4.1 8.6 3.3 4.1 3.5 Dec 2007 Jan 2008 Feb 2008 7.3 5.6 7.1 6.9 3.0 6.9 4.8 : 3. la nivelul-record de 3.2 8.5 4.0 4.4 4.1 5.2 6.3 8.2 7.Spania şi Irlanda.6 5.4 4.0 3.5 3.1 4.7 : 9.2 8. În acelasi timp.8 : 6.5 7.8 5.7 3.7 5.7 6.1 4.9 7.9 8.6 5.9 5.0 4.6 7.7 7.1 6.2 : 9.3 5.9 4.2 4.3 8.7 2.7 6.7%) şi Olanda (2.0 6.6 5.6 7.6 3.4 7. cea mai scăzută rată a şomajului a fost înregistrată.7 2.1 3.8 4.3 4.8 4.0 4.6 5.8%).4 : March 2008 April 2008 7.5 4.9 8.7 7.9 8.2 6.1 2. Bulgaria şi Slovacia.6 4.0 7.8 2. avand în vedere ca majorarea numarului salariatilor sustine avansul cererii.6 8.8 7.rezultat al expansiunii economice din ultimii doi ani. în timp ce în trei ţări a crescut.4 2.6 6.6 8.0 BG CZ DK DE EE IE EL 7.1 4. Dîntre statele membre.4 4.5 4.6 : 9.3 6.2 7.9 4.5 10.8 2.5 6.9 7. numărul persoanelor fără serviciu a scăzut în 24 de ţări din UE.7 Nov 2007 7.2 4.1 4.5 4.

cu 37% din media UE.6 5.7 la suta).0 5.0 2. Valoarea indicatorului reprezintă doar 38% din media celor 27 de state. aferent anului trecut.5 4.1 5.0 10.9 procente în zona euro şi cu 1.8 9. Zona Euro and UE27 prezintă în medie un produs intern brut PIB în creştere cu 2.2 6.9 6. cu 53% din media UE. care elimina diferentele legate de costul vietii din ţările analizate. Romania se situeaza pe penultimul loc în Uniunea Europeana intr-un clasament privind PIB-ul pe cap de locuitor calculat la paritatea puterii de cumparare.0 5. în rândul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Ultimul loc al clasamentului a fost ocupat de Bulgaria.5 10.4 5.2 procente în zona euro şi cu 0.7 procente în UE 27.4 5.4 4.9 6.1 10.0 6.3 6. Exporturile au crescut cu 1.8 5.0 6. pe locul secund.7 5.4 5. cu o creştere de 8.0 2. Investitiile au crescut cu 1.3 2.2 5.7 10.4 4.3.6 : 2.3 5. Datele Eurostat sint exprimate la paritatea puterii de cumparare.5% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2007.0 UK NO US 2.6 6. Imediat inaintea Romaniei s-au situat Polonia.1 2.6 procente în zona euro şi cu un procent în UE 27. 42 . Primul loc al clasamentului a fost ocupat de Luxemburg. dupa Slovacia (crestere de 8.4 6. cu un PIB pe cap de locuitor de peste doua ori şi jumatate mai ridicat decit media celor 27 de state. În primul trimestru al acestui an cheltuielile de consum ale gospodariilor au crescut cu 0.4 : : 5.9 10.8 procente în zona euro şi cu 1.0 5. fata de trimestrul I 2007.2% şi respective 2.1 procente în UE27.4 5. în timp ce importurile au crescut cu 1. Letonia (56%) şi Lituania (58%).8 10.2 la suta a Produsului Intern Brut în primul trimestru din 2008.3 procente în UE 27.6 6.7 6.SK FI SE 11.3 Situaţia Produsului Intern Brut în Uniunea Europeană Potrivit Eurostat . Romania se situeaza.6 4.5 4. Sub media UE s-au situat în total 14 state.0 2.0 2.5 6.

2 0.4 0.8 0.6 0.9 10.8 1.5 10.3 -0.4 3.7 : Q1 0.7 0.7 0.0 7.2 0.3 0.3 1.cuprinde cele 27 ţări membre UE : Belgia (BE).7 3.9 : 0.4 1.3 0.8 0.4 : 0.9 2.9 -0.6 1.6 -1.8 4.6 4.9 0.2 0.2 3.0 4.8 2.2 1.6 3.6 5.6 2. Irlanda.8 0.1 1.4 3.9 6.7 0.8 1. Cipru.4 0.5 1. Cipru (CY).0 0.5 3.5 3.0 2.5 : 3.5 4.1 2.9 : 1.3 1.9 : 1.5 3.6 3.2 0.6 2.6 4.1 5.5 2.3 11.8 4.1 0.2 0.9 1.0 8.0 2. Grecia.7 2.4 : 2.4 : 3.6 5.1 -1.7 2.6 0.5 6.7 0.6 7.4 2.8 0.2 0.1 0.2 : 8. Luxemburg.9 1. Malta.3 8.2 3.9 3.7 : 2.8 1.3 0.6 4. Spania (ES).0 2.1 : 5. Olanda.0 4.9 8.8 2.7 : Lithuania Luxembourg Hungary Malta Netherlands Austria Poland Portugal Romania Slovenia Slovakia 6. EU27.2 : : 2.4 3.5 0.6 0.4 6.4 1.3 0. Spania Franţa.5 : Q2 0.4 0.9 2.6 6.7 0.9 3.2 0.9 0. Bulgaria (BG).4 1.4 2.9 0.4 0.5 0. Italia (IT).1 4.5 2. Italia.4 -0.4 -0.6 0.2 2.4 0.4 6.3 2.8 3.3 2.3 3.6 Finland Sweden United Kingdom EFTA countries Iceland Norway Switzerland Main economic partners United States Japan EA15 – Zona Euro: Belgia.9 0.7 6.8 0. Austria.4 0.1 : 0. Grecia (EL). 43 .1 1.8 3.9 1.5 4.1 0.3 1.2 : 0.6 0.7 1.8 3.6 3.1 : 1.7 : 3.0 1.0 1.2 0. Germania (DE).1 1.3 4.3 2.8 3.6 0.9 -0.8 0.2 1.8 1.8 2.2 0.1 4.3 0.7 : 0.1 0.0 3.Creşterea PIB pe trimestre Procente diferenţă faţă de trimestrul Procente diferenţă faţă de acelaşi trimestru în anul anterior 2007 Q2 Q3 2008 Q4 2.8 1.7 1.3 1.9 0.1 0.7 0. Franta (FR).7 4.5 : 2008 Q4 0.7 3.2 2.3 0.4 2. Irlanda (IE).1 8. Slovenia şi Finlandia.6 2.1 2.3 0.1 2. Estonia (EE).8 4.6 0.7 1.3 3.9 0.5 1.8 2.2 1.7 0.8 5.6 4.9 3.4 4.6 2.7 6.5 -1.9 1.3 0.2 0.7 1.2 6.7 0.5 2.2 3.8 6.9 0.9 0.7 3.6 1.2 1.8 0.6 0.9 6. Danemarca (DK).2 0.6 1.6 14.0 2.6 0. Portugalia.6 3.3 0.3 : 0.9 6.5 Q3 0.8 3.7 0.4 : 0.3 6.8 2.4 -0.2 9.6 1. Germania.9 -0. Cehia (CZ).4 0.8 1.3 4.0 Q1 anterior 2007 EA15 EU27 Member States Belgium Bulgaria Czech Republic Denmark Germany Estonia Ireland Greece Spain France Italy Cyprus Latvia 0.6 2.3 9.4 1.0 1.9 1.6 : 1.6 1.

Dispunand de importante zacaminte de carbune (bazinele Ruhr şi Saarbrucken). constructoare de masini (electronica). Sunt dezvoltate ind. Malta (MT). Romania (RO). Slovacia (SK). sulf. Austria (AT). Elvetia. Cele mai mari centre industriale ale Germaniei sunt Munchen. Nordului ). Slovacia. sare. prelucrarea petrolului (import şi productie proprie).a. alimentara (bere). Leipzig s. gaze naturale şi petrol (exploatate mai ales pe platformele marine din M.org/wiki/Economy_of_the_European_Union 44 . Poznan. Germania este ţara cu cea mai dezvoltata economie din aceasta zona şi datorita ritmului şi amplorii dezvolţării economice este supranumita “locomotive economiei mondiale”. aur. Linz. chimica. Ungaria.Letonia (LV). usoara ( cristaluri şi portelanuri de Boemia. mai ales farmaceutica. argint. Centre industriale importante sunt: Graz. energiei electrice şi atomoenergia. Polonia. Essen. ind siderurgica. hidroenergia şi în ultima vreme atomoenergia. Sunt dezvoltate în special ind. Cehia exporta în Slovacia energie electrica. industria germana are premizele unei dezvolţări multilaterale. Lituania (LT). ind. Austria. Szeged) şi ind. Wroclaw. Gyor. Importante centre industriale sunt la Katowice. Olanda (NL).. Salzburg. 19 2. Slovenia (ŞI). Se disting ind. Ungaria are dezvoltate mai ales ind. Portugalia (PT). Lodz. În Romania industria cuprinde exploatarea carbunilor şi a gazelor naturale (în Depresinea Transilvaniei).wikipedia. Polonia are importante rezerve de carbuni (Silezia). Finlandia (FI). Sunt dezvoltate mai ales ramurile care consuma putine materii prime : ind. Ţările care o alcatiuesc sunt : Germania. constructoare de masini cu santiere navale la Gdansk şi Gdynia. Luxemburg (LU). Romania. Berlin. prelucrarea petrolului ( importat din Federatia Rusa). Ungaria (HU). sare. industria este diversificata şi de mare rândament. siderurgica la Miskolc. Dortmund. În Austria. Hamburg(port). Suedia (SE) Marea Britanie(UK). chimica. ind. prelucratoare – carbuni şi minereuri . ind. De 19 http://en. constructoare de masini (la Cseple. incaltaminte). În Cehia şi Slovacia industria este diversificata dar mai putin dezvoltata. Koln. a constructiei de masini şi mai ales nave maritime şi autoturisme. Cehia.ind.4 Situaţia economică a Europei Centrale Europa Centrala constituie prin pozitie nucleul geografic al Europei. Polonia (PL). Varsovia.

ţările Europei Centrale şi-au dezvoltat multe statiuni de munte – Davos. creşterea economică a devenit mai moderată.5 Previziuni economice pentru perioada viitoare: încetinirea creşterii Conform previziunilor economice de toamnă ale Comisiei. 2. Avand un mare potential turistic. sau statiuni litorale (Mamaia. Sopot în Polonia). creşterea economică va scădea de la 2. Saint Moritz (în Elvetia). transporturile sunt dezvoltate şi diversificate dispunand de importante retele feroviare (Germania. ca urmare a creşterii preţurilor bunurilor de larg consum. cartofi (Germania. iar riscurile s-au intensificat vizibil. Austria. cu productii bune de cereale (Romania. Frankfurt pe Main şi chiar transporturi fluviale pe Rin. iar sectorul zootehnic este bine dezvoltat.asemenea se remarca cateva centrale electrice mari – Portile de Fier.4% atât în 2010 cât şi în 2011. Se pare că în special consumul privat. Această tendinţă este rezultatul impactului turbulenţelor de pe pieţele financiare. termocentralele de la Braila. bazata pe culturi intensive. mari autostrazi care fac legatura între ţări importante ale Europei. care a avut ca efect înăsprirea condiţiilor de finanţare şi o accentuarea nesiguranţei.9% în 2009 la 2. În consecinţă. De asemenea. Turceni. Neptun –la Marea Neagra. Însă. antrenat fiind de o creştere relative susţinută a ocupării forţei de muncă. ca urmare a turbulenţelor din această perioadă de criză pe piaţa financiară. Totuşi. Poiana Brasov.3 puncte procentuale în 2010 pentru ambele zone în comparaţie cu previziunile de primăvară. deşi într-o măsură mai mică. Regiunea Europei Centrale are o agricultura dezvoltata. Innsbruck (Austria). sfecla. transporturi aeriene cu mari aeroporturi – Viena. Dunare. Brazi. Polonia). Se estimează că inflaţia va creşte în următoarele trimestre. dar se prevede ulterior o încetare a consolidării fiscale. care a devenit principalul element motor al creşterii la începutul acestui an. va creşte într-un ritm continuu. a încetinirii ritmului economiei americane şi a creşterii continue a preţurilor petrolului. Ungaria). contextul mondial încă favorabil şi bazele solide limitează revizuirea în sens descendent la 0. Elvetia). Se preconizează că deficitul structural va cunoaşte şi el o evoluţie pozitivă anul acesta. atomocentrala de la Cernavoda. Este clar că s-au adunat nori la orizont. datorită creşterii mondiale puternice 45 .

impactul negativ ar trebui limitat. cu condiţia ca încrederea consumatorilor să se menţină. 20 http://www. ca urmare a creşterii preţurilor bunurilor de larg consum. în ciuda încetinirii ritmului economiei americane Conform previziunilor Comisiei. Lipsa forţei de muncă este din ce în ce mai frecventă şi. Totuşi.şi a bazelor economice solide. dar va scădea din nou la valori apropiate de 2% vara viitoare. se estimează că inflaţia va creşte la 2. dar riscă să crească. consolidarea fiscală se întrerupe Conform estimărilor. Această îmbunătăţire se poate observa în cadrul a numeroase sectoare. de 1. Pe plan extern. creşterea susţinută a productivităţii muncii ar trebui să limiteze costurile salariale unitare şi să contribuie la limitarea presiunilor inflaţioniste.economywatch.20 Previziuni de creştere constantă. ceea ce compensează în mare măsură încetinirea ritmului economiei americane. creşterea dinamică a ocupării forţei de muncă. Şomajul continuă să scadă. pe fondul unei perspective favorabile în domeniul ocupării forţei de muncă.6 milioane de noi locuri de muncă în UE anul acesta (2. creşterea economică a UE continuă să fie sprijinită de perspectivele solide ale economiei mondiale. În ceea ce priveşte preţurile. Consumul privat a crescut şi începe să devină principalul element motor al creşterii. Comisia prevede că economia UE se va situa la nivelul potenţialului său în cei doi ani la care se referă previziunile. Până acum investiţiile au fost dinamice. prin urmare. Între timp. în special economiile emergente. când situaţia va reflecta măsurile excepţionale şi de recuperare a restricţiilor salariale din anii precedenţi.com/world_economy/european-union/ 46 . se preconizează că salariile vor creşte mai repede în perioada de prognozare.5% atât pentru UE cât şi pentru zona euro.4% în zona euro în următoarele trimestre.3 milioane în zona euro). acestea au redus dorinţa în mod clar a investitorilor de a-şi asuma riscuri şi au înăsprit condiţiile de finanţare. a dus la crearea a 3. Totuşi. în special din cauza reducerii bruşte a investiţiilor în domeniul construcţiilor în unele state membre. dar în acest stadiu al ciclului ar trebui să devină mai moderate. tipuri de contracte de muncă şi state membre. În consecinţă. inflaţia ar trebui să rămână la valori moderate. se estimează că problemele financiare vor dispărea treptat.

eventualele noi fluctuaţii ale preţului petrolului şi ale preţurilor bunurilor de larg consum ar reprezenta riscuri suplimentare pentru scenariul de referinţă. ceea ce ar stimula veniturile şi ar creşte încrederea consumatorilor. piaţa forţei de muncă ar putea să mai rezerve unele surprize. Unele segmente ale pieţelor financiare încă mai funcţionează deficitar şi de aceea există posibilitatea prelungirii perioadei de nesiguranţă. În ceea ce priveşte inflaţia. mai mult decât s-a prevăzut. Pe de altă parte. care ar afecta condiţiile de creditare şi prin urmare pieţele imobiliare. Principalele riscuri care ameninţă creşterea sunt legate de evenimentele de pe pieţele financiare şi de posibilitatea agravării sau prelungirii situaţiei din economia americană.Riscuri evidente. 47 .

Forme: • Asistenta din partea guvernelor/organismelor comunitare prin donatii directe. iar noile industrii sunt atrase de existenţa infrastructurii şi a serviciilor necesare. gradului de ocupare a forţei de munca. scutiri de impozite. Apar "poli de dezvoltare". prin alocarea factorilor de productie pe criterii de piaţa. a ratelor de crestere economică. Integrarea economică poate încuraja orientarea noilor industrii spre zone cu infrastructura superioara. nivelul de educatie a forţei de munca .CAPITOLUL 3.1 Natura problemelor regionale • Disparitati în privinta nivelului venitului. Cauze ale disparitatilor: resurse insuficiente. Descurajarea concentrarii şi stimularea investitiilor în regiunile defavorizate • • 48 . mai ales de capital. Cheltuieli publice pentru infrastructura. să tinda spre disparitia inegalitatilor.1.1 Politica regională a Uniunii Europene urmăreşte să corecteze dezechilibrele regionale astfel încât să se asigure o repartizare mai echilibrată a populaţiei şi activităţilor economice pe ansamblul teritoriului.neadecvat. mobilitate redusa. costuri mai mici a transporturilor şi forta de munca înalt calificata. 3. • Nevoia unor interventii. • Teoretic . pot deveni regiuni înapoiate în cadrul uniunii. credite subventionate. structura economică a regiunii. regiuni care au fost prospere în afara uniunii.dezvoltarea regionala ar trebui. Practic: mobilitatea deplina a factorilor de productie nu se realizeaza. POLITICI ECONOMICE ALE UNIUNII EUROPENE 3. a productiei.

departamentele de peste mari ale Frantei. Reprezintă cca 20%din populatia EC şi urmeaza a primi cca 80% din cheltuielile ERDF (European Regional and Development Funds) şi peste 60% din Structural Funds. noile landuri ale Germaniei). Prin reforma din 1999. cu exceptia landurilor din Est). otel. > media UE.> media UE (Grecia. o parte a Spaniei.1. > media UE şi care nu au regiuni cu PIB/locuitor < media UE (Danemarca. din vestul Irlandei). Ţări care au PIB/loc. Spania. (concentrare mai mare în UK). ca şi susţinerea eforturilor regiunilor cel mai slab dezvoltată pentru a le ajunge din urmă pe celelalte. Olanda şi UK). Corsica. • Ţări cu PIB/loc. Italia are media PIB/loc. Italia. dar care au anumite regiuni în interior cu PIB/loc. < media UE şi care nu au regiuni cu PIB/loc. Portugalia. ″Agenda 2000″.3. constructii navale etc. • A) Din punct de vedere al situatiei regionale.exploatatii agricole mici. care să aibă în vedere echilibrarea repartiţiei demografice şi localizarea polilor de dezvoltare.<media UE (Belgia. în UE exista mai multe categorii de ţări: • • Ţări cu PIB/loc. Unele regiuni transfrontaliere. Luxembourg. 3. nu a scăpat atenţia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existenţă a UE. Germania .cu exceptia Corsicai . pamânt sarac. • Declinul unor industrii clasice: carbune. capitalizare scazuta (regiuni din sudul EC: Portugalia. Portugalia) B) Problemele regionale se refera la existenţa unor regiuni mai slab dezvoltate (venit/locuitor <75% din media EC şi cu un procent relativ ridicat al forţei de munca în agricultura: Grecia. dar cu mari disparitati între Nord şi Sud. < media UE. Constau în: • Subdezvoltarea rurala . face din politica regională unul din principalele instrumente de solidaritate socială între europeni.2 Problemele regionale în cadrul Uniunii Europene. Mezzogiorno.3 Politica economică regionala Necesitatea unei politici regionale. datorită contribuţiei sale la crearea de locuri de muncă şi al dezvoltării economice în regiunile cele mai sărace ale UE.1. Franta .. Grecia. textile. Reforma din 1999 a urmărit: 49 .

alături de autorităţile regionale şi locale″. Criterii de eligibilitate pentru a beneficia de programe de finantare-dezvoltare: • Criteriu strict: Puterea de cumparare standard (Purchasing Power Standard -PPS) trebuie să fie < 75% din media comunitară pentru trei ani consecutivi.  ″concentrarea. care înseamnă că fondurile se orientează către regiuni care au cea mai mare nevoie şi care a crescut de-a lungul timpului″. li s-ar putea adăuga regula co-finanţării naţionale a proiectelor. instaurarea unei pieţe comune trebuia să permită asigurarea dezvoltării statelor membre şi recuperarea diferenţelor de dezvoltare între anumite regiuni.  ″parteneriatul. Din 1988. Fondurile structurale venind mai degrabă să completeze decât să înlocuiască cheltuielile publice existente″. care înseamnă planificarea cheltuielilor pentru un anumit număr de ani în scopul atingerii de obiective strategice şi mai multă coerenţă în politica urmată şi în proiectele finanţate″. patru principii stau la baza gestiunii şi atribuirii Fondurilor structurale:  ″programarea. care obligă statele sau regiunile beneficiare să participe la costuri. • Grad de dependenta peste medie fata de agricultura sau de industriile în declin. Realizarea unei dezvoltări armonioase făcea parte încă din 1957 dîntre obiectivele Comunităţii Economice Europene. Acestor patru principii de bază.  ″adiţionalitatea. Amplitudinea co-finanţării cerută este destul de largă deoarece poate să meargă de la 15% la 85% din suma investită. îmbunătăţirea eficienţei instrumentelor structurale prin întărirea concentrării ajustoarelor ca urmare a reducerii numărului obiectivelor prioritare ale politicii structurale şi a iniţiativelor comunitare. în conceperea şi punerea în practică a programelor implică o multitudine de actori ai sectorului privat.  extinderea efortului de coeziune regională către viitoarele ţări membre UE.  menţinerea nivelului bugetar acordat coeziunii economice şi sociale. ameliorând gestionarea şi clarificând partajarea responsabilităţilor între diferiţii participanţi. 50 . în special de pacte sociale.

dar şi al Suediei şi Finlandei. Rezultate: • Nu au disparut disparitatile regionale. • Politicile anterioare. şi migratiei: rata somajului să fie mai ridicata decât media comunitară. Schimbarea structurilor agricole şi dezvoltarea zonelor rurale.pozitie consolidata în vârful listei. în special cele de liberalizare comerciala. bugetul comunitar nu este suficient de mare pentru amploarea nevoilor şi nici suficient de redistributiv. în special structural. deoarece apar mereu probleme noi. • Politica regionala nu a fost suficient de eficienta deoarece. progres mare în cazul Irlandei. la nivel comunitar. venituri mai mari pentru anumite regiuni. • S-a modificat ierarhia statelor sub aspectul venitului/locuitor şi s-au îngustat disparitatile. ca mai dezvoltate decât regiuni din alte ţări • Obiective. pe de alta parte. în cazul Germaniei (din cauza reunificarii). Regiuni în cadrul ţărilor cu rata ridicata de somaj: Andaluzia. inclusiv facilitarea schimbarilor structurale. Aberdeen. Olanda şi Marea Britanie. în Spania. Aceasta înseamna ca anumite regiuni mai slab dezvoltate la nivel naţional pot să apara. Sustinerea regiunilor cu foarte slaba densitate a populatiei (zonele nordice). conform Comisiei europene: • Dezvoltare şi ajustare structurala în regiunile ramase în urma. Criteriile de eligibilitate se aplica pe baza comparativa la nivelul UE. la acest nivel: Luxembourg . să fi dus la un efect advers. reducere de venit/loc. Spaniei.• Rata ridicata a somajului. 51 . Combaterea somajului de durata. pe de o parte. progres important în cazul Greciei şi Portugaliei. s-a practicat şi o anumita farâmitare a fondurilor. iar. iar ocuparea în industrie să fie în declin şi un venit scazut din agricultura. ca urmare a aparitiei unor surse noi de venit (Groningen: Nord-Estul Olandei. • Gradul de ocupare a forţei de munca a crescut semnificativ în Irlanda. • • • • Conversia regiunilor afectate de declin industrial. în Estul Scotiei).

Elemente fundamentale ale Pieţei Unice Interne Libera circulaţie a marfurilor Se realizase eliminarea totala a ţărifelor vamale şi a restricţiilor cantitative în calea schimburilor comerciale. 52 .• Trebuie stimulata dezvoltarea regiunilor pe baza de profitabilitate: investitii internăţionale. barierelor tehnice şi barierelor fiscale. imbunatatirea productivitatii şi reducerea costurilor astfel ca rata medie a creşterilor economice în comunitate a fost inte 1. Precondiţii: existenţa infrastructurii. a TVA-ului şi a impozitelor specifice. dar aceasta libertate continua să fie afectata prin existenţa frontierelor fizice. 1992 s-au eliminat complet frontierele şi controalele interne ca urmare a coordonari politicilor şi creerii legislatiei comune eliminarea barierelor tehnice a fost una din prioritatile de realizat Principalele obstacole tehnice vizate erau: normele industriale diferite procedurile de aprobare şi certificare care să asigure comformitatea unui produs cu criteriile naţionale sau normele industriale Eliminarea barierelor fiscale. Pentru eliminarea frontierelor fizice prîntre masurile luate pot fi evidentiate 1988 s-au simplificat controalele administrative facute la punctele de frontiera şi s-au inlocuit documentele cu un document administrativ unic. Acest tip de obstacole deriva din diferentele de regim fiscal existente între ţările membre în special în ceea ce priveste problemele fiscale ale întreprinderii şi impunerea lor directa. stabilităte politica. problemele de mediu. 3. Concretizarea Pieţei Unice Interne implica abolirea lor şi un anumit grad de armonizare a impozitului direct.2 Piaţa unică europeană Piaţa Comună numeste un spaţiu comun larg economic al unui grup de state care este guvernat de regulile unei economii de piaţa în care operatorii economici să poata exercita activitati în mod liber în beneficiul comun pentru dezvoltarea statelor member Piaţa Unică Internă a devenit o realitate la sfarsitul anului 1998 contribuind la prosperitatea şi integrarea economiei europene prin creşterea comertului intracomunitar cu aproximativ 10% în 10 ani.5%.1% şi 1. inclusiv ale UE.

“orice cetatean al unui stat membru. Eliminarea restricţiilor referitoare la libertatea de stabilire 2. autorizarea aplicarii temporare a unor masuri de saltgardare şi mentinerea aceluiasi grad de libertate în circulatia capitalurilor în ţările terte. Principalele drepturi ce le revin sunt permisiunea de a se stabili şi egalitatea de tratament. din contributii ale statelor. Asigurarea libertăţii presţării de servicii 3. indiferent de naţionalitate. Veniturile: initial.vizual. resurse bugetare proprii. 3. are dreptul de a accede la o activitate salariala sau pe cont propriu şi să o desfasoare pe teritoriul unui alt stat membru în comformitate cu prevederile legale carora se supun lucratorii naţionali ai statului respectiv”. Crearea Pieţei Financiare Unice s-a desfasurat în 3 etape: 1.Libera circulaţie a persoanelor Statul de primire trebuie să le asigure (persoanelor inactive) garantia unor venituri suficiente şi asistenta sanitara. şi un buget comunitar. Acordul Schengen (1985) transforma în realitate libera circulaţie a marfurilor şi persoanelor. Stabilirea licentei unice şi controlului din partea ţării de origine Libera circulaţie a capitalurilor Completa liberalizare a miscarilor de capital s-a produs din 1990 prin eliminarea tuturor restricţiilor ce privesc miscarile de capital. Pentru aceasta trebuiau să se stabileasca acorduri în materie de politica migrarii şi azilului precum şi în probleme legate de securitate şi justitie.3 Veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar Din 1968. Libera circulaţie a seviciilor Se referă la sectorul financiar : sectorul bancar. transporturile. Din 1970. telecomunicăţii şi audio. Cu privire la libera circulaţie a persoanelor active şi anume libera circulaţie a lucratorilor. Obiectivul este eliminarea frontierelor interne şi garantarea securitatii statelor membre şi a securitatii cetatenilor acestora. constând în: 53 . asigurarile şi bursa de valori. pe lânga bugetele naţionale. exista.

Eventual excedent. Cheltuieli administrative b. de coeziune economică şi sociala. în 1986. • • Universalitatea: veniturile nu se aloca unui anumit articol de cheltuiala. Totusi. Anualitatea: Buget anual. grupate astfel: a. • • Specificarea cheltuielilor: fiecare trebuie să aiba un anumit scop şi să raspunda unui anumit obiectiv. Nu are un rol identic cu bugetele naţionale în privinta echilibrului macroeconomic.Taxa asupra valorii adaugate). urcat la 1. sporeste rolul bugetului comunitar în dezvoltarea regionala şi în ajustarea structurala. • • un anumit procent din impozitul VAT (Value Added Tax . Principiul echilibrului: Finanteaza politici doar în limitele veniturilor din buget (nu formuleaza politici şi cauta apoi surse). prelevari la importul de produse agricole: o data cu creşterea gradului de acoperire a necesarului de produse agricole din productie proprie. se transmite bugetului urmator. Italia) sau de primitor net (Irlanda. initial. UK. Nu poate avea deficit şi nici nu poate fi finantat prin împrumuturi.2% din PNB al fiecarui stat membru (din 1988). Germania. • 1. UK. Franta. Baza de calcul a contributiei VAT s-a limitat la max. ca urmare a liberalizarilor comerciale. Luxembourg.4%. revenit la max. Deosebit fata de bugetele naţionale prin marime şi structura a veniturilor şi cheltuielilor. 1. Luxembourg. 54 .• taxe vamale la import: marimea încasarilor s-a diminuat treptat. prin politicile mai recente. chiar daca anumite cheltuieli se întind pe mai multi ani. 1% din 1993. Cheltuieli de finantare a politicilor comunitare Principii şi particularitati ale bugetului comunitar: • Principiul unităţii: un singur document cuprinde veniturile şi cheltuielile. Danemarca.27% în 1999). 55% din GNP. Cheltuieli (conform obiectivelor din tratate). Belgia. fixat pentru fiecare an (1%. s-au redus importurile de produse agricole şi încasarile din aceste taxe. Grecia. • • • Rolul redistributiv al bugetului comunitar se manifesta prin pozitia de contributor net (Germania. Olanda. Belgia.

. prezenta unor întelegeri între concurenti sau a unor monopoluri poate duce la preturi mai mari decât costul marginal şi la profituri nemeritate. -are forta de decizie în domeniul administrarii programelor şi fondurilor Uniunii Europene.4 Politica comerciala a Uniunii Europene Obiectivul principal a fost crearea Uniunii Vamale prin aplicarea tarifului vamal extern unic.1 Teorie . Cel mai important program multilateral de asistenta nerambursata a UE e programul PHARE care are drept obiectiv sprijinirea procesului de reforma economică. • Concurenţa este imperfecta: în care consumatorii nu sunt perfect informati. de verificat) al statelor membre. sociala şi de construire a statului de drept în ţările ce doresc să adere la UE.5.5 Politica în domeniul concurentei . Fixeaza obiectivele cele mai importante. prin sustinerea politicilor în diferite sectoare sau prin sustinerea financiara a unor regiuni.Portugalia. politica în domeniul concurentei se fundamenteaza pe modelul economiei de piaţa perfect competitive . Crearea pieţei unice intermediara a facut necesara unificarea politicilor neţărifare din care fac parte standardele aplicate. calitate superioara a produselor şi serviciilor.acorduri de asociere cu ţările ex comuniste.acorduri bilaterale pentru crearea de zone libere cu ţările AELS. Comisia Europeana care este instituţia cu rol executiv avand urmatoarele atributii: -face propuneri consiliului de ministrii cu privire la politica comunitară. UE este membra a SGP (sistem generalizat de preferinte vamale nereciproce şi nediscriminatorii prin care se aplica taxe vamale preferenţiale la importurile din ţările în curs de dezvoltare).aspecte introductive • Importanţa concurentei: alocarea eficienta a resurselor. impulsionarea inovatiei.model care nu se regaseste în practica economică actuala. . 3.pune în aplicare deciziile luate de Consiliul de Ministrii. • Teoretic. 3. Consiliul de ministrii European. .acordul cu ţările în curs de dezvoltare membre. . Consiliul European defineste politica generala a UE. o structura mai buna a ofertei. 55 . UE a incheiat mai multe tipuri de acorduri cu caracter preferenţial: .are putere de control privind respectarea legislatiei comunitare. armonizeaza politicile diplomatice în stabilirea unor optiuni commune.între obiective interne şi externe 3.

neinflationista. indubitabil. gradul de concentrare. c. ci devine concurenţa la nivel global Obiectivele mari pe care le are în vedere politica concurentei în UE sunt urmatoarele: • Integrarea pieţelor prin fluidizarea comertului peste frontiere şi a alocarii resurselor în functie de cele mai avantajoase condiţii. "În cadrul Pieţei Interne. Reglementarea performanţelor economice. Examinarea comportamentului firmelor cu privire la practicile anti-concurentiale ale acestora. unică. capitalului şi persoanelor. • Protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori.2 Politica concurentei în UE . care contribuie la mentinerea unui mediu competitiv. competiţia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economică armonioasa şi echilibrată. Domeniile asupra carora se îndreapta. de monopolizare a acesteia. • 56 . o economie de piaţa. ceea ce are în vedere controlul asupra preturilor practicate de catre monopolurile publice. Economia Europeana se construieste având o Piaţa Internă. cu ridicarea standardului de viata.• Necesara o anumita interventie. Acestea pot fi sintetizate astfel: 1. pentru a stabili reguli de comportament plus masuri contra unor întelegeri între firme.5. 3. concurenţa nu se mai limiteaza la spaţiul naţional sau chiar regional. serviciilor. cu un grad ridicat de convergenta a performanţelor economice. În condiţiile economice actuale. un grad ridicat de ocupare a forţei de munca şi a protecţiei sociale. cu cele patru libertăţi de miscare: a bunurilor. în general. iar concurenţa este o componenta a pieţei. respectând mediul . 2.evoluţie Raţiuni care justifica o politica a concurentei la nivelul UE. Economia UE este. b. sustenabila. masuri de control a monopolurilor sau de control a preturilor pe care acestea le fixeaza. Structura pieţelor. cu coeziune economică şi sociala" 3. masurile din cadrul politicii concurentei sunt urmatoarele: a.

mediu). comisia să aiba mai mult în vedere prevenirea abuzului de pozitie dominanta. cu mentinerea unor industrii ineficiente.de la agricultura. dar şi favorizarea dezvolţării firmelor în context global Parlamentul European a aprobat. • • reducerea contributiei industriei în favoarea serviciilor. comert exterior. la industrie. la 18 ianuarie 1999. chiar cerere mai mare decât oferta în ţările cu ritm ridicat de crestere (Germania. dezvoltare importanţa a schimburilor externe şi liberalizarea acestora. preturi mici ale energiei şi materiei prime. să primeze legea comunitară. criterii clare în împartirea cazurilor care revin autorităţilor naţionale (principiul subsidiaritatii) şi cele care revin Comisiei.2. cu îndeplinirea urmatoarelor condiţii: • • • • • să existe certitudinea legalitatii. Dezvoltarea unor întreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei în plan global. Protecţie industriala în perioada urmatoare. Franta). transparenta. Politica industriala a CE/UE • În anii 60 s-a înregistrat o crestere economică rapida.1 Rolul industriei • diferit de la o ţara la alta (ponderi ale contributiei la producerea PIB şi la ocuparea forţei de munca). Sfera de cuprindere nu este definita în mod identic în lucrarile diferitilor autori: de la includerea tuturor masurilor guvernamentale (investitii.parte a politicii economice de interventie.6 Politica industriala 3. politica industriala . schimbari structurale mari .• • Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice şi sociale. 3. în care se au în vedere ambele obiective: protejarea consumatorilor şi a firmelor mici. pâna la interventii specifice anumitor sectoare. grad ridicat de ocupare a forţei de munca. inflatie scazuta. 3. mai mult prezenta în Franta. 57 . ideea modernizarii regulilor de concurenţa.6.6. • • Interventie la nivel naţional. Se poate spune ca UE practica o politica mixta a concurentei.

Raportul Cockfield. Rezulta o mai categorica orientare a politicilor industriale catre piaţa şi catre o mai buna integrare în contextul comunitar. privind coordonarea şi integrarea întregii asistente acordate domeniului în UE. sub numele Memorândum asupra Programului Politicii Tehnologice şi Industriale. din 1985. în 1989. 130) competenţa în domeniul asigurarii condiţiilor pentru competitivitate externa. finantat jumatate din surse UE şi jumatate din Surse naţionale şi private. În acest sens. să promoveze masuri de ajustare a industriei la schimbarile structurale. stipuleaza modul în care trebuie să opereze politica industriala: în cadrul unei politicii comerciale liberale. care atragea atentia asupra necesitatii de a orienta structura industriala şi asupra unor acţiuni comune. solutionarea problemelor industriale ale regiunilor sau în cadrul industriilor să se faca prin masuri care tin de piaţa internă şi internăţionala (mediu atragator pentru investitii. şi a constat într-un program cadru de 4 ani. cercetare şi dezvoltare tehnologica.• Prima încercare de formulare a unei politici industriale în UE a avut loc în 1970 Raportul Colonna. • • • • Tratatul de la Maastricht formuleaza pentru Comisie (Art. conţine masuri care să faca posibila liberalizarea comertului cu bunuri. • Politica în R&D a început în 1984. cu numele Desavâsirea Pieţei Interne. din 1973. • 58 . Propunerea de elaborare a statului Companiei europene. să întareasca potentialul industrial de inovare. în concordanta cu alte politici comune. • Raportul Spinelli. cu titlul Memorândum asupra Politicii industriale. Comunicatul Comisiei (Bangemann) asupra Politicii Industriale într-un mediu deschis şi competitiv. care să preia riscul). în 1990. Constatarea ramânerii în urma în domeniul informaticii a dus la adoptarea programului cunoscut sub numele ESPRIT (European Strategic Programme for Research în Information Technology). să încurajeze cooperarile între firme: rivalitate în interiorul Pieţei Interne şi concurenţa în exterior.

• Ce se întâmpla cu surplusul? Posibilitati: a). . în condiţii de piaţa libera. contribuabilii (impozite. oua. care şi-a propus să contribuie la dezvoltarea şi producerea unor bunuri de înalta tehnologie. la ce marime a pretului? Trebuie subventionat exportul? Cine suporta efectele financiare ale acestei politici? Consumatorii (preturi mari). lapte etc. • Revitalizarea industriilor traditionale formeaza obiectul unui program Basic Research în Industrial Technologies în Europe (BRITE).• Diseminarea rezultatelor obtinute în cadrul ESPRIT s-a facut prin intermediul programului RACE (Research and Development în Advanced Communication for Europe). b). EUREKA (European Research Cooperation Agency) este un program amplu la care participa 17 ţări.preferinta comunitară pentru produsele agricole din UE fata de celelalte. controlul preturilor la unele produse alimentare de baza: zahar. nu numai din UE. concurentiala) duce la extinderea ofertei peste nivelul cererii solvabile şi aparitia unui surplus. faina.Achizitionat de stat la preturi garantate. 59 . 3. bugetul (cheltuieli ridicate). • 3. diferenta neîncasata de catre producator fiind acoperita de la buget (ex. b) Politica veniturilor • Subventionarea veniturilor prin preturi: când pretul pieţei (în interior şi pe piaţa mondiala) este mai mic decât pretul de sustinere.7 Politica agricola comunitară – are la baza 3 principii: . sub pretul de echilibru scade interesul de a produce şi se înregistreaza un deficit de produse. • Fixarea sau sustinerea acestora la un nivel mai ridicat (peste nivelul de echilibru. • Subventionarea consumatorilor: preturi de comercializare catre consumator sub nivelul pretului la producator. diferenta trebuie acoperita prin subventie (acoperirea pierderii şi mentinerea interesului pentru productie).7. ulei.unicitatea pieţei.Exportat? în ce condiţii.1 Principalele instrumente ale politicilor agricole a) Preturile: • Fixarea acestora la un nivel scazut. .).solidaritatea financiara care presupune ca fiecare ţara participa la bugetul de orientare şi garantare agricola. cheltuieli mai mici de la buget).

ceea ce presupune protecţie fata de importurile la preturi mai mici ale pieţei mondiale şi stimularea exporturilor prin subventii. Finantarea s-a asigurat prin intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricola (FEOGA). piaţa unică. stabilizarea pieţei: achizitionarea excedentelor de productie la preturi garantate şi crearea de stocuri. 60 . unice. c) Subventionarea anumitor costuri: • input-urilor: seminte. îndeosebi a forţei de munca. • preferinta comunitară: aprovizionarea pieţei în primul rând din productie proprie. motorina. • • • Principiile PAC: • circulatia libera a produselor agricole.2 Politica Agricola Comună în Tratatul de la Roma se refera la urmatoarele obiective: • • sporirea ofertei de produse agricole. • solidaritate financiara (acoperirea în comun a costurilor acestei politici prin taxe intermediul bugetului comunitar şi prin redistribuire. sporirea veniturilor fermierilor (fair standard of living for farmers). dar anumiti consumatori (sub un anumit venit). Mecanismul PAC: Un sistem agricol organizat aşa cum am aratat presupunea o finantare masiva de sustinere a preturilor. creşterea productivitatii prin promovarea progresului tehnic şi prin utilizarea optima a factorilor de productie. d) Politici comerciale externe de stimulare şi protecţie: • subventionarea exporturilor. preturi comunitare. primesc o suma compensatorie. peste 60% din bugetul comunitar. • credite subventionate (nivelul dobânzii sub cel al pieţei). îngrasaminte etc. contingente. 3. • • • scutirea de impozite. licente etc.. care a detinut permanent ponderea cea mai ridicata în totalul cheltuielilor bugetului comunitar ( initial.7.• Pretul catre consumator este cel real. preturi rezonabile pentru consumatori. taxe vamale.

Pg = pretul prag (threshold.Pw. iar consumul cu cca 0.Creşterea productiei. • P o = pretul de vânzare în interior (pret comunitar.target price). preturi de interventie: preturi minime garantate. 3.3 Rezultatele PAC pot fi sintetizate astfel: . din importator.5% ). • taxe de prelevare variabila: diferenta între pretul prag (mai ridicat) şi pretul mondial (mai scazut). la care organismele comunitare cumparau produsele de la fermieri. Taxe de prelevare variabila = Pg . Subventia se achita exportatorilor de produse agricole. în vederea stocarii. 61 . • b) în relatiile cu exteriorul: • preturi prag: importurile la preturi comunitare mai mari decât preturile mondiale. pret obiectiv . a devenit exportator pentru cele mai multe produse agricole. restituiri la export: diferenta între pretul mai ridicat în interior şi pretul mondial de export. Categoriile de preturi erau urmatoarele: a) în interior: • preturi-obiectiv: fixate anual de catre organismele CE (Comisia). Pw = pretul mondial. a ofertei: productie excedentara (productia creste cu cca 2% pe an. pretul grâului în Duisburg). astfel încât să fie remuneratorii pentru fermieri şi rezonabile pentru consumatori. zaharul). care intra în bugetul comunitar.ponderea acestuia s-a redus la <50% în prezent. chiar şi din cele pentru care exista exportatori traditionali (ex. . Po = Pg + cheltuielile de transport/depozitare. Sistemul de sprijinire a preturilor s-a aflat în centrul politicii agricole comune.7.Creşterea productiei agricole şi marirea gradului de autosatisfacere cu produse agricole (self-sufficient). în vederea stocarii). Pi = pret de interventie (de cumparare a excedentului.

.Cheltuieli bugetare mari. prin FEOGA (platitorii de impozite): cca 70% din cheltuielile bugetare. Cu toate acestea. iar guvernele nu sunt interesate să reduca aceste fraude.7. costuri mai ridicate incluse în produsele industriale şi influenta negativa asupra competitivitatii. despaduriri masive. initial.Creşterea costului sustinerii acestei politici: cheltuieli bugetare pentru stocare şi subventionarea exporturilor. pesticide.Venituri mai mari pentru fermieri.. tocmai datorita modului în care a fost orientata dezvoltarea productiei agricole dîntre care pot fi mentionate: exploatarea nerationala a pamântului.Politici protectioniste fata de exterior. dar şi aplicarea unor metode intensive de cultivare (îngrasaminte. s-au redus la cca 50%. acestea având efecte negative asupra mediului. . care ar fi fost avantaje de importuri de pe piaţa mondiala. în scopul creşterii productiei. . Toate aceste urmari au dus la nevoia reformei PAC.cost pentru consumatori şi impact negativ asupra competitivitatii produselor. în contradictie cu politica GATT/WTO de liberalizare a comertului. apelându-se la metode intensive de crestere a productiei. .o Noua Politica Agricola şi Rurala Politica Agricolă comună este substituită de Politica Agricolă şi Rurală a Europei.Pret mai ridicat al produselor agricole . . sustenabila din punct de vedere al mediului şi care să stimuleze o dezvoltare integrata a zonelor rurale ale Uniunii Europene. . fertilizatori etc). .4 Viitorul PAC .Modernizarea agriculturii şi sporirea productivitatii. . reducându-se atât contributia acesteia la PIB. depopularea satelor şi disparitia ruralului.Ajutoarele platite fermierilor implica fraude (pentru a "smulge" cote mai mari şi venituri mai mari).S-au agravat şi unele probleme de mediu. 62 . preturi mai ridicate la consumatori. .Transfer financiar dinspre ţările net-importatoare (Marea Britanie). cât şi ponderea populatiei ocupate în aceasta ramura. dar totusi insuficient de multumitoare pentru acestia. în UE agricultura continua să fie subventionata pâna la cca 42 % din valoarea totala a productiei (OECD. 1998). inclusiv a comertului cu produse agricole.Situatia agriculturii însasi s-a schimbat radicăl în ultimele doua decenii. erbicide. 3. Obiectiv: a asigura o agricultura eficienta din punct de vedere economic.

de pe pozitia. deoarece pare a fi o întoarcere la trecut şi.Semnificatia: agricultura apartine dintotdeauna ruralului şi nu se poate dezvolta o adevarata politica agricola cu omiterea şi ignorarea mediul sau natural . Dezvoltarea economico-sociala 63 . O politica economică înteleapta nu poate face abstractie de o asemenea relatie. Se invecineaza cu Ucraina şi Republica Moldova în nord şi est. mentinerea sunt termenii care exprima o noua filozofie asupra relatiei om-natura.). SITUAŢIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI ŞI A GERMANIEI. Ungaria şi Serbia la vest şi Bulgaria la sud. STUDIU DE CAZ. Capitala şi orasul cel mai mare: Bucuresti aprox 2 milioane locuitori Moneda oficiala: Leul romanesc (RON) Produs intern brut (PIB): $292. protejarea.colectivitatile satesti.551 locuitori Densitatea populatei: 93. Populatie: 22. platind un anumit pret. speram.355. chiar este o "întoarcere". a celor care au învatat. Situaţia economică a României Suprafata: 238.391 km2 Asezare geografică: este un stat situat în centrul Europei. într-un anumit sens. Este o abordare dificila. DOUĂ STATE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE I. Este ceea ce se afla la baza noii orienţări în domeniul Politicii Agricole Comune. Nu dominatia asupra naturii este "lozinca" la moda. dar de pe alte baze. ca mediul este ceva în care oamenii se integreaza cu mare atentie pentru a-l conserva cât mai aproape de echilibrul format prin însasi legile naturii. ci conservarea.7 miliarde (2007 est.78 loc/km2.

industria a primit cea mai mare parte. fata de o medie europeana de 17. mai ales dupa 1970. unde extensivitatea dezvolţării a fost deosebit de puternica. În ceea ce priveste indicatorul PNB (produs naţional brut) pe persoana activa (productivitatea muncii sociale). din agrar industriala în industria agrara. cu indicatorii eficientei. raportati la populatie. fapt ce a dus la scaderea ponderii venitului naţional în cadrul produsului social. Fata de media europeana a produsului naţional brut pe locuitor în 1989. Populatia ocupata a inregistrat creşteri în industrie şi constructii şi scaderi în agricultura. cand s-a accentuat preponderenta acţiunii factorilor cantitativi în sustinerea indicatorilor macroeconomiei.Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternica extindere a campului de productie în întreaga economie. şi a a unei creşteri mai reduse a venitului naţional creat în agricultura. în medie anuala de 35. Aceasta tendinta a fost rezultatul creşterii semnificative a venitului naţional creat în industrie. cea mai mare parte a investitiilor fiind orientate catre industrie.Stadiul de dezvoltare economico-sociala a Romaniei poate fi caracterizat prin urmarirea indicatorilor macroeconomici care exprima potentialul şi nivelul economiei. în timp ce agricultura a primit o parte redusa.industria şi constructiile devenisera sectoarele preponderente ale structurii de ramura ale productiei naţionale. iar ponderea agriculturii a scazut.217 dolari şi de o 64 . structura acesteia. Romania avea un nivel de aproape 4 ori mai scazut decat cel european şi se afla sub nivelul mediu mondial. Fiecare unitate de venit se obtine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari. Produsul social a inregistrat o crestere rapida fata de venitul naţional. Din volumul total al investitiilor din perioada 1950-1989. nivelul de trai al populatiei. creşterea economică a avut un caracter extensiv. eficienta folosirii factorilor de productie şi gradul de competivitate internăţionala. în perioada 1950-1989. În 1989.Referitor la contributia ramurilor la crearea venitului naţional.7%. în afara de industrie. de 8200 de dolari americani şi de cea mondiala. Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvolţării economico-sociale se obtine prin combinarea indicatorilor de nivel. În deceniul 1970-1980 a fost inregistrata o rata de acumulare ridicata.Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naţionale a crescut. tendinta dominanta care s-a manifestat în aceasta perioada a fost legata de schimbarea caracterului structurii de ramura. de circa 3400 de dolari.

D. Germania a devenit. Nivelul inregistrat de ţara noastra la consumul de ingrasaminte chimice la hectar şi la numarul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste doua ori şi respectiv sase ori mai scazut. s-a inregistrat un excedent al contului curent al balantei de plati de 2.793 dolari. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor. în 1989. la acesti doi indicatori.8 miliarde dolari. Economia Germaniei este una dîntre cele mai dezvoltate şi solide din lume. Romania se prezenta la un nivel mai scazut de 3. la sfarsitul anului 1989. Loc. fata de media ţărilor europene dezvoltate.medie a ţărilor dezvoltate de 32. Locul Romaniei în ierarhia mondiala se poate reflecta şi cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor.74 ori şi respectiv de 7. fata de media europeana de 1885 de dolari şi de o medie a ţărilor europene dezvoltate de 3635 dolari.G (Republica Democrată Germană). de 1955 kilograme. folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internăţionale ale Romaniei. Situaţia economică a Germaniei Suprafata: 356. fata de media europeana de 3161 kg şi media ţărilor dezvoltate de 4120 kilograme. UNESCO şi a altor 85 de organizaţii internăţionale guvernamentale. în ultimii ani locomotiva economiei mondiale. De asemenea. bazată pe industria prelucrătoare (locul I pe glob la mai multe produse) şi comerţul exterior (cel mai mare exportator mondial de mărfuri). Romania se situa. pe unul din ultimele locuri în Europa. Dezvoltarea economico-sociala În ciuda efortului material făcut pentru integrarea fostei R. Sub aspectul rândamentului la cereale. Dispune în principal de unele 65 . Densitatea medie: 228 loc. la nivelul anului 1988./km patrat Capitala: Berlin Relaţii internăţionale: Membra a Uniunii Europene Germania deţinea în anul 1974 relaţii diplomatice cu 129 de state şi era membru al ONU. productia medie pe vaca furajata a fost în Romania în anul 1988.3 mil. patrati Populatia: 81.13 ori.900 km. II.

500 000 000 de tone exploatate anual) şi de sare (al-III-lea producător mondial). sudul ţării (Karlsruhe. BAYER) şi construcţia de maşini (în deosebi maşini unelte. de est) a extras multa vreme în jur de 500 mil. cu cea mai mare participare (peste 1/2 ) la productia totala a ţării. sulf. Dinslaken). Saxonia Inferioara. alaturi de alti factori – între care şi minereurile de navigatie – dezvoltarea uneia dîntre cele mai complexe şi importante regiuni industriala din lume.t lignit şi carbune brun ( locul I pe gob la aceasta categorie de carbuni). productia a crescut la 210. mecanică de precizie. Un alt bazin huilifer este Saar. În ceea ce priveste carbunii superiori (28. HOECHST. se reamrca bazinul Rhur – situat în vest şi axat pe raul omonim.cu rezerve importante de huila (cca 20 miliarde de tone). Zacamintele de carbune inferior sunt concentrate indeosebi în partea estica. cca. autovehicule. aparatură optică. Neustadt. situat mai spre sud de Rhur. aparate electrice şi electrotehnice – ocupând unul din primele locuri pe glob). este adevarat ca CSI o depaseste ca productie. mai ales porturile Hamburg şi Wilhelmshaven.din care 182 mil. două dîntre cele mai mari de pe glob. cele mai mari 66 . şi Lauchhammer. 2/3 din productie fiind obtinuta în termocentrale . aceasta din urma avand rezerve mai importante.t în 1990.t din 1993. Alte bazine din care se exploateaza carbuni inferiori. KWh. Wesseling.6 mil. etc. utilaje industriale.dar cea mai mare parte a acesteia este obtinuta din partea asiatica. în bazinele Saxono – thuringian (sau al Elbei).respectiv. el favorizand. Germania (practic cele doua Geramanii – de vest şi.t în 2002).t în 1991 şi sub 300 nil. în apropiere de granita cu Franta. atât lignit ct şi carbune brun. afluent al Rhinului – unul dîntre cele mai mari din lume.resurse energetice (în deosebi cărbuni: inferiori în bazinul Saxono-Thuringian şi superiori în Ruhr. 350 mil. Gelsenkirchen. pe locul 7 în lume. Constituie cel mai mare complex carbonifer din Europa Occidentala şi unul dîntre cele mai mari din lume. Koln. se afla în partea vestica : Aachen. prin productia să de energie electrica de peste 523 mld.t.dar în ultimii ania şi-a redus productia la cca 443 mil. în 2002. Industria prelucrătoare este axată pe chimie (primele trei grupuri industriale mondiale în domeniu sunt germane: BASF. Bavaria. În ceea ce priveste industria de rafinare Geramania concentreaza pe teritoriul să uramtoarele grupari : Rhenano-Wetfaliana ( Koln. Germania se situeaza. Ingolsadt. Este cel mai mare producator european e carbune .6 mil. T anual. Mannheim) şi nordul ţăriii.

maşini. din Wolfsburg.0-1973). cupru rafinat (42. Kiel)şi ocupa locul 5 pe glob la productia de nave maritime. plumb (20. Kassel. Australia. reprezintă cea mai mare firma din Germania. zinc (15. din care 139 600 autoturisme). regiunea Rhinului mijlociu. Bremerhaven. Koln şi Aachen. Produse industriale exportate (mii tone-1972): energie electrică (72. Friederichshafen.0).Thuringian. Saale şi pe unele rauri din Muntii Padurea Franconiei şi Padurea Thuringiei.0). amenajari hidroenergetice afland-se pe Dunare. care dateaza din perioada 1938-1939. Belgia. Africa de Sud. O parte din ce în ce mai importanţa a productiei de energie electrica se obtine în centrale nucleare (aproape 30%). precum şi în partea de est.dar în nr restrâns la Munchen. Gneral Motors (Opel) şi Ford Taunus.0). Bremen. Uzinele Volkswagen. Germania ocupa locul al 5 lea pe glob. Rhin. vagoane de cale ferată. aparate de radio (1 041 000 buc. biciclete. mecanisme de precizie. KWh). KWh hidroenergie). 9% din productia mondiala de energie electrica obtinuta în atomecentrale (ceea ce inseamna peste 160 mld.6). KWh din care 1. amplasate în Saxonia Inferioara. Se produc avioane de diferite tipuri.4 mil bucati în 2000. camioane usoare la Dusseldorf şi automobile la Mannheim. locomotive. Energia hidraulica joaca un rol redus în balanta de energie primara (3%). Kiel. nave (348 000). din care 5. Irlana şi în alte ţări. oţel (5890. Acesrte firme au filiale în Brazilia.sunt situate în bazinele carbonifere Rhur. langa Mannheim. autovehicule (169 660 buc. Produce camioane grele la uzinele din apropiere de Karlsruhe.0). Germania este unul din mari producatori de material feroviar (Essen.a.2 md.Halle s.1 mil autoturisme). a carei productie este controlata de 4 mari concerne : Volkswagen.). Daimler Benz. Germania se afla pe primul loc în Europa şi al treilea pe Glob în productia de autovehicule (5. aparate 67 . unde sunt cantonate mari rezerve de lignit. Concernul Daimler Chrysler a produs primul autoturism în 1885 şi are fabrici la Stuttgart şi Benz. Cu cca.0). Mexic. aluminiu (60.0). Lubeck. produce automobile de tipuri şi litraje diferite. în bazinele carbonifere Saxono . tractoare. cocs metalurgic (1605. televizoare (430 000). Bavaria etc. dipunand de mari santiere navale la Hamburg. staniu (0. langa Hanovra.8 md. Leipzig. fontă şi feroaliaje (2114. textile şi agricole. ceasuri. Breman.

hârtie (1107 t din care 100 t hârtie de ziar). orz (2592 t).9 mil. naturale nefavorabile. prune şi cireşe (în total 533.   Transportul feroviar: căi ferate-37088 km ( 9956 km electrificaţi) Transportul rutier constă în 2139717 km de şosea.1).7 t). materiale plastice şi răşini sintetice (495 t). celuloză (849 t).8 t). Dusseldorf. îngrăşăminte potasice (2556 t). margarină (192. ţesături de lână (35 mil. caprine (1). îngrăşăminte azotoase (402 t). unt (280 t). buc. Hamburg.6). ţigarete (17.4 mil). Lubeck (5. Germania având 19 516 987 de autovehicule (în 1980). Emden (12. mazăre (35 t).6 t).Cele mai importante aeroporturi sunt: Frankfurt am Main. fire şi fibre artificiale (153. fire de lână (62. produse farmceutice.4 t).).5 t). t). Capacitatea rafinăriilor de petrol a făcut ca Germania să exporte: benzină (2507 tone). AGRICULTURA: În cadrul agriculturii predomină zootehnia (70% din producţia totală). acid sulfuric (1058 t). tomate (31. Şeptel (mil. seminţe de în (5 t). cauciuc sintetic (132. fibre de în (4.). pielărie. acid clorhidric (92.5 t).4). încălţăminte. anvelope (5 192 000 buc. porţelan.6). brânză (152 t). 68 .1 t). Bremen (23. îndeosebi creşterea porcinelor (locul IV pe glob) şi bovinelor. Producţia vegetală. varză (350 t).3 t). uleiuri uşoare (3785 t). mere.4 t). ovine (1. acid azotic (420.4)  Transportul aerian 10. ţesături de bumbac (242 mil. sodă caustică (420 t). Nordeham (3.0 tone). porcine (10).6 md. limitată de condiţiile. secară (1904. fire de bumbac (61. cabaline (0.5 t).optice. se bazează pe cereale (cca ½ din suprafaţa cultivată) : grâu (2744. aparate fotografice.2 miliarde călători (în anul 1980). sfeclă de zahăr (7233 t). ciment (9 547 t). pere. ovăz (890 t). m2). carne (1286 t). cartofi (12 140 t).3). Hannover. Germania are o reţea de transporturi care constă în :  Transport fluvial şi maritim. fasole (14.3 t). cherestea (1 900 000 m3). lapte (7635 t). cele mai importante porturi pentru mărfuri sunt: Hamburg (45. uleiuri grele (6011 t). ceapă (100. capete) :bovine (5.4).8 t). m2).

E. cu consecinte multiple benefice pe planul relatiilor economice internătionale. U. Acest proces istoric nu a decurs lin. influentând puternic desfasurarea relatiilor economice internaţionale: detine pozitii strategice în sectoarele cheie ale economiei moderne. Aceasta instituţie comunitară s-a format şi s-a afirmat pe parcursul unui proces evolutiv. este rezultatul adâncirii şi amplificarii interdependentelor economice. organizatie integrationista suprastatala. ce se desfasoara pe fondul globalizarii economiei mondiale. de durata.CONCLUZII Uniunea Europeana. cu urmari pozitive asupra dezvoltarii economice şi sociale a tuturor tarilor componente. precum şi în cele traditionale.E. U. dispune de un puternic aparat de cercetare. În condiţiile actuale. expresii ale diversitatii de interese ale tarilor participante. s-a concretizat prin manifestarea şi rezolvarea unor multiple contradictii şi pozitii divergente. este prima 69 . din contra. se constituie într-un centru economic de mare forta al lumii contemporane. de trecere de la uniunea vamala la piata comună şi apoi la uniunea economică. şi-a dovedit şi se dovedeste a fi cea mai viabila forma de integrare economică interstatala. iar în perspectiva la o uniune politica şi militara. Pe acest fond evolutiv.

judecând la nivel microeconomic. să fie reduse. purtatoare a unei multitudini de costuri ce nu în toate cazurile sunt însotite şi de beneficii. când problemele de interes se limitau doar la carbune şi otel. s-ar putea ca aceste „câstiguri”. Stadiul atins de U. prin complementaritatile sale economice. fiind considerata singura cale de dezvoltare pe termen mediu şi lung. aderarea la Uniunea Europeană reprezintă o optiune strategică având girul forţelor politice şi consimtamântul majoritatii populatiei. regional şi de mediu. în condiţiile extinderii responsabilitatilor în domenii social. să rezulte pierderi sau impactul să fie aproape nul sau nesemnificativ. detinând o pondere însemnata în comertul şi productia mondiala. în continuare. în concordanta cu interesul national şi cu tendintele obiective ale procesului de globalizare a economiei mondiale. 70 . a activitatii în cadrul acesteia. bunurilor şi serviciilor. România. caracterizata prin libera miscare a persoanelor.E. teoretic. legislativ şi instituţional. a unei politici agrare şi monetare comune. Comparativ cu perioada de început a formarii acestei organizatii economice integrationiste interstatale. Pentru România.E. mai ales imediat dupa aderare. a costurilor şi beneficiilor. sunt puternic pozitive. impune necesitatea perfectionarii. apartine spaţiului european. în prezent U.putere comerciala a lumii. de mediu. prin pozitia să geografică. a eforturilor şi efectelor. totusi. Facând o balanta a punctelor tari şi punctelor slabe. traditie şi spiritualitate.. Chiar daca la nivel macroeconomic evaluarile privind implicatiile financiare ale aderarii la U. existenţa unei pieţe unice. se înfatiseaza ca o comunitate economică complexa. extinderea Uniunii Europene are drept consecinta consolidarea acesteia şi a tuturor membrilor sai în procesul ireversibil al globalizarii mondiale. social. pe plan economic. monetar. prin istorie.E.

Routledge. 2004  Comisia Europeană: Cum funcţionează Uniunea Europeană?. Uniunea Europeană între real şi virtual. Profeta P. ED. Ed.: Un nou concept pentru Europa. 1999. P.BIBLIOGRAFIE  Bernardi. 71 .. Trei. Bonn.. . 2000  Comisia Europeană: Agenda 2000: Consolidarea şi lărgirea Uniunii Europene. Ed. R. Tritonic. Tax Systems and Tax Reforms în Europe.. Editura Nomoş. Bonn. . Bucureşti. Editura Europa Union. Editura Europa Union. Ed. All. Bonn. 2001  Fontaine. Uniunea Europeană de la economic la politic. 1991  Avram I.: Sistemul de venit al Comunităţii Europene. Bucureşti.  Bărbulescu I. 2005.  Bibere O. Bucureşti. . London. Baden – Baden.Uniunea Europeană. L. Editura Europa Union. De la Comunităţiile Europene la Uniunea Europeană. 2001. 2001  Bărbulescu I. 2000  Messal. Sylvi. Bucureşti.

Economie politica. Uniunea Europeană.eu : Biroul de Statistică al Comunităţii Europene 72 .  Angelescu Coralia. Galaţi. Economie Politică. Ed. 2002. . 2005. I. Thausib. Stoica. Legislaţie.ec. 2001. *** Government Finance Statistics Yearbook 2003. 2001. Nechita. . Ed.eurostat. Dezvoltare. Matrix Rom. Istoria Europeană. 1992. Bucureşti. Sala Victor Slavescu. Apimondia. 2001. Ed. Bucureşti. Socol. . Bucureşti 2000.  Cociuban A. Europa unită. Introducere în legislaţia Uniunii Europene. Ed. I. Vol. Bucuresti. Sibiu. N.949 8 ANG. Cristian. . Economia de Piata.  Darie N. Politici comune.  Cairns W. Editura 2000.  V. Construcţie. Universal Dalsi.  Angelescu. Ignat.  Brădescu F. 338. Coralia .Majadahonda. Extinderea Uniunii Europene şi România. Ed. Bichigean G. . Editura Economică. Bucuresti : Editura Economică. Craiova. International Monetary Fund *** www.europa. 1995. Instituţii. Ed. Porto-Franco.  STANCIU MARIETA . Politici economice : politici de crestere economică : politici sectoriale.

..........................................................................2 Piaţa unică europeană......73 73 .....................3 Obiectivele Uniunii Europene...........................52 Cuprins................................10 3.................................................................................................Cuprins 1.................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful