LUIZA-CRISTINA GAVRILESCU

DREPT CIVIL PARTEA GENERALĂ

- SUPORT CURS Anul I Semestrul I

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

2

CUPRINS
CAPITOLUL I – CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL....................................................................................................................3

1. Sistemul dreptului civil................................................................3 1.1. Accepţiunile noţiunii de drept...............................................3 1.2. Definiţia dreptului civil..........................................................3 1.3. Principiile dreptului civil.......................................................4 1.4. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept...............5 2. Teoria legii civile ........................................................................9 2.1. Izvoarele dreptului civil........................................................9 2.2. Aplicarea legii civile...........................................................11 3. Interpretarea legii civile............................................................13
CAPITOLUL II – RAPORTUL JURIDIC CIVIL..........................................16

1. Noţiune.....................................................................................16 2. Caractere..................................................................................16 3. Structura...................................................................................16 3.1. Părţile raportului juridic civil...............................................17 3.2. Conţinutul raportului juridic civil.........................................20 3.3. Obiectul raportului juridic civil...........................................28 4. Izvoarele raportului juridic civil.................................................34
CAPITOLUL III – ACTUL JURIDIC CIVIL.................................................36

1. Noţiune şi clasificare................................................................36 1.1. Definiţia actului juridic civil.................................................36 1.2. Clasificări ale actelor juridice civile....................................36 2. Condiţiile actului juridic civil......................................................42 2.1. Noţiune şi clasificare..........................................................42 2.2. Capacitatea ......................................................................42 2.4.Obiectul..................................................................................51 2.5. Cauza................................................................................53 2.6. Forma ................................................................................54 3. Modalităţile actului juridic civil..................................................57 3.1. Termenul............................................................................57 3.2. Condiţia..............................................................................59 3.3. Sarcina...............................................................................61 4. Efectele actului juridic civil.......................................................63

5. Nulitatea actului juridic civil......................................................70 5.1. Noţiune...............................................................................70 5.2. Funcţiile nulităţii.................................................................70 5.3. Delimitarea nulităţii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic.........................................................................................70 5.4. Clasificarea nulităţilor........................................................73 ..................................................................................75 5.5. Cauzele de nulitate............................................................75 5.6. Regimul juridic al nulităţii...................................................75 5.7. Efectele nulităţii..................................................................76
BIBLIOGRAFIE................................................................................................81

2

raporturi dintre particulari. Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat. Expresia "drept" poate fi luatã în trei sensuri si anume: În primul său sens. soluţia va fi aplicarea normelor de drept civil.1. într-un al treilea sens. noţiunea de drept reprezintă prerogativa. Este sensul în care folosim această noţiune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”. posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde celorlalţi o anumită conduită. Din definiţie rezultă: . el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat.aflate pe poziţii de egalitate juridică. noţiunea de drept desemnează totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în scopul reglementării relaţiilor inter-umane. principiile generale de conducere şi reglementare a societăţii. Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca: ”am dreptul la salariu” sau “am obţinut dreptul de proprietate”. constituie dreptul pozitiv. Sistemul dreptului civil 1.Dreptul civil aparţine diviziunii dreptului privat. În sfârşit. Accepţiunile noţiunii de drept Din punct de vedere etimologic. deoarece reglementează. potrivit dreptăţii. Dreptul civil este baza comună din care s-au desprins. -Obiectul de reglementare al dreptului civil îl constituie două categorii de raporturi juridice: ▪ raporturi juridice patrimoniale. Definiţia dreptului civil Dreptul civil este acea ramură de drept privat care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre subiecte de drept . toate celelalte ramuri de drept privat. în principiu. facultatea. cuvântul drept desemnează ştiinţa socială care studiază statul şi regulile adoptate de el.2. Acesta este sensul de drept subiectiv. cuvântul “drept” provine din latină.CAPITOLUL I – CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL CIVIL 1. Aceasta înseamnă că ori de câte ori o anumită situaţie juridică nu este reglementată în nici un fel în ramura specială de drept. şi anume: fără ocolişuri. deoarece se defineşte prin raportare la obiectul său (regulile de conduită). 1. În al doilea sens. ▪ raporturi juridice personal-nepatrimoniale. În acest cadru. potrivit regulii. în timp. luat în sensul său figurat. 3 . Acesta este sensul dreptului obiectiv. într-un stat. instituţiile politice şi juridice. deoarece se defineşte prin raportare la persoana care exercită prerogativa respectivă. dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum. corect.persoane fizice şi juridice .

Raporturile se stabilesc între persoane fizice (oamenii priviţi individual) sau persoane juridice (subiecte colective de drept). 480): "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.) se va face şi aplicarea unor principii proprii dreptului civil. De exemplu. De exemplu. În definiţia Codului civil (art. Constituţia prevede. naţionalitate. 2. 16 alin. categorie socială. neexistând vreun fel de subordonare între ele în ceea ce priveşte încheierea actelor juridice. consacrat în Constituţie. principiile întregului sistem de drept şi. 1. principiul accesului liber la justiţie. pe de altă parte.Subiectele raportului juridic civil se află pe poziţie de egalitate. Pe lângă aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român (cum sunt: principiul democraţiei. 1 din Constituţie: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. . La rândul lor. convingeri.3. raporturile referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice sau juridice. . Astfel. 31/1954). potrivit legii şi regulilor de convieţuire” (Decretul nr. principiul separaţiei puterilor în stat etc. acest principiu.  Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prevăd că: „Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc. principiul egalităţii în faţa legii. în art. proprietatea poate fi publică sau privată. Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relaţii sociale reglementate de normele dreptului civil care au un conţinut ce nu este evaluabil în bani. Principiile dreptului civil În orice ramură de drept operează. 41 alin. religie. că “proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. Cea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 4 . indiferent de titular.  Principiul egalităţii în faţa legii civile (principiul nediscriminării) este aplicaţia principiului fundamental de drept consacrat de art. sex sau orientare sexuală ori apartenenţă la o categorie defavorizată este consacrat în detaliu prin Ordonanţa Guvernului nr. principiile ramurei respective. Nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil. în Codul civil şi în alte legi civile. fără privilegii şi discriminări”. fac parte din raporturile patrimoniale reglementate de dreptul civil raporturile care au în conţinutul lor dreptul de proprietate.  Potrivit Constituţiei. acestea pot fi clasificate: a) principiile fundamentale ale dreptului civil şi b) principiile instituţiilor dreptului civil Principiile generale ale dreptului civil sunt:  Principiul proprietăţii. Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică.Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un conţinut evaluabil în bani. pe de o parte. însă în limitele determinate de lege". care presupune ocrotirea drepturilor subiective civile fără deosebire pe bază de rasă. etnie. limbă.

lăsând la aprecierea părţilor să aleagă conduita pe care voiesc a o urma din mai multe variante posibile indicate de lege (de exemplu. alüs neque nocere. 5 . 1. 21. În această privinţă. Normele permisive nici nu impun şi nici nu interzic săvârşirea unei acţiuni. . opinie politică sau orice altă opinie.principiul irevocabilităţii.. specificul sancţiunilor si principiile dreptului civil. în general. calitatea subiectelor. Normele dispozitive (interpretative sau declarative) înlesnesc libertatea părţilor fie suplinindu-le voinţa neexprimată. în special de rasă. art. şi poate avea ca obiect două sau mai multe lucruri alternative). răspundere civilă.civ. Pentru dreptul civil sunt specifice normele dispozitive (permisive.Acestea pot fi permisive sau supletive.principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanta). avere. 31/1954. care priveşte forma actului juridic civil. cât şi de norme juridice internaţionale. 24) şi ale Decretului nr. .4. neque prodesse potest) care priveste efectele actului juridic civil. limbă. Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din douã mari categorii: raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale. 1296 C. sunt: obiectul de reglementare. legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări. . origine naţională sau socială. fără discriminare.evocăm numai câteva: . caracterul normelor. dreptul la ocrotire egală din partea legii. sex. fie protejândule drepturile sau interesele în privinţa cărora are a decide însuşi titularul dreptului. potrivit art. Alt criteriu care ajutã la delimitarea ramurilor de drept este acela al caracterului normelor: norme dispozitive si norme imperative.principiul relativităţii (res inter alios acta. religie.principiul consensualismului. Într-adevăr. nu însã toate aceste raporturi fac parte din obiectul dreptului civil. fie sub condiţie.principiul ocrotirii bunei credinţe întâlnit în materii de drept civil drepturi reale. Specificã dreptului civil este metoda egalitãţii juridice a pãrţilor dintr-un raport juridic civil. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au. Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor civile este consacrat legislativ atât  prin prevederile constituţionale (art.” Principiile instituţiilor dreptului civil . supletive sau interpretative). conform căruia contractul de vânzare-cumpărare se poate încheia fie pur şi simplu. fie întregindu-le voinţa. . metoda de reglementare. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept 1) Criterii de delimitare Delimitarea dreptului civil faţă de alte ramuri de drept vizeazã mai multe criterii. Acestea. art. naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. Metoda de reglementare.

Delimitarea faţă de unele ramuri de drept a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constituţional Dreptul constituţional cuprinde normele juridice care reglementează organizarea şi competenţele autorităţilor statului. prohibitiv sau onerativ. 1513 C. de la care subiectul raportului de drept civil nu se poate abate decât asumându-şi riscul sancţiunii prevăzute de lege. pe de o parte. Normele prohibitive interzic în mod expres părţilor o anumită conduită (art. Dimpotrivă. Poziţia părţilor în dreptul civil este una de egalitate juridică. suspendarea din funcţie-art.. Sancţiunile dreptului constituţional nu presupun vreun proces. 95 din Constituţie). fie prin încetarea acţiunii de vãtãmare a dreptului personal nepatrimonial. sistemul electoral. stabilesc o conduită univocă şi strict determinată. Alt criteriu de delimitare a dreptului civil este caracterul sancţiunii.Normele supletive sunt acele reglementări legale care în anumite situaţii permit ca persoanele singure să-si aleagă conduită de urmat si numai în situaţia în care nu si-au ales singure această conduită. 813 C. Pentru dreptul Civil sancţiunea specificã este restabilirea dreptului subiectiv civil încãlcat. 2. drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. raporturile juridice de drept civil nu presupun nici o altă calitate a participanţilor decât aceea de subiect de drept. pe când în dreptul constituţional de subordonare.civ. Normele imperative (categorice) sunt cele care. pe de altă parte. ci parcurgerea unei proceduri specifice (ex. arată că este nul un contract prin care un asociat îşi rezervă totalitatea câştigurilor. ceea ce înseamnă că actul încheiat sub semnătură privată nu este valabil). Orice ramură de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele din Constituţie. b) Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţii organelor administraţiei de stat şi a serviciilor publice. Raporturile juridice guvernate de dreptul constituţional – raporturi preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate specială a participanţilor: aceea de cetăţean. 6 .arată că donaţiile se fac prin act autentic.civ. Normele dreptului civil sunt predominant dispozitive. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt consacrate în primul rând în textul constituţional. şi de organ de stat. se vor aplica prevederile normei (art. iar cele ale dreptului constituţional imperative. iar drepturile subiective civile sunt garantate prin Constituţie.. 1305 C. Normele onerative prevăd expres obligaţia subiectelor de drept civil de a se supune unei anumite conduite (art. în cazul încălcării drepturilor subiective civile se recurge la introducerea unei acţiuni în instanţă pentru restabilirea dreptului. sau prin care acetsa ar fi scutit de a participa la pierderi). care se face fie prin repararea prejudiciului cauzat. care arată că cheltuielile vâzării revin cumpărătorului. numai dacă părţile nu au prevăzut contracriul în contractul de vânzare-cumpărare. Civ.

acesta din urmă fiind compus dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecată a cauzelor civile şi modul de executare silită a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste cauze. care are în vedere celelalte raporturi patrimoniale şi toate raporturile personal nepatrimoniale. Sancţinile dreptului financiar sunt specifice. reglementează raporturi în care cel puţin una dintre părţi este un organism al statului. Dreptul comercial este un drept special faţă de dreptul civil. 7 . având ca obiect drepturi şi obligaţii exprimate în bani. repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului. ca ramură de drept public. preponderenţa normelor imperative.Deosebirile sunt similare celor semnalate în comparaţia realizată cu dreptul constituţional. Dreptul procesual civil ca ramură distinctă a dreptului garantează eficacitatea dispoziţiilor de drept civil care consacră drepturi subiective pentru persoanele fizice ori juridice. cum ar fi majorări pentru întârziere la plata impozitelor. c) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar şi fiscal Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementează relaţiile referitoare la întocmirea. Drept sancţiune specifică dreptului administrativ amintim amenda contravenţională. Specifice dreptului procesual civil sunt: subordonarea părţilor. Legătura dintre dreptul civil şi dreptul procesual civil este cea de la conţinut la formă. Delimitarea prezintă importanţă îndeosebi atunci când încheierea unui act juridic civil este precedată de emiterea unui act administrativ individual (ex: o autorizaţie). dreptul financiar şi fiscal reglementează relaţiile băneşti de constituire. d) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementează activitatea de judecare a cauzelor civile şi de executare a hotărârilor pronunţate în aceste cauze. dobândită după promovarea acţiunii civile. Sancţiunile sunt de asemenea specifice. el priveşte numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comerţ şi raporturi juridice la care participă persoanele cu calitatea de comercianţi. e) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează raporturile juridice ce izvorăsc din actele şi faptele considerate de lege ca fiind fapte de comerţ. Relaţia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiază pe faptul că ambele reglementează relaţii patrimoniale. aprobarea şi executarea bugetului de stat. precum şi raporturile juridice la care participă persoanele ce au calitatea de comerciant. în timp ce dreptul civil reglementează relaţiile băneşti dintre persoanele fizice şi juridice. spre deosebire de dreptul civil.ex: decăderea dintr-un drept procesual . Dar dreptul financiar. dezvoltarea economico-socială şi acoperirea unor nevoi publice. De asemenea. existenţa unor calităţi speciale ale părţilor.

salarizarea. ramura dreptului familiei îşi va păstra autonomia. celelalte drepturi şi obligaţii ale salariaţilor şi angajatorilor etc. în raport cu dreptul civil. dreptul familiei cunoaşte sancţiuni specifice şi cuprinde preponderent norme imperative. după cum am văzut. Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii. Ulterior. indicând autoritatea competentă şi legea aplicabilă. Numeroase instituţii sunt deopotrivă aplicabile contractului de muncă şi contractelor civile. f) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementează raporturile sociale de muncă născute din contractul individual de muncă. Şi pentru dreptul muncii. În plus. Deosebirea esenţială dintre cele două ramuri de drept constă în faptul că dreptul internaţional privat reglementează raporturi juridice care conţin un element de 8 . de exemplu. rudenie. Dreptul muncii cuprinde. egalitatea juridică a părţilor subzistă pe tot parcursul derulării contractului. pe parcursul executării contractului. în timp ce în contractul de muncă ea există doar în momentul încheierii acestuia. normele de protecţia muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al salariaţilor). salariatul se subordonează celui care l-a încadrat în muncă. locul muncii. dar şi pe contracte civile de prestări de servicii (care se încheie în temeiul unei legi speciale. adopţie. şi o serie de norme de ordine publică (cum ar fi. Fiecare stat are propriul sistem de drept internaţional privat. precum şi normele privind ocrotirea minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie. Dreptul familiei reglementează raporturile care izvorăsc din căsătorie. în subsidiar. de protecţie a interesului general (în special normele de ocrotire a unor categorii de persoane). Sancţiunile dreptului comercial sunt mai severe şi au un regim juridic deosebit faţă de cele le dreptului civil. Corelaţia dintre dreptul civil şi dreptul muncii se manifestă şi prin aceea că raporturile de muncă se pot întemeia nu numai pe contracte de muncă. 130/1999). Şi dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine publică. Dar în contractul civil. dreptul civil constituie drept comun. Distincţia faţă de dreptul civil se întemeiază pe specificitatea relaţiilor sociale – în general nepatrimoniale – reglementate în dreptul familiei. adopţie şi cele asimilate acestora. filiaţie.Sunt asemănătoare: poziţia de egalitate a părţilor. h) Delimitarea dreptului civil de dreptul internaţional privat Dreptul internaţional privat reglementează raporturile de drept privat cu element de extraneitate. Sancţiunile din dreptul muncii intervin ca rezultat al răspunderii materiale şi a celei disciplinare. caracterul dispozitiv al normelor aplicabile. g) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei Dreptul familiei cuprinde normele care reglementează raporturile decurgând din căsătorie. nr. rudenie. Chiar şi după integrarea normelor de drept al familiei în Codul civil.

extraneitate. ordonanţe.1. ca izvor de drept. ea reprezintă forma de exteriorizare (de exprimare) a normelor juridice. “Parlamentul adoptă legi constituţionale.). În categoria izvoarelor de drept civil trebuie încadrate şi reglementările internaţionale – convenţii.  în sens restrâns. Izvoarele dreptului civil Noţiunea de izvor de drept are două înţelesuri: ● în sens material. cea de a doua se referă la actele şi faptele juridice (individuale).În dreptul civil. adică acte ce emană de la organele de stat investite cu prerogativa legiferării. Potrivit art. Deci principalele forme juridice în care se exprimă izvoarele de drept civil sunt: legile – acte normative adoptate de Parlamentul României şi hotărârile Guvernului. instrucţiune. Neaplicarea legii indicate de norma respectivă nu atrage nici o sancţiune pentru judecătorul investit cu soluţionarea cauzei. ea desemnează condiţiile materiale de existenţă care generează normele juridice. – cu condiţia ca România să fie parte la ele (prin aderare sau ratificare) şi binenţeles să privească relaţii sociale ce intră în obiectul dreptului civil român. prin intermediul normelor conflictuale. care este Constituţia şi legile celelalte numite ordinare. ea priveşte numai o anumită categorie de acte normative. a fost adoptat în 1864 9 . regulament etc. are de asemenea două înţelesuri:  în sens larg. decrete. normele îmbracă forma – generică – de acte normative. Caracter de izvor al dreptului civil îl are şi actul normativ adoptat de ministru ori şeful unui alt organ al administraţiei de stat – indiferent de denumire: ordin. Termenul “lege”. 72 din Constituţie. Codul civil român are ca model Codul civil francez din 1804 (numit şi Codul Napoleon). şi anume cele adoptate de Parlament. Legea Principalul izvor de drept. urmând ca norma de drept internaţional privat să arate care va fi regimul aplicabil în cauză. normelor materiale sau a celor de aplicare imediată. ceea ce atrage incidenţa în cauză a cel puţin două sisteme de drept. etc. Teoria legii civile 2. (dacă are ca obiect de reglementare relaţii sociale ce intră în “obiectul dreptului civil”. Deşi este principalul izvor de drept constituţional. Dreptului internaţional privat îi este specifică o anumită metodă de reglementare: de indicare a legii aplicabile.Mai exact. în sistemul nostru este legea. 2. Prima noţiune priveşte actele normative. ea desemnează orice act normativ adoptat de organismele competente ale statului (legi. hotărâri etc. cu alte cuvinte unde anume se găsesc normele juridice într-un sistem de drept dat. norma de drept civil reprezintă regula generală şi abstractă ce reglementează conduita subiectelor în raporturile juridice civile. pacte. legi organice şi legi ordinare”. Constituţia este şi izvor important pentru dreptul civil. ● în sens formal. În doctrină se face deosebire între legea fundamentală. acorduri.

obiceiurile la care normele juridice cuprinse în acte normative nu fac trimitere. 3. dar la toate urmările. In principiu nici jurisprudenţa nu reprezintă izvor al dreptului civil. obiceiul sau legea dă obligaţiei.civil convenţiile “obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele. . Trebuie însă avute în vedere două excepţii: . D.4/1954.deciziile Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu. potrivit principiului relativităţii. deoarece organul de judecată nu are atribuţia de a edicta norme ci de a soluţiona cauza cu care a fost sesizat prin aplicarea normelor de drept. republicată .hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţe. 2. după natura sa”.în privinţa gardului şi zidului comun. 10 . îndeosebi în dreptul maritim şi se numesc “uzuri interpretative”.970 alin. Legea nr.980 C. dar în măsura în care legea face trimitere la ele.civil.art.fie prin completarea clauzelor contractului cu ceea ce în mod obişnuit se presupune că părţile au voit. Alte legi civile: Codul familiei (Legea nr. Hotărârile judecătoreşti produc efecte numai între părţile din proces.şi a intrat în vigoare la 1 Decembrie 1865. ca o normă socotită obligatorie. dar au valoare de izvor de drept. Obiceiul (cutuma) reprezintă o regulă de conduită stabilită în practica vieţii sociale şi respectată un timp îndelungat. ele fac prin încorporare parte din dispoziţia normelor juridice respective: .32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei şi Decretul nr. ce echitatea.fie prin explicarea expresiilor şi termenilor din contract . Acestea din urmă se manifestă în două moduri : .31/1990 privind societăţile comerciale.2 C.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. în virtutea deprinderii. . D. . atunci sunt încorporate sau notificate de actul normativ respectiv. “Dispoziţiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul”.Legea fondului funciar 18/1991 republicată. art. cu modificările suferite).600 C. precizează că înălţimea se hotăreşte după “regulamentele particulare”. . pe când izvorul de drept reprezintă o normă generală.31/1954. Trebuie să se facă următoarea distincţie: . Morala (regulile de convieţuire socială) urmează soluţia de la obicei.art. Nu sunt izvor de drept distinct.civil. Exemple de decrete: D. Alte izvoare de drept mai sunt considerate a fi: 1. Acesta reprezintă principalul izvor al dreptului civil.obiceiurile la care trimit anumite texte din acte normative în mod expres.31/1954 privitor la persoana fizică şi persoana juridică. opozabilă tuturor. . nu pot fi socotite ca izvoare de drept distincte de aceste acte normative. Codul civil a suferit unele abrogări (exprese sau implicate) sau modificări. Exemple de obiceiuri din a doua categorie – adică cele care au valoare de izvor de drept distinct şi pot fi folosite în interpretarea unor acte juridice se găsesc.

nu pot fi considerate izvoare de drept. Aplicarea legii civile Norma juridică acţionează pe trei coordonate esenţiale: într-un anumit interval de timp. Principiile de drept – în general. 1) Principiul neretroactivităţii legii civile noi este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc după adoptarea ei. fără a fi abrogat. Abrogarea indirectă . 1) Acţiunea în timp a normelor juridice O cerinţă dictată de realitatea socială este ca legile să se succeadă în timp. poate conduce la adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor existente. De regulă.. Între momentul intrării şi momentul ieşirii din vigoare a legilor.  Intrarea în vigoare marchează momentul din care legea devine aplicabilă. contrare legii noi. Desuetudinea nu este mod de ieşire din vigore.prevede ieşirea din vigoare a legilor sau actelor normative. acţiunea lor în timp este supusă următoarelor principii care se completează reciproc: 1) principiul neretroactivităţii legii civile noi. deoarece poate influenţa soluţiile judecătorilor sau. iar nu şi situaţiilor 11 . fără să prevadă care dispoziţii contrare se abrogă. iar cele de drept civil în special. Abrogarea directă . însă este posibil ca în textul unui act normativ să se prevadă o dată ulterioară la care legea urmează a intra în vigoare. acesta are loc în termen de 3 zile de la data de la care legea este publicată în Monitorul Oficial al României. Ea este analizată totuşi în acest context. acesta nu mai este aplicat. sunt opinii formulate de specialişti de tehnicieni ai dreptului care contribuie la perfecţionarea normelor de drept.este aceea care nominalizează legea sau capitolele sau articolele dintr-o lege care se abrogă. prin propunerile formulate. Abrogarea este implicită (tacită) când legea nouă conţine dispoziţii incompatibile cu legea veche. ele se aplică în calitatea lor de dispoziţii ale actelor normative. pe un teritoriu determinat şi asupra unor anumite categorii de persoane. formulându-se “orice alte dispoziţii contrare se abrogă”. 2) principiul aplicării imediate a legii civile noi.4. 2. fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru care au fost adoptate. 5.2. Abrogarea expresă poate fi: directă şi indrectă. fiind înlocuite pe măsură ce se modifică datele şi cerinţele acesteia.  Ieşirea din vigoare a unei legi este momentul din care aceasta încetează să se mai aplice. ea intervine în acele situaţii în care datorită dispariţiei raţiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat. Ieşirea din vigoare a unei legi se realizează prin abrogarea acesteia. putând fi cunoscută de către toate subiectele de drept cărora li se adresează. Doctrina – este formată din lucrările scrise prin care se comentează sau interpretează normele juridice. care poate fi expresă sau tacită.O situţie specială priveşte legile temporare pentru care nu este necesară abrogarea.

retroactivează. deoarece excepţiile nu se prezumă. fiind o excepţie. ele fiind de strictă interpretare şi aplicare.Constituţia dispune în art. se aplică legea cea mai favorabilă. Excepţiile de la aceste principii sunt: 1.cetăţenie.unul intern. datorită textului imperativ al art. Principiul aplicării imediate a legii civile noi . naţionalitate. Totuşi legea penală mai favorabilă.Acest principiu nu este consacrat expres. Legea interpretativă se integrează în actul normativ interpretat care este anterior.Există două aspecte ale problemei: .În prezent este inadmisibilă această excepţie.Acest principiu.1. care are în vedere ipoteza raporturilor civile cu un element de extraneitate .15 (2) din Constituţie. Un alt aspect al retroactivităţii îl reprezintă legile interpretative. binenţeles la situaţii determinate. precizate de legea nouă.principiul teritorialităţii. Normele conflictuale sunt conţinute în prezent în Legea 105/1992. cu excepţia legii penale mai favorabile”. excluzându-se astfel aplicarea legii vechi. 3) Aplicarea legii civile asupra persoanelor Legile civile pot fi împărţite în trei categorii. Aspectul intern ţine seama de regula: actele normative civile care emană de la organele centrale de stat se aplică pe întregul teritoriu al ţării. el este o consecinţă firească a principiului neretroactivităţii. ea n-are putere retroactivă”. 2.anterioare. legea nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare. locul încheierii şi executării contractului etc. iar cele ce emană de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităţii aministrativteritoriale (judeţ). 2) Acţiunea în spaţiu a normelor juridice Aplicarea legii în spaţiu este denumită. 2). vizează situaţia raporturilor civile stabilite între subiecte de drept civil de cetăţenie ori naţionalitate română. adică legea veche îşi mai produce efectele un timp oarecare.15 (2) că “Legea dispune numai pentru viitor. . este consacrat şi în Codul civil în art. deşi a intrat în vigoare o lege nouă.adică. deoarece se aplică din momentul intrării în vigoare a legii pe care o interpretează.unul internaţional.Legile interpretative au caracter retroactiv. ultraactivitatea legii civile vechi. retroactivitatea legii civile noi. care presupun aşa zisul “conflict de legi” în spaţiu. adică legea civilă nouă se aplică şi pentru situaţii anterioare adoptării ei. pe teritoriul României. de îndată ce a fost adoptată. din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplică: 12 . Aceasta trebuie prevăzută expres în legea nouă. “Legea dispune numai pentru viitor. Aspectul internaţional se rezolvă de către “normele conflictuale” ale dreptului internaţional privat.Dacă de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale.Această excepţie se aplică dacă este consacrată expres în legea nouă.

Este neoficială interpretarea care se dă legii civile în doctrină (literatura de specialitate) ori de un avocat în pledoariile sale.este corecta încadrare a diferitelor situaţii din circuitul civil. Dacă interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul normativ . .interpretarea oficială (obligatorie) . executive sau judecătoreşti. restrictivă Interpretarea literală este determinată de faptul că între formularea textului legal interpretat şi cazurile din practică ce se încadrează în ipoteza sa există 13 .în egală măsură exemplu Codul civil.interpretarea logică 1.interpretarea gramaticală . ..interpretarea extensivă .interpretarea restrictivă 3. în exercitarea atribuţiilor ce-i revin potrivit legii de către un organ de stat ce aparţine puterii legislative.scopul interpretării .167/1958 . extensivă. care este obligatorie numai la speţă. în scopul justei lor aplicări prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa practică.interpretarea neoficială (neobligatorie) 2. . D. ceea ce asigură justa aplicare a legii civile.legile civile cu vocaţia aplicării numai la anumite persoane fizice sau juridice. 2) Clasificarea interpretării civile 1. Interpretarea literală. Această definiţie conţine trei elemente: .interpretarea sistematică . Interpretarea oficială este şi cea realizată de organele puterii judecătoreşti – numită şi interpretare juridică. Această interpretare nu are putere juridică obligatorie.interpretarea istorico teleologică . explicare a conţinutului şi sensului normelor de drept civil. În funcţie de rezultatul interpretării deosebim: .legi civile cu vocaţie generală de aplicare: adică se aplică atât persoanei fizice cât şi persoanei juridice . Interpretarea legii civile 1) Definiţie – Prin interpretarea legii civile înţelegem operaţiunea logicoraţională de lămurire.prescripţia extinctivă.conţinutul interpretării este lămurirea sau explicarea sensului . 3.interpretarea literală (declarativă) .interpretarea oficială se numeşte autentică şi se caracterizează în norme interpretative.Interpretarea oficială şi neoficială Interpretarea oficială – este realizată.interpretarea legii este o etapă a procesului de aplicare a legii civile . 2. În funcţie de forţa sa (obligatorie sau neobligatorie) se distinge: . După metoda de interpretare folosită: .31/1954 privitor la persoana fizică şi persoana juridică şi D.

care prevede că donaţia se poate revoca pentru neîndeplinirea condiţiilor în care s-a făcut. pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donaţiunii. Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativă. 829 din Codul civil. ţinându-se seama de sintasca şi morfologia propoziţiei ori frazei. Interpretarea sistematică – presupune lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de legăturile sale cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ ori din alt act normativ. O asemenea interpretare este interzisă atunci când norma juridică cuprinde enumerări limitative sau prevederi cu caracter de excepţie. Prin extensie. deoarece în cazul acestora extinderea dispoziţiei ar contraveni în mod evident intenţiei legiuitorului. Civ. nu poate fi interpretat extensiv art. – plecînd de la calificarea unei dispoziţii ca normă generală ori normă specială. spre exemplu. deci când un text legal este formulat prea restrictiv faţă de intenţia reală a legiuitorului. O asemenea metodă este de folos. s-a răzgândit şi doreşte să dăruiască bunul altcuiva.concordanţă. Donatorul nu poate revoca donaţia pentru că. 3. Interpretarea extensivă – este necesară atunci când între formularea textului legal intepretat şi cazurile din practică la care se aplică acest text nu există concordanţă. iar norma specială constituie excepţia. dacă nu se poate preciza care dintre ele a murit mai întâi.norma specială derogă de la norma generală. Intre aceste reguli. sistematică şi istorico-teologică: Interpretarea gramaticală – presupune lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale civile pe baza regulilor gramaticii. Interpretarea restrictivă – este impusă de faptul că între formularea unui text legal şi cazurile de aplicare în practică.norma generală nu derogă de la norma specială . în acest caz formularea textului legal este prea largă faţă de situaţiile care se pot încadra în text (exemplu art. Această interpretare este întâlnită frecvent în practică.1 din L. dacă nu se poate stabili care este ordinea în care au murit. textul este considerat aplicabil şi în ipoteza persoanelor care au murit în împrejurări diferite. Astfel. prin respectarea următoarelor două reguli: . Spre exemplu. Această interpretare este impusă de texte clare. în acest caz textul trebuie extins şi asupra unor cazuri care nu se încadrează în litera textului. însă se are în vedere doar tilul ce provine de la un neproprietar. ca şi de semnele de punctuaţie. “norma generală” reprezintă regula.31/1990: “Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”. în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al unor sancţiuni etc. de exemplu. în determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei enumerări. există neconcordanţă. :”Justa cauyă constituie orice titlu translativ de proprietate”. 1897)1= C. Interpreatera gramaticală. rezultă că donaţia nu poate fi revocată pentru nici un alt motiv. 14 . în sensul că priveşte doar societăţile comerciale înfiinţate potrivit acestei legi sau art. ori de dispoziţii ce conţin enumerări limitative. norma juridică ce reglementează problema comorienţilor se referă la aceştia ca la persoane care au murit în aceleaşi împrejurări.

potrivit art.teleologică presupune stabilirea sensului unei dispoziţii legale.Argumentul per a contrario.Spre exemplu. Reguli de interpretare logică 1. deoarece raţiunile care au fost avute în vedere la adoptarea acelei norme se regăsesc. Excepţia este de strictă interpretare şi aplicare. Spre exemplu. în cazul dat. fără a introduce distincţii pe care legea nu le conţine. adică de la normele juridice dispozitive. . Legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei.978 Codul civil pentru interpretarea convenţiilor. la un caz nereglementat expres. a fortiori se poate dobândi prin acest mod dreptul de servitute. unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare a sa tot generală. Acest argument este folosit 15 . iar nu în sensul neaplicării. se poate deroga de la legile care nu interesează ordinea publică. cu valoare de regulă. 5 din Codul civil.De exemplu. ceea ce a dus la formularea unor reguli şi argumente de interpretare logică. Ori de câte ori nu ne aflăm în aria de aplicabilitate a normei speciale sau de excepţie. Argumente de interpretare logică . dacă prin efectul posesiei îndelungate se poate dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor. Interpretarea logică a legii civile Această interpretare a normelor juridice a dobândit o aplicare frecventă în dreptul român.textele care conţin o excepţie. dar. per a contrario. urmează să se aplice norma generală. Unde legea nu distinge. 2. 4. edictată pentru o anumită situaţie. Pe baza acestui argument se ajunge la extinderea aplicării unei norme. pentru identitate de raţiune ea este extinsă şi la interpretarea normei de drept civil.Interpretarea istorico.Legea specială derogă de la legea generală. Această regulă de interpretare este conţinută în art. Acest argument are în vedere faptul că. ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea dispoziţie. nici interpretul nu trebuie să distingă.Argumentul a fortiori. . “Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.Argumentul de analogie. . In interpretarea sistematică a legii civile se "ţine seama de raportul dintre legea generală (regula) şi legea specială (excepţia). Prin interpretare logică se ajunge la concluzia că.textele legale care conţin enumerări limitative. Sunt supuse aceste interpretări: . adesea exprimate în adagii. indiferent de vârsta acestui minor. domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela la care locuieşte în mod statornic. şi mai evident. 3. într-un context istoric dat. unde există aceleaşi raţiuni trebuie aplicată aceeaşi soluţie. 4. se poate prezuma că el neagă contrariul. care este un dezmembrământ al proprietăţii. Această regulă ţine seama de faptul că. . Acest argument înseamnă că ori de câte ori un text de lege prevede un anumit lucru.textele legale care institue prezumţii legale.

3. există şi voinţa autorilor sau autorului actului juridic civil care au acţionat în sensul naşterii. reglementată de norma de drept civil. fie priviţi ca persoane juridice. rudenie etc. Aceste elemente trebuie să fie întrunite cumulativ. fiind libere să încheie sau nu raporturi juridice în condiţiile pe care le negociază de comun acord. Noţiune Raportul juridic civil este relaţia socială cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial. modificării sau stingerii acelui raport. soluţia contrară fiind o absurditate. acestea reprezintă doar obiectul derivat al raportului juridic. Structura Raportul juridic cuprinde în structura sa trei elemente: părţile. Părţile nu sunt subordonate juridic una faţă de cealaltă. CAPITOLUL II – RAPORTUL JURIDIC CIVIL 1. care are în vedere poziţia părţilor faţă de legea civilă. conţinutul şi obiectul. . b) Raportul juridic civil are caracter voliţional. 16 . pentru rezolvarea “lacunelor legii” ceea ce se realizează prin aplicarea “prin analogie” a normelor de drept civil. Pe baza acestui argument se are în vedere că numai o anumită soluţie este admisibilă raţional. cele de obligaţii. în sensul de bunuri. fie priviţi ca persoane fizice.Aşa sunt. după cum suntem în prezenta unui act bilateral sau unilateral.de exemplu.Argumentul reducerii la absurd. forţa obligatorie şi irevocabilitatea convenţiilor se aplică şi în matreia actelor juridice unilaterale. A nu se confunda cu principiul egalităţii în faţa legii civile. 2. cele de succesiune. c) Raportul juridic civil se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică a părţilor. deoarece toate raporturile juridice se stabilesc între oameni. de pildă. Conţinutul raportului juridic este format de totalitatea drepturilor subiective şi obligaţiilor civile pe care le au părţile. Pe lângă voinţa exprimată de legiuitor din norma de drept civil care reglementează actul juridic civil. care nu poate fi acceptată. Părţile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care sunt titulare de drepturi şi obligaţii civile. Chiar şi în cazul când raportul juridic priveşte lucrurile. se remarcă un caracter dublu voliţional. Caractere a) Raportul juridic civil are caracter social. Astfel. raporturile de proprietate.îndeosebi.

dacă A a împrumutat 1. fie ca subiecte pasive. . să pretindă debitorului restituirea banilor împrumutaţi. să înapoieze banii împrumutaţi. A va fi debitor (subiect pasiv). . 3.000 lei de la B. este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. 2) Determinarea părţilor Raportul juridic civil se stabişte de regulă între două persoane (raport juridic simplu). iar B va fi creditor (subiect activ). având obligaţia ca. adică acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndrituite părţile. fie ca subiecte active. Subiectul pasiv este nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de drept civil (care trebuie să-i respecte acest drept).pluralitate activă – mai mulţi creditori. adică un colectiv de oameni care. numit debitorul.Obiectul raportului juridic civil – constă în conduita subiectelor. .1. În cazul drepturilor absolute numai subiectul activ – care este titularul dreptului subiectiv civil – este determinat sau cunoscut (exemplu: proprietarul unui bun). şi se realizează diferit după cum este vorba de raporturi civile ce au în conţinutul lor drepturi absolute sau drepturi relative.pluralitate mixtă – mai mulţi creditori şi mai mulţi debitori. Determinarea presupune cunoaşterea părţilor acestui raport. În cazul drepturilor relative este determinat atât subiectul activ -numit creditor cât şi subiectul pasiv. având dreptul ca. fie sub ambele aspecte. întrunind condiţiile cerute de lege. la scadenţă. Sediul materiei este Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice. adică omul. Spre exemplu. 3) Pluralitatea subiectelor Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe persoane. În acest caz deosebim: . la scadenţă. Părţile raportului juridic civil 1) Definiţie “Persoana fizică” este subiectul individual de drept. privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile. “Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept.pluralitate pasivă – mai mulţi debitori. În raporturile reale: . atunci cei doi au devenit părţi ale unui raport juridic civil.subiectul pasiv este întotdeauna plural.subiectul activ este plural în următoarele cazuri: 17 . Părţile raportului juridic civil pot avea calitatea de subiect activ. dacă sunt titulare de drepturi sau calitatea de subiect pasiv. dacă le revin obligaţii.

la rândul său.subiectul activ este titularul dreptului personal nepatrimonial. . Spunem că autorii răspund solidar pentru producerea prejudiciului. în cazul acestora cota pate deţinută din bunurile comune nu este predeterminată). 18 . solicitândule acoperirea întregului prejudiciu.se poate schimba doar subiectul activ. potrivit cotelor lor succesorale. A îi împrumutase o sumă de bani lui C. dreptul fiind inalienabil. . întâlnită atunci când oricare dintre codebitori poate fi urmărit pentru întreaga datorie.solidaritatea este o excepţie întâlnită atunci când oricare creditor poate pretinde întreaga datorie. adică fiecare va moşteni ½ din datoria tatălui. În raporturile patrimoniale reale: . fiecare deţinând o cotă-parte ideală şi abstractă din acel drept.pluralitatea activă este mai rară – se întâlneşte în raporturile ce au în conţinut drepturi ce rezultă din creaţia intelectuală (opere comune. a cărei întindere este predeterminată) ex: două persoane cumpără împreună un bun . nedeterminat.victima delictului civil va putea acţiona în judecată împotriva oricăreia dintre ele. . . De exemplu. Datoria lui A.atât subiectul activ cât şi cel pasiv pot fi plurale – mai mulţi creditori şi mai mulţi debitori ce formează pluralitatea mixtă.divizibilitatea (obligaţiile conjuncte) formează regula: fiecare creditor poate pretinde doar partea sa din drept şi fiecare debitor poate fi urmărit doar pentru partea lui din datorie.indivizibilitatea este o altă excepţie. De exemplu. a cărei întindere este predeterminată) ex: comoştenitorii până la partaj. A moare.coproprietăţii (se exercită în comun dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat. dacă. colective). prin efectul convenţiei sau oricare debitor poate fi obligat să plătească întreaga datorie. Înainte de înapoierea sumei.subiectul pasiv este plural. Distingem următoarele forme: .subiectul pasiv este colectiv. prin exercitarea dreptului de regres. . cei doi fii vor moşteni câte ½ din această creanţă. 4) Schimbarea subiectelor În raporturile nepatrimoniale: . -subiectul pasiv poate fi plural – mai mulţi debitori ce formează pluralitatea pasivă. La fel. faţă de B se va împărţi între cei doi fii.indiviziunii (se exercită în comun dreptul de proprietate asupra unei mase de bunuri sau asupra unei universalităţi.nu se pune problema schimbării subiectelor. În raporturile obligaţionale: -subiectul activ poate fi plural – mai mulţi creditori ce formează pluralitatea activă. cu posibilitatea de a se putea ulterior îndrepta împotriva celorlalţi debitori. iar singurii lui moştenitori sunt cei doi fii ai acestuia. ca efect al naturii obligaţiei sau al convenţiei părţilor. A a împrumutat o sumă de bani de la B. . . dacă două persoane au produs împreună un prejudiciu. în baza legii sau a convenţiei părţilor. În raporturile nepatrimoniale: . fiecare deţinând o cotă-parte ideală şi abstractă din acel drept..devălmăşiei (se întâlneşte în cazul soţilor.

novaţia prin schimbare de debitor. Pentru schimbarea subiectului pasiv pot fi folosite: .se pot schimba ambele părţi: creditorul (subiectul activ) şi debitorul (subiectul pasiv). 31/1954. . Începutul capacităţii de folosinţă îl reprezintă momentul naşterii acelei persoane şi chiar al concepţiei.capacitatea de exerciţiu Capacitatea de folosinţă este aptitudinea. 19 . în condiţiile legii. uzucapiunea şi ocupaţiunea În raporturile patrimoniale de creanţă: . prin încheierea de acte juridice civile (art.3 D. În structura capacităţii civile intră două elemente: .31/1954).modalităţile de transmitere sunt reprezentate de modurile de dobândire a drepturilor reale.delegaţia presupune angajarea de către debitor a unui alt debitor alături de cel iniţial sau în locul său. conform art. . Capacitatea civilă a persoanei fizice Capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor persoanelor fizice.poprirea este o formă de executare silită. Odată dobândită. prin care un terţ se obligă să plătească datoria debitorului. 5) Capacitatea civilă a subiectelor Capacitatea civilă este o componentă a capacităţii juridice şi reprezintă calitatea părţilor de a fi subiecte de drept civil. .novaţia prin schimbare de creditor: se realizează prin convenţia părţilor care înlocuiesc vechea obligaţie cu una nouă. prin contract cu titlu oneros sau gratuit de către creditorul cedent unui terţ cesionar . .cesiunea de creanţă: se transmite creanţa. generală şi abstractă a persoanelor de a avea drepturi şi obligaţii civile. convenţia. Pentru schimbarea subiectului activ există următoarele modalităţi: . fără a se cere consimţământul acestuia. în ceea ce priveşte drepturile copilului născut viu (nu neaparat viabil). Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei a-şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligaţiile civile.5 alin. . stabilită pe cale de constatare sau declarată prin hotărâre judecătorească..subrogaţia personală: ca efect al legii sau a convenţiei se transmite creanţa acelui terţ care a achitat datoria debitorului. nedeterminat. capacitatea de folosinţă nu va putea fi îngrădită decât excepţional. succesiunea. Sfârşitul capacităţii de folosinţă este marcat de momentul morţii persoanei fizice. şi nici nu va putea forma obiectul vreunei renunţări.capacitatea de folosinţă.subiectul pasiv este colectiv. accesiunea. 4 din Decretul nr. . prin care creditorul urmăreşte sumele de bani pe care le are de încasat debitorul său de la un terţ. tradiţiunea.

31/1954).persoane lipsite total de capacitate de exerciţiu: minorii sub 14 ani şi alienaţii şi debilii mintal puşi sub interdicţie judecătorească. capacitatea persoanelor juridice este limitată la drepturile ce sunt descrise în actul de înfiinţare sau statut. curator) va încheia acte juridice. prin încheierea de acte juridice. Conţinutul raportului juridic civil 1) Noţiune Conţinutul raportului juridic civil este alcãtuit din drepturile si obligaţiile pãrţilor (subiectelor) adicã din drepturile subiectului activ si din obligaţiile subiectului pasiv între care se stabileşte raportul juridic. Elementele conţinutului raportului juridic civil sunt: dreptul subiectiv si obligaţia civilã. tutore. . 35 din Decret. se consideră acte ale persoanei juridice înseşi.persoane cu capacitate restrânsă de exerciţiu: minorii între 14 şi 18 ani. Pentru acestea. 43 din Decretul nr.persoane cu capacitate deplină de exerciţiu: majorii care nu sunt puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii de 16 ani care se căsătoresc în condiţiile Codului familiei. . Conform principiului specializării capacităţii de folosinţă. Încetarea capacităţii de exerciţiu se produce prin încetarea capacităţii de folosinţă. prin desfiinţarea acesteia. spre deosebire de persoanele fizice. actele juridice încheiate de organele de conducere ale persoanei juridice. Încetarea capacităţii de exerciţiu are loc odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice. aceasta cunoaşte mai multe grade ale capacităţii de exerciţiu: . Începutul capacităţii de exerciţiu este acela al desemnării organelor de conducere ale persoanei juridice. prin punerea sub interdicţie judecătorească sau anularea căsătoriei minorului. 3. dizolvarea sau transformarea acesteia. ori autorizare a actului de înfiinţare (art. ori recunoaştere. Capacitatea civilă a persoanelor juridice Capacitatea de folosinţă a persoana juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile. sau independent. Începutul capacităţii de folosinţă este determinat prin înregistrarea sau doar simpla încheiere. Acestea vor putea încheia actele juridice singure. Conform art. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este o aptitudine a sa de a-şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligaţiile civile. indiferent de vârstă.2. 34 alin. conforme scopului prevăzut (art. În funcţie de limita de vârstă a persoanei. 31/ 1954). reprezentantul lor legal (părinţi. 1 din Decretul nr. însă numai cu încuviinţarea ocrotitorilor legali. Încetarea capacităţii de folosinţă are loc cu ocazia desfiinţării persoanei juridice prin reorganizarea. de către organele sale de conducere.Capacitatea de exerciţiu este dobândită prin ajungerea la majorat a persoanelor fizice. 20 . deci la moartea acesteia. în limitele competenţelor ce li s-au atribuit.

întrucât subiectul activ are în principiu numai drepturi.Dreptul obiectiv recunoaşte indivizilor largi prerogative de acţiune sub forma unor drepturi individuale. proprietarul. indiferent că este vorba de un raport real sau de un raport obligaţional. cât şi obligaţii (de pildă în raportul de vânzare-cumpărare. le corespund drepturile cumpărătorului de a i se face transferul proprietăţii şi de a i se preda şi garanta bunul cumpărat). Drepturile civile subiective prezintã urmãtoarele caractere specifice: a) Dreptul subiectiv presupune întotdeauna existenţa unei obligaţii corelative. d) Dreptul subiectiv ia fiinţã ca atare din momentul naşterii raportului juridic. au obligaţia negativă să nu facă nimic de natură să lezeze dreptul proprietarului). iar subiectul pasiv.în funcţie de natura conţinutului lor: .principale şi accesorii . folosi şi dispune de bun. în raportul de proprietate. b) Dreptul subiectiv conferã titularului sãu posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv sã-şi îndeplineascã obligaţia corelativã. în vreme ce toate celelalte subiecte pasive.absolute şi relative . însă dimensiunile conţinutului drepturilor şi al obligaţiilor variază în funcţie de natura raportului de drept civil.în funcţie de opozabilitate: . raportul juridic real este întotdeauna un raport simplu. subiectul activ. care este nedeterminat. are numai obligaţia negativă de a nu stânjeni exerciţiul acestor drepturi (ca de pildă. sub constrâgere statalã. 2) Clasificarea drepturilor civile subiective . atunci când ambele subiecte au atât drepturi. adicã drepturi subiective. iar obligaţiilor vânzătorului de a transmite proprietatea şi de a preda şi garanta lucrul vândut. dreptului vânzătorului de a obţine preţul lucrului vândut îi corespunde obligaţia cumpărătorului de a-i plăti preţul. sã facã sau sã nu facã ceva. garantatã de lege prin putinţa de a pretinde subiectului pasiv o anumitã comportare corespunzãtoare care poate fi impusã la nevoie prin forţa de constrângere a statului. adicã legãtura de drept prin care debitorul se gãseşte obligat faţã de creditor sã dea. obligaţia este aspectul negativ al raportului obligaţional.după corelaţia dintre ele: .în funcţie de gradul de certitudine conferit titularilor: . nedeterminare. Raportul obligaţional poate fi însă şi unul complex.patrimoniale şi nepatrimoniale . Astfel. Interdependenţa corelativă a conţinutului drepturilor şi al obligaţiilor caracterizează toate raporturile de drept civil. are dreptul de a poseda. Reciproca dreptului subiectiv este obligaţia. Prin drept (civil) subiectiv înţelegem posibilitatea titularului (subiect activ) de a desfãşura o anumitã conduitã. c) Dreptul subiectiv conferã titularului sãu posibilitatea de a desfãşura o anumitã conduitã.pure şi simple şi afectate de modalităţi 21 .

este opozabil era omnes – tuturor persoanelor . fără de care dreptul nu se poate realiza.Dreptul subiectiv civil absolut – este acel drept în virtutea căruia titularul său poate avea o anumită conduită.Drepturile subiective civile absolute şi relative . . acestea sunt: . Caracteristicile dreptului relativ . ea va avea calitatea de creditor. . În temeiul său.este opozabil numai subiectului pasiv determinat. dacă o persoană îi împrumută alteia o anumită sumă de bani. Caracteristicile dreptului absolut . format din toate celelalte subiecte de drept civil. de la utilizarea ilicită a numelui.sunt cunoscute atât titularul dreptului.Dreptul subiectiv civil relativ – este acel drept în virtutea căruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduită determinată. putând să-i pretindă celui împrumutat şi numai lui restituirea sumei de bani.dreptului absolut îi corespunde obligaţia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere – a nu face.titularul dreptului absolut este cunoscut. .titularul obligaţiei corelative este necunoscut. 22 . titularul va putea exercita prerogativele corespunzătoare proprietăţii (posesia. .Tipic. . Drepturile subiective civile patrimoniale şi nepatrimoniale Este patrimonial dreptul subiectiv ce are conţinut exprimat băneşte. fără a face apel la altcineva pentru a şi-l realiza. precuniar. a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face în lipsa obligaţiei pe care şi-o asumă subiectul pasiv determinat).sunt prevăzute de lege. Titularul dreptului la nume are posibilitatea de a pretinde tuturor membrilor comunităţii respectarea acestuia.drepturile de creanţă Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are conţinut bănesc Dreptul real – jus in re – este acel drept în virtutea căruia titularul său îşi poate exercita prerogativele asupra unui bun fără concursul altcuiva.drepturile reale . . Un exemplu de drept absolut îl constituie dreptul la nume. De exemplu.sunt nelimitate ca număr. Sunt absolute – drepturile personale nepatrimoniale şi drepturile reale. de la acte de plagiat etc. adică abţinerea de la orice act sau fapt de natură a aduce atingere numelui său (de exemplu.îi corespunde o obligaţie ce are ca obiect: a da. relative sunt drepturile de creanţă. . folosinţa şi dispoziţia) în mod direct asupra bunului.). Exemplul tipic de drept real este dreptul de proprietate. cât şi cel al obligaţiei (subiectul activ şi subiectul pasiv). limitate.

reputaţie etc.este principal – dreptul subiectiv civil care are o existenţă de sine stătătoare. onoare. . Raportul juridic născut între A şi B este un raport juridic obligaţional.ca număr – drepturile reale sunt limitate. soarta sa nedepinzând de vreun alt drept. pseudonim. dreptul de divulgare. dreptul la nume. să facă sau să nu facă ceva.urmăririi = care constă în posibilitatea titularului de drept real (exemplu creditor ipotecar) de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar găsi. Drepturile subiective civile principale şi accesorii .Drepturi care privesc existenţa şi integritatea (fizică şi morală) ale persoanei: dreptul la viaţă.în cazul dreptului de creanţă – îi corespunde obligaţia: – de a da. Asemănările dintre cele două drepturi: . . . .în cazul dreptului de creanţă – este cunoscut. Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale . la stare civilă.în cazul dreptului real – îi corespunde obligaţia generală şi negativă de nonfacere.sub aspectul conţinutului obligaţiei corelative: . 23 . .numai dreptul real – are prerogativele: . domiciliu. la sănătate. . iar drepturile de creanţă – nelimitate .preferinţei = constă în posibilitatea titularului dreptului real cu a-şi realiza drepul său cu întâietate ori preferinţă. dreptul lui A (creditor) de a-i pretinde lui B (debitor) restituirea sumei împrumutate este un drept de creanţă. . artistică ori ştiinţifică. etc. Spre exemplu.Drepturi decurgând din creaţia intelectuală – adică numai drepturile nepatrimoniale ce izvorăsc din opera literară. pentru persoana juridică: dreptul la denumire. dreptul la patrenitatea operei. .Dreptul de creanţă – jus ad personam – este acel drept în temeiul căruia subiectul activ – creditorul – poate pretinde subiectului pasiv – debitor – să dea.sunt patrimoniale . dreptul la respectarea integrităţii operei. etc. dacă A i-a împrumutat lui B o sumă de bani. sediu. Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale. – de a nu face. dreptul de retractare. Această clasificare are importanţă pentru că dreptul accesoriu depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium sequitur principale.în cazul dreptului real – nu este cunoscut.au cunoscuţi titularii lor.este accesoriu – dreptul subiectiv civil a cărui soartă juridică depinde de existenţa altui drept subiectiv civil cu rol principal. – de a face.Drepturi care privesc identificarea persoanei -pentru persoana fizică : dreptul la nume. ca subiecte active Deosebiri: .sub aspectul subiectului pasiv: . .

24 . putând avea ca obiect a da. . 31/1954.pure şi simple şi drepturi subiective civile afectate de modalităţi Dreptul civil pur şi simplu – conferă maximă certitudine titularului său. de uzufruct. .drept de garanţie reală imobiliară. Drepturi subiective civile . exercitarea şi apărarea drepturilor civile subiective Recunoaşterea drepturilor civile subiective se realizează prin intermediul normelor edictate de legiuitor. de abitaţie. Derpturile de creanţă principale sunt nelimitate. Din operaţia de “dezmembrare” a dreptului de “proprietate” rezultă aşanumitele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.generală: redată de conţinutul art. izvorând din acte sau fapte juridice. arvună. sau a nu face. Aceste drepturi de creanţă accesorii depind de un drept principal de creanţă . de superficie. folosinţa şi dispoziţia.dreptul de ipotecă. celelalte fiind exercitate de către alte persoane. 1 şi 2 din Decretul nr.dreptul de gaj. a face.dreptul de proprietate publică ce aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public.4 din L.Drepturile reale principale sunt: . etc. .un drept de creanţă. .presupun ca drept principal . Dreptul civil afectat de modalităţi este dreptul civil a cărui existenţă sau exercitare depinde de o împrejurare viitoare. Drepturile de creanţă accesorii sunt : dreptul la dobândă.drepturile reale principale corespunzătoare dreptului de proprietate privată: dreptul de uz.privilegiile.213/1998). .drept de garanţie reală mobiliară. certă ori incertă. Dreptul de proprietate este un drept complex ce cuprinde în conţinutul său trei prerogative distincte: posesia.dreptul de retenţie Aceste drepturi reale accesorii .garanţiile reale mobiliare : . Modalităţile sunt: termenul. Recunoaşterea este: .. necondiţionat. Ele pot fi exercitate împreună. Drepturile reale accesorii sunt: . fidejusiunea.el poate fi exercitat imediat după naşterea lui. Ele presupun exerciţiul doar a unora dintre prerogative de către titular. clauza penală. dar pot fi şi desprinse unele de celelalte. condiţia şi sarcina şi vor fi studiate într-un capitol viitor.dreptul de proprietate privată în toate formele sale:dreptul de proprietate privată ce aparţine persoanelor fizice şi dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art. 3) Recunoaşterea. . deoarece nici existenţa şi nici exercitarea lui nu depinde de vreo împrejurare viitoare . de servitute.

După opozabilitatea lor.reale (propter rem) În funcţie de sancţiunea ce asigură respectarea obligaţiilor civile.Obligaţiile de a da. de a nu face ceva. de aceea este considerată a reprezenta un abuz de drept.obligaţia de a da. 31/1954 (drepturile personal nepatrimoniale). obligaţiile se împart în: .. iar atunci când el se concretizeazã într-o faptã ilicitã cauzatoare de prejudicii. a face şi a nu face a da = este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligaţia 25 . va fi antrenatã rãspunderea civilã. Exercitarea lor este facultativă. . fiind sancţionată pe calea unor acţiuni specifice ce pot fi exercitate în instanţă. fiind însă guvernată de anumite principii: . . Nerespectarea ultimelor două principii are ca rezultat încălcarea doar în mod indirect a unui drept subiectiv.opozabile terţilor (scriptae in rem) . sau . Principalul mijloc juridic de drept civil pentru apãrarea drepturilor subiective este posibilitatea acordatã de lege titularilor de drepturi de a cere. .respectarea legilor. Sanctiunea abuzului de drept constã în refuzul organului jurisdictional de a protegui dreptul folosit abuziv.obligaţia civilă perfectă . de a face. Nerespectarea primelor două principii echivalează cu încălcarea dreptului subiectiv al titularului. 4) Clasificarea obligaţiilor civile Criterii de clasificare: În funcţie de obiectul lor se fac trei subclasificări: .respectarea bunei credinţe.obligaţia de rezultat (determinată) şi obligaţia de diligenţă (de mijloace). .obligaţia civilă imperfectă (naturală) . În funcţie de structura lor.obligaţii pure şi simple.respectarea limitelor externe (materiale şi juridice).respectarea limitelor interne (a scopului lor economic şi social) . prin acţiune în justiţie.obişnuite (opozabile numai “între părţi ”) . Decretul nr. Exercitarea drepturilor civile subiective presupune aptitudinea titularului lor de a le valorifica.specială: se regăseşte în textele înscrise în Constituţie.obligaţii complexe (afectate de modalităţi).obligaţia pozitivă şi cea negativă. regulilor de convieţuire socială şi a moralei. Codul Civil (majoritatea drepturilor patrimoniale). intervenţia forţei de constrângere a statului pentru a obţine respectarea sau restabilirea dreptului împotriva oricãrei persoane care l-ar nesocoti sau încãlca şi pentru a impune prin constrângere juridicã executarea silitã a hotãrârii judecãtoreşti astfel pronunţate. se disting: . obligaţiile sunt: . .

vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut în patrimoniul cumpărătorului). a face = este îndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un lucru. De observat că, din punct de vedere juridic, operaţiunea de înmânare ori predare a unui bun este circumscrisă obligaţiei de a face şi nu obligaţiei de a da; -a nu face ceva = are conţinut diferit, după cum este corelativă unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanţă). - corelativă unui drept absolut = este îndatorirea de a nu face nimic de natură a aduce atingere acelui drept. -corelativă unui drept de creanţă = a nu face ceva, ce ar fi putut să facă, dacă debitorul nu s-ar fi obligat la abţinere. Obligaţii civile pozitive şi negative Sunt pozitive – obligaţiile de “a da” şi “a face”. Este negativă – a nu face ceva. Obligaţii de rezultat şi obligaţii de diligenţă Este de rezultat – obligaţia care constă în îndatorirea debitorului de a obţine un rezultat determinat (exemplu obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul vândut). Dacă la data scadentă obligaţia nu a fost executată, debitorul este considerat automat ca fiind în culpă, însă se va putea exonera de răspundere (va putea dovedi absenţa culpei) numai prin proba cazului de forţă majoră care l-a împiedicat să-şi execute obligaţia. Este de diligenţă (mijloace) – obligaţia ce constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat (exemplu obligaţia medicului de a-l vindeca pe pacient). Dacă rezultatul urmărit de părţi nu este atins, aceasta nu înseamnă automat că debitorul este în culpă. Prin urmare, creditorul (pacientul) va avea sarcina de a produce (a prezenta), cumulativ, două probe: - dovada că nu s-a atins rezultatul urmărit de părţi; - dovada că debitorul nu a depus toate eforturile de care ar fi fost capabil pentru atingerea acestui rezultat. Obligaţii obişnuite, opozabile terţilor şi obligaţii reale Obligaţia obişnuită este, opozabilă între părţi ca şi dreptul de creanţă. Marea majoritate a obligaţiilor civile sunt de acest fel. Această obligaţie incumbă debitorului faţă de care s-a născut. Obligaţia opozabilă şi terţilor (scriptae in rem) este acea obligaţie strâns legată de un bun, astfel încât creditorul nu-şi poate realiza dreptul său decât cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este ţinut şi el, de îndeplinirea unei obligaţii născute anterior, fără participarea sa (exemplu: cumpărătorul este datorat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare). Obligaţia reală (propter rem), este îndatorirea ce revine potrivit legii, deţinătorului unui bun, în considerarea importanţei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (exemplu obligaţia deţinătorului de teren agricol de a-l cultiva L.18/1991).

26

Obligaţii civile perfecte şi imperfecte Majoritatea obligaţiilor civile este formată din obligaţiile perfecte. Obligaţia perfectă – este acea obligaţie civilă a cărei executare este asigurată în caz de neexecutare de către debitor, printr-o acţiune în justiţie, obţinându-se un titlu executor pentru a fi pusă în executare silită. Este imperfectă obligaţia a cărei executare nu se poate obţine pe cale silită, şi odată executată de bună voie de către debitor, nu este permisă restituirea ei, această obligaţie se mai numeşte şi naturală.De exemplu, titularul unui drept de creanţă se poate adresa instanţei pentru a-l constrânge pe debitor să-şi execute obligaţia numai înlăuntrul unui anumit termen denumit termen de prescripţie extinctivă. După expirarea acestui termen de prescripţie extinctivă, creditorul nu mai poate apela la forţa de constrângere a statului. Obligaţia însă nu a dispărut. Ea subzistă sub forma unei obligaţii imperfecte. Ca urmare, dacă debitorul îşi execută de bună voie obligaţia, el nu va putea solicita restituirea plăţii, chiar dacă termenul de prescripţie extinctivă expirase. Obligaţia imperfectă nu se confundă cu obligaţia morală, care se realizează din conştiinţă (obligaţia copiilor ajunşi la maturitate de a-şi întreţine părinţii bolnavi). Obligaţii pure şi simple şi obligaţii complexe (afectate de modalităţi): Obligaţiile pure şi simple sunt cele aflate în conţinutul unui raport juridic născut între un creditor, un debitor şi care nu sunt afectate de termen, condiţie sau sarcină; Obligaţiile complexe sunt cele cu pluralitate de subiecte ori cu pluralitate de obiecte. Astfel, obligaţia mai multor debitori faţă de un creditor se numeşte obligaţie cu pluralitate pasivă. Obligaţia unui debitor faţă de mai mulţi creditori se numeşte obligaţie cu pluralitate activă. În cazul obligaţiilor divizibile, datoria sau creanţa se împart în atâtea fracţiuni câţi debitori sau creditori există în acel raport juridic. În cazul obligaţiilor solidare, fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie şi fiecare debitor poate fi obligat de către creditor să execute întreaga obligaţie. Obligaţia poate să aibă o pluralitate de obiecte, caz în care deosebim: - obligaţii alternative. Obligaţia alternativă este cea al cărei obiect constă în două sau mai multe prestaţii între care una dintre părţi are dreptul de a alege. De exemplu, debitorul datorează un bun sau o sumă de bani; dar se poate elibera prin efectuarea unui serviciu creditorului; - obligaţii facultative. În acest caz, debitorul se obligă la o singură prestaţie, cu facultatea pentru el de a executa o altă prestaţie determinată. De exemplu, debitorul se obligă să execute o anumită lucrare, dar îşi rezervă dreptul de a angaja pe altcineva să o execute. Obligaţiile afectate de modalităţi sunt corelative drepturilor a căror existenţă ori executare este afectată de un termen, condiţie sau sarcină.

27

3.3. Obiectul raportului juridic civil 1) Definiţie Prin obiect al raportului juridic civil înţelegem conduita părţilor, adică acţiunea la care este îndrituit subiectul-activ şi cea de care este ţinut subiectul pasiv. Având în vedere caracterul predominant patrimonial al obiectului raportului juridic civil, se foloseşte de regulă exprimarea potrivit căreia obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. Datorită caracterului social al raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un element al raportului juridic civil, ci un obiect derivat al acestuia. 2) Noţiunea de bun Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic “bun”. Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: - să aibă o anume valoare economică, adică să fie util pentru om, să satisfacă o nevoie, o trebuinţă umană; - să fie susceptibil de apropriere, adică să poată face obiect al dreptului de proprietate. In strânsă legătură cu noţiunea de bun, este şi aceea de patrimoniu. Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane fizice ori juridice. Intre bun şi patrimoniu există legătura de la parte la întreg. Deci bunul poate fi privit: - atât individual – ut singuli - cât şi ca element activ al patrimoniului. 3) Clasificarea bunurilor În funcţie de natura lor şi de calificarea dată de lege, bunurile se împart în: - mobile (mişcătoare) - imobile (nemişcătoare) Categoriile de bunuri mobile: - mobile prin natura lor, prevăzute în articolul 473 Codul civil.Sunt mobile prin natura lor, « corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se mişcă de la sine precum sunt animalele precum şi cele care nu se pot strămuta din loc decât printr-o putere străină, precum lucrurile neânsufleţite ». - mobile prin determinarea legii (prevăzute de art.474 Codul civil “Sunt mobile prin determinarea legii obligaţiile şi acţiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, acţiunile sau interesele unor companii financiare”.Sunt mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaţă asupra statului sau asupra particularilor.Acestea sunt bunurile considerate mobile prin obiectul la care se aplică. Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate bunuri mobile drepturile reale (cu excepţia dreptului de proprietate) care au ca obiect un bun mobil, drepturile de creanţă care au ca obiect obligaţia de a preda un bun mobil, acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar etc. De observat că acestea sunt bunuri cu caracter abstract (ele au o valoare economică şi sunt apte de apropriere, dar nu pot fi observate prin

28

simţuri). Asemenea bunuri se numesc bunuri necorporale. Ele îşi datorează caracterul mobiliar prevederilor legale: legiuitorul a trebuit să realizeze o calificare în acest sens, deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi considerate prin natura lor ca fiind mişcătoare sau nemişcătoare; - mobile prin anticipaţie – acestea nu sunt prevăzute de codul civil, ci de doctrină, şi se admite că sunt mobile prin anticipaţile acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care părţile unui act juridic le consideră mobile în considerarea a ceea ce vor deveni (cum sunt recoltele neculese, dar înstrăinate prin act juridic, cu anticipaţie). Categoriile de bunuri imobile sunt: - imobile prin natura lor (art.462, 464, 465 al.1 Cod civil) “Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor”. “Morile de vânt, sau de apă, aşezate pe stâlpi sunt imobile prin natura lor”. “Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt asemenea imobile”. - imobile prin obiectul la care se aplică (art.471 Codul civil) “Sunt uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil”.Sunt considerate bunuri imobile dezmembrămintele dreptului de proprietate constituite asupra unui bun imobil (spre exemplu, servitutea), acţiunile în revendicarea unui bun imobil, ş.a.m.d.; - imobile prin destinaţie sunt enumerate în art.468-470 din Codul civil: Obiectul ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond. Sunt imobile prin destinaţie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciu şi exploatarea fondului: - animale afectate de cultură; - instrumente arătoare; - porumbii din porumbare; - lapinii ţinuţi pe lângă casă; - stupii cu roi; - seminţele date arendaşilor; - peştele din iaz; - teascuri, cozi, alambicuri, vase; - paie şi gunoaie. Imobile prin destinaţie sunt toate efectele mobiliare ce proprietarul a aşezat către fond în perpetue (oglinzile într-un apartament, statuile). Pentru a fi calificat ca fiind un bun imobil prin destinaţie, acesta trebuie să aibă caracter accesoriu în raport cu un bun imobil. Importanţa clasificării: Regimul juridic al acestor bunuri este diferit: - în ce priveşte efectele posesiei: - pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescripţie achizitivă); - pentru mobile posesia de bună credinţă (adică cu convingerea că posesorul

29

în mod expres. -în ce priveşte drepturile reale accesorii: . . . Din această categorie fac parte: . -acţiunea în revendicare mobiliară se prescrie în termen de 3 ani. Legea 54/1998. terţul dobânditor al unui bun mobil. Importanţa clasificării rezidă tocmai pe planul valabilităţii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor.49-65)). Ca exemplu art. are.litigiul cu privire la un imobil se judecă de instanţă în raza căreia se află bunul.15/1993).ipoteca are ca obiect un imobil . dreptul de a păstra bunul pentru sine. Aceasta înseamnă că cel care posedă este considerat proprietar (cu anumite excepţii prevăzute de lege). sunt dezafectate din domeniul public”.bunuri care pot fi dobândite.bunuri care pot circula liber. După posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile: Bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil Bunurile aflate în circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobândite şi înstrăinate prin act juridic.mobilului i se aplică legea proprietarului bunului lex personales care este: ori lex patrie – lex domiciliu (Vezi Legea 105/1992 (art.Într-adevăr.imobilului i se aplică – legea ţării pe teritoriul căreia este situat (lex rei sitae). . Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.) Bunurile scoase din circuitul civil nu pot forma obiectul actului juridic civil: se spune că sunt inabinabile.în ce priveşte competenţa teritorială: . dacă este de bunăcredinţă (crede că a dobândit bunul de la adevăratul său proprietar). 1909 Codul civil). insesizabile şi imprescriptibile. . Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă. 30 .Exemplu teritoriul României (art. sau.în ce priveşte regimul înstrăinării lor sunt reguli diferite( Legea 18/1991. potrivit legii. neângrădit. Ordonanţele 27/1992 şi nr.exemplu Legea 18/1991 republicată potrivit art.5 alin.litigiul cu privire la un mobil este competentă instanţa domiciliului pârâtului (actor se quitur forum rei). deşeuri toxice Legea 137/1993 ş.3(1) din Constituţie) .exercită chiar un drept de proprietate valorează proprietate (art.2: “Terenurile care fac parte din domeniul public inabienabile.963 Codul civil: “Numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”. în principiu. produse şi substanţe stupefiante Legea 73/69. deţinute ori înstrăinate condiţional (exemplu arme de foc şi muniţii Legea 17/1996.a.în ce priveşte prescripţia extinctivă: -acţiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă. iar legea trebuie să prevadă excepţiile. Aceste bunuri formează regula.gajul priveşte un mobil -în ce priveşte dreptul internaţional privat: . . .

devenise deja proprietar. acesta din urmă va avea în continuare obligaţia de a-l plăti. pentru că plata este cherabilă.1104 Codul civil). .m. vânzătorul nu va mai avea obligaţia de a-l restitui. numărare etc. De exemplu. în actele translative de drepturi reale: . ci este cumpărătorul care. debitorul nu este liberat de obligaţia de predare.bunul res certa trebuie predat în locul unde se găsea la data contractării (art.locul predării bunului: .a.suportarea riscului contractului .genera non pereunt. dreptul de proprietate se va transfera de la vânzător la cumpărător la momentul încheierii contractului.pentru res certa. un apartament individualizat prin adresa exactă. o tonă de grâu.De exemplu. cel care va suporta pieirea va fi vânzătorul în sensul că va trebui să înlocuiască tona de cereale care a pierit cu cereale în aceeaşi cantitate şi calitate. deşi nu avea bunul în posesie. dacă piere fortuit înainte de predare. . speciale.dacă obiectul este res certa. Consecinţa constă în faptul că. constituie bunuri individual determinate. se individualizează prin însuşiri proprii. un kilogram de mere. chiar dacă în acesta s-a prevăzut că predarea efectivă a apartamentului se va realiza după încă 2 luni. 100 lei. unicatele. prin excelenţă.bunul de gen trebuie predat la domiciliu debitorului. dacă piere fortuit înainte de predare. De exemplu. 5 metri de stofă. 31 . o cisternă de benzină. Individual determinate sunt. Individualizarea se face prin cântărire. .După modul de determinare: Bunuri determinate individual (res certa) şi bunuri determinate generic (res genera) Bunurile individual determinate sunt acelea care potrivit naturii lor sau voinţei exprimată în actul juridic. dacă preţul a fost deja plătit de către cumpărător. chiar dacă nu s-a predat bunul. ş. – constituie bunuri de gen. iar dacă preţul apartamentului nu fusese încă plătit de către cumpărător la data pieirii bunului.d.dacă obiectul este res genera. debitorul este liberat de obligaţia predării. un autoturism individualizat prin marcă şi seria motorului etc. deoarece el trebuie să procure alte bunuri. Determinate generic sunt acele bunuri care se individualizează prin însuşirile speciei ori categoriei din care fac parte. o lucrare de artă. . măsurare. nu portabilă (art. dacă s-a încheiat un contract de vânzare a unei tone de cereale şi aceasta piere pe parcursul transportului.momentul transmiterii dreptului real. . dreptul real se transmite în momentul individualizării ori predării (în lipsă de stipulaţie contrară). Dacă în intervalul celor 2 luni imobilul s-a distrus ca urmare a unui incendiu. potrivit regulii . cel care va trebui să suporte această pierdere nu este vânzătorul.1319 Codul civil) (în lipsă de stipulaţie contrară). dreptul real se transmite în momentul realizării acordului de voinţă. Spunem că “bunurile de gen nu pier” în sensul că ele pot fi întotdeauna înlocuite cu alte bunuri aparţinând aceleiaşi specii. De exemplu. deşi bunul se afla încă în posesia acestuia. Importanţa juridică a clasificării: . dacă se încheie un contract de vânzare-cumpărare care are ca obiect un apartament .pentru res genera.

cel împrumutat are obligaţia de a restitui însuşi bunul pe care l-a împrumutat şi nu altul. în executarea unei obligaţii. După cum sunt sau nu producătoare de fructe: Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere 32 .Obiectul împrumutului de folosinţă – se numeşte comodat – şi este reprezentat de un bun neconsumptibil. cât şi de voinţa părţilor unui act juridic. în locul celui datorat. alimentele etc Bunuri neconsumptibile sunt: construcţii. numai cu acordul creditorului. fără să afecteze valabilitatea plăţii. cele două obligaţii nu se pot compensa deoarece au ca obiect bunuri nefungibile. iar B îi datorează lui A un autoturism. ci alte bunuri în aceeaşi cantitate sau calitate. La expirarea termenului pentru care s-a încheiat. Această modalitate de stingere a obligaţiilor civile nu este aplicabilă decât dacă cele două obligaţii au ca obiect bunuri fungibile. poate fi înlocuit cu altul. maşini etc. .După posibilitatea de a fi schimbate unele cu altele: Bunuri fungibile şi nefungibile Bunul fungibil este acel bun care.lei. La scadenţă.Obiectul împrumutului de consumaţie se numeşte mutuum – şi-l formează bunuri consumptibile. Ca regulă: . Dacă A îi datorează lui B un sistem audio. debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat. Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi înlocuit cu altul. ipoteză în care obligaţia se va considera stinsă prin “dare în plată”. persoana care a împrumutat o cantitate de alimente nu va trebui să restituie la scadenţă chiar alimentele pe care le-a împrumutat. iar B îi datorează lui A 50 de lei. în executarea unei obligaţii. adică au ajuns la scadenţă) se vor considera stinse prin compensaţie. terenuri.bunurile certe sunt nefungibile . De exemplu. Este neconsumptibil – bunul care poate fi folosit repetat fără ca prin aceasta. să fie necesară consumarea substanţei ori înstrăinarea lui. ci altele de acelaşi fel. combustibilii. cele două obligaţii reciproce (în măsura în care sunt exigibile. Importanţa clasificării rezidă în materia contractului de împrumut.bunurile generice sunt fungibile Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atât de natura bunului. dacă A îi datorează lui B 100. Spre exemplu. A nu îi va mai datora lui B decât 50 lei. El va putea restitui un alt bun. Bunuri consumptibile sunt: banii. După cum prin folosire bunurile îşi pierd sau nu substanţa Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui întrebuinţare să nu implice consumarea substanţei ori înstrăinarea lui. împrumutatul nu va fi obligat să restituie însuşi bunul împrumutat. În consecinţă. . astfel că. Importanţa clasificării – are semnificaţia juridică practică în valabilitatea plăţii.

Exemplu: o bucată de stofă poate fi împărţită – fiind bun divizibil.bunul indivizibil. Importanţa clasificării se găseşte în materie: . urzicile. la produse fără consumarea substanţei sale. dobânzile sumelor exigibile. care formează obiectul unei obligaţii cu mai multe subiecte (pluralitate pasivă) determină o indivizibilitate naturală. arende. După corelaţia dintre ele: Bunuri principale şi bunuri accesorii Bunul principal este acela care poate fi folosit independent fără a servi la întrebuinţarea altui bun.în materie de uzufruct – izufructuarul are dreptul doar la fructe.522 C. . fie scos la vânzare prin licitaţie. fără consumarea substanţei sale. Importanţa clasificării: . periodic. Fructele naturale şi cele industriale se dobândesc prin culegere. destinaţia sa economică. nisipul dintr-o albie.) potrivit art. alte bunuri sau produse. Ca bunuri accesorii menţionăm: cureaua pentru ceas. Este nefrugifer bunul care nu are însuşirea de a da naştere. exemplu piatra dintr-o carieră. . De observat că noţiunea de “industrial” este utilizată în terminologia juridică în sens etimologic. art. Bunul accesoriu este acela care este destinat să servească la întrebuinţarea unui alt bun. prin aceasta destinaţia sa economică. recolta).Fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine: producţia şi praşila (sporul animalelor. numite fructe.de partaj şi . nu şi a productelor. ciupercile de pădure.civ. etc. cu obligaţia la o sultă către cealaltă. prin munca. antena pentru televizor. 33 .483 Codul civil : . Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanţei sale. potrivit art. nu şi la producte care se cuvin nudului proprietar.523.522 Codul civil. cutia pentru vioară. prin truda omului. şi anume prin intervenţia. După posibilitatea împărţirii fără schimbarea destinaţiei lor: Bunuri divizibile şi bunuri nedivizibile Bunul divizibil este acela care poate fi împărţit.Fructele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobândesc prin cultură. . .de obligaţii. Bunul indivizibil este acela care nu poate fi împărţit fără a nu-şi schimba. venitul rentelor. Acestea se produc ca urmare a activităţii omului (spre exemplu.posesia de bună-credinţă conduce numai la dobândirea proprietăţii fructelor. fără să-şi schimbe prin aceasta. Fructele sunt diferite de producte.Este frugifer bunul care poate produce periodic. .Fructele civile sunt chiriile caselor. pe când un autoturism este un bun indivizibil. principal.bunul indivizibil fie se atribuie unei singure părţi. Se disting trei categorii de fructe potrivit art. pe când cele civile se dobândesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).

la purtător – prin tradituine . drepturile de autor). 34 .proprietăţile incorporale (fondul de comerţ.Titlurile de valoare. putând fi percepută cu ochii minţii.1909 Codul civil) . După modul de prezentare al bunului : Bunuri corporale şi bunuri necorporale Este corporal acel bun care are o existenţă materială. După posibilitatea executării silite Bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executării silite a debitorului (enumerarea făcută de art. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 4. cât şi pe cel accesoriu (în lipsă de stipulaţie contrară) conform principiului (accesorium sequitur principale). abstractă.). Acestea nu se confundă cu izvoarele dreptului civil.civ. Pe lângă drepturile reale (altele decât drepturile de proprietate. . drepturile de proprietate industrială.creanţele. făcând excepţie dreptul de proprietate care în vorbirea obişnuită se confundă cu bunul care formează obiectul său. operează pentru bunurile corporale nu pentru cele incorporale.titlurile de valoare (valorile mobiliare. se disting trei categorii de bunuri incorporale): .dobândirea proprietăţii prin simpla tradiţie (remitere).409 Codul proc. .în cazul cînd se datorează un bun. fiind uşor perceptibil simţurilor omului.dobândirea proprietăţii mobiliare ca efect al posesiei de bună credinţă operează doar pentru bunurile mobile corporale (art. debitorul trebuie să predea atât bunul principal. Izvoarele raportului juridic civil sunt împrejurările de care legea civilă leagă naşterea unui raport juridic civil concret. este necesară intervenirea unei împrejurări care să îl declanşeze: o acţiune umană sau un eveniment. acţiunile. Importanţa clasificării . pe lângă existenţa subiectelor de drept între care acesta se încheie şi a normelor juridice care îl reglementează.la ordin – prin gir sau andosare.nominale – prin cesiune . obligaţiunile).Importanţa clasificării se regăseşte în materia executării obligaţiilor civile: . Este incorporal acel bun ce nu are o existenţă materială ideală. Izvoarele raportului juridic civil Pentru naşterea unui raport juridic concret . Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmărit silit pentru plata unei datorii. se transmit diferit după cum sunt: . care sunt normele juridice.

modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete. îmbogăţirea fără justă cauză. Aceste acţiuni poartă numele de fapte juridice civile şi pot fi. Referitor la faptele ilicite. ca urmare. la rândul lor. 998: “orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu. În categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse: gestiunea de afaceri. suspendă prescripţia extinctivă. dar şi pentru cel cauzat din neglijenţa sau imprudenţa sa”.după legătura cu voinţa umană: . Spre exemplu. de care însă legea leagă naşterea. modifica sau a stinge un raport juridic civil. Aceste acţiuni se numesc acte juridice civile. naşterea unei persoane este din punct de vedere juridic un “eveniment” deoarece ea declanşează o serie de efecte juridice cum ar fi: începutul capacităţii de folosinţă. b) acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice. . Faptele juridice licite sunt cele prin producerea cărora nu sunt încălcate prevederile legale. ce pot fi licite sau ilicite. adică de a crea. acţiunea de a sparge un geam: autorul acestei fapte va avea. deschiderea succesiunii. obligaţia de a acoperi prejudiciul astfel cauzat. apariţia unui subiect de drept civil etc.acţiunile omeneşti (voluntare sau nevoluntare). 999: “omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa. Evenimente sunt şi împrejurările de forţă majoră care. ci a unui fapt juridic deoarece ceea ce s-a urmărit nu este producerea efectelor juridice (adică obligarea autorului de a acoperi prejudiciului cauzat). Un fapt juridic ilicit poate fi . efecte care însă se produc în temeiul dispoziţiilor normelor juridice civile). Codul civil prevede în art. fapte ale subiectelor de drept civil săvârşite cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice. încetarea contractului de rentă viageră etc. 35 .Evenimentele sunt faptele naturale sau împrejurările care se produc independent de voinţa omului şi de care legea civilă leagă naşterea de raporturi juridice. . dar de care legea leagă totuşi producerea unor asemenea efecte. iar în art. . faptele juridice licite şi ilicite nu sunt săvârşite cu intenţia producerii efectelor juridice. deşi voluntare. Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinţei omului. Chiar dacă geamul a fost spart intenţionat. înlătură răspunderea civilă etc. potrivit legii.fapte juridice în sens larg (acţiunile omeneşti şi evenimentele). a-l repara”. nu suntem în prezenţa unui act juridic. Acţiunile umane se clasifică la rândul lor în: a) acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Moartea persoanei produce ca efecte juridice încetarea capacităţii de folosinţă a acesteia.de exemplu.Clasificarea izvoarelor raportului juridic civil se poate face după următoarele criterii: .fapte juridice în sens restrâns (acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice.după sfera lor: . Săvârşirea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se numeşte răspunderea civilă delictuală. plata lucrului nedatorat. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. licite sau ilicite.

. După cum ştim.). dar.desemnează însăşi manifestarea de voinţă intervenită în scopul de a produce efecte juridice civile. bilaterale şi multilaterale. documentul în care această operaţiune este consemnată. etc. respectiv de a naşte.act juridic civil în sens de negotium juris. actele juridice sunt.act juridic civil în sens de instrumentum probationis se referă la suportul material. Definiţia actului juridic civil Actul juridic civil reprezintă o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. există acte juridice civile unilaterale.CAPITOLUL III – ACTUL JURIDIC CIVIL 1. schimb. înscrisul constatator al manifestării de voinţă (al operaţiei juridice). spre deosebire de acestea din urmă. Noţiunea de act juridic” este utilizată în literatura juridică şi în practică în două înţelesuri: . operaţiunea juridică în sine (vânzare-cumpărare. 1. Clasificări ale actelor juridice civile După criteriul numărului părţilor.2. modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Noţiune şi clasificare 1. ca şi faptele juridice. izvoare ale raportului juridic concret. 36 .1. ele sunt săvârşite chiar cu intenţia ca un atare raport juridic să ia naştere.

cu clasificarea contractelor civile în unilaterale (ce dau naştere la obligaţii numai pentru una din părţi) .act comutativ .donaţia. Este multilateral – actul juridic rezultat din acordul de voinţă ce provine de la trei sau mai multe părţi – exemplu contractul civil de societate. Importanţa clasificării: . . Exemplul tipic de act civil bilateral este .actele unilaterale sunt de regulă irevocabile.oar prin acordul părţilor. existînd şansa unei pierderi şi a unui câştig datorită unor evenimente ulterioare (exemplu: contractul de rentă viageră. Actele cu titlu gratuit se clasifică în: . După scopul urmărit la încheierea lor. împrumutul.Este act juridic unilateral cel care rezultă dintr-o singură voinţă – exemplu testamentul. acceptarea succesiunii. . renunţarea la o moştenire.acte dezinteresate Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat. Sunt liberalităţi donaţiile şi legatele. comodatul. actele civile pot fi: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. Este cu titlu oneros acel act juridic civil în care. împrumutul şi bilaterale sau sinalagmatice care dau naştere la obligaţii pentru ambele părţi – vânzarea cumpărarea). comandatul etc. Este bilateral – actul juridic civil care reprezintă voinţa concordantă a două părţi. Actele cu titlu oneros se subclasifică în: . antrepriza. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. oferta. conform simetriei faţă de modul de formare. contractul de vânzare cu clauză de întreţinere). mandatul gratuit). contractul de antepriză etc).la a cărui încheiere părţile nu cunosc întinderea obligaţiilor. .diferă regimul juridic al viciilor de consimţământ. 37 .” Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procură un folos patrimonial fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb (exemplu donaţia. (exemplu contractul de vânzare cumpărare.la a cărui încheiere părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor lor (exemplu:contractul de vânzare cumpărare.contractul civil: vânzarea cumpărarea. depozitul nerenumerat. iar la cele bi sau multi laterale se analizează existenţa şi validitatea acordului de voinţă.act aleatoriu . împrumutul fără dobândă.liberalităţii şi . Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile în unilaterale şi bilaterale. locaţiunea etc). Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un avantaj patrimonial fără a-şi micşora patrimoniul. iar cele bi sau multi laterale pot fi revocate d . promisiunea publică de recompensă.analiza validităţii actului: la actele unilaterale se analizează existenţa şi validitatea manifestării de voinţă a unei singure părţi. depozitul etc.

la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziţie legală ce ocroteşte un interes personal. Actul de administrare .). cu o cheltuială mică. actele civile pot fi: constitutive. Importanţa clasificării: . Este avantajos pentru autorul său deoarece. . . Este constitutiv . vânzarea-cumpărarea). . distingem acte juridice civile de conservare.este acel act juridic prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (exemple :închirierea unui bun. se salvează un drept de o valoare mai mare (Exemplu: întreruperea unei prescipţii prin acţiunea în justiţie.Importanţa clasificării: . de administrare şi de dispoziţie. iar la cele translative este prestabilită.diferă regimul juridic în privinţa condiţiilor de validitate şi a viciilor de consimţământ: . După efectele produse.întinderea drepturilor: la cele constitutive şi declarative este stabilită de părţi. După importanţa sau gravitatea lor. translative şi declarative. culegerea fructelor. amanetul ori gajul). Este act de conservare – acel act juridic care are ca efect preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. gaj). .( exemplu: ipoteca convenţională. somaţia.actul constitutiv şi cel translativ îşi produc efectele numai pentru viitor (ex nunc). Actul de dispoziţie este acel act juridic civil care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcină reală (ipotecă.).rezoluţiunea pentru neexecutare operează doar la actele translative şi constitutive când sunt sinalagmatice. înscrierea unei ipoteci.just titlu pentru uzucapiune constituie numai actele translative. asigurarea unui bun etc.răspunderea părţilor este mai sever reglementată la actele cu titlu oneros. căci nimeni nu poate transmite mai mult decât are. individual.este acel act prin care o persoană renunţă la dreptul său de a ataca cu acţiunea în anulabilitate un act juridic civil. Este translativ actul civil care are ca efect strămutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu (exemplu: donaţia. 38 . pe când actul declaraţiei îşi produce efectele pentru trecut (ex tunc). .numai pentru primele două categorii este necesară îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară.actul juridic civil care dă naştere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (exemplu: partajul (împărţeala este un asemenea act.) O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ .condiţiile de formă pentru încheierea actelor cu titlu gratuit sunt mai severe.

solemnă pentru un asemenea act este o condiţie de validitate (de valabilitate) (Exemplu: donaţia. Forma specială.modificarea actului solemn se face numai prin formă autentică.regulile de probă sunt diferite pentru cele două categorii de acte. asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale şi de creanţă (Exemplu: contractul de vînzare-cumpărare. împrumut etc.nerespectarea formei stabilite de lege în cazul actelor solemne este sancţionată cu nulitatea absolută. donaţie. În funcţie de conţinutul lor. Este real este actul juridic civil care se încheie în mod valabil dacă manifestarea de voinţă este însoţită de remiterea (predarea) bunului. testamentul). actele juridice civile pot fi: patrimoniale şi nepatrimoniale. din punctul de vedere al formei în care se încheie actele juridice civile. Actul consensual reprezintă regula. . darul manual). actele juridice civile pot fi consensuale. Este patrimonial actul juridic civil care are un conţinut evaluabil în bani. Importanţa clasificării: . În funcţie de momentul producerii efectelor lor. ipoteca. Exemplu: (împrumutul.Importanţa clasificării: . .referitor la efectele nulităţilor: pentru actele nepatrimoniale nu se pune problema restituirii prestaţiilor . Marea majoritate a actelor juridice civile intră în această categorie. actele juridice civile sunt acte între vii şi acte pentru cauză de moarte. Un act juridic consensual (ca regulă) poate fi uneori solemn (vânzareacumpărarea unui teren). solemne şi reale.diferă condiţiile referitoare la capacitatea de a încheia acte juridice. Este nepatrimonial – actul juridic civil care are un conţinut neevaluabil în bani.în materia reprezentării. Este consensual actul juridic civil care se încheie prin simpla manifestare de voinţă. depozitul. Importanţa clasificării: 39 . Actul juridic între vii este actul care îşi produce efectele necondiţionat de moartea autorului sau autorilor lui. convenţională. După forma de încheiere. Importanţa clasificării: . pentru actele de dispoziţie se cere procură specială. . Actul încheiat pentru cauză de moarte este actul juridic care nu îşi produce efectele decât la moartea autorului său: exemplu:legatul testamentar.). în sensul stabilirii numelui de familie al acestuia). (Exemplu: convenţia părinţilor unui copil din afara căsătoriei. Solemn este acel act juridic care trebuie să îmbrace o formă prescrisă de lege. .referitor la ocrotirea incapabililor condiţiile diferă.

existenţa şi validitatea actului accesoriu depinde şi de cea a actului principal conform principiului accesorium sequitur principale. Este accesoriu – actul a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act juridic. actele juridice civile pot fi acte cu executare dintr-o dată şi acte cu executare succesivă. singura limită o constituie normele imperative ale legii. în principiu.actele pentru cauză de moarte sunt de regulă solemne iar cele între vii.determinarea regulilor ce li se alică: celor tipice le sunt aplicabile automat regulile categoriei din care fac parte.dacă una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate printr-un contract cu executare dintr-o dată. cealaltă parte va putea solicita executarea silită sau. Actele cu executare dintr-odată sunt actele juridice a căror executare implică o singură prestaţie din partea debitorului. Majoritatea actelor juridice intră în această categorie.soarta sa nepretinzând de soarta juridică a altui act juridic. Contractul de vânzare-cumpărare este. Importanţa clasificării: . Actele juridice numite sunt cele care au o denumire stabilită de lege şi o reglementare proprie. După reglementarea şi denumirea lor legală. Ele sunt rodul creativităţii părţilor care. principal. Criteriul raportului existent între ele le împarte în principale şi accesorii. Actele cu executare succesivă sunt actele juridice a căror executare implică mai multe prestaţii. contract nereglementat de lege ci creat de părţi. Importanţa clasificării: . gajul. actele juridice civile pot fi numite (tipice) sau nenumite( atipice). . Ele se mai numesc şi acte cu executare instantanee. pot configura noi acte juridice. dacă 40 . Practic. ipoteca convenţională. consensuale..Exemplu: vânzarea cu clauză de întreţinere. Este principal – actul juridic civil care are o existenţă de sine stătătoare. Importanţa clasificării: . Din punctul de vedere al modului de executare. conforme intereselor lor. un astfel de act. Actele juridice nenumite sunt cele care nu se bucură de o reglementare şi o denumire proprii.condiţiile cerute pentru capacitatea părţilor sunt mai restrictive la actele pentru cauză de moarte. participanţii la viaţa juridică îşi pot crea singuri propriile acte juridice.Închirierea unui bun sau reprezintă un act cu executare succesivă. dacă acestea nu sunt încălcate. fidejusiunea. în virtutea libertăţii de voinţă juridică.actele mortis causa sunt numai acte tipice. Exemple: clauza penală. arvuna). eşalonate în timp. iar celor atipice li se aplică regulile stabilite de părţi şi regulile generale din materia contractelor. .

regulile care reglementează capacitatea de a încheia acet strict personale sunt expres prevăzute de lege . După legătura lor cu modalităţile. Importanţa clasificării : . dar pot fi încheiate şi prin reprezentant (mandatar). de asemenea. actele juridice civile se împart în acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi.validitatea actelor juridice şi regimul probator prezintă particularităţi. donaţia cu sarcini. denumită reziliere. Dacă una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate printr-un contract cu executare succesivă. condiţie. Ceea ce s-a prestat. va putea solicita rezoluţiunea contractului. Majoritatea actelor juridice civile este formată din actele ce pot fi încheiate personal. Este cauzal – actul juridic a cărui valabilitate implică analiza cauzei ori scopului (dacă scopul este imoral actul juridic este lovit de nulitate). Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi făcut decât personal. fără a putea fi încheiat prin reprezentare exemplu: testamentul. .la actele juridice încheiate prin reprezentare se are în vedere şi persoana reprezentantului atunci când se analizează validitatea actului. actele juridice pot fi strict personale şi care pot fi încheiate şi prin reprezentant.în care e prezent termenul).deoarece constituie excepţia. (Exemplu: acceptarea ori renunţarea la moştenire). actele se împart în acte cauzale şi acte abstracte. Criteriul modalităţii de încheiere.efectele nulităţii se produc atât pentru trecut. în cazul actelor cu executare imediată. iar la cele cu executare succesivă. Importanţa clasificării: . Criteriul legăturii cu cauza ( scopul). sarcină). .actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu: contractul de asigurare.validitatea şi producerea efectelor actelor afectate de modalităţi este influenţată de respectiva modalitate. cât şi pentru viitor. nu are efecte decât pentru viitor. vânzarea cumpărarea cu clauză de întreţinere . numai pentru viitor.doreşte să desfiinţeze contractul încheiat. să solicite instanţei desfiinţarea contractului. . nu se mai restituie. valabilitatea sa neimplicând analiza acestui element. 41 .După acest criteriu. Este pur şi simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen. După acest criteriu. Dar această desfiinţare. Este afectat de modalităţi .Sunt abstracte actele juridice constatate prin titlurile de valoare – înscrisuri care încorporează operaţiuni juridice (obligaţiunea cec). cealaltă parte va putea. Importanţa clasificării : . Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detaşat de elementul cauză.normele care reglementează actul strict personal sunt de strictă interpretare şi aplicare .

neîndeplinirea acesteia duce la nulitatea absolută a actelor juridice civile respective. există condiţii: . 4. 2. Acestea pot clasificate după următoarele criterii: 1. care pot lipsi fără ca.regimul actelor condiţie este apreciat cu mai multă severitate . 2. o cauză licită.de fond (când privesc conţinutul actului juridic civil) şi . există: . consimţământul valabil al părţii ce se obligă. Capacitatea Capacitatea de a încheia actul juridic constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea de acte 42 . După acest criteriu. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: 1. Potrivit Codului civil.condiţii neesenţiale (numite şi întâmplătoare.actele condiţie nu pot fi decât tipice. 2. conţinutul lui fiind predeterminat de norme de la care părţile nu pot deroga (exemplu căsătoria). Este act subiectiv – actul juridic civil al cărui conţinut este determinat prin voinţa autorului sau autorilor lui. obligatorie numai în cazul actelor juridice solemne. Condiţiilor de fond prevăzute de Codul civil şi obligatorii la încheierea orcărui act juridic li se adaugă şi o condiţie de formă. Este act condiţie – actul juridic la a cărui încheiere părţile îşi exprimă voinţa doar în privinţa naşterii actului. În funcţie de sfera actelor juridice civile pe care le au în vedere. un obiect determinat. actele juridice civile pot fi subiective şi sub condiţie. să fie afectată valabilitatea actului juridic). Condiţiile actului juridic civil 2. 3. Noţiune şi clasificare Condiţiile actului juridic sunt elementele care alcătuiesc acest act. În funcţie de aspectul la care se referă. 2.de formă (când se referă la modalitatea de exteriorizare a voinţei părţilor).esenţiale (cerute pentru valabilitatea actului) şi .2. În funcţie de obligativitatea sau neobligativitatea lor. prin aceasta. Majoritatea actelor civile intră în această categorie.condiţii speciale (care au în vedere numai anumite categorii de acte juridice civile – de exemplu. condiţiile actului juridic civil pot fi: .Criteriul rolului voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actului juridic civil. Importanţa clasificării: . capacitatea de a contracta. actele solemne).condiţii generale (care privesc toate actele juridice) şi . 3.1.

În ceea ce priveşte persoana juridică.Excepţiile pot fi: .care dă prioritate voinţei interne. 2.părţile sunt libere. Pentru a încheia în mod valabil acte juridice. procurorilor. noţiune pe care am analizat-o când ne-am ocupat de părţile raportului juridic civil. Limitele principiului libertăţii actelor juridice civile sunt: a) ordinea publică (norme care reglementează ordinea economică.3. incapacitatea fiind excepţia. . Alături de cauza actului juridic. conţinutul (clauzele) actului juridic civil.părţile sunt libere să stabilească.Capacitatea civilă se împarte în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.juridice civile. Potrivit Codului civil. interzişii. 2 C. Consimţământul 1) Legătura cu voinţa juridică Consimţământul constă în hotărârea manifestată în exterior de a încheia un act juridic civil. Pentru persoana fizică.civ. Principiul libertăţii actelor juridice presupune: . Codul civil consacră două principii care cârmuiesc voinţa juridică. .1308 pct. 2.” Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”.speciale (situaţia tutorilor-art. consimţământul formează voinţa juridică a persoanei. avocaţilor-art.4.1808 pct. şi anume: .civ.). Civ.1309 C.. să modifice. a judecătorilor.generale: ”Necapabili de a contracta sunt: 1. reale.…. a mandatarilor-art. b) morala (bunele moravuri). Principiul voinţei reale (interne) În soluţionarea acestei probleme există două concepţii: -concepţia subiectivă .principiul libertăţii actelor juridice civile numit şi principiul autonomiei de voinţă. 1.. .subiectele de drept civil sunt libere să încheie ori nu un act juridic civil. 2. în genere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte” (textul punctului 3 care prevedea incapacitatea femeii măritate a fost abrogat în 1932). 43 . .principiul voinţei reale (principiul voinţei interne). -concepţie obiectivă . o persoană trebuie să dispună de capacitate de exerciţiu. ori să pună capăt actului juridic civil pe care l-au încheiat.preferă voinţa declarată exteriorizată. principiul capacităţii de a încheia acte juridice civile are un specific: este subordonat principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. c) normele imperative (de la care nu se poate deroga). prin acordul lor. minorii . regula în materia capacităţii de folosinţă este recunoaşterea capacitatăţii de a încheia actul juridic civil.1 C. socială şi politică de stat).

Pentru persoana juridică nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este. 2. sau surprins prin dol”.în care se găsesc persoane capabile după lege. nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali”. există şi cazuri de incapacităţi naturale . De aceea.cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ. dar în fapt lipsite temporar de discernământ.când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă mintală cunoscută destinataruluiexemplu: actul fictiv în caz de simulaţie. curtoazie sau din pură complezenţă -“pentru aşa ofertă sunt gata să închei contractul la orice oră !” . În sprijinul acestui principiu se îndemeiază pe argumentele: -art.Codul civil român a consacrat principiul voinţei interne sau reale. exemplu: beţie. . să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice 3.când s-a făcut sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ Această condiţie decurge din caracterul conştient al actului juridic civil. . prezenţa sau lipsa discernământului este o stare de fapt. prezumţie care poate fi însă răsturnată . somnambulism. Persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu este prezumată că are discernământul juridic necesar pentru a încheia acte juridice civile. 44 . Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu (minorul sub 14 ani şi cel pus sub interdicţie judecătorească) este prezumată a nu avea discernământ.1175: în materie de simulaţie “Actul secret ce modifică un act public. să fie exteriorizat 4. În timp ce capacitatea de a încheia actul juridic civil este o stare de drept. Această condiţie nu este îndeplinită când: . nu după sensul literal al termenului”. Absenţa consimţământului atrage nulitatea absolută a actului juridic. .art 953: “Consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare. consimţământul trebuie să existe. să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ. fie din prietenie. 2) Condiţiile de valabilitate a consimţământului În primul rând.manifestarea de voinţă a fost făcută fie în glumă. Minorul între 14 şu 18 ani are discernământul juridic în curs de formare. . Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice Cerinţa aceasta decurge din esenţa actului juridic civil. Să provină de la o persoană cu discernământ 2. 1. mânie puternică. smuls prin violenţă. o persoană fizică cu deplină capacitate de exerciţiu.art. hipnoză.977 Codul civil “Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante.„mă oblig dacă vreau » -când manifestarea de voinţă este prea vagă-“îţi împrumut toate lucrurile mele”. Condiţiile propriu-zise sunt: 1.în afară de incapacităţile legale .

Consimţământul trebuie să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ Sunt vicii de consimţământ: eroarea. neechivoce. Există şi excepţii de la principiul consensualismului.asupra naturii actului juridic (o parte crede că încheie un anumit act juridic. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat Principiul aplicabil exteriorizării consimţământului este acela al consensualismului. leziunea. pentru încheierea cărora manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace o anumită formă cerută de lege (forma scrisă sau autentică. 4. din eroare.Definiţie Eroarea poate fi definitã ca fiind falsa reprezentare a realitãtii în constiinta persoanei care delibereazã si adoptã hotãrârea de a încheia actul juridic.eroarea obstacol (distructivă de voinţă) este cea mai gravă formă a erorii fiind şi ea de două feluri: .eroarea viciu de consimţământ . tăcerea valorează consimţământ: 1. se atribuie o anumită semnificaţie juridică tăcerii. 3.fie asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului (error in substantiam) Calităţile substanţiale ale obiectului sunt acele calităţi ce au fost 45 . o persoană intenţionează să închirieze un bun. iar cealaltă parte. cu particularităţile sale. cînd tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului. în dreptul civil tăcerea nu valorează consimţământ exteriorizat. când.953 Codul civil.o persoană crede că s-a înţeles cu privire la cumpărarea casei şi a grădinii acesteia. În principiu. 3) Eroarea 1. eroarea este de trei feluri: . de regulă). Practic. dar. ea nu şi-a exprimat consimţământul la încheierea actului de vânzare. violenţa şi leziunea.Clasificare După criteriul consecinţelor care intervin. deoarece a crezut că încheie un alt act juridic. prin voinţa expresă a părţilor. Acestora li se adaugă. Manifestarea de voinţă poate fi exteriorizată într-o formă expresă sau tacită (implicită) – de exemplu: ridicarea mâinii la o licitaţie publică reprezintă exteriorizarea consimţământului licitatorului. Spre exemplu. care înseamnă că părţile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinţei lor. are greşita credinţă că încheie alt act juridic). .3. 2. verbal prin gesturi ori fapte concludente. Modalităţile de exteriorizare a consimţământului sunt: în scris. . încheie un contract de vânzare-cumpărare. 954. o astfel de excepţie o constituie actele solemne. dolul (viclenia).este falsa reprezentare a realităţii ce cade: . Spre exemplu. Eroarea este reglementată în art. deşi contractul s-a încheiat numai cu privire la casă.asupra identităţii obiectului (o parte crede că tratează cu privire la un anumit bun pe când cealaltă parte are în vedere alt bun). când legea prevede expres aceasta tacita relocaţiune. 2. Prin excepţie.

Indiferent de soluţia 46 . în cazul încheierii unui contract de vânzarecumpărare. . deoarece acea persoană n-ar fi comandat tabloul dacă cunostea identitatea aceluia căruia i s-a adresat. fie asupra persoanei contractante (error in personam). Eroarea de drept este reprezentarea falsă a existenţei ori consimţământului unei norme de drept civil.). în principal. respectiv obţinerea bunului. Spre exemplu.Exemplu: cumpărătorul casei crede că aceasta este din cărămidă. eroarea cu privire la împlinirea termenului de prescripţie extinctivă este socotită indiferentă. Chiar dacă vânzătorul a crezut că contractează cu A. la încheierea contractului nu este esenţială persoana cu care se contractează. când în realitate ea este construită din plăci de beton. În mod obişnuit.eterminante pentru exprimarea consimţământului.eroarea indiferentă – este falsa reprezentare a unor împrejurări mai puţin importante care nu afectează valabilitatea actuluii. fără nici o consecinţă juridică. Spre exemplu. contractul de donaţie. eroarea constituie un viciu de vointă. spre exemplu. când în realitate a contractat cu B. obţinerea preţului. Spre exemplu. astfel încât debitorul nu se va putea prevala de această eroare pentru a cere restituirea prestaţiei executate de debitor. la încheierea actului juridic. eroarea de drept – când falsa reprezentare priveşte existenţa sau conţinutul unui anumit act normativ sau al unei norme juridice. se adresează din eroare altuia. După criteriul naturii realităţii fals reprezentate. Eroarea care priveşte persoana co-contractantului este considerată viciu de consimţământ numai în cazul unei anumite categorii de acte juridice: actele juridice încheiate intuitu personae. când o persoană dorind să comande un tablou unui pictor consacrat. calităţi în lipsa cărora – dacă nu intervenea eroarea – actul nu ar fi fost încheiat. fără să ştie că dreptul creditorului este prescris şi nu ar mai fi putut fi invocat în instanţă. dacă debitorul îşi execută de bună voie obligaţia. în cazul actelor încheiate intuitu personae (cum sunt. părţile urmăresc. aprecierea acestor calităţi se face după criterii subiective. Pentru cazul de eroare indiferentă – sancţiunea este diminuarea valorică a prestaţiei. deoarece calităţile personale ale acestuia au constituit elementul determinant la încheierea contractului. Dimpotrivă. întâlnim: eroare de fapt – este valoarea de o reprezentare falsă a unei situaţii faptice la încheierea actului juridic (obiectul actului. după caz. In cazul erorii viciu de consimţământ (în ambele forme) – sancţiunea este nulitatea relativă. Acestea se definesc ca fiind acele contracte în care considerarea calităţilor persoanei este cauza principală pentru care ele s-au încheiat. In cazul erorii obstacol – sancţiunea ce intervine este nulitatea absolută pentru că nu s-a format acordul de voinţă. acestă eroare nu este esenţială. Pentru acest tip de eroare s-a formulat opinia atât a neadmiterii cât şi a admiterii ca viciu de consimţământ. deoarece este de presupus că preţul a constituit pentru el elementul determinant în încheierea contractului. ceea ce primează este persoana co-contractantului. valoarea etc). contractul de mandat etc.

în cazul actelor bilaterale. elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor. Clasificare După consecinţele pe care le are asupra valabilităţii actului juridic. 960 C. Structura . însă nu e necesar ca fiecare parte să se găsească în eroare. dolul poate consta în necomunicarea de către vânzătorul unui autoturism a faptului că acesta prezintă anumite defecţiuni tehnice. 2. (fapt comisiv).un element material. Acesta poate consta într-o acţiune pozitivă (fapt comisiv) sau într-o acţiune negativă (fapt omisiv). obiectiv . şi care nu atrage nevalabilitatea actului.ce constă în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare: şiretenii. Într-un alt exemplu. astfel încât. 47 . 3. pe care altminteri nu l-ar fi încheiat sau l-ar fi încheiat în alţi termeni contractuali. dar poate fi invocat drept temei pentru o reducere a prestaţiei. cumpărătorul nefiind altfel interesat de achiziţionarea ei.Condiţiile cerute pentru ca eroarea să fie viciu de consimţământ Se cer întrunite două condiţii cumulative: 1. dacă ar fi fost cunoscută realitatea. distingem: . Sediul materiei este art. determinant pentru încheierea actului. 4. dar e dificil de realizat. Definiţie Dolul constă în inducerea în eroare a unei persone. dolul ar putea consta în prezentarea de către vânzător a unei bijuterii ca fiind dintr-un metal preţios. Structură . Spre exemplu. cu titlu oneros.dolul incident (sau secundar). este evident că nu poate fi invocată necunoaşterea normelor imperative sau a celor care privesc ordinea publică. de natură psihologică. 2. Civ.Sarcina probei revine celui ce pretinde că s-a aflat în eroare. deoarece cu privire la acestea se aplică principiul conform căruia „nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii”. actul nu s-ar fi încheiat. manopere dolosive).cade asupra unor elemente importante la încheierea actului şi care atrage anularea actului . urmărind obţinerea unui preţ mai bun prin vânzarea acesteia decât dacă s-ar cunoaşte adevărata sa stare (fapt omisiv). pentru a o determina să încheie un act juridic . este necesar ca şi contractantul să fi ştiut sau să fi trebuit să ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realităţii este determinant.aleasă.dolul principal .Proba Se poate face prin orice mijloc de probă-întrucât constă într-o stare de fapt. deşi în realitate aceasta nu este veritabilă.un singur element. cade asupra unor împrejurări nedeterminante pentru încheierea actului juridic. 5. 3. prin mijloace viclene sau dolosive. ce constă în falsa reprezentare a realităţii. 4) Dolul 1. Dolul este o eroare provocată.

. 5.să provină de la cealaltă parte. 957. ci el lipseşte cu desăvârşire.un element subiectiv . trebuie ca persoana să aibă totuşi o mică marjă de libertate: libertatea de a opta între răul cu care este ameninţată şi răul pe care l-ar atrage încheierea actului juridic. Sediul materiei Violenţa este reglementată în Codul civil prin articolele 955. torturată fizic sau psihic pentru a semna actul) aceasta nici nu constituie o “violenţă – viciu de consimţământ”. de conivenţă (în înţelegere) cu vânzătorul. 956. recomandă celeilalte părţi să cumpere un bun. suntem în prezenţa vicierii consimţământului prin dol. Aria elementelor determinante. Fiind un fapt juridic.vis . să existe pentru fiecare din părţile actului bilateral. Într-adevăr. dacă un terţ.când ameninţarea se referă la onoarea.Proba Potrivit art.După caracterul ameninţării. spre exemplu.violenţa morală . este mai întinsă decât la eroare. iar cocontractantul are cunoştinţă de această împrejurare (un fel de complicitate la dol). dar iminent”. intenţional.Clasificare După natura răului cu care se ameninţă. Pentru a fi în prezenţa violenţei. . ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană. 2.metus .960 al. în exemplul dat. dolul să provină de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia) cocontractantului. În doctrină se admit şi următoarele două situaţii: 1.să fie determinant pentru încheierea actului juridic. Dacă suntem în prezenţa unei constrângeri fizice actuale a persoanei (care este. Noţiunea de “violenţă” nu este utilizată cu înţelesul de agresiune prezentă exercitată asupra persoanei.Condiţii . cinstea ori sentimentele persoanei. care este o stare psihologică. .2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce înseamnă că persoana care-l invocă trebuie să-l dovedească.când ameninţarea priveşte integritatea fizică sau bunurile persoanei.violenţa fizică . nu se cere condiţia ca dolul să fie comun. deşi ştie că este defect. pe care altfel nu l-ar fi încheiat. 958. deosebim între: 48 . distingem între: . Definiţie Violenţa constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic. ca viciu de consimţământ. dolul să provină de la un terţ. Ca şi în cazul erorii. 4. consimţământul persoanei nu este doar viciat. pentru a determina să încheie un act juridic. Spre exemplu. . 5) Violenţa 1.Este mai uşor de dovedit decît eroarea. inclusiv martori sau prezumţii simple. pentru dol. 2. dolul poate fi probat prin orice mijloc de probă. ci cu înţelesul de “ameninţare cu un rău viitor. deci sancţiunea va fi nulitatea absolută a actului (pentru lipsa uneia dintre condiţiile de validitate) şi nu nulitatea relativă a acestuia.

cu un rău – care are semnificaţia juridică a viciului de consimţământ.Teorii Există două teorii care stau la baza instituţiei leziunii: .Definiţie Leziunea a fost definită ca reprezentând paguba materială pe care o suferă una din părţile unui contract oneros şi comutativ din cauza disproporţiei vădite de valoare dintre cele două prestaţii reciproce (privite ca echivalente valoric). 3.leziunea presupune două elemente: . fie soţul.unul obiectiv. el poate privi fie persoana în cauză. 1160. ea reprezintã un dezechilibru economic al contractului. injustă. 1165. 1162. Spre deosebire de dol.951. Tocmai această temere este cea care alterează consimţământul.ameninţarea nelegitimă. 1157. sănătate etc. violenţa atrage nulitatea relativă a actului juridic nu numai dacă provine de la cealaltă parte contractantă.un element subiectiv. . violenţa trebuie să întrunească cumulativ.. Sarcina probei revine victimei dolului. 49 . se va lua în consideraţie faptul că este mai lesne de viciat prin violenţă consimţământul unui vârstnic sufeind de o boală . 1158. 4. Ea se apreciază după vârstă. 1164. Mai simplu spus. 2.Condiţii Pentru a fi viciu de consimţământ. în funcţie de victima violenţei. soţia. 5.. justă. grad de cultură. moral sau patrimonial.constând în disproporţia de valoare între contraprestaţii. . ilicită).un element obiectiv.să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil . decât al unei persoane mature şi sănătoase. Spre exemplu. ascendenţii sau descendenţii. dar şi dacă provine de la un terţ.Structura Violenţa este alcătuită din două elemente: . deci.intern . Sediul materiei Codul civil reglementează în numeroase dispoziţii leziunea: art. ceea ce înseamnă că trebuie să fie suficient de puternică pentru a o face să încheie actul juridic.constă în insuflarea unei temeri persoanei ameninţate. criteriul aprecierii este unul subiectiv. 1163.Proba Dovada se poate face prin orice mijloace de probă. care nu este viciu de consimţământ (creditorul îl ameninţă pe debitor cu darea în judecată în cazul în care nu-şi îndeplineşte îndatorirea pe care o are). Temerea produsă trebuie să fie apreciată în concret. exterior . 6) Leziunea 1.ameninţarea legitimă.să fie injustă (nelegitimă.ce constă în ameninţarea cu un rău. două condiţii: . Răul cu care se ameninţă poate fi fizic. fie alte persoane apropiate. ce sunt legate de victimă printr-o puternică afecţiune.concepţia subiectivă .

cât este consecinţa unui viciu de consimţământ. sunt acte bilaterale (contracte). nu orice deosebire. În realitate. 1165 C. legiuitorul intervine uneori. în general. . mi-am asigurat autoturismul contra furtului. leziunea are o aplicabilitate foarte restrânsa pentru că. Astfel: .cât şi din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare . Aceasta însemnă că nu orice avantaj al uneia dintre părţi faţă de cealaltă.au fost încheiate de minorul între 14 şi 18 ani. potrivit art.leziunea are un singur element : . . leziunea nu este atât un viciu de consimţământ. "Majorul nu poate. .leziunea are un domeniu de aplicare mai restrâns. civ.o persoană îşi vinde casa cu mai puţin de jumătate din valoarea sa. 4. Contractele aleatorii pot fi prejudiciabile pentru una dintre părţi..au fost încheiate cu titlu oneros. acel act va fi lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală gravă.concepţia obiectivă .disproporţia de valoare între contraprestaţii trebuie să fie vădită. Plecând de aici. . sa exercite acţiunea în resciziune".Domeniu de aplicare Fără a nega principiul libertăţii de voinţă a părţilor. fără încuviinţarea ocrotitorului legal. trebuie observat că motivul cel mai probabil pentru care o parte încheie un contract vădit prejudiciabil este tocmai faptul că s-a aflat sub imperiul erorii. 3. în acelaşi timp: . atât din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca .Fiind vorba de o reglementare de excepţie.Dacă însă cocontractantul a profitat de starea de nevoie în care se afla cealaltă parte la momentul încheierii actului juridic. . Practic.Are ca obiect numai actele juridice civile care.unul subiectiv . face ca actul juridic să fie lezionar.Condiţii .. Spre exemplu. .constând în profitarea de stare de nevoie în care se găseşte cealaltă parte.De exemplu.leziunea să fie o consecinţă directă a actului respectiv.paguba egală cu disproporţia de valoare între contraprestaţii.Leziunea priveşte minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. că este vădită o disproporţie când una dintre prestaţii depăşeşte dublul valorii celeilalte sau este mai mică decât jumătate din valoarea celeilalte. Aceasta înseamnă că am plătit ratele de asigurare.sunt comutative. dintre valoarea bunului şi preţul obţinut. dar acesta este un risc asumat la încheierea contractului. singur. permiţând anularea contractelor în care nu există un minim echilibru al prestaţiilor.leziunea să existe în raport cu momentul încheierii actului. 50 . dolului sau violenţei. Codul nostru civil îmbrăţişează concepţia obiectivă în reglementarea leziunii. legea instituie prezumţia că un asemenea contract s-a încheiat cu vicierea consimţământului uneia dintre părţi. întinderea obligaţiilor reciproce depinzând de hazard. În actele încheiate cu titlu gratuit prestaţiile  sunt în mod deliberat neechivalente. Din punct de vedere practic. pentru leziune. În practică se consideră. fără a primi din partea societăţii de asigurări nici o contraprestaţie.sunt acte administrative . spre exemplu. dar nu a avut loc un astfel de incident.

Obiectul 1. După cum vom arăta unele “condiţii de valabilitate” ale obiectului actului juridic civil se referă tocmai la “bunuri” .cel ce se obligă trebuie să fie titularul dreptului subiectiv.să fie determinat sau determinabil. lucrurile. Dacă sunt prejudiciabile pentru cealaltă parte.4.Obiectul actului juridic civil trebuie să existe . . acestea sunt privite ca “obiect derivat” al actului juridic civil. 2.bunul care nu există încă. Cu privire la acest înţeles art.obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. Condiţii de valabilitate 1. .să fie posibil.963 dispune “Numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”.să fie în circuitul civil. este valabil actul juridic care are ca obiect recolta care se va obţine prin valorificarea unor suprafeţe încă necultivate. este suficientă proba disproporţiei vădite de valoare dintre contraprestaţii.bunul trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic civil. . Spre exemplu. .este o condiţie primordială pentru valabilitatea obiectului. Noţiune Potrivit art.Condiţiile speciale sunt: . bunurile.Condiţii generale: .. obiectele. Prin excepţie.să existe. Când conduita părţilor priveşte “lucrurile” ori “bunurile” .Proba Prezumţia instituită de Codul civil scuteşte partea care o invocă de orice altă dovadă. . Dacă obiectul actului juridic civil priveşte un bun. Rezultã de aici cã prin "obiect al actului juridic" trebuie sã înţelegem prestaţia (adicã acţiunea sau inacţiunea) pe care subiectul activ o poate pretinde iarsubiectul pasiv este obigat sã o sãvârşeascã în temeiul angajamentului luat prin încheierea actului juridic. 2. este considerat că există.să fie licil şi moral. "obiectul convenţiilor este acela la care pãrţile sau numai una din pãrti se obligã". . dar va exista în viitor. Ca obiect derivat al actului juridic considerăm. 2. actul nu poate fi anulat. Clasificare .Conţinutul condiţiilor generale de validitate 1. 5. 962 Cod civil (care se referã expres numai la convenţii dar se aplicã oricãror acte juridice). . există o categorie de acte în cazul cărora obiectul nu poate fi viitor: succesiunile viitoare nu pot forma obiectul 51 . această condiţie implică respectarea următoarei reguli: .sunt prejudiciabile pentru minor.

Condiţilei speciale de validitate Acestea trebuie îndeplinite numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: .” Deci bunurile inalienabile. actul juridic 52 .la actele juridice cu caracter strict personal. Dacă era pierdut numai în parte.963 Codul civil şi reluată de art. condiţia este îndeplinită prin arătarea caracteristicilor acestuia. se mai cere o condiţie cu privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se obligã a da trebuie sã fie titularul dreptului respectiv. este nul pentru obiect ilicit contractul prin care una dintre părţi se obligă în schimbul unei sume de bani la aplicarea unei corecţii fizice unei alte persoane.este o condiţie impusă de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. indiferent dacă este de natură materială (spre exemplu o imposibilitate fizică de a executa prestaţia: “mă oblig să transport o tonă de marfă cu un autoturism”) sau de natură juridică (“mă oblig să vând Palatul Culturii”). nu pot forma obiect al unor acte juridice translative de proprietate.3 cât şi de art. conform principiului “nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are”. ele pot forma obiect al altor acte juridice.Spre exemplu.948 pct. Nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altei persoane. se cere ca obiectul sã constea într-un fapt personal al celui ce se obligã. Totuşi. Totodată. Imposibilitatea absolută a obiectului duce la nulitatea actului juridic. spre exemplu al unui contract de concesiune. Potrivit Codului civil: ”Dacă în momentul vânzării. cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract sau a pretinde reducerea preţului”. Când obiectul constă în res genera (bun de gen).1310 Codul civil. Promisiunea faptei altuia nu reprezintă o excepţie de la acest principiu. Motivul pentru care un asemenea act juridic este nul nu îl constituie însă faptul că obiectul este viitor. este prevăzută expres de art. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil . vânzarea lucrului altuia este un act juridic nul pentru obiect.actului juridic civil. este considerat că nu există. cum sunt bunurile aflate în domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. în funcţie de progresul tehnico-ştiinţific. 5. lucrul vândut era pierit în tot. 2. Dacă însă cumpărătorul are cunoştinţă despre faptul că bunul nu se află în proprietatea vânzătorului. 4. . Codul civil prevede că ”numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract.bunul care a existat în trecut. imposibil din punct de vedere juridic. Când obiectul constă în res certa (bun individual determinat). dar nu mai există încă.la actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale. vinderea este nulă. se are în vedere imposibilitatea absolută (pentru oricine) şi nu imposibilitatea relativă (pentru un anumit debitor). Într-adevăr. .Această condiţie cere ca acţiunea ori inacţiunea părţilor actului juridic civil să fie în concordanţă cu legea şi morala. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat ori determinabil (condiţie prevăzută de art. 3. condiţia este îndeplinită numai prin stabilirea unor criterii de determinare a cantităţii. Obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi moral . calităţii. valorii care se vor folosi la momentul executării actului. Obiectul trebuie să fie în circuitul civil. ci caracterul imoral al cauzei.964 Codul civil). 3. Imposibilitatea trebuie apreciată dinamic.

Să existe: Această condiţie a cauzei actului juridic civil . respectiv riscul pierderii.lipsei contraprestaţiei (în contractele sinalagmatice). acest motiv se referă fie la însuşirile unei prestaţii. . fie la calităţile persoanei.lipsei riscului (în contractele aleatorii). este cauza imediată riscul.. altă persoană vinde pentru că doreşte să-şi achite o datorie din banii obţinuţi etc. Când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ. Spre exemplu. Cauza 1.. sub condiţia suspensivă a procurării dreptului de proprietate de câtre vânzător. 2. .în actele cu titlu gratuit.în actele reale.nu poate avea nici un efect”.cauza proximă .Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. adică prefigurarea mintala a contraprestaţiei (o parte se obligă ştiind că şi cealaltă parte se obliga..este consacrată expres. Structura Noţiunea de cauză cuprinde două elemente: cauza imediată şi cauza mediată. cauza formează voinţa juridică. scopul imediat îl reprezintă prefigurarea remiterii lucrului.în contractele sinalagmatice. cauza consimţământului fiecărei părţi constă în reprezentarea. la rândul ei). Când lipsa cauzei se datorează: .lipsei intenţiei de a gratifica (în contractele cu titlu gratuit) sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute. contractul va fi nul ca act de vânzare pentru lipsa cauzei.scopul mediat şi scopul imediat – lipsesc. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil.lipsei predării bunului (în actele reale). Scopul imediat .în contractele aleatorii. o persoană vinde un autoturism pentru că doreşte să îşi cumpere altul . . în cadrul unei anumite categorii de acte juridice. scopul imediat îl reprezintă intenţia de a gratifica (animus donandi).Condiţiile de valabilitate . bunului. adică prefigurarea unei împrejurari viitoare si incerte. ambele elemente ale cauzei . iar lipsa cauzei va atrage nulitatea relativă a actului juridic civil. Spre exemplu.poate fi considerat valabil încheiat.dacă una dintre părţi vinde un bun fără a pretinde nici un preţ pentru acesta şi fără să existe intenţia de a gratifica cealaltă parte. Noţiune Cauza constă în scopul urmărit la încheierea unui act juridic civil.numit şi scopul obligaţiei.5. în art. de care depinde şansa câştigului. este un element abstract şi invariabil.966 Codul civil “Obligaţia fără cauză. Scopul mediat . Împreună cu consimţământul. 3.causa remota . . constă în motivul determinant al încheierii unui act juridic civil. . . 2. .numit şi scopul actului juridic. 53 .

Principiul consensualismului Consensualismul este principiul potrivit cãruia un act juridic civil este valabil încheiat prin simpla manifestare de voinţã a pãrţilor. acela trebuie să dovedească aceasta. Forma 1.prevăzută în art.. a prevăzut aceasta în mod expres. dar când legiuitorul a vrut ca principiul consensualismului să nu se aplice.prevăzută expres în acelaşi art. 4. Art. Acest principiu nu este consacrat expres. Se institue astfel două prezumţii relative (împotriva cărora este admisibilă proba contrară): .fondată pe o cauză falsă. cu caracter general. pentru a produce efecte juridice. Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant care este tocmai scopul mediat.966 Codul civil: “Obligaţia nelicită. nu poate avea nici un efect”. . Noţiune Prin forma actului juridic civil se înţelege acea condiţie care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea. modifica sau stinge un raport juridic civil concret.. Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.în sens larg . cauza nu trebuie dovedită (ea este prezumată de lege). Prin urmare.Să fie reală .se desemnează modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice.nu poate avea nici un efect”.. de către Codul civil. Deci. Clasificarea condiţiilor de formă 54 .966 Codul civil “Obligaţia. Caracterul ilicit sau imoral al cauzei pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. .în sens restrâns ..prezumţia de valabilitate a cauzei .6. expresia “forma actului juridic civil” este folosită două sensuri: . manifestarea de voinţă nu trebuie să îmbrace o formă specială.Proba Cauza este prezumată până la dovada contrarie. cauza nu este expresă”. Ilicit poate fi doar scopul mediat. cu toate că.prezumţia de existenţă a cauzei. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”. ori erorii asupra mobilului determinant.forma cerută pentru probarea actului .. cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic..968 Codul civil prevede “Cauza este nelicită când este prohibită de lege.se desemnează trei categorii de forme: .Să fie licită şi morală. indiferent că se menţionează sau nu . În doctrină. indiferent de forma în care ea se exteriorizeazã (solo consensu). 2.forma cerută pentru opozabilitatea actului faţă de terţe persoane.967 Codul civil prevede: “Convenţia este valabilă . 2.forma cerută pentru valabilitatea actului . lipsei unui element esenţial la încheierea actului juridic.art. Inexistenţa şi falsitatea cauzei pot fi probate prin dovedirea lipsei discernământului.

. . . . Legiuitorul a instituit această formă ţinând seama de anumite raţiuni.Forma cerută ad validitatem Legiuitorul a prevăzut pentru unele acte juridice civile necesitatea încheierii lor într-o anumită formă solemnă. Aplicaţii ale formei ad validitatem Sunt acte solemne: . .donaţia. cerută ca o condiţie de validitate a actului (ad validitatem sau ad solemnitatem).ipoteca convenţională (art.adică pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie îndeplinită o anumită formă. În funcţie de izvorul care cere o anumită formă pentru un act juridic civil: . în principiu să îmbrace şi el forma specială solemnă.nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă.contractele de arendare scrise. cum sunt: prevenirea părţilor asupra importanţei unor acte juridice civile şi exercitarea controlului asupra actelor care interesează nu numai părţile.care atrage nulitatea absolută în caz de nerespectare.nerespectarea ei se sancţionează cu inopozabilitatea faţă de terţi ( o persoană terţă poate să ignore acest act). .întregul act trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa.este un element constitutiv al actului juridic . . legea pretinde încheierea contractului de donaţie în formă autentică. . .este exclusivă . . Spre exemplu. 55 .1772 Codul civil).În funcţie de consecinţele juridice ale nerespectării lor: .testamentul.actul care determină ineficacitatea unui act solemn trebuie.revocarea expresă a unui legat. .deoarece această formă presupune manifestarea expresă de voinţă.forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi .forma cerută pentru probarea actului juridic civil – ad probationem . Spre exemplu. părţile se înţeleg să încheie contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului în formă autentică. 1. ci întreaga societate (de exemplu. Caracterele juridice ale acestei forme: .forma legală (impusă de norma juridică civilă). . nerespectarea ei aterage nulitatea actului. cea autentică (excepţie face testamentul). înstrăinarea terenurilor). .actele juridice între vii de înstrăinare a terenurilor de orice fel.813 Codul civil.este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă . Condiţii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem: .subrogarea în drepturile creditorului consimţită de debitor.forma cerută pentru valabilitatea actului juridic civil -.ad validitatem.art.forma convenţională sau voluntară (stabilită de părţi sau de autorul actului juridic civil).actul aflat în interdependenţă cu actul solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă.

chiar pentru depozit voluntar. 56 . .contractul de închiriere de locuinţe. nu se poate face decât prin act autentic. . prin importanţa anumitor acte juridice civile. pentru a face actul juridic opozabil şi persoanelor care n-au participat la încheierea lui. Prin nerespectarea acestei cerinţe de formă . . Aplicaţii ale formei ad probationem: .actele constitutive ale asociaţiilor şi fundaţiilor.21).99/1999). precum şi prin aceea că oferă securitate juridică circuitului civil.1182 Codul civil).contractul de asigurare (L.1).este obligatorie.menţiunile cu caracter de protecţie şi înregistrările în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe (art. L.2).2).Forma cerută ad probationem Uneori. Caracterele juridice ale acestei forme: . 1191 alin.69 al. Forma cerută ad probationem se justifică. .contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală (L. . sub acest aspect se aseamănă cu cerinţa ad validitatem. de asemenea.contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (L. legea sau voinţa părţilor poate să impună încheierea actului juridic într-o anumită formă (scrisă) necesară nu pentru validitatea actului juridic ca atare (ca negotium) ci doar pentru dovedirea existenţei si conţinutului acestuia (ad probationem).tranzacţia (art.renunţarea expresă la succesiune.actul constitutiv al societăţilor comerciale.3 L. potrivit legii. L.1597). 3. chiar pentru actele juridice consensuale.99/1999 art.42 şI art.1 Codul civil: “” Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. Aplicaţii: .notificarea cesiunii de creanţă (L. . . .126 şI 148 din L. .nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului cu alt mijloc de probă. .publicitatea imobiliară prin cărţile funciare (L. sau prin act sub semnătură privată.darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată (art. . desenelor şi modelelor industriale (L.8/1996 art. .10).acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar.depozitul voluntar (art.Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi Această formă se referă la acele formalităţi care sunt necesare.reprezintă o excepţie de la principiul consensualismului (deoarece actul trebuie să îmbrace forma scrisă.7/1996 art.sancţiunea constă în inopozabilitatea actului juridic.8/1996). ..art. ceea ce nu afectează producerea de efecte juridice.publicitatea constituirii gajului şi a oricărei garanţii reale (art. .înregistrarea în materia invenţiilor. .129/1992. dar este ineficace faţă de terţi. 2.64/1991.1705).136/1996 art. Aceasta înseamnă că actul juridic produce efecte între părţi. Această cerinţă îşi găseşte justificarea în ideea de protecţie a terţilor. .68 al. în scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.84/1998).8/1996 art.

termen convenţional sau voluntar. ţinând cont de situaţia patrimonială a acestuia.termen legal. În acest caz. viitor şi sigur ca realizare. avem: . Regulile generale privind termenul se găsesc în Codul civil.a momentului împlinirii sale. 10 iunie 2008). termenele de prescripţie.izvoare de drept civil. stabilit de lege. . . -În funcţie de titularul beneficiului termenului distingem: . de 57 .pot consta fie în scurgerea timpului (în cazul modalităţii numită termen). 3. Astfel sunt. fie încetarea exerciţiului drepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile. .numai cel ce are de partea sa. 3.înregistrarea contractelor de arendare (L. termenul poate fi: .data morţii creditorului rentei viagere). deşi realizarea sa este sigură (de exemplu.Clasificare .termen cert.ulterioare momentului încheierii actului .dies . instanţa poate acorda debitorului.1024 Codul civil).După izvorul său. Regulile speciale privind această modalitate se găsesc fie în Codul civil. . în care termenul este în favoarea deponentului ca regulă). 2. Din această categorie face parte majoritatea termenelor. acordat de instanţă debitorului.termen în favoarea creditorului (în cazul contractului de depozit.Potrivit Codului civil.1.termen judiciar (de graţie). la data încheierii actului. Termenul 1.fie într-un eveniment natural sau într-o actiune omenească (în cazul modalitătii numită condiţie si a celei numită sarcină). obligaţia devine deîndată exigibilă ca o obligaţie pură şi simplă. Astfel.1022-1025. actele juridice civile pot fi pure şi simple sau afectate de modalităţi. stabilit de părţile actului juridic civil. care este regula (art. După cum am văzut.6).termen incert. a cărui împlinire nu este cunoscută.16/1994 art. un termen suplimentar pentru executarea obligaţiei şi amână astfel executarea silită a obligaţiei. până la care este amânată fie începerea. Modalităţile actului juridic civil Prin modalităţi ale actului juridic civil înţelegem anumite elemente sau împrejurări viitoare care influenţează existenţa sau executarea drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din actul juridic.În funcţie de cunoaşterea.termen în favoarea ambelor părţi (exemplu: termenul dintr-un contract de asigurare). Aceste elemente sau împrejurări .termen în favoarea debitorului. când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului juridic (de exemplu.este un eveniment. fie în alte acte normative . . Importanţa acestei clasificări constă în faptul că . art. . .. beneficiul termenului poate renunţa la acest beneficiu. Noţiune Termenul . ca dată calendaristică. de exemplu.

termenul la care suma trebuie restituită este dispus în beneficiul debitorului. creditorul nu poate cere de la debitor plata. dacă împrumutul s-a acordat cu dobândă. în cazul drepturilor care decurg din acte juridice afectate de termene suspensive. termenul influenţează doar executarea actului juridic civil.exemplu. dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă.  înainte de împlinirea termenului suspensiv. termenul este stipulat în favoarea ambelor părţi. Consecinţele acestui fapt sunt:  dacă debitorul îşi execută obligaţia înainte de scadenţă (adică înainte de împlinirea  termenului suspensiv). ca mod de stingere a obligaţiilor civile (care presupune existenţa unor datorii reciproce ale celor două părţi contractante) nu poate interveni.amână începutul exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. într-un contract de vânzare-cumpărare. compensaţia. el va face o plată valabilă. titularul dreptului poate face acte de conservare-de exemplu. Spre exemplu. -Termenul extinctiv . Deci. există. împlinirea termenului contractului de închiriere marchează încetarea dreptului de a folosi bunul închiriat şi a obligaţiei de a asigura folosinţa liniştită a acestuia. Aceasta echivalează cu renunţarea la beneficiul termenului şi.  termenul de prescripţie extinctivă. până la îndeplinirea lui. până la moartea acestuia din urmă. începe să curgă de la data împlinirii acestora. termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative. Ca urmare. Efectele termenului Aşa cum am văzut. până la împlinirea lui. Ca urmare. . prescripţia extinctivă a dreptului creditorului de a-l acţiona în judecată pe debitorul său începe să curgă la momentul în care obligaţia a ajuns la scadenţă şi nu a fost executată. De exemplu. termenul suspensiv întârzie începutul exercitării dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative.  înainte de împlinirea termenului suspensiv. după cum am arătat. într-un contract de împrumut fără dobândă. plătind înainte de împlinirea acestuia. Pe de altă parte. numai acesta poate renunţa la beneficiul termenului. termenul este: -Termenul suspensiv . Termenul contractual (moartea creditorului) este extinctiv. Spre exemplu. 3.amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. nu şi existenţa sa. într-un contract de rentă viageră debitorul se obligă să plătească periodic creditorului o sumă de bani. De exemplu. 58 .  până la împlinirea termenului suspensiv. poate cere înscrierea unei ipoteci. părţile prevăd ca preţul să se achite după două săptămâni de la momentul încheierii actului.După criteriul efectului său. deoarece acesta nu a fost stipulat în favoarea sa. întrucât una din obligaţii nu este exigibilă. Creditorul nu poate pretinde plata înainte de împlinirea termenului. astfel încât nici una nu poate renunţa la termen fără acordul celeilalte. Dar. este posibil numai dacă termenul a fost prevăzut în interesul debitorului. afectate de termenul suspensiv.

. independenţă de voinţa părţilor.” 2. Astfel condiţia pozitivă este cea care constă în îndeplinirea unui eveniment viitor şi nesigur. Dacă nu s-a prevăzut nici un termen. condiţia poate fi pozitivă şi negativă. Noţiune Conditia este un eveniment viitor si nesigur în ce priveşte realizarea sa. Astfel. determinată. condiţia este nulă (« îţi vând dacă vreau »). Regulile generale privind condiţia sunt stabilite în Codul civil: “Despre obligaţiile condiţionale” (Secţiunea I-a Cap. potestativă. 59 . Spre exemplu. dacă s-a prevăzut că evenimentul trebuie să aibă loc într-un anumit termen şi acest termen a expirat fără ca evenimentul să fi avut loc.a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei părţi: . Exemplu : „dacă va ploua”. Clasificare . . Condiţia 1. de care depinde însãşi existenţa actului juridic (adicã naşterea ori desfiinţarea sa). de fapt. Dacă s-a prevăzut că evenimentul nu trebuie să aibă loc într-un anumit termen. “îţi donez autoturismul dacă vei obţine permisul de conducere” este un angajament afectat de o condiţie pozitivă. sau înainte de această dată. Cel care a formulat această condiţie nu a urmărit.2. în timp ce condiţia negativă constă în neîndeplinirea unui asemenea eveniment. angajamentul este valabil: “îţi voi vinde apartamentul.Este mixtă condiţia a cărei realizare depinde de voinţa uneia din părţi şi de voinţa unei alte persoane. . condiţia negativă se socoteşte îndeplinită fie la expirarea termenului.După criteriul legăturii cu voinţa părţilor a realizării evenimentului condiţia este cauzală. mixtă.VI din Titlul III – “Despre contracte şi convenţii.Condiţia potestativă este de două feluri: potestativă pură . condiţia pozitivă se socoteşte neîndeplinită. dacă vei dori să-l cumperi”. să se angajeze din punct de vedere juridic. condiţia prin “dacă”. condiţia negativă se socoteşte îndeplinită numai atunci când evenimentul este cu neputinţă să se mai producă. Un exemplu de condiţie negativă este: “îţi donez bicicleta dacă în următorul an nu mi se va naşte un fiu”. Termenul se traduce prin “când”. dacă încă înaintea acestui moment devenise clar că evenimentul nu se va mai produce. .3.dacă îndeplinirea condiţiei depinde de voinţa creditorului.dacă depinde de voinţa debitorului.Exemplu: « îţi cumpăr maşina.Din punct de vedere al modului de formulare. . dacă unchiul meu îmi va împrumuta bani”.Este cauzală acea condiţie a cărei realizare depinde de hazard. iar dacă nu s-a prevăzut vreun termen. de întâmplare. Cea mai importantă consecinţă a calificării condiţiei ca fiind pozitivă sau negativă constă în felul în care aceasta se consideră îndeplinită sau neîndeplinită. condiţia pozitivă se socoteşte neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va mai produce.

Din punct de vedere al posibilităţii realizării lor. condiţiile sunt posibile şi imposibile Imposibilitatea de realizare poate fi materială sau juridică. ca şi cum între părţi nu ar fi intervenit niciodată actul juridic respectiv. dacă se va produce. în mod retroactiv. . Aprecierea acestui criteriu se face la momentul încheierii actului juridic.Este suspensivă acea condiţie de a cărei îndeplinire depinde naşterea actului juridic (art. a cărei realizare depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior sau de voinţa unei persoane nedeterminată. Astfel. pentru că a făcut o plată nedatorată.Condiţia influeţează însăşi existenţa actului juridic civil. distingem între condiţii licite şi morale.potestativă simplă.între perioada anterioară împlinirii condiţiei şi perioada ulterioară împlinirii condiţiei. După criteriul efectului. dar dacă nu îmi pot achiziţiona unul nou în două săptămâni. până la realizarea ei. . Potrivit Codului civil. vânzarea se desfiinţează ». drepturile subiective şi obligaţiile corelative ale părţilor sunt considerate că există şi se execută până la îndeplinirea condiţiei.Astfel. va conduce la desfiinţarea tuturor acestor efecte. spre deosebire de termen. Dacă se prevede că stingerea dreptului respectiv va depinde de realizarea unei condiţii imposibile. este: . el poate cere restituirea prestaţiei. ca modalitate a actului juridic. 3.Exemplu: “Dacă mă voi căsători“ sau “dacă mi se va acorada o mărire de salariu”.  dacă debitorul totuşi plăteşte. Dar împlinirea condiţiei.Este rezolutorie acea condiţie de a cărei îndeplinire depinde desfiinţarea actului juridic civil. Condiţia imposibilă atrage anularea actului juridic în care a fost stipulată. existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative ale părţilor este amânată. “Condiţia rezolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi necert”. 60 . Efectele condiţiei Principiile care guvernează efectele condiţiei sunt: . ilicite sau imorale.1017 Codul civil prevede: “de care depinde perfectarea actului”). În analiza efectelor condiţiei. Exemplu „Îţi vând autoturismul. care priveşte numai executarea.Condiţia produce efecte retroactive.După conformitatea lor cu legea şi morala. a) -Până la împlinirea condiţiei suspensive efectele actului juridic sunt suspendate în existenţa lor.Astfel:  creditorul nu poate cere executarea obligaţiei.între condiţia suspensivă şi cea rezolutorie. distingem: . . imorale sau ilicite este nul absolut. se va considera că actul juridic este încheiat pur şi simplu. . Exemplu:“Iţi vând apartamentul dacă voi fi transferat cu serviciul până la începutul anului viitor ”. respectiv condiţii ilicite şi imorale. Condiţiile ilicite şi imorale afectează valabilitatea întregului act juridic. . Actul juridic în care se prevede naşterea unui drept condiţionată de realizarea unei condiţii imposibile.

3. gaj etc. deşi până acum nevalabilă.proprietarul sub condiţie rezolutorie se comportă ca un proprietar pur şi simplu. . împlinirea sau neîmplinirea condiţiei produce efecte retroactive. a actului. Sarcina 1.termenul afectează numai executarea actului juridic.împlinirea termenului produce efecte pentru viitor. . în timp ce. chiar dacă condiţia rezolutorie s-a îndeplinit. .Comparaţie între termen şi condiţie Atât termenul.3. părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii actului juridic civil. actul juridic este considerat retroactiv. Aşadar: . . .În cazul în care condiţia rezolutorie nu s-a realizat. De la principiul retroactivităţii efectelor condiţiei suspensive există însă unele excepţii: . În cazul condiţiei. cât şi condiţia. se transformă în plată valabilă.În cazul în care condiţia suspensivă nu este îndeplinită. în principiu. suntem în prezenţa consolidării retroactive a actului juridic. sunt modalităţi ale actului juridic care constau în evenimente viitoare. până la împlinire ea nu produce nici un efect. nu se vor restitui nici fructele culese de către dobânditor. b) . Există însă şi unele excepţii de la retroactivitate: . datorează pur şi simplu. creditorul poate să solicite şi să obţină garanţii pentru creanţa sa (ipoteca. ceea ce nu se cunoaşte este momentul împlinirii lui.De asemenea. 4. Între acestea există însă o serie de deosebiri: . Chiar şi în cazul termenului incert. dar faptul că se va împlini este neîndoios (spre exemplu. -Dacă condiţia suspensivă s-a împlinit. Acesta este principiul retroactivităţii efectelor condiţiei suspensive. plata făcută de către debitor anterior îndeplinirii condiţiei.  prescripţia extinctivă nu începe să curgă.).prescripţia extinctivă începe să curgă doar de la împlinirea condiţiei. Astfel.fructele culese de înstrăinător rămân ale sale. pieirea va fi suportată de către cumpărător.În ceea ce priveşte condiţia rezolutorie.garanţiile constituite trebuie să fie desfiinţate. chiar dacă ulterior condiţia se împlineşte. cu toate că dreptul său dispare cu efect retroactiv. .Spre exemplu. retroactivă.împlinirea termenului este întotdeauna sigură. .prestaţiile executate trebuie să fie restituite. dacă bunul vândut sub condiţie rezolutorie piere fortuit înainte de împlinirea condiţiei. că a fost un act pur şi simplu. tot ca o excepţie de la regula retroactivităţii. împlinirea este nesigură. “când va cădea prima zăpadă”). . Noţiune 61 . dreptul la acţiune nefiind născut. Ca atare. Cine datorează sub condiţie rezolutorie. părţile îşi vor restitui una alteia prestaţiile primite.  compensaţia nu poate opera.Efectul condiţiei rezolutorii după împlinirea acesteia este desfiinţarea. în timp ce condiţia afectează însăşi existenţa acestuia.

pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut. licite şi morale. în timp ce condiţia poate afecta şi acte juridice încheiate cu titlu oneros. dispunătorul sau moştenitorii acestuia pot opta între: .Din punctul de vedere al valabilităţii lor. într-o măsură mai mică sau mai mare. de întâmplare. …” sau: ”când donaţiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor. ilicite (care contravin dispoziţiilor legale). Dacã gratificatul îndeplineşte sarcina. Astfel. Codul civil nu conţine o reglementare generală a sarcinii.acţiunea în executarea în natură a sarcinii (atunci când aceasta nu constă într-o obligaţie de “a face”. astfel încât revocarea liberalităţii apare ca o sancţiune. în timp ce desfiinţarea retroactivă a actului în cazul îndeplinirii condiţiei rezolutorii nu are caracter de sancţiune. libere de orice sarcină şi ipotecă. 4.” 2. În caz de neîndeplinire a sarcinii.revocarea liberalităţii pentru neexecutarea sarcinii.în favoarea dispunătorului.Sarcina este o obligaţie (de a da. sarcini posibile.în favoarea gratificatului.  Condiţia afectează însăşi existenţa actului juridic. în materia donaţiei şi în cea a legatului : ”donaţiunea între vii se revocă. sarcinile pot fi: imposibile (care nu pot fi îndeplinite). cu consecinţa reîntoarcerii bunului sau bunurilor la masa patrimonială a dispunătorului. . bunurile reintră în mâna donatorului. beneficiar al întregii sale averi. sarcina poate afecta numai liberalitãţile.  Sarcina presupune întotdeauna un demers conştient din partea gratificatului. Efecte Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic ce o conţine. 3.Clasificare . A îl desemnează pe B. A îi donează lui B autoturismul. în timp ce condiţia depinde. Spre deosebire de termen si condiţie care pot afecta orice act juridic civil. sarcina este: . în timp ce sarcina afectează numai eficacitatea acestuia. ea afectează numai eficacitatea actului juridic. Astfel.  Neîndeplinirea sarcinii este o atitudine culpabilă din partea gratificatului. . cu sarcina de a-l instrui şi pe C în utilizarea acestuia. A îi donează lui B un calculator. Spre exemplu. Comparaţie între condiţie şi sarcină  Sarcina poate afecta numai acte juridice încheiate cu titlu gratuit. prin testament. cu Sarcina pentru donatar de a îl transporta atunci când va avea nevoie. dimpotrivă.În funcţie de persoana beneficiarului. 62 . a face sau a nu face ceva) impusã de cãtre dispunãtor gratificatului în actele juridice cu titlu gratuit (donaţii sau legate testamentare). imorale (care încalcă bunele moravuri) sau. care nu se poate executa silit). cu sarcina pentru B de a se căsători . actul juridic gratuit se consolideazã. ca şi când ar fi fost un act pur si simplu. . Codul cuprinde numai aplicaţii ale acestei modalităţi.în favoarea unei terţe persoane. aşa cum există pentru termen şi condiţie. .

4. neque prodesse potest). dispunătorul ar putea opta pentru a nu revoca actul juridic.principiul relativităţii. -“Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg. Principiile efectelor actului juridic civil sunt: . convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă” (art. în timp ce revocarea pentru neexecutarea sarcinii depinde de voinţa dispunătorului şi trebuie cerută instanţei de judecată. iar nu după sensul literal al termenilor ” (art. -“Convenţiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele.979 Codul civil). 2) Interpretarea efectelor actului juridic civil Etapa prealabilă şi obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea a dovedirii actului.principiul irevocabilităţii. Efectele actului juridic civil 1) Noţiune Prin efectele actului juridic civil se înţeleg drepturile subiective şi obligaţiile civile la care dă naştere. 982 Codul civil).principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanta). dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg” (art. Principiul forţei obligatorii . ea se interpretează în sensul ce poate acea un efect. -“Toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele.983 Codul civil). sunt: -“Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante. -“Termenii susceptibili de două înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveşte mai mult cu natura contractului” (art. alüs neque nocere. dar la toate urmările. 3) Principiile efectelor actului juridic civil Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte.980 Codul civil). pe care le modifică sau stinge un asemenea act. chiar dacă sarcina nu a fost executată. Condiţia operează de drept. acta. -“Dispoziţiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul” (art. ce echitatea. Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil. 1. .981 Codul civil). De altfel. . Remarcăm că între efectele actului juridic şi conţinutul raportului juridic civil există identitate.Operaţiunea următoare constă în interpretarea clauzelor actului. (res inter alios. iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul” (art. -“Când este îndoială.977 Codul civil). deşi nu sunt exprese întrînsul” (art. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”. -“Când o clauză este primitoare de două înţelesuri.978 Codul civil).“pacta sunt servanda”şi excepţiile sale 63 .

prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic.1 din Legea nr. când intervine tot o prelungire.încetarea contractului de mandat din cauza morţii. peste termenul stipulat de părţi: exemplu cazul prelungirii contractelor de închiriere la care se referă art.1439 alin.principiul forţei obligatorii se exprimă şi în formula larg răspandită în doctrină. 2.revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual datorată schimbării împrejurărilor avute în vedere de părţi.Pornind de la prevederea art.Aceasta operează pe cale judecătorească. executarea contractului nu mai poate continua din motive obiective. în cazul contractelor sinalagmatice cu titlu oneros cu executare succesivă.civ. un caz de forţă majoră. independent de voinţa uneia sau a ambelor părţi. În alţi termeni: actul juridic civil este obligatoriu.2 art.1 Codul civil). . dar forţată a efectelor actului. întocmai ca legea. 969 alin.“Convenţiile legal facute au putere de lege între părţile contractante”. în condiţiile art. Fundamentul principiului forţei obligatorii a actului juridic îl reprezintă două cerinţe şi anume: 1) Necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile.încetarea contractului de locaţiune “când lucrul a pierit în total sau s-a făcut netrebnic spre obişnuita întrebuinţare” (art. 64 . Cazuri de restrângere a forţei obligatorii Constituie cazuri de restrângere a forţei obligatorii acele ipoteze în care actul juridic civil încetează înainte de termen.17/1994.969 Codul civil “Convenţiile nu pot fi revocate prin voinţa unei din părţi. prin efectul legii. 2) imperativul moral al respectarii cuvâtului dat. sic non stantibus) . din cauza dispariţiei unui element al său: . Excepţii De la principiul “pacta sunt servanda” există unele excepţii şi anume în cazurile în care efectele actelor nu se produc aşa cum au dorit părţile la încheierea lor. după caz (art. 1 Cod civil . potrivit căreia “contractul este legea părţilor”. iar nu facultativ.teoria impreviziunii (rebus.3 Codul civil). la data încheierii actului juridic.. . Cazuri de extindere a forţei obligatorii Constituie cazuri de extindere a forţei obligatorii acele ipoteze în care actul juridic civil este prorogat (prelungit) din unul din următoarele considerente: .contractele . 970 şi 1085 C. Pentru actele bilaterale . insolvabilităţii şi falimentului mandantului ori mandatarului. putem defini principiul forţei obligatorii ca fiind acea regulă potrivit căreia actul juridic legal încheiat se impune autorilor sau autorului actului. În astfel de situaţii. aceste efecte fiind ori mai restrânse ori mai întinse.1552 pct. . independente de voinţa părţilor. interdicţiei. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil şi excepţiile sale Acest principiu este prevăzut expres de al.prelungirea efectelor actului cu executare succesivă datorită suspendării temporare a executării lui (exemplu. ci prin consimţământ mutual (prin acordul părţilor)”.

ci reprezintă un aspect al principiului libertăţii actelor juridice civile.tot astfel ele sunt libere să-i pună capăt . dacă s-ar permite soţilor să-şi facă. De observat că.prin mutuus consensus .1).1523 Codul civil: “Societatea încetează: prin voinţa expresă de unul sau mai mulţi asociaţi de a nu voi a continua societatea”..excepţia în categoria actelor unilaterale. acesta va trebui respectat şi numai acordul părţilor va face cu putinţă încetarea anticipată a contractului. dimpotrivă. . chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui”. dacă s-a prevăzut un termen în contractul de locaţiune. din partea autorului actului.2 Codul civil “Ele se pot revoca.1 şi 2 Codul civil: “Mandatul se stinge: prin revocarea mandatului.art.2).1436 Codul civil: “Dacă contractul de locaţiune a fost fără termen.art. s-ar putea eluda (ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri. şi . şi cu atât mai mult dacă nu s-a prevăzut. concediul (adică denunţarea). . prin renunţarea mandatarului la mandat”.prin mutuus dissensus. se încadrează în formula art. Într-adevăr. în funcţie de categoria de interese pe care legiuitorul a urmărit să o protejeze prin prevederea respectivei derogări de la regulă. . trebuie să se dea de la o parte la alta. chiar dacă s-ar fi prevăzut un termen pentru depozit. în sens contrar.1616 Codul civil:“Dreptul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat. Irevocabilitatea este o consecinţă şi o garanţie a principiului forţei obligatorii a actului juridic civil. Părţile pot totuşi.art.excepţia în categoria actelor bilaterale (sau multilaterale). . Excepţii Distingem două categorii de excepţii: .1552 pct. să convină la revocarea convenţiei lor. De aici. 65 .din cauze autorizate de lege”. Astfel: . Dacă această încredere încetează. “prin consimţământul lor mutual”. în orice moment l-ar cere acesta.Principiul irevocabilităţii poate fi definit ca regula de drept potrivit căreia actului bilateral nu i se poate pune capăt prin voinţa numai a uneia din părţi. Ele sunt expres reglementate de lege şi au motivaţii diferite. Această prevedere de excepţie se explică prin faptul că mandatul este un contract încheiat intutu personae (cu luarea în considerare a calităţilor celeilalte părţi) şi presupune un anume grad de încredere reciprocă a părţilor. pentru convenţii. căci aşa cum părţile sunt libere să încheie actul juridic .art. Excepţiile de la irevocabilitatea contractelor apar în situaţiile în care contractul îşi încetează efectele prin voia uneia singure dintre părţi..art. nici contractul nu mai poate fi menţinut. Într-adevăr. rezultă că revocarea convenţiei prin consimţământul mutual al părţilor nu constitu excepţie de la principiul irevocabilităţii.937 Codul civil: “Orice donaţie între soţi în timpul maritagiului este revocabilă ” (alin. observându-se termenele defipte de obiceiul locului” (alin. unul altuia. iar actului unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinţă. depozitarul (cel la care bunul este lăsat în depozit) trebuie să-i restituie bunul deponentului. Excepţiile de la irevocabilitate în categoria actelor bilaterale Excepţiile de la irevocabilitate.969 al. conform principiului libertatii actelor juridice civile. donaţii irevocabile..

contracte ce produc următoarele efecte specifice: 1. riscul contractului. a celui care l-a încheiat: . 66 . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . şi doreşte să o accepte. excepţia de neexecutare (excepţia non adimpleti contractus) 2. Parte = este persoana care încheie actul. fie prin reprezentare. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit căreia acesta produce efecte numai faţă de autorii sau autorul actului. Înţelegerea acestui principiu presupune.denunţarea contractului de comandă a unei opere viitoare (L. până în momentul ajungerii ei la destinatar (art. va fi valabil ultimul testament încheiat. precizarea noţiunilor de: părţi. neque prodesse potest şi excepţiile sale Consacrarea legală a acestui principiu este este dată de conţinutul art. . 3.denunţarea contractului de închiriere a unei locuinţe la cererea chiriaşului. . între timp.. Aceasta este posibil. terţi. Excepţii de la irevocabilitate în categoria actelor unilaterale Excepţiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile în care actul juridic unilateral este desfiinţat prin manifestarea de voinţă. art. de către alt moştenitor şi de la data deschiderii succesiunii să nu fi trecut 6 luni. se răzgândeşte.8/1996.a şi b.testamentul este esenţialmente revocabil art. “Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. şi în patrimoniul ori persoana căreia se produc efectele actului juridic întrucât a exprimat un interes personal în acel act. ulterior.46 alin. Aceasta este ipoteza unui moştenitor care a renunţat la succesiune şi care.922 Codul civil.res inter alios acta. dacă sunt îndeplinite două condiţii: moştenirea să nu fi fost acceptată. aliis neque nocere. După ce a ajuns la destinatar. în sens contrar.oferta poate fi revocată. deoarece în raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plasează în una din aceste trei noţiuni.219/1998).701 Codul civil). . Aceasta însemnă că testatorul îşi poate modifica testamentul de câte ori doreşte.37 Codul civil). Excepţii specifice contractelor sinalagmatice Principiul obligativităţii şi principiul irevocabilităţii dobândesc anumite particularităţi în cazul contractelor sinalagmatice. rezoluţiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabilă 3.b L.35 lit. .2).24 lit.retractarea (retragerea) renunţării la moştenire (art.încetarea contractului de concesiune prin denunţarea unilaterală de către consesionar (art. avânzi cauză.114/1996 art. cu condiţia notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile (L. revocarea ofertei poate duce la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului. el neputând să profite ori sa dăuneze altor persoane. republicată). 973 Cod civil potrivit căruia. fie personal.

Succesorii cu titlu particular . prin actele încheiate pe parcursul vieţii unei persoane. aceasta îşi poate mări sau diminua patrimoniul. Succesorii universali şi cu titlu universal formează o singură categorie de avânzi-cauză deoarece între ei există numai o deosebire cantitativă. Aceşti creditori au garantată creanţa doar cu un drept de “gaj general”. 67 .sunt persoane care dobândesc un anumit drept. dacă legea le cere.Termenul “parte” desemnează atât una din părţile unu act bilateral sau multilateral cât şi pe autorul actului unilateral. Există 3 categorii de avânzi . aceste acte îi vor avantaja sau dezavantaja pe succesori. Acesta poate fi: moştenitorul legal unic. creditorii chirografari. În concluzie. ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii succesorale. privit individual (ut singuli). Aceşti succesorii preiau în principiu toate drepturile şi obligaţiile autorului. legatarii cu titlu universal. în patrimoniul lor transmiţându-se direct drepturile şi obligaţiile acestuia. Din punct de vedere juridic. Având cauză este persoana care. deşi n-a participat la încheierea actului. privindu-l pe cumpărătorul unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune anterior. succesorii cu titlu particular. Intră în această categorie : moştenitorii legali. Exemplu: cel prevăzut de art. potrivit art. datorită legăturii sale juridice cu părţile actului. persoana juridică ce dobândeşte un patrimoniu prin efectul comasării (fuziune şi absorbţie). persoana juridică ce dobândeşte o parte din patrimoniul unei persoane juridice divizată (total sau parţial). persoana juridică ce dobândeşte activul net ca efect al dizolvării altei persoane juridice . Calitatea sa de având cauză nu se apreciează în raport cu actul prin care a dobândit un anumit drept (în acest caz având poziţia juridică de parte). Astfel. respectându-se şi cerinţele de publicitate. nu calitativă.sunt acei creditori care nu au o garanţie reală pentru creanţa lor (gaj ori ipotecă). Calitatea lor de a fi avânzi.cauză constă în aceea că actul juridic încheiat de autorul lor îşi produce efectele şi faţă de ei. Este succesor cu titlu universal persoana ce dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu. succesorii universali şi cu titlu universal sunt continuatori ai personalităţii autorului lor. Sunt astfel:cumpărătorul. adică o universalitate (universitas bonorum). ci parte este şi persoana care îl încheie prin reprezentantul său.cauză: succesorii universali şi succesorii cu titlu universal. ci în raport cu actele anterioare ale autorului. Este succesor universal persoana care dobândeşte un patrimoniu.1441 Codul civil. întrucât succesorii sunt continuatorii autorului lor. deşi nu au luat parte la actele încheiate de autorul lor (de către cel pe care îl moştenesc). sau o parte a lor (spunem în principiu pentru că nu se transmit drepturile strâns legate de persoana autorului care sunt drepturi incesibile). principiul relativităţii este respectat. legatarul universal. Creditorii chirografori . încheiate cu alte persoane. referitoare la acelaşi drept sau bun. legatarul cu titlu particular. donatarul.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal. De aceea. “Parte” este persoana nu numai care încheie direct şi personal actul juridic civil. totuşi suportă efectele acestuia.

asimilaţi părţilor. se măreşte sau se micşorează. ale încheierii actului juridic. fiind. Putem menţiona că. dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreşte din lege. Promisiunea faptei altuia (numită şi convenţie de porte-fort) Aceasta constă în convenţia prin care o parte .promitentul . ratificând actul care. de a determina pe cineva să adere la un act. Deci terţul va fi obligat numai dacă se obligă personal ori prin reprezentant.succesorii universali şi cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor.terţ . între “avânzi cauză” şi “terţi” poate exista un transfer. Prin aplicarea principiului relativităţii. calitatea de având cauză a creditorului încetează faţă de actele încheiate de debitor în frauda intereselor sale. avânzii-cauză reprezintă o categorie intermediară de persoane între părţi şi treţi.este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. Excepţiile prevăzute de literatura juridică sunt aparente şi reale: Excepţii aparente Situaţia avânzilor cauză: . iau locul (în măsura arătată) părţii actului juridic.succesorii cu titlu particular. încheiat de acelaşi autor. denumirea de “chirografari” provine din punct de vedere etimologic din alăturarea cuvintelor greceşti: cheir. actul încheiat de debitor nu dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru ei.se obligă faţă de cealaltă parte .creditorul promisiunii . nici favorabile nici defavorabile.1175 Codul civil). prin voinţa părţilor actului. Ei sunt creditorii care nu dispun decât de o chitanţă scrisă de mână.creditorii chirografori . . direct ci pentru debitor.pe de o parte. deoarece. asupra cărora efectele actului juridic se produc nu prin derogare de la principiul relativităţii. asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte. Aşadar. Terţii sunt persoanele străine de actul juridic şi faţă de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au participat. Este o excepţie aparentă. aceeaşi persoană poate fi având cauză în raport cu un anumit act juridic civil al autorului său şi să fie terţ în raport cu alt act juridic. De altfel. ci tocmai în virtutea acestui principiu. deci. ceea ce se promite este propria faptă a promitentului.să determine pe o a treia persoană .să ratifice actul încheiat în absenţa sa. Totuşi. Excepţii Excepţiile de la acest principiu sunt tocmai cazurile în care actul juridic civil ar produce efecte şi faţă de alte persoane decât părţile. până la acel 68 . prezente şi viitoare”.975 Codul civil) sau acţiunea în declararea simulaţiei (art. . şi pe de altă parte. cheiros (= mână) şi grapein (= a scrie). iar nu din actul debitorului încheiat cu terţul. creditorul chirografor poate intenta acţiunea revocatorie sau pauliană (potrivit art. Ei au calitate de avânzi cauză faţă de debitorii lor deoarece ei suportă influenţa actelor juridice patrimoniale încheiate de debitori cu alte persoane. Împotriva acestor acte (faţă de care devine terţ). în sensul că. mobile şi imobile. prin care activul patrimonial deci “gajul general”.

nereal se crează o altă situaţie decât cea stabilită printr-un act ascuns. faţă de terţul de bună credinţă. Includem simulaţia printre excepţiile aparente. cel mai adesea în scopul fraudării sale.în art.cea care izvorăşte din lege. printr-o dispoziţie expresă a legii. Dacă însă terţul ia cunoştinţă despre actul secret. terţul (fie el creditor.prete-nom (prin actul secret se determină adevăratele “părţi”.dreptul de a reprezenta este dat de lege.Între părţi produce efecte actul adevărat. lucrătorii angajaţi de antreprenor (care sunt terţi fără de contract de antepriză) au 69 . fiind contrazis de actul secret.în cazul contractului de antepriză de clădiri. astfel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentatului. Simulaţia se utilizează şi pentru fraudarea creditorilor. Cu alte cuvinte. dar mincinos. De multe ori simulaţia ascunde o intenţie de fraudă. nu prin actul altcuiva. ori acela de a opta între actul public şi cel secret are ca izvor legea. şi nu reale. numită reprezentant. dar adevărat. el va avea dreptul de a opta între invocarea actului public şi a celui secret. Codul civil reglementează două astfel de cazuri: .spre exemplu o donaţie). altele decât cele din actul public . pe când în actul secret se arată adevăratul act dorit de părţi . îi este inopozabil.moment. numit şi “contraînscris”). iar nu convenţia părţilor creatoare de simulaţie. . public. Reprezentarea este o excepţie aparentă deoarece: în cazul reprezentării convenţionale . b) actul deghizat (în actul public se indică un anumit act . Reprezentarea poate fi: .legală . Acţiunile directe Acţiunea directă. deşi creditorul n-a fost parte la contractul încheiat între debitorul său şi debitorul acestuia.reprezentatul intră în noţiunea de parte a actului juridic . deci “terţul” devine “parte” în act prin voinţa sa iar dacă terţul nu ratifică actul. c) interpunerea de persoane . secret. Simulaţia Simulaţia este operaţiunea în care printr-un act aparent.cea care este generată de contractul de mandat (dându-se procură). deoarece dreptul terţului de a invoca actul public. Simulaţia îmbracă trei forme: a) actul fictiv (actul public e încheiat numai de formă. încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane numită reprezentat. de a pretinde executarea creanţei sale direct de la un debitor al debitorului său.convenţională .1488 Codul civil .ambele ori măcar una din ele). Reprezentarea Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană. real. moştenitor etc.) poate să intenteze o acţiune în instanţă întemeiată pe un act juridic la care nu a luat parte: actul încheiat în secret de către părţile participante la simulaţie. secret.spre exemplu vânzare-cumpărare. produce efecte actul public. reprezintă dreptul la acţiune conferit în unele cazuri creditorului. promitentul este ţinut să-l despăgubească pe creditor.în cazul reprezentării legale . fără voia reprezentantului. dar. în sensul că reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.

în ce priveşte încheierea actului juridic civil cu nerespectarea condiţiilor sale de validitate. 70 . .funcţia sancţionatorie . Aplicaţii ale acestui contract le găsim în Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.3.2. pentru că izvorul dreptului îl constitue legea. care nu participă la încheierea actului. 5. constă în efectul inhibitoriu pe care-l exercită asupra subiectelor de drept civil.art. iar nu actul individual. care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.2 . nici direct. pe baza unui contract separat. nici prin reprezentare.aceasta presupune tocmai înlăturarea efectelor contrare legii.terţul beneficiar. Sunt excepţii aparente. 5. Nulitatea intervine în cazul în care nu se respectă condiţiile de validitate ale actului juridic civil. Nulitatea este principala si cea mai vastã specie a ineficacitãţii actului juridic civil.stipulantul . acesta fiind terţ faţă de contractul dintre antreprenor şi lucrător) pentru plata sumelor ce li se cuvin. mandantul (în primul contract) are dreptul de a acţiona în instanţă pe submandatar. în momentul intentării acţiunii. obligaţii în sarcina celui de al treilea. Delimitarea nulităţii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic Nulitatea nu este singura sancţiune care lipseşte un act juridic de efecte. Noţiune Legislaţia noastră nu cuprinde o definiţie a nulităţii.apare ca un mijloc de asigurare a respectării ordinii publice şi bunelor moravuri. însă literatura de specialitate a formulat mai multe definiţii. Nulitatea este acea sancţiune de drept civil.funcţia de mijloc de garanţie a principiului legalităţii . mandatarul şi-a substituit. 5. .dacă prin executarea contractului de mandat.1542 Codul civil alin. Excepţii reale Stipulaţia pentru altul (contractul în favoarea unei terţe persoane) este actul bilateral prin care o parte .828 şi 830).funcţia preventivă.dreptul de a acţiona direct pe beneficiarul construcţiei (client.1.promitentul . Doar exerciţiul dreptului subiectiv astfel născut depinde de voinţa terţului beneficiar. prin contractul încheiat între două părţi. Nulitatea actului juridic civil 5.1642) şi a donaţiei cu sarcini (art. . o altă persoană. deşi este terţ faţă de contractul prin care s-a produs substituirea. Dreptul terţului se naşte direct în patrimoniul său. Funcţiile nulităţii . încheiat de alte persoane decât titularul dreptului subiectiv de a exercita “acţiunea directă”. În nici o ipoteză nu s-ar putea prevedea. dar numai în măsura în care clientul s-ar găsi dator către antreprenor.convine cu cealaltă parte . în puterea convenţiei dintre stipulant şi promitent.ca acesta din urmă să efectueze o prestaţie în favoarea unei a treia persoane .

. a) Nulitate . ci numai pentru viitor – ex nunc. pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi. de data aceasta.nulitatea presupune un act nevalabil.Configurarea ei corectă presupune distincţia faţă de categoriile juridice cu care se învecinează. prin ipoteză.ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil. caducitatea presupune o cauză ulterioară încheierii acestuia şi străină de voinţa autorului actului .este ulterioară momentului încheierii. -nulitatea presupune cauze contemporane încheierii actului. în timp ce în cazul caducităţii această problemă nu se pune. pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi. cu executare succesivă. încă nu s-a prestat nimic. deoarece. înainte de a fi fost acceptată.dacă nulitatea se aplică oricărui act juridic civil. caducitatea presupune un act valabil. 71 . Între nulitate şi reziliere există. rezoluţiunea priveşte doar contractele sinalagmatice cu executare uno-ictu.dacă nulitatea presupune un act nevalabil.ambele sunt (în principiu) judiciare. Deosebiri . intervine moartea ofertantului. b) Nulitate-reziliere Rezilierea este încetarea . deoarece pentru trecut nu s-au produs nici un fel de efecte ale actului.neexecutarea culpabilă de către una dintre părţi . rezoluţiunea presupune un act valabil încheiat. la rezoluţiune cauza . nu sunt retroactive. cu menţiunea că efectele. . deoarece presupun o hotărâre a organului de jurisdicţie competent. .desfacerea . cu executare uno ictu. caducitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc). Asemănări .dacă la nulitate cauzele sunt contemporane momentului încheierii actului. . în ce priveşte începutul ei.rezoluţiune Rezoluţiunea constă în desfiinţarea unui contract sinalagmatic. Deosebiri . în esenţă aceleaşi asemănări şi deosebiri ca şi în cazul nulitate-rezoluţiune.o ofertă de a contracta devine caducă atunci când. .ambele produc efect retroactiv (ex tunc). Exemplu . . . c) Nulitate-caducitate Caducitatea este o cauză de ineficacitate ce constă în faptul că lipseşte actul juridic civil de orice efecte datorită intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale şi independente de voinţa autorului actului.unui contract sinalagmatic.prescripţia extinctivă este supusă unor reguli diferite.nulitatea are ca efect restituirea prestaţiilor deja efectuate.nulitatea retroactivează (ex tunc).

dar reducţiunea este limitată la liberalităţi sau contracte comutative. sau în cazul contractelor sinalagmatice comutative. cauzele ce determină inopozabilitatea constau în neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare încheierii lui (ca regulă). .nulitatea intervine pentru nerespectarea unor prevederi legale.cauzele care determină nulitatea sunt contemporane încheierii actului. actelor cu titlu gratuit (liberalităţi).nulitatea presupune un act nevalabil. ca urmare a neîndceplinirii de cãtre pãrţi a formelor de publicitate cerute de lege pentru ca actul sã fie opozabil terţilor.efectele privesc atât părţile cât şi terţii. .nulitatea presupune cauze contemporane momentului încheierii actului.nulitatea este aplicabilă oricărui act juridic civil. revocarea presupune un act valabil încheiat. producerea efectelor actului nu poate avea loc. d) Nulitate-revocare Revocarea desemnează acea sancţiune de drept civil care constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabile a sarcinii.nulitatea intervine ca sancţiune pentru o conduită contrară legii. e) Nulitate-inopozabilitate Inopozabilitatea (în sens restrâns) este sancţiunea civilã care face ca un act juridic sau situatia juridicã creatã prin acest act sã nu producã efecte şi sã nu se impunã respectului terţelor persoane.sfera actelor cărora li se aplică: nulitatea poate interveni în cazul oricăror tipuri de acte.nulitatea relativă poate fi “confirmată”.pentru nulitate . când se impune restabilirea contraprestaţiilor. în timp ce revocarea intervine ca efect al voinţei părţii care o pretinde..nulitatea presupune un act nevalabil. . dar nu se produc faţă de terţi. . inopozabilitatea presupune un act valabil încheiat. f) Nulitate-reducţiune Reducţiunea este sancţiunea civlă aplicabilă în cazul actelor juridice încheiate cu nerespectrea unor interdicţii legale ce au ca scop ocrotirea unor persoane. . revocarea poate interveni ca excepţie de la principiul irevocabiltăţii actelor juridice. Deosebiri . . în timp ce caducitatea nu are caracter de sancţiune deoarece în mod obiectiv. în principiu. revocarea presupune cauze ulterioare încheierii actului. Deosebiri . revocarea se aplică. De asemenea. Deosebiri . inopozabilitatea poate fi înlăturată prin “ratificare”.diferă regimul prescripţiei extinctive a acţiunilor. . pentru inopozabilitate efectele actului se produc faţă de părţi. sau a lipsei ori depăşirii puterii de a reprezenta. 72 .

nulitate de plin drept''.este nulitatea care sancţionează nerespectarea.actul poate fi anulat''. g) Nulitate-inexistenţă Inexistenţa este sancţiunea care declarã invaliditatea unui act juridic civil care s-a îndeplinit cu neobservarea condiţiilor esenţiale prevãzute de lege pentru existenţa sa. la încheierea actului juridic.. Teoria actelor inexistente este repinsă de doctrina noastră actuală ca fiind falsă şi inutilă. individual ori personal.motivele ce determină sancţionarea lor: la nulitate nerespectarea condiţiilor de validitate. De exemplu. . se va căuta întotdeauna menţinerea actului juridic în fiinţă. iar nulitatea totală reprezintă excepţia.actul este anulabil''. actul va fi desfiinţat în întregime.Nulitatea absolută . la încheierea actului juridic civil. a unei norme juridice imperative (de ordine publicã) care ocroteşte un interes general. actul inexistent nefiind o realitate juridicã.4. De exemplu.este nulitatea care sancţionează nerespectarea. prin înlăturarea elementelor lipsite de valabilitate. b) în funcţie de întinderea efectelor sale. fie existenţa unei disproporţii vădite între contraprestaţii. deoarece la încheierea lui s-au nesocotit prevederile imperative ale legii. şi numai atunci când aceasta nu este cu putinţă. nulitatea este de doua feluri: absolută si relativă. nulitatea este tot de două feluri: parţială şi totală. .nulitatea de drept'' sau ..nulitate'' sau .. Clasificarea nulităţilor Nulităţile actelor juridice civile pot fi clasificate după mai multe criterii: a) în funcţie de natura interesului ocrotit prin dispoziţia legală incălcată la încheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). 73 . Nulitatea relativă este indicată prin formule precum: .Este totală acea nulitate care desfiinţează actul juridic în întregime. Dintre aceste două feluri de nulităţi.Este parţială acea nulitate care desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil..cauzele nulităţii sunt contemporane încheierii actului.orice act juridic prin care s-au vândut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate absolută. Cu alte cuvinte. obştesc. a unei norme care ocroteşte un interes particular. .. este un act aparent. .Nulitatea relativă . întrucât regimul juridic al inexistenţei coincide cu cel al nulităţii absolute.. la reducţiune fie încălcarea rezervei succesorale. . 5. celelalte efecte ale actului producându-se în continuare deoarece nu contravin legii. nulitatea parţială este regula. însă cauzele reducţiunii sunt ulterioare şi neavute în vedere de părţi la încheierea actului. actul încheiat cu o persoană ce nu are capacitate deplină de exerciţiu şi care nu a fost legal reprezentată. În legislaţie.nulitatea absolută este desemnată prin formule precum: . .

se va aplica nulitatea parţială şi nu cea totală. Ca frecvenţă practică. De exemplu. ea va lovi întreg actul.De formă este acea nulitate care intervine în cazul nerespectării formei cerută ad validitatem. dar rezultă din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil. . consecinţa nerespectării formei înscrisului autentic este nulitatea. mai numeroase sunt cazurile nulităţtii de fond.Spre exemplu. . de exemplu. nulitatea nu poate fi decât totală. într-o dispoziţie legală. Nu constituie cazuri de nulitate parţială.Nulităţile judiciare intervin fie atunci când părţile nu se înţeleg ca în cazul nulităţilor amiabile. fie atunci când acordul lor de voinţă nu este suficient pentru a 74 .Este virtuala (sau implicită sau tacită) acea nulitate care nu este prevazută expres de lege. desfiinţându-se numai clauza privitoare la dobândă. .. e) După modul de valorificare. nulităţile se împart în: nulitate judiciară şi nulitate amiabilă. Astfel. 822 din Codul civil prevede: „Este nulă orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.dacă nulitatea este cauzată de nesemnarea sau nedatarea testamenului olograf (scris de mână).De fond este acea nulitate care intervine în caz de lipsă ori nevaliditate a unei condiţii de fond a actului juridic civil: consimţământ. art. art. dar menţinându-se restul efectelor actului. distingem între: nulitatea expresă şi nulitatea virtuală. obiect.situaţia în care operează conversiunea actului juridic.” . . acestor nulităţi li se mai spune şi textuale. respectiv implicite. dacă dobânda este mai mare decât cea permisă de lege. fără a se mai adresa organului de juriscdicţie competent. De exemplu. .Este expresă (explicită ori textuală) acea nulitate care este prevazută ca atare. fie din scopul acesteia. c) după modul de consacrare legislativă. în cazul unui împrumut cu dobândă. prevazute fie în Codul civil. 813 Codul civil prevede: „Toate donaţiunile se fac prin act autentic. art. Civ.866 C. cauză.situaţia în care actul juridic anulabil este validat prin confirmare. d) după felul condiţiei de validitate nerespectată. fie în alte izvoare ale dreptului civil. .Nulităţile amiabile intervin atunci când părţile se înţeleg cu privire la nulitatea actului încheiat şi lipsesc de efecte actul respectiv. . dintre mai multe acte juridice distincte.situaţia în care. Majoritatea nulităţilor o constituie cazurile de nulitate expresă.” Deşi textul nu o arată expres. aflate în strânsă legătură. între altele: . capacitate. decât acelea de forma. Dacă însă nulitatea este atrasă de nesocotirea condiţiilor de formă cerute de lege ad validitatem. este anulat numai unul. deosebim între nulităţile de fond şi nulităţile de formă.

Regimul juridic al nulităţii Prin regim juridic al nulităţii se au în vedere regulile cărora este supusă nulitatea absolută sau relativă. de către instanţă. nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana în interesul căreia a fost prevăzută această acţiune.  Sunt cauze ce atrag nulitatea relativă a actului juridic civil:  existenţa unui viciu de consimţământ (eroare. ilicit sau imoral al acesteia.  nerespectarea unor incapacităţi instituite pentru ocrotirea unor interese individuale.5. cât timp poate fi invocată nulitatea. d) lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al acestuia. interdicţia încheierii de contracte de vânzare între soţi). ordinii publice sau bunelor moravuri. Cauzele de nulitate Cauzele nulităţii sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiţii legale de validitate a actului. de exemplu. dol. Astfel: a) nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată şi poate fi invocată şi din oficiu.dacă poate fi sau nu acoperită nulitatea prin confirmare. f) nerespectarea condiţiei de formă cerută ad validitatem.  lipsa discernământului unei părţi în momentul încheierii actului juridic civil. Cazurile de nulitate amabilă sunt rare în practică. fără încuviinţarea ocrotitorului legal sau a autorităţii tutelare).pune capăt actului. b) nerespectarea prevederilor privind îngrădirea capacităţii de folosinţă. c) nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă de către persoanele juridice. 5. sau caracterul fals.   lipsa capacităţii de exerciţiu (în cazul minorului sub 14 ani şi al interzisului judecătoresc) sau a capacităţii depline de exerciţiu (în cazul actului lezionar încheiat de către minorul de 14–18 ani.  lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative. sunt cauze ce atrag nulitatea absolută a actului juridic civil:  lipsa unei condiţii esenţiale a actului juridic. Astfel. Dimpotrivă.6. fiind necesară intervenţia organului jurisdicţional care să declare nulitatea respectivului act: cel de căsătorie. e) lipsa cauzei.   frauda la lege.  încheierea actului juridic civil cu încălcarea normelor imperative ale legii. 5. Acest regim juridic al nulitatii priveste 3 aspecte: cine poate invoca nulitatea. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă sunt cauzate de împrejurări diferite. şi anume: a) lipsa consimţământului. Între nulitatea absolută şi cea relativă există deosebiri fundamentale de regim juridic.  personale (cum este. 75 .  încheierea actului de către reprezentantul persoanei juridice în lipsa sau cu depăşirea puterilor acordate acestuia. violenţă sau leziune). etc. de adopţie.

cosimţământul uneia dintre părţi fusese viciat prin eroare. acţiunea în anulabilitate (în nulitate relativă) este prescriptibilă.7. acoperită prin confirmare. la încheierea lui. În funcţie de ceea ce s-a întamplat după încheierea actului juridic civil. Generic. Actul nul absolut nu poate fi “reînviat” prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege. deci nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani. chiar dacă ulterior condiţia este îndeplinită (spre exemplu. în mod explicit. dacă actul era anulabil pentru că.Confirmarea expresă se face sub forma unui act juridic unilateral întocmit în acest scop şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . .să prevadă că autorul intenţionează să renunţe la acţiunea în anulare. instanţa doar constată această realitate). efectele nulităţii vor consta în: 76 .cauza care antrena nulitatea să fi încetat. el nu va putea fi confirmat decât după ce partea a ieşit de sub imperiul erorii. . Spre exemplu. nulitatea contractului individual de muncă datorată neefectuării examenului medical. Efectele nulităţii Efectele nulităţii sunt consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii. se atentifică actul de donaţie care fusese încheiat numai sub semnătură privată). se pot distinge urmatoarele ipoteze: 1. în principiu.să provină de la persoana care ar fi avut dreptul să anuleze actul. acţiunea în nulitatea absolută fiind imprescriptibilă. cauza nulităţii.b) nulitatea absolută poate fi invocată oricând. În dreptul civil însă. fie din neinvocarea nulităţii relative înăuntrul termenului de prescripţie. nu mai poate fi executat. în cunoştinţă de cauză. . actul a fost executat total sau parţial. . c) nulitatea absolută nu poate fi.Confirmarea tacită poate rezulta fie din executarea. actul n-a fost executat încă: aplicarea nulităţii va însemna că acel act. Dimpotrivă. actul nul relativ poate fi confirmat. prin îndeplinirea ulterioară a condiţiei nerespectate iniţial. 2. d) în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată printr-o acţiune în constatarea nulităţii (deci actul este deja nul. Spre exemplu. fie printr-o confirmare expresă. Dimpotrivă. aceasta nu poate avea efecte retroactive. 5. a actului anulabil. acţiunea în nulitate relativă este o acţiune în pronunţare (în sensul că instanţa decide dacă din probele administrate decurge că actul are sau nu valabilitate). poate fi acoperită prin efectuarea ulterioară a acestui examen. deci de la persoana ale cărei interese au fost afectate prin încheierea actului anulabil. fie printr-o confirmare tacită. la angajare.să cuprindă. până la hotărârea de anulare. În unele ramuri de drept. fiind desfiinţat. cum este dreptul muncii şi nulitatea abolută poate fi acoperită. efectul nulităţii constă în desfiinţarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate şi prin aceasta restabilirea legalităţii. . deci părţile se află în situaţia similară aceleia în care n-ar fi încheiat actul.

Efectul nulităţii se exprimă în adagiul . ci şi a actului subsecvent – . Principiile care guvernează efectele nulităţii: a. resolvitur jus accipientis”. Pentru a opera această regulă. adică aceste efecte suie până în momentul încheierii actului juridic civil. Excepţii de la retroactivitatea nulităţii Excepţiile reprezintă acele cazuri în care. retroactivitatea efectelor nulităţii este obiectiv imposibilă. retroactivitatea nulităţii. Între nulitatea absolută si cea relativă nu există deosebiri de efecte. până la hotarârea de anulare efectele nulităţii presupun: a) desfiinţarea actului executat. prestaţiile nu se vor restitui între părţi (chiria deja plătită nu se va restitui locatarului şi. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulităţii. b) restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat. ci numai de regim juridic. 485). folosinţa bunului nu se va putea restitui locatorului). la rândul său. unor terţi subdobânditori. evident. 1. Retroactivitatea presupune înlăturarea efectelor actului care s-au produs între momentul încheierii şi momentul anulării efective a actului.quod nulum est.după ce un timp chiria fusese plătită şi bunul fusese folosit. c) desfiinţarea şi a actului subsecvent. Dacă bunul care formează obiect al contractului nul este frugifer. 3..Principiul retroactivităţii Principiul constă în acea regulă potrivit căreia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor (ex nunc). efectele produse între momentul încheierii actului şi acela al anulării sale sunt menţinute. Buna-credinţă presupune 77 . efectele deja produse în temeiul acestuia se menţin. b) restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat. ci şi pentru trecut (ex tunc). fructele culese cu bună-credinţă de către dobânditor nu se vor restitui o dată cu bunul. iar dobânditorul de drepturi le-a transmis. actul a fost executat. anularea nu numai a actului iniţial.. .resoluto jure dantis. 2.Acestea sunt: 1. Astfel se ajunge în situaţia în care ar fi fost părţile dacă nar fi încheiat actul juridic. iar nu si ex tunc. 3.a) desfiinţarea retroactivă a actului.păstrarea fructelor culese anterior anulării de catre posesorul de bună credinţă (C. nullum producit effectul” .în cazul anulării unui contract cu executare succesivă. restabilirea situaţiei anterioare – restitutio in integrum – restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat. De aici rezultă că efectele nulităţii se produc numai ex nunc. neretroactivitatea efectelor nulităţii se întemeiază pe ideea de protecţie a posesorului de bună credinţă. art. în acest caz. care rezultă din cele exspuse mai sus.. pentru anumite motive temeinice. Civ.exemplu: contractul de închiriere. Constituie asemenea excepţii: .

Aceasta decurge din aceea că. Principiul repunerii în situaţia anterioară .restitutio in integrum” sunt în acelaşi timp şi excepţii de la retroactivitatea efectelor nulităţii. legea prevede că acesta va putea păstra pentru sine fructele culese anterior anulării.actelor autorizate”. sau în ceea ce priveşte copiii rezultaţi.. Aşadar. pentru anumite motive temeinice..cazul aplicării principiului ..restitutio in integrum”.restitutio in integrum”: .restitutio in integrum'' Principiul repunerii în situaţia anterioară este regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit. Acest principiu este o consecinţă a principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. la anularea si a actului civil care se întemeia pe acea autorizatie. aşa încât nu se poate transmite mai departe. anularea actului iniţial atrage anularea şi a actului subsecvent. 78 . care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie. prestaţiile efectuate în temeiul actului anulat nu sunt supuse restituirii.necunoaşterea de către dobânditor a caracterului nul al actului juridic. un contract de vânzare-cumpărare sau un testament) este valabil... .cazul incapabilului. adică numai în măsura în care a profitat de avantaje patrimoniale de pe urma încheierii actului juridic. tot ceea ce s-a dobândit în temeiul unui act nul. Excepţiile de la principiul .nemo auditur propriam turpetudinem allegans” (nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obţine protecţia unui drept). aplicarea acestui principiu se concretizează în două situaţii: 1. Dreptul de a păstra fructele încetează la data cunoaşterii cauzei de nulitate (adică încetează o dată cu buna credinţă). “nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are” sau „nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi”. b. priveşte efectele nulităţii actului juridic între părţi şi nu faţă de terţi. deci se menţin fie total. c. în realitate nu s-a dobândit. potrivit unei reguli de drept. El a cules fructele crezând că bunul îi aparţine şi că actul juridic în temeiul căruia l-a dobândit (de pildă. In cazul . „Restitutio in integrum”.În doctrină şi în practică sunt considerate excepţii de la . Pentru a răsplăti buna-credinţă a dobânditorului.. neretroactivitatea efectelor nulităţii are la bază ideea de protecţie a posesorului de bună credinţă..căsătoria putativă: nulitatea căsătoriei nu produce efecte retroactive în ceea ce priveşte soţul de bună-credinţă. În practică. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (. în acest caz. Sunt excepţii acele situaţii în care.Acest principiu poate fi definit ca fiind acea regulă de drept în virtutea căreia. fie numai în parte. ca şi retroactivitatea. care este ţinut să restituie prestaţiile primite numai în măsura îmbogăţirii sale.Excepţiile de la .resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis'') Acest principiu priveşte efectele nulităţii faţă de terţi. datorită legăturii sale cu primul. astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act nu s-ar fi încheiat. .

apoi contractul de comodat este anulat .Cel care a fost declarat mort poate cere. civ. C se va apăra. 1) C. cumpără.Nu se aplică excepţia în cazul terţului achizitor. De exemplu: A încheie un contract de comodat .1909. după anularea hotărârii declarative de moarte. 998 C. comodatorul. alin. alin 2) din Decretul nr. Cu toate acestea. 79 . bunul mobil.cu B. Civ. potrivit căruia posesorul de bună credinţă al unui bun mobil dobândeşte chiar proprietatea bunului. în temeiul căruia bunul a fost pentru prima dată înstrăinat. Numim “subdobânditor” persoana care dobândeşte. din care unul este principal. dobânditorul cu titlul oneros nu este obligat să le înapoieze. care a cunoscut nevalabilitatea actului de proprietate..20.1909 din Codul civil. iar în continuare. cu succes. de această dată valabil. 2. dispune: . Principiul răspunderii civile delictuale consacrat de art. anularea actului principal atrage desfiinţarea şi a actului accesoriu. Subdobânditorul este terţ faţă de primul act juridic. şi intră în posesia bunului mobil. Civ. sunt necesare urmatoarele condiţii: . prin aplicarea regulii .972 C. adică nu ştie că B nu este proprietarul mobilului. Principiul validităţii aparenţei în drept exprimat de adagiul latin error communis facit jus. iar C să fierobligat să restituie bunul respectiv. decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viaţă...2. iar A a avut intenţia de a-i da bunul numai cu titlul de comodat). . invocând art. bunul de la dobânditor.împrumut de folosinţă . In cazul a doua acte. ce face obiectul contractului de comodat. cu titlu oneros..31/1954: .. deşi nu are dreptul să o facă. b.etc. c. Pentru a opera conversiunea.să existe un element de diferenţă între actul nul si actul valabil.B a crezut că A îi donează bunul.Dacă cel declarat mort este în viaţă.accesorium sequitur principale''. poate justifica şi el uneori menţinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. B .vinde.Odată anulat contractul dintre A si B. în esenţă. înlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. Manifestarea de voinţă la încheierea unui act juridic nul poate avea valoare pentru încheierea unui alt act juridic.cazul aplicarii art. cu toate acestea. Excepţii de la principiul anulării actului subsecvent . primeşte cadou. lui C. .cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil (prin uzucapiune prescurtată). iar celălalt accesoriu. care este de bună credinţă.cazul aplicării art. înapoierea bunurilor sale. Principiul conversiunii actului juridic Conversiunea actului juridic înseamnă. moşteneşte. se poate cere oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”. Menţinerea efectelor actului lovit de nulitate în temeiul unor principii de drept Neaplicarea în unele situaţii a consecinţelor fireşti ale nulitãţii actului juridic se explicã şi se întemeiazã pe aplicarea altor principii de drept care impun aceastã soluţie. deci a fost de rea credinţă. Astfel: a. Principiul conversiunii actului juridic nul într-un alt act juridic ale cãrui condiţii de validitate sunt în întregime îndeplinite. coroborat cu art. ar urma să fie desfiinţat şi cel dintre B şi C.

art. are prioritate primul principiu care echivalează. . Menţionăm câteva aplicaţii ale conversiunii actului juridic: . Principiul . chiar dacă acea persoană nu avea acesta calitate.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. cazul în care manifestarea de voinţă nulă ca vânzare-cumpărare(datorită lipsei formei solemne). obştească.. sunt valabile.” 80 . cu menţinerea actului anulabil. .principiul validităţii aparenţei în drept''. dar este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce îi forma obiectul şi al actului de înstrăinare anulat. acest principiu înlatură nulitatea unui act încheiat într-o situaţie de eroare comună.1159 C.Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă.. poate valora antecontract de vânzare-cumpărare. . deşi actul de înstrăinare este nul şi manifestarea de voinţă exprimată în el valorează ca acceptare a succesiunii.. Civ.cazul în care actul de înstrăinare este lovit de nulitate. dipune: .error communis facit jus” Se mai numeşte şi . Civ.din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.. Consacrarea acestui principiu o găsim în art.unul dintre acte să fie anulat efectiv şi total.actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate. iar aceste condiţii să se regasească în chiar cuprinsul actului anulat. că cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce co-contractului prin fapta ilicită a minorului (în acest sens..1162 C.Minorul nu are acţiunea în rescizuine contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sale”).cazul în care moştenitorul înstrăinează un bun din masa succesorală. Principiul răspunderii civile delictuale Principiul are în vedere pe incapabilul minor.. practic.7 din Legea nr. cu respectarea prevederilor prezentei legi. Între principiul răspunderii civile delictuale şi principiul ocrotirii minorului – consacrat în art. invincibilă..

Editura Junimea. ediţia a VII. Iaşi. 81 . Gh. Drept civil. C. Cărpenaru. Editura All Beck. Persoana fizică. Bucureşti 1989.Tratat de drept civil român. 9. Editura Universul juridic. ediţia a VII-a revăzută şi adăugită de M. Drept civil. St. Beleiu. P. Partea generală. Subiectele dreptului civil.Bălănescu. G. I.Chelaru. Vol. 1998. Persoanele. O. vol. 6. Tratat de drept civil român. C. Bucureşti. Jugastru. I. Partea generală. Bucureşti. P. Editura Hamangiu. 2003. Persoanele. Bucureşti. 2006. 2007. Ungureanu. Al. 8. Nicolae. 2000. Drept civil. Editura All. Cosmovici. Editura C. Ştefan Răuschi.BIBLIOGRAFIE 1. Drept civil. Introducere în dreptul civil. Ernest Lupan. Bucureşti.a. 2007. Hamangiu. O.Boroi. Introducere în dreptul civil.D. Ioan Sabău Pop. Băicoianu. Editura All. Bucureşti. 10. 2. Academiei. Drept civil român. Bucureşti. 2001. Editura CCH Beck. Bucureşti. E. Partea generală. Drept civil. 4. Editura Hamangiu.H Beck. 1994. 2008. Vol 1. Persoana juridică. 7. Truşcă. Ungureanu. Rosetti. 3. I. 5. Bucureşti. Ed. Partea generală. Tratat de drept civil. Teoria generală. Drept civil. Introducere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful