GEOGRAFIA SOLURILOR

CU ELEMENTE DE PEDOLOGIE

_____
C1

Asist.dr. Lilian Niacşu

STRUCTURA CURSULUI:
Partea I - Elemente de pedologie Cap.I Noţiuni introductive Ca I – Noţi i i t od cti e (C1)
Terminologie Scurt istoric al pedologiei Raporturile pedologiei cu celelalte geoştiinţe Solul privit ca sistem Importanţa solului în activitatea practică

Cap.II – Factorii pedogenetici (C2,C3)
Suportul litologic Relieful Clima Componentul hid i C t l hidric Componentul biotic Factorul antropic Timpul în pedogeneză Ti lî d ă

podzolirea. biologice.III – Procesele pedogenetice (C4) Acumularea: bioacumularea şi sedimentarea Pierderile de l Pi d il d sol: eroziunea i Amestecul: procese vermice. salinizare.C6) Componentul solid Componentul lichid Componentul gazos Materia organică din sol Humusul Componentul organo-mineral (coloizii solului) Cap. chimice. alitizarea Cap. carbonatare. vertice şi crioturbaţia Procesele de transformare: fizice.V Cap V – Caracteristici chimice (C6) Capacitatea de schimb cationic PH-ul solului . fersialitizare. feroliza.IV Componenţii solului (C5 C6) C IV – C ţii l l i (C5. gleizare. stagnogleizare Procesele de translocare: eluviere-iluviere. alcalizare. feralitizarea.STRUCTURA CURSULUI: Cap.

.. VI – Sisteme de clasificare a solurilor (C7) Noţiuni introductive Legenda Hărţii solurilor lumii. 2006) Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (S.R.R.000. 2006) Referenţialul Pedologic Francez ( ţ g (1995) ) Taxonomia Americană (ediţia a X-a.B.T. 1:5.STRUCTURA CURSULUI: Partea a II-a – Geografia solurilor Cap.000. FAO-UNESCO Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (W. 2003) Cap.R.S. VII – Resursele de sol ale Terrei (C8-C14) Solurile din zona ecuatorială Solurile di S l il din zona tropicală i lă Solurile din zona temperată uscată Solurile din zona temperată umedă Solurile din zona rece .-S.

. 2 Pedologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul solului sub aspectele genezei evoluţiei alcătuirii genezei. TERMINOLOGIE 1. Solurile = corpuri naturale (tridimensionale) care apar ca segmente (entităţi) în stratul friabil de la suprafaţa scoarţei terestre. relief. la care se poate include şi activitatea omului). chimice biologice) (fizice chimice.) – (N. utilizării. vegetaţie. activităţi antropice.Florea. Pedogeneza = procesul de formare a solului prin combinarea factorilor pedogenetici (rocă. pe seama rocilor. alcătuirii. însuşirilor. Acestea din urmă sunt vii proprii rezultatul acţiunii continue a ansamblului de procese specifice determinate şi reflectând influenţa integrată a combinaţiei de factori de mediu (rocă parentală. clasificării. datorită acţiunii organismelor (îndeosebi plante şi microorganisme) sub influenţa condiţiilor de climă şi relief (Lupaşcu Gh. în permanentă evoluţie în timp la scară subgeologică. la care se adaugă organisme vii. biologice). 1 Solul = corp natural cu organizare proprie care se formează şi evoluează în timp la suprafaţa timp. mai mult sau mai puţin bine exprimată în funcţie de durată şi modificarea în timp a acestei acţiuni (fie prin modificarea unor factori de mediu. formând structuri specifice cu organizare şi atribute proprii. conservării şi ameliorării lui. 2000). 1998) Etimologie → gr. uscatului. fie prin evoluţia însuşirilor solului. climă. repartiţiei geografice.1. evoluţiei. relief. timp) care acţionează complex prin intermediul unor procese pedogenetice (fizice. vegetaţie. hidrografie. alcătuite din numeroşi constituenţi minerali şi organici în fază solidă. pedon = pământ (sol) logos = discuţie (studiu) 3. climă.I. 2. (Lupaşcu. 1998). lichidă şi gazoasă..

structură. Geografia solurilor – distribuţia solurilor in raport cu factorii geomorfologici şi factorii de pedogeneză. Cartografierea solurilor – studiază metodele şi tehnicile de întocmire a hărţilor pedogenetice care cuprind distribuţia tipurilor şi subtipurilor de sol pe un teren. însuşirile chimice şi reacţiile chimice ce au loc în sol. şi Biologia solului – aspecte legate de organismele care trăiesc în sol (microorganisme. Tehnologia solului – ansamblul proceselor şi mijloacelor de intervenţie asupra acestuia: lucrările solului. combaterea eroziunii. . Clasificarea solurilor – se ocupă cu gruparea solurilor în categorii de diverse nivele pe baza anumitor criterii. organisme vegetale şi animale) şi implicaţiile acestora asupra caracteristicilor solului indeosebi fertilitatea. plasticitate. consistenţă etc) Geneza solului – modul de evoluare şi formare a solului ca urmare a influenţei factorilor pedogenetici şi proceselor pedogenetice.RAMURILE PEDOLOGIEI Morfologia solului – studiază aspectul general sub aspectul însuşirilor sale ce pot fi stabilite macroscopic (culoare. reglarea regimului de apă. Mineralogia solului – studiază forma mărimea şi aranjamentul în stare nederanjată a forma. constituenţilor de dimensiuni microscopice cât şi relatiile dintre acestea. pedogeneză Bonitarea solurilor – stabileşte calitatea pentru o folosinţă. textură. Chimia solului – compoziatia chimică. Fizica solului – studiază însuşirile. p ş procesele ş fenomenele fizice.

A E B BC Profilul de sol C R Materialul parental Orizont pedogenetic .

.

Criosol Fluvisol Fl i l Leptosol .

Kastanoziom Luvisol Podzol .

al XIX-lea nu se remarcă contribuţii ştiinţifice importante. al XIX-lea – Agropedologie . moder. Jons Jacob Berzelius (Text book of chemistry 1839) – studiază compuşii humusului.determină procentele de C folosite şi în prezent C.sub influenţa pedologiei germane şi sec XIX lea franceze se dezvoltă diferite ramuri ale pedologiei: S.Până în sec.Prima parte a sec. mohr).I. Justus von Liebig (Chimie aplicată în agricultură şi fiziologie 1840) – fondatorul chimiei organice Chimie fiziologie.primele teorii moderne ale humusului. legii restituţiei şi legii minimului. Bodenkunde.N. A doua parte a sec. Istoria naturală. Lucius Junius Moderatus Columella – primul tratat de agronomie: De re rustica rustica.2. Text chemistry. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 1.defineşte cele trei tipuri de humus (mull. P. .E. Carl Springer (Bodenkunde 1837) – studiază compoziţia humusului. . . prezent. Pedologia europeană g p . al XIX-lea – Wallerius (chimis suedez) – fondatorul chimiei solurilor (Agricultura chemica fundamentala 1761) Agricultura fundamentala.Winogradsky – fondator microbiologia solului. Pliniu cel Bătrân (Istoria naturală 37 de volume) – din experienţa agricultorilor.Muller – studiază podzolurile. . Thaer (Fundamentele unei agriculturi raţionale 1809) – exponent al teoriei humusului Fundamentele raţionale. Henry Darcy – fizica solului (legile mişcării apei în sol) Carl Friedrich Mohr – chimia solului (metode de titrare) - . şi a legii nutriţiei minerale.

V. Climatologie etc.M. C H Edelman – Olanda G. Pedologia europeană .Sfârşitul se al XIX-lea – începutul sec.Franţa W. Munteanu-Murgoci – România Albert Demelon . N. Polînov – stabileşte o serie de legături între Pedologie. K D Glinka (Marile grupe de soluri ale lumii şi formarea lor Pedologie Marile lor. V.promotorul teoriei zonalităţii solurilor .H. .Ungaria . Docuceaev – fondatorul pedologiei genetice (Cernoziomul rusesc 1883) Cernoziomul rusesc. Al XX-lea .B. În Europa: Gh. Sibirţev (Pedologie Pedologie) K. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 1. Peter Treitz .N.D.Pedologie sub influenţa pedologiei ruse.L. Geologie.I.2. Coffey – USA. Kubiena – Austria (fondatorul micromorfologiei) C.fondator al primei Catedre de Pedologie din lume . Pedologie) B.prima revistă de specialitate (Pocivovdenie Pocivovdenie).

. etc. .Conceptul de clasificare a solurilor.Solul este corp natural. cu istorie proprie. independent. . t l de tip de l t • Solul se află în contact direct cu atmosfera. • solul este un component activ al circuitului hidrologic.Conceptul zonei de sol.Coceptul factorilor formării solurilor.CONCEPTE INTRODUSE DE CLASICII PEDOLOGIEI RUSEŞTI: . deci principala funţie a solului este cea de mediu de viaţă pentru diverse organisme. . • Solul constituie atât suportul cât şi habitatul pentru componentul biotic. . -C Conceptul d ti d sol. rezultând schimbul de gaze între cele două componente ale geosistemului.Conceptul istorist al formării solurilor.

. .„solul este un corp natural cu geneză şi caracteristici proprii”. E W Hilgard – pionierul pedologiei americane.A doua parte a sec.I. . . .2. sintetizează cunoştinţele şcolii pedologice europene.stabirea criteriilor pentru separarea seriilor de sol.000. N. Coffey . SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 2.F.solul este un corp natural care realizează legătura dintre proprietăţile solului şi factorii pedogenetici.pregătirea primului sistem multicategorial de taxonomie a solurilor. diferenţiate pe baza acumulării carbonaţilor b lă ii b il .000.Prima hartă a solurilor intitulată „Solurile din Provinciile Statelor Unite” (1910). scara 1:7. . Pedologia americană .publică monografia „Solurile Statelor Unite” care era însoţită de harta solurilor (1935). care trebuie clasificat pe baza solul proprietăţilor intrinseci.A doua „Harta preliminară a solurilor Statelor Unite” (1911).realizarea primei clasificări a solurilor în două clase „pedocal” şi „pedalfer”.Prima clasificare americană includea un sistem format din cinci categorii cu un anumit număr de clase pentru fiecare categorie categorie. reprezentaţi prin climă şi vegetaţie G. al XIX-lea (pedologie genetică sub influenţa şcolii ruse) pedologie E.Prima jumătate a sec. . Solurile Unite .fondatorul pedologiei genetice. .W. utilizate şi în prezent . al XX-lea (pedologie “utilitaristă” americană pedologie americană) Marbut C.

Randall Schaetzl ans Sharon Anderson Anderson. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI Soil Genesis and geomorphology. .I.2.

Smith şi echipa sa : . prin care solul (pedonul) era studiat în termeni cantitativi (ex. .A doua jumătate a sec.A şaptea aproximaţie lua în considerare activitatea omului ca factor potenţial în formare a solului.A Şaptea Aproximaţie (1975) a fost primul sistem de clasificare realizat pe baze genetice. care va fi prezentat cu ocazia unor reuniuni ştiinţifice internaţionale. 2006). 25 cm limita pentru epipedonul molic) (Celine M G 1979) M. .. 1979).I. al XX-lea (pedologie americană pedologie americană) Guy D. sub forma unei succesiuni de „aproximări”. Pedologia americană .2.sistem nou de clasificare. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 2. .T. G.. .În prezent Taxonomia americană a solurilor a ajuns la ediţia a X-a (K.S.

Etapa timpurie a dezvoltării pedologiei (prima jumătate a sec. . 1954.I. micromorfologie. care publică şi prima hartă a solurilor P i i t l R â (1 2 500 000) l il Principatelor Române (1:2.diversificarea specializărilor din domeniul pedologiei (ecopedologie. al XX-lea) .500.).1950). Ion Ionescu de la Brad (1866) – cu referiri la agricultura unor judeţe.starea de fertilitate şi implicit chimia solului.a. Roman (1900) – primele studii privind solurile arabile la nivelul ţării. ti ă ) . . Munteanu Murgoci. Protopopescu-Pache. .aplicarea concepţiilor naturaliste a lui Dokuceaev. Institutul de Studii şi Proiectări pentru Organizarea Teritoriului Agricol. P. al XX-lea): . 1970). exponenţii principali fiind: Gh. Saidel.2. Enculescu. care elaborează o serie de lucrări asupra carateristicile chimice ale principalelor tipuri de soluri din România p p p . V.două orientări: . Cernescu şi Th. ş p g g .Etapa modernă (a doua jumătate a sec. pedologie f i f l i d l i forestieră ş. Pedologia românească Primele observaţii (sec. Al XVIII-lea şi al XIX-lea) Dimitrie C t i Di it i Cantemir. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 3.Instituţii nou înfiinţate: prima secţie de pedologie a funcţionat în cadrul Institutului Agronomic din Bucureşti. Institul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie. calitate solurilor. Pionierii acestei direcţii în pedologia românească sunt N. Cârnu-Munteanu şi C. Em. .000).

. Cartografia solurilor cunoaşte o evoluţie rapidă.2..Lista sistemică a solurilor . 1974. concomitent cu sporirea gradului de detaliere ( Harta solurilor României . 2003.Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (1973. XX lea): Clasificarea solurilor Cernescu N.000 1963-1994.000.Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor. scara 1:200. scara 1:500. transferată ulterior la Institutul Agronomic. Chiriţă C-tin D. 1980 .000 Dezvoltarea învăţământului pedologic este datorată lui N. scara 1:1. (1948).000 1970-1971. (1962) . ( ) prima clasificare a solurilor (1969). 1980) Florea N. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 3.I. şi Florea N.1964.. Cernescu care înfiinţează o secţie de pedologie în cadrul Facultăţii de Geologie aparţinând Institutului de Geologie şi Tehnică Minieră Geologie. Puiu Şt. . şi Munteanu I. Pedologia românească Etapa modernă (a doua jumătate a sec al XX-lea): sec.

I.colaborează la elaborarea Referenţialului Pedologic (1995). Edit. Jigău şi M. Lupaşcu. Cuza” Iaşi.înfiinţează un microlaborator pentru cercetare. Cursul de Pedologie şi Geografia solurilor . serie nouă (2008). Gh. David va include în lucrarea „Tratat de Geologie”. Barbu şi apoi Gh.colaborează l elaborarea Si t l b ă la l b Sistemului R â d T l i Român de Taxonomie a S l il (2000) i Solurilor . - [1] Pedologie generală (1998). Gh. Simpozionul anual „Factori şi procese pedogenetice din zona temperată” (din 1991) Revista „Factori şi procese pedogenetice din zona temperată”. suplinită iniţial de M. Junimea Iaşi şi Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală (2000). un capitol final intitulat „Noţiuni de Agrogeologie”.organizează primului Master în Ştiinţa solului şi . . . Lupaşcu. vol.N. I.discipline de studiu pentru studenţii de la specializarea geografie . „Al. Curs de Pedologie Generală . 1950 1957. Edit. Gh. Univ. SCURT ISTORIC AL PEDOLOGIEI 3. Simionescu. Lupaşcu care publică: . Vârlan. Pedologia românească Dezvoltarea învăţământului pedogeografic ieşean: Curs de agrogeologie (1912) la Catedra de Geologie şi Paleontologie. de la Facultatea de Ştiinţe. 7. Bucur. profesor de pedologie la Institutul Agronomic din Iaşi în 1950-1957. I. M.două cursuri de specialitate[1]. . . David dar atibuită apoi titularul de drept.trei caiete pentru lucrări practice la pedologie.2.N.

I. sistem deschis care are capacitatea de a: . corp natural cu o compozitie organo-minerală proprie care conţine materie vie şi în care au loc procese specifice vieţii: . care conţine apă şi aer şi poate fi străbătut de rădăcini.acumula şi transforma substanţe minerale „produce şi acumula substanţe organice produce” proprii (humusul) . FERTILITATEA reprezintă cea mai importantă caracteristică a solului şi care rezultă din însumarea celorlalte caracteristici caracteristici. SOLUL PRIVIT CA SISTEM • • corp natural format la suprafaţa uscatului sub acţiunea cumulată a factorilor biotici şi abiotici. • • • • .consum şi eliberare de energie mediu dinamic caracterizat printr-o evoluţie şi transformare continuă în timp sub influenţa directă indirectă a factorilor fizico-geografici dar şi a celor antropici.descompunerea şi sinteza materiei organice . afânat.4.elibera substanţe organice şi minerale corp poros.

componentele de bază ale sistemului terestru: 40-60% material mineral. Ponderea medie a componenţilor solului . SOLUL PRIVIT CA SISTEM • Solul este corp natural care moşteneşte în părţi variabile.I. în funcţie de condiţiile geografice locale.1. 20-50% apă. 5-40% aer şi materie organică (aproximativ 5%) 5% 45% 25% 25% aer apă minerale materie organică Fig.4. .

G.4. . → nivelul de interacţiune a atomilor → nivelul de interacţiune a moleculelor → nivelul particulelor elementare ale solului (nisip. aspect care se reflectă teoretic în conceptul organizării ierarhice a structurii solului. SOLUL PRIVIT CA SISTEM • Solul reprezintă un sistem cu organizare ierarhică complexă. • Cele opt nivele prezentate de B G Rozanov (1982) sunt: B.şi macro agregatelor (inclusiv al neoformaţiunilor şi incluziunilor) → nivelul orizonturilor pedogenetice → nivelul solului privit ca entitate (profil/pedon) → nivelul teritoriului ecologic omogen → nivelul învelişului pedologic. argilă) → nivelul micro.I.

ca orice sistem. prin evoluţie în timp se realizează o ierarhizare în cadrul sistemului sol • capacitatea de autoorganizare este dată de structura internă a solului şi de capacitatea acestuia de a funcţiona într-o succesiune ordonată a evenimentelor şi nu aleatoriu • solul di l l dispune d capacitate d rezilienţă. la 200 cm. având t di ţ d ajunge l stadiul d echilibru di â d tendinţa de j la t di l de hilib dinamic. • Solul este un sistem eterogen şi polifazic. transforma şi elibera energie şi materie • S l l evoluează î ti Solul l ă în timp. arbitrar. când se trece de la sol la alte suprafeţe (cu roca la zi sau mari suprafeţe acvatice). • heterogenitatea internă este expresia ponderii variabile care revine constituenţilor solului. Limita verticală (în adâncime) poate fi considerată. Acestora li se adaugă organismele vii aflate în interacţiune directă cu cele trei faze ale solului.4. Limita orizontală poate fi tranşantă. P i d i Perioada de timp necesară pentru a ajunge la această stare depinde de senzitivitatea sistemului. f l l l i • solul. dar poate fi şi reală. d tă d potenţialul acestuia d a reveni l de it t de ili ţă dată de t ţi l l t i de i la funcţiile iniţiale după ce a suferit unele modificări (naturale sau antropice) . • solul este considerat un sistem deschis. Această caracteristică nu trebuie văzută la modul simplist.I. stoca. lichidă (soluţia solului) şi gazoasă (aerul din sol). SOLUL PRIVIT CA SISTEM Proprietăţile solului văzute prin prisma teoriei sistemice: • Caracteristicile unui sistem se reflectă în caracteristicile solului după cum caracteristicile solului se regăsesc în proprietăţile sistemului. dată de contactul litic (între 20 şi 50 cm). având proprietatea de a primi. este limitat spaţial. fiind alcătuit din constituenţi diferiţi aflaţi în trei stări de agregare: solidă (substanţe minerale şi organice).

.

VĂ MULŢUMESC ! MULŢ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful