Cuprins

MODULUL I............................................................................................................................1 NOŢIUNI GENERALE DE ETICĂ..........................................................................................1 Concepte de bază:.............................................................................................................1 Obiective urmărite:.............................................................................................................1 Recomandări privind studiul:..............................................................................................1 Rezultate aşteptate.............................................................................................................1 Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Etimologie, definiţii şi delimitări conceptuale..................1 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Istoric şi abordări ale eticii..............................................2 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi funcţiile eticii în societate...................................3 Test pentru autoevaluare (Modulul I).................................................................................4 Recomandări bibliografice .................................................................................................4 MODULUL II...........................................................................................................................5 MORALA-ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ..................................................................................................5 Concepte de bază:.............................................................................................................5 Obiective urmărite:.............................................................................................................5 Recomandări privind studiul:..............................................................................................5 Rezultate aşteptate:............................................................................................................5 Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptele de morală şi moralitate................................6 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Valorile morale fundamentale........................................7 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Legea morală şi normele sociale...................................8 Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Simţul etic sau conştiinţa morală..................................10 Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Responsabilitatea morală.............................................11 Test pentru autoevaluare (Modulul II)..............................................................................12 Recomandări bibliografice ...............................................................................................12 MODULUL III........................................................................................................................13 ETICA ÎN AFACERI.............................................................................................................13 Concepte de bază:...........................................................................................................13 Obiective urmărite:...........................................................................................................13 Recomandări privind studiul.............................................................................................13 Rezultate aşteptate:.........................................................................................................13 Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Concepte teoretice.......................................................14 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri......................15 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri..................16 Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Responsabilitatea socială ca responsabilităţi morale. .17 Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Dilemele etice în afaceri...............................................19 Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza şi soluţionarea problemelor etice....................20 Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri.............................23 Test pentru autoevaluare (Modulul III).............................................................................26 Recomandări bibliografice ...............................................................................................26 MODULUL IV.......................................................................................................................27 ETICA ŞI MANAGEMENTUL...............................................................................................27 Concepte de bază:...........................................................................................................27 Obiective urmărite:...........................................................................................................27 Recomandări privind studiul.............................................................................................27 Rezultate aşteptate:.........................................................................................................27

Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale...............28 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri...............................................................................................................................30 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Domeniul eticii conducerii............................................32 Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Etica şi deciziile manageriale.......................................35 4.1. De ce se iau decizii contrare eticii?.......................................................................36 4.2. Consecinţele unui comportament contrar eticii.....................................................38 4.3. Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri....................................................39 Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Tipurile de etică managerială.......................................40 Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice............................................................................................41 Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Codurile de etică ale organizaţiilor...............................44 Test pentru autoevaluare (Modulul IV).............................................................................48 Recomandări bibliografice ...............................................................................................48 MODULUL V........................................................................................................................49 ELEMENTE DE DEONTOLOGIE........................................................................................49 Concepte de bază:...........................................................................................................49 Obiective urmărite:...........................................................................................................49 Recomandări privind studiul.............................................................................................49 Rezultate aşteptate:.........................................................................................................49 Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptul de deontologie : etimologie, definiţii, evoluţii ..........................................................................................................................................50 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Etica muncii şi morala profesională.............................51 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Problematica deontologiei profesionale.......................54 Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Repere pentru un cod de deontologie profesională.....55 Test pentru autoevaluare (Modulul V)..............................................................................57 Recomandări bibliografice................................................................................................57

2

MODULUL I NOŢIUNI GENERALE DE ETICĂ

Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Etimologie, definiţii şi delimitări conceptuale Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Istoric şi abordări ale eticii Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi funcţiile eticii în societate

Concepte de bază: Etică, ideal social, bine/rău, corect/greşit, virtute, cadru normativ, libertate. Obiective urmărite: 1. Stabilirea originilor şi etimologiei cuvântului "etică"; 2. Definirea Eticii ca ştiinţă; 3. Precizarea obiectului de studiu al Eticii; 4. Realizarea unei scurte incursiuni în istoria Eticii; 5. Cunoaşterea rolului şi a funcţiilor Eticii în societate; 6. Stabilirea problemelor centrale ale moralei. Recomandări privind studiul: • Se impune însuşirea corectă a conceptelor cu care operează Etica; • Este necesară aprofundarea tematicii propuse prin parcurgerea serioasă a titlurilor bibliografice obligatorii; • Ar fi foarte util pentru fiecare student să citească cât mai mult din filosofia Eticii, apelând cel puţin la bibliografia suplimentară ataşată la sfârşitul acestui material; • Iniţierea unor discuţii şi analize legate de bine/rău, corect/greşit, ideal social, etc. Rezultate aşteptate În urma parcurgerii atente a conţinutului modulului I (Noţiuni generale de Etică), studenţii trebuie să fie familiarizaţi cu conceptele de bază ale Eticii. Aceştia trebuie să cunoască obiectul de studiu şi conţinutul Eticii ca ştiinţă. Un aspect foarte important îl constituie înţelegerea şi recunoaşterea rolului şi funcţiilor Eticii în societate, precum şi identificarea problemelor centrale ale moralei. Studenţii trebuie să urmărească căutarea suportului raţional a unor poziţii morale faţă de altele, să identifice obiectivele în legătură cu felul în care ar trebui să trăiască, ce înseamnă o viaţă cu sens, cum trebuie să-i trateze pe semeni, etc.

Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Etimologie, definiţii şi delimitări conceptuale Sinteză Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceşti: • ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuinţă, loc de întâlnire, locul natal, obiceiuri, caracter; • ETHIKE (Aristotel) = ştiinţa cunoaşterii. Din "ETHOS" a derivat cuvântul "ETHICOS", cu sensul "din sau pentru morală", utilizat de greci 1

probabil. iar disputele atenuate.. p. a binelui/răului (Socrate. care a ridicat etica la nivelul "demnităţii ştiinţelor".n. Ce este corect?. conceptele de etică şi morală.atunci când discutau despre principiile comportamentului uman. Etica a apărut ca ramură distinctă a cunoaşterii. în timp ce morala cuprinde un ansamblu de principii de dimensiune universal-normativă. 120. 4 G. căutând răspunsuri la întrebări de genul: Ce este bine?. Ce este rău?. a eticii manageriale de astăzi. Ce este greşit?. Dincolo de amestecul de legendă şi adevăr pe care îl oferă morala brahmanică şi cea budistă. 1993. Principia Ethica. Ioan Grigoraş. Editura Universităţii „Al. Bucureşti. Cicero). Wundenburger. etimonul modern al termenului morală. a plăcerii (Aristip). în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al eticii. Editura DU Style. Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale. 1 xxx 2 Dicţionar explicativ al limbii române. Înţelegem argumentul său (acela că riscul de eroare în căutarea unei definiţii complete a binelui va fi mai redus) de vreme ce nu contează cum îl denumim. E. Iaşi. a moravurilor. învăţăturile lui Confucius şi Lao-tse din China secolului VI î. demersul celor interesaţi de etică de a-şi îndrepta atenţia de la proprietăţile conceptului de bine spre problema comportamentului fiinţei umane. Moore demonstrează într-o lucrare de anvergură. reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău. la determinarea legilor fundamentale ale conduitei umane. gîndirea elină care. Academiei RSR. 308. 2 . Analiza problemelor pe care le pune etica în general. trebuie să aibă ca punct de plecare principalele repere istorice care au contribuit la constituirea acestei ştiinţe. Ca disciplină ştiinţifică ea există din timpul lui Aristotel. Răspunsurile la asemenea întrebări oferă prilejul de a constata caracterul complex pe care îl oferă realitatea relaţiilor interumane şi inter-cauzalitatea care domină sfera comportamentului uman.2 Aşadar. CEU Press. un ansamblu de prescripţii concrete sau o teorie asupra moralei. căci G. ale Indiei antice.e. datorită lui Socrate. a idealului social. Ed. Questions d’etique.4 De aici. 1999. E. putem considera etica ca fiind ştiinţa ethosului (a moralei). a unor acte şi fapte omeneşti. 1997. au origini şi substanţe diferite: etica este teoria şi ştiinţa moralei. face trecerea de la preocuparea spre desluşirea tainelor universului. p. Platon. p. 1984. Pentru început. cu legăturile lor de dezvoltare istorică. Principia Ethica. reperele istorice sunt marcate de contribuţiile filosofilor la constituirea principalelor doctrine morale şi prin urmare. totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi". XIV. 3 Jaques J. Evident. odată cu apariţia lui Socrate. a fericirii. numeroase dispute. Abia în secolul XX lucrurile sunt lămurite într-un fel. Acesta este şi sensul pe care îl oferă Wundenburger. Moore."3 Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Istoric şi abordări ale eticii Sinteză Dacă facem o incursiune în istoria eticii ca filozofie practică. Presses Universitaires de France. cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială. care spune că etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anume. încercăm să luăm ca reper în înţelegerea izvoarelor scrise ale eticii. de unde a apărut şi termenul moralis. a virtuţii (Aristotel). Paris. Denumirea de etică este de origine greacă în timp ce morala îşi are originea în cuvîntul latin mos-moris (morav-moravuri). I. Bucureşti. şi etica managerială în particular. Cuza”. 3. putem constata că toţi autorii sunt de acord că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”? Răspunsurile la o asemenea întrebare a provocat însă. că binele nu este capabil de nici o definiţie. putem considera etica drept o ştiinţă a comportamentului. cu condiţia să îl recunoaştem atunci cînd ne întîlnim cu el. Deşi înrudite. 1 Etica reprezintă forma de cunoaştere şi legitimare în conştiinţă prin intermediul normelor şi imperativelor morale. p. Probleme de etică.

lăcomia. În secolul XVII. o serie de sfaturi transmise în scris monarhilor merită atenţie: „nici un principe nu va izbuti să dobîndească mai multă preţuire decât acela care va săvârşi fapte măreţe şi care va da pilde rare despre însuşirile lui”. Toate învăţăturile subscriu ideii că un bun conducător ar trebui să fie un promotor nedisimulat al echităţii. ura. 3 . 173. Etica vorbeşte despre Dumnezeu. Raţiunea trebuie să domine dorinţa7 iar un act va fi moral. umilinţa. dar nu un bine abstract. mândria. Bucureşti. p. un exemplu pentru supuşii săi. Apărută după moartea sa. 1998. Bucureşti. îngâmfarea. Spinoza oferă un îndreptar al vieţii morale. Mai tîrziu. etica lui Kant este o etică a datoriilor raţionale. ambiţia. despre sclavia şi libertatea omului. spre care tinde totul. în îndrumarea şi ameliorarea vieţii morale a societăţii. pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. Spinoza defineşte omenia. Machiavelli oferă în lucrarea sa de căpătâi un tablou fidel epocii în care a trăit arătând că în conducerea statului dictează interesele şi forţa. distribuirea surselor de putere. Principele. Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi funcţiile eticii în societate Sinteză Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea. Aşa cum rezultă din Critica raţiunii practice. Editura Ştiinţifică. Editura Mondero. modestia. Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă. Spinoza afirmă de nenumărate ori că dogmele relevate nu au nici o relevanţă. Niccolo Machiavelli. Cunoscutul filozof pesimist Schopenhauer. 1997. ci şi de a constitui un ghid practic. Platon este primul care face referire la valorile supreme ale vieţii morale într-o formă scrisă. transcendental pe care îl întîlnim în şcoala platoniciană. frica. real. Machiavelli realizează în Principele apologia moralei burgheze. răul. aspecte legate de ierarhiile manageriale. Binele suprem despre care vorbeşte Aristotel este scopul absolut. ca ştiinţă. corect dacă se acţionează în virtutea principiilor şi normelor morale. Pentru etica managerială. binele. în termeni moderni de conducător autocrat. ambiţia. şi nicidecum considerentele morale. Aristotel scrie în Etica Nicomahică că obiectul eticii este studiul binelui sau al virtuţii. Critica raţiunii practice.Dacă Socrate şi-a împărtăşit învăţăturile propriilor săi discipoli sub formă de dialoguri. invidia. domnitorul român Neagoe Basarab oferea prin sfaturile date în Învaţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie un model al echităţii şi un set de reguli de comportament în vederea asigurării unei conduceri eficiente. Etica Nicomahică. un bine accesibil omului. nu are utilitate deoarece aceasta are un caracter normativ vizând conduita oamenilor. Deşi criticabile. p. considera că nu poţi deveni un om moral prin simpla 5 6 Aristotel. neputându-i influenţa. despre natura şi originea sufletului. p. 35. în zorii renascentismului italian. etc. 2000. Kant stabileşte regula de aur a deontologiei: „nu trata o altă persoană aşa cum nu ai dori să fii tratat tu însuţi”.6 Cu circa un deceniu înainte de a apărea Principele. 1972. Unii consideră că etica. 157. mila. Editura IRI. toate din dorinţa de a cunoaşte „esenţa” omului: „Nimic nu ştim sigur că este bun sau rău decât ceea ce ne duce cu adevărat la cunoaştere sau ceea ce ne poate împiedica să cunoaştem”. 7 Immanuel Kant.5 Mult mai tîrziu. Învăţăturile lui Neagoe Basarab au o relevanţă extraordinară oferind precepte cel puţin în următoarele direcţii: conturarea trăsăturilor pozitive şi negative ale conducătorului. Bucureşti. singura instanţă legitimă a adevărului fiind raţiunea. în mod real la un comportament real. inspirată din preceptele moralei creştine. 8 Benedict Spinoza. despre originea şi natura afectelor.8 Aflat în conflict cu autorităţile ecleziastice. Bucureşti. creându-i acestuia condiţii de guvernare de pe poziţia unui monarh absolut. Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele teoretice ale moralei. ci un bine realizabil în practică. rezolvarea şi negocierea conflictelor. 78. arătând că binele este scopul suprem. totalitar. Etica. p. prin machiavelism înţelegându-se o combinaţie între tactica politică şi norma morală care convine conducătorului. Editura Antet.

Elemente de etică şi deontologie. onest)? • Cum ar trebui să-i judecam pe alţii şi pe noi înşine? • Cum trebuie să-i tratăm pe alţii şi să admitem să fim trataţi de ceilalţi? • Ce scopuri sunt demne de a fi urmate în viaţă? • Care este cel mai bun mod de viaţă? • Ce fel de persoană ar trebui să fiu? Ca să concluzionăm. să se ferească de răul pe care îl poate face altora sau sieşi. Este greşit să consideram că individualismul liberal central pe drepturi este incompatibil cu responsabilitatea odată ce fiecare drept pe care îl are o persoană este limitat de acelaşi drept pentru altă persoana. Problemele centrale ale moralei sunt următoarele: • Ce ar trebui să facem (ce ar fi bine. a stabili izvoarele moralei. Insistă mai degrabă pe cele pozitive (dreptul la muncă. Etica afacerilor în turism. (1997). Bucureşti: Editura A. Etica este în căutarea suportului raţional a unei poziţii faţă de alta. Test pentru autoevaluare (Modulul I) 1.cunoaştere a moralei. le atacă din perspectiva relativistă şi a progresului social. sau poet prin însuşirea poeziilor. Obiecţia frecventă împotriva cadrului normativ centrat pe drepturile persoanei se referă la faptul că accentuează egoismul şi lipsa de responsabilitate faţă de alţii.9-20) 4 . (p. Precizaţi rolul Eticii în societate. 4. Care sunt problemele centrale ale moralei? Recomandări bibliografice Cozma. 2. Care este obiectul de studiu al Eticii? 3.(2003). etc.23-27) Ţigu. etica urmăreşte a găsi adevărul. cum trebuie să-i tratăm pe semeni. la concediu de odihnă plătit) şi operează cu alte categorii de drepturi universale. Pentru a arăta că determinarea voinţei nu depinde numai de cunoaştere.S. 7-29) Crăciun. drept. a analiza simţul etic şi conştiinţa morală. corect. politice şi al prosperităţii personale şi comunitare nu reprezintă un consens general între teoreticieni. a separa binele de rău. caută evidenţe obiective în legătură cu felul în care ar trebui să trăim. „Alexandru Ioan Cuza”. după principiul dependenţei drepturilor de dezvoltarea relaţiilor de producţie şi abolirea proprietăţii private (lichidarea exploatării şi a inegalităţii dintre oameni). Marxiştii de exemplu. îl poate ajuta. Libertatea oricui are o singura limită: libertatea altei persoane. ce înseamnă o viaţă cu sens. Dar o astfel de obiecţie nu se poate susţine. el ne spune: << Velle non discitur>> (a voi nu se învaţă). după cum nu poţi fi un artist doar prin cunoaşterea esteticii. G. se poate presupune că individualismul promovat de liberalism este neetic. Definiţi Etica şi precizaţi originile etimologice. În general. Noi credem că etica nu-l face pe om mai bun. (p. D. Cu alte cuvinte. cu siguranţă. (2005). rolul eticii este să ajute oamenii să decidă ce este mai bine să facă. Iaşi: Editura Univ. a contura idealul moral. C. Etica în afaceri. (p. pe ce criterii să aleagă şi care sunt motivaţiile morale în acţiunile pe care le întreprind. a expune faptele morale. Acceptarea drepturilor omului ca aspect esenţial al dezvoltării morale. Bucureşti: Editura Uranus.E.

6. morală şi moralitate. trebuie să dobândească o viziune pluralistă despre muncă şi viaţă. • Dobândirea capacităţii de a recunoaşte şi stabili un ansamblu de norme morale şi valori comune pentru domeniul afacerilor. Studentul. amoral. Obiective urmărite: 1. de responsabilitatea morală. Recomandări privind studiul: • Se impune însuşirea corectă a conceptelor de morală şi moralitate prin parcurgerea serioasă a titlurilor bibliografice obligatorii. • Înţelegerea şi însuşirea conţinutului valorilor morale fundamentale. configurând mai profund. normă socială.MODULUL II MORALA-ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptele de morală şi moralitate Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Valorile morale fundamentale Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Legea morală şi normele sociale Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Simţul etic sau conştiinţa morală Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Responsabilitatea morală Concepte de bază: Morală. imoral. relaţii morale. responsabilitate morală. morală şi moralitate. standarde personale. 2. cu alte colectivităţi sociale. 4. • Posibilitatea elaborării unor opinii personale legate de legea morală. universalism. 5 . • Ar fi foarte util pentru fiecare student să citească cât mai mult despre valorile morale fundamentale. despre legea morală şi conştiinţa morală. Definirea Moralei şi moralităţii. Definirea responsabilităţii morale. mai puternic. rolul experienţei culturale şi morale dobândite în viaţa de zi cu zi . grup şi societate. 5. Definirea conştiinţei morale. 7. Experienţa altor moduri de relaţii social-umane va contibui la însuşirea valorilor noi din societate. consecinţă firească a libertăţii. un sprijin în distanţarea de atitudinile sale anterioare. conştiinţa morală. Enunţarea valorilor morale fundamentale. Definirea şi caracterizarea legii morale. prin relaţiile sale cu alţi membri ai societăţii. lege morală. Stabilirea unui sistem de valori comune pentru domeniul afacerilor. relativism. 3. Stabilirea diferenţelor de bază dintre etică. valori morale. Rezultate aşteptate: • Dobândirea capacităţii de a identifica diferenţele dintre etică. a rolului acestora pentru individ. moralitate. conştiinţă morală.

Morala mai poate fi definită ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori dogmatică). Etica afacerilor în turism. O asemenea nuanţă semantică pune problema libertăţii individuale în alegerea unui curs al acţiunii.11 Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. atitudinilor. Orice morală se centrează pe componenta normativă. termenul preferat este cel de etică. un enunţ descriptiv este de tipul: unii politicieni fac promisiuni mincinoase. cu numeroase caracteristici ce evoluează şi interferează continuu. obiectul de studiu al eticii. care înseamnă moravuri. Morala reprezintă "ansamblul normelor de convieţuire. rău. judecăţile şi sentimentele morale. din limba greacă. norme. Bucureşti. Bucureşti. 35. Doar în situaţii de rutină şi automatisme nu avem dileme şi nu ne punem problemele specifice moralei. dacă vor să fie demni de încredere (morali). 11 Ţigu. Academiei RSR. Mai explicit. administraţie publică. dreptate. grup. chiar explorarea modurilor de viaţă alternative. poate. În politică. p. nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică. Unii autori consideră că termenul morală este legat de viaţa privată. să contribuie la "şlefuirea" uneia sau alteia dintre tendinţele principale. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică. care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei. cu alte cuvinte convenabil pentru noi. Editura Timpul. afaceri. Fernando Savater arată că spre deosebire de alte fiinţe vii. În mare. sau din grecescul „MORALIS”. etica implică mai multă detaşare. a. politicienii nu trebuie să facă promisiuni mincinoase. Ed. Dacă moralitatea are o semnificativă componentă emoţională. deprinderilor. imparţiali. Morala este. este fundament pentru menţinerea coeziunii comunitare şi a instituţiilor. în cazul nostru. calităţile şi defectele morale. educaţie. referitoare la modul în care suntem dispuşi să percepem realitatea. societate). precum şi dintre aceştia şi societate (familie.Omul este o fiinţă complexă. Un enunţ etic normativ este de tipul: politicienii nu trebuie să facă promisiuni false. bazate pe distincţia între bine şi rău. Fernando Savater. ea ne spune ce ar trebui să facă oamenii pentru a fi socotiţi demni de respect şi nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptivă). reguli determinate istoric şi social. ba chiar şi a sistemului politic democratic . bine 9 xxx 10 Dicţionar explicativ al limbii române. adică Ethos. fiind susţinută de principii morale. De exemplu. Încrederea publică. datorie. Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali. 1997. În acest sens. conştiinţă. medicină ş. Etica pentru amador. 1984. între anumite limite. de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege. ci de opinia publică. Morala este o parte considerabilă a vieţii noastre. profesională etc. civică. p. Gabriela. Educaţia. mass-media. Uranus. în fiecare există tendinţe mai mult sau mai puţin pronunţate. naţiune. în funcţie de categoriile: bine. cuvântul morală provine din adjectivul latin „MOS-MORIS”. Iaşi. Limba română a preluat mai întâi cuvântul moral (morală) din limba latină. 2003. binevoitori. Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptele de morală şi moralitate Sinteză Etimologic.). faţă de ceea ce ne pare a fi rău şi inconvenabil. Ed. Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini. Cu alte cuvinte. Morala reprezintă totalitatea convingerilor. fiind ridicată problema oamenilor trataţi ca oameni şi a eticii care depinde în mare măsură de ceea ce facem noi unii faţă alţii. deci. moralitatea cuprinde şi fenomenele ce ţin de conştiinţa morală. şi numai mai târziu l-a primit sub formă de etic (etică).”10 În sens mai larg. Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate"9. oamenii pot inventa şi alege în forma de viaţă pe care o doresc: „Putem opta pentru ceea ce ni se pare bun. 6 .11. valorile morale etc. şi implicit studierea Eticii. sentimentelor reflectate în principii.

Standardele etice sunt diferite şi rezultă din diversitatea sistemelor de valori (modul în care ne organizăm sau ierarhizăm propriile valori care ne ghidează în luarea deciziilor). dobândeşte o viziune pluralistă despre muncă şi viaţă. Acestea din urmă sunt sprijinite şi apărate. rolul experienţei culturale cu care el intră în legătură în viaţa de zi cu zi . Academic Press. standardele sunt bazate pe principii universale (idealuri cum ar fi onestitatea. un sprijin în distanţarea de atitudinile sale anterioare. cu alte colectivităţi sociale. altele de mijloace (valori instrumentale). 12 13 Airaksinen. altele privesc persoanele (caracter. Vol. Uneori condamnăm pe altcineva care nu a reuşit să ţină pasul cu propriile noastre idei în permanentă schimbare. religioase. etc. Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Valorile morale fundamentale Sinteză Valorile morale cuprind întreaga existenţă umană. de dezvoltare bio-psihologică. 1998. cu privire la conceptele generale de bine şi rău. Schimbându-ne părerea despre ceea ce este "corect" şi "greşit". Pentru o mai bună înţelegere a diferenţelor dintre etică. 1991. Hughes.. configurând mai profund.intenţionaţi12. Ceea ce societatea a considerat cu câtva timp în urmă ca fiind "corect". 202. cu înţelegerile sau cu deciziile lor dar acei "alţii" sunt de acord cu ele. culturale. 132. anumite valori au caracter facultativ. Adultul. promovate de sisteme normative care include reguli şi sancţiuni morale. p. juridice. J. Professional Ethics. Astfel. prin experienţa sa cu alţi membri ai societăţii. mai puternic. Unele sunt fundamentale (cardinale). Uneori. Unii suntem plini de automulţumire şi convingere că avem dreptate. diferitele segmente ale societăţii determinate pe baze etnice. obiceiurile şi atitudinile oamenilor. bunuri). Experienţa altor moduri de relaţii social-umane va contribui în felul acesta la însuşirea valorilor noi din societate. Peste tot în lume există culturi. bazându-se pe propriile criterii de valoare . unele privesc lucrurile (opere. altele au un caracter obligatoriu. singură. 3. de gradul de elevaţie al relaţiilor sociale din colectivităţile în care adultul este integrat. Houghton Mifflin Co. nu este suficientă pentru o dezvoltare a reprezentărilor culturale şi morale.care evoluează şi ele odată cu indivizii şi societatea. Timo. suntem atât de mulţi cei care insistăm să credem că valorile pe care le avem sunt cele corecte şi perfecte şi că toţi ceilalţi ar trebui să adere la ele. E posibil ca cineva să nu fie de acord cu modelul altora despre lume. W. morală şi moralitate. precizăm următoarele: • Etica are caracter accentuat cognitiv şi explicativ.13 Fiecare acţiune pe care o face o persoană este considerată de către acea persoană ca fiind o acţiune corectă. ceea ce unii am considerat ca fiind "greşit" întrun trecut nu prea îndepărtat. unele ţin de scopuri (denumite valori finale). referitoare la ce este permis şi ce nu. fiind repere de bază ale vieţii noastre sufleteşti şi spirituale. de adevăr şi minciună. libertate şi constrângere. se racordează indestructibil principiilor etice guvernante într-o societate şi vizează direct conduita curentă. Observaţiile făcute sunt menite să sublinieze faptul că dimensiunea ştiinţifică (informaţională). Kapoor. personalitate).. Acesta depinde şi de factori de mediu social. putem spune acum că este "corect". • Morala are caracter proiectiv – programator. pentru acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. noi evoluăm. Boston.. Pride. în Enciclopedia of Apllied Ethics. de echitate şi discriminare. Ideile noastre despre "corect" şi "greşit" ne definesc pe noi. religioase etc. cu gândirea etică a altora. poate fi considerat azi ca fiind "greşit". • Moralitatea are caracter real – practic. De cele mai multe ori. ne arată cine suntem noi cu adevărat. R. Business. comunităţi şi familii care au idei complexe despre etică. p. Toate însă. altele sunt secundare sau derivate. în lumina a ceea ce ea se străduieşte şi doreşte să facă. 7 .. poate. politice sau profesionale îşi creează sisteme de valori proprii care sunt reflectate în sisteme etice diferite.

3. Sintagma lui Niccolo Machiavelli “scopul scuză mijloacele” este specifică afacerilor. Kant foloseşte conceptul de lege cu un rost definitoriu pentru ştiinţa eticii. Dar când trebuie să iei o decizie pe care doar tu o poţi lua. realizarea unui bine determinat. În realitate. atunci când acestea sunt raţionale şi stimulative este suficientă pentru a defini responsabilitatea în coordonatele “eticii afacerii”. eficacitate.Iubirea aproapelui: respect. Legea morală nu are caracter de constrângere. iar ordinea logică la activitatea gândirii umane. oferă sfaturi morale. din standardele comunităţii în care trăim. etc. etc. cu toate consecinţele imorale ce derivă dintr-o catastrofă organizaţională.respectul şi responsabilitatea) pe care sperăm că le putem însuşi.Omenia: umanism. norme. fericirea. doar tu eşti acela care decide ce vei face. tradiţie. Legea morală impune datoria de a face bine. sunt lucruri pe care tot tu le decizi. Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Legea morală şi normele sociale Sinteză Nu există popor. cum faci. a evita răul. Specificul şi particularităţile exprimării valorilor morale în afaceri derivă tocmai din asumarea responsabilităţii faţă de succesul firmei. onestitate. vicleniei. de exemplu. etc. În afaceri o serie de valori morale comune (mila. a fi cinstiţi. care are ca scop suprem. După cum ordinea fizică se referă la fenomenele naturii. Valorile morale fundamentale sunt: 1. a cultiva prietenia. în măsura în care nu depăşeşte limitele unui model normativ propus de societate. Dar morala comună este nereflectivă. Legea morală pe care se bazează legea datoriei şi a drepturilor. În timp ce "legile naturii" sunt legi conform cărora se întâmplă totul. "legea morală" (la Kant. întotdeauna şi oricui. Prin această lege nu se poate impune.. vizează: ordinea morală. şi pedepse dacă nu este respectată. tot aşa şi ordinea morală se leagă în mod obligatoriu de comportamentul moral al oamenilor. bunătate. pentru că ideile despre cum să acţionezi vin de la tine. duplicităţii. Filosofia afacerii trebuie să compatibilizeze morala cu finalitatea specifică. a urma binele. din obiceiuri. justiţia. Legea morală are ca obiect binele. Răspunsurile la problemele morale le putem afla din morala comună. iar etica pe care o urmezi este a ta. preţuire.) pot duce la prăbuşire. reguli. fără să ne întrebăm de ce şi nici dacă este bine sau drept să o facem. orice business este supus unor norme/reguli ce definesc “jocul”. a fi generoşi. la faliment. "legile voinţei") este legea conform căreia trebuie să se întâmple totul. 2. Atunci când o adoptăm. Există standarde personale despre care sperăm să fie în acord cu principiile universale existente peste tot în lume. tendinţa este să ne luăm după alţii. restricţii. legile studiate de etică sunt "legi ale libertăţii". corectitudine. lăsând libertate în alegere şi acţiune. sinceritate. a cărui viaţă socială să nu fie reglementată printr-o serie de prescripţii. milă. implicând libertatea. a ajuta pe cei din jur. 4.Adevărul moral: opusul minciunii. şi te raportezi la toate aceste standarde izvorâte din educaţie. 6. ca cea juridică. civism. rersponsabilitatea acţiunilor. modestie. etc. compasiune.Dreptatea: echitate. raţiune. interzice săvârşirea răului. dar impune totuşi sancţiuni. oricum). altruismul. etc. Însă le aplici aşa cum consideri tu de cuviinţă. familie. bunăstare. indiferent de nivelul culturii sau civilizaţiei pe care se află. solicitudine. inviolabilitatea persoanei. cultură. Respectarea “regulilor jocului”. etc. dragostea faţă de aproape. 8 . dăruire. interdicţii. ipocriziei. blândeţe. Spre deosebire de legile naturii. Ce faci. etc.Datoria şi obligaţia morală: a munci. filantropia etc. succes în afaceri (dar nu cu orice mijloace.Binele: util pentru un scop/o fiinţă. 5.

Norma. Paul. Anormalitatea. o gândire care produce o evoluţie în societate. care este deja suplinit de convenţii şi tratate încheiate. Ele ar trebui să aibă caracter absolut şi obiectiv: să nu depindă de credinţe. nu există un principiu absolut legat de ceea ce este drept sau nedrept. forme diferite una de alta dar care se influenţează ierarhic de sus în jos. St. ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii şi legilor instituite de zei) îşi găseşte corespondent şi în spiritualitatea asiatică. West Publishing Company. a constrângerilor şi prescripţiilor societaţii căreia îi aparţine persoana respectivă. Nerespectarea normelor şi modelelor societăţii denotă un comportament deviant. sentimente. Trebuie să fim oneşti în felul în care ne îndeplinim responsabilităţile şi în felul în care interacţionăm unul cu altul. că există o înţelegere conceptuală răspândită printre toţi oamenii cu privire la moralitatea acesteia. Relativismul susţine că nu există standarde absolute. canibalismul. are mai multe forme: Dao al cerului. oricând. Termenul de "normă" este definit ca regulă obligatorie după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. Dao. cu alte cuvinte. oriunde. "Calea". cum ar fi. O gândire conformă cataloghează individul ca "om la locul lui". nu vin din interiorul individului. Normele sociale sunt impuse. Dao al oamenilor şi Dao al omului. dar nu sunt nici greşite. provoacă efecte negative asupra lui. Persoanele cu intenţii dubioase sunt discret identificate şi evitate. economic. Normele morale trebuie sa se supună principiului universalităţii. legile. aprobate acele comportamente sau conduite care ajută la integrarea individului ca membru al societăţii.W. Normalitatea apare astfel ca o măsură a respectării normelor.. Universaliştii susţin. Relativismul individual. comportamentul în afara normelor. promovate şi perpetuate prin mai multe metode: • sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societăţii sau grupului social. 9 . • sunt recomandate. fără a exista un cadru etic. şi aceasta. însă. presupune că. afacerile la nivel internaţional neputând altfel exista”14. Woodman R. religios . ele pur şi simplu depind de credinţele fiecărui individ şi numai de el. • sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conservă ordinea acelei societăţi. Organizational Behavior.W. nu sunt nici bune. adică conform unei norme. nici de voinţa arbitrară a cuiva aflat în poziţie de putere normativă. Slocum J. ceea ce este bine sau rău trebuie lăsat la latitudinea şi îndemâna individului sau indivizilor implicaţi în respectiva situaţie. în orice situaţie. Normele evoluează odată cu societatea care le construieşte şi aplică datorita evoluţiei altor segmente ale aceleiaşi societăţi: politic. să fie aplicabile oricui. Un individ cu o concepţie pur relativistă poate susţine faptul că practicile care sunt interzise în mod universal de către majoritatea societăţilor. conducând la cel de "normal". 1992. indică un "savant".Legea ar trebui să fie expresia practică a perceptelor morale. 14 Hellriegel Don. universale. Ele diferă în funcţie de comunitate şi istorie. incestul. tradiţiile unei societăţi sau grup social care îşi constrânge astfel membrii să adopte conduite şi comportamente care să corespundă aşteptărilor acelei societăţi sau grup social . Cei care adoptă poziţia universalistă susţin că există o largă accepţiune a mai multor principii ale afacerilor în întreaga lume. Normele. în sensul conformismului sau a proiecţiei evolutive ale acelei societăţi. şi ceea ce contează sunt perceptele morale şi nu “legea”. Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la ocuparea unei poziţii (rolstatus) în societatea respectivă iar această poziţie primeşte o valoare (pozitivă sau negativă) în funcţie de aşteptările societăţii pentru acel rol sau status. obiceiuri particulare. Universalismul presupune că există “reguli etice universale şi obiective. Respectarea normelor apare astfel ca o constrângere a societaţii asupra membrilor ei. o invenţie sau schimbare de paradigmă (deci neconformă). de exemplu. În lumea afacerilor cineva care se laudă cum a înşelat sau cum a furat pe cineva va fi evitat în mod tacit.. sclavia. ele sunt exterioare lui şi provin din obiceiurile. aşadar. unor reguli. bine sau rău. o ieşire din normalitatea vieţii şi ordinii sociale.

încă de mic omul este obişnuit să aibă modele. prin metoda încercării şi erorii. este o judecată a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora. Suntem înconjuraţi de cultură şi tradiţie în fiecare zi. induse sau impuse. pentru a determina dacă această practică este cu adevărat greşită sau nu. Atunci când toate aceste grupuri sunt privite împreună. acestea constând tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea. graţie căruia comunitatea nu s-a năruit. Constrângerea pentru respectarea normelor sociale începe încă de la creşterea şi educarea copiilor. atunci aceştia îl vor accepta din punct de vedere moral. dat fiind că se dovedeşte a fi mai economicos din punct de vedere energetic. Unele idei despre ce trebuie şi ce nu trebuie să facem vin de la părinţi. vizând pe profesorii. iar prietenii şi familia au un cuvânt de spus în toate acestea. De preferat rămâne. 10 . Standardele noastre reprezintă idei despre bine şi rău care ne ajută să acţionăm atunci când avem de luat o decizie. fără căutări premeditate. Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Simţul etic sau conştiinţa morală Sinteză Conştiinţa morală este organul de manifestare şi de cunoaştere a legii morale. O comunitate trebuie să aibă etică. Modelele identificabile în realitatea imediată în care este integrat individul. De exemplu. ele formează o comunitate. Blackwell Publishers. De unde vin toate aceste standarde. totuşi. Astfel. a modelului autentic şi potrivit propriului eu. dar pot fi şi mediate de diferite ipostaze culturale: literatură. este comunitatea în care trăim. să uzeze de comportamente culturale elaborate deja.J. simţi. Admiţând ideea că prima formă de învăţare umană este imitaţia. având caracter subiectiv şi temporal. asupra cărora suntem toţi de acord.. muzică. Punnett B. Dar "etica" noastră mai vine şi din cultură şi tradiţii. Global Management. pot fi directe. trebuie să transmită anumite standarde. Ricks David . Copilul este învăţat să respecte obiceiurile. Conştiinţa morală este rezultatul presiunilor sociale şi ale evoluţiei societăţii în care individul s-a format. Cultura caracterizează grupul cu care ne identificăm (uneori este generaţia noastră). ci să le aleagă pe cele care corespund intereselor sale. Modelarea făcută de alţii trebuie să conducă la conturarea unei autonomii şi a unei responsabilităţi în ceea ce priveste automodelarea. ceea ce este bun sau rău şi care depinde de cultura fiecăruia”15. Şcolile. tradiţiile. Mai stai afară după ora de culcare? Cum te porţi cu bunicii? Ce îi spui unui prieten care vrea să copieze tema de la tine? Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptăm. A avea conştiinţă morală înseamnă. părinţii săi. există şi principii universale. nu trebuie să ne mire faptul că aceasta ne însoţeşte de-a lungul vieţii. film. Poate fi naţiunea noastră sau colegii. atunci avortul nu este acceptat din punct de vedere moral în această ţară. Etica mai este determinată şi de comunitatea în care trăieşti. dacă irlandezii consideră avortul ca fiind din punct de vedere moral greşit. Nu există un principiu universal la care suedezii sau irlandezii să se raporteze. afacerile şi toate genurile de organizaţii au standarde şi se aşteaptă ca oamenii să le urmeze. căutarea pe baza propriei chibzuinţe. Este mai degrabă folositor omului. Dacă suedezii nu consideră că avortul este greşit din punct de vedere moral. acţiona într-un fel la care el poate n-ar ajunge dacă n-ar fi condus la acestea. Aşadar. Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza cărora trăim. Aceasta trebuie să constituie ţinta supremă a oricărui program de pregatire. profesori sau prieteni. un grup ai cărui membri lucrează împreună şi se ajută între ei.Relativismul cultural defineşte "ceea ce este drept sau greşit. Oamenii care ne influenţează ne dau idei despre ce e bine şi ce e rău. decât să conceapă altele. a cunoaşte şi a recunoaşte existenţa unei ordini morale. convenţiile iar dezvoltarea personalităţii urmează un curs printre aceste 15 Mendhall Mark. Deşi standardele noastre sunt bazate pe principii şi valori proprii. prietenii. 1995. după cum afirmă R. conştiinţa a fost şi rămâne liantul invizibil. Ajuns la vârsta maturităţii nu se pune problema dacă să mai aibă sau nu modele. în primul rând. De multe ori acestea pot fi sugerate. principii şi valori? O parte din normele etice îşi au originea în trecutul nostru. Alteori. Le putem întâlni din întâmplare. Cambridge. alegându-le din proprie iniţiativă. Lipton.

contradicţia internă este trăită ca o contradicţie externă. A fi moral înseamnă a trăi doar în limitele exigenţelor adevărului nealterat de emoţii şi prejudecăţi. are loc din punct de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. Felul în care ne practicăm confesiunea religioasă. cramponări în situaţia determinantă. vacanţele. în relaţiile sale cu alţi oameni. Forţa motrice a dezvoltarii personalităţii o constituie contradicţia dintre trebuinţele sociale. în numele respectului pentru multiculturalitate şi al toleranţei putem accepta de exemplu sclavia. tendinţele. interzicerea procreării etc. În esenţă. cele mai importante caracteristici ale omului. Tradiţiile sunt acţiuni izvorâte din valori importante. sunt legate de modul de analiză a realităţii: mai mult logic. dar nu putem spune că respectăm dreptul la genocid fiindcă purificarea rasială era cerută de un astfel de cod. existenţa noastră morală este ceea ce ne distinge faţă de animale. şi acest fapt denotă ideea existenţei unei valori. În acest caz şansele de reuşită sunt mari. Dar şi în interiorul aceleiaşi comunităţi există dispute despre ceea ce este drept. şi aspiraţiile individului. practicile grupului luate în întregul lor. discriminarea pe baza apartenenţei la un sex. şi mai ales cu societatea. În cazul în care se găseşte un corespondent al acestuia în realitatea imediată. nici universal. pe care le vom expune şi în viitor. pe de altă parte. sunt exemple de tradiţii. Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Responsabilitatea morală Sinteză 11 . Unii nu ştiu cum să facă. iar problema toleranţei absolute faţă de alte coduri creează situaţii uneori inacceptabile. eugenia spartană (teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice – alegerea părinţilor. spre a face o faptă reală. Pentru a fi moral trebuie să trăieşti în acord cu codul comunităţii tale şi să le respecţi pe cele ale altora. Obişnuinţa colectivă se transmite prin educaţie din generaţie în generaţie. că fiecare are nevoie ca de aer de respect faţă de sine şi. şansele de reuşită fiind mai mici . cu oamenii din ambianţa sa. nelinişte. Nu avem unde căuta standarde absolute dincolo de realitate şi dacă ele ar exista. În momentul în care apare intenţia de reeducare. logic şi previzibil. Conştiinţa morală poate fi considerată: • un instinct divin. folosită de rasişti şi nazişti). Contradicţia este trăită de om ca preocupare. ne petrecem aniversările. Simţul etic reprezintă facultatea unei persoane de a deosebi binele de rău şi de a respecta ordinea morală. Ar fi util dacă ar înţelege că fiecare este o petală din floarea lumii. ca un conflict cu mediul său. drept. din acest punct de vedere. au loc un număr semnificativ de tatonări.jaloane: credinţele. acesta este ales. cum se întamplă adeseori. în acelaşi timp. spre a cărui împlinire sunt mobilizate eforturile. faţă de toţi ceilalţi. corect. fundamental capacitatea noastră de a acţiona etic. dând astfel membrilor societaţii siguranţă şi stabilitate. Şi sunt idei despre cum ar trebui să facem lucrurile pentru a continua tradiţiile. Cert este că. Dacă trăirea nemulţumirii este faţă de sine însuşi. nu-l observă sau i se opun. mai mult imaginativ sau mai mult sentimental. ceea ce va duce la o tendinţă de a se schimba. posibilităţile satisfacerii lor. Când nivelul dezvoltării personalităţii este redus. nimic nu e nici absolut. sterilizarea. ar fi nedrepte. • o judecată practică a sufletului. Fiecare om are o misiune pământeană pe care poate să şi-o îndeplinească cu cinste. Lumea poate evolua normal doar dacă marea majoritate înţelege că este parte a aceluiaşi întreg. a se reeduca. Relativismul susţine că nu există standarde morale dincolo de coduri particulare. pe de o parte. raţiunii. supărare sau nemulţumire. Naziştii aveau codul lor moral. etc. respectiv. Nu putem spune că. a unui ideal. În cazul în care realitatea nu poate furniza un astfel de model.. • o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele. Ele se manifestă în activităţile omului. aceasta este dovada unei analize critice a faptelor sau a trăsăturilor personalităţii sale. care nu-l înţeleg.

se ţine de promisiuni. religioasă. 3. În esenţă fiinţa matură poate fi "responsabilă". Care sunt valorile morale fundamentale? 4. respectă principii) sau dimpotrivă. Despre responsabilitate s-au scris multe cărţi şi s-au purtat discuţii interesante. este blamată (judecată ca o persoana vinovată. (p. Émile Durkheim spunea:"Cauza determinantă a unui fapt social trebuie căutată printre faptele sociale anterioare. Editura Polirom. Test pentru autoevaluare (Modulul II) 1. Funcţia unui fapt social trebuie întotdeauna căutată în raportul pe care îl întreţine cu vreun scop social". Indivizii întreprind acţiunea şi îşi asumă. Bucureşti: Editura A. 6.S. responsabilitatea acţiunilor etice sau neetice. juridică. etc. Iaşi: Editura Univ. D. 150. dar cea a responsabilităţii asumate în cunoştinţă de cauză este fundamentală. Relaţiile morale sunt întâlnite în orice domeniu: economic. vârstă. Există multe feluri de a vedea lumea şi de a aprecia rezultatele. de calitatea deciziilor şi actelor. Toate sunt marcate de maturitatea individului care vede mai mult sau mai puţin din "realitatea holistică". (1997). excludere. adică atitudinea sufletească şi raţională prin care suntem conştienţi de fiecare acţiune a noastră. Emile. Dacă o persoană se apropie de standardele morale ale unei comunităţi (religioase. socotită imorală. Responsabilitatea vine de la atitudinea armonioasă a individului. • relaţii interindividuale. Etica este interesată de obligaţiile morale şi de noţiunea de acţiune bună. socială.. Pe lângă responsabilitatea morală. 12 .E. 22-34) Cozma. a rezultatelor şi implicaţiilor socio-morale. juridic. religios.23-27) 16 Durkheim. politice. 29-57) Crăciun. • relaţii grup – societate. ca parte din sistemul universal din care face parte. izolare. 2. (1999). individuale şi colective. etc. de gradul de dezvoltare al conştiinţei umane. profesională. ea se bucură de apreciere (este membră valoroasă a comunităţii).. care la rândul ei depinde de educaţie. Care sunt principalele metode prin care sunt promovate şi impuse normele sociale? 5. Bucureşti: Editura Paideia. politic. familială. ştiinţifică. instrucţie. încredere (este o persoană pe care te poţi baza. A fi responsabil moral înseamnă a da socoteală în chip demn şi onest. Elemente de etică şi deontologie. dreaptă. Precizaţi diferenţele dintre etică. (p. cinstită şi justă. profesionale. N. 2002. abia în final. Etica în afaceri. etc). ştiinţific. (2005). • relaţiile cu sine. pedepsită prin dispreţ. Iaşi. nu printre stările conştiinţei individuale(. Cum pot fi clasificate relaţiile morale? Recomandări bibliografice Bellu. asumându-ne consecinţele. pedagogică etc. Măsurarea responsabilităţii este dată de utilitatea sau inutilitatea socială a individului. Regulile metodei sociologice. (p. Definiţi morala şi moralitatea. Definiţi responsabilitatea morală. „Alexandru Ioan Cuza”.16 Există multe probleme importante. adică de la modul în care se hotărăşte să-şi exprime fiinţa. Acestea pot fi clasificate astfel: • relaţii individ – colectivitate. marginalizare. mai putem vorbi de responsabilitate economică.). nu te trădează. politică. • relaţiile cu natura. Responsabilitatea morală se întrepătrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale responsabilităţii: juridică. administrativ etc. morală şi moralitate. Sensul eticului în viaţa morală. educaţional.Consecinţa firească a libertăţii este responsabilitatea morală. p. C.

Conştiinţa morală şi acţiune comunicativă. Obiective urmărite: 1. (p. Rezultate aşteptate: • Recunoaşterea rolului şi importanţei studierii Eticii în afaceri. Definirea responsabilităţii sociale a unei firme. conduită. utilitate.11-27. Recomandări privind studiul Studierea acestui modul (Etica în afaceri) are o importanţă majoră pentru studenţii economişi care trebuie să-şi însuşească principiile practice ale eticii în afaceri. dileme etice. 4.(2000). Tratarea din perspectivă istorică a interesului pentru comportamentul etic în lumea afacerilor. Tratat de morală. J. Definirea Eticii afacerilor. responsabilitate socială. Precizarea unui cumul de reguli morale. pe de o parte. imperative morale. reguli morale. Descrierea comportamentului etic în afaceri şi precizarea principalelor modalităţi de promovare a acestuia. loialitate. precum şi a modalităţilor de soluţionare a acestora. 34-5o. responsabilitate socială. atitudine. 6. 13 . (1998). A. • Conştientizarea raportului dintre responsabilitate. loialitate. principii fundamentale. Aceştia trebuie să înţeleagă motivaţiile intrării în lumea afacerilor. 7. încredere. 192-210) Macintyre. Bucureşti: Editura All. 8. 10. loialitate. • Incitarea studenţilor în a manifesta un comportament etic în lumea afacerilor. Descrierea rolului pe care îl joacă "încrederea" în relaţiile de afaceri. 9. prin conştientizarea permanentă a rolului jucat şi prin proliferarea responsabilităţii sociale la nivelul fiecărei firme. Sugerăm studenţilor să-şi însuşească cu multă seriozitate conceptele de dileme etice. 139-161) MODULUL III ETICA ÎN AFACERI Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Concepte teoretice Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Nivelurile de aplicare ale eticii în Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi imporţanta studierii eticii în afaceri Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Responsabilitatea socială ca responsabilităţi morale Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Dilemele etice în afaceri Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza şi soluţionarea problemelor etice Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri Concepte de bază: Etica afacerilor. cultură organizaţională. datorie. Bucureşti: Editura Humanitas. 5. încredere. 3. Stabilirea modalităţilor de soluţionare a dilemelor etice. etc. încredere. tratament corect. 2. Definirea dilemelor etice şi precizarea principalelor domenii în care acestea apar. Elaborarea câtorva exemple de principii etice universale. şi obţinerea succesului financiar şi profesional. Stabilirea principalelor niveluri de aplicare a Eticii în afaceri. • Cunoaşterea principalelor domenii în care apar dileme etice. pe de altă parte. (p.Hubermas.

Prima practică avea o încărcătură etică. Studenţii trebuie să accepte faptul că discursul etic este condiţie si garanţie a respectării legilor în afaceri. Aristotel făcea distincţia între oeconomica (gospodărire privată. de a respecta cu stricteţe legile. deşi. – atitudinea faţă de mită. – practici corecte de marketing. Raţiunea oricărei afaceri induce subiecţilor participanţi. Etica în afaceri vizează. – atitudinea faţă de comisioane ilegale acordate în scopul obţinerii unor facilităţi. Negustorii trecutului erau în genere stigmatizaţi ca lipsiţi de respectabilitate. atitudinea. Bucureşti. cea de-a doua avea o singură dimensiune: cea a profitului. Este o ocupaţie pur egoistă. etc. acţionari. Politica. – siguranţa muncii. investitori. şi care vor include oricând elemente prezentate mai sus. valori. actele normative referitoare la: – calitatea produsului. activitatea cămătărească au avut mereu aceeaşi interpretare: ocupaţii lipsite de dimensiune morală. Justificarea creştină a unei astfel de percepţii era dată de relatarea din Noul Testament 17 Aristotel. forumuri. 1924. ca dimensiune morală a afacerilor. – implicarea în problemele comunităţii în care operează firma. comunitatea în care acţionează. ed. acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii. din perspectivă istorică. care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea respectării lor.Cultura Naţională. Etica afacerilor defineşte un sistem de principii. cu utilitate pur economică. conduita corectă şi onestă a unei firme faţă de angajaţi. dizertaţii etc. Ed. un comportament etic corespunzător standardului de valori proprii. articole. – modul în care se utilizează informaţia confidenţială. fie că se află în tangenţă sau complementaritate cu ea. 14 . În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează valorile morale ca atare. – practici corecte de vânzări. singurul element etalon stabil şi intangibil în emiterea oricărei judecăţi de valoare. Schimburile comerciale. printre altele. Cicero vorbea totuşi despre corectitudine în tranzacţii. precum şi în programele de masterat. Grecia Antică manifesta deopotrivă interes pentru teoria economică şi pentru valorile şi normele morale implicate în schimburile economice. 8. Etica afacerilor poate fi considerată un domeniu de studiu aplicativ al eticii. – practici corecte de recrutare a personalului. este că acest interes a început în cea mai avansată societate comercială de acum cinci mii de ani. norme şi coduri de conduită. cu privire la determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor. ci în intenţia mai degrabă de a-i avertiza pe studenţi asupra implicaţiilor sociale ale unor decizii de afaceri. în Sumer. p. ca disciplină de studiu. în baza unei filosofii a firmei. fără să se urmărească neapărat formarea unor cetăţeni model. clienţi.îngrijită de Dimitrie Gusti. Imaginea acestei separaţii a durat până în secolul al XVIII-lea. fie că sunt din interiorul ei. a fost introdusă etica. Dimensiunea etică a unei afaceri poate viza tendinţele oricărei firme şi a angajaţilor săi. Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Concepte teoretice Sinteză Etica afacerilor este o disciplină nouă care oferă un teren deosebit de fertil pentru dezbateri publice. etc. La unele şcoli de business. Interesul pentru un comportament moral în lumea afacerilor este vechi. cu scopuri familiare) şi hremastica (schimburi economice a căror scop este profitul)17. cu îndeletniciri neonorabile. Ceea ce ştim.• Însuşirea principiilor etice universale.

asupra alungării negustorilor din Templu, precum şi de reluare a acestei idei în scrierile teologice. Să nu uităm că, în acea vreme unica morală admisă în lumea europeană era cea creştină. Nu exista o morală a vieţii publice, desprinsă de conotaţii religioase. Câteva exemple în această perspectivă le-au reprezentat breslele şi ghildele medievale care aveau propriile lor coduri morale. În anii premergători formării capitalismului sunt de remarcat preocupările societăţii de a reglementa relaţiile corecte între oameni. Astfel, tot în secolul XVII apare Elizabethan Poor Law, lege progresistă la acea vreme, în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor nevoiaşi, stabilind o taxă pentru sărăcie asupra pământului aflat în posesia celor înstăriţi. Mai tîrziu, Adam Smith lansează conceptul de homo oeconomicus, insistând asupra responsabilităţii de a obţine profit din toate acţiunile, iar A. Carnegie, în The Gospel of Wealth, promovează ideea acţiunilor caritabile susţinute din banii câştigaţi din afaceri. În plin avânt, capitalismul nu a oferit întotdeauna o protecţie a intereselor tuturor membrilor societăţii ceea ce a determinat apariţia unor acte normative care au încercat să elimine abuzurile sociale. De referinţă rămân Legea Sherman Antitrust (1876), primul cod de etică îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri, Wembley Code of Etichs (1924), sau Consumer Bill of Right promovată de J. F. Kennedy în 1962, prin care guvernul american devine garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori. Adam Smith (1723-1790) în Avuţia naţiunilor (1776) "canonizează" noua credinţă (în versiune populară): "lăcomia e bună". Au loc transformări în credinţele filosofice, începe să-şi facă loc şi legitimarea intereselor ca morale. Acest proces coincide cu urbanizarea. Tehnologia, privatizarea, industrializarea, dezvoltarea nevoilor şi a consumului, conduc societatea într-o direcţie în care apare şi nevoia reglementării etice a afacerilor. În societăţile rurale, dominate de economia "naturală închisă" sau de economia de autoconsum, acest fenomen nu are decât şanse infime să se propage. Până foarte recent (acum mai puţin de 20 de ani), acest subiect a fost circumscris unor discuţii negative despre scandalurile şi dezastrele aduse mai ales de lumea corporaţiilor, despre iresponsabilitate, iar recent ele au fost reluate în diferite forme în contextul globalizării şi existenţei corporaţiilor mondiale. Locul comun al acestor abordări legate de lumea afacerilor este dat mereu de "numitorul comun al afacerilor: banul".18 Întrebarea care rămâne deschisă este: e sau nu o contradicţie în termenii expresiei "lăcomia este bună"? În mare, teoreticienii de orientare liberală au insistat pe ideea că succesul este o virtute, sărăcia este un viciu şi că bogăţia devine sursa de noblesse oblige (este generatoare de obligaţii morale, pe când sărăcia este generatoare de probleme morale). Recent discuţiile teoretice s-au mai echilibrat şi au ajuns la nivelul construcţiei idealurilor morale în afaceri, cu accente, inclusiv pe dreptate socială şi grija faţă de consumator. În ţara noastră mult timp termenul de afacere avea o conotaţie negativă fiind asimilat unui fapt reprobabil, speculaţiei, înşelăciunii în dauna interesului public sau privat. De fapt, departe de a fi un termen cu înţelesuri ilegale şi cu sens îngust (asimilat unei tranzacţii) termenul de afacere a căpătat o nuanţă concretă, bine definită în ţările cu economie de piaţă, definind activităţile desfăşurate – în diferite forme de organizare juridică – care iniţiază, dezvoltă pe risc propriu obiective bine definite aducătoare de câştig.

Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri Sinteză Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie şi utilitate. Afacerile sunt un mediu care este perceput ca mai puţin nobil, eventual un mediu fără "scrupule" fiindcă este legat de profit. Viciile clasice, cum ar fi lăcomia sau avariţia, trec drept motivaţii frecvente pentru intrarea în lume afacerilor. Aceasta nu înseamnă că nu a existat o tendinţă permanentă ca afacerile să fie guvernate de valori şi norme
18

Robert, S., Op. Cit., p. 351.

15

morale, oricât ar părea de paradoxal, având în vedere tipul de motivaţii amintite mai sus. În afaceri pot să fie detectate câteva niveluri de aplicare ale eticii19 : 1. Nivelul micro- este cel care se stabileşte între indivizi în baza principiului corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde: obligaţii, promisiuni, intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile schimbului cinstit, câştigului cinstit, tratamentului corect. Unui astfel de nivel i se aplică ceea ce Aristotel numea dreptate comutativă, cea practicată între egali. O firmă care vinde maşini, trebuie să-şi prevină cumpărătorii dacă ele au defecte la sistemul de frânare sau o firmă care vinde anticoncepţionale trebuie să prevină clienţii că acestea produc dereglări hormonale. Clientul trebuie considerat raţional, autonom şi trebuie informat ca să poată cumpăra serviciul sau produsul în cunoştinţă de cauză. 2. Nivelul macro- se referă la reguli instituţionale sau sociale ale comerţului, ale lumii afacerilor. Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate şi legitimitate. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de de natura filosofică, preponderent etică şi sunt de tipul următor: Care e scopul pieţei libere? Este proprietatea privată un drept prioritar? Este drept sistemul de reglementare al pieţei? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte şi echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor? 3. Nivelul corporaţiilor. Discuţiile etice se referă preponderent la rolul jucat în societate, la responsabilitatea socială şi internaţională a corporaţiilor. Nivelul macroeconomic pune şi problema stringentă a problemelor etice în globalizarea afacerilor. Ele apar mai ales când unele corporaţii internaţionale desfăşoară afaceri în ţări cu economii slab dezvoltate, cu un nivel mai redus de maturizare a conştiinţei civice. Consimţământul obţinut în urma unei informări deficitare sau mincinoase (în reclama unor produse), dreptul la un mediu natural sănătos (ecologizarea Occidentului prin transferul tehnologiilor poluante în Est), utilizarea unor practici neloiale (dumpingul sub forma înlesnirilor de taxe acordate în ţările lumii a treia), dependenţa de corporaţii (creşterea polarizării sociale din cauza dominaţiei corporaţiilor în viaţa publică, în America Latină) sunt tot atâtea exemple care demonstrează necesitatea implicării eticii manageriale şi pe plan internaţional.20 Astăzi, toate organizaţiile din lume trebuie să recunoască importanţa şi necesitatea luării în considerare a unor concepte ca: etică, morală, responsabilitate socială, echitate şi, totodată, să încerce să le implementeze în cultura lor organizaţională.

Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri Sinteză Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest adevăr este probat atât din perspectivă macroeconomică, cât şi din cea microeconomică. La nivel macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic; comportamentul imoral poate distorsiona piaţa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor. Din perspectiva microeconomică, etica este adesea asociată cu încrederea. Etica este necesară, dar nu suficientă, pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienţilor, comunităţii, angajaţilor. Întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de importantă în relaţiile de afaceri. Încrederea înseamnă de fapt micşorarea riscului asumat. Încrederea, bazată pe experienţa bunelor relaţii cu alţi oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor şi intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele relaţii ale firmei se referă la21: 1. încrederea în relaţiile cu furnizorii - furnizorii sunt parteneri de afaceri foarte importanţi, direct afectaţi de deciziile organizaţiei, de comportamentul acesteia. Mai ales dacă este vorba de relaţii
19 20 21

Robert, S., Op. Cit., p. 360.

David Appelbaum, Sarah V. Lawton, Ethics and the Profesions, Prentice Hall, New Jersey, 1990, p. 205.
Ţigu, Gabriela, op. cit., p.25,

16

pe termen lung, încrederea între doi parteneri este foarte importantă. Ea se câştigă prin respectarea obligaţiilor de către fiecare parte şi prin minimizarea surprizelor de orice fel. Încrederea determină o mai mare eficienţă, în timp, a schimbului. Iar relaţiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa cum ar vrea el să fie tratat. 2. încrederea în relaţiile cu consumatorii - un vânzător câştigă încrederea clientului său atunci când este onest, competent, orientat către nevoile clientului şi plăcut. Clienţii aşteaptă de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă, precum şi informaţii reale, pertinente. 3. încrederea în relaţiile cu angajaţii - încrederea trebuie acordată atât şefilor, cât şi subordonaţilor. Un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a angajaţilor, la confidenţă, la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă etc. Un studiu realizat la General Motors a identificat cinci factori corelaţi cu încrederea în relaţiile cu angajaţii: • percepţia unei comunicări deschise şi oneste, în sus şi în jos pe scară ierarhică; • tratamentul corect pentru fiecare grup de muncă; • împărţirea obiectivelor şi a valorilor între muncitori şi supraveghetori; • autonomia, ca un semn al încrederii în angajat; • feedback din partea managementului privind performanţele şi responsabilităţile salariaţilor; • încrederea este în relaţie directă cu unele tehnici moderne de management şi anume: creşterea responsabilităţii, managementul participativ, managementul prin obiective, cercurile de calitate etc. Etica în afaceri se referă de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanţele economice şi cele sociale ale firmei. Pentru înţelegerea clară a rolului eticii în afaceri este deosebit de importantă atitudinea conducerii superioare a firmei din care să reiasă respectarea eticii atât prin acţiunile proprii ale managerilor cât şi din politicile abordate în firmă, din deciziile luate, din sarcinile transmise, din politicile salariale adoptate, din modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare, etc.

Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Responsabilitatea socială ca responsabilităţi morale Sinteză Literar prin responsabilitate se înţelege obligaţia de a răspunde, de a da seamă de ceva, de a manifesta o atitudine conştientă faţă de obligaţiile sociale. În acest sens, o definiţie formală a responsabilităţii sociale prevede obligaţia managerului de a alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în consens cu interesul societăţii şi al organizaţiei pe care o conduce. Etimologic, social provine din latinescul socialis, adică făcut pentru societate. N. Firigioiu arată că “în sens larg, prin social se înţelege tot ceea ce vizează societatea ca ansamblu articulat de relaţii şi structuri: economicul, politicul, culturalul etc.; în sens restrâns, prin social se înţeleg condiţiile de viaţă ale indivizilor şi grupurilor, precum şi relaţiile dintre aceste entităţi”22. Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică. Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale şi a eticii
22

Firigioiu, N., Politici sociale în cadrul statului social, în Societatea şi cultura, nr. 5, Bucureşti, 1991.

17

Etica afacerilor în turism. Principul carităţii. 18 . În 1889 A. Binele sau efectele scontate nu vin din aceste proclamări. Editura Uranus. 2003. orice "bun social" plătit de firmă subminează mecanismele pieţei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie de acţionari (se diminuează profitul). Datoria şi obligaţiile morale se propagă asupra colegilor. Publicul afacerii speră în acceptarea responsabilităţii afacerii faţă de el. S-a profitat în mod ruşinos de furnizori. economic şi social. care trebuie să obţină prin adevăr şi cinste averea pe care trebuie să o gestioneze în beneficiul societăţii”. ca parte a responsabilităţii noastre. Ceea ce ne interesează pe noi nu este moralitatea profitului în sine. este realizarea interesului public şi a responsabilităţii sociale a afacerii. Apare inevitabil chestiunea moralităţii şi a profitului. abordarea clasică . iar aceştia. Loialitatea şi sprijinul reciproc se răspândesc la fel de departe şi în toate direcţiile ca şi afacerile. precum cele legate de protecţia mediului.acţiunilor pentru organizaţiile lor. Carnegie publica lucrarea “The Gospel of Wealth” în care promova ideea că banii câştigaţi din afaceri. Milton Friedman susţinea că principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor. ci moralitatea procesului prin care a fost obţinut şi moralitatea felului în care este folosit în continuare. ca o primă doctrină a responsabilităţii sociale promovează ideea sporirii acţiunilor filantropice care au ca scop asistarea şi ajutarea celor care sunt “membri ai societăţii mai puţin norocoşi”. În acest sens. bazându-se pe obiectivitatea şi integritatea modelatorilor afacerii. prima este asigurarea supravieţuirii acesteia". Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social. Adevărul economic nu poate fi falsificat la infinit. Responsabilitatea bine înţeleasă favorizează loialitatea. este o doctrină biblică care pretinde oamenilor de afaceri un comportament responsabil. Argumente: 23 Ţigu. Acesta este un punct de vedere acceptat în prezent de toţi "actorii" lumii afacerilor. fie de clienţi (prin creşterea preţurilor). la rândul lor. deoarece activitatea firmei ca şi sistemul politic. În astfel de cazuri avem şi o obligaţie morală faţă de comunitate. Dar măsura în care această responsabilitate se împarte între cele două planuri. De asemenea. fie de salariaţi (se reduc salariile). Când lucrurile merg prost şi când apar dificultăţi. majoritatea oamenilor vor fi înţelegători şi pe cât posibil vor ajuta. 2. Principul administratorului de arcă. p. toţi aceştia având nevoie de contracte onorate şi de înţelegere. ni se deschid noi perspective şi identificăm şi alte obligaţii. vânzările ar putea scădea şi firma ar avea dificultăţi. indiferent de tipul de afacere. se vorbeşte în principal despre două abordări23: 1. trebuie specificat că responsabilitatea socială în afaceri devine realitate când persoanele implicate acceptă conduita şi comportamentul stabilit."maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei. conştienţi că sunt “conducători sau îngrijitori de vapor. au o singură preocupare: rezultatele financiare. în condiţiile menţinerii unei funcţionări corecte a acesteia. a ţării şi a organizaţiei respective. au fost concepute astfel încât să servească nevoile societăţii şi nu invers.21. Întreaga cultură a organizaţiei va sprijini răspunderea socială şi va trebui să recompenseze şi să întărească acţiunile etice. a personalului. În ceea ce priveşte latura economică. Doar onestitatea în încercarea de a avertiza asupra unor astfel de evenimente critice vă va aduce cooperare şi sprijin. Problema cea mai importantă care trebuie luată în considerare. Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii care deservesc sau sunt interesaţi de afacere. este percepută în mod diferit. Rezultă că abordarea problematicii responsabilităţii sociale trebuie încadrată şi corelată cu mediul social şi cultural al perioadei de timp. a clienţilor.firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacţie. În viziunea autorului. În acest din urmă caz. Gabriela. Acesta a dezvoltat teoria responsabilităţii sociale a afacerilor bazată pe două aspecte esenţiale: principiul carităţii şi principiul administratorului de arcă. Bucureşti. trebuie să revină societăţii prin acţiuni caritabile şi civice. atât în cadrul organizaţiilor cât şi în exteriorul acestora. respectiv al acţionarilor. şi a furnizorilor. abordarea socio-economică . clienţi şi alţii care au fost implicaţi? Au avut investitorii un profit moral justificabil? Nici o activitate economică care se bazează pe imoralitate nu poate fi de succes pe termen lung.

1992. Este şi cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorităţi “grupuri de presiune dedicate unei singure cauze care o consideră de o moralitate incontestabilă. IRWIN Homrwood. costurile. Acest punct de vedere este reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce priveşte responsabilitatea firmei. 25 24 25 Popa. realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil. Filip. să obţină un profit rezonabil. stabilirea unei noi culturi organizaţionale. R. Management internaţional. salarizare.24 Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte problema răspunderii sociale a afacerilor. Cea mai dificilă situaţie pentru manageri o reprezintă existenţa dilemelor etice. H. la începutul secolului al XX-lea. ci ele se implică şi în politică. evaluare. J. mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum şi a consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic. 257. Bunul sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. este de datoria omului de afaceri. aprovizionare: favoruri din partea furnizorilor. resursele umane: angajare. ci întreaga societate". publicitatea. El arăta că firma este obligată să obţină profit prin faptul că o parte din acesta este alocat societăţii prin plata impozitelor şi taxelor. probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii. IL. Bucureşti. Donnelly. veniturilor acţionarilor şi asociaţilor ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii. nediscriminarea etc. 19 . în dorinţa de a echilibra performanţele economice şi cele sociale. căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”.. promovare. ambalajul produsului. • orizontul de timp al existenţei firmei este unul lung. etc. să elibereze societatea în general de mizerie şi să-i aducă bunăstarea. Afacerile şi producţia au scopul de a îmbogăţi nu numai magazinele şi fabricile firmei respective. Konosuke Matsushita (creatorul mărcii Panasonic) arăta. în calitate de cetăţean. p. Fundamentals of management.74. motivare. O dilemă etică se naşte când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social. Etica afacerilor trebuie să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: • Unde începe responsabilitatea faţă de societate a organizaţiilor şi unde se sfârşeşte? • Ce reguli de conduită ar trebui să guverneze afacerile şi pe conducătorii lor? • Este bine ca afacerile să pună mai presus de nevoile societăţii pe cele ale acţionarilor?. deci ea trebuie să urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligaţii sociale (ca nepoluarea. a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate. Dar "raţiunea afacerilor este. 1999. În primul rând dilemele etice sunt generate de raportul dintre performanţele sociale şi cele economice. care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului.• societăţile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită ţară şi trebuie să se conformeze legilor din ţara în care operează. p. În acest sens. I. Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Dilemele etice în afaceri Sinteză Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare. desigur. producţie: calitatea materiilor prime şi a produselor finite. în sport (sponsorizări). că: "Misiunea industriaşului este să învingă sărăcia. Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii: marketing: reclama.) şi costurile ce le sunt asociate. deci ele nu sunt responsabile numai faţă de acţionari. să facă disponibile bunuri de bună calitate şi la preţuri rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor. Editura Economică. • practica arată că firmele nu sunt instituţii economice pure. sprijină autorităţile naţionale sau locale etc. nu urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă...

Un cumul de reguli morale. a organizaţiei pe care o conduce. a îndatoririlor şi a obligaţiilor justifică revendicarea drepturilor. drept. just. între sistemele proprii de valori şi modul de satisfacere practică a nevoilor. Managerii trebuie să investigheze cu multă atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de moment. 1999. chiar şi în cele mai simple situaţii. viziune conservatoare.27 Din punctul de vedere al managerului. “Practicarea unui management modern. a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial”. Se remarcă de fapt. 28 Drucker.. Prin urmare. Realităţile lumii de mâine. între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt. pe coordonate morale. Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Analiza şi soluţionarea problemelor etice Sinteză Cum vom decide în cazul dilemelor etice? Standardele noastre morale legate.Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. ce decurg dintr-o varietate de surse. Consumatorul şi managementul ofertei. 20 . The Dryden Press. a standardelor etice şi a sistemelor de valori proprii domeniului economic şi. Daft. izvorâtă din ideea unei orânduiri sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităţilor. Editura Dacia. nu se poate vorbi de dispariţia conflictelor de interese intra sau extra organizaţionale) va avea succes numai prin conştientizarea. una din problemele practice extrem de dificil de rezolvat. atenuarea acestor stări (practic. New York. între beneficii şi obligaţii şi. R. I. nimeni nu poate spune cu certitudine că un anume standard moral este bun sau rău.impune mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la “moralism” la etica responsabilităţii. lipsită de angajare responsabilă? Această dilemă -responsabilitate/moralitate. Editura Teora. Iaşi. izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să conţină: 26 27 Mihuţ. abstractă. de exemplu. exigentă. datorită diferenţei de valori la care se raportează. diferă de un individ la altul.26 Dilemele etice apar în lumea afacerilor atunci când există o neconcordanţă între principiile etice şi situaţia practică. în detaliu. cunoaşterea şi instrumentarea principiilor etice. De cele mai multe ori e foarte dificil. omul de afaceri.. în mod particular este greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor. unde un beneficiu pentru unii poate reprezenta o daună (sau o obligaţie neplăcută) pentru alţii. Management. “Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de afaceri: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice sau să rămână la judecata morală. dar se poate dovedi dacă el exprimă o obligaţie faţă de alţii şi nu numai un beneficiu fată de noi înşine. P. să distingem între noi şi ceilalţi. 1996.. În soluţionarea dilemelor etice. managerii trebuie să-şi “asume conştient responsabilitatea pentru binele comun şi să-şi înfrâneze interesul propriu şi autoritatea atunci când executarea lor dăunează acestora şi libertăţii individuale”28. 1988. întrebările cheie sunt: • Cine ar câştiga şi cât de mult? • Cine va pierde şi cât de mult? Peter Drucker arată că proprietarul. de corect. Cluj-Napoca. altele apar cu regularitate. deoarece viaţa demonstrează cu prisosinţă că ceea ce este etic pentru unul poate părea lipsit de etică pentru altul. Oamenii de afaceri se confruntă zilnic cu probleme de natură etică. Unele sunt mai rare. Etica în afaceri reprezintă aplicarea standardelor morale la situaţiile concrete din afaceri.

acceptându-le ca legitime. aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în afaceri. probleme de mediu. Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. Respectul pentru proprietate. Cei ce susţin relativismul declară că nu putem discerne între corect – greşit. • competenţă. Cu drepturi şi obligaţii nominalizate în coduri de comportament se poate construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele violente. Două teme interesante sunt cele care privesc relativismul şi analiza stakeholders (analiza celor implicaţi). Respectarea angajamentelor făcute. politica de preţuri. • desfăşurarea unor activităţi neautorizate. Afectarea integrităţii fizice şi presiunile psihice conduc la apariţia unor complexe. sociale şi culturale în care se află cineva. • cazurile de evaziune fiscală. etc. Morala comunităţii solicită a privi şi a considera alte persoane ca pe sine însuşi. Managerii sunt obligaţi să nominalizeze toate persoanele şi grupurile din interiorul sau exteriorul organizaţiei care au legături. Ajutorul mutual. interacţiunea socială construită cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eşua. • trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului. iar dacă ele consideră că propriul corp este o proprietate. Legat de etica afacerilor există numeroase subiecte de discuţie şi implicaţii. Cel mai des există o mulţime de tonuri de gri. plăţi neautorizate. spaţiul privat al angajaţilor. vor fi ascunse adevăruri şi va fi denaturată viaţa. Moralitatea şi codul etic reglementează comportamentul uman în comunitate. • înşelarea corpurilor de control a statului. etc. • utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală. cu excepţia situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii. conştiinciozitate. corect şi la timp. • obiectivitatea. Toţi dorim să avem certitudinea că promisiunile făcute de alţii sunt în totalitate îndeplinite. Relativiştii nu sunt chinuiţi de dileme etice atâta timp cât ei nu cred 21 . incluzând activităţile individului direcţionate spre o colaborare în interesele comune ale grupului dar şi pentru interesele individuale ale fiecăruia. Chiar dacă unii consideră că această deschidere în interesul individului poate afecta armonia. 2. Orice teorie morală este inutilă în condiţiile în care omul nu-şi respectă promisiunile făcute. 4. Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor. trebuie realizată în condiţiile în care costul pentru realizarea dezideratului nu este prea mare. tratând serios problemele şi interesele lor. bine – rău. acest aspect reprezintă un corolar al respectului pentru persoană. Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt: • integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor. Rareori. • confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor. discriminările de orice fel. De exemplu: • acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele concurente. Relativismul sugerează că etica este „relativă”. securitate muncii. 3. Respectul pentru persoană. acţiuni sau interese în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei. economie subterană. • folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal. darurile. influenţele externe în realizarea unor oportunităţi. pentru că nerespectând această normă elementară.1. Persoanele doresc să uzeze de dreptul de proprietate asupra bunurilor. „Relativismul” examinează de ce ignorăm adesea etica în luarea deciziilor. cu implicaţii negative asupra mediului de lucru. angajamente. un cadru de confruntare a deciziilor etice. • servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. 5. drept – nedrept. lucrurile sunt negre sau albe. Nonviolenţa. în funcţie de circumstanţele personale. eliminând conflictele de interese. hărţuirea sexuală. iar „analiza stakeholders” furnizează o structură.

• asigură cadrul normativ pentru: ordinea juridică şi socială. 1998.-Mureş. 2. Tg. acestea s-au transmis prin educaţie. Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală. cu puternic caracter regulator la nivelul întregii societăţi.că adevărul poate fi descoperit prin introspecţie. Aceste elemente pot încuraja comportamentele etice şi pot limita aria de acţiune a unor acţiuni imorale. Ele sunt unanim acceptate şi fac obiectul conţinutului codurilor etice ale mai multor firme internaţionale prin expresii comportamentale pozitive: a fi cinstit. 72. drept. tradiţii). De aici.29 Deşi suntem de acord că standardele diferă în funcţie de comunitate şi istorie (normele etice occidentale au rădăcini în creştinism şi sunt diferite de normele asiatice puternic ancorate în budism şi confucianism). obiceiuri. recunoscător. responsabil. acasă sau în societate. Mult mai benefice pot fi elementele emoţionale de relaţionare din cadrul organizaţiei. Deschiderea spre dialog nu rezolvă în totalitate problemele. ca să dăm doar cîteva exemple. instituţii. cultura organizaţiei pot promova o consideraţie înaltă acordată angajaţilor. nu pot fi ignorate semnalele societăţii civile şi evenimentele social-politice din jurul organizaţiilor. • permite evitarea şi rezolvarea conflictelor. 33. etalon de comportament social. Normele morale se pot clasifica astfel: 29 Sir Adrian Cadbury. ci şi de la mediul lor organizaţional. ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise şi limite de variaţie. în Harvard Business Review. • arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este). Managerii trebuie să cunoască ceea ce este interzis. Regulile scrise însoţite şi de măsuri punitive. în Analele Universităţii „Dimitrie Cantemir”. loial. se elaborează prin două modalităţi: 1. Mediul în care operează organizaţiile este marcat de reglementări guvernamentale. dar generează încredere şi facilitează menţinerea de relaţii armonioase între organizaţie şi mediu. prin sprijinul şi perspectivele pe care le oferă membrilor. 30 A avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale. Normele au ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială: • creează un sistem de drepturi şi obligaţii. Cadrul economic general încurajează prin concurenţă un standard de comportament la care trebuie să adere toţi cei care aspiră la obţinerea de avantaje competitive în domeniul de activitate. nu pot garanta întotdeauna rezultatele bune. Dan Lungescu. În identificarea factorilor situaţionali care influenţează comportamentul etic. Normele. interdicţii în diferite contexte sociale. Ele provoacă schimbări sociale care îşi găsesc expresia în acte normative care prescriu practici nediscriminatorii la angajarea personalului. Comportamentul etic în managementul unor firme internaţionale. 30 Ioan Mihuţ. un standard. favorabile comportamentului etic şi care creează disponibilitate mare pentru amendarea acţiunilor ilegale sau încălcarea normelor organizaţionale. Ethical Managers Make Their Ouwn Rules. generos. agenţii specializate. deşi sunt utile pentru promovarea unui climat etic pentru întreaga organizaţie. September-October. comportamentul etic. 22 . de îngrădire: un model prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societăţii. dincolo de relativismul cultural există norme etice universale. sincer. De asemenea. linii normative. în general. organizaţia ocupă un loc central. p. 1987. să respecte prevederile legale şi să promoveze practici comerciale loiale cu partenerii de afaceri. rezultă că rezolvarea dilemelor etice este condiţionată de abilitatea de a menţine un dialog deschis în relaţiile cu mediul exterior. din generaţie în generaţie. apărarea drepturilor consumatorilor sau protecţia mediului înconjurător. norme şi valori împărtăşite în comun de membrii societăţii. legi). Normele de conduită au existat în toate timpurile (date. curajos. bun. Politicile şi codurile de conduită. organizat (instituţionalizat): de către organizaţii. difuz (cutume. iar grupurile din interior influenţează. • nu stabilesc puncte. p. Oamenii învaţă valorile morale nu numai în primii ani de viaţă. neorganizat (neinstituţionalizat): spontan. Normele morale arată ce trebuie să facă sau să nu facă. cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conştient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie apreciate ca bune sau ca rele. obiceiuri.

profesori. vizând activităţi umane particulare (normele vieţii de familie. Marian. coord.)).1. ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii. 2. cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici. avocaţi. loialitatea.. adeseori succesul organizaţional depinde de modul în care resursele umane sunt tratate la locul de muncă. Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri Sinteză 31 32 Liviu Ilieş. Fără respectarea normelor etice. ele trebuie să conţină valori nobile. dar să nu renunţe niciodată la principii. 23 . Norme generale (universale): sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane. Legat de angajaţi. oricând şi oriunde într-o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în anumite situaţii. . 3. L. Tg. Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidenţă existenţa celui mai valoros activ utilizat în procesul muncii – resursele umane. cu consecinţe importante în operaţionalizarea obiectivelor strategice stabilite. economişti etc. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale (norme de protocol. permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!). Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte problema răspunderii sociale a afacerilor. Etica şi responsabilitatea managerială. Editura Efi-Rom. • întreprinderea trebuie să fie pregătită să se adapteze la schimbări. însă se apreciază în mod deosebit onestitatea şi seriozitatea partenerilor în relaţiile de afaceri. Există o serie de criterii etice ale întreprinderilor civilizate. sportivi. liderul mondial în calculatoare. care în multe cazuri se construieşte pe baza tranzacţiilor informale şi încrederii reciproce a partenerilor. T.. o tranzacţie desfăşurată (sau o negociere) trebuie să plece de la supoziţia generală că ambele părţi sunt dotate cu discernământ. • o întreprindere are nevoie de principii şi acestea vor fi importante şi de durată. demnitatea. Watson analizând cultura organizaţională a IBM-ului. că sunt capabile să-şi dea seama de riscuri. Dacă ar fi să ierarhizăm importanţa nivelurilor la care ar trebui aplicate standardele etice am putea spune că cele mai elementare reguli pe care ar trebui să le respecte o organizaţie sunt legate de propriul client şi propriul angajat. Editura Dacia. coord. În privinţa clientului. O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în legitimă apărare!). 5. Cluj-Napoca. Mureş. veniturilor acţionarilor şi asociaţilor. a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate. Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate. care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului. Managementul resurselor umane.ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine. stabilirea unei noi culturi organizaţionale.31 Deşi acest activ nu apare explicit în documentele organizaţiilor. se va distruge. generozitatea). Normele pot să fie formulate: . că sunt responsabile şi bine intenţionate. 2002. • principiile nu sunt dictate doar de raţiuni economice. codul manierelor elegante. sinceritatea.. 2001. a evidenţiat rolul comportamentului angajaţilor în reuşita organizaţiei32: • întreprindere nu poate fi mai bună decât sunt angajaţii săi. p. reguli de etichetă în afaceri etc). întreaga infrastructură a afacerilor. trebuie să reamintim că de multe ori oamenii sunt trataţi ca o simplă forţă de muncă şi nu ca un scop în sine. au durabilitate în timp şi influenţează toate activităţile umane (cinstea.

Managementul resurselor umane. avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator. bine intenţionat. atâta timp cât ea are discernământ. Aici apare ca evidentă şi diferenţa faţă de poziţii fundamentaliste: o religie este impusă ca morală de stat şi transferată integral sau aproape integral în legislaţie. Când vorbim despre egalitatea între oameni. Recunoaşterea discernământului este o condiţie a autonomiei.273. poziţiilor). Ed. faţă de clienţii firmei Produsele trebuie să fie de calitate. Dacă o persoană este neinteresată să acţioneze pentru binele public. ele trebuie să fie practicabile. C. 1997. ci subliniază doar faptul că morala este regula. responsabil. la egalitatea în faţa legii. utilizarea excesivă a imaginilor de femei în reclame la obiecte de uz casnic le circumscrie acestora o 33 34 Mathis. De exemplu. de ţigări. Ele au caracter absolut şi obiectiv. Panaite Nica. Spre deosebire de achiziţiile intelectuale. Promovarea unui comportament etic adecvat. de echitate şi discriminare. are o importanţă capitală. ci la egalitatea lor în faţa principiilor şi normelor morale. cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizaţii34. situaţii care cer sacrificiul suprem pentru alţii sau pentru o cauză). există norme morale care trebuie să se supună principiului universalităţii. indiferent de gradul de educaţie al persoanei şi. estetică. tot aşa cum. Într-o societate deschisă. de exemplu. pluralistă. atât din partea managerilor cât şi a subordonaţilor. 24 .. De exemplu. Viaţa cotidiană nu implică decât rar acte exemplare (de exemplu. În acest sens.247. poate să lezeze interesele consumatorului. Supoziţia generală pe care se bazează comerţul este cea a consumatorului adult. Aceasta nu înseamnă că eroii. nu ne referim la egalitatea lor intelectuală. toţi suntem egali. Pentru ca o astfel de egalitate să fie posibilă. • Principiul clarităţii şi clarificării conceptelor. b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor. furnizând instrumentele pentru elaborarea judecăţii morale. filme excesiv de violente sau obscene). el poate opta să lucreze într-o clinică în care nu se fac avorturi sau să rămână doar obstetrician. Principiile etice se referă la conduita curentă. poziţiilor etc. principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile şi fezabile pentru orice persoană. ele apar sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene. Economică. nu depind de credinţe. sentimente şi obiceiuri particulare. nu excepţia. Normele şi principiile etice sunt diferite şi percepute diferit în culturi diferite. nici pentru genii. biologică. în faţa lui Dumnezeu. Panaite. dacă un medic crede că avortul este imoral (este crimă). Nica. sfinţii şi geniile nu trebuie să se supună normelor morale. din punct de vedere religios ne referim la faptul că. moral ar fi să nu se implice în politică sau în administraţie publică. p. inteligent. ci pentru oamenii obişnuiţi. a) Principiul egalităţii în faţa normelor Morala nu este făcută pentru eroi şi sfinţi. conţinutul moralei răspunde în mare măsură dilemelor de zi cu zi şi se adresează oricui se confruntă cu astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit mai sus "probleme morale". să aibă instrucţiuni de folosire. libertăţii şi responsabilităţii. În cazul producătorului există presupoziţia că este matur. Mathis R. Robert L. principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile ca înţelegere. Prin urmare. de adevăr şi minciună. Ce se întâmplă însă în cazul în care consumatorul este iresponsabil iar producătorul este necalificat? Piaţa singură nu poate să reglementeze astfel de situaţii. mai mult. inteligent. dar. în acelaşi timp. nu se potriveşte copiilor când este vorba despre jucării periculoase. să fie aplicabile oricui. responsabil (ceea ce. oriunde şi oricînd. sigure.Operă citată. la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău. trebuie să se ţină seama de o serie de principii etice ce caracterizează conduita curentă. capabil să-şi dea seama de riscuri. băuturi. indiferent de nivelul ei intelectual. etc.Etica reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora. a) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. Cu toate acestea. 33 Unii autori consideră că etica se construieşte pe baza următoarelor principii: • Principiul egalităţii în faţa normelor. dotat cu discernământ. libertate şi constrângere etc. oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o problemă morală şi să acţioneze în consecinţă. Uneori ceea ce se oferă pe piaţă nu doar că nu satisface o nevoie. p..

Operă citată.110. Bowie. În acest caz. îşi critică public propria companie. 362. prioritatea la angajare pentru o persoană cu nevoi speciale. de asemenea. Business Ethics. valori ca onestitatea. în cadrul firmelor lor există aşa-numitele “ethics advice lines”.evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin urmarea spiritului şi literei legii. b) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. 1982. contribuţie la soluţionarea problemelor sociale.Maria-Madela. Un sondaj realizat în luna iunie 2000 de către BNA Daily Labor Report38 în colaborare cu Ethics Resource Center având ca scop determinarea modului în care angajaţii percep etica la locul de muncă a relevat faptul că. • respectarea legii .faţă de comunitate Protejarea mediului. 37 Abrudan. Tot din categoria principiilor etice fac parte37: • consideraţia specială . conduce la faptul că şi ei tratează compania ca pe o staţie de tranziţie. Loialitatea faţă de companie se conturează prin obligaţiile reciproce. d) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. o simplă sursă de salariu şi beneficii. Norman. Rezultatele sondajului au relevat faptul că numărul firmelor care au elaborat şi implementat coduri etice a crescut de la 60% în 1994 la 79% în anul 2000. de seducţie. loialitate. unii angajaţi trag semnale de alarmă. Reclama promovează utilizarea femeilor ca obiecte şi a sexului ca mijloc de manipulare. • responsabilitatea faţă de organizaţie . Un comportament etic presupune gestiune corectă. • competiţia onestă .org/hrnews/ 25 .prin evitarea mituirii şi a altor mijloace care nu sunt oneste în vederea obţinerii unei comenzi. cu scopuri în sine. evitând risipa şi ineficienţa. NJ.. Drepturile angajaţilor şi reglementari în privinţa loialităţii faţă de companie sunt extrem de importante. în anul 1994. Robert. ataşamentul faţă de colegi etc. Este sistematic încălcat principiul adevărului (al veridicităţii).adică tratamentul corect standard poate fi modificat pentru situaţii speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat. Cele mai dezumanizante tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o piaţă a forţei de muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forţei de muncă). Reclama uzează de minciuni. 38 http. kitsch35. Prentice Hall. transparenţă. c) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. Tratarea angajaţilor ca pe o piesă pur înlocuibilă. Ea poate întării prejudecăţile rasiale. etc. Jumătate dintre intervievaţi au declarat că . informare. iluzii pozitive (vei cuceri lumea dacă foloseşti parfumul X). care oferă posibilităţi de obţinere a unor sfaturi pe probleme de etică.shrm. respectiv un simplu mijloc. faţă de angajaţi Angajaţii sunt trataţi adesea ca o marfă. Numărul programelor de training pe probleme de etică a crescut. 35 36 Solomon. faţă de acţionari. grija faţă de bunăstarea companiei. dreptatea. confidenţialitate. op. p. Englewood Cliffs.acţionând pentru binele întregii organizaţii nu doar în interes propriu. Un astfel de sondaj a fost realizat şi în anul 1994.//www. aflat însă în impas. Etica în relaţiile dintre angajat şi firmă impune introducerea şi utilizarea unor categorii de principii şi norme. adevărul la locul de muncă. prin atribuire de roluri şi responsabilităţi. Uneori există conflicte de valori între valorile companiei şi cele personale.36 Există mereu o dimensiune morală: mândria faţă de propriile produse. comanda dată unui furnizor loial. 55% dintre firme au afirmat că le utilizează în prezent. p. deşi sunt fiinţe umane. sunt esenţiale pentru o afacere de succes. spiritul de echipă.cit. dar ele nu ajung decât pentru îndeplinirea sarcinilor şi nu au o componentă etică: O slujbă nu e niciodată doar o slujbă. faţă de 30%. Unele dintre acestea sunt contractuale şi legale.imagine de eterne servitoare ale familiei iar utilizarea excesivă a imaginii femeilor ca trup întăreşte imaginea că femeile sunt obiect sexual. respectarea diversităţii culturale. ceea a permis specialiştilor aprecierea evoluţiei comportamentului firmelor în acest domeniu.

sunt sincer. profesionalism. Conştiinţă profesională.Exemple de principii universale: • Onestitate – exprim adevărul în cuvintele şi în comportamentul meu. Sistemele etice absolutiste promovează întotdeauna principii democratice : bine. • Corectitudine – cred în egalitate şi justiţie şi acţionez pentru a mă asigura că toţi oamenii sunt trataţi cu demnitate. Exemple de principii practice ale eticii în afaceri: 1. • Excelenţă – fac tot ce pot. • Responsabilitate – ştiu ce nu ar trebui să fac. Definiţi responsabilitatea socială a unei firme. de către furnizor faţă de clienţi. • Leadership – sunt dispus să ies în faţă şi să mă constitui ca un bun exemplu. Definiţi Etica în afaceri şi precizaţi nivelurile de aplicare ale acesteia 2.E. Precizaţi câteva exemple de principii etice universale. Bucureşti: Editura Uranus. libertate. Ce înseamnă a avea un comportament etic în afaceri? 7. îmi onorez angajamentele. iar acţiunile mele reflectă acest lucru. cele 10 Porunci biblice sunt tot atâtea legi etice universal valabile şi verificabile. Simţul responsabilităţii. 5. S. Respect faţă de regulile de drept. Sensibilitatea faţă de conflictele de interese. acţionez pe măsura potenţialului meu deplin. calitate. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor: de către salariat faţă de firmă. (p. Respectarea drepturilor. D. prin tradiţiile culturale ale colectivităţii umane. nu doar exprim adevărul. • Solicitudine – încerc să îi ajut pe ceilalţi şi îmi pasă de nevoile lor. (p. 44-46) 26 . 74-108) Crăciun. 7.. 3. În realitate nu există o graniţă distinctă între aceste abordări. cât mai bine. C.21-27. (p. dar sunt şi corect. (2005). 97-114. 4. Managementul modern:diversitate. dar în practică fiecare se sprijină pe principiile ce le caracterizează. 8. Bucureşti: Editura A. ce am de făcut şi ce ar trebui să fac.S. 2. • Respect – ştiu că fiecare persoană este valoroasă şi că trebuie tratată ca atare. libertăţilor celorlalţi. Descrieţi rolul pe care îl joacă "încrederea" în relaţiile de afaceri. indiferent dacă aceste precepte au fost evidenţiate şi sistematizate în coduri etice sau sisteme legale sau acţionează în mod spontan. etica şi mediul global. Recomandări bibliografice Certo. Din această perspectivă s-a instituţionalizat practica generală conform căreia oamenii care încalcă preceptele etice absolute trebuie să fie pregătiţi să suporte consecinţele. • Integritate – îmi exprim convingerile şi valorile.. 225-238) Ţigu. Este recunoscut de întreaga umanitate că în conţinutul lor. (2002). Test pentru autoevaluare (Modulul III) 1. Ce sunt dilemele etice şi care sunt principalele domenii în care acestea apar? 5. 4.28-34. Etica în afaceri. ele realizându-se împreună şi fiind strâns legate. G. Respectarea fiinţei umane etc.(2003). • Curaj – fac ceea ce trebuie. de către negociator faţă de exterior etc. Loialitate şi bună credinţă. 3. chiar dacă este greu sau incomod. echitate. Bucureşti: Editura Teora. 6. Care sunt modalităţile de soluţionare a dilemelor etice în afaceri? 6. Etica afacerilor în turism. • Grijă – nevoile şi sentimentele altora sunt importante pentru mine.

capabilitate etică. în manieră personală. De ce se iau decizii contrare eticii? 4. (Unitatea de curs 1): Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Domeniul eticii conducerii Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Etica şi deciziile manageriale 4. acţiuni morale. de către fiecare student în parte. 3. • Dobândirea abilităţilor necesare în elaborarea şi implementarea unui cod de etică. Analiza costurilor şi a consecinţelor unui comportament neetic. comportament neetic. argumente poziţionate împotriva asocierii eticii cu afacerile. De asemenea. naturalism. 7. Sinteză 27 . Rezultate aşteptate: • Manifestarea unui interes real în recunoaşterea şi manifestarea unui comportament etic. cultură etică. Descrierea conţinutului unui cod de etică şi emiterea unor sugestii pentru conceperea lui. 6. Definirea codului de etică şi precizarea principalelor caracteristici ale acestuia. Descrierea principalelor teorii referitoare la moralitate. 9.3. Identificarea principalelor cauze de comportament neetic şi a factorilor de influenţă a acestuia. Consecinţele unui comportament contrar eticii 4. a unor situaţii de discriminare în organizaţii. Identificarea reperelor istorice în evoluţia eticii manageriale. 8. 10. decizii etice. 2. 5. pragmatism. 4. absolutism. Identificarea şi analiza principalelor metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice. • Elaborarea unor opinii personale legate de argumentele tipice existente în literatura de specialitate.MODULUL IV ETICA ŞI MANAGEMENTUL Capitolul 1. ca urmare a recomandărilor oferite de tutori. Analiza părerilor emise de managerii contemporani despre raportul dintre etică şi afaceri. Definirea eticii manageriale.1.2. Recomandări privind studiul Parcurgerea bibliografiei prevăzute şi analiza suplimentară a tematicii legate de etica managerială. Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Tipurile de etică managerială Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Codurile de etică ale organizaţiilor Concepte de bază: Etică managerială. bonitate morală. cod de etică. Obiective urmărite: 1. Precizarea celor mai importante situaţii care ridică probleme de morală în managementul resurselor umane. discriminare. considerăm extrem de utilă studierea a cât mai multor coduri de etică elaborate de organizaţii cunoscute. • Discutarea şi soluţionarea. în general.

limitele şi permisibilităţile. de cultura şi valorile morale propuse şi exprimate. 1998. Managerii etici urmăresc succesul pe baza unor practici clare de management care se caracterizează prin corectitudine şi justiţie. ştiinţa normativă care oferă coordonatele morale ale existenţei şi activităţii omului. dezirabilul şi indezirabilul. Geneza şi consacrarea economiei de piaţă constituie un proces complex ce presupune mecanisme şi instituţii purtătoare de valori. s-au situat socialiştii care au văzut în afaceri o modalitate de cîştiguri necinstite obţinute prin exploatarea săracilor de către bogaţi. Un asemenea înţeles îl întâlnim la A. A. În aceste condiţii. pentru că managementul reprezintă în primul rând o disciplină socio-umană. Alţi exegeţi ai problemei văd în etică şi morală o simplă umbrelă sub care sunt acoperite relaţiile interne şi externe ale firmei. Editura Universităţii ”1 Decembrie 1918”. În România etica managerială are o importanţă aparte faţă de alte ţări cu mecanisme ale economiei 39 40 Ioan Mihuţ. bogăţia fiind o sursă de generatoare de obligaţii morale. 28 . domeniul în care se definesc drepturile şi îndatoririle. determinată de calitatea mediului sociologic. p. precum şi regulile pe care trebuie să le respecte persoanele care decid. acceptabilul şi inacceptabilul. Alba Iulia. ideile şi modelele pe care le-a statuat etica. Management. B. sau legi şi norme adoptate de legiuitori şi comunitate. Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale Sinteză Etica managerială se afirmă. Cultura şi ethosul unei comunităţi sunt vector şi surse din care se aprovizionează comportamentul. de a determina modul în care managerii pot să folosească aceste observaţii în conducerea de zi cu zi a firmei. Carroll. Subiect fierbinte pe agenda întâlnirilor publice. etica managerială poate fi definită drept studiul modului în care deciziile afectează persoanele şi grupurile sociale. 309. corect şi incorect. Ele definesc. de ceea ce este incorect. B. Acestea au căpătat forma unor coduri etice adoptate de marea majoritate a corporaţiilor care desfăşoară afaceri multinaţionale. principii. din ce în ce mai controversate. la rândul său. În esenţă. Business Horizons. responsabil şi iresponsabil. într-un articol de referinţă. etica managerială ridică numeroase probleme. firescul în management ar constitui atitudinea favorabilă faţă de comportamentele. reguli. în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor manageriale. ca o nouă disciplină ce îşi propune să definească conduita corectă a managerilor. aşa cum arată Ioan Mihuţ. în timp ce sărăcia o sursă de probleme morale. neputânduse însă delimita clar ceea ce este corect. conceptele. Afirmarea pieţii ca mecanism al valorizării sociale este în esenţă condiţionată de fenomene specific economice cu un mare grad de obiectivitate..40 spune că în afaceri. 7. Mulţi teoreticieni consideră că monitorizarea afacerilor în raport cu normele etice este obligatorie. 1987. putem constata că liderii cu orientare liberală au văzut întotdeauna succesul ca pe o virtute. In Search of the Moral Manager. Carroll care. discuţiile teoretice sunt temperate şi peste tot s-a ajuns la concluzia că trebuie formulate principii morale în afaceri. p. etica poate fi definită drept capacitatea de a reflecta asupra valorilor în procesul de luare a deciziilor. care doar prin scopurile urmărite se înscrie în sfera ştiinţelor economice. Funcţionarea optimă a regulilor pieţii este. iar sărăcia un viciu. Dacă privim retrospectiv. în zona de maximă obiectivitate a economicului. norme şi principii adecvate competiţiei. La polul opus.Fiecare decizie în afaceri are şi o componentă etică pentru că decizia stabileşte şi impune o conduită care trebuie să fie conformă cu anumite valori fundamentale. March/April. Astăzi. coord.39 Etica managerială poate fi considerată un cod de principii morale care stabilesc ceea ce este bine şi rău. cu accent pe apărarea drepturilor consumatorilor. tocmai pentru că luarea oricărei decizii trebuie să aibă o componentă etică în conformitate cu legile şi normele adoptate la nivelul unei comunităţi.

în termeni moderni. Abrudan.. Istoricul eticii şi responsabilităţii sociale se pierde în negura timpului. este perioada laissez-faire-ului. N. să-i presupună pe toţi oamenii răi şi să nu uite că ei îşi vor arăta răutatea sufletului lor ori de câte ori vor avea prilejul liber de a o face. ura. cioplit în piatră în 1970 î. afectele. că au propriile lor valori şi că ei se află în faţa unor decizii cu profunde implicaţii etice. N. dar cu o legislaţie redusă. el însuşi trebuie să fie un exemplu personal: “responsabilitatea pentru binele grupului. fără înşelăciune. răul. sistem în care erau stabilite compensaţii pentru accidente de muncă. Machiavelli în “Principele” realizează apologia moralei burgheze.. conchide că: “Este imposibil ca omul să nu fie o parte a naturii şi să nu se supună ordinii ei comune”. iar în secolul XVI în Franţa. a trăi exact în litera legii nu înseamnă automat că ne vom găsi şi în faţa unui comportament etic. măsurători. 41 42 Machiavelli. întrun calcul rece. A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a afacerilor. ce exclude sentimente şi slăbiciuni. În 1883. Mai târziu tot în Anglia. Cei mai mulţi sunt necinstiţi şi ar fi tentaţi să aleagă răul şi din această cauză sunt necesare norme şi legi dictate de raţiune. Codul lui Hamurabi. I. neguţătorii de ouă stricate deveneau ţinta acestora. o serie de sfaturi transmise în scris monarhilor merită atenţie “un principe este de asemenea preţuit atunci când este prieten adevărat şi duşman adevărat. îngâmfarea. adoptând deciziile în funcţie de cel mai mare câştig pentru sine. conducător autocrat. Bucureşti.e. Editura Dacia. adică atunci când fără să şovăie în nici un fel se declară în favoarea unuia şi împotriva celuilalt”. stabilind o taxă pentru sărăcie percepută asupra pământului aflat în proprietatea celor avuţi. totalitar. În “Etica” Spinoza definind omenia. propunând şase reguli de conduită aplicabile afacerilor: adevăr viabil. Editura Ştiinţifică. preţuri. conţine norme şi reguli cu privire la calitate. Platon în “Republica” arată că între practicarea vieţii morale şi natura umană există un conflict iar “oamenii nu sunt drepţi de bunăvoie”. patronilor şi a muncitorilor. conduite care trebuiau respectate de comercianţi şi producători. mândria. termen francez care evidenţiază neimplicarea statului în domeniul economic. fiind adesea obligaţi să opteze între aspiraţiile personale şi responsabilităţile organizaţionale.. În 1924 a fost elaborat unul din primele coduri de etică Wembley Code of Ethics îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri. Cluj-Napoca. ascunşi. fricoşi şi lacomi astfel încât este necesar ca cel care organizează o republică şi-i alcătuieşte legile. lege progresistă în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor aflaţi în dificultate. Totuşi. mila. schimbători.41 Domnitorul Neagoe Basarab prin sfaturile date în “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” reprezintă “un promotor nedisimulat al echităţii … care se referă la integrarea în sistem …”.de piaţă bine consolidate. Etica. Bismarck promovează primul sistem de asigurări sociale cu fonduri din contribuţiile statului.42 În secolul XV. sub pretextul că este suficientă aplicarea legilor (şi ele în mare parte contradictorii). Principele. decât dacă sunt constrânşi de nevoie". 1960. pensii. oamenii nu fac niciodată binele. fără critici incorecte. 1999 43 Spinoza. modestia.43 În secolul XVII apare Elizabethan Poor Law. prin machiavelism înţelegându-se o combinaţie între tactica politică şi norma morală care convine conducătorului. Şi apoi. Machiavelli se pronunţă categoric “oamenii sunt ingraţi. Premise şi repere ale culturii manageriale româneşti. 29 . incompletă. B. incapabilă să protejeze muncitorul sau consumatorul. este tot una cu a ignora faptul că managerii nu sunt simpli executanţi. creându-i condiţii de guvernare de pe poziţia unui monarh absolut. Bucureşti. Sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX găseşte economia americană în plin avânt. care să constituie fundamentul judecăţii corectitudinii comportamentului. ajutoare de boală. Adam Smith promovează teoria lui “homo oeconomicus” situând interesul personal la baza tuturor acţiunilor conducătorilor. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. omul liber. 1981. orfani. poziţionează exemplul personal între preocupările domnitorului”. în Austria a fost introdusă pedeapsa laptelui alterat: vânzătorul era obligat să bea laptele scos la vânzare. binele. ambiţia.n.

deci nu avem nevoie de etică în afaceri. Enciclopedică. de pretenţiile consumatorului şi de puterea lui de cumpărare. lumea afacerilor a devenit un subiect academic. argumentele tipice împotriva asocierii etică-afaceri sunt. În 1962 J. 45 . Evident.recunoaşterea responsabilităţii mutuale. Mureş. întregul lor succes depinde de cererea consumatorului. dreptul de a fi informat. „Afacerile au drept scop maximizarea valorii deţinute de acţionari. recunoscut ca un document de referinţă în implicarea guvernelor în problema responsabilităţii sociale. dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit. în principal. Chiar dacă firmele sunt libere să-şi maximizeze profitul. căci managerii corporaţiilor nu trebuie şi nici nu au competenţa să iniţieze politici publice. Editura Universităţii "Petru Maior". guvernul devenind garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori. • Etica în afaceri este o disciplină bună pentru filosofi. fără scrupule.. fixând patru drepturi fundamentale: dreptul la siguranţă. Tg. F. eforturi direcţionate spre afaceri şi servicii mai bune. Bucureşti. 30 .1912) laureat al Premiului Nobel pentru Economie. că majoritatea oamenilor percep mediul de afaceri mai puţin nobil. pentru care guvernul ar trebui să apere interesele firmelor şi să le exonereze de obligaţiile „adiţionale” faţă de societate. Ed. este unul dintre apărătorii fervenţi ai pieţei libere. Kennedy a promovat în Congresul American “Consumer Bill of Right” (Drepturile consumatorului). problema condiţiilor sociale devine o politică de stat preşedintele american F. Această optică implică guvernul în adoptarea legilor „potrivite” pentru lumea afacerilor. Milton Friedman (n. L. deoarece este legat de profit. Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri Sinteză Mediul afacerilor se dezvoltă în societăţile caracterizate de proprietate privată. Friedman. 2001. Strategii manageriale de firmă. • Organizaţia noastră nu are probleme cu legea. în proiecte sociale care nu duc la creşterea profitului reprezintă un furt din buzunarul acţionarilor. incontestabil. Argumentele pe care le aduce Friedman. • Angajaţii noştri au un comportament etic. academicieni şi teologi. Capitalism şi libertate. 44 După marea criză economică declanşată în octombrie 1929. Roosevelt iniţiind în 1933 un program de revigorare economică şi concomitent de dezvoltare a unor servicii sociale legalizate. printr-o folosire prudentă a resurselor organizaţionale limitate. în timp şi într-un context social mai complex şi mai responsabil. atâta vreme cât activităţile respective se situează în litera legii”.45 El acuză intelectualii de socialism şi de faptul că vor să-i transforme pe oamenii de afaceri în "marionete lipsite de libertate". Milton. Acestora. următoarele mituri: • Etica în afaceri este mai degrabă o religie decît o ştiinţă managerială. Pretenţiile consumatorului au şi componente etice de care trebuie să se ţină cont într-un mediu competitiv. inclusiv de constrângeri etice care depăşesc regulile proprii ale afacerilor şi mai ales scopul esenţial: profitul. unii oameni de afaceri le deţin. în occident au apărut şcoli superioare în care business 44 Marian. sunt acelea că afacerile profitabile servesc societatea prin crearea de locuri de muncă. prin creşterea standardului de viaţă al proprietarilor şi al salariaţilor. li s-au adăugat încă două drepturi: dreptul de a beneficia de un mediu înconjurător curat şi dreptul săracilor şi a altor minorităţi de a avea asigurate propriile drepturi. Orice implicare în caritate. mai pe larg. • Etica managerială are puţină relevanţă practică. Asemenea mituri nu sunt confirmate de realitate deoarece în ultimele două decenii. 1995. iar pe de altă parte firmele plătesc taxele care susţin acţiunile sociale ale guvernului. pe de o parte. deci este etică. În afara viciilor pe care. libertate economică şi competiţie.

nici una din instituţiile umane nu poate exista mai mult timp fără un consens asupra a ceea ce este drept şi ceea ce este rău. comunitatea. Globalizarea economiei. În activitatea unei corporaţii cei care iau parte la desfăşurarea unei afaceri nu sunt doar acţionarii.. este corect doar dacă corporaţiile îşi propun proiecte de inginerie socială. mai pe larg. Aceste sfere nu pot să fie amestecate.p. atunci vor fi obligaţi să o facă din considerente economice.15. Într-unul din recentele sale editoriale intitulat „The World`s View of Multinationals”. siguranţa muncitorilor şi produselor. Alţi autori. societatea.48 Legătura indisolubilă între etică şi competitivitatea firmelor este confirmată şi de fostul preşedinte al IBM. 31 . p. tehnologiile avansate şi contribuie la ridicarea standardului de trai şi îmbunătăţirea mediului de afaceri”. indiferent dacă aceste decizii afectează calitatea condiţiilor de muncă. din punct de vedere al moralităţii 130 de întreprinderi. ci şi faţă de întregi domenii. Managerii recunosc nevoia existenţei normelor etice în activităţile pe care le întreprind zilnic. Participanţii sunt toţi cei afectaţi de activitatea unei companii. revista britanică The Economist ajungea la concluzia că firmele multinaţionale reprezintă unul dintre cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. aduc în discuţie problematica aşa numitei „bonităţi morale” a organizaţiilor. C. pentru că pe termen lung un calificativ moral slab va lăsa urme în bilanţul financiar. şi anume aceea că nu numai calitatea unui produs sau raportul dintre preţ şi utilitatea produsului sunt factori hotărâtori pentru consumatori. poluarea. Există o categorie mai largă de participanţi faţă de care primii (acţionarii) sunt doar o subclasă. Portretul oferit de Friedman este unidimensional şi vine dintr-o veche separaţie: "afacerile sunt afaceri şi morala e morală". Gorg. 47 Dincolo de plusurile sau lacunele acestei publicaţii. 1979. în care să fie ierarhizate firmele cu ajutorul unor calificative ce marchează cota calităţilor lor morale. B. John Akers. promovările. la acea vreme ea a adus în discuţie o problemă deosebit de importantă. citată. Acţionarii. Peter Drucker. munca. 211. Dezvoltarea continuă a nevoilor şi a consumului au determinat necesitatea unor reglementări etice ale afacerilor. În concluzie. 1997.. Fără îndoială. ci şi încrederea şi imaginea pe care o firmă o dobândeşte în societate. O societate cu oameni care se atacă pe la spate. În acelaşi timp. în deciziile lor de a cumpăra un produs sau altul. Aici sunt incluşi: angajaţii. dacă au competenţe privind discriminări la angajare.. susţine Drucker. de pildă).ethics (etica afacerilor) este o disciplină care se bucură de mare succes. realitatea surprinsă de reclamă. Gh. Viitorul managerilor. în sensul de „notă de bună purtare” şi care este văzută din două puncte de vedere: cel al produselor fabricate de respectiva întreprindere şi în al doilea rând după modul în care aceasta se comportă faţă de personalul ei muncitor46. În legătură cu această problemă. subiectul nemaifiind circumscris unor conotaţii negative de genul imoralităţii afacerilor pe temeiul dat de faptul că banul este numitorul comun al afacerilor. Postelnicu. va influenţa puternic succesul de piaţă. utilizarea materialelor toxice etc. Institutul European. iar oamenii de afaceri au început să fie respectaţi pentru îndeletnicirea lor onorabilă. Postelnicu. Avea titlul: „Cota conştiinţei la corporaţiile din America” şi erau aici judecate. acordată de opinia publică. printre care şi Bernhard Görg. şansa angajării. B. Bernard Görg vorbeşte în cartea sa de posibila apariţie a unor ghiduri ale întreprinderilor (aşa cum există pentru hoteluri sau restaurante. Deciziile elaborate la fiecare nivel al firmei sunt influenţate de etică. Editura Economică. în 46 47 48 Gorg. 2000. Managerii viitorului. Noi concurăm ca societate. Toţi aceşti participanţi au aşteptări legitime şi drepturi legitime. Bucureşti. în lucrarea sa Management. Op. Nu aceiaşi poziţie o împărtăşeşte un alt mare teoretician. ramuri industriale. sensibilitatea socială a opiniei publice a crescut nu numai faţă de unele grupe de produse. Argumentul competenţei. în 1986 a apărut în SUA o carte care a stârnit în jurul ei numeroase „emoţii”. cu oameni care fură unii de la alţii. care susţine că: „etica şi competitivitatea sunt inseparabile.. Iaşi. consumatorii şi furnizorii. managerii şi băncile vor aştepta publicarea cotelor morale la fel de înfriguraţi cum aşteaptă azi calificativele financiare. Şi dacă nu vor acţiona din convingere etică. corporaţiile multinaţionale reprezintă latura cea mai vizibilă a globalizării”. Ele „răspândesc bogăţia.

în economia de piaţă. funcţie de importanţa relativă dată consecinţelor acţiunilor (sau scopurilor propuse). Mulţi economişti au îmbrăţişat utilitarianismul. singura restricţie rămâne legea. în particular prin referire la reforma politică. O decizie utilitaristă poate fi aceea în care sunt concediaţi 30% dintre salariaţi.care fiecare document trebuie autentificat pentru că nu poţi avea încredere în cealaltă persoană. 50 Panaite C.. dar nu au fost satisfăcuţi cu teoriile tradiţionale de 49 J. Negruşa. ceea ce numim bine colectiv nefiind altceva decât suma binelui individual. o asemenea societate nu va putea nicăieri să concureze foarte mult sau cu succes. 1994.. 69. Winter 1989.50 Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Domeniul eticii conducerii Sinteză Care sunt elementele pe care ne bazăm atunci când catalogăm anumite acţiuni ca fiind din punct de vedere moral corecte sau incorecte? Nu există răspunsuri simple la aceste întrebări. avocat al organizării societăţii astfel încât să se asigure “cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr de oameni”. din păcate. pentru a menţine profitabilitatea firmei şi a păstra restul de 70% din locurile de muncă. 51 Ionescu. El a încercat modificarea legii prin acordarea unei justificări teoretice clare şi a exercitat o influenţă considerabilă asupra gândirii secolului XIX. p. Bucureşti. Managementul firmei. nu o regăsim în cadrul organizaţiilor din ţara noastră. p. Aceste teorii se clasifică în trei categorii. ceea ce înseamnă a examina activitatea fiecărui individ pentru a determina dacă este în folosul tuturor şi produce în consecinţă ce este mai bun pentru cea mai mare parte din oameni. Managerii sunt înclinaţi să folosească profitul. Potrivit ei toate principiile morale se reduc la un principiu fundamental: ar trebui să obţinem mereu ceea ce este mai bun pentru cea mai mare parte din oameni.. coord. 32 .. orice tranzacţie care nu a fost probată şi înregistrată nu poate fi adevărată şi de încredere. “Utilitarianismul" este de departe cea mai influentă teorie din această categorie. O asemenea preocupare. Există două versiuni ale “utilitarianismului”: • A acţiona conform principiului de bază. Fără etică. Etica bazată pe finalitatea acţiunii – apreciază activităţile ca fiind corecte sau greşite doar prin analiza efectului lor bun sau rău şi are o mare tradiţie în opera lui John Stuart Mill.51 Teoriile bazate pe finalitatea acţiunii (“Goal based theories”) se ancorează pe faptul că obţinerea unor consecinţe corecte şi evitarea producerii unora greşite este în final singura consideraţie importantă din punct de vedere moral. E. în care orice ceartă mică se sfîrşeşte la tribunal. Editura Condor. A. Jeremy Bentham52 (1748-1832) reprezintă unul dintre filozofii care au susţinut această teorie. Ethics and Competitiveness – Putting First Things First.. Editura Tribuna Economică. p. 2001. căci practicile manageriale pe care încă le întâlnim confirmă că etica afacerilor nu constituie o problemă care să-i preocupe pe manageri. filozor englez. Cazan. 93. Sloan Management Review. 337. a face afaceri profitabile şi a avea un comportament etic sunt lucruri care se exclud reciproc. Gh. iar eforturile lor au condus deseori la enunţarea unor teorii despre moralitate. Chişinău. fără etică. Gh. legând de mîini şi de picioare firma pentru a o face onestă. Nica. Nucleul intuitiv al utilitarismului stă în ideea maximizării utilităţii colective. Management organizaţional. managerii români consideră că. 52 Bentham Jeremy. 1. căci societatea însăşi nu este altceva decât suma indivizilor care o compun. responsabilităţilor şi drepturilor. eficienţa şi alte criterii de performanţă pentru a judeca ce este cel mai bine pentru cei mai mulţi oameni. L."49 Managerii au înţeles că. Akers. în care guvernul scrie maldăre de reglementări.. Filozofii au încercat să găsească asemenea răspunsuri. • A acţiona pe baza unor reguli care dacă sunt urmate ar produce ce este mai bine pentru cea mai mare parte din oameni.

rezolvarea unei dileme etice impune ca una dintre reguli să devină o excepţie. a fi bun şi de folos. O promisiune. dată fiind complexitatea lumii în care trăim. de aceea acest sistem mai este denumit şi al deontologiei profesionale. ceea ce presupune mai mult decât obţinerea unor rezultate neapărat favorabile. Multe alte drepturi iau naştere în legătură directă cu instituţii şi profesii. în anumite situaţii. Versiunea proprie a lui Locke despre doctrina drepturilor omului este individualistă. Pentru ei. Multe iau naştere din relaţii şi roluri speciale pe care oamenii pot să le aibă. iar lista acestora include: respectarea promisiunilor făcute. Conflictul datoriilor se explică prin apartenenţa subiectului la mai multe grupuri sociale. simplu deoarece este cel mai drept lucru. Din punct de vedere managerial. Immanuel Kant (1724-1804) este cel mai faimos dintre filozofii eticii care au pus accent pe responsabilitate ca fiind mai importantă decât scopul obţinerii unor consecinţe corecte. de a fi liber. Un filozof actual care s-a aplecat asupra acestor aspecte a fost David Ross (1877-1971). care nu admite nici o excepţie indiferent de situaţie. În gândirea etică actuală. nu condiţionăm posibilitatea de a fi fericit cu: “Dacă vrei să fi fericit. Pornind de la această versiune a utilitarianismului. este recunoscut conflictul datoriilor ca un factor al progresului moral. decizia corectă este aceea care produce cea mai mare satisfacţie pentru toţi cei implicaţi. se bazează pe caracterul perfect al datoriilor. Pentru Ross. cum ar fi dreptul managerilor de a conduce o întreprindere şi dreptul inginerilor de a preveni publicul de existenţa unor produse nesigure din punct de vedere tehnologic. Totuşi. a nu minţii. a fi cinstit şi a proteja viaţa fără condiţionări. atunci când anumite reguli (de exemplu. 3. Deci. ceva este bun pentru o persoană pornind de la preferinţa pentru acel lucru. Etica bazată pe responsabilitate – conform acestui sistem comportamentul este considerat etic dacă este în conformitate cu principiile de responsabilitate şi îndatorire. John Locke (1632-1704) a demonstrat faptul că a fi o persoană înseamnă a avea drepturi – drepturi ale omului – de a trăi. vin în contradicţie cu alte reguli. 2. De exemplu. Nu toate drepturile morale sunt simple drepturi ale omului. respectă promisiunile făcute”. În timp ce etica bazată pe rezultatele acţiunii oferă o justificare pentru decizii care vizează binele pentru cei mai mulţi oameni. se prescrie obligaţia respectării angajamentelor luate. O asemenea etică regăsită în plan filosofic la Immanuel Kant. cele mai multe probleme de morală sunt legate de managementul resurselor umane. Rezolvarea unui asemenea conflict (în esenţă.bunăstare oferite de Bentham. pe baza ideilor lui John Locke. a face eforturi suplimentare pentru a nu face rău altora. etica bazată pe responsabilitate promovează valori universale care transcend practicile locale (oferind argumente instaurării unei morale universale în opoziţie cu relativismul cultural). exprimarea recunoştinţei pentru bunătatea manifestată de alţii. Cuvântul grecesc pentru responsabilitate este deon. Ele sunt necondiţionate sau categorice ceea ce presupune respectarea lor. fiecare din cele trei sisteme oferă o cauzalitate diferită. respectarea acordului dat). Punctele sale de vedere au avut un impact puternic în acele vremuri asupra revoluţiilor franceză şi americană. Etica bazată pe drepturi – s-a aflat în concurenţă cu utilitarismul şi a propus. Etica conducerii este preocupată în principal de crearea unei culturi etice. Imperativele morale nu sunt condiţionate. Acestea sunt mai degrabă. spre deosebire de Kant. Alegem să facem ceea ce este corect. fiecare dintre aceste îndatoriri pot permite anumite excepţii atunci când. chiar dacă ne place sau nu. drepturi care ţin de deontologia profesională decât de drepturile omului. un conflict al valorilor) ţine de o anumită prioritate a datoriilor (într-o anumită situaţie o datorie devine prioritară alteia şi nu suferă amânare). Totuşi. fiecare impunând datorii contrare. În opinia lui Kant pentru a avea o judecată (decizie) morală este esenţial să prescrii sau să impui acţiuni care pot fi universale. un sistem care pleda pentru universalizarea drepturilor inalienabile ale omului: libertatea şi proprietatea. a fi onest şi cinstit. Ross a sugerat că motivele morale se bazează pe un set de îndatoriri (responsabilităţi). iar etica bazată pe drepturi apără drepturile fundamentale ale oamenilor. se vine în conflict cu anumite îndatoriri care sunt mai importante. Mill (1806-1873) şi Moore (1873-1958). şi dreptul la proprietatea obţinută prin munca proprie. dă naştere unui drept special şi anume respectarea promisiunii. de exemplu. Dincolo de crearea unei 33 .

. din cauză că sunt diferiţi ca sex. Discriminarea este practica ilegală de a trata mai puţin favorabil pe unii indivizi în comparaţie cu alţii. L. de fenomenul discriminării. este promotoare de discriminări şi periclitează chiar eficienţa organizaţiei prin posibila disponibilizare a unei persoane bine pregătite profesional. Pentru integrarea lor socioprofesională. De asemenea. În consecinţă. pun persoanele nedreptăţite în imposibilitatea de a se apăra. nu numai că nu au posibilitatea să-şi găsească un loc de muncă. când ambii soţi lucrează în aceeaşi firmă şi se fac reduceri de personal. generate de modul tradiţional de a acorda un anumit statut social unei persoane şi de a-i judeca comportamentul în funcţie de sex. Deşi în ultimii ani. altele decât cele de natură salarială şi măsuri de protecţie şi asigurări sociale. indiferent de pregătirea lor.pe considerente de adecvare profesională. programului de lucru şi a echipamentelor (prin corelarea lor cu posibilităţile fizice şi psihice ale persoanelor cu handicap). 34 . atunci când cerinţele de post impun anumite calităţi. suspendarea. Lipsa unor principii etice asumate la nivelul organizaţiei sau reglementate legal. etc53. Discriminările legate de vârstă. Această atitudine. Din păcate. întâlnim deseori anunţuri publicitare prin care se fac cunoscute locuri de muncă vacante ce condiţionează angajarea solicitanţilor de îndeplinirea unui barem prohibitiv: să nu se depăşească vârsta de 35-40 de ani. sunt încă numeroase semnale că lucrurile nu se ridică la nivelul aşteptărilor. a sarcinilor. problemele care apar în managementul resurselor umane sunt legate. persoanele de peste 40 de ani care sunt ignorate de angajatori. Stereotipia sexuală se referă la prejudecăţi care pot afecta deciziile de personal. nu trebuie să absolutizăm aceste principii căci există excepţii prin care discriminarea poate fi permisă . cadrul nostru legislativ precizează că este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex. De exemplu. Ca să oferim numai un exemplu. religie. coridoare). fenomen opus echităţii. Operă citată. Doctrinele drepturilor omului se bazează pe trasarea unor condiţii minime pentru o viaţă demnă de o fiinţă umană deplină. 53 Marian. organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat. sunt primele disponibilizate. comportamentul faţă de minorităţile etnice sau cele religioase trebuie să asigure aceleaşi practici sociale ca şi pentru majoritate. la presiunea exercitată de societatea civilă. s-au realizat progrese importante în promovarea cauzei egalităţii între sexe (accesul la educaţie. Discriminările privind persoanele cu handicapuri. Apartenenţa la o familie acţionează ca factor discriminator. rasă. stabilirea remuneraţiei. în principal. medii de afaceri sau posturi rezervate cândva numai bărbaţilor). deşi femeile pot demonstra aceleaşi capacităţi ca şi bărbaţii. În România. Cu toate că asistăm şi în ţara noastră la o explozie a studiilor de gen şi o literatură de specialitate remarcabilă pe tema erei feministe. stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului. aptitudini şi abilităţi personale. mai există numeroase aspecte discriminatorii privind apartenenţa la gen. dar nu pot nici măcar să-şi încerce şansele prin participarea la concursurile organizate de angajatori. Discriminările sexuale. referitoare la: anunţarea. cei care depăşesc această vârstă. încheierea. Apartenenţa la o etnie sau la o comunitate religioasă nu are nici o legătură cu modul de desfăşurare a activităţilor la locul de muncă sau cu obţinerea de performanţe. În organizaţii. organizaţiile trebuie să asigure condiţii de adaptare la specificul muncii: accesul la zona de lucru prin adaptarea unor elemente de construcţie (scări. angajările nu pot fi condiţionate de vârsta candidaţilor. conform prevederilor legale. hărţuirea sexuală este un fenomen de ostilitate faţă de femeile care refuză să acorde favoruri sexuale sau o agresiune sexuală explicită asupra căreia cadrul legislativ de la noi nu oferă suficiente clarificări. beneficii.culturi etice. de obicei. Astfel. Discriminări pe baze etnice şi religioase sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale şi cu normele internaţionale legate de respectarea drepturilor omului. etc. în privinţa femeilor. în legătură cu relaţiile de muncă. modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu. Asemenea persoane au un defect fizic sau psihic care determină o limitare în desfăşurarea unor activităţi majore. de obicei. frecvent întâlnită la noi în ultimii ani. menite să conducă la o realizare specifică a potenţialului uman. Vizează.

programe de iniţiere. Societatea. aplicarea măsurilor disciplinare. ocupă un palier special şi cuprinzător în problematicile eticii manageriale. reprezintă categoria cea mai generală faţă de care etica managerială trebuie să-şi definească comportamentul. comportamentul. mai degrabă. G. specializare sau recalificare profesională. evaluarea performanţelor profesionale individuale. Probabil este mai simplu. stimulentele conţin elementele fundamentale ale eticii? 5. definind căile corecte în demersurile iniţiate pentru rezolvarea problemelor sociale ale grupurilor interesate. calificare. ordinele. dar cu un impact mai direct în grupul managerilor fără o pregătire de specialitate. generează atitudini manageriale care trebuie să definească natura relaţiilor dintre firmă şi angajaţi. Instituţiile de bază ale societăţii sunt bine construite şi ele promovează interesele generale? Implicarea statului în mecanismele economiei de piaţă este benefică? Inegalităţile în statul putere pot fi tolerate? 2. valorile şi principiile pe care le formulează codurile etice şi cadrul legislativ pot întări practicile şi procedurile corecte utilizate în managementul resurselor umane. ci sunt judecăţi complexe asupra balanţei dintre performanţele economice şi sociale. Studiile noi arată că prezenţa codurilor etice nu are efectul scontat în luarea deciziilor. de cultura şi climatul etic. 56 Marian. Cum se implică acţionarii firmei în relaţiile acesteia şi în gestionarea resurselor financiare? Ce obligaţii are firma faţă de furnizori sau clienţi? Care sunt căile prin care se realizează o bună cooperare cu comunitatea locală sau cu organizaţiile de protecţie a mediului? 3. Care sunt drepturile şi obligaţiile rezultate dintr-o structură ierarhică? Cum se manifestă cinstea.54 Formalizarea etică în managementul personalului este un deziderat care poate fi îndeplinit. Editura Universităţii "D. capabilitatea etică devine o sursă de avantaj competitiv pentru managementul resurselor umane deoarece implică într-o organizaţie resurse rare şi inimitabile. Management. În ce termeni se realizează contractele? Care sunt obligaţiile mutuale ale managerilor şi a celorlalţi angajaţi? Ce drepturi au angajaţii? Condiţiile de lucru. Tg. Editura Expert. putem fi de acord că idealurile. Grupurile interesate. L. corect şi greşit. 2001. 1999. mai direct a se defini responsabilitatea socială a managerilor prin răspunsurile cinstite la întrebările de tipul: “Ce facem este legal?” “Cine profită şi cine suportă consecinţele?” “Am schimba locul cu clientul care aşteaptă de la noi satisfacerea unei nevoi?”. promovarea profesională. fiind relaţionate negativ cu rezultatele deciziilor individuale. metodă mai puţin ştiinţifică. mai ales atunci când în procesele decizionale se ţine cont de: codul etic al organizaţiei şi codul de conduită profesională. I.. Evaluarea programelor sociale. 35 . Mureş. corectitudinea şi onestitatea într-un proces colectiv? Care sunt principiile de întrajutorare şi susţinere morală? Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Etica şi deciziile manageriale Sinteză Deciziile etice nu sunt simple alegeri între drept şi nedrept. 55 Aceasta înseamnă că procesele decizionale sunt influenţate.. coordonator. Problemele interne. Măţăoan. respectiv creşterea încrederii şi promovarea virtuţilor şi valorilor profesionale. sunt cele legate de relaţiile unei persoane faţă de o altă persoană din organizaţie. Cantemir".informare şi consiliere profesională. Bucureşti. Operă citată. inclusiv managerii.56 1. Etica managerială trebuie să identifice elementele fundamentale de comportamente şi să găsească atitudinile corespunzătoare în patru categorii prioritare. În aceste condiţii. Pentru echilibrarea acestei 54 55 Mihuţ. precum şi modul în care sunt afectaţi de deciziile manageriale. perfecţionare. Problemele personale. Totuşi. dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta..

acţiunile specifice organizaţiei putând fi analizate pe baza unor etaloane economice. organizaţionali. deşi valorile şi filosofiile personale ale managerilor influenţează deciziile etice în afaceri.. Răspunsurile la problemele eticii le putem afla din morala comună şi standardele comunităţii în care trăim. pe agenda publică. Lee E. organizaţii neguvernamentale. A moral principles framework for human resource management ethics. examene. 1996. accesibilitatea anunţurilor). Un studiu realizat de Society for Human Resource Management în SUA a relevat că 54% dintre experţii în managementul personalului au observat încălcări ale legii sau ale standardelor etice fixate de organizaţiile profesionale. • nerespectarea principiilor confidenţialităţii. fără să ne întrebăm de ce este bine să procedăm într-un anumit fel. 149. The Dryden Press. pentru a fi respectată responsabilitatea socială. P. 57 Schumann. o asemenea afirmaţie nu are caracter definitiv deoarece un studiu59 a pus în evidenţă că. L. Human Resource Review. ci şi factorii care influenţează comportamentul managerial: persoana. Frederick. 2001. 11. 1987. 59 William C. Conn: JAI Press. evaluarea performanţelor (metodele şi criteriile utilizate).balanţe se fac analize economice. W. izolare. promovarea resurselor umane pe baze de favoritism. nr. a măsurilor disciplinare şi a promovărilor datorită unor relaţii de prietenie cu managerii de vârf. promovare (cerinţe... trebuie să ia în considerare în aceeaşi măsură atât factorii economici. În afaceri.. iar dacă lucrurile sunt contrare. organizaţia pe care o conduce şi mediul extern. instruirea (accesul la programele de training). managementul resurselor umane este cel mai interesant domeniu care poate genera dileme etice. legale şi sociale. dar ea nu poate funcţiona ca atare în profesii. The Value of Corporate Managers and their Critics: An Empirical Description and Normative Implications. teste. Perrewe. cât şi pe cei sociali. retrogradare (aplicarea sancţiunilor). deseori. în rapoartele asociaţiei Human Resource Professionals se arată că cele mai importante situaţii care pun probleme de natură etică sunt58: • plasarea. care sunt puternic orientaţi spre valorile economice. sociale. ea se bucură de apreciere şi încredere. p. viaţă politică. proceduri. ne dăm seama că se impun a fi respectate câteva principii etice ca etalon în toate domeniile exercitării funcţiei de personal a organizaţiei: angajare (interviuri. în William C. Forth Worth. Cei care nu au un set puternic de valori etice personale riscă să-şi schimbe deciziile de la o situaţie la alta fiind puţin consecvenţi în ceea ce fac. marginalizare şi chiar excludere. Percepţia lipsei principiilor etice în afaceri este un subiect regăsit. ele nu constituie o componentă centrală care să conducă acţiunile şi politica unei organizaţii. Greenwich. în administraţie. K. De ce se iau decizii contrare eticii? În alegerea unui anumit comportament etic. sunt mai expuşi la urmărirea interesului personal şi luarea unor decizii neetice pentru întreaga organizaţie. intervin nu numai sistemele etice cunoscute. recrutare (reclamă. Frederick. 58 Anthony. cei care au o nevoie de putere mai mare. Strategic Human Resource Management.1.. juridice şi etice. cerinţele sindicatelor (exercitarea drepturilor colective). O asemenea ipoteză oferă o explicaţie a faptului că oamenii folosesc sisteme etice diferite în situaţii diferite şi că valorile personale reprezintă doar o mică parte din sistemul de valori al întregii organizaţii.. 4. P. Preston. probe). Este vorba de un automatism legat de standardele societăţii: dacă o persoană se apropie de normele etice ale unei comunităţi. • hărţuirea sexuală. Kacmar. Morala religioasă devine o opţiune personală şi comunitară. James Weber. 36 . De altfel. • utilizarea unor criterii non-profesionale în evaluarea şi promovarea resurselor umane. eds. • diferenţiere în aplicarea recompenselor. persoana va avea parte de constrângeri. 93.57 Dacă ţinem cont că orice decizie luată de managerul de personal afectează direct viaţa şi activitatea angajaţilor. formarea. Research in Corporate Social Performance and Social Responsability. p. procese). Totuşi. Este evident că deciziile manageriale. În ceea ce priveşte personalitatea se poate ridica şi întrebarea dacă există oameni predispuşi la decizii neetice? Sigur.

iar cei cu o mare putere personală (machiavelici) vor fi mai dispuşi să ia decizii neetice. ca singurul standard pentru politicile şi acţiunile corporaţiei.//www. obiceiurilor. pentru că tentaţia unor mari câştiguri este foarte mare. Competiţia puternică pentru obţinerea de resurse deficitare poate stimula un comportament neetic. Personalitatea. În condiţii normale.org/hrnews 37 . 62 http.multe dileme etice care apar în organizaţii sunt în realitate forme ale conflictului de roluri care ajung să fie rezolvate neetic. în anul 2000 procentul a scăzut la 13%. 227. 2. Oamenii puternic orientaţi spre valorile economice sunt mai expuşi la un comportament neetic decât ceilalţi. aşa a spus Profetul. p. • eşecul managementului de a înţelege interesele etice ale publicului.Pentru funcţionarea vieţii publice avem nevoie de o morală raţională în locul celei religioase (derivată din credinţă). minciună. ceea ce înseamnă că riscul apariţiei unor astfel de comportamente este în continuare substanţial. Aceasta presupune punerea în valoare a credinţelor. rezultaţi în urma unor studii realizate în marile corporaţii sunt: • afirmarea obiectivelor corporaţiei. există puncte de vedere diferite. • acceptarea de către management a legii. Economică.. Sondajul relevă faptul că numărul angajaţilor care au remarcat comportamente de nedorit ca: hărţuire sexuală. 60 61 Abrudan. Câştigul (dorinţa de obţinere a profitului maxim). rezultat din izolare şi lipsa unei comunicări reale cu interesaţii externi. astfel că managerii de la baza ierarhiei pot încălca standardele în urmărirea unor vânzări şi profituri mai mari în avantaj personal. Un sondaj realizat în luna iunie 2000 de către BNA Daily Labor Report62 în colaborare cu Ethics Resource Center. 29% dintre angajaţii intervievaţi au declarat că se fac în continuare presiuni asupra lor în scopul compromiterii standardelor etice. este raţional să ne aşteptăm ca oamenii ce sunt mai conştienţi de problemele morale. Operă citată. Morala laică este de tip convenţional. În cadrul afacerilor. O formă răspândită de conflict al rolurilor care generează comportamente neetice apare atunci când “rolul birocratic” al angajatului într-o organizaţie. Bucureşti. Dacă în 1994. se fac presiuni să promoveze produse care nu servesc cel mai bine interesele clienţilor. Conflictul de roluri . având ca scop determinarea modului în care angajaţii percep etica la locul de muncă a relevat faptul că majoritatea metodelor formale de promovare a comportamentului etic au dat rezultate însă. În schimbul certitudinilor. aşa a spus sau făcut Isus. Gh. 4. Cultura afacerilor. • politicile ambigue ale corporaţiei. Dintre cauzele comportamentului neetic amintim60: 1. comportamentele nedorite nu au dispărut cu desăvârşire. astfel ca managerii să poată presupune că politica este formulată ca o oglindă falsă care nu reflectă adevărul. În plus. există totuşi o mare tentaţie spre adoptarea deciziilor neetice. Şi în cazul în care practic nu există competiţie puternică. ca angajaţi. atât prin stimularea jocului de afaceri cât şi prin acte ilegale reale în care se constată delicte de comerţ cum ar fi. aşa ne învaţă Budha. a rămas neschimbat în prezent faţă de anul 1994. Factorii de influenţă a comportamentului neetic61. De exemplu. Aceasta înseamnă că unul din opt angajaţi sunt supuşi unor presiuni în vederea adoptării unor comportamente neetice. nu de puţine ori. agenţii şi brokerii agenţiilor de brokeraj şi asigurări au declarat de multe ori că asupra lor. duce la numeroase tentaţii. normelor şi dispariţia certitudinilor transcendentale de tipul: aşa stă scris. Cunoaşterea cauzelor comportamentului neetic poate ajuta la prevenirea lui. Ed. folosindu-şi puterea pentru promovarea interesului personal mai degrabă decât pentru binele întregii organizaţii. Modelul american.shrm.Gh. p. de exemplu. să fie tentaţi să evite deciziile neetice. Ionescu. se adoptă un comportament neetic. 1997. furt. fixarea preţurilor şi încălcarea prevederilor de monopol. în abordarea chestiunilor morale de către oameni.138. avem convenţii asupra principiilor şi normelor după care consimţim să trăim. mai ales atunci când se anticipează un câştig consistent. • managementul inadecvat. intră în contradicţie cu rolul de “membru al unui corp profesional”. 3. Maria-Madela. sistemele de evaluare şi climatul organizaţional care susţin profitul ca fiind singurul obiectiv al organizaţiei. discriminări.

Din păcate. etc. etc. sănătatea morală şi calitatea valorilor etice ale unei comunităţi condiţionează calitatea eticii afacerii. Criza de legimitate a puterii are efecte profunde şi de durată asupra crizei eticii în afaceri. că existenţa unor coduri formale de etică nu este suficientă. O cultură organizaţională care promovează comportamentul etic nu va fi doar compatibilă cu valorile culturale predominante. există o raţiune care trebuie găsită şi care permite explicarea unor comportamente incorecte. prezenţă labilă a firmei în mediul său de acţiune. Incapacitatea sau lipsa voinţei politice în asumarea responsabilităţii generează multiple efecte ce pun în situaţie critică etica afacerii. slaba putere de cumpărare. uneori avem obiceiul prost de a crede că dăruind sărăcim. Există ceva în noi care se opune bunătăţii. Depăşirea limitelor fixate de normele economice şi juridice duce la apariţia de conflicte şi pune în discuţie responsabilitatea omului de afaceri. Managerii înşişi trebuie să constituie modele de comportament etic. uneori chiar divergente. corupţia. iar definirea normelor de comportament generează frecvent dileme. sunt inamici ai economiei libere. Se consideră.. 4. doar 25% dintre cei chestionaţi au afirmat că superiorii lor acţionează în acest sens. de eficienţă şi eficacitate. fiscalitatea excesivă. Dacă privim o decizie managerială prin prisma unui model matematic. aceasta nu se întâmplă şi în domeniul managementului. concurenţa se amplifică. cu toate că un comportament etic poate "costa" organizaţia. Pe termen lung. Din această cauză şi rezultatele sunt nesigure. un rezultat. Astfel. tulburând sistemul de valori etice. produsele se schimbă. însă doar pe termen scurt. cărora trebuie să le răspundă firma. ci. Aşa cum arată sociologul francez Raymond Pollin. controlul excesiv al statului. Sociologia postulează că în ceea ce fac agenţii economici. constrângeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate. Comportamentul uman are. penuria de politici sectoriale stimulative etc. din păcate. 38 . Aceste dileme de comportament reprezintă adevărate capcane pentru firmă şi pentru conducere deopotrivă. Consecinţele unui comportament contrar eticii Utilizând anumite practici neetice o organizaţie poate obţine câştiguri. nivelul comportamentelor neetice a scăzut foarte mult în organizaţiile în care managerii au demonstrat însuşirea unor principii etice în cadrul activităţii lor. Dacă în matematică sau fizică există răspunsuri „corecte” şi sigure. De aceea. în Etique et politique (1968): “Guvernul bun ale cărui realizări sunt bune. Desigur. cu adevărat. împrejurările. În realitate este exact invers: dăruind.2. majoritatea de 72% afirmând că nu au remarcat un astfel de comportament la superiorii lor. altruismului? Da. Birocraţia. totodată. întrucât se materializează în oscilaţii comportamentale faţă de solicitări exterioare foarte diferite ca natură şi incidenţe. acesta nu va obţine rezultatele de succes dacă cultura sa dominantă precum şi valorile sale nu sunt convergente cu cele ale societăţii. Agenţii economici nu fac acte gratuite. voluntarismul. pot conduce la denegarea responsabilităţii. vom vedea că rezultatul este dependent de o multitudine de variabile: oamenii se schimbă. Agenţii economici sunt puternic marcaţi de scopurile lor. etc. Eroarea conştiinţei umane îşi are izvorul. va da un sens "bun" (corect) afacerilor. fiind izvor al rătăcirii conştiinţei noastre) şi în ignoranţa vincibilă (poate fi înlăturată). cel care asigură înfăptuirea efectivă a dreptăţii şi binelui comun este singurul guvern legitim”. ne îmbogăţim. în ignoranţa invincibilă (provine din împrejurări mai puternice decât voinţa noastră. în principal. nemotivate. care înseamnă acţiuni ce implică luarea în calcul a numeroşi factori. Iar aceste oscilaţii generează percepţia negativă de inconsecvenţă. aşa cum sugerează rezultatele sondajului.Aproximativ o treime din repondenţi au afirmat că au remarcat astfel de comportamente deseori (6%) sau ocazional (25%). de profituri maxime. drept scop. Există anumite exigenţe de naturi diferite. Un mediu ostil afacerii va naşte comportamente a-tipice. condiţiile financiare. corupţia. Totul este raportat la scopuri economice. de asemenea.

a clienţilor şi colaboratorilor valoroşi. a nu fi şantajat. discriminări. • existenţa unor conversaţii telefonice periculoase. dacă este în conformitate cu normele de etică şi propriile valori ale firmei. Un comportament contrar eticii dăunează grav şi societăţii. etc). Acţiunea care se va declanşa este legală? Este etică? Dacă nu ştiţi. astfel încât să se poată evalua decizia luată. Ei vor trebui să dezvolte mijloace de planificare. • retrogradări. • pierderea aprecierilor din parte şefului. derivarea funcţiei compartamentului optim este foarte complexă. prietenilor. comunicare redusă. principala lor responsabilitate este să facă clar pentru oricine din organizaţie sau pentru cei care au legătură cu ea. fie în economie. justifică logica în gândire şi desfăşurarea ideilor. implementare şi control a răspunderii sociale şi a comportamentului etic. la agresiuni împotriva organismului (suferinţe. • scăderea vânzărilor şi a profiturilor. pot fi: • pierderea încrederii partenerilor şi angajaţilor. la prejudicierea condiţiei umane (mizerie materială şi sufletească). trafic de influenţă.3. perfecte la problemele pe care le întâmpină. Consecinţele unui comportament neetic. • obligarea unor oameni pentru a păstra secretele. a imaginii firmei. recompensate. • pierderea reputaţiei: vestea despre un produs prost se răspândeşte mai repede decât cea despre un produs bun. nu trebuie să-şi asume faptul că agenţii sunt capabili să găsească soluţiile optime. nu vor sesiza. acţiuni. daune. pentru un individ (angajat). Modelele bazate pe optimizare. etc. • pierderea unor sume imense pentru avocaţi. ele clarifică atitudini. etc. fie în psihologie. De aici. când zilnic trebuie să rezolve nu doar probleme economice ci şi sociale. corupţie etc). premii. ducând la apariţia unor flageluri create de viaţa modernă (crimă. normele de vânzări şi marja de profit. aprecieri. Răspunsurile la întrebări vor întări convingerea că normele morale sunt respectate şi consecinţele sociale sunt cunoscute şi asumate. aflaţi! 3. • pierderea încrederii. a nu fi prins. • păstrarea atentă a unor documente secrete. că răspunderea socială şi comportamentul etic sunt aşteptate (scontate şi dorite). abuzuri. găsirea unor ascunzători sigure. 4. a unor procente din salariu. În literatura de specialitate se regăsesc o serie de “îndrumare” pentru un comportament etic pe care managerii îl pot utiliza în procesul decizional.Un succes obţinut prin înşelăciune. Aceste îndrumare nu specifică ce trebuie făcut într-o situaţie dată. Consecinţele unui comportament neetic. pot fi: • pierderea unor promovări. trafic de droguri. • pierderea renumelui. etc. avantaje. exact aşa cum stabilesc cotele. • pierderea locului de muncă. Subliniem faptul că este foarte important ca managerii să recunoască că ei sunt cei care "modelează şi dau tonul" în organizaţia lor. procese. ei nu vor atinge responsabilităţile lor etice. Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri Dacă managerii de vârf proclamă deziderabilitatea comportamentului etic şi apoi stabilesc obiectivele care nu pot fi atinse fără activităţi ilicite. lipsă de implicare. în ansamblu. loialitate redusă. înregistrate. de cele mai multe ori. boli. pentru firmă. Problema pe care doriţi să o rezolvaţi este reală aşa cum pare ea? Dacă nu sunteţi siguri. litigii. Iată un model de îndrumar pentru examinarea etică a deciziei manageriale: 1. colegilor. Aveţi opozanţi la acţiunea pe care doriţi să o desfăşuraţi? Le înţelegeţi poziţia? Este rezonabilă? 39 . familiei. a respectului şi demnităţii. In analiza raţională. costă: • risipa de energie pentru a nu se afla. aflaţi! 2. fie în comportamentul animal. • speranţe că organele fiscale nu vor afla. etc.

4. de prieteni. Cui îi este destinat beneficiul acţiunii? Dar daunele. 1. în conformitate cu care trebuie să se desfăşoare comportamentele umane. Sunt corecţi şi echitabili în probleme financiare. 312. 9. valoroase. Mihuţ distinge patru tipuri ale comportament etic:63 etica obiectivităţii. Onorează şi respectă familiile angajaţilor. Exercitarea puterii manageriale nu trebuie să se facă în detrimentul drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. dar este improprie fiinţei umane. Aţi consultat specialişti în domeniu. 8. 2. promovarea adevărului. de apreciere şi ierarhizare a valorilor.4. Integritatea morală a unui manager presupune respect. 2. cine le suportă? 5. optim. 3. Protejează viaţa. Capitolul 5 (Unitatea de curs 5): Tipurile de etică managerială Sinteză I. Etica virtuţii şi a caracterului – îşi găseşte sorgintea în sistemele de valori care pun preţ pe cultivarea marilor virtuţi. siguranţa şi sănătatea angajaţilor. dacă generează lezarea unor interese. Etica drepturilor şi îndatoririlor – porneşte de la ideea că întreaga existenţă umană este guvernată de instituirea unui complex de drepturi şi îndatoriri. 3. Tratează toţi angajaţii drept persoane unice. curajul. p. 6. Dacă acest lucru este uşor de cuantificat pe plan economic. Curiozitatea „publicului” este în ziua de azi atât de mare şi simţul de detecţie al ziariştilor atât de dezvoltat încât şi o frântură de declaraţie falsă va fi foarte repede recunoscută. şi rea. Etica obiectivităţii – obiectivitatea este un model ideal. 40 . etica drepturilor şi îndatoririlor şi etica rezultatelor. nu acelaşi lucru 63 Ioan Mihuţ. colaboratori? Credeţi că în cazul unei investigaţii în mass-media veţi găsi înţelegere? Una din modalităţile verificate de a beneficia de bonitate morală este aceea de a duce o politică de comunicare deschisă cu opinia publică. Operă citată. Susţin libertatea. 5. 7. Evident. Managerii care manifestă un comportament etic sunt caracterizaţi după cum urmează: 1. creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat. De aceea. Credeţi că şi alţi conducători ar fi îndreptăţiţi să acţioneze la fel ca dumneavoastră? 7. în măsura în care aduce beneficii. Etica rezultatelor – este similară utilitarismului şi presupune obţinerea unor rezultate pozitive pentru un număr cât mai mare de persoane şi să antreneze consecinţe negative pentru un număr cât mai mic. Doriţi ca acţiunea dumneavoastră să fie însuşită şi aprobată de familie. respectarea promisiunilor şi a regulii de aur: ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face. umilinţa. Comunică deschis cu subordonaţii. o decizie este bună. compasiunea. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă. Comunică cu angajaţii folosind numele cu respect. etica virtuţii şi a caracterului. Creează un mediu de lucru fără discriminări. 10. 4. cooperarea. cum ar fi: iubirea. Orice individ este caracterizat de anumite trăsături de personalitate cărora li se asociază interese particulare şi moduri diferite de a vedea lucrurile. pentru a le afla opinia cu privire la acţiunea dumneavoastră? Ţineţi cont de aceste opinii? 6. ceea ce ne face să credem că soluţiile imparţiale nu vor fi automat benefice pentru ansamblul organizaţiei. Cultivă o atitudine pozitivă faţă de celelalte persoane şi realizările acestora. etc. încercarea de a ascunde adevărurile neplăcute va declanşa o căutare cu atât mai înverşunată a adevărului. Depersonalizarea pe care o propune etica obiectivităţii intră în contradicţie cu modelul de personalitate proeminentă pe care trebuie să-l reprezinte un manager în faţa subordonaţilor săi.

sunt considerate cele mai juste. care acreditează teoria potrivit căreia marile monopoluri sunt naturale şi implicate în procesul natural de selecţie industrială. Acest sistem etic întemeiat pe conceptul liderului şcolii clasice engleze Adam Smith. 41 . Managerii pragmatici. pentru că în cadrul ei există forţe care permit binelui să iasă la suprafaţă. acţiunile care dau rezultatele cele mai bune. a codurilor etice organizaţionale sau de nivel naţional (acolo unde acestea există) sau chiar a unor drepturi general valabile (dreptul la protecţia socială şi individuală. Cluj-Napoca. Concluzia lor este : Poate leul să fie condamnat pentru uciderea unei căprioare care îi asigură supravieţuirea?. În consecinţă. mâna invizibilă’’ se bazează pe ideea de a lăsa natura să-şi urmeze cursul. Rockefeller). conform cu standardele şi valorile social recunoscute. oriunde în timp sau spaţiu. nu se angajează în probleme etice. 64 65 Silvaş. de exemplu. A.). Absolutismul se bazează pe legi etice absolute. publicarea unui cod etic propriu. Capitolul 6 (Unitatea de curs 6): Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice Sinteză Interesul pentru un comportament etic în afaceri nu este atât de nou. machiavelismul aplicat”. Marius Pop. potrivit acestei teorii. neconstrânse de responsabilităţi sociale şi morale sau de alţi factori ce ar putea determina apariţia unor complicaţii. Operă citată. nu trebuie scăpate din vedere aspectele ne-financiare ale profitului şi ale costurilor aferente. 267. ci cu o sferă de cuprindere mult mai largă (cel puţin prin idealul care-l urmăreşte) se remarcă în afaceri şi sistemul etic denumit absolutism. s-au creat două sisteme etice de gândire: pragmatismul şi naturalismul. Naturalismul sau . orientaţi spre acţiune. dar abia acum se fac remarcate preocupări intense pentru acţiuni morale în scopul păstrării competitivităţii şi a încrederii publicului în activităţile desfăşurate. etc. Economiştii americani observă. În forme atenuate. Ei resping discuţiile cu subiect etic. Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi faţă de problemele responsabilităţii sunt câteva căi ce pot fi folosite în încurajarea comportamentului etic:65 1.este valabil în plan social. Pragmatismul îşi găseşte raţiunea în esenţa gândirii scriitorului şi omului politic Niccolo Machiavelli. Cele patru tipologii comportamentale încearcă să rezolve dilemele etice într-o manieră distinctă.64 Cu referire nu numai la modalităţile teoretice şi practice de obţinere a profitului. pe valori universale.. dreptul la tratament egal. deoarece pentru ei acestea nu sunt importante. Importante sunt numai rezultatele! Dus însă la extrem. Consumatorul şi managementul ofertei. este corectat şi influenţat în timp de apostolii ideilor darwiniste (evoluţioniste) din economie (John D. Editura Dacia. inclusiv înşelăciunea şi violenţa. deoarece într-o lume naturală. pe acţiuni sau lucruri considerate ca fiind bune sau rele. pragmatismul în afaceri poate genera probleme grave prin eludarea cu bună ştiinţă a sistemelor legal construite şi apărate de societate. cu impact direct asupra deciziilor luate.profitului’’ ca bază pentru manifestarea unor sisteme de valori specifice... Drept consecinţă.. p. machiavelismul constituie baza pragmatismului. etica li se pare artificială. Renumitul renascentist considera că pentru realizarea unui anumit scop se pot folosi orice mijloace. că în jurul . fiind în concordanţă cu sistemele de valori ale unor oameni practici. Ioan Mihuţ. 1996. fapt care i-a adus şi denumirea de .

când trebuie plătite etc. activitatea noastră se desfăşoară în cadre mai mult sau mai puţin organizate. Există factori care determină nivelul şi acurateţea eticii manageriale: reglementările legale.. elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natură etică. Organizaţiile devin prospere şi eficiente în situaţia în care sunt deschise spre învăţare. Nu reprezintă un secret faptul că democraţia şi liberalismul în SUA au fost impuse prin lege. iar încălcarea legilor este pedepsită contravenţional sau penal în funcţie de gravitatea prejudiciilor aduse societăţii. instruirea managerilor pe probleme de etică în afaceri. Cu cât climatul este caracterizat de o competiţie puternică. 5. în realitate. • angajaţii sunt încurajaţi în activitatea de perfecţionare. Intensificarea învăţării organizaţionale este o condiţie prioritară pentru obţinerea capabilităţii etice. care sunt condiţiile calitative impuse produselor. subordonat. • este încurajată multiplicarea comportamentelor corecte şi ridicarea nivelului de competenţă profesională. Mai mult. starea firmei şi presiunea socială. în România cadrul legal în domeniul 66 67 68 Abrudan.. ce obligaţii au firmele faţă de mediul înconjurător. care sunt relaţiile de muncă. spre învăţare. să se dezvolte sau să se repete. 42 . care pot fi noi pentru organizaţie şi să pună sub semnul întrebării plafonarea. Operă citată. dar liberal. prezentăm câteva elementele definitorii pentru organizaţiile care învaţă67: • în căutarea unor soluţii pentru dilemele etice. În faţa dilemelor etice. Silvaş. învăţarea organizaţională oferă răspunsul cel mai potrivit pentru soluţionarea acestora. având posibilitatea să îşi folosească cunoştinţele. p. elemente care sunt recompensate ulterior. Ca şi indivizii care sunt supuşi educaţiei şi învăţării permanente. care sunt taxele şi impozitele. Chiar dacă uneori conştientizăm sau nu. codurile etice la nivel sectorial. normele şi regulamentele comunităţii locale. Operă citată. se impune adoptărea unor principii şi reguli etice. Comportamentul etic trebuie să înceapă de la vârf. Este evident faptul că un cadru legislativ restrictiv. sex. ei pot. Spunem aceasta deoarece învăţarea influenţează în mod cert situaţiile de preluare. Nica. în domeniul practicilor etice chiar ele pot produce învăţare. cu atât mai mult tinde să apară. Organizaţiile “închise” se plafonează. P. instituţionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic. fiind recompensaţi prin diverse sisteme de motivare. A. Chiar dacă managerii nu pot uita sau trece cu vederea comportamentul neetic. spre o continuă adaptare la schimbări. • sunt dorite. Pentru îmbunătăţirea climatului etic şi pentru reducerea conflictelor. Pentru a înţelege mai bine mecanismele de supravieţuire. îndeplinirea unor obiective nerealiste66. Din păcate. forţa pe alţii să pună în aplicare astfel de practici prin presiuni pentru atingerea. Operă citată. • toţi angajaţii sunt încurajaţi să manifeste interes faţă de munca celorlalţi şi sunt informaţi asupra acesteia. un comportament neetic. acordarea unor recompense şi sancţiuni adecvate. stagnare. 4. aşa şi organizaţiile sunt supuse deschiderii spre învăţare. 3.2. prelucrare şi aplicare a unor modele sau experienţe de rezolvare a dilemelor etice aparţinând altor organizaţii. De aceea. regresie sau dezvoltare a organizaţiilor în efortul de dezvoltare a capabilităţii etice. desfăşurate. colaborator.139. • fiecare individ (angajat. spre deosebire de cele deschise spre nou. noii angajaţi sunt încurajaţi să folosească propriile cunoştinţe. fiind sortite eşecului.68 Reglementările legale stabilesc cadrul limitativ în care se poate desfăşura o activitate industrială: ce produse se pot realiza. între etica personală şi cerinţele organizaţionale sunt necesare schimbări în două arii principale: concepţia managerială şi acţiunile manageriale. regulamentele firmei. indiferent de pregătire. Maria-Madela. aşteptate şi încurajate ideile şi propunerile din partea angajaţilor. mai ales atunci când mediul extern constrânge organizaţia la asemenea eforturi. manager) învaţă de la colegi. caracteristicile individuale. vârstă sau poziţia în organizaţie. trebuie respectat în aceiaşi măsură de toţi managerii.

deci. Evaluarea performanţelor sociale ale întreprinderii devine dificilă şi aproximativă. Auditul social poate fi definit ca un criteriu managerial utilizat pentru evaluarea contribuţiilor sociale ale firmei. şi cu certitudine între normele. căutăm să adoptăm un comportament potrivit. ilegale sau practici nelegitime. pentru că astfel se elimină importanţa responsabilităţii sociale din activităţile economice. p. Metoda se utilizează pentru asanarea mediului economic şi pentru protecţia socială a comunităţii. punându-ne întrebarea. Operă citată. O altă metodă de audit social ia în considerare doar activităţile care au merite şi sunt valoroase economic pentru firmă. Deseori. Acestora li se determină consecinţele sociale. 43 . salubrizarea localităţilor. Comitetele de etică sunt destul de rare. acestea trebuind să corespundă aşteptărilor pe care societatea este îndreptăţită să le primească de pe urma funcţionării firmei. Aceste reglementări vizează protecţia şi gestionarea corectă a apei. Aceste coduri etice sunt atât scrise (formale) cât şi nescrise (informale). au şi un comitet. mai ales în condiţiile în care există suficiente “raţionamente” care să demoralizeze demersul în această problemă: ce este cinstit şi moral pentru unii.economic şi industrial nu este complet. Comitetul de etică. Auditul social este rareori utilizat în afaceri pentru că prezintă unele dezavantaje. A interpreta rezultatele auditului social doar în termeni economici ar fi o gravă greşeală. prin hotărâri care caută să protejeze cetăţenii şi mediul înconjurător. de obicei o afacere. standardele de performanţă fiind impuse sau deduse din mediul social. poate fi imoral pentru alţii. declaraţiile formale ale unor grupuri de specialişti. Cea mai mare parte a influenţei acestor coduri este inconştientă şi suntem adeseori conştienţi de-o astfel de influenţă doar în condiţii speciale cum ar fi atunci când avem primul contact cu noul loc de muncă. comunitatea locală impune anumite conduite restrictive. precum şi mesajul pe care firma doreşte să-l transmită publicului larg. minister. într-un limbaj simplu care sunt standardele organizaţiei. reprezintă un grup executiv care-şi asumă responsabilitatea controlului respectării eticii în firmă prin inventarierea problemelor şi anchetarea abaterilor de la etică. limitarea orelor de funcţionare a firmelor etc.Maria-Madela. Astfel. guvern. mai poate fi utilizată o metodă prin care sunt popularizate persoanele cu acţiuni imorale.69 Atunci când în cadrul firmei se fac eforturi pentru conceperea şi aplicarea practică. Codul etic mai poate conţine şi prevederi legale foarte importante. doar 14% din firmele care au cod etic. cel mai mare constând în faptul că rezultatele obţinute pot fi uşor criticate: acţionarii nemulţumiţi de dividendele obţinute acuză managementul de cheltuieli nerentabile. alte categorii sunt nemulţumite de priorităţile sociale alese. reducerea nivelelor de zgomot. iar dacă managerul nu-l respectă. Scopul codului etic este de a comunica angajaţilor. cu maximă 69 Abrudan. Cele nescrise sunt coduri de conduită care specifică ceea ce indivizii ar trebui să nu facă. Normele şi regulamentele comunităţii locale. valorile şi cultura comunităţii şi performanţele sociale există o relaţie cauză-efect evidentă. de modul în care acestea se regăsesc în obiectivele formulate de management dar şi de rezultatele obţinute prin programele sociale derulate. chiar şi presei. lăsând managerilor incorecţi o marjă de libertate rău înţeleasă şi uneori insuportabilă pentru populaţie. de exemplu. Auditul social este realizat pentru a se stabili nivelul implicării firmei în problemele sociale interne sau externe. determinându-se nivelul de implicare a firmei în problemele sociale. în defavoarea firmei şi a comunităţii. alţii sunt deziluzionaţi de nivelul de implicare etc. comportamentul lor încadrându-se în prevederile sale. Codul etic este un document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară valorile şi principiile în problemele sociale. Conducătorul şi firma oferă rapoarte de comportamente neetice organismelor abilitate: agenţii de protecţie.117. Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toţi angajaţii. În practica managerială. care se compară cu contribuţiile standard. sau a unor firme care reglementează relaţiile dintre proprii membri şi celelalte categorii de indivizi cu care se realizează un contact. cu siguranţă nu-l vor accepta nici angajaţii. Codurile etice reprezintă. uzitate de sectorul industrial şi celelalte firme din comunitate. dacă să-l strigăm pe şeful nostru cu apelativul “domnule”? sau dacă am putea să ne personalizăm spaţiul locului de muncă etc.

70 vezi în acest sens Kirk O.72 Un cod de etică trebuie să prevadă: • modul în care membrii unei organizaţii să acţioneze într-o situaţie dată. Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Codurile de etică ale organizaţiilor Sinteză Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. caracterul privat al informaţiilor. 12. practici ca mituirea şi înşelăciunea. • Jurământul lui Hipocrat (sec. deoarece fără un program şi o activitate cu caracter formal. Dincolo de aceste elemente. se deschid largi perspective pentru rezolvarea rapidă şi eficientă a problemelor de echitate şi discriminare de cele mai multe ori fără intervenţia instanţelor judecătoreşti. etc. În majoritatea sondajelor de opinie adresate firmelor care au coduri etice scrise. prescripţii de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept. Hanson.seriozitate a codurilor etice scrise. 1. socio-profesionale. valori şi principii după care este guvernată o organizaţie. Încă de acum două decenii multe din marile corporaţiile au instituit programe etice şi au angajat funcţionari care să monitorizeze comportamentele etice în organizaţii70. codurile etice abordează probleme cum ar fi conflictele de interese. 2. s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizaţiilor. relaţiile cu clienţii / furnizorii. Încălcarea codurilor etice poate duce însă. codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice şi abia apoi. 2002. 71 72 Abrudan. Exemple de documente cu rol de reglementare: • Codul lui Hammurabi (sec. Iniţial. la eliminarea din organizaţie a persoanelor vinovate. V-IV).119. p. etc. reprezenta o culegere de legi. Specialiştii argumentează că acest lucru a fost posibil. oferirea cadourilor. A Good Start – New ventures can make etichs part of their business plan. aparţinând Regatului vechi babilonian. concurenţii. reflectă valorile obiective şi principiile promovate de o firmă. reflectând gradul de cultură al firmei. XIII. Samuel C. În plus. recomandă evitarea acţiunilor improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii bune cu clienţii. un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup. întrebările vizează în special aspecte legate de: diversitatea forţei de muncă. nr. Operă citată. Ce exprimă un cod de etică? Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele aşteptate în cadrul relaţiilor sociale.71 Un cod etic formulează idealuri. 100. 4. 3. susţineri ale partidelor politice. Codul de etică poate fi definit prin mai multe moduri: 1. nu pot fi încurajate practicile etice. XVIII – XVII). XI î. onestitatea înregistrărilor contabile. 44 . Spring 2001. vol. • Codul lui Manuc (sec.XVI) din India antică era un ansamblu de legi civile şi religioase. • Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. un ansamblu de percepte. confidenţialitatea informaţiilor. p. Bucureşti.Ch. o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii. Issues in Ethics. relevate lui Moise pe Muntele Sinai.Maria-Madela. un document formal care statuează normele şi credinţele.). Certo. Editura Teora. Managementul modern. pot fi rezolvate echitabil şi cazurile de discriminare fără conotaţii legale dar care pot afecta grav persoanele vizate.

indiferent de credinţele religioase. 73 Keith Blois. etc. Ele nu conţin precepte pur teoretice. Acest colectiv pune în comun valorile împărtăşite de membri. • trebuie să stabilească anumite priorităţi adică. ci stabilesc semnificaţii practice. un colectiv de lucru. Operă citată. să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile. în Peters Lawrence. Este important ca managerul să dorească să creeze un factor de stabilitate organizaţional prin stabilirea unor valori şi principii.• modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească şi să se comporte. • relaţiile între profesionişti şi clienţi. concurenţii. prezentate de Mercier. Penguin Books. • să nu contravină altor legi (ex. surse de aprovizionare sau beneficiari. • să provină de la o autoritate legitimă. IBM a elaborat cele trei principii care ghidează activitatea firmei74: Individul trebuie respectat. p. London. managerii şi subordonaţii lor se află în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot apărea. Obiectivele organizaţiei sunt stabilite de către conducere. Introducing Management. Este persoana care poate formula politica etică a organizaţiei. credinţele sunt în general propuse. • probleme cum ar fi: conflicte de interese. caracterul privat al informaţiilor. • concurenţa între membrii unei profesiuni. de obicei. 23. Tot conducerea numeşte. • conflictele între membri. • trebuie să prevadă şi pedepse. nu vor servi unei profesiuni în defavoarea interesului public. oferirea cadourilor. Această politică etică depinde de filosofia personală a managerului. 45 . • relaţiile între practicieni şi specialişti într-o profesiune. la început. Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei respectiv. 74 Din principiile fundamental ale IBM. De exemplu. informaţii despre coduri similare cu obiective similare. • relaţiile angajaţilor cu superiorii. p. • să fie cât mai simple şi accesibile. • trebuie să protejeze interesul public. Normele. adevăratele valori ale firmei. • să fie specifice şi oneste. oferirea / primirea sponsorizărilor politice. 1985. iar apoi publicate şi distribuite angajaţilor. Ken Elliot. utile pentru toţi membrii organizaţiei. 230. Ethics in Business. Samuel. ţinându-se cont de nevoile şi specificul organizaţiei. statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. Clientului trebuie să i se ofere cel mai bun serviciu. de principiile şi obişnuinţele morale ale fiecăruia dintre noi? Managerul unei organizaţii se găseşte la interfaţa între aceasta şi contextul în care îşi desfăşoară activitatea. discutate şi definite de manageri şi un colectiv de lucru.73 Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt: • să fie riguroase. • nu trebuie folosite în interes propriu. Limita de acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în termeni generali tocmai pentru că. Constituţia). Cine întocmeşte codul? Problemele creării unor astfel de coduri sunt de tipul: Cum am putea să coexistăm bine şi armonios într-o anumită instituţie sau organizaţie. penalizări. Elaborarea codurilor se face de obicei în echipă. consumatori. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică asigură automat un comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite în viaţa organizaţională. de cariera şi formaţia sa profesională. • să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral. Excelenţa şi performanţa superioară trebuie urmate permanent.

f) Codul trebuie să ia în considerare în mod corect legislaţia şi reglementările aplicate profesiei pentru care se realizează codul. de specialitate. p. când managerul nu acordă importanţă acestuia. • protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste. 1976. Editions La Decouverte et Syros. Inc. • creează (ca şi cultura organizaţională) sentimentul de unicitate şi apartenenţă pentru membrii grupului. Pe lângă acest deziderat. b) Contribuie la reputaţia. Mercier a remarcat şi alte obiective:76 • încheierea unui contract moral între beneficiari şi organizaţie. Paris. Alţi autori arată că obiectivele unui cod de etică sunt următoarele: a) Ocupă locul lăsat liber între valorile cadru ale unei comunităţi şi lege. respectul pe care beneficiarii unei activităţi îl au faţă de instituţia care prestează serviciul respectiv. Echipa de elaborare a codului etic trebuie să se asigure în mod particular de acceptul conducerii. cu siguranţă nici angajaţii nu vor urma prevederile sale. Codul etic rămâne valabil dacă toţi membrii organizaţiei îl respectă. • relaţii contractuale se bazează pe încrederea şi responsabilitatea. • arată un angajament de principiu al managerilor. difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri: • mese rotunde de sensibilizare. respectiv climatul în care acţiunile sunt percepute ca drepte. încrederea. d) Creează climatul etic. Modul în care codul etic este transpus în practică rămîne. • promovează o imagine pozitivă a organizaţiei. . c) Conştientizarea costurilor de implementare a codului şi previzionarea acestor costuri pe termen scurt şi lung. până la urmă. De obicei.Specialiştii în domeniu fac următoarele sugestii legate de felul în care poate să fie scris un bun cod de etică pentru o anumita profesie75: a) Obiectivele trebuie formulate în mod clar.16. fără expresii sau cuvinte tehnice. h) Referitor la felul în care trebuie promovat codul şi influenţaţi angajaţii şi clienţii. • oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului colaboratorilor. 75 Offen. • ghidează comportamentul în caz de dileme etice. • anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare. la latitudinea managerilor şi a subordonaţilor. 46 . L’etique dans les entreprises. NC. respectiv între cei care fac parte din aceeaşi organizaţie. l) Managerul trebuie să aleagă pe cineva care să administreze competent şi integru codul etic. g) Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a codului. Commentary on Code of Ethics of Direct Selling Association vol. 1999. b) Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea şi introducerea codului. este recomandat sfatul experţilor. există un consens de opinii că prin formalizarea etică se încearcă promovarea virtuţilor şi valorilor profesionale. 274. 76 Samuel Mercier. The Ethical Basis of . in Economic Freedom Chapel Hill. d) Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situaţii noi. e) Codul trebuie orientat către problemele cu care se confruntă profesia pentru care se realizează codul. Neil. • anexarea codului la contractul de muncă şi semnarea unei adeziuni. c) Este un cadru de referinţă în orientarea deciziilor şi a acţiunilor. j) Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi clare. i) Codul nu trebuie să creeze celorlalţi aşteptări nerealiste. k) Managerul trebuie să-şi asume personal obiectivitatea şi responsabilitatea codului. p. American Viewpoint. În privinţa obiectivelor unui cod. astfel încât să existe siguranţa că ele vor fi susţinute şi de către ceilalţi.

Note de curs. a celor ce se abat de la ele. de scopurile lor şi interese specifice.  Activitate politică.  Utilizarea proprietăţii organizaţiei. Lista prevederilor nu este completă.  Oportunităţi egale. 77 Cohuţ. Companiile au tendinţa să-şi eticheteze şi să-şi clasifice prevederile codului de etică în multe metode diferite.  Membrii familiei..  Dezvoltare şi strângere de fonduri. I. eficienţa şi nediscriminarea. 3. Conţinutul unui cod de conduită etică al unei companii77 Toate codurilor de etică şi regulamentele de ordine interioară ale companiilor conţin elemente din prevederile de mai jos. formării. • ajută la dezvoltarea eficientă a problemelor de discriminare. conţinutul codului poate varia semnificativ de la o companie la alta. • pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor. Practici la angajare:  Hărţuire la locul de muncă. • încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal. 5.  Droguri ilegale şi alcool. 2004. client şi vânzător:  Realizarea înregistrărilor în companie şi menţinerea informaţiilor.  Tratament egal al angajaţilor. • pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune. promovării personalului. Relaţia cu vânzătorii  Aprovizionare. în funcţie de caracteristicile unice ale acestora. 47 .  Angajarea la alţi agenţi.  Echilibrul muncă-familie. • are loc îmbunătăţirea selecţiei. şi nici titlurile categoriilor nu sunt definitive sau singulare.  Transparenţa informaţiilor. 2.  Claritatea informaţiilor. a dilemelor etice în general.  Divulgarea de informaţii. etc. • creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor. Oradea. Informaţii despre angajat. În mod asemănător. Tipuri de conţinuturi (prevederi) ale unui cod etic: 1. Introducere în etica afacerilor. • deciziile adoptate vizează dreptatea.Avantajele elaborării codurilor de etică: • formulează experienţa matură a unei profesiuni. • poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii. • sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă: iniţiativele personale se îndreaptă către interesul general. etc. • este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii.  Negocierea contractelor.  Respectarea intimităţii şi confidenţialităţii. P. Informaţii publice/comunicare  Publicitate şi marketing. 4. Conflictele de interese  Cadouri şi gratuităţi.. în funcţie de ramura în care acestea activează.  Accesul la informaţii.  Discriminare.  Diversitate. de regulamente/cerinţe şi de scopurile codului.

Gheorgheni: F&F International. Modelul american. (p. (1997). 24-80) Crăciun. Bucureşti: Editura Rentrop&Straton. 217-223) Gary. C.17-47) Bellu. Ce exprimă un cod de etică? 8.  10. Ce sunt deciziile etice? 4. Iaşi: Editura Polirom. Etica în afaceri. Implicare politică Activităţi politice. Cultura afacerilor. Practici etice manageriale Precizia înregistrărilor contabile. Gh. 194-221. G. De ce se iau decizii contrare Eticii? 5. 80-96) Tierney. Etica mass-media. Codul manierelor în afaceri. etica şi mediul global. (2005). (p. Managementul modern:diversitate. Cu toate că interesul pentru codurile de etică este în creştere.78 Test pentru autoevaluare (Modulul IV) 1.123. S. Etica afacerilor în turism. C. acestea au şi unele limite: ele nu pot acoperi toate situaţiile şi nu pot garanta o conduită universal etică. Bucureşti: Editura Teora.   9. 3. (p. Cine întocmeşte codul de etică? 9. 7-16. (1999).  Probleme legate de mediu Protejarea mediului înconjurător.(1997). Conflicte de interese Divulgarea intereselor financiare. 55-159. 426-463) Christians. Sănătatea şi siguranţa angajaţilor.S.(2001). (2002). 61-70. calitate. 17-28) 78 Abrudan. diplomaţie şi comportament în afaceri. V. Comportament organizaţional. (p. Care sunt principalele avantaje ale elaborării codurilor de etică? Recomandări bibliografice Baldrige. 49-60. respectiv contra-argumente. 125-135) Ţigu. (p. Valoarea oricărui cod formal de etică constă în calitatea şi trăsăturile esenţiale ale resurselor umane din cadrul organizaţiei: manageri şi angajaţi. 48 .E. Care sunt consecinţele unui comportament contrar Eticii? 6. Care sunt principalele argumente. Bucureşti: Editura Paideia. Practici la angajare Exercitarea corectă a autorităţii. 67-71) Ionescu. N.(2001). Bucureşti: Editura Economică. Bucureşti: Editura Economică.Maria-Madela. Sensul eticului în viaţa morală. Enunţaţi cele trei teorii despre moralitate. (p.   7.. D. Utilizarea corectă a bunurilor companiei. E. 133-147) Certo. trebuie să reamintim că. Etica în afaceri. Operă citată.(1996). în raportul dintre Etică şi afaceri? 2. (1999). Activităţile de voluntariat ale angajaţilor. Bucureşti: Business Tech International. 376-378. Ce este codul de etică şi care sunt principalele caracteristici ale acestuia? 7. Bucureşti: Editura Uranus (p. Bucureşti: Editura A. 406-412) Jelev. (p. Gh. L. Etică.6.. (p. Protejarea informaţiilor aflate în proprietate.    8. (p.(2003). J. p.

considerăm extrem de utilă studierea a cât mai multor coduri deontologice elaborate de organizaţii profesionale.etimologie. Identificarea conceptelor centrale ale eticii profesionale. limbajul. Obiective urmărite: 1. fiecare cu normele şi regulile sale în interiorul grupului din care făceau parte. • Însuşirea caracteristicilor ideale ale profesiilor. obiceiuri. cod de deontologie. Descoperirea tehnicilor vânătorii. agricultori. raporturile sale cu natura au îmbrăcat forme variate. Nevoit săşi ducă viaţa într-o lume ostilă. Sinteză Omul. a parcurs stadii diverse de configuraţie socială şi economică. bunăstare generală. 4. după cum procesul de exploatare a naturii genera o anumită formă de aşezare socială şi. spiritualitatea umană. militari. etica muncii. profesie. 3. Definirea conceptului de deontologie. dileme standard. Gândirea prelogică se transformă în gândire logică. paternalism. Apartenenţa unui membru la grup era dată de măsura în care acesta respecta sau nu normele grupului referitoare la comportament. munca duce la apariţia claselor: vânători. în cursul evoluţiei sale. agriculturii. acţiune dreaptă. 49 . limbajul poate lua forme abstracte. îmbrăcăminte. în care nu numai natura. munca ajutându-l la aceasta. poate într-o măsură mai mare. în consecinţă o anumită structură mentală. profesionalism. definiţii. metalului nu a modificat doar viaţa materială a omului. drepturi şi acţiune dreaptă. • Recunoaşterea importanţei pe care o au bunele relaţii dintre profesionist şi client. bunăstare generală. gândirea. 2. autonomie. Analiza caracteristicilor ideale ale profesiilor. paternalism. dar şi seamănul său era lup pentru el. preoţi. ca urmare a recomandărilor oferite de tutori. interdicţii şi tabu-uri. de felul în care se conforma la obiceiurile grupului.MODULUL V ELEMENTE DE DEONTOLOGIE Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptul de deontologie . omul a trebuit să-şi organizeze spaţiul în care trăia. Caracterizarea profesionalismului. 5. evoluţii Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Etica muncii şi morala profesională Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Problematica deontologiei profesionale Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Repere pentru un cod de deontologie profesională Concepte de bază: Deontologie. De asemenea. Descrierea conceptelor de autonomie. Rezultate aşteptate: • Înţelegerea conceptului de deontologie. Recomandări privind studiul Parcurgerea bibliografiei prevăzute şi analiza tematicii legate de deontologie. ea a îmbogăţit.

etc). Această teorie filozofică este contrapusă teoriei deontologice dezvoltată. modelul nou de funcţionare a relaţiilor umane. corelat cu celelalte eforturi ale sale. efortul educaţiei. în timp ce etica este un studiu general al acesteia. Deontologia. etc. obligaţiile morale. De exemplu. "deontologie" provine de la cuvintele greceşti: „DEONDEONTOS”. Într-un context mai larg. adică. într-un proces cu statul. de asemenea. vizează construirea de către acesta a drumului propriu în viaţă. evoluţii diferenţiate. un ansamblul de reguli care reglementează o profesiune. Kant care stabileşte regula de aur a 50 . Adesea. Dintr-o astfel de perspectivă. s-a pledat pentru o "morală profesională". Deontologia poate fi definită ca fiind disciplina care include normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesii bine definite. condiţiile fundamentale ale diviziunii sociale a muncii. având ca obiect de studiu datoriile. înseamnă că nu ramâne decât o învăţare. Munca şi viaţa sunt. Trebuie menţionată contribuţia în timp a teologiei în promovarea valorii morale a unui comportament. cetăţeanul era aproape întotdeauna perdant. ataşamentul la mijloacele instituţionale de participare culturală. Capitolul 1 (Unitatea de curs 1): Conceptul de deontologie : etimologie. deci. termenul de referinţă în raport cu care masurăm educaţia. dar. pentru cel mai mare număr”. solidarităţii sociale. de I. în regimul totalitar românesc. Esenţa teoriei utilitarismului teologic este definită de noţiunea “cel mai bine. Chiar şi în practica curentă a ţărilor cu regimuri democratice există dileme de etică profesională greu de surclasat (un avocat îşi apără clientul. o educare şi deci motivare într-un proces de adecvare permanentă. distorsiuni. deoarece asigură atât însuşirea noilor cunoştinţe despre muncă şi viaţă. Morala este chemată să exprime prin intermediul normelor. Funcţionarii publici erau supuşii statului. făceau septicemii şi mureau. sentimentele şi voinţa de acţiune socială joacă un rol important. chiar şi împotriva ideii de dreptate). un studiu al moralelor profesionale. judecata de cunoaştere şi apreciere. peste ani.Maturizarea cere ea însăşi o raportare la ceva – la nivelul cerinţelor muncii şi vieţii. Deontologia este o ramură a eticii generale a muncii. în contextul real al individului (interacţiuni. deşi rolul lor moral este acela de a ajuta pacienţii să revină la autonomie. cât şi interiorizarea a ceea ce este de preţ în relaţiile dintre om-natură-societate. determinat de consecinţele sale. definiţii. Psihologii pot să-i facă pe pacienţi şi mai dependenţi de ei însişi prin terapia pe care le-o aplică. a regulilor şi percepţiilor. Singura valoare după care trebuie să se conducă un om de ştiinţă este adevarul. fiind sisteme deschise. este considerată un studiu particular al moralei şi moralităţii. să poată trăi din nou "pe picioarele lor". stadiul de adult sau maturizare. în viaţa cotidiană. Un rol important în educaţia adulţilor îl joacă. evoluţii Sinteză Din punct de vedere etimologic. ştiinţă. conduita celor care o exercită. conflicte. medicii erau obligaţi. să cheme procuratura atunci când venea o pacientă cu iminenţă de avort. care înseamnă. Cele mai dificile probleme etice survin în cadrul regimurilor totalitare sau autoritare. din acest motiv. În ultimele decenii ale secolului XX. Munca şi viaţa noastră. femeile rămâneau acasă. Legile sunt legi. pentru prescrierea clară a obligaţiilor sau normelor de acţiune. dintre ei şi public. rapoartele dinte aceştia şi clienţii lor. ceea ce trebuie făcut şi „LOGOS”. relevând apartenenţa la comunitatea dată şi perceperea conflictului dintre valorile grupului şi opusul acestora. în muncă. din perspectivă socială şi chiar individuală. găsirea fericirii în activitatea pe care o desfăşoară. Dileme standard în etica profesională intervin mai ales în situaţii cruciale între starea de fapt a unei societăţi în care se exercită o profesie şi valorile morale ale acelei profesii. multe dintre ele nu sunt drepte. al învăţării la adult.

Unii pun mare accent pe idealul profesional şi poate să aibă succes ca practicieni. Profesioniştii îşi urmăresc deopotrivă succesul financiar propriu şi competenţa. al valorilor. 79 80 Cozma. la întrebarea: ce fel de profesionist ar trebui să fiu? Care sunt virtuţile necesare unui politician.Traducere de Catrinel Pleşu. 1981. să le poată atinge.79 Orice profesie este o relaţie între profesionist şi client. ziarist. dar adesea se poate întâmpla să câştige prost. Timo. normelor şi idealurilor care privesc relaţiile dintre indivizi cu o ocupaţie creatoare comună.80 Ea încearcă să răspundă. Airaksinen sintetizează câteva dintre valorile profesionale în modul următor82: Profesia Valoarea Jurist Dreptatea Medic. 674. 1998. morala profesională vizeazeză ansamblul ideilor şi sentimentelor. Ed. a recăpătat un important teren în discuţiile actuale. cit. Orientarea pe succes este una de tip utilitarist.. om de afaceri? Această problemă derivă din faptul că împlinirea profesională este cotată ca o componentă importantă a împlinirii şi dezvoltării personale (human flourishing). "AL. recurgând la serviciile unei profesii. Ed. Iaşi. Conceptele centrale în etica profesională sunt:  autonomia. în cazul nostru. T. C. venită din tradiţia aristotelică.deontologiei: “omul ar trebui să considere legi universale numai acele acţiuni care vor fi aplicate în mod egal pentru sine ca şi pentru alţii”. Autonomia personală este un concept de bază în privinţa deciziilor de natură etică. Elemente de etică şi deontologie. Capitolul 2 (Unitatea de curs 2): Etica muncii şi morala profesională Sinteză Domeniu al Eticii.  drepturi şi acţiune dreaptă. Autonomia Autonomia semnifică posibilitatea de a alege cursul pe care dorim să îl ia acţiunile noastre. p.  paternalismul. uneori o corectă practicare a profesiei poate să fie în detrimentul succesului. McIntyre. Etica virtuţii. El se concentrează pe excelenţă şi pe client şi prea puţin pe bani şi imagine. 81 Airaksinen. să simtă că are o viaţă cu sens şi să-i crească stima de sine. Humanitas.81 Dacă succesul se poate măsura în bani. p. Uneori aceste două valori devin conflictuale. Sănătatea asistent Educator Dezvoltarea persoanei Psiholog Autonomia Asistent Bunăstarea (asistarea social celor cu nevoi speciale) Contabil Corectitudinea Aceste valori sunt considerate obiective mai ales fiindcă sunt inevitabile. 51 . atitudinilor şi deprinderilor. 674. în baza faptului că avem discernământ. funcţionar public. I.. al convingerilor. Bucureşti. After Virtue: A Study in Moral Theology.  bunăstarea generală . Profesioniştilor li se cere să facă ceea ce este normal şi plătit ca atare de către client (direct sau indirect). inaugurată de Etica nicomahica. adică să-şi facă datoria. 82 Idem. Cuza". oamenii nu le resping şi se aşteaptă ca. conştiinţa valorizatoare a propriei profesiuni în raport cu altele. Profesioniştii îşi urmăresc propriul succes (veniturile şi prestigiul profesional). profesor. op. 1. Împlinirea profesională trece drept una din condiţiile prin care o persoană poate să devină fericită sau cel puţin utilă. Alisdair. ne cunoaştem interesele şi ştim care ne este binele propriu. în româneşte: Tratat de morală. medic. 1997. Univ.

În mod obişnuit suntem constrânşi de nenumăraţi factori. şi anumite grade de libertate pozitivă: "să fim liberi să" facem anumite lucruri. Autonomia presupune anumite grade de libertate negativă: "să fim eliberaţi de" anumite constrângeri. de manipulare. formele de discriminare pe bază de sex. Există aşteptări moral legitime ca medicii să răspundă şi unor apeluri ale pacienţilor atunci când sunt în afara serviciului. O astfel de cerinţă apare explicit pentru medici în Jurământul lui Hipocrate. Binele lor este conceput în afara voinţei lor. altruism. • Recunoaşterea faptului că orice persoană este valoroasă din punct de vedere moral. la salariul unui funcţionar public german. însă. creează grupuri de excluşi sau de marginalizaţi. Acceptarea autonomiei trebuie să aibă caracter universal: o recunoaştem tuturor persoanelor. trebuie să ştim care sunt avantajele şi constrângerile şi. autonomia nu se poate exercita în comunităţile în care drepturile omului se opresc la uşa casei. regimurile totalitare sau autoritare. firmei sau a statului. • Informaţia şi alegerea în cunoştinţă de cauză. în principiu nimeni nu obligă o persoană să meargă la un anumit loc de muncă. De data aceasta. de şansele reduse la educaţie pe care le-a avut o persoană. tocmai fiindcă. de exemplu. Astfel.capacitatea de a găsi mijloacele pentru atingerea obiectivelor. De exemplu. de obicei. . Condiţia să ne păstrăm autonomia este lipsa intervenţiei nelegitime.Uneori termenul folosit în locul celui de autonomie este cel de autoguvernare. . există câteva condiţii: . acţiunea de a-i trata şi ca scop în sine. 2. a instituţiei. • Libertatea de a alege. de rasă. suferinţă sau chiar de epuizare din cauza suprasolicitării.identificarea obiectivelor valoroase. Prin urmare.capacitatea de adaptare a priorităţilor. . Profesioniştilor li se cere acest lucru. Recunoaştem celorlalţi oameni aceleaşi drepturi. Ideea centrală este aceea de a face bine. nu li se recunoaşte discernământul oamenilor care nu deţin puterea normativă (nu sunt subiecţi ai moralei). Pentru a alege în cunoştinţă de cauză avem nevoie de un minimum de informaţii. să nu ne aşteptăm. Bunăstarea generală (binefacerea) Bunăstarea generală este un concept legat preponderent de grijă. dar este posibil ca acel post să fie singura ofertă viabilă din zona respectivă. De exemplu. Autonomia nu se poate exercita în comunităţi care nu respectă liberul arbitru al fiecărei persoane. trebuie să ne abţinem de la a le leza propria autonomie şi să promovăm. adică să avem putinţa să exercităm aceste libertăţi. legea fiind cel mai evident. a acorda grija potrivită şi de a te abţine de la a face rău. De exemplu. un poliţist nu trebuie să utilizeze violenţa excesivă.scopurilor şi mijloacelor la schimbările ce se impun. respectul faţă de alţii. Această condiţie face ca autonomia să capete aspecte etice. de etnie. ca un poliţist să răspundă la apeluri de urgenţă în afara orelor de program. de voinţa noastră. Prin urmare. Etimologic cuvântul autonomie înseamnă capacitatea de a fi propriul legiuitor ( în greacă "nomos" înseamnă lege). ceea ce dorim trebuie să fie rezonabil. exercitarea acesteia. ca un manager public sau privat să reacţioneze la cerinţele ivite în afara obligaţiilor sale directe. autonomia presupune următoarele: • Eliberarea sau libertatea faţă de constrângeri. Primii doi factori sunt de ordin extern (lipsa constrângerilor şi libertatea de a alege) şi nu depind preponderent de noi. tot aşa cum o altă limită evidentă o reprezintă şi propriile noastre capacitaţi intelectuale sau fizice. ne atingem cel mai înalt grad al propriei umanităţi: recunoaşterea egalităţii morale. iar mutarea în altă zonă să fie aproape imposibilă. În acelaşi timp. Această condiţie a autonomiei poate să fie subminată de lipsa de informaţii.capacitatea de a alege priorităţile. de boală. avem de-a face cu factori interni. Din acest motiv. a amestecului forţat în propria viaţă. Pentru ca alegerea să fie deplin rezonabilă (ceea ce este un simplu ideal). Intervenţia nepermisă a cuiva în planurile noastre de viaţă ne afectează ca oameni fiindcă ne lezează autonomia. Trebuie să avem la dispoziţie un minimum de condiţii pentru luarea unei decizii şi mai ales pentru a-i da curs. În general. compasiune. dacă alegem cariera de funcţionar public. un profesor nu trebuie să descurajeze 52 . Ea reprezintă dimensiunea etică a autonomiei. Condiţia de realizarea a unei astfel de atitudini o reprezintă respectul egal pentru fiecare om ca persoană. sintetic. de incapacităţi proprii. pe cât ne stă în putinţă.

83 Dreptatea distributivă este categoria etică prin care putem depăşi problema binefacerii (caracterul neobligatoriu al asistării celor nevoiaşi) care este mai degrabă personală. să beneficieze de acces la educaţie. Binefacerea este o componentă necesară bunăstării oamenilor şi trece dincolo de cerinţele autonomiei. Un sens tolerabil al acestuia se referă la recunoaşterea autorităţii profesionale. op. S. J. Cu toate că în faţa normelor şi standardelor morale suntem egali. că în situaţii diferite. este acela de a preveni lezarea altor oameni. Critica individualismului autonomist survine şi din alte perspective contemporane. sau prin locuri de muncă special destinate în profesii greu accesibile celor nedreptăţiţi istoric prin apartenenţa la o anumită categorie. David. a eticii profesionale: devotamentul faţă de profesie. o bună parte din viaţă depindem de îngrijirea altora şi de protecţia pe care ei ne-o acordă ca să ne dezvoltăm şi să supravieţuim. Partidul era socotit prin excelenţă "factorul conştient". apărută în 1859. ele pot fi înţelese în mod diferit în funcţie de nevoi. Mill. Sarah Verone. Despre libertate. Dreptatea distributivă vizează împărţirea echitabilă a cheltuielilor şi beneficiilor. Paternalismul a devenit un subiect important de analiză teoretică în lucrarea lui John Stuart Mill. lipsiţi de putere. Paternalismul Termenul paternalism are conotaţii în genere negative. prin reprezentanţii săi. în special din cele feministe. Un sacrificiu rezonabil este cerut oricui se angajează în diferite categorii de profesii. Este o condiţie a altei valori.eforturile elevilor care încearcă să se depăşească. a persoanelor aflate în dificultate. deci el decidea. vezi Introducere. Din experienţele autorilor teoriilor morale. Ed. Paternalismul ca problemă intervine frecvent în etica profesională. a lipsit interesul pentru un tip de practică: cea a îngrijirii copiilor. Despre libertate. profesii. Aceste modalităţi de corectare a nedreptăţii sunt aplicate mai ales prin asigurarea unor locuri speciale la concursurile pentru diferite forme de învăţământ la care grupurile marginalizate au avut şi au un acces redus la educaţie. omiţând faptul că. Scopul este acela ca oamenii cu venituri mici sau fără venituri. serviciul public. Dreptatea distributivă este menită să corecteze moral şi politic această stare de fapt. Lawton. În acest proces sunt cuprinse politicile legate de venituri. bătrânilor. asupra modului de viaţă dezirabil sau chiar obligatoriu. efort. aceste principii nu exclud. dar trebuie să se supună acestora). sunt săraci.. 1994. sau pregătirea suplimentară gratuită pentru elevii cu probleme speciale în educaţie. care nu-şi pot plăti serviciile medicale. Mulţi oameni se află în situaţii defavorizate. însă.Humanitas. taxe şi impozite. p. Binefacerea este meritorie pentru că este un comportament dincolo de datorie. 3. asistenţă juridică. cit. servicii medicale. nu au mijloace necesare să-şi urmeze scopurile. contribuţie socială. Neglijenţa profesională este o parte a maleficienţei. împotriva voinţei sale. cum ar fi cel făcut de medici pentru pacienţii săraci. discriminare pozitivă sau tratament preferenţial. aparţin unei rase nedreptăţite istoric fiind supuşi inegalităţii de şanse. Astfel de datorii nu pot să fie stipulate legal.. De multe ori acceptarea paternalismului vine din faptul că profesioniştii 83 84 Appelbaum. El se aplică preponderent relaţiilor de autoritate şi putere în care supoziţia despre majoritatea oamenilor este aceea că ei nu au suficient discernământ. 53 . echitate. pot să fie mai degrabă obiect decât subiect al moralei (nu participă la crearea şi negocierea principiilor şi normelor. Bucureşti. 40. de renumele firmei sau instituţiei. protecţia poliţiei. sunt vulnerabili. o asistentă medicală nu trebuie să administreze un tratament nepotrivit pacientului avut în grijă. educaţie.84 Punctul de vedere paternalist susţine ideea că există situaţii în care oamenii au un discernământ mai slab. Termenii utilizaţi în aplicarea egalităţii de şanse sunt cei de acţiune afirmativă. Singurul scop în care puterea coercitivă poate să fie exercitată în mod drept asupra unui membru al unei comunităţi civilizate. subiectivă şi este invocată mai ales în morala privată. un jurnalist nu trebuie să dezinformeze. În majoritatea profesiilor nu se cere doar să-ţi faci datoria scrisă în fişa postului. ci să-ţi pese de domeniul şi colectivul în care lucrezi. restrângând drastic autonomia persoanei şi intervenind dramatic în libertatea de alegere. Regimul comunist din România s-a prevalat de acest mod de gândire. Se consideră că etica modernă a luat în considerare ca subiecţi ai moralei doar adulţii sănătoşi şi în putere. asupra a ceea ce era interzis sau permis. ci doar moral.

. Însă. deci practica profesională este legitimată de către comunitatea care beneficiază de rezultatele ei. Principiile enunţate mai sus intervin în contextul tuturor eticilor profesionale. Ele constituie repere pentru construcţia codurilor etice în sensul principiilor. Paternalismul poate să intervină şi sub forma autorităţii normative. drepturi sindicale). în acest context. Astfel. op. a unor reguli consacrate ca fundamentale pentru viaţa morală. despre propria boală şi alternativele de tratament). deci o pregătire consistentă şi îndelungată. Un drept relevă libertatea de acţiune sau libertatea de a nu fi supus anumitor acte.85 Sfera Deontologiei poate fi abordată din două unghiuri 86: 1. Orice persoană care îmbrăţişează o carieră îşi doreşte să fie recunoscută ca profesionistă a domeniului. indiferent de contexte. 54 . 1999. excepţii. În contextul respectării lor se elaborează şi norme pentru practicarea profesiilor care cuprind drepturile celor afectaţi de ele: drepturile pacienţilor. Drepturile au forma negativă (ceea ce nu trebuie să facem) sau pozitivă (ceea ce putem să facem). Există chiar tentaţia de a "proteja" pacienţii sau clienţii de aflarea adevărului pe motiv că acesta le-ar face rău. dincolo de ceea ce le cere nemijlocit legea. excluderi.cu care intrăm în contact nu ne dau informaţii accesibile.. ca să putem alege pentru noi înşine (de exemplu. Problema drepturilor intervine în situaţii profesionale în mod contextual. c) Cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale este eliminarea din comunitatea profesională (retragerea dreptului de practică). într-un mod moral permisibil. contribuabililor. teoria se dezvoltă în baza unui comandament superior (de ordin religios sau laic) ori în baza regulilor şi principiilor moralităţii ca repere (spre exemplu. b) Standardele de iniţiere. este pluralismul opiniilor despre ceea ce este obligatoriu. Harold. p. dezirabil. interzis. 85 Davis. C. permis. Dintre caracteristicile ideale ale profesiilor amintim87: a) Profesia presupune o cunoaştere a teoriilor domeniului. Gortner. Capitolul 3 (Unitatea de curs 3): Problematica deontologiei profesionale Sinteză Societatea modernă este alcătuită dintr-o multitudine de societăţi profesionale. a praxis-ului cu situaţiile concrete. 86 87 Cozma. 4. Is Higher Education a Prerequiste Profession. O profesie este o ocupaţie pe care o au mai multe persoane organizate voluntar să îşi câştige existenţa prin slujirea directă a unui anumit ideal. Prin considerarea. in International Journal of Applied Philosophy. deci dinspre oferta cazuisticii. 129-130. Deontologia profesională este o particularizare a moralei la diversele profesii. Dinspre oferta unor principii generale. datorii. particulare. propriu-zis. p. 139. 2. elevilor sau ale celor angajaţi în diverse profesii (de exemplu. Decalogul). clienţilor. există cadre normative acceptate de tipul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. menţinere şi avansare a unei persoane în competenţa profesională sunt stabilite de către corpul profesional. se iau decizii. Astfel de cazuri sunt. valorilor şi normelor care se cer respectate în spiritul coerenţei între democraţie şi etica oricărei profesii exercitate într-un regim democratic. şi care conduc la judecăţi şi decizii (ca derivate). îndreptăţiri. funcţie de care se pot extrage judecăţi. Drepturi şi acţiune dreaptă Condiţia eticii. Operă citată. despre drepturi. piaţa şi morala comună. indiferent de bunele lor intenţii. d) Rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi sociale. încălcări ale autonomiei. Michael. cit. vol 13:2.

Ocuparea unui rol-status într-o societate sau grup socio-profesional. cât mai aproape de aceste cerinţe. f) Membrii unei profesii trebuie să aibă relaţii colegiale iar comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial. a se adapta în funcţie de circumstanţe şi de confortul propriu. cit. controla şi recunoaşte mediul înconjurător . etnic) trăsături şi caracteristici generale ale acelui grup. Profesionalismul este caracterizat prin89: 88 89 Davis. 144. orientarea axiologică. deci a întregului domeniu de aplicaţie a lor. omul ia cunoştinţă de norme secundare. şi cel al slujirii altruiste a societăţii. încălcarea sau nerespectarea lor nu duce la măsuri punitive din partea instituţiilor sociale. este necesar ca instituţia care emite sau stabileşte norma să fie ea însăşi o garanţie pentru funcţionarea. de a-şi simplifica viaţa . dobândesc un statut recunoscut. op. p. op. aplicarea şi evaluarea normei respective. Michael. A exercita rolul de a coagula cerinţele comune ale unei profesii. 55 . p. cit. legate de activitatea funcţională . membrii unei profesii trebuie să fie pregătiţi să se sacrifice. Există cazuri în care anumiţi practicanţi ai unei profesii pun un monopol absolut pe regulile şi codul acesteia. Conservarea şi respectarea normei este obţinută prin faptul că instituţia care reprezintă comunitatea. între scopurile centrale. Pentru ca aceste coduri să aibă autoritate morală. dacă îi încalcă principiile cadru. întăreşte identitatea şi creşte stima de sine a membrilor unui grup profesional. stereotipizarea răspunde nevoii fireşti a omului de a înţelege . Profesionalismul este socotit o ideologie relevantă pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu. rezolvarea sarcinilor. prin respectarea normelor şi cunoscându-se aceste norme de către ceilalţi membrii ai societăţii. Capitolul 4 (Unitatea de curs 4): Repere pentru un cod de deontologie profesională Sinteză Profesiilor le sunt necesare coduri etice. conduita în diverse medii socio-profesionale. Gortner. conduce la formarea stereotipurilor. Uneori acest consimţământ este cerut la intrarea într-o profesie şi în lipsa lui persoana nu este acceptată sau. este exclus.e) Membrii unui grup profesional sunt legaţi printr-un cod etic prin care se stipulează.. 130. caracterul ei legic poate fi abrogat sau modificat tot într-un cadru instituţional. În continuarea evoluţiei sale. Categorizarea.. Aceasta este proba că ei dau dovadă de ceea ce este socotit drept profesionalism. Chiar dacă se obiectivează pregnant în viaţa socială . Din punct de vedere al producerii.88 Profesioniştii unui domeniu care îşi exercită rolul în mod responsabil. ajungându-se la ceea ce se poate numi "mafie a prototipului unei profesii". dar şi un număr suficient de membri ai comunităţii recunosc şi acceptă acea normă precum şi instituţia care emite norma. inclusiv să îşi rişte viaţa. g) În cazuri de haos şi catastrofă. pe parcursul maturizării cognitive. Legitimitatea sau ilegitimitatea unei norme este dată de gradul în care ea este instituţionalizată şi recunoscută (juridic sau ca norme de convieţuire socială). Normele elaborate neinstituţional au o recunoaştere atât legică cât şi răspândire spaţială mai redusă. Normele elaborate instituţional au valoare legică pentru acţiunile sau conduitele pe care le prevăd şi pentru comunitatea căreia i se adresează. Harold. Printr-un proces de categorizare sunt atribuite unui individ sau grup (social. ele trebuie să aibă consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru. socioprofesional.

să se implice emoţional. deci acea persoană nu mai poate să fie neutră şi detaşată. Contractul cuprinde obligaţii şi drepturi reciproce. parteneriat. medic. Callahan. are autoritatea profesională ca să cunoască binele acestuia. Profesionistul acţionează pentru bunăstarea clientului. clientul are mai multă autoritate şi responsabilitate. încredere reciprocă. deşi dezirabilă. în sensul diferenţei de cunoaştere. Dar aplicarea unui astfel de model. Alteori. în principiu. Clientul nu are baze pentru un consimţământ deplin. pur şi simplu nu îşi dau seama că. O astfel de abordare se potriveşte mai mult profesiilor în care clientul trebuie apărat (de exemplu. profesioniştii accentuează excesiv asupra componentei de obiectivitate şi neutralitate politică. Cerinţa prieteniei este adesea distorsionantă. A doua supoziţie este cea a egalităţii şi reciprocităţii contractuale. au autoritate epistemică. La modul ideal. 6) Credinţa în capacitatea de autoreglare şi menţinerea colegială a standardelor profesionale. autoritatea şi responsabilitatea sunt egal împărţite (acest model este utilizat în abordările liberale ale libertăţii şi egalităţii de şanse). ei trebuie să fie liberi moral (autonomi). 2) Credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării profesiei. evitând implicarea emoţională excesivă. limite ale devotamentului faţă de client sau ale devizei: Clientul nostru. Prima supoziţie. nu are experienţă şi nu poate decide în cunoştinţa de cauză (analog relaţiei părinte-copil). În acelaşi context. stăpânul nostru. care limitează normativ acţiunea clienţilor. în consecinţă. 3. profesionistul este partizanul scopurilor clientului său (am angajat un avocat. 56 . la avocaţi). alocarea poate să fie de următoarele feluri: 1. profesor. Sunt situaţii în care profesioniştii au mai mult acces la clienţi decât clienţii la profesionişti (cazurile de monopol profesional sau chiar şi cazul funcţionarilor publici). Sunt situaţii în care clientul are mai multă putere decât profesionistul. arbitrarul şi tratamentul preferenţial nejustificat prin politicile domeniului. 5) Obligaţia morală de a lucra în serviciul clientului. clientul nu este suficient de bine informat. Cu anumite excepţii (urgenţe medicale. problema centrală a managerilor din diferite comunităţi este cum să 90 Bayles. prin urmare. de informaţie. Doar una dintre părţi ia grijile celeilalte pe umerii ei (profesionistul). În acest contract. discernământ profesional. politica este o cauză importantă a deciziilor profesionale. responsabilitatea şi autoritatea principală revin profesionistului90. Michael. Este suficient ca cele două parţi să se accepte. Relaţia se bazează pe cooperare.1) Expertiză în exercitarea unei profesii. 3) Identificarea cu profesia şi cu cei din acelaşi domeniu. clientul are mai multă responsabilitate şi autoritate. Uneori. cei doi contractanţi sunt aproximativ egali. ei au expertiza. de exemplu). 1988. dar şi în acest caz profesioniştii trebuie să acţioneze în limite legal permise şi moral corecte. Profesioniştii au obligaţia "celei de-a treia persoane". este dificilă. relaţia rămâne asimetrică. ci ataşată scopurilor mele în calitate de client). există. arhitect. nu o gratuitate amicală. şi adesea este dăunător. Profesioniştii nu sunt simplii executanţi ai ordinelor clienţilor. The Professional-Client Relationships. 113. Însă. Valorile democratice ar trebui să fie în centrul oricărui cod etic al celor care lucrează pentru public sau pentru clienţi. Totuşi. Interesul public poate să devină adeseori o simplă lozincă invocată de complezenţa faţă de valorile acceptate. Această grijă este de fapt un serviciu plătit. p. 4) Dedicaţia pentru o lungă parte a vieţii faţă de profesia aleasă. Pentru ca profesioniştii să fie responsabili. in Ethical Issues in Professional Life. Problema centrală a relaţiei între client şi profesionist este cea a alocării responsabilităţii şi autorităţii. Nesubordonarea este acceptată ca legitimă în cazul în care conflictul este derivat din motive de încălcare a principiilor de bază ale democraţiei. A treia supoziţie este cea a responsabilităţii şi autorităţii profesionistului în raport cu ale clientului. între cei doi se stabileşte un contract. Ed. 2. Prin urmare. Între părţi există cel mai adesea inegalitate de negociere. nu este nevoie. este derivată din ideea că profesionistul este angajat de client şi acţionează pentru acesta. poate să fie manipulat din lipsa autodeterminării. Există uneori presupunerea că între client şi profesionist se instalează relaţii de prietenie şi grijă. un profesionist îşi poate refuza clientul.

astfel încât. 4. să aibă o relaţie corectă cu legislaţia91. 88-157) Christians. L. H. a autorizărilor şi acreditărilor profesionale. etc. (2001). calitate. Test pentru autoevaluare (Modulul V) 1. (1995). Brăileanu. să păstreze stabilitatea organizaţiei. C. Gh. Bucureşti: Ed. Profesioniştii sunt educaţi să gândească în termenii ştiinţei lor. Bucureşti: Business Tech International. S. C. Bucureşti: Editura Eminescu.(1997). (p. Harold. să urmeze scopurile propriei profesii. 5. (p. un administrator de nivel superior este obişnuit să gândească în termeni de proceduri. Timişoara: Editura Amarcord. Cinci scrieri morale. (p. 81-95) Hubermas. Idealul de viaţă şi conştiinţa morală. ei sunt puşi uneori în situaţii în care apare un conflict între loialitate şi valori: ei trebuie simultan să protejeze interesul public. J. Caracterizaţi profesionalismului. „Alexandru Ioan Cuza”. Bucureşti: Editura Rentrop&Straton.(2001). Este binecunoscut codul etic al inginerilor (National Society of Professional Engineers) în care sunt expuse principiile fundamentale. Definiţi conceptul de deontologie. Descrieţi conceptele de autonomie. Umberto. să satisfacă: cerinţele legale. Humanitas. Etica în afaceri. paternalism. În termeni sociologici avem de-a face cu un conflict de roluri. Nevoia de control asupra exercitării unei profesii conduce la solicitarea. Organizaţiile cer loialitate faţă de angajator şi chiar supunere la deciziile acestuia. 3. Bucureşti: Editura All. uneori. Grenier. T. La rândul lor. Medicii se supun conflictelor de interese între nevoile pacienţilor şi finanţarea tratamentelor. (p. Etica postmodernă. (2005).op. să urmeze scopurile organizaţiei căreia îi aparţin.. De exemplu. Bucureşti: Ed. Iaşi: Editura Univ. Modelul american. Dacă lucrează în instituţii guvernamentale. (p.. etica şi mediul global. (2000).495-527) Cozma. bunăstare generală. Bucureşti: Editura Teora. (p. să stabilească priorităţi. Gh. Z. Eco. În aceste condiţii apare uneori un refuz al loialităţii şi fenomenul de insubordonare. Profesioniştii sunt educaţi să manifeste loialitate faţă de cerinţele domeniului lor şi ale comunităţii lor profesionale. clienţii. 62-76) Bibliografie Bauman. în conflict legat de dorinţa de informare corectă a auditoriului şi grupul de interese care finanţează publicaţia sau postul respectiv. Managementul modern:diversitate. Jurnaliştii intră. cit. Humanitas. drepturi şi acţiune dreaptă. Etica mass-media. (2002). 2. Iaşi: Editura Polirom. sunt centraţi pe client şi doar secundar pe organizaţia în care lucrează.(2000). (1997). Identificaţi conceptele centrale ale eticii profesionale. Primii sunt orientaţi spre domeniul propriu în sensul onestităţii profesionale. Cultura afacerilor. regulile obligatorii şi obligaţiile profesionale în practicarea ingineriei. 57 .. (p. Conştiinţa morală şi acţiune comunicativă. profesioniştii participă la construirea sau influenţarea proiectelor de politici publice. 133. din partea autorităţilor. Bucureşti: Editura Economică. p. guvernanţii. 91 Gortner. contribuabilii. Administratorii publici sunt adeseori la rândul lor. Elemente de etică şi deontologie. resurse şi logistică aplicate la cazuri particulare ale organizaţiei: cum să fundamenteze decizii. Recomandări bibliografice Baldrige. (1997). Analizaţi caracteristicile ideale ale profesiilor. (1999). Codul manierelor în afaceri. C.utilizeze puterea pe care o au. 39-72) Ionescu. profesionişti. E. Marile doctrine morale. dar adesea pot să facă parte din instituţii în care cele doua loialităţi intră în conflict. 379-405) Tierney. 154182) Certo.

Eticheta managerului. 58 . Spinoza. B. Etica aplicată. Bucureşti: Editura All Educational.Iosifescu. Bucureşti: Editura Antet. (2004). (1999). E. Bucureşti: Editura Viaţă şi Sănătate. Miroiu. A. Duplicitate şi educaţie morală. Popa. A.( 1995). Etica afacerilor şi managementul. Moldovan. Bucureşti: Editura Alternative. M. Pietkiewicz. (1999). Etica. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Bucureşti: Aramis. Conştiinţa morală şi educaţie morală. V. (2006). (2001).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful