Dan DONOS

|

EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR
pentru studeţii anului V – Inginerie economică în agricultură Învăţământ la Distanţă

2004

1

Eficienţa economică a investiţiilor 1. Elemente teoretice privind investiţiile
1.1. Conceptul de investiţii

Noţiunea de investiţii, deşi se utilizează de multă vreme în literatura de specialitate, nu are însă o definiţie clară şi omogenă. În limba română, termenul de investiţii provine din limba franceză – investissement – care la rîndul lui a fost preluat din limba latină. Dicţionarul de economie politică conferă noţiunii de investiţii următoarea semnificaţie: ″ plasarea unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar, cu scopul de a sigura baza tehnico-materială şi forţa de muncă necesare desfăşurării şi lărgirii acestora ″. P. Masse, un autor consacrat în teoria investiţiilor şi capitalului, consideră că prin investiţii se desemnează în acelaşi timp actul de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete şi rezultatul acestui act. H. Pemmons înţelege prin investiţii într-un sens mai general achiziţia de bunuri concrete, plata unui cost actual, în vederea realizării unor încasări viitoare; acest proces constituind o schimbarea unei certitudini referitoare la renunţarea la satisfacţia imediată, în favoarea unei unei serii de speranţe repartizate în timp. Actul de a investi cuprinde deci: un subiect ( investitorul ); un obiect; costul – privaţiunea la satisfacţia imediată, costul de oportunitate, precum şi valoarea unei speranţe, deci venitul aşteptat din funcţionarea obiectivului în care s-a investit. Keynes consideră că ″ investiţiile reprezintă adaosul curent la valoarea echipamenteleor de producţie care a rezultat din activitatea de producţie a perioadei respective ″. În această definiţie celebrul economist lega noţiunea de investiţii de cea de economii. În limbaj practic de afaceri prin investiţii se înţelege în general afectarea de mijloace financiare pentru modernizare şi expansiunea echipamentelor existente. Deci sensul este acela de investiţie netă sau adaos de capital fix. În accepţiunea curentă a investi înseamnă a cheltui bani,în general. 2

Aici noţiunea de investiţii reflectă aspectul financiar al problemei, sau mai bine spus finanţarea unei întreprinderi ce include atît mijloace de finanţare pe termen scurt, cît şi pe termen lung. Totuşi, limbajul curent nu se referă atît la întreprinderea productivă, ci mai curînd asimiliează investiţia cu cheltuielile pentru orice obiectiv. Este necesar să se fixeze cîteva repere şi ca atare putem spune că investiţia poate fi definită: a) în sens restrîns, drept cheltuirea de mijloace financiare în vederea achiziţionării de bunuri concrete, durabile, sau de echipamente pe care firma le va utiliza pe parcursul mai multor exerciţii financiare în vederea realizării obiectivelor sale. b) în sens larg, investiţia înseamnă nu doar cheltuieli pentru capitaluri tehnice, ci şi cele efectuate pentru achiziţionarea de materii prime, materiale, servicii de la terţi, serviciile personalului, în scopul funcţionării obiectivului. Mai precis investiţia reprezintă activitatea de creare a bunurilor de capital ( active fixe prin transformarea diferitelor categorii de resurse financiare, indiferent că este vorba de înlocuiri, extinderi sau modernizări ) în echipamente, utilaje. G. Depallens, un autor consacrat în teoria financiară a întreprinderii, consideră că investiţiile cuprind nu doar imobilizările ( activele fixe tangibile sau netangibile ), ci şi toate operaţiunile care constau în transformarea unei sume de bani într-un element destinat a fi utilizat în permanenţă de către firmă în decursul unei perioade mai mult sau mai puţin lungi. În acest sens, în categoria investiţiilor se includ: - imobilizările ( activele fixe ); - titlurile de participaţie; - stocul indispensabil pentru a permite întreprinderii funcţionarea normală; - volumul creditului comercial ( credite acordate clienţilor în mod permanent şi stabil); - investiţii intelectuale ( cheltuieli de organizare şi de perfecţionare a personalului ); - investiţii în cheltuieli de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică; - investiţii tehnice ( studii privind realizarea de noi produse, procedee de producţie, achiziţia de brvete, licenţe ); - investiţii comerciale: dezvoltarea reţelei proprii de comercializare. 3

explorări. b) reconstruiri. d) alte lucrări de investiţii.2 Clasificarea investiţiilor În literatura economică. lucrări de foraj. 1. ceea ce economiştii definesc drept capitalul investit. ca şi în metodologiile folosite în practică. ( necorporale ) cheltuieli de constituire. studii. mijloace de transport. concesiunu. Necesităţile acţiunilor de fundamentare şi analiză economică au pus totuşi în evidenţă cîteva criterii de clasificare a investiţiilor: 1) din punct de vedere a naturii lor investiţiile se clasifică în: a) lucrări de construcţii – montaj ( construcţii. animale de muncă. Conform uzanţelor planului de conturi din România putem considera ca investiţii orice transformare de resurse financiare în următoarele categorii de active: terenuri. instalaţii. proprii sau împrumutate. alte imobilizări necorporale. b) achiziţii de utilaje independente şi de utilaje cu montaj: c) lucrări şi explorări geologice care includ: prospecţiuni. inventar gospodăresc. 2) după caracterul lucrărilor de investiţii a) construcţii noi. plantaţii. nu există o concordanţă a opiniilor privind tipologia investiţiilor. brevete şi alte drepturi şi valori similare. clădiri. proiectări. construcţii speciale. şi alte mijloace fixe. extinderea şi completarea capacităţilor productive existente. reclădiri cu modificarea profilului tehnic. studii şi cercetări geologice. utilaje şi instalaţii de lucru. Este accepţiunea investiţiei în sens larg incluzînd întregul patrimoniu al întreprinderii care figurează în activul bilanţului. unelte. maşini.Noţiunea de investiţie a lui Depallens relevă analiza structurii financiare a întreprinderii şi corespunde nevoii de capitaluri permanente ale acesteia care poate fi acoperită prin resurse financiare pe termen lung şi mediu. cheltuieli de cercetare – dezvoltare. 4 . c) refaceri. d) dezvoltarea. aşa cum nici noţiunea de investiţie nu a dobîndit o definiţie şi semnificaţie unică. amenajarea terenurilor ). aparate şi instalaţii de măsură. control. reglare.

doar la acele repere care nu au fost puse în funcţiune. b) investiţii în continuare. menaje. De exemplu. aducţiuni de apă. în agricultură ar fi centrala termică a unor complexe de îngrăşăminte. Într-un sens mai concret investiţiile conexe sînt toate acele lucrări care nu se pot recupera din efectele proprii în ramura în care au fost realizate 5 . c) investiţii realizate aferente capacităţilor de producţie restante. bugetele locale.e) reutilări. direct sau prin intermediul unor unităţi regionale în vederea dezvoltării infrastructurii sau a dezvoltării sau ameliorării economiei regionale. 6) din punct de vedere a importanţei lucrărilor pentru obiectivul proiectat: a) investiţii directe care cuprind obiectivele de bază şi asigură îndeplinirea scopului deciziei investiţiei. transportuir. investiţiile pot fi: a) publice. drumuri interioare. De exemplu. 5) din punct de vedere a imobilizării fondurilor: a) investiţii neterminate. b) Investiţii private. care includ toate obiectivele finanţate de la bugetul statului. b) investiţii colaterale privesc obiective legate teritorial şi funcţional de cele directe. precum şi cele executate din capitalul propriu al instituţiilor publice. 3) după modul de programare şi finanţare. c) Investiţii conexe cuprind lucrări a căror necesitate este dată de efectul propagat al investiţiilor directe în alte ramuri sau sectoare ale economiei. realizarea unor ferme complexe poate avea ca efect construirea de obiective în industria alimentară. cu sau fără modernizare. etc. toate obiectivele investiţionale programate şi finanţate de întreprinderi. toate lucrările realizate de la începerea obiectivului şi pînă la sfîrşitul exerciţiului financiar. 4) din punct de vedere al modului de executare a lucrărilor de investiţii: a) lucrări executate în antrepriză: b) lucrări executate în regie. lucrări prevăzute a fi în funcţiune în anii următori.

procedee de producţie. În acest sens. construcţii speciale. clădiri. deşi se utilizează de multă vreme în literatura de specialitate. licenţe ). proiectări. aparate şi instalaţii de măsură. . după caracterul lucrărilor de investiţii . 6 .Rezumat Noţiunea de investiţii.titlurile de participaţie. Necesităţile acţiunilor de fundamentare şi analiză economică au pus totuşi în evidenţă cîteva criterii de clasificare a investiţiilor: 1.achiziţii de utilaje independente şi de utilaje cu montaj: .investiţii realizate aferente capacităţilor de producţie restante. În această definiţie se lega noţiunea de investiţii de cea de economii. De exemplu. În limbaj practic de afaceri prin investiţii se înţelege în general afectarea de mijloace financiare pentru modernizare şi expansiunea echipamentelor existente.alte lucrări de investiţii. din punct de vedere a naturii lor investiţiile se clasifică în: . reglare. 2.investiţii în continuare. . şi alte mijloace fixe. .din punct de vedere al modului de executare a lucrărilor de investiţii: . . unelte. mijloace de transport. utilaje şi instalaţii de lucru. animale de muncă. aducţiuni de apă. plantaţii.lucrări executate în regie. lucrări prevăzute a fi în funcţiune în anii următori. studii. drumuri interioare.lucrări executate în antrepriză: .investiţii în cheltuieli de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică. nu are însă o definiţie clară şi omogenă.investiţii intelectuale ( cheltuieli de organizare şi de perfecţionare a personalului ). control. Deci sensul este acela de investiţie netă sau adaos de capital fix. . maşini. inventar gospodăresc. în categoria investiţiilor se includ: . în agricultură ar fi centrala termică a unor complexe de îngrăşăminte.investiţii tehnice ( studii privind realizarea de noi produse. achiziţia de brvete. Conform uzanţelor planului de conturi din România putem considera ca investiţii orice transformare de resurse financiare în următoarele categorii de active: terenuri.

2.1 Alocarea resurselor între prezent şi viitor Teoria economică tratează problema investiţiilor ca o alocare de resurse între prezent şi viitor. apare ca o proprietate a acţiunii umane de a produce efecte nete pozitive. Aceasta a făcut necesară definirea unui sistem de indicatori investiţionali. 7 .2. Alegerea între aceste 2 utilizări face să intervină costul de oportunitate sau preţul renunţării la consumul prezent în favoarea producerii unei unităţi suplimentare de capital tehnic. 2. diversitatea şi natura efectelor produse prin realizarea investiţiilor fac dificilă determinarea cu precizie a eficienţei lor economice. în general.2 Eficienţa economică a investiţiilor Se poate spune că eficienţa economică. gradul şi modul de utilizare a acestuia. a unui spor de PIB sau Venit Naţional. etc. suprafaţa. eficienţa economică constituie capacitatea acestora de a produce efecte economice pozitive sub forma unor utilităţi. Rata dobînzii determină mărimea costului de oportunitate la o persoană care obţine bani la o anumită dată în viitor. costul de oportunitate este dobînda pe care ar fructifica-o banii alocaţi investiţiei în eventualitatea unui plasament social sau bancar. În raport cu necesitatea de analiză economică sau tehnico-economică.1 Indicatori statici ai investiţiilor Complexitate factorilor de influenţă. în loc de a-i obţine în prezent. economii de cheltuieli totale de exploatare. mărimile ce formează indicatorii imvestiţionali au fost grupate după diferite criterii: 1) Indicatori ai modului de exprimare a) indicatori naturali: capacitatea de producţie în expresie fizică. profituri suplimentare. sau mai bine spus între producţia de bunuri de consum şi producţia bunurilor de capital. ∆E = Efect – Efort. ∆E > 0 În mod similar. Dacă avem în vedere faptul că indivizii nu economisesc decît ceea ce prisoseşte consumului necesar. 2. sau economii de cheltuieli salariale. ca expresie a raportului efect util/ efort făcut pentru obţinerea lui. Eficienţa economică a investiţiilor 2.

acumularea sau beneficiul anual sau total. durata de funcţionare a obiectivului de investiţii. cost unitar. rata rentabilităţii. grad de automatizare. 3) Indicator al rolului în adoptarea deciziilor a) indicator cu caracter general: capacitatea de producţie. randamentul economic al investiţiei. termenul de recuperare ). construcţii. productivitatea muncii. b) Indicatori de bază: volumul investiţiilor. consumuri specifice. privesc analiye la nivelul unor ramuri economice. coeficientul eficienţei economice.durata de realizare şi cea de exploatare. numărul personalului. costul de producţie. se raportează la eficienţa economică a obiectivelor de investiţii fiind caracteristic etapelor de alegere a variantelor de proiecte ( rata rentabilităţii. 4) Indicatori ai gradului de sistematizare şi reflectare a) indicator de bază. agricultură. termenul de recuperare. materiale. termenul de recuperare. consumurile totale şi specifice de materii prime. silvicultură. c) Indicatori specifici aferenţi unor ramuri ale economiei naţionale: industria extractivă. combustibil. randamentul muncii. b) Indicatori macroeconomici. d) Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor prime. b) Indicatori valorici: volumul investiţiilor. durata de executare a lucrărilor de investiţii. 2) Indicatori ai nivelului analizei a) indicatori microeconomici. număr personal. 8 . sau a economiei naţionale în ansamblu.reflectă prin conţinutul lor aspecte esenţiale de ansamblu ale eficienţei economice a investiţiilor şi deci sînt aplicabili în analiza efectuată la nivelul oricărei ramuri a economiei. coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor. beneficiul.

5) Indicatori al naturii proceselor şi fenomenelor reflectate a) indicatori economico. 9 calitativi sau valorici ai proceselor economice ( volumul investiţiei. II.reflectă parametrii cantitativi. eventual pînă la atingerea parametrilor proiectaţi. materiale. analitce şi ţin seama de specificul activităţii completînd astfel. Un proces investiţional trebuie evaluat pe componente diferite astfel încît. Procesul investiţional propriu-zis se desfăşoară la punerea în funcţiune a obiectivului. durata de realizare a investiţiei. fiecare etapă să poată fi caracterizată prin influenţele specifice ce intervin.financiari. Indicatori de calcul Pot fi aleşi aici acei indicatori care exprimă direct sau nemijlocit unul din elementele raportului de eficienţă economică. I. Efortul şi efectele investiţiei reale vor putea fi considerate numai cele care caracterizează direct această perioadă. etc. b) indicatori de calcul. c) indicatori propriu-zişi de eficienţă econmomică a investiţiilor. structura activelor . Un criteriu de abordare valabil a indicatorilor investiţionali este cel care stabileşte legătura acestor mărimi de calcul cu procesul investiţional pe de o parte. fixe ). şi cu raportul efort-efect pe de altă parte. Funcţie de aceste criterii distingem 3 grupe mari de indicatori: a) indicatori indirecţi de eficienţă.b) Indicatori suplimentari – definesc aspecte parţiale. elementele de fundamentare a deciziei de investiţii. b) Indicatori propriu-zişi de eficienţă economică a investiţiilor – oferă posibilitatea comparabilităţii directe a efectelor cu eforturile. alte elemente: consum de materii prime. prin urmare identificăm: a) indicatori ai efortului investiţionali: volumul sau valoarea investiţiilor.

alte elemente în care să se evidenţieze: pierderea de venit net în perioada de construcţie. Volumul investiţiilor este principalul indicator ce concretizează efortul investiţional. profitul anual. pentru că privesc capacităţi de producţie diferite şi diferit ca problemă. În ceea ce priveşte mărimea investiţiilor directe se ridică unele probleme legate de sfera de cuprindere a lor. de fapt. O altă problemă este cea legată de preţurile de evaluare. reconstituirea. Pentru investiţia integrată bazată pe principil îmbinării producţiei din mai multe ramuri de activitate prin prelucrare succesivă a materiei prime. pentru evaluarea lucrărilor de construcţii-montaj se foloseşte preţul de deviz. Eficienţa economică a variantelor de investiţii poate fi exprimată corect numai dacă în calcul se include întregul efort financiar. care reflectă 10 . investiţia colaterală ( Icn ). volumul amortizării activelor fixe dezafectate în vederea investiţiilor. investiţia pentru dezvoltarea respectivelor capacităţi productive vor fi considerate investiţii directe. Investiţia directă ( Id ) cuprinde totalitatea cheltuielilor prevăzute în devizele pe obiectivele legate nemijlocit de crearea unor noi active fixe. lărgirea. Indicatori ai efortului investiţional 1. Volumul investiţiilor trebuie să cuprindă: investiţia directă ( Id ). investiţia conexă ( Ic ). în cazul investiţiilor integrate sau neintegrate.b) indicatori ai efortului investiţional: capacitatea de producţie. valoarea activelor fixe realizate: se adaugă efectele nemijlocite care constituie. În general. reutilarea şi modernizarea celor existente. Aceleaşi investiţii efectuate în întreprinderile neintegrate constituie investiţii conexe. cele mai importante elemente de caracterizare economică a prioectelor de investiţii: producţia. Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii în perioada de construcţie ( Et ) cuprinde: volumul de active circulante aferent capacităţii de producţie a obiectivului. volumul pierderilor din ocuparea terenului cu destinaţie productivă.

0. randamentul utilajelor.5 ) + I2 ( Tn-1 – 0... ci curbiliniu. cît şi volumul racordurilor pînă la reţelele publice... Evaluarea s-ar putea face prin analogie.... Este o curbă ce exprimă relaţia dintre preţ şi capacitatea de lucru a utilajelor. Efectul economic al imobilizării fondurilor în perioada de construcţie a) cînd lucrările sînt eşalonate pe ani întregi. În cazul în care lucrările pentru asigurarea utilităţilor servesc mai multe obiective de investiţii cu titulaturi diferite în investiţia totală. Mai dificilă este evaluarea lucrărilor cu utilajele.5 )] En = coeficient de eficienţă economică normată. Investiţiile colaterale includ valoarea lucrărilor legate funcţional de investiţia directă. De regulă. manoperă. asemenea investiţii nu sînt necesare. Investiţiile conexe constituie cheltuieli necesare a se efectua în alte ramuri ale economiei naţionale ca urmare a obţinerii de fonduri pentru efectuarea unei investiţii directe. energie electrică şi termică. fiecărui agent economic i se va include o cotă corespunzătoare din cheltuielile ocazionate.. S-a constatat că de la o capacitate la alta a utilajelor.. I1. Ele asigură obiectivul de bază cu utilităţi ca: alimentare cu apă.. Întocmirea cartogramelor se bazează pe observaţii repetate a relaţiilor funcţionale: preţ..Tn = durata de construcţie.an. b) cînd lucrările sînt eşalonate pe perioade mai mari de timp şi ani întregi... O metodă care înlătură neajunsurile o constituie cartograma sau diagrama de preţuri. utilaj ) costurile fiecărui articol de deviz din cadrul lucrării. 11 . gay. T1... preţurile nu variază liniar...5 ) + . + In ( T1 – 0. În investiţia colaterală se cuprinde atît valoarea lucrărilor pentru asigurarea utilităţilor prin instalaţii proprii ce deservesc obiectivul proiectat.pe elemente ( materiale. În valoarea investiţiei totale a unui agent economic se includ doar acele cheltuieli conexe corespunzătoare gradului de deservire a obiectivului respectiv.In = fond de investiţii alocate pe anii a1. care în anumită situaţie au o pondere ridicată în evaluarea investiţiilor directe. a) Et = En [ I1 ( Tn – 0.5 = corecţie aplicată duratei de imobilizare a fondului de investiţie.

Iar la punctul c) nu se ia în calcul investiţia totală. c) terenul nu poate fi utilizat pentru producţia agricolă. b). 12 .. cheltuieli pentru eliberarea de amplasamente.5 ) ) + . Valoarea activelor circulante reprezintînd prima dotare se finanţează din investiţie la nivelul necesarului pentru acele elemente fără de care nu este posibilă efectuarea probelor tehnologice şi punerea în funcţiune a obiectivului. cheltuieli pentru amenajarea terenului pentru folosirea ca amplasament pentru obiectiv sau pentru redarea în circuitul agricol a unor suprafeţe improprii ca atare producţiei agricole în schimbul celor folosite ca amplasamente. + In ( d – ( n – 0. b) terenul ar putea fi folosit pentru producţia agricolă în urma unor lucrări de ameliorări funciare. Toate aceste cheltuieli se includ în devizul general al investiţiei pe baza unor devize financiare.5 ) ) ] + In-1 ( d – n )/ 2 d = durata de execuţie în ani întregi şi fracţiuni. Pierderile din scoaterea din scoaterea terenului din circuitul agricol sau silvic Există 3 situaţii: a) terenul pe care urmează să se construiască obiectivul este folosit pentru producţia agricolă. alte cheltuieli. n = partea din perioada de construcţie exprimată în ani întregi. În ocuparea terenului sînt cuprinse: cheltuieli pentru exproprieri. În funcţie de încadrarea în a). sau c) se va determina şi pierderea de venit din ocuparea suprafeţei de teren.0.b) Et = En [ I1 ( d – ( 1 . La punctul b) venitul global se estimează în funcţie de realizările de pe terenurile cultivate în condiţii similare.5 ) + I2 ( d – ( 2 -0. în cazul a) se va include în valoarea totală venitul global ce s-ar putea obţine de pe terenul respectiv pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului.... Astfel.

În aceste condiţii. reutilări.Pentru schimbarea definitivă sau temporară a destinaţiei terenului se prevăd tarife de devize pe baza cărora se vor calcula sumele care vor fi incluse în devizul general al investiţiei tot la capitolul “ pierderi din ocuparea terenului “. t = durata lucrărilor de investiţii. 13 . modernizări. PVN = pierderea de Venit Net. efortul total de investiţii se poate stabili după relaţia: It = Id + Ic + Icn + Et+ PVN ± N +Pt + ( Lmf – Cmf ) Unde: Id = investiţia directă. CP/U = cost de producţie unitar. PV/U = preţ de vînzare unitar. valoarea neamortizată a mijloacelor fixe casate înainte de expirarea duratei normate de serviciu care se scade din veniturile rezultate în urma valorificării. It = investiţia totală. deci de întrerupere a capacităţii respective. Et = efectul imobilizării fondurilor. dezvoltări. Icn = investiţia conexă. c) valoarea creşterii sau descreşterii necesarului de active circulante aferent unor capacităţi de producţie în raport cu perioada anterioară reutilării sau modernizării. Ic = investiţia colaterală. PVN = Σ Qi ( PV/U – CP/U ) t Unde: PVN = pierderea de Venit Net. În cazul investiţiilor efectuate în întreprinderile existente pe reconstrucţii. în stabilirea valorii investiţiilor totale se au în vedere şi următoarele elemente: a) b) pierderile de venit net ca urmare a întreruperii producţiei în secţiile unde urmează a se efectua lucrări de investiţii. Qi = volumul producţiei fizice.

perioada executării lucrărilor de organizare a şantierului. În mod indirect însă. eşalonarea investiţiei pe intervale de timp şi pe această bază pierderea potenţială pe care o determină orice proces investiţional prin efortul de imobilizare a fondurilor. 2. din vînzarea activelor fixe casate sau dezactivate înainte de expirarea duratei normate de serviciu.N = necesarul suplimentar de active circulante ( fondul de rulment ). dezmembrarea. atenuează efectele riscului şi incertitudinii. apropie perioada de recuperare mărind în acest fel viteza rotaţiei valorii investiţiilor. 14 . diminuează efectele uzurii morale favorizînd astfel introducerea diferitelor forme de progres tehnic în avans faţă de media ramurii sau economiei. cu atît este mai mare pierderea din imobilizare şi invers. Durata de realizare. Durata de realizare a investiţiei cuprinde într-un sens larg timpul necesar pentru înfăptuirea procesului investiţional în ansamblul său. Importanţa duratei de realizare este cu atît mai mare cu cît proiectul de investiţii are dimensiuni mai ample angajînd resurse considerabile. Lmf = lichidităţi. durata de realizare caracterizează efortul de investire. perioada fluxului informaţional. Reducerea duratei de realizare a investiţiei are însă şi alte efecte chiar mai importante decît cele legate de reducerea pierderilor din imobilizare: accelerează procesul de obţinere a producţiei şi implicit a efectelor nete pozitive sub forma profiturilor. respectiv: perioada de proiectare. Cu cît este mai mare durata de realizare. Pt = pierderea din scoaterea din circuitul agricol şi silvic a terenului. Cmf = cheltuieli ocazionate cu vînzarea. perioada deschiderii lucrării de investiţie. Constituie un indicator ce nu pare să reflecte efortul investiţional propriu-zis. şansa de apariţie a unor condiţii nefavorabile care ar putea să determine trecerea obiectului de investiţie după o anumită perioadă de timp în domeniul inefcienţei. evidenţiind extinderea sau comprimarea în timp a acestuia. încasări.

organizarea procesului de execuţie a lucrărilor de şantier. Această capacitate nu se poate concretiza decît în măsura în care intervin şi alte elemente de efort care să potenţeze efortul investiţional sau să creeze posibilitatea funcţionării investiţiilor. Resursele consumate care devin cheltuieli curente de exploatare trebuie transformate în cheltuieli unice pentru a putea fi însumate cu investiţiile. recepţia şi punerea în funcţiune. Indicatorul durata de realizare se exprimă în ani defalcat pe trimestre şi luni. În sens restrîns durata de realizare a investiţiei se referă îndeosebi la perioada dintre momentul începerii lucrărilor de organizare pe şantier şi cel al punerii în funcţiune.- perioada de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj.acest indicator măsoară efortul total de investiţie şi de producţie pe întreaga durată de exploatare ( D ) sau de recuperare normată ( tn ). a) cheltuielile echivalente totale. decontarea. Rolul echivalentului este îndeplinit de regulă de către termenul normat de recuperare sau de coeficientul normat al eficienţei economice. perioada de recepţie preliminară şi pentru punerea în funcţiune. finanţarea. La baza determinării diferitelor forme ale cheltuielilor echivalente stă ideea că orice categorie de resursă poate fi transformată într-o altă categorie printr-un corectiv ce apare cu rol de echivalare a naturii resursei. Şi în total ne dau resursele alocate pentru realizarea unui obiectiv. Cheltuieli echivalente ( recalculate ) Investiţiile reprezintă o cheltuială unică care se avansează pe parcursul edificării obiectivului şi se foloseşte şi recuperează pentru întreaga perioadă de exploatare a acestuia. Practic. perioada probelor tehnologice. cheltuielile de investiţii devin utile. perioada realizării parametrilor tehnico-economici proiectaţi. iar corespunzător se defalcă investiţia pe stadii fizice şi valorice. ceea ce facilitează: 3 calculul imobilizărilor de fonduri în perioada de construcţie ca urmare a influenţei factorului timp. 15 . determinarea duratei de recuperare. doar în măsura în care sînt capabile să producă efectele economice aşteptate pozitive. Pentru a pune în evidenţă contribuţia tuturor categoriilor de resurse la realizarea efectelor finale s-au conceput indicatorii în formă echivalentă.

Dacă între investiţie şi obiectivele curente există o egalitate. Este necesară prudenţa în luarea în considerare a acestui indicator în forma în care s-a expus echivalarea. Cechiv = It / tn + Ka = It × En + Ka Indicatorul poate fi determinat şi prin raportarea cheltuielilor echivalente totale la timpul normat de recuperare sau la durata de exploatare a obiectivului. însumarea făcută anterior pentru calcularea cheltuielilor echivalente pare fără sens pentru că are loc o dublă însumare a cheltuielilor investiţiei. c) cheltuieli echivalente anuale – investiţia trebuie transformată în cheltuieli curente. A = D × I t/ D = I t Amortizarea fiind inclusă în costul anual de producţie. În situaţia în care între investiţie şi mijloacele fixe realizate nu există egalitate este normal ca în indicatorul cheltuieli echivalente să apară diferenţe: It – Mf = ∆ It ca efort suplimentar de investiţii. rezultă că amortizarea calculată pe întreaga durată de exploatare a obiectivului acoperă integral valoarea investiţiilor. Pare justificată luarea în calcul a cheltuielilor de producţie fără amortizare. ( luăm în considerare doar cheltuielile fără amortizare ) Dacă recuperarea se face total din profit. atunci cheltuielile echivalente totale se exprimă prin relaţia: 16 . În aceste condiţii indicatorul devine: Cechiv = It + Ka sau Cechiv = ∆ Mf + K’a .Cechiv = It + Ka ×D Cechiv = It + Ka × tn = It + Ka / En Unde: En = coeficient normat de eficienţă.

determină o anumită formă a expresiei ce desemnează legătura dintre investiţia specifică şi costurile unitare ( simple sau echivalente ) şi respectiv. se consideră că o creştere a capacităţii de producţie nu poate fi obţinută decît printr-o creştere corespunzătoare a volumului investiţiilor. volumul fondurilor de investiţii precizează dimensiunea capacităţii de producţie sau a sporului acestuia pentru un obiectiv dat. Totuşi. La cel de-al doilea aspect problema este şi mai dificilă pentru că între volumul alocat de investiţii mărimea capacităţii de producţie. Un raport cu asemenea interdependenţe poate fi determinat ca o capacitate optimă care asigură minimizarea costului unitar echivalent profitului anual. Într-o aproxmare destul de largă. şi capacitateade producţie pe de altă parte. Ca mărime de efect investiţional . Această legătură este mai puţin semnificativă. investiţia specifică. capacitatea de producţie trebuie corelată cu o altă mărime avînd caracteristici apropiate. următoarele aspecte putînd fi considerate de mai mare importanţă: la un volum dat de investiţii să se asigure un spor maxim de capacitate productivă . utilizarea capacităţii de producţie în calculele de eficienţă a investiţiilor este indispensabilă pentru că conturează într-o primă formă rezultatul procesului investiţional. În normal. Capacitatea de producţie trebuie să se refere în toate variantele care se compară la aceeaşi perioadă de timp. Raportul dintre volumul investiţiilor şi alte elemente ale cheltuielilor de investiţii. şi capacitatea de producţie pe de altă parte. În ceea ce priveşte primul aspect accepţiunea capacitate de producţie este una mai generală ca efect al realizării unor investiţii şi care se apropie de conceptul de dimensiune a obiectivului. Este un indicator de volum şi nu unul de eficienţă economică pentru că măsoară doar o componentă a raportului. 17 sau maximizarea .Cechiv = It + P ×D 4 Capacitatea de producţie ( Cp ) Este indicatorul de efort direct al investiţiilor exprimînd potenţialul maxim de producţie al unui obiectiv în unităţi fizice sau valorice. costurile viitoare şi profitul se manifestă interdependenţă greu de explicat. profitul pe de o parte. capacitatea sau sporul de capacitate rezultată dintr-o investiţie să asigure realizarea de produse cu costuri mici sau cu venituri maxime.

2. Luînd în considerare de exemplu doar investiţia specifică se poate constata uşor că o folosire a capacităţii de producţie la jumătate din potenţial va determina dublarea acesteia. randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiţiei ). coeficientul de eficienţă economică. 2. ceea ce determină o creştere substanţială a investiţiei specifice. viteza de recuperare a investiţiei. diminuînd coeficientul de eficienţă economică şi mărirea duratei de recuperare. Astfel. beneficiul unitar echivalent. Sînt frecvente situaţiile cînd după punerea în funcţiune a unui obiectiv capacitatea de producţie nu este utilizată la parametrii proiectaţi. De aici şi calculul indicatorilor diferă în funcţie de natura producţiei şi a procesului investiţional. sau Is = Q Cp 1) Investiţia specifică exprimă volumul investiţiilor care revine pe unitatea Is = Volumul producţiei anuale poate fi exprimat în unităţi naturale. de capacitate de producţie sau unitate de produs. Q1 − Q 0 Is = It . Cp1 − Cp 0 18 . extindere sau reutilizare a obiectivelor existente investiţia specifică se exprimă astfel: Is = It . termenul ( durata ) de recuperare. pentru obiectivele de investiţii noi expresia investiţiei specifice este cea de mai sus.Capacitatea de producţie are însă şi o altă valoare practică: neacoperirea unui grad limită de utilizare a acestuia va determina automat trecerea în poziţie nefavorabilă a tuturor indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor. În cazul investiţiei de modernizare. It It . Indicatorii statici propriu-zişi de eficienţă a investiţiei Aceştia sînt următorii: investiţia specifică. natural convenţionale sau valorice.2.

capacitatea de producţie înainte de lucrările de modernizare. Q0. Se argumentează în susţinerea acestei idei că într-o anumită măsură cheltuielile de investiţii sînt destinate înlocuirii mijloacelor fixe uzate şi scoase din funcţiune. în locul capacităţii de producţie exprimată în unităţi fizice se ia în considerare expresia valorică a acesteia ( Q ). În literatura de specialitare se exprimă opinia potrivit căreia în calculul investiţiei specifice nu trebuie luat volumul investiţiei ci doar sporul de active fixe pe unitatea de creştere a producţie în perioada respectivă. în volumul investiţiilor se includ investiţiile directe şi colaterale dacă aprecierea variantelor se face la nivel microeconomic şi se includ şi investiţiile conexe dacă aprecierea variantelor se face la nivel mmacroeconomic. unde Kf = coeficientul ( gradul ) de utilizare a capacităţii de producţie. Cp0 = producţia. În ceea ce priveşte modul de stabilire a indicatorilor investiţiei specifice se impun cîteva precizări: a) elementele luate în calcul trebuie corect determinate astfel: volumul de producţie datorat unei investiţii este în funcţie de 2 factori principali: producţia în unităţi de timp. Cp1 = producţia. gradul de utilizare în timp a capacităţii de producţie Investiţia specifică este într-un raport de inversă proporţionalitate cu aceşti 2 factori. Apoi sporul de producţie nu poate fi pus pe seama volumului suplimentar de investiţii pentru că la creşterea producţiei contribuie şi alţi factori iar efectele investiţiilor apar doar după o anumită perioadă în timp. Între indicatorul calculat în funcţie de capacitatea de producţie şi cel calculat în funcţie de volumul producţiei există o dependenţă funcţională mijlocită de coeficientul folosirii capacităţii productive. Apoi. Ca urmare. capacitatea de producţie după modernizarea realizată. În cazul obiectivelor cu producţie foarte diversificată. investiţia specifică calculată pe baza capacităţii de producţie este mai semnificativă decît cea determinată în funcţie de volumul producţiei planificate sau realizate. Pentru a avea o anumită semnificaţie economică. I s / cp = I s / q × Kf .unde Q1. 19 .

durata de recuperare se calculează ca un raport între investiţia totală şi Venitul net anual sau sporul de venit net anual dac este vorba de modernizări şi reutilări. atît economiile de fonduri investiţionale. În realitate. S-ar putea obiecta de asemenea că forma obişnuită de calcul a indicatorului nu ţine seama de durata normată a obiectivelor. Majoritatea specialiştilor apreciază că investiţia trebuie recuperată din Venitul net pentru că acesta constituie sursa primordială a creşterii economice. criteriului investiţiei minime şi. criteriului costului minim. ori cu alt termen luat ca referinţă. nu se poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea unei variante de investiţii. 2) durata de recuperare ( termenul de recuperare ) Acesta constituie unul din indicatorii cei mai concludenţi şi sintetici în aprecierea economică a investiţiilor.investiţia specifică trebuie analizată în dinamică şi în dependenţă cu progresul tehnic. Durata de recuperare stabilindu-se ca raport între volumul investiţiilor şi volumul acumulărilor presupune existenţa unei corelaţii de ordin cantitativ între cele două mărimi. În principiu. În acest sens. În literatura de specialitate indicatorul analizat comportă frecvente discuţii cu privire la variatele aspecte prin prisma cărora poate fi abordat. Recuperarea integrală a capitalurilor investite 20 . potrivit opiniei altora. În scopul aprecierii a diferite proiecte prin prisma acestui indicator se pune condiţia ca durata de recuperare a prioectului sau variantei pentru care s-a optat să fie cel mult egală sau mai mică cu termenul de recuperare normat. în schimb dacă se ia în calcul şi durata normată de funcţionare a obiectivului. Este posibil ca o variantă de investiţie să prezinte i investiţie specifică mai mică decît o alta şi să fie considerată oportună. răspunde potrivit opiniei unor economişti. Această corelaţie. Problema care se pune este de a optimiza cele două criterii menţionate pentru că. varianta să nu fie oportună. O primă problema este cea legată de baza teoretică a indicatorului durata de recuperare şi prin aceasta se clarifică două aspecte esenţiale: sursa de recuperare a investiţiei. necesitatea obiectivă a recuperării investiţiei. cît şi economiile realizate în planul de producţie exprimă o maximizare a venitului net ( acumulare ). poate fi calculată ca raport între creşterea volumului de mijloace fixe şi creşterea volumului producţiei globale sau Venit net. caracterul de necesitate obiectivă de recuperare a investiţiei reiese din relaţia de condiţionare între investiţii şi acumulare.

Determinarea duratei de recuperare se face astfel: a) în cazul investiţiilor destinate obiectivelor noi: It . unde: Dr = durata de recuperare. b) în cazul investiţiei destinată reutilării şi modernizării obiectivelor existente: 21 . P = profit. P Dr = It = investiţia totală. a producţiei în special. influenţa negativă a nerealizării în perioada prevăzută pentru asimilare a parametrilor tehnico-economici proiectaţi. Rolul primordial în creşterea capitalurilor pentru investiţii îl are creşterea profitului sau a rezultatului financiar brut.constituie o necesitate pentru finanţarea în continuare a întreprinderii. ori aceasta nu se realizează fără noi obiective de investiţii. iar ca sursă de finanţare este destinată investiţiei de înlocuire. influenţa imobilizării fondurilor de la momentul începerii execuţiei pînă la punerea în funcţiune a obiectivului. pentru creştere economică în general. care la rîndul ei presupune o lărgire a sferei economiei reale. rezultă evident că venitul net sau profitul este singura bază de calcul fezabilă pentru că economia de chletuială se traduce într-o creştere a profitului. precum şi influenţa pozitivă a intrării parţiale în funcţiune a unor componente ale obiectivului îaniante de termenul prevăzut. Venitul Naţional este total eronat ca bază de calcul pentru că include o pondere însemnată de cheltuieli salariale care nu folosesc nicidecum la constituirea fondurilor de investiţii. Au fost sugerate mia multe baze de calcul pentru durata de recuperare: venitul net şi amortizarea. Amortizarea se include în costul anual de producţie. venitul naţional şi economia la cheltuielile de producţie. Durata de recuperare a investiţiilor prin conţinutul lor economic reflectă: recuperarea investiţiei totale. Totuşi.

durata de recuperare se poate calcula: It B − B' + . pentru perioade de asimilare de 1-2 ani. Relaţia duratei de recuperare a investiţiei totale în multe cazuri poate avea în vedere multe perioade distincte: perioada de atingere a parametrilor proiectaţi: perioada de exploatare. durata de recuperare a investiţiilor se prelungeşte. B1 − B 0 unde: B1 = beneficiul realizat după realizarea modernizării. B0 = beneficiul realizat înaintea modernizării.Dr = It . extindere. B΄ şi B˝ reprezintă beneficiul ( profitul ) obţinut în primul şi al 2-lea an al perioadei de asimilare. În cazul obiectivelor de reutilare. modernizare. B − B0 B − B0 22 . cînd perioada de asimilare este de sub 1 an. pentru perioade de asimilare de sub 1 an B − B0 B − B0 D= D= It ( B − B)'+( B − B" ) + . cu perioade de asimilare. În cazul în care parametrii tehnico-economici proiectaţi nu sînt realizaţi integral la momentul punerii în funcţiune a obiectivului şi este necesară o perioadă de asimilare. Într-o asemenea situaţie. cînd perioada de asimilare este + B B cuprinsă între 1 şi 2 ani. Diferenţa B-B΄ şi B-B˝ constituie nerealizări ale profiturilor proiectate conform devizului. durata de recuperare pentru obiectivele noi de investiţii se calculează astfel: D= I B − B' + . B B D= I ( B − B' ) + ( B − B' ' ) .

efectul este scurtarea duratei de recuperare. B B Bd = profitul obţinut ca urmare a intrării parţiale în funcţiune. Ch1 = cheltuieli de producţie după reutilare. datorită unei duble influenţe. Deci calculul duratei de recuperare se modifică astfel: în cazul investiţiilor noi: It Bd − . pentru investiţii în construcţii. Investiţia totală va fi mai mică datorită reducerii efectului de imobilizare a fondurilor pe durata construcţiei. unde B = profitul normal. Ch 2 − Ch1 23 D= Ds = sau Ds = . Modalităţile de calcul a indicatorilor Durata de recuperare prezentaţi anterior s-au referit la variante de investiţii analizate singular. Prezintă importanţă şi durata de recuperare a investiţiei suplimentare ( considerată în raport cu o variantă de referinţă ). unde It = investiţia totală. B 2 − B1 I 2 − I1 . pentru dotări de utilaje.Dacă are loc punerea parţială în funcţiune maio devreme decît termenul proiectat şi se vor obţine profituri atunci. profitul total va fi mai mare. pentru reutilare şi modernizare: It Bd − B − B − B0 B − B0 D= D= Pentru anumite investiţii ( utilaje ) durata de recuperare se stabileşte pe baza economei realizate la cheltuielile de producţie sau de exploatare după relaţia: It . Pe de altă parte. I 2 − I1 . Ch1 − Ch0 Ch0 = cheltuieli de producţie înainte de reutilare.

În cel de-al doilea caz. şi Ds = P B 2 − B1 Dr = În primul caz la determinarea raportului toate variantele sînt în situaţie egală fiecare putînd servi ca termen de comparaţie pentru celălalt. lăsînd în afară varianta aprecierii a însăţi variantei de referinţă. cel puţin una din variante avînd funcţie de variantă de referinţă. În condiţiile în care avem acelaşi volum de producţie trebuie preferată varianta care are acest efort minim.În principiu. 3. Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durată de recuperare a) în situaţia în care volumul şi strucura producţiei în toate variantele sînt egale se folosesc relaţiile de calcul prezentate mai sus. varianta nu este cea mai eficientă. Relaţia duratei de recuperare verifică dacă raportul dintre efortul suplimentar de investiţii şi efectele financiare suplimentare ale altei variante ar justifica alegerea ei avînd în vedere faptul că este mai avantajos sub aspectul rezultatelor financiare decît variantele cu investiţii mai mici. Coeficientul de eficienţă a investiţiilor nu este acelaşi lucru ca şi gradul de rentabilitate a activităţii productive. 24 . It I 2 − I1 . Prima relaţie de calcul stabileşte raportul dintre efortul financiar şi rezultatele financiare pentru fiecare variantă de investiţii. se compară variantele 2 cîte 2. indicatorul durata de recuperare a investiţiei suplimentare prezintă un neajuns important: dă indicii doar asupra creşterii raportului efortului/ efecte impuse de toate celelalte variante de referinţă. adică varianta cu cel mai scăzut volum de investiţii luată ca referenţială.Este firesc ca opţiunea pentru o variantă sau alta să nu poată avea loc numai pe baza duratei de recuperare absolută. Această formulă presupune condiţia ca In > In-1. S-ar putea conchide că varianta de investiţii mai mari se justifică economic dacă durata de recuperare suplimentară se încadrează în durata normată. Sînt situaţii în care deşi raportul este minim.

Apare necesitatea examinării comparative a eficacităţii investiţiei suplimentare care se face cu ajutorul coeficientului de eficienţă relativă a investiţiilor. coeficient de eficienţă relativă. 25 . În această perspectivă sînt admise toate variantele care au coeficientul de eficienţă economică mai mare sau egal decît coeficientul de eficienţă normativă. Coeficientul de eficienţă absolută se stabileşte ca un raport între beneficii şi volumul investiţiei pentru un anumit proiect. coeficient de eficienţă normativă. Numai pe baza coeficientului de eficienţă absolută a proiectelor nu poate fi fundamentată riguros decizia privind cea mai bună variantă de investiţii. În scopul analizei pot fi utilizate două procedee: a) b) compararea directă a coeficienţilor luîndu-se în considerare varianta care are coeficientul de eficienţă economică maximă. B 2 − B1 c) în cele mai multe situaţii volumul şi structura producţiei diferă de la o variantă la alta. compararea coeficientului de eficienţă economică a fiecărei variante cu un coeficient normativ care exprimă beneficiul minim care trebuie obţinut de către un anumit proiect. Se prezintă sub 3 forme: coeficient de eficienţă absolută. unde Dn = durată normată.Dn = I 2 − I1 . Dacă s-ar opera cu mărimi unitarepentru eliminarea influenţelor volumului producţiei ar trebui utilizată investiţia specifică. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor În privinţa acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare şi a posibilităţii de exprimare în analiza variantelor de investiţii. 4. astfel s-ar ajunge la raportul global de calcul a duratei de recuperare a investiţiei. În primul rînd trebuie să se aibă în vedere faptul că în relaţia de stabilire a duratei de recuperare se cuprinde şi volumul producţiei pentru că profitul este produsul dintre cantitatea de producţie obţinută şi profitul unitar. Pentru a se face analiza distinctă a raportului dintre efortul şi efectul investiţiei este necesară eliminarea influenţelor volumului diferit al producţiei.

. 5. DNF I B B = × = . 26 . Viteza de recuperare a investiţiilor În literatura de specialitate anumiţi autori au propus utilizarea indicatorului viteză de recuperare a investiţiilor. Dr Am I Am VR = unde: VR = viteză de recuperare. calcularea coeficientului de eficienţă relativă prin compararea variantelor de proiect 2 cîte 2. apoi sînt selectate doar acele variante care au o creştere a beneficiului cel puţin egală cu coeficientul de eficienţă normativă. ci doar una complementară. aceea de caracterizare directă a eficienţei sporului de investiţii solicitat pentru realizarea unei variante de investiţii. adică cu beneficii mari la investiţii mici fără a mai calcula coeficientul de eficienţă relativă. cele care au coeficientul de eficienţă relativă mai mare sau egal cu coeficientul de eficienţă normativă sînt eliminate din analiză. Utilizarea indicatorului coeficient de eficienţă relativă necesită o anumită succesiune a calculului: ordonarea variantelor în succesiune crescîndă a investiţiilor indiferent de volumul beneficiului corespunzător fiecărei variante.Er = Bn − Bn − 1 ≥ EN In − In − 1 Bn − 1 − Bn − 2 ≥ EN In − 1 − In − 2 Acest coeficient de eficienţă relativă nu are o semnificaţie proprie. Argumentul este acela că indiferent de forma exprimării sale durata de recuperare nu reflectă nivelul de eficienţă economică pe toată durata de funcţionare a obiectivului. în acest mod se poate constata dacă există variante mai bune de proiect. DNF = durată normată de funcţionare. pentru variantele rămase în studiu se recalculează coeficientul de eficienţă relativă şi se compară din nou cu coeficientul de eficienţă normativă. DR = durată de recuperare. Folosind indicatorul specificat este posibilă cunoaşterea efectelor investiţiilor pe toată durata sa de viaţă.

în prima parte a dratei de funcţionare . Poate fi exprimat prin următoare reprezentare grafică: Fig. C = costurile de exploatare. I = investiţia. Această relaţie arată de cîte ori se poate recupera o investiţie pe parcursul duratei sale de viaţă. În principiu. 1 Valoare C S2 I S1 d 0 P T S3 Q Timp D DF Q = volumul producţiei. Curba I ( a investiţiei ) este crescătoare deoarece cheltuiala de investiţii creşte pe măsura apropierii lucrărilor de momentul punerii în funcţiune. 6.I = investiţia. obiectivul realizează o producţie 27 . Randamentul economic al investiţiilor Acest indicator are un caracter mai complex deoarece se referă la procesul investiţional în ansamblu începînd cu efectuarea primelor cheltuieli de proiectare şi pînă la scoaterea din funcţiune a obiectivului ca urmare a uzurii sale fizice. Am = amortisment ( amortizare anuală ).

T este durata de recuperare ( optimă ) a investiţiei. DF reprezintă durata fizică de funcţionare. după care descreşte. S2 = S1 rezultă că R = S2 + S3 −1 S1 Randamentul economic al investiţiilor se poate exprima funcţie de beneficiile nete sau totale. S3 . În ipoteza în care beneficiile sînt constante pe toată durata de viaţă. S1 R= Ştiind că S2 + S3 este valoarea globală a beneficiului. durata economică se întinde pînă la expirarea duratei fizice a obiectivului. obiectivul ar trebui scos din funcţiune la momentul D. D este durata eficientă ( economic ) de funcţionare a obiectivului situată la intersecţia curbei producţiei cu cea a cheltuielilor. Punctul P reprezintă perioada de atingere a parametrilor proiectaţi. Randamentul este în acest caz un raport între valoarea beneficiilor obţinute după expirarea duratei de recuperare şi valoarea investiţiilor. 28 . În mod normal. rezultă că: S2 + S3 − S2 S1 R= dar. Semnificaţia economică a randamentului investiţiilor este aceea că el exprimă volumul beneficiilor totale obţinute pe durata de viaţă a unui obiectiv după recuperarea fondurilor cheltuite.sub parametrii proiectaţi. apoi urmează o perioadă lungă cu o producţie relativ constantă.

Randamentul economic poate fi compact de la o durata la alta indiferent de activitatea unui obiectiv de investiţii pentru că acesta nu constituie un indicator de volum. în mod normal. se compară de regulă. C = constant. randamentul economic depinde numai de raportul dintre durata eficientă ( egală cu durata totală de funcţionare ) şi termenul de recuperare a investiţiei. iar R = = −1 T×B T S1 S 2 R= Atunci cînd volumul producţiei şi costul acesteia sînt constante.S2 = S 1 S2 S3 S1 D0 T D F = De Fig. Mai mult.3 Actualizarea în calculele de investiţii În calculele de eficienţă economică. S3 S3 ( DE − T ) × B D = . nu s-a ţinut seama că fondurile de investiţii se ccheltuie într-o perioadă iar fluxurile de venituri se obţin în altă perioadă. Randamentul economic al investiţiei este cu atît mai mare cu cît durata de recuperare este mai lungă şi termenul de recuperare este mai scurt. Pînă acum. fondurile pentru investiţii se cheltuie într-o perioadă scurtă ( 2-3 ani 29 . 2. mărimea profiturilor ce se scontează a fi obţinute cu fondurile de investiţii necesare. 2 Q = constant.

modificările de preţuri şi deprecierea monetară acţionează asupra investiţiilor ca şi cheltuiala iniţială ( renunţarea la o utilitate care se poate procura în prezent în schimbul unei utilităţi de consum viitoare sporite ). În timp. Dp = durata proiectării. 60 – 80 ani la clădiri. Dc = durata construcţiei ( execuţiei ). 30 . Mst = momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului. Raportul efort – efect în timp Fig. în timp ce fluxurile de venituri se obţin într-o perioadă relativ lungă ( 15 – 20 ani la echipamente. Mîc = momentul începerii construcţiei obiectivului. perioadă nelimitată pentru terenuri sau 99 de ani pentru concesiuni ). Rezultă de aici că nu este logic să se compare eforturile făcute în prezent cu efecte ce vor fi obţinute în viitor fără nici un corectiv. cît şi ca rezultate ( încasări sau beneficii ) din care să se recupereze cheltuiala iniţială şi să se obţină un venit net sau goodwill. Mipi = momentul începerii procesului investiţional ( al deciziei de a proiecta investiţia ). 3 Venituri dc dp das de Vn Mipi Mîc Mipe Vb Mst Ci decizie Ca timp Proces de exploatare În care. Mipe = momentul începerii procesului de exploatare.pentru proiectele de mare anvergură ).

începerea construcţiei obiectivului. Ci = cheltuieli de investiţie . scoaterea din funcţiune a obiectivului. Altfel. 2. Vn = venituri nete.4 Momentele actualizării în calculele de investiţii În general. calculele de eficienţă economică a investiţiilor nu au relevanţă ( semnificaţie ).Das = durata de asimilare a parametrilor tehnico – economici proiectaţi: De = durata de exploatare a obiectivului. punerea în funcţiune a obiectivului. opiniile exprimate în literatura de specialitate românească converg către faptul că actualizarea se efectuează în următoarele momente: luarea deciziei. Rezultă evident din această figură că efectele investiţiilor trebie aduse în prezent ( în principiu la data punerii în funcţiune ) pentru a fi comparabile cu eforturile. Schematic. Ce = cheltuieli de exploatare. tehnica de actualizare în diferite etape investiţionale poate fi reprezentată astfel: 31 . Vb = venituri brute ( incasări ).

Momentul punerii în funcţiune Mst H= -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8 -9 Momentul luării h= deciziei -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 H= +2 +1 -1 -2 -3 -4 -5 eforturi efecte Fig.9 8 7 6 5 4 3 Momentul începerii constr. 4 Numerele de pe săgeţile indicatoare arată cîţi ani trebuie întoarse în timp efectele cît şi eforturile pentru a le face comparabile în momentul luării deciziei. a) actualizarea la momentul luării deciziei poate fi efectuată după formulele: pentru cheltuielile de capital ( sau de investiţie ) 32 .

unde m = momentul luării deciziei.Iact = unde: h = m +1 ∑ m+t Ih 1 . la momentul începerii construcţiei obiectivului. n = durata de funcţionare a obiectivului. se foloseşte următoarea formulă: s+n Bact = ∑ Bh h=s 1 . n = durata de funcţionare a obiectivului. (1 + a ) h d = durata de construcţie. ca de exemplu costuri unitare actualizate. (1 + a ) h t = durata de construcţie a obiectivului. cît şi a beneficiilor. h = numărul de ani. (1 + a ) h unde: s = suma anilor care au trecut între momentul luării decizieişi cel al începerii funcţionării obiectivului. 33 . m reprezintă timpul care se scurge de la luarea deciziei de proiectare pînă la începerea construcţiei obiectivului. Ih = investiţia anuală. diminuarea respectivă fiind invers proporţională cu nivelul coeficientului de actualizare ales şi cu durata de timp consumată pînă la cheltuirea integrală a fondurilor sau obţinerii efectelor. Pînă la punerea în funcţiune. Actualizarea la acest moment presupune atît scăderea investiţiilor. unde h = anul efectuării investiţiei. a = rata ( coeficient ) de actualizare. b) actualizarea la momentul începerii construcţiei obiectivului ( cuprinde şi faza de proiectare ) Are o importanţă deosebită pentru calculul anumitor indicatori. pentru beneficiu sau profit. formulele de actualizare a investiţiei şi a beneficiului devin: d Iact = ∑ Ih h =1 1 . Generalizînd.

Iar pentru efecte se foloseşte o formulă de actualizare căreia îi corespund următoarele două situaţii: cînd efectele sînt egale în fiecare an pe durata de funcţionare a obiectivului se foloseşte formula următoare: Bact = Bh × (1 + a ) h − 1 a (1 + a ) n - cînd efectele nu sînt egale în fiecare an se actualizează separat potrivit expresiei: Bact = ∑ Bh . investiţia va creşte proporţional cu mărimea coeficientului de acumulare şi numărul de ani de imobilizare. h h =1 (1 + a ) n unde h = anul obţinerii beneficiului şi se notează în ordine începînd cu anul punerii în funcţiune. În cazul respectiv. Astfel. În acest caz. iar volumul profitului actualizat va fi invesr proporţional cu aceste 2 mărimi. se impne atît investiţiei cît şi efectelor o anumită creştere. comparaţia între eforturi şi efecte ajustate făcîndu-se la expirarea duratei de viaţă a obiectivului.Bact = h = d +1 ∑ n Bh 1 (1 + a ) h c) cel mai frecvent utilizat în literatura de specialitate este actualizarea la momentul punerii în funcţiune.Formula de compunere a investiţiei este similară cu cea folosită în calculul imobilizării absolute. Creşterea este direct proporţională cu coeficientul de actualizare şi cu numărul de ani care se scurge între momentul realizări efortului şi cel al obţinerii efectului. se consideră că efectele ar fi reinvestite imediat ce se obţin. d) actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune Porneşte de la conţinutul şi principiile care stau la creşterii economice. 34 .

Se folosesc următoarele formule: 35 . În ce priveşte efectele. puterea factorului de creştere ia în considerare durata de funcţionare şi anul de începere a acesteia. 5 MA I1 I2 B1 Mîc Mîf B2 B3 B4 B5 +7 +3 +1 +2 +1 +4 +5 +6 +2 +3 +4 +5 Ani între începerea construcţiei şi punerea în funcţiune Durata de funcţionare Din figură se observă faptul că la actualizarea eforturilor puterea factorului de creştere este formată din diferenţa între durata care se scurge de la începerea construcţiei obiectivului pînă la scoaterea lui din funcţiune.Fig.

n = durata de viaţă a obiectivului. durata de realizare şi cea de exploatare. grad de automatizare. p = durata dintre momentul începerii construcţiei obiectivului şi momentul scoaterii din funcţiune. materiale. Indicatori ai modului de exprimare. Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii în perioada de construcţie ( Et ) cuprinde: volumul de active circulante aferent capacităţii de producţie a obiectivului. h = anul investirii în cazul efortului sau Iact şi al obţinerii efectului în cazul Bact. durata de executare a lucrărilor de investiţii. coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor. Indicatori ai gradului de sistematizare şi reflectare. alte elemente în care să se evidenţieze: pierderea de venit net în perioada de construcţie. volumul amortizării activelor fixe dezafectate în vederea investiţiilor. Indicatori de bază: volumul investiţiilor. 36 . Rezumat Teoria economică tratează problema investiţiilor ca o alocare de resurse între prezent şi viitor. gradul şi modul de utilizare a acestuia. sau mai bine spus între producţia de bunuri de consum şi producţia bunurilor de capital. Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor prime. suprafaţa. combustibil. consumurile totale şi specifice de materii prime. indicatori naturali: capacitatea de producţie în expresie fizică.I act = ∑ I h (1 + a ) p − h h =1 p −h Bact = ∑ Bh (1 + a ) n − h h =1 n unde. durata de funcţionare a obiectivului de investiţii. termenul de recuperare. volumul pierderilor din ocuparea terenului cu destinaţie productivă. număr personal.

Volumul investitiei concretizeaza efortul investitional. 1. În literatura de specialitare se exprimă opinia potrivit căreia în calculul investiţiei specifice nu trebuie luat volumul investiţiei ci doar sporul de active fixe pe unitatea de creştere a producţie în perioada respectivă. perioada deschiderii lucrării de investiţie. si este principalul indicator. coeficientul de eficienţă economică. O altă problemă este cea legată de preţurile de evaluare. perioada de recepţie preliminară şi pentru punerea în funcţiune. În ceea ce priveşte primul aspect accepţiunea capacitate de producţie este una mai generală ca efect al realizării unor investiţii şi care se apropie de conceptul de dimensiune a obiectivului. randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiţiei ). Durata de realizare. Cuprinde: perioada de proiectare. Capacitatea de producţie trebuie să se refere în toate variantele care se compară la aceeaşi perioadă de timp. investiţia specifică. Durata de recuperare ( termenul de recuperare ) 37 . La cel de-al doilea aspect problema este şi mai dificilă pentru că între volumul alocat de investiţii mărimea capacităţii de producţie. în cazul investiţiilor integrate sau neintegrate. perioada de execuţie a lucrărilor de construcţiimontaj. Capacitatea de producţie ( Cp ). De regulă.În ceea ce priveşte mărimea investiţiilor directe se ridică unele probleme legate de sfera de cuprindere a lor. asemenea investiţii nu sînt necesare. termenul ( durata ) de recuperare. Investiţia specifică exprimă volumul investiţiilor care revine pe unitatea de capacitate de producţie sau unitate de produs. 3. În sens restrîns durata de realizare a investiţiei se referă îndeosebi la perioada dintre momentul începerii lucrărilor de organizare pe şantier şi cel al punerii în funcţiune. 2. costurile viitoare şi profitul se manifestă interdependenţă greu de explicat. la un volum dat de investiţii să se asigure un spor maxim de capacitate productivă . 1. calculul imobilizărilor de fonduri în perioada de construcţie ca urmare a influenţei factorului timp. Este indicatorul de efort direct al investiţiilor exprimînd potenţialul maxim de producţie al unui obiectiv în unităţi fizice sau valorice. viteza de recuperare a investiţiei. 2.

În realitate. iar ca sursă de finanţare este destinată investiţiei de înlocuire. Au fost sugerate mai multe baze de calcul pentru durata de recuperare: venitul naţional şi economia la cheltuielile de producţie. se compară de regulă. 5.În principiu. Viteza de recuperare a investiţiilor În literatura de specialitate anumiţi autori au propus utilizarea indicatorului viteză de recuperare a investiţiilor. nu se poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea unei variante de investiţii. Randamentul economic poate fi compact de la o durata la alta indiferent de activitatea unui obiectiv de investiţii pentru că acesta nu constituie un indicator de volum. Actualizarea în calculele de investiţii În calculele de eficienţă economică. coeficient de eficienţă normativă. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor În privinţa acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare şi a posibilităţii de exprimare în analiza variantelor de investiţii. În cazul în care parametrii tehnico-economici proiectaţi nu sînt realizaţi integral la momentul punerii în funcţiune a obiectivului şi este necesară o perioadă de asimilare. Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durată de recuperare În primul rînd trebuie să se aibă în vedere faptul că în relaţia de stabilire a duratei de recuperare se cuprinde şi volumul producţiei pentru că profitul este produsul dintre cantitatea de producţie obţinută şi profitul unitar. durata de recuperare a investiţiilor se prelungeşte. coeficient de eficienţă relativă. Amortizarea se include în costul anual de producţie. coeficient de eficienţă absolută. 4. Momentele actualizării în calculele de investiţii 38 . Argumentul este acela că indiferent de forma exprimării sale durata de recuperare nu reflectă nivelul de eficienţă economică pe toată durata de funcţionare a obiectivului. durata de recuperare se calculează ca un raport între investiţia totală şi Venitul net anual sau sporul de venit net anual dac este vorba de modernizări şi reutilări. mărimea profiturilor ce se scontează a fi obţinute cu fondurile de investiţii necesare. sursa de recuperare a investiţiei. 3.

39 . m reprezintă timpul care se scurge de la luarea deciziei de proiectare pînă la începerea construcţiei obiectivului. puterea factorului de creştere ia în considerare durata de funcţionare şi anul de începere a acesteia. În ce priveşte efectele. Porneşte de la conţinutul şi principiile care stau la creşterii economice. Cel mai frecvent utilizat în literatura de specialitate este actualizarea la momentul punerii în funcţiune. opiniile exprimate în literatura de specialitate românească converg către faptul că actualizarea se efectuează în următoarele momente: pentru cheltuielile de capital ( sau de investiţie ) Pînă la punerea în funcţiune.În general.

cu altele noi. existenţa mai multor pieţe financiare şi a mai multor rate ale dobînzii. 40 . în special. concurente şi multiple ). iar de către alţii programare a investiţiilor. Chiar şi simpla menţinere a nivelului actual de activităţi necesită investiţii de înlocuire a echipamentelor vechi. Datorită acestor factori decizia de investiţii constituie.În literatura de specialitate anglo-saxonă termenul unanim acceptat este cel de bugetizare a capitalului ( capital budgeting ). Practic. A doua condiţie reprezintă o decizie complexă denumită de unii autori proces investiţional. Decizia de investiţii 3. În cazul investiţiei decizia are în vedere rata de randament a capitalului investit şi costul marginal al acestuia. umane a întreprinderii. materiale. o problemă de opţiune între alternative ( proiecte concurente. Acest proces constituie din punct de vedere teoretic o aplicare a principiului teoriei neoclasice potrivit căruia o firmă trebuie să cheltuie resurse pînă la punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal. surse de finanţare.3. problema este complicată de următorii factori: profilul multiprodus al întreprinderii moderne: existenţa mai multor pieţe. Cîteva repere vor clarifica semnificaţia deciziei de investiţii: 1) investiţia constituie pe termen lung suportul creşterii şi supravieţuirea firmei.1 Etapele deciziei de investiţii Managementul trebuie să îndeplinească două condiţii esenţiale în scopul realizării obiectivului de maximizare a valorii de piaţă a firmei: a) utilizarea resurselor existente într-o manieră optimală. b) condiţia oportunităţii creşterii sau diminuării activelor întreprinderii. uzate moral şi fizic. 2) investiţia consumă o parte substanţială a resurselor financiare. Bugetarea capitalului constă într-un proces de programare a cheltuielilor pentru care efectele se estimează a fi obţinute pe o perioadă mai mare de 1 an.

deoarece în marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene: accesul pe piaţa de capital. De exemplu. constituie o chestiune relativă. evoluţia mediului economic. investiţia de înlocuire nu necesită un proces decizional laborios. apoi producţia ( specificaţii privind produsul şi procedee de fabricaţie. Toate obiectivele au o durată de viaţă optimă. iar proiecţia efectelor economice ale capitalului investit trebuie să aibă în vedere ca permanentă alternativă întreruperea activităţii obiectivului. a produselor ). importanţa proiectului de investiţii este relativă iar riscurile asumate sînt reduse. sînt necesare studii aprofundate în următoarele domenii: marketing ( studii de piaţă. analiza costurilor ). după care profitul nu mai creşte. evaluarea 41 . monetar. Unele investiţii oferă încă de la început o mai mare flexibilitate procesului de recuperare a cheltuielilor de capital. ci se diminuează. alegerea echipamentelor. analiza fiecărei surse de finanţare. creşterea capitalului propriu prin emisiune de acţiuni. trebuie să judecăm raportul între patrimoniul net sau/ şi valoarea activului total şi volumul de fonduri total solicitat de un anumit proiect. Ireversibilitatea. 5) complexitatea deciziei de investiţii ţine de amploarea fluxurilor informaţionale necesare. de motivaţie. De regulă.3) decizia de investiţii implică pentru o durată de timp medie sau lungă şi cel mai frecvent de o manieră ireversibilă resursele întreprinderii. financiar ( analiza necesarului de finanţat. în elaborarea unui proiect de modernizare. 4) decizia de investiţii este influenţată de consideraţia mediului financiar relativ la întreprindere. posibilitatea de angajare a creditului bancar. vînzarea sa pe componente decît menţinerea sa în funcţiune. ci şi scoaterea din funcţiune înainte de termen stabilite pe baze justificate economic. nu orice decizie de investiţii are o amplitudine deosebită. Teoria financiară din ultimele două decenii a elaborat un model coerent pentru dezinvestiţii incluzînd nu doar lichidări de active fixe care au îndeplinit durata fizică. politic. deci. Evident. estimarea contribuţiei proiectului la realizarea fluxului de lichidităţi globale. S-ar putea ca în anumite circumstanţe să fie rentabilă oprirea din funcţiune a unui obiectiv. Atît timp cît structura financiară a firmei nu este sensibil modificată. fiscal. extindere sau investiţii strategice. Dezvoltarea firmei nu este un proces autonom.

managementul resurselor umane determină necesarul previzibil de personal în scopul punerii/ funcţionării obiectivului. 2) evaluarea individuală a proiectelor prevede calcularea valorii nete actuale. 4) selecţia proiectelor ţinînd seama de diferitele restricţii ( concurenţială. necesitatea de formare şi perfecţionare a personalului. indicele de profitabilitate.criteriilor financiare ). structura pe calificări. estimarea primară a fluxului de lichidităţi. 3) luarea în considerare a riscului care presupune: aprecierea riscului ataşat la fiecare proiect. anuitate echivalentă. etc. b) dimensiunea strategică are în vedere pe de o parte stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen lung şi mediu. şi rata de rentabilitate globală. şi dividendele sperate a se obţine în viitor. iar pe de altă parte analiza fiecărui proiect de investiţii comparativ cu această strategie. Se consideră că un proiect de investiţii este de la început acceptabil dacă adaugă o anumită mărime la valoarea de piaţă a întreprinderii. prin simulare şi prin aproximări succesive. durata de rambursare actualizată. pe de o parte. financiare ) prin clasament. structura financiară. financiară. adoptarea critetilor de evaluare a riscului. strategică. Pe de altă parte. Decizia de investiţii se elaborează în contextul strategic al întreprinderii ceea ce determină luarea în considerare a proiectelor care vor influenţa favorabil valoarea de piaţă a întreprinderii. a) dimensiunea investiţiei prezintă următoarele aspecte: 1) gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care întreprinderea le-a stabilit pe termen mediu: formularea proiectelor. politica optimală a dividendului. pe de alta. complexitatea deciziei de investiţii priveşte necesitatea aplicării unor concepte ale teoriei financiare precum: costul capitalurilor permanente. rata de rentabilitate financiară sau internă. Esenţială este abordarea într-o manieră tridimensională a deciziei de investiţii: dimensiunea investiţiei. cadrul juridic şi fiscal ). Dimensiunea strategică include: 42 . deci dacă potenţează randamentul capitalului global investit. evaluarea firmei. tehnice. programare matematică.

sistemul de gestiune. 3. 2) alegerea definitivă a proiectelor de investiţii şi a programelor de finanţare. activele sau imobilizările necorporale. Variabilele deciziei de investiţii Acestea sînt: valoarea capitalului investit: durata de viaţă a obiectivului. chiar dacă urmează o etapă de control pe parcursul exploatării obiectivului. Capitalul investit Constituie suma tuturor fondurilor pe care firma va trebui să le cheltuie pentru a realiza un obiectiv sau un program de investiţii. prezentînd următoarele aspecte: 1) inventarierea surselor de finanţare disponibile potenţial şi a costului lor. De fapt. 2) determinarea structurii capitalurilor permanente sau a structurii financiare a firmei. rata de actualizare.1) stabilirea obiectivelor generale ale întreprinderii şi a mijloacelor de realizare sau politicilor care să pună în funcţiune angrenajul întreprinderii în scopul îndeplinirii misiunii: structura formală. 3. Această variabilă de decizie cuprinde 3 elemente: activele sau imobilizările corporale. sistemul şi stilul de conducere. programele pe domenii. c) dimensiunea financiară constituie de cele mai multe ori piatra de încercare a deciziei de investiţii. valoarea reziduală. 43 .1. necesarul de fond de rulment de natură durabilă. această etapă este o rezultantă a operaţiunilor de analiză asupra dimensiunii investiţionale şi a celei financiare şi se constituie într-o finalitate a procesului decizional. 3) estimarea costurilor capitalurilor permanente.2.2.

o problemă de opţiune între alternative ( proiecte concurente. alegerea definitivă a proiectelor de investiţii şi a programelor de finanţare. concurente şi multiple ). adoptarea criteriilor de evaluare a riscului. Dimensiunea strategică are în vedere pe de o parte stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen lung şi mediu. şi dividendele sperate a se obţine în viitor. Stocurile de materii prime. De exemplu. deci dacă potenţează randamentul capitalului global investit. decizia de investiţii implică pentru o durată de timp medie sau lungă şi cel mai frecvent de o manieră ireversibilă resursele întreprinderii. pe de alta.Necesarul de fond de rulment suplimentar de natură permanentă include capitalurile investite pentru constituirea de stocuri minime şi acordarea de termene de plată la clienţi. 44 . Unele investiţii oferă încă de la început o mai mare flexibilitate procesului de recuperare a cheltuielilor de capital. Punerea în funcţiune a unui obiectiv necesită suplimentarea acestor active curente sau circulante care se reconstituie în permanenţă. Rezumat Decizia de investiţii constituie. Complexitatea deciziei de investiţii ţine de amploarea fluxurilor informaţionale necesare. în special. materiale. Se consideră că un proiect de investiţii este de la început acceptabil dacă adaugă o anumită mărime la valoarea de piaţă a întreprinderii. iar pe de altă parte analiza fiecărui proiect de investiţii comparativ cu această strategie. evaluarea individuală a proiectelor prevede calcularea valorii nete actuale. anuitate echivalentă. şi rata de rentabilitate globală. durata de rambursare actualizată. rata de rentabilitate financiară sau internă. producţie neterminată şi produse finite. pe de o parte. investiţia de înlocuire nu necesită un proces decizional laborios. precum şi creanţele clienţilor au într-o anumită măsură caracter de permanenţă pentru că ele se reconstituie într-un ciclu continuu. Decizia de investiţii este influenţată de consideraţia mediului financiar relativ la întreprindere. indicele de profitabilitate. surse de finanţare.

Dimensiunea financiară constituie de cele mai multe ori piatra de încercare a deciziei de investiţii. prezentînd următoarele aspecte: Variabilele deciziei de investiţii: durata de viaţă a obiectivului. Necesarul de fond de rulment suplimentar de natură permanentă include capitalurile investite pentru constituirea de stocuri minime şi acordarea de termene de plată la clienţi. 45 . rata de actualizare.

iar că metoda financiară se bazează pe o evaluare dinamică operînd cu estimări sau fluxuri financiare previzionate. La baza metodei financiare mederne de evaluare a proiectelor de investiţii stă metoda americană ( a economiştilor americani ) DCF ( discounting cash – flow method ) consacrată încă din anii 1940. metoda financiară care operează cu criteriile: valorii actualizate nete. astfel părerea potrivit căreia există doar două metode de apreciere sau evaluare a proiectelor de investiţii apare ca fiind perfect justificată. duratei de rambursare sau durata de recuperare actualizată. Criterii de selecţie şi evaluare a proiectelor de investiţii Opiniile teoreticienilor finanţişti ca şi a experţilor în domeniul investiţiilor sînt foarte diverse în ceea ce priveşte analiza rentabilităţii şi selecţia proiectelor de investiţii. Deci plecăm de la premiza valabilă în epistemologie: metoda se întemeiază pe principii teoretice şi se aplică în practică pe procedee sau criterii de calcul. faptul că metoda contabilă se bazează pe o evaluare statică operînd cu medii ale datelor înregistrate anterior în evidenţa contabilă şi financiară. duratei de viaţă minimală. Cu alte cuvinte putem considera că metoda financiară constituie o metodă a actualizării fluxului de trezorerie sau de lichidităţi. Unii economişti consideră că metodologia calculelor de investiţii include tot atîtea metode cîte criterii au fost enumerate anterior. Mulţi dintre ei vorbesc despre două metode: metoda contabilă care operează cu criteriile rentabilitatea medie ( randamentului ) şi a duratei de recuperare ( a termenului sau a perioadei ). ratei interne de rentabilitate.4. întăreşte convingerea exprimată. Pe de altă parte. ratei de rentabilitate globală. metoda financiară apelează la principiile calcului actuarial. Simplu spus. Pe ansamblu este cea mai satisfăcătoare metodă atît din punct de vedere teoretic cît şi practic dovedind 46 . anuităţii echivalente.

valoarea netă prezentă ( NPV. durata de rambursare actualizată. valoarea netă actualizată. rata de rentabilitate globală. adică net present value). Aceasta este o rată de referinţă sau de rentabilitate minimală necesară în utilizarea fondurilor de investiţii. Dacă piaţa capitalurilor ar fi perfectă. Această metodă operează în fapt cu aceleaşi criterii ca şi metodele convenţionale ( a beneficiului. fie ca un cost al capitalurilor permanente pe care întreprinderea le va utiliza în viitor. anuitatea echivalentă.că este utilizată cel mai mult de către întreprinderea modernă. indicele de profitabilitate. rata internă de rentabilitate. Rata de referinţă este desemnată fie ca un criteriu de oportunitate. Criterii integrate în metoda financiară: valoarea netă actualizată. durata de viaţă minimală. Ipoteza care stă la baza acestui criteriu este aceea că întreprinderea şi-a determinat o rată normală de oportunitate pentru fondurile utilizate în afacere. Criteriul VNA sau VAN constă din: 47 . teoretic ar trebui să avem egalitate între costul capitalului permanent şi costul de oportunitate. dacă mediul economic ar fi de o aşa natură încît acţionarii întreprinderii ar putea cunoaşte cu precizie rentabilitatea proiectelor. Cu alte cuvinte. a actualizării venitului ) dar cu determinări mai precise a variabilelor luate în calcul.1 - Valoarea netă actualizată În literatura de specialitate aceasta apare sub denumiri diverse: valoarea netă actuală. 4. Valoarea Netă Actualizată ( VNA ) este o noţiune similară a goodwillului utilizată frecvent în teoria tradiţională a investiţiilor. Semnificaţia este aceeaşi: o valoare suplimentară generată de exploatarea obiectivului de investiţii peste valoarea capitalului investit iniţial şi rata randamentului necesară remunerării investitorilor. Aplicarea criteriului VNA constă în a accepta un proiect de investiţii dacă valoarea fluxului de lichidităţi actualizate cu o rată egală cu costul mediu ponderat al capitalurilor permanente este pozitivă.

Dacă suma este nulă. N = durata de viaţă a proiectului. Dacă această sumă este pozitivă proiectul este acceptabil pentru că el va genera un plus de venituri sau lichidităţi în comparaţie cu alternativa utilizare a fondurilor în investiţii cu risc similar şi avînd costul de oportunitate considerat. VR = valoarea netă recuperată la finele duratei de viaţă a proiectelor ( valoare reziduală netă.. b) efectuarea sumei algebrice a valorii actualizate pentru cele trei variabile importante. Dacă suma este negativă....... Deci: VAN = −∑ t =0 n n Ct Ft VR +∑ + t t (1 + k ) (1 + k ) t t =1 (1 + k ) Dacă se iau în considerare fluxurile nete de lichidităţi ( soldurile anuale cumulate ): 48 . .. K = costul capitalurilor permanente. În situaţia comparării mai multor proiecte concurente necesitînd acelaşi nivel de investiţii.. valoare rămasă ).Fn = fluxuri de lichidităţi din exploatarea obiectivului.. F2. fluxurile nete de exploatare şi valoarea reziduală ). firma este indiferentă între a realiza sau nu proiectul. proiectul va fi refuzat.. criteriul VAN determină alegerea proiectului cu cea mai mare valoare actuală netă. VNA = −C + Fn F1 F2 VR + + . + + 2 n 1 + k (1 + k ) (1 + k ) (1 + k ) n Formula generală a VAN ţine seama de eventualitatea efectuării unor investiţii ulterioare punerii în funcţiune a obiectivului ( pe parcursul mai multor ani ). Notăm cu C = suma capitalurilor investite..a) determinarea valorii actualizate a fiecărui flux de trezorerie sau lichidităţi asociat la un proiect ( investiţia iniţială şi eventualele investiţii ulterioare. F1.

2 Indicele de profitabilitate Acest criteriu constituie o complementaritate a criteriului VNA în cazul proiectelor concurente la care cheltuielile de capital sînt diferite. 4. pede altă parte rambursează acest capital pe durata de viaţă a proiectului şi generază un plus de valoare care contribuie la creşterea valorii de piaţă a întreprinderii.VNA = ∑ t =0 n FNl (1 + k ) t Semnificaţia VNA este următoarea: pe de o parte remunerează în permanenţă la o rată egală cu costurile capitalurile permanente capitalul incestit la debutul perioadei. deoarece se determină ca un raport între valoarea actuală a fluxurilor de lichidităţi nete viitoare calculate pe întreaga durată de viaţă a proiectului şi valoarea investiţiei ( valoarea actualizată dacă investiţia se eşalonează pe mai mulţi ani ). Mai este denumit şi rata cost – beneficiu. În general. n IP = ∑ (1 + k ) t =1 Ft n + VR (1 + k ) t C Se mai poate scrie şi: n IP = ∑ (1 + k ) t =1 n Ft n + VR (1 + k ) t C ∑ (1 + tk ) t t =0 . cînd investiţia se eşalonează pe mai mulţi ani. există următoarea corespondenţă între Indicele de profitabilitate ( IP ) şi Valoarea Netă Actualizată ( VNA ): 49 .

Tabel 1 Mărimea IP IP < 1 IP = 1 IP > 1 Mărimea VNA VNA < 0 VNA = 0 VNA > 0 Regula de decizie Proiectul este refuzat Proiectul este indiferent Proiectul este admis

Între 2 sau mai multe proiecte concurente se va accepta cel al cărui indice de profitabilitate este mai mare. Dacă se analizează două sau mai multe proiecte independente avînd fluxuri de lichidităţi normal distribuite în timp ( nu există alternanţe negativ – pozitive ), Indicele de profitabilitate ( IP ), Valoarea Netă Actualizată ( VNA ), Rata Internă de Rentabilitate ( RIR ) vor oferi semnale identice deciziei de investiţii în ceea ce priveşte acceptarea sau refuzul unui proiect. Cînd se compară proiecte concurente pot interveni conflicte de criterii între VNA şi IP. Aceasta se petrece atunci cînd investiţia iniţială este semnificativ diferită. Ca atare, decizia finală trebuie să fie luată pe baza altor criterii. Dacă firma nu are restricţii privind resursele de finanţare, atunci criteriul VNA este preferat, pentru că este important să selectăm proiecte care oferă cea mai mare creştere a valorii de piaţă a întreprinderii. Dacă firma este în situaţia unei restricţii de finanţare, criteriul indicelui de profitabilitate poate fi preferat pentru că indicatorul proiectelor este cel care maximizează procentul pe leu investit.

4.3. Criteriul anuităţii echivalente
Anuitatea echivalentă poate fi definită ca fluxul de lichidităţi anuale şi constante a cărui mărime are aceeaşi valoare netă actuală pe întreaga durată de viaţă a proiectului ca şi proiectul însuşi. Acest criteriu permite compararea a două proiecte concurente cu durate de viaţă diferite care pot fi înlocuite odată sau de mai multe ori pe parcursul ciclului de viaţă a firmei. O comparaţie între proiecte cu valori nete actuale diferite nu este posibilă. Ca atare, presupunem că la finele duratei de viaţă a proiectului, acesta este înlocuit cu unul identic, astfel încît, să se ajungă la un numitor comun în ceea ce priveşte durata de viaţă a investiţiei. 50

Dacă se pune problema comparaţiei între mai multe proiecte de investiţii cu durate de viaţă diferite, atunci se calculează anuitatea pentru fiecare şi se alege proiectul pentru care VNA este cea mai mare din momentul în care eficienţa investiţiei impune maximizarea valorii nete actuale în cadrul restricţiei de orice natură. Deoarece criteriul anuităţii echivalente este cel mai frecvent utilizat pentru analiza rentabilităţii investiţiei de înlocuire a utilajelor şi echipamentelor este denumit şi criteriul costul echivalent anual pentru lanţurile de înlocuire.

4.4.

Rata internă de rentabilitate

Rata internă de rentabilitate constituie indicatorul cel mai des recomandat în m etodologia Băncii Mondiale. În determinarea acestui indicator se ia ca punct de plecare, de asemenea, fluxul de numerar. În esenţă, rata internă de rentabilitate reprezintă factorul de actualizare care face ca venitul net actualizat al fluxului de numerar să fie egal cu zero. Altfel spus, rata internă de rentabilitate exprimă capacitatea medie de valorificare ( de cîştig ) a resurselor utilizate pentru realizarea proiectului, pe întreaga durată de viaţă a acestuia. Rata internă de rentabilitate ( RIR ) se utilizează în analiza economică a proiectelor, purtînd denumirea de rată de rentabilitate economică internă, sau în analiza financiară a proiectelor, în care caz ia denumirea de rată de rentabilitate financiară internă. Condiţia impusă ratei interne de rentabilitate este de a face ca venitul net actualizat să fie egal cu zero, iar raportul venituri/ costuri să fie egal cu 1, la o anumită rată de actualizare ( i ). Deci, RIR = i, dacă:
n

∑ (1 + k )
t =0

FNl

t

=0

Rata internă de rentabilitate se calculează după relaţia de mai jos prin interpolare: VNA pt Rmin VNA pt Rmin + VNA pt Rmax 51

RIR = Rmin + ( R max − R min)

în care: R reprezintă rata de rentabilitate ( internă, minimă, maximă ); VNA = venitul net actualizat al fluxului de numerar; Criteriul de selecţie, funcţie de rata internă de rentabilitate, constă în a accepta toate proiectele a căror a căror rată RIR se situează deasupra ratei de rentabilitate economică normată. Legătura dintre indicatorii de evaluare a eficienţei proiectului, determinaţi pe baza tehnicii de actualizare, constă tocmai în aceea că: rata internă de rentabilitate este acea rată, de actualizare, care face ca venitul net actualizat al proiectului să fie egal cu zero. Pentu a putea determina rata de actualizare care îndeplineşte criteriile enunţate mai sus, devenind rată internă de rentabilitate, se fac încercări repetate şi aprecieri.

4.5.
de calcul: a)

Rata de rentabilitate globală ( RRG )

Criteriul ratei de rentabilitate globală necesită parcurgerea a două etape determinarea valorii viitoare la finele duratei de viaţă a proiectului pentru toate fluxurile de lichidităţi cu ajutorul unei rate de capitalizare reprezentativă pentru oportunităţile de plasament sau utilizare a fondurilor. În general, se ia ca rată de reinvestire costul marginal al capitalurilor permanente. În cazul investiţiei financiare se va lua o rată mai scăzută de randament corespunzătoare plasamentului fondului de amortizare în active fără risc. b) determinarea ratei de rentabilitate globală prin raportarea valorii viitoare a fluxurilor de lichidităţi la valoarea iniţială a investiţiei. Calculul RRG este mai simplu decît calculul RIR pentru că ecuaţia care o defineşte are un singur termen ( 1 + ry )n. Deasemenea, se constată că RRG < RIR a aceluiaşi proiect. În general, se determină costul capitalurilor permanente ( K ). Astfel că, între cele trei mărimi ( costul capitalurilor permanente, RIR, RRG ) se stabilesc următoarele relaţii:

52

capitalul investit este recuperat în mod oportun şi proiectul poate fi acceptat. aceasta înseamnă că. Formula de calcul a TRA este următoarea: ∑ (1 + K ) t =0 a Ct t =∑ Flt .6.Tabel 2 K comparativ cu RIR K < RIR K > RIR K = RIR RRG comparativ cu RIR RRG <RIR RRG > RIR RRG = RIR Criteriul ratei de rentabilitate globală ( RRG ) sau al ratei interne modificate constă în integrarea a două rate de referinţă: costul capitalurilor permanente sau o rată de randament pentru fluxurile de lichidităţi ( reinvestite pe durata de viaţă a proiectului ) şi rata de rentabilitate globală. TRA reprezintă perioada în care capitalul investit iniţial este recuperat şi fructifică în plus o rată de randament egală cu costul marginal al capitalurilor permanente. VNA este pozitivă RIR este mai mare decît rata de actualizare K. el nu furnizează o 53 . (1 + K ) t Dacă a indică un număr mai mic de ani decît durata de viaţă a investiţiei. Oricum. deci proiectul este rentabil. Termenul de recuperare actualizat ( TRA ) De fapt. 4. Chiar dacă criteriul TRA are avantajul de a evalua lichiditatea unui proiect şi implicit ia în considerare riscul de nerambursare. unde a = termenul de recuperare actualizat. Aplicarea acestui procedeu de calcul pentru un anumit proiect nu are valabilitate în cazul unui program de investiţii concurente decît atunci cînd calculul RRG se extinde la toate celelalte proiecte din program. Altfel spus. criteriul TRA constituie o prelungire a criteriului VNA atunci cîn diferă durata de viaţă a proiectelor comparate şi ia în calcul rapiditatea recuperării capitalului investit.

Este posibil ca după ce a fost atins termenul de recuperare să fie necesare noi investiţii şi astfel fluxurile de lichidităţi degajate să nu fie suficiente pentru a rentabiliza proiectul.măsură directă a rentabilităţii proiectului pentru că nu ia în calcul fluxurile de lichidităţi produse după momentul recuperării. criteriul menţionat nu oferă nici un indiciu privind evoluţia randamentului după momentul recuperării.7. Durata de viaţă minimală a proiectului de investiţii. Privit din această perspectivă.a. Din această perspectivă scoaterea din funcţiune înainte de expirarea duratei normate de funcţionare a unui obiectiv apare ca un eşec sau o decizie iraţională avînd consecinţe economico – financiare negative. 2. ş. Mai mult. 4. trebuie să ne întrebăm ce s-ar întimpla dacă obiectivul în care investim ar fi scos din funcţiune după 1 an. Atunci cînd se analizează un proiect de amploare punerea problemei dezinvestirii lui este mai mult decît recomandabilă. În mod tradiţional s-a încetăţenit ideea că decizia de investiţii are un caracter ireversibil. Cît am putea să recuperăm din fondul investit ? Ce oportunităţi de investiţii ar putea fi ? 54 . Altfel spus. Dacă întreprinderea se află într-o situaţie problematică în ansamblul său. Şi oferă firmei o idee despre momentul de la care proiectul începe să producă profituri efective sau să rentabilizeze capitalul investit.d. Întotdeauna există oportunităţi pe care le oferă piaţa care ar putea să fructifice mai bine capitalul întreprinderii decît o fac activităţile actuale. abandonarea profilului de activitate sau a produselor respective apare ca fiind soluţia cea mai logică. sau unele produse au atins sfîrşitul stadiului de maturitate şi se estimează că nu există posibilitate de redresare a situaţiei într-un viitor previzibil ( deci produsul a intrat în faza de declin ). responsabilă şi raţională. S-a ajuns la un paradox: TRA < durata de viaţă a proiectului iar VNA să fie negativă şi RIR < K. Mediul concurenţial actual impune o altă abordare mai flexibilă a procesului dezinvestirii.m. Reprezintă în fond reversul medaliei avînd un caracter strategic ca şi decizia de investiţie. Deci criteriul TRA nu poate fi utilizat de unul singur ci ca o completare a criteriului VNA. decizia de dezinvestiţie apare ca o decizie conştientă.

6 VNA maxim VNAS TRA corectat punct Durată de viaţă economică neutru timp Durată de viaţă optimă din punct de vedere financiar VNA minim 55 .Răspunsurile cel mai simple la aceste întrebări au fost propuse în literatura de specialitate prin determinarea profilului VNA succesive şi criteriul TRA care este însă corijat pentru a ţine seama de valoarea reziduală intermediară.3. permite cunoaşterea VNA minimală. Valoarea reziduală intermediară este ceea ce s-ar obţine dacă proiectul ar fi abandonat la finele fiecărui an din durata de viaţă estimată. Criteriul VNA succesive are avantajul de a descrie complet profilul de rentabilitate şi lichiditate a unui proiect .2.4 la care se adaugă valoarea actualizată a valorii reziduale la sfîrşitul anului 4 şi valoarea investiţiei iniţiale plus valoarea actuală a eventualelor investiţii din anul 1. profilul VNA succesive poate fi reprezentat astfel: Fig.2.3. a punctului neutru sau a TRA în funcţie de valorile reziduale anuale. Grafic. a VNA maxim şi a VNA la finele duratei de viaţă a proiectului. De exemplu VNA succesivă pentru anul 4 este egală cu diferenţa dintre valoarea actualizată a fluxurilor de lichiditatăţi nete din anii 1.

Valoarea Netă Actualizată ( VNA ) este o noţiune similară a goodwillului utilizată frecvent în teoria tradiţională a investiţiilor. 56 . Indicele de profitabilitate Acest criteriu constituie o complementaritate a criteriului VNA în cazul proiectelor concurente la care cheltuielile de capital sînt diferite.Rezumat Se pleaca de la premiza valabilă în epistemologie: metoda se întemeiază pe principii teoretice şi se aplică în practică pe procedee sau criterii de calcul. deoarece se determină ca un raport între valoarea actuală a fluxurilor de lichidităţi nete viitoare calculate pe întreaga durată de viaţă a proiectului şi valoarea investiţiei ( valoarea actualizată dacă investiţia se eşalonează pe mai mulţi ani ). indicele de profitabilitate. Mai este denumit şi rata cost – beneficiu. rata de rentabilitate globală. Pe ansamblu este cea mai satisfăcătoare metodă atît din punct de vedere teoretic cît şi practic dovedind că este utilizată cel mai mult de către întreprinderea modernă. astfel părerea potrivit căreia există doar două metode de apreciere sau evaluare a proiectelor de investiţii apare ca fiind perfect justificată. Semnificaţia Valorii Nete Actualizate este aceeaşi: o valoare suplimentară generată de exploatarea obiectivului de investiţii peste valoarea capitalului investit iniţial şi rata randamentului necesară remunerării investitorilor. fie ca un cost al capitalurilor permanente pe care întreprinderea le va utiliza în viitor. Dacă firma este în situaţia unei restricţii de finanţare. fluxurile nete de exploatare şi valoarea reziduală ). Aplicarea criteriului VNA constă în a accepta un proiect de investiţii dacă valoarea fluxului de lichidităţi actualizate cu o rată egală cu costul mediu ponderat al capitalurilor permanente este pozitivă Aceasta este o rată de referinţă sau de rentabilitate minimală necesară în utilizarea fondurilor de investiţii. durata de viaţă minimală. Cu alte cuvinte. Rata de referinţă este desemnată fie ca un criteriu de oportunitate. rata internă de rentabilitate. criteriul indicelui de profitabilitate poate fi preferat pentru că indicatorul proiectelor este cel care maximizează procentul pe leu investit. Cînd se compară proiecte concurente pot interveni conflicte de criterii între VNA şi IP. durata de rambursare actualizată. determinarea valorii actualizate a fiecărui flux de trezorerie sau lichidităţi asociat la un proiect ( investiţia iniţială şi eventualele investiţii ulterioare.

Criteriul anuităţii echivalente. În general. Dacă se pune problema comparaţiei între mai multe proiecte de investiţii cu durate de viaţă diferite. se ia ca rată de reinvestire costul marginal al capitalurilor permanente. atunci se calculează anuitatea pentru fiecare şi se alege proiectul pentru care VNA este cea mai mare din momentul în care eficienţa investiţiei impune maximizarea valorii nete actuale în cadrul restricţiei de orice natură. În cazul investiţiei financiare se va lua o rată mai scăzută de randament corespunzătoare plasamentului fondului de amortizare în active fără risc. determinarea ratei de rentabilitate globală prin raportarea valorii viitoare a fluxurilor de lichidităţi la valoarea iniţială a investiţiei Criteriul ratei de rentabilitate globală ( RRG ) sau al ratei interne modificate constă în integrarea a două rate de referinţă: costul capitalurilor permanente sau o rată de randament pentru fluxurile de lichidităţi ( reinvestite pe durata de viaţă a proiectului ) şi rata de rentabilitate globală. Termenul de recuperare actualizat ( TRA ) Criteriul TRA constituie o prelungire a criteriului VNA atunci cîn diferă durata de viaţă a proiectelor comparate şi ia în calcul rapiditatea recuperării capitalului investit. Anuitatea echivalentă poate fi definită ca fluxul de lichidităţi anuale şi constante a cărui mărime are aceeaşi valoare netă actuală pe întreaga durată de viaţă a proiectului ca şi proiectul însuşi. Altfel spus. TRA reprezintă perioada în care capitalul investit iniţial este recuperat şi fructifică în plus o rată de randament egală cu costul marginal al capitalurilor permanente 57 . Rata de rentabilitate globală ( RRG ) Criteriul ratei de rentabilitate globală necesită parcurgerea a două etape de calcul: determinarea valorii viitoare la finele duratei de viaţă a proiectului pentru toate fluxurile de lichidităţi cu ajutorul unei rate de capitalizare reprezentativă pentru oportunităţile de plasament sau utilizare a fondurilor.

şi vizează una din următoarele alternative: luarea în considerare a unor estimări mai pesimiste. 5. 5. decidentul îl va alege pe cel care pare mai puţin riscant. Aprecierea riscului este în acest caz personală.1. Dacă se compară două proiecte concurente cu VNA aproximativ egale . Dacă proiectele comparate diferă prin VNA şi riscul este apreciat în manieră subiectivă. Metoda raportului VNA/ TRA Se ştie că termenul de actualizare ( recuperare ) oferă o primă posibilitate de apreciere a riscului unui proiect.1. atunci problema selecţiei se complică. Metoda.1. Deoarece estimarea fluxului de lichidităţi tinde să devină mai incertă cu cît orizontul de timp este mai îndepărtat în viitor.5. alegerea proiectelor care au TRA mai scurt poate să diminueze gradul 58 . Metoda subiectivă sau informală În mod frecvent.2. deşi este subiectivă poate dobîndi o mai bună fundamentare prin calculul valorii sperate ( a speranţei matematice ) şi a abaterii standard pentru criteriul de rentabilitate respectiv. deciziile de investiţii sînt elaborate în practică într-o manieră intuitivă privind randamentul total a proiectului şi riscul său. aprecierea subiectivă globală asupra unuia sau mai multor proiecte.1. dar puţin riguroase din punct de vedere teoretic. ajustarea obiectivelor de rentabilitate minimală impuse la proiectele de investiţii în funcţie de riscul lor. ajustarea fluxurilor de lichidităţi în funcţie de riscul specific fiecăruia şi actualizarea lor cu o rată fără risc. Această metodă informală este destul de răspîndită datorită simplităţii şi oportunităţii ei. Tot într-o manieră subiectivă decidentul trebuie să determine dacă riscul suplimentar al unui proiect este compensat prin randamente suficient de mari ăentru ca acesta să poată fi adoptat. psihologică nu se fundamentează pe cifre. Analiza riscului proiectelor de investiţii 5. Metode intuitive sau empirice de analiză a riscului Sînt destul de simple.

investitorii vor solicita o rată de randament mai mare pentru a fi compensat riscul pe care şi-l asumă. 59 . firmele îşi asumă un anumit grad de risc aşteptîndu-se la randamente mai mari decît titlurile financiare fără risc. bonurile de tezaur reprezintă cea mai concludentă investiţie de capital fără risc pentru că nu există nici o probabilitate ca deţinătorii să nu-şi primească dobînda şi plata valorii titlurilor promise de instituţia emitentă. De pildă. În general. 2) Unele proiecte sînt mai riscante decît altele în cursul perioadei lor de lansare ceea ce nu este luat în considerare de TRA. Cu toate aceste limite firmele care operează în domenii caracterizate de modificări tehnologice rapide folosesc raportul VNA/ TRA graţie interesului privitor la recuperarea rapidă a capitalului investit şi pentru riscul de nelichiditate minimă. Pentru calculul lui K΄ se foloseşte RF ( rata de randament a unei investiţii fără risc ) caracterizată de fluxuri de lichidităţi certe. o firmă stabileşte un standard al termenului de rcuperare actualizat şi va alege doar proiectele care au VNA pozitiv şi TRA mai mic decît standardul respectiv. în timp ce altele nu. Această metodă prezintă limite insurmontabile: 1) alegerea pe baza criteriului TRA este mai mult decît subiectivă pentru că nu se ţine seama de variabilitatea sau fluenţa fluxurilor de lichidităţi ale proiectelor. Diferenţa între rata de randament necesară pentru investiţii financiare ( costul capitalurilor permanente ) şi rata de randament a bonurilor de tezaur constituie o primă de risc medie pentru compararea investiţiei şi acţiunile firmei avînd în vedere că activele acesteia sînt riscante. categorii de proiecte. Metoda ajustării ratei de actualizare Această metodă constă din ajustarea ratei de actualizare cu riscul caracteristic fiecărui proiect. Aprecierea riscului doar pe această bază ar putea să ducă la refuzul unor proiecte eficiente. Folosirea unei norme a TRA este insuficientă pentru aceste 5. Mărimea ratei de ajustare ( K΄ ) depinde de relaţia dintre riscul specific proiectului şi riscul total al firmei. Unele proiecte pot genera fluxuri de lichidităţi pe o perioadă foarte lungă. Dacă unele proiecte sînt mai riscante. Majoritatea firmelor chiar din economii cu veche tradiţie nu investec în bonuri de tezaur. Astfel.de risc.3.1.

Pesupunem că o firmă avînd un cost al capitalului permanent de 10 % dispune de următoarele alternative pentru a investi 200 milioane lei: a) cumpărarea de obligaţiuni emise de stat. Prima de risc specifică proiectului se stabileşte într-o manieră subiectivă. Proiectele cu risc mediu precum o investiţie de înlocuire a utilajelor sau de modernizare. c) modernizarea unei secţii de producţie. lansarea de noi produse şi cele de cercetare – deyvoltare se evaluează folosind o primă de risc de de 8 % ( K΄ = K + 8% ). Proiectele cu risc moderat.RF Fluxurile de lichidităţi ale unui proiect cu risc mai mare decît riscul mediu al firmei sînt actualizate cu o rată K΄. Specialiştii financiari consideră că matoda ajustării ratei de actualizare este cea mai utilă atunci cînd se evaluează proiecte de investiţii de mică valoare care se repetă frecvent în activitatea firmei. pot conduce la decizii de investiţii ineficiente. Cu toate că clasificarea pe categorii de risc a proiectelor şi atribuirea unor prime de riscdiferenţiate sînt operative. extindere de valoare mică pot fi evaluate cu o rată de actualizare egală cu K. d) lansarea în afaceri cu proprietăţi imobiliare şi de intermediere. ţinînd seama de faptul că primele de risc sînt determinate subiectiv şi nu se face o considerare explicită asupra variaţiei randamentului proiectelor grupate în clase. adică cele de modernizare şi extindere a activităţii curente de mare valoare pot fi evaluate cu o primă de risc de aproximativ 3 % ( K΄ = K + 3 % ). În asemenea cazuri există informaţii suficiente şi pertinente pentru a determina randamentele potenţiale ale proiectelor şi a încerca calcularea primelor de risc pe baza unor metode sofisticate care ar putea fi o pierdere de timp. o modalitate este cea de a stabili clase de risc ale proiectelor şi a aplica prime de risc diferite pentru fiecare clasă. b) înlocuirea de mijloace de transport uzate. Astfel. Proiectele cu risc ridicat.Pr = K . Datele caracteristice alternativelor de investiţii enumerate aînt prezentate în tabelul de mai jos: 60 . cele de investiţii în activităţi complet noi.

o firmă 61 . Rata de actualizare trebuie ajustată cu o primă de risc specifică fiecărui proiect.88 +29. Firma va opta pentru proiectul care este mia puţin riscant şi VNA mai mare.8 +900 +136 În condiţiile de totală certitudine asupra evoluţiei sale şi a mediului economic în genral. Pentru proiectele C şi D situaţia se modicifcă după cum urmează: rata de actualizare K΄C = 10% + 3% = 13 %. Metoda se bazează pe factorul echivalent cert. decizia firmei are loc într-un mediu supus riscului şi incertitudinii. 5. Pentru calculul VNA echivalentul cert se foloseşte rata de randament a activelor financiare fără risc ( RF ) şi cu costul capitalurilor permanente. Dar. dar certe. pentru că rata K este o rată care include riscul mdiu al firmei şi utilizarea ei ar însemna o dublă considerare a riscului.Tabel 3 Proiectul Fluxuri de lichidităţi Rata de VNA 0 A B C D -200 -200 -200 -200 1 16 60 70 85 2 16 60 75 85 3 16 60 80 90 4 16 60 80 90 5 216 60 75 90 actualiz are 8% 10% 10% 10% +0. care este un raport între fluxurile de lichidităţi pe care cineva ( persoană sau firmă ) le-ar solicita ca fiind certe la un anumit moment şi fluxurile de lichidităţi aşteptate sau incerte în acelaşi moment în scopul de a deveni indiferentă între valoarile certe şi cele ricante.4.1. De unde VNA΄C = 65 880 milioane. Proiectele de investiţii sînt ajustate prin riscuri specifice prin transformarea de lichidităţi aşteptate ( normale ) în echivalentele lor certe şi determinarea apoi a VNA. VNA΄D = 64 885 milioane. firma va alege proiectul D ( cu VNA mai mare ). De exemplu. Investiţia de înlocuire prezintă acelaşi risc ca şi activitatea întreprinderii în ansamblu şi nu pune probleme de evaluare. rata de actualizare K΄D = 10% + 8% = 18 %. Metoda echivalentului cert Pleacă de la premisa că majoritatea investitorilor sînt adverşi faţă de risc şi ar prefera să obţină cîştiguri mai mici. Aceasta.

firma nu va cîştiga nimic. fluxurile de lichidităţi aşteptate se vor realiza efectiv. Cealaltă alternativă ar fi depunerea celor 100 000 mii lei într-un depozit bancar. cît şi pentru managerii firmei. Un echivalent cert este egal cu valoarea aşteptată şi este indiferent faţă de risc.10 000 + 4500 + 4800 + 4900 + 2400 + 1200 1. Dacă nu. caz în care alternativa devine indiferentă.7 0.926 0.1 ). Situaţia este valabilă atît pentru investitorii individuali.dispune de fonduri în valoare de 100 000 mii lei care ar pute fi investite.10 000 + 5000 + 6000 + 7000 +4000 +3000 1.794 0.4 . Presupunem că probabilitatea de succes este de 0. o valoare certă furnizează aceeaşi utilitate ca şi alternativa cu risc.000 0.9 0. Cu cît factorul este mia mare. De exemplu. Între aceste 2 alternative 100 000 mii lei constituie echivalentul cert al firmei pentru un randament aşteptat cu risc de 50 000 mii lei.857 0.735 0. un proiect poate sa genereze următoarele fluxuri de lichidităţi pe o durată de 5 ani: Tabel 4 A n Fluxuri de lichidităţi aşteptate Factor echivalent cert Fluxuri de lichidităţi echivalente certe Coeficient de actualiz. Orice investiţie caracterizată de risc avînd un echivalent cert mai mic decît valoarea investiţiei aşteptată indică aversiunea faţă de risc.6 0.0 0. cu atît este mia cert fluxul de lichiditţăi aşteptate. Dacă proiectul va reuşi.681 .5 ceea ce înseamnă o speranţă de cîştig de 50 000 mii lei. atunci există preferinţă pentru risc ( caz de excepţie dar caracteristică speculatorilor şi jucătorilor de cazino ). Atitudinea individului faţă de risc este reflectată în factorul echivalent cert ( raport între valoare certă şi valoare incertă ). Cu alte cuvinte. ( RF = 8 % ) Valoarea actuală a Fluxurilor de lichidităţi echivalente 0 1 2 3 4 5 . Determinarea acestui factor este pur subiectivă reflectînd percepţia personală pe baza experienţei şi a factorilor psihologici. Valoarea factorului echivalent cert este cuprins în intervalul ( 0. şi echivalentul este mai mare decît valoarea aşteptată.8 0.10 000 + 4167 + 4114 + 3891 + 1764 + 817 Rezultă VNA = + 4753 62 .

decidentul trebuie să introducă în analiza proprie şi o analiză a riscului. speranţa matematică oferă posibilitatea de a cuantifica obiectiv randamentul proiectelor de investiţii. analiza are loc în termenii distincţi de 63 . Analiza explicită a riscului Instrumentele statistice: abaterea standard. reflectînd faptul că fluxurile de lichidităţi aşteptate sînt cu atît mai riscante cu cît se proiectează la un orizont îndepărtat. Factorul echivalent cert αt pentru fluxurile de lichidităţi aşteptate a se primi în cursul perioadei t se prezintă astfel: Fluxuri de lichidităii certe Fluxuri de lichidităii aşşteptat la perioada t αt = Factorul αt este folosit ulterior pentru calculul valorii nete actualizate echivalente cert conform următoarei formule: n VNA echivalentă cert = .0. coeficientul de variaţie. factorul echivalent este 1. Pentru a deveni indiferent faţă de suma aşteptată cu risc investitorul are nevoie de 4500. ceea ce nu permite metodei ratei de actualizare. Pentru un proiect considerat VNA echivalent cert este calculat conform tabelului de mai sus. Proiectul analizat este rentabil şi poate fi acceptat.C ( α 0 ) + ∑ t =1 Fl cert ( 1 + FF ) t Factorul echivalent cert se diminuează pe măsura extinderii intervalului de timp.9. astfel VNA echivalentă cert oferă o justificare pentru elaborarea deciziilor individuale. Evident. Metoda echivalentului cert este considerată acceptabilă din punct de vedere conceptual pentru analiza riscului proiectelor de investiţii datorită următorilor factori: decidentul poate ajusta fluxurile de lichidităţi ale fiecărei perioade în scopul rflectării riscului specific.2. De aici.Cheltuiala iniţială de capital este cunoscută cu certitudine. 5. Fluxul de lichidităţi din anul 1 este ceva mai riscant iar coeficientul de actualizare este de 0.

Sînt destul de simple. alegerea proiectelor care au TRA mai scurt poate să diminueze gradul de risc. condiţia ditribuţiei normale. Metoda echivalentului cert. evoluţie normală. Dacă unele proiecte sînt mai riscante. Această metodă informală este destul de răspîndită datorită simplităţii şi oportunităţii ei. De regulă. În rest. dar certe. Metoda ajustării ratei de actualizare. dar puţin riguroase din punct de vedere teoretic. Deoarece estimarea fluxului de lichidităţi tinde să devină mai incertă cu cît orizontul de timp este mai îndepărtat în viitor. Rezumat Metodele intuitive sau empirice de analiză a riscului. Metoda raportului VNA/ TRA. o firmă stabileşte un standard al termenului de rcuperare actualizat şi va alege doar proiectele care au VNA pozitiv şi TRA mai mic decît standardul respectiv. iar pe de altă parte condiţiile generale ale economiei oferă certitudinea continuării tendinţei medii observată. Această metodă constă din ajustarea ratei de actualizare cu riscul caracteristic fiecărui proiect. boom. Metoda subiectivă sau informală. Pleacă de la premisa că majoritatea investitorilor sînt adverşi faţă de risc şi ar prefera să obţină cîştiguri mai mici. aceste distribuţii reflectă stările native ale economiei: recesiune. depresiune.rentabilitate care nu poate fi realizată decît atunci cînd există suficiente informaţii privind rezultatele înregistrate în trecut de un anumit obiectiv sau activ financiar şi frecvenţa realizării lor pe de o parte. distribuţia valorilor posibile sînt formulate subiectiv funcţie de experienţă şi psihologia analistului financiar. 64 . Se ştie că termenul de actualizare ( recuperare ) oferă o primă posibilitate de apreciere a riscului unui proiect. Astfel. Se presupune că probabilitatea de apariţie a unor anumite evenimente se distribuie simetric în jurul unei medii ipotetice respectînd deci. care este un raport între fluxurile de lichidităţi pe care cineva ( persoană sau firmă ) le-ar solicita ca fiind certe la un anumit moment şi fluxurile de lichidităţi aşteptate sau incerte în acelaşi moment în scopul de a deveni indiferentă între valoarile certe şi cele ricante. Metoda se bazează pe factorul echivalent cert.

Bucureşti. REFERATE 1. Vasilescu. C. Cicea Claudiu .Eficienţa investiţiilor aplicată. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Dobrea. Vasilescu. Studiu de caz. C. I. I. Ed. 2... iar pe de altă parte condiţiile generale ale economiei oferă certitudinea continuării tendinţei medii observată..Analiza explicită a riscului. Economică. Analiza are loc în termenii distincţi de rentabilitate care nu poate fi realizată decît atunci cînd există suficiente informaţii privind rezultatele înregistrate în trecut de un anumit obiectiv sau activ financiar şi frecvenţa realizării lor pe de o parte.. Românu. Factorul timp si tehnica actualizarii. 2003. . I. Studiu de fezabilitate a proiectelor de investitii. Cicea. 2.. Editura Lumina Lex.Investiţii. 2000. 65 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful