Bazele generale şi organizatorice ale kinetoterapiei PRINCIPII

1. ’’ Primum non nocere ’’ = principiul de bază al oricărei tratament medical. Se aplică un tratament numai cu siguaranţa de a îmbunătăţi starea sănătăţii pacientului şi niciodată, sub nici o motivaţie de a face rău. Kinetoterapeutului îi revine o parte importantă de responsabilitate. El este în permanentă legătură cu bolnavul, dozează intensitatea tratamentului, urmăreşte progresele, colaborează permanent cu medicul. Kinetoterapeutul trebuie să aibă cunoştinţe cât mai temeinice de aplicare a exerciţiilor şi trebuie să dea dovadă de tact pedagogic, de înţelegere şi apropiere sufletească pentru a câştiga încrederea bolnavului. Simptome frecvente care ne avertizează asupra consecinţelornegative ale tratamentului sânt: durerea, creşterea cantităţii de lichid intraarticular, creşterea temperaturii locale. 2. Principiul precicităţii tratamentului. Tratamentul de recuperare funcţională trebuie început cât mai devreme cu putinţă, întârzierea atrage după sine prelungirea duratei tratamentului. Exerciţiile indicate în această perioadă de adresează extremităţilor segmenutuli lezat, dacă nu sânt imobilizate în aparat gipsat, segmentelui analog sănătos şi întregului organism. Tratamentul se începe cu precocitate şi pentru a se preveni apariţia redorilor articulare. 3. Principiul gradării efortului. Gradarea efortului este obligatorie şi de o mare importanţă. Gradarea se face de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex. Se începe cu exerciţii elementare, dintre cele mai uşoare, trecându-se apoi la exerciţii mai complexe şi din ce în ce mai grele. Dacă este posibil efortul trebuie să urmeze o curbă uşor ascendentă, atât în cadrul unei şedinţe, cât şi de-a lungul întregii perioade de tratament. 4. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrală. Tratamentul prin kinetoterapie este în mod obişnuit, de lungă durată, întreruperile au ca urmare nu numai prelungirea evoluţiei ci şi un important regres, care este proporţional cu durata întreruperii. Funcţionând fără un nivel de sănătate satisfăcător un segment al corpului se poate degrada uneori ireversibil. Tratamentul prin kinetoterapie trebuie continuat pâna la feracerea totală a calităţilor fizice ( în special forţa şi mobilitatea ). Kinetoterapia nu se întrerupe până la reluarea activităţii de muncă şi de viaţă normală. 5. Principiul individualizării tratamentului. Diversitatea localizării, varietatea afecţiunilor, nenumăratele forme de reacţii ale organismului la tratamentul prin kinetoterapie obligă la o strictă individualizare. Kinetoterapia se aseamănă cu oricare alt tratament medical. La instituirea tratamentului trebuie să se ţină seama de o serie de factori de importanţă majoră: factori legaţi de persoana bolnavului

Bolnavul trebuie cunoscut temeinic, tratamentul individualizat pe baza datelor personale. Suprimarea brutală a independenţei de mişcare, imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor zilnice au repercursiuni puternice asupra psihicului bolnavului. Imobilizarea uneori îndelungată, incertitudinea firească referitoare la evoluţia bolii fac necesară apropierea de bolnav, câştigarea încrederii acestuia, ceea ce se realizează mai ales prin obţinerea unor rezultate, fie chiar relative, încă după primele şedinţe de tratament. Bolnavii obişnuiţi cu practicarea exerciţiilor fizice participă cu mai mult succes la tratamentul prin kinetoterapie, având un aparat locomotor mai bine dezvoltat şi înţeleg altfel mişcarea şi efectele ei. Şi posibilităţile

intelectuale ale bolnavului joacă un rol important în succesul recuperării. Sexul condiţionează durata tratamentului prin deosebirile sepcifice referitoare la calităţile fizice ( mobilitatea se recapătă mult mai uşor la femei, iar forţa la bărbaţi ) Vârsta este un factor important în durata recuperării ( copii şi tinerii au rezultate mai sigure şi se obţin mai uşor, spre deosebire de cei vârstnici la care vindecarea este mai anevoioasă ). factori generaţi de natura intervenţiei ( de locul afectat )

Dacă este afectat numai sistemul osos, vindecarea este totală, fără urmări, recâştigarea calităţilor fizice pretinde o perioadă de timp relativ mai scurtă, după consolidarea leziunilor. La nivelul articulaţiilor ( părţi moi, ligamente, capsulă articulară, sinovială ) recuperarea este mai anevoioasă şi uneori chiar incompletă. Leziunile localizate la muşchi, tendoane sânt cele mai dificile de recuperat, impun o imobilizare şi un tratament fizioterapic şi de recuperare de lungă durată. Cotul rămâne articulaţia cea mai dificilă, succesul se află deseori sub semnul incertitudinii. Deobicei articulaţiile cu mobilitate mare beneficiează de o recâştigare rapidă a acestei calităţi. La articulaţiile la care forţa este calitatea principală mobilitatea se recapătă mai greu. factori determinaţi de calitatea tratamentului

Calitatea tratamentului este un factor determinant al duratei recuperării, în sensul scurtării sau prelungirii timpului necesar.

EVALUARE ( ASSESSMENT = apreciere, estimare )
= primul şi ultimul act în procesul de recuperare Iniţial este necesară pentru aprecierea deficitului ce urmează a fi recuperat şi a restului funcţional pe care se bazează capacităţile şi activităţile pacientului Final apreciează rezultatele prin aplicarea programului de recuperare şi concluzionează asupra măsurilor care se mai impun eventual în continuare Evaluare = baterie ( set ) de teste speciale pentru deficite măsurabile Exista 3 domenii ale bolilor cronice ( stabilite în 1980 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la Geneva ) clasificarea IDH Impairment ( infirmitate ) = orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice. Poate fi temporară sau definitivă şi poate reprezenta o anomalie, un defect, o pierdere a unei structuri a corpului ( organ, segment, membru ) sau un defect funcţional al unui sistem sau mecanism al corpului. Prezenţa unei infirmităţi nu pune neapărat şi eticheta de boală ( ex: prezenţa unei chelii sau a unei inegalităţi uşoare de MI, lipsa de concentrare sau stările hiperemoţionale, alcoolismul sau homosexualitatea sânt codificate ca infirmităţi, dar nu sânt propriu zis boli ) Reprezintă în general exteriorizarea unei stări patologice şi în principal reflectă perturbări la nivel de organ. Există 9 categorii mari de infirmităţi: 1. intelectuale ( de inetligenţă, memorie, gândire) 2. psihologice ( de conştiinţă şi insomnie, de percepţie si atenţie, emoţionale, de comportament ) 3. de limbaj

frig. sexul. 3. de însoţitor. îmbrăcare ) de locomoţie ( deficit de transfer. Poate fi temporară sau permanentă. al independenţei fizice ( include toate deficienţele care conduc la limitarea autoîngrijirii şi a altor activităţi ale vieţii zilnice ) 3. cooperare. de vedere. în corcondanţă cu vârsta. alte restricţii în activitate Handicap = dificultatea de a realiza relaţii normale cu mediul de viaţă. 2. econimic propriu ( include cazurile în care individul nu poate să se susţină socioeconomic şi să fie independent din acest punct de vedere ) 7. zgomot ) 8. diverse mişcări corporale ) de abilităţi ( ale activităţilor zilnice. dexterităţi. ale membrelor ) 8. Când o incapacitate intră ’’ în conflict ’’ cu mediul socio-educaţional şi de muncă. a reacţiilor la aceste semnale ) 2. dar şi imposibilitatea se a desfăşura activităţi recreaţionale ) 5. gândit. de recuperare. coordonare. calitatea lucrului. scheletale ( ale capului şi trunchiului. condiţiile sociale şi culturale ale individului. 6. alte handicapuri . progresivă sau regresivă. ale funcţiilor cardiorespiratorii. viscerală ( mecanice şi motorii ale organelor interne.4. paraplegiul ) 4. 7. adaptabilitate ) 9. de mobilitate ( include toate cauzele care limitează capacitatea de mobilizare a individului: cardiopulmonar cu dispnee severă. gastrointestinale. performanţe. sociale ) de comunicare ( de vorbire. disfuncţie ) = restricţia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerată ca normală ( obişnuită ) pentru un individ. de auz 5. generalizate Disability ( incapacitate. motivaţie. de scris ) de îngrijire personală ( igienă personală. afectând abilitatea activităţilor vieţii zilnice ( ADL-uri Avtivities Dailz Living ) Există tot 9 categorii ale incapacităţii: 1. de relaţii familiale. deficite ale organelor interne ) 7. ale piciorului ) situaţională ( dependenţă de echipamente speciale pentru supravieţuire sau activitate. de comportament ( de conştiinţă. de orientare ( include perturbările în recepţia semnalelor din mediu. transport ) de poziţionare a corpului ( în activităţi gospodăreşti. 5. ocupaţional ( incapacitatea de a putea executa o muncă zilnic. Există 7 grupe de handicap: 1. de ascultare. de situaţii ale mediului – căldură. 4. oculare ( de acuitate vizuală ) 6. de diete. de abilităţi particulare ( de învăţat. ale mâinii. desfigurative ( tot ca şi cele scheletale ) 9. urinare. de integrare socială ( include imposibilitatea individului de a participa şi menţine relaţii sociale obişnuite ) 6. vorbim de prezenţa handicapului. subiectul neputând face faţă normelor generale şi speciale ale mediului în care trăieşte. a înţelegerii lor.

Astfel se face prima evaluare a oportunităţilor ( indicaţii. 3. Se poate face şi numai pe baza documentelor medicale ( bilet de trimitere. Triajul ( screeningul ) = primul contact cu ’’ cazul ’’ . foaie de observaţie. inteligenţă. se fac examene paraclinice complementare ( radiografii. deformare osoasă. instalaţiile casnice. condiţia socială . scădere forţă ) INCAPACITATE ( deficienţe în activităţi ca: mers. poziţie. 4. antecedente eredo colaterale ) se apreciează psihicul bolnavului şi se estimează în ce măsură este afectată viaţa personală. contraindicaţii. Interviul iniţial cu bolnavul + ’’ observaţia globală ’’ + ’’ teste simple ’’ rapid orientative ( mers. teste . postură. îmbrăcat ) FACTORI ASOCIAŢI Mediul fizic ( scări. se fac teste pentru aprecierea fiecărui deficit în parte ( mobilitate articulară. capacitate de efort. denivelări. profesie. Informaţii subiective ( anamneza = istoricul bolii ) = se face înregistrarea simptomelor cu lux de amănunte. persoane de ajutor. EEG. coordonare. resursele bolnavului Ex: în cazul unei artrite reumatoide BOALA ( artrita ) INFIRMITATE ( limitare de mobilitate. cogniţie ). pronunţarea cuvintelor. obiceiuri. forţă şi rezistenţă musculară. analize ) sau prin discuţia cu cei care trimit pacientul sau cu familia pacientului. coordonare şi echilibru. Mai are ca obiective şi obţinerea de date asupra capacităţii de înţelegere a bolnavului. sensibilitate.Nu este suficientă evaluarea pacientului pentru a-i aprecia handicapul ci şi mediul. infirmitatea este condiţia obligatorie de a se instala o incapacitate sau un handicap!!!!! ETAPELE ’’ APRECIERII ’’ 1. a tartamentelor efectuate anterior. EKG. Informaţiile obiective – se aleg prin examen clinic şi paraclinic pe aparate şi sisteme.) Resurse ( aparatura ajutătoare. se consemnează datele generale despre pacient ( familie. surse materiale ) Situaţia socială ( atitudinea celor din jur. mijloace de transp. mişcarea unui segment. uneori nu şi cu pacientul. interesul pentru propria sănătate ). atenţie. educaţie ) Independenţă fizică Handicap mobilitate Ocupaţie Integrare socială Ajutor econimic Deci. profesională. temporizare ) 2. a nevoilor bolnavului. fişă medicală. socială.

ochelari etc. duratele aproximale ale etapelor. Bilanţul articular – cu goniometrul. analize biologice ) pentru precizarea diagnosticului de boală şi/sau deficit funcţional şi a capacităţii de muncă. care ar trebui să măsoare exact un anumit element care trebuie evaluat iar rezultatul să poată fi evaluat comparat cu valori standard existente. aprecierea sincerităţii pacientului. aprecierea evoluţiei. aprecierea obiectivelor programului de recupeare. Testing funcţional şi profesional – al capacităţii de muncă 9. Stabilirea diagnosticului . aprecierea necesităţilor de ortezare-protezare 10. dorinţele vocaţionale ( profesionale ) ale pacientului Aplicarea . pe termen lung. adică să înregistreze schimbările apărute şi să poată cuantifica aceste schimbări ( pozitive sau negative ). culoarea tegumentelor 6. se realizează unele corectări ale programului în funcţie de observaţiile înregistrate în timpul execuţiei lui. ecografii.individ cu dependenţă completă prin asistare totală ( 100 % ) Scala FID – vezi paginile alăturate . 5.se face testarea iniţială. inetermediară şi finală . echer sau prin comparaţie cu membrul sănătos 7. flasciditate ).individ cu dependenţă completă prin asistare maximală ( 75 % ) 1 .prin cea intermediară şi cea finală se stabileşte eficienţa programului aplicat. lombar ) 8.individ cu dependenţă modificată prin asistare minimală ( 25 % ) 3 .se urmăreşte deformarea segmentelor. obiectivele pe termen scurt. Palparea . poate chiar dăunătoare. Ex: gradarea făcută de scala FID ( Functional Independence Measure ) = una dintre cele mai utilizate în prezent 7– individ complet independent 6 – individ cu independenţă modificată ( are nevoie de aparate.) Ambele au nevoie de ajutor 5 – individ cu dependenţă modificată prin supraveghere 4 . Aplicarea aceluiaşi scale de alţi testatori la acelaşi individ să dea aceleaşi rezultate sau aplicată la indivizi cu porcese asemănătoare să dea rezultate apropiate.respiratorii. Scala ar trebui să aibă o anumită sensibilitate. Testingul muscular – cu dinamometru ( palmar . baston. Evaluarea globală se face pe baza unor scale de evaluare. eliminarea unor obiective care practic nu pot fi atinse sau care poate au dispărut Lipsa unor evaluări exacte duce de multe ori la diagnostice funcţionale eronate. Alcătuirea programului ( planului ) de recuperare kinetic – loc de desfăşurare. temperatura tegumentului în comparaţie ( zona afectată cu zona similară ).aprecierea restantului funcţional. cât şi la programe kinetice inutile.programului de recuperare aşa cum a fost preconizat în plan .individ cu dependenţă modificată prin asistare moderată ( 50 % ) 2 . tonusul muscular ( induraţie. incorecte. raportor.

UMĂRUL = cea mai mobilă articulaţie a coprului. iar adducţia este limitată de contactul cu trunchiul.. având poate şi cea mai imperfectă coaptare a suprafeţelor articulare Umărului i se descriu 5 articulaţii: . Rotaţia internă = rotaţie medială – plan orizontal.false ( suprafeţe de alunecare ) * scapulo – toracică * bursa seroasă subacromiodeltoidiană ’’ Centura scapulară ’’ – înglobează articualţiile sterno – claviculară. Rotaţia externă = rotaţie laterală . putându-se totuşi continua. are valori între 0-90 gr.plan orizontal. Circumducţia poate fi sub nivelul . Mişcările umărului se pot sistematiza sub şi deasupra orizontalei. în articualţia umărului avem următoarele mişcări: 1. Astfel flexia şi abducţia au valori de 90 gr. dar se pot continua până la 180 gr. ax sagital 4. ax vertical 7. ax vertical 6. rotaţie 0 gr. Abducţia = îndepărtarea braţului de corp prin lateral – în plan frontal. începând din ’’ poziţia 0 ’’. încapând de la poziţia de start şi până la orizontală. Extensia = retropulsia = retroducţia .în plan sagital. Adducţia = mişcarea în sens invers abducţiei . mâna în prono supinaţie palma ’’ priveşte ’’ înspre picior ( coapse ). Rotaţia internă ( antebraţul în unghi de 90 gr.– în plan frontal. Mişcarea pe care o permite această articulaţie este o basculare de 45 gr a scapulei: ridicarea ( îndepărtarea de coloană vertebrală ) şi coborârea ( adducţia ) scapulei d) articulaţia scapulo – humerală – sânt posibile toate mişcările cu amplitudine mare La toată amplitudinea de mişcare a braţului contribuie toate articulaţiile. acromioi – claviculară şi scapulo – toracică a) articulaţia sterno – claviculară – permite mişcările de ridicare şi coborâre a claviculei. ax transversal 3. policele îndreptat înapoi Poziţia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este în flexie 45 gr. Flexia = antepulsia = anteducţia – în plan sagital.reale * scapulo – humerală * acromo – claviculară * sterno – calviculară . abducţie 60 gr. ax sagital 5. ) Rotaţia externă – mişcarea prin care antebraţul este îndepărtat în sus ( cranial ) şi are valori tot de 0-90 gr. palma în pronoi supinaţie – antebraţul este orientat în jos ( caudal ). cu braţul. de-a lungul trunchiului. Extensia are valori de doar 30-50 gr.. ax transversal 2. se numeşte elevaţie. Astfel. dacă se combină cu o uşoară flexie sau extensie a braţului. Abducţia peste 90 gr.. proiecţia înainte şi înapoi a claviculei şi circumducţia b) articulaţia acromio – claviculară – permite mişcări de alunecare de mică amplitudine c) articulaţia scapulo – toracică – face joncţiunea între faţa anterioară a scapulei şii muşchiul subscapular şi între faţa externă a coastelor şi muşchii intercostali. Circumducţia = mişcarea complexă rezultată din însumarea celorlalte mişcări Poziţia zero = poziţia de start = cu M. Circumducţia = mişcare sumativă complexă prin care braţul ( cotul ) descrie un cerc trecând prin toate axele mişcărilor precedente.S. prin translarea scapulei.

iar KT sprijină segmentul mobilizat şi forţează ( ajută ) articulaţia ( puţin ) la finalul cursei de mişcare şi direcţionează corect mişcarea. Toate aceste mişcări se pot realiza în interiorul segmentului de contracţie şi în exteriorul segmentului de contracţie. Shiatsu şi stretching pentru articulaţia umărului Regiunea suprascapulară Shiatsu – presiune cu buricele arătătorului. Stretching = se înclină capul spre dreapta. Rezistenţa trebuie aplicată pe tot parcursul mişcării active şi se aplică pe faţa de mişcare a segmentului.4 puncte pe muşchiul coracobrahial ( în regiunea axială a braţului ) . În interiorul segmentuluzi de contracţie sânt toate mişcărle care pleacă de la ’’ poziţia 0 ’’.orizontalei şi în acest caz are amplitutiden mai mică. Se poate executa şi într-un sens şi în celîlalt ( concentric – în sensul acelor de ceasornic sau excentric – în sensul opus mişcării acelor ceasornicului ). iar când este trecută peste nivelul orizontalei are amplitudine mult mai mare. Stretching şi contracţie – se lasă braţele să atârne îndepărtându-le uşorde corp. iar cele în exteriorul ( înafara ) segmentului de contracţie sunt cele care pleacă din punctul maxim al mişcîrii simetrice ( la flexie din extensie şi invers. Mişcările pasive – sânt executate prin intermediul unei forţe exterioare fără ca pacientul să facă travaliu muscular Mişcările active asistate – lucrează pacientul. la RÎ din RE şi invers ) şi până în punctul echivalent cu ’’ poziţia 0 ’’. Se trag ambele braţe în jos. la abducţie din adducţie şi invers.3 puncte pe zona mijlocie ( centrală ) a deltoidului . Mişcările active = mobilizări active voluntare fără intervenţie exterioară ( adică lucrează bolnavul singur ) Mişcările active cu rezistenţă = mobilizări active voluntare în care o forţă exterioară se opune mişcării. Se menţine 10 sec şi se repetă de 3 ori. mijlociului şi inelarului ( 3 x 5 sec ) Această regiune susţine greutatea gâtului şi capului – tensiunea grupelor musculare din zonă duce la tensionarea şi rigiditatea umerilor. Mişcările active cu rezistenţă pot fi concentrice şi excentrice. Cele concentrice sunt deobicei când lucrează bolnavul şi KT opune rezistenţă ( bolnavul trebuie să învingă rezistenţa opusă de KT ) . Articulaţia umărului – muşchiul principal: deltoidul Shiatsu – 3 puncte pe zona anterioara a deltoidului ( 3 x 3 sec ) . în sensul fiziologic al fiecărei mişcări. iar cele excentrice sunt când lucrează KT şi bolnavul opune rezistenţă ( bolnavul se împotriveşte mişcării imprimate de KT ). Se prinde pe la spate încheietura mâinii stângi cu mâna dreaptă şi se trage în jos. iar apoi fătă modificarea poziţiei braţelor se ridică umerii cât mai sus cantractând muşchii ( 3 x 5 sec ). Idem şi pentru partea stângă. Are ca scop creşterea forţei musculare şi a rezistenţei musculare. Astfel se înlătură rigiditatea muşchilor cauzată de oboseală.

Spre interior. apoi înapoi la fel ( 5 ori ) Supraîntinderea umerilor – braţul stâng în sus cu palma îndreptată spre spate.3 puncte pe zona posterioară a muşchiului deltoid ( 3 x 3 sec – de sus în jos ) . Se pune cealaltă mână pe cotul îndoit şi se împinge în jos ( 10 sec ) COTUL = este cea mai sensibilă articualţie la orice manevră kinetoterapeutică Cotul este compus din 3 suparfeţe articulare: humero. atinge 145 gr. cotul nu are extensie decât în cazuti de hiperlaxitate când se poate realiza o hiperextensie de 5-10 gr. ( flexia activă ) şi 160 gr.se rotesc ambii umeri simultan spre faţă.ligamentul lateral extern ( colateral radial ) Poziţia 0 ( de start ) . lucru care se va recupara în dificultăţile întâmpinate în recâştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii. Se îndoaie vârfurile degetelor de la embele mâini ( sau se unesc ). ( flexia pasivă ).3 puncte pe muşchiul supraspinos ( în regiunea suprascapulară ) .ligamentul lateral intern ( colateral ulnar ) foarte rezistent . Există o singură capsulă articulară căptuşită de o singură sinovială.. de pronosupinaţie şi este relaxată în pronaţie şi supinaţie.cubitală.. mai ales la femei şi sopii.3 puncte în diagonală pe fosa deltopectorală ( 3 x 3 sec ) Stretching – se aduc amnii umeri în faţă cât mai mult posibil ( 5 sec ) iar apoi se trag în spate cât mai mult posibil ( 5 sec ) se repetă de 3 ori .. ortostatism. Deoarece articulaţia are un singur ax de mişcare. se îndoaie cotul şi se duce mâna la spate. cu o rotaţie cât mai largă ( 5 ori ). iar braţul drept în jos cu palma tot înstre spate.. Se roteşte săre exterioe. Idem şi pentru partea cealaltă. Extensia este blocată de ciocanul olecranului. palma priveşte înainte Flexia – porneşte de la gr. Se lucrează din decubit dorsal. cu mâna în semipronaţia ( poziţia de scris ) Poziţia 0 ( de start ) – cotul la 9 gr. capsula articulară a cotului este întărită de ligamente: . iar cel dr.se ridică braţul.cotul ăn extensie totatlă. Extensia – reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0. Pentru asigurarea stabilităţii. Cotul este o trohleartroză ( articulaţie ’’în balama ’’ ) strânsă. Astfel se diminuează rigiditatea umerilor şi se ameliorează PSH ( periartrita scapulo humerală ) În caz de umăr anchilozat ( PSH ) – se apucă umărul cu palma şi se roteşte articulaţia de 5 ori înainte şi de 5 ori înapoi – se repetă de 3 ori . Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează cotul este în flexie de 90-10 gr. şezând. nu permite dcât mişcările de flexie şi extensie. policele în sus . membrul superior pe lângă copr. adică îndoirea şi întinderea antebarţului pe braţ şi mişcările de pronaţie şi supinaţie asiguarte de antebraţ. fixat de trunchi. mâna în pronosupinaţie. humero – radială şi radio – cubitală. cel transversal. Braţul stg. Membrana interososasă este în tensiune maximă în piziţie inetrmediară. Din poziţie anatomică.

apăsaţi fiecare punct de 3 ori timp de câte 3 sec. NU se permit mişcări de abducţie sau roatţie a umărului. Se aplică pe regiunea dorsală a antebraţului. Pronaţia şi supinaţia se execută de preferinţă cu cotul îndoit şi se termină cu tensiuni finale. iar celelalte degete petrecute în jurul cotului pentru sprijin. în 3 puncte situate pe o linie orizontală. începând cu partea interioară şi mergând spre exterior. Ţinând degetul mare al mâinii drepte ridicat în sus. Se apasă cu degetul mare îndreptat spre exterior fiecare punct de câte 3 ori câte 3 secunde * îndoind cotul sâng. Shiatsu * braţul stâng stă paralel cu corpul. se evită flexia laterală a trunchiului spre partea opusă. până pe antebraţ.Supinaţia – radiusul şi cubitusul sunt în acelaşi plan. cu ajutorul căreia se poate obţine o uşoară mărire a amplitudinii a mişcării ( mai ales în flexie ) Mişcarea activă liberă şi activă cu rezistenţă – mişcare executată de pacient. Este mişcarea de orientare a palmei în jos şi are valori de 50-80 gr. şi chiar mai mult 95 Pronaţia – radiusul încrucişează anterior cubitusul. iar kt. iar cu cealaltă se apucă antebraţul. o astistă şi la final face o uşoară tensiune pentru mărirea mobilităţii articulare. Cele 3 puncte sunt amplasate în diagonală de sus în jos. şi opune rezistenţă pacientul Pentru extensie se porneşte din flexie. Concentric – lucrează pacientul şi opune rezistenţă kt. palma kt. Are valori de 90 gr. Mişcările cu rezistenţă se pot executa şi fără sprijinul cotului dar cu fixarea umărului şi astfel efortul este localizat şi la umăr. acoperiţi cu palma dreaptă olecranul şi rotiţi-o în direcţia acelor ceasornicului. pornind de la olecran. nu se îndepaărtează cotul de trunchi. Mişcarea de pronaţie este mai puternică decât cea de supinaţie. Excentric – lucrează kt. Se prinde articulaţia pumnului cu mâna dreaptă ţinând degetul mare dedesubt. în treimea distală ( aproape de pumn ) pe partea anterioară. dosul palmei fiind întors înafară. Este mişcarea de orientare a palmei în sus. Stretching . Tratamentul shiatsu se aplică pe partea eterioară a articulaţiei cotului. Fiecare rotaţie trebuie să dureze o secundă. adică radiusul este situat lateral de cubitus. Se repetă de 3 ori. Pentru pronaţie se foloseşte priza reciprocă a antebraţelor. Gimnastica articulară a cotului Mişcări pasive – se termină întotdeauna cu o uşoară tensiune sau presiune finală. Pentru supinaţie priza este cu palma aplicată pe dosul mâinii şi al pumnului. Mişcarea activă cu rezistenţă – cu o mână se sprijină cotul. iar cele 4 degete în jurul articulaţiei şi se trage înainte cu o .se întinde braţul stâng cu palma în sus. fiecare * în fosa cubitală.

( activ ) şi ajunge la 80-85 gr. şi semipronaţie de 30-45 gr. în interiorul segmentului de contracţie. felxie cubitală ) + atinge 40-45 gr. Se menţine poziţia timp de 10 sec. în afara segmentului de contracţie. extensie. Adducţia ( înlinare cubitală. Abducţia ( deviaţia radială. cu degetele relaxate sau poziţie intermediară de pronosupinaţie.uşoară înclinaţie în jos. antebraţul fiind în pronosupinaţie. la 70 gr. abducţie. în interiorul segmentului de contracţie ). PUMNUL ŞI MÂNA Pumnul = un complex osteo articular în care se distinge în principal articulaţia radiocarpiană şi articulaţia mediocarpiană. Poziţia de funcţiune a pumnului care favorizează activitatea flexorilor degetelor pentru prehensiune este în: extensie de 30-35 gr. Mişcările pasive – executate de KT. Cu uşoare tensiuni finale Mişcările active cu rezistenţă: Concentric: lucrează pacientul. şi în pronaţie. adducţie ). idem pentru adducţie ( se pleacă din abducţie maximă ) . înlinare radială. spre 90 gr. deviaţia cubitală de 15 gr. ( pasiv ) Mişcările sînt mai ample când pumnul este în poziţie inetremdiară ( pronosupinaţie ) decât dacă este în pronaţie. de la 0 gr. Flexia ( flexia palmară. Extensia ( dorsifelxia ) = apropierea feţei posterioare a pumnului de faţa posterioară a antebraţului. Excentric: lucrează KT. Se repetă de 3 ori. în afara segmentului de contracţie. şi pacientul opune rezistenţă Pentru mişcările în afara segmentelor de contracţie se pleacă din potiţiile simetrice opuse: pentru flexie în afara segmentului de contracţie se pleacă din extensia maximă şi până la poziţia 0. Progresează de la 0 gr. dacă pumnul este în supinaţie Poziţia de start = braţul în adbucţie şi cotul flectat. de unde este în interiorul segmentului de contracţie. volară ) = apropierea feţei palmare a mâinii de faţa anterioară a antebraţului. la care se adaugă pronosupinaţia – pumnul are 3 axe de mişcare. Evoluează de la 0 gr. cu pumnul în pronaţie şi 50-55 gr. Degetele se ţin flectate strâns. opune rezistenţă KT. deviaţie cubitală. Poziţia de start – antebraţul la 90 gr. pentru abducţie ( deviaţie radială ) – se plecă din adducţie ( deviaţie cubitală ) şi până la 0 gr. Şi apoi se relaxează treptat. Circumducţia = mişcarea în care se combină cele 4 tipuri de mişcări. Mişcările pumnului care se execută în articulaţia radiocarpiană având două grade de libertate ( flexie. pentru extensie ( din poziţia de flexie maximă – până la 0 gr. . de la 0 gr. articulaţii în care se execută mişcările pumnului. flexia radială ) – are amplitudine maximă de 2030 gr.

când sînt flectate concomitent toate cele 4 degete. cu amplitudine de 60-70 gr. Amplitudinea acestei mişcări este variabilă de la subiect la subiect şi de la deget la deget. de a forma pense. Amplitudinea variează de la 0-20 gr. ultimele 4 degete se pot flecta independent sau în grup. paralelă cu palma ( de-a latul palmei ) ducându-l spre baza ultimelor degete. Extensia – plecând de la poziţia 0 este posibilă doar în interfalangienele distale şi doar la unele persoane. unde poate ajunge şa 100 gr. iar policele se plasează în opoziţie faţă de celelalte degete. Pasiv valorile sînt mai mari. în plan perpendicular pe palmă.MÂNA S-a adaptat la funcţia de prehensiune. adică cu fegetele întinse ( extinse ). Extensia = este foarte variabilă. Adducţie = mişcarea de revenire a policelui abdus la poziţia iniţială Flexie = mişcarea în plan frontal. Opoziţia policelui este principala adaptare a mâinii..flexie – extensie . în funcţie de subiect. care caracterizează însăşi fiinţa umană. se poate roti falanga cu aproape 45 gr. nici chiar pasivă. În inetrfalangienele proximale în mod normal nu există extensie peste poziţia neutră. pornind de la 0 si ajungând până la 90 gr. în cazuri de hiperlaxitate ( hiperextensie ) Lateralitatea ( abducţia – adducţia ) = mişcarea de îndepărtare – apropiere a celor 4 degete faţă de axa mediană a mâinii. Mişcările în articulaţiile policelui Abducţie = mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. În executarea diferitelor tipuri de prehensiunie palma se poate scobi ca un căuş. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene – sînt de 2 feluri: . respectiv de a se modela pe un obiect. de a apuca. Flexia independentă a câte unui singur deget este mai redusă.. Flexia – extensia degetelor: Poziţia 0 = pumnul şi degetele întinse Flexia activă – 90 gr. care trece prin degetul III. cu amplitudine de 10-15 gr. Aceste mişcări nu se pot efectua decât din poziţia de 0.lateralitate Pasiv. . Circumducţia – numai la index Rotaţia axială – nu se poate face decât pasiv Mişcările în articulaţiile interfalangiene – se permit doar flexia – extensia Flexia în interfalangiana proximală poate ajunge la 100 gr. în inetrfalangiana distală flexia nu depăşeşte 90 gr. şi creşte de la degetul II spre V. în jurul axului propriu. mai amplă la degetele IV şi V decât la II şi III.

de menţine fiecare rotaţie 5 sec.se apasă toată palma şi degetele de la ambele mâini. de 3 ori . Circumducţie = însumarea mişcărilor Stretching pentru MS ( membre superioare ) se încrucişează degetele ambelor mâini şi se întind înainte. de 3 ori ( flexia şi extensia fiecărei mâini ) Shiatsu pentru degete . se rotesc mânile spre stânga ( se produce pronaţia mâinii drepte şi supinaţia mâinii stângi) apoi se rotesc mâinile spre dreapta. de crampa scriitorului. Este alcătuită din capul femural ( segment de sferă plină ) şi din cavitatea cotiloidă a osului coxal ( segment de sferă goală ). se repetă de 3 ori. dar cu mobilitate mai redusă decât acesta . îndepărtând policele în afară de marginea indexului şi realizând o amplitudine de 25-30 gr. de dureri în articulaţia cotului de aşa numitele ’’ cot de jucător de tenis ’’.se lipesc buricele degetelor ambelor mâini şi se presează depărtând degetele contactul numai între buricele degetelor 10 sec.3 puncte situate pe police . apoi înlinări laterale cu menţinere 10 sec. de rîceală a degetelor.4 puncte pe celelalte degete Se începe cu punctul de la bază şi se merge spre cârful degetelor ( se apasă o singură dată câte 3 sec.. se menţine 10 sec.cu degetele încrucişate şi întoarse spre interior se întind ambele mâini în spate şi la orizontală în măsura posibilităţilor 10 sec. apoi se îndoaie ambele mâini radial apoi cubital 10 sec. apoi de îndoaie spre spate la 70 gr. se întind braţele drept înainte. iar pe punctul final al fiecărui deget se exercită şi o tracţiune axială ) - ŞOLDUL Articulaţia coxo-femurală = o articulaţie cu 3 grade de libertate. de 3 ori Se pot obţine efecte pozitive în cazuri de nevralgie brahială. 10 sec. apoi se îndoaie ambele articulaţii mai întâi la dreapta. de 3 ori. întărită de o serie de ligamente. de paralizie a MS şi de amorţeală a mâinilor . şi se repetă de 3 ori . deoarece ea este sturtucturată în aceeaşi măsură şi pentru stabilitate şi pentru mobilitate. se menţine 10 sec. de 3 ori. se relaxează tot corpul cu excepţia braţelor şi nu-i permiteţi să participe şa întindere. se coboară braţele ăână la orizontală şi se întind mult înainte 10 sec.Extensie = mişcarea îm acelaşi plan ca flexia. .se ridică baţele deasupra capuli cu palmele în sus şi degetele încrucişate şi se întind în sus.se îndoaie articulaţia mâinii în flexie palmară la 90 gr. de 3 ori. Acestea sînt menţinute de o capsulă puternică. de 3 ori . fiecare parte de 3 ori Shiatsu Pe dosul mâinii: inetrmetacarpian câte 3 puncte ( 5 şiruri ) Pe palmă 3 puncte inetrmetacarpian ( 4 şiruri ) Stretching pentru regiunea metacarpiană . ca şi umărul. apoi la stânga 10 sec.

Abducţia = depărtarea coapselor de planul medial. Adducţia – din poziţia de abducţie = reprezintă apropierea coapselor. în interiorul segmentului de contracţie Abducţia – pentru înafara segmentului de contracţie se pleacă din adducţie combinată cu flexia şoldului şi până la poziţia 0 de unde se continuă în interiorul segmentului de contracţie . amplitudinea totaă putând ajunge la 90 gr. Dacă se execută bilateral unghiurile coxofemuralei testate creşte. O mână se pune sun genunchi. atinge 90 gr. adbucţie de 5 gr. testing articular ) dar se poate şi din decubit dorsal cu piciorul de lucrat la marginea suprafeţei de sprijin. Circumducţia – însumarea tuturor mişcărilor. Abducţia se poate face şi fără asocierea cu flexie din coxofemural dacă celălalt picior este poziţionat la rândul lui în abducţie. Diferenţele dintre mişcările active şi cele pasive sînt mai mari decât la alte srticulaţii.. Din flexie maximă până la 0 = în afara segmentului de contracţie. din extensie maximă până la = în exteriorul segmentului de contracţie Extensia – rezistenţa deasupra spaţiului popliteu. iar cealaltă mână deasupra genunchiului şi se duce piciorul în sus spre verticală.Mişcările şoldului făcute cu genunchiul flectat sînt mai ample cu 20-30 gr. iar cu genunchiul flectat nu depăşeşte 10 gr. De la poziţia anatomică 0 în sus spre verticală = în interiorul segmentului de contracţie. Flexia ( proiecţia înainte a coapsei ). iar cu genunchiul flectat ( îndoit ) ajunge la 125 gr. iar cealaltă sub gambă în treimea inferioară. şi rotaţie externă Mişcările active ce rezistenţă Flexia – rezistenţa ăe gambă şi deasupra genunchiului. creşte pasiv Rotaţia externă ( RI ) laterală – are tot amplitudine de 45 gr. cu amplitudine mai mică decât articulaţia umărului Poziţia funcţională de imobilizare: flexie de 15 gr. decât cele cu genunchiul întins. iar de la 0 până la 10-20 gr.. Priza pentru mişcarea pasivă: o mână pe gleznă. o mână. apmlitudinea creşte la 50-60 gr. abducţie de 30 gr. excentric – lucrează KT paientul opune rezistenţă. Se lucrează din decubit ventral ( pt. Amplitudinea medie este de 45 gr.. Se lucrează din decubit dorsal cu genunchiul întins.. Concentric – lucrează pacientul KT opune rezistenţă. atinge 145-150 gr. dedesubt. cu genunchiul întins. Rotaţia internă ( RI ) medială – are o amplitudine de 35-45 gr. Se lucrează din decubit dorsal. Din poziţia anatomică 0 cu mambrele aliniate unul lângă altul este imposibilă. Extensia ( proiecţia înapoi a coapsei ) Cu segmentul întins este de 10-20 gr. Poziţia de repaus articular: flexie de 30 gr. iar cealaltă fixează bazinul în regiunea scrului. sau dacă celălalt picior este poziţionat în abducţie. Dacă se execută activ. Pasiv. Extensia pasivă atinge 30 gr. Dacă se combină cu flexia şoldului mişcarea poate atinge 50-60 gr. Dacă se asociează abducţia cu flexia genunchiului.

Forţa de extensie este de aproape 3 ori mai mare decât cea de flexie. mutând piciorul din faţă spre lateral şi apoi invers. Este cea mai voluminoasă şi mai puternică articulaţie din corp. Se presează de sus în jos şi oblic pa articulaţia coxofemurală cele 3 puncte situate pe muşchiul fesier mijlociu şi cele 4 puncte de pe muşchiul marele fesier 3 ori 3 sec. Rotaţia internă – apare în timpul flexiei. realizând o rotire a articulaţiei coxofemurale spre interior şi spre exterior. colateral intern şi exter şi 2 ligamente înscrucişate. Se îndoaie piciorul şi se ridică genunchiul stâng la înălţimea articulaţiei coxofemurale. Se apreciează deficitul de extensie sau de hieperextensie în cadrul diformităţii genu recurvatum. Pasiv – ajunge la 160 gr. când aceasta depăşeşte 70 gr. Flexia – porneşte de la 0 la 120 gr. cu şoldul întins şi la 140 gr. Capsula articulară este întărită de 6 ligamente: anterior ( rotulian ). cu mâna dreaptă sprijinită pe o masă sau pe perete. Se leagănă piciorul de la genunchi în jos. când şoldul este flectat. participând mai mult la mişcările gleznei Articulaţia femurotibială este formată din condilul femurului şi suprafeţele glenoide ale tibie. Piciorul trebuie ridicat cât mai mult cu putinţă. se ridică piciorul stâng în faţă la o înalţime cât mai mare.femurorotuliană . Se aduce piciorul în faţă şi se pune jos 3 ori 5 sec. iar genunchiul să nu fie îndiot în timpul rotirii spre spate. Apoi se reia exerciţiul pronind de la spate spre faţă 3 ori 5 sec.Adducţia – se execută numai în interiorul segmentului de contracţie RI şi RE – pentru înafara segmentului se pleacă la fiecare din poziţia simetrică opusă şi până la 0 Shiatsu Se apasă cu palma mâinii stângi marele trohanter. Apoi se descrie un cerc. Acestea se asociează obligatoriu cu o rotaţie internă respectiv externă datorită inegalităţii condililor şi ligamentelor încrucişate. Genunchiul = o articulaţie cu un singur grad de libertate deci nu avem decât mişcări de flexie şi extensie. Se lucrează din şezând cu genunchiul înafar mesei de testare sau din decubit ventral. . În caz de rigiditate această rotire nu va fi executată uşor 3 ori 5 sec. Se apasă cu fegetul mare asupra fiecăruia din cele 6 puncte din jurul marelui trohanter în sens contrat acelor ceasornicului 3 ori 3 sec.femurotibială .tibioperonieră superioară – nu permite decât mic mişcări de alunecare. Extensia – propriu –zisă este nulă. Rotaţia se observă prin devierea internă a piciorului ci aproximativ 20 – 30 gr. aceastea fiind valorile pentru flexia activă. posterior ( ligamentul Winslow ). Stretching Din ortostatism. la dreapta şi la stânga. Pentru o congruenţă cât mai perfectă. GENUNCHIUL = este format din 3 aritculatii: . există cele 2 meniscuri.

lucrează pacientul şi opune rezistenţă KT..din şezând priza pe treimea distală a coapsei şi gambei . ) Lateralitatea – se realizează numai cu genunchiul în semiflexie. Are amplitudine foarte mică. Se prinde piciorul de călcâi şi antepicior şi se rotează înăuntru ( rotaţie internă de 30-35 gr.Rotaţia externă – activ se produce odată cu extensia genunchiului ( când se revine de la poziţia 0 ) piciorul orientându-se înafară. Mişcările ’’ de sertar ’’ – sînt patologice. Mişcarea se evidenţiează doar pasiv. Se apucă piciorul de la baza degetelor cu mâna stângă şi se trage în sus. ) sau înafară ( rotaţie externă de 40-45 gr. Apar la ruperea ligamentelor încrucişate şi reprezintă alunecări antero – posterioare ale tibiei faţă de condilii femurali. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90 gr. iar cu cealaltă apucă gamba distal . La fel şi pentru celălalt picior. iar cu cealaltă priză pe gambă distal . din decubit ventral sau din şezând. Poziţia funcţională este cea anatomică de 0 Poziţia de repaus articular: la o flexie de 30-40 gr Mişcările pasive Flexia . iar celelalte degete sînt petrecute în jurul coapsei pentru sprijin 3 ori 3 sec. şi opune rezistenţă pacientul Shiatsu pentru regiunea anterioară a coapsei 10 puncte de la spina iliacă anterosuperioară situată oblic deasupra regiunii inghinale până aproape de genunchi. Stretching Din ortostatism se sprijină mâna dreaptă pe o masă se ridică piciorul stâng spre spate până când căcâiul atinge fesa. fixează cu o mână coapsa. 3 ori 10 sec. Se presează cu ambele degete mari. Shiatsu pentru genunchi Deasupra genunchiului = tendonul muşchiului cvardiceps femural Sub rotulă = tendonul rotulian .din decubit ventral – cu o mână sub coapsă pentru extebsia completă se fixează copasa cu o mână.din decubit ventral – kt. de-a lungul muşchilui cvadriceps femural. fixează coapsa la masă cu o mână.din decubit dorsal – le lucrează în laşul triplei flexii şi extensii Extensia – din şezând – kt. întinzând cvadricepsul femural. cu genunchiul flectat la 90 gr. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. iar cu cealaltă se execută extensia Mişcările active cu rezistenţă Flexia concentrică – din oricare poziţie deschrisă mai sus. iar excentric lucrează kt.

pronaţia – planta ’’priveşte ’’ extern 25 – 30 gr Aceste mişcări se compun pentru a realiza următoarele mişcări complexe: Inversia – se lucrează din şezând sau din decubit dorsal la lungimea mesei. Stretching pentru gambă Din ortostatism cu mâinile sprijinite pe perete şi plasând piciorul drept pe faţă. PICIORUL Ultima pârghie a MI pe care se sprijină întreg corpul. 3 ori 10 sec. 3 ori 10 sec. determinând mişcări complexe greu de definit. degetele mari apropiate dar nu suprapuse. 3 puncte deasupra genunchiului. Genunchiul trebuie menţinut extins pentru a nu executa rotaţii care ar facilita mişcarea piciorului şi trebuie blocat pentru a nu permite rotaţia din şold. cu G flectat pentru a se evita rotaţia şoldului. Eversia = mişcarea compusă din abducţie. iar palma dreaptă peste cel stâng. puţin deasupra genunciului. Presiunea să nu fie puternică iar palma să se rotească uşor. Stretching Staţi pe piciorul drept şi întindeţi genunchiul stâng. Se ţine glezna piciorului stâng cu mâna stângă şi se trage până când călcâiul stâng atinge fesa stângă. ţinând ambele tălpi lipite de podea.adducţia = aducerea spre interior a vârfului piciorului . Se întinde partea posterioară a coapsei şi fosa poplitee prin aşezarea palmelor ambelor mâini pe coapsă. Este mişcarea care asociează adducţia cu sprijinul piciorului şi cu o uşoară extensie. pronaţie şi uşoară felxie a piciorului . Descompunând aceste mişcări complexe în mişcări elementare se pot descrie: .3 puncte sub genunchi. . Se întinde uşor genunchiul drept ( cel din faţă ) şi se apleacă încet corpul înainte 3 ori 10 sec. iar celelalte degete pe fosa poplitee pentru spirjin 3 oti 3 sec. Menţineţi piciorul întins şi corpul stabil. se flectează laba piciorului stâng apucând toate degetele cu mâna stângă şi se trage spre corp 3 ori 10 sec. tot din exterior spre interior Palma stângă deasupra genunchiului cu degetele unite.40 gr. Stretching Puneţi călcâiul piciorului stâng pe un scaun sau pe o masă joasă. Este o structură foarte complexă formată din 32 de articulaţii. se execută o presiune circulară spre interior şi apoi spre exterior de 10 ori.abducţia = ducerea spre exterior a vârfului piciorului împreună au o amplitudine de 35 . lucrând din exterior spre interior. puţin deasupra genunchiului şi apăsând în jos. iar pe cel stâng în spate. Acelaşi lucru.supinaţia – planta ’’priveşte ’’ intern 45 gr. doar că mâna dreaptă se pune pe coapsa stângă. Apoi cu mâna dreaptă se împinge genunchiul stâng şi cu mâna stângă se trage glezna. . Shiatsu pentru fosa poplitee 3 puncte 3 ori 3 sec.

Flexia = este puţin utilizată în avtivităţile obişnuite. de la baza celui de-al treilea deget şi ajungând până la călcâi 3 x 3 sec. extensie. Poziţia 0 ( poziţia anatomică ) = de la care se apreciează valoarea mişcările este cu piciorul în unghi de 90 gr. Mişcările pasive Flexia = o mână pe gambă în treimea inferioară. În flexia dorsală piciorul deviează puţin şi în adducţie. deasupra maleolelor şi se întinde radip în sus şi în jos. Celelalte degete au o amplitudine mult mai mică. pentru celelalte degete ( mai ales pasiv ) Extensia = din poziţia anzerioară este nulă ( inclusiv cea pasivă ) GLEZNA ŞI PICIORUL Glezna ( articulaţia tibio – tarsiană ) = o articulaţie cu un singur grad de libertate. pentru haluce ( activ ) ajunge până la 90 gr. ritmic de 10 ori Talpă .4 puncte pe linia cntrală a tălpii. Are amplitudine mai mare. putând ajunge la 45 gr. pasiv – în mers. Poziţia de repaus = extensie 15 -20 gr. tinzând să-l punem în prelungirea gambei.3 puncte pe fiecare deget. . şi poate creşte uşor prin flexia G Extensia ( flexia plantară ) = ducerea piciorului în jos. . iar cealaltă în regiunea dorsală a metatarsienelor Poziţia funcţională = piciorul la 90 gr. adducţie ) reduse ca amplitudine. scăzând spre degetul V. Atriculaţiile interfalangiene – permit doar flexia şi extensia Flexia = 30 -60 gr. şi se execută mai ales pasiv Extensia = 70 gr. dorsiflexia ) = apropierea feţei dorsale a piciorului de gambă. iar cealaltă pe mijlocul tălpii piciorului Extensia = o mână susţine căcâiul.3 puncte. pentru haluce. prornind de la maleola externă spre cea internă – 3 x 3 sec. Se lucrează sin şezând la marginea mesei cu G flectat sau din decubit dorsal. în direcţia ascendentă 3 x 3 sec. îndepărtare – apropiere ( abducţie. faţă de gambă Flexia ( flexia dorsală. la vârful degetului se apasă numai 1 sec Shiatsu pentru călcâi – 3 puncte între călcâi şi tendonul lui Ahile. se apucă mijlocul tendonului lui Ahile.4 puncte ientermetatarsian ( fiecare metatarsian ) presiunea se aplică de la baza degetelor înspre gleznă – 3 x 3 sec. se merge spre vârf 3 x 3 sec. se porneşte de la bază. 30-40 gr. Shiatsu pe partea anterioară a gleznei – pentru eliminarea rigidităţii articulaţiei gleznei şi pentru uşurarea extebsiei degetelor . Are valori de 30-40 gr.Articulaţiile metatarso-falangiene – flexie. Atinge 20-35 gr. . permiţând mişcarea în plan sagital adică flexia şi extensia piciorului..

corpurile vertebrale sînt legate prin ligamentele vertebrale anterior şi posterior . Mâna de aceeaşi parte cu piciorul îndoit sprijină G. din decubit dorsal se trag degetele unui picior cu ajutorul degetelor de la celălalt picior ( flexia dorsală ) apoi degetele de la un picior de împing pe cele de la celălalt picior ( flexie plantară ) 10 x 3 sec. o mână pe occiput – se execută flexia şi extensia capului şi gâtului. dr. celelalte pe partea anterioară a labei piciorului ) Astfel se întinde glezna. o mână sub mandibulă. în articulaţia atlanto occipitală ) Lateralitatea ( flexia laterală sau înclinarea laterală ) – măsoară 40 – 45 gr. . dr. apoi călcâiele înadara marginii pentru flexia dorsală 10 x 3 sec. mentonul putând atinge sternul în mod normal Extensia – măsoară 35 – 40 gr. Şi flexia laterală stg. talpa fiind îndreptată spre corp.Stretching . celelalte degete cuprind talpa. Circumducţia – mişcarea combinată dintre cele 4 mişcări Mişcări pasive Din decubit dorsal cu capul ănafara suprafeţei de sprijin. pe o scăriţă ţinând degetele înafara marginii – pentru întindere plantară ( flexie plantară ) 10 sec.stând pe un scaun sau pe jos cu ambele picioare întinse înainte. ( 20 gr. iar cealaltă pe bărbie în partea opusă ) . COLOANA VERTEBRALĂ Cele 24 de vertebre ( fără sacru ) se articulează între ele prontr-un dublu sistem articular: . iar cealaltă mână apucă ferm laba piciorului ( degetul mare pe talpă. iar celelalte degete pe talpă. Pentru întinderea spre interior se face priză mână cu picior opus. Stretching talpă degetul mare pe suprafaţţa anterioară a labei piciorului. apoi se face o întindere spre exterior din aceeaşi poziţie răsucind laba piciorului spre exterior 10 x 3 sec. se face flexia şi extensia piciorului 10 x 3 sec. ( 30 gr. cu degetul mare la baza degetelor. partea anterioară a labei piciorului şi partea inferioară a gambei. ( o mână pe partea supero – laterală a feţei..articulaţia discovertebrală – formată din corpurile vertebrale şi discul fibros. rotaţia laterală stg. aducând partea laterală a gambei spre genunchiul opus. la baza degetelor. în articulaţia atlanto occipitală ) Se apreciează după distanţa menton – stern ( gura fiind închisă ). în articulaţia atlanto occipitală ) Rotaţia – măsoară 45 -70 gr. Se menţine 10 x 3 sec.articulaţiile apofizelor posterioare – sînt alcătuite de suprafeţele apofizelor între două vertebre ( câte două articulaţii pentru fiecare vertebră ) Poziţia 0 = ortostatism în rectitudine Mobilitatea coloanei variează foarte mult în funcţie de vârstă Coloana cervicală – se testează ( lucrează ) din ortostatism sau din şezând Flexia – măsoară 30 – 45 gr. Se îndoaie un picior. ( 15 -20 gr.

Se repetă tot exerciţiul de 3 ori decubit dorsal cu faţa în sus pe un pat. a zgomotelor în urechi şi a demenţei senile ) - - Regiunea spatelui şi toracelui – Toru Namikoshi . Se menţine 10 sec. Se revine la poziţia de relaxare apoi se înclină gâtul de la bază şi se întinde în spate pe diagonală.rotaţie – 75 -15 gr. pentru fiecare parte Considearând rahisul în ansamblu. Se menţine 10 sec. se menţine 10 sec. a insomniei. Apoi de eliberează rapid capul întinzând gâtul în sus ( ajută la fortificarea muşchilor gâtului. efectelor negative ale sindromului ’’ loviturii de bici ’’.50 -75 gr. ajută la prevenirea arteriosclerozei. . Se împinge bărbia spre exterior şi capul se aplecă pe spate în linie oblică.80 gr. arteroscleroza. Pentru extensia în exteriorul segmentului de contracţie priză pe zona occipitală şi contrapriză pe partea dorsală a toracelui ( tot din şezând sau decubit ventral cu capul la marginea suprafeţei de sprijin ) Rotaţia – priză pe partea laterală a capului în zona mandibulei şi cealaltă pe partea superioară a umărului.extensie . braţului. . Poziţia funcţională – corespunde poziţiei 0 Stretching regiunea cervicală bărbia spre piept – relaxarea întregului gât şi mai ales a muşchilor strenocleidomastoidinei. din cea lombară ) Extensia – 20 -30 gr. apoi se contractă gâtul prin ridicarea capului ( ajută la diminuarea torticulisului. combate sindromul’’ loviturii de bici ’’. priza se face pe partea temporo –frontală a cpului şi pe partea antero – superioară a centruii scapulare Coloana dorso – lombară Flexia – măsoară 80-90 gr. umărului. Rotaţia – 30 – 45 gr. Se aplecă capul mai jos de nivelul patului. a durerilor de cap . pentru flexia înafara segmentului de contracţie se pleacă din extensie şi don poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul la marginea suprafeţei de sprijin şi până la poziţia 0 Extensia – o mână pe bărbie ( susţine capul ) iar cealaltă opune rezistentă pe zona occipitală. Lateralitatea – 20 -35 gr. a umerilor rigizi. mişcările maxime pe care le poate realiza sânt: . durerea ochilor. Se menţine 10 sec. 40 gr. cu capul şi gâtul la marginea patului.flexie – 110 – 135 gr. Pentru rotaşiile înafara segmentului de contraţie se pleacă din rotaţia opusă ( pentru rotaţie spre dreapta se pleacă din poziţia capului sotat maxim spre stânga şi până la poziţia 0 şi invers ) Lateralitatea – idem ca şi rotaţiile. din coloana dorsală. Se încordă muşchii gâtuli ca şi cum s-ar împotrivi acestei presiuni.Mişcări – se fac on interiorul şi în exteriorul segmentului de contracţie Flexia – priză pe ftunte şi contrapriză pe partea superioară a coastelor. diminuează suferinţele muşchilor gâtului. ( 50 gr. tendinita şi sughiţul ) se pun ambele mâini cu degetele încrucişate pe vârful capului şi se apasă în jos. insomniei.lateralitate – 60 . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful