Carmen GHEORGHE

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Introducere
Cursul intitulat Drept comercial face o incursiune în domeniul ştiinţelor juridice, abordând câteva dintre cele mai importante noţiuni şi concepte. Importanţa studierii dreptului comercial rezidă din complexitatea fenomenelor care au loc la nivelul societăţii comerciale, începând cu înfiinţarea acesteia şi continuând cu funcţionarea, încetarea prin dizolvare sau lichidarea acesteia. Comercianţii individuali sau colectivi-societăţile comerciale au de îndeplinit anumite obligaţii legale pe întreg parcursul existenţei lor, obligaţii care derivă fie din surse contractuale, fie din cele legale. Noţiunea de insolvenţă/faliment implică, de asemenea, cunoaşterea, în scopul evitării lor, a situaţiilor care pot degenera în intrare în incapacitate de plată. Codul comercial român, legile comerciale speciale şi alte izvoare de drept comercial reprezintă o sursă legală pe care studenţii şi cei interesaţi le vor cunoaşte pe parcursul parcurgerii acestei discipline.

Obiectivele cursului Cursul intitulat Drept comercial are ca obiectiv principal îmbogăţirea cunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter juridic, a celor necesare în vederea iniţierii, dezvoltării şi încetării unei afaceri. În acest sens, la sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:  opereze cu noţiuni precum: comerţ, comerciant, faptă de comerţ, fond de comerţ;  identifice activităţile comerciale(uşor de confundat cu cele civile);  identifice normele legale care stau la baza activităţii comerciale;  cunoască etapele de constituire a unei societăţi comerciale;  cunoască şi să respecte obligaţiile profesionale ale unui comerciant;  cunoască modalităţile de lichidare ale societăţilor comerciale aflate în dificultate

Cerinţe preliminare Cunoaşterea următoarelor noţiuni de drept civil- noţiunea şi sensul termenului „drept”, persoană fizică, persoană juridică, normă juridică, izvor de drept, ramuri de drept.

1

Acestea vor fi încărcate de către studenţi pe platforma e-learning până la o dată prestabilită. Spor la treaba ! 2 . La rândul său. exemple. al treilea modul cuprinde două unităţi de învăţare. Durata medie de studiu individual Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Drept comercial (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare şi rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 2 -3 ore pentru fiecare unitate. respectiv la cunoaşterea jurisprudenţei comerciale a instanţelor în România. aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare respective.Mijloace de lucru La finalul fiecărui modul se impune necesitatea utilizării unui calculator pentru a avea acces la partea aplicativă a cursului. La sfârşitul fiecărui modul sunt indicate două teme de control. teste de autoevaluare. ce va conţine întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui material. al doilea modul cuprinde şase unităţi de învăţare. care vor deţine o pondere de 20% fiecare. astfel: primul modul cuprinde patru unităţi de învăţare. fiecare student va primi o notă. Structura cursului Cursul de Drept comercial este structurat în patru module. iar al patrulea cuprinde trei unităţi de învăţare. Evaluarea La sfârşitul semestrului. realizate pe parcursul semestrului. care va cuprinde: un test grilă. fiecare unitate de învăţare cuprinde: obiective. precum şi probleme propuse spre discuţie şi rezolvare. Rezolvarea acestor două teme de control este obligatorie. test de va deţine o pondere de 60% în nota finală şi notele aferente celor două teme de control.

.... ...5......................... 52 M2. ...........42 M1....... 11 M1.......... ...................49 U1........ .... Definirea şi rolul fondului de comerţ .......................... ...1.. Elementele fondului de comerţ .........U1................................1....... Test de autoevaluare a cunoştinţelor ...............……… …........... Fondul de comerţ……………………………………………………............. Elementele specifice ale contractului de societate comercial..... .....................................U3.............. 7 M1............ 12 M1...........................................U3...... Obiectivele unităţii de învăţare........ 6 Obiectivele modului ...... .......... ..................................……6 Introducere în dreptul comercial ............ Introducere..U2... ......... .......... ...........................................49 M2.... 23 M1...... 7 M1..... ....5............ Test de evaluare a cunoştinţelor .......... Izvoarele dreptului comercial .........................7.......... Faptele de comerţ ………………………………………….U3..7....................................... .. .......... ............U4...................3..U2...... ... ............. Obiectivele unităţii de învăţare ..............………..................... ..........3....................................................3..... 42 M1....5............. 58 3 ....58 M2............ Autonomia dreptului comercial ..................6.............. ................... Drept societar.................................……….........U4........... 27 M1.... ....3.... 49 M2.................. .... ......... ..................................... Rezumat .............48 Obiectivele modului………………………………....1...............4.. ......U1......................... Introducere...1......……………………………………………................... Categorii de fapte de comerţ ... Introducere.................Formele juridice şi clasificarea societăţilor comerciale ...........33 M1......5..... Noţiunea şi caracteristicile comercianţilor .... ................... Rezumat ....... ........ elementele specifice şi clasificarea societăţilor comerciale..... .........U1................................ 36 M1......…........ .. 7 M1. Rezumat ................... ................... .................. ............. Test de evaluare a cunoştinţelor ...... 17 M1............... ................................................. 50 M2..............Cuprins Introducere…………………………………………………………....... ... 27 M1.......................7....... ..U1................................ 17 M1....Comercianţii…………….................. 43 M1............U1................................................... Natura juridică şi definirea societăţii comerciale ............................ ..……..............................U3....7............................ Obiectivele unităţii de învăţare. 54 M2.........................................U1.....................................6............ Noţiunea de drept comercial.................. ........................... ..............................U2............................ Procedura insolvenţei…………....... Faptele de comerţ obiective ........................... Condiţiile de exercitare a activităţii comerciale…........1... 57 U2................ 8 M1........................ Test de evaluare a cunoştinţelor .................6................ Noţiuni de bază despre societăţile comerciale............U3..5.........4... ..... 45 M1...3.................................................................................. Rezumat ................ .... Introducere..... ...….7......... ....... ............ 15 M1...........U2.. .... . 50 M2................................................................. ... .......2........... Obiectivele unităţii de învăţare........ .. ........................ Obligaţiile profesionale ale comercianţilor ... Noţiunea.U1.... ........................U2......U2................... ................................. ............................... 42 M1............... 56 M2..... 24 M1...........................................………………........ Principiile dreptului comercial . ...... ..... ..............U1.... 39 U4.................... Introducere......27 M1.............. .......... .......................................……..............48 Introducere în dreptul societar ………………............................. . Apărarea fondului de comerţ .... . 17 M1........... ........U3... .......…………….. Rezumat . .................4..............……….............U1.......1........... ..... 25 U3...............U2.............2.... ................U1..................................U4........................ ... .. .2... 44 M1......U1........ 15 U2................ Introducere.... ..U4................................................U1...... Noţiuni de bază despre dreptul comercial……....................4..................... 20 M1..…...... 42 M1.......................... ....2...... Obiectivele unităţii de învăţare..................................6............... ...................U3.........…1 Modulul 1............. Definirea şi rolul dreptului comercial ....................U1..........U4..... ..................... . ......U4. 6 U1.............. Test de evaluare a cunoştinţelor ...........6..... .................... 45 Modulul II........................ .............. Noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ ..................Constituirea societăţii comerciale………………………………...............U4....................... 28 M1......... .......... ..........4...U2........... 38 M1..17 M1.....2......................U1.......................

................U4.....…………................ Conţinutul şi desfăşurarea procedurii reorganizări judiciare şi a falimentului……………….........U1....... ... Rezumat ...81 M2............……............... ...... Test de autoevaluare a cunoştinţelor .......... Procedura insolvenţei…………………………………...... Introducere... ......7...................U1.................... 91 U5... ..…92 M2..U1................... Formalităţile necesare constituirii societăţii comerciale…......... Reguli privind obligaţiile comerciale……………………….............. ... 129 M3.....5.... 104 U6... ....5.. ......7........U2.......…………..........U2................................. ...6. Rezumat .………………………………………….. Introducere...6........…..............................128 M3............U4....... .. Noţiuni privind obligaţiile comerciale………………....U1....4.......U5............ Încetarea societăţii comerciale...... 90 M2.........................................3.... Rezumat ............... Rezumat ................. ......... .. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ....................................................... dizolvarea şi lichidarea .......….......... .............. 64 U3.......... 65 M2..U6......................... 65 M2............U5................. Obiectivele unităţii de învăţare ...........…106 M2... ...6..... Test de autoevaluare a cunoştinţelor ...............1...U6.....................U4...............2.......... ....3...... ......U3........................U3..............1....U6..............U6...2..................…........... 128 U1................U6..........5..........................U6..…......6........................ Introducere...........3...................Lichidarea societăţii comerciale………………….............. Obiectivele unităţii de învăţare ....... Obiectivele unităţii de învăţare.......... Actele constitutive ale societăţii comerciale……….........2..... .....7...................……130 M3..............5..............................…….......... 84 M2... ..U4.............4.......................................Procedura insolvenţei…………………………...............2........................ 63 M2............ ..... 126 Modulul III. Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului………………………………………………………………........... ..... Societatea comercială bancară (banca)…………………...U1.... ..... .......... 103 M2....... Rezumat ..........................83 M2................ Noţiunea de obligaţie comercială ..................4........………. Regulile privind formarea obligaţiilor comerciale…...... .....111 M2.................................. ... ...........……………….................. .....U2......……93 M2.... .................................... 137 4 ... ....U2.......................U2.................. Obiectivele unităţii de învăţare .U1.1.....…65 M2.............................U5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .. ........98 M2................... .................. .. ... ............... Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................ Modificarea...................................U4...... Test de evaluare a cunoştinţelor .... .U4.... Obiectivele unităţii de învăţare ........................................................ .......... ...... .......... Dizolvarea societăţii comerciale……..... Încetarea existenţei băncii..... .......................4......U1.......... ...................................................66 M2.......... ......................3............ Înfiinţarea sucursalelor şi filialelor societăţii comerciale.................. ..62 M2................4.Regulile privind executarea obligaţiilor comerciale….. Introducere.....136 M3...........U5.......94 M2.. 92 M2.1..........4..................7............ Organele societăţii comerciale……..….. ..................... Modificarea societăţii comercial…………………. Introducere............................U2...88 M2......U1..3......…...........U5............ Funcţionarea societăţii comerciale………………………………….. .............. 82 U4.................................. 92 M2.... 105 M2.................………………...........59 M2......... 125 M2............... 128 Obiectivele modului .....................................…..................................... ....U3......................U4.....U6......M2..U5..……......Rezumat…………………………..1....... Modificarea..............2.60 M2..........86 M2........….......5..……......... ...................132 M3..........118 M2........... Răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale comerciale.................... ................... dizolvarea şi lichidarea....... 129 M3..................Constituirea băncii…………………………………..........105 M2............................................. 83 M2................ . ............... 83 M2....... .....6......... Obiectivele unităţii de învăţare .....……....…….......8............... .... 58 M2..U3............U3.......... 105 M2.. ...................U5.............. .......................7.2... ........6......... ..................................135 M3..........................5..69 M2..............................…..........U3.........…128 Introducere privind obligaţiile comerciale .... ....................3........... Funcţionarea băncii……………………………….......... 129 M3... Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societăţii comerciale.... ... ............. ...............................

..... Probele în materie comercială……………………………………..U2.........…………………………….4....……....………….U2..…...U2. Contractul de consignaţie…………………………….…..............……...…..…….168 M4.......………......162 M4......…....7......... prin termenul “drept”? 4................…….148 M4...1.U2.5 Contractul de agenţie……………………......6..…....….U1.…..5........ Care este diferenţa dintre dreptul public şi dreptul privat? 9...... Care sunt puterile statului şi organele prin care le exercită? 8......160 M4. Contractul de garanţie reală mobiliară…..........…171 M4..…….…..………..U2..……….141 M3.. Introducere……………………………..…….. Introducere………………………………………....….... Obiectivele unităţii de învăţare…………………...4..... Noţiuni generale privind contractul de vânzare-cumpărare comercială .. ...156 U2..…….....……...... Ce se înţelege...…….... Cunoaşteţi noţiunea de “societate comercială” ? 5 .Introducere………………………………………………..149 M4.......157 M4......……....…..…....…….7 Rezumat………………..……....…...5... ....U2.U1...…….. Test de evaluare a cunoştinţelor………………..144 M3....6 Rezumat…………………………………….…169 M4..U3.….......... Ce ramuri de drept cunoaşteţi ? 5.....………...... Test de autoevaluare a cunoştinţelor…….U1.......………..…….…….1..U3. Rezumat……………………………………………....U2.165 M4..U2..1.8...……..139 M3.158 M4.……....4............2..... Ce se înţelege prin termenul de “comerţ” ? 11.......…….........U2..148 U1.….U3. Contractele comerciale speciale Introducere privind contractele comerciale ……………………….. Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială.... Obiectivele unităţii de învăţare………….U2..... Rezumat…………………………………………....………..3... Care este rolul dreptului în societate? 10.3..5.…….. Contractul de mandat………………………………..........2..……...…….6..…….........…………167 U3.......……..U2.. Care sunt izvoarele principale ale dreptului ? 6.7.……....…...……...….....….....…168 M4..……..6.. Care sunt drepturile.... Prescripţia extinctiva în materie comercială………...U3.....138 M3.. Noţiunea de probă…………………….....2......U3.. În ce act normativ sunt reglementate drepturile.. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor din România? 3.......... Test de autoevaluare a cunoştinţelor………..…..2..…….....148 M4.....………..168 M4.....…............. Alte contracte comerciale speciale…………………………....... Cunoaşteţi termenul de “comerciant” ? 12.. Obiectivele unităţii de învăţare…………………...............……...……...……….146 M3.............……. .. în mod curent...…....….…….U2.…148 M4..... Obiectivele unităţii de învăţare………………........….U1....166 M4. Contractele de intermediere………………..4...... Contractul de vânzare-cumpărare comercială……………….........……....…170 M4.....155 M4.......157 M4..152 M4...….....………………………..…………….158 M4......7.......…….....U2......... Contractul de comision…….....……..U2........ ………….....…..U1..……......…….U3...................…….......…….…....………173 M4.………...………174 Chestionar evaluare prerechizite 1.................…..........….....138 M3...........….....…….........…..…... Probele în materie comercială………………………....…....U3. ......…….138 M3...….…….……...……............147 Obiectivele modului ... Test de autoevaluare a cunoştinţelor……………..…….... Obligaţiile părţilor în contractul de vânzare-cumpăra..... Care este legătura dintre stat şi drept ? 7.. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor din România? 2.U1.………. Introducere………………….... Contractul de cont curent………....3..1.153 M4.....U2.......146 Modulul IV...... Contractul de report…………………………………..3....U1.U2.….

...... 6 U1...........……..... în dreptul comercial. cu formele sale juridice.. 7 U2... Obiectivele modulului La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să:  în importanţa cunoaşterii noţiunilor de dreptul comercial în cadrul unei societăţi comerciale... 6 ... jurisprudenţa ş.. Este importantă şi cunoaşterea surselor legale pe care le are la dispoziţie orice persoană în vederea informării..  să identifice activităţile comerciale faţa de cele civile......  să cunoască sursele legale ale sferei comerciale.........…. o sferă mult mai largă de cuprindere decât cea economică.. Noţiuni de bază despre dreptul comercial Cuprins Introducere în dreptul comercial ................... fie sub forma unei societăţi comerciale........ noţiunea de comerciant şi categoriile de comercianţi...42 Introducere Cunoaşterea noţiunilor de drept comercial presupune ca un subiect de drept să recunoască elementele cu caracter juridic cu ajutorul cărora să exercite o activitate cu caracter comercial.............. fie sub forma unui comerciant individual.................... 6 Obiectivele modului..este vorba de Codul comercial român..a. obligaţiile legale ale comercianţilor.. Noţiunea de comerţ are......... . Faptele de comerţ …………………………………………………………….  să facă distincţia între elementele de bază ale dreptului comercial şi ale altor ramuri de drept. ..................... cum ar fi Legea societăţilor comerciale.......... ............... .17 U3.... Principiile dreptului comercial ........ Noţiunea de drept comercial.. ca ramură autonomă de drept.... Prezentul modul abordează câteva dintre instrumentele şi conceptele cu care operează dreptul comercial: importanţa dreptului comercial.... .. ... Comercianţi…………………………………………………………………. Fondul de comerţ……………………………………………………………............... legile speciale...... activităţile pe care le poate desfăşura un comerciant/faptele de comerţ......Modulul 1........…..27 U4...... ordonanţele de guvern. hotărârile....

fiind în prezent... Introducere... în sistemul juridic românesc.... Introducere Dreptul comercial....U1...... dacă este de natură civilă..... 15 M1... cuprinde norme juridice de drept privat care reglementează activitatea comercială.................... ........ .. .3.... 8 M1.... Dreptul comercial s-a desprins din dreptul civil...................................................... Test de evaluare a cunoştinţelor .... ..... .......... o ramură autonomă de drept....U1.2............................ ............U1. să recunoască un comerciant şi obligaţiile acestuia.....1.......U1.. 11 M1.....  să identifice tipurile de comercianţi  să determine diferitele categorii de activităţi comerciale/fapte de comerţ  să poată identifica activităţile desfăşurate de un comerciant......U1....5........ ............................... Rezumat ...... numită drept comercial  să recunoască cauza unei speţe.. Raporturile juridice izvorâte din săvârşirea faptelor de comerţ se caracterizează prin elemente care aparţin sferei comerciale.................................... Definirea şi rolul dreptului comercial.U1..2....U1...... ca şi celelalte ramuri de drept.......... comercială sau Unitatea de învăţare M1.. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  să explice elementele care evidenţiază materia dreptului comercial............ ... şi nu celei de drept civil............. 15 M1....... .. 7 M1.... 12 M1........................... M1.............U1.. ..... Obiectivele unităţii de învăţare.................... ca urmare a existenţei unei ramuri de drept independente.... legi... Izvoarele dreptului comercial .. alte acte normative............ 7 .4.......coduri..... ................... ......7.............care sunt civile şi care sunt comerciale..... Introducere în dreptul comercial Cuprins M1.... aparţine unei alte ramuri de drept......U1...........6.. .................1.......... . Autonomia dreptului comercial ..  să identifice corect izvoarele diferitelor ramuri de drept....U1..... .........  să aplice noţiuni de drept comercial... 7 M1..... Obiectivele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor care vor dobândi primele cunoştinţe cu caracter juridic..........

instituţia titlurilor comerciale de valoare şi instituţia procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. agenţiile matrimoniale etc. Exemple În general. Definirea noţiunii dreptului comercial prin folosirea sensului juridic al noţiunii de comerţ se întemeiază pe dispoziţiile Codului comercial român. Definirea şi rolul dreptului comercial Denumirea drept comercial sugerează ideea că dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice. cu vânzarea. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. de furnizare a gazului. adică toate activităţile din care se obţine profit. să explice importanţa noţiunii de „comerţ” din punct de vedere juridic. el reglementează activităţile de producere şi circulaţie (distribuţie) a mărfurilor. M1. Exemplificaţi alte activităţi care au caracter comercial.cumpărarea.  identifice aplicarea principiilor de drept comercial în activitatea unui comerciant. faptelor şi operaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ.U1. precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant. termenii comerţ/ comercial este asociat cu schimbul de mărfuri. Care este criteriul conform căruia acestea sunt comerciale? 8 . Avem în vedere: instituţia faptelor de comerţ. care reglementează comerţul. Având în vedere accepţiunea juridică a noţiunii de comerţ dreptul comercial are o sferă mai cuprinzătoare. Elementele acestei definiţii urmează să fie aprofundate prin cercetarea instituţiilor dreptului comercial. de salubritate.3. instituţia societăţilor comerciale. executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Din cele arătate rezultă că dreptul comercial cuprinde normele juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice. instituţia comercianţilor. instituţia obligaţiilor comerciale. În sfera dreptului comercial intră însă şi activitatea de construcţii.

fapte şi operaţiuni (faptele de comerţ). Sistemul obiectiv a fost inspirat de ideile Revoluţiei franceze din 1789. Într-un sistem. implicit. care au impus suprimarea corporaţiilor şi recunoaşterea principiului egalităţii civile. a sferei sale de aplicare. Determinarea obiectului dreptului comercial. că „Legea consideră ca fapte de comerţ: 1) cumpărările de produse sau de mărfuri spre a se revinde. anterioare marii codificări a dreptului comercial. faptele şi operaţiunile considerate fapte de comerţ. există două sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial.Obiectul dreptului comercial. Ulterior. com. dreptul comercial este un drept profesional. Potrivit concepţiei clasice a dreptului comercial. indiferent de persoana care le săvârşeşte. 7 C. calificate de lege ca fapte de comerţ. de exemplu. adică acelor acte juridice. Exemple  Codul comercial român prevede. schimbului şi circulaţiei mărfurilor. dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comerţ şi comercianţi. dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comercianţilor. asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ…” Dreptul comercial. sistemul obiectiv. de la începutul secolului al XIX-lea. de la începuturile sale şi până în zilele noastre. fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru. actele juridice. denumit sistemul obiectiv. fapte şi operaţiuni. fie în natură. Articolul 3 C. el se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant. 9 . este legată de opţiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. 3. Totodată. ori numai spre a se închiria. Deci. Prin urmare. indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. aşa cum am arătat. După un alt sistem. denumit sistemul subiectiv. Deci în acest sistem. este subordonat satisfacerii nevoilor producţiei. ca principiu. com. sistemul subiectiv a fost adoptat de Codul comercial german din 1900. prin art. limitele aplicării legii comerciale. dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comerţului. stabileşte. Sistemul subiectiv a stat la baza primelor reglementări legale ale activităţii comerciale.. normele dreptului comercial se aplică unei categorii de acte juridice. Codul comercial român are la bază. la art. iar nu unei categorii de persoane (comercianţi). se defineşte calitatea de comerciant şi. cărora li se aplică Codul comercial. Acest sistem a stat la baza Codului comercial francez din 1807 şi a inspirat reglementările comerciale din alte ţări.

are ca model Codul comercial italian din 1882. un autoturism sau un sac de cartofi. dar şi cu caracter comercial. aplicarea sa a fost suspendată cu privire la reglementarea raporturilor de drept intern. monument legislativ care a determinat naşterea unei noi ramuri de drept. şi.  În perioada comunistă nu a fost abrogat. a oferit omenirii primul Cod comercial. Exemplificaţi cu alte operaţiuni care pot fi încadrate atât în sfera dreptului civil. la rândul lui. Cunoaşteţi şi alte coduri? Care ramuri ale dreptului au fost codificate? 10 . raporturile juridice de comerţ exterior au continuat să fie reglementate de dispoziţiile Codului comercial român.  Dacă nu suntem comercianţi şi cumpărăm în scopul folosinţei proprii. a primelor norme emise de consuli.cumpărare este o operaţiune cu caracter civil. România s-a aflat în rândul ţărilor care au adoptat devreme un Cod comercial. dreptul comercial. emis de consuli. Evul Mediu se caracterizează prin apariţia corporaţiilor.În Antichitate au apărut primele manifestări ale comerţului sub forma schimbului. De aceea este important să stabilim ce caracter are atunci când cumpărăm un bilet de autobuz. În schimb. deşi a fost modificat de nenumărate ori. operaţiunea are caracter comercial şi este supusă reglementărilor cu caracter comercial. Exemple  Operaţiunea de vânzare. Astfel. alături de statele europene. Prin Codul comercial francez se legitimează dreptul comercial. a dezvoltări târgurilor medievale din Italia. cu un drept scris. Franţa este ţara în care s-a trecut de la dreptul cutumiar la dreptul scris. apoi a târgurilor şi a regulilor speciale din materia executării silite. a reprezentării etc. care. El a contribuit la reglementarea comerţului şi la dezvoltarea industriei până după al doilea război mondial. adoptat în anul 1887. Codul comercial român. Observaţie  Codul comercial român este în vigoare şi astăzi. mai apoi. Dacă însă cumpărăm cu scopul revânzării sau închirierii. era cea mai recentă reglementare în materie. Codul comercial român se înscrie pe linia tradiţiei franceze din materie şi se bazează pe sistemul obiectiv. deci cu scopul obţinerii de profit. cât şi în sfera dreptului comercial. Franţa şi din Ţările nordice. atunci cumpărarea este civilă. Perioada modernă aduce înlocuirea dreptului statutar şi consuetudinar.

Codul comercial român este principala sursă de reglementare pentru dreptul comercial. Comerciantul încheie frecvent acte juridice şi nu atât de rar ca un civil. M1.time is money. Exemple Formele simple de perfectare a raporturilor juridice se referă la utilizarea telefonului. în plus. astfel încât rapiditatea încheierii acestora este o condiţie a succesului. Dreptul comercial reglementează faptele de comerţ şi comercianţii. Discuţiile care s-au purtat ulterior în doctrină s-au cantonat în jurul ideii de autonomie sau de integrare a dreptului comercial în dreptul civil. ca un drept special faţă de dreptul civil.U1.Să ne reamintim. conform căreia dreptul civil este suficient pentru a reglementa şi raporturile de drept comercial. astfel încât unele soluţii sunt nepotrivite pentru activitatea necomercianţilor. raporturile juridice cu caracter comercial au un specific anume. realizând o comercializare a dreptului civil şi o simplificare a raporturilor juridice. Cea de-a doua teză combate argumentele aduse în favoarea celei dintâi şi susţine faptul că un raport juridic nu poate fi reglementat şi de norme civile şi de norme comerciale.. Sistemul de drept românesc a adoptat teza autonomiei dreptului comercial. a libertăţii comercianţilor şi a formelor simple de perfectare a raporturilor juridice. Dreptul comercial cuprinde normele juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice. Cele mai importante argumente se referă la necesitatea regulilor simple. ca un drept particular şi ca subramură a dreptului privat. precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant. Autonomia dreptului comercial Începutul secolului al XIX-lea a dus la recunoaşterea şi legiferarea dreptului comercial. faptelor şi operaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ. sunt state care au renunţat la dreptul comercial.4. faxului sau chiar la înţelegerile verbale. Elveţia etc. a telexului. Italia. O primă teză este adepta unităţii dreptului privat. 11 .. Operaţiunile juridice pe care le săvârşeşte o persoană pot avea caracter civil sau comercial.

136). izvoarele dreptului comercial sunt: Constituţia României. art. Codul comercial. În legătură cu normele cuprinse în Codul comercial se impun anumite precizări. M1. indiferent de titular (art. celeritatea acestora şi asigurarea libertăţii de mişcare a comercianţilor. Codul comercial. 135 din Constituţie. protecţia concurenţei loiale. com. în general. Ca lege fundamentală a ţării. Potrivit art. izvoarele dreptului comercial sunt mai numeroase. ca un drept particular şi ca subramură a dreptului privat.. faptele de comerţ (art. crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. iar proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. În realitate. Constituţia reglementează principiile de organizare a activităţii economice. I. El cuprinde norme juridice care reglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comerţ. În funcţie de natura lor. Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementării activităţii comerciale. în special. economia României este o economie de piaţă.” Din aceste dispoziţii legale rezultă că dreptul comercial are ca izvoare formale Codul comercial şi Codul civil. dispune: “În comerţ se aplică legea de faţă. 44). în codul comercial. se întemeiază pe raporturile de proprietate. Constituţia prevede că proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege (art. izvoarele dreptului comercial se împart în două mari categorii: izvoare normative şi izvoare interpretative.) etc. art. bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Acesta are ca scop facilitarea tranzacţiilor comerciale. 12 .5. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil..Să ne reamintim. Izvoarele normative ale dreptului comercial Sub aspect formal. Constituţia. legile comerciale speciale şi. cu caracter subsidiar Codul civil şi legile civile speciale. comercianţii şi obligaţiile comerciale etc. şi raporturile comerciale. Articolul 1 C. cel din urmă venind să completeze prevederile comerciale atunci când ele lipsesc. Normele dreptului comercial se află. 3.U1. Izvoarele dreptului comercial Noţiuni generale. Acest act normativ constituie reglementarea de bază a activităţii comerciale. Statul trebuie să asigure libertatea comerţului. Specificitatea acestor norme se asigură prin procedee diferite. Unele norme juridice reglementează instituţiile proprii ale dreptului comercial: de exemplu. în principal. 4. Sistemul de drept românesc a adoptat teza autonomiei dreptului comercial. com. Având în vedere că raporturile juridice. 56 C.

ele se aplică numai când părţile nu au convenit altfel. în absenţa unor norme în Codul comercial se aplică dispoziţiile Codului civil. Prin legi comerciale avem în vedere: legile adoptate de Parlament (lege stricto sensu). de exemplu.31/1990 a societăţilor comerciale. com. în realitate. Trebuie observat că. precum şi actele normative emise de alte organe ale statului. decrete-legi. Ca izvor subsidiar al dreptului comercial o importanţă deosebită o au dispoziţiile Codului civil privind materia obligaţiilor.). com. de exemplu. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi Decretul nr. Unde ea nu dispune.. 1 din Codul comercial român statuează următoarele: ”În comerţ se aplică legea de faţă. Trebuie arătat că. 42 C. ci şi în legile civile speciale. 1 C. solidaritatea codebitorilor (art. Din legile civile speciale. Codul civil şi legile civile speciale. com. Exemple  Art. care asigură protejarea intereselor generale. Potrivit art.). care 13 . Deci Codul civil constituie un izvor subsidiar al dreptului comercial. dispoziţiile sale servesc în mare măsură la fundamentarea instituţiilor dreptului comercial.) etc. alte norme privind această activitate se găsesc în legile comerciale speciale. Întrucât Codul civil cuprinde normele generale aplicabile dreptului privat. izvorul subsidiar al dreptului comercial îl constituie Codul civil şi legile civile speciale. Alte norme ale Codului comercial dezvoltă reglementarea unor instituţii din Codul civil. Legile comerciale speciale. care prezintă un interes deosebit pentru materia dreptului comercial. com. Codul comercial cuprinde numai normele juridice principale privind activitatea comercială. termenul de graţie (art. menţionăm Decretul nr.Anumite norme ale Codului comercial consacră derogări de la regulile Codului civil. precumşi cele privind contractele speciale. 374-391 C. contractul de vânzare-cumpărare (art. contractul de mandat (art. în principiu. 167/1958 privind prescripţia extinctivă. se aplică Codul civil”. 44). 45 C. hotărârile şi ordonanţele guvernului. Există însă şi anumite norme cu caracter imperativ. în special cele referitoare la izvoarele şi efectele obligaţiilor. normele cuprinse în Codul comercial au caracter supletiv. adaptându-le nevoilor activităţii comerciale.). com. retractul litigios (art. 6073 C.  O lege comercială specială este Legea nr. motiv pentru care ele sunt obligatorii pentru părţi. deoarece nu tot dreptul civil se află în Codul civil.

sau la interpretarea actelor normative comerciale. 139/1990 reglementează înfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie şi funcţionarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României  Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor nr. în vederea aplicării lor. ci servesc la interpretarea voinţei părţilor în actele juridice. Practica judiciară (jurisprudenţa). deoarece. practica judecătorească (jurisprudenţa). uzurile comerciale nu sunt izvoare normative. Doctrina. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea voinţei manifestate în raporturile comerciale. Izvoarele interpretative ale dreptului comercial Pe lângă izvoarele normative există şi izvoare interpretative ale dreptului comercial.nr. emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Ministerul Justiţiei.reglementează activitatea comercianţilor colectivi.  O ordonanţă care reglementează raporturi comerciale este O. Acestea rezultă din voinţa prezumată a părţilor şi sunt menite să lămurească sensul şi limitele acestei voinţe. 329 C. În mod tradiţional. Uzul (obiceiul. Potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. Se admite. doctrina şi practica judiciară recunosc uzurile interpretative (convenţionale). Acestea sunt: uzurile comerciale. doctrina. instanţele judecătoreşti sunt competente să aplice legea. Dacă în dreptul nostru comercial nu există uzuri normative. Uzurile comerciale. 14 . de multe ori.nr.). Un anumit rol în interpretarea legilor comerciale tind să-l dobândească deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (secţiile unite). proc.societăţile comerciale. Dar doctrina dreptului comercial este un instrument important de interpretare a legilor comerciale şi. contribuie la interpretarea legilor comerciale. că doctrină nu este izvor de drept. fără să aibă puterea precedentului judiciar. Dar soluţiile date de instanţele judecătoreşti. II.Civ. ca în cazul doctrinei şi practicii judiciare. deci de aplicare a acestora.G. Ea este un factor de progres al dreptului. date în judecarea recursurilor în interesul legii (art.Cele de mai sus nu reprezintă izvoare propriu zise.P/608-773/1998. în general. ca în cazul uzurilor comerciale. În dreptul comercial român. folosită vreme îndelungată şi respectată ca o normă juridică obligatorie. soluţiile ei sunt preluate de legiuitor şi transpuse în actele normative. practica judiciară nu a fost recunoscută ca izvor de drept. în dreptul nostru.  H. cutuma) este o regulă de conduită născută din practica socială.G.21/1992 privind protecţia consumatorilor.394/1995 reglementează obligaţiile care revin agenţilor economici  Decretul-lege nr. Concluzia este deopotrivă valabilă şi pentru dreptul comercial.

7. cu diligenţa unui bun comerciant. începând cu Constituţia României şi încheind cu Norme şi Regulamentele.  Codul comercial român.U1..U1. Principalul izvor al dreptului comercial este: a) Codul comercial român c) Constituţia României 15 .970 din Codul civil prevede ”convenţiile trebuie executate cu bună credinţă”. Rezumat  Dreptul comercial studiază şi reglementează faptele de comerţ/activitatea comercială şi comercianţii.  Evoluţia sa se caracterizează prin existenţa sa permanentă încă din Antichitate. Test de evaluare a cunoştinţelor Ramura dreptului comercial studiază: a) persoanele fizice şi juridice c) infracţiunile economice b) faptele de comerţ şi d) izvoarele dreptului civil comercianţii 2. De exemplu. pentru dreptul muncii.  Dreptul comercial este o ramură autonomă de drept. M1. Identificaţi izvoare de drept şi pentru alte ramuri de drept.izvoare normative şi izvoare interpretative.6..1887 este principalul izvor al dreptului comercial şi este încă în vigoare.  Dreptul comercial are ca izvoare actele normative. Orice comerciant trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile comerciale cu bună credinţă. Izvorul de drept este sursa dreptului sau forma pe care o îmbracă norma juridcă.EXEMPLE Ca uz comercial. Să ne reamintim. art. care interpretează voinţa părţilor. Cea mai importantă sursă o reprezintă actele normative. M1.

4.c.d. Activitatea de producţie face parte din termenul de „comerţ” conform: a) sensului etimologic c)sensului juridic b)sensului economic RĂSPUNSURI: 1.b. doctrina şi practica judiciară reprezintă izvoare de drept comercial : a) da c) reprezintă un factor de progres care ajută la interpretarea legilor. 3.c 16 . Dreptul comercial este: a) o ramură subordonată dreptului civil c) nu este o ramură de drept b) o ramură autonomă de drept d) o ramură de drept privat 4. 2. Uzurile.a.b) Codul familiei d) Codul civil român 3. dar nu sunt izvoare propriu-zise b) parţial d) sunt izvoare de drept civil 5. b. 5.

........U2. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  identifice o faptă de comerţ  identifice o faptă civilă.U2.....7..........U2............................. Noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ Concepţia Codului comercial român privind faptele de comerţ 17 ............... ... .............................2................................4.. 23 M1............. Obiectivele unităţii de învăţare............ Codul comercial român a fost completat cu alte acte normative pentru ca activităţile cu caracter comercial apărute ulterior intrării în vigoare a acestuia.. ..... 24 M1........ Faptele de comerţ sunt reglementate de Codul comercial român....... Introducere Activităţile desfăşurate de comercianţi se numesc fapte de comerţ..............3...... 25 M1. să fie supuse reglementărilor comerciale........ .... ...... 17 M1....... ....... .............1.......................... 20 M1......U2.... Faptele de comerţ Cuprins M1...1... 17 M1.... M1.U2............ Noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ ....... Introducere..... .U2......... ..................... ......  recunoască elementul care include un fapt sau un act juridic în categoria comercială.......... Rezumat ....3.......... ..... Faptele de comerţ obiective .........U2.... 17 M1...............6.............. ... .................................U2............ .. Categorii de fapte de comerţ ..........U2........ Obiectivele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor care vor dobândi primele cunoştinţe cu caracter juridic.....................2...5.......  precizeze ce înseamnă caracterul comercial al unui act sau fapt juridic  facă distincţia între comercialitate comerţ şi alte activităţi prin prisma caracterului de Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.....U2.................. Test de evaluare a cunoştinţelor ...U2. M1.Unitatea de învăţare M1.... ...............

aparţinând primilor comentatori ai Codului comercial. 56 C. se pot adăuga şi alte fapte de comerţ. 3 C. 3 C. com. Pentru determinarea raporturilor care formează obiectul dreptului comercial. com. dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuţi actul. Prin săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ se nasc anumite raporturi juridice. afară de acestea. consacră sistemul obiectiv al dreptului comercial. Aceasta înseamnă că la lista faptelor de comerţ prevăzute expres de art. are un caracter enunţiativ. art. După o altă opinie. celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant. com. Codul comercial a consacrat ca fapte de comerţ cele mai frecvente acte juridice şi operaţiuni care. Exemple Caracterul de comercialitate al operaţiunii de închiriere este dat de intenţia comerciantului de a obţine profit. care de multă vreme este dominantă în doctrină. iar nu limitativ. În doctrina dreptului comercial s-a discutat asupra caracterului enumerării legale a faptelor de comerţ cuprină în art. dispune: “Se socotesc.. prevede ceea ce legea consideră ca fapte de comerţ. Codul comercial român stabileşte anumite acte juridice şi operaţiuni pe care le califică fapte de comerţ.. afară de dispoziţiunile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”. legii comerciale. com. În continuare art. care nu dispune imperativ “sunt fapte de comerţ”…ci prevede că “legea consideră ca fapte de comerţ…”. adică o întreprindere. com. s-a considerat că enumerarea este limitativă. Prin urmare Codul comercial român. constituiau baza activităţii comerciale. 18 . Articolul 3 C. o activitate organizată.Reglementarea faptelor de comerţ. adică alte acte juridice şi operaţiuni. ca şi modelul său italian. Această concluzie se întemeiază şi pe redactarea art. cu condiţia ca acestea să aibă caracteristicile faptelor de comerţ reglementate de lege. care sunt reglementate de legile comerciale. com. 4 C. illo tempore. toţi contractanţii sunt supuşi încât priveşte acest act. 3 C. enumerarea art. com. ca fapte de comerţ. prevede: “Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Un spectacol public va fi comercial dacă în spatele său va exista o faptă de comerţ.” În sfârşit. 3 C. exemplificativ. Într-o opinie. Daţi exemple de activităţi care au caracter comercial. completat cu un criteriu subiectiv.

ci şi faptele licite şi faptele ilicite. atunci cumpărarea este civilă. a faptelor de comerţ: teoria speculaţiei. Legiuitorul român a voit să supună legilor comerciale nu numai raporturile rezultate din acte juridice. În doctrina dreptului comercial au fost propuse diferite teorii pentru caracterizarea actelor de comerţ sau. mai larg. doctrina dreptului comercial a căutat să formuleze o definiţie generală a faptei de comerţ. teoria circulaţiei. 3. asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ…” În concluzie. Dacă însă cumpărăm cu scopul revânzării sau închirierii. reglementează faptele de comerţ. fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru. ci şi raporturile izvorâte din faptele juridice. operaţiunea are caracter comercial şi este supusă reglementărilor cu caracter comercial. Deci potrivit Codului comercial. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. că „Legea consideră ca fapte de comerţ: 1) cumpărările de produse sau de mărfuri spre a se revinde. mai general. În absenţa unei definiţii legale a faptei de comerţ. un autoturism sau un sac de cartofi. Exemple  Operaţiunea de vânzare. Exemple  Codul comercial român prevede.  Dacă nu suntem comercianţi şi cumpărăm în scopul folosinţei proprii. iar nu actele de comerţ. De aceea este important să stabilim ce caracter are atunci când cumpărăm un bilet de autobuz. teoria întreprinderii şi teoria mixtă – jurisprudenţa n-a adoptat un criteriu pentru a determina comercialitatea actelor juridice. spre deosebire de Codul comercial italian din 1882 şi Codul comercial francez din 1807. cu scopul de a obţine profit. ci a dat preferinţă folosirii mai multor criterii.Obiectul reglementării – faptele de comerţ. faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri. el stabileşte numai o listă a actelor juridice pe care le declară fapte de comerţ. ori numai spre a se închiria. deci cu scopul obţinerii de profit. îndeosebi cel al profitului şi cel al circulaţiei. la art. intră sub incidenţa legilor comerciale nu numai contractele comerciale. dar şi cu caracter comercial. săvârşite de comercianţi în legătură cu activitatea lor comercială. Codul comercial român.cumpărare este o operaţiune cu caracter civil. Codul comercial nu dă o definiţie a faptei de comerţ. faptele de comerţ sunt actele juridice. 19 . de exemplu. fie în natură. actele de comerţ sau.

jocurile de întrajutorare. Observaţie Există şi acte şi operaţiuni care au un caracter special: activitatea de educaţie şi învăţământ. com.). în art. com. faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri.Exemplificaţi cu alte operaţiuni care pot fi încadrate atât în sfera dreptului civil.. însăşi reglementarea Codului comercial. 20 . profesiile liberale. locaţia de gestiune. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în scopul său. ci pentru a obţine profit. Faptele de comerţ sunt actele juridice. Faptele de comerţ obiective sunt actele juridice şi operaţiunile prevăzute.  Aceste activităţi nu au caracter comercial. M1. com. 56 C. 3. 4 C.U2. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor.4 Categorii de fapte de comerţ Folosind drept criteriu al clasificării faptelor de comerţ.Faptele de comerţ obiective Noţiunea faptelor de comerţ obiective. Codul comercial român stabileşte anumite acte juridice şi operaţiuni pe care le califică fapte de comerţ. faptele de comerţ subiective (art.realizarea unui profit. în principal. Pentru determinarea raporturilor care formează obiectul dreptului comercial. prevede ceea ce legea consideră ca fapte de comerţ. 3 C. Articolul 3 C. Aceste fapte de comerţ sunt obiective deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorită naturii lor. cu scopul de a obţine profit. com.1. Prin săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ se nasc anumite raporturi juridice. vom împărţi faptele de comerţ în trei categorii: faptele de comerţ obiective (art. cât şi în sfera dreptului comercial. pentru motive de ordine publică. Cum explicaţi existenţa învăţământului particular din punct de vedere al dreptului comercial? Activitatea de învăţământ are caracter comercial au civil ? Poate avea şi alt caracter ? Să ne reamintim. 3 C.). Acest criteriu corespunde unei realităţi deoarece comerciantul nu acţionează dezinteresat.. care sunt reglementate de legile comerciale. com.) şi faptele de comerţ unilaterale sau mixte (art.

Ceea ce deosebeşte cumpărarea-vânzarea comercială de vânzarea-cumpărarea civilă. Clasificarea faptelor de comerţ obiective. iar vânzarea este precedată de o cumpărare făcută în scop de revânzare. A doua grupă este formată din întreprinderi. ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură sunt transformate în alte bunuri destinate comerţului. capitalul 21 . fără să le definească. Aceste operaţiuni corespund noţiunii de producţie (industrie). Operaţiunile de cumpărare-vânzare care nu sunt fapte de comerţ reies din art. A treia grupa este alcătuită din fapte de comerţ conexe (accesorii). nu sunt fapte de comerţ actele de vânzare a productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le realizează de pe pământul său ori cultivat de acesta. Astfel. în sensul de activitate de vânzarecumpărare a mărfurilor. cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere. Operaţiunile de bancă şi schimb. Întreprinderea apare ca un organism economic şi social. Scoaterea acestor acte de vânzare de sub incidenţa legilor comerciale este concepută ca un mijloc de protecţie pentru agricultori. Întreprinderile. 58/1998 privind activitatea bancară. mărfurile şi obligaţiunile statului şi titlurile de credit care circulă în comerţ. com. adică întreprinderile. Codul comercial declară operaţiunile de bancă şi schimb ca fapte de comerţ. este funcţia economică pe care o îndeplineşte cumpărarea-vânzarea comercială şi anume.În consecinţă. evident. ea constituie o organizare autonomă a unei activităţi.. cumpărarea-vânzarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. O primă grupă formează operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie. cuprinsă în Legea nr. operaţiunile de bancă şi schimb pot fi precizate prin raportare la reglementarea activităţii bancare. orice persoană care săvârşeşte asemenea fapte de comerţ intră în raporturi juridice comerciale guvernate de legile comerciale. De vreme ce asemenea cumpărări nu se fac cu intenţia de revânzare. cu ajutorul factorilor de producţie (forţele naturii. precum şi operaţiunile de bancă şi schimb. ele nu pot fi considerate fapte de comerţ. 5 C. pentru a ajunge de la producător la consumator. O a doua grupă din categoria faptelor de comerţ obiective cuprinde operaţiunile care realizează organizarea şi desfăţurarea activităţii de producţie. denumită şi comerţ de bancă. nu sunt fapte de comerţ cumpărările de producte sau de mărfuri care s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului ori a familiei sale. Comercialitatea cumpărării-vânzării o constituie intenţia de revânzare. Operaţiunile sunt comerciale numai în cazul când se desfăţoară în cadrul unei activităţi organizate. Sub aspectul conţinutului său. Intră în această categorie cumpărarea şi vânzarea comercială. În această situaţie. Aceste operaţiuni corespund noţiunii economice de comerţ. Cumpărarea şi vânzarea comercială. Tot astfel. interpunerea în schimbul bunurilor. Obiectul cumpărării-vânzării comerciale pot fi numai bunurile mobile: productele.

Faptele de comerţ subiective Noţiunea faptelor de comerţ subiective. sunt considerate fapte de comerţ toate obligaţiile comerciantului. com. se împart în două grupe. în realitate. Aceste sunt fapte de comerţ datorită legăturii lor cu actele juridice sau operaţiunile pe care Codul comercial le califică drept fapte de comerţ. contractul de fidejusiune. com. executării de lucrări şi prestării de servicii. întreprinderile de editură. o a treia grupă priveşte actele juridice şi operaţiunile conexe (accesorii). faptele de comerţ conexe sunt acte juridice sau operaţiuni care dobândesc comercialitate datorită strânsei legături pe care o au cu acte sau operaţiuni considerate de lege fapte de comerţ. cumpărările sau vânzările de părţi sociale sau de acţiuni ale societăţilor comerciale. Pe lângă faptele de comerţ obiective. în vederea obţinerii unui profit. agenţii şi oficii de afaceri. Având în vedere obiectul lor. contul curent şi cecul. 3 C. 4 C. 22 . care dobândesc caracter comercial datorită calităţii de comerciant a persoanei care le săvârşeşte. comision şi consignaţie. Articolul 4 C. operaţiunile cu privire la navigaţie. cu excepţiile menţionate expres de lege. operaţiunile de mijlocire în afaceri. depozitele pentru cauză de comerţ. De vreme ce. imprimerie. Prezumţia de comercialitate. contractele de mandat. întreprinderile enumerate de art. cambia sau ordinele în producte sau mărfuri. instituie o prezumţie de comercialitate pentru obligaţiile comerciantului. a căror comercialitate este independentă de calitatea persoanei care le săvârşeşte. deşi textul legii se referă la contractele şi obligaţiile comerciantului. toate obligaţiile comerciantului. devin comerciale datorită legăturii lor cu acte juridice sau operaţiuni pe care legea le califică fapte de comerţ. întreprinderile de comisioane. Din categoria faptelor de comerţ conexe fac parte: contractele de report asupra titlurilor de credit. librărie şi obiecte de artă. A doua grupă priveşte întreprinderile de prestări de servicii şi cuprinde: întreprinderile de furnituri. În sfârşit. Codul comercial reglementează şi faptele de comerţ subiective.şi munca) de către întreprinzător şi pe riscul său. întreprinderile de depozit în docuri şi antrepozite. Faptele de comerţ conexe (accesorii). întreprinderile de asigurare. potrivit art. indiferent de izvorul lor. Într-adevăr. Aşa cum am arătat. Prima grupă cuprinde întreprinderile de producţie (industriale) şi din ea fac parte întreprinderile de construcţii ţi întreprinderile de fabrici şi manufactură. întreprinderile de spectacole publice. Deci. acte sau operaţiuni care prin natura lor nu sunt comerciale.. au caracter comercial. dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.2. 3. înseamnă că prezumţia de comercialitate instituită de lege poate fi răsturnată. în scopul producerii de bunuri. com.

prezumţia de comercialitate este înlăturată. 4 C. operaţiunea este civilă pentru agricultor. Întrucât actele sau operaţiunile menţionate sunt fapte de comerţ pentru ambele părţi.Faptele de comerţ unilaterale sau mixte Noţiunea faptelor de comerţ unilaterale sau mixte.. Dar. 4 C. Un act juridic sau o operaţiune poate fi faptă de comerţ pentru ambele părţi participante la raportul juridic. dacă obligaţia are un caracter civil ori necomercialitatea rezultă din însuşi actul săvârşit de comerciant. iar pentru cealaltă parte să fie un act civil. com. Acestea sunt denumite fapte de comerţ unilaterale sau mixte. Regimul juridic al faptelor de comerţ unilaterale sau mixte. com. Articolul 56 C. dispune: “Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. Actele juridice şi operaţiunile conexe (accesorii). 23 . Operaţiuni de interpunere în schimb sau circulaţie b. care nu este ţinut de obligaţiile comerciale. “afară de dispoziţiile referitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”. faptele de comerţ unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comercială pentru ambele părţi. legii comerciale”… Prin urmare. Cele mai importante sunt faptele de comerţ obiective: a. prevede că actul juridic care este comercial numai pentru una dintre părţi este supus legii comerciale.) şi faptele de comerţ unilaterale sau mixte (art. com. şi comercială pentru comerciant. com. Potrivit art. Exemple Dacă un agricultor/producător vinde produse agricole unui comerciant.5 Faptele de comerţ obiective Cumpărarea şi vânzarea comercială şi operaţiunile de bancă şi schimb fac parte din operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie.U2. com. Să ne reamintim. faptele de comerţ subiective (art.).).. vorbim despre o faptă mixtă sau unilaterală.3. M1. este posibil ca actul juridic sau operaţiunea să fie faptă de comerţ numai pentru una dintre părţi. Excepţii de la aplicarea legii comerciale. chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil. ele sunt denumite fapte de comerţ bilaterale. 3. Articolul 56 C. Vom împărţi faptele de comerţ în trei categorii: faptele de comerţ obiective (art. având în vedere că mărfurile şi serviciile sunt destinate şi necomercianţilor. Astfel.Excepţiile de la prezumţia de comercialtitate. problema regimului juridic al faptelor de comerţ unilaterale sau mixte Are o reglementare legală. Întreprinderile c. 3 C. toţi contractanţii sunt supuşi încât priveşte acest act. În dreptul comercial român. com. 56 C..

Cele mai importante fapte de comerţ sunt cele obiective: cumpărarea-vânzarea comercială.  Faptele de comerţ sunt enumerate exemplificativ în Codul comercial român. de Care este deosebirea dintre o agenţie matrimonială şi o agenţie imobiliară? M1..  Nu sunt fapte de comerţ actele de vânzare a productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le realizează de pe pământul său ori cultivat de acesta. Casele de schimb valutar. mărfurile. de creditare.Alături de întreprinderi formează categoria cea mai numeroasă şi mai des întâlnită de fapte de comerţ. întreprinderile (de producţie şi prestări servicii). Exemple  Nu sunt fapte de comerţ următoarele operaţiuni de cumpărare-vânzare: cumpărările de producte sau de mărfuri care s-ar face pentru uzul sau consumatia cumpărătorului ori a familiei sale. Exemple Comerţul de bancă se referă la operaţiunile de depozit. Să ne reamintim. operaţiunile de bancă şi schimb. în principal. Fără aceste operaţiuni. operaţiunile de bancă şi schimb. Obiectul operaţiunilor de schimb constă în operaţiunile de schimb valutar.  Categoriile de fapte de comerţ sunt: fapte de comerţ obiective. titlurile de credit. întreprinderile (de producţie şi de prestări servicii). comerţul.. şi băncile desfăşoară operaţiuni de schimb. în sens larg. nu ar putea avea loc.operaţiuni principale şi la alte servicii bancare efectuate de societăţile comerciale bancare/bănci. fapte de comerţ subiective. Obiectul cumpărării-vânzării comerciale îl constituie numai bunurile mobile: productele /produsele. fapte de comerţ unilaterale (mixte). 24 .U2.  Cele mai importante fapte de comerţ sunt cumpărarea-vânzarea comercială.6. Rezumat  Comercianţii desfăşoară activităţi comerciale. numite fapte de comerţ. Obiectul operaţiunilor de bancă îl constituie comerţul de bancă.

M1. Care sunt categoriile de întreprinderi? a) prestări servicii c) producţie şi de prestări servicii b) tipărire d) construcţii 4. Test de evaluare a cunoştinţelor 1.U2. credite şi operaţiuni conexe d) servicii bancare 5. Acceptarea unei moşteniri de către un comerciant este: a) faptă de comerţ c) faptă subiectivă 25 . Unde sunt prevăzute faptele de comerţ? a) în Codul comercial român c) în Constituţia României b) în Codul familiei d) în Codul civil român 3. Prin ce se deosebeşte vânzarea-cumpărarea civilă de cea comercială? a) prin comercialitate c) prin reglementare b) prin cantitate d) prin obiectul său 2. Care sunt operaţiunile (fapte de comerţ) desfăşurate de o bancă? a) schimb valutar c) executare de lucrări b) depozite.7.

Editarea este: a) o întreprindere c) o prestare de servicii b) o vânzare d) o cumpărare 8. Activitatea de învăţământ universitar constituie: a) o faptă de comerţ comercială) (activitate c) o prestare de servicii cu caracter intelectual. 2.b.c. 26 . a.a.b) faptă civilă d) faptă penală 6. 6.. 3. 4.c. Deosebirea dintre fabrică şi manufactură constă în: a) procedeul de transformare a materiei prime c) producerea de bunuri b) apariţia unui produs nou d) cumpărarea materiei prime RĂSPUNSURI: 1. 5. 8. 7.b.c. de natură civilă b) o operaţiune valutară d) un serviciu public 7. . a.a.

........ _Să facă distincţia distincţia între comerciantul individual şi cel colectiv...3... ........U3..............U3.. comerciantul va îndeplini următoarele obligaţii comerciale: publicitatea în Registrul comerţului.. încetarea calităţii de comerciant................ M1.6.1...................... ... Comercianţii Cuprins M1.. 36 M1. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore................U3........ contabilitatea şi concurenţa loială........... ................2............... 27 M1.................... 28 M1.........U3. .........Cunoaşterea condiţiilor legale în care un comerciant îşi poate desfăşura activitatea. 39 M1.... Pentru a respecta legislaţia....... Test de evaluare a cunoştinţelor .4....... ..........5.................. ....Cunoaşterea rolului şi efectelor restricţiilor legale impuse comercianţilor...7.. ...... 38 M1...1...... Introducere Faptele de comerţ sunt săvârşite de comercianţi.….... ..............U3.... 27 ........... Rezumat ...U3....... Obiectivele unităţii de învăţare . 27 M1.....U3...Cunoaşterea obligaţiile legale ale comercianţilor........33 M1..........2............................................ Introducere.... ...... ...... Comerciantul parcurge următoarele etape: dobândirea calităţii de comerciant.... Obligaţiile profesionale ale comercianţilor ........ ... dovada calităţii de comerciant..... Noţiunea şi caracteristicile comercianţilor . identificate conform legislaţiei actuale .Cunoaşterea modalităţilor legale de dobândire a calităţii de comerciant............U3.......Unitatea de învăţare M1..... .......... ................... Obiectivele unităţii de învăţare Cursanţii vor dobândi abilităţi care să le permită: .U3. ................ Condiţiile de exercitare a activităţii comerciale……………………….U3....

ci precizează cine are calitatea de comerciant. com. Potrivit art. cât şi necomercianţii. la acestea se adaugă regiile autonome. Dacă săvârşirea faptelor de comerţ are un caracter profesional. comerciantul poate fi definit ca orice persoană – fizică sau juridică – care desfăşoară activitate comercială. Într-adevăr.M1. dar nu sunt singurele categorii. adică săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional. comercianţii se împart în două categorii: comercianţii persoane fizice (comercianţii individuali) şi societăţile comerciale (comercianţii colectivi). organizaţiile cooperatiste. com. şi societăţile comerciale. o regie autonomă etc. prevede că “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită. dar persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art. Dacă însă săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoană are caracter accidental. 28 . 1 alin. 7 C. toate actele şi operaţiunile efectuate de această persoană sunt prezumate a fi comerciale (art. 9 C. În temeiul art.). Reglementarea sa se aplică oricărei persoane care săvârşeşte anumite fapte de comerţ obiective prevăzute de art. Codul comercial nu dă o definiţie a comerciantului. Potrivit Codului comercial român. com.U3.). Categorii de comercianţi.. O situaţie aparte o au micii comercianţi. Noţiunea şi caracteristicile comercianţilor Concepţia Codului comercial român privind subiectele raporturilor comerciale. Exemple Comerciantul poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Codul comercial român are la bază sistemul obiectiv.3. Articolul 7 C. Definiţia comerciantului. Acestea sunt principalele categorii de comercianţi. (2) din Legea nr. 3 C. com. indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. adică un comerciant individual. raportul juridic care se naşte este supus legilor comerciale. Prin Legea nr. 161/2003 a fost reglementată o nouă categorie de comercianţi – grupurile de interes economic. com.).o societate pe acţiuni. 4 C. com. 26/1990 privind registrul comerţului.. Odată dobândită calitatea de comerciant. 7 C. persoana în cauză devine comerciant (art.” În lumina dispoziţiilor citate. o societate comercială. Identificaţi caracterul individual sau colectiv al comerciantului la care vă desfăşuraţi activitatea. subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii. o societate cu răspundere limitată ş..a.

Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în următoarele modalităţi: 1.F. de desfacere a mărfurilor şi prestării de servicii.N. în scopul înlesnirii sau al dezvoltării activităţii economice a membrilor săi. grupul de interes economic este persoană juridică. Persoană fizică autorizată 2. Organizaţiile cooperatiste desfăşoară activităţi de producţie. grupul de interes 29 . I. O asociaţie familială este un comerciant colectiv care poate desfăşura fapte de comerţ.N. Grupurile de Interes Economic (G. constituită pe o perioadă determinată.Societăţile comerciale sunt recunoscute drept comercianţi de Codul comercial român.E) sunt subiecte de drept comercial dacă obiectul de activitate are caracter comercial (Legea nr. Persoană fizică în calitate de membru al unei întreprinderi familiale II. Grupul de interes economic are anumite trăsături caracteristice: grupul de interes economic este o asociere pe un contract.C. Grupul de interes economic (GIE) reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. Adăugăm la comerciatul colectiv societaţile naţionale (S. care sunt societaţi commerciale de interes public.) şi companiile naţionale (ex. graţie personalităţii juridice a grupului. Grupurile de interes economic Grupul de ineteres economic este o structură care.I.31/1990 (cu capital privat) Regiile autonome au luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat în ramurile strategice ale economiei. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. permite realizarea unor acţiuni comune mai eficiente decât simplele colaborări contractuale. Persoană fizică în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale 3. POŞTA ROMÂNĂ).15/1990 privind reorganizarea unităţilor socialiste de stat în regii autonome şi societăţi comerciale  Conform Legii nr.R.Exemple O cooperativă de credit este un comerciant colectiv. C. desfăşoară fapte de comerţ şi urmăreşte obţinerea de profit. respectând independenţa membrilor. Societăţile comerciale s-au constituit în doua modalităţi:  Conform Legii nr. 16/2003 privind combaterea corupţie i)..

grupul de interes economic răspunde pentru obligaţiile sale faţă de terţi. Hotărârea se ia în condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea actului constitutiv. în scopul 30 . respectiv încetarea personalităţii juridice. De remarcat că. atât în cazul când are calitatea de comerciant. cesiunea părţilor de interes. Grupul de interes economic funcţionează graţie organelor sale : adunarea generală a membrilor grupului şi administratorii grupului. anumite modificări. Grupul de interes economic se constituie prin contract. şi modul de lichidare a grupului. cât şi în cazul când are calitatea de necomerciant. Procedura se aplică grupului. fuziunea/divizarea. care este actul constitutiv al grupului. membrii grupului în cauză se pot adresa instanţei judecătoreşti. potrivit legii. Orice modificare în privinţa grupului se realizează numai prin modificarea actului constitutiv al grupului de interes economic. Potrivit legii. ei pot hotărî. Aceste modificări se pot referi la mutarea sediului grupului. în condiţiile legii. care are obligaţia să le răspundă în 15 zile de la înregistrarea sesizării.. aflat în stare de insolvenţă. 64/1995. Grupul de interes economic poate suferi. Ei au dreptul să ceară copii legalizate de pe aceste documente. dacă membrii grupului sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului grupului şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. ca o asociere dintre două sau mai multe persoane fizice ori juridice. reducerea/prelungirea duratei grupului. Grupul de interes economic. În absenţa răspunsului. Membrii au dreptul de a se informa asupra gestiunii grupului. Calitatea de membru al grupului de interes economic încetează prin: excludere. cele două faze pot fi realizate concomitent. Grupul de interes economic îşi încetează existenţa ca persoană juridică prin dizolvare şi lichidare. retragere. şi se înmatriculează în registrul comerţului. dizolvarea şi lichidarea grupului etc. Grupul european de interes economic este definit de lege ca şi grupul român de interes economic. Dizolvarea şi lichidarea sunt două faze distincte care se realizează succesiv. constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. care va putea obliga grupul la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere (daune cominatorii). Excepţional. în condiţiile legii. în cursul existenţei sale. Pe data înmatriculării. o dată cu dizolvarea. Aceasta înseamnă că orice grup de interes economic este supus înmatriculării în registrul comerţului. deces. grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică.economic urmăreşte un scop patrimonial. înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului. schimbarea obiectului principal de activitate. va fi supus procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului reglementată de Legea nr. Grupurile europene de interes economic (GEIE). În urma consultării. prin consultarea documentelor prevăzute în actul constitutiv. dar calitatea de comerciant o are numai grupul care are ca obiect de activitate săvârşirea unor fapte de comerţ. membrii vor putea sesiza pe administrator.

calitatea de comerciant se dobândeşte în mod diferit. (2) din versiunea consolidată a Tratatului de constituire a Comunităţii Europene. 7 C.. săvârşirea faptelor de comerţ ca profesiune. com. 7 C. În lumina celor arătate. Ceea ce caracterizează grupul european de interes economic este faptul că membrii săi pot fi numai: a) companii sau firme. comerciale. după cum este vorba de o persoană fizică sau societate comercială. meşteşugăreşti sau agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. com. Potrivit art. 161/2003. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. aceea ca faptele de comerţ să fie săvârşite în nume propriu. au calitatea de comerciant şi societăţile comerciale. considerăm că. precum şi alte persoane juridice. b) persoane fizice care desfăşoară activităţi industriale.înlesnirii ori dezvoltării activităţii economice a membrilor săi. A. pentru a dobândi calitatea de comerciant. com. În prezent. trebuie să admitem că sunt avute în vedere societăţile comerciale reglementate de Legea nr. alături de cele două condiţii prevăzute de art. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică. “sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită”… Din textul legal rezultă că. Grupul european de interes economic se constituie în baza unui contract de asociere. Majoritatea autorilor consideră că. a) din legea nr. de statul pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul. săvârşirea faptelor de comerţ în nume propriu. şi se înregistrează în registrul special desemnat în acest scop. 165 alin. Această condiţie este necesară pentru a delimita pe comerciant de auxiliarii folosiţi de acesta în activitatea comercială.. Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale. pe lângă persoanele fizice. denumit act constitutiv. 31/1990 şi 31 . care au fost înfiinţate în conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii Europene şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. trebuie să se adauge o a treia condiţie. În temeiul Codului comercial. persoana fizică trebuie să îndeplinească două condiţii: să săvârşească fapte de comerţ şi să săvârşească faptele de comerţ ca o profesiune obişnuită. Potrivit art.. Condiţiile cerute pentru dobândirea calităţii de comerciant A. 233 alin (2) lit. B. în sensul art. 7 C. Calitatea de comerciant Dobândirea calităţii de comerciant. pentru dobândirea calităţii de comerciant de către o persoană fizică sunt necesare trei condiţii: săvârşirea de fapte de comerţ obiective. de drept public sau privat.

Dovada calităţii de comerciant Potrivit legii. înseamnă că această calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit efectiv una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. în cazul societăţilor comerciale. Efectuaţi o cercetare la Oficiului Registrului Comerţului în vederea studierii documentaţiei legale. independent de săvârşirea vreunei fapte de comerţ. com. se mulţumeşte cu precizarea că ele au calitatea de comerciant. A. 15/1990. persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant prin exercitarea comerţului cu caracter profesional. Societatea comercială are o unică finalitate. prin însăşi constituirea ei. . întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea faptelor de comerţ obiective cu caracter profesional. Se va adresa Oficiului Registrului Comerţului pentru înregistrare. 32 . ca profesiune obişnuită şi în nume propriu. pe când societatea comercială dobândeşte această calitate ab origine. Prin urmare. 31/1990). art. 3 C. pentru care sunt prevăzute condiţiile dobândirii calităţii de comerciant. 7 C. com.). fără să arate în ce condiţii dobândesc această calitate. În cazul persoanei fizice. 46 C. spre deosebire de cazul persoanelor fizice. com.  Comerciantul colectiv are mai puţine obligaţii. sarcina probei revine părţii care formulează anumite pretenţii. O atare probă se poate face cu orice mijloace de probă admise de legea comercială (art. a disponibilităţii funcţionarilor şi a identificării eventualelor dificultăţi.trebuie să îşi aleagă din lista activităţilor comerciale pe cele care vor constitui obiectul de activitate şi se va adresa Oficiului Registrului Comerţului pentru înregistrare. le va desfăşura ca profesiune şi în nume propriu. ea se constituie în scopul de a desfăşura o activitate comercială. constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ obiective (art. societatea comercială este comercială numai dacă obiectul ei. Exemple  Comerciantul persoană fizică trebuie să îşi aleagă din lista activităţilor comerciale pe cele care vor constitui obiectul de activitate. în temeiul Legii nr. prevăzut obligatoriu în actul constitutiv. Exercitarea activităţii comerciale este raţiunea de a fi a societăţii comerciale. 1 din Legea nr.societăţile comerciale constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat. Trebuie observat că.

Deci economia ţării se bazează pe proprietatea privată şi se dezvoltă prin acţiunea legii cererii şi a ofertei. trebuie ca încetarea săvârşirii faptelor de comerţ să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant. bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Ce aţi constatat? Să ne reamintim. 33 .. adică săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional. Încetarea calităţii de comerciant. Societatea comercială îşi încetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. înseamnă că această calitate se pierde în momentul când societatea încetează să mai existe ca persoană juridică. În aceste condiţii de organizare a economiei. Verificaţi accesul electronic la datele Oficiului Registrului Comerţului. În cazul persoanei fizice. Principiul libertăţii comerţului. Comerciantul îşi desfăşoară existenţa între două momente. statul este obligat să asigure libertatea comerţului. Comerciantul este orice persoană – fizică sau juridică – care desfăşoară activitate comercială. Se observă că societatea comercială dobândeşte calitatea de comerciant prin însăşi constituirea ei.4 Condiţiile de exercitare a activităţii comerciale a. înseamnă că persoana în cauză încetează să mai aibă calitatea de comerciant în momentul în care nu mai săvârşeşte fapte de comerţ ca profesiune. M1. Observaţie În cazul persoanei fizice. protecţia concurenţei loiale. În cazul societăţilor comerciale..dobândirea acestei calităţi şi încetarea acesteia. independent de săvârşirea vreunei fapte de comerţ. întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea faptelor de comerţ obiective cu caracter profesional. crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.B. În cazul societăţii comerciale calitatea de comerciant se dobândeşte prin însăşi constituirea societăţii. Pentru a avea efectul încetării calităţii de comerciant. Constituţia stabileşte că economia României este o economie de piaţă.U3. întrucât dobândirea calităţii de comerciant este legată de însăşi constituirea societăţii comerciale ca persoană juridică. de vreme ce calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea unor fapte de comerţ obiective cu caracter profesional.

În anumite cazuri. ea nu poate avea capacitatea de a fi comerciant. impun ca. Capacitatea persoanei fizice cerută pentru a fi comerciant. 300/2004. Minorul nu are capacitate de a începe un comerţ. Autorizaţiile. prin căsătorie. în cazul săvârşirii unor fapte grave. nu au capacitatea de a fi comerciant: minorul şi persoana pusă sub interdicţie. O problemă se pune în legătură cu capacitatea femeii minore căsătorite. nr. a unor activităţi economice este condiţionată de existenţa unei autorizaţii administrative. Cu toate că. un caracter speculativ. până la împlinirea vârstei de 18 ani.1323/1990 stabileşte anumite activităţi care pot face obiectul activităţii unei societăţi comerciale numai cu avizul organelor competente. în mod individual şi asociaţia familială pot desfăşura activităţi economice numai în temeiul autorizaţiei administrative şi certificatului de înregistrare eliberate în condiţiile acestei legi. 31/1954. Codul comercial nu cuprinde dispoziţii speciale privind capacitatea de a face acte de comerţ izolate. 4 din legea nr. Potrivit art. comercianţii trebuie să suporte rigorile legii. exercitarea activităţii comerciale este supusă unor interdicţii. H. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice. Existând o incompatibilitate de interese.1323/1990 au fost stabilite. legea interzice persoanelor care au asemenea funcţii sau profesii să exercite comerţul cu caracter profesional. 218 din Legea nr. Desfăşurarea de către persoanele fizice. În temeiul dispoziţiilor Codului comercial şi ale Decretului nr. Având în vedere aceleaşi dispoziţii ale Codului comercial şi ale Decretului nr. 34 . nr. În privinţa capacităţii cerute pentru a fi comerciant. 31/1990.G. o persoană fizică are capacitatea de a fi comerciant dacă are capacitate deplină de exerciţiu. în mod independent ori în cadrul unei asociaţii familiale. În concepţia Codului comercial. Desfăşurarea activităţii comerciale impune respectarea de către comercianţi a dispoziţiilor legale care privesc ordinea publică şi bunele moravuri. Acest caracter face ca activitatea comercială să nu poată fi exercitată de persoanele care au anumite funcţii sau profesii legate de interesele generale ale societăţii. prin definiţie. Codul comercial cuprinde unele dispoziţii speciale. comercianţii să fie decăzuţi din dreptul de a exercita o profesiune comercială. Interdicţiile. incapacitatea minorului priveşte începerea unui comerţ. în sensul că ea urmăreşte obţinerea unui profit. În cazurile încălcării acestor dispoziţii legale. Prin H. Asigurarea legalităţii şi moralităţii activităţii comerciale. Decăderile. În privinţa societăţilor comerciale. în temeiul art. activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale.G.b. c. precum şi protejarea demnităţii profesiunii comerciale. femeia minoră dobândeşte deplina capacitate de exerciţiu. Legea permite însă continuarea comerţului în numele minorului. Activitatea comercială are. persoana fizică. Restricţiile privind exercitarea activităţii comerciale Incompatibilităţile.

inclusiv a serviciilor financiare. Apoi. Această cerinţă şi-a găsit expresia în ordonanţa Guvernului nr. precum şi a atribuţiilor care revin organelor care asigură protecţia consumatorilor. în funcţie de gravitatea abaterii. doctrina le denumeşte auxiliari dependenţi. Protecţia consumatorilor. deci.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. Rolul Camerelor de comerţ şi industrie în desfăşurarea activităţii comerciale. Camerele de comerţ şi industrie sprijină interesele membrilor lor în raporturile cu autorităţile române şi cu organisme din străinătate. Potrivit acestei legi. există alte persoane care ajută pe comercianţi în activitatea lor. O persoană condamnată pentru fals va putea fi decăzută din dreptul de a face comerţ. cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii.296/2004 a fost adoptat Codul consumului care reglementează raporturile juridice create între agenţii economici şi consumatori. Prin Legea nr. există anumite persoane prin intermediul cărora comercianţii încheie actele juridice comerciale. răspunderea pentru săvârşirea unor activităţi comerciale ilicite este. Regimul juridic al acestei răspunderi este reglementat prin Legea nr. Aceste persoane se află în raporturi de muncă cu comercianţii şi sunt retribuite de către aceştia. 35 .d. o răspundere contravenţională sau penală. Întrucât ele depind de comercianţi. Potrivit Codului comercial. comişii pentru negoţ şi comişii călători pentru negoţ. Auxiliarii comercianţilor În realizarea activităţii lor. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Încălcarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţii comerciale atrage după sine răspunderea persoanei în culpă. f. Reglementarea cuprinde elementele esenţiale ale protecţiei. prin precizarea drepturilor consumatorilor şi obligaţiilor acelora care oferă produsele şi serviciile (agenţii economici). tutorele o poate continua în numele acestuia. din această categorie fac parte: prepuşii. De aceea. fie le facilitează efectuarea unor operaţiuni comerciale. Camerele de comerţ şi industrie sunt organizaţii profesionale ale comercianţilor. sunt independente faţă de comercianţi cu care cooperează. comercianţii cooperează cu anumite persoane care. Aceste persoane au calitatea de comerciant şi. ele sunt denumite auxiliari autonomi. fie le reprezintă interesele. prin hotărâre judecătorească. dar dacă aceasta reprezintă sursa sa de venit. Intră în această categorie: mijlocitorii şi agenţii comerciali. Exemple Minorul care moşteneşte o activitate de comerţ nu poate să o continue. Astfel. e. Sancţionarea operaţiunilor comerciale ilicite.

legea instituie anumite obligaţii în sarcina acelora care desfăşoară activitatea comercială ca profesiune. organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale şi de respectarea concurenţei loiale. Publicitatea prin registrul comerţului este reglementată prin Legea nr. comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ. adică a comercianţilor. societăţile comerciale. M1. registrul comerţului se ine de oficiul registrului comerţului organizat la nivel central. Înscrierea de menţiuni în registrul comerţului reprezintă o operaţiune de ţinere la zi a evidenţei. Potrivit art. prin înregistrare în registrul comerţului se înţelege înmatricularea persoanelor fizice.26/1990.26/1990. Publicitatea prin registrul comerţului. Potrivit art. obligaţia privind înregistrările în registrul comerţului revine comercianţilor. a. registrul comerţului este public. care se menţionează în registrul comerţului. Potrivit legii. în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Potrivit actualei reglementări legale.U. 2 şi 9 din legea nr.G. anumite modificări în statutul juridic al persoanei înmatriculate în registrul comerţului.26/1990. Înmatricularea în registrul comerţului reprezintă o operaţiune de luare în evidenţă a comerciantului sau a persoanei obligate să se înregistreze în registrul comerţului.Activitatea desfăşurată de auxiliarii comercianţilor implică anumite raporturi de reprezentare între comercianţi şi auxiliarii lor. În acest scop. regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste. nr. Prin înregistrarea şi înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute de lege se asigură opozabilitatea acestora faţă de terţi. Sub acest aspect.26/1990.U3. Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant încheie acte juridice cu terţii.26/1990 privind registrul comerţului. Este vorba de publicitatea în registrul comerţului. companiile naţionale şi societăţile naţionale. în numele şi pe seama altei persoane numită reprezentat.5 Obligaţiile profesionale ale comercianţilor Exercitarea unei activităţi comerciale impune existenţa unor condiţii care să asigure cadrul juridic corespunzător. În sistemul Legii nr. asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute de lege. cu consecinţa că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentatului. 4 din Legea nr. Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se 36 . registrul comerţului reprezintă instrumentul publicităţii legale a activităţii comerciale. înmatricularea şi menţiunile în registrul comerţului au un rol de publicitate. precum şi persoanelor fizice sau juridice prevăzute în mod expres de lege. astfel cum au fost modificate prin O. 129/2002. precum şi înregistrarea altor operaţiuni. În sensul Legii nr. cu efecte opozabile terţilor.

asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi. Cartea I..26/1990. registrul-inventar şi registrul cartea mare. formă modernă de organizare a activităţii economice. pe baza proprietăţii private şi în concordanţă cu legea cererii şi ofertei. cu amenzi contravenţionale ori sancţiuni penale. motiv pentru care s-a adoptat o nouă reglementare prin Legea contabilităţii nr. Să ne reamintim. Principalele obligaţii ale comerciantului sunt: b.82/1991 prevede că principalele registre ce se folosesc în contabilitate sunt: registrul-jurnal. în care să consemneze operaţiunile cu caracter patrimonial efectuate în cursul exercitării comerţului şi să facă recapitularea lor periodică prin întocmirea inventarului şi a situaţiei financiare anuale. Deci. amenzile contravenţionale şi sancţiunile penale. precum şi consecinţele pe care le au încălcările acestor limite legale. Organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale. Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite. Nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor care îi revin cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii se sancţionează.. Ansamblul normelor legale urmăresc protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale. b. concurenţa dintre agenţii economici. c. înregistrările pe care trebuie să le cuprindă. Prin legi speciale sunt stabilite limitele în care trebuie să se manifeste libera concurenţă. Sunt prevăzute registrele obligatorii. intitulat “Despre registrele comercianţilor”. În economia de piaţă. Organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale d. în condiţiile Legii nr. o componentă intrinsecă a economiei de piaţă o constituie libera competiţie. agenţii economici acţionează în mod liber. Titlul IV. c. precum şi anumite reguli privind ţinerea şi păstrarea registrelor. Aceste sancţiuni sunt amenzile judiciare. Publicitatea prin registrul comerţului. fiecare comerciant este obligat să ţină anumite registre de contabilitate. Potrivit legii. Nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor legale privind înmatricularea şi înscrierea menţiunilor în registrul comerţului atrage după sine sancţiunile prevăzute de legea nr. Articolul 20 din legea nr. Între agenţii economici care produc aceleaşi mărfuri ori servicii există o luptă permanentă pentru atragerea clientelei pentru mărfurile şi serviciile oferite pe piaţă. în funcţie de gravitatea faptei. Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite.82/1991. Această reglementare nu mai este îndestulătoare. 82/1991. Obligaţiile care le revin comercianţilor privind evidenţa activităţii comerciale sunt stabilite în Codul comercial. 37 . cu excepţia cazurilor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial.

decăderile şi interdicţiile.? Care noţiune juridică trebuie invocată ? M1.11/1991 constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. 38 .  Legea contabilităţii nr.. dar în mod indirect precizează actele şi faptele considerate manifestări ale concurenţei neloiale prin enumerarea din art.82/1991 reprezintă temeiul legal pentru îndeplinirea celei de-a doua obligaţii comerciale. contravenţională sau penală. Să ne reamintim. decăderile şi interdicţiile.Exemple  Obţinerea certificatului de înregistrare de la Registrul Comerţului este dovada îndeplinirii primei obligaţii comerciale.  Comercianţii sunt individuali sau colectivi  Comercianţii au următoarele obligaţii legale: publicitatea comercială.  Legislaţia concurenţei obligă comercianţii la exercitarea cu bună credinţă a activităţii de comerţ..  Comercianţii au anumite restricţii legale: incapacităţile. incompatibilităţile. Cum influenţează aceasta activitatea sa comercială. contabilitatea şi concurenţa loială. Analizaţi situaţia unei persoane care a dobândit o boală psihică.6. JURISPRUDENŢĂ.CONCURENŢĂ NELOIALĂ În sensul Legii nr. Rezumat  Comercianţii desfăşoară activităţi comerciale cu caracter profesional. Restricţiile privind exercitarea activităţii comerciale sunt incapacităţile. Legea nu arată în mod direct ce se înţelege prin uzanţe cinstite. incompatibilităţile. fără să încalce obligaţiile de concurenţă.U3.4 şi 5 din lege. Neexercitarea activităţii comerciale cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite atrage răspunderea civilă.

Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială în condiţiile legii va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, supă caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite. Art.9 dă dreptul celui prejudiciat, atunci când i s-au cauzat daune patrimoniale sau morale, să se adreseze instanţei competente cu o acţiune în răspundere civilă corespunzătoare fără să condiţioneze sesizarea instanţei civile cu o acţiune în constatare prealabilă a acestor fapte de către persoanele prevăzute în alin.penultim al art.4 din lege. Aşadar, persoana care se consideră vătămată are alegerea declanşării procedurii de urmat, aşa încât, în lipsa unei prevederi legale privind constatarea prealabilă a faptei, ca fiind contravenţională sau penală, cum s-a reţinut prin decizie, s-a respins greşit acţiunea ca prematură. Instanţa civilă competentă sesizată cu o astfel de acţiune în soluţionarea cauzei, în raport de temeiul legal invocat, prin probele administrate stabileşte, pe de o parte, dacă faptele invocate sunt concurenţiale în afara uzanţelor cinstite, dacă dispoziţiile legale invocate sunt aplicabile persoanei chemată în judecată, iar pe de altă parte, dacă au fost cauzate daune morale (CSJ 2000)

M1.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Săvârşirea unor fapte grave de către un comerciant determină:

a) decăderea

c) incompatibilitatea

b) incompatibilitatea

d) incapacitatea

2. Comerciantul este definit ca fiind: a) persoana fizică ce săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter

c) o societate

profesional

b) ambele categorii de mai sus

d) persoana juridică ce desfăşoară comercială, activitate

39

3. Principalele obligaţii ale comerciantului sunt: a) Organizarea şi ţinerea c) Exercitarea în

contabilităţii activităţii comerciale

comerţului

limitele concurenţei licite

b)Publicitatea comerţului

prin

registrul

4. Incompatibilitatea comercială presupune:

a) faptul că persoana respectivă nu este capabilă de a încheia acte juridice comerciale

c)

b) faptul că persoanei respective i se interzice a desfăşura categorii de

d)

activităţi, care datorită importanţei lor, sunt sustrase liberei iniţiative

5. Categoriile de persoane lipsite de capacitatea de a deveni comerciant sunt:

a) incompatibilii

c) cel care a săvârşit o faptă gravă şi cel care a decăzut din dreptul de a mai face comerţ

b) minorul şi persoana pusă sub interdicţie

d) cei condamnaţi penal

40

6. Comunicarea, răspândirea de informaţii mincinoase referitoare la un comerciant poartă numele

de: a) confuzie c) dezorganizare

b) denigrare

d) acapararea clientelei prin oferirea de avantaje

7. Concurenţa neloială presupune:

a) folosirea unor mijloace frauduloase de atragere a clientelei

c) impunerea unor preţuri ridicate la unele produse

b) includerea într-un contract a unei clauze de exclusivitate

d) reaua credinţă

8. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului se subordonează: a) Ministerului Justiţiei c) Guvernului României

b) Camerei de Comerţ şi Industrie a României

d) Parlamentului României

RĂSPUNSURI: 1.a; 2.b; 3.a,b,c; 4.-; 5.b; 6.b; 7.a; 8. c.

41

................. invenţii etc........................U4..U4.......... .......6...... 42 M1..4..... ............5.. ................ ca element distinct al patrimoniului social...... Test de evaluare a cunoştinţelor ......U4..... . fonduri............................................. Introducere Comerciantul nu îşi poate desfăşura activitatea fără anumite materiale. Obiectivele unităţii de învăţare............. Definirea şi rolul fondului de comerţ ................ Obiectivele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal înţelegerea faptul că banii produc bani....U4........ ...................3.............................. Aceste mijloace materiale alcătuiesc fondul de comerţ. iar afacerile nu se pot derula în lipsa unor elemente materiale.. ... 45 M1...... Elementele fondului de comerţ ... ....................... 43 M1...... Introducere.....U4.. categorie juridică cu regim juridic special..1.................. Toate aceste elemente alcătuiesc un fond de comerţ pe care comerciantul îl dedică comerţului său.......... Fondul de comerţ Cuprins M1. Apărarea fondului de comerţ ........ Rezumat ................... ......  identifice modalităţile legale de apărare a fondului de comerţ............... ........ .. 42 M1. materiale. M1..... ... 42 ....U4...1........................2....2....3.........Unitatea de învăţare M1........... Definirea şi rolul fondului de comerţ Noţiune şi elemente componente Comerciantul nu îşi poate desfăşura activitatea fără să dispună de anumite materii prime.............7....... 42 M1...U4......U4....U4. ... mărfuri.. materii prime..... M1.... bunuri etc...U4.... La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  explice elementele care indică componenţa unui fond de comerţ pentru a putea începe o afacere......... Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore........U1........ ....  distingă noţiunea de fond de comerţ........ 44 M1... 45 M1.. produse..... ................. .......

Numele comerciantului persoană fizică sau denumirea comerciantului societate comercială fac poarte din fondul de comerţ.…. Exemple Pentru începerea activităţii comerciantul are nevoie de un nume sau o denumire sub care să îşi desfăşoare comerţul său. Acesta este un prim element pe care comerciantul îl rezervă la Registrul comerţului. 1. obţinerii de profit. Codul comercial român nu defineşte fondul de comerţ. 99/1999. 3.totalitatea persoanelor care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant. în general. Emblema.4. Ce sugerează aceste firme? Care credeţi că este explicaţia utilizării greşite a termenului de firmă? M1.semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi fel (facultativă).Firma. emblema. drepturile de proprietate industrială. Referiri despre acesta par în diferite acte normative: Legea nr.U4. Clientela. locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită supra fondului de comerţ. Daţi exemple de nume sau denumiri ale comercianţilor din registrul comerţului.26/1990 prevede că „în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni privind donaţia.Elementele fondului de comerţ Elementele fondului de comerţ sunt elemente incorporale şi elemente corporale. ele se numesc firmă. dar implicaţiile comerciale sunt majore. Legea nr.”. dreptul de autor şi regimul c reanţelor şi datoriilor. pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale. Legea nr. 4. A. Noţiunea de bunuri aparţine dreptului civil. 2. clientela şi vadul comercial.289/2001. în scopul atragerii clientelei şi. 26/1990. Elementele incorporale ale fondului de comerţ sunt: firma. corporale şi incorporale. Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale.Fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile. implicit. Legea nr. vânzarea. fondul de comerţ cuprinde două categorii de bunuri: incorporale şi corporale.numele sau denumirea sub care un comerciant este înregistrat în registrul comerţului (obligatorie). Drepturile de proprietate industrială 43 . astfel încât să prezinte un element de noutate. Elementele fondului de comerţ se referă la noţiunea de bunuri.

A. PFA.Beck S. Drepturile de autor Vadul comercial este aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul. utilaje etc.U4. poate fi închiriat (contract de locaţiune) d. Analizaţi fondul de comerţ al unui comerciant cunoscut. materiale. Utilizaţi noţiunea de element corporal şi pe cea de element incorporal. în practică se întâlnesc firme cu conţinut extravagant sau cu denumiri exclusiv în limba engleză.  Spre deosebire de firmă.R. Exemple de firme Nume: I. produse.. 44 .. M1. instalaţii.. Exemple de bunuri corporale mobile: materii prime.Popescu I.L. Wolksbank S. Denumiri: Mobexpert S. poate constitui garanţie reală mobiliară (gaj).5. Apărarea fondului de comerţ Fondul de comerţ oferă titularului un drept exclusiv de exploatare.5. dar nu şi în cazul când firma nu are conţinutul prevăzut de lege. poate fi vândut b. emblema are un caracter facultativ. care este obligatorie. Exemple de bunuri corporale imobile: clădiri.. Observaţie Oficiul registrului comerţului poate refuza înscrierea unei firme care nu are caracter de noutate. poate fi transmis şi adus ca aport la o societate comercială c. Ionescu B. Titularul poate obţine încetarea sau înlăturarea actelor păgubitoare. C. precum şi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. B. mărfuri etc. Actele juridice privind fondul de comerţ Fondul de comerţ: a.A.H. Atingerile aduse fondului de comerţ sau elementelor componente pot fi considerate fapte de concurenţă neloială. De aceea.F. Elementele corporale ale fondului de comerţ sunt: bunurile imobile şi bunurile mobile.

produse. numele sau denumirea sub care comerciantul îşi desfăşoară activitatea 2. drepturile de proprietate industrială.Să ne reamintim. Fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile. Fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Elementele corporale sunt bunurile imobile şi bunurile mobile. emblema. clientela şi vadul comercial. aport la capitalul social. corporale şi incorporale. mărfuri. locaţiune. obţinerii de profit. pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale. aport la capitalul social. Fondul de comerţ poate fi apărat prin mijloace legale şi asupra sa se pot încheia diferite acte juridice: vânzare-cumpărare. invenţii etc. Toate aceste elemente alcătuiesc un fond de comerţ pe care comerciantul îl dedică comerţului său. locaţiune.Când un comerciant are aptitudinea de a-şi atrage clienţii spunem că: 45 . El poate fi apărat prin mijloace legale şi asupra sa se pot încheia diferite acte juridice: vânzare-cumpărare. pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale. materiale.U4. garanţie reală mobiliară.Firma reprezintă: a. un comerciant colectiv b. M1. M1. obţinerii de profit. garanţie reală mobiliară. o societate comercială c.U4. în scopul atragerii clientelei şi. dreptul de autor şi regimul creanţelor şi datoriilor.7. Rezumat Comerciantul nu îşi poate desfăşura activitatea fără să dispună de anumite materii prime. implicit. B. în scopul atragerii clientelei şi. implicit. corporale şi incorporale... Elementele incorporale ale fondului de comerţ sunt: firma.6.

b.mărfurile.Semnul prin care un comerciant se deosebeşte de alt comerciant poartă denumirea de: a. nu are legătură cu comerciantul.firmă. c. 7. c. 6. deţine o firmă c. c. corporale.întreprindere. b.bunurile mobile şi imobile. 5. Capacitatea unui fond de comerţ de a atrage clientela reprezintă: a.Gajul este: 46 .emblema. d. un drept nepatrimonial al comerciantului. are vad comercial 3.patrimoniu.Sunt elemente incorporale ale fondului de comerţ: a. 9. 4.vadul comercial.Un element facultativ de individualizare a comerciantului este: a.Ansamblul de bunuri mobile. clientela.clientela. d. c.Fondul de comerţ cuprinde: a.clientelă. poartă numele de: a.firma. vadul comercial.fond de comerţ. b. sediul.firma. c. b.vad comercial.brevetele de invenţie.vadul comercial. 8. în scopul atragerii clientelei şi a realizării de profit. b.a. b. incorporale. pe care comerciantul le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale. are clientelă b. d.emblema. c. imobile.

c. 12. Ce elemente de natură financiar-contabilă indică natura operaţiunii comerciale ? Este o operaţiune civilă sau una comercială? Pe ce s-ar baza un eventual litigiu? Care ar fi natura litigiului ? Temă de control B. 11.c. c.c. RĂSPUNSURI:1c. 12.garanţia reală imobiliară.a.fondul de comerţ. b.a. Clasificaţi-le în acte juridice civile şi în acte juridice comerciale. b. 6. b. Realizaţi o analiză a obiectului de activitate al unei societăţi comerciale prin prisma faptelor de comerţ. 11.clientela şi vadul comercial.c.vadul comercial.d.a. 5. Realizaţi o analiză a actelor juridice pe care le încheiaţi ca persoană fizică pe parcursul unei zile..garanţia reală mobiliară. 8.firma nu este obligatorie şi nu prezintă caracter de noutate.d. 2.firma comercială este un element de individualizare a comerciantului.Care din afirmaţiile de mai jos este corectă: a. 10. 10.b. 7.a.a.firmă.Ansamblul bunurilor incorporale pe care comerciantul le utilizează pentru atragerea clientelei este reprezentat de: a.mărfurile şi produsele. b. c. Temă de control    Identificaţi ramurile de drept din sistemul de drept românesc Identificaţi principalele izvoare de drept ale ramurilor de drept. -. 5.firma este un semn prin care comerciantul se deosebeşte de altul de acelaşi gen. 4.Precizaţi care sunt elementele incorporale ale fondului de comerţ: a. 3. Identificaţi care au caracter sunt comercial şi care au caracter civil. c. Analizaţi următoarea speţă. O persoană fizică cumpără un frigider.b. 47 . 6.a.d.clădirile. C. 9.

Pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate reglementări speciale: in materie bancară..…………. societate în comandită simplă..49 U2.………….. . Încetarea societăţii comerciale. un contract şi o persoană juridică. Noţiunea. elementele specifice şi clasificarea societăţilor comerciale…………………. Formele de asociere s-au diversificat.105 Introducere Subcomponentă a dreptului comercial. Societăţile comerciale au fost şi sunt cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale. Regimul juridic al societăţilor comerciale a fost reglementat de Codul comercial român.Societatea comercială bancară (banca)…………………………………….58 U3.. Procedura insolvenţei……………………………………………………. în acelaşi timp.48 Obiectivele modului………………………………………………………………………….Constituirea societăţii comerciale……………………………………………………….. industria şi comerţul atingând şi prin aceste forme.. Noţiuni de bază despre societăţile comerciale. cu toate formele juridice prevăzute de lege: societate în nume colectiv. niveluri de creştere nebănuite. Modificarea.…92 U6. Funcţionarea societăţii comerciale………………………………………………………65 U4.83 U5.. Societatea comercială este. cea mai recentă fiind societatea cu răspundere limitată.. societate cu răspundere limitat ă.Modulul 2. 31/1990. germenii instituţiei juridice au apărut în Antichitate.. societate în comandită pe acţiuni. dizolvarea şi lichidarea…………………. reglementată în Germania şi preluată apoi de Franţa şi celelalte ţări. societate pe acţiuni. Procedura insolvenţei Cuprins Introducere în dreptul societar ………………………………………………………………. 48 . Drept societar. de asigurări etc. dar în prezent actuala reglementare cu caracter general este Legea nr. În ceea ce priveşte istoricul apariţiei.. Perioada modernă a determinat o dezvoltare fără precedent a societăţii comerciale.49 U1. dreptul societar studiază noţiunea de societate comercială (comerciant colectiv). ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.

.U1........ . ...............U1...... la care s-a apelat pentru definirea noţiunii de societate comercială.... Dobândirea cunoştinţe privind regulile în baza cărora se declanşează procedura falimentului 7. .. 54 M2..31/1990 a dus la dispoziţiile Codului civil. Introducere Lipsa unei definiţii în Legea nr.................................. 52 M2........ .... Natura juridică şi definirea societăţii comerciale .........3..... Parcurgerea etapelor legale privind formalităţile de constituire a societăţilor comerciale 5....... Test de autoevaluare a cunoştinţelor .....................U1...... .. Rezumat ...............1...Formele juridice şi clasificarea societăţilor comerciale ............... ................. Introducere.. ....................U1..6. Analiza criteriilor de clasificare a societăţilor comerciale în societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri 4... .......2. 56 M2. .........O situaţie aparte o are comerciantul aflat în dificultate căruia i se poate aplica procedura insolvenţei...U1... Codul civil reglementează contractul de societate...... Elementele specifice ale contractului de societate comercială .U1................... Obiectivele modulului Ca urmare a parcurgerii acestui modul.........U1 Noţiunea.... 57 M1......... societate care poate fi civilă sau comercială...................... Evidenţierea rolului comerciantului colectiv în comerţ 2.. Recunoaşterea cauzele care determină dizolvarea şi lichidarea unei societăţi comerciale 6....................U1.......U1............... studenţii vor fi capabili de: 1.... Obiectivele unităţii de învăţare..7. 49 ..1.............. 49 M2...... 50 M2........................................... elementele specifice şi clasificarea societăţilor comerciale Cuprins M2. Evidenţierea caracteristicilor contractului de societate comercială 3........ 50 M2............5............ ..4..... Aprecierea eficienţei actelor normative care reglementează procedura dizolvării şi lichidării judiciare Unitatea de învăţare M2.

se cantonează în sfera dreptului comercial. în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.Unele elemente definesc numai societatea comercială.3. permit definirea societăţii comerciale. Natura juridică şi definirea societăţii comerciale Legea societăţilor comerciale nu cuprinde o definiţie a societăţii comerciale. în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri. condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează. Natura juridică a societăţii comerciale. Aceste dispoziţii legale.U1. 31/1990. Chiar dacă nu se reduce la a fi numai un contract. în doctrină au fost exprimate concepţii diferite. pentru exercitarea unor fapte de comerţ. societatea 50 . întregite cu unele elemente cuprinse în Legea nr. în scopul realizării şi împărţirii profitului rezultat. M2. cum sunt teoria actului colectiv şi teoria instituţiei. Există asemănări dar şi deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială. Referitor la natura juridică a societăţii comerciale. care reglementează contractul de societate civilă.2. au fost susţinute concepţii noi. Într-o asemenea situaţie trebuie să apelăm la dispoziţiile Codului civil. Din dispoziţiiile art. care iese astfel de sub incidenţa reglementărilor cu caracter civil şi.U1. După ce multă vreme a dominat concepţia contractuală. M2. prin definiţia dată de doctrină. Deosebirile privesc obiectul sau natura operaţiunilor. 1491 rezultă că societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate. Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. iar o altă deosebire constă în aceea că societatea comercială este învestită cu personalitate juridică. Obiectivele unităţii de învăţare  Distingerea între societatea civilă şi societatea comercială  Evidenţierea rolului deţinut de societatea comercială în comerţ  Verificarea elementelor ilegale ale unui contract de societate  Recunoaşterea diferitelor forme de societate comercială Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. deoarece este şi o persoană juridică.

Cum identificaţi o societate civilă? Dar o societate comercială? Care este sursa legală? Observaţie  În prezent se manifestă preocupări pentru redefinirea societăţii comerciale.  Noţiunea de întreprindere nu este însă suficientă pentru încadrarea activităţii comerciale în această categorie. În concluzie. în scopul realizării şi împărţirii profitului rezultat. Nu este supusă procedurii insolvenţei.comercială are o origine contractuală care îşi pune amprenta nu numai asupra constituirii. Exemple Societatea civilă. ideal. Identificaţi izvoarele dreptului societar. Societatea comercială este definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. nu urmăresc obţinerea de profit. 51 . Ambele iau naştere prin contract şi au scop lucrativ. hotarârea şi ordonaţa de guvern. începând cu legea.. Nu îi revin obligaţiile profesionale pe care le are societate comercială. societăţile civile de avocatură. care îşi pune amprenta nu numai asupra constituirii. Nu se confundă cu asociaţiile care au un scop moral.actele normative. alte acte cu caracter normativ. pentru exercitarea unor fapte de comerţ. Să ne reamintim. urmărind obţinerea de beneficii. ca şi cea comercială reprezintă grupări de persoane şi bunuri. Societatea civilă nu desfăşoară activităţi de natură comercială şi nu are personalitate juridică. Doctrina româneasca rămâne adepta teoriei contractuale. ci şi asupra organizării şi funcţionării ei.de exemplu. doctrina actuală din România este adepta naturii contractuale a societăţii comerciale.. în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri. Este vorba de încadrarea societăţii comerciale în categoria întreprinderii. ci şi asupra organizării şi funcţionării ei.

fiecare asociat este ţinut să contribuie la formarea patrimoniului societăţii. A. ele constituie elemente ale patrimoniului societăţii. Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economică al asociatului.Doctrina actuală din România este adepta naturii contractuale a societăţii comerciale. concretă. ci şi totalitatea acestora. prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun. Elementele specifice ale contractului de societate comercială Trei sunt elementele specifice contractului de societate care stă la baza societăţii comerciale: aporturile asociaţilor. Aportul poate fi în: a. Noţiunea de întreprindere nu este însă suficientă pentru încadrarea activităţii comerciale în această categorie. el nu are o existenţă reală. precum şi împărţirea profitului. Capitalul social şi patrimoniul societăţii sunt două concepte strâns legate între ele. Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a totalităţii aporturilor în numerar şi în natură ale asociaţilor care participă la constituirea societăţii. M2. totodată. care îşi pune amprenta nu numai asupra constituirii. o valoare patrimonială. Aporturile asociaţilor trebuie privite nu numai în individualitatea lor. în actul constitutiv trebuie să se arate fiecărui asociat. care prezintă interes pentru activitatea societăţii. Aporturile asociaţilor Sub aspect juridic. Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. Doctrina româneasca rămâne adepta teoriei contractuale. aceste aporturi reunite formează capitalul social al societăţii şi. numerar b. Efectuarea aportului poartă denumirea de vărsare a capitalului (vărsământ).U1. ci reprezintă o cifră convenită de asociaţi. dar nu trebuie confundate. Asociaţii sunt obligaţi să efectueze aporturile potrivit potrivit stipulaţiilor din contractul de societate şi cu respectarea dispoziţiilor legii. Într-adevăr. Capitalul social are însă 52 . prin participarea la subscripţia publică. industrie Pentru constituirea societăţii. în sensul că în patrimoniul societăţii trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social. De aceea. Ea se naşte prin semnarea contractului de societate sau. după caz.4. Capitalul social are o semnificaţie contabilă. intenţia de a exercita în comun o activitate comercială. ci şi asupra organizării şi funcţionării ei. natură c. Asumarea obligaţiei de aport este denumită subscriere la capitalul societăţii.

Împărţirea profitului. adică o sumă care să fie mai mare decât capitalul social. deoarece nu pot fi distribuite dividendele din capitalul social. B.şi o semnificaţie juridică. precum şi termenul pentru plata dividendelor. care se întruneşte în cel mult 4 luni de la încheierea exerciţiului financiar. dividendele se plătesc în termenul stabilit prin legile 53 . Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). profitul trebuie să fie util. Potrivit legii. rezultă că societatea a realizat profit. de a lucra în comun. suportând toate riscurile activităţii comerciale. Noţiunea de patrimoniu al societăţii sau de patrimoniu social este distinctă de cea de capital social. Realizarea ori nerealizarea de profit poate fi stabilită numai la sfârşitul exerciţiului financiar. Affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor. în sensul că în patrimoniul societăţii trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social. Potrivit Legii nr. Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecăruia dintre asociaţi poartă denumirea de dividend. adică să reprezinte profitul rămas după întregirea capitalului social. profitul trebuie să fie real. Adunarea asociaţilor. Patrimoniul social cuprinde activul social şi pasivul social. Aceasta înseamnă că trebuie să se fi înregistrat un excedent. prin întocmirea situaţiei financiare anuale. în actul constitutiv trebuie să se prevadă “partea fiecărui asociat la profit şi la pierderi” sau “modul de distribuire a profitului şi de suportare a pierderilor”. întocmită în condiţiile legii. 31/1990. În cazul în care din situaţia financiară anuală. În general. Scopul societăţii este de a realiza profit din activitatea comercială desfăşurată şi de a-l împărţi între asociaţi. formarea fondului de rezervă. adică intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). distribuire de dividende către asociaţi etc. care se evidenţiază în bilanţul societăţii cu respectarea dispoziţiilor legale contabile. acesta va fi repartizat de către adunarea asociaţilor pe destinaţiile legale: reîntregirea capitalului social. Un alt element esenţial al contractului de societate îl reprezintă elementul psihologic. când activul patrimoniului s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar. patrimoniul societăţii îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii. el constituie limita gajului general al creditorilor societăţii. În lumina principiilor dreptului civil. C. Totodată. discută şi aprobă situaţia financiară anuală şi fixează dividendul. În privinţa împărţirii profitului între asociaţi. Pentru a putea fi repartizate. prin profit se înţelege un câştig evaluabil în bani rezultat din orice activitate economică. reinvestire prin majorarea capitalului social. legea consacră libertatea asociaţilor de a decide.

aporturile asociaţilor b.societate cu răspundere limitată. dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. Societatea pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit în acţiuni iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. e.5. c. Aportul în natură poate avea ca obiect şi creanţe.societate în comandită simplă.speciale. d. b.societate pe acţiuni.intenţia de a exercita în comun o activitate comercială c. societatea comercială îmbracă una dintre următoarele forme juridice: a. acţionarii răspund numai în limita aportului lor. asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. cunoştinţe. Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. 2 din Legea nr. împărţirea profitului. Exemple Aport în industrie (în muncă) poate fi considerat know-how-ul. Formele juridice şi clasificarea societăţilor comerciale I. Elementele specifice contractului de societate care stă la baza societăţii comerciale sunt: a. brevete de invenţii.. Deosebirile dintre diferitele forme ale societăţii comerciale au drept criteriu întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii.societate în comandită pe acţiuni.societate în nume colectiv. Să ne reamintim. Formele juridice ale societăţii comerciale Potrivit art. În societăţile cu participare străină aportul poate consta în servicii. 54 . M2. Societatea în nume colectiv este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. şi management din partea investitorului străin.U1. 31/1990..

După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia. Din cele arătate a rezultat că societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din cele două categorii. În privinţa societăţii în comandită simplă sau pe acţiuni. Prototipul societăţii de persoane este societatea în nume colectiv. Fac parte din această categorie: societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă. Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi.Societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit în acţiuni. societăţile comerciale se clasifică în două categorii: a. Prototipul societăţii de capitaluri este considerat societatea pe acţiuni. cât şi de la societăţile de capitaluri. a calităţilor personale ale asociaţilor (intuitu personae). întinderea răspunderii asociaţilor. După natura lor sau după prevalenţa elementului personal ori al celui material. fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae). societatea în comandită simplă precum şi societatea cu răspundere limitată – părţi sociale) b. atât de la societăţile de persoane. Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane. C. iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Clasificarea societăţilor comerciale Societăţile comerciale pot face obiectul unor clasificări. Această formă de societate împrumută unele caractere. asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. răspunderea asociaţilor este diferită. În societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată. asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. posibilitatea emiterii unor titluri de valoare şi provenienţa capitalului social.societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni (societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni).societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (societatea în nume colectiv. asociaţii răspund până la concurenţa aportului lor. 55 . Dintre criteriile mai des folosite menţionăm: natura societăţii. iar asociaţii comanditari numai în limita aportului lor. În societatea în nume colectiv. împărţirea capitalului social. pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce. răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma juridică a societăţii. impus de nevoile capitalului social. II. asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. Intră în această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. A. După criteriul de întindere răspunderii asociaţilor. B. societăţile comerciale se împart în două categorii: societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri.

U1.societate în comandită simplă.societate cu răspundere limitată. 56 . Societatea comercială îmbracă una dintre următoarele forme juridice: a. Exemple În societatea cu răspundere limitată părţile sociale nu se pot transmite decât în mod excepţional.societate în nume colectiv. d. În raport cu existenţa ori inexistenţa posibilităţii de a emite titluri de valoare. societăţile comerciale pot fi clasificate în: a. c. Societăţile de persoane se bazează pe încrederea şi calităţile personale ale asociaţilor.societate cu răspundere limitată. societăţi care au dreptul să emită titluri de valoare (societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni) b. În funcţie de ce criteriu aţi constitui o societate comercială? Aveţi dreptul de a opta între formele juridice de societate comercială? M1.societate în comandită pe acţiuni.societate în comandită simplă.societăţi cărora li se interzic asemenea acte (societatea în nume colectiv.D. e. c. b. Răspunderea nelimitată şi solidară este o răspundere subsidiară. Să ne reamintim..societate pe acţiuni.. fapt care ar leza încrederea şi cunoaşterea reciprocă. transmiterea având drept consecinţă substituirea asociatului cedent cu o altă persoană. ei sunt ţinuţi să execute obligaţiile sociale care nu au fost respectate de societatea comercială. Formele juridice au caracter limitativ. b.6.societate în nume colectiv.societate pe acţiuni. societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată). e. Titlurile de valoare sunt acţiunile. Rezumat Societatea comercială îmbracă una dintre următoarele forme juridice: a.societate în comandită pe acţiuni. Acest fapt reclamă limitarea numărului de asociaţi la 50. d. care dau dreptul asociaţilor asupra unei fracţiuni din capitalului social. asociaţii având rolul de garanţi.

atât de la societăţile de persoane. C) bunuri corporale şi incorporale.U1. 3. cât şi de la societăţile de capitaluri. M1. Prototipul societăţii de capitaluri este considerat societatea pe acţiuni. 2.7. C) obţinerea unui profit.Diferenţa dintre contractul de societate şi orice alt tip de contract este dată de: A) aporturile membrilor societăţii. Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din cele două categorii.Cea mai importantă clasificare. B) bunuri mobile şi imobile. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1. 57 . Această formă de societate împrumută unele caractere. B) aportul la societatea comercială. B) societăţi comerciale care pot emite acţiuni. Beneficiile trebuie să fie: A) reale. 5. impus de nevoile capitalului social. B) intenţia asociaţilor de a colabora împreună. Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane. B) utile. D) numărul părţilor care îl încheie. 4. pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce. Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi. Intră în această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. Cotele-părţi care sunt repartizate asociaţilor sub formă de dividende reprezintă: A) beneficiile societăţii comerciale. în funcţie de natura lor. În funcţie de răspunderea asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae). a calităţilor personale ale asociaţilor (intuitu personae). societăţile comerciale se împart în: A) societăţi comerciale care nu pot emite acţiuni. se referă la societăţile de persoane şi la societăţile de capitaluri. fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Obiectul aportului poate consta în: A) numerar. Prototipul societăţii de persoane este societatea în nume colectiv. C) industriale. Fac parte din această categorie: societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă.

........U2.. Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societăţii comerciale.. Astfel...31/1990 cuprinde regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale (Titlul II).59 M2..………….. .............  să recunoască voinţa fondatorilor....... Asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri.2.........U2................7......U2........U2. 63 M2.5...... manifestată in condiţiile legii.. ............... Obiectivele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal cunoaşterea modului de constituire a unei societăţi comerciale şi a formalităţilor legale... Actele constitutive ale societăţii comerciale……………......U2.............. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .....U2............62 M2........................60 M2.............1...................................... Formalităţile necesare constituirii societăţii comerciale………...4........ . .Unitatea de învăţare M2..............1............ fundamentul societăţii comerciale îl reprezintă actul constitutiv sau actele constitutive.U2........ La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  identifice elementele unui contract de societate comercială............ Obiectivele unităţii de învăţare ........... ........... să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă profitul.......6... ......…………….........................U2...........3. Constituirea societăţilor comercial e Cuprins M2...... Introducere Legea nr.. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.......... La baza constituirii societăţii comerciale se află voinţa asociaţilor............. ..2..... 58 M2.... ........ 64 M2...............…. Formalităţile de constituire au ca efect principal dobândirea personalităţii juridice a societăţii comerciale. 58 ....U2.........  să redacteze articole din contractul şi statutul societăţii comerciale...................  să parcurgă etapele de constituire a unei societăţi comerciale.......U2.. exprimată în contractul de societate comercială .... 58 M2........ . M2..... Rezumat ....... în funcţie de forma juridică... Introducere.

În al doilea rând. plecând de la clauzele contractului de societate. Actele constitutive ale societăţii comerciale Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se materializeze în condiţiile legii. trebuie să îndeplineasă anumite condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii (art. iar hotărârea nu se poate substitui contractului de societate. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată. affectio societatis şi împărţirea beneficiilor). Articolul 5 alin. controlul asupra gestiunii societăţii etc. contractul de societate trebuie să aibă elementele care îl particularizează faţă de celelalte contracte (aporturile asociaţilor. în special aspectele legate de organizarea şi funcţionarea societăţii (adunarea generală. contractul trebuie să îndeplinească anumite condiţii. este impusă de specificul societăţii pe acţiuni. Pentru a fi încheiat valabil. ca orice contract. Contractul de societate. iar societatea pe acţiuni. La aceste condiţii de fond. Aceste persoane fizice sau juridice pot fi necomercianţi sau comercianţi. civ. 31/1990.M2. ca al doilea act constitutiv. (1) din legea nr. Contractul de societate este fundamentul pe baza căruia se constituie societatea comercială. O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice.). conducere şi funcţionare a societăţii. Persoanele care încheie contractul de societate se numesc fondatori. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. contractul de societate. societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate. Potrivit art. Statutul societăţii.U2. de persoane juridice şi de persoane fizice împreună cu persoane juridice. pot fi române sau străine. În primul rând. Necesitatea statutului. 59 . 5 din legea nr. Exemple Două sau mai multe persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotărâre judecătorească să devină asociaţi. se adaugă şi condiţia formei contractului impusă de lege. administrarea societăţii. statutul să reglementeze ceea ce le este propriu. 31/1990 prevede că societatea pe acţiuni. 948 C. Obiectul statutului îl constituie stabilirea regulilor de organizare.).3. Datorită complexităţii acestor societăţi este necesar ca.

Să ne reamintim.Întocmirea actelor constitutive. pentru autentificare. în condiţiile legii. societatea comercială aflată în curs de constituire. procesul constituirii unei societăţi comerciale implică îndeplinirea a două formalităţi: întocmirea actului sau actelor constitutive în forma cerută de lege şi înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii. M2. depunem dosarul la Oficiul registrului comerţului d. 1. Această capacitate priveşte numai drepturilor şi obligaţiilor de care depinde valabilă constituire a societăţii comerciale. viitoarea societate comercială dobândeşte anticipat o capacitate de folosinţă restrânsă.. În cazurile în care legea impune forma autentică. redactăm actul constitutiv. Prin întocmirea actelor constitutive înţelegem redactarea şi. de către persoana desemnată în calitate de administrator al societăţii ori de către un asociat anume împuternicit.. dobândeşte capacitate de folosinţă. 31/1990. societatea comercială este supusă procedurii de înmatriculare şi apoi unei proceduri de autorizarea funcţionării. după caz. Punctul de plecare în constituirea unei societăţi comerciale este întocmirea actului sau actelor constitutive ale viitoarei societăţi. Societatea comercială este supusă înmatriculării în registrul comerţului.2. alcătuim documentaţia legală c.contractul şi/sau statutul b. Întocmirea actelor constitutive în condiţiile cerute de lege are anumite consecinţe asupra viitoarei societăţi comerciale.U. 2. în virtutea principiilor generale. Potrivit Legii privind simplificarea formalităţilor.Înmatricularea societăţii. autentificarea înscrisurilor actelor respective. Ca urmare a întocmirii actelor constitutive. Autorizarea funcţionării. are loc înmatricularea societăţii comerciale Efectuaţi o cercetare la Oficiul registrului comerţului în vederea identificării etapelor legale necesare constituirii societăţilor comerciale. Deci. înscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public. respectiv de la data autentificării înscrisurilor actelor constitutive. 60 .4 Formalităţile necesare constituirii societăţilor comerciale În condiţiile actualei reglementări a Legii nr. de la data redactării înscrisului sub semnătură privată care este actul constitutiv. Pentru constituirea unei societăţi comerciale : a.

care cuprinde codul unic de înregistrare. El cuprinde reprezentanţi ai autorităţilor publice competente să elibereze autorizaţiile cerute de lege. După înmatricularea ei în registrul comerţului. societatea are obligaţia să ceară autorizarea ei. Regiei Autonome a Monitorului Oficial spre publicare. se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie prin judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. un extras în formă simplificată al încheierii judecătorului delegat se comunică. 61 . Constituirea societăţii comerciale trebuie adusă la cunoştinţa celor interesaţi. codul unic de înregistrare. Potrivit legii. potrivit legii.N. Cererea de înmatriculare (înregistrare) a societăţii se soluţionează de judecătorul delegat. organizat în cadrul oficiului registrului comerţului. fie obţinerea actului administrativ emis de autoritatea administraţiei publice competente. Neîndeplinirea cerinţelor legale privind publicitatea constituirii societăţii comerciale are drept consecinţă inopozabilitatea faţă de terţi a înregistrării societăţii în condiţiile prevăzute de lege. numărul de ordine în registrul comerţului.Procedura înmatriculării se realizează de către oficiul registrului prin judecătorul delegat.pentru societăţile de asigurare). din oficiu. se realizează şi înscrierea fiscală a societăţii. Pentru înmatricularea unor societăţi comerciale legea cere avize şi autorizaţii prealabile: autorizaţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. 36 din legea nr. Exemple Cererea tip se adresează biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului. Potrivit legii. Înmatricularea societăţii comerciale se realizează în baza unei cereri tip adresate oficiului registrului comerţului în a cărei rază teritorială se va afla s ediul societăţii. controlul legalităţii actelor sau faptelor care. autorizaţia provizorie a B. Certificatul de înregistrare cuprinde menţiuni privind firma societăţii. o dată cu efectuarea înmatriculării societăţii şi eliberarea certificatului de înregistrare. activitatea principală. 31/1990. strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actul constitutiv. pentru societăţile comerciale bancare) etc.R. În temeiul încheierii judecătorului delegat prin care s-a autorizat constituirea societăţii şi s-a dispus înregistrarea ei. pe cheltuiala societăţii. oficiul registrului comerţului eliberează certificatul de înregistrare. Prin autorizarea funcţionării. Procedura autorizării funcţionării societăţii se realizează prin biroul unic. Aşa cum prevede art. sediul social. legea înţelege. după efectuarea înmatriculării societăţii. fie asumarea de către solicitant a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii.

Consecinţele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii comerciale 1. Întocmirea actelor constitutive: redactarea şi autentificarea. ea nu are personalitate juridică şi. prin acţiunea în regularizare.Consecinţele neregularităţilor constate înainte de înregistrarea societăţii. fondatorii să încheie anumite acte juridice în contul viitoarei societăţi comerciale. prin acţiunea în anulare. Sunt cazuri când neregularităţile constituirii societăţii sunt constate după înregistrarea societăţii în registrul comerţului. va exercita aceste drepturi şi va executa obligaţiile respective. regularizarea societăţii se poate obţine pe cale judecătorească. care recunosc societăţii în curs de constituire o capacitate de folosinţă restrânsă la nevoile dobândirii personalităţii juridice. legea permite regularizarea societăţii.U2. 31/1954. opiniile sunt diferite. deci.. legea permite şi declararea nulităţii societăţii. datorită consecinţelor pe care neregularităţile le-ar avea asupra securităţii raporturilor juridice. Titular al drepturilor şi obligaţiilor din actele juridice în cauză nu poate fi decât fondatorul care a încheiat actele juridice respective. După părerea noastră. societatea poate fi regularizată prin îndeplinirea formalităţilor înregistrării societăţii în registrul comerţului.. 33 din Decretul nr. Fiind vorba de o societate înregistrată. Dar. Aceste acte juridice au fost încheiate însă în contul societăţii. Etapele constituirii societăţii comerciale a. în cursul constituirii societăţii. temeiul juridic al încheierii şi executării actelor juridice de care ne ocupăm îl reprezintă dispoziţiile art. după dobândirea personalităţii juridice. În asemenea caz. 62 . care.Consecinţele neregularităţilor constatate după înregistrarea societăţii. b. Şi în aceste cazuri. 2. Întrucât societatea nu a fost înmatriculată. Publicitatea privind constituirea societăţii comerciale M2. nu poate fi titulară a drepturilor şi nici ţinută de obligaţiile izvorâte din aceste acte juridice. Cu privire la temeiul juridic al preluării de către societate a actelor încheiate de fondatori în contul său. Înmatricularea societăţii comerciale c.Să ne reamintim.5 Regimul actelor juridice încheiate în cursul constituirii societăţii comerciale Unele nevoi practice impun ca. Autorizarea funcţionării societăţii comerciale d. în aceste cazuri.

Dacă nu este respectat un termen de 8 zile. Rezumat Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se materializeze în condiţiile legii. contractul trebuie să îndeplinească anumite condiţii. În al doilea rând. affectio societatis şi împărţirea beneficiilor).). M2. identificaţi toate cazurile de nulitate prevăzute de lege. fondatorii pot fi puşi în întârziere. ca orice contract. 948 C. contractul de societate. (1) din legea nr.U2. La aceste condiţii de fond. (art. 31/1990 prevede că societatea pe acţiuni. Unele neregularităţi pot duce la nulitatea societăţii. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. obiectul de activitate este ilicit etc. se adaugă şi condiţia formei contractului impusă de lege. lipseşte actul constitutiv. Pentru a fi încheiat valabil. de exemplu. contractul de societate trebuie să aibă elementele care îl particularizează faţă de celelalte contracte (aporturile asociaţilor. Articolul 5 alin. Judecătorul delegat poate cere aducerea unor acte care nu au fost anexate la cererea de înmatriculare. Prin cercetarea actelor normative.31/1990). trebuie să îndeplineasă anumite condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii (art.Exemple Dacă un asociat nu cere înregistrarea societăţii în termenul legal.6. Contractul de societate este fundamentul pe baza căruia se constituie societatea comercială. Etapele constituirii societăţii comerciale 63 .56 din Legea nr. Contractul de societate. Dacă se constată neregularităţi după înregistrarea societăţii se introduce o acţiune în regularizarea societăţii. În primul rând. toţi fondatorii sunt incapabili. civ. oricare asociat poate cere efectuarea înregistrării. La baza societăţii comerciale se află contractul de societate şi statutul societăţii. Statutul societăţii.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1.o formă de asociere 2. natură c.U2.    Întocmirea actelor constitutive: redactarea şi autentificarea. forma de publicitate a comercianţilor b. Registrul comerţului reprezintă: a.un contract b. Autorizarea funcţionării societăţii comerciale d. societatea se dizolvă 64 . numerar b. un sistem computerizat de evidenţă c. un registru contabil 4. Înmatricularea societăţii comerciale c. Întocmirea actelor constitutive: redactarea şi autentificarea. societatea se anulează c.Dacă lipseşte actul constitutiv: a.un comerciant colectiv c. Etapele constituirii societăţii comerciale a. Înmatricularea societăţii comerciale Autorizarea funcţionării societăţii comerciale Publicitatea privind constituirea societăţii comerciale M2.7. Publicitatea privind constituirea societăţii comerciale 5. Societatea comercială este: a. Aporturile asociaţilor constau în: a. industrie 3. societatea se regulrizează b. b.

....... .. Organele societăţii comerciale………... cât şi la sediile secundare... La baza constituirii societăţii comerciale se află voinţa asociaţilor..2... Obiectivele unităţii de învăţare  Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal cunoaşterea modului şi a formalităţilor de constituire a unei societăţi comerciale.……………………………………......................... atât la sediul principal...31/1990 cuprinde regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale (Titlul II).......1. prin organele sale şi importanţa acestora şi care este rolul adunărilor generale în funcţionarea societăţii comerciale... Astfel.. 65 M2... Funcţionarea societăţilor comerciale Cuprins M2........... ......1...............5. Asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri............................... precum şi modul în care are loc controlul legal al gestiunii societăţii comerciale de către cenzori 65 .......... Obiectivele unităţii de învăţare .........U3.....6.............. În plus....…………81 M2.69 M2........U3.. Înfiinţarea sucursalelor şi filialelor societăţii comerciale ………………….........U3... M2..U3. Introducere Legea nr.. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ......... 82 M2... Formalităţile de constituire au ca efect principal dobândirea personalităţii juridice a societăţii comerciale. manifestată in condiţiile legii. Rezumat…………………………………………………………... Introducere..U3.. vor cunoaşte cum se administrează o societate comercială şi care sunt condiţiile legale cerute administratorilor.... în funcţie de forma juridică..66 M2... 65 M2.Unitatea de învăţare M2..... .... Studenţii vor înţelege cum se realizează voinţa societăţii comerciale.. fundamentul societăţii comerciale îl reprezintă actul constitutiv sau actele constitutive....U3........U3. .. ....2........U3.U3...4...3. . să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă profitul.

filiala este o societate comercială cu personalitate juridică. deoarece ea are elementele constitutive impuse de lege: organizare de sine-stătătoare. reprezentanţe. Potrivit art. care deţine majoritatea capitalului său. Celelalte sedii secundare –agenţii. Filiala. Întrucât sucursala nu are personalitate juridică. Personalitatea juridică îi 66 . Exemple Banca Transilvania are sediul principal la Sibiu.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Personalitatea juridică a societăţii comerciale Societatea comercială se constituie din iniţiativa asociaţilor. Din moment ce s-a constituit cu respectarea condiţiilor stabilite de lege. Societăţile străine pot înfiinţa sucursale şi filiale dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic. ea nu poate participa în nume propriu la circuitu l juridic. Societatea comercială este persoană juridică. cu scopul de a desfăşura o activitate economică.U3. Potrivit art. filiala. totuşi. 31/1990. Reprezentantul sucursalei trebuie să depună semnătura sa la registrul comerţului în condiţiile prevăzute de lege pentru reprezentanţii societăţii. Înfiinţarea sucursalelor şi filialelor societăţii comerciale Sucursala. societatea comercială dobândeşte personalitate juridică. Sucursala se înregistrează înainte de începerea activităţii ei în registrul comerţului din judeţul în care a funcţiona. deşi este subiect de drept distinct. Această subunitate este dotată de societate cu anumite fonduri. 43 din Legea nr. Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Această societate. 31/1990. 42 din Legea nr. sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii comerciale. filiala este dependentă şi se află sub controlul societăţii primare. M2. Din această cauză.3. în limitele stabilite de societate. se menţionează numai în cadrul înregistrării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal. un patrimoniu propriu şi un scop determinat. prin îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege. care intră în obiectul de activitate al societăţii. este constituită de societatea primară (societateamamă). iar în Braşov deţine filiale. Pe parcursul funcţionării societăţii asociaţii pot hotărî înfiinţarea de sucursale şi/sau filiale. Sucursala dispune de o anumită autonomie.

Acest atribut este menit să situeze societatea în spaţiu. în acest caz. în cadrul raporturilor juridice la care participă. firma stabilită de către asociaţi trebuie să se deosebească de firmele existente. sediul societăţii mai este denumit şi sediul social.Sediul societăţii. În societăţile de capitaluri. Ca orice subiect de drept. deşi se constituie de către persoane fizice. Firma trebuie precizată în mod obligatoriu în contractul de societate. Deci. (2) din lege prevede: “Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”. după caz. Articolul 1 alin. cu votul tuturor asociaţilor. principiul majorităţii se aplică pentru toate hotărârile adunării generale. după cum este vorba de adunarea ordinară sau extraordinară şi în funcţie de prima sau a doua convocare. de a fi un subiect (colectiv) de drept. 2. asociaţii pot lua hotărâri valabile cu majoritatea absolută a capitalului social.Firma societăţii. Cât priveşte formarea voinţei sociale.Naţionalitatea societăţii. inclusiv cele folosite de comercianţii din sectorul public. 31/1990 are în vedere sediul societăţii drept criteriu pentru determinarea naţionalităţii societăţii comerciale. În societăţile de persoane. Fiind un element de identificare a societăţii. societatea comercială trebuie să se identifice în mod obligatoriu prin anumite elemente de individualizare. în condiţiile legii. Atributele de identificare a societăţii. Prin identificarea ei în activitatea comercială. În societatea cu răspundere limitată. Societatea comercială se identifică şi prin naţionalitatea sa. 1. atât la numărul asociaţilor. Întradevăr. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. iar pentru modificarea actelor constitutive. În toate cazurile se are în vedere majoritatea raportată la capitalul social. Naţionalitatea societăţii determină legea aplicabilă persoanei juridice. asociaţii sunt obligaţi să arate sediul societăţii în contractul de societate. Voinţa societăţii comerciale. 3. În prezent. Legea nr. societatea are o naţionalitate proprie. în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. La baza formării voinţei sociale stă principiul majorităţii. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociaţilor. Acest nume poartă denumirea de firmă. societatea trebuie să aibă un nume. în cazurile prevăzute expres de lege. acest principiu se aplică tuturor societăţilor comerciale. 67 . Potrivit legii. cât şi la capitalul social. Legea nr. adunarea asociaţilor decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale. 31/1990 cuprinde anumite distincţii. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii. sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societăţii. Potrivit legii. firma este numele sau. indiferent de forma juridică a societăţii. care au o anumită cetăţenie. Condiţiile de cvorum şi majoritate sunt diferite. iar nu la numărul asociaţilor.conferă societăţii comerciale calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii. majoritatea este raportată.

Întrucât patrimoniul societăţii are drept titular societatea. înseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom. ea are aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Având calitatea de persoană juridică. patrimoniul societăţii este distinct de patrimoniile asociaţiilor care au constituit societatea. patrimoniul societăţii cuprinde activul social şi pasivul social. cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei. Autonomia patrimoniului societăţii. 68 .Capacitatea juridică a societăţii. sunt actele persoanei juridice însăşi. ea dispune de aptitudinea de a avea şi de a exercita drepturi şi de a-şi asuma obligaţii. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite. societatea comercială are capacitate juridică. Într-adevăr. Pentru a evidenţia caracterul său autonom. societatea comercială beneficiază şi de capacitate de exerciţiu. Ca orice persoană juridică. Deşi. Specialitatea capacităţii de folosinţă a societăţii este determinată prin precizarea obiectului de activitate al societăţii în contractul de societate. c) Obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi. ca persoană juridică. a) Bunurile aduse ca aport de asociaţi ies din patrimoniul lor şi intră în patrimoniul societăţii. Capacitatea juridică a societăţii cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Potrivit principiilor generale. Societatea are o capacitate de folosinţă restrânsă de la data autentificării actelor constitutive. ca vocaţie. formează gajul general al creditorilor sociali. care sunt cuprinse în activul social. totuşi. d) Aplicarea procedurii falimentului faţă de societate priveşte numai patrimoniul societăţii. Patrimoniul societăţii. Potrivit legii. b) Bunurile aduse ca aport de către asociaţi. dar numai întrucât sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. faţă de patrimoniile proprii ale asociaţilor. capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale este circumscrisă de scopul pentru care societatea a fost constituită. Capacitatea de folosinţă se dobândeşte din ziua înmatriculării în registrul comerţului. Ea este o capacitate de folosinţă specializată. adică aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare. Societatea comercială are capacitate de folosinţă. persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. în concret ea este limitată. patrimoniul societăţii mai este denumit şi patrimoniul social. capacitatea de folosinţă a societăţii se caracterizează prin generalitate. săvârşind acte juridice. determină anumite consecinţe juridice.

Principalele efecte ale personalităţii juridice a societăţii comerciale sunt următoarele: dreptul societăţii de a participa în nume propriu la raporturile juridice.Consecinţele juridice ale calităţii de persoană juridică a societăţii comerciale. Societatea comercială îşi desfăşoară activitatea prin filiale şi/sau sucursale. Personalitatea juridică a societăţii comerciale atestă atributele de identificare: firma. M2. U. la obligaţiile referitoare la actele 69 . Ca atare. Societatea deţine un patrimoniu format din activul social şi pasivul social. respectiv a acţionarilor. la regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate.. este supusă reglementărilor cu caracter general cuprinse în Legea nr. care este administratorul sau administratorii societăţii. nici o voinţă naturală. naţionalitatea. Voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (de gestiune). care este adunarea generală a asociaţilor. Arătaţi care sunt atributele de identificare ale societăţii comerciale la care vă desfăşuraţi activitatea. Sucursala. Voinţa socială se formează în organul de deliberare. societatea comercială nu are o existenţă organică şi. 31/1990 (Titlul III). ca orice persoană juridică. ca reclamantă sau pârâtă. voinţa societăţii se manifestă prin organele sale. calitatea de persoană juridică implică anumite consecinţe juridice. răspunderea societăţii pentru obligaţiile sociale. Să ne reamintim. În general. Adunarea generală este un organ colectiv format din totalitatea asociaţilor. Voinţa societăţii comerciale şi organele societăţii comerciale Aşa cum am arătat. Filiala. la dreptul asociaţilor la dividende. de un organ specializat – cenzorii societăţii.are personalitate juridică. în anumite cazuri. deci. dreptul societăţii de a sta în justiţie.nu are personalitate juridică. sediul..3. referitoare la administratorii societăţii. Aceste reglementări sunt fie cu caracter comun. 4 Organele societăţii comerciale Conducerea societăţilor comerciale. indiferent de forma juridică. Controlul gestiunii administratorilor se realizează de către asociaţi sau.

Intră în această categorie adunarea generală şi organele de control a gestiunii societăţii. ordinare. Directoratul se referă la conducerea societăţii pe acţiuni care îi revine în exclusivitate directorului. de aprobarea actului de gestiune al societăţii. deşi principala lor atribuţie constă în actele de executare a hotărârilor adunării generale. Administratorii societăţii reprezintă organe de gestiune curentă. iar ceea ce interesează este aportul la capitalul social şi beneficiile ce rezultă din activitatea societăţii. Aceştia sunt văzuţi şi ca organe de control şi decizie. directoratul este format din cel puţin trei membri. În cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare. numite acţiuni. Adunarea generală a acţionarilor reprezintă organul colectiv de deliberare şi decizie şi cuprinde totalitatea asociaţilor societăţii. Directorul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere. adunării extraordinare îi revine. Toate categoriile de adunări generale. ca atribuţie. În afara administratorilor. indiferent de forma juridică a societăţii. condiţiile cerute pentru numirea în funcţia de administrator. modificarea actului constitutiv al societăţii. capitalul social al acestei societăţi este divizat în fracţiuni de valori nominale egale. cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor. în principal.societăţii comerciale. pluralitatea administratorilor din cadrul unei societăţi pe acţiuni sunt reglementate pe larg în Legea nr. care aduc la îndeplinire actele de voinţă ale adunărilor generale. societatea pe acţiuni funcţionează ca un mecanism eficient. fie cu caracter special. Adunarea ordinară se ocupă. 31/1990. în limita puterilor conferite de actul constitutiv sau de adunarea generală. care au acelaşi statut. El îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii. 70 . Ca societate de capitaluri tipică. fundamentat pe existenţa tuturor celor trei categorii de organe prevăzute de lege: adunarea generală a acţionarilor. statutul juridic al acestuia. este nevoie şi de alte organe prin care să se manifeste voinţa societăţii. Reprezentând forma juridică cea mai evoluată. Aspectele privind calitatea de administrator. asociaţii răspund doar de aportul lor la capitalul social. extraordinare şi speciale pot funcţiona într-o societate pe acţiuni. iar adunarea specială reuneşte acei acţionari care deţin acţiuni dintro anumită emisiune. Legea societăţilor comerciale prevede că societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori (consiliul de administraţie). care se referă la aspectele specifice funcţionării fiecărei forme juridice de societate comercială. cu excepţia celor care privesc modificarea actului constitutiv. precum şi de toate problemele apărute pe parcursul funcţionării acesteia. Exprimă voinţa socială şi decide în toate aspectele esenţiale ale activităţii societăţii. administratorii şi cenzorii.

crearea unui comitet de audit în cadrul consiliului de supraveghere este obligatorie. se pronunţă şi îşi dă acordul cu privire la anumite tipuri de operaţiuni. Cerinţele generale cu privire la numirea acestor persoane se referă la specializarea lor în anumite domenii. verifică legalitatea operaţiunilor de conducere a societăţii şi. numiţi prin actul constitutiv. Convocarea adunării generale se face prin publicarea în Monitorul Oficial. exercitat asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor. iar ca mod de lucru este esenţial nu numai profesionalismul lor. numeşte şi revocă membrii directoratului. 71 . întotdeauna impar). Cenzorii societăţii pe acţiuni reprezintă organul cu cel mai important rol de control din societate. Auditează situaţiile financiare ale societăţilor pe acţiuni supuse obligaţiei legale de auditare. dar şi într-un ziar (nu alternativ). În lipsa dovezii convocării adunării generale deliberările adunării generale sunt lipsite de validitate. remunerarea membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi a personalului sau nominalizarea de candidaţi pentru diferitele posturi de conducere. Aceste societăţi vor organiza audit intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România. formate din cel puţin doi membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu în domenii precum auditul. financiar-contabil. fără a i se încredinţa atribuţii de conducere. Membrii Consiliului sunt în număr de 3-11 şi exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat. cu excepţia primilor membri. de obicei. Auditorii financiari. Exemple Adunarea generală lucrează prin deliberare. în număr de trei cenzori şi un supleant (dacă nu se prevede un număr mai mare. inclusiv ale băncilor. ci şi accesul la toate documentele importante pe care administratorul le încheie. Gestiunea societăţii va fi deci controlată de către persoane anume învestite. În societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare financiară. Comitetul de audit.Consiliul de supraveghere este numit de adunarea generală a acţionarilor. Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative. în condiţii de cvorum şi majoritate prevăzute de lege. Toţi asociaţii fac parte din adunarea generală şi din adunarea extraordinară. şi sunt persoane fizice sau juridice.

în cel mult cinci luni de la încheierea exerciţiului financiar. Ea se va ţine la sediul societăţii şi în localul indicat în convocare. de cenzori de auditorul financiar şi să fixeze dividendul b) să alegă şi să revoce membrii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi cenzorii c) să numească sau să demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar (banca fiind o societate pe acţiuni ale căror situaţii financiare sunt auditate) d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie/supraveghere (şi cenzorilor). Dacă nu se realizează prezenţa cerută sau majoritatea necesară luării hotărârilor. iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate (art. 31/1990). poate să delibereze asupra aceloraşi probleme.Să ne reamintim. care este administratorul sau administratorii societăţii. de directorat şi de consiliul de supraveghere. indiferent de cvorumul întrunit. 31/1990. să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli sau programul de activitate pe exerciţiul următor. în anumite cazuri. Adunarea generală un organ colectiv format din totalitatea asociaţilor. Societatea comercială îşi îndeplineşte obiectul de activitate prin organele sale: adunare generală. Secţiunea a II -a) Această adunare se întruneşte cel puţin o dată pe an. prevederile legale generale impun.. de un organ specializat – cenzorii societăţii. pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie. cenzori. în cazul adunării ordinare. să fie prezenţi acţionarii care deţin cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. după o a doua convocare. Potrivit legii (art. 112 din lege). Adunarea ordinară (Legea nr. Titlul III. dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie. În ceea ce priveşte condiţiile de cvorum şi majoritate. 72 . respectiv a directoratului. adunarea ce se va întruni. administratori. să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale. adunarea generală este obl igată: a) să discute. iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Controlul gestiunii administratorilor se realizează de către asociaţi sau.. 111 din Legea nr. Adunarea ordinară poate să discute şi să decidă asupra oricărei probleme înscrise în ordinea de zi. Voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (de gestiune). Capitolul IV.

atribuţiile sale fiind axate pe probleme grave pentru viaţa societăţii. Titlul III. 31/1990). iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi (art. pentru validitatea deliberării. la convocările următoare. Adunarea extraordinară (Legea nr. Secţiunea a II -a) Această adunare se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre în probleme care reclamă modificarea actelor constitutive ale societăţii: a) schimbarea formei societăţii b) mutarea sediului c) schimbarea obiectului de activitate a societăţii d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale. 115 din Legea nr. În cazul adunării extraordinare. reprezentanţe sau altele fără personalitate juridică e) prelungirea duratei societăţii f) majorarea capitalului social g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii i) dizolvarea anticipată a societăţii j) conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor la purtător în acţiuni nominative k) conversia acţiunilor dintr-o categorie în alta l) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau acţiuni m) emisiunea de obligaţiuni. 73 . este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând o pătrime din numărul total a drepturilor de vot. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite. dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Capitolul IV. b). este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total al drepturilor de vot. c) şi f) vor putea fi delegate consiliului de administraţie sau directoratului.Luarea deciziilor în adunarea generală are la bază principiul majorităţii. 31/1990. Anumite atribuţii – cele de la lit. condiţiile de cvorum şi majoritate sunt mai riguroase. Pentru validitatea deliberărilor. agenţii.

tacit. temporari sau revocabili. care diferă în funcţie de forma juridică a societăţii. care realizează administrarea societăţii. garanţia pe care trebuie să o depună. 31/1990. Dacă administratorul nu e desemnat prin actul constitutiv. pe baza unei decizii a adunării generale a asociaţilor. domiciliul şi cetăţenia administratorului persoană fizică. în anumite condiţii. care este un mandat cu caractere specifice. impactul social şi economic produs de bănci a impus reglementări deosebite cu privire la acest organ de conducere. Adunarea specială Această adunare cuprinde anumite categorii de acţionari. în legătură cu care se hotărăşte modificarea drepturilor şi obligaţiilor privind acţiunile lor (art. Reglementările generale privind desemnarea administratorilor arată că actul constitutiv trebuie să cuprindă: numele şi prenumele. administratorii sunt numiţi de către adunarea constitutivă. naţionalitatea administratorului persoană juridică. Administrarea societăţii pe acţiuni se realizează de persoane anume învestite. Sunt adunări speciale: adunarea titularilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot şi cea a deţinătorilor de acţiuni dintr-o anumită categorie. 31/1990. Administratorii sunt desemnaţi. de regulă. Administratorii Voinţa socială a oricărei societăţi comerciale este adusă la îndeplinire prin actele de executare ale persoanelor anume învestite. Consimţământul administratorului se manifestă. de cele mai multe ori. puterile conferite şi eventualele drepturi speciale de reprezentare a unuia dintre ei. prin simpla acceptare a mandatului. sediul. el poate fi numit ulterior de către adunarea generală. locul şi data naşterii. comparativ cu prevederile cuprinse în Legea nr. denumirea. Pe lângă dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 116 din Legea nr. Raporturile administratorului cu societatea au la bază un contract de administrare. de reducere sau majorare a capitalului social. Dacă însă societatea se constituie prin subscripţie publică. divizare sau dizolvare a societăţii se ia cu majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau neprezenţi. Vom prezenta ceea ce este specific sistemului bancar din punct de vedere al administrării.Decizia de modificare a obiectului de activitate. Societatea comercială pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori. luată fie la constituire. 31/1990). Se va arăta dacă ei urmează să-şi exercite puterile împreună sau separat. prevederile legale coincid cu cele generale. de fuziune. Pentru societăţile pe acţiuni. fie ulterior. de schimbare a formei juridice. care duc la îndeplinire voinţa societăţii prin acte de executare. 74 .

pentru motive de nonconcurenţă faţă de societăţi. Astfel. ca o altă condiţie esenţială. Formularea anterioară lăsa loc la interpretări cu privire la cumularea celor două calităţi. definitiv şi irevocabil. conservare şi dispoziţie faţă de patrimoniul social. administratorul poate fi asociat sau neasociat în societatea pe acţiuni. rămâne de actualitate interpretarea dată prevederilor legale. se cere a fi îndeplinite mai multe condiţii: capacitatea de exerciţiu deplină a administratorilor. în noua formulare. moralitate neştirbită. mărturie mincinoasă. potrivit legii. de avantaje financiare. directori sau reprezentanţi ai societăţii. alături de cea a capacităţii. delapidare. numit prin actul constitutiv. indiferent de forma juridică a societăţii. uz de fals. nu pot fi fondatori. dobândirea cu titlu oneros sau plata unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor sau directorilor ori o altă prestaţie personală a acestora. Ca urmare. ca administratorul (directorul sau reprezentantul) să nu fi fost condamnat. revenind doctrinei rolul de a se pronunţa (în sensul imposibilităţii acestui cumul). 6 alin. În plus. este interzisă şi cumularea funcţiei de administrator cu cea de salariat al aceleiaşi societăţi. De asemenea. administratorii vor putea fi remuneraţi prin sume sau avantaje numai în baza hotărârii adunării generale. pentru gestiune frauduloasă. garantarea unor împrumuturi acordate administratorilor şi directorilor. Aceste 75 . Persoanele care. Pentru numirea administratorilor. prin intermediul unor operaţiuni precum: acordarea de împrumuturi. dar şi cu o capacitate restrânsă nu ar putea face acte de administrare. Onorabilitatea presupune. se interzice creditarea de către societate a administratorilor sau a directorilor acesteia. funcţia va fi exercitată timp de doi ani. Este interzis cumulul funcţiei de administrator în mai mult de trei consilii de administraţie (nimeni nu poate funcţiona în mai mult de trei consilii concomitent). (2) din Legea nr. cele condamnate irevocabil pentru una din infracţiunile prevăzute în acelaşi articol (este vorba de lipsa onorabilităţii). abuz de încredere. înşelăciune. putem stabili că nu pot fi fondatori sau administratori următoarele persoane: cele incapabile (nu prezintă garanţii de discernământ şi capacitate psiho-fiziologică de a îndeplini aceste funcţii). este de patru ani. dacă durata nu a fost stabilită. Incapacitatea se referă la minorii sub 14 ani şi la interzişii judecătoreşti. fals. în sensul că un administrator în funcţie nu poate deveni şi salariat al societăţii. dare sau luare de mită sau pentru alte infracţiuni prevăzute de Legea societăţilor comerciale. Prin trimiterea la art. O persoană fără capacitate de exerciţiu. 31/1990. nu pot fi nici administratori. garantarea executării de către administratori sau directori a oricăror obligaţii personale a acestora faţă de terţe persoane.Mandatul primului administrator.

administrare.000 de euro sau în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale. Puterea de reprezentare a administratorului trebuie exprimată expres. soţi. fie calitatea de asociat. numai după ce adunarea generală a acţionarilor a aprobat situaţia financiară a ultimului exerciţiu financiar în care administratorul a îndeplinit această funcţie şi i-a dat descărcare. de hotărârile adunărilor generale şi de dispoziţiile legii. Acest mandat comercial are o dublă natură. 76 . iar clauzele operaţiunii nu sunt favorabile persoanelor menţionate mai sus (administratori. Scopul acestei obligaţii este acela ca societatea să se poată despăgubi. semnăturile lor. Administratorii împuterniciţi şi cu reprezentarea societăţii au obligaţia să depună. precum şi la operaţiuni de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii. Raporturile dintre administrator şi societatea comercială au ca natură juridică. administratorul va avea ca obligaţii principale pe cele referitoare iniţial la constituirea societăţii. directori. Suma se stabileşte prin actele constitutive sau de către adunarea generală a acţionarilor. cuantumul ei neputând fi mai mic decât valoarea nominală a zece acţiuni sau decât dublul remuneraţiei lunare. rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ai administratorului sau ai directorului. Garanţia se depune înainte de intrarea în funcţiune a administratorului. În această calitate. într-un cont bancar distinct. având ca temei fie un contract de muncă. fie în alte sume sau avantaje. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5. trebuie să se efectueze anumite formalităţi legale de publicitate. Pentru a se aduce la cunoştinţa terţilor care sunt persoanele împuternicite să administreze şi să reprezinte societatea sau numai să o administreze.prevederi. la dispoziţia exclusivă a societăţii. la registrul comerţului. care îl caracterizează ca funcţie. cu o remuneraţie constând fie în salarii fixe. prin moarte sau ca urmare a incapacităţii administratorului. afini). el va avea acele puteri prevăzute de actele constitutive. aspectul unui mandat comercial. contractuală şi legală. Activitatea de administrare este remunerată la societăţile pe acţiuni. decât cele pe care societatea le practică în mod obişnuit faţă de terţe persoane. Atribuţiile sale se referă la toate actele de gestiune (conservare. Administratorul are obligaţia depunerii unei garanţii băneşti pentru administraţia sa. prin renunţarea administratorului. în noua formulare. rude. dacă este afectată prin actele administratorului. Garanţia se va restitui la încetarea funcţiei. Funcţia de administrator încetează prin revocarea sa. dispoziţie). Îndeplinind această funcţie. sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt implicaţi soţul. iar apoi obligaţia de a asigura funcţionarea societăţii comerciale.

Administratorii mai răspund. Administratorii răspund pentru faptele proprii. 77 . a unei răspunderi civile delictuale sau a unei răspunderi penale. exonerarea lor de răspundere depinde de aducerea la cunoştinţa cenzorilor sau a auditorilor financiari a neregulilor constatate. izvorâte din contractul de mandat. 31/1990. toate formele de răspundere având ca temei legal Legea nr. care este auditorul financiar. s-a introdus obligativitatea pentru administratori a comunicării neregulilor săvârşite de predecesorii lor imediaţi nu numai către cenzori. Răspunderea administratorilor îmbracă forma unei răspunderi civile contractuale. Extinderea rolului auditorului financiar se reflectă şi în prevederile actuale care arată că vor fi înştiinţaţi despre interesele administratorului într-o operaţiune nu numai ceilalţi administratori.Exemple Practica judecătorească s-a pronunţat în sensul că revocarea calităţii de administrator nu poate fi considerată o măsură vremelnică şi deci nu poate fi realizată prin ordonanţă preşedinţială. rude sau afini până la gradul patru – de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii. dacă nu şi-au îndeplinit obligaţia de supraveghere. dar şi pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. ci şi cenzorii şi auditorii financiari. dar şi către auditorii financiari. în solidar. Răspunderea administratorilor Răspunderea administratorilor este reglementată prin Legea societăţilor comerciale. şi pentru faptele păgubitoare pentru societate săvârşite de predecesorii lor imediaţi. În concepţia modificărilor survenite prin Legea nr. constituirea unei garanţii în favoarea societăţii. s-a introdus în societăţile care au mai mulţi administratori. S-a admis suspendarea pe această cale a administratorului din funcţie pentru administrare defectuoasă. Aceste cazuri sunt: oferirea spre subscriere către un administrator sau către persoanele menţionate expres în lege – soţ. în caz contrar răspunzând solidar cu administratorul care l-a precedat pentru prejudiciul cauzat. 161/2003. a obligativităţii anunţării şi a altui organ de control. Interdicţiile referitoare la participarea la deliberare şi la votul administratorilor (privind interese contrare ale acestora şi interese ale soţului. Aceeaşi extindere. rudelor şi afinilor până la gradul patru inclusiv) nu se aplică în anumite cazuri (dacă actul constitutiv nu dispune altfel). acordarea de către administrator sau de persoanele menţionate a unui împrumut. răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se constate în registrul deciziilor consiliului de administraţie împotrivirea lor şi i-au încunoştinţat pe cenzori sau pe auditorii financiari în scris despre aceasta. Acesta este un caz special de răspundere a administratorilor.

Încetarea funcţiei de administrator Revocarea şi renunţarea administratorului. Revocarea administratorilor societăţilor pe acţiuni este de competenţa adunării generale a acţionarilor. Prevederile legale privind luarea deciziilor consiliului de administraţie au fost completate prin Legea nr. modul de lucru al acestora este colegial. voinţa lor fiind eficientă numai ca un element al voinţei majoritare. Scopul acestor precizări a fost acela de a se evita blocajul funcţional şi decizional al consiliului de administraţie în anumite situaţii. care poate fi şi director general sau director al societăţii. Ele nu pot fi atacate cu acţiune în anulare. Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte. sunt principalele cazuri de încetare a funcţiei de administrator. combinată cu lipsa de vot decisiv a preşedintelui. şi nu membrilor săi. Puterea de administrare este atribuită consiliului. În situaţia în care preşedintele în funcţie nu poate sau are interdicţie de a participa la vot. Renunţarea sau demisia administratorului reprezintă un alt caz de încetare a funcţiei de administrator. Consiliul de administraţie În cazul în care există mai mulţi administratori. Deciziile sunt luate în prezenţa unui număr de cel puţin jumătate din numărul administratorilor. se consideră că propunerea supusă votului se consideră respinsă. în caz de paritate a voturilor el având votul decisiv (cu condiţia ca prin actul constitutiv să nu fi fost prevăzut altfel). indiferent dacă administratorii au fost desemnaţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală a acţionarilor. care vine să sporească rolul preşedintelui consiliului. 161/2003. care are. cu precizarea că. aşa cum se întâmplă în cazul hotărârilor adunării generale. dacă s-au produs daune. ca şi revocarea. Deciziile vor fi luate numai asupra problemelor aflate pe ordinea de zi. dacă nu se prevede altfel prin actele constitutive şi cu majoritatea absolută a voturilor celor prezenţi. Adunarea generală este cea care are competenţa de a decide suspendarea deciziilor consiliului de 78 . având aceleaşi drepturi cu preşedintele în funcţie. cu excepţia cazurilor de urgenţă şi cu condiţia ratificării lor în şedinţa următoare de către membrii absenţi. ceilalţi membri ai consiliului vor putea alege un preşedinte de şedinţă. în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute pentru luarea hotărârilor de către acest organ. alături de decesul şi incapacitatea sa. se impune repararea prejudiciului. un caracter ad nutum. În situaţia parităţii de voturi. ei fiind organizaţi într-un consiliu de administraţie (Legea societăţilor comerciale).

Ei se aleg la început de adunarea constitutivă. considerându-se că. societăţile pe acţiuni vor avea trei cenzori şi trei supleanţi. 79 . 31/1990. adunarea generală ordinară a acţionarilor va hotărî numirea cenzorilor [art.administraţie. Întrunirile au loc mai des. Desemnarea cenzorilor se face prin actele constitutive (sau ulterior. putând fi realeşi. situaţiile financiare ale societăţilor comerciale care intră sub incidenţa reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate vor fi auditate de către auditori financiari. cenzorii sunt numiţi de adunarea constitutivă. Comitetul este condus de directorul general sau director. în această situaţie. Deciziile comitetului de direcţie se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. De asemenea. cu respectarea condiţiilor legale privind convocarea şi întocmirea procesului-verbal al şedinţei. naţionalitatea pentru persoanele juridice. Şedinţele consiliului vor avea loc cel puţin o dată pe lună. de către adunarea generală ordinară). Cenzorii îşi păstrează deci atribuţiile de control la nivelul acelor societăţi unde nu există obligaţia de a organiza audit financiar în conformitate cu normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România. 31/1990 de către dispoziţiile Legii nr. denumirea. iar acţionarii vor putea ataca hotărârea adunării generale prin care aceasta s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a consiliului. Cenzorii societăţii Cenzorii sunt persoane anume învestite pentru efectuarea controlului asupra gestiunii societăţii. 161/2003. La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse auditului financiar. persoane fizice sau persoane juridice. Comitetul de direcţie Pentru o mai mare operativitate. legea permite consiliului de administraţie să delege o parte din atribuţiile sale unui consiliu de administraţie la scară redusă. În contractul de societate se prevăd: numele. Consiliul de administraţie hotărăşte asupra operaţiunilor în urma cărora se va realiza obiectul societăţii. care este comitetul de direcţie. prenumele. sediul. se va prezenta registrul deliberărilor comitetului). dacă în actele constitutive nu se prevede un număr mai mare. o dată pe săptămână. Conform Legii nr. acest organ angajează sau numeşte pe funcţionarii societăţii. Odată cu modificarea Legii nr. numărul lor trebuie să fie impar. cărora li se fixează şi remuneraţia. inclusiv pe directorii executivi. 160 alin. compus din membri aleşi dintre administratori. Durata mandatului lor este de 3 ani. cetăţenia pentru persoanele fizice. (3)]. Dacă societatea se constituie prin subscripţie publică. votul neputând fi dat prin delegaţie. consiliul de administraţie devine un organ de control şi supraveghere a comitetului de direcţie (la fiecare şedinţă a consiliului. în cazul societăţilor de capital.

Obligaţiile cenzorilor sunt cantonate aceluiaşi scop. cu cel puţin o lună înainte de ziua stabilită 80 . în verificarea registrelor (dacă sunt ţinute regulat). în fiecare lună. cenzorii verifică şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. respectiv al consiliului de supraveghere şi directoratului. are caracterul unei obligaţii legale. un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta. persoanele care primesc sub orice formă. în verificarea situaţiilor financiare. Informarea cenzorilor are loc prin participarea lor la adunările administratorilor (fără drept de vot) şi prin obţinerea de la administratori a situaţiei despre mersul operaţiunilor comerciale. La modul concret. administratorii trebuie să prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari. cenzorii vor întocmi un raport amănunţit despre cele verificate. pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate. Unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. Revocarea cenzorilor se face de către adunarea generală. cu votul cerut la adunarea extraordinară. cenzorii rămaşi numesc alte persoane în locurile vacante până la întrunirea adunării asociaţilor. Drepturile şi obligaţiile cenzorilor se exercită în legătură cu controlul gestiunii societăţii. persoanele care. au atribuţii de control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice. raport care va conţine şi propuneri considerate necesare cu privire la situaţiile financiare şi repartizarea profitului. pentru a vedea dacă sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele. care acoperă întreaga activitate a acesteia. al controlului asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor. decad din mandatul lor: rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor. Drepturile cenzorilor au ca scop asigurarea informării lor privind activitatea societăţii. Dacă numărul cenzorilor nu se poate completa în acest mod. Prezentarea raportului cenzorilor (sau al auditorilor financiari) constituie o condiţie fără de care adunarea generală nu poate aproba situaţiile financiare anuale.Cenzorii pot fi acţionari. dacă fac dovada încheierii unei asigurări de răspundere civilă profesională. Nu vor putea fi desemnaţi ca cenzori. pentru alte funcţii decât aceea de cenzor. Ele constau în supravegherea gestiunii societăţii. De aceea. Depunerea unei garanţii. împiedicare fizică sau legală. cu excepţia cenzorului expert contabil care poate fi un terţ ce exercită profesia individual ori în forme asociative reglementate de lege. ce reprezintă a treia parte din garanţia cerută pentru administratori. iar dacă au fost aleşi. Înlocuirea cenzorului cu supleantul cel mai în vârstă va fi necesară în următoarele cazuri: deces. persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru al consiliului de administraţie. Fac excepţie cenzorii care sunt experţi contabili sau contabili autorizaţi. încetare sau renunţare la mandat.

cu scopul de a desfăşura o activitate economică. 31/1990. este constituită de societatea primară (societatea-mamă). Răspunderea cenzorilor şi efectele sale sunt supuse regulilor mandatului şi prevederilor Legii societăţilor comerciale. care este administratorul sau administratorii societăţii. Potrivit art. care intră în obiectul de activitate al societăţii. care este adunarea generală a asociaţilor. inopinat. Este vorba de o răspundere civilă sau penală. sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii comerciale. deşi este subiect de drept distinct. ea nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic. Sucursala dispune de o anumită autonomie. să convoace adunarea asociaţilor (dacă nu a fost convocată de administratori). în anumite cazuri.5. totuşi. Din această cauză.U3. În plus. cenzorii sunt obligaţi să facă lunar. Dispoziţiile legale impun cenzorilor să aducă la cunoştinţa membrilor consiliului de administraţie neregularităţile din activitatea societăţii şi încălcarea actelor statutare şi a legii. iar răspunderea penală intervine conform prevederilor Legii nr. 42 din Legea nr. filiala este dependentă şi se află sub controlul societăţii primare. 81 . Cenzorii vor putea fi remuneraţi şi plătiţi cu orice alte sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale. M2.pentru şedinţa adunării generale. însoţită de raportul lor şi de documentele justificative. Rezumat Sucursala. situaţia financiară anuală pentru exerciţiul financiar precedent. Controlul gestiunii administratorilor se realizează de către asociaţi sau. inspecţii ale casei. Voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (de gestiune). Potrivit art. de un organ specializat – cenzorii societăţii. Voinţa socială se formează în organul de deliberare. Întrucât sucursala nu are personalitate juridică. Această societate. să verifice existenţa titlurilor sau valorilor aparţinând societăţii. să vegheze ca dispoziţiile legii şi ale actului constitutiv să fie respectate. filiala este o societate comercială cu personalitate juridică. 43 din Legea nr. în limitele stabilite de societate. 31/1990. Această subunitate este dotată de societate cu anumite fonduri. Filiala. Adunarea generală este un organ colectiv format din totalitatea asociaţilor. filiala. 31/1990. respectiv a acţionarilor. care deţine majoritatea capitalului său. Acţiunea în răspundere civilă contra cenzorilor aparţine adunării generale.

incompatibilitatea administratorului. Administratorii răspund solidar faţă de societate pentru: a. Administratorii sunt: a. 10. b. norme specifice. de a controla gestiunea societăţii b. b. 5. organ deliberativ. b. de a administra c.Adunarea generală este: a. cenzorii. realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi. extraordinară. incapacitatea administratorului. c. organ executiv. Hotărârile adunării generale au: a. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1. Sunt cauze de încetare anticipată a funcţiei de administrator: a. civilă. b. persoane din afara societăţii b. b. c.Modul de formare al organelor societăţii şi puterile acestora sunt reglementate prin: a. b. c. 4. exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale. norme comune. administratorii.U3. existenţa registrelor cerute de lege. specială. de a constitui societatea 2. d. c. caracter obligatoriu. c. Organe ale societăţii comerciale sunt: a. 7.Adunarea generală poate fi: a. ordinară. 6.Cenzorii au rolul: a. organ de control al gestiunii. 82 .M2. numiţi de adunarea generală 3. Adunarea generală. penală. b. renunţarea administratorului. revocarea administratorului.6. Răspunderea cenzorilor este: a. existenţa reală a dividendelor plătite. 9. b. asociaţi sau neasociaţi c. 8. caracter secret. d.

...... 90 M2...........……….... Test de autoevaluare a cunoştinţelor ... 83 M2....88 M2.7............1.......... pentru a putea funcţiona în continuare... Încetarea societăţii comerciale...........2.. 83 . 91 M2.... ...5...... Obiectivele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal cunoaşterea modului în care societatea comercială se poate modifica.U4.……..............………84 M2.....2....Unitatea de învăţare M2...... Dizolvarea societăţii comerciale……...... Întrucât elementele care reclamă schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societăţii.........3..... ............... .... dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale Cuprins M2..........U4......... ci şi lichidarea patrimoniului societăţii........  Studenţii vor parcurge procedura conform căreia se poate dizolva o societate comercială... prin drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. .U4....U4.....1.....................U4..6.............. Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridicedizolvarea.. Introducere Condiţiile economice pot determina necesitatea modificării societăţii comerciale constituită potrivit legii.......... ..... ......………………………………............... exercitarea M2..4..Lichidarea societăţii comerciale……………………………. 83 M2............U4..............U4....U4.. Introducere.... ..U4... pentru a fi adaptată noilor cerinţe... ......................... .......... Obiectivele unităţii de învăţare ... Modificarea societăţii comerciale…………………………………..............U4.……. Modificarea. Rezumat .....  Se vor dobândi cunoştinţe privind modul în care funcţionează şi se aplică procedurile legale privind lichidarea unei societăţi comerciale. modificarea societăţii impune modificarea acestui act constitutiv..........86 M2.

Modificarea actului constitutiv prin hotărâre judecătorească reprezintă o excepţie impusă de raţiuni practice. cu modificările aduse în urma modificării actului constitutiv. De aceea. Pentru modificarea actului constitutiv legea impune înregistrarea şi publicarea actului modificator. condiţiile economice pot determina necesitatea modificării societăţii comerciale constituită potrivit legii. forma actului modificator şi controlul de legalitate asupra modificării actului constitutiv.3. Modificarea societăţilor comerciale În anumite cazuri. de la data constituirii ei. 31/1990. modificarea societăţii impune modificarea acestui act constitutiv. subzistă. instanţa trebuie să dispună şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. 1. modificarea actului constitutiv nu are efect crearea unei persoane juridice noi. Consacrarea a trei căi de modificare a actului constitutiv răspunde unor nevoi practice. În cazul retragerii şi al excluderii unui asociat din societate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.U4. În consecinţă. nu şi hotărârea instanţei judecătoreşti. Noutatea priveşte actul de modificare a actului constitutiv. 2. cuprinzând trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv se depune la oficiul registrului comerţului. prin care sunt reglementate condiţiile generale ale modificării actului constitutiv al societăţii comerciale. Societatea. Întrucât elementele care reclamă schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societăţii. Potrivit legii. ca persoană juridică.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Aceasta înseamnă că sunt avute în vedere hotărârea adunării generale şi actul adiţional. 161/2003 a dat un nou conţinut art. Trebuie subliniat că modificarea actului constitutiv al unei societăţi comerciale are drept urmare modificarea societăţii. care ţine de esenţa contractuală a societăţii comerciale. Potrivit legii. Condiţiile generale ale modificării societăţii comerciale Legea nr. care are caracter de înscris autentic. M2. 3. Modificarea actului constitutiv prin actul adiţional este tot o modificare prin voinţa asociaţilor. Legea nr. actul de modificare a actului constitutiv trebuie să îmbrace forma scrisă. iar nu modificarea societăţii. faţă de situaţia iniţială. 31/1990 reglementează modificarea actului constitutiv. Legea prevede însă că este obligatorie forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi. actul modificator. Modificarea se hotărăşte de asociaţi în cadrul adunării generale. pentru a fi adaptată noilor cerinţe. 199 din legea nr. 84 .Modificarea actului constitutiv prin hotărârea adunării generale este o cale normală. asociaţii au încheiat actul constitutiv şi tot ei sunt îndreptăţiţi să îl modifice. După înregistrarea în registrul comerţului.

Prin modificarea actului constitutiv pot fi afectate interesele creditorilor societăţii. legea recunoaşte asociaţilor dreptul de a se retrage din societate. Dacă la o societate pe acţiuni se constată că. monitorului Oficial spre publicare. Fuziunea este operaţiunea prin care una sau mai multe societăţi sunt dizolvate. Exemple Asociaţii hotărăsc să prelungească durata societăţii de la 5 ani la o durată nedeterminata. din oficiu. creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privind modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie. prelungirea duratei societăţii. limitarea lui sau dizolvarea societăţii. 114 din lege) şi actul adiţional. Asociaţii hotărăsc să schimbe sediul social sau să înfiinţeze o filială în alt oraş. reducerea capitalului social. De aceea. schimbarea formei societăţii comerciale. activul net s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris. în condiţiile art. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale. în urma unor pierderi. Modificarea actului constitutiv poate afecta interesele asociaţilor. Principalele cazuri de modificare a societăţii comerciale sunt:      mărirea capitalului social. Prin hotărârile asociaţilor trebuie avute în vedere hotărârea adunării generale (a consiliului de administraţie şi administratorului unic. 85 . De aceea. fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi (absorbţie) sau mai multe societăţi sunt dizolvate şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie (contopire). Dacă se doreşte fuzionarea societăţii comerciale cum se procedează? Reorganizarea unei societăţi comerciale are loc prin fuziune sau prin divizare. după ce este dizolvată. transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului săi sau transferă patrimoniul său mai multor societăţi nouconstituite.actul modificator se trimite de către oficiul registrului comerţului. Divizarea este operaţiunea prin care o societate. consiliul de administraţie convoacă adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reîntregirea capitalului social. potrivit legii.

Întrucât operaţiunile menţionate au numai rolul de a declanşa procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale. Având în vedere această realitate. reducerea capitalului social. deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil. 4.2. 2. În consecinţă. 6. după caz. dizolvarea societăţii se produce în temeiul legii. schimbarea formei societăţii comerciale. Cazurile de modificare a societăţii comerciale sunt:      mărirea capitalului social. alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii. M. ci şi lichidarea patrimoniului societăţii. Dar orice societate comercială comercială va sfârşi prin a dispărea. prelungirea duratei societăţii.. 5. înseamnă că dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii.Să ne reamintim. trăieşte şi moare.4 Dizolvarea societăţilor comerciale Societatea comercială se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata de timp stabilită în actul constitutiv. Dizolvarea societăţii comerciale se realizează pe trei căi: 86 . Cauzele de dizolvare a societăţilor comerciale sunt: 1. potrivit legii. ca şi o persoană fizică: se naşte.. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. hotărârea adunării asociaţilor. Potrivit legii. Excepţional. încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice. declararea nulităţii societăţii. prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. de adunarea asociaţilor ori de instanţa judecătorească. hotărârea tribunalului. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. hotărârea privind dizolvarea societăţii este luată. încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii. falimentul societăţii. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale.U4. 7. Întrucât elementele care reclamă schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societăţii. Modificarea presupune schimbarea elementelor actului constitutiv. 3. modificarea societăţii impune modificarea acestui act constitutiv.

314/2001 a consacrat un alt caz de dizolvare de drept a societăţilor comerciale. Trebuie arătat că dizolvarea nu are nici o consecinţă asupra personalităţii juridice a societăţii. imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia.pe cale judecătorească. În consecinţă. oricare asociat poate cere dizolvarea societăţii. Indiferent de modul în care se realizează.a. Totodată societatea comercială poate fi dizolvată prin hotărârea tribunalului.prin voinţa asociaţilor şi c. tribunalului. dizolvarea societăţii produce anumite efecte. Orice asociat poate cere tribunalului dizolvarea societăţii. pentru dizolvarea societăţii nu este necesară îndeplinirea nici unei formalităţi. Potrivit legii. pentru motive temeinice. însă numai pentru operaţiunile de lichidare. ci ea îşi continuă existenţa juridică. Societatea comercială se poate dizolva prin voinţa asociaţilor. care se consideră nelegal constituită. Legea nr. Cauzele de dizolvare a societăţilor comerciale sunt:      trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Legea nr. hotărârea tribunalului. societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii nu îşi vor fi majorat capitalul la nivelul minim prevăzut de art. Să ne reamintim.. pentru motive temeinice. declararea nulităţii societăţii. 10 şi 11 din Legea nr. dizolvarea societăţii se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului. Potrivit art. b. manifestată în cadrul adunării generale.de drept. oricare asociat poate cere. În cazul falimentului. dizolvarea se produce de plin drept (ope legis). 1 din lege. societatea nu se desfiinţează. 87 . dacă ipoteza legii este satisfăcută. În cazul dizolvării de drept a societăţii. Dizolvarea este faza care cuprinde operaţii ce declanşează şi pregăteşte încetarea existenţei societăţii. Exemple Dacă în contractul de societate nu s-a prevăzut durata societăţii. dizolvarea societăţii.31/1990 reglementează dizolvarea de drept a societăţii în cazul expirării termenului stabilit pentru durata societăţii. Prin dizolvare. 31/1990 sunt de drept dizolvate şi intră în lichidare pe această dată. hotărârea adunării asociaţilor.. Aceste efecte privesc deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni com erciale noi.

potrivit legii.de drept. Principiile generale ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele:    personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării.  falimentul societăţii. (2) din Legea nr. tribe să fie lichidatori autorizaţi. Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării produce anumite consecinţe asupra societăţii. lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor. ca fază subsecventă a dizolvării societăţii comerciale.5 Lichidarea societăţilor comerciale Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă îndeplinirea unor operaţiuni care să pună capăt activităţii societăţii. Având în vedere rolul pe care îl au în administrarea societăţii aflate în lichidare. M2. care devin organul de administrare a societăţii.4.U. Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării societăţii sunt realizate de persoane anume învestite. gestiunea societăţii este predată lichidatorilor. Lichidator poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. transformarea bunurilor societăţii în bani. alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii Căile de dizolvare sunt următoarele: a. Astfel. încasarea creanţelor societăţii. să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică al societăţii. 247 alin. obiectul şi scopul societăţii se modifică în concordanţă cu finalitatea lichidării. administratorii societăţii vor fi înlocuiţi cu lichidatorii.lichidatorii. şi. Apoi. În sfârşit. Lichidatorii sunt persoane însărcinate să organizeze şi să conducă operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale. Trebuie arătat că. Lichidarea societăţii.prin voinţa asociaţilor şi c. iar nu facultativă. legea reglementează condiţiile de numire a lichidatorilor. Lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. b. Art. totodată. lichidarea societăţii este obligatorie. Aceste principii definesc statutul juridic al societăţii aflate în lichidare. în condiţiile legii. puterile şi răspunderea lor. care vor administra societatea aflată în lichidare. Lichidatorul persoană fizică.pe cale judecătorească. este guvernată de anumite principii. lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub 88 . ca şi persoana fizică desemnată ca reprezentant permanent de către lichidatorul persoană juridică. plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului net între asociaţi.31/1990 prevede că “lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii”.

dreptul de control aparţine asociaţilor. Este posibil ca. Pe lângă puterile conferite de către asociaţi. încât lichidatorii pot plăti asociaţilor anumite sume de bani în contul drepturilor care li se cuvin chiar înainte de a încheia operaţiunile de lichidare.controlul cenzorilor societăţii. asemenea drepturi pot fi valorificate numai după ce au fost achitate toate datoriile faţă de creditorii societăţii şi numai dacă a mai rămas un sold activ. Lichidarea societăţii comerciale impune efectuarea unor operaţiuni care au drept rezultat lichidarea patrimoniului societăţii. asociaţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societăţii sau cu ocazia majorării capitalului social. după lichidarea societăţii şi radierea ei din registrul comerţului. iar nu o societate lichidată. (2) din legea nr. în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 254 din legea nr. Rămân de îndeplinit ultimele formalităţi pentru finalizarea consecinţelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societăţii din registrul comerţului şi luarea măsurilor de conservare a registrelor şi celorlalte documente ale societăţii. După terminarea operaţiunilor de repartizare a activului net între asociaţi. lichidatorii trebuie să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii. prin licitaţie publică. Aceste operaţiuni constau în lichidarea activului şi pasivului societăţii. După părerea noastră. precum şi să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nedistribuite. 249 din Legea nr. Dar. La încetarea existenţei societăţii ca urmare a dizolvării şi lichidării. care şi-a încetat existenţa ca persoană juridică. 89 . să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare lichidării. după ce societatea a fost lichidată şi s-a operat radierea ei în registrul comerţului. să se ivească un creditor a cărui creanţă nu a fost valorificată în cursul lichidării societăţii. lichidatorii sunt în drept să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării. 31/1990 prevede că lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii societăţii. creditorii sociali pot urmări numai pe asociaţii care au o răspundere nelimitată pentru obligaţiile sociale. Art. Operaţiunile de lichidare a activului societăţii cuprind transformarea bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi. Prin lichidarea pasivului societăţii se înţelege plata datoriilor societăţii către creditorii săi. lichidatorii sunt îndreptăţiţi să vândă. Considerăm că referirea art. activul societăţii este suficient de mare faţă de pasivul societăţii. art. bunurile mobile şi imobile aparţinând societăţii. lichidatorii pot să contracteze obligaţiile cambiale. procedura lichidării societăţii comerciale este încheiată. Se înţelege că. 247 alin. Uneori.31/1990 la posibilitatea aplicării procedurii falimentului priveşte societatea aflată în faza lichidării. 31/1990 prevede şi alte puteri ale lichidatorilor: lichidatorii trebuie să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare. 31/1990. în societăţile în care nu există cenzori.

M2.. Cauzele de dizolvare a societăţilor comerciale sunt:        trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Cazurile de modificare a societăţii comerciale sunt:      mărirea capitalului social.U4. reducerea capitalului social. Să ne reamintim. Rezumat Modificarea presupune schimbarea elementelor actului constitutiv. prelungirea duratei societăţii. Dizolvarea este faza care cuprinde operaţii ce declanşează şi pregăteşte încetarea existenţei societăţii. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale. iar nu facultativă. încasarea creanţelor societăţii. Lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului net între asociaţi. imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. Întrucât elementele care reclamă schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societăţii. alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii Căile de dizolvare sunt următoarele: 90 . lichidarea societăţii este obligatorie.6. Instanţa este obligată să numească lichidatori persoanele asupra cărora cad de acord asociaţii. hotărârea adunării asociaţilor.Exemple Lichidatorul poate o persoană fizică sau juridică. lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor. declararea nulităţii societăţii. schimbarea formei societăţii comerciale. modificarea societăţii impune modificarea acestui act constitutiv.. hotărârea tribunalului. transformarea bunurilor societăţii în bani. falimentul societăţii. Principiile generale ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele:    personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării.

C) lichidarea societăţii este facultativă. B) prin voinţa asociaţilor. 2. M2. Operaţia prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale poartă denumirea de: A) divizare.U4. încasarea creanţelor societăţii. Principiile generale ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele:    personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării.pe cale judecătorească. Sunt principii ale lichidării societăţilor comerciale: A) personalitatea juridică a societăţii nu subzistă. C) modificarea actului constitutiv prin hotărâre judecătorească. C) pe cale judecătorească.Sunt considerate căi de modificare a actului constitutiv al societăţii comerciale: A) modificarea actului constitutiv prin hotărârea adunării generale. lichidarea societăţii este obligatorie. 5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1.de drept. lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor. 91 . 3. B) lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor. iar nu facultativă.a. transformarea bunurilor societăţii în bani. Lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. Ce se transferă în cazul unei divizări sau fuziuni: A) acţiunile B) patrimoniul C) salariaţii 4. B) modificarea actului constitutiv prin actul adiţional. Dizolvarea societăţii comerciale se poate realiza: A) de drept. b. plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului net între asociaţi. C) desprindere. B) fuziune.7.prin voinţa asociaţilor şi c.

...... .. Este nevoie de un tratament aplicat comercianţilor aflaţi în dificultate....U5...... Faţă de acesta atitudinea societăţii a fost diferită de-a lungul timpului... Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............... Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului…………94 M2....... Obiectivele unităţii de învăţare  Recunoaşterea cauzelor care determină dizolvarea şi lichidarea unei societăţi comerciale  Dobândirea cunoştinţelor privind regulile în baza cărora se declanşează procedura falimentului  Aprecierea eficienţei actelor normative care reglementează procedura dizolvării şi lichidării judiciare 92 . determinând un blocaj financiar..........93 M2......U5.. Introducere...98 M2.... Introducere Neexecutarea obligaţiilor băneşti la scadenţă produce consecinţe negative nu numai asupra creditorului........... M2......) cu care se confruntă debitorul.. Rezumat ..... ......U5...... Procedura insolvenţei Cuprins M2.... Consecinţele se pot repercuta în lanţ asupra altor comercianţi... Conţinutul şi desfăşurarea procedurii reorganizări judiciare şi a falimentului……..........2..... 92 M2.U5.................U5..... în funcţie de anumite concepţii ale vremii..... ......…….................................... ...7......... Obiectivele unităţii de învăţare ...... împrejurări nefavorabile etc......1.U5..3.U5.................... ... ..... .... 92 M2..... ......…………………………………….........6.. Vorbim astfel de un comerciant aflat în dificultate.............................................1.....5..2......Unitatea de învăţare M2........ 103 M2.. 104 M2...............4.... Neexecutarea obligaţiilor băneşti poate fi determinată de lipsa de lichidităţi cauzată de existenţa unor dificultăţi financiare (conducere greşită......... ci şi faţă de alţi comercianţi cu care creditorul se află în raporturi juridice..................U5..............U5..U5.....Procedura insolvenţei…………………………………………………..

3. se realizează pe bază de plan. Vorbim astfel de un comerciant aflat în dificultate. ci şi faţă de alţi comercianţi cu care creditorul se află în raporturi juridice. 64/1995. fie prin reorganizarea activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului. O primă modalitate este reorganizarea activităţii debitorului. organizatorice. O a doua modalitate este lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului.U5. 93 . Consecinţele se pot repercuta în lanţ asupra altor comercianţi. Din dispoziţiile citate rezultă că scopul legii este reglementarea unei proceduri judiciare prin care să se asigure plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă. M2. financiare. determinând un blocaj financiar. evitându-se o nouă republicare a legii privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului. Este nevoie de un tratament aplicat comercianţilor aflaţi în dificultate. juridice etc. în funcţie de anumite concepţii ale vremii. reorganizarea judiciară.) cu care se confruntă debitorul. fie prin faliment”. Procedura insolvenţei Neexecutarea obligaţiilor băneşti la scadenţă produce consecinţe negative nu numai asupra creditorului. “Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. prin anumite măsuri economice. În România Legea nr. Această procedură se poate realiza prin două modalităţi. în vederea redresării economico-financiare şi asigurării mijloacelor băneşti pentru plata datoriilor faţă de creditori. care este. Potrivit Legii nr. Din considerente practice vechea lege a fost abrogată. până la acoperirea creanţelor creditorilor. Căile prin care se realizează scopul legii sunt procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului. Faţă de acesta atitudinea societăţii a fost diferită de-a lungul timpului. Procedura reorganizării judiciare constă în anumite reguli privind organizarea activităţii debitorului pe baze noi. împrejurări nefavorabile etc.85/2006 reglementează procedura insolvenţei cu scopul de a eficientiza procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Neexecutarea obligaţiilor băneşti poate fi determinată de lipsa de lichidităţi cauzată de existenţa unor dificultăţi financiare (conducere greşită. în cele două modalităţi.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. un plan de reorganizare a activităţii debitorului sau un plan de lichidare a unor bunri din patrimoniul debitorului. după caz.

această procedură este menită să ocrotească şi interesele generale ale bunei desfăşurări a activităţii comerciale. legea impune două condiţii. Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinţă încetarea activităţii debitorului (dizolvarea societăţii. 94 . caracterul de remediu sau de executare silită. Instituţiile de credit şi societăţile de asigurare sunt supuse unor reglementări speciale. Acest scop relevă faptul că prin aplicarea procedurii se urmăreşte protejarea intereselor creditorilor. A doua condiţie este ca debitorul să se afle în insolvenţă. că aplicarea procedurii reorganizării judiciare presupune continuarea activităţii debitorului. M2. Exemple Procedura insolvenţei se aplică atât debitorului comerciant. Consultaţi registrul comerţului pentru obţinerea datelor despre comercianţii aflaţi în dificultate. în cazul debitorului societate comercială). caracterul profesional. Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului are drept scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Dar. Prima condiţie este ca debitorul să facă parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura. Dar aceea. sub conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate de lege.De remarcat. Din dispoziţiile textului citat rezultă că pentru aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. în vederea plăţii datoriilor faţă de creditori.U5. Procedura falimentului constă în anumite reguli prin care se reglementează executarea silită a bunurilor din patrimoniul debitorului. sub autoritatea instanţelor judecătoreşti. ea se realizează de către instanţele judecătoreşti şi de alte organe. procedura instituită de lege are un caracter judiciar. Pentru regiile autonome se aplica o procedură specială. caracterul colectiv (concursual) şi caracterul unitar. cât şi debitorului necomerciant. societăţile agricole şi grupurile de interes economic. Condiţiile aplicării procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se aplică următoarelor categorii de persoane aflate în insolvenţă: comercianţii.4. Din cele arătate în legătură cu noţiunea procedurii reorganizării judiciare a falimentului rezultă şi caracterele acestei proceduri: caracterul judiciar.

vor exercita atribuţiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti. Ele pot fi atacate separat cu recurs. comitetul creditorilor. În îndeplinirea atribuţiilor sale. judecătorul-sindic acţionează în calitatea sa de magistrat. el organizează şi conduce întreaga procedură a reorganizării judiciare şi a falimentului sub autoritatea tribunalului. iar nu ca reprezentant al debitorului sau al creditorilor. preşedintele tribunalului desemnează pe judecătorii tribunalului care vor avea calitatea de judecător-sindic şi. iar nu creditorilor. 95 . Instanţele judecătoreşti. Acest rol se realizează de către instanţa judecătorească. un rol important revine administratorului. potrivit legii. instanţele judecătoreşti competente să aplice procedura reorganizării şi a falimentului sunt tribunalul şi curtea de apel. Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. precum şi de un judecător anume desemnat – judecătorul-sindic. a drepturilor şi a obligaţiilor participanţilor la aceste acte şi operaţiuni. judecătorul-sindic pronunţă hotărâri (încheieri de sentinţe). administratorul şi lichidatorul. Prezenţa unui specialist în activitatea de gestiune şi management este indispensabilă pentru iniţierea şi realizarea unor măsuri pentru redresarea activităţii debitorului. precum şi realizarea în condiţiile legii. potrivit căreia în aplicarea procedurii colective asupra debitorului aflat în insolvenţă. La realizarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului participă şi alte persoane: adunarea creditorilor. În îndeplinirea atribuţiilor sale. actele sale sunt obligatorii atât pentru debitor. rolul preponderent revine autorităţii judiciare. deci. ci şi indispensabilă pentru soluţionarea unor conflicte de interese ale debitorului şi ale creditorilor. În realizarea procedurii reorganizării judiciare. Articolul 50 din Legea nr. Administratorul. În temeiul acestei dispoziţii a legii. Judecătorul-sindic îndeplineşte o funcţie publică de interes general. Organele menţionate au îndatorirea să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi a operaţiunilor prevăzute de lege. Intervenţia instanţei judecătoreşti este nu numai necesară. şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească. un rol important revine judecătorului-sindic. Potrivit legii. judecătorul-sindic. Judecătorul-sindic are statutul juridic al unui judecător al tribunalului. Judecătorul-sindic. cât şi pentru creditori. În aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. În consecinţă. pentru ocrotirea intereselor generale. Legea consacră concepţia tradiţională a Codului comercial. adunarea generală a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor şi reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor.

prin încheiere. (1) şi art. în condiţiile art. Dispoziţiile art. în condiţiile O. Totodată. 106 alin. judecătorul-sindic este în drept să desemneze. Înlocuirea se poate face numai pentru motive temeinice. precum şi persoana fizică împuternicită ca delegat permanent al administratorului societate comercială trebuie să aibă calitatea de practician în reorganizare şi lichidare. în raport trebuie să justifice plăţile făcute creditorilor.nr. la dosarul cauzei un raport privind îndeplinirea atribuţiilor şi justificarea plăţilor făcute creditorilor. în îndeplinirea atribuţiilor sale. administratorul poate beneficia de ajutorul unor persoane de specialitate. Lichidatorul. lichidatorul trebuie să fie un specialist. prin hotărâre de deschidere a procedurii sau ulterior. 108 din lege. după aceleaşi reguli ca şi în cazul desemnării administratorului. persoana care să îndeplinească funcţia de administrator. nr. care să realizeze operaţiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.G.Calitatea de administrator o poate avea o persoană fizică sau o societate comercială. Potrivit legii. 96 . 17. specializată în activitatea de management. în condiţiile O. Propunerile administratorului privind numirea şi nivelul retribuţiilor acestor persoane trebuie supuse aprobării judecătorului-sindic. Calitatea de lichidator o poate avea o persoană fizică sau o societate comercială. Potrivit legii. Lichidatorul este obligat să depună. în condiţiile art. Lichidatorul este desemnat de judecătorul-sindic. (1) şi art. Potrivit legii. Ca şi în cazul administratorului. Lichidatorul poate avea şi el nevoie.79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare. Asemenea persoane sunt desemnate în aceleaşi condiţii ca şi persoanele care îl ajută pe administrator. 19. lunar să depună la dosarul cauzei un raport asupra modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile. 106 alin. În cazul când se dispune trecerea la procedura falimentului este necesară numirea unui lichidator.G. lunar. administratorul poate fin înlocuit de către judecătorul-sindic. în orice stadiu al procedurii. Lichidatorul persoană fizică. poate fi desemnat ca lichidator şi administratorul desemnat anterior. Administratorul are obligaţia ca. Administratorul persoană fizică. de anumite persoane de specialitate. 20 şi 21 din lege se aplică în mod corespunzător. 108 din lege.79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare. În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. precum şi persoana fizică împuternicită ca delegat permanent al lichidatorului societate comercială trebuie să aibă calitatea de practician în reorganizare şi lichidare.

c) exercitarea acţiunilor privind anularea unor acte juridice făcute de debitor în frauda creditorilor. În aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra debitorului societate comercială un anumit rol revine asociaţilor/acţionarilor respectivei societăţi comerciale. analizează situaţia debitorului şi rapoartele întocmite de comitetul creditorilor. în condiţiile art. În aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului un anumit rol îl au adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. Comitetul creditorilor este desemnat în condiţii diferite. aceştia pot alege un comitet format din 3-7 dintre creditorii cu creanţe garantate şi creditorii chirografari. 97 . Adunarea generală a membrilor sau a asociaţilor/acţionarilor. de către judecătorul-sindic. potrivit legii. lichidatorul poate fi înlocuit pentru motive temeinice. planul de reorganizare. Legea reglementează anumite atribuţii care revin adunării creditorilor şi comitetul creditorilor. în condiţiile art. în cadrul adunării creditorilor nu se obţine majoritatea necesară alegerii comitetului. Judecătorul-sindic va desemna dacă apreciază că este necesar. fiind determinată de anumite nevoi ale desfăşurării procedurii. putând propune. Comitetul creditorilor. în raport cu situaţia concretă. 64/1995. b) solicitarea ridicării dreptului de administrare al debitorului.În orice stadiu al procedurii. Reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. discută măsurile luate de administrator sau lichidator şi efectele acestora. după întocmirea listei creditorilor. în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor. Adunarea creditorilor. 15 alin. Dacă. în condiţiile legii. judecătorul-sindic va putea desemna comitetul. prin adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor. (1) din lege sau va putea menţine comitetul desemnat anterior. Comitetul creditorilor ales va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. Într-adevăr. 20 din Legea nr. Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii: a) acordarea de asistenţă judecătorului-sindic. un comitet format din 3-7 dintre creditorii cu creanţele garantate şi chirografare cele mai mari. motivat şi alte măsuri.  dezbate şi aprobă. care se oferă voluntar. fie ulterior. Comitetul creditorilor este desemnat fie prin hotărârea de deschidere a procedurii. Desemnarea comitetului creditorilor de către judecătorul-sindic are un caracter provizoriu. Adunarea creditorilor cuprinde pe toţi creditorii care au anumite creanţe faţă de debitor şi are ca atribuţii principale:    desemnează comitetul creditorilor.

98 . un rol important îl are planul de reorganizare.85/2006. închiderea procedurii falimentului. Falimentul se aplică în cazurile prevăzute de lege şi are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din patrimoniul debitorului. efectuarea lichidării bunurilor din patrimoniul debitorului. Exemple Judecătorul sindic este ajutat de experţi. M2.U5. pe lângă procedura reorganizării judiciare. Falimentul Legea reglementează. Cazurile de aplicare a procedurii falimentului. Identificaţi etapele procedurii insolvenţei prin studierea Legii nr. În procedura reorganizării.5. distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se deschide prin cererile introductive ale persoanelor îndreptăţite. În cazul când nu sunt condiţii pentru salvarea debitorului se iau măsurile necesare pentru aplicarea procedurii falimentului. în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. procedura falimentului. stabilirea masei active. Un rol similar revine şi adunării generale a membrilor grupurilor de interes economic şi respectiv ai societăţilor cooperatiste. Conţinutul şi desfăşurarea procedurii reorganizări judiciare şi a falimentului Legea stabileşte operaţiunile care alcătuiesc conţinutul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. precum şi cele care decurg din calitate de creditori ai societăţii pentru părţile care li se cuvin la dizolvarea şi lichidarea societăţii. precum şi modul de desfăşurare a acestor operaţiuni. care cuprinde măsurile necesare redresării activităţii debitorului sau pentru lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului. judecătorul-sindic dispune măsurile necesare pentru cunoaşterea situaţiei debitorului. Toate actele juridice şi operaţiunile pe care le implică procedura falimentului sunt realizate de organele abilitate de lege cu aplicarea acestei proceduri. interesele asociaţilor/acţionarilor legate de soarta societăţii. a cauzelor şi a împrejurărilor care au dus la încetarea plăţilor şi convocarea adunării creditorilor pentru a analiza situaţia debitorului şi alegerea căii de urmat. Procedura falimentului constă într-un ansamblu de acte juridice şi operaţiuni care privesc: hotărârea de intrare în faliment. Dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru aplicarea proceduri reorganizării judiciare şi a falimentului.Soluţia este menită să asigure. desemnaţi de acesta şi remuneraţi. în cursul desfăşurării procedurii.

Debitorul cunoaşte mai bine de ce posibilităţi dispune şi. judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: 99 . nu trebuie omisă posibilitatea exercitării abuzive a dreptului de opţiune de către debitor. se poate dispune intrarea în faliment. că debitorul este de acord cu începerea falimentului. d) a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului. în condiţiile art. dar este îndoielnic că un plan propus de celelalte persoane abilitate. fie că desfăşurarea activităţii a produs pierderi averii debitorului. 73 alin. în principiu. până la proba contrarie. Numai dacă aceste persoane nu au depus un plan ori planul propus nu a fost acceptat şi confirmat. (1) din lege. soluţia este corectă. Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment. Este evident că dacă în acest caz nici una dintre persoanele îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare ori nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat se va putea dispune intrarea în faliment. La cazurile menţionate de art. iar nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat. 77 din lege trebuie adăugate şi cazurile prevăzute de art. Judecătorulsindic decide intrarea debitorului în procedura falimentului prin încheiere.Se prevăd următoarele cazuri în care se poate decide intrarea în procedura falimentului: a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în faliment prin cererea introductivă şi nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a depus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat în condiţiile legii. fie pentru că debitorul nu s-a conformat planului. 41 din lege. Cum se poate observa. dacă debitorul nu îşi arată intenţia de reorganizare prin cererea introductivă în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii se prezumă. care privesc nerealizarea planului de reorganizare. cu prejudicierea intereselor creditorilor. Dar. b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare. Teoretic. declararea intenţiei debitorului de intrare în faliment nu exclude posibilitatea celorlalte persoane abilitate de lege de a propune un plan de reorganizare. contrar poziţiei debitorului. Încheierea judecătorului-sindic privind intrarea în procedura falimentului. dar nu a depus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat. în aprecierea acestei situaţii. în concepţia legii. Potrivit legii. va avea vreo şansă de realizare. iar nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat. în locul unei redresări a activităţii. c) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare. nu are nici un interes să prefere procedura falimentului.

Distribuirea sumelor de bani realizate în urma lichidării. urmează distribuirea sumelor realizate între creditori. Efectuarea lichidării bunurilor din averea debitorului. afară de cazul când legea dispune altfel. în condiţiile legii. inventarierea şi conservarea bunurilo r din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc. cât şi în bloc. bunurile vor fi vândute la licitaţie. După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate. cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii. împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii. Pentru a putea proceda la lichidarea bunurilor din averea debitorului se impune luarea unor măsuri: stabilirea averii debitorului. în condiţiile stabilite de Codul de procedură civilă. Aceste bunuri sunt lichidate prin vânzarea lor. ca un ansamblu în stare de funcţionare. bunurile vor fi evaluate atât individual. bunurile din averea debitorului sunt supuse lichidării. 100 . iar dacă acest lucru nu se realizează. a)-e) din lege. adică au fost prefăcute în bani. precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia. persoană fizică sau juridică. judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii şi va dispune măsurile prevăzute de art. pe cât posibil. b) desemnarea unui lichidator. în cazul când debitorul este o societate comercială. 7 alin. prin întocmirea listei bunurilor din averea debitorului. c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator. Măsurile premergătoare lichidării. Vânzarea bunurilor se poate face prin negociere directă. Din textul citat rezultă că judecătorul-sindic dispune măsurile menţionate în cazul când pronunţă dizolvarea societăţii debitoare. indiferent de calitatea debitorului. care va evalua bunurile din averea debitorului. Operaţiunea de lichidare a bunurilor din averea debitorului trebuie să înceapă de îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. În vederea obţinerii sumelor de bani necesare pentru plata creanţelor creditorilor. Textul legal trebuie înţeles în sensul că. aceste măsuri sunt dispuse prin încheiere în toate cazurile de intrare în procedura falimentului. d) întocmirea şi predarea către lichidator a unei liste a creditorilor şi a creanţelor acestora la data intrării în faliment. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. Legea prevede că lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de către lichidator sub controlul judecătorului-sindic. sau individual. e) notificarea intrării în faliment. În vederea stabilirii valorii bunurilor. (2) lit. În funcţie de situaţia concretă şi.a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului. În realitate. lichidatorul va angaja un evaluator.

creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social. 69 alin. cu cheltuieli şi dobânzile aferente. respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor ori. 101 . 62 alin (3). 8) alte creanţe chirografe. 7) creanţele reprezentând credite bancare. În scopul pregătirii operaţiunilor de distribuire între creditori a sumelor de bani realizate. după caz. lichidatorul va ţine seama de ordinea plăţii creditorilor. Raportul trebuie să cuprindă şi plata retribuţiei lichidatorului şi cheltuielile prevăzute de lege. prestări de servicii sau alte lucrări. apoi. în următoarea ordine: 1) taxele. 3) creanţele izvorâte din raporturi de muncă. sub rezerva celor prevăzute la art. art. 22 şi ale art. lichidatorul trebuie să întocmească un raport asupra operaţiunilor de lichidare efectuate şi un plan de distribuire a sumelor de bani între creditori. după deschiderea procedurii. inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului. p recum şi din chirii. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit. 17 alin. în următoarea ordine de preferinţă: mai întâi. creanţele creditorilor vor fi pl ătite. precum şi obligaţiile care revin lichidatorului în efectuarea operaţiunilor de distribuire a sumelor de bani cuvenite creditorilor.În vederea repartizării între creditori a sumelor realizate. acordate de instituţiile de credit după deschiderea procedurii. calculate de la data începerii lichidării. de către un membru al grupului al grupului de interes economic. lichidatorul este obligat să prezinte judecătorului-sindic. În privinţa planului de distribuire. precum şi un plan de distribuire între creditori a sumelor de bani realizate. Prin lege se reglementează anumite reguli privind întocmirea raportului. 6) creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale. timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. În cadrul procedurii falimentului. precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului. (3). 2) creanţele reprezentând creditele. cu dobânzile şi cheltuielile aferente. alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă. precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. 9. ordinea satisfacerii creanţelor creditorilor. (1). 9) creanţele subordonate. dacă acesta este persoană fizică. 5) creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere. art. 4) creanţele bugetare. la fiecare trei luni. cele rezultate din livrări de produse. un raport asupra fondurilor obţinute de lichidare şi din încasarea de creanţe.

Închiderea procedurii insolvenţei După parcurgerea operaţiunilor prevăzute de lege. Sumele de distribuit între creditorii în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă. În cazul în care bunurile aparţinând averii unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor. prin tabelul definitiv consolidat. titularii acestora vor fi primi o cotă falimentară reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa îl deţine în categoria creanţelor respective. titularilor de creanţe dintr-o categorie le se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. în condiţiile legii. derivând din dreptul rezidual al calităţii lor.10) creanţele membrilor. prin executorul judecătoresc. împotriva grupului sau societăţii. După aprobarea de către judecătorul-sindic a raportului final. însoţit de situaţiile financiare anuale. care va fi pusă în executare de către lichidator. împreună cu un bilanţ general al lichidării pe care le supune judecătorului-sindic. Judecătorul-sindic dispune printr-o sentinţă definitivă şi executorie. Potrivit legii.85/2006. 108 din lege. potrivit ordinii stabilite de art. asociaţilor sau acţionarilor persoanei juridice debitoare. în conformitate cu prevederile legale şi statuare. După lichidarea bunurilor din averea debitorului. a asociaţilor cu răspundere nelimitată ai societăţii. lichidatorul întocmeşte un raport final. împotriva membrilor sau. 102 . Anumite creanţe sunt plătite în condiţii speciale. Exemple După lichidarea bunurilor din averea debitorului. În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate. după caz. lichidatorul va face de îndată distribuirea finală către creditori a tuturor sumelor de bani rezultate din valorificarea patrimoniului debitorului. După aprobarea raportului final lichidatorul va face distribuirea finală către debitori a tuturor sumelor de bani rezultate din valorificarea averii debitorului. procedura reorganizării judiciare şi a falimentului urmează să se închidă. Identificaţi care sunt măsurile premergătoare lichidării averii debitorului din conţinutul Legii nr. lichidatorul întocmeşte un raport final al lichidării pe care îl supune judecătorului-sindic. judecătorul-sindic va autoriza executarea silită.

organizatorice. dacă au fost îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate prin planul confirmat. Modalităţi O primă modalitate este procedura reorganizării judiciare. judecătorul-sindic pronunţă sentinţa de închidere a procedurii pe baza cererii lichidatorului. În mod excepţional. Răspunderea pentru aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului Procedura insolvenţei nu are un caracter punitiv. Această răspundere este o răspundere civilă şi o răspundere penală.Cazurile. Închiderea procedurii insolvenţei are anumite efecte. Aceste efecte privesc descărcarea judecătorului-sindic de îndatoririle şi responsabilităţile sale. dacă. iar fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. Consecinţele închiderii procedurii. efectuarea lichidării bunurilor din patrimoniul debitorului. datorită nerealizării obiectivelor sale. prin anumite măsuri economice. luarea deciziei şi consecinţele închiderii procedurii sunt stabilite de Legea nr. închiderea procedurii este dispusă de judecătorul-sindic. financiare. În toată cazurile. Răspunderea se angajează numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii. prin faptele lor. anumite persoane au dus la insolvenţa debitorului ori au săvârşit anumite infracţiuni. În acest caz. 103 . juridice etc. prin sentinţă. urmare cererii introductive a debitorului. M2.U5. 85/2006. Rezumat Procedura insolvenţei constă într-un ansamblu de acte juridice şi operaţiuni care privesc: hotărârea de intrare în faliment. 31/1990 reglementează o răspundere în cazurile în care.85/2006. ea nu urmăreşte să îl sancţioneze pe debitorul aflat în dificultate căruia i s-a aplicat procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. printr-o sentinţă. În cazul procedurii insolvenţei. la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor. 85/2006 şi Legea nr. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se închide. devine procedură de faliment. aceasta va fi închisă ca procedură de faliment. Procedura va fi închisă după aprobarea de către judecătorul-sindic a raportului final. se constată că nu s-a depus nici o cerere. Legea nr. Dacă procedura începe ca procedură de reorganizare şi. distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului. când toate fondurile şi bunurile din averea debitorului au fost distribuite. închiderea procedurii falimentului. Procedura reorganizării judiciar va fi închisă. stabilirea masei active.6. precum şi descărcarea debitorului de obligaţiile anterioare.

la sediul băncii c. Reorganizarea are loc : a. Condiţii Pentru aplicarea procedurii insolvenţei. tribunalul va deschide procedura dacă cererea îndeplineşte cerinţele legii c. Procedura reorganizării judiciare constă în anumite reguli privind organizarea activităţii debitorului pe baze noi. Judecătorul sindic: a. adunării generale b. îi trebuie aprobarea creditorilor 6. M2. transformarea lor în bani b.U5. A doua condiţie este ca debitorul să se afle în insolvenţă. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. creditorilor 3. creditorilor c.7. adică a lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului. judecătorulsindic. Organe Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti. cererea sa nu va putea fi aprobată b. Rolul preponderent în procedura insolvenţei revine: a. administratorilor c. tribunalului 104 .O a doua modalitate este procedura falimentului. Procedura falimentului este procedura concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului debitorului. este un judecător al tribunalului b. Prima condiţie este ca debitorul să facă parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura. la sediul comerciantului b. este un reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie c. în faţa instanţelor de judecată 4. legea impune două condiţii. este un lichidator 2. distrugerea c. administratorul şi lichidatorul. până la acoperirea creanţelor creditorilor. Lichidatorul ia locul: a. Această procedură se poate realiza prin două modalităţi. debitorului b. închirierea 5. în vederea redresării economico-financiare şi asigurării mijloacelor băneşti pentru plata datoriilor faţă de creditori. Lichidarea bunurilor înseamnă: a. Dacă debitorul îşi exprimă intenţia de a intra în faliment: a.

..2.. societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată......... Introducere Societăţile comerciale bancare.... 105 M2............ Modificarea........ a 105 .. în scopul ocrotirii intere selor generale....5..1..... Societatea comercială bancară (banca) Cuprins M2... 105 M2.. societatea va fi considerată ca o societate în nume colectiv...... 2...U6.. ca oricare alt tip de societate comercială..... .. .. societate pe acţiuni.1...... ..... ............ urmând a se evidenţia apoi ceea ce determină situarea băncilor într-o categorie aparte a comercianţilor colectivi..4........... Introducere....... care asigură cea mai mare răspundere a asociaţilor faţă de terţi...U6.......U6. Obiectivele unităţii de învăţare .... Încetarea existenţei băncii........... M2....................……111 M2. o anumită formă pentru societăţile bancare şi pentru cele de asigurări....U6..... Obiectivele unităţii de învăţare o Cunoaşterea şi parcurgea etapelor de constituire a unei bănci o Dobândirea cunoştinţelor privind funcţionarea unei bănci... în art.. ................. Principiul general al libertăţii alegerii de către asociaţi a formei legale a societăţii este îngrădit..Constituirea băncii…………………………………………………………106 M2...... Principalul criteriu care stă la baza deosebirilor dintre aceste forme juridice este acela al întinderii răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii....U6. Legea impune............ în mod excepţional. dizolvarea şi lichidarea……....U6.............. că societatea comercială poate îmbrăca următoarele forme juridice: societate în nume colectiv............ au aceleaşi trăsături caracteristice.....2.... 125 M2. Forma oricărei societăţi trebuie prevăzută în actul constitutiv.. deşi sunt supuse unor reglementări speciale............... Rezumat ............. aşadar..... având în vedere caracterul limitativ al enumerării legale.... Test de autoevaluare a cunoştinţelor .....U6. . societate în comandită simplă....7................... ....U6....U6. 126 M2. ..6..........118 M2...Unitatea de învăţare M2..... generale. Despre aceste caractere generale se va vorbi în continuare..... .......3.......... Asociaţii vor putea opta numai între aceste forme prevăzute de lege. Actuala Lege a societăţilor comerciale prevede.... În lipsă...U6...... Funcţionarea băncii …………………………………………...

sunt incidente prevederile O.N. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale Legii nr. Societăţile bancare. conform dreptului comun. autorizarea funcţionării băncii.G. o Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor băncii. se constituie cu respectarea prevederilor Legii nr. şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale O. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit. 99/2006. altele cuprinse în prevederi speciale. în conformitate cu prevederile Legii nr. M2. 11/2007]: a. autorizarea funcţionării societăţii comerciale bancare de către B.N. Caracterul specific al operaţiunilor pe care băncile le îndeplinesc determină particularităţi în ceea ce priveşte formalităţile de constituire ale acestora.N. depunerea dosarului la B.R. depunerea dosarului la B. 3 alin.U6.N. se vor parcurge anumite etape. pentru obţinerea aprobării b. persoane juridice române. în vederea autorizării 106 .U.N. persoane juridice române. Constituirea băncii Banca este o societate pe acţiuni cu un obiect specific de activitate.N. 26/1990 privind registrul comerţului. Exemple Fondatorii băncii vor îndeplini următoarea procedură: a. II. aprobarea constituirii societăţii comerciale bancare. nr. Dispoziţiile legale prevăd că procesul de autorizare a băncilor de către Banca Naţională a României cuprinde două etape [art. îndeplinirea formalităţilor de constituire.3. nr.R. Etapele constituirii unei bănci sunt: I. 99/2006 şi ale Regulamentului B.G. depunerea dosarului cu aprobarea la registrul comerţului c. III.R.. conform dreptului comun. Etapele constituirii băncii Pentru constituirea unei societăţi comerciale bancare.conducerii acesteia o Aprecierea eficienţei operaţiunilor bancare. nr. unele cuprinse în prevederile cu caracter general. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Suplimentar.R.N. (1) din Regulamentul B. nr.R.R.U.R. Nicio bancă din România nu poate funcţiona decât pe baza autorizaţiei emisă de B. b. aprobarea constituirii societăţii comerciale bancare de către B.

b) condiţii vizând scopul. forma juridică. a fondatorilor. Enumerarea acestor condiţii nu este limitativă. a administratorilor şi a acţionarilor. este necesară întocmirea şi depunerea unei documentaţii care să se refere la: – calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii.R. Aprobarea cererii 107 . Prin Regulamentul nr. conform art.N. Banca Naţională putând solicita şi alte informaţii sau documente suplimentare. b) să respingă cererea şi să comunice solicitantului. 19-24 b) pentru autorizare documentaţia prevăzută la art. în scris. stabileşte anumite condiţii în care va acorda autorizaţia. nr. 19-26). însoţită de o documentaţie grupată astfel: a) pentru aprobarea constituirii documentaţia prevăzută la art. în termen de cel mult patru luni de la primirea cererii de autorizare. observăm că. 33. (1) să decidă: a) să aprobe constituirea băncii. Prin reglementări speciale. Se vor respecta termenele şi procedura prevăzute în O.Consultaţi registrul bancar pentru obţinerea datelor despre comerciantul bancar. capitalul social.N. hotărârea de respingere. la art. În cazul societăţilor bancare. Cererea va fi însoţită de o documentaţie stabilită de B.N. 99/2006. sediul băncii. structura acţionariatului. Acesta va fi depus în forma cerută de lege abia în momentul solicitării autorizaţiei (etapa a II-a). 99/2006 prevede că.G. dacă este cazul. auditorul independent.N. e suficientă prezentarea proiectului actului constitutiv. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.R. Ea trebuie să cuprindă cererea de autorizare. 33 alin. B. acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii. 11/2007. 25-26. Banca Naţională stabileşte şi detaliază documentaţia necesară (art. sediul societăţii. pentru obţinerea aprobării de constituire. aceste condiţii putând fi grupate astfel: a) condiţii vizând persoanele fizice sau juridice (calitatea conducătorilor.R este obligată. B.U. precum şi a cenzorilor.R. nivelul minim al capitalului social subscris. Etapa I – Aprobarea de constituire a societăţii comerciale bancare Reprezentanţii legali vor înainta la B. Alături de cererea de autorizare. Actul constitutiv va îndeplini aceleaşi condiţii de fond şi formă cerute de reglementările generale. care va avea forma stabilită de aceasta. studiul de fezabilitate al băncii. o cerere de autorizare. împreună cu motivele care au stat la baza acesteia. auditorul independent).

într-un termen de două luni de la comunicarea aprobării de constituire. astfel încât instrumentarea acesteia să se încheie cu cel puţin 10 zile înaintea datei şedinţei Consiliului de administraţie al B. 99/2006 Banca Naţională va putea respinge cererea de autorizare dacă: a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi/sau informaţiile furnizate nu prezintă relevanţă ori sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei. Respingerea cererii de autorizare În conformitate cu art. e) Banca Naţională a României nu este satisfăcută de calitatea persoanelor care asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit.N. B.R toate documentele privind constituirea legală a societăţii bancare.G..R. Băncile autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de B.R. volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de credit sau nu corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos.. b) banca nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de B. măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe 108 . Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi transferată unei alte entităţi.N.N.R este obligată să decidă cu privire la autorizarea funcţionării societăţii bancare în termen de cel mult patru luni. fondatorii sunt obligaţi ca.N. c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se intenţionează a fi constituită (pentru bănci. să prezinte B. de societate pe acţiuni).N. Aprobarea constituie doar permisiunea dată fondatorilor de a proceda la înfiinţarea băncii. f) calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit nu corespunde cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia. De la data depunerii de către solicitant a documentelor legale de constituire. adică în registrul instituţiilor de credit.R. Obţinerea aprobării de constituire nu garantează obţinerea autorizaţiei de funcţionare.U. conform dispoziţiilor legale. întrucât reputaţia sau experienţa profesională a acestora nu este adecvată naturii. d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor legale. Partea I. Este necesar ca studierea documentaţiei să beneficieze de timp suficient.În cazul aprobării cererii. g) legăturile strânse dintre bancă şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile legale. 38 din O. nr.

documentaţia anexată cererii de înregistrare va fi completată cu autorizaţia provizorie din partea Băncii Centrale. Aprobarea constituirii va fi revocată în cazul în care banca nu obţine autorizaţia de funcţionare. dovada sediului social etc. pot fu ncţiona numai pe baza autorizaţiei emise de B.N. pe de altă parte. Observăm că pentru obţinerea acestei autorizaţii. societatea comercială bancară va urmări îndeplinirea tuturor formalităţilor prevăzute de Legea nr.. orice persoană fizică sau juridică ce şi-a propus să constituie o bancă va parcurge etapele prevăzute de Legea nr.N. Etapa a III-a – Autorizaţia de funcţionare Băncile. autoritatea centrală solicită documente care sunt prevăzute şi de reglementările dreptului comun. viitoarea bancă trebuie să facă dovada faţă de B. situaţie în care viitoarea bancă va trebui să îndeplinească anumite cerinţe prevăzute în legea specială (Legea bancară). că s-a constituit legal (a obţinut certificatul de înregistrare de la registrul comer ţului). pe de o parte. după obţinerea avizului Camerei de Comerţ şi de Industrie. Pentru aceasta. autorizaţiunea era înlocuită cu cea a Consiliului bancar. Pentru a putea obţine aprobarea de funcţionare. 359/2004 de simplificare a formalităţilor. Acest fapt reflectă interesul legiuitorului român pentru asigurarea unui control cât mai complex. h) înainte de obţinerea aprobării de constituire. un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia. De aceea. 109 . Etapa a II-a – Constituirea legală a societăţii comerciale bancare În această etapă.R. i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia. 31/1990 pentru constituirea sa ca societate pe acţiuni: întocmirea actelor constitutive.N. înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii. 31/1990 şi de Legea nr. cum ar fi dovada efectuării vărsămintelor pentru capitalul social. fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcţionarea viitoarei bănci. de către organismele competente potrivit dreptului comun (judecătorul delegat). Ceea ce este însă specific domeniului bancar se referă la obţinerea autorizaţiei prealabile din partea B.R. persoane juridice române. Aceasta era dată de tribunal pentru societăţile pe acţiuni. în nicio situaţie. Şi în cuprinsul Legii bancare din 1934 se făcea vorbire de „autorizaţiune”. Pentru societăţile bancare. dinspre autorităţile centrale în domeniul bancar.persoane fizice sau juridice cu care banca are legături strânse sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale. Necesităţile economice ale pieţei nu pot constitui.R.

Revenind la prevederile actualei legi bancare. Respingerea cererii de autorizare Înainte de înmatricularea societăţii comerciale bancare (în etapa obţinerii aprobării de constituire) vor fi aplicabile regulile dreptului comun.N. (1) din O. 3 autorizaţia ca fiind un act emis indiferent sub ce formă de către autoritatea competentă. Banca Naţională poate respinge cererea de autorizare. 5 din Lege. aceste bănci să nu îşi poată onora obligaţiile. nr.G.G. spre deosebire de legislaţia actuală. fie numai pentru anumite operaţiuni bancare. generale şi locale. Se aprecia că acest drept acordat Consiliului bancar avea ca scop protejarea economiilor particulare. respectiv de conjunctura economică generală. pentru a putea atrage clienţii. 99/2006]. În concluzie. 7 pct. Ceea ce deosebeşte atribuţiile actuale ale B. care dă dreptul de a desfăşura activităţi specifice unei instituţii de credit.dată de acesta în termen de 2 luni de la depunerea cererii. dacă Consiliul bancar nu era de acord. sub imperiul vechii legi instituţia de credit ce se dorea a fi constituită nu avea voinţa şi posibilitatea de a duce la îndeplinire scopul propus. 3 alin. nr. la scadenţă. Autorizaţia putea fi acordată fie pentru o multitudine de operaţiuni. În caz contrar. de asemenea. este faptul că acest organ dădea autorizaţia numai în urma examinării oportunităţii economice.R. (2) din Regulamentul de autorizare]. cheltuielile de administraţie şi plasamentul depunerilor în condiţii nu foarte bune. Consiliul bancar. precum şi a îndeplinirii condiţiilor legale. conform art.U. Dar pe întreg parcursul procesului de autorizare. 99/2006. ar putea face ca. Pericolul putea veni din faptul că acestea şi-ar putea face concurenţă. Oportunitatea presupunea. pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare se vor prezenta Băncii Naţionale documentele care să ateste constituirea legală a băncii [art. 110 . Până a se ajunge la obţinerea autorizaţiei. de altfel. cu privire la acordarea autorizaţiilor de funcţionare faţă de omologul său interbelic.N.R. indiferent de oportunitatea geografică. prevederile aceleiaşi legi permit organului de supraveghere (Banca Naţională a României) să respingă cererea de autorizare pentru motivele prezentate detaliat în art. ceea ce. ce permite constituirea societăţilor bancare. prezentate mai sus. acordând dobânzi mici. 38 din O. deci şi după înmatriculare. Legea bancară defineşte în art. 33 alin. menţinerea lichidităţii plasamentelor şi solvabilitatea băncilor.U. Banca Naţională a României va decide cu privire la autorizarea funcţionării unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor [art. să se examineze dacă nu cumva într-o anumită regiune funcţionează prea multe bănci. solicitantul poate cere Consiliului de Administraţie al B. se urmăreşte şi astăzi în ansamblul politicii Băncii Naţionale. eliberarea unei decizii.

Odată cu intrarea în vigoare a fostei legi bancare. – fondatorii au făcut comunicări publice asupra funcţionării băncii înainte de obţinerea aprobării constituirii. Secţiunea 3. ca element specific al contractului de societate bancar. nr. care se referă la „nerespectarea prevederilor prezentei legi sau a reglementărilor date în aplicarea ei”.U6. distribuitoare de credite. 8 din Capitolul I. prin dispoziţiile art.G. b) motive care se referă la capitalul social şi forma juridică: – capital social este sub nivelul minim legal. – este prevăzută o altă formă juridică decât aceea de „societate pe acţiuni”.U. în general. M2. se află prevăzut în Codul comercial român. 99/2006 şi în actele normative emise de Banca Naţională a României. creatoare de monedă. independenţă şi alte cerinţe legale. iar gestiunea bancară înseamnă rentabilitate. d) motive care privesc persoanele implicate: – conducătorii sau administratorii nu corespund obiectivelor propuse.4. c) motive care se referă la imposibilitatea realizării obiectului de activitate. pe care nu le putem clasifica decât ca motive suplimentare. e) motive cu caracter extrem de general. în sensul că denumirea de „bancă” nu poate fi folosită de un alt comerciant decât cel autorizat de către B. – acţionarii sau alte persoane care au legături strânse cu banca nu corespund cerinţelor asigurării unei gestiuni sănătoase. Funcţionarea băncilor I. Activitatea bancară/Faptele de comerţ săvârşite de societăţile comerciale bancare Obiectul de activitate al societăţilor comerciale bancare. Banca apare. în 1998.Motivele respingerii cererii de autorizare a unei societăţi comerciale bancare pot fi clasificate astfel: a) motive care se referă la documentaţie: este incompletă sau este insuficientă. acoperire a riscurilor şi aplicarea politicii monetare. prestatoare de servicii financiare. acoperirea şi divizarea riscurilor (în special la credite şi schimb valutar). gestionară a mijloacelor de plată. prevenirea. s-a pus capăt acestei confuzii.N. ca un paznic al depunerilor. – auditorul financiar nu îndeplineşte cerinţele de experienţă. „Interdicţii”.R. respectarea unor restricţii reglementare referitoare la lichiditate. 111 . Banca Naţională are la dispoziţie acest articol pentru a respinge cererea de autorizare în orice etapă a procesului de autorizare. dacă consideră că naşterea unui nou comerciant nu prezintă siguranţă pentru sistemul bancar. în O. Săvârşirea acestei fapte este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

serviciile de casă (retragerea sau depunerea banilor). fie de un excedent. În categoria faptelor de comerţ obiective. Într-o altă opinie. Exemple Schimbul valutar efectuat de o bancă este un serviciu bancar. Observăm că legiuitorul a 112 . la art. serviciile de schimb. La fel este închirierea de seifuri. efectelor de comerţ. Identificaţi operaţiunile unei bănci pe baza pliantelor oferite la sediul băncii. fie acordând împrumuturi. conturilor etc. funcţiile principale ale băncilor sunt: – să atragă depozitele bancare ale clienţilor. casete de siguranţă etc. pentru a ajunge de la produc ător la consumator. funcţia de vistiernic constă în realizarea acestei ajustări. operaţiunile de bursă. 7 alin. stabileşte care sunt faptele de comerţ. (1) definiţia activităţii bancare. – să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite. folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor). având la bază concepţia obiectivă a dreptului comercial.. persoane fizice şi juridice (atragere de fonduri). permiţând doctrinei şi practicii judiciare recunoaşterea ca fapte de comerţ şi a altor acte şi operaţiuni care nu sunt prevăzute expres în Codul comercial. adică actele juridice şi operaţiunile prin săvârşirea cărora se nasc raporturile juridice comerciale. – serviciile financiare şi diverse – grupează închirierea caselor de bani. fie de o insuficienţă a resurselor. activitatea bancară poate fi analizată prin cele patru funcţii principale ale sale: – intermedierea – constă în colectarea disponibilităţilor (economii. Enumerarea faptelor de comerţ are un caracter enunţiativ. Codul comercial român.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului cuprinde. mai ales prin intervenţia pe piaţa monetară. – gestiunea visteriei şi activitatea interbancară – funcţia de intermediere face ca banca să dispună. viramentelor. ceea ce presupune operarea cecurilor. Reglementarea actuală Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. completată cu un criteriu subiectiv. temporar sau structural. o primă grupă este reprezentată de operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie. – gestiunea mijloacelor de plată – deoarece băncile creează şi alte mijloace de plată decât bancnota şi moneda. consulting etc. fie luând împrumuturi de la alte bănci sau ins tituţii financiare. în sensul de activitate de vânzare-cumpărare a mărfurilor. – să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi. care corespund noţiunii economice de „comerţ”.. depuneri) unor agenţi economici pentru a acorda împrumuturi.Într-o exprimare sintetică. ele trebuie să asigure circulaţia acestora.

U. 7 pct. Activitatea bancară este a. se va face dovada înregistrării menţiunilor în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a actului normativ. juridice sau entitate fără personalitate juridică. Cu privire la nerespectarea acestui ordin. 1 din O. Faţă de B.N. 99/2006 la art. retragerea aprobării sau retragerea autorizaţiei băncii.1/1999. alte operaţiuni/servicii bancare Urmează apoi. 5 alin.U. Definiţia activităţii bancare este dată în art. se prevedeau sancţiunile cuprinse în art.G. a creditelor şi titlurilor negociabile.G. atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public b. Se interzice oricărei persoane fizice. persoană juridică română şi fiecărei sucursale a unei bănci. Operaţiunile de bancă sunt efectuate de societăţile comerciale bancare şi se referă la operaţiuni asupra sumelor de bani în numerar.renunţat la utilizarea noţiunii de „activitate bancară” în titulatura principalului act normativ din domeniu.R. Întreaga activitate bancară trebuie să se desfăşoare în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase. într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. enumerarea activităţilor bancare/operaţiunile de bancă. preferând să extindă dispoziţiile la toate instituţiile de credit şi să trateze băncile împreună cu celelalte categorii. Interdicţii În prezent. nr. acordarea de credite în cont propriu c. nr. persoană juridică străină. începând cu atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile şi până la orice alte activităţi sau servicii. 18. adică de la data publicării. (1) interzice altor entităţi să desfăşoare activităţi bancare. şi anume avertisment. la art. conform ordinului. să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public. amendă. 113 . Acestea vor lua măsurile necesare pentru înregistrarea în registrul comerţului a obiectului lor de activitate. O. ce nu este instituţie de credit.99/2006. care se va comunica fiecărei bănci. în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar. sub autorizarea Băncii Naţionale. 69 din fosta Legea bancară. Banca Naţională a prevăzut că obiectul de activitate al băncilor care au fost autorizate să funcţioneze pe teritoriul României este prevăzut în anexa la acest ordin. limitarea operaţiunilor băncii. Ordinul nr. Activitate bancară este atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. Într-o altă reglementare.

Din punct de vedere funcţional. Astfel. care sunt „total independente în elaborarea propriului management”. În concluzie. la regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate. este nevoie şi de alte organe prin care să se manifeste voinţa societăţii. băncile dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală). de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte. în timp ce.G. iar la şedinţele ei participă delegaţii unităţilor. date în aplicarea legislaţiei privind politica monetară. este supusă reglementărilor cu caracter general cuprinse în Legea nr. la obligaţiile referitoare la actele societăţii comerciale. 101 alin. de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancară [art. Aceasta hotărăşte în problemele generale privind activitatea băncii. pe plan organizatoric. Adunarea generală a acţionarilor băncii Adunarea generală a acţionarilor are aceleaşi caracteristici generale prevăzute de Legea societăţilor comerciale. din punct de vedere funcţional (operaţional). ai persoanelor fizice şi juridice deţinătoare de acţiuni emise de bancă. Adunarea generală îi reprezintă pe toţi acţionarii băncii. În schimb. fie cu caracter special. (1) din O. băncile se comportă ca orice altă societate. de credit. organele băncii sunt:    Adunarea generală Administratorii Auditorii 1. referitoare la administratorii societăţii. de plăţi. 114 . în conformitate cu prevederile generale ale Legii nr. indiferent de forma juridică. consiliu de administraţie. există particularităţi privind societăţile bancare în raport cu celelalte societăţi comerciale. valutară. Intră în această categorie adunarea generală şi organele de control a gestiunii societăţii.U. la dreptul asociaţilor la dividende. statutul acestor entităţi impune ca. de organe proprii de control (auditori). care se referă la aspectele specifice funcţionării fiecărei forme juridice de societate comercială. indiferent de forma juridică a societăţii. Aceste reglementări sunt fie cu caracter comun. Aceasta spre deosebire de societăţile comerciale „uzuale”. În afara administratorilor. comitet de direcţie). ca organizare. 31/1990 (Titlul III). care au acelaşi statut. fiind deci un organ deliberativ şi de decizie. nr.Organul deliberativ al societăţilor comerciale bancare. 99/2006].II. 31/1990. să se supună reglementărilor şi ordinelor emise de Banca Naţională. Conducerea băncii Conducerea societăţilor comerciale.

58/1998 nu făcea nicio referire cu privire la adunarea generală.U. (3)]. Ei pot fi numai persoane fizice. În funcţie de atribuţiile pe care i le-a încredinţat legiuitorul. 2. administratorul ar supraveghea activitatea curentă a preşedintelui. Raţiunea pentru care administratorul unei bănci nu poate fi salariat (nici la banca pe care o administrează. aceştia sunt supuşi prevederilor speciale ale Legii bancare şi Normelor de autorizare.10/2004 se referă la condiţiile imperative impuse administratorului unei societăţi comerciale bancare. Administratorul unei bănci trebuie să aibă o bună reputaţie. De-a lungul funcţionării sale. adunările generale pot fi ordinare. Administratorul Normele B. ca membru al consiliului de administraţie. Cele două calităţi se află în antiteză: ca salariat. Administratorii băncii pot fi numai persoane fizice. ca de altfel nici actuala reglementare – O. Fiecare societate bancară va putea însă să prevadă în actele sale constitutive acele reglementări interne care să îi asigure o funcţionare optimă. nr. c) între deschiderea procedurii falimentului şi până la numirea lichidatorului este desemnat administratorul interimar. În 115 . Fiecare va fi aprobat de Banca Naţională a României. societatea comercială bancară poate fi administrată de trei categorii de administratori: a) în timpul funcţionării normale este numit un administrator. Organul executiv.G. 99/2006. calificare şi competenţă pentru realizarea obiectivelor propuse. În plus. funcţionare. administratorul ar fi subordonat preşedintelui consiliului de administraţie. Aceste persoane trebuie să aibă experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau într-un domeniu care poate fi considerat relevant pentru activitatea băncii [art. răspundere. extraordinare şi speciale. revocare este aplicabil şi administratorilor societăţilor bancare.N. 37 alin.Remarcăm faptul că nici fosta lege bancară nr. în calitate de organ suprem de conducere al unei bănci. nr.R. b) dacă se dispune administrarea specială este numit un administrator special. nici la o altă bancă) se întemeiază pe acelaşi argument de incompatibilitate ca şi în cazul administratorului oricărei alte societăţi pe acţiuni. cu experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar bancar sau un altul relevant. Dreptul comun în materie cu privire la condiţiile de numire.

116 . la propunerea preşedintelui. Auditorul financiar al unei instituţii de credit trebuie să informeze Banca Naţională României de îndată ce. operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a filialelor. şi să întocmească situaţii financiare anuale şi. a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea desfăşurată. Auditorul bancar Situaţiile financiare ale băncilor nu mai sunt controlate prin instituţia cenzorului..G. respectiv.R.N.. 99/2006). Pentru respectarea condiţiilor legale privind cumulul funcţiei de administrator bancar. Băncile au obligaţia să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar. devenit administrator. Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate trebuie să fie auditate de auditori financiari. În plus. s-ar impune ca un salariat al băncii. 3. în exercitarea atribuţiilor sale. Băncile trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. nr.R (Titlul II Capitolul IV Situaţii financiare şi audit din O. Auditorii financiari ai băncilor trebuie să fie aprobaţi de BN. a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de credit care: a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia. prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii. 82/1991. după caz.N. în calitate de autoritate de supraveghere. care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare. pe bază individuală şi. republicată. de asemenea. pe bază consolidată. situaţii financiare anuale consolidate. conform cerinţelor Băncii Naţionale a României.R. care poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază că acesta nu dispune de experienţa şi/sau independenţa adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă există constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerinţele de conduită etică şi profesională specifice. precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către B. dacă este numit şi funcţionar al băncii. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare trebuie să reflecte. să fie nevoit să îşi dea demisia sau să fie decăzut din mandatul de administrator. băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare. ci vor fi auditate de auditori financiari aprobaţi de B. în conformitate cu standardele şi practicile acceptate pe plan internaţional.U.ambele situaţii s-ar putea ajunge la concedierea administratorului sau la revocarea din funcţie din partea adunării generale. a performanţei financiare.

b) analiza practicilor şi procedurilor controlului şi auditului intern.N. şi de auditori externi. c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia. 117 . Atribuţiile auditorului financiar se referă la: a) întocmirea raportului anual împreună cu opinia sa. clarificări. din care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare. 2. pe de o parte. c) furnizarea de informaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale băncii către B. Ea poate retrage aprobarea acordată unui auditor financiar.autoritate competentă. Din cele de mai sus. în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respectă cerinţele de conduită etică şi profesională specifice şi poate emite reglementări specifice cu privire la relaţia auditor financiar . Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional. a fluxurilor de trezorerie a băncii şi a altor informaţii.. Banca Naţională acces la orice documente întocmite de auditorii financiari pe parcursul acţiunii de audit.b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de credit de a funcţiona în continuare. Alte atribuţii sunt obligatorii în legătură cu luarea la cunoştinţă despre orice act sau fapt care are legătură cu banca. – poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de opinii cu rezerve.R. Obligaţiile de mai sus revin auditorului financiar şi în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse. în ultima situaţie pe bază de contract cu persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România. potrivit standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România. care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale. La solicitarea BN. astfel: – constituie o încălcare gravă a legii/reglementărilor.R. auditorul financiar al instituţiei de credit are obligaţia să furnizeze orice detalii. – este de natură să afecteze situaţia patrimonială a băncii sau buna fun cţionare. pe de altă parte. concluzionăm că evidenţa contabilă a societăţilor comerciale bancare va fi controlată de auditori interni. decurgând dintr-o relaţie de control cu banca. explicaţii legate de activitatea de audit financiar desfăşurată. a performanţei financiare.

Exemple Cererea de aprobare a unui nou auditor financiar va indica şi motivul schimbării auditorului financiar anterior şi va fi însoţită de hotărârea organului competent şi de documentaţia specifică, prevăzută de Regulamentul nr. 11/2007 pentru auditorul financiar, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 25 alin. (8) din Regulamentul de modificare.

M2.U6.5. Încetarea băncii. Dizolvarea. Lichidarea. Insolvenţa. Dizolvarea societăţilor comerciale bancare

Societăţile comerciale bancare sunt supuse aceloraşi prevederi cu caracter general prezentate mai sus. Completarea cu reglementări speciale se face prin conţinutul Legii falimentului instituţiilor de credit şi a O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practi cienilor în insolvenţă. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale sunt reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 31/1990. Legea permite însă asociaţilor ca în actul constitutiv să prevadă „modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii” (în art. 7 şi art. 8). Dizolvarea societăţilor comerciale cuprinde acele operaţii care declanşează procesul de încetare a existenţei societăţii şi asigură premisele lichidării patrimoniului social (hotărârea de dizolvare a societăţii şi aducerea ei la cunoştinţa celor interesaţi). Hotărârea de dizolvare este luată fie de adunarea asociaţilor, fie de instanţa de judecată. Dizolvarea în temeiul legii are un caracter excepţional. Există anumite cauze ce determină dizolvarea unei societăţi, expres prevăzute de lege (Legea societăţilor comerciale). Cauzele de dizolvare pot fi stabilite şi prin actul constitutiv. Cauzele generale de dizolvare sunt: trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii, imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia, declararea nulităţii societăţii, hotărârea adunării asociaţilor, hotărârea tribunalului, falimentul societăţii. Cu privire la trecerea timpului pentru durata societăţii [art. 227 lit. a) din Legea nr. 31/1990], dizolvarea operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate. Este vorba de cazurile în care, prin actul constitutiv, asociaţii şi-au exprimat voinţa de a constitui societatea numai pentru un anumit interval de timp. La expirarea acestui interval, societatea se dizolvă. Legea permite însă administratorilor să consulte asociaţii, înainte cu cel puţin trei luni faţă de expirarea societăţii, în vederea prelungirii duratei acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. Societatea comercială se dizolvă şi în cazul imposibilităţii de realizare a obiectului societăţii, în situaţii cum ar fi retragerea concesiunii sau neobţinerea concesiunii, la care jurisprudenţa a adăugat şi motivul apariţiei unor neînţelegeri grave între asociaţi. Legat de obiectul de activitate,

118

poate fi şi realizarea acestuia, ducerea lui la îndeplinire, ceea ce înseamnă că obiectivul avut în vedere la constituire s-a îndeplinit, iar ca urmare, societatea se poate dizolva. În situaţia declarării societăţii ca nulă, datorită nerespectării cerinţelor legale privind constituirea sa, intervine, de asemenea, dizolvarea. Societatea intră în lichidare pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă. Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor. Hotărârea exprimă voinţa colectivă de dizolvare, aceeaşi voinţă care a stat şi la baza constituirii societăţii. Motivele de dizolvare sunt lăsate de lege la aprecierea asociaţilor; un astfel de motiv ar fi cel al dizolvării societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata societăţii. Totodată, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru motive temeinice

(neînţelegerile grave dintre asociaţi), atunci când dizolvarea nu se poate face prin hotărârea adunării generale. În sfârşit, dacă societatea comercială este supusă procedurii falimentului, ea se dizolvă prin pronunţarea de către judecătorul sindic a unei încheieri prin care se decide intrarea în faliment (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei). Făcând obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, deci societatea se dizolvă în conformitate cu prevederile din Legea societăţilor comerciale. În afara cauzelor generale de dizolvare sunt prevăzute şi alte situaţii, stabilite prin lege sau prin actul constitutiv. Acestea se referă la lipsa organelor statutare sau imposibilitatea întrunirii acestora; la nedepunerea, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, a situaţiilor financiare anuale sau a altor acte la registrul comerţului; la faptul că societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută; societatea nu şi-a completat capitalul social în condiţiile legii. Inactivitatea temporară (care să nu depăşească trei ani), anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului, nu duce la dizolvarea societăţii. Toate aceste cazuri nu duc la dizolvarea propriu-zisă a societăţii, care are loc numai prin hotărârea instanţelor judecătoreşti. Aceste prevederi legale se aplică tuturor formelor juridice de societate, inclusiv societăţilor pe acţiuni. Iată însă că pentru această categorie de societăţi comerciale sunt prevăzute şi alte cauze, specifice lor. Ele sunt: a) reducerea capitalului social, cu cele două variante: – pierderea unei părţi din activul net (determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii), astfel încât acesta reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social (Legea nr. 31/1990);

119

– reducerea capitalului social sub minimul legal, în cazul societăţii pe acţiuni; b) reducerea numărului de acţionari sub limita prevăzută de lege (sub trei). În ambele situaţii (a şi b), dizolvarea va putea fi evitată dacă se iau măsuri pentru acoperirea (completarea) cerinţelor legale. Dizolvarea societăţilor comerciale se realizează pe trei căi: de drept, prin voinţa asociaţilor şi pe cale judecătorească. Expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii este motivul pentru care dizolvarea intervine de plin drept (ope legis), fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalităţi. Constatarea dizolvării se face prin încheierea judecătorului delegat, la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu procedura necontencioasă. O societate comercială poate ajunge la dizolvare şi prin manifestarea voinţei asociaţilor, în cadrul adunării generale, cu respectarea prevederilor din Legea societăţilor comerciale. Hotărârea se va lua cu respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate impuse de lege pentru adunarea generală extraordinară. Procesul verbal al şedinţei se va depune la registrul comerţului pentru a se menţiona în registru şi se va transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României. Societatea comercială poate fi dizolvată şi prin hotărârea tribunalului, fie în cazul falimentului, fie la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice (neînţelegerile grave între asociaţi). Prevederile privind publicitatea hotărârii de dizolvare şi atacarea acesteia cu recurs au suferit modificări prin Legea nr. 161/2003. Efectele dizolvării societăţilor comerciale se regăsesc în deschiderea procedurii lichidării şi în interdicţia săvârşirii unor operaţiuni comerciale noi. De subliniat este faptul că, prin dizolvare, societatea nu se desfiinţează, ci îşi continuă existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunile de lichidare. Ca urmare a deschiderii procedurii de lichidare, administratorii au obligaţia de a convoca adunarea generală a asociaţilor pentru a se desemna lichidatorii. În anumite cazuri (cel al fuziunii şi divizării), nu se produce efectul deschiderii procedurii de lichidare. Odată cu dizolvarea, administratorului i se interzice să desfăşoare operaţiuni noi, el având obligaţia de a continua realizarea operaţiunilor comerciale aflate în curs. Activitatea întreprinderii nu este normală, ci este orientată spre lichidare. Exemple Orice societate comercială parcurge, în existenţa sa, mai multe etape; aceasta se naşte, trăieşte şi dispare. Potrivit legii, încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii

120

Din acest moment. decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor. Intervenţia instanţei în faza lichidării are un caracter excepţional şi se produce doar în cazurile prevăzute de lege. Lichidatorii sunt persoanele însărcinate să organizeze şi să conducă operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale. Ca operaţiune ce determină încetarea întregii activităţi a societăţii comerciale. lichidatorii depun semnătura lor la registrul comerţului şi intră în funcţie. consecinţe care se reflectă în: modificarea obiectului de activitate şi a scopului societăţii. în sfârşit. Dispoziţiile legale aplicabile lichidării societăţii comerciale sunt Legea nr. transformarea bunurilor societăţii în bani. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii [art. precum şi regulile stabilite prin actul constitutiv. Calitatea de lichidator o poate deţine persoana fizică sau juridică care este autorizată în condiţiile legii. După îndeplinirea formalităţilor (hotărârea adunării sau sentinţa judecătorească trebuie depuse la registrul comerţului. Numirea lor se face prin hotărârea adunării generale a asociaţilor. lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor. care devin organul de administrare a societăţii şi. Lichidarea societăţilor comerciale bancare Lichidarea societăţilor comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop finalizarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. 253 alin. predarea gestiunii societăţii către lichidatori.Realizaţi o comparaţie între dizolvare şi lichidare. deci bunurile societăţii sunt prefăcute în bani. Toate aceste operaţiuni pun capăt existenţei societăţii. în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea (Legea nr. (2) din Legea nr. 121 . Sunt necesare mijloace de plată pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. pe calea licitaţiei publice. pentru înscriere şi publicare). încasarea creanţelor societăţii. Lichidatorii por fi numiţi şi de către instanţa judecătorească. care vor admi nistra societatea în lichidare. 31/1990]. Trecerea la faza de lichidare a societăţii comerciale produce anumite consecinţe asupra societăţii. Aceasta trebuie să îşi execute obligaţiile şi să îşi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate anterior dizolvării. iar activitatea lor se desfăşoară sub controlul cenzorilor. lichidarea societăţii este obligatorie. cu majoritatea cerută de lege pentru modificarea actului constitutiv. 31/1990]. lichidarea este guvernată de următoarele principii: personalitatea juridică subzistă pentru nevoile lichidării. la cererea oricăruia dintre administratori sau asociaţi. plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului net între asociaţi. Aceste reguli se impun chiar dacă în actul constitutiv asociaţii ar fi dispus altfel. 31/1990. înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societăţii. nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia.

creditorii urmând a fi satisfăcuţi în cadrul acestei proceduri (conform dispoziţiilor Legii nr. asociaţii au dreptul să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societăţii sau cu ocazia majorării capitalului social. prin lichidarea activului şi pasivului societăţii. în cazul în care societatea a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale. în subsidiar. Aceste sume vor fi cerute. în primul rând. bunurile mobile şi imobile aparţinând societăţii. potrivit formei societăţii. la care erau obligaţi în calitate de asociaţi. precum şi să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nedistribuite. 31/1990). în plus. Creditorii îşi pot valorifica drepturile lor prin anumite acţiuni (Legea nr. prin prezentarea situaţiei financiare anual. Lichidarea societăţii nu împiedică declanşarea procedurii de faliment. Lichidarea activului societăţii cuprinde operaţiunile de transformare a bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi. Drepturile pot fi valorificate 122 . 31/1990): acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen. până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii. în cazul în care fondurile obţinute nu sunt suficiente pentru plata creditorilor. Această plată se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societăţii. 85/2006). fie prevăzute de dispoziţiile legale (Legea nr. că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil. pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din acea a aporturilor la capitalul societăţii. să vândă. deci. ea poate fi supusă procedurii falimentului. La dispoziţia lichidatorilor stau acţiunile prin care aceştia pot să ceară sumele necesare. trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele. o acţiune împotriva asociaţilor. La încetarea existenţei societăţii. dacă aceştia sunt obligaţi. să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.Puterile lichidatorilor sunt fie conferite de asociaţi. prin licitaţie publică. Scopul tuturor operaţiunilor de lichidare este acela al prefacerii bunurilor societăţii în bani şi achitarea datoriilor societăţii. de la asociaţii care nu au efectuat integral vărsămintele şi apoi de la alte categorii (cum ar fi asociaţii ce răspund nelimitat). Legea dispune că lichidatorii vor putea: să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare. Lichidatorii care probează. să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare lichidării. la scadenţă şi integral. să le procure sau dacă sunt debitori faţă de societate pentru vărsămintele neefectuate. lichidatorii au dreptul să reprezinte societatea în litigiile legate de lichidare (să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării). să contracteze obligaţii cambiale. Activul net se repartizează apoi către asociaţi. Lichidarea pasivului societăţii înseamnă plata datoriilor societăţii către creditorii săi.

În termen de 15 zile de la terminarea lichidării. ce are caracter de noutate. de asemenea.R. este plata unei amenzi judiciare de 2.R.31/1990). Debitorul (instituţia de credit) trebuie să fie o bancă legal constituită în România (şi. Deschiderea procedurii falimentului bancar Condiţiile pentru aplicarea procedurii falimentului bancar sunt: A. în condiţiile stabilite de legislaţia bancară şi prin reglementările B. rămânând de îndeplinit ultimele formalităţi pentru finalizarea consecinţelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societăţii din registrul comerţului şi luarea măsurilor de conservare a registrelor şi celorlalte documente ale societăţii. sancţiunea prevăzută. Odată cu noile prevederi legale de modificare a Legii societăţilor comerciale. ce va fi aplicată de judecătorul delegat. o organizaţie cooperatistă. Funcţionarea băncii este autorizată de B. prin încheiere. o bancă de credit ipotecar sau o instituţie emitentă de monedă electronică.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.G. în urma sesizării oricărei părţi interesate. fie de către băncile româneşti. nr.000. Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii(art.260 din Legea nr. care va fi aplicată de judecătorul delegat. Încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă recursului. La acestea se adaugă filialele constituite de bănci pe teritoriul României. Insolvenţa reprezintă starea instituţiei de credit care se află în una din situaţiile următoare [art.000. Încheierea judecătorului prin care aplică amenda este executorie şi supusă recursului. se prevede că lichidatorii sunt obligaţi să ceară radierea societăţii din registrul comerţului.N. B.numai după ce au fost achitate toate datoriile faţă de creditorii societăţii şi numai dacă a rămas un sold activ. precum şi sucursalelor băncilor cu sediul în România. lichidatorii vor cere radierea societăţii din registrul comerţului.. Procedura lichidării societăţii comerciale este încheiată odată cu terminarea operaţiunilor de repartizare a activului net între asociaţi.N.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. 123 . sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 2. Falimentul bancar. Debitorul trebuie să se afle în stare de insolvenţă. o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ. h) din O. Radierea se poate face şi din oficiu. 2 lit. fie de către băncile de naţionalitate străină pe teritoriul României. 10/2004]:  incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti. Sesizarea judecătorului delegat se poate face de orice parte interesată.

dar dezechilibrul dintre activul şi pasivul patrimoniului se situează sub indicatorul de solvabilitate de 2% prevăzut de lege. se va recurge la vânzarea de bunuri. În cazul în care prima variantă nu dă rezultate. judecătorul-sindic. ci şi o încetare efectivă a plăţilor pentru datoriile certe. realizate la o valoare negociată. Astfel. Perspectiva insolvabilităţii băncii se analizează prin determinarea valorii activului şi pasivului băncii. pentru bănci procedura se va aplica chiar dacă banca nu a încetat plătile. la data sesizării şi la o dată ulterioară. Lichidatorul organizează negocierea cumpărării de active şi asumării de pasive. B. prima dată vor fi distribuite taxele.  scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit. împreună cu cheltuielile pentru 124 . În ceea ce priveşte distribuirea produsului lichidării. cum ar fi cesiunile de creanţă. ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei bănci aflate în administrare specială. 10/2004. Criteriul în funcţie de care lichidatorul va alege oferta este costul minim propus. O altă alternativă o reprezintă tehnicile de realizare a activelor. potrivit acestor prevederi. unde procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se va aplica exclusiv pentru neplata datoriilor din lipsă de lichidităţi. 37 din ordonanţă. timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzărilor bunurilor. fondurile obţinute din vânzarea bunurilor constituite ca garanţii reale sau grevate de drepturi de retenţie de orice fel vor fi distribuite într-o anumită ordine. ca primă modalitate de realizare a lichidării patrimoniului băncii debitoare. starea de faliment nu este numai o stare virtuală de încetare de plăţi datorată unui dezechilibru patrimonial (accepţiunea clasică a insolvabilităţii). Se observă faptul că în ceea ce priveşte a doua condiţie. respectiv oferta privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive. Iată deci că. Lichidatorul va organiza o şedinţă de informare cu instituţiile de credit cărora le va prezenta condiţiile negocierii. novaţiile etc. lichidatorul. Modalităţile de lichidare sunt următoarele: A. Organele care aplică procedura falimentului bancar Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. C. retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit. organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti. spre deosebire de dreptul comun. cu opţiune. Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen. lichide şi exigibile (accepţiunea clasică a insolvenţei). conform art.

precum şi cheltuielile. prin notificare sau prin cel puţin două ziare de circulaţie naţională. Închiderea procedurii falimentului bancar Procedura falimentului băncilor va fi închisă printr-o hotărâre a judecătorului-sindic. o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ. În orice etapă a procedurii de faliment. M2.R. mai multe etape. în scris. tuturor creditorilor băncii debitoare şi către B. fie de către băncile de naţionalitate străină 125 .A. precum şi sumele cuvenite drept plată lichidatorului.U6. fie de către băncile româneşti. trăieşte şi dispare. Hotărârea va fi comunicată. majorările şi penalităţile. plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi. cuprinzând tot capitalul. însă dizolvarea pune capăt activităţii normale a societăţii. după distribuirea fondurilor şi după depunerea fondurilor nereclamate la C. personalitatea juridică nu este afectată. În această fază. Condiţiile pentru aplicarea procedurii falimentului bancar sunt: A. judecătorul-sindic poate dispune închiderea procedurii dacă se constată că nu există active în averea instituţiei de credit debitoare sau că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare. La acestea se adaugă filialele constituite de bănci pe teritoriul României. Rezumat Orice societate comercială parcurge. Lichidarea societăţii comerciale cuprinde acele operaţiuni de lichidare a patrimoniului societăţii. Dizolvarea societăţii comerciale cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc încetarea existenţei societăţii. pronunţată la cererea lichidatorului. de asemenea. după aprobarea raportului final.E. încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii. sau la o instituţie de credit.6. în existenţa sa. Potrivit legii.C. S. o organizaţie cooperatistă.conservarea şi administrarea acestora. o bancă de credit ipotecar sau o instituţie emitentă de monedă electronică. Aceste două faze sunt distincte şi vor trebui să fie parcurse în mod succesiv. aceasta se naşte. societatea continuă să-şi păstreze personalitatea juridică. dobânzile. În această fază.N. Apoi se distribuie creanţele cuvenite creditorilor garantaţi. dar ea este subordonată cerinţelor lichidării. Debitorul (instituţia de credit) trebuie să fie o bancă legal constituită în România (şi.

Funcţionarea băncii este autorizată de B.N. ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei bănci aflate în administrare specială M1. 2 lit. Dizolvarea înseamnă: a..scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit.G.Insolvenţa este: a. în condiţiile stabilite de legislaţia bancară şi prin reglementările B. c. Dizolvarea şi lichidarea determina: a.retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit.R. B. reorganizare b. lichide şi exigibile b.incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti. b.pe teritoriul României. retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit. insolvabilitate 3. faliment c.7.N. încetarea băncii c.U6. constituirea băncii 126 . scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit. nr. h) din O. Insolvenţa reprezintă starea instituţiei de credit care se află în una din situaţiile următoare [art. precum şi sucursalelor băncilor cu sediul în România. Debitorul trebuie să se afle în stare de insolvenţă. ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei bănci aflate în administrare specială 2. 10/2004]:    incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti. încetare efectivă a plăţilor pentru datoriile certe. Test de evaluare a cunoştinţelor 1.R.

etapa a II.R. etapa a IV-a b. Instanţele judecătoreşti.a c.N. a.este: a. Autorizarea funcţionării societăţii comerciale bancare de către B. etapa a III. Capitolul III trebuie să conţină un studiu de caz despre o societate comercială reală. afirmaţie adevărată 5. având forma juridică aleasă.a Temă de control I Alcătuiţi un proiect despre una din formele juridice de societate comercială. 127 . Temă de control II Alcătuiţi un proiect care să cuprindă documentaţia necesară constituirii unei societăţi comerciale şi comentaţi care este scopul pentru care legiuitorul solicită aceste documente. afirmaţie falsă b. judecătorul-sindic. lichidatorul sunt organele care aplică procedura falimentului.4.

..... Introducere...8.U1....135 M3.... 129 M3.... 129 M3.......3........ Noţiuni privind obligaţiile comerciale Cuprins Introducere privind obligaţiile comerciale ...............................…......... .........................................………........ Obiectivele unităţii de învăţare.. .U1 Reguli privind obligaţiile comerciale Cuprins M3..... Obiectivele modulului Ca urmare a parcurgerii acestui modul studenţii vor fi capabili de: 1.........U1...Modulul 3................128 U2...... În litigiile cu caracter comercial se pot folosi atât mijloace de proba comun (de drept civil)..132 M3..…... Unitatea de învăţare M3. ... Test de evaluare a cunoştinţelor………………………………………........................….................6....... cât şi mijloace de probă specifice dreptului comercial......... din contractele comerciale.... ....4................... 128 Obiectivele modului ..U1.... .................. Regulile privind formarea obligaţiilor comerciale……………………........ Identificarea diferenţelor de regim juridic între obligaţiile civile şi cele comerciale 2...…... ..... În materie comercială prescripţia extinctivă funcţionează după regulile dreptului comun.......... Rezumat………………………………………………………………... 128 U1...... .....U1............2. Cunoaşterea efectelor practice ale limitărilor legale la principiul libertăţii comerţului 3...............U1.. ..... Probele în materie comercială……………………………………………………….…...1..Regulile privind executarea obligaţiilor comerciale……………………........5.. Noţiunea de obligaţie comercială . în cele mai multe cazuri. ....... 129 M3..U1...7.. Să cunoască de ce legiuitorul impune reguli speciale pentru executarea obligaţiilor comerciale...138 Introducere Obligaţiile comerciale iau naştere...U1........136 M3. Reguli privind obligaţiile comerciale…………………………………………................U1..... .130 M3..137 128 ...... .................... Răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale comerciale….............

Din aceste raporturi se nasc obligaţiile comerciale. Cartea I.2.3 Noţiunea de obligaţie comercială În concepţia Codului comercial român. raporturile juridice comerciale sunt raporturi de drept privat. indiferent dacă are sau nu calitatea de comerciant. care sunt cuprinse în Codul civil. Titlul V. “Despre obligaţiile comerciale în general”.U1. Aşa cum am arătat. M3. a unor fapte de comerţ are drept rezultat naşterea unor raporturi juridice comerciale. 129 . Dar. săvârşirea de către o persoană. Este. Aspectele particulare ale raporturilor juridice comerciale sunt reglementate prin norme speciale cuprinse în Codul comercial. săvârşirea faptelor de comerţ duce la naşterea unor raporturi comerciale. pentru M2. Obiectivele unităţii de învăţare  Distingerea între obligaţia civilă şi obligaţia comercială  Recunoaşterea mecanismului de formare a obligaţiilor comerciale  Identificarea efectelor juridice al neexecutării obligaţiilor comerciale  Identificarea specificului probelor comerciale  Cunoaşterea aspectelor specifice ale funcţionării prescripţiei extinctive Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Obligaţiile comerciale iau naştere ca urmare a acestor raporturi şi au ca izvoare actele juridice (contactul şi actul juridic unilateral) şi faptele juridice (licite sau ilicite). de asemenea. Cel mai important izvor activitatea comercială este contractul.U1. Regulile speciale privind obligaţiile comerciale se află cuprinse în Codul comercial român. în virtutea căruia unul dintre aceştia trebuie să facă ceva pentru celălalt. Având aceeaşi esenţă. un raport juridic comercial ce dă expresie liantului de drept stabilit între debitor şi creditor. Obligaţia comercială este un liant de drept existent între doi participanţi la operaţiuni comerciale. ca şi raporturile juridice civile.U1.1. Introducere În activitatea comercială. între cele două categorii de raporturi juridice există şi anumite deosebiri. raporturile juridice comerciale şi raporturile juridice civile sunt supuse aceloraşi reguli generale.M1.

cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin.de a informa clientul corect într-un contract bancar . 130 . ci şi celor la care iau parte regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat.de a plăti redevenţa într-un contract de leasing . el priveşte nu numai raporturile contractuale la care participă întreprinzătorii particulari (comercianţi individuali ori societăţi comerciale).4. Pentru a marca schimbarea fundamentală faţă de raporturile juridice dintre întreprinderile de stat.de a plăti preţul convenit prin contract .de a împărţi beneficiile într-un contract de societate . Libertatea contractuală este un principiu al dreptului privat. aplicarea principiului libertăţii contractuale raporturilor juridice la care participă regiile autonome şi societăţile comerciale constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat.Exemple O obligaţie comercială poate fi: .de a livra bunurile pe termenul convenit . Principiul libertăţii contractuale. cu singurele limite impuse de ordinea publică şi bunele moravuri. adică al dreptului civil şi al dreptului comercial. libertatea probelor în litigiile comerciale. M3.de a garanta pentru bunul vândut într-un contract de vânzare-cumpărare .de a respecta termenele de livrare . Identificaţi obligaţiile unui comerciant. în cadrul economiei planificate. În dreptul comercial. Regulile privind formarea obligaţiilor comerciale A. Libertatea contractuală constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract.de a repara bunul vândut consumatorului . Principiul libertăţii contractuale are anumite consecinţe pentru raporturile contractuale la care participă comercianţii:   libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului.de a face compensări între conturile comercianţilor într-un contrat de factoring Identificaţi obligaţiile cu caracter civil care a revin în calitate de persoană fizică. principiul libertăţii contractuale are o aplicare generală.U1. 15/1990 a consacrat.de a păstra confidenţialitatea într-un contract de know-how . in terminis. Legea nr.

libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului comercial.

În perioada modernă principiul libertăţii contractuale, bazat pe dogma clasică a autonomiei de voinţă, cunoaşte o serie de limitări, cum sunt: contractele dictate (de adeziune); contractele cu clauze impuse de lege şi contractele cu clauze interzise de lege. B. Regulile Codului comercial privind încheierea contractelor comerciale În raporturile dintre comercianţi, multitudinea contractelor care se încheie şi exigenţele celerităţii afacerilor impun, cel mai adesea, încheierea contractelor între persoane care se găsesc în locuri diferite, iar comunicarea între ele se realizează prin corespondenţă, folosindu-se scrisoarea, telegrama, telexul ori, mai nou, telefaxul. Încheierea contractului între absenţi, ca şi încheierea contractului între prezenţi, presupune două manifestări de voinţă: oferta de a contracta şi acceptarea ofertei. Oferta de contracta este o propunere a unei persoane, adresată altei persoane de a încheia un anumit contract. Ea cuprinde o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a obliga pe of ertant. Acceptarea ofertei este manifestarea voinţei destinatarului ofertei de a încheia contractul în condiţiile prevăzute în oferta primită. În cazul în care oferta şi acceptarea ofertei sunt concordante, se referă la un obiect determinat şi se întemeiază pe o cauză licită, ele vor avea ca efect realizarea acordului de voinţă, adică încheierea contractului. În doctrina dreptului civil şi a dreptului comercial au fost propuse mai multe teorii privind determinarea momentului încheierii contractului între absenţi. Codul comercial a consacrat teoria informaţiunii sau cunoaşterii acceptării. Potrivit art. 35 C. com., contractul sinalagmatic nu se consideră încheiat “dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului”. Contractul este socotit încheiat în momentul cunoaşterii de către ofertant a acceptării ofertei. Trebuie arătat că, deşi Codul comercial reglementează teoria informaţiunii, totuşi practic se aplică teoria recepţiunii sau primirii acceptării. Codul comercial consacră o excepţie de la teoria informaţiunii. Articoul 36 c. com. prevede că atunci când ofertantul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptarea nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, “contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui”. În legătură cu momentul încheierii contractului, o problemă deosebită o ridică perfectarea contractului unilateral. Art. 38 C. com. prevede: “În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia îi este făcută”. Regula revocabilităţii declaraţiei de voinţă nu se aplică în cazul contractelor unilaterale. Aşa cum am arătat, potrivit art. 38 C. com. în cazul contractului unilateral, oferta este obligatorie şi deci irevocabilă, din momentul în care ea ajunge la cunoştinţa destinatarului.

131

C. Regulile speciale privind încheierea contractelor comerciale prin mijloace electronice. Comerţul electronic este reglementat prin două acte normative: Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic. În comerţul electronic, manifestările de voinţă ale ofertantului şi destinatarului ofertei se concretizează în înscrisuri în formă electronică, iar semnătura autorilor în semnătură electronică. Cât priveşte momentul încheierii contractului, art. 9 din Legea nr. 365/2002 prevede că, dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului Observaţie  Încheierea contractului are loc în momentul întâlnirii cererii cu oferta.  Principiul libertăţii contractuale are drept consecinţe pentru raporturile contractuale la care participă comercianţii: libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului. M3.U1.5.Regulile privind executarea obligaţiilor comerciale Codul comercial consacră anumite reguli speciale privind executarea obligaţiilor. Aceste reguli derogatorii de la dreptul comun se justifică prin considerente care ţin de specificul activităţii comerciale: asigurarea creditului, a celerităţii executării obligaţiilor etc. Ele se referă la preţul contractului, la locul executării obligaţiei, la dobânzi, la interdicţia acordării termenului de graţie şi la solidaritatea debitorilor. Preţul obligaţiile comerciale. Potrivit regulilor dreptului comun, preţul trebuie să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil şi să fie real. Exigenţele activităţii comerciale au impus reglementarea unor reguli speciale privind preţul în obligaţiile comerciale. Aceste reguli se referă la determinarea preţului şi moneda plăţii. Dacă la încheierea contractelor comerciale, părţile nu au stabilit preţul, ci au în vedere adevăratul preţ sau preţul curent, acesta va fi preţul din listele bursei sau mercurialelor de la locul unde s-a încheiat contractul, respectiv ale locului cel mai apropiat. În cazul când, datorită unor împrejurări, nu pot fi folosite aceste criterii legale, legea permite părţilor să determine preţul prin orice mijloc de probă prevăzut de art. 46 C. com.. Potrivit art. 41 C. com., dacă moneda prevăzută în contract nu are curs legal sau comercial în ţară, iar cursul ei nu a fost determinat de părţile contractante, plata va putea fi făcută în monedă naţională la cursul de schimb din momentul scadenţei şi la locul plăţii. În cazul când în localitatea menţionată nu există un curs de schimb, plata va fi făcută la cursul de schimb al pieţei celei mai apropiate. Plata nu se va putea face decât în moneda străină dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face efectiv în moneda străină.

132

Locul executării obligaţiilor comerciale. Locul executării obligaţiilor comerciale se determină potrivit dispoziţiilor art. 59 C. com.. Criteriile de determinare a locului executării obligaţiilor comerciale sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de art. 1104 C. civ. privind stabilirea locului plăţii. Ele sunt însă dezvoltate şi adecvate cerinţelor activităţii comerciale. Articolul 59 C. com. prevede că orice obligaţie comercială, indiferent de obiectul ei, trebuie să fie executată în locul arătat în contract. Spre deosebire de art. 1104 c. civ., care stabileşte locul plăţii la domiciliul debitorului, art. 59 alin. (2) C. com. prevede trei locuri diferite unde debitorul îşi poate executa obligaţiile: sediul comercial, domiciliul şi reşedinţa debitorului. Regimul juridic al dobânzilor. Articolul 43 C. com. stabileşte regula potrivit căreia “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. Deci, în privinţa obligaţiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul când obligaţia devine exigibilă (dies interpellat pro hominem). În consecinţă, dobânzile legale curg de la data scadenţei obligaţiei, iar nu de la data chemării în judecată, cum este în dreptul civil. Trebuie arătat că, potrivit legii, dobânzile curg de drept, dar ele trebuie cerute de creditor, neputând fi acordate din oficiu. Din art. 43 C. com. rezultă şi condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru curgerea de drept a dobânzilor: obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani; obligaţia să fie lichidă; obligaţia să fie exigibilă. În doctrină se discută dacă regula curgerii de drept a dobânzilor se aplică numai în cazul în care obligaţia privind plata sumei de bani este comercială pentru debitor ori şi în cazul când această obligaţie este civilă pentru debitor şi comercială pentru creditor. În ce ne priveşte, considerăm că regula curgerii de drept a dobânzilor îşi găseşte aplicare numai în cazul în care obligaţia privind plata unei sume de bani este comercială pentru debitor. Dacă această obligaţie este comercială numai pentru creditor, dobânzile curg de la data punerii în întârziere a debitorului, în condiţiile art. 1088 C. civ.. În prezent, dobânda legală comercială este reglementată prin O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Ordonanţa consacră dreptul părţilor de a stabili prin voinţa lor cuantumul dobânzii. În acest sens, art. 1 din ordonanţă prevede: “Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârziere la plata unei obligaţii băneşti”. Pentru cazul când părţile nu au prevăzut în contract cuantumul dobânzii, se va plăti dobândă legală. Potrivit art. 3 din ordonanţă, în forma modificată, în materie comercială, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Această dobândă se aplică în raporturile comerciale, indiferent dacă debitorul este sau nu comerciant.

133

legea cere ca obligaţia codebitorilor să aibă caracter comercial. chiar necomerciant. daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Articolul 42 C. creditorul are dreptul numai la plata penalităţilor. com. Interdicţia acordării termenului de graţie. Codul comercial nu se mulţumeşte cu solidaritatea codebitorilor. prevede că “În obligaţiunile comerciale. 42 alin. Întrucât solidaritatea este de natura obligaţiilor comerciale. art. Legea admite însă că dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi. pentru ei. rezultă condiţiile în care operează interdicţia legală a acordării termenului de graţie: obligaţia debitorului să rezulte dintr-un contract sinalagmatic. Cloncluzia este o consecinţă logică a prevalenţei voinţei părţilor contractante. chiar dacă debitorii sunt necomercianţi. dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. În anumite cazuri. (2) C. Art. în mod solidar. nu şi la plata dobânzilor. în caz că părţile au stipulat în contract o penalitate de întârziere în executarea obligaţiei băneşti. De aceea. com. Din art. Solidaritatea codebitorilor. civ. care garantează o obligaţie comercială”. rezultă că prezumţia de solidaritate nu este aplicabilă necomercianţilor când obligaţia rezultă dintr-un act care. adică o penalitate pe care debitorul obligaţiei băneşti o va achita creditorului în cazul întârzierii în executarea obligaţiei. părţile prevăd în contractul pe care îl încheie o clauză penală. dobânda se calculează numai asupra cuantumului sumei împrumutate. adică asupra garantului personal al debitorului. după scadenţa lor. Aceasta înseamnă că dacă actul este comercial. prezumţia de solidaritate se aplică. 42 alin. com. 1021 din Codul civil”. Potrivit art. de fidejusiune şi societate. judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. afară de regulile speciale în materie comercială.Prin ordonanţă se stabilesc condiţiile în care este permis anatocismul (capitalizarea dobânzilor). prevede: “În obligaţiile comerciale. Pentru a opera prezumţia de solidaritate. ea nu trebuie stipulată expres în convenţia părţilor. Această caracteristică presupune că codebitorii sunt ţinuţi să răspundă pentru întreaga datorie. în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens. 134 . Deci. nu este comercial. com. (3) C. afară de stipulaţie contrară”.. În ideea de a-l proteja pe creditor. Din dispoziţiile art. 1088 C. 44 C. Prezumţia de solidaritate a codebitorilor este o prezumţie relativă. creditorii pot executa pe oricare dintre debitorii pentru îndeplinirea obligaţiei în întregul ei. contractul trebuie să prevadă un termen de executare. com. În principiu. 44 C. ci extinde prezumţia de solidaritate şi asupra fidejusorului. la obligaţiile care au de obiect o sumă de bani. În acest sens. prevede: “Aceeaşi prezumţie există şi în contra fidejusorului. urmând ca cel care a plătit întreaga suma să se îndrepte împotriva celorlalţi debitori. obligaţia debitorului terbuie să aibă caracter comercial. codebitorii sunt ţinuţi solidar. de exemplu 1% pe fiecare zi de întârziere.

Exemple Dobânda curge de drept, fără ca debitorul să fie pus în întârziere şi chiar dacă nu a fost stabilită prin contract scris între părţi. Dacă în contract nu s-a prevăzut un termen de plată, dobânda curge de la data punerii în întârziere prin chemare în judecată. Părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru întârziere la plata unei obligaţii băneşti. Dobânda legală este egală cu dobânda de referinţă a B.N.R.

Să ne reamintim... Preţul. Preţul trebuie să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil şi să fie real. Locul. Orice obligaţie comercială, indiferent de obiectul ei, trebuie să fie executată în locul arătat în contract. Dobânda. Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile Interdicţia acordării termenului de graţie. Judecătorul nu poate acorda termenul de graţie Solidaritatea codebitorilor. În obligaţiile comerciale, codebitorii sunt ţinuţi solidar.

M3.U1.6. Răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale comerciale Codul comercial nu cuprinde dispoziţii privind răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor izvorâte din contractele comerciale. În temeiul art. 1 C. com. vor fi aplicabile regulile dreptului comun, adică dispoziţiile Codului civil. Răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale constă în plata daunelor-interese (despăgubiri) pentru repararea prejudiciului (art. 1080 -1086 C. civ.). În cazul când în contract s-a stipulat o clauză penală, răspunderea pentru nerespectarea obligaţiei pentru care s-a prevăzut această clauză constă în plata penalităţilor convenite (art. 1087 C. civ.). În scopul întăririi disciplinei contractuale, prin Legea nr. 469/2002 au fost adoptate anumite reguli speciale privind răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor din contractele comerciale. Regulile stabilite prin această lege au în vedere răspunderea sub forma penalităţilor şi răspunderea sub forma daunelor-interese (despăgubirilor). În privinţa penalităţilor, art. 4 alin (1) din lege prevede ca, în contractele încheiate părţile vor prevedea penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, pentru cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de al scadenţă a obligaţiei de efectuare a plăţii conform contractelor.

135

Deci, în privinţa curgerii penalităţilor de întârziere, Legea nr. 469/2002 derogă de la principiul potrivit căruia, în obligaţiile comerciale, debitorul se află de drept în întârziere. Art. 4 alin (1) prevede că debitorul datorează penalităţile de întârziere, în cazul neîndeplinirii obligaţiei în termen de 30 de zile de la scadenţă. În încheiere, trebuie arătat că, potrivit Legii nr.469/2002, nerespectarea obligaţiei privind efectuarea plăţilor la scadenţă constituie contravenţie şi se sancţionează în condiţiile art. 10 din lege. Sancţiunea contravenţională se aplică pentru nerespectarea unei obligaţii legale, iar nu contractuale. Exemple Părţile contractante au obligaţia efectuării tuturor plăţilor la data scadenţei, stabilită conform contractelor. Debitorul poate executa obligaţia şi după data scadenţei, în termen de 30 de zile, fără a suporta plata penalităţilor de întârziere. Totalul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Să ne reamintim... Răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale constă în: d. plata daunelor-interese (despăgubiri) pentru repararea

prejudiciului sau e. plata penalităţilor Calculaţi cuantumul penalităţilor de 1,7% pe zi , dacă plata s-a făcut cu o întârziere de 67 de zile.

M3.U1.7. Rezumat I. Obligaţia comercială este un liant de drept existent între doi participanţi la operaţiuni comerciale, în virtutea căruia unul dintre aceştia trebuie să facă ceva pentru celălalt. Este, de asemenea, un raport juridic comercial ce dă expresie liantului de drept stabilit între debitor şi creditor. II. Regulile privind formarea obligaţiilor comerciale A. Principiul libertăţii contractuale. Principiul libertăţii contractuale are anumite consecinţe pentru raporturile contractuale la care participă comercianţii:    libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului; libertatea probelor în litigiile comerciale; libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului comercial.

136

B.Regulile Codului comercial privind încheierea contractelor comerciale Contratele comerciale se încheie între prezenţi şi între absenţi. Între absenţi se aplică reguli speciale, urmărindu-se în ce moment cererea se întâlneşte cu oferta. Momentul încheierii contractului este cel în care oferta se întâlneşte cu cererea. C. Regulile speciale privind încheierea contractelor comerciale prin mijloace electronice. În comerţul electronic, manifestările de voinţă ale ofertantului şi destinatarului ofertei se concretizează în înscrisuri în formă electronică, iar semnătura autorilor în semnătură electronică.

M3.U1.8 Test de evaluare 1. În obligaţiunile comerciale, judecătorul nu poate acorda termenul de graţie. a. afirmaţia este corectă b. afirmaţia este falsă 2. Preţul unui contract trebuie stabilit: a. în valută b. în bani c. în euro 3. Într-un contract de comision părţile au obligaţia: a. de a duce la îndeplinire mandatul b.de a restitui bunul c. de a păstra confidenţialitatea 4. În comerţ, creditorul trebuie să acţioneze pe fiecare codebitor în parte? a. Nu, se aplică principiul solidarităţii codebitorilor. b. Da, îl va acţiona pe fiecare debitor în parte. 5. În comerţ, dobânzile legale curg: a. de la data chemării în judecată b. de la data scadenţei obligaţiei c. la fel ca în dreptul civil d. conform regulilor speciale din dreptul comercial

RĂSPUNS:1a; 2.b; 3.a; 4. a; 5. b şi d.

137

138 M3..…………….2.U2. Studenţii vor studia modul în care înregistrările corecte din activitatea unui comerciant pot fi utilizate ca mijloace de probă în litigii. celeritatea şi securitatea raporturilor comerciale.3. orice alte mijloace admise de legea civilă. Noţiunea de probă…………………………………………. Introducere În litigii.….U2.146 M3.. facturi acceptate. Obiectivele unităţii de învăţare Studenţii vor fi capabili să distingă un mijloc de probă. Probele în materie comercială……………………………. Orice instituţie a dreptului comercial trebuie să asigure creditul.………………141 M3..1. Natura operaţiunilor comerciale impune mijloace de probă specifice. părţile vor utiliza mijloace de probă de drept comun (civile). martori.2. Codul Comercial prevede că obligaţiile comerciale se probează cu: acte autentice. U2..U2. corespondenţă.138 M3.U2.1. Obiectivele unităţii de învăţare…………………………………….…….5.6. 138 .4. să înţeleagă ce este un înscris şi care este rolul instanţei în administrarea probelor. telegrame. astfel încât cursanţii să cunoască necesitatea ca toate probele specifice să se constituie prin ţinerea unei evidenţe corecte..7.U2.. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Probele în materie comercială M3.U2. inclusiv în cele comerciale.. Pe e altă parte. conform legii.144 M3. Introducere………………………………………………………………. să facă deosebirea între o probă civilă şi una comercială.U2.139 M3. Prescripţia extinctiva în materie comercială…………………. registre. Test de evaluare a cunoştinţelor……………………………………. ace sub semnătură privată.Unitatea de învăţare M3. alături de probe specifice materiei comerciale. Rezumat………………………………………………………………….……146 M3. se va demonstra de ce anumite mijloace de probă sunt folosite in comerţ.U2. M3.…….U2.

depoziţiile martorilor. la rândul său. prin probă se înţelege mijlocul prin care. se poate ajunge la stabilirea adevărului. Acestea singure nu pot forma convingerea intimă a judecătorului asupra fondului cauzei. pentru că fiecare parte litigantă afirmă. Noţiunea de probă În literatura juridică şi în practica juridică.U2. determinant în soluţionarea pricinii. Dacă judecătorul cunoaşte sau se presupune că ar cunoaşte legea. recunoaşte sau neagă ceea ce-i convine pentru a-şi aduce câştig de cauză. este utilizat. Într-un prim sens. în cadrul unui proces civil.M3. mărturisirea uneia dintre părţi. odată dovedit printr-un mijloc de probă. convingătoare sau neconvingătoare. De aceea. noţiunea de probă este folosită cu mai multe sensuri. stabilirea adevărului şi justa soluţionare a fiecărei cauze civile nu se poate face decât pe bază de probe. privită din acest sens. Importanţa probelor în procesul civil Având de rezolvat un conflict între două părţi cu interese contrarii. în cauzele supuse judecăţii. Într-un al doilea sens. el este însă străin de adevăratele raporturi dintre părţi. recunoaşterile sau negările părţilor au. prin noţiunea de probă se înţelege rezultatul acţiunii de probaţiune judiciară. noţiunea de probă e folosită în cel de-al doilea sens. importanţa lor. pentru a stabili existenţa sau neexistenţa unui alt fapt material. 3. în acest sens. noţiunea de probă se referă la mijloacele de probaţiune judiciară admise de lege: înscrisurile. Probele sunt mijloacele cu ajutorul cărora se poate ajunge la stabilirea 139 . adică un fapt material care. şi anume acela de fapt probator. Într-un al treilea sens. cercetarea la faţa locului. În mod obişnuit. adică în înţelesul de mijloace de probaţiune judiciară. prin probă se înţelege acţiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau împrejurărilor care au dat naştere conflictului dintre părţile in litigiu. precum şi să stabilească faptele şi împrejurările care au dat naştere conflictului. faptele se împart în: • Fapte principale (facta probanda sau res probantae) care constituie raportul litigios dedus judecăţii şi care trebuie dovedite. din acest punct de vedere se spune că proba este completă sau incompletă. noţiunea de probă este legată de ideea de sarcină a probei. • Fapte probatorii (facta probantia sau res probantes) care nu constituie raportul litigios dar care contribuie la dovedirea existenţei sau inexistenţei raportului litigios. Din acest punct de vedere. În literatura juridică se mai vorbeşte şi de un alt înţeles al noţiunii de probă. drepturile şi obligaţiile acestora. instanţa de judecată trebuie să cunoască adevăratele raporturi dintre părţi. Afirmaţiile.

proba cu martori 3. dacă o persoană nu a fost acasă. alte mijloace de probă. Aceste mijloace pot fi folosite în condiţiile prevăzute de Codul comercial şi în litigiile comerciale.Din principiul că în faţa instanţei trebuie dovedite numai faptele şi împrejurările care au dat naştere litigiului dintre părţi. Potrivit dreptului comun. Exemple Raportul de expertiză. în urma administrării de noi probe în apel. sau rezultatul omisiunni instanţei de a se pronunţa asupra unei dovezi administrate. decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. 140 . Vorbim despre: 1. Mărturisirea are o aplicaţie mai restrânsă în materie comercială. o prezumţie legală este aceea că soţul mamei este tatăl copilului. proba prin înscrisuri 2. care este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. rezultă că normele de drept nu pot constitui obiect al probaţiunii judiciare. prezumţii. Aplicare normelor de drept la faptele stabilite este în sarcina judecătorului care cunoaşte sau este presupus ar cunoaşte legea. hotărârile pronunţate de instanţele inferioare vor rezista controlului exercitat de instanţele ierarhic superioare. a fost la locul unui jaf. Dacă soluţia dată în cauză este rezultatul unei greşeli grave de fapt. mărturisire. Obiectul probei Prin obiect al probei se înţelege ansamblul actelor şi faptelor ce urmează a fi stabilite într-o anumită cauză pentru ca aceasta să poată fi just soluţionată. Numai dacă se sprijină pe dovezi întemeiate şi apreciate ca atare. pot fi desfiinţate. Prezumţiile care nu sunt stabilite prin lege sunt lăsate la aprecierea judecătorului. în caz contrar hotărârile în care din probele administrate nu se poate trage o concluzie justă sau anumite fapte au fost declarate ca fiind stabilite fără a avea dovezi suficiente.mărturisirea. expertiză etc. Astfel.tehnică. dovada actelor şi faptelor juridice se poate face prin înscrisuri. asemenea hotărâri pot fi casate. prezumţii. Obiect al probaţiunii judiciare poate fi orice act sau fapt cu semnificaţia judiciară din care se poate deduce naşterea. contabilă etc. raportul de expertiză. modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile litigioase.Importanţa probelor în cadrul procesului civil se relevă şi cu ocazia controlului judiciar. în recurs. martori. are aceeaşi valoare cu proba cu martori.existenţei sau neexistenţei actelor şi faptelor de care depinde recunoaşterea drepturilor sau intereselor ce formează obiectul neînţelegerii dintre părţile aflate în litigiu. O prezumţie pe care judecătorul o deduce este aceea că.

46 alin. com. contractul încheiat între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau juridică asociat unic al acestei societăţi. Alte mijloace de probă. mărturisire. După ce enumeră anumite mijloace de probă. Potrivit art. e-mail. Final C. com. modificării sau stingerii unor obligaţii comerciale. etc) intervenite între comercianţi în scopul perfectării. consacră principiul potrivit căruia obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează “prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă”. înscrisurile au un rol redus ca mijloc de dovadă. Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale. Proba cu martori. 46 C. dovada actelor şi faptelor juridice se poate face prin înscrisuri. prezumţii. Probele specifice dreptului comercial În materie comercială se pot folosi şi anumite mijloace de probă specifice activităţii comerciale. 1191 c. Legea comercială reglementează anumite acte juridice a căror formă scrisă este cerută pentru probă: contractul de societate în participaţie. contractul de înrolare a echipajului. Art. martori. 4. corespondenţa. contractul de agenţie. împiedică pe comercianţi să redacteze înscrisuri şi astfel să îşi preconstituie mijloace de dovadă pentru eventuale litigii. în materie comercială. ca şi celeritatea încheierii acestora. Proba prin înscrisuri. Codul comercial consacră o mai mare libertate în folosirea probei cu martori în litigiile comerciale. Probele în materie comercială Specificul obligaţiilor comerciale determină şi un anumit specific al condiţiilor de probă a drepturilor subiective izvorâte din raporturile juridice comerciale.. faţă de situaţie din dreptul comun. 46 C. Probele dreptului comun. com. cum este: cambia. De aceea.U2. şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. fax. art..M3. Factura face dovadă în legătură cu existenţa actului juridic şi cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei. Facturile acceptate. contractul de împrumut maritim. civ. 141 . expertiză etc. Potrivit dreptului comun. Prin corespondenţă comercială se înţelege orice fel de înscrisuri (scrisori. telegrame. reglementează ca mijloace de probă specifice: facturile acceptate. note. prezumţia. Multitudinea actelor juridice pe care le încheie comercianţii. Aceasta înseamnă că în materie comercială pot fi folosite ca mijloc de probă mărturisirea. obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează cu martori ori de câte ori instanţa judecătorească consideră că trebuie să admită proba testimonială. contractul de consignaţie. Corespondenţa comercială. În unele cazuri. actul juridic produce efecte numai dacă îmbracă forma scrisă impusă de lege. telegramele şi registrele comerciale. raportul de expertiză etc. contractele privind vasele comerciale.

Cu privire la forţa probantă a registrelor comerciale în litigiile dintre comercianţi şi necomercianţi. 1184 C. în litigiile dintre comercianţi şi necomercianţi. care constituie corespondenţa comercială. Telegramele. com. pentru fapte şi chestiuni de comerţ”. prevede: “Registrele comercianţilor ţinute în regulă. civ. Registrele comerciale au. pe lângă funcţiile de cunoaştere. Împotriva comerciantului pot fi invocate atât registrele obligatorii (legal ţinute sau ţinute fără respectarea legii). com. Art. Aceste registre pot fi folosite ca mijloc de probă în litigiile dintre comercianţi şi. com. Registrele comerciale. Telegrama este un mijloc modern prin care se realizează cu mare rapiditate operaţiunile comerciale.Înscrisurile expediate şi primite de comerciant. O particularitate a acestui mijloc de probă în dreptul comercial constă în aceea că are forţă probantă nu numai originalul scrisorii. pot face probă în justiţie între comercianţi. cât şi registrele facultative. Codul comercial nu cuprinde nici o reglementare. La rândul său. Registrele comerciale ţinute de un comerciant nu pot fi folosite împotriva necomerciantului. com. această copie poate fi folosită ca mijloc de dovadă şi în favoarea părţii de la care emană. prevede că “registrele comercianţilor se cred în contra lor”. fac probă în contra lor”. evidenţă şi control al activităţii comerciale. Această problemă este reglementată de Codul civil. 51 C. când originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însa ca trimiţătorul ei”. Aceasta înseamnă că lor li se aplică regulile stabilite de lege referitor la proba prin înscrisurile sub semnătură privată. b) Registrele comerciale nelegal ţinute. prevede că aceste registre “nu sunt primite a face probă în justiţie. Art. legea îi atribuie rolul de mijloc de probă în materie comercială. fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată. a) Registrele comerciale legal ţinute. Pornind de la prezumţia că înscrisul primit de destinatar este conform înscrisului original prezentat de expeditor oficiului telegrafic. art. În anumite condiţii. civ. ca act sub semnătură privată. Registrele unui comerciant pot fi folosite de către necomerciant ca mijloc de probă împotriva comerciantului căruia aparţin aceste registre. 1183 C.. chiar neţinute în regulă. în anumite limite. Prevede că registrele comercianţilor nu fac credinţă “în contra persoanelor necomerciante”. legea atribuie telegramei calitatea de mijloc de probă. În acest sens. spre folosul celui ce le -a ţinut”. 52 C. după cum aceste registre au fost legal ţinute ori au fost ţinute fără respectarea dispoziţiilor legale. art. 142 . dispune: “Registrele comercianţilor. asimilând-o înscrisului sub semnătură privată. De aceea. 50 C. registrele comerciale au o forţă probantă diferită. şi o funcţie probatorie. Art. În raporturile dintre comercianţi. prevede: “Telegrama face probă. ci şi copia ei păstrată în registrul copier. Articolul 47 C.

la grefa instanţei sau în alt loc. comunicarea registrelor constă în punerea la dispoziţia părţii interesate a registrelor comerciale pentru a fi examinate în întregul lor.. la cererea părţii interesate sau din oficiu. înfăţişarea registrelor comerciale constă în prezentarea registrelor. e -mailuri etc. în cauzele supuse judecăţii. b) Comunicarea registrelor comerciale. a) Înfăţişarea registrelor comerciale. comunicarea registrelor poate fi ordonată de instanţă judecătorească. Noţiunea de probă se referă la mijloacele de probaţiune judiciară admise de lege:     înscrisurile depoziţiile martorilor mărturisirea uneia dintre părţi cercetarea la faţa locului.. com. potrivit hotărârii instanţei judecătoreşti. com. Prin probă se înţelege mijlocul prin care. doar în afaceri de succesiuni. Destinatarul va restitui emitentului duplicatul facturii acceptate. Să ne reamintim. Art. 31 C. Potrivit art. Acceptarea expresă sau tacită a unei facturi reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată. Factura se trimite destinatarului odată cu marfa. reglementează mijloacele de probă specifice activităţii comerciale: 143 . Această examinare se realizează.. com. 46 C. În consecinţă. 32 C. comunităţi de bunuri. com. 31 C. telegrame. Datorită consecinţelor pe care le poate avea. la domiciliul părţii interesate. societăţi şi în caz de aplicare a procedurii falimentului.Codul comercial reglementează două modalităţi de folosire a registrelor comerciale ca mijloc de probă: înfăţişarea registrelor şi comunicarea registrelor comerciale.. adrese. Potrivit art. Corespondenţa înseamnă un schimb de scrisori. Potrivit art. cât timp nu se face dovada de punerii lor la banca plătitoare şi nu s-a prezentat extrasul de cont din care să rezulte luarea sumei din contul bancar al debitorului. comunicarea registrelor comerciale constituie o măsură excepţională. în dublu exemplar. la cererea părţii interesate. ea poate fi dispusă numai în cazurile expres prevăzute de lege.. se poate ajunge la stabilirea adevărului. pentru a se extrage din ele numai ceea ce se referă la litigiul dintre părţi. note. Exemple Facturile şi dispoziţiile de plată în copie nu fac dovada plăţii prin ele însele.

11/1991 privind concurenţa neloială Codul comercial cuprinde anumite dispoziţii privind prescripţia extinctivă în materie comercială. în Codul comercial sunt stabilite unele termene de prescripţie. Totuşi. în art.facturile acceptate    Corespondenţa Telegramele Registrele comerciale Identificaţi care sunt registrele cu caracter comercial care pot fi folosite ca mijloace de probă. M3.167/1958. consacră efectul prescripţiei extinctive. termenul general de prescripţie şi anumite termene speciale de prescripţie. care reprezintă legea generală în materia prescripţiei extinctive. Termenele speciale sunt prevăzute în:    Codul comercial român Legea nr. Codul comercial prevede şi unele dispoziţii referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei. Decretul nr.167/1958. Termenele de prescripţie sunt generale (Decretul nr. alineatul 1. Caracteristica acestor termene constă în faptul că ele sunt mai scurte decât termenele de prescripţie reglementate în trecut de Codul civil. cât şi în materie comercială. În prezent. toate dispoziţiile Codului comercial privitoare la prescripţie trebuie interpretate în lumina Decretului nr.31/1990 Legea nr. Întrucât prin aceste dispoziţii se reglementează numai anumite aspecte particulare. 1. Astfel. Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie. Prescripţia extinctivă în materie comercială Prescripţia extinctivă nu este definită în legea civilă. Dispoziţiile Codului comercial privesc numai anumite aspecte ale prescripţiei în materie comercială.167/1958) şi speciale (Codul comercial român). În sfârşit. dacă nu a fost executat în temeiul stabilit de lege. termen general atât în materie civilă. Codul comercial cuprinde şi dispoziţii prin care se reglementează începerea prescripţiei în anumite cazuri specifice activităţii comerciale. În categoria termenelor generale intră 3 ani. reglementarea Codului comercial se completează ce reglementarea Codului civil.5.U2. Putem defini prescripţia extinctivă din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie. 144 . Apoi.

11/1991 1 an este termenul pentru acţiunea în daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenţă neloială. acest termen trebuie considerat ca modificat prin intrarea în vigoare a Decretului nr. com. 26 din decret. Legea nr. 145 . Deci. prescripţia se întrerupe în condiţiile dreptului comun. 16 şi 17 din Decretul nr.167/1958. În materie comercială. Exemple Codul comercial român Acţiunile care derivă din contractul de societate au termen de prescripţie 5 ani.Codul comercial reglementează termenul general de prescripţie în materie comercială. În prezent. termenul general de prescripţie în materie comercială este de 10 ani. 167/1958. prescripţia se suspendă în condiţiile stabilite de art. Acţiunile mijlocitorilor pentru plata drepturile lor au termen au termen de prescripţie Termenul de prescripţie pentru acţiunile în contractul de transport este de 6 luni. Legea nr. dacă expedierea a fost făcută în Europa. şi 1 an daca este vorba de o expediere în ţări extra-europene. Potrivit art. 3 ani pentru restituirea dividendelor fictive. com. Deci în materie comercială. Potrivit art. Aceasta înseamnă că sunt incidente dispoziţiile art. 167/1958. (2) C. “întreruperea prescripţiunii se reglementează după dispoziţiunile Codului civil”. Articolul 947 C. Aceste termene trebuie privite în lumina dispoziţiilor Decretului nr. de la data intrării în vigoare a decretului. potrivit codului comercial.167/1958. Codul comercial stabileşte începutul prescripţiei în cazurile pentru care prevede termene speciale de prescripţie. prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune. 13-15 din Decretul nr. 167/1958. 946 alin. Codul comercial stabileşte şi anumite termene speciale de prescripţie. 7 din Decretul nr.31/1990 6 luni este termenul pentru acţiunile în daune ale fondatorilor împotriva societăţii. precum şi anumite termene speciale de prescripţie. Această regulă se aplică şi în materie comercială. În temeiul art. termenul general de prescripţie în materie comercială s-a redus la 3 ani. prevede: “Prescripţia ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin alte legi nu s -a stabilit o prescripţiune mai scurtă”.

reglementează ca mijloace de probă specifice: facturile acceptate.7. com. II. se poate ajunge la stabilirea adevărului. 3. C) expertiza. în acest sens.U2. B) foarte rar folosită în dreptul comercial. B) mijloace de probă specifice dreptului comercial.M3. 4. M3.167/1958) şi speciale (Codul comercial român şi alte legi). Prin probă se înţelege mijlocul prin care. corespondenţa. 2. B) prezumţia. Proba cu înscrisuri este: A) foarte des folosită în dreptul comercial. 146 . C) corespondenţa comercială. Termenele de prescripţie sunt generale (Decretul nr. Sunt probe specifice dreptului comercial: A) facturile acceptate. Art.U2. noţiunea de probă se referă la mijloacele de probaţiune judiciară admise de lege: înscrisurile. Prescripţia extinctivă din dreptul civil este ca stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie. depoziţiile martorilor. Obligaţiile şi plăţile comerciale: A) pot fi probate cu martori. Sunt folosite în dreptul comercial următoarele mijloace de probă: A) mărturia. B) nu pot fi probate cu martori. C) mai puţin folosită în dreptul comercial decât în dreptul ci vil. Rezumat I. 46 C. În dovedirea raporturilor comerciale sunt folosite: A) mijloace de probă de drept comun. Prin obiect al probei se înţelege ansamblul actelor şi faptelor ce urmează a fi stabilite într-o anumită cauză pentru ca aceasta să poată fi just soluţionată.6. cercetarea la faţa locului. B) mărturisirea comerciantului. telegramele şi registrele comerciale. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. mărturisirea uneia dintre părţi. 5. în cauzele supuse judecăţii. În materie comercială se pot folosi şi anumite mijloace de probă specifice activităţii comerciale.

.. Reglementările generale se regăsesc în Codul civil........ comerciantul încheie contracte comerciale.... iar cele cu caracter special în Codul comercial român. . prin el se realizează circulaţia mărfurilor.. RĂSPUNSURI: 1. Care sunt probele cu caracter civil ? Care sunt probele cu caracter comercial (speciale)? Sursa. ....... a.d.... Contractul de vânzare-cumpărare comercială………………..... Temă de control Analizaţi o speţă pe baza probelor utilizate de comercianţi în litigiu.b..... Contractele comerciale speciale Cuprins Introducere privind contractele comerciale ……………………………………………….....148 U2.. a săvârşirii faptelor de comerţ..D) registrele comerciale..157 U3. 4. 2....147 Obiectivele modului .... Modulul 4.. 3. contractul de 147 .. .............c.......... Datorită importanţei sale.c................……168 Introducere Pentru desfăşurarea activităţii comerciale.. Alte contracte comerciale speciale………………………………………………....a... Contractele de intermediere……………………………. Întocmiţi un raport (2 pagini) privind probele utilizate în litigiu.b....... Prin intermediul lui mărfurile ajung de la producător la consumator...…………………………..... 5.....b. a.. Alte contracte cu caracter comercial sunt contractul de mandat. Cel mai frecvent contract este contractul de vânzare-cumpărare comercială..culegere de jurisprudenţă Temă de control Participaţi la un litigiu cu caracter comercial... a. acest contract face obiectul unei reglementări cu caracter special..…………………………….... 148 U1..

comision. Obiectivele unităţii de învăţare…………………………………….. 152 M4. Obligaţiile părţilor în contractul de vânzare-cumpăra……………………. Unitatea de învăţare M4. Care este cumpărător. M4. factoring-ul etc. să facă distincţia între o vânzare-cumpărare civilă şi o vânzarecumpărare comercială 2.…149 M4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor………………………………. Rezumat………………………………………………………………….…….U1. Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială ……….U1.153 M4.cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile.148 M4.….. Contractul de vânzare-cumpărare Cuprins M4.5.1. Ea permite circulaţia mărfurilor şi este folosită pentru aprovizionarea celor necesare producţiei şi pentru desfacerea mărfurilor realizate. să urmărească în ce condiţii legale contractul este valabil 4.U1...1.…….7. Noţiuni generale privind contractul de v ânzare-cumpărare comercială .U1. Cum se determină riscurile contractului de vânzare-cumpărare.3.6.U1. efectul obligaţiei vânzătorului de a-l garanta pe 148 . să identifice scopul unei vânzări-cumpărări cu caracter comercial 3.2.2.148 M4. Obiectivele modulului Ca urmare a parcurgerii acestui modul studenţii vor fi capabili: 1.155 M4. să observe ce efecte juridice produce contractul între părţi 5.U1.U1. Obiectivele unităţii de învăţare Studenţii vor învăţa:    Ce este capacitatea de a vinde şi cui îi este interzis acest drept.U1.U1. să identifice obligaţiile reciproce ale părţilor din contract 6.4.……. contractul de leasing. să cunoască interdicţiile în materia vânzării-cumpărării.. Introducere…………………………………………………………. contractul de consignaţie..U1.……156 M4. Introducere Vânzarea.

Consimţământul părţilor. Exemple Astfel. daca creditul este destinat achiziţionării unor bunuri pe care le va utiliza în familie. şi într-un caz şi în altul este vorba de un contract prin intermediul căruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui preţ. vorbim de o cumpărare comercială. 3 pct.U1. Dacă un comerciant ia un credit pentru cumpărarea de mărfuri pe care apoi le vinde. Noţiuni generale privind contractul de vânzare-cumpărare comercială Operaţiunile de vânzare-cumpărare sunt cele mai frecvente în activitatea comercială. creditul are caracter civil. contractul este consensual.3. pentru a fi valabil încheiat. M4. Promisiunea de vânzare dă naştere unei obligaţii în sarcina promitentului. obiectul şi cauza (art. cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere. în sensul de a cumpăra bunul. 1. aceea de a vinde bunul oferit (obligaţie de a face). com. Obligaţia promitentului trebuie menţinută în cadrul 149 . care se obligă să plătească o sumă de bani drept preţ. Această funcţie conferă vânzării-cumpărării caracter comercial. Din dispoziţiile art. rezultă că trăsătura caracteristică a cumpărării şi vânzării comerciale o constituie intenţia de revânzare. contractul este translativ de proprietate. capacitatea. este vorba de un act juridic cu caracter civil.civ. Caractere juridice Din definiţia dată rezultă şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare comercială: contractul este bilateral (sinalagmatic). contractul de vânzare-cumpărare comercială. Promisiunea de vânzare Promisiunea unilaterală de vânzare. contractul este cu titlu oneros.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. 948 C. contractul este comutativ. Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare comercială Ca orice contract. interpunerea în schimbul bunurilor. Contractul de vânzare-cumpărare comercială este acel contract prin care o parte (vânzătorul) se obligă să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun către cealaltă parte (cumpărătorul). 1 şi 2 C. Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă este funcţia economică a contractului şi anume. iar vânzarea este precedată de o cumpărare făcu tă în scop de revânzare.). trebuie să îndeplinească anumite condiţii: consimţământul. Dacă însă îl cumpără pentru folosinţa proprie. În schimb. Vânzarea-cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. Într-adevăr. este un act juridic comercial. dacă un comerciant cumpără un frigider în scopul revânzării. dacă beneficiarul îşi va manifesta voinţa.

interdicţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între tutore şi minorul aflat sub tutela sa. Pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare comercială.: interdicţia încheierii de către prepus a unor operaţiuni de natura comerţului cu care este însărcinat. care începe să curgă de la data încheierii promisiunii de vânzare. promitentul se obligă să vândă. promisiunea de vânzare dă naştere la un drept de creanţă. fără învoirea expresă a patronului. obligaţia subzistă până la expirarea termenului general de prescripţie. interdicţia încheierii de către asociaţii cu răspundere nelimitată a unor operaţiuni care ar atinge interesele societăţii comerciale – legea permite însă efectuarea unor asemenea operaţiuni numai cu consimţământul celorlalţi asociaţi. În cazul promisiunii bilaterale de vânzare. Incapacităţile speciale privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială. Având un caracter bilateral (sinalagmatic). În scopul proteguirii unor interese.termenului stipulat. 2. proprietarul unui bun se obligă faţă de o persoană (beneficiarul promisiunii). Deci. contractul de vânzarecumpărare comercială dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi: vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut. Pentru beneficiar. să îi acorde preferinţă. Pactul de preferinţă. stabileşte principiul potrivit căruia “pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu le este oprit prin lege”. în lipsa unui termen. interdicţia cumpărării de către mandatari a bunurilor pe care au fost împuterniciţi să le vândă. a bunurilor pe care le administrează. O variantă a promisiunii de vânzare o constituie pactul de preferinţă.Capacitatea părţilor. Fiecare obligaţie are ca obiect o anumită 150 . iar cumpărătorul să plătească preţul. Acest efect se va produce numai prin încheierea contractului de vânzare -cumpărare. beneficiarul are facultatea de a cumpăra ori nu bunul care constituie obiectul promisiunii. părţile trebuie să aibă capacitatea cerută de lege. 3. Prin pactul de preferinţă. precum şi de către funcţionarii publici. Această obligaţie asumată de părţi este o obligaţie de “a face”. Articolul 1306 C. ca în cazul în care va vinde bunul. în baza unui contract de vânzare-cumpărare care se va încheia în viitor. respectiv a bunurilor care se vând prin mijlocirea lor. Codul civil instituite anumite incapacităţi speciale în materia contractului de vânzare-cumpărare: interdicţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între soţi. Promisiunea bilaterală de vânzare. interdicţia de a cumpăra de către persoanele care administrează bunurile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale. Regulile privind capacitatea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare comercială. promisiunea bilaterală de vânzare este un antecontract prin care ambele părţi se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul promis. promisiunea bilaterală de vânzare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. la preţ egal. În consecinţă.Obiectul contractului. Interdicţiile speciale de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare comercială.civ. iar beneficiarul se obligă să cumpere un anumit bun.

Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Preţul este suma de bani pe care cumpărătorul o dă vânzătorului în schimbul lucrului. care se obligă să plătească o sumă de bani drept preţ. el trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să se afle în circuitul civil. bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vânzarecumpărare comercială. să existe în momentul încheierii contractului ori să poată exista în viitor. să fie real. care este obiectul prestaţiei cumpărătorului. pentru a fi valabil încheiat. implicit.prestaţie. Oricare ar fi lucrul vândut. ci şi asupra preţului. Contractul de vânzare-cumpărare comercială poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale. Pentru a putea fi obiect al contractului de vânzare-cumpărare. 151 . să fie proprietatea vânzătorului. contractul de vânzare-cumpărare comercială. Preţul vânzării. să fie determinat sau determinabil. Ca orice contract. pe când obligaţia cumpărătorului se referă la preţ. obligaţia vânzătorului priveşte lucrul vândut. preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii.. să fie determinat sau determinabil. Aceste două prestaţii formează obiectul contractului. părţile tribe să cadă de acord nu numai asupra lucrului vândut. Aşa cum am arătat. să fie stabilit în bani. lucrurile prezente ori viitoare. Să ne reamintim. Lucrul vândut. trebuie să îndeplinească anumite condiţii:     consimţământul capacitatea obiectul cauza Identificaţi condiţiile de validitate în cazul uni contract de vânzare-cumpărare pe care l-aţi încheiat cu un comerciant.. Contractul de vânzare-cumpărare comercială este acel contract prin care o parte (vânzătorul) se obligă să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun către cealaltă parte (cumpărătorul). lucrurile determinate sau determinabile. pentru a fi considerat obiectul obligaţiei vânzătorului şi. obiectul contractului de vânzare-cumpărare. actele de vânzare-cumpărare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile.

proprietatea şi riscurile se transmit la data individualizării bunurilor. în consecinţă. Aceste situaţii privesc contractele de vânzare-cumpărare comerciale al căror obiect îl formează bunurile determinate generic. Prin urmare. care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului. Transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul mărfurilor care se transportă pe apă. felul şi calitatea cuvenită. În Codul comercial este reglementată transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor în anumite situaţii speciale. sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată de vreo cauză oarecare”. de exemplu bunurile determinate generic. Aceasta înseamnă că dacă bunurile pier fortuit în cursul transportului. transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor operează în momentul predării bunurilor către cărăuş. fel şi calitate. fără nici o altă indicaţiune de natură a desemna un corp cert şi determinat. în general.1. 63 C. cu arătarea vasului care le transportă. În anumite cazuri însă dreptul de proprietate se transmite ulterior încheierii contractului.M4. bunurile viitoare şi contractul cu termen sau condiţie. chiar dacă mărfurile. contractul de vânzare-cumpărare privind bunurile care se transportă pe apă cu arătarea vasului cu care se efectuează transportul este considerat un contract încheiat sub condiţia suspensivă a sosirii vasului în portul de destinaţie. se consideră că individualizarea bunurilor şi. este supusă condiţiei sosirii în bună stare a acelui vas. com. de regulă. deci înainte de îndeplinirea condiţiei (sosirea vasului la destinaţie). Transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul bunurilor determinate generic care circulă de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului.4 Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială Transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător Potrivit Codului civil. câtimea. În mod tradiţional.U. Transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul bunurilor determinate generic aparţinând vânzătorului ori procurate de acesta.. în vederea transportului. com. ar fi pierit. la locul şi timpul stipulat. sau pe care el şi le-ar fi procurat în urmă în executarea lui. Potrivit art. Având în vedere că. după îndeplinirea unor cerinţe ale legii. vânzătorul este obligat a preda. transmiterea dreptului de proprietate operează în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Codul comercial reglementează problema suportării riscurilor în cazul când contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect bunuri determinate generic aparţinând vânzătorului ori procurate de acesta. în cazul bunurilor determinate generic. riscurile 152 . Articolul 62 C. dispune: “Când mărfurile vândute sunt arătate în contract numai prin câtime. vânzarea mărfurilor care se află în călătorie. problema care se pune este aceea de a şti în ce moment şi în ce condiţii se face individualizarea în cazul bunurilor care circulă de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului.

ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului. Articolul 70 C. Aceasta înseamnă că părţile.). sau întrebuinţarea sa este atât de micşorată. să predea lucrul cumpărătorului B. adică să îi garanteze pe cumpărător în privinţa lucrului dobândit. după destinaţia sa. Cele două obligaţii reprezintă principalele obligaţii ale vânzătorului (art.). pot conveni şi alte obligaţii în sarcina vânzătorului. dacă.sunt suportate de către vânzător (art. 1018 C. 1352 C. lucrul nu este bun de întrebuinţat. Regulile speciale stabilite de Codul comercial pentru garanţia contra viciilor lucrului.. din cauza acestora. este dator să denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire. Acesta nu va avea dreptul la plata preţului. vânzătorul are două obligaţii: A. Obligaţiile vânzătorului Potrivit Codului civil. civ.5 Obligaţiile părţilor în contractul de vânzare-cumpărare I. încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat.. 1313 C. să răspundă pentru lucru. Astfel se transmite riscul asupra cumpărătorului din momentul în care se ştie care este obiectul vânzării. a bunurilor determinate generic aparţinând vânzătorului ori procurate de acesta. dar nici nu va fi obligat să predea alte bunuri şi nici să plătească despăgubiri. părţile pot aduce modificări obligaţiilor reglementate de lege. dispune: “Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o altă piaţă. civ. Efectele contractului operează din momentul încheierii contracatului. Efectele contractului prezintă particularităţi cu privire la bunurilor determinate generic care circulă de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului. Regulile generale ale Codului civil în legătură cu garanţia contra viciilor lucrului. Să ne reamintim. com.civ. sau nu ar fi dat preţul achitat dacă ar fi cunoscut viciile lucrului. prin acordul lor de voinţă. 153 . M4.. şi cu privire la transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul mărfurilor care se transportă pe apă. Datorită caracterului supletiv al dispoziţiilor Codului civil incidente. Potrivit art.U. Exemple Principalul efect al unei vânzări-cumpărări este transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut.1.

com. Trebuie arătat că. Rezoluţiunea contractului. Neexecutarea obligaţiei de către una dintre părţi dă dreptul celeilalte părţi să ceară rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. II. Nerespectarea obligaţiilor contractuale produce consecinţele reglementate de Codul civil şi Codul comercial. cumpărătorul datorează. Pe lângă această obligaţie. vânzătorul răspunde nu numai pentru viciile ascunse. 1361). Excepţia de neexecutare. să ceară rezoluţiunea contractului ori c. ci şi pentru viciile aparente. Cerinţele activităţii comerciale reclamă existenţa unor reguli speciale privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială. atât de vânzător. în anumite cazuri. Aşa cum se cunoaşte. Potrivit legii. 1363 C. să ceară executarea obligaţiei în cauză. com. cealaltă parte este îndreptăţită să uzeze de a. cât şi de cumpărător. şi dobânda preţului (art. 43 C. una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului şi aceasta nu 154 . contractul de vânzare-cumpărare dă naştere la obligaţii şi în sarcina cumpărătorului. Această soluţie este diferită de cea din materia civilă. principala obligaţie a cumpărătorului este  de a plăti preţul vânzării (art.Obligaţiile cumpărătorului Fiind un contract bilateral. 1362 C. Rezoluţiunea contractului de vânzarecumpărare comercială poate avea loc în condiţiile Codului civil sau Codului comercial. Potrivit legii. ca în materie civilă. în cazul când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile asumate.. cumpărătorul are şi obligaţia   de a primi lucrul vândut şi. oricare dintre părţi este îndreptăţită să refuze să îşi execute obligaţia proprie cât timp cealaltă parte nu îşi execută obligaţia corelativă (exceptio non adimpleti contractus). pe lângă preţul vânzării. excepţia de neexecutare b. Neexecutarea obligaţiilor din contractul de vânzare-cumpărare poate avea drept consecinţă rezoluţiunea contractului. Excepţia de neexecutare constituie un mijloc de apărare. Potrivit Codului civil. în contractele sinalagmatice. cumpărătorul este obligat să plătească dobânzi în toate cazurile de întârziere la plata preţului. civ. Consecinţele nerespectării obligaţiilor contractuale Obligaţiile părţilor trebuie executate în strictă conformitate cu clauzele contractului. care poate fi folosit.În contractul de vânzare-cumpărare comercială. Potrivit art. care impune plata dobânzilor numai în cazurile expres prevăzute de art. potrivit art. 67 C. obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării. civ.). când mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului.

Dacă vânzătorul nu îşi execută obligaţia de predare a lucrului. principala obligaţie a cumpărătorului este  de a plăti preţul vânzării (art. adică să îi garanteze pe cumpărător în privinţa lucrului dobândit. Deci. partea în cauză poate obţine executarea ei pa cale silită. pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului. dacă se doreşte continuarea relaţiilor contractuale se apelează la executarea silită a obligaţiilor contractuale. în contractul de vânzare-cumpărare. Potrivit Codului civil. M4. reglementată de Codul comercial. obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării. 1361 C. Exemple Dacă comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a preţului. are în vedere neexecutarea de către vânzător a obligaţiei de predare a lucrului şi neexecutarea de către cumpărător a obligaţiei de a lua în primire lucrul vândut.civ).civ. Pe lângă această obligaţie. 1361 C. 68 C. Satisfacerea intereselor părţilor contractante este posibilă prin folosirea unor mijloace care asigură executarea împotriva voinţei părţii care nu îşi respectă obligaţiile. Rezumat Principala obligaţie a cumpărătorului este aceea de a plăti preţul vânzării (art. În sfârşit. conform Codului civil şi a Codului comercial. atunci contractul se consideră desfiinţat în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea sa. cumpărătorul are dreptul să îşi procure bunul de pe piaţă prin intermediul unui agent oficial. cumpărătorul are dreptul “a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte”. vânzătorul are două obligaţii:   să predea lucrul cumpărătorului să răspundă pentru lucru. Potrivit Codului civil. Pe lângă această obligaţie. Executarea vânzării. fie să vândă bunul. Asemenea mijloace asigură executarea silită. Deci. prevăzută de Codul civil. în anumite cazuri. Obligaţiile vânzătorului. şi executarea coactivă.îşi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa. vânzătorul are dreptul fie să depună bunul la o casă acreditată de comerţ. O altă soluţie este aceea conform căreia partea afectată nu mai doreşte continuarea colaborării din contract şi cere rezoluţiunea acestuia pentru viitor. cumpărătorul are şi obligaţia de a primi lucrul vândut şi. cealaltă parte din contract va putea invoca excepţia de neexecutare şi nu va mai livra produsele.6. cumpărătorul are şi obligaţia 155 .). Art.U1. com. Dacă cumpărătorul nu îşi execută obligaţia de a lua în primire bunul. dacă obligaţia de predare a lucrului sau obligaţia de plată a preţului nu a fost executată.

dacă nu sunt îndeplinite. se impune analiza unor condiţii. să ceară executarea obligaţiei în cauză. Astfel. Intenţia de revânzare: A) trebuie să fie prezentă la data cumpărării. În baza rolului activ. OPOZIŢIE. să ceară rezoluţiunea contractului ori f. Jurisprudenţă CERERE DE VANZARE A GAJULUI. conduc la soluţia de respingere a cererii. însă arată că. (CSJ 2000) M4. nemulţumită de respingerea cererii de autorizare a vânzării gajului are dreptul de a se folosi de calea devolutivă de atac a apelului şi nu de cea a opoziţiei. B) bunurile imobile. TITULARI Fără a încălca principiul constituţional al egalităţii părţilor şi dând dovadă de rol activ. Potrivit legii. B) obiectul vânzării. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. în cazul admiterii.. funcţia de interpunere în schimbul bunurilor. 3.creditor.482 C. obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării. care. Diferenţa dintre contractul de vânzare-cumpărare civil şi contractul de vânzare-cumpărare comercial constă în: A) calitatea părţilor. 2.Com. în conformitate cu art. e.7.  de a primi lucrul vândut şi. Obiect al contractului de vânzare-cumpărare comercial pot fi: A) bunurile mobile. în cazul când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile asumate. instanţele au statuat în mod judicios că părţile nu pot folosi decât căile de atac prevăzute în mod imperativ de lege. C) scopul de revânzare.U1. excepţia de neexecutare. această vocaţie nefiind recunoscută şi pt. s-a reţinut corect că. dreptul de a formula opoziţie aparţine numai părţilor ce au calitatea de debitor sau terţ care a procurat gajul. în calitate de creditoare. în anumite cazuri. cealaltă parte este îndreptăţită să uzeze de d. Mai este de observat că art. 156 . nu exclude soluţia de respingere a cererii de autorizare a vânzării gajului. instanţa a arătat că recurenta.Com.483 C.

……. B) contractul de vânzare-cumpărare este un contract oneros.2.1.. Contractele de intermediere Cuprins M4..165 M4. în care terţii au raporturi juridice directe cu comisionarul. D) contractul de vânzare-cumpărare este un contract solemn. Comisionul este un mandat fără reprezentare. 157 . preferat de comercianţi.U2.. Contractul de mandat…………………………………………………….8.6. B) preţul obţinut.U2.………………………………. C) intenţia de revânzare. Obiectivele unităţii de învăţare……………………………………….U2.….158 M4..…….7 Rezumat…………………………………………………………………. Introducere Activităţile comerciale se realizează prin intermediari.. C) contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ.……………167 M4.U2.……. O formă simplificată a contractului de mandat este contractul de comision. Codul comercial reglementează amplu contractul de mandat comercial prin care comercianţi efectuează operaţiuni comerciale.U2.U2.4. nefiind important în ce moment survine.3. Test de autoevaluare a cunoştinţelor………………………. Obiect al contractului de vânzare-cumpărare comercial îl constituie: A) lucrul vândut. cumpărare. Unitatea de învăţare M4.162 M4.5 Contractul de agenţie………………………………………….158 M4. 4. cum ar fi vânzare.U2. desfacere de produse etc.157 M4. Contractul de comision………. Caracterele contractului de vânzare-cumpărare comercial sunt următoarele: A) contractul de vânzare-cumpărare este un contract unilateral.……160 M4.U2. 5. Alte contracte de intermediere sunt contractul de agenţie şi contractul de consignaţie..U2.….B) trebuie să existe.166 M4. Contractul de consignaţie…………………………………………….U2. Introducere……………………………………………………………….1.

Obiectivele unităţii de învăţare Importanţa fundamentala a contractelor în activitatea comercială determină ca studenţii să dobândească următoarele abilităţi: 1. Din această definiţie. rezultă că mandatul comercial are unele particularităţi. contractul de mandat comercial poate fi definit ca acel contract în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comerţ. 374 C. activităţile comerciale se realizează prin intermediari. ca şi din dispoziţiile legale. pe lângă mandatul comercial. obiectul contractului.2. Mandatul comercial poate fi şi el general. sunt fapte de comerţ pentru mandant. care este mandatul cu reprezentare. mandatul putând fi general sau special. adică pentru toate afacerile mandantului. O altă deosebire dintre mandatul comercial şi cel civil priveşte puterile mandatarului. să încheie un contract de intermediere. în primul rând. Mandatul comercial este un contract cu titlu oneros. civ. dar limitele puterilor mandatarului nu 158 . Întrucât afacerile comerciale nu sunt gratuite. pentru o anumită afacere a acestuia. Şi art.U2. mandatul comercial poate fi atât cu reprezentare. împuternicirea trebuie să precizeze riguros puterile mandatarului. pe când mandatul civil are ca obiect încheierea actelor juridice civile.U2. care este o formă tipică a mandatului fără reprezentare. în multe cazuri.. şi contractul de comision. Contractul de mandat Deoarece.un mandat sau un comision 3. care îl deosebesc de mandatul civil.M4. M4. Ceea ce deosebeşte mandatul comercial de cel civil este. sau special. Dacă mandatul civil este un mandat cu reprezentare. să efectueze plăţi printr-un cont bancar 4. În cazul mandatului civil. codul comercial reglementează amplu contractul de mandat comercial. să verifice modul în care se aplică procedurile de executare silită Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. 1532 C.3. codul comercial prezumă caracterul oneros al contractului de mandat. potrivit Codului comercial. Codul comercial reglementează. cât şi fără reprezentare. să recunoască un contract şi care este rolul lui în desfăşurarea activităţii comerciale 2. În lumina art. mandatul comercial are ca obiect încheierea actelor juridice care. com.

obligaţiile pe care le consacră legea pentru mandatul civil şi. În cazul în care bunurile mandatului au fost vândute de mandatar. administratorul societăţii este un mandatar. Din contractul de mandat rezultă şi obligaţii în sarcina mandantului. obligaţii specifice reglementate de Codul comercial. În scopul protejării intereselor mandatarului. care a dat împuternicirea mandatarului: mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului. mandatul comercial conferă mandatarului o mai mare libertate de acţiune şi independenţă. Într-adevăr. împuternicirea în temeiul căreia acţionează (contemplatio domini). Din contract rezultă raporturile dintre mandant şi mandatar. Potrivit art.. mandantul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului. pe de o parte. com.sunt tot atât de stricte ca în cazul mandatului civil. 387 C. pe de altă parte. Alţi comercianţi preferă să mandateze un alt comerciant pentru aprovizionarea cu materii prime sau pentru desfacerea produselor şi a mărfurilor. Efectele contractului de mandat comercial Contractul de mandat comercial dă naştere la anumite obligaţii în sarcina părţilor contractante. potrivit mandatului. mandatarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenţa unui bun proprietar. prin care i se garantează satisfacerea drepturilor sale bă neşti de către mandant. mandatarul are obligaţia să plătească dobânzi la sumele de bani cuvenite mandantului. privilegiul poartă asupra preţului. Exemple Mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi pe socoteala mandantului. reclamate de exigenţele activităţii comerciale. mandatarul are obligaţia să îl înştiinţeze pe mandant despre executarea mandatului. legea îi conferă un privilegiu special. mandatarul beneficiază de un privilegiu special “pentru tot ceea ce i se datorează din executarea mandatului său şi chiar pentru retribuţia sa”. Aceste obligaţii sunt. mandantul are obligaţia să plătească mandatarului remuneraţia datorată pentru executarea mandatului. cheltuieli făcute pentru execuţia mandatului. despăgubiri pentru prejudiciul suferit cu ocazia îndeplinirii mandatului etc. Deci. prin acest privilegiu i se garantează mandatarului plata sumelor de bani pe care le datorează mandantul cu titlu de retribuţie. Privilegiul mandatarului. care acţionează în numele şi pe seama mandantului: mandatarul are obligaţia să execute mandatul. În cazul societăţilor comerciale. mandatarul are obligaţia să aducă la cunoştinţa terţului cu care încheie actul. 159 .

Având în vedere elementele care îl definesc. dar pe seama comitentului.. Încetarea contractului de mandat comercial Mandatul comercial încetează în cazurile prevăzute de art. prin moarte. capacitatea. Această obligaţie este o obligaţie “de a face”. Deci. Efectele executării mandatului. 405 C. civ. numită comision. în schimbul unei remuneraţii.Potrivit legii. insolvabilitatea şi falimentul mandantului sau mandatarului M4. iar nu o obligaţie de “a da”. contractul de comision este un mandat fără reprezentare. mandatarul va uza de garanţia pe care o oferă privilegiul. 948 C. numită comitent. Prin executarea mandatului. se creează raporturi juridice directe între mandant şi terţ.:     prin revocarea mandatarului de către mandant. numită comisionar.4. com. De remarcat că obligaţia pe care şi-o asumă comisionarul este aceea de a încheia acte juridice comerciale. se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi. pentru orice convenţie: consimţământul. Contractul de comision Esenţa contractului de comision este cuprinsă în art. actele juridice pe care comisionarul le încheie cu terţii trebuie să fie fapte de comerţ. în nume propriu. Se înţelege că numai actele juridice încheiate în limitele împuternicirii date îl obligă pe mandant. prin renunţarea mandatarului la mandat. Din definiţia dată contractului de comision rezultă caracteristicile acestui contract: contractul de comision este un contract bilateral. contractul de comision este un contract consensual. să încheie anumite acte de comerţ. contractul de comision este un contract cu titlu oneros. Contractul de comision este un contract prin care o parte. contractul de comision apare ca o varietate a mandatului comercial.U2. Contractul de comision are ca obiect “tratarea de afaceri comerciale”. obiectul şi cauza. 1552 C. adică prin încheierea actului juridic de către mandatar şi terţ. Dacă mandantul nu şi-a executat obligaţiile privind plata sumelor de bani datorate pentru remuneraţie. Condiţiile de validitate a contractului de comision Contractul de comision este valabil încheiat dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. cheltuieli sau despăgubiri. interdicţia. comisionarul este un prestator de servicii. Efectele contractului de comision 160 . care prevede: “Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului”. creanţele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate faţă de oricare alte creanţe împotriva mandantului. civ.

În baza împuternicirii primite. De aceea art. art. dispune: “Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune contra comitentului”. Rezultă că prin încheierea contractului între comisionar şi terţ nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice între comitent şi terţ. moartea. com. numită comisionar. 406 C. Din contractul de comision rezultă anumite obligaţii pentru comisionar: comisionarul este obligat să execute mandatul încredinţat de comitent. Efectele contractului în raporturile dintre comitent şi comisionar. să încheie anumite 161 . Încetarea contractului de comision Întrucât contractul de comision este o formă a mandatului. numită comitent. Îndeplinirea însărcinării primite. faţă de terţ. încheierea şi executarea unui contract de comision creează două categorii de raporturi juridice: între comitent şi comisionar (raporturi interne) şi între comisionar şi terţ (raporturi externe). comisionarul încheie actele juridice în nume propriu. se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi. În consecinţă. (2) C. com.Din contractul de comision se nasc anumite obligaţii în raporturile dintre comitent şi comisionar. Contractul de comision este un contract prin care o parte. În acest sens. adică încheierea de către comisionar cu terţul a unui act juridic. Aşadar. 1552 C. în contractul încheiat între comisionar şi terţ.civ. comisionarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bunăcredinţă şi diligenţa unui profesionist.. comisionarul se obligă direct şi personal faţă de terţ. 406 alin. Deci. Contractul de mandat comercial poate fi definit ca acel contract în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comerţ. Aceste raporturi interne sunt guvernate de regulile mandatului. comitentul este obligat să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite. în consecinţă.. prevede: “Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie”.). el va înceta în aceleaşi cazuri ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii. renunţarea la împuternicirea primită. interdicţia. dă naştere altor efecte juridice. insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau comisionarului (art. între comitent şi terţ nu se nasc nici un fel de raporturi juridice. după caz. Contractul de comision dă naştere unor obligaţii în sarcina comitentului: comitentul are obligaţia să plătească remuneraţia (comisionul) cuvenită comisionarului. Să ne reamintim. Efectele executării contractului de comision faţă de terţi. el are calitatea de debitor sau creditor. comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit. comisionarul este parte contractantă şi.

sub sancţiunea nulităţii. În contractul de agenţie trebuie să se prevadă clauze privind remuneraţia la care are dreptul agentul pentru prestaţiile executate pentru comitent.acte de comerţ. Prin clauză de neconcurenţă. contractul este cu titlu oneros. 5 Contractul de agenţie Aşa cum am arătat. contractul este cu executare succesivă. legea înţelege acea clauză contractuală al cărei efect constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe durata desfăşurării şi/sau ulterior încetării contractului de agenţie. în schimbul unei remuneraţii. Contractul de agenţie se încheie pe o durată determinată sau pe o durată nedeterminată. în nume propriu. În legătură cu unele clauze.2.509/2002 s-a reglementat statutul juridic al agenţilor comerciali permanenţi. În contractul de agenţie se pot stipula şi clauze de neconcurenţă. 18 din legea nr. denumită agent. indiferent de valoarea acestuia. negocierea cu terţii a condiţiilor unor contracte sau negocierea şi încheierea contractelor cu terţii. împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte. să negocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului. contractul de agenţie încheiat pe o perioadă determinată sau nedeterminată. contractul este consensual. potrivit voinţei părţilor contractante.509/2002 prevede dispoziţii obligatorii. Contractul de agenţie se încheie între comitent şi agent. Potrivit art. poate fi probat numai prin înscris. cât şi faţă de terţi. atât în raporturile dintre părţi. contractul este comutativ. dar pe seama comitentului. Legea nr. inclusiv modificările şi adăugirile ulterioare. în numele şi pe seama comitentului. Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului de agenţie: contractul este bilateral. în schimbul unei remuneraţii. Această clauză trebuie redactată în scris. care reprezintă o categorie specială de intermediari în activitatea comercială. Caracterul specific al contractului de agenţie impune necesitatea existenţei unor clauze adecvate. U. 162 . În contractul de agenţie trebuie să se prevadă clauze referitoare la obiectul împuternicirii date de comitent agentului. numită comision. denumită comitent. Instrumentul juridic pe baza căruia aceşti agenţi îşi desfăşoară activitatea de intermediere este contractul de agenţie. 509/2002. Contractul de agenţie este contractul prin care o parte. M4. Cuprinsul şi forma contractului de agenţie Contractul de agenţie cuprinde clauzele care sunt proprii unui contract comercial. prin Legea nr. Identificaţi elementele unui contract de distribuţie care se bazează pe un contract de comision.

el dă naştere unor obligaţii în sarcina agentului şi a comitentului. cataloage. în mod diferit. 509/2002 reglementează şi anumite efecte ale contractului de agenţie faţă de terţi. precum şi executarea succesivă a acestuia. agentul este obligat să procure şi să-şi comunice comitentului i informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract. între comitent şi terţi. (3) din Legea nr. prin perfectarea unor contracte.Efectele contractului de agenţie Ca orice contract. nu produce nici un efect faţă de terţi. 5 din Legea nr.509/2002 reglementează cazurile în care încetează contractul de agenţie. tarife şi orice alte documente referitoare la bunurile şi serviciile pe care le oferă spre valorificare.509/2002: comitentul are obligaţia să pună la dispoziţia agentului mostre. agentul este ţinut să îndeplinească orice altă obligaţie stabilită în contractul de agenţie sau prevăzut de lege. agentul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor comerciale efectuate în baza împuternicirii comitentului. Obligaţiile principale ale comitentului sunt prevăzute de art. legea nr. comitentul are obligaţia să plătească agentului remuneraţia cuvenită. agentul este obligat să îndeplinească în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent. comitentul îl împuterniceşte pe agent să negocieze anumite acte juridice cu terţii pentru comitent sau să negocieze şi să încheie anumite acte juridice cu terţii. 5 şi 6 din lege. Pe lângă obligaţiile agentului şi comitentului. în numele şi pe seama comitentului. care îl interesează pe comitent pentru executarea contractului de agenţie. comitentul este ţinut să îndeplinească orice altă obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor prevăzute de lege. 163 . 509/2002 reglementează obligaţiile care revin părţilor din contractul de agenţie. înseamnă că acel contract de agenţie. Efectele contractului în raporturile dintre agent şi comitent. 6 din Legea nr. care a stat la baza perfectării raporturilor juridice dintre comitent şi terţi. comitentul este obligat să furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie. potrivit art. 509/2002.509/2002: agentul este ţinut să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea primită din partea comitentului. Întrucât în cele două cazuri. Aşa cum am arătat. Cu alte cuvinte. agentul are obligaţia să păstreze în condiţii corespunzătoare bunurile şi eşantioanele primite din partea comitentului. agentul are obligaţia să respecte în mod corespunzători instrucţiunile rezonabile primite din partea comitentului. Legea nr. raporturile juridice se stabilesc. 1 alin. Efectele faţă de terţi. contractul de agenţie produce efecte între părţi contractante. Aceste cazuri au în vedere durata contractului de agenţie. din contractul de agenţie nu se nasc raporturi juridice între agent şi terţi Încetarea contractului de agenţie Legea nr. Principalele obligaţii ale agentului sunt reglementate de art. Obligaţiile agentului şi comitentul fac obiectul art.

în condiţiile dreptului comun. contractul de agenţie încetează la data expirării termenului. părţile continuă să execute obligaţiile lor. dacă după expirarea termenului. Articolul 22 alin (3) din Legea nr. la încetarea contractului de agenţie. în condiţiile legii. în funcţie de durata determinată sau nedeterminată a contractului. Făcând aplicarea principiilor generale. Potrivit legii. Este vorba de o directivă a U. agentul are dreptul să primească de la comitent o indemnizaţie. legea reglementează şi indemnizaţiile şi despăgubirile datorate în cazul încetării contractului. Indemnizaţiile şi despăgubirile datorate încetării contractului. 22 din Legea nr. contractul se consideră transformat de drept (ex lege) într-un contract pe durată nedeterminată. Prin urmare. Între agent şi comitent sunt excluse raporturile de muncă. care. Potrivit art. contractul poate înceta prin denunţare unilaterală din partea oricăreia dintre părţi. completează categoriile de contracte de intermediere cu contractul de agenţie. iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi. acesta este îndreptăţit să ceară despăgubiri de la comitent.509/2002 prevede că acordarea indemnizaţiei la încetarea contractului de agenţie nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri. În cazul în care contractul de agenţie s-a încheiat pe o durată determinată. Exemple Agentul comercial permanent este o categorie aparte de intermediar în activitatea comercială.509/2002 prevede că oricare dintre părţile contractante poate rezilia contractul de agenţie. dacă a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor comerciale cu clienţi existenţi. în cazul unei neîndepliniri din culpă gravă a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte. dacă încetarea contractului de agenţie cauzează anumite prejudicii agentului. cu acordarea obligatorie a unui preaviz. Contractul de agenţie încetează în condiţii diferite. 164 . În cazul în care contractul de agenţie s-a încheiat pe o durată nedeterminată. 21 din Legea nr. Reţinem însă că rezilierea contractului poate interveni numai în cazul unei culpe grave a părţii contractante.De asemenea.E. Activitatea de intermediere priveşte un sau mai multe regiuni determinate. implementată. art.509/2002. Specificul operaţiunilor comerciale realizarea în baza contractului de agenţie justifică dreptul agentului la anumite indemnizaţii şi despăgubiri la încetarea contractului. Agentul este un comerciant specializat în activitatea de intermediere cu caracter profesional.

şi terţi. anumite acte juridice de vânzare-cumpărare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului. în calitatea de vânzător. contractul de consignaţie este un contract consensual. contractul de consignaţie este un contract cu titlu oneros. com. dar pe seama consignatului. încredinţează celeilalte părţi. Acest contract este consacrat prin Legea nr. în nume propriu. capacitatea. Contractul de consignaţie dă naştere unor obligaţii în sarcina consignatarului: consignatarului este obligat să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor primite. Drept urmare. în calitatea de cumpărători. prin aceste contracte nu se stabilesc raporturi juridice între consignant şi terţi. Contractul de consignaţie are ca obiect încheierea de către consignatar cu terţul a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului. la un preţ stabilit anticipat. un contract cu largă aplicare este contractul de consignaţie. prin încheierea actelor de vânzare-cumpărare se nasc anumite obligaţii între consignatar şi terţi.M4. Contractul de consignaţie poate fi definit ca acel contract prin care o parte. consignantul îl împuterniceşte pe consignatar să încheie. Contractul de consignaţie În activitatea comercială. contractul de consignaţie dă naştere la anumite obligaţii între părţile contractante. numită consignatar. Condiţiile de valabilitate a contractului de consignaţie Contractul de consignaţie este valabil încheiat dacă îndeplineşte condiţiile cerute oricărei convenţii: consimţământul. Efectele contractului de consignaţie Prin contractul de consignaţie. Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului de consignaţie: contractul de consignaţie este un contract bilateral. Efectele executării contractului de consignaţie. cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i restitui bunul nevândut. dar pe seama consignantului.6. Din contractul încheiat rezultă anumite obligaţii pentru consignant: consignantul are obligaţia să predea consignatarului bunurile mobile care urmează să fie vândute. numită consignant. consignatarul are obligaţia să execute mandatul dat de consignant. Aceste acte juridice trebuie să constituie fapte de comerţ pentru consignant (art. consignantul este obligat la plata remuneraţiei cuvenite consignatarului.178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie. în nume propriu. În consecinţă. Totodată. Prin încheierea contractelor de vânzarecumpărare se stabilesc raporturi juridice între consignatar. consignatarul este obligat să dea socoteală consignantului asupra îndeplinirii mandatului său. consignantul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu îndeplinirea însărcinării primite. obiectul şi cauza.).U2. 405 C. anumite bunuri mobile pentru a fi vândute. 165 .

Concluzia se bazează şi pe faptul că. stabilit de consignant. (2) din lege..7. numită consignant. Care sunt motivele pentru care este preferat contractul de consignaţie ? M4. În temeiul art. renunţarea la mandat. dar pe seama consignantului. afară de stipulaţie contrară în contract.U2. anumite bunuri mobile pentru a fi vândute. contractul de consignaţie încetează prin revocarea de către consignant a împuternicirii. Consignatarul este obligat să remită consignantului suma e bani obţinută ca preţ al vânzării sau să restituie bunul in natură. cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i restitui bunul nevândut.. în vinderea unor bunuri mobile aparţinând consignantului. Contractul de consignaţie poate fi definit ca acel contract prin care o parte. chiar dacă a fost încheiat pe o durată determinată. Potrivit legii. Nerespectarea obligaţiilor din contractul de consignaţie atrage răspunderea părţii în culpă. Aceleaşi considerente fac ca preţul bunurilor încasat de la terţi să fie remis consignantului. încredinţează celeilalte părţi. întotdeauna. această răspundere este o răspundere civilă sau o răspundere penală. contractul de consignaţie este revocabil de către consignant în orice moment. Să ne reamintim. Vinderea bunurilor se face pe un preţ anticipat. prin încredinţarea bunurilor în consignaţie. numită consignatar. Consecinţele nerespectării obligaţiilor. Exemple Împuternicirea dată consignatarului constă. Încetarea contractului de consignaţie Deoarece în raporturile dintre consignant şi consignatar sunt aplicabile regulile mandatului. consignatarul nu devine proprietarul bunurilor respective. 3 alin. transferul dreptului real şi al riscurilor operează direct între consignant şi terţi. în nume propriu. interdicţiei insolvabilităţii ori falimentului consignantului sau consignatarului. Rezumat Contractul de mandat comercial poate fi definit ca acel contract în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt 166 . precum şi în cazul morţii. aşa cum am arătat. la un preţ stabilit anticipat. ci consignantul păstrează această calitate.Întrucât însă contractele de vânzare-cumpărare se încheie pe baza însărcinării consignantului şi pe seama acestuia.

Cui revin obligaţiile: de a preda bunurile mobile care urmează să fie vândute.8. Contractul de agenţie este contractul prin care o parte. numită comisionar. denumită agent. La ce fel de contract se referă acest articol? a.U2. să negocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului. în schimbul unei remuneraţii. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. dar pe seama consignantului. agentului b. Codul comercial prevede următoarele „comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie”. Părţile contractului de agenţie sunt: a. de a restitui cheltuielile făcute de consignatar cu îndeplinirea însărcinării primite. comisionarului 4. numită consignatar. dar pe seama comitentului. Contractul de consignaţie este contractul prin care o parte. numită comision. denumită comitent. încredinţează celeilalte părţi. Afirmaţia este: a. în schimbul unei remuneraţii. la un preţ stabilit anticipat. anumite bunuri mobile pentru a fi vândute. în nume propriu. cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i restitui bunul nevândut. se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi. împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte. contractul de garanţie c. contractul de comision b. falsă b. Contractul de agenţie se încheie între comitent şi agent. de a plăti remuneraţiei cuvenite consignatarului. comitentul şi agentul b.fapte de comerţ. comitentul şi comisionarul 2. Contractul de comision este un contract prin care o parte. în nume propriu. contractul de navlosire 3. să încheie anumite acte de comerţ. a. numită consignant. consignatarul şi consignantul c. numită comitent. M4. adevărată 167 . consignantului c.

1. cheltuieli făcute pentru execuţia mandatului. Ce procedeu tehnic pot folosi comercianţii care au un volum mare de afaceri reciproc.U3.6 Rezumat……………………………………………………………………173 M4.………….U3. Introducere Desfăşurarea activităţii comerciale presupune şi încheierea de contracte complexe..1.. Alte contracte comerciale Cuprins M4. Introducere………………………………………………………………. un cadou către mandatar c.U3. Obiectivele unităţii de învăţare Studenţii vor dobândi cunoştinţe cu ajutorul cărora vor şti:   Cum se pot utiliza titlurile de credit pentru obţinerea de lichidităţi.………………174 M4.. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Test de autoevaluare a cunoştinţelor…………………….7..U3.4.168 M4. prin care se pot vinde titluri de credit (contractul de report) se pot face operaţiuni bancare (contractul de cont curent) sau se pot garanta credite (contractul de garanţie reală mobiliară). plata sumelor de bani pe care le datorează mandantul cu titlu de retribuţie.5.U3..…. o favoare făcută mandantului b.…….  Cum se poate garanta executarea obligaţiilor prin gajul general al creditorului asupra patrimoniului debitorului. 168 . Contractul de garanţie reală mobiliară……………………………………171 M4. despăgubiri pentru prejudiciul suferit cu ocazia îndeplinirii mandatului. Contractul de cont curent………. M4.3.2.U3. Obiectivele unităţii de învăţare……………………………….5.U3. Contractul de report………………………………………………………169 M4.. Privilegiul mandatarului se referă la: a.168 M4. Unitatea de învăţare M4..………………………………170 M4.U3.2.U3.U3.

urmare a încheierii contractului de report. după caz. la termenul stabilit şi asupra unor titluri de credit de aceeaşi specie. (3) C.M4. contractul de report este un contract real. În cursul duratei contractului de report. iar reportatorul va plăti preţul determinat. Explicaţia constă în faptul că. vânzarea şi revânzarea să aibă ca obiect titluri de credit care circulă în comerţ. 74 C. Părţile pot conveni însă ca fructele produse de titlurile de credit în cursul duratei contractului de report să revină reportatorului. Acest transfer operează la date diferite. proprietatea asupra titlurilor de credit care fac obiectul contractului de report “se transferă la cumpărător”. care circulă în comerţ. titlurile de credit pot să producă anumite fructe civile. iar nu consensual. Întrucât contractul de report cuprinde două operaţiuni de vânzare. La scadenţă. Din cele arătate rezultă că pentru a fi în prezenţa unui contract de report sunt necesare următoarele condiţii: să existe un acord de voinţă între reportat şi reportator.. el culege fructele. 169 . com. com. În principiu. legea impune predarea reală a titlurilor date în report.. Încetarea contractului de report Contractul de report încetează ca urmare a producerii efectelor sale. În consecinţă. reportatorul transmite proprietatea asupra unor titluri de credit de aceeaşi specie.U3. Contractul de report este un contract translativ de proprietate. în sens invers. Contractul de report Potrivit art. manifestările de voinţă privind vânzarea şi revânzarea să fie simultane şi să aibă loc între aceleaşi persoane. iar al doilea. primul transfer are loc între reportat şi reportator la încheierea contractului de report. Pentru validitatea contractului. Acestea pot fi. contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit. el operează un dublu transfer de proprietate asupra titlurilor care fac obiectul său. titlurile de credit au trecut în proprietatea reportatorului şi. dividende.3. şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie. dobânzi etc. Potrivit art. fructele civile produse de titlurile de credit se cuvin reportatorului. în sensul unei vânzări pe bani gata şi a unei revânzări pe termen. Efectele contractului de report Contractul de report produce anumite efecte juridice. Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit şi fructele civile ale acestora. Dacă în contractul de report nu s-a prevăzut altfel. contractul de report încetează la termenul stabilit de părţi. 74 alin. în această calitate. între reportator şi reportat.

o acţiune. lichidarea să se facă la un anumit termen. contractul de cont curent este un contract cu titlu oneros. în urma prestaţiilor reciproce. contractul de cont curent este un contract consensual. când contul se încheie definitiv. la un anumit termen.4.Potrivit legii. la 31 decembrie a fiecărui an. Ca efecte principalele. Potrivit legii. contractul de cont curent operează transferul dreptului de proprietate. De obicei. iar altele secundare. pot să prelungească contractul de report pentru o altă durată.poate fi vândut temporar unui bancher în schimbul unui preţ plătibil imediat. Încetarea contractului de cont curent 170 . prin acordul lor de voinţă. Diferenţa dintre suma dată şi cea încasată de reportator se numeşte r eport. Contractul de cont curent Prin contractul de cont curent. în lipsă. Vinde aceste acţiuni persoanei B la preţul nominal. la împlinirea termenului pentru revânzare. pe care îl încasează imediat. indivizibilitatea şi compensaţia. în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce. părţile se înţeleg ca. Dar părţile se pot înţelege ca încheierea să aibă loc şi în cursul executării contractului. persoana B să îi revândă persoanei A tot 10 acţiuni ale aceleiaşi bănci la un anumit preţ (de obicei mai mare decât preţul nominal). încheierea contului are loc la încetarea contractului. trebuie să se încheie contul. Exemple Un titlu de credit care circulă în comerţ. încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin convenţie şi. izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă. Încheierea contului curent Pentru a putea constata care dintre părţi. novaţia. părţile.U3. contra unui preţ de report sau premiu. Prelungirea poate avea loc pentru unul sau mai multe termene succesive. cu păstrarea condiţiilor iniţiale ale contractului. Persoana A deţine 10 acţiuni ale Băncii „Transilvania”. Din definiţia dată contractului de cont curent rezultă şi caracterele sale juridice: contractul de cont curent este un contract bilateral. Unele efecte ale contractului sunt considerate principale (esenţiale). Prin acelaşi contract convin ca. prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. la data fixă de părţi. un conosament. M4. este creditor şi pentru ce sumă. La un anumit termen bancherul (reportator) revinde reportatului titluri de credit de aceeaşi specie. Efecte secundare privesc curgerea dobânzilor şi drepturile la comision şi alte cheltuieli. Efectele contractului de cont curent Contractul de cont curent produce anumite efecte juridice.

. Prin contractul de garanţie se naşte un drept real care conferă creditorului un drept de preferinţă şi un drept de urmărire.U3. contractul de garanţie este titlu executoriu. de drept. având ca obiect bunurile prevăzute de lege şi cu respectarea formalităţilor de publicitate instituite de lege. precum şi obligaţiile garantate. Potrivit art. sumele intrate în cont pot fi folosite de părţile contractante până la încheierea contului la scadenţă. Contractul de garanţie reală mobiliară Contractul de garanţie reală mobiliară este contractul în temeiul căruia debitorul unei obligaţii constituie în favoarea creditorului o garanţie reală asupra unor bunuri mobile sau drepturi în scopul asigurării executării obligaţiei asumate.prin falimentul uneia dintre părţi.Contractul de cont curent poate înceta. comercianţii se creditează reciproc şi lichidează la un anumit termen creanţele reciproce. contractul de garanţie este un contract solemn. contractul de garanţie este un contract accesoriu. Constituirea garanţiei reale mobiliare Contractul de garanţie reală mobiliară se încheie între părţile contractante. Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului: contractul de garanţie este un contract bilateral. în următoarele cazuri: . contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. De regulă. în cazurile expres prevăzute de lege. 5. Reglementare legală.expirarea termenului convenit de părţi. Parte contractantă în contractul de garanţie reală mobiliară poate fi orice persoană fizică sau juridică. El poate înceta şi la cererea uneia dintre părţi. Dreptul real de garanţie al creditorului rezultat din contractul de garanţie este opozabil terţilor numai prin îndeplinirea formalităţii de publicitate reglementate de lege. 171 . de drept. 14 alin. .Legea nr. română sau străină. Se realizează astfel economii de bani şi timp. Prin lege sunt reglementate bunurile care formează obiectul garanţiei reale. În plus. aflate la depărtare una de alta.99/1999. M4. Contractul de cont curent încetează. (2) din lege.prin denunţarea uneia din părţi. Exemple Dacă comercianţii se găsesc în localităţi diferite. condiţia publicităţii se consideră îndeplinită din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Odată intrat în posesia bunului. În vederea satisfacerii creanţei sale. creditorul este în drept să verifice bunul afectat aflat în posesia debitorului. Numai după plata integrală a unui creditor se poate face următorului creditor. precum şi către proprietarul bunului. cât şi pentru creditor. creditorul are dreptul să aleagă. debitorul care are posesia bunului afectat garanţiei este obligat să întreţină bunul şi să îl folosească ca un bun proprietar. creditorul trebuie să notifice vânzarea către debitor şi ceilalţi creditori care şi-au înscris un aviz de garanţie faţă de acelaşi debitor şi cu privire la acelaşi bun. în temeiul garanţiei. În cazul când obligaţia garantată a fost îndeplinită. în mod paşnic sau cu ajutorul executorului judecătoresc. între a iniţia procedura de executare reglementată de Codul de procedură civilă sau de a executa garanţia reală în condiţiile prevăzute de art. creditorul care a intrat în posesia bunului are obligaţia să îl restituie debitorului. chiar dacă aceasta nu a devenit exigibilă. creditorul are dreptul să ia în posesie bunul afectat.Efectele contractului de garanţie reală mobiliară Contractul de garanţie reală mobiliară dă naştere la drepturi şi obligaţii. creditorul va proceda la vânzarea lui. În calitatea sa de titular al unui drept de garanţie reală. dacă o altă persoană este proprietarul acestuia. suma rămasă va fi distribuită celorlalţi creditori în ordinea de prioritate a fiecăruia stabilită potrivit art. În cursul duratei contractului de garanţie. debitorul care deţine bunul afectat garanţiei are dreptul să administreze bunul şi chiar să dispună de el în orice mod. chiar dacă creanţele acestora nu au devenit exigibile. Pentru executarea garanţiei reale trebuie îndeplinite condiţiile legii. Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia garantată. fără să afecteze activitatea acestuia. Drepturile şi obligaţiile creditorului se referă la bunul afectat garanţiei. luarea în posesie şi vânzarea bunului. Pe durata contractului de garanţie. precum şi de fructele bunului. 29 şi 30 din lege. pentru satisfacerea creanţei sale. Executarea garanţiei reale mobiliare Dacă debitorul nu îndeplineşte obligaţia garantată. atât pentru debitor. plata dobânzilor şi a creanţei garantate care are primul rang de prioritate. Încetarea contractului de garanţie reală mobiliară Garanţia reală mobiliară încetează în următoarele cazuri: 172 . să intre în posesie sau să reţină bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a obţine plata obligaţiei garantate. creditorul are dreptul. Suma de bani obţinută din vânzarea bunului va fi distribuită de creditor în următoarea ordine: plata cheltuielilor privind conservarea. Înainte de vânzare. Din lege. Drepturile şi obligaţiile debitorului privesc bunul care face obiectul garanţiei. 62 şi urm.

Prin contractul de cont curent. Este vorba de toate bunurile mobile. Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit şi fructele civile ale acestora. acţiuni şi părţi sociale. 3. în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce.6 din lege). 173 . (art. warantele. Arhiva va face menţiune privind stingerea garanţiei reale mobiliare.U3. executarea se realizează prin: 1. actul liberator al creditorului. Aceste contracte asigură flexibilitatea comerţului şi circulaţia capitalului. În cazul în care bunul afectat garanţiei este o sumă de bani depusă într-un cont la bancă. ci şi la contractul de report. creditorul are obligaţia ca. în termen de 40 de zile. fără ca creditorul să ia bunul în posesie. la îndeplinirea obligaţiei garantate. să înscrie la Arhivă o notificare privind stingerea garanţiei. banca blochează contul creditorului 4. Contractele pe care un comerciant le poate încheia pe parcursul activităţii sale nu se rezumă doar la vânzare-cumpărare şi intermediere. izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă. conosamente. În vederea satisfacerii creanţei sale. Exemple Bunurile mobile care pot face obiectul garanţiei reale mobiliare s-au diversificat – drepturi de creanţă.1. părţile se înţeleg ca. şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie. părţile pot conveni ca bunul afectat garanţiei să fie vândut. banca verifică înscrierea la Arhivă a contractului de garanţie. poliţe de asigurare etc. hotărârea judecătorească prin care se pronunţă încetarea garanţiei. Rezumat Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit. banca satisface creanţa din sumele aflate în cont Să ne reamintim.. notificarea adresată băncii 2.6. de cont curent şi de garanţie reală mobiliară. M4. care circulă în comerţ. bunuri care fac obiectul unui contract de leasing de consignaţie. gradul de prioritate al creditorului şi semnătura acestuia 3. recipisele de depozit. Contractul de report produce anumite efecte juridice. 2.. corporale sau necorporale. În cazul stingerii garanţiei reale..

Parte contractantă în contractul de garanţie reală mobiliară poate fi orice persoană fizică sau juridică. În care contract părţile stabilesc ca lichidarea să se facă la un anumit termen. de mandat b. un preţ b. prin hotărârea judecătorească prin care se pronunţă încetarea garanţiei d. la îndeplinirea termenului 2. indivizibilitatea şi compensaţia. de garanţie c. Efecte secundare privesc curgerea dobânzilor şi drepturile la comision şi alte cheltuieli. M4. Ca efecte principalele. română sau străină. prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare: a. având ca obiect bunurile prevăzute de lege şi cu respectarea formalităţilor de publicitate instituite de lege. diferenţa dintre suma dată şi cea încasată de reportator 174 . Contractul de garanţie reală mobiliară se încheie între părţile contractante. Contractul de cont curent încetează de drept sau la cererea uneia dintre părţi. Test de evaluare a cunoştinţelor 1.U3. la îndeplinirea obligaţiei garantate b. o acţiune b. Prin lege sunt reglementate bunurile care formează obiectul garanţiei reale. prin actul liberator al creditorului c. novaţia. de report d. un bun 3. Contractul de garanţie reală mobiliară este contractul în temeiul căruia debitorul unei obligaţii constituie în favoarea creditorului o garanţie reală asupra unor bunuri mobile sau drepturi în scopul asigurării executării obligaţiei asumate. Garanţia reală mobiliară încetează în următoarele cazuri: a. un titlu de valoare c. de comision 5.o dobândă c. Reportul este: a. afirmaţia este falsă b.lichidarea să se facă la un anumit termen.7. a. prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. precum şi obligaţiile garantate. contractul de cont curent operează transferul dreptului de proprietate. prin contractul de report se transmite: a.

Falimentul. Paris. S. Paris. 2009 E. Bucureşti. 1996 St. Paris.D. 2000 Gh. 2002 legislaţie şi 175 . Gavalda. 2000   Codul comercial român P. Costin. Dalloz. Banque editeur collection banque ITB. Editura Lumina Lex. 2005  M.Cărpenaru. 2005 O. Bucureşti. Dalloz. C.Temă de control Realizaţi un scurt proiect (5 pagini) în care să analizaţi procedura de executare silită a unei garanţii reale mobilare. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.De la pratique bancaire. Droit des sociétés.D. Editura Lumina Lex. I-II A. 1997 C.N. 1939     A. Bucureşti.Cârcei. Deleanu. Bucureşti.Mazilu. Bucureşti. Universul juridic.Dreptul comerţului internaţional. Evoluţie şi actualitate. Societăţi comerciale. Editura Lumina Lex. Societăţile comerciale. Bucureşti. 1990-2008 St.D.I. 1999   F. Droit du commerce international. Bucureşti. Bucureşti. J. Droit bancaire. Piperea. Editura All Beck.Drept comercial român. Paris. Costin. Editura Lumina Lex. 2008. Ph. S. Bucureşti. Delebeque.Costin. Editura All Beck. Droit privé allemand.Drept comercial român. Gheorghiu.M. Les contrats de base . Priami. 2004.N. Garsault. Editura All Beck. St. Grua. St. Bucureşti. Bibliografie     Buletinul jurisprudenţei. T. David. Societăţile bancare pe acţiuni. Prescure. Ed. Editura Nemira. Reorganizare judiciară. Tratat de drept administrativ. Les opérations bancaires à l’international. Gh. Bucureşti. Cârcei. 1997    M. Editura Lumina Românească. Dalloz. vol. Magnier. Sursă bibliografică. Schiau. Iorgovan. Editura All Beck. 2000 D. Editura Lumina Lex. Căpăţână. Demetrescu. Bucureşti. I. Editura Lumina Lex. 2002 M. Bucureşti.Cărpenaru. 2004 V. Predoiu. 2000    J. Analiză de doctrină. Ferrand. Bucureşti. Jaquet. Litec. Litec. Paris. Drept comercial român-curs pentru colegiile universitare. Editura Universul juridic.Tratat de drept comercial român. Cărpenaru. Stoufflet.Dreptul comerţului internaţional. 2002  E. 1999 Ph. Les sociétés de capitaux.

L. Bucureşti. Nicolescu. 2006 D. se defineşte calitatea de comerciant şi. Curs de drept comercial. 7 C. Definirea noţiunii dreptului comercial prin folosirea sensului juridic al noţiunii de comerţ se întemeiază pe dispoziţiile Codului comercial român. Insolvenţa comercială. 2006 R.D. Turianu. 1926 V. indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.. Dreptul falimentar român. 1929 M. Pătulea. de la primele manifestări şi până astăzi.R. Editura Lumina Lex. Editura Socec. limitele aplicării legii comerciale. Drept comercial român. aşa cum am arătat. Tratat de drept financiar şi fiscal. Bucureşti. Bucureşti. dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comerţ şi comercianţi. Geneza şi evoluţia dreptului comercial sunt astfel legate. Şaguna. faptelor şi operaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ. Şaguna. Ţăndăreanu. C. Procedura reorganizării judiciare. Bucureşti. Bucureşti. faptele şi operaţiunile considerate fapte de comerţ. Elemente de drept comercial. Totodată. prin art. Paşcanu. 1996  I.D. Turianu.P. Vonica. Editura Rosetti. Bucureşti. 176 . sistemul obiectiv. Editura Lumina Lex. de satisfacerea unor nevoi umane. Editura Cugetarea. dreptul comercial cuprinde normele juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice. ale schimbului şi ale circulaţiei mărfurilor. Astfel. Societăţile comerciale europene.H. com. reorganizarea judiciară şi falimentul. revăzută şi completată Rezumat Comerţul reprezintă baza pe care s-a putut construi ramura dreptului comercial. Editura All Beck. Editura Lumina Lex. 2005. Georgescu. stabileşte. Editura Şansa.ale producţiei. Dreptul societăţilor comerciale. 2008   N. Codul comercial român are la bază.instituţii şi practică jurisdicţională.Turcu. Bucureşti. ca principiu. Drept economic şi comercial . Bucureşti. Editura C. cărora li se aplică Codul comercial. actele juridice. precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant. M. Prin urmare. Bucureşti. Schiau. com. 2004 D. Pătulea. Bucureşti. C.    I. 2006    I. Beck. ediţia a II-a. Articolul 3 C. Editura Oscar Print. implicit. 1993 V.

Codul comercial. dar nu sunt singurele categorii. izvoarele dreptului comerciale se referă la uzurile comerciale. 7 C.Sistemul de drept românesc a adoptat teza autonomiei dreptului comercial. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. ca orice ramură de drept are anumite surse. Potrivit art. practica judecătorească (jurisprudenţa). În temeiul art. izvoarele dreptului comercial se împart în două mari categorii: izvoare normative şi izvoare interpretative. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în scopul său. Acestea sunt principalele categorii de comercianţi. 26/1990 privind registrul comerţului. Izvoarele normative ale dreptului comercial reprezintă forma pe care o îmbracă norma juridică. Intră în această categorie cumpărarea şi vânzarea comercială. ca un drept particular şi ca subramură a dreptului privat. comerciantul desfăşoară anumite activităţi pe care legiuitorul le denumeşte acte de comerţ sau fapte de comerţ. Făcând comerţ. legile comerciale speciale şi. Dreptul comercial. anumite izvoare juridice. ci pentru a obţine profit. Clasificarea faptelor de comerţ obiective este următoarea: O primă grupă o formează operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie. În funcţie de natura lor. În lumina dispoziţiilor legale. Sub aspect formal. faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri. izvoarele dreptului comercial sunt: Constituţia României. Aceste operaţiuni corespund noţiunii economice de comerţ.realizarea unui profit. în sensul de activitate de vânzarecumpărare a mărfurilor. Cea mai importantă categorie este formată de faptele obiective de comerţ. mai larg. Cel care desfăşoară activităţi comerciale este comerciantul. adică săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional. A treia grupa este alcătuită din fapte de comerţ conexe (accesorii). 177 . Actele de comerţ sau. doctrina.. Acest criteriu corespunde unei realităţi deoarece comerciantul nu acţionează dezinteresat. Faptele de comerţ pot fi clasificate în obiective. com. (2) din Legea nr. faptele de comerţ sunt actele juridice. la acestea se adaugă regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste. cu caracter subsidiar Codul civil şi legile civile speciale. Sub aspectul interpretării. pentru a ajunge de la producător la consumator. comerciantul poate fi definit ca orice persoană – fizică sau juridică – care desfăşoară activitate comercială. 1 alin. cu scopul de a obţine profit. precum şi operaţiunile de bancă şi schimb. subiective şi mixte. A doua grupă este formată din întreprinderi. comercianţii se împart în două categorii: comercianţii persoane fizice (comercianţii individuali) şi societăţile comerciale (comercianţii colectivi).

31/1990 (cu capital privat).15/1990 privind reorganizarea unităţilor socialiste de stat în regii autonome şi societăţi comerciale şi conform Legii nr. în care asociaţii se înţeleg să pună în 178 . Conform Legii nr. obţinerii de profit. Elementele incorporale ale fondului de comerţ sunt: firma. Societăţile comerciale s-au constituit în două modalităţi. Elementele corporale ale fondului de comerţ sunt: bunurile imobile şi bunurile mobile. În acest scop. decăderile. Restricţiile sunt: incompatibilităţile. 161/2003 a fost reglementată o nouă categorie de comercianţi – grupurile de interes economic. incapacităţile. pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale. cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii. emblema. Legiuitorul a impus însă anumite restricţii privind exercitarea activităţii comerciale.Prin Legea nr. legea instituie anumite obligaţii în sarcina acelora care desfăşoară activitatea comercială ca profesiune. Elementele fondului de comerţ sunt elemente incorporale şi elemente corporale. Este vorba de reorganizarea unităţilor de stat sau cu capital privat.E) sunt subiecte de drept comercial dacă obiectul de activitate are caracter comercial (Legea nr.296/2004 a fost adoptat Codul consumului care reglementează raporturile juridice create între agenţii economici şi consumatori. 16/2003 privind combaterea corupţiei). dreptul de autor şi regimul creanţelor şi datoriilor. de desfacere a mărfurilor şi prestării de servicii. interdicţiile.I. Legislaţia română răspunde cerinţelor europene şi îi protejează pe consumatori. Prin Legea nr. A. Orice persoană poate deveni comerciant. clientela şi vadul comercial. Este vorba de publicitatea în registrul comerţului. drepturile de proprietate industrială. corporale şi incorporale. în scopul atragerii clientelei şi. O situaţie aparte o au micii comercianţi. fie ca persoană fizică în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale sau ca persoană fizică în calitate de membru al unei întreprinderi familiale. Societăţile comerciale sunt recunoscute drept comercianţi de Codul comercial român. Grupurile de Interes Economic (G. Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. Organizaţiile cooperatiste desfăşoară activităţi de producţie. implicit. Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în următoarele modalităţi: fie ca persoană fizică autorizată. Exercitarea unei activităţi comerciale impune existenţa unor condiţii care să asigure cadrul juridic corespunzător. organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale şi de respectarea concurenţei loiale. Fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile. Scopul lor este protecţia intereselor generale ale societăţii. inclusiv a serviciilor financiare. adică a comercianţilor. Regiile autonome au luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat în ramurile strategice ale economiei.

administrarea societăţii.societate cu răspundere limitată. La aceste condiţii de fond. numite acţiuni. capitalul social al acestei societăţi este divizat în fracţiuni de valori nominale egale. 31/1990 prevede că societatea pe acţiuni. plecând de la clauzele contractului de societate. ca al doilea act constitutiv. În al doilea rând.societate în comandită simplă. Statutul societăţii. contractul trebuie să îndeplinească anumite condiţii. statutul să reglementeze ceea ce le este propriu. contractul de societate trebuie să aibă elementele care îl particularizează faţă de celelalte contracte (aporturile asociaţilor. Datorită complexităţii acestor societăţi este necesar ca. intenţia de a exercita în comun o activitate comercială. (1) din legea nr. ca orice contract. Adunarea generală a acţionarilor reprezintă organul colectiv de deliberare şi decizie şi cuprinde totalitatea asociaţilor societăţii. conducere şi funcţionare a societăţii. în special aspectele legate de organizarea şi funcţionarea societăţii (adunarea generală. Reprezentând forma juridică cea mai evoluată. Necesitatea statutului. contractul de societate. affectio societatis şi împărţirea beneficiilor). precum şi împărţirea profitului. fundamentat pe existenţa tuturor celor trei categorii de organe prevăzute de lege: adunarea generală a acţionarilor. Exprimă voinţa socială şi decide în toate aspectele esenţiale ale activităţii societăţii.). Contractul de societate. b. civ. Contractul de societate este fundamentul pe baza căruia se constituie societatea comercială. În primul rând. administratorii şi cenzorii.comun anumite bunuri. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Pentru a fi încheiat valabil. asociaţii răspund doar de aportul lor la capitalul social. e.societate în comandită pe acţiuni. c. d. ordinare. extraordinară sau specială. pentru exercitarea unor fapte de comerţ. Poate fi ordinară. societatea comercială îmbracă una dintre următoarele forme juridice: a. trebuie să îndeplineasă anumite condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii (art. Potrivit art. 179 .). 2 din Legea nr. iar ceea ce interesează este aportul la capitalul social şi beneficiile ce rezultă din activitatea societăţii. 948 C. în scopul realizării şi împărţirii profitului rezultat. Ca societate de capitaluri tipică. Toate categoriile de adunări generale. Articolul 5 alin. în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. controlul asupra gestiunii societăţii etc. Obiectul statutului îl constituie stabilirea regulilor de organizare. extraordinare şi speciale pot funcţiona într-o societate pe acţiuni.societate pe acţiuni. 31/1990. Trei sunt elementele specifice contractului de societate care stă la baza societăţii comerciale: aporturile asociaţilor.societate în nume colectiv. societatea pe acţiuni funcţionează ca un mecanism eficient. este impusă de specificul societăţii pe acţiuni. se adaugă şi condiţia formei contractului impusă de lege.

inclusiv ale băncilor. El îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii. numiţi prin actul constitutiv. pentru a fi adaptată noilor cerinţe potrivit legii. şi sunt persoane fizice sau juridice. Consiliul de supraveghere este numit de adunarea generală a acţionarilor. cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor. De asemenea. condiţiile economice pot determina necesitatea modificării societăţii comerciale constituită potrivit legii. exercitat asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor. În anumite cazuri. care aduc la îndeplinire actele de voinţă ale adunărilor generale. în vederea plăţii datoriilor faţă de creditori. cu excepţia primilor membri. încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii. în număr de trei cenzori şi un supleant (dacă nu se prevede un număr mai mare. se pronunţă şi îşi dă acordul cu privire la anumite tipuri de operaţiuni. În societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare financiară. Gestiunea societăţii va fi deci controlată de către persoane anume învestite. Aceştia sunt văzuţi şi ca organe de control şi decizie. în limita puterilor conferite de actul constitutiv sau de adunarea generală. Auditorii financiari auditează situaţiile financiare ale societăţilor pe acţiuni supuse obligaţiei legale de auditare. Această procedură se poate realiza prin două modalităţi. 180 . crearea unui comitet de audit în cadrul consiliului de supraveghere este obligatorie. Procedura reorganizării judiciare constă în anumite reguli privind organizarea activităţii debitorului pe baze noi. verifică legalitatea operaţiunilor de conducere a societăţii şi. deşi principala lor atribuţie constă în actele de executare a hotărârilor adunării generale. Problemele de insolvenţă se rezolvă conform legii. Comitetul de audit. în vederea redresării economico-financiare şi asigurării mijloacelor băneşti pentru plata datoriilor faţă de creditori. Căile prin care se realizează scopul legii sunt procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului. întotdeauna impar). Procedura falimentului constă în anumite reguli prin care se reglementează executarea silită a bunurilor din patrimoniul debitorului. fără a i se încredinţa atribuţii de conducere. Directoratul se referă la conducerea societăţii pe acţiuni care îi revine în exclusivitate directorului. Aceste societăţi vor organiza audit intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.Administratorii societăţii reprezintă organe de gestiune curentă. numeşte şi revocă membrii directoratului. Cenzorii societăţii pe acţiuni reprezintă organul cu cel mai important rol de control din societate. Membrii Consiliului sunt în număr de 3-11 şi exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat.

telegramele şi registrele comerciale. la locul executării obligaţiei. la dobânzi. reglementează ca mijloace de probă specifice: facturile acceptate. Orice comerciant intră în raporturi juridice din care se nasc obligaţii comerciale. a săvârşirii faptelor de comerţ. Cel mai frecvent contract este contractul de vânzare-cumpărare comercială. Aceste reguli derogatorii de la dreptul comun se justifică prin considerente care ţin de specificul activităţii comerciale: asigurarea creditului. prin el se realizează circulaţia mărfurilor. mai ales. prin care se pot vinde titluri de credit (contractul de report) se pot face operaţiuni bancare (contractul de cont curent) sau se pot garanta credite (contractul de garanţie reală mobiliară). Obligaţia comercială este un liant de drept existent între doi participanţi la operaţiuni comerciale.Dintre societăţile comerciale. cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin. Pentru desfăşurarea activităţii comerciale. de asemenea. corespondenţa. la interdicţia acordării termenului de graţie şi la solidaritatea debitorilor. Prin intermediul lui mărfurile ajung de la producător la consumator. un loc aparte îl ocupă. iar cele cu caracter special în Codul comercial român. cu singurele limite impuse de ordinea publică şi bunele moravuri. din contracte. Obligaţiile comerciale se nasc. Codul comercial consacră anumite reguli speciale privind executarea obligaţiilor. 181 . Este. comerciantul încheie contracte comerciale. Ele se referă la preţul contractului. Alte contracte cu caracter comercial sunt contractul de mandat. Datorită importanţei sale. Reglementările generale se regăsesc în Codul civil. contractul de comision. a celerităţii executării obligaţiilor etc. Banca parcurge aceleaşi etape în existenţa sa. Libertatea contractuală constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract. factoring-ul etc. banca. contractul de consignaţie. în virtutea căruia unul dintre aceştia trebuie să facă ceva pentru celălalt. Banca este o societate pe acţiuni cu un obiect specific de activitate. Desfăşurarea activităţii comerciale presupune şi încheierea de contracte complexe. com. 46 C. Art. funcţionarea şi încetarea existenţei sale. acest contract face obiectul unei reglementări cu caracter special. ca şi orice lată societate comercială: constituirea. În litigiile comerciale se pot folosi şi anumite mijloace de probă specifice activităţii comerciale. contractul de leasing. un raport juridic comercial ce dă expresie liantului de drept stabilit între debitor şi creditor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful