DEZVOLTAREA ASISTENŢEI COMUNITARE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII MINTALE PENTRU PERSOANELE PRIVATE dE lIbERTATE ASISTENŢĂ PSIHOSOCIALĂ ÎN PENITENCIARE

specific de asistenţă psihosocială pentru

PROGRAM

REDUCEREA RECIDIVEI ÎN ABUZURILE SEXUALE
dr. Alina Ramona DECSEI-RADU dr. Cristina PRIPP

BUCUREŞTI 2009

1

Autorii şi coordonatorii lucrării: psiholog dr. Alina Ramona DECSEI-RADU - Universitatea Oradea psiholog dr. Cristina PRIPP - Administraţia Naţională a Penitenciarelor

Programul a fost pilotat în Penitenciarul Oradea:

Alina Ramona DECSEI – RADU terapeut, în cadrul programului psiholog, Universitatea Oradea

Lacrima MĂRGINEANU coterapeut, în cadrul programului psiholog, Penitenciarul Oradea

Tipărit de B-dul N. Bălcescu nr. 15, Râmnicu Sărat

2

CUVÂNT ÎNAINTE Motto Nu există oameni răi sau oameni buni, există doar oameni - Nicolae IORGA

Pornind de la convingerea că un abuzator sexual netratat, care avea nevoie de tratament şi era potrivit pentru acesta, prezintă un risc de recidivă sexuală şi generală mai ridicat raportat la abuzatorul tratat, am demarat prezentul proiect. Am optat pentru propunerea unui model de tratament complex şi eclectic la nivel teoretic, metodologic şi de intervenţie, fără pretenţia de a fi unul exhaustiv, pornind de la o serie de modele, exemple şi principii propuse de specialiştii în domeniu. Dorind să evităm o intervenţie limitativă şi urmărind simultan să adaptăm modelele internaţionale la realitatea existentă în penitenciarele din România, prezentăm în cele ce urmează modelul dezvoltat şi pilotat de noi în cadrul Penitenciarului din Oradea, alături de mijloacele de evaluare utilizate. Modelul denumit iniţial R.A.R.A.S. (Reducere a Recidivei în Abuzurile Sexuale, Decsei-Radu, 2007) se focalizează pe de o parte pe identificarea nevoilor criminogene materializate în special în factori dinamici de risc (atitudini, distorsiuni cognitive, emoţii – deficite la nivel de management / coping / identificare / preluarea unei perspective interpersonale şi comportamente pro-infracţiune) iar pe de altă parte, pe reliefarea lanţurilor şi ciclurilor infracţiunii, pe modelele de prevenţie a recăderilor (opţiuni, alternative eficiente şi individualizate care întrerup pattern-ul infracţional). Exemplul propus de noi este deschis şi constant perfectibil, putând fi îmbogăţit cu contribuţii eficiente şi revizuit, potrivit principiului libertăţii profesionistului de a dispune. Autorii lucrării

3

4 .

....................... 7 A..................................................... RESURSELE UMANE IMPLICATE ........ 26 IV.. OBIECTIVELE PROGRAMULUI .................................................................................................................... 9 B.................... 98 ANEXE MAPA PROGRAMULUI........................ 102 – Anexe diagnostice .............................................................................. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ........................ SCOPUL PROGRAMULUI ............. PLANIFICAREA ŞEDINŢELOR . CADRUL GENERAL AL PROGRAMULUI ............................................................................. JUSTIFICARE............................... 32 IX........ 30 VIII............. EVALUAREA PROGRAMULUI ...................................... 132 5 .......................................................................................................... 27 VI............................................ 93 XII.................. 19 III................................................................................................ 6 II...... MODELE PSIHOTERAPEUTICE ....................... 101 – Anexe metodologice .... CONŢINUTURI ...... 30 VII........................... 91 XI....... 37 X................................................................................................................................... 122 – Fişe de lucru ........ 14 C................................ GRUPUL ŢINTĂ ......................................................................................................... FUNCŢIONAREA ECHIPEI MULTIDISCIPLINARE ....................................................................................... 26 V.....................................................CUPRINS I..................................... METODOLOGIA INTERVENŢIEI ............................................ 95 BIBLIOGRAFIE ................ FUNDAMENTARE TEORETICĂ ........................................................................................................................... REGULILE DE UTILIZARE A MAPEI PROGRAMULUI ........................

majoritatea cercetătorilor recunosc faptul că o teorie unifactorială care să explice violul nu va putea fi conturată. Am pornit de la principiul că. al căror număr s-a diminuat aproape la jumătate. Tema abuzului sexual este una de actualitate. 1048. în modalităţi complicate.013 violuri. lasă urme adânci la nivel psihologic. în 2007. JUSTIFICARE Infracţiunile de natură sexuală. destul de mici. 1116. prin identificarea factorilor de risc specifici agresorilor sexual. cel mai probabil că infracţiunile de natură sexuală sunt determinate de interacţiunea mai multor elemente care operează laolaltă. să cunoaştem şi să înţelegem. iar în 2008. 1016. cum ar fi violul sau alte abuzuri sexuale (perversiunea sau corupţia sexuală ori incestul). tind să se menţină în limite constante. de altfel. 6 . dar statisticile indică faptul că şansele de reabilitare sunt. În primele 6 luni ale anului 2009 erau deja înregistrate 493 de violuri.I. Dorim să aducem o contribuţie practică prin această lucrare. Existenţa unor factori multipli de influenţă este din ce în ce mai evidentă. Trebuie să luăm în calcul că nu toate infracţiunile sexuale sunt reclamate. datorită ruşinii victimelor. pentru a putea schimba. la construcţia căruia am utilizat modelele şi recomandările literaturii de specialitate. Statisticile oficiale cu privire la violurile petrecute şi reclamate în România. lipsei de cunoaştere a legilor şi sistemului defectuos al rapoartelor poliţiei. din păcate. În acest sens. în 2006. stabilirea caracteristicilor fenomenului. a fost urmată de elaborarea unei modalităţi de intervenţie care să contribuie la reducerea riscului de recidivă. săvârşite asupra minorilor sau adulţilor. structurată ca un manual extensiv al unui program destinat abuzatorilor sexual români. în ultimii ani. nu numai fizic. de vreme ce numărul violurilor a rămas constant de-a lungul anilor şi. este un subiect cu grad redus de cercetare în România. Oamenii de ştiinţă nu au ajuns la concluzii ferme cu privire la motivele care îi determină pe unii indivizi să recurgă la viol şi. Violul se plasează pe locul doi între infracţiunile violente contra persoanei. În anul 2005 au avut loc 1. în primul rând. trebuie. din păcate. Cercetările continuă să caute metode pentru a stăvili aceste infracţiuni. după tâlhării. marchează vieţile victimelor. în perioada 2006-2007.

altele eficienţa.01-1. Rezultatele metodologice obţinute pe dimensiunile analizate în pre şi posttest ne-au sprijinit la construirea formei finale a programului.Numărul violurilor conform statisticilor oficiale furnizate de Poliţia Română 1200 1000 800 600 400 200 0 2005 2006 2007 2008 ani II. în total.am selecţionat şi adaptat cinci modele de lucru psihoterapeutice. 17 persoane condamnate pentru abuz sexual – din care s-au retras două. de grup. de relaţionare. Tot aici. îşi află rădăcinile. DELIMITĂRI CONCEPTUALE Fundamentarea acestui capitol ne-a oferit consistenţa teoretică pentru definirea. în perioada 7. structurarea şi selecţionarea factorilor. cîteva au clacat sau cel puţin şi-au manifestat „neutralitatea” . resursele conceptuale care au constituit cadrul programului psihoterapeutic.unele şi-au dovedit utilitatea. 7 .06.şi posttestare. Pilotarea programului elaborat de noi. cât şi la lotul martor. patologie etc.2008. Au fost selecţionate. s-a finalizat cu o procedură de lucru susţinută de instrumente psihologice şi o argumentaţie statistică pre. la Penitenciarul Oradea. S-au utilizat aceleaşi criterii de selecţie a participanţilor. Dintre numeroasele studii şi cercetări . a caracteristicilor de personalitate. atât la grupul experimental.

În Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM IV TR. Literatura de specialitate distinge două tipuri de agresori sexual: legali şi clinici. ca fiind diferite. deşi unii autori îl consideră o parafilie. De altfel.Având în vedere problematica abuzului sexual în România . voyerismul). în ţara noastră. fie că e comis asupra unei persoane adulte (conform art.mult prea puţin studiată .ar funcţiona în „orb”. prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa) sau asupra unui minor (pedofilia . Categoria de diagnostic cea mai apropiată de viol şi inclusă în DSM IV TR (2000) este cea a sadismului sexual. fără putinţă de evaluare a termenilor corespondenţi riscului de recidivă la abuzatorii sexuali. recurente. cu respectarea scopului aplicativ al cercetării. legiuitorul introduce o serie de infracţiuni cu privire la abuzul sexual. 198 CP – actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor). propunem continuarea modalităţii de aplicare a instrumentelor psihologice. pulsiuni sau comportamente implicând activitatea sexuală cu un copil sau cu copii prepubertari. O suprapunere clară peste categoria agresorului sexual clinic o reprezintă diagnosticul de pedofilie (manifestarea timp de minim 6 luni. cu o persoană de sex diferit sau e acelaşi sex. Analizând cele două perspective (legală şi clinică) putem constata cu uşurinţă că ele nu se suprapun (infracţiunea de viol nu are un corespondent clinic. deşi nu mutual exclusive.dar şi inexistenţa unui program a cărui eficienţă să fi fost demonstrată şi la care să ne raportăm rezultatele. programul psihoteraputic . în etate de până la 13 ani). a unor fantezii excitante sexual. art. de orice natură. violul este actul sexual. care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori corupţia sexuală. frotteurismul. 8 . cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex. vârsta victimei fiind de această dată de până la 15 ani). iar diagnosticul de pedofilie îşi regăseşte echivalentul aproximativ în plan legal.Burdon & Gallaghes (2002). Din perspectiva agresorului sexual legal. intense. aducând ca şi argumente declaraţiile violatorilor care experimentează fantezii recurente cu privire la comiterea abuzului precum şi asocierea violului cu alte parafilii (exhibiţionismul.lipsit de susţinerea probelor psihodiagnostice .actul sexual de orice natură. 2000). 197 Codul Penal. iar agresorul sexual clinic este cel care poate fi diagnosticat ca manifestând o parafilie . violul nu este inclus în categoria parafiliilor. Agresorul sexual legal este persoana condamnată pentru comiterea de acte sexuale ilegale.

de dominare a lor şi măsurile luate în scopul de a scăpa nedetectat. Opiniem pentru soluţia de acceptare simultană a celor două genuri de teorii aflate într-o interacţiune perpetuă. FUNDAMENTARE TEORETICĂ 1. cât şi la pedofili. considerându-le acte de violenţă instrumentală ce au drept scop a ţine femeia într-o poziţie de subordonare faţă de bărbat (teoriile feministe ale conflictului) şi cele de micronivel care atribuie cauzele la nivelul caracteristicilor infractorilor. Există o serie de teorii explicative cu privire la abuzurile sexuale. Rezultatele tind să susţină mai degrabă ipoteza infractorilor sexual ca şi infractorii generalişti. Cu privire la viol. de la teorii multifactoriale la cele de nivel mediu şi până la teoriile unifactoriale.A. 9 . dobândire a accesului la victime. dar şi că majoritatea faptelor comise de aceştia au caracter non-sexual (sex-plus). al societăţii patriarhale. Cele mai frecvente probleme psihice asociate cu abuzul sunt reprezentate de tulburările de personalitate sau diverse parafilii. în vreme ce altele sunt specifice. care prezumă faptul că agresorii sexual prezintă tulburări la nivel psihologic. 2. unele referindu-se atât la violatori. Teoriile sociologice caută cauzele abuzului sexual la nivelul vieţii de familie. tind să disculpe această categorie de indivizi. susţinându-se deopotrivă că sunt infractori specializaţi în acest tip de infracţiune (sex-only). existând şi delincvenţi specializaţi. Teorii explicative ale abuzului sexual Descifrarea motivelor pentru care violatorii şi pedofilii comit infracţiunile rămâne în continuare un puzzle cu multe piese. grupul agresorilor sexual nu este clar unul omogen. nu sunt agreate din cauza faptului că. în aparenţă. Teoriile psihologice. Modul de operare al agresorilor sexuali se referă la particularităţile comportamentelor legate de comiterea infracţiunii (strategii de selectare şi atac a persoanei). însă. Teoriile biologice reunesc două ipoteze majore: cea a determinismului biologic şi cea evoluţionistă. literatura de specialitate distinge între teoriile de macronivel care explică agresiunile sexuale pe seama mentalităţii discriminante din societăţile patriarhale. Caracteristici ale comportamentului infracţional În literatura de specialitate există o serie de controverse cu privire la abuzatorii sexual. al influenţelor culturale generale. mai precis la modalitatea de planificare.

lipsa ataşamentelor sigure. Factorii de risc dinamici. victime de sex masculin. În privinţa factorilor care pot influenţa producerea violului vorbim şi de factori distali şi proximali. Factorii de risc dinamici asociaţi cu recidiva sunt: atitudinile stereotipe. ostile cu privire la femei. vârsta sub 40 de ani. Factori de risc statici şi dinamici A fost identificată o serie de factori implicaţi în producerea violurilor. Printre aceştia. disfuncţiile cognitive (legate de învăţare).3. clasificaţi în factori statici şi dinamici. atitudinile şi experienţa generală de viaţă a abuzatorului şi a victimei. iar pe de altă parte. punctele de focalizare. Factorii statici de risc vizează evaluarea trăsăturilor legate de istoricul infracţional şi de personalitate. dar şi detaşarea. un rol important în decizia de a recidiva par să aibă următorii factori de risc statici: stilul de viaţă infracţional cronic. distorsiunile cognitive şi singurătatea emoţională. susceptibile la schimbare prin tratament sau alte intervenţii. preocupări şi fantezii sexuale 10 . deoarece. factorii de risc (statici şi dinamici). violenţa. 5. Opiniăm că evaluările trebuie să însumeze toate concluzile cu privire la: nevoile criminogene. pe de o parte. Deşi nu există o procedură standard de evaluare. negarea. diversitatea victimelor. 4. Procesul de evaluare a abuzatorilor sexual Evaluarea iniţială este un proces esenţial. dar şi să permită stabilirea eficienţei tratamentului. din afara familiei. ce caracterizează contextul general care a favorizat producerea abuzului. Factori de risc în relaţie cu recidiva Mai multe cercetări s-au focalizat pe stabilirea unei relaţii între factorii de risc şi recidivă. un stil de viaţă susţinut de atitudini şi influenţe antisociale generale. deviant. să stabilească momentul. trebuie să determine caracteristicile de personalitate. un nivel ridicat de impulsivitate. debutul timpuriu în cariera infracţională. al nevoii şi al responsivităţii. deficitele în sfera intimităţii şi a rezolvării de probleme. tulburarea de personalitate (psihopatia). sub aspectul trăsăturilor care nu suportă schimbări majore pe parcursul timpului. vizează variabile zilnice. distali sau proximali. controlul emoţional deficitar. formatul şi conţinutul intervenţiei specializate. pe de altă parte. riscul de recidivă. comportamentul antisocial şi comportamentul sexual compulsiv. empatia scăzută faţă de victimă. A doua categorie se referă la elementele actuale. aceasta trebuie să ţină cont de cele trei principii: al riscului. Prima categorie include caracteristicile de personalitate.

explicarea. parafiliile. interpretarea. este aceea că distorsiunile cognitive promovează şi menţin comportamentul infracţional şi că. în timpul şi după comiterea infracţiunii cu caracter sexual. cel puţin indirect negarea creşte potenţialul recidivant. În aceeaşi categorie sunt incluse: autocontrolul diminuat. trebuie să fie abordate direct în cadrul intervenţiilor psihoterapeutice. însă. deprinderile sociale deficitare. planificarea. atitudini. rezistenţă la implicarea în intervenţia specializată. Cert este că. operaţiile cognitive (strategiile de procesare a informaţiei) şi produsele cognitive (credinţe. Cercetările vizează deopotrivă structurile cognitive (schemele). declaraţii cu privire la propria persoană). ostilitatea. unanim acceptată de programele de tip terapeutic. distorsiunile cognitive cu privire la viol şi tratament. strategii dezvoltate post-infracţiune. atribuiri. În discursul violatorilor se îmbină descrierea. generată. 6. vor fi rezistenţi în acceptarea scopurilor acestuia şi vor eşua adesea în a-l finaliza. Scopul general al programelor de tip terapeutic destinate abuzatorilor sexuali este acela de a reduce recidiva. însă. în parte. 11 . Distorsiunile cognitive Fără îndoială că distorsiunile cognitive sunt caracteristice agresorilor sexuali. abandonarea tratamentului. de aceea. tind să se focalizeze mai mult pe ultima categorie. Asociaţia pentru Tratamentul Abuzatorilor Sexual (SUA). însă. Cei care nu îşi asumă responsabilitatea vor manifesta o complianţă mai scăzută la sarcinile tratamentului. negarea. Acestora li se adaugă: prezenţa obsesiilor. din partea abuzatorului. Premisa fundamentală. de procesul de negare. cea mai uşor accesibilă. evaluarea. conflictele din relaţiile intime. se pune întrebarea dacă acestea reprezintă precursori ai infracţiunii sau strategii de menţinere a unei imagini de sine corespunzătoare.deviante. Există. de rezultat. în scopul de a nega sau a atribui altora responsabilitatea pentru cele comise. consumul sau dependenţa de alcool şi droguri. Negarea Un tip aparte de distorsiune cognitivă îl reprezintă negarea. Distorsiunile cognitive sunt privite cel mai adesea ca fiind raţionalizări dezvoltate înainte. minimalizarea. recomandă insistent ca acceptarea responsabilităţii pentru comportamentul abuziv să fie un scop al tuturor tratamentelor şi nu să fie considerat un obstacol în tratament sau criteriu de eliminare a subiecţilor în procesul de selectare pre-tratament.

agresorii sexual prezintă nivele mai ridicate ale anxietăţii în raport cu bărbaţii din populaţia generală. printre care comportamentele sexuale deviante dar şi auto-denigrarea. Majoritatea cercetărilor identifică un nivel şi mai scăzut al empatiei agresorilor sexual faţă de propria victimă. (apud Firestone & colab.Rolurile de gen După Spielberger & colab. aşteptându-se ca acest fapt să ducă la întărirea inhibitorilor interni cu rol în prevenţia recidivei. Aceste deficite au fost puse şi în legătură cu excitaţia sexuală (stare emoţională concurentă care poate inhiba empatia) sau cu distorsiunile cognitive specifice. Un nivel ridicat al ostilităţii faţă de femei în cazul agresorilor sexual este confirmat de o serie de cercetări. precum existenţa unei relaţii semnificative între acceptarea miturilor cu privire la viol şi tendinţa declarată de a viola. în 2000). 2005). Studiile comparative indică cel mai adesea un nivel mai ridicat al acceptării miturilor cu privire la viol în cazul agresorilor sexual. printre care cel mai pregnant se remarcă ideea că „nu. înseamnă mai insistă” (după Hanson & Harris. furia apare ca şi stare emoţională pre-infracţiune sau ca şi mijloc de justificare a infracţiunii şi mai puţin ca o trăsătură a acestora. preconcepute cu privire la viol. agresorii folosesc strategii de coping nepotrivite. Mai mult de 91% dintre programele de tip psihoterapeutic destinate abuzatorilor sexual. Cercetările indică faptul că ostilitatea abuzatorilor sexuali are la bază socializarea deficitară. În acest context. Pentru a face faţă acestor stresori. Empatia 12 . îndreptate împotriva distrugerii de obiecte sau rănirii altor oameni”. desfăşurate în SUA. (1988) indica faptul că 89% din agresorii sexual experimentaseră stări emoţionale negative în orele dinaintea comiterii infracţiunii. fiind un bun predictor pentru infracţiunile cu caracter violent. Dimensiunea emoţională a abuzatorilor sexual O cercetare condusă de Pithers & colab.. false. victimele violului şi violatori. De asemenea. ostilitatea constituie „un set complex de atitudini care motivează comportamentele agresive. Mituri cu privire la viol Miturile cu privire la viol sunt definite de mulţi cercetători ca fiind credinţe stereotipe. Ostilitatea precede şi facilitează agresivitatea sexuală. Este util să abordăm empatia din perspectiva procesării informaţiei. Atitudinile de gen rigide cu privire la femei par a diferenţia agresorii sexual de celelalte categorii de infractori. lipsa factorilor inhibitori şi de control. 7. au ca şi obiectiv-cheie sporirea empatiei participanţilor.

căldură. Se pare că impulsivitatea modală. implicată în comiterea infracţiunii nu corelează cu impulsivitatea ca şi stil de viaţă. 2000). afecţiune.8. deschidere. Se evidenţiază interconexiunile dintre cele patru elemente: deficit în sfera intimităţii. În consecinţă stilul de ataşament romantic adult al agresorilor sexual tinde să fie evitant şi ambivalent. Majoritatea cercetărilor care vizează competenţa socială a agresorilor sexual evidenţiază deficite la acest nivel şi grade ridicate ale anxietăţii sociale. fiind accentuat rolul respingerii care diminuează autocontrolul. Majoritatea agresorilor sexuali au adesea taţi distanţi. dar violenţi. ambivalente sau evitante. familiile agresorilor sexual par a fi caracterizate de instabilitate şi dezorganizare. Cercetările reliefează faptul că abuzatorii sexual sunt mult mai deficienţi în ceea ce priveşte intimitatea şi mult mai singuri. Impulsivitatea Impulsivitatea se diferenţiază în impulsivitate generală caracteristică a stilului de viaţă al indivizilor şi impulsivitatea legată de comiterea infracţiunii. Comportamente şi relaţii Relaţii cu părinţii Ataşamentele cel mai des identificate în cazul agresorilor sexual sunt cele anxioase. ostilitate faţă de femei şi acceptarea miturilor cu privire la viol. Agresivitatea Cercetările identifică a fi specifică agresorilor sexual mai degrabă agresivitatea instrumentală decât cea expresivă. Au fost identificate nivele mai scăzute ale impulsivităţii. încredere în sine şi alţii. îndeosebi în relaţie cu membrele sexului opus. Competenţa socială şi heterosocială Abuzurile sexuale au fost considerate rezultatul incapacităţii agresorilor de a stabili relaţii adulte fireşti. Intimitatea şi singurătatea Intimitatea este. dezvăluire. un indicator al calităţii unei relaţii adulte şi presupune apropiere. Astfel. se confirmă recomandarea conform căreia întărirea intimităţii şi reducerea singurătăţii în cazul abuzatorilor sexual trebuie să constituie părţi ale modelului de intervenţie. îndeosebi cea verbală. absenţi sau prezenţi. ca şi trăsătură în cazul abuzatorilor sexual în raport cu alte categorii de infractori. singurătate. În general. neimplicaţi. conform lui Erikson (apud Bogaerts & colab. identificarea cu acesta fiind deficitară. 13 .

Modele de intervenţie psihoterapeutică Baerga-Buffler & colab. afirmă că. la nivel internaţional. anxios. Chantry & Craig. dominată de patternuri de socializare sexiste. B. în cadrul unei societăţi patriarhale.anxiosul şi dramaticul (Luissier & colab. schizotipal. are loc în anul.detaşatul. sloganul care defineşte intervenţiile psihoterapeutice este: „control. evitant. Poziţia actuală pare a fi cea de compromis. borderline. Se constată prezenţa unor scoruri ridicate la nivelul caracteristicilro: histrionic. impersonal. referindu-se la programul psihoterapeutic destinat agresorilor sexual. au un conţinut mai degrabă activ. apud. fanteziile sexuale deviante întăresc şi menţin riscul de recidivă. satisfacţia sexuală resimţită în urma abuzurilor pare să fie nesemnificativă. 10.două profile de personalitate .. în urma utilizării mai multor modele de programe specifice destinate abuzatorilor sexual. susţine că acesta constă întrun set de intervenţii cu obiectivul de a-l determina pe individ să îşi asume responsabilitatea şi să recunoască fapta comisă. antisocialul-agresiv. compulsiv.9.patru profile . de atunci. Pfafflin (2006). nu vindecare”. antisocialul-pasiv agresiv şi un profil subclinic (Bard & Knight. de acceptare simultană a celor două motivaţii. (2006). de dorinţa sexuală. în esenţă. Deşi. Tulburările de personalitate În cercetările care studiază prezenţa tulburărilor de personalitate. Dimensiunea sexualitate şi abuz sexual Punctul de cotitură în explicaţiile cu privire la motivaţia ce stă la baza violului. 1994). sadism. urmărind prevenţia recidivei. Dacă până atunci se considera că violul este motivat. Concluzionăm că grupul abuzatorilor sexual este unul eterogen în ceea ce priveşte profilul şi tulburările de personalitate. MODELE PSIHOTERAPEUTICE 1. în cazul agresorilor sexual: . autorii identifică. mişcarea feministă susţine că acesta este determinat de dorinţa de putere şi control. Punctul de convergenţă al cercetărilor este reprezentat de existenţa unor scoruri ridicate la nivelul tulburării de personalitate pasiv-agresivă. . în general. narcisistic. 2001). orientat spre putere. schizoid. agresiv. Un rol important în acest context este jucat de fanteziile sexuale deviante ale agresorilor sexual care. 14 . pasiv-agresiv.

justificare. Alţi factori determinaţi sunt: stima sau acceptarea necondiţionată de sine. la: empatia faţă de victimă. modelele dominante. combinate ulterior cu prevenţia recăderilor).Good-Life. principii şi practici comune cu privire la tratamentul agresorilor sexual. deprinderi sociale şi heterosociale deficitare.Prevenţia Recăderilor (primul model.. la nivel internaţional. comportamentul sexual. 15 . intimitate. făcându-se trimitere. În cadrul ultimei categorii funcţionează o serie de modele care vizează prevenţia recidivei în cadrul abuzurior sexuale: . furie. criterii. în acest context. Modelele actuale de intervenţie psihoterapeutică susţin două orientări majore: . 2003). rezolvarea de probleme. Modelul Pithers de Prevenţie a Recăderilor. începând cu 1970. prevenţia recăderilor.specific terapiei cognitiv-comportamentale. 2007). 1995). medicală (devianţa sexuală generată de o anormalitate fiziologică). GLM (Ward & Stewart. agresivitate.psihologică (îndeosebi modelele comportamentale. abilitate mentală şi sănătate mentală.Resposivity). (2006) susţin că obiectivele intervenţiei destinate agresorilor sexual pot fi categorizate în obiective generale ale infracţiunii (relevante pentru toţi beneficiarii. propus de Bonta & Andrews (apud Bonta & Adrews. ostilitate. anii 1950 şi. cogniţii asociate cu infracţionalitatea. .ABC . 2. . mecanisme de coping). . cele cognitivcomportamentale.Risc – Nevoie – Responsivitate RNR (Risk – Need . s-au instituit condiţii. emoţii (anxietate.Terapia de grup (Yalom. . Pithers & colab. apud.biologică. În urma cercetărilor realizate. . Ţintele programului psihoterapeutic Marshall & colab.Lung & colab. Există la nivel internaţional un consens cu privire la obiectivele intervenţiei. (2007) subliniază că dificultatea cea mai mare cu privire la implementarea unui program de tratament constă în aderenţa scăzută la tratament a delincvenţilor şi în nivelul cognitiv redus al acestora. interese sexuale deviante. impulsivitatea. prezente în toate programele) şi obiective specifice infracţiunii (particularizate caracteristicilor individului). 1989). negare şi minimalizare.

Alberta.prezenţa victimizării ascunse astfel încât. Recidiva poate fi generală (comiterea unei noi infracţiuni.Programul Queensland şi Programul de Tratament Venues Australia.Programul de Tratament Vermont. Modele de programe pentru abuzatori Sunt descrise programe psihoterapeutice a căror eficienţă a fost dovedită în diverse sisteme penitenciare: . 5.Sex Offender Treatment Program. Explicaţia acestor discrepanţe constă în disparităţile de la nivel metodologic. în acest context. Devine dificilă detectarea rezultatelor semnificative ale programului pe grupuri mici de subiecţi sau prin măsurarea unor 16 .Programul Counterpoint House . eficienţa programul psihoterapeutice este determinată de un singur rezultat: nivelul de recidivism al abuzatorilor.7% şi 28%).rate de recidivă După Zgoba & Simon (2005). . depinde de intensitatea efectelor intervenţiei.3. Unii autori atrag atenţia asupra faptului că pentru a obţine o perspectivă realistă asupra ratelor de recidivă este nevoie de mai multe studii prospective şi de multă răbdare.7% şi 65%) şi a celui sexual (procentele variază între 3.Programul Phoenix . la fel şi studiile care iau în considerare infractorii rearestaţi şi nu exclusiv pe cei reîncarceraţi. Eficienţa programelor de intervenţie pentru abuzatori sexuali Evaluarea eficienţei intervenţiei Abilitatea unei evaluări de a măsura rezultatele programelor psihoterapeutice. . Corelaţia: intervenţie specifică . .Programul SOTP . de mărimea eşantionului şi de ratele de recidivă de bază (procentele de abuzatori care recidivează). Trebuie subliniată. aplicat la Hiland Mountain Correctional Center Alaska. de orice tip) sau sexuală (comiterea unei noi infracţiuni cu caracter sexual). 4. Există diferenţe între rezultatele studiilor sintetizate de noi în privinţa recidivismului general (procentele variază între 11. este indicat să fim precauţi în legătură cu ceea ce afirmăm sau credem că ştim în legătură cu această categorie. tendinţa generală de subraportare a acestor infracţiuni . în condiţiile în care studiile cu perioade de follow-up mai mari evidenţiază procente mai ridicate de recidivă generală sau sexuală.Edmonton. .

un comportament eficient în cadrul grupului nu constituie garanţia unor rate de recidivă scăzute (Seto & Barbaree. lipsa cunoştinţelor cu privire la sexualitatea umană (Stalans.atitudinile.dezirabilitatea socială (Ricci. 2006). . 2007). b.efecte de intensitate mică spre medie în ceea ce priveşte intervenţia. studiile selecţionate de noi prezintă corelaţii între rata recidivei şi următoarele caracteristici: . 2007).decizia de implicare în tratament (Casey & colab. şansa de a adopta noi modele comportamentale şi de a verifica noi atitudini într-un mediu controlat. precum şi.. posiblitatea de confruntare cu emoţiile neexprimate..natura motivaţiei pentru tratament (Looman & colab. nivelul educaţional (Wormith & Olver. . 2006).. prezenţa dinamicilor de grup care pot facilita schimbarea (disputele. starea civilă. istoricul infracţional (Looman & colab.istoricul ocupaţional şi relaţional. 2006). 2002). 1999). Soluţia pentru specialişti ar fi să crească mărimea eşantionului şi durata perioadei de follow-up – astfel.tulburările de personalitate. ostilitatea. atitudinea faţă de faptă. . . recunoaşterea implicită a exitenţei unei probleme. de a beneficia implicit de pe urma acestora. 2004). . capacitatea şi dorinţa de identificare şi comunicare emoţională (Howells & Day. Dintre acestea. recidiva (Langevin. Cu toate acestea.relaţia cu suportul social (Kelley & colab. Această modalitate de utilizare a intervenţiilor de tip psihoterapeutic este preferată în sistemele penitenciare. Avantajele grupurilor terapeutice: economia de timp şi bani.gradul de periculozitate. Factori moderatori ai eficienţei programului a. dar neeconomicoasă în ceea ce priveşte. valorile. 2005). . desecretizarea problematicii. . . comentariile membrilor). 2007). Factori moderatori individuali S-au realizat cercetări cu scopul de a stabi o legătură între anumite trăsături ale abuzatorului sexual şi decizia de angajare şi finalizare a intervenţiilor de prevenţie a recidivei. funcţionarea intelectuală (cognitivă). 2006).dependenţa de droguri / alcool. excitaţia sexuală deviantă.. Factori moderatori de grup Grupul terapeutic este beneficiarul programelor specializate.faza în care se află beneficiarul intervenţiei (Pelissier. 2004). .locus-ul controlului (Langdon & Talbot. cercetarea pe o perioadă de 10 ani ar fi eficientă din perspectiva rezultatelor. 17 . .

Studii cu privire la eficienţa programelor a.publicarea studiului într-o revistă de specialitate (în scopul asigurării rigurozităţii cercetării). design. între 2003 şi 2006. 2000.scăderea nesemnificativă a recidivei sexuale (în 15 studii).cel puţin un grup din cele prezentate (în cadrul studiului) să beneficieze de tratament în scopul prevenţiei recidivei şi să fie prezentate datele cu privire la recidivă.studii cantitative În scopul stabilirii eficienţei programelor de asistenţă psihosocială destinate acestei categorii. 2005). Dintre studiile menţionate. umorul. am realizat o metaanaliză calitativă a 33 de cercetări care utilizează intervenţii cognitiv-comportamentale. dar. întăririle pozitive. grupurile omogene nu par să fie superioare celor eterogene (Harkins & Beech. auto-dezvăluirea. combinate adesea cu modele de prevenţie a recăderilor. rata de recidivă (generală.scăderea semnificativă a recidivei sexuale (în 16 studii). iar liderii sunt suportivi. la nivelul lor există libertate de acţiune şi de exprimare a emoţiilor. Per ansamblu. transmit speranţe membrilor. a recidivei generale (11) şi a recidivei violente (4 . violentă şi sexuală. susţinerea. . a recidivei generale (6) şi a recidivei violente (5). acceptarea necondiţionată. . Am utilizat următoarele criterii de includere: . perioada de follow-up (urmărirea cercetării). . a recidivei generale (1) sau violente (1). caracterizate de coeziune şi expresivitate emoţională. realizate pe o perioadă de 10 ani. interacţiunile promovează respectul. apud Looman & colab.creşterea nesemnificativă a recidivei sexuale (în 2 programe). tip). tipul intervenţiei. Kenedy. 2007). 2005) pot stârni ostilitate din partea celorlalţi membrii care îi vor presa la conformare. infractorii tineri (care sunt mai puţin responsivi la tratament cel puţin în aparenţă.în condiţiile în care aceastea din urmă erau luate în considerare doar de anumite studii). precum şi. Selecţia a vizat studiile individuale sau metaanalitice destinate agresorilor sexual. prin aplicarea intervenţiilor de tip psihoterapeutic s-au evidenţiat următoarele aspecte: . Grupurile terapeutice de succes pot fi identificate prin următoarele caracteristici: sunt bine organizate. 18 . Pentru fiecare cercetare am realizat stocarea datelor despre participanţi (număr.Cei care neagă comiterea infracţiunii (Cooper. după caz) şi particularităţi inedite. totuşi se recomandă precauţie atunci când se reunesc în interiorul grupurilor abuzatori cu risc diferit de recidivism. Metaanaliză calitativă .

şi anume: 1. intervenţia trebuie să se bazeze pe evaluări formale ale căror date vor fi menţionate în Fişa psihologică şi în Concluziile examinării psihologice din Dosarul de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială. Programul de Tratament pentru Abuzatori Sexual. 2006) pentru persoanele care au săvârşit agresiuni sexuale se recomandă o serie de principii şi practici comune. generală sau violentă.circumstanţele individuale de viaţă sunt în măsură să dezvolte un pattern deficient de gândire pro-infracţiune. Conform recomandărilor CSOM (Center for Sex Offender Management. . care distorsionează percepţiile şi emoţiile persoanei şi generează manifestarea unor comportamente deviante şi destructive. concluzionăm că metaanaliza indică eficienţa programelor actuale de sorginte cognitiv . scopul şi obiectivele programului sunt prestabilite şi nu se modifică în funcţie de propunerile participanţilor. . 3.Per ansamblu.poate să înveţe să îşi controleze comportamentul dacă este foarte motivat şi este implicat într-o intervenţie de durată şi specializată.comportamentală în reducerea riscului de recidivă sexuală. Abordarea din perspectivă cognitiv-comportamentală menţionează câteva aspecte esenţiale: . . Abuzatorul sexual: . CADRUL GENERAL AL PROGRAMULUI Filosofia programului este adaptată la modelul general SOTP – Sex Offender Treatment Program.eficienţa intervenţiei psihosociale depinde de acurateţea evaluării fiecărei persoane private de libertate.rămâne vulnerabil la preferinţele sale deviante.programul de asistenţă psihosocială trebuie să aibă o durată semnificativă pentru a permite apariţia unor schimbări la nivel cognitiv şi dezvoltarea unor comportamente dorite. 2001. pentru o perioadă nedefinită – cunoscut fiind faptul că mediul privativ de libertate este în măsură să dezvolte nivelul patologiei. 2. a consimţământului informat al fiecărei persoane selecţionate pentru a participa la program (documentul se păstrează în Mapa programului. în prealabil. C.dezvoltarea sexualităţii deviante este un proces complex care poate fi înţeles doar în contextul istoriei de viaţă a fiecărui individ. 19 . Marshall & colaboratorii. . Centrul pentru Managementul Abuzatorilor Sexual. intervenţia se realizează doar după obţinerea.

intervenţia trebuie personalizată la nevoile persoanelor selecţionate în grup. Modelul VIAŢĂ BUNĂ (GOOD. în anul 2003. recompense. elaborat de Tony Ward şi Stewart Claire. 20 . intervenţiile de asistenţă psihosocială vor respecta principiile confidenţialităţii. ca şi corolar al acestui principiu se recomandă să nu participe în cadrul aceluiaşi grup.RESPONSIVITY). 7. B. psihologul. supuşi schimbării prin intermediul intervenţiei) ale persoanelor private de libertate. chiar acţionează după un plan bine stabilit şi urmăresc să obţină anumite bunuri. Principiul libertăţii profesionistului de a dispune . evaluările (iniţială. Modele de lucru A. Cele mai multe persoane care săvârşesc agresiuni sexuale nu comit fapta pentru că nu conştientizează ceea ce fac. poate să recurgă la anumite excepţii (de exemplu. 6. alături de cei cu periculozitate ridicată.4. indivizi cu grade foarte diferite de periculozitate socială. dacă nu este disponibil un grup specific pentru prima categorie). de parcurs şi finală) se vor păstra în Mapa programului. elaborat de James Bonta şi Arthur Donald. ţinând cont de principiile mai sus enunţate. Principiul riscului – menţionează că frecvenţa activităţilor şi durata intervenţiilor specializate cresc proporţional cu riscul ridicat de recidivă. 5. 4. individual pentru fiecare participant la program.în anumite cazuri. să-şi atingă anumite scopuri care vor conduce la sentimente de auto-împlinire sau de mulţumire.LIFE). Principiul nevoilor – stipulează că intervenţiile psihologice se stabilesc în funcţie de nevoile criminogene (factorii dinamici de risc. 2. Principiul responsivităţii – stabileşte că tratamentul trebuie adaptat la stilul de învăţare şi la nivelul de abilităţi şi motivaţie caracteristic persoanelor private de libertate. Modelul RISC – NEVOIE – RESPONSIVITATE (RNR – RISK – NEED. în anul 2007 – are la bază 4 principii: 1. 3. poate include o persoană cu un nivel moderat de periculozitate socială într-un grup. documentele de evaluare trebuie să înregistreze elemente ale evoluţiei (favorabile sau negative).

se vor elimina interesele sexuale deviante. în timpul şi postinfracţiune) trebuie cunoscute pentru ca asistenţa psihosocială să se centreze pe acestea. o viaţă în care îi sunt satisfăcute nevoile primare. valori. Toate dimensiunile emoţionale.funcţionale şi disfuncţionale. Principiul susţine că infracţiunile cu caracter sexual nu constituie momente izolate în viaţa persoanei. “B” arată cogniţia sau ceea ce gândim cu privire la evenimentul petrecut (A). al manifestărilor fiziologice) şi nu evenimentele în sine. atitudini şi resurse necesare pentru a putea ajunge să trăiască o altă viaţă. Mijlocul de realizare al acestui scop îl constituie înlocuirea gândurilor iraţionale cu cele raţionale prin intermediul: 21 . Cogniţia constituie principalul determinant al emoţiei umane (şi implicit al comportamentelor. ci. deoarece simţim ceea ce gândim. mai degrabă. Autorii definesc ciclul infracţiunii ca fiind un set de patternuri relaţionate şi interconectate de comportamente implicate în comiterea infracţiunii. cognitive şi comportamentale înregistrate pe parcursul celor trei momente (pre. cât şi cele postinfracţiune.Scopul acestui model terapeutic este acela de a dezvolta la persoana privată de libertate o serie de deprinderi. de această dată mulţumitoare. D. Modelul “ABC” SPECIFIC TERAPIEI COGNITIVCOMPORTAMENTALE “A” reprezintă evenimentul activator. Cogniţiile generează două tipuri de emoţii: cele iraţionale conduc la emoţii disfuncţionale. în anul 2001. Modelul PREVENŢIA RECĂDERILOR. iar cele raţionale la emoţii funcţionale. alături de cele din timpul comiterii infracţiunii. Concret. în lipsa comiterii infracţiunilor. dezvoltând capacitatea acestuia de a-şi satisface nevoile într-o manieră prosocială. precizându-se aici. Scopul acestui model este reducerea intensităţii emoţiilor şi transformarea lor din emoţii negative. accentul punându-se pe menţinerea progreselor pe termen lung. C. fiziologice şi comportamentale. evenimente la capătul unei secvenţe detaliate de gânduri şi acţiuni. iar “C” arată consecinţele emoţionale. disfuncţionale în emoţii funcţionale. Sunt identificate două categorii de gânduri sau cogniţii raţionale şi iraţionale şi două categorii de emoţii negative . atât comportamentele pre-infracţiune. Mark Carich şi Mark Stone. produs în viaţa reală.

tranzacţie. transmite verbal şi non-verbal încredere în capacităţile sale şi în procesul de grup. Încurajează acceptarea şi respectul. coeziunea este ridicată. normare. auto-dezvăluirea. . am dovezi pentru el în realitate?”). să câştige atenţia sau acceptarea din partea liderului de grup. Rezistenţa. aduce speranţa celorlalţi membri ai grupului.traseu logic (ex: “este logic ce gândesc?”). Reacţii de tip fight or flight (luptă sau fugă) în ceea ce priveşte autodezvăluirea. Comportamentul liderului de grup . munca. face comentarii pozitive la adresa membrilor grupului. în 1995 şi în 1998) stabileşte modele diferite (pentru comportamente. promovează încrederea. identitate. să atace verbal. Normare Comportamentul membrilor grupului poate fi identificat prin: responsabilitate de sine. non-evazivă. influenţă şi intimitate. putere. prin metafore terapeutice. final.prin poveşti. în anul 1995 şi revizuit în 1998.. asigură un mediu securizant. traseu empiric (ex: “susţine realitatea gândul meu. denumite ca: orientare. prin intermediul citatelor religioase. Tranzacţia Comportamentul membrilor grupului este de dominare. să şocheze. comportamentul defensiv şi retragerea sunt caracteristice în această fază. Orientarea de grup Comportamentul membrilor grupului trebuie să respecte cei 4 i includere. Membrii grupului pot încerca să provoace. ies la iveală „secretele greu de spus”. ascultător activ. sinceritate. Indivizii devin preocupaţi de ceilalţi membrii (sunt preocupaţi dacă 22 . permite membrilor grupului săşi manifeste emoţiile (anxietatea şi sentimentele de rezistenţă). exprimarea dezaprobării...procesului de disputare . demonstrează acceptare. autoexplorarea. 2. E. 1. Comportamentul liderului de grup terapeutic este descris ca fiind: deschis. Dezvoltarea grupului (Yalom.. manifestări şi atitudini ale agresorilor sexuali) în funcţie de momentele traseului terapeutic. Modelul TERAPIEI DE GRUP elaborat de Irvin Yalom..procesului umoristic . Liderul poate fi atacat verbal. asumarea riscurilor – sunt mai deschişi.liderul are o atitudine non-defensivă. control. 3. traseu pragmatic (ex: “îmi foloseşte la ceva să gândesc astfel?”).

Membrii grupului încearcă noi atitudini şi comportamente. este stimulată onestitatea. Coeziunea puternică dintre membrii grupului poate bloca orice conflict sau atitudine ostilă între aceştia. 4. Pot apărea regresii ocazionale la fazele incipiente ale grupului. Comportamentul liderului de grup: se focalizează pe sentimentele de pierdere şi separare. îi încurajează pe cei mai tăcuţi să vorbească). 5. 23 . altfel grupul stagnează. Munca Comportamentul membrilor grupului continuă auto-dezvăluirea.lipseşte cineva. Comportamentul liderului de grup . Comportamentul liderului de grup facilitează discutarea problemelor. gândirea divergentă.. încurajează experimentarea. Liderul îşi dezvăluie sentimentele legate de separare şi îi ajută pe membrii grupului să obţină o perspectivă cu privire la ceea ce s-a întâmplat şi îi ajută să ducă învăţarea mai departe. Apare grupul de lucru matur sau grupul ca şi agent efectiv al schimbării. Emoţiile şi atitudinile sunt exprimate într-o manieră constructivă. implementarea unor soluţii alternative. riscul şi schimbarea. creşte spontaneitatea interacţiunilor şi gradul de acceptare a responsabilităţii pentru problemă. susţin şi încurajează încercările de schimbare. Liderul trebuie să facă apel la confruntare. Scopul principal este acela de a se confrunta cu problemele / cauzele neîncheiate / nerezolvate cu sentimentele de pierdere şi separare. Final Comportamentul membrilor grupului: membrii grupului pot dori să rămână împreună datorită unei puternice identităţi de grup şi a relaţiilor interpersonale apropiate – ştiu fiind că faza finală este predeterminată în acest caz.liderul ajută membrii grupului să relaţioneze şi să-şi personalizeze existenţa.

decizii aparent irelevante .factori de risc. .cu aport ridicat în procesul de recădere FARs .F. Modelul PREVENIREA RECĂDERILOR NORMALITATE JUSTIFICARE PREGĂTIRE COMITEREA AGRESIUNII NORMALITATE ASCUNDERE ACOPERIRE PĂRERE DE RĂU FALSĂ DAIs FARs REDs DECIZII MECANISME DE APĂRARE RUŞINE FRICĂ PLAN EVA REDs INFRACŢIUNE SEXUALĂ Legendă: DAIs .răspunsuri neadaptate de autocontrol / tratate în mod inadecvat EVA . 2.plan de recădere Sarcinile terapeutului (după Irvin Yalom. discutarea problemelor aici şi acum. încurajarea membrilor de a participa la dinamica de grup. 1998) se centrează pe: 24 1.efect de viol în urma abstinenţei PLAN . semnale de identificare REDs .

Obiectivele specifice urmăresc ca persoana privată de libertate să: • îşi asume responsabilitatea pentru comportamentul său deviant şi să recunoască existenţa unei probleme la nivelul persoanei sale. înţelegerea procesului de grup. pornind de la modelele teoretice şi practice consacrate. clarificare. funcţii executive – stabilirea limitelor. protecţie. atât psihologilor. 5. dar non-abuzivă. promovarea interacţiunii directe. 7. 3. SCOPUL PROGRAMULUI Este acela de a oferi. a etapelor parcurse de grupul terapeutic şi a comportamentului membrilor grupurilor în aceste faze. stimulare emoţională – provocare. normelor. transformarea sentimentelor şi a experienţelor în idei. 25 . auto-dezvăluire. opinii. 2. organizarea timpului. regulilor. OBIECTIVELE PROGRAMULUI Obiectivul general se centrează pe reducerea riscului de recidivă generală şi sexuală. căldură. 8. 9. prin intervenţia asupra factorilor dinamici de risc asociaţi. într-o manieră directă. acceptare. facilitarea auto-dezvăluirilor de gânduri. participarea activă. care se cere a fi rezolvată. afecţiune-compasiune – oferire de suport. grijă. Funcţiile liderului de grup terapeutic sunt stabilite de Irvin Yalom (în 1995). structurarea intervenţiei în funcţie de fazele procesului de grup. asumarea riscului. III. un ghid practic de reducere a recidivei generale şi sexuale. asumare de riscuri. 6. 4.3. interpretare. IV. organizarea informaţiei vehiculate în cadrul grupului (prin apelul la deprinderile fundamentale de ascultare activă). interpretări şi oferire de feed-back. 4. afecţiune. sprijinirea membrilor de a reflecta asupra procesului de grup. cât şi întregului personal care desfăşoară activităţi directe cu persoanele private de libertate. prin comentarii. acordarea de feed-back şi suport. medierea situaţiilor conflictuale ivite în grup şi care ameninţă coeziunea acestuia. după cum urmează: 1. comportamente. confruntare. atribuire de sens – explicare. emoţii.

şi alte aspecte (dorinţa de control.creşterea capacităţii de empatie faţă de victimă. GRUPUL ŢINTĂ Grupul ţintă este constituit din abuzatori sexuali.asumarea activă. dominare. fanteziile deviante. precum şi consecinţele pe care le implică recăderea. • înveţe strategii eficiente de interacţiune şi. asupra familiei sale şi asupra societăţii în general. calculată şi supravegheată a prevenirii recăderilor.dezvoltarea strategiilor care reduc riscul de recădere. . în special. .persoană de sex masculin. • conştientizeze consecinţele comportamentului său asupra victimei. în special. . V. putere) îl au în comiterea infracţiunii şi în menţinerea riscului de recidivă. al lipsei deprinderilor sociale şi heterosociale.• recunoască antecedentele comportamentului sexual deviant şi situaţiile cu risc crescut în care se poate găsi în viitor. condamnată definitiv pentru o infracţiune 26 . în general. prin distorsiunile sale cognitive. în întâmpinarea căruia să dezvolte un comportament social acceptat. • înţeleagă rolul consumului de alcool / de drog. • accepte posibilitatea că un proces de control eficient asupra comportamentului său deviant este de lungă durată şi poate să dureze o viaţă. • fie capabil să recunoască modul în care. • anticipeze şi să se confrunte cu apariţia unor posibile greşeli care să determine recăderi. .capacitatea de a emite răspunsuri de autocontrol. umilire. încearcă să îşi justifice comportamentul său deviant şi să minimalizeze propria sa vină. . dezirabil. Obiectivele operaţionale fac referire la activităţile specializate şi recomandăm să fie prezentate la începutul fiecărei şedinţe: . • identifice existenţa riscului. . al emoţiilor negative intense şi al gândurilor sale iraţionale în producerea infracţiunii de natură sexuală. • conştientizeze rolul pe care sexul.recunoaşterea deciziilor şi a situaţiilor de risc. indiferent de vârstă.adoptarea stilului de viaţă care favorizează abstinenţa continuă.corectarea distorsiunilor cognitive care facilitează agresiunea. se intervine în special la nivel de stil de viaţă delincvenţial şi la prevenirea recidivelor. care îndeplinesc umătoarele condiţii: . asupra apropiaţilor victimei. cu femeile. • îşi schimbe atitudinile şi credinţele sale cu privire la femei şi cu privire la rolurile de gen.restructurarea interpretării impulsurilor agresivo-sexuale. .

manipulare emoţională). 3. operează la organizarea grupurilor: a. viol. d. implicit. victime din ambele sexe 4. 2. . prezintă un risc cel puţin mediu de recidivă (stabilit la evaluarea iniţială). 3. fără antecedente penale. sexul victimei 1. 3. tânăr. 2.infracţiune de natură sexuală asociată cu o altă infracţiune. relaţia anterioară cu victima 1. perversiune sexuală. masculin.- ştiu să scrie şi să citească (nivel minim. seducţie. sunt de acord să participe la program pe baza propriei decizii. persoană cunoscută.). starea recidivei 1. cu antecedente penale în infracţiuni de natură sexuală. 3. . minor. 5. hărţuire. e. corupţie sexuală. 3. din mediul familial. 4. . 2. comportament sexual verbal). persoană necunoscută. c. feminin.mai au de executat 2 ani. abuz sexual (act sexual cu un minor. adult. relaţii incestuoase (forţare. de acelaşi sex cu agresorul. 2. împotriva libertăţii sexuale (pentru a elimina orice suspiciune cu privire la comiterea faptei). menţinerea coeziunii grupului). 27 acelaşi tip de faptă (un grup cu viol. faptă 1. clase primare).fără afaceri judiciare în curs de rezolvare (pentru evitarea transferurilor şi. o altă grupă cu molestare de minori etc. cu antecedente penale generale. vârsta victimei 1. 2. Criteriile şi indicatorii nivelului de recidivism. mixtă – este prezentă decizia cu privire la eliminarea victimei b. mixtă . calculaţi până la ultima zi de executare a pedepsei (liberarea condiţionată va scurta din perioadă).

. resursele psihoterapeutice vor interveni cu consum mare la o … eficienţă minimă. atitudinea pe parcursul intervenţiei . acceptarea necondiţionată a celorlalţi. normele de grup sunt asimilate.sunt reale nu simulate. minimizare. adult > 45 de ani. 4. pentru a preveni dezagregarea grupului prin retragerea sau eliminarea membrilor.numărul persoanelor selecţionate ar trebui să fie 12. . .prin interpretarea oricăror manifestări apărute în cadrul psihoterapeutic.pentru foarte mulţi abuzatori sexual. 28 . susţinerea.36-45 de ani. . grupul trebuie să demonstreze să prezinte o serie de caracteristici: sunt bine organizate. membri se susţin prin speranţe. faceţi apel la recompensele valorizate şi permise. iar în situaţia unui număr prea mic (sub 6 persoane). adult . expresivitate emoţională (există libertate de acţiune şi de exprimare a emoţiilor).motivaţia devine indicatorul reuşitei şi măsoară dorinţa de a participa.). întăririle pozitive. participarea la program este „motivată” de recompensele pe care le pot obţine şi nu pentru că îşi percep comportamentul ca fiind egodistonic. raţionalizare şi justificare) . iar liderii sunt suportivi. caracterizate de coeziune şi organizarea membrilor. trecând progresiv de la cele de natură extrinsecă la cele de natură intrinsecă. utilizarea strategiilor de prevenţie a recăderilor. interacţiunile promovează respectul. . în consecinţă.să includă cel mult 10-12 indivizi.acceptarea propriei probleme. 3. atâta timp cât mecanismele de apărare la schimbare (negare. minor < 18 ani. 2. într-un sens favorabil. umorul. apropierea de vârstă etc.în cazul unui număr mai mare de participanţi şi a unor caracteristici care pot deveni criteriale creşte riscul de structurare a subgrupurilor (ex: aceeaşi subcategorie de faptă.persistenţa. promptitudinea şi nivelul de implicare în program .f. terapeut şi co-terapeut .18-35 de ani. tânăr . vârsta agresorului 1. Recomandări cu privire la selecţia participanţilor şi organizarea grupului terapeutic: .pentru a deveni de succes. pe măsură ce construiţi relaţia terapeutică.recomandăm ca psihologii să utilizeze Tehnicile de minimizare a rezistenţei .dar resursele umane limitate nu ne permit instituirea ca obligatorie a echipei. .ideal ar fi ca echipa terapeutică să fie constituită dintr-o femeie şi un bărbat. . auto-dezvăluirea.

conform metodologiei standard. cu periodicitate bisăptămânală. pentru ca. consilierii Serviciilor de probaţiune să monitorizeze traseul acestora pentru câteva luni. Dar şi la intervenţiile în grup – pe parcursul unui an de zile. în funcţie de caracteristicile nivelului de recidivism (criterii şi indicatori). PLANIFICAREA ŞEDINŢELOR d. VI. cu atât mai mult cu cât oferă posibilitatea integrării persoanei vulnerabile în grupuri cu simptomatologie nondepresivă care desfăşoară activităţi educaţionale şi constituie o modalitate detensionantă şi aparent non-formală de monitorizare a acesteia. VII. Componenta psihoterapeutică a programului face referire la intervenţiile individuale – şedinţe de consiliere. sportive.persoanele care renunţă sau sunt eliminate din program au rate de recidivism mai mari decât cele care finalizează. specialist care asigură constituirea echipei şi organizarea tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul programului. acoperind toate nevoile de asistenţă specializată. de susţinere moral-religioasă. 29 . e. Participarea specialiştilor la funcţionarea echipei multidisciplinare se realizează diferit. aceasta poate constitui motivaţia. educator. cu posibilitate de prelungire până la un an şi jumătate maximum. cu un minimum de 3 luni de zile şi posibilitate de prelungire până la un an. Coordonatorul programului şi al echipei multidisicplinare este psihologul. de tip formativ-educaţionale – hobby. Componenta educaţională destinată abuzatorilor sexual. culturale. Psihologul. medic. asistent social. Competenţele şi răspunderea profesională ce revin fiecărui specialist se completează. în funcţie de secvenţele derulate. Foarte importantă această componentă. recreative etc. – însoţeşte intervenţia de tip psihoterapeutic. la liberare. va prioritiza cazurile abuzatorilor sexual. prin activităţile de grup recomandate. în vederea constituirii grupurilor (dacă există caracteristici apropiate pentru a stabili numărul optim de participanţi) sau a şedinţelor de consiliere. educaţie şi pentru asigurarea sănătăţii mentale (unde se constată că este necesar) psiholog.. cu durata de 50’ şi frecvenţă săptămânală. RESURSELE UMANE IMPLICATE Programul se implementează prin intervenţiile membrilor echipei multidisciplinare constituită din personal specializat în asistenţă psihosocială. asistent medical. pornind de la minimum trei luni de zile ca durată şi frecvenţa săptămânală.

productive etc. ca activităţile specifice să fie susţinute de către parteneri care deja desfăşoară activităţi în unitatea penitenciară – reprezentanţi ai instituţiilor publice sau ai organizaţiilor neguvernamentale (asociaţii şi fundaţii) cu atribuţii în domeniul asistenţei psihosociale.). pe cât posibil. după caz. scale. instituţiile sociale care îi pot oferi sprijin) sau alte persoane din exterior care îl susţin. psihiatrul stabileşte diagnosticul.) se va păstra în fondul documentar. În cazul în care unitatea nu dispune de specialiştii necesari.Toate anexele metodologice vor fi stocate în Mapa programului şi vor putea fi accesate de coordonatorul activităţilor de asistenţă psihosocială. Psihiatrul sau personalul medical decide cu privire la internarea persoanei vulnerabile. activităţi sportive. atunci când coordonatorul programului stabileşte adecvarea acestei intervenţii. în situaţia în care necesită asistenţă şi control specializat. în aceeaşi Mapă a programului. În cazul unor afecţiuni psihice. 30 . medic / asistent medical (în funcţie de atribuţiile diferenţiate) identifică. chestionare etc. Este necesar ca echipei să i se adauge reprezentanţi ai altor instituţii publice (de exemplu: servicii locale de sănătate mentală) şi voluntari ai organizaţiilor neguvernamentale. tratamentul şi durata acestuia. în funcţie de nevoile specifice identificate (formare profesională. Asistentul social are rolul de mediator între individ şi mediul său de suport social (familia sa. monitorizează şi evaluează persoanele diagnosticate cu afecţiuni psihice. Educatorul are rolul fundamental de a facilita integrarea persoanei vulnerabile în activităţile educative. Documentaţia completată prin aplicarea instrumentelor psihologice (interviuri. alături de concluziile evaluărilor psihologice ale participanţilor. se va încerca. de ocupare a timpului. încurajând sau împiedicând contactele şi oferindu-le acestora informaţiile şi sprijinul necesar. Personalul medical. Colaborarea psihiatrului cu psihologul coordonator de caz este esenţială pentru evoluţia persoanei. specializaţi în domeniul asistenţei psihosociale.

Analiza problemelor 1. 3. . În raport cu problemele 3. Dorinţa de schimbare din partea persoanei private de libertate 3.1. Obiective de reabilitare individuală 3. 4.2. Consecinţe 2. Ipoteze Analiza motivaţiei 3. a locului de muncă etc. 5.2.2.2.) C. Cogniţia 1. METODOLOGIA INTERVENŢIEI A. 9.3.VIII. Întăriri posibile Trăiri şi comportamente ne-problematice (resurse) Relaţii sociale actuale 5.2. În general 3.1. Elemente particulare Analiza condiţiilor care menţin comportamentul problematic şi formularea ipotezelor 2.1. începând din copilărie şi adolescenţă.) Status somatic (Particularităţi organice în raport eventual cu problema) 31 2. 6. În interiorul penitenciarului 5. Descrierea domeniilor problematice 1.3. 7. Clasificarea diagnostică Psihodiagnostic Psihopatologie (DSM IV R etc. Condiţiile mediului socio-familial Analiza dezvoltării (Particularităţile în relaţie cu problema.1. Discrepanţe între auto şi hetero-descriere 3.2. înaintea depunerii în penitenciar B. Comportamente observabile 1. În exteriorul penitenciarului. 10.4. 8.1.1. Emoţii 1.2. Antecedente 2.2.1.1. în special pe plan familial) Modificări recente în constelaţia existenţială (De exemplu: pierderea partenerului.

şi socio-terapeutice Tratamente medicamentoase E. 32 . focalizată pe priorităţi. pornind de la istoria sa personală şi abordând treptat elemente ce indică modificările recente petrecute în viaţa sa. . Istoria problemei şi a tratamentului Programe psiho. precum şi a realităţilor sociale actuale.exigenţele vieţii cotidiene. trebuie realizată o alegere adecvată. 2) factori stimulanţi de bază pentru persoana privată de libertate. 14. Elaborarea concretă a unui astfel de plan se efectuează în două etape. în măsură a furniza indicaţii cheie în selectarea metodelor psihoterapeutice. ce va fi supus ajustărilor pe parcursul etapelor programului. Prin analiza problemelor avem în vedere diferenţierea şi descripţia pe mai multe niveluri (comportamental. Examenul condiţiilor socio-culturale are ca obiectiv principal înţelegerea problemelor şi a dificultăţilor actuale ale persoanei private de libertate. în funcţie de: .11. dar. În prima etapă sunt argumentate metodele de tip psihoterapeutic specifice. D. Pe baza acestor aspecte se formulează un plan de tip psihoterapeutic. precum şi a caracteristicilor comportamentului social.motivaţia persoanei private de libertate pentru schimbare. cognitiv şi emoţional) a dificultăţilor actuale ale persoanelor private de libertate. Urmează o analiză a motivaţiilor care vizează două aspecte: 1) posibilităţile de schimbare în domeniul problematic observat. Planificarea terapiei Selecţia metodelor terapeutice Conţinutul şi planificarea procedeelor 13. 3) Analiza problemelor se termină printr-o descriere a trăirii şi a comportamentelor neproblematice. se pot elabora ipotezele care ajută la clarificarea relaţiilor funcţionale între aceste elemente. 12. Cu ajutorul unei analize a condiţiilor care pun în evidenţă antecedentele şi consecinţele unei probleme specifice. În cazul clasificărilor diagnostice se încearcă stabilirea cu ajutorul mijloacelor psihodiagnostice a variabilelor importante.probabilitatea succesului şi . Cum nu se poate interveni simultan.

animate. Recomandăm ca numărul participanţilor să varieze între minimum 4 şi maximum 12.. Se diferenţiază obiective pe termen lung şi scurt. Se aleg. de doi terapeuţi. metodele de tip psihoterapeutic în funcţie de problemele abordate. în sensul unui control continuu al evoluţiei procesului. Astfel. Exerciţiile de adaptare a subiecţilor în grup şi de construire a relaţiilor sunt foarte importante. Sugerăm respectarea Este indicat să se respecte o anumită omogenitate în compoziţia grupelor.. (adăugaţi) 33 . dintre care unul în mod obligatoriu psihologul echipei multidisciplinare. putând ca fiecare să beneficieze de program în funcţie de nevoile personale specifice. într-o manieră permanentă şi economică. de preferat. Programul se aplică pe grupe de participanţi. în psihoterapia cognitiv-comportamentală numărul maxim al membrilor grupului este de 8. evitându-se astfel utilizarea rutinieră a multiplelor instrumente. fiecare domeniu problematic va fi prelucrat în faze succesive (de la scopuri simple spre obiective mai dificil de atins). De exemplu. structurat pe tematici de intervenţie. organizate sub formă de secvenţe pe perioade de timp. durata şi periodicitatea şedinţelor depind de patologia participanţilor. ceilalţi membri fiind: asistentul social şi educatorul. Se recomandă în cazul tulbărilor psihice mai grave. ca numărul participanţilor să se diminueze.În a doua etapă se stabileşte un plan al procesului de tip psihoterapeutic. Alegerea instrumentelor diagnostice se realizează în funcţie de analiza problemelor şi a fiecărui caz în parte. referitoare la capacitatea intelectuală şi patologia psihiatrică. în special în ceea ce priveşte numărul participanţilor. evaluarea iniţială. dar pentru continuarea cercetării . cele diagnosticate cu grave tulburări cognitive vor lucra mult mai mult pe secvenţele iniţiale. după gradul complexităţii. Construirea programului psihoterapeutic sub formă de secvenţe oferă suficientă supleţe pentru a permite persoanelor private de libertate să se integreze adecvat şi să adopte un ritm personal de lucru. Cu cât tulburările psihice sunt mai grave. pe când. Persoanele private de libertate care prezintă tulburări cognitive mai puţin accentuate vor avansa mai rapid spre secvenţele terminale. frecvenţa. O atenţie specială vom acorda şedinţelor iniţiale de construcţie a grupului. Modalitatea de construire a unui grup terapeutic presupune mai multe variante generate de orientarea terapeutică. Informaţiile obţinute pe parcursul demersului de tip psihoterapeutic completează apoi. Durata globală a programului. în fiecare etapă.

iar grupul de la subiect. pentru fiecare abuzator sexual.pentru cazul respectiv . combinarea itemilor b3 cu c3 şi cu d3 / d4 va diminua eficienţa psihoterapeutică în ceea ce priveşte reuşita asupra persoanei respective din grup. psihologul va stabili. De exemplu: a1. Într-o primă etapă. psihoterapie comportamentală.o intervenţie individualizată. recomandăm utilizarea următoarelor strategii psihoterapeutice: • psihoterapii cognitiv-comportamentale – psihoterapie raţionalemotivă şi comportamentală. combinarea acestora va susţine . . în funcţie de corelaţiile între vârsta agresorului. psihoterapie cognitivă. Pentru a asigura succesul programului. sexul şi relaţia anterioară cu victima. în vederea constituirii grupurilor (dacă există caracteristici apropiate pentru a stabili numărul optim de participanţi). va stabili prioritatea cazurilor de abuzatori sexuali. acestora le este recomandată consilierea individuală. Pe scala fiecărui criteriu sunt menţionaţi mai mulţi indicatori. Pe măsură ce indicatorii evoluzează pe scala criteriului. . Astfel.vor fi respectate criteriile şi indicatorii nivelului de recidivism care operează la organizarea grupelor. d1 şi f1. prin consiliere psihologică. În funcţie de obiectivele specifice ale programului. coordonatorul programului. . În următoarea etapă. 34 . vârsta. dacă intervenţia se va realiza ca şi consiliere individuală sau program de grup. deoarece va fi afectată funcţionarea grupului – pentru început.un număr prea mare de subiecţi poate afecta negativ dinamica grupului. starea recidivei. grupul ar trebui să însumeze acelaşi tip de indicatori situaţi la baza fiecărui criteriu. tipul de faptă.Construirea grup psihoterapeutic pentru abuzatori sexuali în mediul penitenciar trebuie să respecte următoarele principii: . în funcţie de caracteristicile indicatorilor.nu se introduc în grup subiecţi extrem de agresivi. de competenţele psihoterapeutice ale psihologilor şi de problematica existentă în mediul penitenciar.subiectul trebuie să beneficieze din formarea grupului. Motivaţia constă în faptul că eficienţa programului se diminuează prin includerea în grup a uneia sau mai multor persoane din categorii identificate ca fiind cu gravitate crescută. cel mult f2.

În psihoterapia individuală factorii principali ai reuşitei intervenţiei sunt: . recomandată în cazuri mai puţin severe. . .evaluarea corectă a riscului de recidivă.intervenţia socială în grup.relaţia de consiliere. . recomandată în cazuri mai severe şi .intervenţia psihologică individuală.relaţia terapeutică eficientă.evaluarea nevoilor/problemelor persoanei private de libertate vulnerabilă.sprijinul social al grupului. . . adesea cu rol educativ şi profilactic. Pentru psihoterapia în grup factorii principali ai reuşitei intervenţiei sunt: . . . Mecanismele intervenţiei psihoterapeutice se desfăşoară pe cele două paliere: .intervenţia educaţională în grup.evaluarea procesului terapeutic şi a rezultatelor acestuia.intervenţia medicală în grup.individuală.evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia. .accesul la un număr mare de informaţii terapeutice.intervenţia socială individuală.în grup. Desfăşurarea programului impune utilizarea principiilor de bază ale intervenţiei psihoterapeutice în grup: . . .intervenţia educaţională în grup. .relaţia de psihoterapeutică în grup.conceptualizarea psihologică şi medicală a problemelor subiecţilor.intervenţia medicală individuală . cu precizarea că aplicarea acestora la nivelul grupului nu implică modificări semnificative.intervenţia medicală individuală. .conceptualizarea clinică realizată corect. . Derularea programului impune respectarea principiilor de bază ale intervenţiei psihoterapeutice individuale (consiliere): .învăţarea prin modelare şi imitaţie.Aceste tehnici de intervenţie psihoterapeutică pot fi utilizate individual sau în grupuri terapeutice. .evaluarea nevoilor / problemelor persoanelor private de libertate vulnerabile.conceptualizarea psihologică şi medicală a problemelor persoanei. 35 . . . .intervenţia psihologică în grup. .

. numărul minim şi maxim de participanţi etc. • informaţii logistice legate de frecvenţa şedinţelor. are în componenţă 14 şedinţe de terapie de grup. fiind precizate următoarele aspecte: • cui se adresează programul. . • care sunt exigenţele minimale pentru participare la grup. IX. Informaţiile trebuie să fie clare. special prevăzută pentru acest scop. psihologii sunt încurajaţi pentru introducerea unor noi 36 . În această fază. locul de desfăşurare. ci apare şi la alţi colegi de grup.. Durata programului este de un an de zile cu posibilitatea prelungirii până la un an şi jumătate.dezagregarea grupului/eficienţa intervenţiei (evaluare finală sau posttestare). simple şi să stabilească un raport între anumite tulburări ale persoanei private de libertate şi secvenţele pe care programul le are în vedere. Faza întâi. şedinţele au o durată de 60 de minute.universalitatea – problema pe care o are nu îl vizează doar pe el.pregătirea grupului / pregrup (evaluare iniţială sau pretestare). • utilitatea demonstrată a programului.. Datele privitoare la program pot fi transmise în cursul unor şedinţe individuale. metode utilizate pentru atingerea obiectivelor. cât şi despre criteriile de excludere din program. în prezentarea cărora am urmat structura: obiective. Programul propus de noi include în total 100 de şedinţe individuale şi de grup distribuite în trei faze distincte. Persoanelor private de libertate selecţionate pentru a fi incluse în program li se vor furniza toate informaţiile necesare. acordănd atenţie riscului de moarte experimentală sau de dizolvare a coeziunii grupului. semnarea unui contract terapeutic prin care persoana este informată asupra condiţiilor de participare. întrevederea iniţială de evaluare. . • care este scopul acestuia. CONŢINUTURI Implementarea prezentului program implică trei etape: . de intervenţie propriu-zisă. procesul pregrup. Conform principiului libertăţii profesionistului de a dispune. include şase şedinţe dintre care unele individuale (2) iar altele colective (4) aşa cum sunt prezentate în continuare. rezultate şi dificultăţi potenţiale. respectiv. la finalul evaluării iniţiale sau în cadrul unei şedinţe de grup. • care sunt demersurile necesare înainte de începerea programului. Faza a doua. Se realizează câte 2 şedinţe săptămânale cu durată de 45 de minute.instalarea speranţei – exemplul de reuşită al celorlalţi este stimulativ.trăirea socială a grupului / intervenţia propriu-zisă.

câtă vreme obiectivele stabilite sunt atinse. dar non-evaluative. 2. sexual.Pregătirea grupului / PREGRUP Evaluarea iniţială a participanţilor include trei momente.MNSOST-R (Anexa 1) pentru stabilirea riscului de recidivă sexuală în cazul violatorilor şi a pedofililor extrafamiliali. 1. comportamentelor recunoscute social (prezentate în anexă. O şedinţă cu scopul . prin folosirea informaţiilor din documentele oficiale cu privire la declaraţia victimei. Două şedinţe individuale. emoţiilor. este alcătuită din 4 şedinţe colective cu durata de 60 de minute fiecare. a jurnalelor. de verificare a eficienţei programului. uşor de înţeles. a empatiei. de tipul . • formulaţi întrebări la care să se răspundă în mod specific cu da 37 . . • evitaţi cuvintele care fac trimitere la tulburări sexuale particulare. Recomandări pe care le propunem psihologilor: • cunoaşterea nivelului de funcţionare a conştiinţei. legat de consumul sau abuzul de substanţe.evaluării iniţiale . 3.se completează Minnesota Sex Offender Screening Tool – Revised . Trei şedinţe colective cu scopul organizării gândurilor. fantezii cu caracter sexual. specifice. factori biologici şi organici relevanţi. cazier.exhibiţionism. Faza a treia. . FAZA I . informaţii cu privire la copilăria. gânduri. Recomandări la intervievarea abuzatorilor sexual: • folosiţi termeni simpli. precum şi a înregistrărilor ca surse pentru obţinerea informaţiilor importante cu privire la comportamente sexuale. • revizuirea istoriei cazului. nevoi. atitudinii cu privire la victimă. viaţa socială şi intimă a subiectului. educaţia.coroborării datelor rezultate din evaluare cu cele din dosarul de penitenciar al abuzatorului.tehnici. acceptarea responsabilităţii şi identificarea tulburărilor de natură psihiatrică. psihiatric. pe categorii). • obţineţi informaţii cu privire la infracţiune şi nu despre motivele pentru care aceasta a fost comisă.selecţiei participanţilor pentru grupul de intervenţie şi pentru grupul de control. familia. în Fişa individuală de descriere a participantului la grup (Anexa 2).informării viitorilor participanţi cu privire la demersul psihoterapeutic este urmată de obţinerea acordului de principiu. • încurajarea utilizării autorapoartelor. • întrebări directe. cu scopul: . orientării. pedofilie sau violator. istoric medical.

dezirabilitate socială.singurul existent la nivel de ţară. 2.frecvenţă şedinţe şi durată program. • fiţi pregătiţi să vă confruntaţi cu raţionalizarea şi minimalizarea ca şi strategii defensive din discursul abuzatorilor. • nu permiteţi convingerilor religioase să califice o acţiune sexuală sau să limiteze responsabilitatea infractorului.Trăirea socială a grupului / INTERVENŢIA PROPRIU-ZISĂ SECVENŢA 1 RAPORT ŞI STRUCTURARE Obiective: 1. . este un program construit pe baza modelelor care funcţionează în străinătate şi urmează să îi evaluăm eficienţa. discutarea expectanţelor legate de terapia de grup. Discutarea rezultatelor evaluării iniţiale a participanţilor. Metode utilizate pentru atingerea obiectivelor: 1. FAZA a II-a .. Informarea participanţilor cu privire la programul terapeutic şi obţinerea acordului de participare. li se chestiunile legate de confidenţialitatea datelor). • folosiţi-vă de încurajare şi suport atunci când este cazul. • negarea este o strategie folosită de numeroşi abuzatori ca mecanism de apărare. • nu destăinuiţi informaţiile pe care le deţineţi la începul interviului pentru a permite abuzatorului să vă dea cât mai multe detalii. • evitaţi reducerea anxietăţii.întrebările mai dificile trebuie adresate mai târziu. 38 . Formarea raportului terapeutic: motivare. . explicarea şi semnarea contractului terapeutic (Anexa Contract terapeutic) . aşa încât nu-i facilitaţi utilizarea unor asemenea comportamente / tactici defensive. deoarece un anumit nivel de tensiune poate scoate la iveală detalii importante cu privire la infracţiune.caracter voluntar al participării. avantaje şi limite. 3. atunci când nivelul de rezistenţă se diminuează. • fiţi pregătiţi să repetaţi unele întrebări pentru a obţine informaţiile dorite. • confruntarea este uneori necesară pe parcursul unui interviu pentru a obţine informaţii pertinente.scopul programului (sunt informaţi cu privire la noutatea programului la care participă . Citirea.

scopul aşezării scaunelor în această poziţie). ci se insistă pe intrinsecă. interpretări şi reacţii. non-critică. feed-back interpersonal.interzicerea agresivităţii fizice şi verbale în relaţiile de grup sau în raport cu specialiştii echipei multidisciplinare.drepturi şi responsabilităţi.ascultare activă. interese profesionale. raport disciplinar). . 3. comportamente. discutarea consecinţelor (excludere din grup. . „gândirea de grup”.aranjarea sălii (scaune în cerc. recapitularea corectivă) şi limitele terapiei de grup (împărţirea timpului şi a atenţiei psihologilor şi a membrilor grupului. . 2. confidenţialitatea mai greu de menţinut. a scopurilor şi a motivaţiei introducerii acestora. sinceritate. . .terapeuţii se prezintă (experienţă profesională.sunt prezentate avantajele (universalitate. . dezvoltarea prin exersarea într-un mediu controlat a unor deprinderi inter. . motivarea participării . coeziunea grupului. motivaţia cu privire la realizarea programului). .atitudine suportivă.mod de exprimare: ton. tendinţa altora de a sta în aşteptare la nesfârşit. claritate. . refuzând să se implice în procesul de grup. . proces de identificare.necesitatea descrierii amănunţite a infracţiunii. . corecţia şi presiunea grupului la conformare. sentiment al apartenenţei. rezultatelor evaluării şi informarea cu privire la 39 . sentiment de siguranţă. emoţii.. vis-a-vis de probleme şi părerile celorlalţi. la nivel de gânduri.realizarea sarcinilor de grup şi a temelor dintre şedinţe.se realizează o descriere pe scurt a fiecărei secvenţe şi întinderea acestora pe mai multe şedinţe.sunt prezentate beneficiile care vor fi obţinute de pe urma participării cu succes la activităţile de grup nu pentru recompense. .sunt de asemenea aduse în discuţie chestiuni legate de tendinţa unor membrii de a monopoliza discuţiile. catharsis. Formarea raportului.relaţii egalitare între membrii grupului şi împărţirea egală a timpului.personale. . structura programului.prezenţă şi punctualitate.respectarea dreptului la opinie. Discutarea scopului.confidenţialitate şi limitele acesteia (limite generale şi limite impuse de sistemul de detenţie).şi intra. . intimitate.se discută aşteptările şi fricile participanţilor legate de terapia de grup. testarea realităţii. . intensitatea interacţiunilor. . învăţare de tip vicariant (din experienţa altora). suport şi acceptare.

40 .de a aduna informaţii despre ei.se semnează contractele terapeutice.pot fi testate limitele psihologilor şi ale relaţiei terapeutice . clar.participanţii sunt informaţi cu privire la obligativitatea şi scopul realizării unei evaluări la sfârşitul programului şi de posibilitatea efectuării unor evaluări pe parcursul programului.participanţilor li se prezintă rezultatele evaluărilor iniţiale. după ce. structura.reacţionaţi politicos. direct. într-o abordare de tipul subiect de subiect a(sunt aduse în discuţie caracteristicile identificate ale fiecărui participant. punându-se accentul pe legătura gânduri. au fost de acord cu dezvăluirea rezultatelor în cadrul grupului terapeutic. . în prealabil.uşoară atitudine de neîncredere a participanţilor legată de scopul presupus al prezentului demers . .participanţii înţeleg scopul. calm. Dificultăţi potenţiale: . . . motivaţia şi tipul procesului de grup în care vor fi implicaţi. Rezultate: .reacţiile defensive ale unor membri legate de motivul pentru care doar această categorie de infractori este inclusă în tratament. respectuos.participanţii sunt motivaţi să înceapă şedinţele.emoţii-comportamente şi oferinduse explicaţii succinte cu privire la modul de implicare al acestor componente în comiterea infracţiunii şi în menţinerea riscului de recidivă). .viitoarele şedinţe de evaluare .

Povestea vieţii mele. Identificarea similitudinilor dintre membri în ceea ce priveşte povestea de viaţă a acestora. 2. Promovarea auto-dezvăluirii şi a interesului pentru celălalt coleg din cadrul grupului terapeutic. A treia categorie face trimiteri la experienţa în muncă. dintre modul în care suntem percepuţi şi etichetaţi şi modul în care ne comportăm în realitate. comentarii – contribuie la consilidarea procesului de grup – fiecare participant prezintă. relaţii de familie). pe controlul asupra propriei vieţi. 2. oameni apropiaţi. aparţinători. Se insistă pe ideea de alegeri de viaţă greşite sau corecte. Schimbarea focalizării din zona “trecut”. 4. pe rând. Metode utilizate: 1.se discută despre relaţiile de prietenie.SECVENŢA 2 AUTOBIOGRAFIA Obiective: 1. 3. Surprinderea diferenţelor dintre aparenţă şi esenţă. În cazul în care similitudinile sunt epuizate se recurge la întrebări de tipul: „Are cineva o istorie de viaţă complet diferită de aceasta?”. 5. povestea vieţii sale din momentul naşterii şi până în prezent. evenimente importante din istoricul de viaţă (boli. Accentul se pune pe familia de origine. Participanţii sunt încurajaţi să pună întrebări şi să identifice punctele comune din vieţile lor. Promovarea conceptului de acceptare necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi. modele. Rescrierea destinului. succesul sau insuccesul la învăţătură). A 4-a categorie . pe prezent şi viitor dobândirea deprinderilor de autocontrol. O altă categorie vizată este şcoala (experienţe legate de şcoală. schimbări semnificative. mutări. Terapeutul pune întrebări de tipul: „Seamănă această istorie de viaţă cu istoria vreunuia dintre voi?”. Terapeutul face comentarii ale procesului de grup: “Acest grup pare să aibă în comun o serie de experienţe comune” dar şi o serie de lucruri care vă deosebesc. focalizare pe prezent “aici şi acum” – fiecărui participant i se cere să spună ce ar schimba la viaţa sa dacă acest lucru ar fi posibil. Sunt încurajate atitudinile suportive prin comentarii favorabile din partea terapeuţilor. combătându-se simultan ideea de destin implacabil. prietenii benefice şi prietenii care susţin comiterea de infracţiuni. 41 .

în urma ascultării poveştilor de viaţă. li se cere să spună dacă. fiind orientată pentru a câştiga înţelegere din partea celorlalţi – recomandăm să fie aduse în discuţie multe contra-exemple pe această temă. Psihologii reiterează sub diferite forme. că ceilalţi cunosc doar o parte din noi şi că nu de comportăm. lume. lipsa suportului social masculin) . atitudini sau comportamente specifice mediului de detenţie. instalându-se speranţa pentru schimbare.3. ideea că infractorii nu sunt oameni răi ci doar oameni care au făcut o serie de alegeri greşite. Rezultate: . Se fac trimiteri şi la tipurile de relaţii. Cum par. au o serie de comportamente condamnabile. familii dezorganizate. că oamenii sunt prea complecşi. dar că acestea ţin de trecut şi că şansa de a se schimba pentru viitor depinde de fiecare persoană. În paralel se promovează acceptarea necondiţionată a celuilalt. De asemenea. nu simţim întotdeauna la fel. Trimiterile vizează propria persoană şi persoanele care sunt aduse în discuţie şi faţă de care sunt identificate emoţii negative intense. alegeri. cum sunt (mască socială. percepţia de soartă ca fiind predestinată apare pe fondul unor atribuiri externe specifice populaţiei infracţionale şi are evident rolul de a ţine departe sentimentele de vinovăţie. nu gândim. viaţă) – este explicat conceptul de acceptare necondiţionată. eu) – participanţilor li se cere să încerce să identifice cam care este părerea celorlalţi despre el (sau ei) şi să spună cu ce sunt de acord din această perspectivă. Se insistă asupra faptului că nu putem eticheta o persoană per ansamblu. şi-au schimbat părerea despre o anumită persoană pe care o percepeau diferit. A doua categorie vizată de acceptarea necondiţionată este cea a propriului destin. decizii.în acelaşi timp. Este accentuată distincţia dintre persoană şi comportamentul ei. Se insistă pe incorectitudinea categoriilor de om bun sau om rău. La sfârşitul şedinţei.participanţii identifică o serie de similitudini în povestea vieţii lor (lipsa părinţilor. membrii grupului par foarte surprinşi în momentul în care observă existenţa unor poveşti asemănătoare. Acceptarea necondiţionată (propria persoană. de căte ori au ocazia. Dificultăţi potenţiale: . Accentul se mută din trecut pe prezent şi viitor. nu reacţionăm. făcându-se mereu trimiteri la comportamentul persoanelor care poate fi evaluat în diverse momente. 42 . fie că este vorba de fapte.greu de combătut ideea de destin. sunt încurajaţi să spună cum sunt ei în realitate.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi la nivelul propriei persoane în situaţii diferite. o persoană speriată iar o alta panicată. Aceleaşi situaţii. Participanţii sunt solicitaţi să se gândească la un moment în care s-au aflat în una şi aceeaşi situaţie cu o persoană dar reacţiile lor au fost diferite. simte sau gândeşte. a. o persoană tristă iar o alta depresivă. Se atrage atenţia asupra acestui lucru şi se trece la pasul următor. Instruirea în monitorizarea autodialogului intern. ca şi persoane. Se punctează ideea că între situaţie şi emoţii se 43 .SECVENŢA 3 GÂNDURI . Se porneşte de la ideea că în viaţa noastră se întâmplă lucruri. Identificarea gândurilor. 2. vinovăţie. În una şi aceeaşi situaţie o persoană poate fi de exemplu iritată iar o alta de-a dreptul furioasă. Introducerea modelului ABC. Evidenţierea intercaţiunii continue dintre autodialogul intern şi comportament c. Se dau exemple de astfel de emoţii: furie. De unde vin emoţiile? (prezentare imagini / power point). proprii şi ale altora. 3. ce diferă? (prezentare power point). Sunt prezentate situaţii în care două persoane simt şi se comportă diferit. noi facem anumite lucruri. bucurie. comportamentelor dinainte. 3. 4. 2. stabilirea legăturii dintre gânduri – emoţii şi comportamente. participanţii vor fi tentaţi să spună că emoţiile provin din ceea ce li s-a întâmplat.EMOŢII – COMPORTAMENTE – MODELUL ABC Obiective: 1. tristeţe. Explicarea modului în care atitudinile şi credinţele au o influenţă directă asupra producerii infracţiunilor cu caracter sexual b. din timpul şi de după producerea infracţiunii.FACE – Participanţii sunt rugaţi să identifice care sunt lucrurile care ne caracterizează pe noi. emoţiilor. Se atrage atenţia asupra faptului că emoţiile pot să difere în intensitate. Însumarea informaţiilor şi exemplificarea pentru lanţul infracţional propriu. Se dau exemple specifice pentru fiecare dintre aceste dimensiuni. În cadrul discuţiilor generale se pune accentul pe distincţia dintre ceea ce o persoană face. iritare. Omul: GÂNDEŞTE – SIMTE . În acest punct. Metode utilizate: 1. Participanţilor li se cere să identifice o serie de emoţii pe care leau avut şi să dea fiecare câte un exemplu de situaţie concretă. gelozie. Familiarizarea cu distincţia dintre gânduri – emoţii – comportamente. reacţii diferite. simţim şi gândim.

Se prezintă modelul ABC insistându-se din nou pe distincţia dintre emoţii şi comportamente (A. C. B. Folosirea incorectă a limbii şi vocabularul sărac al infractorilor poate face înţelegerea dificilă. după modelul fişei de lucru gânduri – emoţii.! Se mută focalizarea pe vecin. comportamente.interpune o componentă cognitivă. E un om rău! • A: Sunt închis. Nu pot suporta să nu o am! sau • A: Ies din penitenciar şi vecinul mă evită. Îmi este frică de ea. E un …. din timpul şi de după comiterea infracţiunii. Dificultăţi potenţiale: Participanţii pot întâmpina dificultăţi în a utiliza corect termenii care se referă la emoţii. comportamente. C. B – gând. tristeţe. 1996). Furie. C – furie. B. Modelul ABC şi exemple concrete (prezentare power point). Considerăm că este utilă introducerea unei liste cu diverse emoţii şi explicaţiile acestora. Se sugerează apelul la cât mai multe exemple concrete. ceea ce gândeşte şi ceea ce simte. Participanţii primesc fişe de lucru în care sunt solicitaţi să răspundă la o serie de întrebări. C. Se trece la momentul următor. • A: Întâlnesc o persoană care a ieşit din penitenciar. emoţii şi comportamente dinainte. B. cu verbe specifice pentru gânduri şi acţiuni. o abordez şi ea mă refuză. B. 44 . optez să o forţez. Aceasta este explicată şi constituie tema pe care participanţii o au de realizat pentru următoarea întâlnire. stări fiziologice. Nu suport să fiu aici! Nu e drept că mi se întâmplă asta! E groaznic să fii închis! 5.eveniment. Trebuie să o am. comportamente (adaptată după Loh. excitare. gânduri. C – emoţii. 4. Participanţii la grup reuşesc să înţeleagă medierea realizată de gânduri în relaţia dintre evenimente şi emoţii. comportamente). Se dau exemple simple de tipul: • A Sunt atras de o femeie. Gânduri. Rezultate: Participanţii reuşesc să conceptualizeze persoana în termeni de ceea ce face. furie.

Asumarea responsabilităţii pentru comiterea infracţiunii. 3. Schimbarea perspectivei cu privire la infracţiunea comisă.MINIMALIZARE – ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII Obiective: 1. Se dispută rând pe rând (disputarea logică.. o persoană care foloseşte negarea. 3. când. Se fac trimiteri constante la distincţia dintre o persoană şi comportamentul ei. cum? 2. Abuzul este definit în termeni de unde. 45 . Mijloace utilizate: 1. Gânduri periculoase: participanţilor li se prezintă o listă cu distorsiunile cognitive specifice în cazul autorilor abuzurilor sexuale. fiecare este dator să explice cui atribuie restul vinovăţiei. Tehnica „locului fierbinte” (William Leonard Marshall & colab. la şansa de a decide pentru viitor şi la controlul care se regăseşte la nivelul fiecărei persoane. Descrierea propriei infracţiuni. minimalizarea sau justificarea sau o persoană care îşi asumă responsabilitatea pentru fapta comisă? Este discutat rolul pe care aceste distorsiuni cognitive îl au în riscul de recidivă şi li se cere să treacă titlul listei alcătuite de ei: gânduri periculoase. empirică. Conştientizarea rolului distorsiunilor cognitive în comiterea infracţiunii. Asumarea responsabilităţii pe o scală de la 0-10 – fiecare participant este rugat să indice pe o scală de la 0 la 10 cât de vinovat se consideră în legătură cu infracţiunea pe care a comis-o. Identificarea gândurilor – emoţiilor – comportamentelor relevante. Apoi. 4. pragmatică) fiecare afirmaţie. 2001). 5. 2. Membrii grupului sunt întrebaţi cine consideră că are un risc mai mare de a comite acest gen de infracţiuni. CONTINUUM-UL NEGARE – JUSTIFICARE. vorbind de vinovăţia sa atribuie cifra 6 i se explică faptul că asta înseamnă că el este vinovat în proporţie de 60% şi i se cere să explice care sunt factorii car acoperă diferenţa de 40% din vinovăţie.SECVENŢA 4 INFRACŢIUNEA COMISĂ. Punctarea gândurilor. Descoperirea şi provocarea distorsiunilor cognitive. De exemplu. Fiecare dintre ei este rugat să indice şi să noteze dacă şi care din afirmaţiile prezentate caracterizează ceea ce cred în legătură cu propria lor infracţiune. emoţiilor şi comportamentelor relevante – participanţii citesc rând pe rând tema pe care au avut-o de pregătit. pentru cazul unui infractor care.

(3 persoane).4. Poate victima nu era suficient de matură pentru a-şi da seama de gravitatea situaţiei în care se află dar acest lucru nu înseamnă că abuzul nu va lăsa urme pe termen lung. (1 persoană). 3. (nici o persoană). Gânduri alternative: Nu am cum să ştiu acest lucru. şi nu altor persoane? De ce ar fi cineva interesat să afirme că propria persoană sau o persoană dragă a trecut printr-o astfel de situaţie şi să se expună la nivel social. atunci despre ce a fost vorba? Ce este violul? Se discută definiţia juridică a violului. dar punctul meu de vedere nu coincide cu punctul de vedere al victimei mele. fiind chiar parte a unui proces penal? Cum de certificatul medico – legal constată altceva? 4. Gânduri alternative: De ce ar inventa oamenii poveşti în legătură cu gravitatea faptei? Şi dacă acest lucru este posibil cum de vi s-a întâmplat tocmai dvs. concret să scrie în dreptul distorsiunii cognitive un gând alternativ. Gânduri alternative: Cu siguranţă în urma acestei infracţiuni suferă o mulţime de persoane: victima şi familia ei. propria mea familie şi eu. Nu a fost atât de grav cum se spune. Nu suferă nimeni. Poate aş fi văzut lucrurile diferit dacă acest lucru s-ar fi întâmplat unei persoane foarte dragi mie (fiica mea. poveştile persoanelor care au trecut prin astfel de experienţe spun exact contrariul. MINIMALIZARE: 1. Gânduri alternative: Tind să spun acest lucru pentru a nu mă simţi vinovat şi pentru a nu fi condamnat de ceilalţi. Poate din punctul meu de vedere nu părea a fi mare lucru. la sfârşit. Nu a fost decât un act sexual normal. consimţit. al familiei acesteia şi al societăţii care m-a condamnat pentru această faptă. soţia mea. (7 persoane). fiecărui participant i se cere să noteze ceea ce a înţeles din discuţiile purtate. 46 . Nu e mare lucru. Victima nu a suferit. Se insistă asupra ascendentului de vârstă în raport cu victima şi cu privire la capacitatea acesteia de a decide. sora mea). (2 persoane). Victima putea să se comporte ciudat şi pentru că îi era teamă sau era ameninţată. Se explică importanţa asumării responsabilităţii pentru faptă în cadrul procesului de reducere a riscului de recidivă. specific persoanelor care au un risc de recidivă scăzut. mama mea. 2. Poate victima nu a reacţionat pentru că uneori oamenii când se află în stare de şoc reacţionează prin împietrire. Gândurile vechiului eu – gândurile noului eu – pe baza discuţiilor. Gânduri alternative: Dacă nici o persoană nu poate afirma că a fost vorba de un act sexual normal.

Eu sunt victima. totuşi dacă nu îşi asumă responsabilitatea riscul există în continuare. Gânduri alternative: Faptul că spun că nu am planificat comiterea infracţiunii nu reduce din gravitatea infracţiunii comise pentru că rezultatul asupra victimei. nu e adevărat nimic.NEGARE 1. dacă sexul nu a fost implicat? Cum de vă acuză tocmai pe dumneavoastră şi nu pe o altă persoană? 5. Gânduri alternative: Dacă nu e adevărat nimic cum de vă aflaţi aici? Membrii grupului care îşi asumă responsabilitatea sunt invitaţi şi încurajaţi să dispute veridicitatea acestor afirmaţii (tehnică extrem de utilă). Oamenii sunt tentaţi să creadă că nu vor comite de două ori aceeaşi greşeală. mă acuză pe nedrept.vis de faptă? În acest moment. infractorii pot fi puşi faţă în faţă cu declaraţii ale victimei sau altor persoane. cum de societatea din care facem parte condamnă un astfel de lucru? Dacă acelaşi lucru s-ar fi întâmplat unei persoane dragi ar mai fi considerat a fi ceva neinterzis? Cine stabileşte într-o relaţie sexuală ce e permis şi ce e interzis? Avea victima capacitatea sau se afla în postura de a interzice? Are o persoană dreptul să dispună liber cu privire la propriul său corp? 4. Gânduri alternative: Dacă nu a fost vorba de ceva interzis. sau că aţi tâlhărit-o)? De ce tocmai o infracţiune cu caracter sexual. 6.a. Nu există riscul să mi se întâmple din nou. propriei familii şi a societăţii este acelaşi. Ce interes ar avea o persoană care este condamnată definitiv să facă o astfel de declaraţie? Cum mă ajută faptul că nu îmi asum responsabilitatea vis. Nu am făcut nimic. Paşii spre o astfel de decizie pot să fie mult mai subtili. apropiaţilor acesteia. 2. Nu a fost vorba de ceva interzis. Planificarea nu este întotdeauna una conştientă. Este util pentru mine să îmi asum responsabilitatea pentru comportamentul meu deviant. Nu am planificat. Se discută lanţul de gânduri – emoţii – comportamente premergător comiterii infracţiunii. Gânduri alternative: Cum de tocmai pe dumneavoastră? Cum de nu a inventat că aţi comis o altă infracţiune (că aţi lovit-o de exemplu. Gânduri alternative: Ce rol are asumarea posturii de victimă? Victimă din punctul cui de vedere? Cui aparţine responsabilitatea pentru cele întâmplate? 3. Gânduri alternative: Probabil în trecut nu am considerat că există posibilitatea de a fi condamnat pentru o astfel de faptă şi totuşi mi s-a întâmplat. Victima minte. să încerc să 47 .

JUSTIFICARE 1. Victima putea să se afle la vârsta la care să nu înţeleagă ce consecinţe ar putea să aibă comportamentul său. A dori atenţia sau admiraţia cuiva nu este o invitaţie la un act sexual. Şi dacă victima a provocat. Victima m-a provocat. Părinţii sunt vinovaţi. Gânduri alternative: Făcând public (prin declaraţiile de la poliţie. Dar acest comportament condamnabil poate fi îndreptat în viitor. Gânduri alternative : Este posibil ca un părinte să fie în permanenţă în preajma copilului său? Cei care sunteţi părinţi. Gânduri alternative: Faptul că aş recunoaşte comitere infracţiunii nu înseamnă decât că recunosc că am luat o serie de decizii greşite şi am avut un comportament extrem de rău şi condamnabil. constatări medico –legale. Gânduri alternative: Există posibilitatea ca victima să fi avut un comportament provocator în scopul de a atrage atenţia. şi asta înseamnă că şi-a dorit actul respectiv. reuşeşte mama să apere onoarea fetei sau o pune pe aceasta în postura de 48 . Nu e adevărat că neg. aţi reuşit să faceţi acest lucru? Cum ne putem aştepta ca alţi părinţi să facă acest lucru? Toţi părinţii pot să stabilească o relaţie apropiată cu copiii lor? Şi dacă nu se întâmplă acest lucru. ar fi trebuit să o supravegheze mai bine. Mama minte. Faptul că fug de problema mea şi nu reuşesc să înţeleg cum s-a produs mă pune în situaţia de risc pentru recidivă.înţeleg ce s-a întâmplat pentru a reduce sau elimina şansa să cad din nou în aceeaşi capcană. cum mai putem explica prezenţa agresiunilor şi a urmelor acestora. sunt vinovaţi copiii că părinţii nu ştiu cum să se apropie de ei? De ce ar trebui copiii lor să suporte consecinţele nepriceperii părinţilor? Este posibil ca în perioada preadolescenţei şi adolescenţei persoanele să ceară din ce în ce mai multă libertate? Pot să se îndepărteze adolescenţii de părinţi acum? Adolescenţa înseamnă maturitate? Toţi părinţii care nu reuşesc să îşi supravegheze copiii au fiice cărora li se întâmplă acest lucru? Atunci cine mai intervine în ecuaţie? 3. constate prin certificatul medico – legal? Avea victima discernământ? Există posibilitatea ca eu să fi interpretat greşit semnalele victimei sau să le fi văzut chiar dacă ele nu existau doar pentru că eu îmi doream respectivul act sexual? 2. 7. vrea să îi apere onoarea. urmărea să obţină bani. de a câştiga admiraţia unor membrii ai sexului opus. prezentări la procesul penal care are caracter public) faptul că fiica a fost victima unui abuz sexual.

Este o răzbunare la adresa mea. cum de nu aţi obţinut împăcarea? 4. în care aţi fost stresat? Cum de atunci nu aţi procedat la fel? 8. A fost o greşeală. dacă ajungem să afirmăm că alcoolul este cauza? Cum de nu aţi făcut o altfel de greşeală ci tocmai un abuz sexual? Rezultate: Membrii grupului descriu propria infracţiune şi sunt confruntaţi cu incongruenţele din discursul lor.a deveni din păcate a doua oară victimă (ţinând cont de mentalitatea de la nivelul societăţii)? Dacă mama urmărea să obţină bani. Victima şi-a dorit să avem contactele sexuale. Eram îndrăgostiţi. Până în punctul în care aţi ajuns în detenţie au fost o serie de persoane pe care le-aţi fi putut convinge de nevinovăţia dvs. de aceea s-a întâmplat. Cum explicaţi prezenţa semnelor de agresiune? Avea victima maturitatea necesară pentru a înţelege ceea ce i se întâmplă? 7. Au fost şi alte momente în viaţa dvs. 49 . Am fost stresat. Gânduri alternative: Cum de din răzbunarea sunteţi acuzat tocmai de această faptă şi nu de o alta? Ce ar fi obţinut persoana de pe urma acestei răzbunări? 5. Infractorii reuşesc să surprindă legătura dintre gânduri. Gânduri alternative: Ce este stresul? Cum de nu toate persoanele stresate recurg la astfel de acte? Poate stresul să te determine să faci aşa ceva? Se insistă asupra deciziei de a comite infracţiunea şi asupra tendinţei de a folosi sexul ca şi mecanism de coping. Gânduri alternative: Cum puteţi dovedi acest lucru? Cum de nu aţi reuşit să convingeţi lumea că lucrurile s-au petrecut aşa. eram beat. Participanţii se regăsesc în multe din distorsiunile cognitive prezentate. stabile? 6. emoţii şi comportamente. cum de v-a avut în vizor tocmai pe dumneavoastră care declaraţi că nu aveaţi o situaţie financiară bună şi nu a optat pentru o persoană înstărită? Şi dacă vi s-a cerut şi aveaţi banii respectivi. Gânduri alternative: O persoană matură îndrăgostită de dumneavoastră ar dori să vă priveze de libertatea atâţia ani? Există posibilitatea ca doar dumneavoastră să fi fost îndrăgostiţi şi din dorinţa de a vă fi împărtăşite sentimentele să vedeţi acest lucru şi la nivelul victimei? Nu era oare vorba de o dorinţă a dumneavoastră? Avea victima vârsta la care putea să aibă sentimente mature. Gânduri alternative: Poate alcoolul să determine o persoană să comită o astfel de faptă? Toate persoanele aflate în stare de ebrietate comit fapte similare? Cum de aţi reuşit să vă controlaţi victima dacă eraţi atât de beat? Cum explicăm cazul abuzatorilor care nu au consumat alcool.

Metode utile: 50 . unii au recurs la terapie individuală şi au introdus aceşti infractori în terapia de grup dacă şi atunci când şi-au recunoscut fapta. 2001) Cei care neagă în totalitate comiterea infracţiunii creează veritabile obstacole pentru terapeuţii care conduc un grup de terapie pentru infractorii sexuali deoarece aceştia refuză adesea să participe la discuţiile de grup.promisiunea că nu se va discuta despre negare şi nu se vor adresa provocări negării . Cele mai eficiente disputări sunt cele realizate de infractorii care recunosc pe deplin comiterea faptei în raport cu cei care neagă acest lucru. (2001) propun un program destinat agresorilor sexual care neagă categoric comiterea infracţiunii.anunţarea infractorilor că nu se va pune la îndoială pretinsa lor inocenţă . În cadrul programului propus de autori se porneşte de la: . Este posibil să se creeze în faza de început o coaliţie la nivelul grupului. lăsând ceilalţi membri ai grupului să le dispute inconsecvenţele din discurs. William Leonard Marshall & colab.observă faptul că ele tind să fie comune şi înţeleg riscul la care se expun continuând să păstreze acest stil de a gândi şi de a se raporta la faptă.. CHESTIUNI SPECIFICE Abordarea infractorilor care neagă în totalitate comiterea infracţiunii (William Leonard Marshall & colab. Dacă disputările sunt ferme ne aşteptăm ca rezistenţa celor vizaţi să devină mult mai mică pe măsură ce observă că ideile tind să fie acceptate de către ceilalţi membrii ai grupului. credinţele şi comportamentele dinainte de presupusa infracţiune. Dacă acest lucru se petrece recomandăm ca această coaliţie să fie atacată discutându-se avantajele ei pe termen scurt şi dezavantajele pe termen lung. De insistat asupra disputărilor pragmatice.anunţarea unui scop general: asistarea clienţilor în rezolvarea problemelor generale legate de viaţă. Dificultăţi potenţiale: Ne aşteptăm ca pentru primele mituri aduse în discuţie să fie oferite cele mai multe contra-argumente. Terapeuţii au încercat diverse strategii pentru a depăşi această problemă. Rezistenţa în general scade pe măsură ce unii membrii ai grupului sunt parţial sau total de acord cu gândurile alternative. atitudinile şi emoţiile lor i-a adus în această situaţie. Totuşi li se sugerează faptul că ceva din comportamentele. sunt incapabili să-şi imagineze paşii care au condus la producerea infracţiunii şi refuză să facă temele care i-ar determina să recunoască măcar parţial că au fost implicaţi în comiterea unei fapte de acest gen. alţii le-au permis din start să participe la program şi le-au cerut să descrie emoţiile. şi că vor fi ajutaţi să se schimbe.

rechizitoriul sau chiar transcriptul procesului. Este de dorit ca fiecare membru al grupului. ei vor susţine că 51 . 2001) realizează o prezentare sintetică a celor mai prezente reacţii defensive din discursul violatorilor: 1. Negarea – în mod tipic. raportul poliţiei. în prima fază. 4. Când infractorul îşi prezintă versiunea este bine ca ceilalţi membri ai grupului să fie încurajaţi să-i pună întrebări cu privire la gândurile. 3. cu ajutorul terapeutului îşi explorează gândurile şi emoţiile din timpul comiterii infracţiunii. terapeutul le dispută într-o manieră suportivă. discuţiile şi provocările la nivelul grupului şi fiecare infractor primeşte (uneori într-o manieră ce implică şi confruntarea) feed-back de la ceilalţi membrii ai grupului. Tehnica „locului fierbinte” (William Leonard Marshall & colab. clientul descrie factorii care i-au influenţat decizia de a comite infracţiunea şi comportamentele pe care le-a avut pentru a se apropia de victimă şi a comite fapta. 2006). Odată ce sunt identificate atitudinile. în special cei care recurg la negare sau minimalizare să fie invitat să îşi spună propria versiune cu privire la fapte de mai multe ori. şocat. emoţiile şi comportamentele proprii şi impresia lui cu privire la victimă. 2. infractorul neagă implicarea în comiterea infracţiunii şi apare ca fiind împietrit. emoţiile şi schemele care au facilitat comiterea infracţiunii. gândurile. Lanning (1992.1. Minimalizarea – apar distorsiuni cu privire la tipul sau numărul infracţiunilor. infractorul este făcut să înţeleagă faptul că aceasta nu este altceva decât perspectiva sa asupra lucrurilor. Tehnica gânduri – emoţii – comportamente (William Leonard Marshall & colab. 2. 2001) – sunt încurajate dezvăluirile. De exemplu. Poate încerca să se folosească de toate persoanele din cadrul suportului social pentru a evita arestarea. continuând acest demers pe tot parcursul tratamentului. Fabricarea – se referă la faptul că unii infractori vor inventa poveşti pentru a-şi explica faptele. apud Rudy Flora.. confuz. Gradual. fiind confruntat cu tact cu privire la eventualele discrepanţe. Apoi. într-o încercare disperată de ascundere a abuzurilor de natură sexuală. Justificarea – apare în special în cazul pedofililor care vor dezvolta un sistem de raţionalizare şi vor susţine că propriul lor comportament a fost greşit înţeles deoarece în realitate ei sunt persoane foarte religioase şi morale. sau chiar furios. Iniţial. pe care şi-a creionat-o astfel din nevoia de a-şi reduce culpabilitatea. 3.Utile sunt pentru confruntare declaraţia victimei. Confruntarea .

negarea fanteziilor sexuale. Faţetele Negării la Agresorii Sexual). Sandra Scheneider şi Robert Wright (2004). Marshall & colab. a devierii sexuale sau a riscului de recidivă. Tot ei au propus o scală de evaluare a negării la agresorii sexual. (1999. 6. de către anumiţi autori). 5. clasifică tipurile de negare în funcţie de nivelul de asumare a responsabilităţii şi vorbesc de: 1. civic. 2005) propun 52 . Pretinde că victima a dorit actele sexuale sau l-a sedus. Minimalizare – negarea proporţiilor infracţiunii. Neagă faptul că ar fi caracterizat de o sexualitate deviantă sau că se află în situaţia de risc de a recidiva. a excitaţiei deviante. Vinovat dar nevinovat – încercarea de a stabili un acord de colaborare cu reprezentanţii sistemului oficial. Simpatia – infractorii vor simula prezenţa regretelor şi vor accentua importanţa realizărilor lor în plan social. abuzatorul preia postura de victimă sau neagă impactul faptelor sale asupra victimei. Atacul – infractorul poate dezvolta propriul său plan de apărare. FoSOD (2001. Minimalizează proporţiile abuzului sexual. Neagă faptul că ar fi plănuit comiterea infracţiunii sexuale. negarea responsabilităţii. a nevoii de a li se acorda ajutor. 2. 3. 8. sau punând vina pe stres sau pe greşeală. spunând că victima şi-a dorit acest lucru. a gratificării sexuale.simularea prezenţei tulburărilor mentale pentru a evita asumarea responsabilităţii şi executarea pedepsei. atacând reputaţia victimei sau încercând intimidarea acesteia şi a martorilor. Ameninţarea cu sinuciderea şi automutilarea – în încercarea de demonstrare a nevinovăţiei sau din dorinţa de obţinere a anumitor drepturi. cum ar fi stresul sau consumul de alcool. pentru a evita executarea pedepsei (de exemplu furnizarea de informaţii cu privire la comiterea altor infracţiuni. 7. 6. Refutare – care implică negarea totală. 5. The Facets of Sexual Offender Denial. Neagă că a comis infracţiunea sexuală sau că a făcut vreun rău victimei. familial sau propriile lor necazuri şi suferinţe. care măsoară şase aspecte ale negării: 1. 4.realizau o cercetare cu privire la sexualitatea copiilor sau că le dădeau copiilor informaţii cu privire la sex. apud William Lindsay. 2. Boli mentale . 9. 3. Depersonalizarea – negarea planificării. Atribuie responsabilitatea pentru comiterea faptei unor factori externi.

4. justificarea infracţiunii pe baza comportamentului victimei. narcisism. propunând următoarea tipologie: 1. 2005) au identificat pe baza analizei de clusteri. 2. lipsa de conştientizare a traumei trăite de victimă. Minimalizarea responsabilităţii (părinţii au fost neglijenţi. intenţiile mele au fost interpretate greşit). condamnarea victimelor. trăiam o stare neobişnuită. s-a întâmplat o singură dată). dar neagă că au produs vreun rău victimelor. Cei care condamnă victima sau terţe persoane. 3. dar pretind că erau într-o stare de disociere. apud Susan Cooper . Lipsa de empatie – egoism. Factori declanşatori – a pune comportamentul deviant pe seama unor factori diverşi (consumul de alcool sau droguri. Kenedy & Grubin (1992. KarenTerry & Edward Mitchell (2001) identifică următoarele tipuri de distorsiuni cognitive ale agresorilor sexual: 1.următoarele categorii ale negării: 1. stările emoţionale negative). 5. Minimalizarea planificării (s-a întâmplat pe moment). Cei care neagă complet comiterea infracţiunii. 2. Negare parţială (victima a fost de acord. asumarea vinei. Justificarea – scuze cu privire la faptele comise. Negarea completă (acuzaţii false. Cei care acceptă faptul că au comis infracţiunea şi că au produs un rău victimelor. 7. 4 grupuri de infractori sexual care neagă comiterea infracţiunii. nu i-am făcut nimic rău). Minimalizarea răului produs (victima nu a suferit. Minimalizarea prezenţei fanteziilor (nu m-am gândit la asta înainte sau după incident). control. Minimalizarea infracţiunii (nu am constrâns victima. negarea totală cu privire la comiterea infracţiunii sau cu privire la factorii agravanţi. incapacitatea de a identifica sentimentele victimei. persoana greşită). Fantezii – prezenţa fanteziilor cu privire la un comportament sexual particular. atribuind comportamentele unor stări mentale anormale. 6. dar nu şi a responsabilităţii. Cei care recunosc că au comis infracţiunea. 4. 3. 5. şi/sau refuzul de a recunoaşte prezenţa acestor fantezii). violenţă. 3. putere. 4. eram beat sau stresat). o anumită victimă sau un tip de victimă. Management comportamental – conştientizarea situaţiilor cu risc 53 . Minimizarea sau negarea – minimizarea răului produs. a violenţei din comiterea infracţiunii. a efectelor de durată asupra victimelor. 2. a responsabilităţii. 6.

Sunt încurajate şi se fac aprecieri la adresa atitudinilor de gen egalitare. Dezvoltarea unor atitudini egalitare în ceea ce priveşte rolurile de gen. Avantajele unui mod de gândire egalitar – Se accentuează ideea că drepturile pe care femeile le cer aduc cu ele şi responsabilităţi şi că aceste responsabilităţi preluate uşurează până la urmă sarcina bărbatului în societate. 54 . Punctarea rolului acceptării miturilor în producerea infracţiunii şi în riscul de recidivă. pragmatică. 2. Ostilitate şi comportament – Se insistă asupra diferenţelor dintre bărbaţii ostili şi cei care nu sunt ostili. empirică. recunoaşterea strategiilor de ademenire a victimei. a considera că victimele au primit exact ceea ce meritau). religioasă. controla sau evada din aceste situaţii. Metode utilizate: disputare logică. în scăderea sentimentului de vinovăţie. trivializare. atribuirea responsabilităţii victimei. în imaginea pe care doresc să o propun celorlalţi. 4. 4. Sunt punctate rolurile de gen tradiţionale şi dezavantajele acestora. planificarea – recunoaşterea unor decizii aparent irelevante care au condus la manifestarea comportamentului abuziv. în producerea infracţiunii dar şi în riscul de recidivă. Este reliefat rolul miturilor în atribuirea responsabilităţii. Identificarea ostilităţii faţă de femei şi sublinierea rolului pe care aceasta îl are în producerea infracţiunii şi în menţinerea riscului de recidivă. 2. Ademenirea. 3. Mit şi realitate – Pentru fiecare mit identificat se oferă contraargumente logice. 7. Participanţii sunt încurajaţi să îşi dea cu părerea cu privire la mecanismul de apariţia al ostilităţii. Identificarea miturilor cu privire la viol şi victimele acestuia (credibilitate. denigrare. 1. Se discută despre rolul pe care atitudinile de un tip sau altul îl au în ceea ce priveşte calitatea relaţiilor dintre sexe. SECVENŢA 5 MITURI CU PRIVIRE LA VIOL – ATITUDINI DE GEN RIGIDE ŞI OSTILITATE FAŢĂ DE FEMEI Obiective: 1. bazate pe realitate. 3.sporit şi abilitatea de a evita. Propriile mele gânduri : Fiecare participant este invitat să îşi expună punctul de vedere cu privire la fiecare din următoarele enunţuri.

Apoi putem întreba: Cunoaşteţi vreo persoană care să se comporte întotdeauna la fel? Atunci cum femeile reuşesc să facă asta? Şi dacă nu reuşesc cum de spunem. 1978. Înjurăturile şi obscenităţile sunt mai respingătoare în vorbirea unei femei decât în cea a unui bărbat. Ce putem afirma să fie corect? Este mai corect să spunem că uneori oamenii. într-o primă fază agresorii vor afirma că femeile pe care ei le cunosc sunt aşa. indiferent de apartenenţa la un sex sau altul are dreptul de a decide cu privire la propria viaţă. Haideţi să descoperim afirmaţia corectă. şi cercul vicios în care se intră. 3. lipsa de deprinderi heterosociale. Continuăm disputarea întrebând: Se comportă cineva de aici întotdeauna la fel în relaţiile pe care le are cu persoanele din jur? Răspuns probabil nu.Este subliniată legătura dintre ostilitate. apud Kevin Corcoran & Joel Fisher. Gând alternativ: Înjurăturile şi obscenităţile sunt la fel de respingătoare indiferent dacă sunt spuse de o femeie sau un bărbat. 55 . Probabil. Gând alternativ: Oamenii optează pentru divorţ în cazurile în care constată că nu mai pot convieţui unul cu celălalt. Fiecare individ. Helmrich & Stapp. indiferent de sexul acestora. 2. Femeile ar trebui să aibă mai puţine responsabilităţi în posturile de conducere pentru a rezolva problemele intelectuale şi sociale ale societăţii. afectarea calităţii vieţii în general. indiferent de cine sunt spuse. Dacă răspunsul este da. importantă este calitatea relaţiei şi nu motivele pentru care persoanele ajung să îşi dorească să iasă definitiv dintr-o relaţie. de exemplu că ele manipulează bărbaţii. De asemenea sunt disputate logic afirmaţiile prin întrebări de tipul: Cunoaşte cineva toate femeile din lume? Atunci cum putem afirma că femeile sunt într-un anumit fel. 4. 2000). se lucrează pe un exemplu concret şi se caută contraexemple. indiferent dacă sunt femei sau bărbaţi recurg la comportamente prin care încearcă să îi manipuleze pe ceilalţi? Atitudini cu privire la rolurile de gen (Spence. Gând alternativ: Glumele murdare sunt la fel. 1. Gând alternativ: În posturile de conducere este de dorit să se găsească persoane competente. A spune glume murdare ar trebui să fie o prerogativă (un drept) al bărbaţilor. Soţilor şi soţiilor nu ar trebui să li se permită să divorţeze din aceleaşi motive. eşec în relaţiile dintre sexe.

al cărui Mântuitor şi este” (Efes. bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeiile. Gând alternativ: Benefic pentru bunăstarea societăţii în care trăim. Gând alternativ: Acest gând provine din etapa de dezvoltare a umanităţii în care bărbaţii erau singurii care aduceau bani în casă şi. bărbaţii ar trebui să fie preferaţi.5.5. iubiţi pe femeile voastre. se manifestă la fel indiferent că este vorba de femei sau bărbaţi şi efectele ei sunt aceleaşi. Gând alternativ: Din păcate. Citatul corect este: „Supuneţi-vă unul altuia.21-23). de tipul spălatului vaselor sau a hainelor. citatul care se foloseşte în celebrarea religioasă a căsătoriei este înţeles şi repetat greşit şi incomplet. La numirile în posturile de responsabilitate şi când vine vorba de promovări. ca pe însăşi trupurile lor. este ca atribuirea de responsabilităţi şi promovările să se facă în funcţie de competenţă şi rezultate. Gând alternativ: Starea de ebrietate. În prezent. Bărbaţilor. Gând alternativ: Faptul că o femeie munceşte nu înseamnă că nu poate să fie o soţie şi/sau o mamă bună. beţia. Chiar dacă femeile lucrează. Gând alternativ: În condiţiile în care un cuplu funcţionează ca un întreg. în mare parte din cazuri atât bărbaţii cât şi femeile muncesc şi contribuie la bunăstarea economică a familiei. întru frica lui Hristos. trupul Său. Cel ce îşi iubeşte femeia sa pe sine se iubeşte.24-25). precum şi Hristos este cap Bisericii. 7. indiferent de sexul persoanei. indiferent de cine în ce moment rezolvă anumite sarcini. precum şi Hristos Biserica” (Efes. de vreme ce o mulţime de femei din societatea actuală reuşesc să îmbine cele două lucruri. Femeia trebuie să fie supusă bărbatului. acest lucru fiind stabilit chiar în celebrarea religioasă a căsătoriei. nu şi invers. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său. 10. Dacă părinţii se înţeleg cu privire la împărţirea sarcinilor casnice şi cu privire 56 . Doar bărbaţii au dreptul să ceară în căsătorie femeile. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. este util ca membrii acestuia să fie interesaţi să îl facă să funcţioneze bine. mai urâtă decât la bărbaţi. nu e treaba bărbaţilor să le ajute la treburi casnice. şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efes. „Aşadar. 8. Pentru că barbatul este cap femeii. Rolul femeilor este să fie soţii şi mame bune nu să alerge după obţinerea de drepturi egale cu bărbaţii. după cum şi Hristos a iubit Biserica Sa. 6. implicit în momentul căsătoriei erau datori să-şi întreţină şi soţia şi copiii. 5. Starea de ebrietate (beţia) la femei este mai rea. Noi suntem cei care suntem tentaţi să privim diferit aceste stări în funcţie de aşteptările pe care le avem de la un sex sau altul. 5. ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte. 9.28-29).

femeiele sunt mai empatice) dar de la aceste descoperiri generale există şi excepţii. Băieţii din familie ar trebui să fie mai încurajaţi să urmeze o facultate comparativ cu fetele. pentru ca acel cuplu să funcţioneze. 16. Părinţii au o resaponsabilitate egală în faţa legii cu privire la greşelile copiilor minori. Bărbatul trebuie să achite consumaţia la restaurant. În general. Prea multă libertate şi restrângerea libertăţii sunt extreme de nedorit. care nu fac altceva decât să facă misiunea bărbatului mai uşoară. Bărbaţii ar trebui să aibă mai multă libertate decât femeile. Gând alternativ: De vreme ce amândouă persoanele muncesc şi se întreţin din punct de vedere financiar. Gând alternativ: Noi suntem cei care dăm valoare lucrurilor şi acţiunilor. Aceste excepţii pot să aibă la bază o pasiune pentru domeniul respectiv şi să obţină rezultate care îmbogăţesc omenirea în general. 12. în situaţia în care o persoană nu o invită pe cealaltă. 13. Gând alternativ: Libertate într-un cuplu e bine să fie negociată de membrii cuplului respectiv. 11. Drepturile obţinute de femei aduc cu ele şi o serie de obligaţii. Gând alternativ: Urmarea unei facultăţi este o decizie care e util să fie luată în funcţie de interese. 14. În principiu este mai avantoajos ca oamenii să îşi asume responsabilităţi în funcţie de competenţe şi nu în funcţie de sex. Gând alternativ: Este adevărat că există anumite diferenţe între sexe (de exemplu bărbaţii sunt mai dezvoltaţi din punct de vedere muscular. Sunt multe profesii sau afaceri în care se descurcă doar bărbaţii. A atribui tatălui mai multă autoritate înseamnă implicit a-i plasa mai multă reponsabilitate în raport cu copii. tatăl ar trebui să aibă mai multă autoritate decât mama în creşterea copiilor. Este ridicol ca o femeie să conducă o locomotivă şi un bărbat să cârpească ciorapi. 57 . Gând alternativ: O educaţie eficientă se poate da copiilor atunci când părinţii se pun de acord cu privire la măsurile educative. ele nu au nevoie de prea multă şcoală. cheltuielile pot fi împărţite. piaţa muncii şi nu în funcţie de sexul unei persoane. competenţe. aptitudini.la educaţia copiilor ei pot decide să aleagă alternativa cea mai bună pentru familia lor. Sunt femei care pot conduce o locomotivă mai bine decât un bărbat şi bărbaţi care pot coase ciorapii mai bine decât o femeie. 15. ele în sine nu au nici o valoare.

mai ales în contextul în care în societatea actuală atât bărbatul cât şi femeia aduc venituri în casă. 21. iar administrarea bunurilor şi a banilor constituie o mare resposabilitate. nici măcar cu logodnicii lor. 58 . Gând alternativ: Această afirmaţie este o simplă speculaţie. Femeile ar trebui încurajate să nu aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie. Într-o societate. Unii bărbaţi pot chiar să îşi dorească să aibă alături o parteneră care este interesată de obţinerea succesului în carieră. Femeile ar trebui să fie mai preocupate de datoriile lor legate de creşterea copiilor şi îngrijirea casei decât de dorinţe legate de cariere în afaceri sau în diferite profesii. Funcţionează mai bine comunităţile care au bărbaţi în posturi de conducere. Oamenii se căsătoresc pentru a-şi împărţi responsabilităţile.17. 19. 22. O femeie ar trebui să fie preocupată să se apropie de idealurile stabilite de bărbaţi şi nu de obţinerea de libertăţi economice sau sociale. Gând alternativ: Idealul nu există decât în mintea noastră. Aşteptările pe care bărbaţii le au de la femei şi invers au tins să se modifice odată cu trecerea timpului. după bunul său plac. Gând alternativ: O persoană matură are dreptul de a dispune cu privire la propriul său corp. 18. Gând alternativ: Instituţia căsătoriei dă drepturi egale partenerilor în ceea ce priveşte dispoziţia în legătură cu bunurile mobile sau imobile. în cazul despre care noi vorbim ele diferă de la bărbat la bărbat. Gând alternativ: În viaţă avem mai multe roluri şi acestea nu este obligatoriu să se excludă. nefiind dovedită. Puteţi da exemple de acest gen? Nu există nişte aşteptări universal valabile. ea fiind şi cea care suportă consecinţele alegerilor pe care le face. Putem găsi exemple? 20. Este adevărat că încă tind să existe anumite ramuri de activitate care sunt “rezervate” unui anumit sex dar diferenţe în ceea ce priveşte aportul economic nu au fost stabilite. Gând alternativ: Această afirmaţie a fost valabilă pentru perioadele în care femeia nu era implicată în viaţa economică. O afirmaţie corectă ar fi că funcţionează mai bine comunităţile care au oameni pricepuţi şi interesaţi în posturi de conducere. Suntem tentaţi să credem asta doar pentru că am fost obişnuiţi ca bărbaţii să se afle mai des în posturi de conducere. femeile contribuie mai puţin la producţia economică în raport cu bărbaţii. Într-o familie bărbatul este cel care are dreptul să administreze bunurile şi banii.

responsabilitatea abuzului este a agresorului şi nu a victimei. performanţe. rezultate. 2. 24. De cele mai multe ori o victimă nu are forţa necesară de a-i face faţă fizic agresorului. Măsura împotrivirii femeii ar trebui să fie un factor major în a determina dacă un viol s-a petrecut sau nu. Gând alternativ: Este util ca persoanele să fie selectate pe bază de interese. A-ţi alege meseria este o alegere iar dacă avem disponibilitatea să facem cu succes o meserie nu mai contează cărui sex aparţinem. este un moment optim pentru reluarea unor chestiuni legate de atribuirea responsabilităţii. priceperi. Dacă vor spune nu. O astfel de alegere poate fi nerentabilă din punct de vedere economic.vis de victimizarea secundară a propriei victime. aceea de a fi considerată neatractivă la nivel social? De ce dacă o persoană face un gest reprobabil să fie victimizată o altă persoană pentru asta? Din observaţiile noastre. Ar fi ciudat ca femeile să fie ucenice în anumite profesii care sunt doar pentru bărbaţi. În plus. 25.a. 1988) 1.23. Gând alternativ: Împotrivirea poate fi atât verbală cât şi fizică. Gând alternativ: Persoanele mature sunt nevoite să ia decizii şi să încerce să rezolve diverse situaţii în viaţă indiferent de sexul acestora. Gând alternativ: O femeie violată este o victimă a agresorului ei. agresorii sexual vor tinde să nu recunoască într-o primă fază că ar crede într-un astfel de mit. unele persoane pot fi atât de speriate încât împietresc şi nu pot să reacţioneze în nici un fel. şi şansa există. Acest lucru reprezintă o reacţie de capitulare. Băiatul modern trebuie să aibă mai multă libertate de decizie şi control decât fata din zilele noastre. Sunt o sumedenie de slujbe pentru care bărbaţii ar trebui să fie preferaţi femeilor atunci când vine vorba de angajare sau promovare. neajutorare şi nu un acord implicit 59 . Gând alternativ: Societatea este cea care a stabilit că anumite meserii sunt pentru femei şi altele pentru bărbaţi. De aceea se propun întrebări de genul: “V-aţi căsători cu o femeie despre care aflaţi că este violată?”. Scopul evident este acela de a-şi reduce sentimentele de vinovăţie şi responsabilitatea vis. Mituri cu privire la viol (Tony Ward. deprinderi. de asemenea este util să se facă o pregătire pentru tema consecinţelor pe care abuzul le are asupra victimei. împietrire. de ce ar suporta ea o consecinţă în plus.O femeie violată este mai puţin atrăgătoare. talente şi nu în funcţie de sex.

este minoră. se pare că prea puţin este vorba despre sex în cadrul acestuia. 6. Gând alternativ: În viaţă. pentru a-şi proteja reputaţia. 3. aceasta are dreptul să decidă cu privire la propriul corp. de cele mai multe ori oamenii consideră informaţiile cu privire la viaţa intimă a fi informaţii cu caracter personal. 4. ei continuă să creadă acelaşi lucru. o minoră. 8. are dreptul să dispună cu privire la propriul ei corp şi să spună nu. Cu atât mai puţin un copil. Gând alternativ: Violul presupune un act sexual prin constrângere sau profitând de situaţii în care victima nu se poate apăra (nu are discernământ. Femeiile deseori pretind ca a fost vorba de viol. Indiferent de moralitatea unor comportamente ale unei persoane. 60 . Violul se întâmplă fetelor “rele” nu celor “cuminţi”. a fi victima unui viol nu reprezintă un lucru cu care o femeie s-ar putea mândri sau care ar ajuta-o să-şi păstreze sau apere reputaţia. drogată). Femeile care au avut relaţii sexuale anterioare cu partenerii lor nu ar trebui să se pretindă că a fost vorba de viol. Gând alternativ: Alcoolul poate modifica comportamentul sau discernământul unei persoane însă adesea abuzatorii sexual tind să interpreteze aceste modificări ca fiind o invitaţie la sex. O persoană matură nu poate fi responsabilă de comportamentul unei alte persoane mature care continuă atacul sexual în condiţiile în care femeia se opune. În plus. 5. Femeile provoacă violul după aspect şi comportament. Indiferent de modul în care o persoană se comportă. Şi în momentul în care victima se opune. nu s-ar grăbi să le facă publice şi să se expună unei anchete şi unui proces penal cu caracter public. De obicei o femeie violată are o parte de vină. Oamenii tind să îi judece greşit pe ceilalţi după aparenţe şi să îi eticheteze. să pună capăt unei relaţii sau să accepte sau să refuze un act sexual sau tipul acestuia. Gând alternativ: Nu există fete “ rele” sau “cuminţi”. Gând alternativ: Nici o femeie nu doreşte să transmită prin aspectul sau comportamentul ei o invitaţie la viol. Violurile tind să aibă ca şi victime şi copii sau persoane vârstnice. 7. Femeile intoxicate sunt deseori dispuse să facă sex. este beată. Gând alternativ: În orice societate ne-am afla. o adolescentă poate să răspundă de comportamentul unei persoane adulte. Vina tinde să fie plasată în exterior de către cei care comit faptele pentru a-şi justifica actele în proprii lor ochi şi în ochii celorlalţi. fiecare persoană are dreptul să se răzgândească.cu privire la ceea ce se întâmplă.

cum s-ar mai lega lucrurile logic. e posibil ca o femeie să crească singur un copil? 61 . Gând alternativ: Dacă acceptăm ideea că o femeie doreşte să îl determine pe bărbatul care a agresat-o sexual să o ia de soţie sau să contribuie cel puţin financiar la creşterea copilului. Unei femei i s. Unele femei se simt vinovate că au făcut sex înainte de căsătorie şi pretind că au fost violate. suntem înclinaţi să credem că noi nu vom păţi lucrul respectiv. 11. să fie violate. Gând alternativ: Violul este un act care lasă urme adânci în viaţa victimei şi a familiei acesteia. 14. bărbatul nu mai rămâne lângă ea şi nici nu poate sprijini financiar copilul.9. Chiar dacă auzim că anumite lucruri se întâmplă unor persoane. primesc ceea ce merită. Majoritatea femeilor îşi doresc. Femeile care sunt violate pentru că accepta sa fie transportate de un străin. de vreme ce o acuzaţie de viol aduce după ea privarea de libertate a bărbatului respectiv? Fiind încarcerat. Acest mit este un produs al filmelor şi celorlalte materiale cu caracter pornografic. Multe femei inventează violul dacă află că sunt însărcinate. în nici un caz în instanţă declaraţia victimei singură nu reprezintă probă pe baza căreia cineva ar putea fi acuzat de viol. Acest lucru nu reprezintă o invitaţie la viol. În nici un caz ceea ce simte femeia în timpul şi în urma unui viol nu poate fi catalogat a fi un “bine”. Gând alternativ: Uneori singurele mijloace la îndemână pentru o persoană este să facă autostopul. În acelaşi timp. inculpatul are ocazia să îşi dovedească nevinovăţia.ar face un bine să fie violată. Care femeie şi-ar asuma în mod voit riscul ca într-o zi copilul ei să afle că s-a născut în urma unui viol? Poate fi întreuperea de sarcină o alternativă mai bună în acest sens? Şi dacă persoanele nu optează pentru întreruperi de sarcină. în secret. 10. O femeie nu vede în fiecare bărbat un potenţial violator. Gând alternativ: Dacă am putea crede că o femeie ar prefera să spună că fost victima unui viol în loc să recunoască faptul că a avut o relaţie sexuală consimţită. Tindem să avem încredere în oameni până la proba contrarie şi nu putem să citim viitorul. 13. Nu toţi bărbaţii care iau persoane la autostop le supun abuzurilor sexuale. Gând alternativ : Nici o femeie nu îşi doreşte să fie violată. care dezumanizează femeile şi le transformă în simple obiecte sexuale.

O femeie ar trebui să se învinuiască pentru violul ce i s-a întâmplat. O femeie sănătoasă poate sa facă faţă cu succes unui violator dacă încearcă cu adevărat. Acuzaţiile de viol pretinse de ospătare. Violul este o decizie şi responsabilitatea pentru aceasta îi aparţine strict autorului ei. dansatoare şi prostituate ar trebui privite cu suspiciune. astfel încât ele nu aveau la dispoziţie mult timp pentru a se răzgândi. Vă puteţi gândi la propriile dumneavostră victime? Exista o diferenţă la nivelul forţei fizice între dvs. Gând alternativ: Conform statisticilor. Multe din femei pretind violul dacă au fost de acord cu relaţiile sexuale dar şi-au schimbat părerea. nu putem decât să greşim. victima trebuie să se prezinte la medicul legist la scurt timp după producerea acestuia. indiferent de profesia ei are dreptul să dispună de propriul ei corp. Generalizând şi gândind că toate persoanele dintr-o anumită profesie sunt la fel. Gând alternativ: Orice persoană. altele nu au nici o şansă să se împotrivească. cele mai multe violuri nu au loc noaptea. constrângere şi imposibilitate de apărare. o altă persoană să sufere şi tot persoana care suferă să îşi asume responsabilitatea pentru răul produs de altul? Nimic din ceea ce face/nu face. Gând alternativ: Este logic ca o persoană să comită o faptă. agresorul fiind mult mai puternic. 18. pe stradă şi nu sunt săvârşite de persoane necunoscute victimei. Gând alternativ: Unele femei reacţionează prin împietrire.16. spune/nu spune o persoană nu ar putea să determine o altă persoană să o agreseze sexual. Hai să verificăm statisticile! Câţi dintre voi eraţi necunoscuţi ai victimelor? Câţi dintre voi v-aţi ales victimele pe stradă? Era noapte? 17. şi ele? Care sex este mai dezvoltat din punct de vedere al forţei musculare? 62 . s-au răzgândit mai târziu. 20. o acuzaţie de viol presupune violenţă. altele nu ştiu cum să reacţioneze iar altele nu au discernământ. Gând alternativ: Pentru a fi constatat violul. Cine suntem noi pentru a considera că o persoană este mai valoroasă decât alta? Este corect să judecăm o persoana doar după profesia ei? Nu cumva profesia reprezintă doar un rol pe care o persoană îl are în viaţă? 19. În plus. O femeie care iese seara singură pe stradă se pune în situaţia riscantă de a fi violată.

Ostilitate faţă de femei: Fiecare afirmaţie va fi disputată rând pe rând. Oricâtă experienţă sexuală ar avea o persoană. Femeile se pun în situaţia în care există posibilitatea de a fi agresate sexual pentru că au dorinţa inconştientă de a fi violate. Admiraţia sau atenţia nu presupune o invitaţie la viol. Aceste comportamente pot fi specifice adolescenţei. Multe dintre femei care raportează violul mint deoarece sunt supărate sau îşi doresc să se răzbune pe acuzat. Gând alternativ: Experienţa sexuală presupune sex liber consimţit. Această afirmaţie este o speculaţie. dar tot nu reprezintă o invitaţie la sex. 63 . Agresorul va fi cu atât mai mult interesat să considere că victima nu este afectată pentru a nu-şi asuma responsabilitatea. În cele mai multe cazuri când o femeie a fost violată. Adolescentele pot să opteze pentru un stil vestimentar de acest gen deoarece doresc să fie confirmate. Decizia cu privire la ceea ce îmbrăcăm este una liberă. remarcate şi poate ieşite din comun. Singura care poate să stabilească măsura în care este afectată de cele întâmplate este victima. a meritat-o. Gând alternativ: Femeile se îmbracă uneori astfel pentru a câştiga atenţia sau admiraţia sexului opus. greu de dovedit şi nu de o alta? 22. Violul presupune constrângere şi/sau lipsa discernământului. Celelalte persoane pot doar să ghicească şi riscă să greşească. după modelul oferit la descrierea metodelor folosite (ostilitate şi comportament). consecinţele sunt la fel de dureroase.21. cum de aleg femeile să acuze bărbatul de această infracţiune. dar mai degrabă a anumitor persoane. Femeile cu experienţă sexuală nu sunt într-adevăr afectate de viol. 25. Gând alternativ: Dacă într-adevăr cauza denunţului ar fi supărarea sau dorinţa de răzbunare în lipsa violului. Gând alternativ: Aceasta nu este altceva decât o nouă tentativă de a atribui responsabilitatea în exterior. Gând alternativ: Victimele violurilor sunt persoane nevinovate pentru că nimic din ceea ce o femeie spune sa face nu o privează de dreptul de a spune nu. sau bluze strâmte fac o invitaţie la viol. Femeile care poartă fustiţe scurte. 23. 24. o interpretare eronată şi este probabil rezultatul expunerii la pornografie.

Bărbaţii sunt superiori femeilor. Femeile vor să aibă întotdeauna dreptate. Rezultate: De obicei primele disputări sunt cele mai dificile.Femeile bârfesc cu prietenele lor.Femeile nu sunt destul de interesate de sex.Femeile nu înţeleg bărbaţii. Femeile mă irită tare. . Nu poţi avea aceeaşi încredere într-o femeie ca şi într-un bărbat. Femeilor le place prea mult competiţia.De multe ori sunt scârbit de femei.Femeile sunt nepoliticoase. Bărbaţii sunt prieteni mai buni decât femeile. 64 . . Este important ca agresorii să îşi reamintească faptul că de ceea ce gândesc depinde ceea ce simt şi modul în care se comportă şi că aceste gânduri îi pun în pericol.Uneori nu prea am încredere când vine vorba de femei. având o atitudine marcant sexistă. atunci când se explică rolul şi pericolul pe care aceste gânduri îl reprezintă rezistenţa se reduce. Mă enervez mai uşor pe femei decât pe bărbaţi.Femeile domină bărbaţii. . concurenţa.Femeile nu respectă bărbaţii. . . . . . Femeilor le place să rănească bărbaţii. Femeile nu recunosc meritele bărbaţilor. Bărbaţii sunt mai deştepţi decât femeile.Femeile sunt mai geloase decât bărbaţii. . . Femeile manipulează bărbaţii. . Admir bărbaţii mai mult decât femeile.Femeile mă enervează mai mult decât bărbaţii. Femeile sunt mai necinstite decât bărbaţii. . Componenta emoţii (exemple): .Femeilor le pasă doar de ele. .Componenta cognitivă (exemple): .Sunt zile în care nu suport femeile. . Femeile se comportă prosteşte.Femeile tratează bărbaţii urât. Urmărim să determinăm participanţii să înţeleagă că ostilitatea afectează calitatea şi şansele de interacţiune cu femeile şi că nu putem generaliza ceva cu privire la oameni fără a greşi. ostilă faţă de femei în general şi faţă de victime în special.Femeile sunt prea sensibile. Dificultăţi potenţiale: Este probabil ca la început participanţii tind să fie foarte defensivi şi să facă glume cu privire la relaţiile dintre sexe.Femeile simt plăcere atunci când supără un bărbat.Femeile cer prea multe.

ne putem aştepta ca infractorii să vorbească despre indici asemănători. victima nu are discernământ pentru a-şi da consimţământul. 5. 4. Cum cercetările arată că media este una scăzută. furie. unde 1 înseamnă cel mai puţin satisfăcător act sexual avut şi 10 actul sexual cel mai satisfăcător să plaseze nivelul de satisfacţie sexuală resimţit de pe urma violului. violenţei. Reducerea excitaţiei pe teme nepotrivite şi creşterea excitaţiei pe teme potrivite. În esenţă. Identificarea rolului fanteziilor sexuale deviante în comiterea infracţiunii şi în menţinerea riscului de recidivă. alte parafilii neconsimţite. 3. Identificarea atitudinilor specifice cu privire la sex şi discutarea rolului pe care atitudinile sexuale permisive îl joacă în producerea infracţiunii. Violul: sex.Metode utilizate: 1. fanteziile includ elemente legate de manifestarea furiei. fantezii în care victima este umilită. fantezii cu victima infracţiunii pentru care este condamnat sau alte victime. Se începe printr-o discuţie generală cu privire la fanteziile sexuale. Punctarea tendinţei de a folosi sexul ca şi mecanism de coping. ca. control. într-o definiţie mai largă se explică faptul că fanteziile deviante au acele caracteristici. Totuşi.deviante. dominare. control. fantezii sexuale non – deviante. 7. umilire? Se poate începe prin a cere fiecărui participant. punctaţi acest lucru.SECVENŢA 6 SEXUALITATE DEVIANTĂ Obiective: 1. putere. Se trece la momentul următor în care li se cere participanţilor să încerce să identifice care ar fi atunci motivele alternative care ar sta la baza violului. ostilitate. victima nu se poate apăra. Delimitarea fanteziilor sexuale deviante de fanteziile sexuale non . care. De reţinut faptul că există riscul ca răspunsul să fie dezirabil social şi să facă parte din categoria distorsiunilor cognitive. 2. 6. Fantezii sexuale deviante vs. 2. Stabilirea relaţiei dintre sex şi viol şi a celorlalte elemente prezente în fantezii (dorinţa de putere. în momentul în care ar fi puse în practică ar presupune comiterea unei infracţiuni. pe o scală de la 1 la 10. Se introduce conceptul de fantezie sexuală deviantă : neobţinerea consimţământului victimei. Se discută apoi despre dorinţa unor bărbaţi de 65 . dorinţa de a umili). accentuându-se faptul că persoanele normale pot avea astfel de fantezii. supunerii – dominării în contextul în care lipseşte consimţământul victimei.

4. grupul este provocat să discute strategii alternative la care ar fi putut recurge. limitele repertoriului lor comportamental putând conduce la folosirea unor mijloace de coping ineficiente. 1987. putere în raport cu ele. o Este în regulă să ai relaţii sexuale cu mai multe persoane în aceeaşi perioadă. 6.. 2000): Sunt discutate chestiuni şi atitudini legate de sexualitate: o Sexul ocazional este acceptabil. Apoi. Atitudini sexuale (pe baza itemilor HSAS. Se poate face în acest moment introducerea şi creşterea motivaţiei pentru următoarele şedinţe. 5. Mecanisme de coping alternative – (William Marshall & colab. reducerea fricii de respingere şi a anxietăţii de performanţă. Se introduce conceptul de sex ca şi mecanism de coping. 66 . recurgând la viol pentru a-şi exprima sentimentele negative pe care le au în raport cu ele. 2001) Participanţilor li se explică faptul că ei tind să vadă în sex un mijloc de rezolvare a problemelor. Reducerea excitaţiei pe teme nepotrivite şi creşterea excitaţiei pe teme potrivite .Infractorii sunt încurajaţi să îşi amintească riscul la care se expun în momentul în care au fantezii sexuale cu caracter deviant. identificarea unor avantaje ale comportamentelor sexuale şi heterosociale potrivite. Când apar fanteziile şi ce rol pot avea? În continuare. o Aş dori să fac sex cu cât mai multe partenere. Se insistă asupra legăturii dintre gânduri şi emoţii şi se încearcă identificarea unor mecanisme de coping alternative. prin discuţii participanţii sunt rugaţi să identifice momentele în care tind să recurgă la fantezii sexuale deviante. 3. Se discută despre eficienţa sexului ca mecanism de coping? Poate sexul să rezolve problemele din viaţa infractorului? Se abordează chestiuni legate de soluţii pe termen scurt şi soluţii pe termen lung. Se insistă pe dezvoltarea interesului pentru relaţii cu femei care îşi dau acordul cu privire la implicarea în relaţie.a obţine control asupra femeilor. Hendrick & Hendrick. Indivizii sunt încurajaţi să recunoască beneficiile unui stil de coping alternativ şi să practice răspunsuri asertive. Fiecărui infractor i se cere să identifice o problemă din trecutul său şi să povestească modul în care i-a făcut faţă. apud Kevin Corcoran & Joel Fisher. infractorii aflaţi în distres cresc probabilitatea ca ei să se angajeze în fantezii cu caracter deviant sau în comportamente infracţionale. În vreme ce strategiile ineficiente de coping creează distres emoţional. Este posibil să se identifice o asociere între aceste momente şi prezenţa unor emoţii negative puternice.

o Sexul este mai plăcut cu cineva pe care nu îl/o iubeşti. o Este posibil să îţi placă să faci sex cu o persoană chiar dacă acea persoană nu îţi place foarte mult. Rezultate: Participanţii conştientizează faptul că este posibil ca violul să nu aibă o motivaţie pur sexuală ci să fie şi un mijloc de manifestare a puterii. o Sexul este mai ales un joc între un bărbat şi o femeie. o necessitate. iar modul în care privesc această respingere nu face altceva decât să le alimenteze sentimentele negative. 67 . Membrii grupului conştientizează rolul pe care fanteziile sexuale deviante îl au în producerea infracţiunii şi în menţinerea riscului pentru recidivă.o Este în regulă să manipulezi o persoană pentru a face sex cu tine. ostilităţii. o Sexul este de obicei o experienţă intensă. la fel ca şi mâncatul. Dificultăţi potenţiale: Participanţii la grup pot fi uşor încurcaţi în a discuta aspecte legate de viaţa intimă cu membrii echipei de tratament. Atitudinile pe care le au în raport cu femeile şi faptul că este posibil să le lipsească anumite deprinderi de relaţionare. o Infidelitatea sexuală este în regulă în cazul persoanelor căsătorite câtă vreme celălalt partener nu află despre ea. o Este în regulă să presezi pe cineva pentru a face sex cu tine. resentimentelor în raport cu femeile. aproape copleşitoare. Considerăm că este indicat de insistat asupra construirii unei relaţii terapeutice funcţionale. o Sexul înseamnă în primul rând a obţine plăcere prin intermediul unei alte persoane. îi pun în situaţia de a fi respinşi de femei. o Cel mai de calitate sex este acela fără alte obligaţii sau angajamente. o Viaţa ar fi mai lipsită de probleme dacă oamenii ar putea face sex mai liber. o Sexul este în primul rând o chestiune fizică. o Sexul este o parte foarte importantă a vieţii. o Este în regulă să te masturbezi. Ei înţeleg faptul că este vorba de un cerc vicios. o Sexul este cel mai de calitate atunci când uiţi de tine şi te focalizezi asupra plăcerii pe care o trăieşti. o Cel mai important scop al sexului este acela de a te simţi bine.

1997. Formarea unor deprinderi de comportament asertiv. 2005): o Auto-valorizarea. aşteptările şi sentimentele o Comportament verbal socialmente acceptat 68 .AGRESIV. prezentare ppt. 2.este comportamentul ce îi permite unei persoane să acţioneze cât mai bine în interes propriu. 2005. 3. pasiv (Bedell & Lennox. Poate să implice compromisul astfel încât ambele părţi să obţină un beneficiu o Comportament verbal care exprimă direct dorinţele. asertiv. 2. apud I. Înţelegerea distincţiei dintre comportamentul pasiv – agresiv asertiv. o Capacitatea de a alege cum să răspunzi oamenilor şi situaţiilor.L. demonstraţii. de a împărtăşi propriile experienţe cu ceilalţi. o Sentimente confortabile în raport cu propria persoană . credinţa în dreptul de a-ţi exprima propriile opinii şi de a acţiona pentru satisfacerea propriilor nevoi. exemplificare): A. Astfel. o Capacitatea de a comunica. Metode utilizate: 1. ASPECTE VERBALE 1. comportamentul asertiv se caracterizează prin (Ion Dafinoiu & Jeno-Laszlo Vargha. Comportamentul asertiv o Comportament verbal ce reflectă decizia de a ţine cont de dorinţele celorlalţi promovându-se în acelaşi timp dorinţele proprii. să-şi exprime sentimentele sincer şi să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale celorlalţi.SECVENŢA 7 COMPORTAMENT PASIV.mai degrabă decât a păstra totul pentru tine. Comportamentul asertiv. să îşi apere punctul de vedere. Vargha. o Respectarea drepturilor şi a nevoilor celorlalţi. Conştientizarea avantajelor şi dezavantajelor aferente optării pentru un anumit tip de comportament. apud Ion Dafinoiu & Jeno-Laszlo Vargha. 2005). 2003. Prelegere despre comportamentul asertiv şi avantajele acestuia (prezentare ppt).ASERTIV Obiective: 1. Dafinoiu & J. Aspecte verbale şi non-verbale ale comportamentului agresiv. (Cottraux.

ASPECTE NONVERBALE 1.foarte scurtă. 2. picioare depărtate.fapt ce poate să determine comunicarea lor într-o manieră defensivă. încordată.Comportamentul agresiv o Contact vizual: fără expresie. bine modulată. gesturi abrupte sau largi.1 m. volum suficient fără a fi prea ridicată. o Latenţă. rece.5. corpul poate fi înclinat uşor spre interlocutor o Gestică: relaxată. nu ia deloc în calcul compromisul ci are tendinţa de a-şi impune dorinţele şi proiectele proprii o Cel mai adesea nu implică o exprimare deschisă a dorinţelor. ori la minimalizarea importanţei lor.o distanţă adecvată conversaţiei o Latenţă.fermă. Comportament pasiv o Comportament verbal ce exprimă decizia de a nu ţine cont de dorinţele personale concomitent cu permisiunea acordată celorlalţi să-şi promoveze dorinţele şi proiectele o Implică fin incapacitatea de a exprima dorinţele.2.5 m. păstrând o poziţie simetrică.răspunsuri formulate fără ezitare după ce interlocutorul a terminat de vorbit o Vocea.cu faţa orientată spre interlocutor sau aşezat oblic.mai mică de 0. viteză normală. strâns. fără a fixa interlocutorul o Postura.foarte ridicată. Comportamentul asertiv o Contact vizual: direct. aşteptările şi sentimentele fie exprimarea indirectă a acestora. parcă cerând scuze.rigidă. ritm rapid 69 . care fixează interlocutorul o Postura. mişcări calme. Comportament agresiv o Comportament verbal ce reflectă decizia de a nu ţine cont de dorinţele celorlalţi. corp tensionat. întreruperi frecvente o Vocea. aşteptărilor şi sentimentelor o Comportamentul verbal este frecvent inadecvat din punct de vedere social. poziţie asimetrică o Gestică: mâini încleştate sau pe şolduri. ce accentuează comunicarea verbală o Distanţă.aproximativ 0. 3. gesturi directive o Distanţă. B.

mişcări ezitante. atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. În cele din urmă tu eviţi să mergi să o cunoşti. îţi exprimi cu voce tare nemulţumirea şi pleci. Simt că eu fac toată treaba”. o Lucrezi la un proiect cu un prieten dar se pare că tu faci toată treaba. Se accentuează importanţa adecvării răspunsului comportamental la mediu. o O persoană pe care ai admirat-o îndelung vine să ţină un discurs în oraşul tău. Gestică: mâini neliniştite. 70 . pornind de la chestionarul PAA (Hedlund & Lindquist. Tu îi spui „ Aş vrea să văd dacă nu putem să găsim o metodă pentru a reîmpărţi responsabilităţile. Tu mergi şi le ceri să dea muzica mai încet. de aceea stabileşti o întâlnire cu şeful tău pentru a-i explica motivele pentru care crezi că meriţi una. o După ce aştepţi 20 de minute într-un restaurant fără a fi servit. să dea exemple de comportament asertiv şi agresiv pentru aceeaşi situaţie). Se discută despre consecinţele potenţiale ale diferitelor tipuri de comportament.o o o o o o 3. monotonă. Postura. Distanţă. rigidă. neliniştite.Comportamentul pasiv Contact vizual: priveşte în jos sau aiurea. Se subliniază tendinţa agresorilor de a opta pentru extremele comportamentale. cumperi un produs care nu satisface chiar toate aşteptările tale. ritm scăzut Observaţii: Trebuie să ţinem cont şi de contextul cultural şi social al interacţiunii deoarece ceea ce este considerat asertiv într-un context poate fi apreciat ca agresiv în altul. o Datorită unui vânzător insistent. o Muzica de la vecini te deranjează. Tu le spui să nu te mai cicălească. Corcoran & J. Fisher.volum foarte scăzut. o Părinţii tăi insistă să petreci mai mult timp cu ei. o Ai dori o mărire de salariu. apud K. Latenţă.pauză mare între momentul în care interlocutorul a terminat ceea ce a avut de spus şi a răspuns Vocea. gesturi de mică anvergură orientate spre propriul corp. dacă identifică tipul pasiv. o De obicei preiei conducerea atunci când te afli într-un grup.nu stă în faţa interlocutorului. 1984. 2000) Participanţilor li se dau la alegere câteva situaţii concrete cuprinse în itemii chestionarului şi li se cere să recunoască ce fel de comportament are persoana respectivă. se pot cere exemple de comportamente diferite (de exemplu.mai mare de 1 m. defensivă. Variante asertive în situaţii concrete. 3. Apoi.

acea persoană te împinge aşa că o împingi şi tu. o Într-un interviu de angajare eşti la fel de capabil să vorbeşti atât de calităţile cât şi de defectele tale. În vreme ce prietenul tău schimbă cauciucul tu îi spui ce prostănac a fost să lase cauciucurile să se uzeze. o Într-o discuţie cu un grup mic de persoane îţi exprimi punctul de vedere şi îl aperi dar nu simţi că trebuie neapărat să câştigi.o Un mecanic auto îţi ia prea mulţi bani pentru reparaţiile făcute la maşina ta. Îi spui că te-ai săturat ca el să nu îşi acorde atenţie atunci când vorbeşti. Când părinţii sau partenera ta se înfurie îi spui că nu e treaba lor. devii nervos. Tu îi spui că ţi se pare că îţi pretinde prea mulţi bani şi îi ceri să revizuiască nota de plată. o Atunci când trebuie să vorbeşti în faţa unui grup îţi este foarte greu să te exprimi clar. o Ai întârziat acasă deoarece ai stat prea mult la un prieten. o Când simţi o afecţiune puternică faţă de părinţii sau partenera ta îţi este greu să îţi manifeşti aceste sentimente. o Când încerci să vorbeşti cu cineva de sex opus. o Aştepţi ca o maşină să iasă din parcare astfel ca tu să poţi parca în locul ei. o Vecinul tău îţi cere să îi împrumuţi maşina. Îi ceri să tacă pentru că îţi distrage atenţia de la film. o Când întâlneşti o persoană pe care ţi-ar plăcea să o cunoşti. o Un prieten de al tău se ceartă cu un bărbat mai puternic decât el. o O persoană intră în faţa ta la rând aşa că tu o împingi la o parte. o Te cerţi cu cineva. Decizi să îţi ajuţi prietenul şi îi spui acelui bărbat : „ M-am săturat de pălăvrăgeala ta!” o O persoană intră în faţa ta la rând iar tu îi spui : „ Cine te crezi? Dăte la o parte!”. o Persoana care stă lângă tine la cinematograf îi povesteşte partenerului ei tot filmul. Cineva se furişează pe lângă tine şiu îţi ocupă locul pe care 71 . o Vorbeşti cu un prieten care pare să nu te asculte. o Accepţi să fii criticat de şeful tău că nu eşti capabil să îţi asumi responsabilităţi dar mai târziu te plângi unor prieteni că el este nedrept. accepţi. de obicei începi o conversaţie cu ea. Chiar dacă ai prefera să nu i-o dai. o Mergi la o întâlnire cu maşina unui prieten şi aveţi pană de cauciuc.

Apoi.asertiv . Pentru următoarea întâlnire. În cazul în care observă manifestări pasive sau agresive. terapeutul le cere participanţilor să participe la un joc de rol în care recreează situaţia conflictuală. 6. Li se cere de asemenea să descrie situaţia. Dificultăţi potenţiale: Uşoare dificultăţi pot apărea în legătură cu realizarea jocurilor de rol.agresiv). Ajută modelarea oferită de terapeuţi. Rezultate: Jocurile de rol sunt puse în practică şi diferitele comportamente cu tóate aspectele implícate sunt corect înţelese şi reproduse. Cu prima ocazie suni şi îi ceri o explicaţie. participanţilor li se cere să îşi monitorizeze comportamentul şi să îşi noteze anumite situaţii în care s-au observat manifestându-se pasiv. Mergi mai departe. La început participanţii pot să refuze considerând că ar putea fi caraghioşi. li se cere să încerce să se comporte într-o manieră de tipul „Noul Eu”. agresiv sau asertiv. identifice tipul de comportament. Generalizare şi transfer. Lipsă de control – control. Partenera ta te invită în oraş. 4. Atunci când vorbeşti cu un reprezentant al autorităţii îţi este greu să îţi exprimi opiniile contrare. Ai stabilit să te întâlneşti cu un prieten dar el nu apare. sarcina este să se gândească şi să îşi noteze cum ar putea reacţiona asertiv. Dacă reuşesc sunt întrebaţi cum de au putut face asta? Li se arată că de fapt este vorba de o alegere. Din exemplele de mai sus. 5. Jocuri de rol.o o o o îl aşteptai. Li se atrage atenţia asupra faptului că cele trei comportamente există de-a lungul unui continuum. 72 . Într-un grup aştepţi întâi să vezi ce vor ceilalţi şi abia apoi îţi exprimi părerea. eşti dezamăgit dar nu spui nimic. gândurile şi emoţiile care au apărut şi varianta asertivă a comportamentului (conform fişei de lucru comportament pasiv . cu 15 minute înainte să plecaţi contramandează totul. Pentru a contracara declaraţia că manifestările agresive sunt instinctuale şi nu rezultatul unei alegeri. se aleg câteva situaţii concrete şi participanţilor li se cere să demonstreze prin joc de rol un comportament asertiv. Se vorbeşte despre riscul ca un comportament pasiv prelungit să conducă la manifestări agresive (se fac trimiteri la abuzurile sexuale şi la tipul de infractori sexual care au un comportament preponderent pasiv).

Câştiguri şi pierderi. Să identifice gândurile. Să facă distincţia între relaţiile periculoase şi relaţiile funcţionale din viaţa sa şi să înţeleagă rolul pe care acestea l-au jucat în producerea infracţiunii. 2. Apoi. Se accentuează importanţa impulsivităţii în luarea de decizii şi în acţiune. 4. 2.SECVENŢA 8 STIL DE VIAŢĂ. emoţiile care susţin un astfel de stil de viaţă. 3. Li se cere să reducă lista la lucrurile pe care le aşteptau ei. Se abordează chestiuni legate de furie. trăieşte clipa! o De data asta nu voi fi prins! o Aceasta este lovitura finală. SUPORT SOCIAL Obiective: 1. iau cu forţa! o Nu mă interesează ce va fi mâine. dorinţă de răzbunare. cum cred că gândeşte o persoană care comite infracţiunii. Fiecărui participant i se cere să se gândească la lucrurile pe care le-a câştigat de pe urma unui stil de viaţă infracţional. Sunt întrebaţi. EMOŢII. Să conştientizeze caracteristicile şi pericolele unui stil de viaţă infracţional. Sunt abordate gânduri de tipul: o Trebuie să iau cât pot de mult de la viaţă. Metode: 1. Să înţeleagă importanţa unui suport social adecvat: intimitate. Fiecare participant este rugat să identifice care sunt lucrurile din viaţa sa pe care le-a pierdut odată cu comiterea infracţiunii şi condamnarea pentru aceasta. Apoi sunt întrebaţi dacă merită. doar azi contează. atitudinile. Participanţii sunt rugaţi să identifice o serie de atitudini care stau la baza unui comportament infracţional general. 3. Participanţii sunt rugaţi să povestească cum au ajuns să comită prima infracţiune. 5. Dacă viaţa nu îmi dă. Atitudini pro-infracţiune. ea mă va ajuta să fiu bogat! 73 . Apoi. grupul discută despre punctele comune pe care le identifică în poveştile de viaţă expuse. Să constate dezavantajele opţiunii pentru un stil de viaţă infracţional. izolare socială şi emoţională şi rolul acestora în comiterea infracţiunii. grupul este solicitat să se implice în alcătuirea unei liste generale cu privire la lucrurile pe care oamenii se aşteaptă să le obţină în urma comiterii de infracţiunii. RELAŢII. Alegerea mea: viaţă = infracţiune.Consecinţe. Se insistă asupra ideii că în spatele unui stil de viaţă infracţional se află în cele din urmă o decizie.

nu obţii nimic în viaţă. Se discută chestiuni legate de intimitate şi singurătate. Membrii grupului înţeleg avantajele şi dezavantajele unui astfel de stil de viaţă. Suportul social. Sunt îndemnaţi să încerce să reia legătura cu familia. o Respect înseamnă frică. li se cere să se gândească cum ar putea să îşi aleagă în viitor prietenii şi cum ar fi prietenii acestui „nou Eu” care nu ar mai recidiva. Se supun atenţiei momentele în care: simţeau că nu aveau pe nimeni sau chiar nu aveau pe nimeni cui să se destăinuiască. Insula mea – Participanţii sunt rugaţi să vorbească despre persoanele importante din viaţa lor. chiar dacă familia nu este pregătită din cauza emoţiilor mixte pe care le are să reia legătura cu ei. 5.o Banii înseamnă respect. şi. li se părea că nimănui nu le pasă de ei. Sunt abordate aspecte legate de rolul pe care lipsa intimităţii şi singurătatea emoţională şi socială le-ar fi putut juca în comiterea infracţiunii. prin asocierea cu care a fost favorizată oarecum apariţia şi menţinerea unui stil de viaţă infracţional. ascunşi. şi se discută la modul concret distincţia dintre singurătatea şi izolarea socială sau emoţională. 4. erau retraşi. Se defineşte intimitatea. Se accentuează ideea de a lua iniţiativa. relaţiile Noului Eu Membrilor grupului li se cere să identifice în viaţa lor. Apoi. o Nu mi-e frică de nimic! o Nu mă interesează de nimeni!Doar eu contez! o Dacă eşti corect. cu care încă mai au o legătură. fără a da nume. Rezultate: Participanţii înţeleg faptul că stilul de viaţă infracţional în final nu este altceva decât o alegere la care se poate renunţa. în cazul în care aceste relaţii sunt rupte. Relaţiile Vechiului Eu. o Cu cât e riscul mai mare. o Oamenii hotărâţi nu dau înapoi niciodată. cu atât câştigul mai mare. o Am dreptul la tot ceea ce îmi doresc! o Nu mă interesează de ceilalţi. 74 . persoane care au avut o influenţă nocivă asupra lor. Sunt discutate avantajele şi dezavantajele intimităţii.

sau că s-au certat cu rudele pentru a le determina să nu îi mai caute. împărtăşit de subcultura din care fac parte este în mod cert rezistent la schimbare). şi din păcate să relaţioneze doar cu indivizi care împărtăşesc valori care promovează un stil de viaţă infracţional. să se confrunte cu reproşurile din ochii lor şi să-şi amintească de libertate. care chiar au un suport social care şi-a exprimat intenţia de a-i vizita. ne putem aştepta să fie aduse o serie de contraexemple din societatea actuală care au optat pentru acest stil de viaţă şi au dat lovitura (stilul de gândire infracţional. refuză contactul cu acesta pentru că le este greu să îi vadă doar din când în când. Poate fi greu să îi convingem de faptul că rupând legătura cu sportul social ei nu fac altceva decât să se izoleze mai tare.Dificultăţi potenţiale: Ne aşteptăm ca cele mai mari dificultăţi să fie cele legate de abordarea relaţiei cu persoanele semnificative. despre care se ştie că nu sunt vizitaţi pot să spună că de fapt ei au cerut familiei să nu mai vină. infractorii din grupul terapeutic pot să recurgă la mecanisme de coping dezadaptative. Pentru a diminua durerea. De exemplu. Alţii. unii. Când este adusă în discuţie renunţarea la un stil de viaţă infracţional. Pierderea suportului acestor persoane este dureroasă. 75 .

3. de gânduri. Să îşi formeze deprinderi de management a conflictului.SECVENŢA 9 DEPRINDERI SOCIALE ŞI HETEROSOCIALE Obiective: 1. Să conştientizeze propria responsabilitate pentru deficitele din relaţionarea interpersonală 7. Definirea problemei – în termeni clari. Se va opta pentru o situaţie conflictuală simplă. 6. Să înţeleagă noţiunea de intimitate şi să cultive acest tip de relaţii. Să încerce noi comportamente. Participanţii sunt rugaţi să se gândească la o situaţie conflictuală pe care au trăit-o în viaţa lor. Să îşi dezvolte deprinderi de relaţionare eficientă cu membrele sexului opus. Să stabilească distincţia dintre relaţii sănătoase şi cele nesănătoase 9. Se alege un exemplu concret. Se realizează un brainstorming în pasul de generare de alternative. realizabil. Paşii rezolvării de probleme (prezentare ppt). verificarea alternativei. Conflictul – rezolvare sau amplificare. Sunt prezentaţi paşii rezolvării de probleme: a). Participanţilor li se cere să identifice fiecare etapă. 8. implementarea. reducându-şi frica de respingere şi anxietatea de performanţă. Se va insista pe faptul că fiecare persoană are propria perspectivă asupra lucrurilor şi că din puncte diferite lucrurile se văd diferit. 2. Să-şi exerseze deprinderilor de relaţionare în interiorul grupului Metode: 1. comportamente. 5. Se dau exemple concrete de situaţii problematice cu care se confruntă. Se insistă pe ideea de intenţionalitate. emoţii. concret pe faptul că pentru problemele cu care ne confruntăm este mai util să generăm cât mai multe soluţii posibile decât strategia rezolutivă perfectă. d) Alegerea unei alternative (costuri – beneficii). Să îşi formeze deprinderi eficiente de rezolvare de probleme. 4. să ţină de client. b) Stabilirea scopului – clar. c) Generarea de alterative – cât mai multe alternative în această fază. din considerente legate de managementul timpului. Să îşi dezvolte deprinderi de comunicare eficientă. pe măsură ce discuţia progresează. Participanţii sunt încurajaţi să se pună în pielea celeilalte 76 . 2. concret.

Se realizează o modelare. 6. limbaj corporal atenţional. Se insistă pe legătura dintre gândurile care au produs frica şi frica propriu – zisă. congruenţă. poziţii închise sau deschise. Apoi. Se poate anunţa tema empatiei pentru următoarea şedinţă. 1981. apud K. Ai dori să vorbeşti cu ea dar nu ştii sigur ce crede despre tine. voce. Nu cunoşti aceste femei dar ţi-ar plăcea să o cunoşti pe una dintre ele mai bine. o Eşti într-un loc în care se dansează. Fisher. 3. care erau aspectele pe care le făceau greşit în relaţiile cu oamenii în general şi cu femeile în special. Unde greşeam? Participanţilor li se cere să încerce să identifice în lumina noilor informaţii. Tu nu ai nici un plan pentru acel week-end. ce au gândit şi cum s-au comportat în situaţia respectivă. grupul va fi invitat să identifice atitudini şi comportamente. modelare): se prezintă caracteristicile comportamentului atenţional: contact vizual. gânduri şi emoţii care au condus la amplificarea conflictului şi să propună alternative pentru acestea. 4. Totuşi. Se discută consecinţele respingerii. Ţi-ar plăcea să vorbeşti cu ea dar nu o cunoşti o Un prieten de-al tău pleacă cu prietena sa în week-end. Li se cere să identifice ce au simţit. tipuri de întrebări. Vezi o femeie foarte atractivă pe care nu o cunoşti. Dintr-un anumit motiv nu ai mai văzut-o de atunci. o Într-o pauză de masă la serviciu. Se discută modalităţi de a depăşi frica. Ea stă singură şi tu ai dori să dansezi cu ea. 77 . o Te afli într-un magazin şi vezi o femeie cu care ai făcut cunoştinţă odată. vezi o femeie care lucrează în acelaşi loc şi are cam aceeaşi vârstă.persoane. 2000). ai dori să vorbeşti cu ea. reflectarea emoţiilor. Acest lucru s-a întâmplat cu câteva luni în urmă astfel încât tu i-ai uitat numele. o Eşti la o petrecere şi vezi două femei vorbind. Corcoran & J. încurajări minimale verbale sau non-verbale. Cum îmi depăşesc frica de a fi respins Participanţii sunt rugaţi să îşi amintească dacă a existat un moment în care au fost respinşi de o femeie. El vrea ca tu să mergi cu ei şi îţi dă numele şi numărul de telefon al unei persoane despre care îţi spune că este potrivită pentru o întâlnire. Cum abordez o femeie? Joc de rol . 5. Exemple de situaţii: o Doreşti să suni o femeie pentru a o invita la o întâlnire. Pornind de la adaptarea situaţiilor descrise în SHI (Twentyman & McFall. o Acum 2 săptămâni ai avut întâlnire cu o femeie pe care o vezi acum că trece pe stradă. Arta de a comunica eficient (prezentare ppt.

relaţii nesănătoase Participanţilor li se cere să dea exemple de relaţii sănătoase şi nesănătoase. Membrii grupului se implică activ în generarea de soluţii pentru jocurile de rol. a simţi ceea ce persoana respectivă simte. se dau exemple cu privire la empatie. Înţelegerea conceptului de empatie şi a rolului pe care aceasta îl are în producerea abuzului şi menţinerea riscului de recidivă. Participanţilor li se cere să identifice emoţiile persoanelor din pozele respective. 6. Participanţilor li se cere să 78 . Identificarea stărilor emoţionale care inhibă empatia. de a recunoaşte şi de a simţi direct emoţiile unei alte persoane). Dificultăţi: Probabil este tema cea mai lipsită de dificultăţi. Ea este intenţionat plasată în acest moment pentru că urmează o temă delicată. Se prezintă poze cu persoane exprimând diverse stări emoţionale. Emoţii şi empatie – definiţie şi rol în producerea infracţiunii şi riscul de recidivă (prezentare ppt. 4. 5. Denumirea corectă a stărilor emoţionale proprii şi ale altora (prim pas în dezvoltarea empatiei). SECVENŢA 10 EMPATIA FAŢĂ DE VICTIMĂ Obiective: 1. Se defineşte empatia (a te pune în pielea unei alte persoane. Conştientizarea răului produs victimei. Se discută propriile emoţii dinaintea comiterii abuzului (tristeţe. Apoi sunt întrebaţi dacă construirea unei astfel de relaţii poate deveni un scop după eliberare. 3. Se insistă asupra ideii de relaţia mutual consimţită.). Rezultate: Participanţii învaţă chestiuni legate de rezolvarea de probleme. de comunicarea eficientă şi legate de descifrarea limbajului corporal. Întărirea deciziei de a-şi asuma responsabilitatea în raport cu victima. empatia. a vedea ceea ce persoana respectivă vede. Metode utilizate: 1. 2. Fiecare participant este încurajat să identifice o listă de atribute cu privire la ce ar reprezenta pentru el o relaţie sănătoasă. a gândi ceea ce persoana respectivă gândeşte. furie) reluânduse informaţii amintite anterior. capacitatea de a percepe.7. Relaţii sănătoase vs. Dezvoltarea empatiei faţă de victimă.

Se discută despre meserii în care empatia este importantă (actor. ca şi cum ar fi victimele abuzului. • Cum v-a afectat ceea ce vi s-a întâmplat părerea despre propria persoană şi relaţiile cu ceilalţi? (Vă rugăm explicaţi). amintindu-li-se din nou informaţii cu privire la distorsiunile cognitive (de exemplu: de obicei aceasta este doar o scuză prin care evităm să vorbim despre lucrurile jenante). Se reliefează distorsiunile cognitive dar şi declaraţiile logice. • Vă simţiţi în siguranţă acum? (Vă rugăm explicaţi). Putem verifica astfel rezultatele acestei şedinţe. În spaţiul liber li se cere să completeze propriul nume (fişă de lucru). nu doar infracţiunile pentru care a fost condamnat. validate de realitate. medic). 1996): Participanţilor li se cere să răspundă la următoarele întrebări.dea exemple în care empatia îi este folositoare unei persoane. Schimb de vieţi (adaptare după James Loh. • Ce v-a oprit să le spuneţie celorlalţi despre abuz şi cum au aflat oamenii apropiaţi în final? • Vă mai gândiţi la ceea ce _______ v-a făcut? (Vă rugăm explicaţi). 1996): Fiecărui participant i se cere să ofere următoarele informaţii: • Prenumele victimei • Vârsta • Relaţia cu ea: • Ce i-am făcut: • Cât a durat abuzul: Trebuie prezentate toate comportamentele abuzive din punct de vedere sexual. • Ce aţi simţit cu privire la _________ înainte de abuzul sexual? • Ce a făcut ________ atunci când abuzul a început? • Ce aţi simţit în timpul abuzului? (fizic şi emoţional). 2. psiholog. Personalizarea victimei (James Loh. accentuându-se caracterul inhibator pe care dezvoltarea empatiei îl are. Acest exerciţiu precum şi scrisoarea de empatie faţă de victimă reprezintă tema pentru acasă. fiecare victimă şi fiecare incident. Important: participanţilor li se spune că nu este acceptabil să spună că nu îşi amintesc ce s-a întâmplat pentru că erau prea beţi. • Cum s-a finalizat abuzul? • Ce aţi dori să îi spuneţi lui ________? • Ce v-aţi aştepta să vă spună ______? • Credeţi că _______ înţelege de ce nu mai doriţi să aveţi nici un contact cu el? 79 . 3. Participanţilor li se cere să înceapă cu ultima victimă şi să le prezinte apoi pe toate celelalte. Se discută rolul lipsei de empatie în producerea infracţiunii.

temă Agresorului i se cere să scrie o scrisoare în care îi cere iertare victimei. nu propria victimă).• Ce fel de promisiuni aţi dori să vă facă ________ ? • Ar trebui să îl iertaţi pe ________? Explicaţi de ce. Se punctează distorsiunile cognitive dar şi perspectivele acurate. în care să îşi ceară iertare acesteia. iar apoi să identifice asemănările cu propria lui victimă. consecinţele victimizării în general dar şi specific.3. făcând referire la toate emoţiile. Se poate recurge la o sarcină mai generală. sarcina este aceea de a scrie scrisoarea ca şi cum ei ar fi fost în locul victimei. Fiecare scrisoare este citită de terapeut şi discutată în cadrul grupului. 5. în care să îşi imagineze că este în locul unei victime în general. Cine e responsabil? 80 . 1996): 4. Se insistă asupra reacţiilor care pot să apară în urma unui viol (simptomele stresului posttraumatic. Se propune următoarea structură: 1.2. sau să adauge un pasaj la sfârşit în cadrul scrisorii de empatie faţă de victimă. Dezvoltarea empatiei faţă de victimă în 3 paşi (William Marshall. Motivul pentru care o scrie 2. 3. • Mai doriţi să-l revedeţi vreodată pe ______? 4.Fiecărui participant i se cere să descrie toate consecinţele neplăcute pe care crede că le experimentează în general o victimă a abuzului sexual (o victimă oarecare. 4. Pasul doi . Scrisoarea de iertare faţă de victimă Barry Maletzky (2003). temă de casă). Ceilalţi membri ai grupului sunt încurajaţi să identifice emoţiile trăite de povestitor precum şi propriile lor emoţii la auzul descrierii. Pasul 1 . 4. fiecărui membru al grupului i se cere să descrie o experienţă emoţională negativă prin care a trecut. consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung). În final. gândurile şi senzaţiile acesteia.1. Pasul trei presupune ca fiecare membru al grupului să scrie câte o scrisoare de empatie pentru victimă (prezentate în anexă.Pentru a facilita recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor. Dacă refuză să realizeze scrisoarea de empatie faţă de victimă se discută pe larg motivele pentru care fac acest lucru. Scuze. Acestea sunt notate pe un flipchart şi ulterior fiecărui participant i se cere să identifice care crede că sunt consecinţele din listă pe care le-a trăit propria sa victimă. în care o femeie îşi povesteşte distresul trăit şi se discută pe marginea scrisorii. membrii grupului ascultă o scrisoare din partea unei victime (anexă).

Pot fi rezistenţi în a accepta să scrie o scrisoare în care îi cere iertare victimei. Exemple poze recunoaştere emoţii: 81 . Declaraţii cu privire la intenţiile pe viitor. Totuşi. Este suficient dacă majoritatea dintre ei acceptă şi se angajează să realizeze tema pentru acasă. Ne aşteptăm ca deficitele să nu apară neapărat la nivelul găsirii unei etichete lingvistice adecvate ci mai degrabă. se abordează decizia de a cere iertare pentru asta în contextul eliberării. Motivaţia invocată poate fi aceea că ei plătesc pentru greşeala lor prin privare de libertate. 5. Din dorinţa de a nu afecta relaţia terapeutică nu se poate impune în acest context obligativitatea realizării sarcinilor.4. Disputările sunt dificile. Considerăm că aceasta este cea mai dificilă şedinţă. Declaraţii cu privire la ceea ce aţi făcut în tratament pentru a vă ajuta să nu recidivaţi. considerând că acestea pot fi folosite ulterior împotriva lor. Descrieţi consecinţele faptelor dvs. Rezultate: Participanţii înţeleg conceptul de empatie şi reuşesc să vorbească despre consecinţele abuzurilor sexuale asupra victimelor în general. Sarcina cu scrisoarea de empatie faţă de victimă poate tinde să fie refuzată de cei care nu vor să îşi asume responsabilitatea faţă de faptă. infractorii pot să confunde emoţiile negative cu unele pozitive: tristeţea cu dragostea. 6. vinovăţia drept stare de îndrăgostire. Membrilor grupului poate să le fie uşor să vorbească despre victime în general dar mai greu despre emoţiile şi comportamentele propriei victime. Unii pot tind să se ascundă în spatele relaţiei cu Dumnezeu. Este şi o sarcină abstractă pentru ei. Dificultăţi potenţiale: Participanţii pot avea reale dificultăţi de identificare emoţiilor prezentate în imagini. Declaraţii în care explicaţi faptul că aţi înţeles prin ce trece. 7. greu de înţeles. O parte poate refuza să realizeze sarcina scrisorilor faţă de victimă. frica poate trece drept surpriză.

SECVENŢA 11 CICLUL / LANŢUL INFRACŢIUNII Obiective: 1. terapeutul realizează lanţul infracţiunii pe o structură simplă. contactul cu victima.. emoţiile. 2003) Participanţilor li se cere să listeze 40 de lucruri pe care le-ar pierde dacă ar comite o nouă infracţiune şi 20 de motive pentru care comportamentul lor sexual este unul problematic. În această stare vulnerabilă. 5. 2. De ce schimbare? (Tina Marin & Deborah Bell. 4. 3. Înţelegerea conceptului de lanţ al infracţiunii. necomplicată (prezentare ppt) şi este întrebat la fiecare pas dacă este de acord cu cele prezentate şi dacă ar adăuga ceva. Conştientizarea dezavantajelor recidivei şi ale comportamentului sexual deviant. factorii de risc statici şi dinamici.Gânduri. el va fi mult mai interesat de obţinerea unei gratificări imediate. furia şi sentimentele de deprivare. Trecerea înspre procesul de pregătire va fi influenţat de atitudinile. mai mult sau mai puţin conştient. stres. 1996)– materialul utilizat este cel din fişa de lucru . Lanţul infracţional implică factori legaţi de istoria şi stilul de viaţă (distres emoţional. plictiseala) care conduc la dezvoltarea unei stări interne care îl face pe infractor vulnerabil. adesea infractorul va căuta strategii nepotrivite pentru a-şi uşura disforia. chestiuni nerezolvate din perioada copilăriei. Se lucrează pe structura Antecedente – Comportamente – Consecinţe şi se punctează gândurile. comportamentele specifice. emoţii. De asemenea. Lanţul infracţiunii (William Marshall. Pentru fiecare participant. 1996). excitaţia sexuală şi empatia faţă de posibila victimă. Se introduce conceptul de lanţ infracţional. Conceptualizarea comportamentului deviant sub forma ciclului abuzului. Stabilirea propriului ciclu al abuzului. credinţele şi distorsiunile în care agresorul se angajează. 3. nefiind interesat de consecinţele mai îndepărtate pe termen lung. de fanteziile. 2. Toate acestea vor fi 82 . Se aduce în discuţie momentul abuzului şi consecinţele sale. utilizarea cronică a alcoolului sau drogurilor. comportamente”(anexă). Scopul este de a spori motivaţia participanţilor. conflicte relaţionale. Un infractor în această stare va începe să planifice. Identificarea lanţului infracţional propriu. 1. Lanţul infracţiunii propriu (William Marshall.

Conştientizarea cu privire la existenţa unor sisteme de suport externe. justificare. Rezultate: Participanţii reuşesc să aproximeze cu ajutorul fişelor anterioare şi a întrebărilor propriul lanţ al infracţiunii. care va fi citit în faţa grupului. Acest ciclu se referă la descrierea secvenţei de evenimente care v-a condus înspre săvârşirea infracţiunii cu caracter sexual. Recunoaşterea situaţiilor problematice. Aceste planuri alături de potenţialele semnale de alarmă sunt prezentate grupului. SECVENŢA 12 MODELUL PREVENŢIEI RECĂDERILOR Obiective: 1. de pregătire şi abuzul propriu-zis. Identificarea strategiilor de coping pe care participanţii le-au dezvoltat până în acest moment. 3. prezentare ppt fişa de lucru ciclul abuzului. comportamentele relevante pentru 83 . 5. de risc pentru recidivă. faza pretinsei normalităţi. membrii grupului trebuie să identifice planuri detaliate de evitare a problemelor. Metode: Şedinţa este dezvoltată pornind de la modelul de prevenţie a recăderilor (Pithers. 4.incluse în lanţul infracţional al fiecărui membru. şi a nivelului de autoeficacitate. Se recomandă să se insiste din nou asupra acestei distorsiuni cognitive. Clientul este asistat să identifice precursorii recidivei. Se accentuează caracterul de cerc vicios şi posibilităţile identificate până în prezent pentru spargerea acestui cerc. cunoaşterea distincţiei cădere – recădere. Dificultăţi potenţiale: Pot apărea unele dificultăţi legate de acceptarea riscului de recidivă. pentru fiecare factor de risc. Dezvoltarea unor strategii de coping eficiente. Apoi. 2. 1996. Reanalizarea antecedentelor comportamentului sexual abuziv. Identificarea atitudinilor potenţiale din situaţiile de cădere. 6. pe modelul ciclul infracţiunii. Se discută fiecare fază: abuzul propriu zis. 1996). anexă). Paşi: 1. 4. prevenirea recăderii. emoţiile. Ciclul infracţiunii sexuale (James Loh. 1990 apud Blanchette. faza pre – abuz. Sunt reactualizate gândurile.

Prezentarea unor strategii de coping pentru precursorii infracţiunilor. Sunt aduse în discuţie situaţii concrete asociate cu riscul de recidivă. Dacă infracţiunea s-a consumat atunci când infractorul a ademenit victima. Apoi. 3. Aceste strategii trebuie puse în practică imediat ce agresorul înţelege că a intrat într-o situaţie cu risc ridicat. Răspunsuri de coping programate – sunt generate chiar de către infractor. Se folosesc exemple din fişa factori de risc (anexă). persoană cunoscută să rămână singură cu el. în care o secvenţă rutină de etape este învăţată şi practicată.3. 3.producerea recidivei. fiecare participant este rugat să răspundă la întrebarea:” În ce situaţie aş putea ajunge să comit din nou o infracţiune cu caracter sexual?”. Fiecare membru al grupului primeşte câte un exemplar din fişa factori de risc (anexă). Participanţilor li se cere apoi să spună ce ar putea face în acele situaţii pentru a reduce riscul de recidivă (sunt verificate implicit strategiile de coping existente la nivelul membrilor grupului în acest moment). 2. Controlul stimulilor – managementul stimulilor exteriori care pot creşte riscul de recidivă. dacă infracţiunea este legată de consumul de alcool să se abţină de la a-şi procura sau a consuma alcool. . Evitare/Evadare – strategiile de evitare controlează mediul extern al infractorului într-o anumită măsură. Se face o prezentare teoretică cu privire la factorii asociaţi cu riscul pentru recidivă (anexă). Odată ce au fost dezvoltate un număr de strategii eficiente. se gândeşte la strategiile de coping potrivite şi evaluează rezultatul proiectat. Este folosită următoarea structură: Situaţie de riscStrategii de evitare (ce fac pentru a nu ajunge în situaţii respectivă)Gânduri utile (dacă ajung în situaţia de risc) – Comportament (ce fac) pentru a ieşi din acea situaţie. să evite astfel de situaţii. căreia nu este pregătit să îi facă faţă. De exemplu. să evite astfel de ieşiri şi consumul de alcool. Propunerea care se lansează la nivelul grupului este aceea de a discuta despre ceea ce au înţeles cu privire la situaţiile de risc. posibil pentru fiecare strategie. Participanţilor li se cere să discute pe seama acestor precursori. infractorul le pune în practică în mod repetat şi cere feed-back. Ideea de bază 84 .1.2. ele implică un proces standard de rezolvare de probleme. evaluându-şi abilitatea de a pune în practică un răspuns de coping comportamental. după ce a consumat alcool în discotecă. De exemplu. 3. Procedura începe cu descrierea în detaliu a situaţiei problematice. 3. şi precursorii recidivei. dacă infracţiunea s-a consumat noaptea. Întâi.

5. ele se vor generaliza şi pentru circumstanţele critice. Identificarea unor persoane la care pot apela în cazul unor situaţii de risc (fişa factori de risc.4. Diminuarea nevoilor – infractorii sunt informaţi cu privire la faptul că acceptarea unei nevoi este o decizie pe care o iau şi că gratificarea imediată nu merită consecinţele pe termen lung (sentimente de vinovăţie. Tema pentru acasă: plan de prevenţie a recăderilor personalizat (Loh. privarea de libertate). furie faţă de propria persoană. 3. 6. anexă). Dificultăţi potenţiale: Dificultăţile pot ţine de insistenţa infractorilor cu privire la faptul că nu se vor afla niciodată de acum înainte în situaţii de cădere şi recădere. 1996). neglijând consecinţele negative. Rezultate: Participanţii reuşesc să identifice situaţii de risc pentru recidivă şi precursorii acesteia. 85 . Poate fi destul de greu de realizat motivarea lor. Discutarea unor posibile gânduri şi emoţii în situaţii de cădere pentru a evita recăderea.este că prin practicarea repetată a acestor răspunsuri. Probabil că adesea şansa de recidivă creşte pentru că infractorul îşi aminteşte selectiv doar aspectele legate de gratificare din infracţiune. Se accentuează în cadrul discursului această idee. 4. Este accentuat rolul emoţiilor negative intense (vinovăţie. Sunt prezentate câteva gânduri şi comportamente utile (strategii de coping). nu am nici o şansă de scăpare!”). sentimente de neajutorare) şi a etichetării („Sunt un violator.

Fiecare participant are planul de prevenţie a recidivei personalizat şi planurile de viitor. Pe baza întrebărilor şi a informaţiilor din şedinţele anterioare se construiesc planuri de prevenţie a recidivei personalizate. 86 . Dificultăţi potenţiale: Fiind anunţată apropierea momentului finalizării grupului terapeutic. Pregătirea pentru finalizarea grupului. Se prezintă. mijloace specifice.PLANURI DE VIITOR Obiective: 1. 3. Sunt semnate contractele de control a nevoilor şi fiecare participant primeşte câte un exemplar. Plan de prevenţie a recidivei personalizat (anexă).SECVENŢA 13 PLANURI PERSONALIZATE DE PREVENŢIE A RECIDIVEI . pot apărea primele sentimente de regret la nivelul participanţilor. Metode utilizate: 1. se discută şi se semnează contractul de control a nevoilor (anexă). Planuri de viitor. Realizarea unui plan de prevenţie a recidivei personalizat. Rezultate: Participanţii reuşesc să răspundă la o serie de întrebări cu privire la conceptele vehiculate în cadrul programului. 2. conştientizarea dificultăţilor reintegrării în societate. 2. Discutarea planurilor de viitor. Semnarea contractului de control a nevoilor. 4. 3. Sunt discutate planurile de viitor ale participanţilor şi paşii pe care îi au de urmat în vederea realizării planurilor.

Gratificarea participaţilor. 3. Se verifică nivelul de înţelegere a conceptelor vehiculate în cadrul programului pe baza întrebărilor din fişa de verificare (anexă). în modificarea în sensul dorit a factorilor de risc dinamici. Obţinerea de feed-back legat de participarea la grupul terapeutic. Participanţilor li se cere să răspundă la un chestionar anonim cu privire la eficienţa programului. Pe de o parte se va realizat un studiu comparativ. Recapitularea şi verificarea înţelegerii conceptelor vehiculate în cadrul programului. 2. Metode: 1. Dificultăţi potenţiale: Principalele dificultăţi sunt legate de sentimentele de regret că grupul terapeutic nu va mai face parte din viaţa lor. METODE DE EVALUARE A PROGRAMULUI Obiective Obiectivul principal este acela de a stabili gradul de eficienţă al programului propus în scopul reducerii recidivei. Participanţii li se înmânează diplomele de participare.FAZA a III-a.Dezagregarea grupului / EFICIENŢA INTERVENŢIEI SECVENŢA 14 EVALUARE FINALĂ Obiective: 1. Rezultate: Se discută avantajele şi limitele grupului terapeutic. care 87 . Participanţii declară că ar recomanda şi altora să participe la asemenea activităţi. Evaluarea potenţialelor modificări apărute în urma participării la program. 2. Ipoteze Programul de reducere a recidivei RARAS este eficient în modificarea în direcţia dorită a factorilor de risc dinamici asociaţi cu riscul de recidivă şi este mai eficient decât pedeapsa privativă de libertate singură. Pentru verificarea acestei ipoteze se va recurge la folosirea a două mijloace. 3. Chestionarul este tip grilă (anexă). 4. Obţinerea de feed-back cu privire la program.

integritatea intervenţiei (tratamentul să fie implementat conform manualului). Pe de altă parte. 1991).media şi abaterea standard pentru non-infractori sd 2 şi m 2 – media şi abatere standard pentru agresorii sexual. Calcularea RCI (Indexul Schimbării Clinic Semnificative) pe baza: RCI = (medie post. la abilitatea de a produce schimbări în viaţa lor. alocarea la întâmplare a voluntarilor în grupul de tratament şi în grupul de control. sensul statistic nu se suprapune cu sensul schimbării clinice (Jacobson & Truax. Se va calcula mărimea efectului pentru comparaţiile pre-post intervenţie pe eşantioane perechi şi pentru comparaţiile lot experimental. Condiţii: : 1. fac tratamentele să pară mai eficiente decât RCI (Jacobson & Truax. Metoda include următorii doi paşi: 1. intervenţie. 1991).(medie pre-intervenţie) Sdiff 88 . Această metodă este preferabilă comparaţiilor test – retest deoarece acestea din urmă nu ne furnizează informaţii cu privire la răspunsul individual la tratament.presupune comparaţii pre şi post intervenţie între lotul experimental şi un lot de control.lot control. În consecinţă această metodă statistică este mai exigentă. 2. În acelaşi timp. intervenţia modifică anumite scoruri disfuncţionale în funcţionale. Este important de subliniat faptul că. adică gradul în care terapia.intetrvenţie). se pare că experimentele care folosesc proceduri statistice diferite pe acelaşi set de date. Eficienţa se referă aici la beneficiile derivate din terapie. vom opta pentru o metodă de comparare a subiecţilor caz – de – caz (case-by-case). Metodologia este cea propusă de Jacobson & Truax (1991 RCI – Reliable Change Index. urmărind stabilirea nivelului de schimbare semnificativă clinic în cazul fiecărui participant din lotul de experimental. 1991) pentru evaluarea eficienţei tratamentului vizează schimbarea clinic semnificativă. 2. impactul asupra clienţilor. Determinarea punctului de cut-off între răspunsurile normale şi cele disfuncţionale pe baza sistemului: Cutt-off = (sd1)(m 2)+(sd 2) (m1) sd 1 + sd 2 unde: sd 1 şi m 1. în condiţiile in care aceste informaţii sunt extrem de utile pentru clinician. la potenţa. Metoda Jacobson (Neil Jacobson &Paula Truax. pe eşantioane independente. Indexul Schimbării Semnificative Clinic).

Sdiff= √2x(SE)² SE = SDx√(1-rxx) şi rxx.Deteriorat – dacă RCI are o direcţie negativă. .05 dacă RC este mai mare decât 1. 1991). rxx= coeficientul de corelaţie test – retest. . .este coeficientul de fidelitate test. Orice schimbare este considerată a fi semnificativă la un prag p<. Când RCI ≥1.Îmbunătăţit – dacă RCI este în direcţie pozitivă dar media nu depăşeşte punctul de cut-off pentru populaţia funcţională.96 este puţin probabil ca scorurile din posttest să nu reflecte o schimbare reală. În cazul nostru.Recuperat – dacă media lor depăşeşte punctul de cut-off pentru populaţia funcţională şi RCI are o direcţie pozitivă.unde: Sdiff = eroarea standard a diferenţelor. SE – eroarea standard a măsurării. raportarea făcându-se la etalonul constituit din aceştia. 89 .Neschimbat – dacă nici RCI nu este în direcţie pozitivă şi nu este depăşit nici punctul de cut-off pentru populaţia funcţională. participanţii sunt introduşi în una din cele patru categorii: . rezultatele populaţiei funcţionale vor fi considerate cele obţinute de non-infractori.retest al instrumentului. rezultatele reprezentând mai mult decât fluctuaţiile unui instrument de măsurare imprecis (Jacobson & Truax.96. În final. SDx – este abaterea standard pre-tratament a infractorilor.

Atât în Mapa programului. În cazul transferului persoanei. vor fi menţionate în Fişa VII . Directorul adjunct / şeful serviciului educaţie şi asistenţă psihosocială va strânge rapoartele specialiştilor care au realizat programul. cât şi în Fişa VII . Propunerea de prelungire a termenului de participare la program. datorită neprezentării ori excluderii. Intervenţia echipei multidisciplinare se concretizează prin 90 .fişelor de lucru. Mapa programului se păstrează într-un loc stabilit de directorul adjunct / şeful serviciului educaţie şi asistenţă psihosocială. în egală măsură. implicit. împreună cu măsurile aplicabile pe durata prelungirii. realizate ca teme de către beneficiarii programului.anexelor diagnostice. În Mapa programului vor fi colectate toate documentele completate pe parcursul derulării activităţilor. prin adăugarea: . FUNCŢIONAREA ECHIPEI MULTIDISCIPLINARE Coordonatorul programului şi. Odată cu ieşirea din program a persoanei private de libertate. se vor consemna în Fişa VII datele relevante ale ultimei şedinţe (tematica) la care a participat şi câteva observaţii semnificative ca o evaluare globală a aşteptărilor şi a rezultatelor (în rubrica Observaţii). în perioada în care aceasta participă la program (deşi nu se recomandă. la eficienţa realizării programului vor contribui. . atâta timp cât persoana participă la program. incluse în programul specific.anexelor metodologice. în vederea evaluării oportunităţii de a prelungi sau nu aplicarea acestuia şi a posibilităţii de a menţine sau de a modifica măsurile. Documentele de evaluare (iniţială. din Dosarul de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială.la solicitarea subiectului. mapa se va păstra în locul stabilit de regulamentele în vigoare. al echipei multidisciplinare este psihologul. pe parcursul celor 9 luni ale perioadei de intervenţie. este posibilă această variantă). toţi membri echipei. în funcţie de evoluţia persoanei private de libertate.Desfăşurarea intervenţiei specifice din Dosarul de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială. Datele despre evoluţia persoanelor private de libertate care au săvârşit abuzuri sexuale. se va concretiza. se va menţiona motivul întreruperii participării acestuia la program . de parcurs şi finală) se vor ataşa la Mapa programului.Desfăşurarea intervenţiei specifice. va fi înaintată conducerii penitenciarului şi.X. . Propunerea se face în termen de maximum zece zile de la finalizarea ultimului termen. Dar. în caz de aprobare. de către coordonatorul echipei sau co-terapeutul implicat în activitate.

pentru eventualele cazuri de transfer în alte unităţi. În acest sens. care se va anexa la Mapa programului. incluse în program. 91 . toate consemnările existente. În scopul monitorizării evoluţiei persoanelor condamnate pentru abuzuri sexuale. suplimentarea numărului de întâlniri: . medical) este necesară o bună coordonare realizată de psiholog şi o implicare eficientă a întregului grup. în cele mai multe cazuri.apariţia unor elemente de risc în măsură a afecta evoluţia persoanei private de libertate. dar şi aspectele mai puţin formale. rapoartele de urmărire şi evaluare completate de fiecare specialist implicat. Având în vedere că programul este multidisciplinar şi solicită intervenţia mai multor specialişti (din serviciile de asistenţă psihosocială şi educaţie. Excepţii în acest sens vor constitui următoarele situaţii care pot interveni şi implică diminuarea numărului de întâlniri (imposibilitatea desfăşurării activităţilor în locurile stabilite) sau. În cadrul echipei multidisciplinare se discută evoluţia persoanei. cu scopul de a facilita transmiterea informaţiilor legate de evoluţia persoanei.identificarea propunerilor de excludere din grup şi / sau de recompensare a membrilor. Periodicitatea acestor întâlniri nu elimină discuţiile ce se impun între specialişti şi chiar „îndesirea” atunci când situaţia o impune. Imediat ce persoana privată de libertate a fost inclusă în Programul specific de asistenţă psihosocială pentru reducerea recidivei în abuzurile sexuale. document metodologic specific. devin absolut necesare stabilirea şi menţinerea fluxului informaţional între membri echipei (ai serviciilor de specialitate implicate). se consemnează acest aspect în Fişa V . membri echipei multidisciplinare se vor întruni o dată pe lună.participarea fiecărui specialist care aplică metode specifice şi.Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. în special. din Dosarul de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială. Fiecare întâlnire necesită completarea Fişei de lucru a echipei multidisciplinare. în acelaşi timp îşi asumă sarcinile şi responsabilităţile în domeniul său de activitate. . precum şi în toate celelalte documente care impun.

care a fost ponderea înlocuirilor sau excluderilor din grupul terapeutic?.gradul de menţinere / ameliorare / îmbunătăţire a stării psihosomatice a persoanelor private de libertate. Este necesară întâlnirea anuală a specialiştilor implicaţi.: refuză să participe la şedinţe. .gradul de coeziune a grupului terapeutic (ex. dacă au apărut conflicte în grup. ceea ce se măsoară prin diminuarea riscului de agresiune. 92 .va dăuna beneficiarului şi procesului său de reabilitare.cazurile în care persoanele private de libertate incluse în program menţin riscul de agresiune. pe parcursul derulării programului. în detaliu. emoţional). fiecare obiectiv în parte.neiincluderea în program . Totodată.).nivelul de comunicare intra.capacitatea de implicare în şedinţele programului a persoanelor private de libertate (ex. dacă au existat dinaintea constituirii grupului terapeutic animozităţi / conflicte?.XI. perturbă desfăşurarea activităţilor.).blocarea canalului de informare stabilit de specialiştii care intervin în program .: dacă a rezistat sau nu componenţa grupului. comportamental. . EVALUAREA PROGRAMULUI Pentru o evaluare finală corectă. Indicatori specifici: . Indicatori calitativi Indicatori generali: .capacitatea de reechilibrare în plan psihocomportamental (cognitiv. pentru a analiza rezultatele programului. se va urmări. în funcţie de rezultatele obţinute. alte motive personale persistente / nou apărute între membrii care să perturbe buna desfăşurare a activităţilor etc. se va stabili baza de optimizare a resurselor şi îmbunătăţirile necesare. întârzie în mod sistematic la şedinţe. la o limită dezirabilă de 50% din inventarul iniţial. Se consideră eşecuri: . şi ce anume a susţinut / a blocat?. boicotează şedinţele printr-o atitudine necorespunzătoare. . În vederea pregătirii demersurilor cantitative şi calitative ale evaluărilor de final trebuie să luăm în calcul existenţa indicatorilor calitativi şi ai riscurilor. participă pasiv sau activ etc. .şi interpersonală la nivelul grupului terapeutic. cum au fost acestea gestionate?. Se consideră reuşită dacă obiectivele specifice ale programului sunt atinse. .

.calitatea intervenţiilor. acţiuni. perceptual (ex. Indicatori de evoluţie pozitivă: . EVALUAREA CANTITATIVĂ utilizează indicatori de evoluţie negativă şi pozitivă. .timpul acordat intervenţiei. probleme.acceptarea imaginii de sine.staţionarea agresivităţii în planul unor nesemnificative ameliorări (măsurate prin utilizarea indicatorilor specifici). normalizarea capacităţii de interiorizare şi exteriorizare a propriilor percepţii etc. .). .: să îşi accepte propria persoană. nesiguranţă.nivelul ameliorărilor în plan dispoziţional. . . rezolvare de probleme etc.fluenţa canalelor de informare. suspiciune. emoţional. menţinere.gradul de adaptabilitate la mediu (ex.nivelul ameliorărilor în plan voliţional. .capacitatea de autonomie individuală (ex. capacitatea de a se implica şi finaliza anumite activităţi.). Riscuri . etc.părăsirea grupului (abandon / plecare la cerere / excludere din program)..). .menţinerea ponderii crescute a agresivităţii (chiar şi la nivelul grupului terapeutic).: echilibrarea. menţin riscul de agresiune . diminuarea stării de neîncredere.: reducerea / creşterea numărului / intensităţii incidentelor de tip negativ.coordonarea între specialiştii implicaţi.numărul persoanelor (cifră în creştere.numărul persoanelor private de libertate care au finalizat programul fără evoluţii negative.: deprinderi personale. Indicatorii de evoluţie negativă vizează: . controlul emoţiilor etc.).numărul persoanelor private de libertate care nu au fost identificate şi incluse în program. afectiv (ex. . 93 . scădere) care nu recidivează prin comportamente de risc şi incidente pe parcursul unui an de zile. . a conceptului de schimbare (ex. . EVALUAREA CALITATIVĂ ia în considerare mai mulţi factori: . situaţii de viaţă etc. imagine în corelaţie cu istori şi trecutul său.: identificarea unor nuclee motivaţionale / centre de greutate care să îl susţină pe individ. motivaţional.numărul celor care. fiind incluşi în program.).

Fişa individuală pentru consiliere – Anexa 9.Contractul terapeutic – Anexa 3.Justificarea programului 94 .Coperta mapei programului – Anexa 1. constituie motivaţia procedurii de demarare a acestuia. • anexe metodologice: .Fişa de lucru a echipei multidisciplinare – Anexa 8.Anunţul programului – Anexa 2. . . .Tabelul nominal – Anexa 7.Prezenţa persoanelor private de libertate la componenta educaţională a programului – Anexa 12.Orarul programului – Anexa 6. . bine fundamentat. REGULILE DE UTILIZARE A MAPEI PROGRAMULUI Mapa programului va conţine: • justificarea iniţierii programului. . . toate datele care argumentează ponderea persoanelor condamnate pentru abuzuri sexuale ale populaţiei din unitatea penitenciară. maximum două.Criteriile de excludere din program – Anexa 4. .XII. . ca o consecinţă firească a evaluării şi a selecţionării subiecţilor în grupurile ţintă.Prezenţa persoanelor private de libertate la componenta terapeutică a programului – Anexa11. material care. . • anexe diagnostice care solicită aplicarea instrumentelor psihodiagnostice specifice • fişe de lucru completate de membri grupului în cadrul temelor Metodologia întocmirii şi completării Mapei programului Procedura de demarare a programului necesită completarea mapei cu următoarele materiale documentare şi înaintarea spre aprobare directorului unităţii: . documentul va sintetiza. într-o pagină. . .Atribuţiile echipei multidisciplinare – Anexa 5. .Coperta mapei programului – Anexa 1.Protocolul de activitate – Anexa 10.

* Unele documente.Prezenţa persoanelor private de libertate la componenta educaţională a programului – Anexa 12.Tabelul nominal – Anexa 7.Atribuţiile echipei multidisciplinare – Anexa 5. * Documentele se vor completa în etapa de selecţie.Atribuţiile echipei multidisciplinare – Anexa 5.Tabelul nominal – Anexa 7.Anunţul programului – Anexa 2. şi anume: Contractul terapeutic.Prezenţa persoanelor private de libertate la componenta terapeutică a programului – Anexa11. Criteriile de excludere din program. .Criteriile de excludere din program – Anexa 4. chiar dacă nu necesită deloc sau doar completarea iniţială. se vor completa sau utiliza următoarele documente necesare constituirii echipei multidisciplinare şi selecţionării persoanelor vulnerabile: .Fişa de lucru a echipei multidisciplinare – Anexa 8.Contractul terapeutic – Anexa 3.După aprobarea derulării programului.Protocolul de activitate – Anexa 10. Desfăşurarea propriu-zisă a programului impune utilizarea. .Criteriile de excludere din program – Anexa 4. . .Exerciţiul Planuri de viitor – Fişa 3.n. . .Orarul programului – Anexa 6.Exerciţiul Scrisoare de empatie – Fişa 1. . * Celelalte documente impun completări periodice: . Atribuţiile echipei multidisciplinare produc efecte pe parcursul desfăşurării programului. . 95 . . .Contractul terapeutic – Anexa 3. .Fişa individuală pentru consiliere – Anexa 9. .Orarul programului se realizează lunar sau ori de câte ori apar modificări în planificarea activităţilor. .Exerciţiul Scrisoare către victimă – Fişa 2. . . completarea şi monitorizarea următoarelor documente: .Instrumentele psihodiagnostice specifice – Anexele I . . . .Orarul programului – Anexa 6.

implicării.. .Tabelul nominal se reface de câte ori se schimbă componenţa grupului în sensul adăugării de participanţi. şi anume: refuzul persoanelor private de libertate de a participa. . .Protocolul programului. excludere. dinamicii grupului. prin măsurarea atitudinilor. . iar în cazul diminuării (prin transfer.Fişele de lucru (de la 1 la n) vor fi parcurse ca exerciţii / teme pe măsură ce programul se realizează. cele două rubrici.Fişa individuală pentru consiliere se completează pentru fiecare persoană care beneficiază de consiliere psihologică şi / sau socială. mobilităţii ierarhiilor. numărul orelor de prezenţă şi numărul orelor prevăzute.Fişa de lucru a echipei multidisciplinare se completează la fiecare întrunire a grupului. consemnându-se motivul. 96 . rezistenţelor pe care le dezvoltă. programul a fost redenumit PAŞAPORT pentru LIBERTATE / Paşaport pentru a evita situaţia frecvent întâlnită. se completează la fiecare şedinţă a grupului terapeutic şi permite evaluarea progreselor fiecărui participant.Prezenţa persoanelor private de libertate (la componenta psihoterapeutică şi la componenta educaţională) se completează similar . măsurării obiectivelor etc. abandon) modificarea se realizează doar în tabelul iniţial. În anexe. iar la finalul programului. .rubricile referitoare la prezenţa şi absenţa participanţilor vor fi completate în cadrul fiecărei întâlniri.

K.. 57(1). Minnesota Department of Corrections. C.Responsivity model for offender assessment and rehabilitation. and managing sex offenders who deny thier offence. Understanding. Iaşi. 26-38. 85-94. A new scale for social desirability independent of psychopathology. Crowne.. R. 2. (2001).. Stone. How to work with sex offenders. 2-40. Gallaghes. Corcoran. R. Risk-Need. Vargha.ca Burdon. Vol. Editura RTS.A. Sistem de evaluare clinică.L. 24.S.. 97 • • • • • • • • • • • • .. W. (1996). Bonta. David. Srategii. CSOM (2006). New York. 11(1). Journal of Consulting Psychology. Adults. Dafinoiu. D.. A Project of the U. (2007). S. M. Office of Justice Program. Department of Justice. Andrews. Understanding treatment for adults and juveniles who have committed sex offences.state. W. Polirom. D. Cluj.doc.mn. A Sourcebook. Alexander. Using relapse intervention strategies to treat sexual offenders. D. Hesselhor. Journal of Individual Psychology.I.Napoca. (coordonator. S. (2000) Measures for clinical practice. Hout. J. Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale. http://www.P. Human Service and Mental Health Professionals.H. Goldman.A. publicsafety.gc. The Free Press. (1960).. Kaul. Center for sex offender management. Journal of Sexual Aggression.. Carich..M. (2002). treating. treatment and recidivism: a literature review. Flora.. 349-354..us.Bibliografie • American Psychiatric Association (2003). tehnici. Bucureşti. http://www. (2005). metode.. Coercion and sex offenders: controlling sex-offending behavior through incapacitation and treatment. D. 87-109. Criminal Justice & Behavior. J-L. 2007). Minnesota Sex Offender Screening Tool Revised (MnSost-R). Correctional Services Canada. Epperson. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. 29(1). Marlow. D.D. Fischer. a IV-a revizuită. K. Cooper. J. a handbook for Criminal Justice. Psihoterapii scurte. M. D. ed. (2001). (2000). J.S. Sex offender assessment. I. Blanchette. (2005).

treatment and theorizing about sex offenders: developments during the past twenty years and future directions. The therapy corner. 43(6). 59(1). Model underpininning treatment for sexual offenders with mild intellectual disability: current theories of sex offending.K.M.E. New-York. Bell.. Relapse prevention plan: a practical therapist – client group’s workbook.L. 127. Beech. Anderson. Criminal Justice and Behavior.M. (1996).• • • • • • • • • • • • 98 The Haworth Clinical Practice Press. Marin.215. Loh... (2003).. Strategies in the Treatment of Paraphilias: A Critical Review. Marshall. 1-15.R.E. (2005). Journal of Counseling and Clinical Psychology. http://www. R. 13( 3). Lindsay. Sexual Abuse: A Journal of Research and Treatment. R.. .L.. Treatment of Sexual Offenders Who are in Categorical Denial: A Pilot Project. L. John Wiley and Sons. Thorton. 12-19. (1996).153. A serial rapist treated with behavioral and cognitive tehniques and followed for 12 years.htm#book.441. Truax.L. Bussiere. Serran G. Journal of Interpersonal Violence.com/rpbook. W. Clinical Case Studies. (2007). 162. D. 205. Marshall L. Marques. M.R... International Journal of Offenders Therapy and Comparative Criminology. Maletsky. Navy Sex Offender Treatment: Promoting Community Safety. Jacobson. B. D. Marshall L. T. Marshall. P. W.S. 84. (2006). W. N. Marshall. Fernandez. (1991).therapycorner. M. W. 162199. W. A. ManN.88. Examining the impact of mixing child molesters and rapists in group... Mintal Retardation. Harkins. Predicting relapse: A metaanalysis of sexual offender recidivism studies. How to answer the question ‘Does sex offender treatment work?’. (1998).A. 10(20). Corrections Today. (1999).L. Journal of Consulting and Clinical Psychology. (2001).. Marshall.. 66 (2). J. 23(1). 428. (2003). 348 – 362. 2(2)..180. Clinical significance: A statistical Approach to defining meaningful change in psychotherapy research. Y (2001). Fernandez Y. L. London. Assessment. D. 14(4).. Annual Review of Sex Research..based cognitive. 65(6).. Hanson.behavioral treatment for sexual offenders. 437–451. Cognitive Behavioral Treatment of Sexual Offenders. 17. J.

A... Stewart. Stalans. Mitchell. Motivation and sex offender treatment efficacy: leading a horse to water and making it drink? International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology. 127-146. 3-20. E.Încarcerarea între universal şi individual. The art of interrogation of the rapist. J. Merill.unh. (2001). Professional Psychology: Research and Practice.N. Yalom. Terry.• • • • • • • • • • • Mehrabian. V. Yonadis.P.edu 99 .672..J. C.L. Group psychotherapy: An Interpersonal Approach. M.. Manual for the Balanced Emotional Empathy Scale (BEES). Criminal Justice and Behavior. Straus.York: Basic Books. (1998). Yalom. R. The theory and practice of group psychotherapy.A. Decsei. New. FBI Law Enforcement Bulletin. (donaţia autorului. (2004).W. T.C. 663. Norcross. J..L. S.A. 5(3).Radu. (2003).. The attitudes toward rape victims scale: construction. (1998). http://pubpages. (2007). 31. Editura Limes. Family Research Laboratory. 564-608. Oxford University Press. în Koocher. You can’t live with them and you can’t live without them: gender hostility and its measurement. 34. . 353-358.L. validation and cross-cultural applicability. 45. Psychology of Women Quarterly. C. 93940). C. G. (1995). (1996). Ward.. (1996). S. (1988). USA. Understanding denial in sexual offenders: a review of cognitive and motivational processes to avoid responsibility. Adult sex offenders on community supervision: a review of recent assessment strategies and treatment. Abuzatorii sexual. Scheneider. I. NewYork. (2004). K. 353-360. Ward..Chira Gabriel. Monterey CA.S. Psychologist’s Desk Reference. Wrigtht. Hill III. Mureşan. F. A. (1995). 8-12.J. Trauma Violence Abuse. Cluj – Napoca. 12. W. Alta Mesa Road.64(1). Albert Mehrabian. The treatment of sex offenders: Risk management and good lives.

100 .

ANEXE MAPA PROGRAMULUI 101 .

Anexe metodologice 102 .

Director unitate Avizat. Şef serviciu Asistenţă Psihosocială 103 . Director adjunct / Şef Serviciu Educaţie şi Asistenţă Psihosocială Anexa 1 MAPA PROGRAMULUI SPECIFIC DE ASISTENŢĂ PSIHOSOCIALĂ „PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE” Coordonatorul programului ________________________________________ Avizat.PENITENCIARUL _____________________________ Aprobat.

Director adjunct / Şef Serviciu Educaţie şi Asistenţă Psihosocială ANUNŢ În Penitenciarul / secţia (numele unităţii / numărul secţiei.Anexa 2 Avizat. Coordonatorul programului ____________________________________ Data afişării anunţului ____________ 104 . în perioada _______________. după caz) ________________ începe Programul specific de asistenţă psihosocială PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE. Persoanele private de libertate care doresc să se înscrie la acest program se vor adresa educatorului / psihologului secţiei. Şedinţele vor avea loc în (locul desfăşurării) _________________. Întocmit.

în perioada includerii în program. 4. specialiştii care intervin în procesul meu terapeutic să aibă acces la datele personale cuprinse în Fişa medicală. să fiu de acord ca. Activităţi: ________________________________________________________ ________________________________________________________ ________________________________________________________ ________________________________________________________ 2. Concret.Anexa 3 CONTRACTUL TERAPEUTIC1∗ de participare la Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Nume: _____________________ Prenume: _______________ Data naşterii _______ Părinţii ____________ / _____________ Prin prezentul document. la toate şi fiecare din domeniile de intervenţie şi să realizez temele stabilite de specialişti. iar în cazul în care le încalc voi fi exclus temporar / definitiv din program şi sancţionat conform reglementărilor în vigoare. să nu provoc niciun fel de incident care ar putea afecta buna derulare a activităţilor. declar că am fost informat despre caracteristicile. obiectivele. Se va semna la sfârşitul primei întâlniri din program. Dosarul de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. Dosarul individual. După ce am primit aceste informaţii. 3. cele privind regimul penitenciar şi orice alte informaţii de interes pentru desfăşurarea activităţilor specifice. 1∗ Modelul poate fi particularizat în funcţie de necesităţile identificate. să respect regulile de desfăşurare a programului. de către fiecare participant. accept voluntar următoarele reguli: 1. 105 . regulile şi criteriile de participare / excludere din program şi sunt de acord cu respectarea acestora. să particip la activităţile programului. am avut posibilitatea de a lămuri orice neclaritate despre drepturile şi obligaţiile legate de program şi de aceea accept voluntar regulile.

– vom sta în cerc pentru a putea să văd feţele tuturor membrilor grupului. Înţeleg că voi participa la acest program alături de alţi deţinuţi care au probleme asemănătoare cu ale mele. Înţeleg că am drepturi şi responsabilităţi ca şi membru al acestui grup şi că participarea mea la acest grup este voluntară. acesta fiind un aspect important. În munca 106 . Condiţii: – ceea ce aud în acest grup este confidenţial (nu spun mai departe). La început liderul de grup vă va ghida şi ne aşteptăm să vă implicaţi din ce în ce mai mult. fiecare este egal şi trebuie să îi acordăm un timp egal pentru a vorbi şi celui mai tăcut membru al grupului. S-ar putea să credeţi că îi ajutaţi pe ceilalţi răspunzând în numele lor. 1996) Înţeleg că mi se propune să particip la un grup de terapie în scopul evaluării şi schimbării mele astfel încât să nu mai ajung în situaţia de a recidiva. – trebuie să fiu atent la ceea ce se discută în grup şi să nu îi întrerup pe ceilalţi sau să încep să discut cu alte persoane în paralel. nu mă pot aştepta ca liderul de grup să facă toată munca. – acesta este grupul meu. Dacă respectăm această condiţie fiecare dintre noi va considera că acesta spaţiu este unul sigur în care poate vorbi despre emoţiile şi gândurile lui. dar în realitate nu veţi face altceva decât să îi determinaţi să îşi ocolească problemele.CONTRACT TRATAMENT (după modelul Loh. personae şi emoţiile sunt valoroase şi îi pot ajuta şi pe ceilalţi din grup. Pot să părăsesc acest grup oricând doresc. – în acest grup. – la fiecare întâlnire voi purta tricoul inscipţionat cu numele grupului. Astfel îmi demonstrez mie şi celorlalţi că sunt serios în legătură cu tratamentul meu. trebuie să mă implic. grupul num ă va ajuta nici pe mine şi nici pe ceilalţi membri. Dacă nu respectăm această regulă a încrederii. Veţi fi surprinşi să vedeţi câte din experienţele dvs. – trebuie să fiu punctual la întâlnirile grupului şi să stau la fiecare şedinţă până la sfârşit. – trebuie să încerc să privesc persoana cu care vorbesc şi voi vorbi clar şi tare astfel ca toată lumea să mă poată auzi şi înţelege. – voi încerca să nu vorbesc în numele altora ci doar în numele meu. Doar dacă particip la şedinţe pot să ajut grupul să îşi atingă scopurile propuse. – sunt de acord să îi susţin şi încurajez pe ceilalţi membrii ai grupului. E posibil să aveţi şi întrebări care ne vor ajuta pe noi să înţelegem lucrurile mai bine. Este important să dovediţi respect unii faţă de ceilalţi şi să permiteţi fiecărui membru al grupului să se implice.

de grup, fiecare trebuie să se concetreze asupra a ceea ce spune persoana care vorbeşte şi să muncească alături de ceilalţi pentru ca scopurile grupului să fie atinse. Cei care vorbesc şi sunt ignoraţi sau întrerupţi vor considera că nu primesc susţinere şi s-ar putea să încerce să procedeze la fel atunci când dvs. veţi avea nevoie de suport din partea grupului. – va trebui să mă confrunt gândurile, emoţiile, comportamentele mele, cu erorile din gândirea mea şi cu emoţiile problematice. Încercăm să determinăm fiecare persoană să îşi asume responsabilitatea pentru greşelile sale. – va trebui să descriu amănunţit infracţiunea pentru care sunt condamnat. – va trebui să încerc să fiu sincer faţă de mine şi faţă de ceilalţi şi să vorbesc clar. – va trebui să îi ascult cu atenţie pe ceilalţi şi să nu iau lucrurile personal, chiar dacă nu mă voi simţi întotdeauna confortabil cu ceea ce aud. – este interzis să le vorbesc urât sau să devin agresiv fizic cu ceilalţi. – voi încerca să mă asigur că am înţeles ce am de făcut şi că voi realiza temele din cadrul grupului. Am citit acest contract, am înţeles ceea ce am citit şi sunt de acord.

Data şi locul:_________________ Semnătura beneficiarului: ___________________ Semnătura coordonatorului de program _______________________

107

Anexa 4 CRITERIILE DE EXCLUDERE din Programul ECHILIBRARE PERSONALĂ 1. Vor fi eliminate obligatoriu din program persoanele private de libertate care, în perioada derulării acestuia, au săvârşit următoarele abateri foarte grave: • atac cadre, tentativă de evadare, agresarea sexuală a altei persoane private de libertate, agresarea fizică a altei persoane private de libertate cu consecinţe grave. 2. Vor fi excluse din program persoanele private de libertate care săvârşesc o singură dată, una dintre următoarele abateri: • lovituri violente cu obiecte dure, înjunghieri, tăieturi (asupra altor persoane private de libertate). 3. Vor fi excluse din program persoanele private de libertate care săvârşesc de două ori, abateri de tipul: • loviri (cu palma, pumnul, piciorul), acţiuni cu rol de provocare care duc la violenţă (piedică, scuipat, înjurături, îmbrâncire). 4. Vor fi excluse din program persoanele private de libertate care ameninţă sau îi intimidează pe membrii echipei multidisciplinare. 5. Vor fi excluse din program persoanele private de libertate care nu manifestă interes faţă de temele cursului sau încalcă regulile de grup şi se măsoară prin: - acumularea a trei absenţe nemotivate de la întâlniri, - neefectuarea temelor de trei ori la rând, - neimplicarea în activităţile desfăşurate individual sau în grup, - ironizarea colegilor / participanţilor la activităţi, - descurajarea schimbărilor pe care membri grupului încearcă să le facă. Aceste reguli vor fi discutate cu fiecare participant (atât individual cât şi în grup) şi vor fi incluse în contractul terapeutic pe care acesta îl va semna. Regulile nu vor mai fi negociate după intrarea în grup, ci vor fi periodic reamintite, iar la fiecare încălcare a acestora vor fi luate măsurile corespunzătoare. Membri echipei multidisciplinare

108

Anexa 5 La prima întâlnire a echipei multidisciplinare sunt prezentate atribuţiile şi responsabilităţile membrilor Acestea pot suferi modificări şi pot fi particularizate ţinând cont de condiţiile de personal din fiecare penitenciar ATRIBUŢIILE ECHIPEI MULTIDISCIPLINARE din Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE - identifică monitorizează şi evaluează persoanele cu afecţiuni psihice care vor fi incluse în program, - stabileşte activităţile terapeutice şi educaţionale în care vor fi incluse persoanele vulnerabile, - planifică periodicitatea întâlnirilor şi respectă orarul stabilit, - asigură cadrul general pentru derularea optimă a activităţilor programului (identifică şi stabileşte spaţii, resurse umane şi materiale), - completează documentele necesare constituirii mapei programului (fişe de lucru, anexe metodologice etc.), fişele Dosarului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială (care impun acest lucru), precum şi cele specifice celorlalte servicii de specialitate, - menţine imparţialitatea în raport cu persoanele private de libertate şi aplicarea unitară a criteriile de excludere, în cazul în care acest lucru se impune, - analizează propunerile de intrare / excludere formulate de oricare dintre membri grupului şi decide includerea de noi participanţi sau excluderea celor care nu respectă obligaţiile stabilite prin Contractul terapeutic, - sprijină persoanele private de libertate beneficiare ale intervenţiei şi le oferă susţinerea necesară atunci când este cazul, - asigură buna desfăşurare a activităţilor şi încurajează participanţii la un comportament corespunzător, - identifică soluţii la diferitele schimbări / probleme care apar, - respectă principiile confidenţialităţii.

109

asigură managementul administrativ al materialelor şi al consumabilelor necesare. parte dintre acestea vor fi preluate de un alt psiholog. Prezenţa participanţilor la modulul terapeutic). din perspectiva scopului programului. atunci când acest lucru se impune şi completează Procesul verbal al şedinţei. . finală) şi participă la selecţia persoanelor private de libertate în vederea includerii în program.planifică şi asigură intervenţiile de tip terapeutic – în cazul constituirii mai multor grupuri.planifică şi asigură consilierea individuală a participanţilor la program. .planifică şi asigură consilierea socială individuală a persoanelor vulnerabile care necesită acest tip de intervenţie. . . .monitorizează aspectele legate de calitatea serviciilor oferite prin programul Echilibrare personală. .organizează întâlnirile echipei multidisciplinare.colaborează cu toţi membri echipei multidisciplinare prin oferirea de informaţii relevante. Protocolul de activitate. (ceilalţi psihologi implicaţi) . . Responsabilităţile asistentului social: .organizează activităţile modulului terapeutic. .completează documentele din mapa program care îi revin (Tabelul nominal al participanţilor. . din perspectiva scopului programului. . . de parcurs.colaborează cu toţi membri echipei multidisciplinare prin oferirea de informaţii relevante.realizează evaluări (iniţială. spre a fi semnate. referitoare la persoanele private de libertate beneficiare. pentru a-l degreva de sarcini pe coordonatorul programului. referitoare la persoanele private de libertate beneficiare.Responsabilităţile coordonatorului de program (psihologul): .gestionează desfăşurarea activităţilor programului. Fişa individuală. referitoare la persoanele private de libertate beneficiare. Responsabilităţile educatorului: 110 .evaluează rezultatele obţinute în Componenta terapeutică şi în Componenta educaţională a programului.stabileşte obligaţiile din Contractul terapeutic şi le aduce la cunoştinţa fiecărui participant. . .planifică şi întocmeşte Orarul activităţilor programului.colaborează cu toţi membri echipei multidisciplinare prin oferirea de informaţii relevante. . din perspectiva scopului programului.completează documentele din mapa program care îi revin (Fişa individuală).

cu precizarea că psihiatrul stabileşte diagnosticul. monitorizează.planifică şi susţine activităţile educaţionale în care sunt incluse şi persoanele vulnerabile selecţionate în cadrul programului Echilibrare personală.. referitoare la persoanele private de libertate beneficiare. Semnături: Coordonator program Alt psiholog Asistent social Educator Medic psihiatru Medic generalist Asistent medical ___________________________ ___________________________ ___________________________ ___________________________ ___________________________ ___________________________ ___________________________ 111 . din perspectiva scopului programului.identifică. asistent medical): . din perspectiva scopului programului.colaborează cu toţi membri echipei multidisciplinare prin oferirea de informaţii relevante. Am fost informaţi. medic generalist. evaluează persoanele cu afecţiuni psihice . referitoare la persoanele private de libertate beneficiare. Responsabilităţile personalului medical (medic psihiatru.completează documentele din mapa program care îi revin (Prezenţa participanţilor la activităţile educaţionale). . tratamentul şi durata acestuia. . .colaborează cu toţi membri echipei multidisciplinare prin oferirea de informaţii relevante.

00-10.00 Individual Marţi Psiholog Asistent social Educator Educator Preot Monitor sportiv Monitor sportiv Individual Marţi Grup 1 confecţionare origami Grup 2 Miercuri Vineri Individual Vineri Grup 1 ACTIVITĂŢI MORAL-RELIGIOASE 10. Director adjunct / Şef Serviciu Educaţie şi Asistenţă psihosocială ORARUL Programului PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE desfăşurat cu grupul de lucru ______ în perioada ________ la _______ individual ____ în perioada _____________ la _____________ Ziua ASISTENŢĂ PSIHOSOCIALĂ de grup Ora Spaţiul de desfăşurare 9.00 Club secţia ….00 Club secţia … ACTIVITĂŢI SPORTIVE 15. .112 Avizat. Psiholog Susţine Anexa 6 Grup 3 Participanţi Luni Vineri Marţi Joi CONSILIERE PSIHOLOGICĂ 10.00 .00-11.16.14.00 Cabinet psihologic Cabinet psihologic Club Secţia … CONSILIERE SOCIALĂ 11.00 .00 ACTIVITĂŢI EDUCAŢIONALE 13.00-12. Orarul se va întocmi lunar (şi chiar săptămânal când condiţiile impun) în funcţie de posibilităţile de planificare /anticipare ale coordonatorului de program.00-11.00 Sala … Vineri Întocmit: Coordonator program _____________________ Avizul directorului adjunct este necesar pentru a include activităţile programului în Orarul activităţilor şi nu va mai fi necesară aprobarea conducerii unităţii.00 .00 Curte de plimbare Grup 2 Marţi Joi Luni Vineri Grup 4 ALTE ACTIVITĂŢI REALIZATE DE COLABORATORI INTERNI / EXTERNI Miercuri 14.15.

regimul . 113 . Director adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar Avizat. ceea ce implică refacerea acestuia. cu excepţia situaţiei în care în grup vor fi incluse noi persoane. în perioada _______________ Grupul de lucru ____________ Data naşterii Condamnare şi faptă Camera .secţia Observaţii Nr. în sensul adăugării noilor participanţi. Diminuarea grupului (excludere/transfer/abandon)necesită doar modificări în tabelul iniţial. Director unitate Anexa 7 TABEL NOMINAL* cu participanţii la Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Componenta terapeutică / Componenta educaţională. Asistenţă Psihosocială Şef Serviciu * Tabelul va avea valabilitate până la finalul programului. crt Nume şi prenume Avizat. Director adjunct Educaţie şi Asistenţă Psihosocială Întocmit.Aprob. Coordonator program Verificat.

114 . alte probleme apărute pe parcursul derulării programului care necesită analiza şi decizia echipei etc. evaluarea rezultatelor.Anexa 8 FIŞA DE LUCRU A ECHIPEI MULTIDISCIPLINARE Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Data_____________________ Componenţa echipei multidisciplinare: ● psiholog. schimbarea locului de desfăşurare a activităţilor. Nume __________ Prenume ____________ ● asistent social Nume __________ Prenume ____________ ● educator Nume __________ Prenume ____________ ● medic psihiatru Nume __________ Prenume ____________ ● medic generalist Nume __________ Prenume ____________ ● asistent medical Nume __________ Prenume ____________ Perioada de desfăşurare a activităţilor programului __________ Locul de desfăşurare a activităţilor Activităţi în grup _________________________________________ _______________________________________________________ Activităţi individuale_______________________________________ _______________________________________________________ Numărul participanţilor identificaţi:_______________ Probleme discutate * _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ * cu privire la includerea / excluderea membrilor din grup. coordonatorul programului Nume __________ Prenume ____________ ● alt psiholog. modificări în structura echipei.

membri echipei multidisciplinare se vor întruni o dată pe lună.identificarea propunerilor de excludere din grup şi / sau de recompensare a membrilor. semnătura___________________________________ ● asistent social semnătura___________________________________ ● educator semnătura___________________________________ ● medic psihiatru semnătura___________________________________ ● medic generalist semnătura_____________________________________ ● asistent medical semnătura_____________________________________ În scopul monitorizării evoluţiei persoanelor cu tulburări psihice. în cele mai multe cazuri. . 115 . Excepţii în acest sens vor constitui următoarele situaţii care pot interveni şi implică diminuarea numărului de întâlniri (imposibilitatea desfăşurării activităţilor în locurile stabilite) sau.apariţia unor elemente de risc în măsură a afecta evoluţia persoanei private de libertate. suplimentarea numărului de întâlniri: .Soluţii identificate: _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ Echipa multidisciplinară: ● psiholog. coordonatorul programului semnătura___________________________________ ● alt psiholog.

mersul) ţinuta atitudinea şi comportamentul limbajul etc. Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei psihologice: indicatori de suport la evaluarea comunicării non-verbale: privirea vocea distanţa fizică gesturile postura (poziţia corpului. 116 .Anexa 9 FIŞA INDIVIDUALĂ CONSILIERE INDIVIDUALĂ Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Nume _________________________ Prenume _______________ Data intrării în program ____________ Data consilierii: __________________ Motivaţia întâlnirii:________________________________________ A. Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei sociale: B. Nume Prenume Semnătura asistent social __________________________________ Semnătura psiholog (coordonatorul de program) __________________________________ * Se completează pentru persoanele incluse în program care beneficiază de consiliere psihologică sau socială.

Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei psihologice: indicatori de suport la evaluarea comunicării non-verbale: .limbajul . Nume Prenume Semnătura asistent social __________________________________ Semnătura psiholog (coordonatorul de program) __________________________________ 117 .Data consilierii: ____________________ Motivaţia întâlnirii:________________________________________ A.distanţa fizică .privirea .vocea . mersul) .gesturile .postura (poziţia corpului.ţinuta . Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei sociale: B.atitudinea şi comportamentul .etc.

Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei psihologice: cu / fără indicatori de suport la evaluarea comunicării non-verbale: Nume Prenume Semnătura asistent social __________________________________ Semnătura psiholog (coordonatorul de program) __________________________________ 118 .Data consilierii: ____________________ Motivaţia întâlnirii:________________________________________ A. Aspecte relevante din perspectiva intervenţiei sociale: B.

fişa de lucru ____ ) ASPECTE PSIHOLOGICE RELEVANTE (efectele din perspectiva atingerii scopului propus.) OBSERVAŢII Secvenţa 1: Activitatea 1 Secvenţa 1: Activitatea 2 Secvenţa 1: Activitatea 3 Concluziile întâlnirii (se va menţiona şi data următoarei întâlniri. participanţii la întâlnire): Absenţi (eventual şi motivaţia): ACTIVITATEA (se vor consemna şi instrumentele utilizate. ex: joc de rol. ____________________ Anexa 10 Participanţi (se trec. fie imediat după încheierea acesteia. nominal.PROTOCOLUL DE ACTIVITATE* Programul PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE (modul terapeutic) Data ______________ grupul ____________ întâlnirea nr. 119 . rezistenţe activate etc. pentru persoanele care participă la consiliere individuală) Psiholog: (coordonator echipă multidisciplinară) __________________________ * se va completa la fiecare întâlnire de grup din cadrul programului (fie în timpul şedinţei. cât informaţiile sunt proaspete).

se va nota motivul pe rândul corespunzător numelui său. ore prevăzute Nr. în dreptul fiecărui participant.data data data data data data data data data data data data data data data data data data data data data 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 … Întocmit. data Nr. crt Numele şi prenumele . ore prevăzute – numărul şedinţelor prevăzute în program.______________) Prezenţa participanţilor la componenta terapeutică a Programului PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Nr. Coordonatorul echipei / alt psiholog ______________ NOTĂ: Rubrica Perioada desfăşurării activităţilor programului va conţine un număr de spaţii echivalent numărului de şedinţe cuprinse în program. Absenţa motivată se va nota AM. ore prezenţă – numărând datele la care fiecare persoană a fost prezentă la program . La fiecare întâlnire. coordonatorul echipei / alt psiholog implicat în program va menţiona data şi va bifa. La sfârşitul programului se vor completa coloanele: Nr. ore prezenţă 120 Anexa 11 Perioada desfăşurării activităţilor de tip terapeutic de grup (________________. În cazul în care un participant nu mai face parte din grupul de lucru.şi Nr. prezenţa (P) sau absenţa (A) la activitate.

ore prezenţă Perioada desfăşurării activităţilor educaţionale de grup (________________. data Nr. în dreptul fiecărui participant. ore prezenţă – numărând datele la care fiecare persoană a fost prezentă la program . În cazul în care un participant nu mai face parte din grupul de lucru. La fiecare întâlnire. prezenţa (P) sau absenţa (A) la activitate. Educator ______________ NOTĂ: Rubrica Perioada desfăşurării activităţilor programului va conţine un număr de spaţii echivalent numărului de întâlniri cuprinse în program.Anexa 12 Prezenţa participanţilor la componenta educaţională a Programului PAŞAPORT PENTRU LIBERTATE Nr.______________) data data data data data data data data data data data data data data data data data data data data data 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 … Întocmit. se va nota motivul pe rândul corespunzător numelui său. crt Numele şi prenumele 121 . ore prevăzute Nr. ore prevăzute – numărul şedinţelor prevăzute în program. educatorul va menţiona data şi va bifa.şi Nr. Absenţa motivată se va nota AM. La sfârşitul programului se vor completa coloanele: Nr.

Anexe diagnostice .Instrumente psihodiagnostice specifice 122 .

Infracţiunea cu caracter sexual a avut loc în perioada în care era eliberat condiţionat / sau primise o suspendare de pedeapsă? . De la 7-12 ani____ 3.Mai puţin de 1 an (-1p) .Nu (0p) . Numărul de grupe de vârstă diferite din care îşi alege victimele în infracţiunile sexuale sau legate de sex. Da (+1p)_____ 7. A folosit vreo dată forţa fizică sau a ameninţat cu folosirea forţei fizice pentru a reuşi să obţină complianţa sexuală a victimei? 1.Da (2p) 4. Nu_(-1p)____ 2. Între 13-15 ani sau agresorul era cu 5 ani mai în vârstă comparativ cu victima____ 4. Infracţiunea de natură sexuală a fost comisă într-un loc public? (stradă. Grupe de vârstă (bifaţi cele care se aplică): 1. Nu a folosit forţa (-3p) 2. Violul sau vreo unul din violuri (pentru care a fost judecat sau condamnat) a implicat acte sexuale multiple. Intervalul de timp în care abuzul sexual a avut loc . Numărul condamnărilor pentru infracţiuni de natură sexuală (inclusiv condamnarea prezentă: . parcare etc) . forţate asupra aceleiaşi persoane cu o singură ocazie? 1.ANEXA I Minnesota Sex Offender Screening Tool – Revised .Nu (0p) .Una ( 0p) .Mai mult de 6 ani ( 0p) 3. (2000) 1. A folosit forţa cel puţin o dată (0p) 6. & colab.Da (+2p) 5.MNSOST-R evaluarea riscului de recidivă în cazul violatorilor şi a pedofililor extrafamiliali Douglas Epperson. 16 ani sau mai în vârstă____ 123 .De la 1-6 ani ( 3p) . 6 ani sau mai tânără ____ 2.Două sau mai multe (+2p) 2. parc.

Victima avea între 13. Gospodar. Da (+2p) 9. Consum exagerat de alcool sau droguri în ultimul an dinaintea producerii infracţiunii (arestului) 1. student frecventând cursurile la zi. pensionar.Nici un grup de vârstă sau doar un grup de vârstă bifat (0p) 2 sau mai multe grupuri de vârstă bifate (3p) 8. izolate (0p) 3. Da (1p) 12. angajări instabile (0p) 4. istoric marcat de lipsa locului de muncă (+1p) Subtotal factori statici:___________ 124 . Nu (-1p) 2. Informaţiile acestea lipsesc (0p) 10. Incidente minore.15 ani sau agresorul era cu 5 ani mai în vârstă decât victima în momentul comiterii infracţiunii (pentru care a fost judecat şi condamnat)? 1. Cel puţin o victimă era o persoană necunoscută (+3p) 3. muncă sezonieră. Istoria angajărilor în ultimul an dinaintea arestării pentru infracţiunea curentă 1. A fost vreo victimă o persoană străină. Şomer. începând din adolescenţă? 1.Nu (0p) 2. în orice infracţiuni sexuale sau legate de sex (pentru care a fost judecat sau condamnat)? 1. persistent (pattern) (+2p) 11. inapt pentru muncă di motive medicale (-2p) 3. Nici o victimă nu a fost persoană străină (-1p) 2. Există dovezi cu privire la un stil de viaţă antisocial. Loc de muncă cu jumătate de normă. Nu există astfel de indicaţii (-1p) 2. Comportament infracţional repetitiv. Loc de muncă stabil pentru un an sau mai mult înainte de arestare (-2p) 2.

Nici un tratament recomandat/Nu este timp/ Nu există astfel de tratament (0p) 2. Tratamentul nu e recomandat/ Nu este suficient timp/Nu există astfel de tratamente (0p) 3. Tratament recomandat ş terminat cu succes (4p) 15. renunţă sau nu urmează tratamentul (+1p) 4. Fără rapoarte disciplinare sau comiterea de alte infracţiuni (0p) 2. Una sau mai multe rapoarte disciplinare majore (+1p) 14. Tratament pentru dependenţă de substanţe pe perioada încarcerării 1. Disciplina pe perioada încarcerării 1. 31 de ani sau mai în vârstă (-1p) Total factori statici şi dinamici:_________ 125 . Tratamentul este recomandat dar refuză participarea la el (0p) 4. 30 de ani sau mai tânăr (+1p) 2. Tratament recomandat şi urmat cu succes sau se află în curs de tratament (-2p) 3. Tratament pentru agresorii sexuali: 1. Vârsta infractorului în momentul eliberării 1. Tratament recomandat dar infractorul nu participă.FACTORI DINAMICI 13. Începe tratamentul dar abandonează (-3p) 16. Tratament recomandat şi urmat cu succes (1) 2. refuză.

Fişă individuală de descriere a participantului la grup nr. ___

ANEXA 2

Iniţiale nume: Vârsta: Nivel educaţional (număr de clase finalizate): Stare civilă: Mediul de provenienţă: Pedeapsa actuală: Cât a executat: Recidivist (câte): Condamnări anterioare pentru infracţiuni sexuale: Durata abuzului: Eliberare condiţionată în momentul comiterii faptei: Comiterea faptei în loc public: La comiterea faptei (a folosit persuasiune/manipulare emoţională, forţă fizică): Acte sexuale repetate asupra aceleiaşi persoane, cu aceeaşi ocazie: Vârsta victimei: Relaţia cu victima: Condamnări în perioada de minorat: Consum de alcool: Istoricul angajărilor: Disciplina pe perioada încarcerării (actuală): Intervenţii specializate pentru dependenţă sau alte probleme (pe perioada ultimei pedepse): Agravantă (se menţionează care condiţie agravantă în legătură cu comiterea infracţiunii cu caracter sexual este prezentă): Vârsta în momentul eliberării (după executarea pedepsei curente) : Atitudinea faţă de faptă: Grad de cooperare în procesul de evaluare pre-intervenţie (de la 0-10): Grad de responsabilitate iniţial asumată pentru faptă (de la 0-10): Suport social: Alte observaţii:

126

ANEXA 3 CHESTIONARE RECOMANDATE PENTRU EVALUARE

DEZIRABILITATE SOCIALĂ - Scala dezirabilităţii sociale MarloweCrowne, 1960; Sursa: Crowne, D.P., Marlow, D. (1960). A new scale for social desirability independent of psychopathology, Journal of Consulting Psychology, 24, 349-354;

I. DIMENSIUNEA GÂNDURI 1. SCALA GENERALĂ DE ATITUDINI ŞI CREDINŢE, GENERAL ATTITUDE AND BELIEFS SCALE (GABS- SV, Lindner, H., Kirkby, R., Wertheim, E., Birch, P. 1999) Sursa: David, D. (coordonator, 2007). Sistem de evaluare clinică,Editura RTS, Cluj- Napoca. 2. SAFS- SCALA ATITUDINILOR SEXUALE- SEXUAL ATTITUDE SCALE (Hudson, W.W. Murphy, G.J. Nurius, P.S., 1997). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 3. SCALA ATITUDINILOR FAŢĂ DE FEMEI, ATTITUDES TOWARD WOMEN SCALE- (Spence, Helmrich & Stapp, 1978, forma scurtă). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 4. SCALA OSTILITĂŢII FAŢĂ DE FEMEI – mod. (Yonadis & Straus, 1996). Sursa: Yonadis, C.L., Straus, M.A. (1996). You can’t live with them and you can’t live without them: gender hostility and its measurement, Family Research Laboratory, http://pubpages.unh. edu 5. SCALA ATITUDINILOR FAŢĂ DE VICTIMELE VIOLULUI, ATTITUDES TOWARD RAPE VICTIMS SCALE (Ward, C., 1988). Sursa: Ward, C., (1988). The attitudes toward rape victims scale: construction, validation and cross-cultural applicability. Psychology of Women Quarterly, 12, 127-146.

127

II. DIMENSIUNEA EMOŢII 1. INVENTARUL SINGURĂTĂŢII EMOŢIONALE ŞI SOCIALE (ESLI)- EMOTIONAL- SOCIAL LONELINESS INVENTORY (Vincenzi, H şi Grabosky, F., 1987). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 2. SCALA FURIEI CA STARE SAU CA TRĂSĂTURĂ (STAS) STATETRAIT ANGER SCALE (Spielberger, C. şi London, P. , 1983). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 3. SCALA DE EMPATIE BEES- BEES EMOTIONAL EMPATHY SCALE- Mehrabian, A. (1996). Sursa: Mehrabian, A. (1996). Manual for the Balanced Emotional Empathy Scale (BEES), Albert Mehrabian, Alta Mesa Road, Monterey CA, USA, 93940). III. DIMENSIUNEA COMPORTAMENTE 1. ANALIZA AFIRMĂRII PERSONALEPERSONAL ASSERTION ANALYSIS (PAA) - Hedlund, B .L şi Lindquist, C. U. (1984). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 2. CHESTIONARUL INTERACŢIUNILOR HETEROSEXUALE (SHI)SURVEY OF HETEROSEXUAL INTERACTIONS - Twentyman C.T. şi McFall, R.M. (1981). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press. 3. SCALA BARRATT 11 A IMPULSIVITĂŢII - BARATT IMPULSIVENESS SCALE 11 (BIS- 11) - Barratt, E.S. (1995). Sursa: Corcoran, K., Fischer, J. (2000) Measures for clinical practice, A Sourcebook, Vol. 2, Adults, New York. The Free Press.

128

Ce emoţii aveaţi. ce simţeaţi în ultimele săptămâni înainte de comiterea infracţiunii ? COMPORTAMENTE Cum aţi selectat victima? Ce aţi făcut pentru a obţine complianţa.COMPORTAMENTE (adaptată după modelul propus de Loh. GÂNDURI • Care au fost gândurile dinainte de comiterea infracţiunii? • Ce fel de scuze aţi construit pentru ca să puteţi continua comiterea infracţiunii? (de exemplu nimeni nu suferă. forţei şi a autorităţii?) Cum v-aţi pregătit pentru comiterea infracţiunii (aţi băut. DESCRIEREA PROPRIEI INFRACŢIUNI • Descrieţi infracţiunea comisă în detaliu. Ce măsuri v-aţi luat astfel încât să vă fie mai uşor să vă duceţi planul la bun sfârşit? MOMENTUL 2. • Unde a avut loc infracţiunea? • Cum era îmbrăcată victima? • Cum eraţi dvs. ÎNAINTE DE INFRACŢIUNE/INFRACŢIUNI Vă rugăm să vă întoarceţi cu gândul în timp şi să identificaţi răspunsurile la întrebările care urmează. v-aţi îndrăgostit?). evident sau mai puţin evident? • Cum aţi încercat să vă controlaţi victima în timpul sau după producerea infracţiunii? • Ce aţi simţit în timpul comiterii faptei? • Ce gânduri vă treceau prin minte ? 129 . Puneţi accentul pe ceea ce aţi spus. ameninţări. • Cum a răspuns victima în timpul şi după producerea infracţiunii? • Ce a făcut victima pentru a riposta.FIŞA GÂNDURI – EMOŢII . simţit şi făcut. se întâmplă doar acum). aţi avut fantezii. supunerea victimei? (promisiuni. 1996) ANEXA 4 MOMENTUL 1. îmbrăcat? • Spuneţi exact şi detaliat ce aţi făcut dvs. victimei îi face plăcere. • Cum aţi planificat infracţiunea ? • Ce măsuri v-aţi gândit să vă luaţi pentru a nu fi descoperiţi? EMOŢII . pentru a se opune. Aceste întrebări ne vor fi de folos pentru a înţelege mai bine cum aţi ajuns în situaţia de a comite fapta pentru care sunteţi condamnaţi. utilizarea puterii.

imediat ce aţi fost arestat ? • Ce aţi simţit în legătură cu propria dvs. imediat ce aţi fost descoperiţi ? COMPORTAMENTE • Ce aţi făcut pentru a împiedica să fiţi descoperit? (aţi ameninţat. minţit). investigaţii. • familia. • (e) munca. după ce aţi fost descoperiţi ? • Ce credeţi că a gândit victima dvs. • Care a fost reacţia familiei. a victime după ce aţi fost prinşi ? • Cum aţi încercat să le explicaţi celorlalţi ceea ce aţi făcut? • Povestiţi despre perioada de după arestare: confruntări.MOMENTUL 3. acuzaţii. • prietenii. dacă aţi fost. pe cine aţi fost cel mai furios? • Ce aţi simţit cu privire la victima dvs. când a auzit că aţi fost arestat ? • Cum v-aţi explicat dvs. Cum aţi reacţionat la ele? Scrieţi următoarele lucruri: a) care a fost viaţa dvs. DUPĂ PRODUCEREA INFRACŢIUNII GÂNDURI • Ce aţi gândit după ce aţi fost prinşi? • Ce a gândit familia. apropiaţii dvs. persoană şi în legătură cu victima. ÎN PREZENT. • relaţia de cuplu. ÎN TRATAMENT GÂNDURI • Credeţi că victimei i-au făcut plăcere cele întâmplate? • Credeţi că victima a fost rănită? Cum? • Credeţi că veţi mai comite vreo infracţiune? De ce da/nu? • Aveţi vreo problemă de natură sexuală? (Vă rugăm explicaţi) • Aţi observat să vă fi schimbat? Cum? • Cum v-a afectat abuzul sexual viaţa în următoarele arii: • modul în care vă priviţi pe dvs. prietenilor. • Cum consideraţi că puteţi face pentru ca nevoile dvs. dinainte de a fi prins? b) cum aţi fost descoperit? MOMENTUL 4. sexuale să fie satisfăcute într-o manieră nonviolentă? 130 . ceea ce aţi făcut? • În ce măsură v-aţi condamnat pentru ceea ce s-a întâmplat? • Aţi încercat să negaţi ceea ce s-a întâmplat? • Aţi ignorat problema dvs? EMOŢII • Ce aţi simţit după ce aţi fost prinşi? • După ce aţi fost prins.

tari şi slăbiciunile? • Ce gândiţi că lipseşte în viaţa dvs. de acum? EMOŢII • Ce simţiţi în legătură cu victima dvs.? COMPORTAMENTE • Ce vă gândiţi să încercaţi să faceţi pentru a nu mai ajunge în situaţia de a comite un nou abuz sexual? • Care din aceste modalităţi vi se pare că funcţionează? • Identificaţi cel puţin 4 schimbări pe care ar trebui să le faceţi în viaţa dvs.• Care credeţi că sunt punctele dvs. chiar acum? • Care consideraţi că sunt ariile problematice din viaţa dvs. 131 . acum ? • Ce simţiţi în legătură cu abuzul sexual acum? • Care sunt cele mai mari frici ale dvs. pentru a nu mai recidiva. acum? • Care credeţi că sunt lucrurile bune din viaţa dvs.

ASERTIV Situaţie concretă: Tip comportament: Comportamentul meu ( ce am făcut): Gândurile mele: Emoţiile mele (ce am simţit): Varianta asertivă a comportamentului pentru aceeaşi situaţie ar fi fost (pentru cazurile în care aţi identificat reacţii agresive sau asertive) : 132 .AGRESIV.ANEXA 5 FIŞĂ DE LUCRU COMPORTAMENT PASIV.

de fapt nu bărbat. de oameni. In schimb am fost supusă unor perversiuni psihice şi fizice. O sa încerc să relatez puţin din ruşinea şi durerea prin care am trecut. animal i-aş spune mai degrabă. Am fost violată atât din punct de vedere psihic cât şi fizic. Să nu mai aibă încredere în ea. pot să afirm că niciodată nu o să mai fiu la fel. am reusit să ies din situaţia aceea fără să abuzeze de mine fizic. mă simţeam vinovată de toată întâmplarea. Atât îmi doresc. Mă întrebam cu ce am greşit de a trebuit să trec prin aşa ceva. În acel moment îmi doream să mor. O lungă perioadă nu am putut ieşi din casă de frica bărbaţilor. Ajunsă în final acasă. că nu se poate numi bărbat o persoană care acţionează aşa. M-a violat fizic. Panica şi disperarea că nu poţi face nimic te înnebunesc. Acea întâmplare m-a marcat pe viaţă. m-a atras într-o capcană. să îmi fie scârbă de bărbaţi. Lacrimile mele şi rugăminţile la adresa lui nu l-au oprit şi nu l-au impresionat în nici un fel. Am început să mă simt vinovată. Dar de data asta a fost mult mai rău. tristeţea şi ruşinea pe care leam simţit. A acţionat fără să se gândească la faptul că îmi distruge viaţa. Primul bărbat. Ca cei implicaţi în aceste întâmplări să simtă şi ei pe pielea lor cum e sa fii violat. o fac până la urmă ca să înţeleagă cei care acţionează aşa. şi ce simţim noi femeile în acele momente. pot să spun că viaţa mea s-a schimbat radical. ca pe oricare altă femeie bănuiesc. Ai impresia că pentru tine în acel moment s-a terminat. pentru că nu este adevărat. 133 . că doar el m-a ajutat. Aceasta persoana ar fi trebuit sa îmi fie prieten. pe loc. Nimeni nu îşi poate imagina ce am simţit în clipa în care m-a luat de pe stradă. de doi bărbaţi diferiţi. Mi-am pierdut încrederea în oameni. Nimeni nu va putea şterge din adâncul sufletului durerea. să nu îşi mai suporte corpul. Din fericire. Cealaltă întâmplare se leagă de prima. Chiar dacă au trecut 3 ani aproape de la viol. Aşa poate pot să înţeleagă ce simţim noi femeile şi ce ne fură din viaţă aceste violuri. ceea ce e cel mai important pentru o persoană. Din acea clipă. Chiar dacă încă mă doare să îmi amintesc de aceea perioadă. Nu pot să înteleg cum o persoană se poate bucura în acele momente de satisfacţia sexuală. în mine. cu ajutorul lui Dumnezeu. Să nu aveţi impresia că trece cu timpul. deşi nu aveam de ce. Momentele pe care le-am trăit atunci parcă nu se terminau niciodată.SCRISOAREA VICTIMEI ANEXA 6 Nu mi-e uşor să scriu despre aceste lucruri. Toată viaţa unei femei va fi marcată de aceste întâmplări. Mi-a trădat încrederea şi a profitat de naivitatea mea.

(numele agresorului. Am început cu unul dintre ei.ANEXA 7 SCRISORI DE EMPATIE . după care doi din ei au urcat din nou în maşină la cererea lui F. Bun. Am ajuns la discotecă. Până atunci eu îmi fac treaba cu ăstalalt!”. cu numitul B. (prenumele infractorului scris cu roşu) şi m-a luat şi el la o partidă de sex. (prenumele agresorului. mai departe. F. După un timp am ajuns la locuinţa lui F. (numele agresorului. Era o seară de toamnă. scris cu roşu) mi-a spus să tac că am să văd eu şi să nu mai fac figuri (scris cu roşu).A. pe unul îl cunoşteam. Ajunsă în faţa discotecii. Menţionez că pe F. I. iar acolo mai erau 3 băieţi (scris cu roşu). Când mi-a propus prima dată să fac sex (scris cu roşu) cu el (scris cu roşu) categoric l-am refuzat (scris cu roşu) dar el m-a ameninţat (scris cu roşu) spunând :”cazi tu într-o seară!”. Am coborât toţi din maşină. (numele agresorului scris cu roşu) m-a luat de mână şi mi-a spus: „Hai cu mine (scris cu roşu). scris cu roşu). recunosc că îi purtam frica (scris cu roşu) deoarece s-a mai legat de mine de mai multe ori. DESTIN Mă numesc C. (prenumele infractorului. Pe urmă am ieşit din locuinţa lui F. Pe doi nu-i cunoşteam. scris cu roşu) a pus pe cineva să mă scoată din discotecă până afară. (prenumele infractorului. (numele agresorului) care m-a întrebat ce mai fac. (numele victimei) un suc (ultimele 3 cuvinte scrise cu roşu). După ce am terminat cu acesta a venit F. scris cu roşu) cu un „sex oral”. În acea seară (scris cu roşu) la discotecă (scris cu roşu). doar o satisfacţie pe moment şi ştiam şi că el ia fete cu forţa şi face sex cu ele. (prenumele 134 . Eu şi prietenele mele neam hotărât să mergem împreună la o discotecă. I.cu titlu exemplificativ I. M-am urcat în maşină. Am mai avut chiar şi relaţii sexuale (scrie cu roşu) cu el dar ştiam că el nu vrea o relaţie. scris cu roşu) care le-a zis:”Mergeţi înapoi la barul discotecii şi cumpăraţi nişte beri şi la C. Deja îmi era atât de frică încât eram în stare să fac orice îmi cere (scris cu roşu). Aşa a şi fost. (numele complicelui. Îl ştiam un om violent.F. Eu i-am întrebat unde mergem iar F. (scris cu roşu) îl cunoşteam de vreun an şi ceva.(prenumele agresorului. Acolo l-am văzut pe I. pe urmă am intrat în casă cu unul dintre ei şi cu F. Bun. într-un sat vecin. sâmbătă seara. scris cu roşu) m-a lăsat cu acela în cameră spunându-mi să îl „execut rapid”. De frica lui m-am dus. nu mai fă figuri (scris cu roşu)!”. (numele victimei) şi doresc să vă povestesc prin ce am trecut eu în toamna anului 2005. mai precis (data exactă). scris cu roşu).

infractorului scris cu roşu) în stradă. Acolo mă aştepta maşina cu cei doi prieteni ai lui F. (prenumele infractorului scris cu roşu) pe care nu îi cunoşteam. Menţionez că la ieşirea din casă l-am rugat din tot sufletul meu (scris cu roşu) pe F. (prenumele agresorului, scris cu roşu) să mă lase în pace şi l-am implorat să mă ducă acasă, dar lui nici că îi păsa de ale mele rugăminţi (scris cu roşu). Am început chiar şi să plâng (scris cu roşu), dar în zadar fiindcă F. (prenumele infractorului scris cu roşu) m-a lăsat pe mâna lor, spunându-mi să fac şi cu ei doi sex (scris cu roşu), chiar ameninţându-mă (scris cu roşu) cu moartea. Nu pot să descriu ce amănunte ce a fost atunci în sufletul meu (scris cu roşu) şi prin ce am trecut făcând sex cu toţi patru, în acea postură, ameninţată şi forţată. De frica lui F. (prenumele infractorului scris cu roşu) am făcut tot ce mi s-a cerut. Recunosc, cu F. (prenumele infractorului scris cu roşu) am mai avut contact sexual, dar mai bine zis tot prin constrângere (scris cu roşu). Mai departe, pe la ora 5 de dimineaţă am reuşit să scap şi să ajung pe drumuri, într-o altă comună. Atunci mi-am sunat sora şi i-am spus ce am păţit; ea a venit după mine cu maşina cu cumnatul meu. Apoi am mers împreună la poliţie şi am povestit tot e s-a întâmplat. În acea dimineaţă au fost toţi ridicaţi (scris cu roşu) şi doar F. (prenumele infractorului, scris cu roşu) a fost arestat. Şi uite aşa am trecut şi v-am povestit a mea suferinţă, mai bine zis „ coşmar” (scris cu roşu). Vă mulţumesc anticipat! Data: 27. 03. 2007 Semnătura

135

ANEXA 8 SCRISOARE DE EMPATIE II

Dacă aş fi în locul unei fete violate, nici nu ştiu ce să scriu, dar părerea mea este: în primul rând aş avea o ură foarte mare pe agresor. Apoi cred că poate m-aş auto-pedepsi, nu neapărat să mă tai sau să mă rănesc dar aş sta câteva luni în casă să nu râdă ceilalţi. Mi-ar fi frică să ies din casă să nu se mai repete. În fine, aş trăi o viaţă foarte rea. Să ştiţi că nu îmi este chiar aşa de greu să intru în pielea unui personaj. Aş fi scris mai mult dar este ora două noaptea şi trebuie să mă culc deoarece mâine plec la muncă. Îmi pare rău că nu am scris mai mult şi mai frumos.

136

ANEXA 9 CICLUL ABUZULUI

137

8. 9. relaţii apropiate cu familia. Dacă vă veţi găsi într-o situaţie în care veţi gândi greşit şi veţi avea numeroase emoţii negative (veţi fi furioşi. Dacă veţi fi ostili. femei cu care folosiţi forţa. le drogaţi sau aduceţi în stare de beţie pentru a profita de imposibilitatea lor de a se apăra). respinşi. pe care le veţi învârti toată ziua prin minte (fantezii ce implică victime minore. geloşi). 14. indiferent de caz. 6. 2. Dacă accesul la victime este uşor – după eliberare căutaţi să aveţi contacte repetate cu victima. 13. Dacă veţi avea fantezii sexuale deviante. Dacă veţi intra în anturaj şi veţi petrece mult timp cu persoane care încalcă legea sau vorbesc frecvent despre acest lucru. Dacă nu vă va interesa de nimeni altcineva în afară de dumneavoastră. dacă nu vă este milă de nimeni în nici o situaţie.. relaţii de prietenie). nu veţi avea oameni dragi sau apropiaţi în viaţa dumneavoastră 5. femei care nu îşi dau acordul pentru actul sexual. Dacă veţi fi singuri. 4. 10. respinşi (şi veţi avea emoţii negative) şi nu faceţi eforturi pentru a construi relaţii normale cu ceilalţi. Dacă veţi fi furioşi sau veţi gândi urât despre femei în general. să vă susţină pentru a nu mai comite o nouă infracţiune. Dacă nu veţi căuta să construiţi şi să păstraţi relaţiile de dragoste (o parteneră care acceptă o relaţie cu dvs. Dacă veţi consuma droguri sau alcool în cantităţi mari. Dacă veţi fi eliberat condiţionat şi veţi respinge sau evita contactul cu persoanele care doresc să vă sprijine. trişti. 3. despre victimele violului sau victima dumneavoastră în special. Dacă veţi gândi că orice vă doriţi trebuie cu necesitate să primiţi. 11. Dacă aveţi o relaţie de încredere cu victima (era un membru al familiei. Dacă veţi avea preocupări excesive legate de sex (toată ziua vă veţi gândi doar la sex. veţi avea fantezii. că vi se cuvine orice şi este permis să faceţi orice pentru a obţine ce doriţi . are încredere în dumneavoastră. veţi urmări filme erotice sau veţi citi reviste cu acest caracter). nu vă va interesa de nimeni. veţi dispreţui şi veţi fi furios pe toată lumea.FIŞA FACTORI DE RISC ANEXA 10 138 1. veţi petrece mult timp singur. 7. izolaţi. aveaţi alte roluri în raport cu ea ) şi vă gândiţi să profitaţi de aceste roluri pentru a-i face rău. 15. Dacă nu vă veţi construi relaţii sănătoase cu cei din jurul dumneavoastră ci vă veţi izola. 12.

dezvoltarea gândirii). şi aţi încercat dar nu aţi reuşit să le faceţi faţă. că veţi comite o infracţiune perfectă. disperare) şi puteţi face o grămadă de greşeli. de unul singur nu v-a adus şi nu vă va aduce în situaţia de a abuza sexual. ceea ce facem. că de fapt o femeie nu poate fi violată fără acceptul ei). Dumneavoastră controlaţi ceea ce gândiţi. Dacă gândiţi că femeile violate şi-au căutat-o cu lumânarea. 21. şi ceilalţi plătesc un preţ prea mare. alegeri pentru care dvs. puteţi cere ajutorul unui specialist (căutaţi o fundaţie. Dacă veţi planifica mereu comiterea de infracţiuni şi vă veţi gândi că nu veţi fi prinşi de data asta. veţi simţi emoţii neplăcute (furie. • Dumneavoastră aveţi control asupra propriilor acte: atunci când gândiţi greşit. Întrebaţi-vă pentru verificare: Este această persoană suficient de matură pentru a mă gândi să îmi împart viaţa cu ea? 19. acolo beneficiaţi de servicii gratuite). 20. Opriţi-vă şi vă gândiţi dacă merită. preot sau o persoană în care aveţi încredere şi despre care aţi stabilit că vă poate ajuta. 17. Nu uitaţi. 18. tristeţe foarte mare. Dacă nu ştiţi şi nu încercaţi să rezolvaţi problemele cu care vă confruntaţi. pentru că au consumat alcool. Soluţii există întotdeauna. trebuie doar să vă gândiţi cu atenţie la ele! NU UITAŢI: • Nici unul din aceşti factori. pentru că s-au comportat într-un anumit fel. deci aveţi control asupra a ceea ce simţiţi şi asupra a ceea ce faceţi. pentru a scăpa de ele trebuie să faceţi ceva concret în privinţa asta. 139 . medic. luaţi legătura cu un psiholog. ceea ce simţim. • Emoţiile şi acţiunile dumneavoastră vin din gândurile pe care le aveţi. au meritat-o (pentru că s-au îmbrăcat provocator. Dacă veţi tinde întâi să acţionaţi şi abia apoi să vă gândiţi ce aţi făcut. Dacă vă folosiţi de sex pentru a ieşi sau a uita de problemele sau nemulţumirile pe care le aveţi. şi nu uitaţi că fiecare infractor gândeşte la fel atunci când comite o infracţiune.16. ură. pentru că aţi auzit lucruri rele în legătură cu ele. problemele nu se rezolvă de la sine. • Fiecare dintre noi însemnăm ceea ce gândim. gelozie. nu este una singură. ruşine. • Atunci când vă aflaţi în situaţii de dificultate. Dacă gândiţi că este permis sexul între copii şi adulţi şi nu faceţi diferenţa între un COPIL şi o FEMEIE (nu ne interesează doar dezvoltarea fizică ci şi maturitatea unei persoane.

RISC DE RECIDIVĂ Acesta va fi primul meu gând când voi ieşi afară din puşcărie şi îl voi păstra întotdeauna. nu mai am de gând să îmi petrec viaţa în puşcărie. Nu am ură sau duşmănie pe nimeni şi nici nu voi avea niciodată.ANEXA 11 FIŞA RISC RECIDIVĂ – în scop de exemplificare PLANURI DE VIITOR. dacă nu… Eu O. Aşa voi face. o să le cer iertare şi apoi o să încerc şi o să o iau de la capăt. O să încep să îmi fac iar familia dacă se poate iar dacă nu se poate o să îmi fac altă familie. Copiii care o să vrea o să vină la mine şi o să-i ajut dacă pot. Vă mulţumesc. Semnătura 140 .O. Aşa că şi acum sunt vinovat dar nu am violat-o. O să fiu foarte fericit şi când o să se ivească ceva rău. pentru că eu cred în Dumnezeu foarte mult şi el îmi va face dreptate. Acesta este gândul meu până când o să ies. la părinţi.F. Trebuie să îmi refac viaţa ca să nu mai ajung unde sunt. Aceasta va fi povestea mea. O să plec în satul meu. o să stau să mă gândesc foarte bine la ceea ce fac.

Numai eu ştiu cât a suferit din cauza mea. PLANURI DE VIITOR. să pot să îmi ajut familia. 1. Trebuie şi eu să-mi fac o viaţă. 141 . e bine ce fac sau nu. Nu mai pot lăsa familia. H. Ca să îmi mai fie teamă de ceva pentru a pica iarăşi în Penitenciar (puşcărie)? Sincer spun că nu. mai ales că mama merită tot ce îşi doreşte pentru că a fost lângă mine şi m-a sprijinit tot timpul cât am suferit departe de familie. mai ales pe Mama (subliniat de 4 ori) mea. RISC DE RECIDIVĂ În privinţa faptei pe care am făcut-o îmi este ruşine şi totodată îmi pare foarte rău. nici nu ştiu unde mi-a fost capul când am făcut această faptă. 2. Ştiu foarte bine că este uşor să reintri în puşcărie pentru orice faptă comisă. 3. Am văzut clar. Nu-i destul că am pierdut 7-8 ani din tinereţe pentru ce? Pentru nimic. pun şi familia într-o situaţie extrem de dificilă. 5. să muncesc.ANEXA 12 2. şi aşa nu voi mai veni în veci la puşcărie. dar eu trebuie să fiu atent şi să mă gândesc de 2-3 ori dacă trebuie. Am avut timp în această pedeapsă să mă gândesc că după ce voi ieşi de aici să nu mă mai întorc niciodată.C. Motive sunt foarte multe. care în atâţia ani de zile m-a sprijinit. etc. pentru prostia mea. o familie. 4. Doresc să trăiesc. Ex.

1996) Abstinenţa 1. 4. Daţi exemple concrete de lucruri pe care le-aţi face pentru a ieşi din situaţiile respective. Ce v-ar determina să nu mai abuzaţi sexual? 2. Ce fantezii greşite aveţi? 3. Cu cine aţi vorbi despre aspectele pozitive şi negative ale vieţii ? 5. Identificaţi situaţiile problematice pe care le aveţi cu partenerul.ANEXA 13 PLAN DE PREVENŢIE A RECĂDERILOR PERSONALIZAT (Loh. Faceţi planuri şi scrieţi reguli care v-ar ajuta să nu recidivaţi. Cu ce erori în gândire. 3. Scrieţi situaţiile actuale în care vă simţiţi furios. Cum vă simţiţi acum ? 4. Cum. Cum gândiţi acum. Cum credeţi că vede lucrurile şi se simte cealaltă persoană cu care sunteţi în conflict? De ce credeţi că a reacţionat aşa? Bariere interioare 1. Ce situaţii de risc ar trebui să preveniţi? 6. prietenii.? 2. Ce puteţi face pentru a împiedica fanteziile să devină mai puternice Bariere externe: 1. 4. angajatorul. Ce evenimente. Cum vă puteţi descurca în aceste situaţii? 5. minciuni. când nu mai abuzaţi sexual pe nimeni? 3. interpretări greşite v-aţi confruntat? 2. Ce s-ar întâmpla dacă aţi comite o nouă infracţiune? 142 . supărat. Motivaţie 1. stresat sau doriţi să vă răzbunaţi. 2. ajungeţi să simţiţi emoţiile de mai sus? 3. Ce semnale vedeţi înainte de apariţia fanteziilor greşite? 4. emoţii sau gânduri mai reprezintă situaţii de risc pentru dvs. Faceţi o listă cu oamenii cu care aţi putea vorbi în caz de risc. colegii.

10. sau asertiv? Ce înseamnă să fiu asertiv? Care sunt persoanele care mă pot influenţa pozitiv sau negativ? Ce înseamnă o relaţie de cuplu sănătoasă? Cum pot ajunge să am o relaţie sănătoasă? Ce este empatia? Ce rol are ea? Ce simte o victimă în cazul unui abuz sexual? Care este impactul abuzului asupra familiei victimei? Care sunt consecinţele abuzului asupra infractorului? Dar asupra familiei sale? Ce este acela lanţ al infracţiunii? Ce este aceea o situaţie de risc? Care este distincţia dintre cădere şi recădere? Ce pot face pentru a nu ajunge în situaţii de risc? Ce pot face atunci când sunt în situaţii de risc? De ce abuzează sexual unii bărbaţi? Care este distincţia între o fată şi o femeie? Care e diferenţa între o relaţie sexuală liber consimţită şi un viol? Cum pot recunoaşte o persoană care are riscul de a comite un abuz sexual? 143 . 6. 9. 3. Care sunt gândurile periculoase. comportamente. 13. 18. emoţii. 17. 20. agresiv. 8. 2. 4. 25. 21. care mă pun în situaţii de risc? Dar emoţiile? Ce se întâmplă dacă nu îmi asum responsabilitatea pentru fapta mea? Cum gândeşte un abuzator sexual? Ce rol are sexul în comiterea infracţiunii? Ce sunt fanteziile deviante? Ce comportament este mai eficient: pasiv. 24. 14. De ce nu aş mai comite un abuz? Ce pot evalua o persoană sau comportamentul ei? Daţi exemple de gânduri. 23. 15. 22. 16. 5.ANEXA 14 FIŞA DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR 1. 12. 19. 7. 11.

9. Consider că acest program m-a învăţat lucruri utile legate de: a) relaţia dintre femei şi bărbaţi b) diferenţa dintre sexul cu acordul partenerei şi viol c) factorii care m-au condus înspre comiterea violului d) emoţii. Consider că pentru mine există un risc de a comite o altă infracţiune (orice fel de infracţiune) de: 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%. Ceea ce nu mi-a plăcut la acest grup a fost _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ 7.agresiv. Acest program a fost util pentru mine în proporţie de : 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%. Da Nu 2. cunoscuţi. Cel mai important lucru pe care l-am înţeles în cadrul acestui grup este că _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________ 6. Consider că pe o scală de la 0 la 10 unde 0 înseamnă defel vinovat şi 1 vinovat în totalitate. 3. Da Nu. Dacă pe viitor s-ar mai organiza astfel de programe aş participa. Consider că pentru mine există un risc de a comite un nou viol de : 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100% 8. empatie e) gândurile periculoase pentru comiterea violului f) autocontrolul meu g) factori şi situaţii de risc pentru comiterea unei noi infracţiuni h) comportamentul pasiv. 5.ANEXA 15 FIŞĂ DE EVALUARE FINALĂ A EFICIENŢEI GRUPULUI 1. Încercuiţi varianta corectă . i) luare de decizii j) integrarea mea după eliberare (relaţia cu cei apropiaţi. Recunosc că am comis violul. am fost vinovat pentru faptă : 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 (încercuiţi nota corespunzătoare). societatea) k) altele ____________________________________ 144 .asertiv. 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful