Chestionar Sternberg Acest chestionar îşi propune să identifice stilul dvs. de gândire.

Nu este timp limită pentru completarea lui, iar acurateţea rezultatelor depinde de cât de sincer aţi fost atunci când aţi completat răspunsurile la întrebări. Nu există răspunsuri bune sau răspunsuri greşite. Vă rugăm să marcaţi, în prima coloană, cu un X răspunsul dvs. la fiecare întrebare, în funcţie de acordul sau dezacordul gradat cu conţinutul întrebării. Aceste gradaţii sunt următoarele: 1 - dezacord foarte puternic 2 - dezacord puternic 3 - dezacord 4 - acord 5 - acord puternic 6 - acord foarte puternic R ITEM 1. Atunci când iau decizii, am tendinţa să mă orientez după propriile idei şi modalităţi de lucru. 2. Atunci când am de prezentat sau de scris anumite idei, urmez regulile formale ale unei prezentări. 3. Atunci când discut sau scriu anumite idei, îmi place să am o privire critică asupra modului în care ceilalţi acţionează. 4. Atunci când vorbesc despre diferite idei, mă ghidez/ţin după/de o singură linie directoare. 5. Atunci când îmi expun anumite idei, îmi place să le am organizate în ordinea importanţei lor. 6. Atunci când am de făcut lucruri de importanţă diferită, încerc să le realizez simultan. 7. Când am mai multe lucruri de făcut, am tendinţa să încep cu primul care apare. 8. Îmi plac acele sarcini în care nu trebuie să mă preocupe detaliile. 9. Prefer sarcinile care conţin o unică problemă concretă decât cele cu probleme generale şi multiple. 10. Când iau o decizie, mă conduc după propria mea judecată asupra situaţiei. 11. Dacă am nevoie de mai multă informaţie, prefer să vorbesc cu ceilalţi decât să citesc diferite materiale. 12. Îmi place să lucrez la proiecte care îmi permit să încerc noi modalităţi de abordare a lucrurilor. 13. Îmi place să fac diferite lucruri într-o manieră în care au fost realizate în trecut. 14. Atunci când trebuie să rezolv o problemă, apelez la ideile şi la strategiile personale . 15. Am grijă să folosesc metoda potrivită de rezolvare a oricărei probleme. 16. Îmi place să verific şi să evaluez puncte de vedere opuse sau idei conflictuale. 17. Atunci când încerc să termin o sarcină, tind să ignor problemele care pot apărea. 18. Înainte de a începe ceva, îmi place să ştiu ce am de făcut şi în ce ordine. 19. Când am mai multe lucruri de făcut, îmi împart timpul şi atenţia în mod egal. 20. Îmi place să abordez orice fel de probleme, chiar dacă unele par simple. 21. Când am de îndeplinit o sarcină, îmi place să percep structura generală a acesteia. 22. Îmi place să strâng detalii sau informaţii specifice despre proiectul la care lucrez. 23. Prefer situaţiile în care pot să-mi urmăresc propriile idei fără a le relaţiona cu cele ale altora. 24. Îmi place să particip la activităţi în care pot să interacţionez cu ceilalţi ca parte a echipei. 25. Îmi place să-mi schimb rutinele pentru a creşte calitatea sarcinii pe care o am de îndeplinit. 26. Îmi plac acele sarcini sau probleme care dispun de reguli clare ce trebuie urmate. 27. Îmi place să mă joc cu ideile mele şi să vad cât de departe pot merge.

34. îmi place să o rezolv într-un mod tradiţional. Când am de rezolvat o problemă. îmi dau seama care sunt părţile legate de scopurile generale ale acesteia. dar uneori nu pot să mă decid în ce ordine să le fac. Am tendinţa să acord puţină atenţie detaliilor. 32. 35. îmi stabilesc ordinea în care acestea trebuie realizate. clasificări sau comparaţii. 42. 59. 50. Îmi plac acele proiecte care au o structură clară şi un set de planuri şi scopuri. . Îmi plac acele situaţii în care pot să mă focalizez pe aspectele generale mai degrabă decât pe cele specifice. 41. 31. Îmi plac acele probleme care îmi permit să încerc propria mea modalitate de rezolvare. Îmi place să mă concentrez pe un singur lucru deodată. 29. Îmi place munca în echipă. 45. Când lucrez la un proiect. 63. 57. astfel încât să pot urma anumite direcţii. Îmi plac lucrările/activităţile în care pot să mă manifest independent. 30. 58. îmi place să combin ideile mele cu cele ale altora. 47. Prefer sarcini sau probleme în care pot să categorizez metodele propuse de alţii. 43. Când am mai multe lucruri importante de făcut. Îmi place munca ce presupune analiză. Îmi place să îmi fac o listă cu sarcinile pe care le am înainte de a începe să le rezolv. Îmi place să urmez reguli sau direcţii bine definite atunci când rezolv o problemă sau realizez o anumită sarcină. adică tabloul general. îmi place să urmez metode şi idei care au mai fost folosite în trecut. 52. Îmi plac acele probleme în care trebuie să acorzi importanţă detaliilor. Atunci când am o problemă. Îmi plac cercetările în care pot să studiez şi să evaluez diferite idei. Cred ca rezolvarea unei probleme conduce de obicei la altele care sunt la fel de importante. îmi place să-mi fac o listă cu lucrurile pe care le am de făcut şi să le ordonez în funcţie de importanţă . Uneori am probleme în stabilirea priorităţilor pentru mai multe lucruri pe care le am de făcut. Atunci când iau o decizie. 46. 37. prefer să aplic noi moduri sau strategii de rezolvare. 55.28. Îmi place să fac lucrurile. 49. Atunci când am de îndeplinit o sarcină. În mod obişnuit. Atunci când comentez nişte idei. 39. ţin seama de toate posibilităţile de acţiune. am tendinţa să iau în considerare un singur factor/aspect. Atunci când am mai multe lucruri de făcut. 48. Prefer să consult diferite rapoarte pentru a-mi extrage informaţia de care am nevoie decât să întreb pe alţii. încerc să le rezolv în orice ordine. Acord mai multă atenţie părţilor/etapelor unei sarcini decât efectelor generale sau semnificaţiei acesteia. 51. 60. 54. 33. 38. îmi place să-mi împărtăşesc ideile şi să primesc informaţii de la ceilalţi. Atunci când am o sarcină de îndeplinit. 53. 62. 56. 44. Îmi place să reţin fapte şi frânturi de informaţie fără un conţinut particular. 61. 40. 36. Când am de îndeplinit o sarcină. Atunci când încep ceva. chiar şi de cele mai ridicole. Îmi place să lucrez singur. Ştiu ce sarcini am de dus la capăt. Prefer meseriile în care pot decide eu însumi ce şi cum să fac. fac mai multe lucruri deodată. Într-o discuţie sau un raport. îmi place să arăt scopul şi contextul ideilor mele. Îmi place să identific probleme vechi şi să găsesc noi metode de rezolvare.

. Îmi place să fac lucrurile într-o nouă manieră care n-a mai fost folosită de alţii în trecut. Îmi plac situaţiile în care rolul pe care trebuie eu să îl joc este unul tradiţional.64. 65.

Cotare Stil legislativ executiv judiciar monarhic ierarhic oligarhic anarhic global local intern extern conservator progresist Scor total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 .

Această modalitate preferată a unui individ de a gândi este ceea ce Sternberg (1994a) numeşte stil de gândire.Teoria auto-guvernării mentale: În conformitate cu teoria auto-guvernării mentale. global .predomină un singur scop sau mod de a rezolva problemele. proceduri şi principii călăuzitoare. aspra structurii.170). după cum urmează (după Sternberg.nu acceptă reguli. se axează asupra relaţiei. Sternberg defineşte 13 stiluri de gândire. judiciarul . p. preferă problemele în care trebuie să lucreze cu alţi colegi. proiecte paralele etc. 1994a. Această definiţie este foarte importantă pentru a nu confunda stilul de gândire cu abilităţile cognitive. să minimalizeze schimbarea. nu iese din “tipare”. Zhang. 1994a. ierarhicul . dar totuşi oamenii le preferă numai pe unele dintre ele şi resping posibilitatea unei alte modalităţi. intern . Potrivit acestui autor. preferă probleme nestructurate ce implică strategii creative. preferă să rezolve probleme concrete.preferă să abordeze subiecte largi şi abstracte.urmează reguli. Sternberg este astăzi cea la care se apelează cel mai des. Stilul de gândire este un construct ce-şi propune să surprindă legătura între două aspecte ale psihologiei individului care au fost tratate separat: personalitatea individului şi intelectul său. executivul . oamenii preferă o anumită modalitate pentru o anumită situaţie şi o altă modalitate pentru altă situaţie.îi place să adere la legile şi procedurile existente. noutatea constând în faptul că stilul de gândire nu mai este echivalat cu inteligenţa.îi place să creeze. activităţi. viziunea lui Robert J. dar care au pentru el importanţă egală. specifice. Există mai multe modalităţi de a ordona aceste elemente. Mai mult chiar. p.sunt predominant extrovertiţi. Ideea nu este una total nouă în spaţiul psihologiei personalităţii. sesizând cu dificultate părţile componente. local . preferă problemele la care trebuie să lucreze singuri. oligarhicul . să formuleze şi să planifice soluţiile problemelor. conservatorul . p. Făcând o paralelă între guvernarea unei naţiuni şi auto-guvernarea mentală.indivizi pragmatici.îi place să trecă dincolo de regulile şi procedurile existente. extern . un mod preferat de folosire a propriilor abilităţi cognitive. . anarhicul . este interesat de implementarea regulilor.urmăreşte mai multe scopuri. Deşi există mai multe clasificări ale stilurilor de gândire. se axează pe detalii.îşi propune urmărirea mai multor scopuri în acelaşi timp. pe care le ierarhizează în funcţie de importanţă.tind să fie introvertiţi. orientaţi spre sarcină. Cattell subliniind acelaşi fapt prin diferenţierea pe care o practică între inteligenţa fluidă şi cea cristalizată. progresistul .174-177. să maximizeze schimbarea şi de aceea preferă sarcinile ce implică noutate şi ambiguitate.îi place să evalueze reguli şi proceduri. stilul de gândire este o “modalitate preferată de a gândi” (Sternberg. îi place să lucreze la proiecte flexibile din punctul de vedere al conţinutului. 1999. preferă probleme pre-structurate.167-167): legislativul . oamenii au nevoie să-şi “pună ordine” în idei. să vadă care este cea mai bună. al modului de lucru şi al termenelor. monarhicul .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful