Proceduri judiciare de recuperare a sumelor 

restante
“In raporturile comerciale este bine sa evitati pe cat posibil clientii rau-platnici.”

 Dacă ați contractat totuși cu astfel de clienți și în cazul în care doriți inițierea unei proceduri de
recuperare de datorii, înaintând un proces de somație de plată, sau ordonanță de plată, sunt
câteva lucruri esențiale pe care trebuie să la cunoașteți și care vă pot fi de mare folos.

Legislația aplicabilă în acest moment pune la dispoziția unei societăți care înregistrează o
creanță certă, lichidă și exigibilă următoarele proceduri judiciare de recuperare a sumelor
restante: 
      (i)  procedura normală de judecată;

(ii) procedura somației de plată și

    (iii) procedura ordonanței de plată.

Pentru recuperarea sumelor datorate in baza unei relatii comerciale este necesara obtinerea
unui titlu executoriu, respectiv a unui act care poate sta la baza cererii de executare silita a unei
persoane, prin oprirea conturilor bancare sau a tertilor care detin bunuri pentru debitor ori
scoaterea la licitatie a bunurilor mobile si imobile ale debitorului. Contractele incheiate de
comercianti, facturile sau orice alte inscrisuri care atesta drepturi si obligatii privind executarea
anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii nu reprezinta, conform legii, titluri executorii in
baza carora sa se poata declansa in mod direct procedura executionala.
De aceea, un prim pas in vederea recuperarii de catre creditor a creantei il constituie obtinerea
unei hotarari judecatoresti prin care persoana fizica sau juridica ce nu si-a achitat obligatia de
plata sa fie obligata sa plateasca suma ce reprezinta debitul, precum si eventuale penalitati sau
dobanzi.
Pentru aceasta, legea romana prevede urmatoarele cai:

Procedura de drept comun

Codul de procedura civila prevede ca un creditor trebuie sa aleaga aceasta procedura in

vederea obtinerii unui titlu executoriu in baza caruia sa procedeze la executarea silita a creantei
solicitate, daca debitul datorat de debitor nu este evident, si judecatorul trebuie sa aprecieze
daca pretentiile sale sunt intemeiate sau nu. Daca judecatorul hotaraste ca pretentiile sunt
intemeiate, el va pronunta o hotarare prin care va obliga debitorul sa achite debitul.
Codul de procedura civila mentioneaza ca litigiile in pretentii se pot judeca, intr-o prima faza
procesuala, de doua instante, astfel:

a. judecatoria, care are competenta sa judece litigii comerciale al caror obiect are o valoare de
pana la 1 miliard ROL (100.000 RON)
b. tribunalul, care are competenta sa judece litigii comerciale al caror obiect are o valoare de
peste 1 miliard ROL (100.000 RON), precum si litigii al caror obiect este neevaluabil.

In cadrul procedurii de drept comun, un litigiu comercial presupune adeseori o procedura

greoaie si de lunga durata, avantajandu-i astfel pe debitorii care pot prelungi, pe perioade
foarte mari de timp, plata obligatiilor banesti la care sunt tinuti, prin aceasta putand reusi chiar
"performanta" de a nu mai plati niciodata. Aceasta rezida atat intr-o lunga durata de timp de
desfasurare a proceselor - cu exercitarea tuturor cailor de atac -, cat si in cheltuielile ocazionate
de proces (taxa de timbru aferenta cererii introductive se timbreaza in functie de cuantumul
creantei), care, chiar daca se pot recupera pe calea cheltuielilor de judecata, au deseori aceiasi
sorti de izbanda ca si debitul principal.

De asemenea, in cadrul procedurii pe calea dreptului comun, o piedica in obtinerea cu

celeritate a unui titlu executoriu pentru recuperarea creantei unui comerciant o constituie
posibilitatea administrarii unui probatoriu complex (inscrisuri, interogatoriu, expertiza
contabila) care poate conduce la crearea unor procese interminabile si a unor cazuri in care
debitorii nu au alta pretentie decat "tragerea de timp".

Intr-o descriere sumara, in procedura pe calea dreptului comun se parcurg urmatoarele etape:
1. Realizarea procedurii de conciliere prealabila obligatorie (incercarea de solutionare amiabila
a litigiului);

2. Depunerea cererii de chemare in judecata, insotita de inscrisurile doveditoare, urmata de

citarea partii (partilor) adverse;

3. Primirea intampinarii depuse de catre parat, iar daca paratul are pretentii reciproce fata de
reclamant - cerere reconventionala;

4. Administrarea de probe pentru lamurirea situatiei de fapt (inscrisuri, expertize, interogatorii,

martori);
5. Solutionarea cererilor, exceptiilor si incidentelor de procedura;

6. Pronuntarea hotararii, redactarea acesteia si comunicarea catre parti;

7. Posibila declarare a unui apel impotriva hotararii; trimiterea dosarului la instanta de apel si
citarea partilor in fata instantei de apel;

8. Solutionarea cauzei in apel (depunerea motivelor de apel, a unei eventuale intampinari,

administrarea de probe in apel); redactarea si comunicarea hotararii date in apel;

9. Posibila declarare a unui recurs, trimiterea dosarului la instanta de recurs si solutionarea

recursului.
Procedura speciala "somatia de plata"

Pentru incasarea unei creante comerciale, poate fi initiata si o procedura legala speciala, numita
"somatia de plata".

Legea romana (Ordonanta de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata) permite
creditorului sa inceapa procedura somatiei de plata pentru a-si recupera creanta numai in cazul
creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezinta o obligatie de plata a unor sume de bani
asumate prin contract, constatate printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut
reglementat printr-un act scris, care este însusit de parti prin semnatura, ori într-un alt mod
admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau
orice fel de alte prestatii. Hotararile pronuntate in cadrul acestei proceduri nu au autoritatea
lucrului judecat asupra fondului litigiului. In cazul in care instanta apreciaza ca nu sunt
indeplinite conditiile necesare emiterii ordonantei care sa contina somatia de plata o va
respinge, irevocabil, creditorul avand insa dreptul sa porneasca procedura de drept comun
pentru recuperarea debitului.

Procedura speciala a somatiei de plata se inscrie in cadrul masurilor impuse de dezideratul de a

oferi creditorilor o procedura rapida si mai putin costisitoare pentru obtinerea titlurilor
executorii in vederea realizarii creantelor prin executare silita.

Avantajele recurgerii la procedura somatiei de plata

Intentia legiuitorului de a crea un sistem de recuperare urgenta a creantelor, prin simplificarea

procedurilor si desfasurarea acestora in regim de celeritate, rezulta fara echivoc atat din
regulile procedurale aplicabile judecarii in fond a cererii, cat si din limitarea cailor de atac ce se
pot exercita impotriva ordonantei prin care s-a admis cererea. Legiuitorul a urmarit sa faciliteze
si accesul creditorului la procedura de recuperare a creantelor sale, prin stabilirea unei taxe de
timbru in cuantum determinat si relativ nesemnificativ in raport cu creanta solicitata (39 RON).

De asemenea, somatia de plata este o procedura speciala, pentru declansarea careia nu este
necesara efectuarea concilierii prealabile.

In plus, se remarca si o limitare a probatoriului ce poate fi administrat in cauza, si anume

inscrisuri, eventual lamuriri si explicatii solicitate partilor de catre instanta. Insa din redactarea
textului rezulta ca singurul mijloc de proba admisibil il reprezinta inscrisurile, explicatiile si
lamuririle pe care partile le pot prezenta judecatorului neputand constitui mijloace de proba.
PROCEDURA ORDONANTEI DE PLATA

 Dacă procedura somației de plată este o procedură frecvent utilizată și foarte cunoscută,
ordonanța de plată este un mijloc de recuperare a creanțelor mai puțin cunoscut și, implicit,
mai puțin folosit.

Ordonanța de plată a fost introdusă în anul 2007 ca urmare a implementării unei directive
europene privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale. Ordonanța de plată
este aplicabilă exclusiv creanțelor certe, lichide și exigibile izvorâte din raporturi comerciale,
acesta fiind principalul aspect care o diferențiază de somația de plată.

Prin raport comercial se întelege orice contract încheiat între comercianți ori între aceștia și o
autoritate contractantă. Pe calea ordonanței de plată nu pot fi solicitate creanțele înscrise la
masa credală (gruparea organizată a creditorilor) sau creanțe izvorâte din contracte încheiate
între comercianți și consumatori sau din contracte civile. În schimb, poate fi emisă o ordonanță
de plată pentru creanțele izvorâte din contracte de achiziție publică sau concesiune de lucrări
sau servicii.

Împotriva ordonanței de plată se poate depune cerere în anulare în termen de 10 zile de la

comunicarea ordonanței. Cererea de anulare nu suspendă executarea decât la cererea
debitorului și numai cu dare de cauțiune.

Avantajele recurgerii la procedura ordonantei de plata

Ordonanța de plată constituie titlu executoriu. Aceasta poate fi pusă în executare direct de
către executorul judecatoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze
executarea.

Împotriva executării silite a ordonanței se poate face contestație, dar la judecarea contestației
nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de execuție.

Termenul de plată este cuprins între 10 și 30 zile de la comunicarea ordonanței. Termenul de

desfășurare a procedurii nu poate depăși 90 zile de la momentul depunerii cererii inițiale.

Nedepunerea întâmpinării poate fi considerată recunoaștere a pretențiilor creditorului.

Procedura concilierii prealabile nu este obligatorie.

 
În timp ce, în procedura somației de plată, facturile semnate de debitor reprezintă dovada de
bază utilizată în fața instanței, procedura ordonanței de plată permite o mai mare flexibilitate în
ceea ce privește furnizarea dovezilor în instanță. Astfel, un creditor ce utilizează această
procedură poate depune cu succes, pe lângă facturi, și alte documente care să ateste creanța sa
față de debitor, cum ar fi corespondența cu acesta. Acesta este un aspect important în această
procedură, ce transformă ordonanța de plată într-o procedură mai avantajoasă pentru
creditori, comparativ cu somația de plată.

Un alt avantaj al ordonanței de plată este faptul că, în cadrul acestei proceduri, debitorul își
poate recunoaște parțial datoria, în timp ce procedura somației nu permite o asemenea
recunoaștere parțială. Astfel, judecătorul poarte emite o decizie în acest sens, iar creditorul își
va putea recupera o parte a creanței sale, în timp ce, pentru restul creanței pretinse, poate
introduce o cerere în instanță în temeiul procedurii generale prevăzute de Codul de procedură
civilă.

În funcție de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele două proceduri
urgente, dar pot, deasemenea, utiliza și procedura generală prevăzută de Codul de procedură
civilă, care necesită însă mai mult timp pentru o implementare integrală.

Cu stima,

Av. Mariana Dumitrescu

Av. Sorina Tusa