To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.

com

1|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

LÂNGĂ MINE

Rămâi în astă seară lângă mine Să mă-nveleşti cu trupul tău fierbinte, Să te dezbrac cu sărutări o mie, Rămâi în astă seară lângă mine.

Cu razele de lună să te-mbrac, Din inimă să-mi spui că îţi sunt drag, Să ne sorbim din ochi, iubirea vie Şi inima-mi din piept a ta să fie.

Un muc de lumânare, să arunce În jur parfum amestecat cu raze, Umbrele noastre pe tavan să joace, Iar trupurile pe un pat de roze.

Rămâi în astă seară lângă mine, Cu razele de lună să te-mbrac, Din stelele-adunate să îţi fac Veşmânt şi-altar, clădite din iubire.

2|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

ÎNTÂIA OARĂ
Întâia oară-i când îţi sărut gura, întâia oară-i când te strâng în braţe, te frângi la pieptul meu de la jumate, şi-mi spui cu glas scăzut că mă iubeşti, că viaţa lângă mine s-o trăieşti, ai vrea să fiu al tău pentru vecie, şi tot ce este-al tău al meu să fie. Când întorc capul tăcută mă priveşti, cum un copil se uită pe fereşti, te văd cu ochii minţii şi te simt, cum te apropii-ncet abia păşind. Surprinsă pari ,când tam-nesam, cu mii de sărutări în cale-ţi sar. Să ne prefacem pentru o clipă doar, că tu eşti zână, eu cavaler hoinar. Că tu eşti îngerul de mult timp aşteptat, venita-i tu să mă scapi de păcat? Îţi place să m-alinţi cu vorbe rare, şi-ţi place când zâmbind mă vezi în zare, venind cu grabă ca să-ţi ies în cale, un trandafir să-ţi aştern la picioare. Întâia oară-i când te strâng în braţe, când simt a buzelor tale dulceaţă. Întâia oară-i când îmi spui iubire că vrei să fii cu mine pe vecie.

3|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

SINGUR…
Mă-ntorc acum la locul de-nceput, acolo unde pe tine te-am văzut. Banca-i pustie, aleile sunt goale, lumina se revarsă, rece din felinare. Imagini din trecut cu noi de mână, mă răscolesc acum, îmi fac doar rău. Cât te-am iubit, mi-e martor Dumnezeu, cât m-ai iubit no-i afla niciodată. Vântul, turbat îmi intră printre haine, trupul întreg îmi tremură de frig. Aştept s-apari, să-mi sari din nou în braţe, zărindu-te iubito să te strig. Dar timpul trece, zadarnic te aştept, zadarnic sper să te mai strâng la piept.Banca e goală şi rece fără tine, gol sunt şi eu, rănit fără iubire. Greu mă ridic şi plec din locu-n care, zâmbind mi-ai dat întâia sărutare. Rămâne-n urmă o bancă părăsită, un suflet trist, o inimă rănită.

4|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

CURABIA SUNT EU,
Fără tine sunt o corabie care şi-a pierdut pânzele în cea mai mare bătălie purtată vreodată, bătălia contra iubirii. Acum, fără pânzele pierdute în luptă, navighez în derivă pe întinsul ocean care este propria-mi viaţă. Valurile mă izbesc de stâncile preschimbate în obstacolele pe care le întâlnesc la tot pasul. Încerc din răsputeri să acostez într-un port ferit de furtună, să pot să-mi ling rănile şi refăcut să-mi continui voiajul. Dar nimeni nu mă ajută, toţi mă privesc cu ură nu-nţeleg, cum rupt de tine sunt rupt acum de lume. Busola mi-ai furat-o şi te-ai dus în adâncurile abisului, lăsându-mă cu ochii-n lacrimi să privesc nemărginirea oceanului, fără să-mi pot croi un drum printre valuri. Stelele, nici ele nu m-ajută, iar Luna este aliatul tău , de zile-ntregi furtuna o ascunde de-ai mei ochi. Rechinii îmi dau târcoale-nfometaţi, aşteaptă calmi momentul când s-atace, să-mi sfârtece rănitul trup. Oricum fără iubire viaţa-i chin aşa că nu mai lupt cu valuri tumultoase, puterile sleite-mi sunt de tot. Vântul, odată aliat acum duşman îmi este, mă-mpinge spre locuri pe care nu le ştiu, unde piraţii aşteaptă înarmaţi deaveri să mă golească, ei nu ştiu că unica avere ai fost tu. O insulă zăresc în depărtare, mă-ndrept spre ea fără să ştiu de-mi va fi loc de veci sau liniştită casă. Un Soare blând zâmbeşte printre nori, şi-un val m-aruncă pe-o plajă părăsită, plină de scoici, crabi morţi şi plante arse de căldură. Am înţeles că ăsta-mi e sfârşitul, nu mă mai lupt căci lupta e pierdută, nu mai visez că nu mai am de ce. Moartea mămbie cu somnul veşnic, mă dau bătut obosit şi scârbit de-acest război cu mine însumi, m-arunc din nou în valurile vieţii şi-aştept rechinul să mă rupă-n două, în trei sau nouă, nu îmi pasă.

5|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

SALCÂMUL CE NE LEAGĂ
Acoperiţi de florile salcâmului bătrân, pe veci iubire mă-nconjuri să îţi jur. Şi gura mi-o săruţi cu buzele fierbinţi, mă-nebuneşti iubito, astfel mă scoţi din minţi. Nu-ţi pasă dacă lumea ne vede împreună, nu-ţi pasă dacă noaptea ne-o prinde tot de mână. Lăsând capul să-mi cadă pe sânul tău divin, din doi într-unul singur, noi doi ne contopim. Salcâmul ne îmbată cu-al florilor miros, iar sus o ciocârlie ne cântă aşa duios. O rază, rătăcită, în părul tău se-ncurcă şi luminându-ţi chipul angelic el îmi pare, o… dă-mi de-ndată scumpo, te rog, o sărutare. Nu-mi pasă dacă timpul alunecă năvalnic, la pieptul tău, el pare de mult încremenit. Acelaşi vis ne poartă în lumi de basm în care, eu cerşetor mă aflu căzându-ţi la picioare. Un Shakespeare de s-ar naşte ar scri’ altă poveste în care eu , Romeo, tu, Julieta mea, ne-am da pe-o sărutare întreaga răsuflare. Nu ţine cont că lumea cu ochi răi ne priveşte, contează doar privirea ce inima-o doreşte. Scăldaţi în sucul dulce al florii de salcâm, ne vom iubi o viaţă, ne vom iubi nebuni. Căzuţi în iarba deasă, îmbrăţişaţi vom sta, pivind cum noaptea vine cu-nfigurarea sa. Şi-atunci sub clar de lună, iubirii ne vom da. Doar greierii să afle culcuşul nostru-n iarbă, cântând să fie martori iubirii ce ne leagă. Lăsând în urmă totul vom merge pe-un nou drum, pavat cu plăci de aur şi mărginit de flori, iar noi pe veci vom fi, iubito amândoi.

6|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

TITAN…
Căzut mă simt, cu trupul ostenit, încerc să mă ridic, dar cerul nu mă lasă. Mapasă rău pe umeri, cu norii grei de ploaie, cu fulgere mă-nţeapă, cu tunete măndoaie. Din ochii trişti, sălbateci, încep să-mi curgă lacrimi, încep să mă cutremur, un Prometeu rănit. Cu aripile frânte, să zbor încerc, dar vântul, duşmanul meu de moarte, în loc mă ţintuieşte, măn-toarce îndărăt. Şi gerul, ah… îmi intră până-n oase, îngheaţă a mea sevă în vene de oţel. M-arunc în hău de munte, dar el mă dă afară, cu-n urlet mă întoarce sub cerul plumburiu. Capu-mi ascund sub aripi, dar aripile frânte, nu pot ca să-l cuprindă, şi-un fulger mă loveşte în fruntea-mi dezgolită. Cu faţa înroşită, de sângele fierbinte, îmi smulg din corpul rece, aripile zdrobite. Le-arunc să vadă Zeus, ce astfel mă răneşte, că veşnicia-mi pare desprinsă din poveste. Refuz eternitatea, refuz nefericirea, aleg în schimbu-i moartea, aleg în schimb iubirea. Blestemul ce mă leagă de viaţa de titan, mă face mai puternic, mă face mai uman. Când pieptul se deshide, un vultur mă răneşte, cu pliscu-i de granit ficatul îmi zdrobeşte. Durerea este cruntă şi chinul este groaznic, căci pironit de-o stâncă de viaţă el mă soarbe. Ascultă-mi ruga tată, ascultă-mi ruga mamă şi luaţi din piept scânteia ce la-nceput mia-ţi dat. Şi muritor mă faceţi, căci viaţa fără moarte nu-i viaţa ce-am visat. S-alerg prin lumea largă, să-mi simt inima-n piept, cum bate cu putere, cum râde de plăcere. Cuvântul cel din urmă retrageţi-l, te rog, nu vreau să plângi părinte, căci nu e timp nici loc. Văd cum apune Luna şi Soarele-i ia locul, iar vulturul aşteptă ca să-şi înfigă ciocul în pieptu-mi dezgolit. Te rog să-mi spui de-ndată blestemul de mi-l iei, căci ziua mă aşteaptă, cu chinurile ei. Dar timpul nu se-opreşte şi totul e pierdut când vulturul apare cu aripile-ntinse, cu ghearele-ncleştate el ciocul îşi înfige cu sete nevăzută-n pieptu-mi de titan.

7|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

UNIVERSUL
Un cer de stele ne-nconjoară, un univers nemărginit, în care timpul se tot naşte la infinit, necontenit. Un punct infim pe cerul nopţii, plăpând, se-arată licărind, o simplă rază de speranţă, o stea s-arată răsărind. Dar steaua ce-o vedem acum, de mult e moartă, este scrum, căci ce vedem noaptea lucind poate fi astrul ce-a murit. În urma lor rămâne-o umbră ce mii de ani lumină bate, pentru-a ajunge într-o noapte să o vedem sclipind din casă, prin geamul dezgolit de draperia trasă. Iar noi, un punct cât vârful unui ac, ne pierdem vremea visând la nemurire; orbi suntem, nu vedem cum piere tot ce există, căci moartea n-are leac. Visăm cu ochi pe jumătate-nchişi, că vom ajunge să zburăm la stele; că vom fi zei, ne comparăm cu ele, când noi, o viaţă, aici suntem închişi. Când mor lor le rămâne vie, icoana existenţei pe vecie; noi, când murim luăm totul în mormânt, tot ce am fost vreodată pe pământ. Să urli, să te plângi, arată-mi cui, când Dumnezeu în universul Lui n-ascultă nici de ruga unei stele şi o priveşte-n linişte cum piere. Fire de praf suntem pe faţa Terrei, care la rându-i este fir de praf.

8|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

ÎN LUPTĂ CU BALAURUL,
,,A fost odată ca niciodată..”, cu aceste cuvinte încep poveştile şi basmele. Folosind formula introductivă se urmăreşte ca cititorul să creadă că povestea are la bază întâmplări reale. Eu nu voi începe povestea, de mai jos, cu “a fost odată“, pentru că nu a fost niciodată. Ea, povestea, nu are la bază vreo întâmplare reală, este scrisă într-un moment în care îmi imaginam cum este să fii conducătorul unor oameni. Să vedem ce a ieşit, sper să vă placă.

În luptă dreaptă cu spada-mi ruginită, orbit m-am avântat, crezând că sorţii de izbândă de partea mea vor fi, m-am înşelat. Am dat în stânga-n dreapta, în faţă şi în spate, dar în zadar căci şansa nu e de partea mea. Balauri, vrăjitoare blestemul să v-ajungă, sculatu-ma-ţi din patul de visare, să vă înfrunt, să lupt cu disperare!!! O ţară-ntreagă, ce se întinde-n jur cât vezi cu ochii: de la munţi la mare, de la pământ la soare, mă-njură printre dinţi, îmi iese-n cale. De ce n-ai câştigat, de ce nu ne-ai scăpat de tot ce-i rău?, nu erai tu trimis de Dumnezeu? Cum să le spui că eşti un simplu om ce are, pe capu-i mic, o coroană prea mare. Te uiţi în ochii lor şi-ţi vine-a plânge, în tine ei destinul şi l-au pus, fără să vrei devii răspunzător, de viaţa şi de viitorul lor. Platoşa-mi pun, a fost a bunului meu tată, calul înham, ca smoala-i este coama, la luptă plec cu gândul la izbândă, aşa-mi e scris, aceasta-mi este soarta. Lupta e scurtă, flăcări în jur aruncă, balaurul cu vrăjitoarea-n spate, la vrajă cu-altă vrajă se răspunde, aşa că-mi scot din teacă spada-n venin spălată. Cu-o lovitură cruntă capuri de trup despart, şi-nvingător din luptă mă-ntorc l-al meu regat. Căci regele nu-i rege şi viaţa nu-i e viaţă, poporu-i este mamă şi patria-i e soaţă.

9|Page

To Remove Please Registered With http://www.pdf-converter-software.com

Textele sunt preluate de pe blogul al cărui proprietar sunt: pavelionut.wordpress.com.Copierea acestor texte este interzisă şi protejată de Legea Drepturilor de Autor.

10 | P a g e

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful