You are on page 1of 55

WWW.CARTIAZ.

RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

EXPLORAREA PERSONALITĂŢII

A. CHESTIONARE ŞI INVENTARE DE
PERSONALITATE

Metodele standardizate utilizate în energetici, intelectuali şi atitudinali la nivelul


scopul cunoaşterii personalităţii sunt foarte unui individ dat.
numeroase şi diferă sub aspectul modului de Din cele puţine definiţii prezentate
construcţie şi al aspectelor vizate. Pornind anterior dificultatea definirii cât mai complete a
tocmai de la aceste considerente o prezentare personalităţii ne apare certă. G.W.Allport, în
exhaustivă a acestor metode de investigare a 1931, găseşte 50 de definiţii pentru termenul
personalităţii a fost dificil de realizat. Astfel, de personalitate; el vede personalitatea ca
capitolul prezent a fost structurat pe două fiind organizarea dinamică în interiorul
secţiuni: în prima secţiune “Chestionare şi individualităţilor a acelor sisteme psihologice
inventare de personalitate” am prezentat care determină ajustarea lor unică la mediu.
câteva dintre cele mai cunoscute probe, După părerea lui, personalitatea rezultă din
având drept suport şi activitatea de seminar intersecţia structurilor bazale, tipologice şi
unde se va realiza aprofundarea lor. În individuale, sub următoarele aspecte:
secţiunea a doua “Metode şi tehnici proiective personalitatea generală, personalitatea
de investigare a personalităţii” prezentarea individuală şi personalitatea tipică.
principalele probe de investigare se va face Teoriile privind trăsăturile personalităţii
structurat pe criteriul de clasificare al acestora au influenţat poate cel mai mult instrumentele
enunţat de Lindsey. psihodiagnostice de măsurare. Acest tip de
Termenul de personalitate derivă din teorii operează cu o afirmaţie fundamentală,
latinescul “persona”, care în antichitate care la rândul ei se bazează şi este validată
desemna masca purtată de actori pentru pe o certitudine empirică privind faptul că
interpretarea unui rol, sau din grecescul personalitatea poate fi definită ca o structură
prosopon, care însemna “faţă”. de trăsături, de moduri caracteristice de
În Evul Mediu, Boetius considera comportament, cunoaştere, reacţie, simţire.
persoana ca fiind o substanţă individuală, de Tot pentru înţelegerea personalităţii,
natură raţională sau inteligentă. psihologii caută să o măsoare. Teoriile
C.Wolff definea personalitatea ca fiind începutului de secol aveau o viziune ceva mai
“ceea ce conservă memoria sinelui, ceea ce simplistă în sensul utilizării frecvente, în scop
îşi aminteşte de el ca fiind din totdeauna unul diferenţial, a unor liste de atribute, adjective,
şi acelaşi”. denumiri de comportamente. Abordările
Pentru V.Pavelcu, termenul de moderne dezvoltă posibilităţile oferite de
persoană indică un Eu, un subiect sau fiinţa analiza factorială în sensul încercării de a
umană conştientă de sine. izola şi defini psihologic dimensiunile bazale
R.B.Cattell vede personalitatea ca pe o în structura personalităţii şi, pe de altă parte
construcţie factorială dinamică, exprimată în de a depăşi o descriere a personalităţii prin
modalitatea răspunsurilor la situaţii. factori bipolari relativ independenţi. Concepţia
H.Eysenck, bazat pe analiza factorială, pe care autorul unui chestionar sau a unei
crede că personalitatea desemnează probe proiective o are despre personalitate,
algoritmul de îmbinare a indicatorilor despre trăsăturile care o definesc şi despre
factorii care o determină influenţează în mare
157
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

măsură conţinutul metodei. Conţinutul O problemă specială o constituie


metodelor de explorare a personalităţii a fost tendinţa generală a subiecţilor de a exagera
mult influenţat de faptul că impulsul creării lor sau minimiza rezultatele la chestionare, de
l-a dat practica psihiatrică. Scopul iniţial era aceea numeroase chestionare au scări
de a realiza un instrument de examinare speciale pentru detectarea acestei tendinţe.
rapidă a unei largi populaţii, pentru a detecta Testele de diagnosticare a
persoanele cu tulburări ale personalităţii. Aşa personalităţii se pot clasifica foarte greu, o
se explică de ce multe chestionare de împărţire mai frecventă se face în teste de
personalitate vizează descoperirea trăsăturilor personalitate analitice şi sintetice. Ele se
psihice care pot provoca dificultăţi de exprimă formal în trei categorii:
adaptare la anumite condiţii de activitate.
Mulţi autori consideră că testele de 1. Chestionare
personalitate reprezintă aportul cel mai 2. Teste obiective
important şi consistent al psihologiei 3. Teste proiective
moderne, deşi în cazul diagnosticării Testele analitice cuprind mai ales itemi
personalităţii conduita subiectului uman este ce sondează caracteristici delimitate ale
supusă unor atitudini interne deformate, de personalităţii, chestionarele fiind instrumentele
apărare, care dau anumite caracteristici cele mai specifice pentru aceste sondaje.
răspunsurilor. Se subliniază adeseori faptul că Testele sintetice studiază structuri complexe
în cazul diagnosticării inteligenţei sau a ale personalităţii; testele obiective şi cele
aptitudinilor subiectul cooperează, raportat la proiective constituie instrumentele cele mai
diagnosticarea personalităţii unde acesta are reprezentative de sondare a personalităţii.
tendinţa de mascare. În aceste condiţii, Chestionarele de personalitate pot fi
generate de atitudinile subiectului, se împărţite în două mari categorii; în
manifestă numeroase structurări de deformare chestionare de personalitate care sondează o
a rezultatelor, dintre care cele mai frecvente singură trăsătură, unifazice sau mai multe
apar: trăsături multifazice. Din punctul de vedere al
 Efectul de faţadă, care constă obiectivelor psihologice chestionarele de
în tendinţa subiectului de a se personalitate pot fi clasificate în patru mari
plasa într-o lumină favorabilă; categorii reprezentative: 1) chestionare de
 Efectul de reputaţie bună, care adaptare, 2) chestionare de interese, 3)
se caracterizează prin faptul că chestionare de atitudini, 4) chestionare de
răspunsurile sunt toate la fel de personalitate propriu-zise.
bune la toţi itemii; Bineînţeles o enumerare atât de
 Efectul de originalitate, sumară a metodelor de investigare a
deliberată, se caracterizează prin personalităţii nu poate omite observaţia,
faptul că răspunsurile atrag studiul biografic, analiza produselor activităţii,
ostentativ atenţia prin originalitate, chestionarele. Acestea au o mare importanţă
care este exprimată chiar în dauna în psihodiagnoza personalităţii.
consecvenţelor subtile ce sunt Vom analiza în paginile ce urmează
implicate la structura sistemelor de particularităţile de construcţie ale câtorva
întrebări-răspunsuri; dintre cele mai cunoscute metode de
 Efectul de frondă (hallo good explorare a personalităţii precum şi teoria
by), se caracterizează prin aferentă elaborării acestora.
frecvenţa răspunsurilor negative,
de frondă, obscure; CHESTIONARE ŞI INVENTARE
 Efectul de convenienţă, DE PERSONALITATE
depistabil mai ales la subiecţii
puberi din anumite medii de cultură A.Binet poate fi evocat printre pionierii
care au o maturitate precoce, se chestionarului ca metodă de cercetare în
manifestă prin structurarea acelor psihologie, el alcătuind un chestionar de
răspunsuri care se consideră că sondare a caracteristicilor personalităţii. Dată
intră în vederile experimentatorului fiind dezvoltarea sa mare şi influenţa
sau a unei autorităţi. ulterioară asupra dezvoltării chestionarelor de
158
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

personalitate R.S.Woodworth este considerat Inventarul Woodworth a constituit un


ca primul reprezentant de seamă al model şi un punct de plecare pentru
diagnosticării caracteristicilor personalităţii, numeroase variante, el fiind adaptat pentru
metoda sa fiind cunoscută în literatura de copii şi adolescenţi cea mai cunoscută
specialitate sub denumirea de Inventarul adaptare fiind “Chestionarul Woodwroth -
Psihonevrotic al lui Woodworth sau Mathews” (Woodworth-Matheus Personal
Woodworth PDS. Chestionarele sunt Data Sheet).
denumite uneori şi metode de autodescriere Această variantă cuprinde 76 de itemi
self rating sau self report methods, deoarece ce comportă un răspuns dihotomic de tipul
dau informaţii asupra propriei conduite, a “da” sau “nu”, majoritatea răspunsurilor de tip
propriilor trăiri, care ar putea fi indicatoare “da” fiind cele prin care subiectul îşi
pentru adaptare, utilizându-se şi denumirea recunoaşte respectiva manifestare sau fapt
de inventare de personalitate. psihic.
Woodworth a încercat standardizarea Exemple de itemi din chestionarul
unui interviu psihiatric pentru al adapta pe Woodworth-Mathews sunt prezentaţi în anexa
testări cu mase largi de subiecţi. Chestionarul 5.
o dată alcătuit a fost aplicat în vederea
validării pe unele grupe contrastante, adică pe Scalele chestionarului sunt:
subiecţi normali şi pe persoane diagnosticate
în prealabil ca fiind psihonevrotice,
selecţionându-se un număr de 116 itemi.

Scala Număr de itemi Coeficient de ponderare Total


1. emotivitate simplă 28
2.tendinţe obsesive şi psihastenice 24
3. tendinţe schizoide 30
4. tendinţe paranoide 40
5.tendinţe depresive şi 26
ipohondriace
6.tendinţe impulsive şi agresivitate 36
7. tendinţe spre instabilitate 52
8. tendinţe antisociale 52
inversată). Există un număr de 12 itemi
Sistemul de cotare ponderează nota speciali, denumiţi “stop”(stop-questions) al
de la fiecare scală pentru a aduce la unitate căror grad de semnificaţie patologică este
interpretarea valorile până la 120 sunt major (ca de exemplu:
considerate în limite normale, cele peste Aţi fost deja internat într-un spital
această valoare sunt interpretate ca tendinţe psihiatric?
de a manifesta simptoamele scalei respective,
iar valorile peste 240 indică tendinţe Aţi avut deja convulsii?
comportamentale din ce în ce mai accentuate. Aţi fost arestat de mai mult de trei ori?
Chestionarul este depăşit atât moral Dacă în protocolul de răspuns este
cât şi prin inconsistenţa studiilor de validare. marcat prin DA un astfel de item stop, el se
Forme mai recente ale acestor constituie ca o indicaţie pentru continuarea
chestionare self-report sunt: interviului printr-un dialog anamnestic
Indexul Cornell - Cornell index aprofundat. Itemii stop ai testului sunt: 32, 33,
având ca scop evaluarea rapidă a unui număr 55. 56, 57, 78, 79, 88, 90, 91, 93. Deşi
mare de subiecţi privitor la unele tendinţe reprezintă o îmbunătăţire considerabilă a
psiho-patologice. probei, itemii stop nu echivalează cu o
Cornell lndex are itemii cu o validare propriu-zisă a chestionarului şi nici
transparenţă evidentă cu formulare directă; nu-i îmbunătăţesc validitatea.
răspunsurile sunt de tipul Da sau Nu, afirmă Conţinuturile itemilor testului se referă
sau neagă .un aspect patologic (în afara la: deficienţele de adaptare exprimate printr-o
itemilor 20, 69, 82, 87 unde cheia este afectivitate dominată de temeri, frică,
159
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

insuficienţă (itemii 2-19); reacţii afective corelaţii semnificative între tendinţele


patologice, mai ales depresie (itemii 20 - 26); nevrotice şi introversiune-extraversiune.
nervozitate şi anxietate (itemii 27-33):
simptome psihosomatice neurocirculatorii INVENTARUL MULTIFAZIC DE
(itemii 34 - 38); reacţii patologice de spaimă PERSONALITATE
(itemii 39 -46); simptome psihopatologice MINNESOTA1
altele decât cele de mai sus (itemii 47 - 61);
ipohondrie şi astenie (itemii 62 - 68); MMPI a fost elaborat în cadrul şcolii
simptome psihosomatice gastrointestinale de medicină a Universităţii Minesota, în 1940,
(itemii 69-79); sensibilitate şi excesivă de către S.R. Hathaway şi J.C.McKinely. Pe
neîncredere (itemii 80 - 85); tulburări baza experienţei clinice, autorii au selecţionat
psihopate (itemii 86 -101). o multiplicitate de simptome concretizate în
lnterpretarea testului, în funcţie de scopul întrebări ce se referă la aspecte relativ variate,
utilizării, se poate realiza prin: dar pe care clinicianul le abordează în mod
1 .considerarea subiecţilor care au obişnuit, cu ocazia interviului unei persoane a
depăşit un număr de 23 de itemi cu răspuns cărei conduită şi adaptare ridică anumite
patologic ca având tulburări psihopatologice probleme. În chestionar sunt incluse afirmaţii
semnificative; referitoare la sănătate, simptome neurologice,
2. subiecţii care au depăşit un număr adaptare familială, valori morale, atitudini;
de 13 răspunsuri afirmative sunt consideraţi simptomatologia psihiatrică ocupă un loc
ca având tendinţe psihopatologice; important. MMPI –ul a fost destinat utilizării de
3. chiar dacă nota este inferioară lui către clinicieni experimentaţi şi specializaţi în
13, dar există cel puţin un răspuns afirmativ la aplicarea acestui test, totuşi există mai multe
un item stop, subiectul este îndrumat spre modalităţi de a utiliza scalele testului.
interviul anamnestic aprofundat. Studiile referitoare la MMPI sau axat
Proba poate fi aplicată fie pe loturi largi pe validarea lui ca instrument de
de subiecţi pentru a decela pe cei cu o diagnosticare generală a anormalităţii psihice
problematică psihiatrică, fie ca test secundar (cu cât este mai mare numărul şi mărimea
pentru nuanţarea situaţiei unui subiect care devianţei la nivel scalar cu atât persoana este
are o cotă ridicată la o scală de nevrotism a mai sever tulburată) iar late cercetări s-au
altui chestionar sau cu dificultăţi de adaptare axat pe validitatea diagnostică a diferitelor
profesională / maritală / şcolară. scale luate separat. Direcţia care s-a dovedit
deosebit de fructuoasă pentru diagnoză este
Inventarul de adaptare Bell – utilizarea MMPI prin aspectele configurale ale
serveşte la aprecierea adaptării faţă de profilelor sau prin modelele de scoruri. Din
anumite medii: familial, profesional etc. A fost 1951 autorii testului publică un Atlas pentru
alcătuit cu scopul de a depista studenţii care utilizarea MMPI, în care codifică numeric
ar avea nevoie de o consultaţie psihologică scalele şi furnizează profilele codificate şi
sau psihiatrică. anamnezele a 968 de subiecţi. O altă utilizare
inedită şi extrem de semnificativă o reprezintă
Inventarul de personalitate derivarea a numeroase alte probe din itemii
Benreuter- este compus din 125 de întrebări lui.
şi măsoară patru aspecte: Testul cuprinde nouă scale clinice şi
• Tendinţe nevrotice notate cu patru scale de validare a profilelor şi
codul B1-N; integrează doar 366 din cei 550 de itemi
• Autosuficienţa notate cu codul posibili, conţinuturile itemilor acoperind o
B2-S; gamă diversă şi largă de probleme de 26 de
• Introversiunea-extraversiunea tipuri. Testul este satisfăcător pentru vârste
notate cu codul B3-I; între 16-55 de ani.
• Dominarea-supunerea notate Etalonarea s-a efectuat pe o populaţie
de 700 de persoane şi 800 de pacienţi
cu codul B4-D.
Normele sunt prezentate pe centile şi 1
Sursa : M.Minulescu, “Chestionarele de personalitate
pe sexe pentru tineri şi pentru adulţi. Prezintă în evaluarea psihologică”, Ed.Garell Publishing House,
Bucureşti, 1996
160
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

psihiatrici, selecţionaţi datorită certitudinii cu un subiect care caută să se prezinte într-o


care clinicienii îi putuseră încadra în cele 9 lumină favorabilă va declara false astfel de
grupe nosologice. afirmaţii: “Nu spun întotdeauna adevărul”,
Subiectul primeşte afirmaţiile scrise pe “Rareori las pe mâine ceea ce trebuie să fac
o foaie de hârtie sau sunt vizualizate pe azi.” Se poate acorda o mică încredere
ecranul monitorului şi le clasifică pe baza completărilor efectuate de un subiect cu o
aprecierii sale în trei categorii: “adevărat”, cotă ridicată la scala L Cota L este însă
“fals”, “nu pot să mă pronunţ”, dând răspunsul adeseori ridicată la isterici şi la unii paranoici
atât pentru examinările colective cât şi pentru şi psihopaţi, care încearcă să apară într-o
cele individuale pe o foaie de răspuns. lumină favorabilă. Persoanele cu cota ridicată
Normele grupului de control sunt la scala L nu sunt totdeauna conştiente de
prezentate într-o scară T, cu media de 50 şi falsificarea adevărului în răspunsurile date.
cu deviaţia standard de 10 puncte. Se
consideră că orice cotă ce se depărtează de Scala “F” Are un total de 24 de itemi.
medie cu 2 deviaţii standard, deci cote mai Subiecţii sunt de acord cu majoritatea
mari de 70, sunt indicative ale prezenţei acestora. Nota brută medie se situează între 4
fenomenelor patologice. Semnificaţia cotelor şi 10. Răspunsurile corespunzătoare scalei
scăzute, de la 30 în jos, este expresia unei fiind relativ convenţionale, subiecţii
dezadaptări sau a unei anumite atitudini faţă neconvenţionali tind de asemenea să prezinte
de examinare. scoruri ridicate, între 10 şi 20. Un scor brut
Voi prezenta în continuare o schiţă a superior lui 20 indică fie că subiectul nu a
conţinutului scărilor constitutive ale MMPI: înţeles testul (deşi proba trebuie administrată
Semnificaţia scalelor de validare a numai unor subiecţi cu un QI normal); fie că
profilelor subiectul prezintă o anomalie mentală
Sunt construite de autori 4 scale de serioasă, iar în această situaţie nota F indică
validare “?”, “L”, “F”, “K”. gradul de anormalitate al subiectului.
Primele trei sunt de obicei utilizate
pentru o evaluare globală a înregistrărilor la Scala “K” . A fost construită pentru a
probă; dacă scorurile trec de o valoare maxim se putea corija o eventuală influenţă a
admisă, înregistrările pot fi suspectate. atitudinii subiectului, dar poate evidenţia şi
Aceste scări nu servesc la stabilirea unele sirnptome patologice.
validităţii probei în sensul psihometric, prin ele Deşi este legată de L şi F, explorează
se determină atitudinea subiectului faţă de un alt tip de factori de distorsiune: subiecţii cu
probă, sinceritatea lui, înţelegerea întrebărilor un scor K ridicat tind să adopte o atitudine
trăgându-se concluzii asupra încrederii ce defensivă faţă de obiceiurile lor psihologice de
trebuie acordate răspunsurilor la scările aceea tind să prezinte un profil “normalizat”.
clinice. Subiecţii cu un scor scăzut au tendinţa opusă,
spre autocritică şi admiterea unor simptome
Scala ? -“ nu pot să mă pronunţ”. Nota anormale chiar dacă importanţa reală a
brută reprezintă numărul de întrebări la care acestora este nesemnificativă. Rezultatele
subiectul răspunde “nu ştiu”. Scorul foarte obţinute la scala K dau indicaţii pentru unele
ridicat mai mult de 10 omisiuni scade mult din scările clinice şi servesc la corecţia cotelor
validitatea întregii examinări, moderat ridicat respective; astfel s-a constatat că în cazul
(conform normării în note T) semnifică o ipohondriei şi a deviaţiilor psihopate, al
subevaluare a ansamblului profilului; unele psihasteniei, al schizofreniei şi hipomaniei
indicaţii sunt oferite de analiza simptoamelor curba are un platou când cota la K este
asupra cărora subiectul nu s-a putut pronunţa. ridicată. Nota K are şi o semnificaţie în sine:
Psihastenicii şi melancolicii (unii), obţin cote scorul ridicat este un prognostic bun pentru un
relativ ridicate. bolnav mental, indicând capacitatea relativă a
subiectului de a-şi rezolva propriile probleme.
Scala “L” – minciună. Cuprinde 15
afirmaţii referitoare la unele efete foarte Diferenţa F – K .Elimină posibilitatea
răspândite, admise de normali aproape în existenţei unui “trucaj” deliberat a
unanimitate ca fiind adevărate. De exemplu răspunsurilor. În mod normal diferenţa este
161
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

cuprinsă între +11 şi -12 ( calculată pentru un 1. scală de temperament isteroid,


lot de 690 normali, 100 bolnavi cu caracterizând subiecţii cu atitudini sociale
simptomatologie psihopatologică şi 200 naive, care cer numai pentru ei afecţiune
bolnavi somatici, media calculată fiind -9 . şi ajutorul anturajului şi prezintă reacţii
Gough consideră că o diferenţă infantile când pretenţiile nu le sunt
cuprinsă între +4 si +7 ar trebui să trezească satisfăcute;
o uşoară îndoială, între +7 si +11 este 2. scală de simptome de conversie.
suspectă, iar o diferenţă superioară sau egală În populaţia normală, cele două tipuri
cu +12 este în mod sigur legată de o de probleme nu sunt intercorelate. La nivelul
falsificare în sens patologic. grupului clinic datele indică faptul că
Când diferenţa F - K indică o falsificare manifestările de conversie se dezvoltă de
a răspunsurilor profilele au formă atipică, fie preferinţă pe un temperament isteroid. Autorii
ca dinţii de fierăstrău”, fie “flotante”, iar notele insistă pe lipsa de maturitate a istericului care
T sunt superioare lui 70. face ca, deşi aparent o terapie sau
persuasiune terapeutică să conducă spre
Semnificaţia scalelor clinice atenuări temporare, să existe posibilitatea
reapariţiei simptoamelor.
Scala ipohondrie - Hs
O notă Hs ridicată indică faptul că Scala de deviaţie psihopată - Pd
subiectul are tendinţa de a se plânge excesiv A fost validată pe un grup de subiecţi
de boli fizice fără nici o bază organică. spitalizaţi cu diagnosticul de “personalitate
Ipohondricii identificaţi de această scală sunt psihopată”.
diferiţi de ipohondricii cu manifestări somatice Caracteristici principale fiind: absenţa
aceştia prezentând un lung istoric de răspunsurilor emoţionale profunde, neputinţa
exagerare a comentariilor asupra de a profita de experienţă, absenţa respectului
simptoamelor fizice, nu au încredere în medic, pentru normele sociale.
critică tratamentul care li se aplică şi aleargă Astfel de subiecţi sunt de exemplu delincvenţi
din medic în medic. care comit delicte de tipul minciunii, furturilor,
Scara îi diferenţiază bine pe cei cu alcoolismului, toxicomaniei sau delicte
sindrom ipohondriac de cei care prezintă o sexuale. Ei se caracterizează în
boală fizică reală şi a căror notă nu este prea comportmentul lor antisocial prin:
ridicată. De obicei Hs antrenează şi o • recidivism (incapacitatea de a profita de
oarecare ridicare concomitentă a depresiei, experienţa anterioară);
elementul esenţial al modelului D-Hs fiind însă • lipsa unei motivaţii a activităţii lor
Hs. delictuale;
• neglijarea precauţiilor care să evite
Scala depresie - D descoperirea.
A fost validată pe un grup de Scala poate avea cote ridicate chiar
melancolici. Scara este foarte sensibilă: se dacă subiectul n-a comis nici un delict. Scala
ridică imediat ce în simptomatologie există o Pd este mai mult o scală de caracter decât
notă depresivă sau anxioasă, este egal simptomatologică şi este greu de falsificat.
sensibilă şi la efectele terapiei şi coboară
rapid atunci când bolnavul se ameliorează Scala masculinitate-feminitate Mf
clinic. Se ridică într-un mare număr de stări Scala a fost validată pe un grup de
nevrotice sau psihotice. Detectează subiecţii homosexuali, alcătuiţi din cei din ultima
deprimaţi, dar capabili să-şi ascundă categorie prezentată mai jos. Autorii probei
simptoamele depresive, având idei active de grupează homosexualii în patru categorii:
sinucidere. • homosexuali prin autopuniţie-masochistă;
• homosexuali impulsivi;
Scala isterie - Hy • homosexuali psihopaţi;
A fost validată pe un grup de isterici de
• homosexuali adevăraţi, cu personalitate
conversie. Cuprinde de fapt două grupe de
feminină constituţională.
conţinuturi:
Această scală este în corelaţie cu
inteligenţa, ceea ce nu înseamnă că o notă
162
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

ridicată la inteligenţă este obligatoriu iar Pt este mult mai ridicată decât Sc atunci
secundată de homosexualitate. Scala are o diagnosticul va fi probabil de nevroză.
relativă valoare diagnostică pentru aspectele Este indicat a fi prudenţi în
patologice. interpretarea notelor ridicate la această scală.

Scala paranoia Pa Scala hipomanie - Ma


A fost validată pe un grup de bolnavi Scala a fost validată pe un grup de
paranoici, este o scală caracterială. Descrie hipomaniaci. ltemii prin conţinut constituie 2
manifestări care se referă la hipersensibilitate, subscale:
la tendinţa spre suspiciune, idei de persecuţie 1. expansivitate
sau de grandoare.” sunt posedat de spirite 2. iritabilitate
rele”, “mă simt urmărit.”, “Cred că am simţuri Întrebările se referă la excitarea
mai puternice decât ceilalţi oameni”- acestea emoţională, hiperactivism şi la fuga de idei.
sunt câteva dintre afirmaţiile apreciate de Un Ma ridicat însoţit de un Pd ridicat
paranoici ca adevărate. Scala detectează se întâlneşte la adolescenţi, dar are un
tendinţe paranoide chiar şi la subiecţii care nu prognostic mai favorabil decât o cotă peste
au ajuns încă la manifestări patologice. medie la Pd sau la Pd+Pa.

Scala psihastenie Pt Scala introversiei sociale - Si


Este o scala simptomatică, itemii Scala nu este o scală clinică în sens
referindu-se la simptoamele fobice şi strict, ea se poate aplica şi pe normali fiind
obsesionale, a fost validată pe un grup mic de construită prin discriminarea între un lot de
subiecţi ce prezentau nevroză obsesională. O studenţi care se angajează în puţine activităţi
notă ridicată la această scală poate fi extracuriculare şi un lot cu caracteristici
considerată ca un indice de anxietate. Cea opuse. Scorurile ridicate indică tendinţa de o
mai mare parte a nevrozelor grave au o notă evita contactele sociale.
Pt ridicată.
Criticile aduse chestionarului se referă
Scala schizofrenie - Sc la validitatea de construct a scalelor şi la
A fost validată pe un grup eterogen de valoarea răspunsurilor care depind de modul
schizofrenie cuprinzând demenţa precoce, cum subiectul este capabil să-şi
diagnosticul de schizofrenie pseudo-nevrotică, conştientizeze propriile sentimente, atitudini
de hebefreno-catatonie, precum şi etc. MMPI prezintă o valoare diagnostică
schizofrenie paranoidă. înaltă şi recunoscută pentru unele trăsături ca
Autorii admit faptul că permite psihopatia sau isteria unde de regulă
depistarea a 60% din schizofrenii. Unele răspunsurile şi comportamentul subiectului
schizofrenii paranoide apropiate de paranoia sunt diametral opuse. Acest aspect poate fi
au un Sc coborât, dublat de scala Pa ridicată, determinat de faptul că în validarea scalelor
la fel şi unii subiecţi pur schizoizi pot avea un nu s-a ţinut seama de conţinutul răspunsurilor
Sc normal. Sunt numeroase cazurile în care ci de valoarea discriminativă între patologie şi
scorul poate fi ridicat fără a fi vorba de o normalitate. Ca orice scală validată prin
schizofrenie(de exemplu în anumite nevroze metoda criteriului extern, au fost selecţionaţi
grave, sau la unii subiecţi cu o puternică acei itemi care experimental s-au evidenţiat ca
introversie). semnificativi, deşi conţinutul lor nu pare
Adolescenţii au în mod obişnuit note totdeauna a avea o relaţie evidentă cu
cuprinse între 60 şi 70. sindromul avut în vedere.
La schizofreni există o relaţie În 1989 apare forma a doua o
curbiliniară între gravitatea stării patologice şi M.M.P.I., ca urmare a activităţii unui Comitet
notă, în sensul că la schizofrenii vechi, de restandardizare a M.M.P.l numit în 1982.
rezistenţi la insulino-terapie, nota tinde să Astfel au fost modificaţi 82 dintre itemii
coboare. Cu cât nota Sc este mai ridicată cu originali şi s-au adăugat încă 154. Noua
atât prognosticul este mai bun. Sc este strâns versiune are redistribuiţi itemii scalei F,
legată de Pt; dacă cele două note sunt ridicate conţine încă două scale noi de validare: VRIN
- scală ce măsoară inconsistenţa
163
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

răspunsurilor subiectului şi TRIN - scală validitatea de construct a profilelor MMPI în


destinată evaluării tendinţei subiectului de a ambele variante.
aproba orice item. De asemenea, au fost
incluse încă 5 scale clinice standard: CHESTIONARUL 16 FACTORI
• scala HEA evaluând preocupările pentru PRIMARI - 16 PF
sănătate;
• scala TPA vizând tipul de personalitate A, Pentru Cattell2 personalitatea are un
iritabil, nerăbdător, hiperactiv; sens diagnostic şi diferenţial, este ceea ce
• scala FAM care include problematica permite o predicţie asupra a ceea ce va face
tulburărilor sau abuzurilor intrafamiliale; persoana într-o situaţie dată. În efortul său de
• scala WRK care evaluează atitudini sau a ajunge la o descriere cuprinzătoare a
comportamente ce pot interfera cu personalităţii, Cattell începe prin analiza
performanţa în muncă. denumirilor trăsăturilor de personalitate,
Manualul formei a doua este mai bogat proces realizat printr-un studiu de dicţionar.
în date psihometrice, date despre Teoria sa are un cadru clinic de referinţă
eşantioanele normative, date item-matrice ţi pornind de la date strict ştiinţifice şi cercetarea
prezintă referinţe biografice complete. empirică utilizează subiecţi cărora li se
Operaţional profilele MMPI şi MMPI 2 bazate studiază extensiv comportamentul colectând o
pe cele 10 respectiv, 15 scale clinice sunt masă enormă de date prin chestionare, teste
interpretate ca şi când ar evalua trăsături. În obiective, observaţii directe, cotări ale
acest sens, una dintre criticile care persistă şi conduitei în situaţii reale de viaţă. Datele sunt
în prezent este faptul că o astfel de utilizare prelucrate prin metoda analizei factoriale iar
cere un calcul al fidelităţii după intervale mai factorii obţinuţi, consideră autorul, sunt chiar
mari, de luni sau ani. trăsăturile personalităţii responsabile de
Consistenţa internă a fost calculat prin variaţia comportamentului acestor subiecţi.
coeficientul Kuder-Richarson pentru ambele Pentru a evalua trăsăturile identificate
variante cu observaţia că loturile de subiecţi prin analiza factorială Cattell construieşte şi
masculini şi feminini sunt mult mai mari pentru publică în 1950 chestionarul 16 PF denumit
MMPI. “Chestionarul celor 16 factori ai personalităţii”.
S-a realizat şi o analiză factorială lnventarul porneşte de la cele 12 trăsături
asupra celor 13 scale separat pentru cele sursă definite prin analiza factorială iar itemii
două loturi, masculin (1138 subiecţi) şi feminin sunt selectaţi pe baza saturaţiei în factorii
(1462 subiecţi) care, în viziunea unor respectivi fără a se specifica felul în care au
cercetători, ridică de asemenea probleme. fost iniţial formulaţi sau aleşi. Multe dintre
Astfel, de exemplu, se reproşează manualului denumirile trăsăturilor sunt formulări speciale
că nu realizează o încercare de a interpreta ale lui Cattell, el fiind dintre cei care au
structura factorială confundată la nivelul instaurat o rigoare în multitudinea de termeni
factorilor II şi III, şi nici de a se explica pentru diferiţi factori ai personalităţii, pledând
emergenţa unor scale precum, pentru subiecţii şi introducând în cele din urmă un cod
masculini, este (D), paranoia (Pa) şi universal denumit “lndex universal” care îi
introversia socială (Si) care contribuie permite să înmagazineze coerent rezultatele
simultan pozitiv în componenta factorului l, şi diferitelor cercetări.
negativ în componenţa factorului III. Pentru Formulările itemilor au două modele:
lotul feminin, ipohondria (Hs) şi depresia (D) unii includ întrebări legate de propriul
apar atât pentru factorul II cât şi pentru comportament al subiectului, precum şi
factorul III, iar schizofrenia (Sc) contribuie exprimarea unor opinii sau atitudini generale
substanţial la nivelul factorilor I şi II. despre oameni; ceilalţi cer subiectului să
Astfel se consideră, că datele analizei aleagă între două posibile ocupaţii, activităţi
factoriale demonstrează mai degrabă că cele recreative, tipuri de oameni, sau alternative
10 scale clinice măsoară un factor general, 2
doi factori de grup şi poate un factor specific, Cattell R.B., “Personality and motivation. Structure
and measurement”, World Book Co, New York, 1957
masculinitatea - feminitatea.
Minulescu M., “Chestionarele de personalitate în
Toate aceste aspecte menţionate evaluarea psihologică”, Ed. Garell Publishing House,
sprijină în continuare rezerva faţă de Bucureşti, 1996
164
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

privind judecăţi de valoare. Există şi itemi slabă abilitate mentală care atrage după sine
verbali sau numerici destinaţi evaluării unui şi o moralitate inferioară, tendinţa de a
factor de abilitate rezolutivă. Completarea abandona cu uşurinţă, lipsa de interes pentru
chestionarului nu necesită limită de timp subiecte intelectuale, lipsa de cultură în
acesta putând fi completat în 30-60 min. general. Polul opus, de la 7 spre 10, indică
Chestionarul are două forme paralele, inteligenţa vie, conştiinciozitatea şi
a câte 187 itemi, putând fi utilizat cu ambele perseverenţa în rezolvarea problemelor,
forme simultan în scopul unei mai mari tendinţa de a fi cultivat şi de a gândi în plan
fidelităţi a evaluărilor, sau cu o singură formă abstract, logic.
având în vedere că datele privind coeficienţii FACTORUL C- lnstabilitate emoţională
de fidelitate ale acestor forme pentru scalele vs. stabilitate emoţională.
chestionarului (de la .50 la .88), coeficienţii de Polul caracterizat prin instabilitate
omogenitate (de la .22 la la .74) şi de reprezintă în acest sens caracteristici ale unui
validitate (de la .32 la .86) îndreptăţesc o eu slab: emotivitate, imaturitate afectivă,
echivalare a scorurilor; sau realizat instabilitate; individul reacţionează la frustraţie
numeroase studii chiar şi pe populaţia într-o manieră emoţională, este inconstant în
românească pentru a reliefa validitatea atitudini şi interese, este excitabil şi
empirică a chestionarului. hiperreactiv, fuge de responsabilităti,
Factorii evaluaţi prin analiză factorială abandonează uşor, este neliniştit, implicat în
sunt constructe bipolare, iar testul evaluează conflicte, agitat, visător; poate fi implicat şi în
prin date normative poziţia individului de-a accidente. La polul opus apar caracteristicile
lungul acestui continuum. unui eu puternic, matur, calm. lndividul este
FACTORI PRIMARI stabil, constant în interese, calm chiar
FACTORUL A - Schizoitmie vs. flegmatic; realist, se adaptează faptelor; nu se
ciclotimie manifestă uşor oboseala nervoasă, nu se
Polul exprimat prin cote standard joase amestecă în conflicte.
(de la 0 la 3) caracterizează un comportament Persoana cu un eu slab tinde să fie cu
prin aspecte precum schizotimie, orgoliu, spirit uşurinţă contrariată de lucruri şi oameni, trăind
critic, opozanţă, răceală şi indiferenţă, un sentiment de insatisfacţie în familie, şcoală
suspiciune, rigiditate. Polul opus, începând de sau profesie şi are dificultăţi în păstrarea
la cota standard 7 spre 10, indică un calmului. La acest pol apar mai dese reacţiile
comportament caracterizat prin ciclotimie; nevrotice generalizate sub forma unor
individul este bun, amabil, prietenos, serviabil, tulburări psihosomatice (tulburări digestive, de
cu interes pentru ceilalţi, blând, încrezător, somn) sau temeri iraţionale şi comportamente
adaptabil şi cald. obsesive. Dar, în multe cazuri de tulburări de
Caracteristice ciclotimului sunt uşurinţa personalitate şi de nevroze se întâlnesc cote
cu care trăieşte, se emoţionează, interesul scăzute ale factorului C.
marcat pentru semeni şi fiinţe. Un grup format FACTORUL E - Supunere vs.
din persoane de tip ciclotimic este activ, mai dominanţă
puţin axat pe critică, cu indivizi mai generoşi Polul comportamentului supus, blând
în raporturile interpersonale. Persoanele de la indică dependenţa dar şi naturaleţe şi
polul pus sunt mai puţin conciliante, preferă bunăvoinţă; o persoană conformistă şi uşor de
lucrurile, cuvintele, viaţa solitară; sunt dominat. Polul opus, indică un comportament
introspectivi, apar serioşi, preferă o agresiv, combativ, încăpăţânat, sigur de sine,
camaraderie intelectuală. În acelaşi timp, sunt afirmativ, sever, chiar dur sau ostil, auster cu
mai profunzi în aprecierea altora mai siguri o gravitate afectată. Nonconformist, dar dornic
într-o activitate care cere precizie. să capteze atenţia.
FACTORUL B - Abilitate rezolutivă Această dimensiune comportă o
generală relativă diferenţiere în funcţie de sex: la femei
Acest factor măsoară, din perspectiva se manifestă printr-o nuanţă mai marcată de
teoriei lui Cattell, acel factor general denumit ipohondrie, prin tendinţa de a atrage atenţia
inteligenţă (vezi tema “Teorii ale inteligenţei”). dar şi de echilibru social, care diferă de
Cotele standard scăzute la factorul B măsurat tendinţe mai agresive la bărbaţi. Ambelor sexe
prin sarcini atât reale cât şi opţionale, indică o însă le este specific faptul că o dominanţă
165
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

puternică poate conduce la voinţă obstinată şi prognostic bun pentru succesul profesional,
chiar spre un comportament antisocial, rebel aptitudinea pentru rolurile de lider,
(unele date de cercetare indică faptul că popularitate; polul scăzut se asociază cu
dominanţa tinde să coreleze cu statutul social, tendinţa spre disimulare, vagabondaj,
fiind mai ridicată fa liderii recunoscuţi). distrugere şi încălcare a legii, spre accese de
FACTORUL F - Expansivitate vs. furie nestăpânite.
nonexpansivitate FACTORUL H - Threctia vs. parmia
Factorul F este un constituent Polul threctia (termenul de threctia vine
important al extraversiei -introversiei, ca factor de ia englezescul threat, ameninţare indicând
secundar. o corelaţie cu reactivitatea ridicată a
Polul nonexpansiv indică un sistemului nervos autonom faţă de
comportament moderat, prudent, taciturn, ameninţare; opus termenului parmia, care
introspectiv cu tendinţa spre deprimare şi indică predominanţă parasimpatică) indică un
reverie (nonexpansivii sunt în general crescuţi comportament dominat de tendinţa de repliere
după norme mai severe şi tind spre un plus de asupra propriei persoane; prudent, rezervat,
moderaţie), ei apar visători, îşi rod unghiile. În distant, contemplativ, cu tendinţa de a apare
general necomunicativ, mulţumit de sine, legat acru şi rece, dezinteresat de sexul opus,
de valori personale, lent, reflectant. Polul moderat şi conştiincios dar cu interese
opus, al expansivităţii, indică un limitate. Se caracterizează printr-o absenţă a
comportament impulsiv, entuziast, vesel, interesului artistic sau afectiv, o tendinţă spre
direct, plin de viaţă; guraliv, expresiv, legat de perceperea rapidă a pericolului.
grup, spontan în reacţii; expansivi au avut în Polul parmia indică o sociabilitate
general un mediu mai facil, mai puţin sever, gregară, o persoană îndrăzneaţă, căreia îi
creator de optimism, dar şi cu aspiraţii rnai place să întâlnească oameni, este activ,
puţin exigente. Expansivitatea corelează cu curajos, cu interes pentru sexul opus;
preferinţa pentru aglomerări urbane dar şi cu impulsiv, frivol, neliniştit, nu vede uşor
poziţia în familie: cel mai în vârstă tinde spre semnele pericolului, cu interese artistice şi cu
nonexpansivitate, cel mai tânăr spre a fi şi cel o bogată rezonanţă emoţională.
mai expansiv. La nivelul acestui factor puternic
FACTORUL G - Supraeu slab vs. forţa dominat de ereditate, întâlnim ceea ce Cattell
supraeului consideră a fi un temperament constituţional
La poIul unui supraeu slab, schizotim, leptosom (G scăzut).
caracteristică pentru comportament este lipsa FACTORUL l - Harria vs. premsia
de toleranţă la frustrare; un individ schimbător, Polul harria indică un comportament
influenţabil, cu o emotivitate generalizată, realist dar dur; tipul de persoană care nu se
oboseală nervoasă, inconstanţă şi aşteaptă la lucruri extraordinare de la ceilalţi,
nesiguranţă, care neglijează obligaţiile sociale se bazează pe sine, are spirit practic; matur
şi un general dezinteres faţă de normele emoţional, aspru, chiar cinic, fără simţ artistic,
morale colective. Polul opus atrage după sine reacţionează prea puţin la aspecte estetice şi
atitudini de conştiinciozitate, perseverenţă, nu ia în seamă incomodităţile fizice.
responsabiliate personală; individul e ordonat, Polul premsia, indică un comportament
consecvent, atent la oamenii şi lucrurile din sensibil la estetic, exigent dar nerăbdător,
jur. relativ imatur emoţional; insul este prietenos,
Factorul corespunde în viziunea lui blând, indulgent cu sine şi ceilalţi, dificil de
Cattell supraeului psihanalitic prin accentul satisfăcut în probleme de artă, introspectiv,
pus pe consideraţia faţă de normele morale, imaginativ şi cu o bogată viaţă interioară,
tendinţa de a susţine eul şi a frâna impulsurile acţionează prin intuiţie sensibilă; în plan social
idului. Se poate distinge de stabilitatea manifestă o relativă frivolitate, dornic să
emoţională măsurată de factorul C prin faptul atragă atenţia, este neliniştit, chiar ipohondru.
că rezultă dintr-o integrare dinamică adecvată Există o diferenţiere sexuală pentru acest
de-a lungul vieţii. factor: femeile şi fetele prezintă în general
Acest pol indică reuşita în activităţi variate dar cote mai ridicate decât bărbaţii sau băieţii.
care impun perseverenţă, regularitate şi o Există o relaţie invers proporţională între
bună organizare mentală, fiind în genere un rezultatele muncii în grup şi nivelul cotei
166
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

factorului I: rezultatele tind să fie cu atât mai urmează calea proprie; dezinteresat faţă de
scăzute cu cât cota medie a indivizilor e mai valorile materiale, motivaţiile interioare îl aduc
ridicată, membrii fiind descrişi ca lenţi în uneori în posturi extravagante acompaniate
munca de grup, în decizii, acţionând inutil, cu de reacţii emoţionale violente; conştient de
tendinţa spre remarci de natură emoţională şi propria personalitate ignoră activităţile
socială, negativişti. colective.
Harria reprezintă expresia durităţii, FACTORUL N - Naivitate vs. subtilitat
masculinităţii şi a spiritului practic; Polul naivităţii, respectiv al cotelor
comportamentul este matur social, generează joase, indică un comportament direct, naiv,
solidaritate de grup şi realism; este din sentimental, natural, uneori stângaci şi
categoria celor formaţi prin influenţa mediului neîndemânatic; se interesează de alţii şi este
şi a culturii. Termenul de premsia relevă o uşor de satisfăcut. Polul opus, indică
sensibilitate emoţională protejată, ceea ce perspicacitate şi luciditate în opinii, un mod de
echivalează cu a implica formarea în interiorul a fi în general rafinat, civilizat şi subtil, dar
unei culturi rafinate, care protejează rece, indiferent faţă de alţii, şi dificil de
sensibilitatea şi gustul estetic. Termenul harria satisfăcut. Aspectele caracteristice polului
indică duritate şi realism în mediul de opus indică lipsă de afectare, naturaleţe şi
formare. spontaneitate (acest factor nu afectează însă
FACTORUL L - Alexia vs. protension decisiv comportamentul).
La polul alexia comportamentul apare FACTORUL O - Încredere vs. tendinţa
caracterizat prin încredere, adaptabilitate, spre culpabilitate
cooperare; absenţa geloziei sau invidiei, o Polul cotelor joase indică un
gravitate amabilă, dar plină de spirit, interesul comportament calm, cu încredere în sine,
faţă de ceilalţi. Polul protension reprezintă senin, liniştit, rezistent la stres, eficient,
tensiunea: un mod neîncrezător, înclinat spre viguros, uneori brutal, fără fobii, se angajează
gelozie, îndărătnic, suspicios şi timid; relativ în genere în activităţi simple Polul cotelor
rigid, dur şi indiferent fată de alţii. înalte indică lipsa de securitate, un mod
Cota joasă caracterizează un subiect anxios, depresiv, agitat de a se raporta la
care se acomodează uşor, nu caută rivalitate, existenţă; fără încredere în ceilalţi, bănuitor,
se preocupă de tot de oameni, excelează în cu sentimente de culpabilitate.
munca de echipă; cota ridicată apare adesea Este un factor al tendinţelor depresive,
la individul egocentric, rigid în interrelaţii, sensibilităţii emoţionale, deprecierii de sine, al
interes mai degrabă pentru viaţa sa interioară nevrotismului. Persoana apare obosită de
decât fată de oameni (conexiunii dintre L situaţiile excitante, se simte incapabilă să
ridicat şi comportamentul paranoid nu sunt înfrunte exigenţele existenţiale cotidiene, se
edificatoare). descurajează cu uşurinţă, este plină de
FACTORUL M - Praxernia vs. autia remuşcări şi este deprimată descoperind că
Polul cotelor scăzute defineşte un oamenii nu sunt nici morali, nici atenţi faţă de
comportament practic şi conştiincios; este aspectele importante; este înclinată spre milă,
insul care ţine la formă, este capabil să-şi lecturi, liniştea semenilor (la copiii cu note
păstreze sângele rece şi prezintă o relativă ridicate 9 sau 10 apare un sentiment de
lipsă de imaginaţie; în acelaşi timp este un solitudine şi insuficienţă).”O” ridicat apare în
spirit logic, expresiv, deschis ca interese, cu toate formele de nevroză, psihoză, în tulburări
sânge rece în caz de urgenţă sau pericol. de personalitate şi infirmităţi psihice.
Polul autia defineşte ceea ce am putea numi Următorii patru factori denumiţi Q, sunt
nonconvenţionalul excentric: imaginativ, mai puţin exprimaţi şi clarificaţi, dar au o
boem, mai puţin preocupat de contribuţie în comportament atunci când sunt
conştiinciozitate, cu un aspect exterior calm, activi. Au fost derivaţi din analiza factorială
are ocazionale izbucniri emotive de natură realizată asupra celorlalţi factori.
isterică FACTORUL Q1 - Conservatorism vs.
Persoana autia este un imaginativ lipsa de respect pentru convenţii
centrat în întregime pe instanţele interioare; Polul conservator indică un mod relativ
prea puţin preocupat de contingenţe, adesea necritic de acceptare a normelor; polul opus
original şi ignorând realităţile cotidiene îşi reprezintă un comportament deschis spre
167
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

nou, inovator, critic, cu un ascuţit gust pentru primare în clusterul factorial).


analiză.
FACTORUL Q2 - Dependenţa de grup FACTORI SECUNDARI
vs. independenţa personală FACTORUL l - Adaptare vs. anxietate
Nu este un factor clar stabilit în O cotă ridicată la factorul secundar l
variaţiile comportamentale, manifestându-se indică o anxietate ridicată, persoana nu este
mai ales la nivelul atitudinilor interioare (nici necesar nevrotică, anxietatea poate fi reactivă
unul dintre aceşti factori Q - 2, 3, 4 nu au fost la o situaţie, este persoana nesatisfăcută de
găsiţi cu maximă certitudine în validările capacitatea sa de a răspunde cerinţelor vieţii
empirice, apărând mai ales în răspunsurile la şi a-şi realiza dorinţele; anxietatea puternică
chestionare). perturbă randamentul şi atrage tulburări
Persoana cu cote Q2 ridicate este psihosomatice.
raţională, capabilă să se decidă singură. La FACTORUL II-lntroversie vs.
polul opus, este tipul de individ care merge extraversie
odată cu grupul, caută aprobarea socială, Cota scăzută la acest factor secund
urmează moda. indică tendinţa spre timiditate şi inhibiţie în
FACTORUL Q3 - Sentiment de sine relaţiile cu ceilalţi, ceea ce poate fi defavorabil
slab vs. sentiment de sine puternic pentru profesii care cer contacte sociale
Factorul exprimă gradul în care multiple, dar poate fi un indice sensibil şi
individul a acceptat o imagine de sine ideală favorabil pentru o muncă care cere precizie.
prin care îşi dirijează comportamentul real. Un Extraversia, indică lipsa de inhibiţie
astfel de factor depinde de mediu în sensul socială şi o satisfacţie generală faţă de propria
dependenţei de încurajare, stimularea valorilor persoană. Favorabilă în predicţia pentru
constructive şi a respectului de sine. Copilul activităţi care cer contacte sociale multiple,
cu o cotă Q3 ridicată prezintă un bun este nefavorabilă în ecuaţia reuşitei
autocontrol, încearcă să aplice şi să aprobe academice.
normele etice acceptate, doreşte să facă bine, FACTORUL III - Emotivitate vs.
are consideraţie pentru alţii, este prevăzător şi dinamism
dispus să-şi controleze exprimarea emoţiilor. Cotele scăzute la acest factor indică o
Factorul prezintă empiric o corelaţie emotivitate difuză care poate fi de tip depresiv
substanţială cu sentimentul de sine, cu şi frustrant pentru persoană. Polul opus
integrarea pulsională care vizează menţinerea reprezintă un comportament dinamic,
unei adecvate imagini de sine. întreprinzător şi decis, competent.
Opus, Q3 scăzut prezintă în principal o FACTORUL IV Supunere vs.
emotivitate necontrolată, care se aseamănă independenţă
cu factorul D, factor care dispare practic ca Cotele scăzute indică un
atare la vârsta adultă. O cotă scăzută Q3 este comportament moderat, pasiv, Iegat şi
asociată cu delincvenţa juvenilă. dependent de ceilalţi; cu tendinţa de a căuta
FACTORUL Q4 - Tensiune ergică aprobarea şi sprijinul celor de care are nevoie
slabă vs. tensiune ergică ridicată şi de a-şi orienta conduita în funcţie de cei ce
La polul cotelor joase indică un mod acordă această susţinere. lndependenţa, la
destins, calm, nonşalant, satisfăcut de a trăi; polul opus, se manifestă prin tendinţa spre
polul opus este caracterizat prin încordare, agresivitate, îndrăzneală, un mod tranşant de
tensiune, excitabilitate şi sentimente de a acţiona, iniţiativă.
frustrare. Q4 caracterizează un comportament
neliniştit fără motiv, încordat, iritabil, agitat.
Cattell interpretează acest factor în INVENTARUL DE PERSONALITATE
sensul nivelului de excitaţie şi tensiune EYSENCK EPI ŞI CHESTIONARUL DE
datorate pulsiunilor nedescărcaţe sau PERSONALITATE EYSENCK EPQ
frustraţiei. Factorii de ordin secundar au
semnificaţia de trăsături de suprafaţă şi sunt
definiţi şi determinaţi experimental de Cattell
(ei sunt calculaţi în funcţie de ponderea
contribuţiei fiecăreia dintre componentele
168
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

Pentru Eysenck3 personalitatea este introversie şi care se pot cel mai bine măsura
structurată pe patru nivele interrelaţionate: cu ajutorul chestionarelor de tip EPQ”.
1. la nivelul bazal sunt comportamentele sau Diferenţele individuale ce se pot
actele mentale care apar singular; identifica la nivelul trăsăturilor şi tipului şi
2. la cel de-al doilea nivel sunt deprinderile permit descrierea personalităţii, existând şi
sau actele mentale habituale; posibilitatea de a găsi explicaţii legate de
3. nivelul al treilea este reprezentat de cauzele acestor diferenţe individuale. În acest
trăsăturile definite ca şi corelaţii între sistem conceptual, conceptele înseşi joacă
comportamentele habituale; rolul de piloni ai modelului, respectiv permit
4. ultimul nivel este reprezentat de tipul reducerea numărului teoretic infinit de
personalităţii, definit ca şi corelaţie a evenimente existenţiale, de fapte psihice, de
trăsăturilor. comportamente reale, la un număr mic de
Aceste patru nivele descriptibile variabile care sunt legate între ele prin reguli
corespund celor patru tipuri de factori derivaţi şi legi.
prin analiză factorială, aceasta fiind pentru Considerând validitatea de construct
Eysenck metoda fundamentală prin care ca tipul fundamental de validare, Eysenck
poate fi studiată structura personalităţii. Din sintetizează cerinţele esenţiale pentru
perspectiva acestei trăsături tipul de stabilirea unei adecvate validităţi de construct
personalitate corespunde unui factor general, pentru conceptele personalităţii. Aceste
trăsătura corespunde unui factor de grup, cerinţe implică: combinarea studiilor de tip
deprinderile sau răspunsurile habituale corelaţional-statistic cu cele de tip
corespund unor factori specifici, iar răspunsul experimental astfel: 1. pornind de la modelul
specific corespunde unui factor de eroare. teoretic al conceptului; 2. se construiesc itemii
Este însă insuficient a analiza personalitatea chestionarului pe baza comportamentelor
doar prin metoda analizei factoriale; tipice, congruenţa acestor scale de itemi
cercetătorul şi psihodiagnosticianul este stabilindu-se prin analiză factorială; 3.
obligat a utiliza variate surse pentru a realiza constructul factorial este examinat apoi prin
măsurători obiective şi sigure ale conjuncţia dintre deducţiile teoretice şi
comportamentului uman. testarea experimentală. 4. Se stabilesc
În 1967, în lucrarea The Biological predicţii distale în câmpul social (de exemplu
Basis of Personality, Eysenck subliniază baza pentru extraversie: frecvenţa divorţului,
ereditară a personalităţii. El fiind şi un schimbări ale locului de muncă, preferinţe
experimentalist încearcă să probeze printr-o profesionale, comportamentul antisocial); 5.
multitudine de experimente de laborator se caută antecedente distale, în special factori
ipoteza prin care leagă tipurile psihologice de genetici; 6. se caută, pornind de la
nivelele de activitate ale diferitelor părţi ale determinarea genetică puternică, intermediari
creierului; el sugera că introversia este biologici (de exemplu, pentru extraversie,
influenţată d sistemul reticular activator sistemul de activare); 7. se testează
ascendent, nevrotismul de stimularea experimental deducţiile ce se pot face pornind
sistemului limbic. În 1976 aceste afirmaţii sunt de la teoria activării (de exemplu, diferenţele
însoţite de date experimentale; cauzalitatea EEG, EDR, etc.); 8. se revizuieşte întregul
genetică este mediată de aspecte fiziologice, sistem prin alăturarea antecedenţilor distali şi
neurologice şi hormonale ale organismului, proximali, a teoriei şi măsurătorilor, se
cauzele ereditare fiind predispozante. consideră distal şi proximal descoperirile, cu
Eysenck afirma: “ comportamentul scopul de a îmbogăţi reţeaua nomologică
observabil este o funcţie a diferenţelor respectivă (M.Minulescu, 1996).
constituţionale în interacţiune cu mediul;
această interacţiune dă naştere la diferenţe Cei trei superfacori ai personalităţii:
descriptive care ţin de fenotip în extraversie-
Extraversia, denumită şi extraversie-
introversie se defineşte în principal prin
3
Sursa : “Chestionarele de personalitate în evaluarea intercorelaţiile dintre trăsăturile de afirmare,
psihologică”, M.Minulescu, Ed.Garell Publishing sociabilitate, energie de viaţă, dominanţă.
House, Bucureşti, 1996 Extraverţii prezintă o tendinţă spre a dezvolta
“Manual psihodiagnostic”, vol.II, Cluj-Napoca, 1976
169
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

simptome de conversie isterică, energie slabă, scopul de a fi accesibil şi unor nivele mai puţin
interese înguste, sunt ipohondrici. Nivelul de educate ale populaţiei.
aspiraţie este scăzut dar tind să-şi Dintre modificările semnificative pe
supraevalueze performanţele. Introvertul care le aduce EPI este completa
prezintă o tendinţă de a dezvolta simptome de independenţă a celor două dimensiuni,
anxietate şi depresie, este caracterizat prin extraversia şi nevrotismul (în MPI cele două
tendinţe obsesionale, sunt nervoşi cu tendinţe prezentau o corelaţie uşoară); scalele din MPI
spre sentimente de inferioritate; prezintă o corelează puternic cu scalele similare ale EPI
inteligenţă ridicată, un vocabular excelent, şi cu scalele EPQ, cele trei chestionare fiind
prezintă un nivel de aspiraţie ridicat dar tind echivalente în privinţa evaluării celor două
să-şi subestimeze propria performanţă. dimensiuni
Cadrul teoretic care stă la baza
Nevrotismul denumit şi instabilitate construirii celor două scale ale chestionarului-
emoţională este definit prin relaţia dintre scala de extraversiune şi cea de neurotism –
trăsăturile de anxietate, depresie, timiditate, presupune ca subiecţii cu nevroze distimice,
auto-apreciere scăzută. Prezintă o adaptare adică persoanele cu nevroze anxioase,
slabă şi are reacţii iraţionale uneori rigide, depresive, obsesionale, să obţină note ridicate
este excitabil agresiv. La polul opus prezintă la scala neurotism şi note scăzute la scala
reacţii emoţionale lente şi slabe cu tendinţa de extraversiune. În acelaşi timp psihoticii şi
a-şi relua starea iniţială foarte repede după istericii se caracterizează prin note mai
activarea emoţională. ridicate la extraversiune decât distimicii;
notele la neurotism trebuie să se situeze la
Psihotismul este cea mai complexă aceşti subiecţi pe o poziţie intermediară între
dimensiune definită prin interrelaţiile dintre normali şi distimici.
trăsăturile de agresivitate, egocentrism,
comportament antisocial şi lipsa de empatie. Pentru a se putea realiza interpretarea
Se caracterizează prin tendinţa de a produce şi a înţelege cei doi factori, trebuie să se facă
tulburări, de a fi solitar, de a arăta cruzime, a fi translarea de la nivelul comportamental, sau
ostil altora, a prefera lucruri ciudate şi fenotip, la nivelul constituţional/
neobişnuite. La un pol sunt persoanele care temperemental, sau genotip. În acest sens,
nu au nici o consideraţie faţă de regulile Cattell introduce şi modelul bidimensionai al
sociale iar la polul opus sunt cei înalt temperamentului, în care variaţia
socializaţi. comportamentului se exprimă prin intersecţia
introversiei cu instabilitatea emoţională. Avem
Primul chestionar din seria dezvoltată următoarele structuri posibile, denumite de
de Eysenck este Maudsley Medical Eysenck prin termenii pentru temperamente:
Questionnaire ( M.M.Q. – Eysenck 1952 care 1. structura temperamentului coleric, care
cuprinde o scală pentru nevrotism variază‚ în funcţie de gradul de
(emoţionabilitate) formată din 40 de itemi. A manifestare al instabilităţii emoţionale
urmat Maudsley Personality lnventory (M.P.l. - (nevrotism) şi al extraversiei, şi cuprinde
Eysenck, 1959), conţinând scale pentru caracteristici gradate de la sensibil,
măsurarea nevrotismului şi a extroversiei- neliniştit, agresiv, excitabil spre
introversiei. schimbător, impulsiv, activ;
2. structura temperamentală sangvinică,
care variază în funcţie de gradul de
Eysenck Personality lnventory manifestare al extraversiei şi al stabilităţii
( E.P.l. - Eysenck & Eysenck, 1964) cea de-a emoţionale şi prezintă caracteristici
treia probă realizată aduce unele îmbunătăţiri gradate de la sociabil, deschis, vorbăreţ,
şi anume: elaborarea a două forme paralele A reactiv spre plin de viaţă, fără griji,
şi B care permit retestarea subiectului fără ca conducător;
rezultatele să fie alterate de factori de 3. structura temperamentului flegmatic,
memorie, aceste două forme fiind utilizate fie care variază funcţie de gradul de
separat fie combinate. De asemenea, limbajul manifestare al stabilităţii emoţionale şi al
itemilor este ceva mai puţin pretenţios cu introversiei, descriptibil prin caracteristici
170
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

de la calm, mereu temperat, de încredere, Fiecare formă A sau B a chestionarului


controlat spre paşnic, reflexiv, grijuliu; cuprinde câte 57 de întrebări grupate în trei
4. structura temperamentului melancolic scări: scara extroversie-introversie E, scara
care variază în funcţie de gradul de neurotism N, scala minciună L.
manifestare al introversiei şi al instabilităţii Repartizarea întrebărilor în scările EPI
emoţionale, descriptibil prin trăsături de la este următoarea:
liniştit, nesociabil, enervat, pesimist, spre
sobru, rigid, anxios, plin de toane.
Scara Întrebările
E – 24 întrebări 1, 3, 5, 8, 10, 13, 15, 17, 20, 22, 25, 27, 29, 32,
34, 37, 39, 41, 44, 46, 49, 51, 53, 56
N – 24 întrebări 2, 4, 7, 9, 11, 14, 16, 19, 21, 23, 26, 28, 31, 33,
35, 40, 43, 45, 47, 50, 52, 55, 57,
L – 9 întrebări 6, 12, 18, 24, 30, 36, 42, 48, 54,
expansivi, impulsivi, sociabili şi participă
Întrebările din chestionar fiind de tipul: nemijlocit la activităţile grupului.
Aveţi deseori dorinţa de a simţi emoţii Extravertul tipic este sociabil, are mulţi
puternice? prieteni şi îi place să fie înconjurat de oameni;
Vi se schimbă deseori dispoziţia? are tendinţa de a fi agresiv şi dominant, îşi
Sunteţi în stare de orice atunci când pierde uşor stăpânirea de sine. Îi place să
sunteţi provocat, sfidat? rişte caută schimbarea, emoţiile puternice,
Itemii chestionarului EPI sunt preferă schimbarea şi acţiunea, este optimist
prezentaţi sub formă de întrebări şi nepăsător. Notele standard mai mici de 4
dihotomizate, ele obligând subiectul să aleagă indică indici ai introversiunii.
între două între două posibilităţi de răspuns; Introvertitul tipic este ponderat şi
acest fapt limitând posibilitatea de exprimare a introspectiv, îi place viaţa liniştită, ordonată
subiectului dar uşurează cotarea care se desfăşoară în cadrul unor coordonate
răspunsurilor. EPI nu ridică dificultăţi de precise; faţă de majoritatea oamenilor este
înţelegere el putând fi aplicat de la 16-18 ani rezervat şi distant, excepţie făcând doar
indiferent de mediul socio-cultural. Subiecţilor prietenii săi intimi; este un pesimist şi
nu li se dă un timp limită de completare a prevăzător la care implicarea eului în activitate
chestionarului, şi lista întrebărilor fiind relativ se realizează mai greu. Evită senzaţiile tari îşi
scurtă el poate fi aplicat în circa 10 min. stăpâneşte impulsurile şi în general nu are
Pentru fiecare răspuns corect se acordă un porniri agresive, îşi controlează sentimentele
punct, totalul punctelor corecte reprezentând într-o măsură mai mare decât extravertul.
cota brută, acestea prezentând semnificaţie Eysenck sugerează să aceste două tipuri au o
doar prin raportarea la etaloane. Etalonul relaţie de analogie cu diferenţierea mentală a
realizat pentru populaţia României cuprinde lui Freud, astfel în cazul extravertului poate să
450 subiecţi normali, având diferite profesiuni, predomine idul ca formaţiune iar în cazul
etalonarea realizându-se în două clase introvertului supra-egoul.
normalizate şi este diferenţiat pe sexe; Scala neorotism. Cotele standard mai
etalonul românesc vizează doar forma A a mari de 6 la scara N sunt indici ai
chestionarului. neurotismului. Persoanele care obţin astfel de
Scala de introversiune-extraversiune. scoruri se caracterizează printr-o labilitate
Eysenck descrie portretul tipic al extravertului emoţională accentuată şi au reale dificultăţi în
şi introvertului şi menţionează că ele nu se restabilirea echilibrului psihic; se plâng
întâlnesc ca atare în realitate ci reprezintă frecvent de dereglări somatice acuză stări de
extremele idealizate ale unui continuum, faţă anxietate şi sunt frământaţi de numeroase griji
de care persoanele reale se apropie mai mult sub efectul stresului aceste persoane sunt
sau mai puţin, deci ar fi tipuri teoretice, predispuse la tulburări nevrotice. La polul
abstracte din numeroasele cazuri concrete. opus al acestei dimensiuni se situează
Notele ridicate la E sunt semnificative pentru persoanele cu note standard scăzute, mai
extravesiune, subiecţii care obţin cote mici de 4, notă specifică persoanelor stabile,
standard ridicate, mai mari de 6 sunt caracteristic lor fiind gradul ridicat de
171
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

integrare, puterea eului, autocontrolul ridicat. proporţie de oameni cu un nivel înalt de


Deoarece cele două dimensiuni ale psihotism este posibil să se dezvolte o
personalităţii sunt considerate independente, psihoză în cursul vieţii). Termenul echivalent
toate combinările posibile pe plan teoretic pot pentru psihotism este, la Eysenck, duritate
fi întâlnite şi în practică. (tough-mindedness). Eysenck consideră,
Scala minciună L conţine 9 itemi care extrapolând datele din cercetări anterioare
afirmă comportamente sociale dezirabile, dar privind psihotismul, că schizofrenia este la un
pe care marea majoritate a populaţiei le capăt extrem al dimensiunii P, care include la
încalcă frecvent în comportamentul informal. nivele înalte, criminalitate, psihopatie şi
Teoretic, cu cât tendinţa spre disimulare este tulburări de tip maniaco-depresiv; itemii scalei
mai mare, cu atât subiectul va alege conţin caracteristici determinate la indivizi cu
răspunsuri care afirmă respectarea întocmai a comportament antisocial, trăsături antisociale,
conduitelor dezirabile formal. Pe de altă parte, impulsive, şi de nonconformism, iar în al
deşi se intenţiona să evalueze gradul de doilea rând ideaţie de tip paranoid. Un studiu
disimulare, s-a descoperit că măsoară un asupra scalei a demonstrat scoruri ridicate la
factor stabil de personalitate care ar putea persoane cu o conduită antisocială, care
denota un anume grad de naivitate socială. consumă droguri, delincvenţi, criminali, în
Manipulând scorurile scalei L prin situaţia unor comportamente violente, a
varierea condiţiilor experimentale de la preferinţei pentru violenţă în filme, a unor
motivaţia pentru disimulare la lipsa acestei practici sexuale masochiste, a
motivaţii, Eysenck şi Michaelis4 descoperă că comportamentului şi ideaţiei suicidare; unele
atunci când scorurile sunt joase, ceea ce date realizate pe loturi de schizofreni şi
înseamnă că subiectul nu disimulează şi testul psihotici nu au scoruri atât de înalte ca
ar trebui să aibă o scăzută fidelitate, empiric subiecţii antisociali, deşi sunt mai înalte ca
nu apar astfel de nivele scăzute şi, invers, nu majoritatea loturilor de control (scorurile
apare o creştere a fidelităţii în situaţii de schizofrenilor sunt coborâte datorită confuziei
crescută disimulare; dacă nu există condiţii mentale şi a lipsei de candoare). Bazându-se
care să predispună subiecţii spre disimulare pe aceste considerente Zuckerman, 1989
corelaţiile dintre scalele N şi L devin foarte consideră că testul nu măsoară exact ceea ce
mici, chiar dispar, astfel că scala L poate fi denumeşte prin psihotism.
utilizată pentru a măsura acel factor Datele de cercetare indică diferente
nedeterminat ce intervine influenţând intersexuale pentru scalele N şi P: astfel:
răspunsul subiectului şi care ar putea fi de băieţii prezintă scoruri medii mai înalte decât
exemplu naivitatea, capacitatea redusă de media pentru populaţia feminină la scala P;
conştientizare, rigiditatea mentală. lnvers, probabil şi datorită atributelor masculinităţii,
când disimularea intră în ecuaţie, corelaţia respectiv agresivitatea şi ostilitatea; iar fetele
dintre N şi L este relativ mare, scala poate fi au scoruri mai înalte la scalele N şi L. S-a
utilizată pentru a evalua gradul de disimulare. construit şi o variantă a EPQ pentru copii, de
Fidelitatea chestionarului a fost la 7 la 15 ani, determinările normative
urmărită prin procedeul retestării, găsindu-se prelucrându-se separat, pe loturi de băieţi şi
coeficienţi de fidelitate ridicaţi atât la forma A fete.
şi B, cât şi la forma A+B.

Eysenck Personality Questionnaire


(EPQ -Eysenck & Eysenck, 1975)5, introduce
o nouă variabilă, denumită psihotism, P;
introducerea acestui termen luat din
psihiatrie, nu implică şi că scala nu este
utilizată pentru măsurarea unei dimensiuni
normale a personalităţii prezentă în variate
grade la toţi oamenii (doar la o foarte mică
4
Gregory, 1996
5
Băban A, Derevenco P, Eysenck S.B.G., 1990, Testul
EPQ, Revista de psihologie, 1, 37-45
172
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

Fidelitatea test-retest a formelor paralele6

Grupul Efectiv EA EB EA+B NA NB NA+B


X 92 .92 .85 .88 .84 .81 .84
Y 97 .97 .80 .94 .88 .91 .92

Echivalenţa formelor paralele a EPI

Subiecţi Nr. Subiecţi Scara EAxEB Scara NAxNB Autorii


Normali 1655 .75 .80 Eysenck
300 .66 .74 K.Ganansia
Neurotici 210 .75 .87 Eysenck
Psihotici 90 .75 .91 Eysenck

Relaţia dintre scalele chestionarului

Subiecţi Nr. Subiecţi Scala EAxNA Scala EBxNB ScalaEA+BxNA+B


Normali 1655 .00 -.09 -.04
300 -.01 -.23 -.15
Neurotici 210 -.04 -.16 -.09
Psihotici 90 -.05 -.22 -.09
ce acest tip de procese supraincluzive permit
Corelaţia între scalele E şi N ale individului creativ să utilizeze asociaţii
variantei româneşti pentru forma A este -.098. îndepărtate într-un mod constructiv, psihoticul
Validitatea concurentă a este copleşit de acest tip de gândire
chestionarului s-a studiat în raport cu MMPI şi nemaiputând să le trateze într-un mod critic -
cu Chestionarul California prezentând aceste aspecte îl fac pe Eysenck să trateze
coeficienţi puternic semnificativi. creativitatea ca înrudită cu trăsătura de
În 1985 apare o variantă revizuită a psihotism.
scalei de psihotism. Varianta românească a testului EPQ a
În 1993 într-un studiu amplu privind fost experimentată de Băban, Derevenco,
creativitatea ca produs al personalităţii, dar şi Eysenck , sub forma unui chestionar de 79 de
ca trăsătură sau stil creativ şi comportament itemi; s-au determinat datele statistice şi
orientat spre realizare, Eysenck grupează trei normative (media şi abaterea standard pentru
tipuri de variabile care intervin influenţând cele 4 scale ale testului) diferenţiate pe lot de
producţia creativă: 1 variabile cognitive bărbaţi (465 subiecţi) şi lot de femei (549).
(inteligenţa, cunoştinţele, deprinderile tehnice
sau talentul specific); 2 variabile de mediu SCALELE DE PERSONALITATE
(factori politici şi religioşi, factori culturali, COMREY – COMREY PERSONALITY
factori socio-economici şi educaţionali); 3 SCALES CPS
variabile propriu-zise ale personalităţii
(motivaţia internă, încrederea, originalitatea). Este un inventar de personalitate de tip
Stilul cognitiv, conceput prin paradigma self-report scurt, indicat pentru studenţi şi
asociativă, apare ca un produs al unui adulţi. Comrey a folosit analiza factorială în
gradient asociativ liber, care permite elaborarea celor 180 de itemi ai testului. CPS
realizarea în plan mental a unor asociaţii conţine 8 scale fiecare cu câte 20 de itemi
îndepărtate ce influenţează procesul de împărţiţi în mod egal între afirmaţii pozitive şi
rezolvare - descoperire de probleme. Aceste negative, iar alţi 20 de itemi sunt pentru
asociaţi libere sunt în aceeaşi măsură verificarea validităţii şi a evaluării dezirabilităţii
caracteristice şi psihotismului. Deosebirea ar sociale.
consta în modul cum intervine instanţa critică, Următoarele descrieri ale scalelor sunt
logică în amendarea acestor produse: În timp realizate după Merenda, 1985:
6
Sursa. “Îndrumător psihodiagnostic “, vol II, Cluj-Napoca
173
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

1. ( V)verificarea validităţii – un scor de 8 Fahrenberg, Selg, Hampel în spiritul unei


reprezintă scorul minim aşteptat; orice teorii tradiţionale asupra personalităţii, prin
scor al acestei scale care dă un scor T
echivalent cu 70 se încadrează în limite raportarea la nosologia psihiatrică.şi prin
normale; scorurile ridicate evidenţiază aplicarea analizei factoriale.
răspunsuri invalide; Forma completă a chestionarului FPT
2. (R)tipurile de răspuns, reacţiile, G conţine 12 scale cu un total de 212 itemi;
response bias – scorurile ridicate indică există variante prescurtate utilizabile fie pentru
sociabilitatea, încadrând subiectul în trieri rapide, fie pentru reexaminări: FPI K cu
categoria “persoane drăguţe”; 76 itemi, FPI HA şi FPI HB a câte 114 itemi.
3. (T) încredere vs. defensivitate – Scalele FPI au următorul conţinut:
scorurile înalte indică încredere în • FPI 1 nervozitate, tulburări psihosomatice,
oameni, onestitate, bune intenţii; cu 34 itemi care vizează mai ales
4. (O) organizare vs. lipsa compulsiunilor caracterul subiectiv al tulburărilor -
– scorurile ridicate sunt caracteristice tulburări de somn, dureri şi stări generale
persoanelor meticuloase, ordonate şi proaste, fatigabilitate până la epuizare,
foarte bine organizate; nelinişte, instabilitate,;
5. (C ) conforminsm vs. non-conformism • FPI 2, agresivitate, imaturitate emoţională,
– persoanele cu scorurile ridicate la conţine 26 itemi care implică fie în mod
această scală acceptă societatea aşa real sau la nivelul unei dispoziţii spre acte
cum este ea, caută aprobarea societăţii şi de agresiune corporală, verbale sau
îi acceptă legile; imaginare, reacţii negative faţă de obiecte
6. (A) activitate vs. lipsă de energie - şi animale, impulsivitate, tendinţe sadice,
scorurile ridicate indică o mare putere de lipsă de autocontrol cu pregnantă nevoie
muncă, dorinţa de a excela, energie şi de schimbare;
rezistenţă; • FPI 3, depresie, nesiguranţă, conţine 28
7. (S) stabilitate emoţională vs. itemi care indică o proastă dispoziţie
nevroticism – persoanele cu scorurile generală, epuizare, iritabilitate,
ridicate la această scală sunt optimiste, nemulţumire, anxietate, sentimentul unui
relaxate, stabile în preferinţe, pericol nedefinit, singurătate, sentiment de
încrezătoare, nu prezintă tendinţe apatie şi gol lăuntric, putere de
depresive; concentrare redusă;
8. (E) extraversiune vs. introversiune - • FPI 4, emotivitate, frustrare, conţine 20
scorurile ridicate indică oameni veseli, ce itemi care indică stări de iritabilitate,
se simt bine în locuri noi, caută prietenii tensiune, susceptibilitate şi emotivitate,
noi, nu au trac pe scenă; toleranţă scăzută la frustrare, nelinişte şi
9. (M) masculinitate vs. feminitate - nerăbdare, tendinţă spre iritabilitate, apoi
scorurile ridicate indică oameni tari, ce nu furie şi agresivitate, acţiuni şi afecte
se sperie de sânge, nu plâng uşor, vulgari violente;
şi care arată interes în dragoste; • FPI 5, sociabilitate, cu un număr de 16
10. (P) empatie vs. egocentrism - scorurile itemi care implică tendinţa de a stabili
mari descriu persoanele ca fiind contacte, un cerc larg de cunoştinţe,
generoase, simpatice, altruiste. vioiciune, activism, tendinţa de a fi
Scorurile extreme la toate scalele comunicativ, întreprinzător, prompt în
indică tendinţe patologice. replică;
• FPI 6, calm, sânge rece, încredere în sine,
CHESTIONARUL DE alcătuită din 20 itemi care indică
PERSONALITATE FREIBURG – FPI iritabilitate, tendinţa de a fi decepţionat şi
supărat cu uşurinţă, susceptibilitate şi
Chestionarul multifazic de descurajare, îngrijorare, preferinţa
personalitate FPI7 este construit de aşteptării când are de luat o decizie,
pesimist, descurajat cu uşurinţă;
7
Datele provin din experimentarea şi aplicarea pe populaţia
românească a chestionarului cercetare realizată sub
îndrumarea Pitariu, lernuţan, 1984.
174
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

• FPI 7, tendinţa de dominare, reactivitate,


agresivitate, cu un total de 20 itemi care
indică acte de agresiune fizică, verbală,
sau imaginară, concepţie egocentrică,
atitudini de suspiciune şi neîncredere în
ceilalţi, înclinaţie spre o gândire autoritar-
conformistă, agresivitate socială;
• FPI 8 inhibiţie, tensiune, constă din 20
itemi care se referă la timiditate, inhibiţia în
relaţiile cu alţii, mai ales în colectivitate,
până la incapacitatea de a relaţiona, un
comportament anormal în situaţii de
relaţionare, trac şi neplăceri fizice înaintea
unor situaţii, o putere de acţiune redusă,
nesiguranţă în luarea unei hotărâri,
incapacitatea de a lupta pentru realizarea
celor propuse;
• FPI 9, fire deschisă, autocritic, cuprinde
14 itemi care se referă la recunoaşterea
facilă a unor defecte, slăbiciuni general
umane, tendinţă spre autocritică, uneori
dublată cu o atitudine dezinvoltă;
• FPI E, extraversie - introversie este o scală
suplimentară care cuprinde 34 itemi ce se
referă la sociabilitate, nevoia de contact,
conduită degajată, plăcerea pentru variaţie
şi divertisment, tendinţa spre activitate;
• FPI N, labilitate emoţională, scală
suplimentară compusă din itemi, prin care
subiectul îşi afirmă dispoziţia labilă sau
proastă, starea preponderent depresivă,
tristeţea, lipsa de vlagă iritabilitatea şi
vulnerabilitatea la frustrare, starea
continuă de tensiune, adesea se simte
greşit înţeles şi nedreptăţit, apatic;
• FPI M, masculinitate, scală suplimentară
compusă din 26 prin care subiectul îşi
afirmă comportamentul activ, conştiinţa de
sine, un mod de a fi optimist,
întreprinzător, cu puţine neplăceri
organice, lipsa tracului.
Între scoruri la scalele prezentate
anterior se pot realiza numeroase asocieri,
astfel: cotele mari la FPI 1 atrag şi cote mari la
FPI 8, FPI 3, FPI 4 şi cote mici la FPI M etc,
Singura scală complet independentă este FPI
6. Aceste asocieri indică pentru interpretarea
datelor exact structura funcţională a scalelor
în alcătuirea chestionarului.

175
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

B.METODE PROIECTIVE DE INVESTIGARE A


PERSONALITĂŢII

• Tehnici asociative
• Tehnici constructive
• Tehnici de completare
• Tehnici de alegere şi ordonare
• Tehnici expresive
• Grafologia şi cunoaşterea personalităţii

Să presupunem că luminile din sala de personalităţii constând în confruntarea


curs scad în intensitate şi vi se cere să priviţi subiectului cu o situaţie la care el
tabla nescrisă timp de 1 min; apoi, pe o foaie reacţionează în virtutea sensului pe care
de hârtie să notaţi ceea ce “a-ţi văzut” pe tablă această situaţie o are pentru el. În cursul
altceva decât tabla goală. Prin examinarea acestui experiment subiectul proiectează
răspunsurilor vom constata că pe tablă “s-au asupra materialului prezentat propriile sale
văzut” tot atâtea lucruri câte răspunsuri ale interese, aspiraţii, atitudini, conflicte sau
studenţilor sunt. Putem spune că studenţii au moduri stabile de gândire.
“proiectat” pe tablă ceva ce nu era realmente Referitor la tehnicile proiective,
acolo ci mai degrabă în minţile lor într-o P.Pichot afirma că scopul acestora este de a
manieră globală şi specifică; mai putem releva personalitatea globală a subiectului
presupune că răspunsul fiecărui student în testat utilizând stimuli care pot declanşa un
faţa tablei goale a reflectat ceva ce spunea număr cât mai mare şi variat de răspunsuri.
foarte mult despre personalitatea sa. Utilitatea acestor metode de
În exerciţiul descris anterior tabla a investigare constă în a descoperi ceea ce cu
jucat rolul stimulului nestructurat pe care s-au ajutorul altor metode nu se poate explora,
realizat proiectările. Într-o scenă din “Hamlet”, ceea ce este ascuns uneori inaccesibil şi
Polonius şi Hamlet vorbesc despre ceea ce persoanei examinate. Avantajul acestor
poate fi văzut în nori, norii putând fi văzuţi ca tehnici constă în aceea că situaţia în care este
un stimul proiectiv (de fapt norii au fost utilizaţi pus subiectul este de aşa natură încât el nu-şi
ca stimuli proiectivi în testul cu imagini ale dă seama nici de scopul în care sunt puse
norilor al lui Wilhelm Stern). întrebările, nici de modul în care sunt
Începând cu deceniul al patrulea al interpretate răspunsurile reducând
secolului nostru în psihologia personalităţii şi posibilitatea simulării. Libertatea de exprimare
în psihodiagnostic se vorbeşte foarte mult dată de situaţia de examinare face ca
despre proiecţie. Primul care a scos în răspunsurile să fie echivoce şi de o mare
evidenţă valoarea psihologică a proiecţiei a varietate. Interpretarea materialului obţinut are
fost S.Freud8, în legătură cu mecanismul de cele mai multe ori un caracter personal,
formării delirului în paranoia. Termenul este fiind mult influenţată de poziţia teoretică a
definitiv consacrat odată cu cercetările lui examinatorului, de experienţa sa clinică şi
L.K.Frank referitoare la tehnicile proiective în chiar de personalitatea acestuia.
psihodiagnosticul personalităţii, care le
considera ca metode de explorare a Clasificarea testelor proiective
L.K.Frank deosebeşte cinci grupe de
8
Se recomandă: Freud teste proiective (Enăchescu, 1973):
176
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

1. Metode constitutive: în care subiectul face descoperirea conflictelor sale ajută la


o structurare a unui material prezentat ameliorarea adaptării.
nestructurat; În continuare vom face o trecere în
2. Metode constructive: în care subiectul revistă a principalelor metode proiective
pornind de la un material definit folosind grupele principale din clasificarea lui
construieşte structuri mai complexe; G.Lindzey.
3. Metode interpretative: în cursul cărora
subiectul interpretează o experienţă cu o 1. TEHNICI ASOCIATIVE
semnificaţie afectivă proprie;
4. Metode catarctice; care favorizează TESTUL RORSCHACH SAU TESTUL
reacţiile emoţionale ale subiectului testat; “PETELOR DE CERNEALĂ”
5. Metode refractive; pornesc de la ipoteza
că personalitatea se manifestă în Realizat de psihiatrul elveţian
distorsiunea ce are loc în mijloacele de Hermann Rorschach este cunoscut şi sub
comunicare. denumirea de “testul petelor de cerneală” fiind
descris în lucrarea sa apărută în 19219.
După H.J.Eysenck există patru grupe Hermann Rorschach s-a născut pe 8
de teste proiective: noiembrie 1884 la Zurich, Elveţia. A studiat
1. Teste de completare: unde sarcina medicina la Zurich, Nurnberg, Bern şi Berlin
subiectului este de a completa un lanţ de iar în 1909 a primit licenţa de practicare a
asociaţii pornind de la un stimul standard; medicinei în Suedia. Specializându-se în
2. Teste interpretative: în care subiectul psihiatrie a venit în contact cu membri ai
interpretează stimulul prezentat; comunităţii psihanalitice din Zurich şi a folosit
3. Teste de producţie: acestea sunt probe de şi el proceduri psihanalitice cu câţiva dintre
creaţie sau de construcţie cu o tematică pacienţii săi. La sfârşitul anului 1913 a părăsit
dată; postul său dintr-un ospiciu elveţian pentru a
4. Teste de observaţie: unde subiectul este pleca împreună cu soţia sa în Rusia unde va
situat în faţa unor teme prost structurate lucra într-o clinică privată. Se reîntoarce în
este studiat comportamental. Elveţia în 1914, singur soţia sa fiind reţinută în
Rusia, ca director al azilului regional de la
O largă utilizare o are clasificarea Waldau. Este pasionat de desen publicând
realizată de G.Lindzey, care deosebeşte cinci lucrări în care analiza opera artistică a
grupe de teste proiective de personalitate: pacienţilor cu probleme mentale, ca pe un
1. Tehnici asociative: subiectul răspunde la mod de a afla mai multe despre personalitate.
stimulul prezentat de examinator cu Printre alte influenţe specifice care au condus
primele idei, imagini care-I vin în minte, la realizarea faimosului său test se numără şi
ceea ce face ca ideaţia să fie redusă la familiarizarea cu opera contemporanului său
minim; C.G.Jung.
2. Tehnici constructive: se bazează în Testul constă din 10 pete de cerneală
principal pe creaţia liberă a subiectului şi îl simetrice bilateral – imagini în oglindă dacă
antrenează pe acesta într-o activitate îndoim planşa în două – care sunt tipărite pe
cognitivă şi imaginativă mai complexă; cartoane separate; 5 pete de cerneală sunt
3. Tehnici de completare: atât stimulul cât şi alb – negru, 2 sunt colorate în negru, alb şi
răspunsul sunt mai complexe, răspunsurile roşu iar trei sunt multicolore.
sunt mai puţin elaborate, mai simple şi mai Planşele se prezintă una câte una,
limitate; ordinea imaginilor din serie fiind stabilită
4. Tehnici de alegere sau de ordonare: cer empiric.
subiectului să aleagă din mai multe
alternative elementul sau aranjamentul
care lui i se pare cel mai potrivit; 9
Pentru informaţii suplimentare se poate consulta
5. Tehnici expresive: au un caracter liber în “Manualul de psihodiagnostic – Testul Rorschach”
cadrul temei prezentate subiectul (Metoda şi rezultatele unui experiment diagnostic al
exprimându-şi inconştient conţinutul sau percepţiei. Interpretarea liberă a formelor fortuite)
intrapsihic, subiectul se dezvăluie traducere de N.Dumittraşcu, Editura Trei, Bucureşti,
2000
177
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

Planşa I - Neagră. Nu este aproape niciodată dar se notează în protocol câte secunde au
refuzată, subiectul dând cu uşurinţă trecut din momentul prezentării cartonaşului
răspunsuri formă şi răspunsuri mişcare. până la obţinerea răspunsului. În protocol se
Planşa se interpretează global cât şi pe notează de asemenea răspunsurile
detalii. subiectului cuvânt cu cuvânt, poziţia planşei,
afirmaţiile spontane făcute de subiect etc.
Planşa II - Negru cu roşu. Evocă kinesteziile Examinatorul nu intervine în nici o discuţie
mai uşor decât planşa I. Introduce o culoare referitoare la răspunsurile subiectului din
ce provoacă uneori un început de şoc de timpul examinării, fiecare efort este făcut
culoare. Conţine o singură figură intermediară pentru a-i da subiectului oportunitatea de a se
frapantă. Roşu se suprapune peste negru. proiecta liber de orice distragere din afară.
După ce întregul set de planşe a fost
Planşa III – Negru cu roşu. Este planşa care administrat se realizează un dialog cu
provoacă cel mai uşor kinesteziile. Roşul este subiectul, examinatorul încercând să
separat de negru. determine ce caracteristici ale petelor de
cerneală au jucat un rol în formularea
Planşa IV - Neagră. Subiectul dând destul de percepţiilor subiectului. Întrebări de tipul “Ce l-
greu răspunsuri formă şi răspunsuri mişcare. a făcut să arate ca…?” sau “Cum vezi…?”
Planşa se interpretează mai uşor pe detalii. sunt puse în încercarea de a clarifica ceea ce
s-a văzut şi care aspecte ale petei de
Planşa V - Neagră. Planşa se interpretează cerneală au fost cele mai influente în
cel mai uşor, fiind descrisă aproape totdeauna proiectare.
ca liliac sau fluture de noapte. Schizofrenii Atunci când facem analiza
refuză destul de des această planşă sau văd răspunsurilor date de subiecţi, conţinutul
în ea personaje în mişcare. material al interpretărilor trebuie lăsat la
sfârşit. În primul rând trebuie să obţinem “un
Planşa VI – Neagră. Creează sentimentul că tablou al funcţiei perceptive şi al concepţiei,
este planşa cea mai dificilă. investigaţia axându-se în primul rând asupra
datelor formale” (Rorschach, 1921).
Planşa VII – Neagră. Esenţiale în această Protocoalele vor fi examinate ţinând cont de:
planşă nu sunt detaliile negre ci figura
intermediară care reprezintă o lampă de Numărul răspunsurilor. Normalii dau în
petrol, este în contrast cu planşa V, deoarece general între 15 şi 30 de răspunsuri, rareori
normalii văd lampa foarte rar iar schizofrenii mai puţin de 15 frecvent mai mult de 30,
foarte frecvent. numărul lor depinde mai mult de momentele
afective decât de cele asociative. Sub media
Planşa VIII – Multicoloră. Şoc de culoare la răspunsurilor se plasează frecvent indivizii cu
nevrotici. Uşor de interpretat pe detalii. o dispoziţie depresivă, lunaticii, cei lipsiţi de
energie mintală, ambiţioşii, cei preocupaţi de
Planşa IX – Multicoloră. Lipsită de armonie în perfecţiune. Peste medie se situează indivizii
forme sau culori. Evocă uşor kinestezii. euforici, cei bine dispuşi, amatorii de fantezii,
maniacalii. Valoarea acestui indice depinde şi
Planşa X – Multicoloră. Pete disparate, de calitatea răspunsurilor, subiecţii repetând
interpretare globală aproape imposibilă. acelaşi conţinut la mai multe planşe pot fi
suspectate de o inteligenţă redusă.
Subiectului i se dă pe rând căte o
planşă şi este întrebat “Ce poate fi acolo?” Timpul de reacţie care durează în
atrăgându-i-se atenţia să dea cât mai multe medie de la 20 la 30 de minute. Acesta este
răspunsuri, specificându-se că nu există mai lung la epileptici, organici, depresivi şi mai
răspunsuri bune sau rele. El poate întoarce şi scurt la maniacali; la schizofreni este mult mai
reîntoarce planşa după plac, dar planşele nu scurt decât la oricare alţi subiecţi.
pot fi privite de departe (distanţa permisă fiind
extensia completă a braţului).Timpul de Refuzul imaginilor. Acest refuz nu
examinare al fiecărei imagini nu este limitat, apare aproape niciodată al normali; refuzul
178
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

apare mai des la istericii debili, la schizofreni, statistică luându-se ca etalon răspunsurile
la nevrotici se datorează blocajului cauzat de oferite cel mai frecvent de un număr destul de
un complex. mare de subiecţi care se bucură de o sănătate
mentală. S-a obţinut astfel o anumită zonă
Momentele de formă, kinestezie, normală a percepţiei formelor, reprezentată
culoare şi apariţia lor în procesul perceptiv. de un număr mare de răspunsuri “bune”
notate cu F+. Răspunsurile formă mai puţin
Răspunsurile formă F. Forma este cea bune, mai puţin clare sunt notate cu F-. În
care determină interpretarea de cele mai ciuda existenţei unei zone normale statistic
multe ori atât la cei sănătoşi cât şi la bolnavi. definite rămâne o anumită libertate în
Subiectul îşi va reprezenta obiectul văzut nu aprecierea subiectivă a ceea ce este “bun”
ca pe un obiect în mişcare, ci ca pe o formă sau “mai puţin bun” în răspunsurile “bune”
imobilă. Răspunsurile de acest tip se numesc normale, dar se poate determina aproximativ
răspunsuri formă şi vor fi notate cu litera F. care sunt formele mai bune şi formele mai
Pentru a 1exclude pe cât posibil orice puţin bune decât cele normale (Rorschach).
interpretare subiectivă în evaluarea
răspunsurilor-formă s–a recurs la metoda

Tabelul următor prezintă un raport al formelor F+ şi F- întâlnite (Rorschach):

80- Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco- Epileptici Organici


100%F Inteligenţi Paranoizi depresivi
+ Meticuloşi aparent Melancolici
Depresivi coerenţi
Latenţi sau
remişi
80-70% Inteligenţi Relativ
F+ Neatenţi coerenţi
Intelig.medie
70-60% Neinteligenţi Foarte Epileptoizi Korsakov
F+ S. cu tendinţe incoerenţi Demenţi
maniacale Debili Arterio-
congenital sclerotici
60-50% Debili Debili Maniacali Epileptici
F+ congenital
Abulici
50-30% Debili Demenţi Paralitici
F+ Imbecili Epileptici
30-0% Foarte Demenţi
F+ imbecili senili
După:Manual de psihodiagnostic, Testul Răspunsurile mişcare K sunt
Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura determinate de prezenţa aportului kinestezic;
Trei, 2000 subiectul îşi reprezintă obiectul în mişcare. Nu
toate mişcările precizate de subiect trebuie
În tabel apar valorile medii grosiere. luat drept răspunsuri kinestezice.(ex.:”o raţă
Percepţia formelor la un anumit subiect care intră în apă”, “un câine care latră la un
depinde şi de propria structură a formelor fluture” sunt răspunsuri-formă). Este foarte
înainte de boală, de nivelul intelectual, de dificil uneori de precizat dacă este vorba de
posibilităţile de integrare adaptativă, de un răspuns K sau F. Subiecţii inteligenţi pot să
capacităţile de sesizare a particularităţilor spună cu destulă certitudine dacă kinesteziile
mediului. se adaugă sau nu interpretărilor lor, nefiind
permis niciodată să punem vreo întrebare în
acest sens în cursul probei. Măsura mobilităţii

179
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

manifestate de un subiect nu este şi măsura din punct de vedere motor, subiectul vioi este
kinesteziilor care îi parvin în cursul percepţiilor sărac în kinestezii”.
sale. Individul care are kinestezii este stabil

Numărul răspunsurilor K la normali şi bolnavi indică unele diferenţe esenţiale care vor fi prezentate
în tabelul următor;
M Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco- Epileptici Organici
ai depresivi
m
ult
de Intelig.bună, Catatonicii Maniacali Epilepticii intraţi Korsakov
5K Imaginativi sunt cei mai de timpuriu în
Intelig.cu blocaţi faza de
tendinţe Paranoici cei demenţă
Maniacale mai productivi
3- Intelig.medie Catatonici Maniacali Epileptici cu
5K Intelig. Slabă blocaţi evoluţie lentă
cu tendinţe Paranoici spre demenţă
maniacale productivi
1- Inteligenţe cu Debili cu Catatonici slab Epileptici cu Paralitici
2K precădere Tendinţe productivi demenţă tardivă
reproductive Maniacale Hebefrenici
Depresivi
0 Neinteligenţi Debili Demenţă Melancolici Epileptoizi Arteriosclerotic
K Meticuloşi Imbecili simplă.S. i.
Depresivi deveniţi Demenţă
stereotipi. senilă.
Paranoizi cu
delir
reventicativ.
Răspunsurile mişcare se pot împărţii în
După:Manual de psihodiagnostic, Testul K primare şi K secundare. Răspunsurile K
Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura primare se obţin atunci când engramele
Trei, 2000 formelor şi ale kinesteziilor se combină cu
rapiditate chiar în procesul de asimilare astfel
La normali numărul de K creşte odată încât forma şi mişcarea sunt sesizate
cu productivitatea inteligenţei, cu bogăţia simultan. Pentru răspunsurile K secundar
asociaţiilor, cu capacitatea de a face noi forma este sesizată la început şi numai după
legături asociative. Se poate spune că cu cât aceea mişcarea. De asemenea este util să
gândirea bolnavului este mai stereotipă cu vedem, mai ales la normali, dacă răspunsurile
atât există mai puţine răspunsuri K. kinestezice corespund unor mişcări de
Comparând cele două tabele se poate extensie sau unor mişcări de flexiune.
desprinde o proporţie frapantă între numărul Subiecţii cu kinestzii de extensie sunt adesea
de K şi acuitatea viziunii formelor prezentă la indivizi activi, cu puternic instinct al valorii dar
normali; raport care nu se întâlneşte la frecvent cu inhibiţii nevrotice; cei cu kinestezii
depresivi şi meticuloşi la care o percepţie de fexiune sunt fiinţe pasive, neurastenice.
bună a formelor este însoţită cu o lipsă de K. Răspunsurile culoare C. Culoarea este
Răspunsurile de natură kinestezică pot o altă variabilă utilizată în interpretarea datelor
fi bune K+ sau rele K-(prin care se notează desprinsă uneori ca un indiciu suplimentar al
răspunsurile K care corespund deficitar formei formei; acestea sunt răspunsurile formă
imaginii).Multe răspunsuri K- se întâlnesc la culoare FC. Atunci când intepretarea ţine cont
maniacali, epileptici, rareori la schizofrenici. de culoarea petei de cerneală dar forma nu
180
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

este neglijabilă avem răspunsuri culoare- evidenţă faptul că acolo unde apar răspunsuri
formă CF. Când asociaţiile sunt determinate C apar aproape întotdeauna şi răspunsuri CF,
numai de culoare obţinem răspunsurile - dar invers nu este valabil. Răspunsurile de tip
culoare primare C. Cel mai frecvent sunt C se întâlnesc mai des la femei decât la
recunoscute răspunsurile C primare. Pentru a bărbaţi, ele apar ca indici ai labilităţii afective,
deosebi răspunsurile CF şi FC atunci când ai excitabilităţii, ai susceptibilităţii. Proporţia
subiectul nu este capabil să dea nici o ridicată de FC în răspunsuri indică mai mult
indicaţie, ne raportăm la acuitatea percepţiei afectivitatea adaptabilă. Cele trei componente
formelor interpretate în planşele alb-negru; FC-capacitatea de contact, CF- labilitatea, C-
dacă interpretările figurilor în culori au forme impulsivitatea se pot combina la acelaşi
net mai proaste decât cele date de subiect la subiect într-o proporţie variabilă; proporţia cel
celelalte planşe putem conchide că este vorba mai frecvent întâlnită fiind 3FC, 1CF, 0C.
mai degrabă de un răspuns CF decât FC.
Comparaţiile statistice şi etiologice au scos în

În tabelul următor sunt prezentate nişte date grosiere referitoare la determinata culoare prezentă în
interpretare.

0FC Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco- Epileptici Organici


0CF depresivi
0C Meticuloşi Demenţă simplă Melancolici Demenţi
Indolenţi Stereotipi arterioscler
Tendinţe Capabili de otici
depresive contact
1-3 FC Valori Coerenţi Epileptoizi Korsakov
0.1 CF frecvente la Capabili de
0C normali contact
Frecvent
depresivi
0.1 FC Excitabili Puţin capabili
1-3 CF Senzitivi de contact
0-1 C Indiferenţi
Labili
1-3 FC Tendinţe Debili Labili-impulsivi Maniacali Demenţă Paralitici
2-3 CF euforice tardivă
1-2 C Impulsivi
Nevrotici
1-3 FC Imbecili Catatonici Demeţă rapidă Demenţă
2-3 CF incoerenţi senilă
2-6 C
1-2 FC Catatonici Imbecilitate
2-3 CF Hebefrenici Epilesie
5-10C incoerenţi
După: Manual de psihodiagnostic, Testul Un alt fenomen care se întâlneşte la
Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura unii subiecţi pe parcursul desfăşurării probei
Trei, 2000 este şocul resimţit de aceştia vis-à-vis de o
anumită culoare. Aceste fenomene sunt
Din analiza tabelului reiese că toţi cei reunite sub numele de “şocul culorii” şi se
care se caracterizează prin afecte mai întâlneşte la persoane cu nevroză anxioasă,
stabile(depresivii, meticuloşii, indolenţii, lipsite de echilibru emoţional.
stereotipii) se caracterizează printr-un conţinut
sărac de răspunsuri culoare, percepţia Modurile de aprehensiune ale imaginii
formelor fiind mai bună. Debilii, organicii, Pentru a putea analiza acest mod de
maniacalii, subiecţii euforici se caracterizează interpretarea al răspunsurilor este necesar să
printr-o abundenţă de răspunsuri culoare, răspundem la următoarea întrebare: Imaginea
percepţia formelor fiind mai imprecisă.
181
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

interpretată global sau parţial, şi dacă da care Câte răspunsuri globale, răspunsuri
sunt acele părţi? detaliu şi răspunsuri detaliu mic ne dă un
Dacă subiectul interpretează planşa ca subiect?
un tot oferind o poveste care să coincidă pe Subiectul va relua ordinea G-D-Dd în
cât posibil cu imaginea totală a planşei, interpretarea imaginilor sau nu? - Iată câteva
atunci răspunsul va fi notat cu G numindu-se întrebări la care veţi putea răspunde
”răspuns global” care pot fi primare şi consultând “Manual de psihodiagnostic
secundare. Răspunsurile de tip G secundar -Testul Rorschach”.
pot fi: global confabulator, succesiv Conţinutul interpretărilor
combinator, contaminat. Dacă după acest Întrebarea la care se caută răspuns în
mod de analiză se trece la detaliile separate această interpretare este “Ce anume a fost
ale imaginii, limitându-se la zonele percepute văzut?”
cel mai uşor prin fragmentarea imaginii vom Conţinutul este apreciat în mod relativ
obţine mai multe “răspunsuri detaliu” notate cu diferit de către autorii care au dezvoltat
D. Când subiectul a terminat cu detaliile care metoda Rorschach. În mod general se
frapează cel mai uşor privirea va trece la cele consideră simptomatic faptul că se face
mai mici detalii ale imaginii, generând referire la fiinţe sau la obiecte animate. Se
interpretări ale unor detalii foarte mici, notează cu H dacă imaginile sugerează
respectiv “răspunsuri detaliu mic” Dd. Nu subiectului oameni , cu A animale, Anat.
există două forme intermediare ale pentru desene anatomice. Formele văzute cel
răspunsurilor de tip D; în cazul răspunsurilor mai frecvent sunt forme de animale această
de tip Dd putem identifica “formele abundenţă în referire la formele de animale ar
intermediare”(constituite de intervale albe) Dbl indica o tendinţă spre stereotipie, imaturitate a
şi “detaliile ologofrene “Do. gândirii. Imbecilii văd în imaginile prezentate
Cum se pot determina G,D şi Dd? părţi ale corpului uman care în acest caz
înlocuiesc figura animală. Cea mai mare parte
a normalilor 35-50% văd figuri animalice.

În tabelul următor sunt prezentate nişte date referitoare la figurile de animale prezente în
interpretare:
10- Normali Oligofreni Schizofreni Maniaco- Epileptici Organici
20% depresivi
Aproape Catatonicii
numai la sunt cei mai
artişti. incoerenţi.

20- Imaginativi . Incoerenţă Cei mai


35% Inteligenţi. medie demenţi
S. cu bună Paranoizi
dispoziţie pozitivi
35- Media Catatonici şi Mai puţin Korsakov
50% normală paranoizi mai demenţi.
S. cu tendinţe puţin
maniacale productivi
50- Puţin Stereotipi Maniacali Paralitici
70% inteligenţi şi Hebefrenici
stereotipi Demenţă
S cu tendinţe simplă
depresive
70- Meticuloşi Imbecili Demenţă Melancolici Demenţă
100 Foarte Debili simplă senilă
% stereotipi Paranoizi Arteriosclerotic
azilari i
Originalitate-banalitate notează cu Orig aceste răspunsuri care pot fi
Acesta este un alt criteriu de care se pozitive Orig+ sau negative Orig-.Se
ţine cont în interpretarea răspunsurilor. Se consideră originale răspunsurile care apar la 1
182
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

din 100 de cazuri, cu condiţia ca ele să fie de cotare al protocoalelor. Exner în 1986 a
tipul F+ şi să conţină o proporţie ridicată de G. stabilit un acord inter-evaluatori care variază
Un număr ridicat de răspunsuri banale Ban de la 87% la 99% pentru determinanţii de
indică un anumit conformism. formă, mişcare şi culoare. DeCato a raportat
Pentru realizarea tabloului de coeficienţi de fidelitate inter-evaluatori de .90
ansamblu, a psihogramei, se fixează numărul pentru răspunsuri simple şi .81 pentru
total al diferiţilor indici la cele 10 imagini şi pe răspunsuri complexe. Un studiu demn de luat
baza frecvenţei răspunsurilor de diferite tipuri în considerare a fost cel realizat de Lisansky
se deduc particularităţile psihice ale persoanei la Universitatea Yale în 1956. Studiul este
supuse investigării. Protocolul nu trebuie să important din două motive: a) în primul rând
conţină numai răspunsurile subiectului ci şi cei şase experţi Rorschach care au participat
expresiile sale mimice, semnele de şoc de la studiu au fost rugaţi pe parcursul
culoare, prezenţă unor gesturi voluntare sau experimentului să enumere tipurile de itemi
involuntare. pe care-i considerau reprezentativi pentru a
Proprietăţile psihometrice ale face interpretări. Lista rezultată conţinea 9
testului Rorschach itemi de genul capacitate intelectuală,
Evaluarea fidelităţii testului Rorschach rigiditate, ambiţie care erau apreciaţi pe o
prezintă anumite dificultăţi deoarece aceste scală în şapte trepte; al zecelea item făcând
metode nu s-au dovedit prea utile pentru referire la simptome evidente sau trăsături de
acest test sau alte probe proiective. Ar fi diagnostic; b) al doilea motiv este acela că
inadecvat de exemplu să apreciezi fidelitatea studiul a reprezentat o sensibilizare la
prin metoda înjumătăţirii din moment ce problemele inerente încercărilor de simulare a
fiecare pată de cerneală e presupusă a avea condiţiilor clinice. ”Interpretările oarbe sunt
o calitate unică de stimul şi nu poate fi considerate a fi jocuri amuzante de către
comparată cu nici o altă planşă din test. Într- majoritatea evaluatorilor. Pe de o parte o
un studiu realizat pe 67 de copii istorie care să includă o descriere a
instituţionalizaţi care prezentau tulburări simptoamelor pacientului şi o evaluare
emoţionale, Hayden(1981) a descoperit că psihiatrică fără îndoială influenţează
anumite planşe pot fi asociate cu figurile interpretarea aşa că nu mai avem de-a face
parentale. Când li s-a cerut să selecteze doar cu fidelitatea testului Rorschach ca
planşa “care într-un fel sau altul te face să te instrument clinic. Scopul studiului a fost să
gândeşti la mama sau la tata tău”, două simuleze condiţiile clinice dar să minimizeze
planşe nr.IV şi VII au fost selectate mai des alte indicaţii, în afara celor date de test.
decât ar if permis hazardul, care au ajuns să Fiecare protocol a fost însoţit de un rezumat al
fie cunoscute ulterior ca “Mama” planşa VII şi biografiei pacientului, fără nici o indicaţie cu
“Tata” planşa IV. Dacă admitem că fiecare privire la trăsăturile de personalitate ale
planşa are într-adevăr o valoare de unic pacientului, reacţii emoţionale sau opinii ale
stimul, atunci trebuie să acceptăm că altora despre el” (Gregory 1996).
procedura înjumătăţirii pentru aprecierea Într-un alt experiment 40 de protocoale
fidelităţii testului este inadecvată. care conţineau între 15-60 de răspunsuri au
Procedura testare-retestare utilizată fost date spre interpretare la două grupuri a
pentru determinarea fidelităţii a fost de câte trei experţi fiecare pentru a fi cotate pe o
asemenea apreciată ca având lipsuri listă de control prestabilită. Evaluatorii aveau
deoarece răspunsurile la planşele stimul sunt o medie de 10,5 ani de experienţă în
rezultatul mai multor factori (nevoi, conflicte, psihologie clinică şi 8 ani de lucru cu testul
preocupări) sau se petrec în interiorul Rorschach. Drept grup de control 6 alţi
subiectului în momentul administrării probei; clinicieni care aveau în medie 7,5 ani de
de asemenea familiaritatea subiectului cu experienţă au primit numai anamnezele şi li s-
proba poate influenţa răspunsurile obţinute. a cerut să completeze aceeaşi listă de control.
Cele mai multe studii sau făcut în În final gradul de acord între clinicienii grupului
legătură cu fidelitatea cotării inter-evaluatori. de control a fost doar de .37, iar în rândul
În ceea ce priveşte fidelitatea inter- evaluatorilor experimentaţi de.33 - o fidelitate
examinatori trebuie făcută o distincţie între slabă după orice standard
acordul de interpretare al cotelor şi modul de
183
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

Coleman (1993) împreună cu alţi Samuel Beck, Marguerite Hertz, Bruno


colaboratori au analizat posibilitatea prezenţei Klopfer, Zygmund Piotrowski şi Raparot cu
unor tulburări de gândire în răspunsurile Roy Schafer.
obţinute la planşe utilizând o măsură numită În ciuda diferenţelor dintre sisteme şi
“Indexul tulburărilor de gândire” (tulburarea de cu toate că mulţi clinicieni ar putea “aduna şi
gândire ca fiind o caracteristică a schizofreniei alege” elemente din fiecare din aceste
ce se caracterizează prin pierderea sisteme diferite pentru a le introduce în
asociaţiilor dintre idei). Ambiguitatea unei pete propria lor administrare, utilizarea probei s-a
de cerneală sau a altor stimuli proiectivi este făcut tot sub numele de Rorschach de parcă
interpretată de mulţi utilizatori ai metodelor ar fi fost un test standardizat.
proiective ca un mediu favorabil de scoatere Care dintre cele cinci sisteme utilizate
în evidenţă a tulburărilor de gândire. Indexul are cea mai mare utilitate clinică? Aceasta
tulburărilor de gândire ( The Thought Disorder este întrebarea pe care John Exner jr. şi-a
Index) a fost aplicat la 20 de protocoale pus-o într-un studiu menit să compare puterile
Rorschach, fidelitatea a variat de la .80 la .90 empirice ale fiecărui sistem existent. Munca
pentru scorul total al indexului şi de la .52 .a . lui Exner (1969) a scos în evidenţă diferenţele
93 (în medie .75) pentru aspecte specifice ale dinttre sistemele existente şi a pus bazele
tulburărilor de gândire. Coleman a conchis că “Fundaţiei de Cercetări Rorschach”.
evaluatorii probei Rorschach pot ajunge la un Experimental a încercat eficacitatea unui al
acord asupra tulburărilor de gândire din şaselea sistem de cotare care a integrat în el
analiza protocoalelor atunci când utilizează cele mai bune trăsături ale celor cinci sisteme
Indexul tulburărilor de gândire ca şi ghid de existente. Exner a realizat ceea ce el a numit
interpretare. un - sistem cuprinzător de administrare,
O metaanaliză a comparat validitatea scorare şi interpretare a testului Rorschach -,
convergentă a Rorschach-ului, W.A.I.S-ului şi care ulterior a fost îmbunătăţit (Exner &
M.M.P.I.-ului. În urma studiului realizat Weiner, 1982) devenind un sistem
W.A.I.S. a avut cele mai ridicate nivele de comprehensiv. Răspunsul la fiecare planşă
validitate convergentă (estimate a fi de .62), este “codat” (termen utilizat de Exner)
estimarea pentru Rorschach a fost de .41, făcându-se referire la următoarele şapte
care nu a fost în mod semnificativ diferită de categorii: localizare, determinanţi, calitatea
validitatea convergentă a testului M.M.P.I. formei, conţinuturi, popularitate, activitate
estimată a fi de .46. Asemenea studii se organizatorică şi scoruri speciale. Utilizând
reflectă pozitiv asupra validităţii Rorschach- scorurile categoriilor pot fi derivate scoruri
ului. interpretative şi indici cum ar fi: indexul unui
Contradictorii au fost şi părerile în stil obsesiv, indexul depresiei, indexul
legătură cu posibilitatea utilizării acestei deficitului de copping şi un index al
metode la copii. Unii clinicieni susţin că schizofreniei. Exner şi colaboratorii săi au
această tehnică poate fi aplicată la copii raportat coeficienţi de fidelitate impresionanţi
începând cu vârsta de trei ani, alţii susţin că în situaţia test-retest pentru acest sistem.
metoda este aplicabilă doar pentru a obţine După cum a arătat Exner câteva categorii de
nişte informaţii generale care trebuie privite cu cotare sunt, lipsite de fidelitate de vreme ce
precauţie, dând indicaţii despre personalitatea sunt sensibile la starea prezentă a subiectului;
copiilor numai dacă aceştia au un QI peste 80. starea psihologică a subiectului în momentul
O încercare de obiectivare a metodei pentru testării fiind o variabilă care afectează
vârstele mici a fost efectuată de L.B.Ames şi potenţial proprietăţile psihometrice ale testului.
colaboratorii intitulată “Child Rorschach Utilizând sistemul său această variabilă nu are
Responses” (1952). (M.Roşca,1972) efect asupra întregului test. De asemenea,
Lăsând la o parte problema validităţii trebuie menţionat că în acest sistem
sale Rorschach rămâne un instrument clinic comprehensiv sunt câteva variabile care sunt
larg utilizat. relaţionate cu “starea”. De exemplu, scorurile
Sistemul comprehensiv al lui Exner pentru mişcarea neînsufleţită (m) şi nuanţele
La mijlocul anilor 1950 erau utilizate difuze (y) sunt foarte instabile după perioade
cel puţin 5 sisteme de administrare şi scorare scurte sau intervale mai lungi de timp. Totuşi
a testului Rorschach- sisteme formulate de: semnificaţia lor interpretativă pare de
184
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

necontestat; ambele sunt în mod evident Acestea sunt după Holtzman


corelate cu variabile externe care indică elementele esenţiale ale modului de cotare a
prezenţa stresului situaţional. De aceea unele răspunsurilor, pentru a scoate în evidenţă
dintre scorurile sistemului comprehensiv efortul făcut în direcţia obiectivării metodei şi
contrazic axioma potrivit căreia – ceva nu se consideră că, după o anumită practică,
poate fi valid decât dacă este şi fidel”(Exner, examinatorul nu mai are nevoie decât de 20—
1982). 30 de minute pentru cotarea unui protocol.
Tehnica Holtzman a petelor de W. H. Holtzman şi-a propus să
cerneală (Holtzman Inkblot Technique) este stabilească relaţia dintre aceste 22 de
inspirat tot din testul original al lui Rorschach variabile, pe de o parte, iar pe de altă parte,
şi cuprinde două serii de planşe a câte 45 de relaţia lor cu trăsăturile diagnosticate. Autorul
iamgini fiecare. constată că variabilele pot fi grupate în şase
Petele au fost selecţionate din alte factori (dintre care ultimii trei sunt mai puţin
câteva sute pe baza următoarelor criterii: stabili).
gradul de diferenţiere a răspunsurilor 1. Factorul I se referă la maturizarea
provocate la două grupe extreme (adulţi perceptivă şi la activitatea ideaţională şi se
normali şi bolnavi mintal) şi cantitatea de defineşte prin: M, I, H, Br, P, (Hs şi Ax pot
informaţii furnizate de răspunsuri. Petele interveni într-o anumită măsură, mai ales
reţinute sunt mai complexe din punctul de la copii şi la adulţii întârziaţi mintal). Un
vedere al formei, culorii, umbrelor şi mai nivel ridicat al acestui factor este indiciul
variate sub aspectul simetriei decât cele ale unei activităţi ideaţionale bine organizate,
lui Rorschach. al capacităţii imaginative.
O altă modificare apare sub aspectul 2. Factorul II priveşte sensibilitatea
numărului răspunsurilor, subiectul fiind invitat perceptivă şi este definit în primul rând
să dea unul singur pentru fiecare planşă. prin C şi Sh, într-o măsură mai mică prin
Spre deosebire de metoda originală în FD. O participare sensibilă are şi B, mai
care interogarea avea loc după parcurgerea ales la schizofreni.
întregii serii, acum se va face după fiecare 3. Factorul III - psihopatologia gândirii - este
răspuns. Sunt furnizate norme pe centile, definit în special de verbalizarea patomică,
pentru cele 22 de variabile analizate, pe iar uneori contribuie şi Ax, Hs, Fa. Un nivel
categorii de subiecţi, ceea ce ridică gradul ridicat al acestui factor este indiciul
obiectivităţii cotării şi interpretării. tulburărilor de gândire asociate cu o
Metoda poate fi aplicată şi colectiv, iar imaginaţie activă, dar dezordonată.
cotele pot fi prelucrate de calculatoare, ceea 4. Factorul IV - diferenţierea perceptuală - se
ce o face utilizabilă în examinări largi. desprinde mai greu de primii trei factori,
Variabilele au fost selecţionate după mai ales la copii şi se defineşte prin FA şi
anumite principii, reţinându-se numai acele L.
aspecte ce s-au dovedit apreciabile suficient 5. Factorul V se defineşte prin RT, R şi A.
de obiectiv pentru a se obţine o concordanţă Cota ridicată la acest factor indică fie o
ridicată între examinatori şi care reliefează puternică inhibiţie, fie inabilitatea de a
anumite constante ale personalităţii. desprinde anumite concepte.
S-a stabilit o scară de apreciere, care 6. Factorul VI se defineşte prin Pn, At şi
se întinde pentru unele variabile de la 0 până uneori Sx, indicând preocupări în legătură
la 5 puncte. Variabilele care au fost cu corpul, independente de componentele
selecţionate şi sunt supuse acestei cotări sunt patologice evidenţiate în factorul III.
următoarele: Fidelitatea şi validitatea tehnicii
Timpul de reacţie (RT), Respingeri (R), descrise a fost subiectul mai multor cercetări
Locaţia (L), Spaţiu (S), Definirea formei (FD), efectuate fie de Holtzman, fie de către alţi
Formă adecvată (FA), Culoarea (C), Umbra autori.
(Sh), Mişcarea (M), Verbalizarea patognomică HIT poate fi aplicat şi în grup,
(V), Integrarea (I), Urnan (H), Animale (A), proiectându-se imaginile pe un ecran, iar
Anatomie (At), Sex (Sx), Abstract (Ab), subiecţii scriu răspunsul pe un formular.
Anxietatea (Ax), Ostilitatea (Hs), Bariera (Br), Aplicarea în grup prezintă o anumită limitare
Penetraţia (Pn), Balanţa (B), Popular (P). în sensul că imaginea poate fi privită într-o
185
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

singură direcţie. Acest neajuns este însă de TESTUL TEMATIC DE APERCEPŢIE


minoră importanţă, deoarece şi în aplicarea (TAT) 10
individuală majoritatea subiecţilor nu recurg la
modificarea poziţiei planşei. De asemenea, în Testul tematic de apercepţie este
aplicarea în grup se pierd două variabile, şi alături de Rorschach, Szondi, testul arborelui,
anume RT şi B. Neajunsul cel mai mare unul din testele proiective foarte frecvent
constă în faptul că într-un astfel de caz utilizat. El se bazează pe noţiunea de
examinatorul este lipsit de plusul de informaţii apercepţie a lui Herbart, care desemnează o
pe care-l poate obţine prin contactul personal întărire a noului conţinut perceptiv de către
cu subiectul. Cu toate acestea varianta de conţinutul anterior. Prima formă a testului
grup este utilă în trierile psihiatrice de largi T.A.T. a fost elaborată în 1935 de către
proporţii şi în anumite cercetări teoretice. H.A.Murray şi D.C.Morgan care au utilizat -
Pentru ca examenul să fie şi mai alături de alte teste – imagini cu scene umane
operativ, s-a elaborat o metodă de cotare a 17 pe baza cărora subiecţii realizau povestiri, ca
variabile cu ajutorul unor calculatoare. La instrument de studiu clinic şi experimental al
unele variabile, corelaţia între cotarea umană personalităţii normale. Constatându-se că
şi cea efectuată de calculator a fost de 0,80 elaborarea povestirilor pe baza imaginilor este
(la R, L, M, H, C, FD, A). La celelalte variabile, o situaţie care dă numeroase informaţii în
corelaţia a fost mai mică. studiul cazului s-a trecut la perfecţionarea
W. H. Holtzman afirmă că tehnica succesivă a acestei metode.
elaborată de el ar fi adecvată „pentru Materialul T.A.T. constă din 31 de
ameliorarea diagnosticului diferenţial şi pentru planşe, dintre care o planşă complet albă
trierile psihiatrice, mai ales atunci când este (goală). Cele 30 de planşe conţin toate
combinat în mod corect cu alte tehnici valide”. imagini alb-negru, sunt constituite din desene,
HIT este o metodă relativ nouă. fotografii, reproduceri de tablouri sau gravuri.
Acumularea studiilor consacrate verificării ei Varianta pe care o vom prezenta constă din
vor aduce date noi atât în legătură cu 20 de planşe care se aplică în două faze;
posibilităţile, cât şi cu limitele pe care le prima dată se aplică 10 planşe apoi după una
prezintă. sau două zile restul. Cele 20 de planşe
Forma alegerii multiple şi testul Z. utilizate sunt numerotate de la 1-20, iar dintre
Această variantă a probei Rorschach a fost ele nouă au mai multe variante potrivit sexului
alcătuită pentru a fi utilizată în trieri psihiatrice şi vârstei. Caracteristicile proiective ale
de mari proporţii (Harrower-Erikson). Fiecare planşelor sunt:
planşă este însoţită de o listă de răspunsuri • Planşa 1- problema idealului de sine;
frecvent date de persoanele normale şi de conştiinciozitate, docilitate, constrângere,
către cele anormale, subiectul alegându-l pe comportamente rezolvate; talentul,
cel mai potrivit. Posibilitatea cotării automate aptitudinal şi dorinţele, relaţia dintre
face ca această metodă să fie extrem de capacităţi şi posibilităţi.
economică, dar majoritatea specialiştilor care • Planşa 2 – familia, situaţia familială
utilizează tehnica Rorschach originală conflictuală sau armonioasă, conflictul
consideră noua variantă de mică valoare. dintre părinţi şi copilul adolescent, este
S-a realizat de asemenea, de către foarte sensibil la situaţia în care copilului îi
Zulliger, o formă (testul „Z”) compusă din 3 este ruşine cu părinţii pe care-I consideră
planşe (una neagră, una în negru şi roşu şi a neşcolarizaţi rămaşi în urmă; maternitatea;
treia policromă), altele decât cele ale lui perechea şi raportul cu o a treia persoană
Rorschach, care se aplică în grup. Informaţiile (soţii şi cumnata, rivalitatea surorilor
obţinute cu testul „Z” au un caracter şi mai pentru un bărbat).
aproximativ decât cele oferite de tehnica
originală.
10
Pentru aprofundare se recomnadă:
2.TEHNICI CONSTRUCTIVE V.Preda-“Testul tematic de apercepţie”-studiu
monografic, Fundaţia Culturală Forum, Cluj-Napoca,
1997
“Testul tematic de apercepţie”- din Îndrumător de
psihodiagnostic nr.IV, Univ. Babaş-Boyai, Cluj-Napoca
186
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

• Planşa 3 BM - prelucrarea impresiilor imaginii este legat în primul rând de


dominante, senzaţia ameninţării, frecvenţa individul care semnifică despărţirea de
întâmplărilor tragice, vină şi ispăşire, grup; solidaritatea bărbaţilor în muncă, în
decepţie şi sinucidere, violenţă, viaţă, în prietenie; homosexualitate
omucidere; labilitatea sexuală, forţa latentă.
atractivă a fetei băieţoase şi a băiatului cu • Planşa 9 GF – solidaritatea şi rivalitatea
multă feminitate. femeilor; relaţia femeilor de aceeaşi
• Planşa 3 GF – fata amărâtă, subiectul vârstă, relaţia dintre surori, prietenie,
examinat dă o imagine proiectivă despre solidaritate, unire
nenorocire; motivele sunt uşor desprinse • Planşa 10 – labilitate sexuală; vârsta şi
chiar şi din povestioarele şablon. sexul sunt greu de identificat; tinerii
• Planşa 4 – situaţie de conflict în cadrul proiectează părinţii lor, adulţii vor alcătui
cuplului; subiectul examinat se identifică istorioare despre o pereche (soţ-soţie) sau
cu un membru din pereche exprimând prin despre o pereche de acelaşi sex; la femei
aceasta o anumită motivaţie, precum şi se găseşte frecvent culpabilitatea.
orientarea lui; dacă subiectul examinat nu • Planşa 11 – imaginea provoacă o stare
include în povestire femeia complet de anxietate, de panică, o senzaţie de
îmbrăcată care se află în planul al doilea calamitate (se poate surprinde
aceasta relevă un conflict de înstrăinare, mecanismul de apărare faţă de anxietate).
dacă o include se conturează o motivaţie • Planşa 12 BG – visare, reverie,
legată de rivalitate şi gelozie. singurătate; căutarea unei perechi.
• Planşa 5 – grijă; mama îngrijorată pentru • Planşa 12 M – raportul unui bărbat mai în
copilul ei, femeia îngrijorată pentru vârstă cu unul mai tânăr; relaţia tată-fiu;
bărbatul ei; caracter frustrativ asociat cu elementul important al temei este efectul
grijă exagerată. produs de un om asupra celuilalt;
• Planşa 6 BM - mama şi fiul; conflictul sugestibilitatea.
dintre tendinţa spre independenţă şi • Planşa 12 F – conflictul dintre femei;
ataşarea de mamă; simţul culpabilităţii mamă-fiică, soră, soacră; lumea veche şi
legat de acest conflict. cea nouă; diferenţa dintre generaţii în
• Planşa 6 GF – situaţie de conflict în cadrul ceea ce priveşte normele morale.
cuplului; ceartă, bănuială, gelozie; • Planşa 13 B- singurătate, introversiune,
identificarea cu persoana de sex opus autocunoaştere, deznădejde.
este frecventă şi uşor de explicat. • Planşa 13 MF - contact sexual; afecte şi
• Planşa 7 BM – tatăl şi fiul; relaţia faţă de sexualitate; atitudine frustrantă (opoziţie,
generaţia mai în vârstă; se cer şi se teamă, îndoială) sau culpabilitate(uşurinţă,
aşteaptă sfaturi şi ajutor. înşelare).
• Planşa 7 GF – relaţia mamă fiică; • Planşa 14 – o imagine neclară cu o
imaginea creată despre mamă; problema posibilitate de proiecţie foarte variată;
maternităţii. elementele care se pot folosi pentru
• Planşa 8 BM – frica de moarte; stare de construirea povestirii se referă la o zonă
anxietate legată de posibilitatea morţii de limită a atitudinii a comportamentului;
tatălui; la tineri în unele cazuri ambiţii subiectul examinat proiectează ceea ce ar
profesionale; dacă subiectul nu introduce face în situaţii critice.
în povestire arme aceasta înseamnă o • Planşa 15 – raportul faţă de moarte şi faţă
agresiune refulată. de transcedenţa legată de moarte.
• Planşa 8 Gf – atitudine pesimistă sau • Planşa 16 albă – dacă mecanismul de
optimistă; subiectul examinat trăieşte proiecţie s-a declanşat atunci subiectul
visurile personajului din imagine; din ţese o povestire în care proiectează
alcătuirea istorioarei se pot aprecia dorinţele sale de afirmare, aspiraţiile la
sistemul de categorii şi de valori utilizat în care vrea să ajungă; dacă mecanismul de
evaluarea viitorului. proiecţie este diminuat, atunci subiectul
• Planşa 9 BM – grupul şi individul; opoziţia încearcă să ocolească sarcina şi va trece
faţă de grup; caracterul proiectiv al la povestiri şablon.

187
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

• Planşa 17 BM – putere, forţă bărbătească, devine mai puţin vigilent cu el însuşi, tendinţa
stare de pericol. de autoapărare este mai scăzută.
• Planşa 17 GF – situaţie critică în viaţă şi Considerându-se că proiecţia se realizează
soluţionarea acesteia prin mia uşor atunci când personajul este de
laşitate(sinucidere), prin visare, înţelegere acelaşi sex şi aparţine aceleiaşi perioade de
curajoasă. vârstă ca şi subiectul, imaginile conţin
• Planşa 18 BM – situaţie de pericol, teama personaje de vârste diferite, de sex masculin
reală, accident, arestare, frica de realitate. sau feminin angajate în activităţi care să poată
• Planşa 18 GF – două femei în situaţie de fi interpretate prin prisma trebuinţelor,
pericol, una o atacă sau o ajută pe aspiraţiilor, emoţiilor, conflictelor caracteristice
cealaltă; imaginea provoacă uşor perioadei de vârstă a subiecţilor. (M.Roşca,
agresiunea acumulată. 1976)
• Planşa 19 – imagine de coşmar, de În practica clinică, examinatorii tind să-
teamă; în interpretarea imaginii ne şi ia anumite libertăţi în legătură cu diferite
orientăm după comentariile făcute la elemente legate de administrare, cotare,
imaginea 11. interpretare. De exemplu, cu toate că 20
• Planşa 20 – aşteptare, singurătate, reprezintă numărul de prezentări
părăsire; identificarea cu personajul recomandate, în practică un examinator poate
singuratic din imagine este foarte administra 1 sau 2 planşe sau pe toate cele
frecventă; subiectul examinat vorbeşte 31. Anumite planşe sunt doar pentru uzul
despre înstrăinarea de sine a lui şi despre adulţilor de sex masculin, al femeilor adulte
aventură. sau pentru ambele categorii de sexe (planşe
Subiecţii sunt introdu-şi în examinare comune), având o instrucţie diferenţiată în
cu “povestea mascată” că acesta este un “test funcţie de vârsta subiecţilor şi nivelul
de imaginaţie” în care sarcina lor este să intelectual (V.Preda, 1976). În procedura
spună ce evenimente au condus la scena din originală se recomandă ca examinarea să se
imagine, ce se întâmplă în acel moment şi facă în două şedinţe, în cea de-a doua
care va fi deznodământul povestirii; li se cere, utilizându-se imaginile, are au un caracter mai
de asemenea, să spună ce simt oamenii dramatic, mai ambiguu şi planşa albă. Şedinţa
descrişi în imaginile planşelor. Când se a doua are loc după minimum o zi şi
administrează şi planşa goală subiecţilor li se maximum 15 de la prima, fiecărei şedinţe
cere să-şi imagineze că există o imagine pe acordându-i-se o oră (V.Preda, 1997).
planşă pe care ei trebuie să o descrie (trebuie Caracterul proiectiv al imaginilor poate
menţionat că instructajul iniţial includea mobiliza variate sentimente şi porniri, poate
afirmaţia că T.A.T. este “un test de imaginaţie, mişca diferite conflicte ale subiectului
formă a inteligenţei” şi stipula mai departe: ”îţi examinat şi poate evoca variate impresii. În
voi arăta nişte desene, unul câte unul iar această complexitate putem contura totuşi
sarcina ta va fi să inventezi pentru fiecare o câteva grupe de probleme iar interpretarea se
poveste pe cât de dramatică poţi. Spune ce a va face pe baza acestora.
condus la evenimentul prezentat în desen, Analiza şi interpretarea datelor oferite
descrie ce se întâmplă în prezent, care sunt de T.A.T. este în mică măsură standardizată
sentimentele şi gândurile personajelor, apoi astfel încât judecata clinică şi experienţa
găseşte un epilog. Spune-ţi gândurile aşa cum examinatorului au un mare rol. În interpretarea
îţi vin în minte. Ai 50 de minute pentru 10 T.A.T. sunt necesare şi datele despre subiect
desene, poţi folosi 5 minute pentru fiecare şi despre persoanele apropiate lui; o analiză
poveste.”(Murray, 1943). oarbă fără raportarea la astfel de date, spune
Ipoteza care stă la baza acestei probe Murray este o “acrobaţie care poate reuşi sau
este că o persoană care interpretează o poate eşua, de aceea ea nu-şi găseşte locul
situaţie socială ambiguă o face prin prisma în practica clinică” .Pentru interpretarea
experienţei sale anterioare, a dorinţelor, a datelor obţinute prin T.A.T. este util să
conflictelor proprii. Subiectul are impresia că cunoaştem şi sursele povestirilor elaborate de
vorbeşte despre personajul imaginii, dar de subiect (V.Preda,1997).
fapt poate vorbi despre sine însuşi. Fiind Prelucrarea materialului începe cu
absorbit să găsească o poveste fascinantă el descoperirea eroului, adică a personajului cu
188
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

care subiectul se identifică. De cele mai multe care mai târziu în cadrul testului nu se mai
ori eroul este personajul care seamănă cel menţine. Iată cum răspunde subiectul la
mai mult cu subiectul, are aceeaşi vârstă, cartea albă, reflectând poveste unui tânăr
sex(nefiind exclus ca subiectul să se identifice traumatizat la şcoală care se aruncă cu
cu un personaj de sex opus, expresie a unei maşina în râu: ”Vede podul, este foarte
doze de masculinitate la o femeie sau invers), deprimat îşi aminteşte poveşti cu oameni
o situaţie socială similară cu acesta, aceleaşi sărind de pe el şi omorându-se. Nu putea
atitudini, nevoi şi participă la deznodământul înţelege de ce au făcut asta. Acum înţelege,
povestirii. Pe parcursul desfăşurării povestirii sare şi moare…ar fi trebuit să aştepte pentru
există posibilitatea să apară mai mulţi eroi- că lucrurile se mai îmbunătăţesc uneori. Dar
expresie a personalităţii subiectului. nu a aşteptat, a murit”. Am putea concluziona
A doua sarcină a examinatorului că subiectul care a relatat aceste poveşti a
constă în desprinderea “forţelor” ce determină fost traumatizat şi se apără de impulsurile
activitatea eroului. Pentru a explica reacţiile autodistructive, clinicienii fiind avizaţi să
comportamentale ale eroilor Murray a utilizat o exploreze aceste probleme în psihoterapie.
listă de 28 de trebuinţe psihogene (dintre Temele povestirilor constituie un alt
care: dominarea, supunerea, agresiunea, element util în analiza şi interpretarea datelor.
solicitudinea, pasivitatea, trebuinţa de O temă este constituită din interacţiunea
realizare, sexualitatea etc.). Pe lângă aceste dintre motivele eroului şi forţele mediului
trebuinţe se pot manifesta şi altele ca rezultat extern care îşi exercită influenţa asupra
al interacţiunii subiectului cu presiunea acestuia, o unitate dramatică în care se
externă: trebuinţa de achiziţie, de ordine, de proiectează subiectul examinat. Tema simplă
organizare, superioritate, de protecţie, de este constituită din interacţiunea trebuinţelor
curiozitate etc. Pe lângă trebuinţe psihologul subiectului cu presiunile externe şi cu
analizează în povestirile T.A.T. emoţiile şi deznodământul acţiunii. Temele complexe se
sentimentele eroilor, atitudinile şi trăsăturile lor obţin prin combinaţiile temelor simple.
caracteriale. Gândurile, sentimentele şi Repetarea aceleiaşi teme are o valoare
acţiunile evitate de erou pot reprezenta zone diagnostică, reflectând trebuinţe acute,
de conflict interior al subiectului. conflicte de durată. Uneori, tema nu se repetă
Altă sarcină a examinatorului constă în aidoma, dar prezenţa unei trebuinţe, a unei
analiza desfăşurării şi a deznodământului presiuni, se bănuieşte din configurarea
povestirilor. Astfel pentru fiecare povestire se asociaţiilor, a amintirilor
notează, dacă eroul provoacă evenimentele Pentru a se realiza o interpretare
sau le suferă, cum reacţionează el la adecvată a povestirilor este necesar a se
presiunile mediului exterior-abandon, adăuga analizelor anterioare şi “analiza
disimulare, triumf-, cum luptă împotriva formală”, care vizează înţelegerea
forţelor ce i se opun, dacă deznodământul are instructajului, gradul de cooperare la
o tonalitate afectivă sau pozitivă, cum este subiectului, coerenţa, concluzia, gradul de
reuşita sau eşecul eroului, lipsa realism, bogăţia detaliilor, stilul, tonalitatea
deznodământului în povestire etc. Iată în afectivă, limbajul folosit. Analiza corelată a
acest sens răspunsul la planşa 3BM dat de un conţinutului, a temelor, a deznodământului şi
subiect deprimat: ”Se pare că …Nu ştiu dacă a formelor povestirilor conduce la
e o fată sau un băiat. Ar putea fi oricare, cred desprinderea “factorilor de degajare” sau a
că nu contează. Persoana aceasta tocmai a “factorilor de eşec” care contribuie la
avut o epuizare fizică serioasă…cred că este perturbarea conţinutului povestirilor,
o “ea”. Este doar obosită. Nici o traumă sau împiedicând structurarea lor logică.
altceva de genul acesta nu i s-a întâmplat. Valoarea şi limitele testului T.A.T.
Stătea la masă cu prietenii şi a obosit foarte Fidelitatea inter-examinatori care
tare nu este în pericol de a se îmbolnăvii. utilizează aceleaşi metode de cotare poate fi
Acestea sunt cheile ei. Prietenele o duc înapoi destul de ridicată, astfel au fost raportaţi
în camera ei şi o aşează pe pat Îi este bine a coeficienţi ai fidelităţii inter-examinator de la .
doua zi. Nici o traumă. Este obosită fizic nu 89 la .93. Factorii situaţionali pot afecta
psihic. ”Ce se remarcă la acest subiect este răspunsurile T.A.T. respectiv, variabile
negarea repetată a pericolului sau traumei, precum examinatorul, experienţele trăite de
189
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

subiect înainte de administrarea testului şi poveşti cu teme de disperare sau depresie


chiar modul în care sunt date instrucţiunile din sau trebuinţe de realizare. Considerând faptul
timpul administrării probei, toate au un efect că planşele au diferite “forţe” de stimul sau,
asupra răspunsurilor la T.A.T. Într-un studiu exprimând acest lucru mai tehnicist diferite
care examina efectul vârstei examinatorului ”valori latente de stimul”, va fi dificil pentru un
asupra performanţelor T.A.T.(după psihometrician să determine fidelitatea inter-
Gregory,1996), s-au arătat fotografii item. Putem cu uşurinţă aprecia dificultăţile
reprezentând femei nude la două grupuri de metodologice legate de determinarea fidelităţii
studenţi de colegiu de sex masculin şi li s-a inter-item inerente testului atunci când un item
cerut să evalueze gradul lor de atractivitate. poate induce ca răspuns doar două propoziţii
Unui grup fotografiile i-au fost prezentate de iar altul poate induce răspunsuri de două
“un examinator sever, aspru în vârstă de 60 pagini. Natura finalului deschis al T.A.T.
de ani”, iar celuilalt grup fotografiile au fost permite răspunsuri foarte personale, dar
prezentate de “un tânăr, student absolvent”. creează de asemenea şi posibilităţi
Au fost apoi administrate şi cotate planşele numeroase de patternuri în răspuns,
T.A.T. pentru teme sexuale exprimate. asemenea variaţii producându-se nu numai în
Scorurile grupului cu prezentatorul tânăr au lungimea răspunsurilor ci şi în conţinut. Cu
fost mai ridicate decât cele ale celuilalt grup, toate că este stabilit că anumiţi factori
sugerând faptul că trebuinţa apărută a fost afectează aceste variabile, ca de exemplu
inhibată într-un grad mai mare în prezenţa inteligenţa – care contribuie la numărul
unei persoane percepută ca fiind o figură temelor povestirilor şi la lungimea răspunsului,
autoritară. dezvoltarea unei proceduri psihometrice
Examinând modul în care experienţele riguroase care să ţină seama de toate aceste
de dinainte de administrarea T.A..T. pot variabile este deosebit de complexă.
influenţa rezultatele, Lindzey(1960) a În 1951 Murray afirma ”indiferent de ce
descoperit că expunerea subiecţilor la situaţii virtute aparte ar avea T.A.T- ul, dacă ar avea
sociale frustrante înainte de administrarea într-adevăr vreuna, aceasta ar consta nu în
planşelor s-a manifestat printr-o mai mare faptul că are puterea de a oglindi
frecvenţă a actelor agresive atribuite eroului comportamente sau să comunice ceea ce
poveştii, iar Feshback (1961) a descoperit că pacientul ştie sau este dornic să spună, ci mai
subiecţii insultaţi înainte de administrarea degrabă în capacitatea testului de a releva
T.A.T-ului au manifestat mai multă aspecte pe care pacientul nu este dornic să le
agresivitate în poveştile lor decât un grup care spună deoarece nu e conştient de
nu a fost insultat. Cu toate că variabilele din însemnătatea răspunsurilor sale”.
aceste studii citate au fost cu atenţie Cercetările asupra validităţi T.A.T. s-au
manipulate şi controlate, în majoritatea centrat pe întrebări de genul “Care este relaţia
cazurilor este necunoscută proporţia în care dintre poveştile fantastice exprimate la
aceşti factori sunt operativi şi afectează vederea planşelor şi comportamentele din
performanţa, iar realizarea unei măsurări a viaţa reală?” Pornind de la această întrebare
fidelităţii testului este dificilă. s-au realizat numeroase studii unele având ca
Stările tranzitorii de trebuinţe, interese, singură variabilă comportamentul agresiv. Un
pot afecta răspunsurile la T.A.T. Foamea, studiu care şi-a ridicat această problemă s-a
setea, oboseala şi nivelele de tensiune concentrat pe relaţia dintre agresivitatea
sexuală mai ridicate decât de obicei, trăite de exprimată în povestioare şi agresivitatea
subiect în momentul administrării planşelor manifestă; s-a observat că trebuinţa de
pot afecta răspunsurile la test. De exemplu, a agresivitate exprimată în timpul administrării
fost cercetat efectul lipsei de hrană asupra testului a fost predictivă pentru
protocoalelor T.A.T. rezultatele cercetărilor comportamentul manifest şi că o expectanţă
reflectând că cu cât privarea de hrană a fost scăzută în ceea ce priveşte pedepsirea
de durată mai lungă cu atât mai mare era şi agresivităţii a condus la o şi mai puternică
numărul răspunsurilor legate de hrană. probabilitate că agresivitatea va fi exprimată
Însăşi planşele T.A.T. au anumite public, deschis. În general validitatea este
intensităţi, fiind capabile probabil ca anumite considerată de unii autori ca fiind
imagini T.A.T. mai mult decât altele, să inducă satisfăcătoare. Harrison găseşte o
190
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

corespondenţă în 75% din cazuri între datele desenelor din cadrul TAT exercită o puternică
obţinute prin T.A.T.şi datele clinice. Urmărind influenţă negativă asupra poveştilor redate de
aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai subiecţi. Planşele TAT sunt prezentate în
multe grupuri formate din bolnavi psihici, Ritter tonuri întunecate, obscure, iar majoritatea
şi Eron au apilcat testul unui grup de scenelor prezintă personajele într-o notă
psihonevrotici nespitalizaţi, unui grup de gravă şi situaţii sumbre. Nu este surprinzător
psihonevrotici spitalizaţi, unor schizofreni că răspunsurile din TAT sunt orientate spre
spitalizaţi şi unui grup de control, subiecţii fiind povestiri negative, melancolice. TPP foloseşte
omologaţi sub aspectul vârstei al nivelului un nou set de imagini luate din eseul
educativ, familial şi intelectual. S-au comparat fotografic “Familia omului” publicat de Muzeul
următoarele aspecte(fiecare în parte şi în de Artă Modernă (1955). Următoarele criterii
diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă, au fost aplicate pentru selectarea celor 30 de
nivelul de interpretare, deznodământul, imagini ale testului:
temele, tonul emoţional. Concluzia autorilor • planşele trebuiau să conţină un bogat
fiind aceea că 40 % din subiecţii grupei de conţinut proiectiv;
control răspund la o anumită imagine cu • majoritatea, dar nu toate imaginile trebuiau
aceeaşi temă, cu acelaşi control emoţional şi să includă mai mult decât un personaj
cu acelaşi deznodământ. Diferenţierea cea uman;
mai semnificativă din punct de vedere • aproximativ jumătate din desene trebuiau
statistic, între grupul normal şi grupele de să prezinte oameni cu expresii afective
anormali s-a obţinut când s-au comparat toate pozitive(zâmbind, îmbrăţişându-se);
aspectele enumerate mai sus ( M.Roşca • aproximativ jumătate din desene trebuiau
1976). să prezinte oameni în poziţii active, în
În finalul prezentării T.A.T. ar mai mişcare nu stând sau aşezaţi;
rămâne o singură întrebare la care să-i găsim Într-un studiu pilot autorii au comparat
răspuns “De ce acest test rămâne unul dintre povestirile TAT şi TPP a opt studenţi, pe baza
cele mai populare în evaluarea clinică?” mai multor variabile ca lungimea povestirii,
Printre motivele posibile care ar putea fi citate tonul afectiv, activitatea motrică. Comparate
se numără longevitatea testului, acesta fiind cu producţiile TAT, povestirile TPP prezentau
un test proiectiv cu care mulţi clinicieni s-au diferenţe de întindere dar erau mult mai
familiarizat. Deoarece multe dintre imaginile pozitive prin conţinutul tematic şi ton
testului sunt foarte complexe, instrumentul emoţional, mai dinamice, personajul principal
este bine adaptat să descopere informaţii având o influenţă activă, auto-determinantă
legate de acele nevoi, dorinţe, conflicte aflate asupra povestirii. Povestirile TPP puneau mai
în legătură cu relaţiile sociale, interpersonale mult accentul pe relaţiile inter-personale decât
şi familiale. Spre deosebire de inventarele de pe relaţiile intra-personale. În concluzie se
personalitate cu itemi bine stabiliţi şi proceduri poate spune că producţiile TPP subliniau mai
de administrare ce sunt riguros standardizate, mult aspectele “sănătoase”, active, dinamice
T.A.T permite examinatorului să selecteze ale personalităţii, raportat la producţiile TAT.
planşele necesare unei anumite situaţii de Creatorii testului TPP (Sharkey &
testare fiind un instrument incitant pentru Ritzler, 1985) au comparat testul lor cu testul
clinicienii mai obişnuiţi cu testarea TAT într-un studiu de validitate diagnostică.
contemporană care înseamnă să înmânezi Ambele probe sau aplicat unui lot de 50 de
subiectului o foaie de răspuns şi un creion iar subiecţi cuprinzând subiecţi normali, depresivi
răspunsul să-ţi fie interpretat de computer. nespitalizaţi, depresivi spitalizaţi, psihotici
spitalizaţi având biografii puternic premorbide
Testul desenelor proiective (The picture şi psihotici spitalizaţi cu biografii premorbide
Projective Test –TPP ) slabe (respectiv 10 subiecţi din fiecare grup).
Testul desenelor proiective este o Deşi, ambele teste au fost sensibil egale în
lungă încercare întârziată de a construi un capacitatea de discriminare a subiecţilor
instrument complex, având calităţi normali de cei depresivi, TPP a fost mult mai
psihometrice îmbunătăţite. Creatorii sensibil în discriminarea psihoticilor de
TPP(Ritzler, Sharkey& Chudy, 1980; Sharkey depresivi şi normali. TPP pare un instrument
& Ritzler, 1985) au remarcat că majoritatea promiţător deşi este evident că necesită mai
191
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

multe cercetări în vederea determinării format din 12 planşe în care sunt redate
calităţilor sale psihometrice. imagini din viaţa unui câine numit Blacky şi a
Testul de apercepţie pentru copii - familiei sale. Atât alcătuirea imaginilor cât şi
The Children’s Apperception Test-CAT interpretarea acestora se realizează de pe
Testul elaborat de Leopold Bellak şi poziţiile teoriei psihanalitice.
publicat pentru prima oară în 1949 a fost Tehnica de apercepţie pentru adulţi
realizat special pentru investigarea copiilor (Senior Apperception Test – SAT) –
între 3-10 ani consta dintr-o serie de 10 elaborat de Bellak&Bellak în 1973, destinat
imagini, în care diferite animale erau redate în adulţilor şi cuprinde o serie de 16 planşe în
situaţii tipic umane, fiind desenate într-un stil care sunt reprezentate mai ales
antropomorfic aşa cum apar în cărţile cu circumstanţele pozitive trăite de adult.
ilustraţii pentru copii. Bellak a folosit desene Imaginile sunt desenate în aşa fel încât să
animalice presupunând că ele provoacă la reflecte situaţii de întrajutorare, singurătate,
copii un proces de imaginaţie mai amplu decât probleme familiale, dependenţe etc.
ilustraţiile cu oameni, permiţând o exprimare Informaţiile statistice asupra fidelităţii şi
mai liberă a tendinţelor, deoarece nu apare validităţii acestei probe sunt foarte sărace.
sentimentul de vină, teamă sau pedeapsă. Testul de imagini Michigan
Proba este prezentată copiilor sub forma unui (Michigan Picture Test) – Aplicabil copiilor
joc în care sarcina lor era de a spune câte o între 8-14 ani, conţine o serie de 16 imagini
poveste pentru fiecare imagine, iar la sfârşitul din care un carton alb, imagini care se
întregii serii se pun întrebări în legătură cu compun şi formează două serii a câte12
aspectele ce s-au dovedit mai simptomatice. imagini pentru fete şi băieţi. Autorii consideră
Examinatorul pentru interpretare pregăteşte că metoda este utilă pentru examinări largi,
un diagnostic al personalităţii bazat pe 10 având scopul de a depista cazurile de
variabile înregistrate de fiecare poveste: tema dezadaptare, adolescenţii nevrotici, oferind şi
principală, eroul principal, principalele indicaţii terapeutice. Pentru validare autorii au
trebuinţe şi nevoi ale eroului, concepţia recurs la procedeul validării încrucişate,
asupra lumii, perceperea personajelor comparând rezultatele grupelor de control cu
parentale de aceeaşi vârstă sau mai tinere, cele ale copiilor pacienţi, concluzionând că
conflicte, anxietăţi, mecanisme de apărare, numai trei variabile diferenţiază pe copiii cu o
adaptarea supraeului, integrarea eului. adaptare scăzută de cei cu o bună adaptare.
L.Moor este de părere că după vârsta Aceste trei variabile sunt: indexul tensiunii,
de 7 ani copiii nu se mai identifică cu timpul verbelor şi direcţia forţelor (adică
animalele, iar la vârsta la care se pot identifica măsura în care influenţele pornesc de la
sunt prea mici pentru a construi istorioare. personajul imaginii sau sunt orientate
Chiar şi autorii probei CAT, ţinând seama de împotriva lui). Fidelitatea inter-examinatori sub
concluziile cercetărilor au elaborat o nouă raportul acestor variabile este de .91 şi .98.
versiune cu personaje umane numită CAT-H, (Aiken, 1994)
aplicabilă copiilor cu etatea mentală de peste TAT are variante şi pentru minorităţi
10 ani. Bellak a elaborat şi o serie de ilustraţii etnice, rasiale şi de limbă.
CAT-S menite a investiga anumite aspecte cu Una din primele variante a fost cea a
caracter specific, mai restrâns (problemele lui Thompson T-TAT(Thompson, 1949), în
şcolare ale copilului, aşteptarea unui frate). care 21 din figurile iniţiale ale TAT-ului erau
Materialele prezentate anterior pot fi utilizate desenate cu personaje afro-americane.
nu numai pentru diagnostic ci şi pentru terapie Această modificare a implicat însă şi
prin joc. schimbări involuntare, neintenţionate de
exemplu în expresiile faciale şi situaţii, motiv
ALTE VARIANTE ALE TAT pentru care T-TAT trebuie considerat ca un
test nou nu ca o variantă a TAT. Altă versiune
TAT a inspirat o serie de alte teste similare a TAT este TEMAS constând din 23 de
pentru adulţi şi copii. imagini color prezentând personaje hispanice
Testul imaginilor Blacky (Blacky în situaţii şi décor urban. TEMAS înseamnă în
Pictures) - creat în 1946 de G.S.Blum se spaniolă “temă” şi este un acronism pentru “
aplică copiilor de 5 ani sau mai mari şi este spune-mi o poveste”(tell me a story).
192
WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

Conţinuturile tematice ale testului sunt


punctate pentru 18 funcţii cognitive, 9 de
personalitate şi 7 afective. Testul prezintă
indici de fidelitate şi validitate foarte scăzuţi.
(Aiken, 1994)

Nr.total de planşe 31 8
Nr.de planşe recomandat 20 de planşe în decursul a 8 planşe într-o şedinţă
pentru administrare(după 2 şedinţe
autorul testului)

Nr. de planşe administrate în Variază în funcţie de decizia 8


practica de zi cu zi utilizatorului testului
Descrierea planşelor stimul Scene variate, diverse cu sau Desene în cerneală ale unor
fără oameni; scene cotidiene oameni obişnuiţi, într-un cadru
sau fantastice. obişnuit proiectate să creeze un
Nu este descris nici un grup de nivel moderat de ambiguitate. Sunt
minoritate rasială. prezenţi şi membri ai unor grupuri
minoritare.
“Tonul” emoţional În mod variat descris ca negativ Variază mult
şi sumbru
Sistemul de cotare Există multe sisteme de cotare, Un singur sistem de cotare care
fiecare având în comun un set permite atât interpretarea clinică cât
de reguli care se bazează pe şi analiza cantitativă a răspunsurilor
atribuirea de către examinator a la chestionar.
unor cote în funcţie de
elementele povestirii.
Norme Testul nu presupune date Date normative există pentru
normative formale şi nici studenţii de colegiu, adolescenţi şi
creatorul său nu a încercat să pentru un grup de bătrâni.
implice vreunele; anumite date
normative sunt la dispoziţie în
diferite studii publicate.
Timpul de administrare Este în funcţie de nr. de planşe Aproximativ 40-50 minute
administrate şi de variabilele
specifice examinatorului.

193
Testul aperceptiv de personalitate (The Apperceptive Personality Test APT)
elaborat de Karp în 1990, reprezintă o încercare de a adresa critici TAT-ului ca test
proiectiv, prin introducerea obiectivităţii în sistemul de cotare. Testul este alcătuit din 8
planşe descriind “oameni ce pot fi văzuţi în situaţii zilnice”, incluzând bărbaţi şi femei de
vârste diferite precum şi membrii ai unor grupuri minoritare – ceea ce est în contrast cu
imaginile TAT unele dintre ele descriind situaţii fantastice, ireale (în tabelul următor va fi
prezentată o comparaţie între testul TAT şi APT).
Altă diferenţă între TAT şi APT o reprezintă “tonul şi impresia emoţională” a
planşelor stimul(un criticism de durată adus TAT-ului a fost legat de tonul negativ sau
sumbru al planşelor sale care ar putea diminua măsura în care subiectul îşi proiectează
starea afectivă). După ce au spus o poveste despre fiecare imagine prezentată subiecţii
răspund la o serie de întrebări cu răspunsuri multiple. Pe lângă furnizarea informaţiei
cantitative, chestionarul anexat testului a fost proiectat să umple golurile de informaţie
din poveştile care ar fi prea scurte sau prea criptice unei alte cotări. Răspunsurile
obţinute sunt supuse atât interpretărilor clinice cât şi celor matematice putând fi codate
şi interpretate cu ajutorul unui soft-ware adecvat.
Dacă cercetările vor demonstra că testul este solid din punct de vedere psihometric,
APT-ul ar putea devenit mult mai cunoscut.

Testul Rosenzweig de frustraţie

Diagnosticarea implicată în schema operativă a acestui test se referă la


sondarea caracteristicilor şi extincţiei frustrării la subiecţii supuşi examenului psihologic
cu acest test. S.Rosenzweig l-a prezentat pentru prima dată în 1944 şi l-a difuzat în
1949. Testul este alcătuit din 24 de imagini desene, iar în fiecare din ele sunt implicate
două personaje în situaţii de frustrare diferite, subiectului cerându-i-se să spune ce ar
răspunde dacă el ar fi în situaţia frustrantă. Răspunsurile sunt analizate din punctul de
vedere al direcţiei agresiunii şi din punctul de vedere al timpului de reacţie.

3.TEHNICI DE COMPLETARE
Prima încercare de investigare a asocierii cuvintelor a fost realizată de Galton în
1879.Metoda lui Galton consta în prezentarea unei serii de cuvinte stimul fără legătură
unele cu altele cerându-le subiecţilor să răspundă cu primul cuvânt care le venea în
minte. Ulterior a apărut un interes continuu faţă de fenomenul asocierii cuvintelor
concretizându-se în numeroase studii. Cattell şi Bryant în 1889 au fost primii care au
utilizat planşe care aveau tipărite pe ele cuvinte stimul, iar cercetările lui Kraepelin(1896)
s-au axat pe studiul efectelor foamei şi oboselii asupra asocierii de cuvinte.
Jung (1910) a susţinut că prin selectarea anumitor cuvinte cheie care
reprezentau zone posibile de conflict, tehnica asocierii cuvintelor ar putea fi folosită şi în
scopuri psihodiagnostice. Jung a cuprins în lista sa 100 de cuvinte, considerate
relevante pentru diferite complexe emoţionale. Se pronunţă subiectului câte un cuvânt
cu valoare inductoare, notându-se cuvântul prim care este rostit de acesta ca indus.
Interpretarea testului vizează două aspecte, anume: tipul caracterial (introvertit sau
extravertit) şi diagnosticul psihiatric(în special cel de tip nevrotic prin evidenţierea
complexelor subiectului în raport cu stările ideo-afective). Referitor la acest test bazat pe
asociaţii, E.Bleuler scria: ”În activitatea asociativă se reflectă întregul psihism, trecutul şi
prezentul acestuia, experienţele şi tendinţele sale…un index al tuturor proceselor psihice
pe care nu trebuie decât a le descifra pentru a cunoaşte omul în întregime” (după,
C.Enăchescu, 1973).
Experimentele lui Jung au servit ca sursă de inspiraţie pentru realizatorii unor
teste precum Testul asocierii cuvintelor (Word Association Test) propus de
Rapaport, Gill & Schafer 1946 la Clinica Menninger. Acest test constă din trei părţi. În
prima parte fiecare cuvânt stimul este administrat subiectului care a primit instructajul să
răspundă rapid cu primul cuvânt care-i vine în minte, examinatorul înregistrând durata
de timp necesară pentru răspuns. În partea a doua a testului fiecare cuvânt stimul este
din nou prezentat subiectului. Aici subiectului i se cere să reproducă răspunsul iniţial.
Orice neconcordanţă dintre primul şi al doilea răspuns este înregistrată precum şi durata
de timp necesară răspunsului. În partea a treia a testului are loc interviul, când
examinatorul pune întrebări prin care încearcă să-şi clarifice ce relaţie există între
cuvântul stimul şi răspuns. Testul constă din 60 de cuvinte, unele considerate neutre de
către autorii testului (scaun, apă, carte, dans, taxi) iar altele denumite “traumatice”
precum, dragoste, prietenă, mamă, suicid, piept, masturbare. Testul asocierii libere a lui
Kent - Rosanoff (The Kent-Rosanoff Free Association Test-1910) reprezintă o încercare
de a standardiza răspunsurile indivizilor la anumite cuvinte. Testul este alcătuit din 100
de cuvinte uzuale. Autorii au încercat să găsească diferenţele dintre normali şi psihotici,
testul fiind aplicat pe 1000 de subiecţi normali şi 250 de psihotici, rezultatul fiind un
procent mai mare de răspunsuri neuzuale date de psihotici. Deşi, există această
tendinţă criteriul luat în mod izolat nu este suficient de diferenţiator. Popularitatea testului
Kent-Rosanoff s-a diminuat când a devenit evident faptul că răspunsurile subiecţilor pot
fi influenţate de variabile precum: vârsta, educaţia, creativitatea, factori socio-economici,
nivel mintal.
Manifestările simptomatice cele mai general admise care pot apărea în timpul
asociaţiilor libere sunt descrise de M.Roşca, 1976, după P.Symonds: timp de reacţie
prea scurt, repetarea stimulului în locul unui cuvânt asociat, incapacitatea de a da vreun
răspuns (cauzat fie de o puternică inhibiţie, fie de distragerea atenţiei), un timp de
reacţie prea scurt poate indica prezenţa unui cuvânt inductor încărcat afectiv, răspunsuri
fără sens în raport cu cuvântul inductor, perseverarea aceluiaşi cuvânt ca răspuns ceea
ce indică anumite complexe sau o sărăcie de idei, perseverarea unei idei, incapacitatea
de a reproduce răspunsul anterior când după parcurgerea listei se revine şi se cere
subiectului să răspundă cu aceleaşi cuvinte.
Pentru Smith incapacitatea de a reproduce răspunsul iniţial indică prezenţa unui
complex, în timp ce Hull şi Lugoff consideră că repetarea cuvântului stimul este indiciul
cel mai fidel.
Deşi metoda asociaţiei de cuvinte este una din cele mai vechi tehnici cu caracter
proiectiv, astăzi este mai puţin utilizată, deoarece metodele psihanalitice în care aceste
tehnici au înflorit sunt mai puţin populare în prezent iar limba este un fenomen în
continuă dezvoltare, asociaţiile de cuvinte putându-se modifica.
Testele de completare a frazelor
O altă tehnică proiectivă care utilizează material verbal ca stimuli proiectivi sunt
testele de completare a frazelor.
Cum ai putea tu să completezi următoarele fraze?
Îmi place să….
Într-o zi o să…
Întotdeauna o să-mi amintesc clipa…
Sunt cel mai speriat când…
Mama…
Mi-aş dori ca părinţii mai…
Tehnica de completare a frazelor a fost utilizată în psihologie pentru studierea
limbajului, ulterior fiind adaptată şi pentru tehnicile proiective unde posibilităţile de
combinare verbală sunt mult mai largi. Există multe materiale de acest gen, frazele fiind
construite de autori în funcţie de aspectele urmărite (tulburări afective, forme ale
dezadaptării etc.). Spaţiul afectat completării este limitat pentru a nu se obţine formulări
prea lungi, iar răspunsurile sunt oferite oral sau scris. Interpretarea se face din punct de
vedere calitativ luându-se în considerare conţinutul răspunsului unde se analizează dacă
tonul dominant este pozitiv sau negativ, cum este rolul eroului, care este atitudinea lui.

Formularele Rotter cu fraze incomplete (Rotter Incomplete Sentences Blank


–RISB) constau din trei tipuri de formulare similare – pentru liceu, colegiu şi adulţi -
fiecare conţinând 40 de propoziţii incomplete, majoritatea scrise la persoana întâi (Rotter
& Rafferty, 1950). Subiecţilor li se cere să răspundă la fiecare item într-o modalitate care
să exprime “adevăratele lor sentimente”. Manualul probei propune ca răspunsurile la test
să fie interpretate luându-se în considerare categorii precum: atitudinile familiale,
sexuale, sociale, trăsături de caracter etc. Deşi testul poate fi interpretat subiectiv prin
analiza calitativă a trebuinţelor proiectate în răspunsurile subiectului, interpretarea
cantitativă a fost cea care a atras interesul.
În sistemul de evaluare obiectivă fiecare frază primeşte un scor de adaptare de la
0 la 6. Aceste scoruri se bazează pe următoarea clasificare a fiecărui răspuns:
• omisiune, non-răspuns sau răspuns prea scurt pentru a avea vreo semnificaţie;
• răspuns negativ, conflictual, indicând ostilitate sau nefericire;
• răspuns pozitiv, indicând atitudini pozitive sau optimiste;
• răspuns neutru.
Iată câteva exemple de astfel de răspunsuri:
Eu urăsc pe toată lumea (răspuns de conflict).
Ce-i mai bun nu a sosit încă (răspuns pozitiv).
Cele mai multe fete sunt femei (răspuns neutru).
Răspunsurile conflictuale sunt evaluate cu scoruri de 4,5,6 de la cel mai scăzut la
cel mai înalt grad de conflict exprimat. Răspunsurile pozitive sunt evaluate cu scoruri de
2,1,0, de la cel mai puţin la cel mai mult pozitiv. Răspunsurile neutre sau pozitive nu
primesc punctaj. Manualul ne oferă exemple din fiecare categorie de punctare. Scorul
global al adaptării e obţinut prin adunarea categoriilor evaluate ca pozitive sau de
conflict, acesta putând varia de la 0 la 240, punctajele ridicate indicând o neadaptare
psihică. Testul furnizează o metodă simplă şi eficientă pentru obţinerea unui index
general asupra felului în care subiecţii se comportă în situaţii cotidiene, dar nu poate
surprinde orice nuanţare a funcţionării personalităţii.

Testul Michigan de completare a frazelor (Michigan Sentence Completion


Test-MSCT), este compus din 100 de începuturi de fraze, grupate pe cinci categorii:
1. Familia, copilăria, sexul
Deosebirea dintre tata şi mama a fost…….
2. Tensiunea, autoevaluarea, sentimentul de vină.
Mă enervează să…
3. Scopuri, agresiune.
Ca tânăr , obişnuiam să visez la…
4. Relaţiile interpersonale pozitive şi cele negative
Oamenii care îmi plac mai mult sunt….
5. Nestructurate
Păcatul…
Autorul nu oferă un mod standardizat de cotare a răspunsurilor, urmărindu-se
doar în jurul căror teme se grupează majoritatea lor. Se presupune că în timpul
completării frazelor subiectul s-ar cenzura într-o mai mică măsură decât într-un interviu
structurat, mai ales dacă proba este prezentată într-un mod deghizat (ca măsurând
viteza de reacţie), completarea probei necesitând un nivel mental de minimum 10 ani
(M.Roşca, 1976).
În general un test de completare a frazelor poate oferii informaţii legate de
interesele subiectului, aspiraţiile sale educaţionale, temerile, conflictele, trebuinţele sale.
Aceste teste au un nivel ridicat de “face validity” care este însoţit de un anumit nivel de
transparenţă în ceea ce priveşte obiectivul acestui tip de test; de aceea, testele de
completare a propoziţiilor sunt poate cele mai vulnerabile dintre toate metodele
proiective la tendinţa de dezirabilitate a subiecţilor care încearcă să creeze o impresie
bună sau proastă.

4.TEHNICI DE ALEGERE ŞI ORDONARE

TESTUL SZONDI

Materialul probei11 constă din 48 de fotografii având două degete lăţime şi trei
lungime; fiecare fotografie prezintă imaginea unui bolnav mental şi sunt repartizate în
şase serii a câte opt fotografii. Fiecare serie prezintă un homosexual, un sadic, un
epileptic, un isteric, un schizofren catatonic, un schizofren paranoid, un maniaco-
depresiv în faza depresivă şi un maniaco-depresiv în faza maniacală. Deci, în ansamblul
testului, fiecare categorie nosologică este reprezentată de câte şase fotografii.
Pe spatele fiecărei fotografii apare o cifră romană, indicând numărul seriei, o cifră
arabă indicând numărul de ordine din serie al fotografiei şi o iniţială pentru a indica tipul
specific de tulburare mentală a personajului respectiv.
Seriile de opt fotografii sunt prezentate subiectului consecutiv, fotografiile din
fiecare serie fiind puse în faţa lui pe două rânduri de câte patru imagini, încât cifrele
arabe 1 şi 8 să fie una sub alta.
Sarcina subiectului constă în a alege din fiecare serie două fotografii care îi plac
cel mai mult şi două care îi plac cel mai puţin.
Instrucţia dată de examinator este: „Vă voi arăta câteva fotografii, persoane şi tot
ce aveţi de făcut este să-mi spuneţi care vă plac cel mai mult şi care vă displac cel mai
rnult (sau care vă plac cel mai puţin). Evident, nu există alegeri bune sau rele, pentru că
a-ţi plăcea sau nu de cineva este un lucru care ţine de gustul fiecăruia. ”După această
introducere, examinatorul etalează prima serie de opt fotografii în ordinea indicată mai
sus.
Nu există un timp acordat pentru aceste alegeri, în afara intenţiilor specifice; dar
dacă situaţia o cere, subiectul poate fi rugat să aleagă mai repede fotografiile fără să
ezite şi fără să tergiverseze. El nu are voie să schimbe ordinea fotografiilor sau să apuce
vreuna mai aproape de ochi, cu alte cuvinte, ordinea fotografiilor nu trebuie schimbată.
Dificultăţi de integrare în sarcină apar la nevroticii compulsivi şi în cazurile de
depresie psihotică, mai ales dacă există şi o componentă pronunţată paranoidă. Este
vorba de subiecţii cărora nu le place „să judece” pe cineva după figură sau de cei care
consideră că toţi oamenii „sunt buni”. Modalitatea de a elimina aceste sentimente de
culpabilitate depinde de ingeniozitatea examinatorului. Tocmai de aceea, este important
ca acesta să fie bine instruit.
După ce subiectul a ales imaginile cu cele două persoane care îi plac, le vom
aşeza pe masă în faţa noastră, cu faţa în sus, astfel încât subiectul să nu poată vedea
iniţialele de pe verso. După ce subiectul a ales imaginile cu persoanele care îi plac cel
rnai puţin, le vom pune lângă primele, de asemenea, cu faţa în sus. Cele patru fotografii

11
Sursa: Susan Deri, “Introducere în testul Szondi”, Ed. Paideia, Bucureşti, 2000
rămase sunt strânse de pe masă şi puse la locul lor în cutie. Aceeaşi procedură este
repetată cu toate cele şase serii. În final, vom avea aşadar în faţa noastră două teancuri
de câte douăsprezece fotografii, unul care conţine persoanele simpatice şi altul pe cele
antipatice.
Etapa următoare constă în etalarea în faţa subiectului a celor douăsprezece
persoane simpatice, cerându-i să aleagă dintre ele patru pe care le preferă cel mai mult.
Aceeaşi procedură de „alegere finală” se repetă şi cu cele douăsprezece persoane pe
care le antipatizează, cerându-i-se să indice patru dintre ele care îi displac cel mai mult.
Imediat după administrarea testului, examinatorul trebuie să marcheze alegerile
subiectului pe foaia de protocol. În jumătatea superioară acesteia, alegerile sunt notate
grafic, alcătuind profilul testului. În profilul testului, cele opt coloane verticale având
deasupra nişte mici iniţiale desemnează cele opt boli mentale reprezentate în test.
Testul cuprinde opt factori, corespunzând celor opt sisteme de trebuinţe sau
pulsiuni psihologice diferite, dar interdependente. Cei opt factori sunt grupaţi în patru
vectori, fiecare constând din doi factori. Cei doi factori ai fiecărui vector sunt întotdeauna
„strâns legaţi”, în sensul ca ei se referă Ia acelaşi domeniu principal al personalităţii, dar
în acelaşi timp reprezintă nişte aspecte opuse.

Vectorul Sexual (S), alcătuit din:


a) factorul h (reprezentat de fotografiile de homosexuali), care corespunde trebuinţei de
tandreţe şi de abandon „pasiv”;
b) factorul s (reprezentat de fotografiile de sadici), care corespunde trebuinţei de
activitate fizică şi de manipulare agresivă a obiectelor.

Vectorul Paroxismal (P) descrie sfera psihologică a controlului afectiv în general.


El este alcătuit din doi factori:
a) factorul e (fotografiile de epileptici), care descrie modul în care subiectul îşi exprimă
emoţiile agresive sau ostile;
b) factorul hy (fotografiile de isterici), care indică modul în care persoana îşi exprimă
emoţiile mai tandre.

Vectorul Schizofrenic (Sch), vectorul eului, deoarece el reflectă structura şi


gradul de rigiditate sau de fluiditate a eului. El este alcătuit din:
a) factorul k (fotografiile de catatonici), reprezentând trebuinţa de a păstra integritatea
narcisică a eului şi separarea sa de obiectele din mediu;
b) factorul p (fotografiile de schizofreni paranoizi), reprezentând trebuinţele expansive
ale eului, tendinţa de a fuziona cu obiectele mediului.
Vectorul circular sau vectorul de contact (C), acest vector se referă la sfera
generală a relaţiilor obiectuale ale individului sau la contactul său cu realitatea. Cei doi
factori componenţi sunt:
a) factorul d (fotografiile de depresivi), care reflectă tipul posesiv anal al relaţiei
obiectuale;
b) factorul m (fotografiile de pacienţi maniaci), care indică tipul oral de dependenţă în
relaţia obiectuală.
Pentru fiecare factor vom indica numărul de alegeri simpatice (de deasupra liniei
zero) colorând cu un creion roşu numărul corespunzător de căsuţe, iar numărul de
alegeri antipatice (de sub linia zero) cu creionul albastru. Cele opt fotografii alese în final
sunt marcate prin încadrarea într-un cerc.
Examinatorul nu trebuie niciodată să ia în calcul numai reprezentarea grafică a
profilului de test, fără să marcheze jos iniţialele fotografiilor alese. Notarea iniţialelor
trebuie făcută în cursul administrării testului; reprezentarea grafică a profilului de test
trebuie să fie făcută pe baza acestora.
Administrarea testului trebuie repetată de cel puţin şase sau zece ori pentru a fi
posibilă o interpretare clinic valabilă a personalităţii. De regulă, trebuie să existe un
interval de minimum o zi între două aplicări, în afară de cazul când intervine un
evenirnent specific (o criză de epilepsie, administrare a unui drog, hipnoză etc.); în
aceste cazuri, intervalul poate fi redus.

Forma unui profil de test


S P Sch C
h s e hy K p D M

Molly Harrower experimentează aplicarea testului de două ori în câteva ore; ea


administrează testul la începutul unei şedinţe de psihodiagnostic, care constă în
aplicarea unui anumit număr de tehnici proiective şi a unui test de inteligenţă, şi termină
cu reaplicarea testului Szondi.
Atunci când repetăm testul, instructajul trebuie uşor modificat. Scopul acestei
modificări este de a elimina efectul învăţării. Subiectul trebuie să înţeleagă scopul
readministrării testului nu este verificarea constanţei reacţiilor sale; trebuie să-i explicăm
că acesta nu este un test de memorie, ci că ceea ce ne interesează este să vedem „ce
simte astăzi faţă de acele persoane”.
În afara completării foii de protocol descrise anterior, examinatorul (în funcţie de
timpul de care dispune) mai poate cere subiectului să alcătuiască o povestire vis-à-vis
de alegerile făcute la testul final, adică cele patru preferate şi cele patru respinse.
Principii generale ale interpretării
Semnificaţia reacţiilor tensionate şi a reacţiilor nule
Să presupunem că cei opt factori (sau categorii de diagnostic) ai testului
corespund celor opt sisteme de trebuinţe ale organismului. Deci, personalitatea prezintă
opt dimensiuni, corespunzătoare celor opt sisteme de trebuinţe care formează un tot
dinamic interdependent.
Cele opt tipuri de tulburări mentale şi afective prezentate în test trebuie fie
considerate ca exprimând anumite nevoi psihologice în forma lor extremă, nevoi care
sunt prezente la toţi oamenii, în grade diferite. Acesta este motivul pentru care reacţiile
de alegere a fotografiilor de bolnavi mental pot exprima structura de personalitate a
subiecţilor sănătoşi clinic, dar şi a pacienţilor care prezintă un anumit tip de probleme
afective şi într-un anumit grad.
În funcţie de gradul (sau intensitatea) stării de tensiune din fiecare cele opt
sisteme de trebuinţe, fotografiile corespunzătoare acestora capătă caracter de valenţa în
diverse proporţii. În acest caz, subiectul alege fotografiile factorului corespunzător acelei
trebuinţe tensionate. Numărul absolut de alegeri din cadrul unui factor trebuie să fie
interpretat conform acestui principiu (un număr relativ mare de alegeri peste patru din
aceeaşi categorie înseamnă că trebuinţa corespunzătoare se află într-o stare de
puternică tensiune).
În profilul de test, tensiunile pulsionale cele mai puternice sunt indicate de aşa-
zisele reacţii încărcate, adică factorii cu peste patru alegeri (trei e media teoretică şi
şase este numărul maxim de alegeri din fiecare factor); pe de altă parte, absenţa
alegerilor dintr-un anumit factor înseamnă că trebuinţa corespunzătoare nu se află în
stare de tensiune.
Teoretic, acest lucru se poate explica în două moduri: se poate datora unei
„slăbiciuni” constituţionale a acelei trebuinţe, sau faptului că tensiunea din acel sistem de
trebuinţe a fost eliminată prin descărcarea pulsiunii printr-o activitate adecvată. În orice
caz, reacţiile „nule” sau „zero” constituie nişte semne importante în diagnostic, deoarece
ele indică domeniile pulsionale cu cea rnai mică rezistenţă.
Acesta este motivul pentru care simptoamele observabile, ca şi alte forme de
comportament manifest, pot fi interpretate pe baza reacţiilor „zero” sau „nule”.
În profilul testului, aceşti factori sunt numiţi „nuli” deoarece numărul de alegeri
este zero, una sau maximum două; dar în acest ultim caz, numai dacă cele două alegeri
sunt .distribuite una cu plus (simpatică) şi una cu minus (antipatică).Nu se poate da o
interpretare specifică a reacţiilor „nule”, pentru că interpretarea „descărcării tensiunii unei
trebuinţe specifice” variază în funcţie de structura unui profil de test şi de cea a unei serii
întregi de profile şi este indicat să fim prudenţi în interpretarea reacţiilor „nule”.
Cele patru modalităţi de reacţii de alegere
Pentru o interpretare cât mai pertinentă trebuie să avem în vedere semnificaţia
direcţiilor de alegere; cu alte cuvinte, trebuie să găsim un principiu care să explice
semnificaţia diferenţelor dintre fotografiile alese ca simpatice şi cele alese ca antipatice,
indiferent de factorii specifici.
Vom desemna prin termenul de „direcţie” cele patru modalităţi posibile de reacţii
în fiecare factor.
„Direcţia”, sau modul, sau reacţia de alegere din interiorul fiecărui factor poate fi:
(a) pozitivă + (b) negativă - (c) ambivalentă sau (d) nulă 0.
1. O reacţie factorială o considerăm pozitivă dacă două alegeri sau mai multe dintr-un
factor oarecare intră în categoria simpatice şi dacă alegerile simpatice sunt cel puţin
de două ori mai numeroase decât alegerile antipatice în factorul respectiv.
2. O reacţie factorială este negativă dacă două alegeri sau mai multe intră în categoria
antipatice şi dacă alegerile antipatice sunt cel puţin de două ori mai numeroase
decât alegerile simpatice.
3. O constelaţie factorială este ambivalentă dacă alegerile dintr-un factor arată una din
următoarele distribuţii:
4. O constelaţie factorială este nulă dacă avem:
Numărul absolut de alegeri dintr-un factor depinde de forma dinamică a acelui
sistem specific de trebuinţe. Tipul de reacţie factorială depinde de atitudinea conştientă
sau inconştientă a individului cu privire la acea trebuinţă.
O reacţie pozitivă la fotografiile unui factor indică o identificare conştientă sau
inconştientă cu structura motivaţională corespunzătoare acelui factor. O reacţie negativă
indică existenţa unei atitudini negative cu privire la pulsiunea reprezentată de acel factor.
Calificarea unei reacţii ca fiind pozitivă sau negativă trebuie să fie făcută cu prudenţă,
deoarece suntem tentaţi în general să echivalăm reacţiile pozitive cu acceptarea şi
reacţiile negative cu refularea trebuinţei respective, ceea ce va duce la o simplificare
excesivă a proceselor respective, mai ales dacă utilizăm termenul de refulare în sensul
strict psihanalitic al cuvântului.
Refuzul unei pulsiuni nu înseamnă în mod necesar refulare, deşi refularea
presupune o atitudine inconştientă de refuz a pulsiunilor Sinelui.
Totuşi. la testul Szondi, procesele psihice corespunzătoare factorilor izolaţi nu pot fi
asimilate direct pulsiunilor Sinelui. Pentru anumiţi factori, putem afirma că răspunsul la
rnaterialul-stimul este influenţat atât de Eu cât şi de Supraeu. De exemplu, vom. vedea
că interpretarea factorului e implică ipoteza că fotografiile e reprezintă o stare de control
constructiv asupra comportamentului violent. În consecinţă, în factorul e, „refularea”, în
sens psihanalitic nu se asociază strict cu o reacţie negativă la fotografiile e, care ele
însele reprezintă ceva asemănător cu aceasta. Dimpotrivă, refularea, dacă există este
indicată în factorul e printr-o reacţie pozitivă. (Faptul că nevroticii compulsivi dau de
regulă o reacţie e pozitivă vine în sprijinul acestei afirmaţii).
Ca un principiu general, trebuie să ţinem cont de faptul că mecanismele
psihologice, interpretate pe baza reacţiilor la testul Szondi, nu pot fi direct asimilate
mecanismelor psihologice binecunoscute din literatura psihanalitică. Exemplul citat mai
sus despre interpretarea factorului e ilustrează cel mai clar că reacţia negativă nu este
întotdeauna egală cu refularea. Interpretarea valabilă pentru toate reacţiile pozitive sau
negative este identificarea pozitivă sau negativă cu trebuinţa respectivă, oricare ar fi
aceasta.
Semnificaţia reacţiilor ambivalente arată că cele două reacţii, identificarea şi refuzul
identificării sunt prezente simultan la nivelul aceleiaşi trebuinţe. Ambivalenţa
fundamentală faţă de o anumită trebuinţă afectivă, indicată de reacţia ±‚ este trăită
subiectiv ca un conflict şi are o semnificaţie foarte specială în interpretare; reacţiile
ambivalente indică domeniile în care tendinţele conflictuale contradictorii, corespunzând
reacţiilor negative şi pozitive, sunt resimţite subiectiv. Aceste reacţii ambivalente indică
totdeauna o anumită doză de autocontrol care se opune descărcării directe a trebuinţei
respective. Este şi motivul pentru care reacţiile ambivalente sunt uneori considerate
„factori simptomatici subiectivi”, invers decât reacţiile nule, care pot fi considerate în
acest context drept factori simptomatici obiectivi.
Interpretarea reacţiilor individuale ambivalente în funcţie de factorii în care apar,
necesită calcularea raportului dintre suma tuturor reacţiilor nule şi suma tuturor reacţiilor
ambivalente, pentru întreaga serie de profile ale unui subiect. Raportul Σ reacţiilor 0/ Σ
reacţiilor ± ne informează cu aproximaţie despre proporţia relativă a canalelor disponibile
pentru a descărca tensiunea, în raport cu tendinţele de autocontrol conştient (sau cel
puţin aproape conştient) care inhibă manifestarea liberă a pulsiunilor; valoarea acestui
raport poate servi ca un indicator aproximativ pentru a face diferenţa între indivizii care
tind să-şi exprime printr-un „acting-out” trebuinţele lor neînhibate şi cei care încearcă mai
degrabă să uzeze de mecanismele de control (acest raport nu este singurul semn care
indică un comportament neînhibat sau constrâns).
Raportul dintre suma reacţiilor nule şi suma reacţiilor ambivalente dacă acest raport
este rnai mic decât 1 este vorba de un subiect care îşi supracontrolează
comportamentul. Pe de altă parte, dacă valoarea acestui raport este 5 sau mai mare
decât 5 putem presupune că avem de a face cu o persoană care exercită prea puţin
control în raport cu descărcarea acestor pulsiuni. Uri comportament agitat şi eratic poate
fi dedus plecând de la un raport cu o valoare superioară lui 5 (caracterele impulsive,
anumite tipuri de psihopaţi imprevizibili şi de psihotici agitaţi intră în această categorie).
Dacă valoarea acestui raport se situează între 1 şi 5, atunci nu prea ne e de mare folos
în interpretarea noastră. El poate fi totuşi utilizat pentru a confirma sau infirma
amploarea gradului de control sau de rigiditate în comportamentul subiectului, dar numai
în conjuncţie cu alte semne.
Semnificaţia constanţei sau schimbărilor reacţiilor factoriale
Din punct de vedere clinic, probabil că acest aspect este cel mai important în
interpretare, deoarece diversele grade şi tipuri de schimbări sunt primii indici care ne
ajută să facem discriminarea între principalele categorii diagnostice ale unui
comportament „normal” sau “patologic”.
În funcţie de importanţa lor în plan diagnostic, aceste schimbări pot fi clasificate
în felul următor:
1. Numărul absolut: direcţia alegerilor în cadrul unui factor specific nu se modifică în
schimb fotografiile alese ale aceluiaşi factor nu mai sunt aceleaşi. De exemplu există
trei reacţii h+ în două profile, dar alte trei fotografii h au selecţionate a doua oară.
2. Direcţia factorului rămâne neschimbată, dar există o anumită variaţie în tensiunea
sau distribuţia factorului; de exemplu, o reacţie „trei +“ se schimbă într-o reacţie „doi
+“ şi „un –“.
3. În a treia categorie de schimbări sunt incluse modificările care comportă o schimbare
în direcţia factorului, dar numai de la „pozitiv” sau de la „negativ” spre „ambivalent”;
sau de la „ambivalent” spre „pozitiv” sau „negativ”.Cu alte cuvinte, aceste modificări
implică întotdeauna o anumită schimbare de atitudine a subiectului cu privire la o
pulsiune specifică; totuşi, niciodată o inversare completă a atitudinii (de la simpatic la
antipatic sau invers); de asemenea, aceste schimbări nu indică niciodată o
modificare semnificativă în forţa dinamică a trebuinţei, din moment ce maxima
schimbare de acest tip, privind numărul absolut de alegeri, este o schimbare de la
medie (două sau trei alegeri intr-o direcţie) spre o constelaţie tensionată (prin
definiţie, orice reacţie ambivalentă este în acelaşi timp o reacţie tensionată, de
vreme ce este nevoie de minimum patru alegeri pentru a forma o reacţie
ambivalenţă).
4. În categoria următoare de schimbări vom găsi deplasarea de la „pozitiv” spre
„negativ” sau de la „ambiva1ent” spre „nul” sau invers, de la „nul” spre „pozitiv” sau
„negativ” sau „ambivalent”. Ceea ce este comun tuturor acestor deplasări este o
schimbare semnificativă în forţa dinamică a trebuinţei respective. În funcţie de faptul
dacă schimbarea se face „către” o reacţie nulă sau, dimpotrivă, „în sens invers”,
trebuie să o interpretăm ca pe o descărcare bruscă de tensiune sau ca pe o formare
de tensiune pulsională.
5. Al cincilea tip de schimbare constă în ceea ce se numeşte inversarea factorială: este
vorba de deplasările de la „pozitiv” la „negativ” şi de la „negativ” la „pozitiv”.
Semnificaţia patodiagnostică a acestui tip de schimbare depinde însă şi de numărul
de alegeri care şi-au modificat efectiv poziţia de la pozitiv la negativ sau invers.
În evaluarea unei serii de profile de test este recomandat să traducem grafic
fiecare profil în simbolurile direcţiei celor opt factori (+‚ -‚ ± ‚ 0) şi să notăm în această
manieră, unul sub altul. Această procedură ne ajută să percepem tendinţele de
schimbare (sau constantele) în fiecare factor, deoarece astfel ansamblul unei serii de
zece profile sau mai multe poate fi înregistrat într-un spaţiu relativ restrâns, care
facilitează o vedere rapidă a tendinţelor.
Scopul de a converti o serie de profile în simboluri de direcţii factoriale este de a ne
ajuta în evaluarea rapidă a tendinţelor fiecărui factor.
6. Ultimul tip de schimbare este aşa-numita reacţie „în oglindă” a vectorului în
ansamblul său.
Acest tip de schimbare înseamnă că ambii factori ai unui vector îşi schimbă direcţia
simultan în aşa manieră încât în al doilea profil configuraţia vectorială este o imagine
complet inversată în oglindă a constelaţiei din primul profil.
De exemplu, trecerile din h+ şi s- în h- şi s+ sau din e0 şi hy- în e- şi hy0 aparţin
acestei categorii. Această categorie este ultima schimbare cu o semnificaţie diagnostică,
deoarece aceste „inversări” vectoriale „în oglindă” reprezintă semnul diagnostic cel mai
marcant al prezenţei unui proces patologic în domeniile respective. Acest gen specific
de procese trebuie diagnosticate pe baza vectorului în care se produc „inversările în
oglindă”.
Acest aspect structural al interpretării trebuie întotdeauna să fie studiat înainte să
se înceapă interpretarea semnificaţiei factorilor individuali sau a corelaţiei de factori,
conform conţinutului lor. Un alt aspect care trebuie avut în vedere înainte de
interpretarea calitativă a factorilor se referă la analiza tendinţelor opuse a ambilor factori
ai unui vector.
Semnificaţia calitativă a fiecăruia din cei opt factori este descrisă în detaliu în
lucrarea “Introducere în testul Szondi”, S.Deri, Ed. Paideia, Bucureşti, 2000.

Testul mozaicului – elaborată de M.Loewenfeld şi se compune din 456 piese


geometrice colorate diferit. Sarcina subiectului este ca utilizând aceste figuri geometrice
într-un timp de 20 min el să construiască un desen pe o suprafaţă determinată.
Interpretarea se va face în raport cu tipul desenului construit:
• desene normale: abstracte, reprezentative, conceptuale;
• desene anormale: incoerente şi compacte, incoerente şi spaţiale, nereuşite,
intermediare, reprezentative.
Testul F.P.T. sau testul piramidelor de culori (Farbenpyramiden Test) – a fost
iniţiat de Pfister şi completat ulterior de către Heiss şi Hiltmann. Testul se prezintă sub
forma unei piramide de carouri colorate, dispuse pe cinci rânduri, în total 15 carouri.
Culorile sunt dispuse în raport cu semnificaţia lor afectivă pentru personalitate: culorile
extraversiei (roşu, orange, galben), culorile echilibrului (verde), culorile introversiei
(albastru, violet), culorile personalităţii profunde (alb, brun, gri, negru) şi se va cere
subiectului să compună trei piramide succesive din ele. Interpretarea rezultatelor se va
face în funcţie e alegerea culorilor şi de semnificaţia acestora, analizându-se şi
semnificaţia simbolică a culorilor în raport cu tipologia personalităţii subiectului supus
examinării.

Testul Luscher
În cadrul acestei probe subiectul este solicitat să aleagă şi să respingă nuanţe de
culori din opt cartoane colorate diferite în ordinea de preferinţă. În analiza răspunsurilor
se stabileşte incidenţa alegerilor de acelaşi fel, aspecte de succesiune, poziţie. Alegerile
excesiv dizarmonice pun în evidenţă personalităţi cu o emotivitate profund instabilă,
nevrotism etc. caracteristicile alegerilor capătă semnificaţie în funcţie de culorile şi
nuanţele aflate în primele şi ultimele locuri ale seriei.

5. TEHNICI EXPRESIVE

TESTUL ARBORELUI

Idea utilizării “desenului arborelui” ca instrument psihodiagnostic îi aparţine lui


Emile Jucker ca urmare a studiului aprofundat a istoriei culturii şi mai ales a miturilor;
iniţial el a făcut observaţii empirice pe o bază strict intuitivă, desenul releva aspecte
problematice ale personalităţii subiectului nu profunzimea personalităţii. Psihologul
elveţian Charles Koch a fost cel care a standardizat şi etalonat testul arborelui 12 în
varianta publicată în Editura Animus et Anima nr.12. Validitatea testului a fost probată în
privinţa dezvoltării afective, dar el poate fi utilizat şi pentru a decela întârzierile şi
12
Sursa: “Testul arborelui”, autori-Anca Rozorea, Mihaela Sterian, Ed.Paideia, Seria Psihologie, Bucureşti,
2000
regresele individului în domeniul afectivităţii, tema arborelui având incidenţe profunde cu
această zonă a psihismului uman. În acest test arborele este suportul proiecţiei,
proiecţia exterioară a lumii interioare scăpând controlului conştient şi voluntar. Desenul
arborelui suscită forme expresive de origine subiectivă, desenul aparţinând unei lumi
obiective dar are afinităţi cu “schema spaţială” a sufletului. Desenând arborele omul
desenează fără să-şi dea seama raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind
un indiciu al alterării acestui raport.
La această probă sarcina subiectului este simplă: pe o foaie de hârtie A4 de
210x297 mm, subiectul ajutat de un creion şi gumă trebuie să deseneze un “arbore
fructifer” explicitând că nu este vorba de un brad şi specificându-i-se subiectului că i se
testează aptitudinile pentru desen.
Instrucţia dată de Koch este: “Desenaţi un arbore fructifer cât de bine puteţi”,
dacă variantele prezentate de subiect sunt şcolăreşti sau se explorează şi alte trăsături
ale personalităţii se recomandă: “Desenaţi un arbore diferit de cel desenat înainte”,
“Desenaţi un arbore cu coroană şi ramuri”. Pentru copii mici: “Desenaţi un arbore”.
În Ţările De Jos varianta de aplicare a probei constă în desenarea a trei arbori:
un arbore normal, un arbore imaginar, un arbore aşa cum îl visezi.
R.Stora cere desenarea succesivă a unor arbori considerând că fiecare arbore
este relevant în felul său: primul arbore dă indicaţii despre adaptarea la situaţii noi, al
doilea este desenat în condiţii de familiarizare cu sarcina, la al treilea desen subiectul
lasă să se întrevadă ceea ce ar dori să fie dar nu poate fi, al patrulea indică traumele
copilăriei.
Desenul arborelui în cadru este reprezentat printr-un sistem de coordonate şi
diagonale care se încrucişează în câmpul grafic al foii, altfel: arborele desenat se
încadrează într-un dreptunghi care să atingă cele patru extremităţi cardinale ale
desenului, apoi se trasează o cruce a cărei linie verticală să pornească din centrul bazei
trunchiului, iar linia orizontală să taie trunchiul în locul de unde pornesc ramurile sau
coroana. Accentuarea spre stânga a desenului semnifică: introversiune, inhibiţie,
depresiune, dorinţa de îndepărtare de societate, o viaţă ancorată în trecut, rezervă,
prudenţă. Accentuarea spre dreapta semnifică: conştiinţă de sine exagerată, aroganţă,
vanitate, dorinţa unei vieţi intense, superficialitate.
Zona superioară se raportează la nivelul conştient numai dacă: înălţimea
coroanei nu depăşeşte 2/3 din cea a arborelui şi dacă înălţimea trunchiului nu e mai
mică decât 1/3 din înălţimea totală.
Cu ajutorul crucii şi al cadrului se măsoară:
1. Înălţimea absolută a arborelui;
2. Raporturile relative de mărime trunchi-coroană;
3. Lăţimea coroanei (jumătatea dreaptă şi jumătatea stângă a coroanei);
4. Relaţia între lăţimea şi înălţimea coroanei;
5. Părţile care cad sub orizontala;
6. Poziţiile oblice.
Desenul trebuie interpretat; ceea ce apare conştient în desen este relativ Ia
propriul nostru eu, la propria noastră personalitate şi aceasta este expresia,
concretizarea sensibilă a stării noastre interioare. Expresia se leagă mai mult de forma
decât de conţinutul desenului. Inconştientul şi conştientul se manifestă în structura de
ansamblu, dar localizările spaţiale simbolice indică originea influenţelor care se exercită
şi punctul spre care este orientat fiecare element; zona inferioară a desenului indică
niveluri primitive, iar cea superioară, pe cele apărute ulterior (este evident că
inconştientul e situat jos, conştientul, sus).
Dimensiunile spaţiale completate ulterior (înainte sau înapoi) sunt sugerate de
presiunea sau întreruperea liniei. Marginea foii reprezintă limita, josul foii - solul.
Structura arborelui - rădăcină, trunchi, coroană
Rădăcina e in general ascunsă sau parţial vizibilă la copiii mici.
Trunchiul formează partea mediană, verticală şi are rol de echilibru dreapta-
stânga, fiind elementul stabil ce susţine coroana cu ramurile.
Trunchiul şi ramurile reprezintă lemnul, substanţa.
Exteriorul coroanei, extremităţile reprezintă zona de contact cu mediul
înconjurător.
Coroana este suportul frunzelor, florilor şi fructelor. Uneori este marcată prin
aspectul ei, alteori, elernentele ei cad: coroana reprezintă elementul cel mai instabil prin
perisabilitatea lui. Coroana delimitează un spaţiu al cărui centru se află puţin sub axul
longitudinal, dedesubtul trunchiului de unde încep ramurile. Ea poate fi uneori statică,
privată de jocul viu al deplasărilor de Ia dreapta la stânga sau sub formă de baloane, de
globuri sau cercuri.
Liniile orizontale sunt rare - verticalitatea omului se traduce în verticalitatea
arborelui.
H. Stadeli consideră drept simptome nevrotice deformările grave ale structurii
arborelui, asemănătoare cu cele din sirnptomele prirnare sau cu cele regresive numite
simptorne cardinale:
1. Alterări ale înrădăcinării arborelui: baza trunchiului împărţită în rădăcini, rădăcini la
suprafaţă de o lungime disproporţionată, rădăcini lipite, rădăcini din linie unică, baza
trunchiului continuată direct prin linia solului, trunchi înfipt în sol ca un baston, baza
trunchiului larg deschisă, lipsa liniei solului, linia solului exagerată.
2. Alterări ale structurii trunchiului: trunchi din linii paralele, trunchi nestructurat, trunchi
conturat.
3. Alterări ale prinderii ramurilor de trunchi
4. Alterări ale structurii coroanei: coroană mult prea mare în raport cu trunchiul, ramuri
necoordonate, ramuri prea lungi ondulate în spaţiu, ramuri curbate, ramuri grele fără
formă, extremităţile ramurilor franjurate, în formă de frunze, cu umflături, coroană
sumară, restrânsă, fără formă.
Semnificaţiile generale şi particulare ale arborelui şi ale componentelor sale au
constituit obiectul revizuirilor, completărilor, reinterpretărilor.
Thurner identifică doi indici:
l. Supradimensionarea arborelui - evidenţiind idea de grandoare - în schizofrenie.
2. Subdimensionarea arborelui - în depresiile endogene.
Wittgenstein - determină dimensiunile înălţimii arborelui (HA), calculată în mm şi
raportată la vârsta cronologică (pe care a calculat-o în ani şi luni). După el, testul
arborelui ar trebui să se conformeze legii „tot sau nimic”, existând o măsură care se
exprimă atât în desenul arborelui, cât şi în viaţă.
Indicele Wittgenstein (i) este deci un raport numeric între înălţimea arborelui (HA)
şi vârsta cronologică (a), cu ajutorul căruia se pot detecta pe desenul arborelui diferite
momente ale istoriei individuale, în parte uitate.
Cercetările au confirmat ipoteza lui Wittgenstein că înălţimea arborelui (distanţa
de Ia bază la vârf) conţine istoria vieţii subiectului, care poate reda cu o exactitudine
uimitoare cele mai „mici” secvenţe din evenimentele trecute ale vieţii.
Stadeli evidenţiază - în cazul nevrozelor infantile corelaţii semnificative între
rezultatele la examenul clinic, testul Rorschach, testul lui Jung şi testul arborelui.
Desenul relevă aceleaşi simptome: autodeprecierea (arbore bine înrădăcinat dar într-un
peisaj dezolant, arbore despuiat de frunze sau cu câteva frunze verzi şi multe
îngălbenite care cad pe pământ, arbore nestructurat cu ramuri asemănătoare mâinilor
care cer ajutor), depresia (culori sumbre, coroane goale cu trunchiuri haşurate); în
nevrozele infantile remise apar pe trunchi indicii patologice, baza trunchiului acoperită cu
iarbă sau ascunsă după o ridicătură, noduri pe trunchi. La egocentricii desenul are o
aparenţă exterioară grandioasă, dar proporţiile şi relaţiile cu solul şi mediul sunt reduse.
La subiecţii inhibaţi sexual interiorul coroanei e bine modelat, dar relevă alterarea
conţinutului şi coordonării, ramuri deformate şi necoordonate, trunchi în formă de „S” sau
ramuri mari precedând trunchiul, fructele cad. H. Stadeli consideră drept simptome
nevrotice consecutive sau indicative, concretizate în tulburări relaţionale deformările
grave ale structurii arborelui, asemănătoare cu cele din simptoamele primare sau cu
cele regresive numite simptome cardinale.
Max Pulver şi Margaret Hartze realizează o variantă de interpretare a desenului
arborelui bazată pe expresia liniei şi pe poziţionarea arborelui (deplasarea spre dreapta,
spre stânga sau într-un colţ al spaţiului grafic), prin corelare cu interpretarea din punct
de vedere grafologic.
Florence Goodenough a aplicat testul arborelui la copii, alături de „testul
borthomme” (Omuleţul) cu armătura de interpretare proiectivă.
R.Stora a modificat tehnica de bază a lui Koch, solicitând desenarea succesivă a
trei arbori pe foi de hârtie separate, a patra variantă solicitându-se a se face cu ochii
închişi. Stora consideră că repetarea sarcinii creează o mai mare transparenţă a
proiecţiei. Unii autori au corelat testul arborelui cu testul grădinii, pentru o interpretare
mai aprofundată.
CoIoritul desenului a fost obiectul multor interpretări. Realizat numai în creion, se reduce
la un joc simplu de lumină şi umbră (alb/negru); negru-murdar/curat se poate dizolva în
umbre, apărând tenta închisă pe trunchi, crengi, frunze, fructe, coroana care este după
Koch, cea normală de Ia 6-7 ani până la 11 - 12 ani; aceasta este mai puţin frecventă în
intervalul de vârstă 12-14 ani, fiind însă prezentă la 15-16 ani. La debilul mintal apare Ia
9-10 ani.
Pentru Luscher „albul seamănă cu un perete infinit nesfârşit iar negrul cu o gaură
infinită”. După el, negrul e pură pasivitate înţepenită, incapabilă de nici un
comportament.
C.G. Jung relevă legătura cu instanţele psihice freudiene: „negrul reprezintă
obscuritatea, ceea ce nu a devenit încă, ziua nenăscută, noaptea inconştientului, care
se va trezi încet la claritatea conştientului. Inconştientul poate deveni conştient, deci şi
negrul este simbolul unei „linişti de viitor”.
După Koch, există o frecvenţă mică a umbrelor la 6-7 ani, negrul difuz apărând în
perioada tinereţii; la pubertate, dacă nu se înregistrează o regresie, caracterul nesigur aI
umbrelor înseamnă descoperirea îndeterminării, labilitate, reverie, indecizie, abandonare
dispoziţională, indiferenţă, pasivitate, bucurie calmă şi pasivă, spirit intuitiv.
Trunchiul e mai des colorat închis decât crengile; la 7 ani are frecvenţa mică,
acest colorit crescând o dată cu vârsta până la 12-13 ani. La debilul mintal are o
frecvenţă redusă şi oscilantă.
Coloritul închis al frunzelor şi fructelor serveşte evidenţierii şi valorizării acestora;
este frecvent Ia 6-7 ani (variabil la debilul mintal de 11 ani) şi scade în şcolaritate.
Negrul întunecat semnifică: frică, tristeţe, depresie, regresie (Ia nevrotici, deprimaţi).
Nuanţele de gri semnifică: reverie pasivă, indecizie, Iabilitate, stări depresive. regresie
nevrotica, pierderea forţei eului, maladie mintală.
Schimbarea tematică constă după Koch în substituirea unui indice caracteristic
cu altul, ca de exemplu: crengi din Iinie unică într-o coroană cu crengi din Iinie dublă
(cea mai frecventă), amestecul formelor şi tehnicilor diferite (similar scrisului în mai
multe feluri).
Forme neautentice - apar, după Koch, în pubertate sub forma unor desene
calificate ca nonfigurative, originale, expresive, dar fără semnificaţie (nici chiar subiectul
nu poate spune ce.
A treia dimensiune (ramurile frontale) este semn al originalităţii şi curajului, dar şi
al lipsei de jenă şi al impertinenţei. Predomină, după Koch, la băieţi, frecvenţa crescând
cu vârsta. Creanga care iese frontal din trunchi relevă faptul că arborele este perceput
ca ceva solid. Este foarte puţin frecventă în imbecilitate (imbecilii nu marchează cu un
diametru mai mare creanga de origine).
Semnificaţia elementelor desenului13:
Rădăcina — reprezintă:
• arhetipul, imaginea primară, raportul lumină-întuneric;
• trăsăturile de caracter cele mai puţin personale şi identificabile;
• fixarea imaginii magice asupra lumii, care-şi are originea în inconştient;
Trunchiul - reprezintă separarea eu-altul, eu-lume.
• Baza trunchiului - simbol al tenacităţii, al solidităţii;
• Deformările trunchiului - nu apar în normalitatea psihică; sunt rodul experienţei
subiective ele reprezentând dificultăţi adaptative resimţite profund, prezenţa unor
traumatisme, boli grave, accidente;
• Linia solului - simbol al graniţei dintre viaţa conştientă şi cea inconştientă.
• Mărimea trunchiului - este un indice pentru aprecierea maturităţii psihice, maturitatea
fiind sugerată de înălţirnea prea mică sau prea mare a trunchiului.
• Scoarţa trunchiului - reprezintă elementul de protecţie, zona de contact între interior şi
exterior, între eu şi lume, raportul între fiinţa interioară şi comportamentul exterior.
• Scoarţa marcată în desen semnifică echilibrul psihic.
• Conturul exterior al coroanei simbolizează relaţia „eu-tu”, „eu-obiect” şi în plus relaţia
cu trecutul, prezentul şi viitorul.
• Accesorii decorative prezente: flori – imaturitate, euforie, superficialitate; frunze – spirit
de observaţie, vanitate, fantezie, euforie infantilă, narcisism; fructe – voinţa de a
reuşi, capacitate de observare, perspicacitate, tendinţa de a se face util.
• Linia solului: desenată deasupra bazei trunchiului: pasivitate, îndepărtare de realitate;
fuzionată cu baza: rezervă, prudenţă; înclinată: incertitudine, inconştienţă etc.
Interpretarea desenului
Aceasta începe cu impresia globală, care permite identificarea relaţiei între
intuiţie- observaţie-cunoaştere-înţelegere. Interpretarea globală se realizează prin :
familiarizarea cu gramatica impresiei grafice-particularităţile grafice independent de orice
interpretare şi viziunea exactă prin interpretare.
Interpretarea pe care o voi prezenta va respecta modelul lui Koch care a fost
adaptat şi modificat de A.Rogozea şi M.Sterian şi este prezentat în detaliu în lucrarea
“Testul arborelui”, Ed.Paideia, Bucureşti, 2000 (pentru mai multe informaţii recomandăm
consultarea acestei lucrări). Semnificaţia fiecărui desen al arborelui este structurată pe
trei dimensiuni sau perspective:
• Perspectiva socio-culturală sau psihosocială: aspecte relaţionale (eu-lume, eu-
obiect, eu-alter);diferenţieri inter-culturale; dependenţa, independenţa, autonomia;,
adaptarea-integrarea.
• Perspectiva psihologică şi psihanalitică: raportul conştient-inconştient; raportul
instinctiv-intelectual-spiritual; complexele şi inhibiţiile; indicele de toleranţă şi
frustrare; trăsăturile psihologice.
• Perspectiva psihopatologică: conflictele intrapsihice; anxetatea, angoasa; blocajele;
labilitatea psihică; instabilitatea psihomotorie; agresivitatea; fixaţiile, obsesiile, fobiile;
bolile psihice.
13
Aici sunt prezentate doar căteva repere generale, pentru o interpretare mai exactă a semnificaţiilor
elementelor desenului vă recomand consultarea lucrării: “Testul arborelui”, autori-Anca Rozorea, Mihaela
Sterian, Ed.Paideia, Seria Psihologie, Bucureşti, 2000
Pentru a uşura procesul psihodiagnozei autoarele mai sus menţionate au propus
un model de foaie de protocol care este structurată pentru fiecare subiect pe trei
dimensiuni iar sarcina examinatorului este doar de a bifa aceşti indici pe foaia de
protocol:
• Indicii de apreciere ai desenului sistematizaţi pe patru secvenţe: aprecierea imaginii
de ansamblu, schema procesului de proiecţie, semnificaţiile componentelor
arborelui, particularităţi ale desenului;
• Taxonomia parametrilor de interpretare;
• Numele şi prenumele subiectului, rubrica observaţii.
Desenul arborelui se pretează la reprezentări ciudate la exagerări; poate fi
denaturat, deformat, mărit, redus, amputat, traducând semne de dezgust pentru viaţă,
traume psihice sau corporale, acesta nu redă gravitatea obiectivă ci modul subiectiv de
a fi resimţită, subiectul transpunând propria schemă mentală spaţială sau corporală în
structura arborelui.
Dezagregarea cvasitotală a structurii arborelui este constatată în cazurile grave
de demenţă-epileptică şi schizofrenie. La debilii mintali şi imbecili apare o ruptură a
echilibrului, interpretându-se în primul rând forma şi direcţia.

Testul de desenare a unei persoane

După cum vă amintiţi dintr-o temă anterioară Goodenough (1926) a folosit


această probă pentru estimarea inteligenţei. Ulterior procedura a fost adaptată la o
evaluare proiectivă a personalităţii. Karen Machover a fost cea care a aplicat pentru
prima dată această metodă de testare. Subiectului i se cere să deseneze o persoană pe
o coală de hârtie; imediat după ce a terminat primul desen i se cere subiectului să
deseneze o altă persoană, dar de astă dată de sex opus lui. Desenele obţinute au fost
evaluate prin analiza a variate caracteristici ale desenului cum ar fi: durata timpului
necesară pentru finalizarea imaginii, plasarea figurilor, mărimea figurii, simetria figurii,
gradul de apăsare cu creionul, calitatea linie, nuanţele, umbrele, expresiile faciale,
postura, îmbrăcămintea, aspectul general. De exemplu:
 Apăsarea uşoară cu creionul sugerează tulburări de caracter,
 Plasarea desenului pe partea stângă a hârtiei sugerează orientarea către viitor, iar
pe partea stângă orientarea spre trecut; dreapta sus – dorinţa de a reprima un trecut
dureros asociată cu un excesiv optimism legat de viitor; stânga jos – depresie
asociată cu dorinţa de a se refugia în trecut;
 Ochi mari, sau urechi mari sugerează suspiciune, idei compulsive sau alte
caracteristici paranoide;
 Arareori, sânii mari desenaţi de un bărbat sugerează probleme oedipiene
nerezolvate asociate cu dependenţa maternă;
 Accentuarea nasturilor – persoană dependentă, infantilă, inadaptată.
Cu cât clinicianul are o mai mare experienţă de lucru cu această probă cu atât
mai bune şi mai valide sunt interpretările sale. Totuşi munca experimentală cu această
probă a condus la descoperirea unor rezultate destul de neaşteptate legate de faptul că
experienţa şi expertiza nu corelează în mod necesar cu o mai mare precizie a opiniilor
decât cea măsurată cu un criteriu extern (Watson citat în Gregory, 1996).

Testul casă-om-arbore elaborat de J.N.Buck în 1948.


Copilului i se prezintă o foaie de hârtie de format A4 aşezată orizontal şi i se cere
să deseneze o casă; după aceasta i se dă să deseneze pe foi separate de hârtie
aşezate vertical un arbore şi un om. Subiectului i se va atrage atenţia că nu se urmăresc
aptitudinile de desen şi astfel are toată libertatea în activitatea sa figurativă. Există şi o
variantă a acestei probe elaborată de J.T.Paine în care copilul se poate ajuta de 8
creioane colorate în a doua şedinţă de desenare revenind apoi la creionul negru pentru
a desena “lucrul cel mai neplăcut la care se poate gândi”.
Buck afirmă că din analiza desenului casei şi a interviului cu subiectul se pot afla
aspecte importante despre integrarea copilului în familia sa, despre satisfacţiile oferite
de mediul de viaţă. Aplicarea desenului cere mult timp şi multă subiectivitate în
interpretare.

Testul satului – cunoscută şi sub numele de “Test de village” a fost elaborată de


H.Arthus şi modificată în forma actuală de P.Mabille; proba se aplică în general la copii
normali şi la cei cu tulburări mintale, sarcina lor fiind aceea de a construi un sat
punându-li-se la dispoziţie figuri diferite care pot compune satul. Aprecierea se va face
în funcţie de timpul de execuţie, latenţa construcţiei şi a alegerii figurilor, ritmul acţiunii,
coerenţa execuţiei, schema generală a construcţiei finite etc.

Testul lumii – este o variantă amplificată a probei anterioare care a fost


dezvoltată de către M.Loewenfeld. Se pun la dispoziţia subiectului un număr de 150-300
de piese diferite (case, arbori, oameni, maşini etc) şi se cere acestuia să construiască cu
ajutorul lor. Se descriu mai multe tipuri de construcţii:
• Construcţia vidă – utilizează mai puţin de 50 de piese;
• Construcţiile închise – indică o stare de anxietate sau o agresivitate latentă;
• Construcţiile nepopulate – exprimă ostilitatea, evitarea contactului uman-social;
• Construcţiile dezorganizate – apar în stările de confuzie mentală sau în cazul
indivizilor cu stări complexuale şi inhibiţii marcate ale activităţii;
Unii autori apreciază că în interpretarea acestor forme de construcţii este
necesar a se ţine seama de numărul şi tipul de piese utilizate, de organizarea spaţiului
în timp ce alţi autori consideră că este necesară analiza aspectelor legate de activitatea
ludică şi simbolismul acesteia.

Grafologia şi cunoaşterea personalităţii

În preocuparea constantă a omului de a “descifra” personalitatea, s-a format o


nouă ştiinţă grafologia (grec. Graphein = a scrie, logos = ştiinţă) care se ocupă cu studiul
scrisului pentru a determina calităţile autorului lui.
Apare frecvent obiecţia cu privire la posibilităţile de a determina caracterul unui
individ după scris, când de fapt noi scriem când într-un fel când în altul în funcţie de
dispoziţie şi timp, în timp ce caracterul rămâne constant. Variaţiile care se remarcă într-o
scriere fac şi ele parte din oscilaţiile individualităţii, însă experienţa a demonstrat că la
persoanele care în diverse circumstanţe prezintă scrierile cele mai diferite, există totuşi
valori constante, chiar în documente izolate, însă ele trebuie să fie de o anumită
întindere (variaţiile menţionate nu se referă la un timp îndelungat de la 20 la 50 de ani).
Scrisul are aceeaşi valoare expresivă a stărilor emoţionale şi a elementelor
sufleteşti permanente ca şi restul corpului; are deci o valoare de orientare în
cunoaşterea vieţii lăuntrice şi poate fi considerat ca un grafic sensibil al mişcărilor mâinii
săvârşit pe măsură ce aceste mişcări se produc. Nu se poate contesta faptul că o
persoană vioaie care simte nevoia să gesticuleze mult arată aceeaşi vivacitate când îşi
exprimă ideile în scris, fiind puţin probabil ca ea să traseze litere sobre.
Este important ca în mişcarea grafică, la fel ca şi în celelalte manifestări ale
individualităţii să facem o discriminare între datele primare, fiziologice, imaginile
chinestezice şi temperament – reprezentând un mod de manifestare a individului, a
naturii biologice a persoanei şi datele caracteriale – ca mod de manifestare a
personalităţii, cu influenţele suferite din partea mediului, cu adaptările şi imitaţiile
implicate de convieţuirea socială, cu concepţiile generale ale individului asupra vieţii, cu
numeroasele aluviuni date de social. Deci, se suprapun şi îmbină în actul scrisului date
fiziologice uneori patologice, date sociale rolul grafologului fiind de a distinge pe cât
posibil toate aceste componente, diferenţiind insul social de cel biologic.
Grafologia este o metodă dinamică de cercetare care nu constituie însă o
metodă unică şi exhaustivă de cunoaştere a individului ea trebuind completată cu alte
metode de cunoaştere a personalităţii.
Metodele de cercetare ale grafologiei14 sunt următoarele:
 Metoda observaţie – constă în măsurarea şi descrierea caracterelor obiective ale
scrieri;
 Metode intuitiv-comprehensive – constă în identificarea mişcării grafice şi
interpretarea imaginii scripturale pentru a desprinde tendinţele şi însuşirile
subiectului;
 Metode corelativ-empirice – constă în 1) stabilirea corelaţiei dintre semnele scrierii şi
însuşirile somatopsihice cunoscute ale scriptorului: a) controlând în ce măsură
putem aprecia calităţile autorului unei scrieri după caracterele acesteia, b) indicând
care trebuie să fie caracterele scrieri unei persoane după aspectele somatopsihice
pe care le cunoaşte; 2) considerarea genetică a evoluţiei scrisului individual cu
observarea simultană a evoluţiei personalităţii;
 Metoda comparării – constă în aflarea genezei şi a felului de dezvoltare a scrisului
omului cult în comparaţie cu al incultului, al copilului cu al adultului, al bărbatului cu
al femeii, al omului normal cu cel patologic;
 Metoda cazurilor excepţionale – cuprinde: studiul grafologic al caracterelor puternic
realizate şi studiul grafic al diverselor maladii;
 Metode experimentale – constă în observaţia modificărilor scrierii în urma unei
sarcini de scriere ex. de a scrie repede, mare, frumos; şi observaţia modificărilor
scrierii la cererea experimentatorului de ex. în timpul hipnozei.
Voi enumera mai jos aspecte mai importante ale scrisului utilizate în analiza
grafologică:
a) Forma scrisului se referă la caracteristicile literelor în ansamblu, la proporţia şi
raportul dintre litere şi evidenţiază nivelul de dezvoltare al scrisului. Psihologic forma
scrisului proiectează caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar şi aspiraţii, ideal,
gust şi originalitate; ca formă generală diferenţiem mai multe tipuri de scriere: scris
clar, ferm, egal, ascuţit, lansat, ornat, confuz, nearmonios, dezordonat, filiform, lejer,
cu contururi vagi, dinamic, în ghirlande.
b) Dimensiunea scrisului dezvăluie aspecte ale afirmării de sine. Aceasta este
obiectivată mai ales în amplitudinea scrisului care dimensionează individualitatea;
dimensiunea pune în evidenţă expansivitatea persoanei supusă examenului
grafologic; dimensiunea literelor plasează analiza grafologică în două direcţii
respectiv, mărimea literelor şi proporţiile dintre plasările verticale ale scrierii literelor;
c) Continuitatea se referă la legăturile şi spaţiile din cadrul scrisului şi evidenţiază
coeziunea în acţiuni, deprinderi, sentimente;
d) Direcţia şi înclinaţia scrisului dă indicaţii cu privire la starea de spirit, fluctuaţiile
dispoziţiilor, antrenarea în activitate, aspecte ale afectivităţii;

14
după: Aloy Wenzel
e) Viteza pune în evidenţă rapiditatea reacţiilor interioare şi exterioare, cadenţa şi ritmul
acestora;
f) Presiunea exprimă intensitatea de exprimare a individualităţii, originalitatea,
vitalitatea. Împreună cu viteza reflectă aspecte semnificative ale laturii reactiv-
dinamice a persoanei în cauză;
Analiza grafologică are în atenţie şi punctuaţia, densitatea, regularitatea, poziţia
ei (în special barele literei “t” constituie parametri evaluabili importanţi).
Echilibrul în scriere permite după referinţele lui Riviere să se pună în evidenţă
echilibrul sănătăţii fizice, echilibrul mental, nervos, moral. Există şi tentative de
determinare a diferitelor afecţiuni prin analiza grafologică, Dr. Resten a efectuat o astfel
de tentativă.
Există şi anumite limite ale cunoaşterii prin scris. Nu se poate determina clar
sexul sau vârsta subiectului (se consideră că există trei vârste de scris: una fiziologică,
una de maturitate a scriptorului şi una de maturitate a deprinderii de a scrie).

Paradoxul proiectiv

Este evident că adesea deducţiile realizate prin testele proiective pentru


evaluarea personalităţii sunt adesea greşite; faţă de aceste evaluări validaţionale
negative acceptarea de către practicieni a testelor constituie ceea ce numim paradoxul
proiectiv. Cum explicăm continua popularitate a testelor proiective a căror validare este
adesea marginală, relativă sau chiar negativă? În acest sens încercăm să oferim două
explicaţii.
Prima explicaţie ar fi aceea că oamenii se agaţă de stereotipuri preexistente chiar
când acestea sunt infirmate. Cu decenii în urmă Chapman & Chapman a demonstrat
aceasta cu testele proiective numindu-le validări iluzorii. Ei au cerut studenţilor să
observe figuri umane obţinute de la subiecţi cărora le-a fost aplicat testul de desenare a
unei persoane; studenţii nu cunoşteau testele proiective şi nici ipotezele interpretative
ale testului de desenare a unei persoane. Fiecare desen era însoţit de scurte descrieri a
două aspecte care se presupunea că caracterizează subiectul. De fapt descrierile
respective erau atribuite întâmplător desenelor. Fiecare student primea o combinaţie
diferită de desene şi descrierilor. Ulterior li se cerea să facă o analogie între desen şi
descriere de exemplu, ochii oblici indică suspiciune, capul mare indică îngrijorare etc.
Aparent aceste analogii păreau solide în ciuda abundenţei de exemple infirmatoare.
Probabil ceva similar se întâmplă şi în cazul oricărui test proiectiv: clinicienii observă toţi
indicii de confirmare, dar îi ignoră pe cei mai mulţi care contrazic aşteptările.
Frank (1939) a răspuns, celor care respingeau metodele proiective datorită
lipsei lor de rigoare tehnică, astfel: ” aceste metode sunt folosite împreună cu alte studii
clinice de evaluare a personalităţii unde îşi găsesc o validitate crescută în consistenţa
rezultatelor aceluiaşi subiect”.