You are on page 1of 17

descoperă Turda

capitolul 1 Descoperã Turda

Potaissa - Arc peste timp
Perioada preromanã
Potaissa e una din cele mai vechi aşezări ale ţării noastre fiind întemeiată în urmă
cu peste 2000 de ani de către poporul dac.

Dacii au întâlnit aici condiţii favorabile vieţuirii. Primele locuinţe ale acestora au
fost peşterile din Cheile Turzii şi cele din Cheile Turului care erau adăposturi
ideale deoarece le ofereau oamenilor mai multă siguranţă împotriva atacurilor
fiarelor sălbatice.

În aceste peşteri s-au găsit mai târziu unelte din piatră şi bronz, obiecte de
ceramică care dovedesc existenta unor aşezări umane în epoca primitivă. Datorită
nenumăratelor cercetări care s-au efectuat în timp, putem afirma că Turda, aşa
cum este numită azi, a existat dinainte de anul 100.

Ocupaţiile de bază ale dacilor erau pescuitul, vânătoarea, iar mai târziu chiar şi
agricultura şi exploatarea metalelor şi a sării. Astfel, atunci când romanii au
cucerit Dacia în urma celor două războaie (războiul dintre anii 102 şi 103 şi cel
dintre 105 şi 106), au găsit aici viaţă şi activitate umană.

Pe lângă peşterile din Cheile Turzii şi Cheile Turului, au apărut şi aşezări alcătuite
din grupuri de locuinţe: pe malul drept al râului Arieş, la Copăceni pe platoul
"Deasupra Morii" de la Aiton, la Mihai Viteazul, Sănduleşti, Stejeriş, etc.
În împrejurimile Turzii s-au descoperit topoare, seceri, fierăstraie, cuţite, pumnale,
săbii şi de asemenea şi vechi morminte.

După ce romanii au cucerit Dacia, supravieţuitorii băştinaşi au preluat de la
cuceritori unele obiceiuri, îmbrăcăminte şi chiar monede. Acest lucru a dus la
formarea poporului daco-roman.

Perioada romanã
Între anii 107 si 108 împăratul romanilor, Traian, construieşte drumul care avea să
lege Potaissa de oraşul Napoca (actualul Cluj-Napoca). În anul 168 este adusă pe
aceste meleaguri, Legiunea a V-a Macedonica. Locul unde a fost instalată armata
romană si construită fortificaţia, poartă astăzi numele de “Dealul Cetăţi”

În scurt timp populaţia a crescut la peste 25.000 de persoane, civili şi militari.
Potaissa cunoştea o mare dezvoltare şi chiar urbanizare. Condiţiile de viaţă ale
băştinaşilor difereau foarte mult de cele ale orăşenilor care se bucurau de o viaţă
mai bună - canalizare, apă, băi publice.

potaissa - arc peste timp 7
capitolul 1 Descoperã Turda

Vestimentaţia lor era destul de simplă.

Bărbaţii romani purtau o cămaşa groasă şi lungă până la genunchi aşa numita
tunica, legată în talie, peste care purtau o manta care se lega pe umărul drept cu o
fibula iar capătul liber atârna peste umărul stâng. În această perioadă toga romană
se purta numai la ceremoniile deosebite.

Femeile purtau o tunică lungă până la pământ, iar deasupra o mantie (palla) -
capetele acesteia petrecându-se peste mijloc. Ele îşi acopereau uneori capetele cu
un voal sau cu un capăt al mantiei. Copii - băieţii, purtau tunica scurtă, iar fetele
purtau acelaşi gen de îmbrăcăminte ca şi femeile. Iarna, purtau botine, iar pentru
facilitarea mersului pe zăpada sau gheaţă, botinelor li se ataşau crampoane făcute
din metal.

Un accesoriu foarte întâlnit la romani este fibula - care era purtată atât de femei
cât şi de bărbaţi. La Potaissa s-au găsit aproximativ 150 de fibule, 100 din ele se
aflau la muzeul oraşului.

Coafura femeilor a variat în funcţie de epocă - pieptănăturile erau lansate de
împărătese. Pentru diferite coafuri se foloseau acele din bronz sau os. Majoritatea
bărbaţilor purtau barbă, aceasta fiind introdusă de Împăratul Hadrian. Cei care
totuşi doreau să se bărbierească foloseau brice cu lama lata din fier.

Printre ruinele castrului de pe Dealul Cetăţii s-au descoperit chiar şi câteva
instrumente chirurgicale din bronz: o lingură cu spatulă, un ac cu spatulă,
etc.

Ocupaţiile principale ale daco-romanilor erau agricultura, viticultura şi
chiar legumicultura. În cercetările arheologice care au avut loc în anul 1978 s-
a descoperit un mic complex de vinificaţie, o cramă în care s-au găsit şi
unele obiecte din ceramică de lux, vase din bronz, amfore şi alte obiecte din
sticlă.

Pentru câţiva dintre locuitorii oraşului, comerţul reprezenta o activitate de bază.
Monedele care au circulat în Potaissa au fost monedele imperiale romane, de la
Augustus pana la Aurelian. În total peste 2600 de monede imperiale au circulat în
Potaissa. Pe platoul de vest al castrului militar s-a descoperit un mic tezaur
monetar care cuprinde 19 denari din epoca lui Septimius Severus, 82 de denari din
perioada lui Sevrus Alexander, 5 denari şi 105 antonieni din perioada conducerii
lui Gordian III.

Locuinţele romanilor erau modeste, construite din cărămidă sau lut ars în formă
de L, formă dreptunghiulară sau hexagonală.

8 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Nobilii aveau case cu sistem de încălzire, numit "hypocaustum". Aerul călduţ
venea din dedesubtul podelei sau din pereţii care erau formaţi din tuburi de lut şi
aveau ferestre cu geamuri de sticla mată.

Apa potabilă se obţinea cu ajutorul apeductelor sau prin puţuri săpate în interiorul
caselor.
Mobila era făcută din lemn, măsuţe joase, scaune cu spătar înalt, paturi cu picioare
sculptate în lemn sau bronz.
Iluminatul se realiza cu ajutorul opaiţelor din lut sau bronz sau se foloseau
lumânări aşezate în sfeşnice de bronz cu diferite forme.

Romanii îşi ocupau timpul liber cu jocurile de noroc: cu zaruri făcute din os şi în
localuri în care se bea vin. Paharele de vin erau făcute din ceramică sau sticlă,
aceste cupe apărând uneori şi pe monumentele funerare înfăţişând banchete sau
petreceri.

În Potaissa suprafaţa locuită a fost de cel puţin 100 ha (fără să fie luat în
considerare castrul). Doar militarii din castru care s-au căsătorit şi au avut urmaşi
însumau vreo 14000 de persoane, deci întreaga populaţie a Potaissei se ridica la
25000 de locuitori.

Cercetarea inscripţiilor funerare din epoca romană a dus la o cunoaştere
aproximată a mediei generale de viata (bărbaţi şi femei) care era de 27,73 ani.
Media de viata la bărbaţi fiind 28,30 ani, iar la femei 35,75 ani.

La începutul secolului V viaţa urbană era aproape sfârşită din cauza părăsirii
castrului şi din cauza atacurilor popoarelor migratoare. După plecarea romanilor,
Potaissa nu mai avea şanse să devină un oraş puternic astfel că va trece sub
stăpânirea populaţiilor care năvălesc ani la rând Transilvania.

Cetatea Turda
Începând cu sec IX apar cnezatele si voievodatele conduse de cnejii si voievozii
aleşi de Sfatul Bătrânilor şi bineînţeles de popor.

Printre cetăţile transilvane între anii 1075-1247 apărea şi Turda.

Numele cetăţii provine dintr-o legendă.
Thorda, fiul familiei Gyor, a fost recompensat pentru meritele sale deosebite şi i
s-a dat o mare bucată de pământ în aceasta zonă.

Cetatea Turda era formată din doua părţi: Turda Veche, ce se afla lângă Biserica
Catolică şi Turda Nouă cu Cartierul Minerilor care lucrau în salină, la exploatarea
sării.

După aproximativ 1 deceniu, în 1279 se înfiinţează Comitatul Turda.
potaissa - arc peste timp 9
capitolul 1 Descoperã Turda

Nobilii maghiari care constituiau populaţia majoritară din Turda, îşi construiesc
palate şi case în tot oraşul.

În târgurile din Turda, cele mai căutate mărfuri erau animalele şi cerealele. Târgurile
aveau loc de două ori pe an (primăvara şi toamna) şi veneau chiar şi austrieci sau
locuitori ai Moraviei.

În 1437, s-a desfăşurat o răscoală a meşterilor, negustorilor şi minerilor din salină
care însă a fost înăbuşită. În urma revoltei a fost aleasă o conducere a populaţiei.
După numai 25 de ani a avut loc o nouă revoltă a minerilor din salină, revoltă care a
fost semnalată în întreaga ţară.

Turda, orasul libertãtii religioase
Voievodatul Transilvaniei devine Principat sub suzeranitatea porţii otomane.
Apar dietele, adunări anuale în care se luau hotărâri importante şi care vizau uneori şi
Transilvania. În 1568 a fost proclamată libertatea religioasă pentru toţi locuitorii cu
excepţia românilor.

În anul 1601, pe câmpia Turzii a fost ucis Mihai Viteazul, de către Sigismund
Bathory care lupta alături de mercenarii armatei habsburgice conduşi de generalul
Basta. Oraşul Turda a fost jefuit şi ars.

Anul 1784 aduce cu el un alt eveniment marcant pentru istoria Turzii: răscoala lui
Horea Cloşca şi Crişan. Răsculaţii pornesc spre Turda unde însă se iau măsuri,
răscoala fiind înăbuşită. Cei trei conducători ai răscoalei sunt capturaţi şi duşi la Alba
Iulia unde au fost traşi pe roată în văzul sutelor de oameni, daţi drept exemplu pentru
cei care se încumetă să lupte împotriva puterii regale.

Revolutia de la 1848
Între anii 1848-1849 Turda a continuat să se dezvolte, ea participând împreună cu alte
oraşe ale Transilvaniei la Revoluţia de la 1848.

Această revoluţie urmărea eliberarea naţională, aici luptând de la tineri până la
bătrâni. Se dădeau bani celor care îi trădau pe răsculaţi, aceştia din urmă fiind
spânzuraţi indiferent de vârstă sau statutul social.

Această mare răscoală a fost condusă de Avram Iancu căruia i s-a ridicat un
monument în centrul oraşului pentru faptele sale de vitejie şi pentru patriotismul său.

La această revoluţie a participat şi Dr. Ioan Raţiu, un patriot înflăcărat şi un mare
doritor de dreptate.

10 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Marea unire a românilor
Turda a participat şi la realizarea marii Uniri din 1918 ridicându-se alături de ţara
întreagă împotriva nobililor regalităţii, proprietarilor de pământuri şi chiar
împotriva autorităţilor.

La 1 Decembrie 1918 toată populaţia Turzii cu mic cu mare a plecat spre Alba
Iulia, unii chiar pe jos pentru a-şi vedea visul îndeplinit, acela al României
întregite.

În acele vremuri Turda cunoaşte o mare dezvoltare. Era perioada construcţiei de
ateliere meşteşugăreşti, şcoli, fabrici industriale, intrând în funcţiune chiar şi o
Banca Centrală.

Dar în 1929 ca şi în întreaga lume şi Turda avea de suferit din cauza marii crize
economice. Producţia scade atât de mult în industrie cât şi în agricultură încât
mulţi oameni rămân fără locuri de muncă.
Această situaţie se va stabiliza pe parcurs, întreaga ţară rămânând însă cu sechele
de pe urma acestei crize în domeniul economic extinsă pe plan mondial.

Învăţământul din Turda se desfăşura în limba maghiară din cauza faptului că
majoritatea locuitorilor erau maghiari. După unire însă s-au înfiinţat un liceu, o
şcoală medie de fete şi una de băieţi cu predare în limba română. Ceea ce
reprezintă astăzi Colegiul Naţional Mihai Viteazul s-a numit până în anul 1947
„liceul de băieţi”, în 1948 „şcoala medie de băieţi”, iar după 1958 dându-i-se
numele marelui domnitor Mihai Viteazul.

Existau şi instituţii culturale în Turda: bibliotecile, Muzeul de Istorie, Casa de
Cultură, cinematografele, Teatrul de Stat ceea ce a dus la o dorinţă tot mai mare de
educaţie culturală.

potaissa - arc peste timp 11
capitolul 1 Descoperã Turda

Obiective turistice turdene
Castrul Roman “Legiunea a v-a Macedonica”
Cel mai important monument istorico-arheologic al Potaissei este castrul Legiunii
a V-a Macedonica, de pe platoul Dealul Cetăţii. Ruinele sale au rămas în picioare
până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele din castrul roman au fost folosite pentru
construcţia unor caldiri din centrul actual al oraşului Turda.

Aici au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi,
mozaicuri, inscripţii pe piatră, monede, obiecte mărunte) cele mai multe dintre ele
se găsesc acum în diferite colecţii şi muzee.

În anul 1574 călătorul francez, Pierre Lescalopier, descria o poartă a castrului.
Poarta era arcuită, construită din mari blocuri de piatră fasonate. Prăbuşirea porţii
în anul 1657 este menţionată de istoricul W. Bethlen. Prăbuşirea a fost probabil
doar parţială, poarta fiind amintită şi în anul 1677 de către Fr. Fasching.

Castrul de la Potaissa este cel mai mare castru de legiune cu funcţionare
îndelungată în Dacia. Cu laturile lungi (de nord şi sud) de 573 m şi cele scurte (de
est şi vest) de 408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie castrul ocupa o suprafaţă
de 23,37 ha. Prin orientare şi poziţie, castrul de la Potaissa respecta principalele
prescripţii ale tehnicienilor militari din epoca în care a fost construit.

Castrul se afla pe un platou, ferit de inundaţii şi de torenţi, dar suficient de
aproape de un curs de apa. Platoul are poziţie dominantă asupra oraşului antic şi
asupra teritoriilor din preajma (altitudine 375 m), fiind înălţat cu aproximativ 40
m faţă de resul aşezării, ceea ce pernitea o bună vizibilitate din castru până la
distanţe apreciabile. Astfel, drumul spre Napoca putea fi urmărit din castru până în
dreptul actualului sat Aiton.

Castrul era aprovizionat cu apă printr-o conductă din tuburi de teracotă, care intra
prin poarta decumana. Funcţionau şi multe fântâni, din care una a fost descoperită
într-o încăpere din clădirea comandamentului (principia). Un canal deversor al
apelor reziduale se observă în apropierea colţului nord estic al castrului, conservat
şi protejat de o construcţie specială.

O parte din vestigiile cercetate arheologic în castru au fost consolidate şi
conservate, devenind puncte vizitabile: poarta de pe latura de vest (porta
decumana), un bastion de curtina pe aceeaşi latura, bastionul din colţul nord -
vestic, unele părţi din clădirea comandamentului (principia), canalul deversor de
lângă colţul nord-estic.

12 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Săpăturile pentru căutarea castrului roman din Turda au început în 1958. Din
cauza gradului mare de distrugere acestea au dat rezultate slabe. Uneltele găsite de
arheologi în acest loc se înşiruiesc în timp de la Traian până la Marcio Sever.
Ultimul vestigiu care s-a mai putut observa din această imensă fortificaţie a fost
poarta, care a rezistat până în secolul al XVII-lea.

În perioada romană în interiorul său se găseau mari clădiri de piatră, un apeduct
din tuburi de teracotă bine legate cu ciment, la izvorul "Cişmeul de Piatră" de
lângă satul Copăceni. Tot de la această sursă de apă era alimentată şi aşezarea
civilă prin 2 conducte zidite din cărămizi în formă de uluc. Acestea erau acoperite
cu alte cărămizi.

În timpul cercetărilor din 1911 s-a descoperit o construcţie de formă rotundă fiind
identificată cu un turn de pază cu temelii din blocuri de piatră şi suprastructură din
lemn.

Legiunea a luat efectiv parte la expediţia anti-marcomană din anul 168 în nordul Alpilor la
încheierea căreia a fost cantonată la Potaissa (Turda) pentru apărarea graniţelor provinciei
romane Dacia Porolissensis. Între anii 167-170, Dacia a fost invadată de mai multe ori de
popoare învecinate. Luptele romane de la nord de Dacia au durat până la moartea lui Marcus
Aurelius.

Urmaşul său, împăratul Commodus, a renunţat la aceste războaie. La ultimele lupte din anul
180 a participat şi Legiunea a V-a Macedonica. Ea a fost antrenată în luptele împăratului
Septimius Severus contra rivalilor săi la tron, Albinus şi Pescenius Niger. Sub împăratul
Caracalla (211-217) s-a produs prima mare năvală a Goţilor în Dacia uniţi cu triburi de daci
liberi din afara Daciei Romane. Odată cu domnia împăratului Maximinus Thrax începe
perioada anarhiei militare şi se înteţesc atacurile popoarelor barbare contra Imperiului
Roman.

În anul 242 îşi fac apariţia la Dunăre Carpii. Marele atac al Carpilor împotriva Daciei
Romane s-a produs în timpul împăratului Philippus Arabus. Romanii i-au învins pe Carpi în
anul 247. Provincia romană Dacia a trecut în anii 245-248 prin momente deosebit de grele
(atacuri ale Goţilor dinspre nord) şi nu este exclus ca însăşi castrul Potaissa să fi fost atacat.
După victoria Romanilor asupra Carpilor Dacia Romană se reface destul de repede, inclusiv
castrul Potaissa.

Între anii 248-250 Goţii au întreprins noi incursiuni militare în Dacia de N. În timpul
împăratului Gallienus o parte a Legiunii a V-a Macedonica a fost dislocată în alte regiuni de
graniţă ale Imperiului spre a stăvili invazia popoarelor năvălitoare. După anul 260 situaţia în
Dacia devine critică: urmele epigrafice dispar iar cele literare vorbesc de "amissio Daciae" -
pierderea Daciei.

potaissa - arc peste timp 13
capitolul 1 Descoperã Turda

Muzeul de Istorie
A fost înfiinţat în anul 1943 şi inaugurat în anul 1951 la iniţiativa lui Augustin
Raţiu, profesorul I. Ţigărea şi arheologul I.Rusu. Muzeul deţinea materiale
arheologice descoperite în zonă (vase, topoare, unelte, arme, obiecte romane,
monede). În perioada în care funcţiona, materialele erau expuse pe epoci istorice.
În apropierea muzeului se află busturile lui Decebal şi Traian şi mai multe
sarcofage romane din piatră.

Muzeul se află în fostul palat al familiei Báthory, construit după anul 1560.
Construcţia păstrează elemente ale stilului gotic de la sfârşitul sec al XV. Clădirea
are parter şi etaj, de forma aproximativ pătrată, având în partea de nord o anexă
fără etaj.

Faţada principală are un portal de intrare în arc frânt şi trei ferestre de formă
dreptunghiulară. Deasupra intrării se află un balcon sprijinit pe console în
retrageri treptate. La dreapta şi stânga acestuia se găsesc ferestre dreptunghiulare
cu sprâncene de cornişe şi frize de denticule în partea superioară. Celelalte faţade
sunt lipsite de elemente decorative, doar ferestrele dispun de anumite
accente.

Subsolul clădirii este acoperit cu bolţi semicilindrice din
cărămidă, pe când parterul poartă un tavan de lemn
sprijinit pe grinzi puternice. Uşile de la încăperile
parterului au cadre dreptunghiulare, cu
excepţia uneia încheiată sus cu un arc frânt.
Etajul este şi el tăvănuit, iar cadrele uşilor
sunt dreptunghiulare. În esenţă edificiul
aparţine perioadei gotice de la sfârşitul
veacului al XV-lea, dar a suferit modificări
în secolele XVI şi XVII, o renovare în anul
1818, iar ultima intervenţie, cea din 1919 i
se datorează arhitectului Lux Kalman.

Destinată pentru vama sării de la Turda, clădirea a servit şi de reşedinţă temporară
a principilor Transilvaniei în timpul vizitelor în zonă, de unde şi denumirea de
Casa Princiară sau Palat Voivodal. Aici au fost cazate şi persoanele care au
participat la Dietele Transilvaniei.

Muzeul de Istorie Turda a editat câteva cărti de specialitate. Una din acestea este
lucrarea semnată de doctorul în arheologie Mihai Bărbulescu, Potaissa - Studiu
monografic, sau Moneda antica la Potaissa, lucrări care fac referiri la descoperirile
arheologice din Castrul Roman, din Cheile Turzii şi Cheile Turului.

14 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Biserica Reformatã din centrul Turzii
Cel mai vechi monument păstrat în Turda este actuala Biserică Reformată situată
în piaţa centrală a oraşului în apropierea Muzeului de Istorie. Aceasta a fost
construită la începutul secolului al XV-lea pe vremea regelui maghiar Sigismund
de Luxemburg (1387-1437) pe amplasamentul unei alte biserici catolice. Vechea
biserică e menţionată într-un vechi registru papal de impozite din 1332 ca fiind
condusă de preotul Peter din Antiqua Thorda (Turda Veche).

Clădirea iniţială era alcătuită dintr-o sală cu turn pe latura de sud şi un cor pe
latura de est, care ulterior a fost înlăturat. Biserica a fost concepută în stil gotic
având o singură navă în lungime de 26 m, lăţime de 8,5 m şi o înălţime de 16 m.
Iniţial a fost mai lungă având spre est, spre piaţă, obişnuitul cor, cu bolţi ogivale în
cruce, care a fost demolat.

Estetic, faţadele de vest şi nord sunt cele mai frumoase. Faţada de vest cu
intrarea încadrată de un portal ornamentat, prezintă elemente tipice de stil
gotic de la începutul secolului XV. În axul faţadei se găseşte un portal
terminat în arc frânt. Portalul este decorat cu motive de frunze de stejar.
Faţada de nord prezintă cinci contraforturi şi un portal secundar. Interiorul
bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu (sec.17). Ornamentaţia
internă e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare.

Biserica a trecut în 1564 la confesiunea reformat-calvină. În secolele XV
- XVI, biserica a fost împrejmuită de un zid de apărare cu patru
bastioane. Pe vremea principelui Sigismund Báthory, bastionul de nord-
vest a fost demolat pentru a permite reconstrucţia şi extinderea
reşedinţei princiare (azi Muzeul de Istorie).

Biserica, zidul înconjurător şi bastioanele au avut de suferit în timpul
luptelor lui Mihai Viteazu (1600-1601), precum şi în urma
conflictelor din anii următori. Zidul şi bastioanele au fost refăcute de
principii Bethlén (1613-1630) şi G. Rákoczy (1630-1648). Mai târziu
zidul şi bastioanele şi-au pierdut utilitatea militară ruinându-se şi
făcând loc unor construcţii civile.

Se mai păstrează un fragment de zid în lungime de 25 m la
aproximativ 40m sud de biserică, paralel cu strada Mircea cel Bătrân,
între biserică şi curţile caselor învecinate având un bastion trapezoidal pe colţ. Pe
partea externă a zidului se păstrează inscripţia "1608", anul refacerii acestei
porţiuni de zid.

Turnul actual cu o înălţime de 60 m, a fost construit între anii 1904-1906.

potaissa - arc peste timp 15
capitolul 1 Descoperã Turda

Biserica Romano-Catolicã
La sfârşitul secolului al XV-lea a început construirea bisericii romano-catolice
la marginea de nord a pieţei centrale. Aceasta se prezintă azi ca o biserică cu
altar poligonal şi cu sacristie pe latura de nord. Atât nava cât şi altarul sunt
sprijinite în exterior de contraforturi masive. Edificiul are dimensiuni
impozante: lungime de 50m şi lăţime de 18m. Altarul măsoară în lungime 20m.

Biserica a fost martora unor evenimente marcante în istoria evului mediu. Aici
s-a decretat, cu prilejul dietelor din 1557 şi 1568 (printre primele din Europa)
libertatea cultelor religioase existente pe teritoriul Transilvaniei. Edictul de la
Turda a recunoscut caracterul confesional mixt al regiunii. Au fost recunoscute
oficial religiile romano-catolică, reformat-calvină, luterană şi unitariană.
Biserica ortodoxă de care aparţineau majoritatea românilor transilvaneni
nu fost recunoscută ci doar tolerată.

Semnificaţia acestei decizii a fost faptul că apartenenţa religioasă a
devenit aproape identică cu apartenenţa etnică şi culturală. Bisericile
au devenit instituţii naţionale, etnice, susţinătoare ale consolidării
culturii naţionale, iar orice atac împotriva vreunei biserici era
calificat un atac împotriva unei etnii anume.

În 1929 când Turda era judeţ, în piaţa centrală a oraşului, exista
o cruce de piatră ridicată în amintirea acestui eveniment. În Turda
s-a organizat chiar un gimnaziu confesional unitarian preluat în
1908 de statul maghiar şi schimbat în liceu de stat, iar în iulie
1919 acesta devine liceu românesc de stat. Clădirea acestuia a
fost ridicată în 1912. După vizita Regelui Ferdinand şi a
Reginei Maria la 27 mai 1919 la Turda, liceul ia numele de
"Ferdinand", ulterior fiind numit "Mihai Viteazul".

“În orice loc preoţii pot predica şi explica Evangelia, fiecare după înţelegerea lui şi dacă le
place membrilor congregaţiei este bine, dar dacă nu, pot alege un alt predicator care să le
satisfacă cerinţele religioase şi care să le placă credincioşilor. De aceea nici unul dintre
superintendenţi nu are voie să facă abuz de preoţi, să îi pedepsească din cauza credinţei lor, să
îi mute dintr-un loc în altul din cauza vorbelor, pentru că credinţa este darul lui Dumnezeu,
care vine din auz şi auzul vine de la vorbele lui Dumnezeu". Francisc David, parintele religiei
unitariene a susţinut că munca reformatoare, de înnoire, trebuie să continue. "Toţi aceia care
au fost iluminaţi de Spiritul lui Dumnezeu, spunea, nu pot asupri adevărul şi să rămână în
tăcere".

16 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Biserica reformatã fortificatã (din Turda Nouã)
Biserica reformată din Turda Nouă (iniţial catolică, apoi reformat-calvină) a fost
ridicată la începutul secolului XVI, pe locul unei alte biserici catolice, menţionată
în vechi documente din secolul XIV. Pe unul din contraforturile faţadei de sud stă
inscripţia "1504", anul finisării bisericii.

Biserica a fost ridicată de aceiaşi echipă de constructori ca şi biserica catolică din
Turda Veche. Edificiul are altar poligonal, un pridvor în faţada de sud şi un turn cu
clopotniţă în cea de vest. Faţadele de nord şi de sud precum şi corul sunt sprijinite
de contraforturi masive. Faţadele navei şi ale corului sunt lipsite de elemente
decorative. În jurul biserici a fost ridicată o fortificaţie de formă elipsoidală, având
intrarea printr-un turn pătrat, situat în partea de sud. Un alt bastion semicircular
străjuieşte latura de vest, având incizat anul
1870, iar în partea de nord-vest se observă în
zid urma unui portal încheiat în arc frânt şi
alături inscripţia: RENOVATUM ANNO
1740 TEMPORE CURATORIS KOMIVES.

Biserica Sovagãilor
A fost construită in anul 1467 de prefectul salinelor Nicolae Olah, vărul regelui
maghiar Mathia Corvinul, fiind destinată lucrătorilor români de la minele de sare
din Turda (tăietori de sare - şovagăi).

Biserica „Între romani”
Turda este locul unde în 1810 şi 1847 au fost aleşi ca şi episcopi greco-orientali
Vasile Moga şi Andrei Şaguna. Între 1861-1865 mitropolitul ortodox Andrei
Şaguna instituie o colectă publică, cu ajutorul căreia se construieşte o nouă
biserică din piatră în cartierul Între Români”, pe terenul de „lângă râpă”.

Sinagoga
A fost construită în a doua jumatate a secolului al IX-lea. În acele vremuri
comunitatea evreiască din Turda număra peste 5.000 de persoane. Astăzi au mai
rămas la Turda doar 24 de persoane.

potaissa - arc peste timp 17
capitolul 1 Descoperã Turda

Catedrala Ortodoxã
Construcţia bisericii a început în anul 1926 şi este cea mai mare biserică ortodoxă
din Turda şi are o capacitate de 1200 de persoane. Caracteristică pentru această
clădire e clopotniţa. Ea are formă de culă oltenească şi se spune că aceasta se
datorează obârşiei marelui voievod Mihai Viteazul care-şi doarme somnul de veci
la porţile Turzii. Clopotniţa catedralei turdene se aseamănă cu cea de la Alba Iulia.

Pictura a fost mai întâi realizată de pictorul Paul Molda, care a pictat calota
altarului şi iconostasul. Ceea ce se păstrează din opera lui Molda sunt picturile de
pe iconostas. În partea stângă cum se intră în catedrală se află acum o pictură a
conducătorului statului din acea vreme, regele Carol al II-lea, în uniformă de
general de vânători de munte, cu pelerina Ordinului Mihai Viteazul. După abolirea
monarhiei pictura aceasta a fost acoperită cu un strat de vopsea de culoare maro în
acelaşi ton cu pereţii.

"Când s-a recondiţionat întreaga zugrăveală murală din biserică, când am
venit într-o după masă aici, unul din pictori mi-a spus că după ce a spălat zona
din apropierea uşii de la intrare a descoperit un nou sfânt pictat pe perete.
Spunea că acesta avea aureolă, mustaţă şi barbă. Eu atunci am încremenit.
Am mers să vedem despre ce e vorba şi ne-am dat seama că era vorba de
Carol al II-lea. Le-am spus muncitorilor să-l lase aşa pe moment, să nu
ne lege careva” (părintele Octavian Băieş)

Un alt lucru inedit este prezenţa în Catedrală a unei icoane a Fecioarei
Maria cu Pruncul la care se roagă credincioşii. Aceasta este din
Basarabia. Pe spatele ei se află o bucată de hârtie îngălbenită de
vreme pe care scrie: "Donată Sfintei Catedrale din Turda de o familie
de basarabeni smulsă din sânul patriei. Rugaţi-vă pentru ei!" Vă daţi
seama, în graba evenimentelor ce au urmat cedării Basarabiei, această
familie de români şi-a luat lucrurile cele mai de preţ, între care şi
această icoană şi au fugit din faţa tăvălugului roşu, apoi au donat-
o Catedralei turdene. E un gest nobil şi impresionant!" (părintele
Octavian Băieş)

În faţa altarului este aşezată o altă icoană a Fecioarei, de dimensiuni foarte mari.
“Deşi Catedrala este ortodoxă, această icoană este catolică. Ea este un simbol nu
doar al toleranţei religioase pe aceste pământuri, ci şi o dovadă în plus că
Dumnezeu este unic. Ea a fost donată de o biserică catolică din zona Mureşului.
Mai întâi ea a fost donată vechii bisericuţe din cartierul Oprişani. Când s-a decis
mutarea ei la Catedrală, a fost un întreg ceremonial, fiind purtată de un car cu
patru boi.” (părintele Octavian Băieş)

interviul cu părintele Octavian Băieş a fost realizat de Dana Deac

18 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Statui, troite, plãci comemorative, monumente
Lupoaica este o copie a statuii originale de la Roma. Statuia are inscripţionat pe
soclu „Alta citta di Turda Potaissa Roma madre” ceea ce demonstrează faptul că
Turda (Potaissa) a fost un important centru roman.

În faţa primăriei este amplasată statuia lui Dr. Ioan Ratiu, o creaţie a sculptorului
Cornel Medrea. Ea a fost turnată în bronz în 1929. Statuia îl reprezintă pe turdean
în timpul procesului memorandiştilor de la Cluj din mai 1824, când a rostit
răspicat cunoscuta sintagmă: "Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă",
reprodusă şi pe placa de bronz instalată pe soclul statuii.

alte statui: Teodor Murăşanu, Pavel Dan, Grupul Statuar Horea, Cloşca şi Crişan,
statuia lui Avram Iancu

Pe clădirea Parohiei Reformate, de pe strada Dr.I.Raţiu, la nr 44 se află o placã
comemorativa "Petöfi Sándor" , poetul revoluţionar maghiar. Acesta a poposit
pentru câteva zile în această casă, în iulie 1849, în drum spre câmpul de luptă de
la Sibiu unde şi-a găsit moartea.

Pe strada Dr.I.Raţiu la nr.1 se află casa în care a locuit Dr.I.Ratiu până în anul
1892, când familia s-a mutat la Sibiu. Pe strada 1 Decembrie 1918 la nr.1 se află
casa memorialã a familiei Ratiu, unde se află deschis Centrul de Informare
Turistică Turda.

Tot pe strada Dr.I.Raţiu la nr 53, în clădirea Şcolii „Teodor Murăşanu” (construită
în anul 1882) se află o placă memorială pentru profesorul Borig Vasile Malaschi,
primul turdean ales în Uniunea Scritorilor.

În curtea bisericii reformate din Turda Veche este amplasată o placă memorială
pentru scriitorul maghiar Josika Miklos, creatorul romanului istoric din sec XIX.

Monumentul Aviatorilor se află în faţa Catedralei Ortodoxe şi este închinat eroilor
căzuţi în timpul marilor bătălii care s-au dat pentru eliberarea oraşului Turda în al
II lea Război mondial. În apropiere este amplasat şi Monumentul Martirilor, care
comemorează cei 18 martiri (cu vârsta între 7 săptămâni şi 35 ani) ucişi mişeleşte
la 24 septembrie 1944 în apropiere de Turda de către armata hortistă. În
apropierea primăriei se află Troita Revolutionarilor, ridicată în memoria victimelor
revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989.

potaissa - arc peste timp 19
capitolul 1 Descoperã Turda

Mormântul si Mãnãstirea Mihai Viteazu
Pe câmpia Turzii, locul unde a fost ucis mişeleste domnitorul Mihai Viteazu,
primul unificator al României, se află mormântul şi monumentul lui Mihai
Viteazu. Monumentul are o înălţime de 1601 cm şi a fost inaugurat în anul 1977
În vara anului 2005 a fost sfinţită manastirea Mihai Viteazu, aflată în construcţie,
copie a bisericii de la Bucureşti, construită de Mihai Viteazu.

Teatrul Municipal “Puiu Neagu”
În august 1948 Teatrul Poporului din Cluj a fost transferat la Turda într-o clădire
ce datează din perioada 1902-1904 şi face parte din centrul istoric al Turzii. Zece
ani mai târziu, în 1958, îşi schimba numele în Teatrul de Stat din Turda.
Într-o perioada de peste jumătate de secol de existentă aici au fost prezentate peste
300 de premiere. Din 1993 au început colaborările internaţionale şi deplasări peste
hotare cu spectacole proprii în Grecia, Franţa şi Suedia. În repertoriul instituţiei au
fost incluse si piese în premieră naţională, unii actori turdeni fiind remarcaţi şi în
cinematografia românească (Stela Furcovici, Stelian Stancu). Funcţionarea
teatrului în actuala clădire datează din 1951. Clădirea a adăpostit în 1921
"Casina Intelectualilor Români" şi un cinematograf particular iar din
1922 şi "Societatea Amicii Artelor”.

Biblioteca Municipalã Teodor Murãsanu
Prima bibliotecă din municipiul Turda a fost înfiinţată
de Societatea Reuniunii Femeilor Române din Turda
în anul 1861. Societatea avea ca scop promovarea
limbii şi a literaturii române şi se presupune ca a fost
înfiinţată de către Emilia Raţiu, soţia
memorandistului Dr. Ioan Raţiu.

După anul 1872 se înfiinţează Biblioteca Despartamântului Turda a Asociaţiei
ASTRA (Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului
Român) şi a funcţionat până spre sfârşitul deceniului cinci. Cele aproximativ 3000
de volume existente la Biblioteca ASTREI au fost preluate apoi de Biblioteca
Raională Turda la înfiinţare, în luna decembrie 1950.
De asemenea, în primii ani după Unirea cea Mare au luat fiinţă mai multe societăţi
şi instituţii culturale care au patronat biblioteci şi săli de lectură.

În ziarul "TURDA NOUA" din 24 octombrie 1958 se poate citi ca în Turda funcţionau 141 de
cercuri de citit cu program bine stabilit, unele din ele adresându-se copiilor. Biblioteca
Raională s-a transformat în anul 1968 în Biblioteca Municipală, iar din anul 1993 poartă
numele de Biblioteca Municipală Teodor Murăşanu

20 potaissa - arc peste timp
capitolul 1 Descoperã Turda

Bãile Sãrate Turda
Existenţa masivului de sare şi exploatările acestei bogăţii de-a lungul mai multor
secole au creat un peisaj specific la 2 km de centrul oraşului, în direcţie Nord- Est.
acestuia, un peisaj specific. Aici există numeroase lacuri, aflate în diferite stadii de
evoluţie. Lacurile antroposaline sunt situate pe locul unor foste ocne de sare şi sunt
folosite de către populaţie în scopuri terapeutice sau pentru agrement (Lacul
Tarzan, Lacurile Durgău, etc)

Concentraţia salină a lacurilor este diferită. Conţinutul ridicat de sare şi alte
elemente le conferă acestora proprietăţi terapeutice deosebite. Un alt factor
terapeutic al zonei este reprezentat de slicul mineralizat (nămol).

Pe locul unde exista Lacul Roman, a fost amenajat ştrandul municipiului. Primele
amenajări de amploare au fost realizate în perioada interbelică. Forma actuala a
ştrandului datează din anii 1952-1953 când lacul a fost betonat şi compartimentat
în patru zone de adâncime.

În apropierea ştrandului se afla un un mic parc zoologic. A fost înfiinţat în anul
1953. Pe lângă diferitele animale pe care le întâlneşti în pădure sau pe lacuri, este
amenajat un mic acvariu şi un mic muzeu zoologic.

Salina Turda
Zăcământul de sare de la Turda s-a format cu aproximativ 18 milioane de ani în
urmă. Rezerva de sare estimată aici este de peste 38 milioane tone. Exploatarea
sării la Turda datează încă din epoca romană, fiind una dintre cele mai importante
activităţi economice care au contribuit la dezvoltarea localităţii Potaissa, alături de
importanţa militară a acesteia.

Între secolele XIV-XVII, exploatarea sării era organizată în "Cămări de sare".
Existau două feluri de cămări de sare: unele făceau exploatare, depozitare şi
transport până la apă (Turda, Cojocna, Ocna Dejului, Sic), iar altele făceau
transportul pe apă şi desfacerea. Cămara principală era cea de la Turda - potrivit
unui raport din 1552. Despre sarea de la Turda se spunea ca este bună
şi tare.

Galeria FRANZ JOZEF
A fost construită între anii 1853-1870. Este o galerie orizontală realizată pentru a
uşura şi ieftini transportul sării la suprafaţă. Lungimea totală este de 917 m. Zona
săpată în pământ are 526 m lungime şi este întărită cu un zid de piatră de 40 cm
grosime. Pe peretele din stânga este marcată lungimea galeriei în stânjeni (1 stânjen
= 1,89 m). Instalaţia electrică a fost realizată în 1910. După 1948 şi până în 1992 a
fost folosită ca depozit de brânză.

potaissa - arc peste timp 21
capitolul 1 Descoperã Turda

Mina FRANZ JOZEF
Este o mină tip clopot. În partea superioară a minei clopot există o suitoare şi 2 puţuri pe
verticală, ce corespund cu suprafaţa. Unul era folosit pentru extracţia sării, celălalt pentru
accesul muncitorilor. Aceştia erau nevoiţi să coboare adâncimea de 87 m, plus încă 20 m
înălţimea suitorului. Accesul în mină se făcea pe scăriţe din lemn cu frânghie.

Sala Altarului (Sala de Apel)
În fiecare zi înainte să înceapă munca, aici se făcea prezenţa şi apelul muncitorilor.
Alături este altarul, săpat în sare, unde un preot, angajat al Salinei, o dată pe săptămână
oficia o ceremonie religioasă. Se poate observa şi scara bogaţilor, o scară din lemn,
frumos ornamentată, ducea la suprafaţă, folosită doar de nobili. Scara datează din anul
1855 şi este realizată din lemn de brad. În părţile laterale sunt nişte rafturi, unde erau
păstrate uneltele. Copiii distribuiau uneltele muncitorilor.

Mina Maria Terezia
Este o mina tip clopot, cea mai veche mina din salină. A fost săpată în perioada 1690-
1880. Are adâncimea de 120m de la suprafaţă, iar de la balconul de 90m. La bază se
găseşte un lac subteran, de 8m adâncime, format prin infiltraţii şi precipitaţii. În centrul
minei se află o insulă de 5 m înălţime.

Mina RUDOLF
Este o sală de extracţie trapezoidala începută în anul 1867. Lungimea vetrei este de 80 m,
lăţimea de 50 m, iar în adâncime se coboară 40 m, pe scări din lemn de brad, 13 etaje,
fiecare având marcat în perete anul în care acesta a fost săpat. Pe pereţi se văd urme de
tăiere manuală a sării lăsate de daltă, topor sau târnăcop. Pe peretele nordic s-au format
stalactite de sare, datorită infiltraţiilor de apă. Viteza de creştere a acestora fiind de cca
2cm/an.

Mina Ghizela
A fost începută în anul 1932 însă n-au apucat să sape decât un preabataj. Mina are în
prezent 2 m înălţime. Aici trebuia să fie amplasată maşina de extracţie.

Muncitorii erau împărţiţi în echipe: Prima echipă tăia blocurile de sare. Cu un ciocan special cu varf
ascutit se făceau niste canale, apoi cu pene din oţel se dislocau blocurile de sare. A doua echipă venea şi
îndrepta peretele, pt a da în timp o stabilitate mai mare a pereţilor.

Din minele clopot sarea era scoasă direct pe verticală la suprafaţă, iar din mina Rudolf sarea era
ridicată cu maşina de extractie (crivacul). Maşina a fost construită în anul 1865 din lemn de brad şi era
pusă în mişcare de 8 cai. Aceştia erau aduşii de la cavalerie. Nu suportau să stea foarte mult în salină,
datorită şocului produs de fenomenul întuneric-lumină. Erau scoşi zilnic afară la păscut. Din cauza
faptului că suportau greu mişcarea de rotaţie continua, ei orbeau în timp. Pentru acomodarea mai repidă
cu schimbarea de lumină caii aveau traşi pe cap saci.

Sarea era ridicată din mină până la galeria verticală. Se foloseau saci din piele de bivol, care aveau o
capacitate de o jumătate de tonă.După ridicare, sarea era încărcată în vagoneţi şi transportata pe
galeria Franz Jozef. Vagonetele erau trase de cai.

22 potaissa - arc peste timp