5.

ARMĂTURI
Organele de maşini ce se montează pe conducte sau pe recipiente şi care au rol de comandă, reglare, reţinere sau siguranţă a circulaţiei fluidului, poartă numele de armături. • Armăturile de comandă: au rolul de a modifica debitul fluidului la trecerea acestuia prin armătură. Acest lucru se produce prin variaţia secţiunii de trecere a fluidului, între o valoare minimă (egală cu zero) şi o valoare maximă. Aceste armături se numesc şi robinete. • Armăturile de reţinere: au rolul de a permite circulaţia fluidului numai într-un singur sens (sunt cunoscute şi sub numele de supape de sens sau clapete). • Armăturile de reglare: sunt destinate menţinerii la valori prestabilite a unor parametri funcţionali (presiune, temperatură, debit) ai fluidului. Aceste armături reprezintă organele de execuţie ale unui circuit de automatizare. • Armăturile de siguranţă: au rolul de a limita presiunea fluidului din circuit la o valoare maximă (admisibilă). 5.1. Armături de comandă Acestea sunt armăturile cele mai utilizate în domeniul lucrărilor de instalţii. Se impun următoarele cerinţe principale: a. poziţia “închis” a armăturii să asigure o blocare sigură a circulaţiei fluidului prin armătură; b. poziţia “deschis” a armăturii să introducă rezistenţe hidraulice minime, referitor la circulaţia fluidului prin armătură; c. să existe compatibilitate maximă între materialele armăturii şi fluidul comandat de armătură; d. rezistenţa mecanică a armăturii trebuie să fie în concordanţă cu solicitările la care este supusă aceasta; e. fiabilitate ridicată f. cheltuieli minime de mentenanţă Considerând poziţia relativă între direcţia de curgere a fluidului (prin armătură) şi direcţia de deplasare a elementului de reglare, drept un criteriu de clasificare a armăturilor de comandă, atunci putem deosebi trei tipuri de robinete: 1. Robinete cu ventil: elementul de reglare se deplasează pe aceaşi direcţie cu fluidul. 2. Robinete cu sertar: elementul de reglare se deplasează pe direcţie perpendiculară curgerii fluidului. Aceste robinete poartă şi numele de “vane’.

3. Robinete cu cep: elementul de reglare se roteşte în jurul axei sale, direcţia de circulaţie a fluidului prin robinet este perpendiculară pe această axă. Un astfel de robinet este cunoscut şi sub numele de “cana”. 1. Robinetele cu ventil Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<250 bar, pentru diametre nominale Dn< 300 mm şi temperaturi t< 5000C. Ca avantaje ale acestor robinete pot fi menţionate: siguranţă în exploatare, cursă mică a elementului de închidere, fiabilitate ridicată. Un singur dezavantaj major şi anume: rezistenţă hidraulică ridicată. În figura 1 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu ventil.

Fig.1. Robinet cu ventil:

1-roată de manevră; 2-tije filetată; 3-capac; 4- presgarnitură ; 5garnitură de etanşare; 6-element de închidere (ventil); 7-scaun; 8-corp robinet.

Corpul robinetului se obţine prin turnare din fontă sau oţel, poate avea formă sferică sau elipsoidală. Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin acţionarea ( prin rotire) roţii de manevră, care la rândul ei va roti tija filetată a ventilului. Datorită cuplei cinematice şurub-piuliţă (aflate în partea superioară a capacului) se va produce deplasarea pe verticală a elementului de închidere.

Deplasarea pe verticală a ventilului produce modificarea distanţei(deci a secţiunii) dintre acesata şi scaun, prin urmare modificarea debitului fluidului. 2. Robinetele cu sertar Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<100 bar, pentru diametre nominale Dn< 1200 mm şi temperaturi t< 3000C. Avantajele robinetelor cu sertar: rezistenţă hidraulică mică, reglare fină a debitului, forţă de manevrare redusă. Dezavantaje: etanşare mai deficitară( faţă de cele cu ventil), cursa sertarului mare, uzarea mai rapidă a suprafeţelor de etanşare, cost mai ridicat. În figura 2 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu sertar tip pană.

Fig.2. Robinet cu setar 1-roată de manevră; 2-tijă filetată; 3-presgarnitură; 4garnitură; 5-capac; 6-corp robinet; 7-element de pană: închidere (sertar). Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin acţionarea roţii de manevră. Aceasta va roti tija filetată, ce este cuplată cinematic cu sertarul printr-un mecanism şurub-piuliţă, producând ridicarea sau coborârea sertarului.

3. Robinetele cu cep Se utilizează la presiuni mici, Pn<6 bar, pentru diametre nominale mici Dn<50 mm. Avantajele robinetelor cu cep: construcţie simplă, preţ de cost redus, bună etanşeitate. Dezavantaje: riscul gripării cepului, uzură rapidă a suprafeţelor de etanşare. În figura 3 este reprezentată schematic construcţia unui robinet cu cep.

Fig.3. Robinet cu cep

1- cep tronconic; 2- corpul robinetului.

Aceste robinete au elementul de închidere (cepul) de formă tronconică. Cepul tronconic este traversat de un orificiu perpendicular pe axa de rotaţie. Prin rotirea cepului, se poate poziţiona acest orificiu (fereastră) perpendicular pe axa longitudinală a robinetului (direcţia de curgere a fluidului): poziţia închis, sau în coincidenţă cu axa longitudinală a robinetului: poziţia deschis. 5.2. Armături de reţinere Armăturile de reţinere pot fi clasificate după următoarele criterii: a. După forma elementului de reţinere: - armături cu valvă - armături cu ventil - armături cu bilă b. După cursa elementului de reţinere: - armături cu cursă fixă - armături cu cursă variabilă (reglabilă)

Rolul funcţional al armăturilor de reţinere este acela de a permite fluidului ce traversează armătura, să circule numai într-un singur sens. După cum elementul de reţinere poate fi: o valvă, un ventil sau o bilă, se pot diferenţia următoarele variante constructive de armături de reţinere: 1. Armături de reţinere cu valvă Elementul de reţinere (valva) are formă de taler (clapetă) şi poate oscila, prin intermediul unui braţ, în jurul unei articulaţii fixe la corpul armăturii. La axul clapetei poate fi fixată o pârghie ce are ataşată la cealaltă extremitate o greutate G. Sub acţiunea acestei greutăţi clapeta este menţinută, cu forţă mai mare de etanşare, închisă pe scaunul armăturii. Sub acţiunea presiunii fluidului clapeta se deschide permiţând circulaţia fluidului într-un singur sens. Avantajele acestei variante constructive: sunt sensibile la variaţii de presiune, având un timp de răspuns bun, rezistenţa hidraulică este mică. Dezavantaje: etanşare deficitară, mai ales la presiuni mici (soluţia: ataşarea pârghiei suplimentare). În figura 4 este prezentată schema constructivă a armăturii de reţinere cu valvă.

Fig. 4. Armătură de 1-capac; 2-braţul valvei; 3-valvă; 4-corpul armăturii. reţinere cu valvă

2. Armături de reţinere cu ventil Elementul de închidere este asemănător unui robinet cu ventil. Presiunea fluidului acţionează asupra ventilului (pe suprafaţa inferioară a acestuia) deplasândul în sus şi asfel eliberând secţiunea de trecere a fluidului. Atunci când fluidul acţionează în sens invers, se creează o presiune cu sens descendent asupra ventilului care va produce obturarea secţinii de trecere. În acest mod nu este posibilă traversarea armăturii de către fluid decât într-un singur sens. În figura 5 se prezintă schema constructivă a unei armături de reţinere cu ventil

Fig. 5. Armătură de 1-capac; 2-ventil; 3-corpul armăturii. reţinere cu ventil 3. Armături de reţinere cu bilă Elementul de reţinere este o bilă, care sub acţiunea greutăţii proprii obturează secţiunea de trecere. Atunci când se manifestă presiune sub bilă, ea este împinsă în ghidajul din capacul armăturii şi este degajată secţiunea de trecere. Prin acest mod de acţiune al bilei, practic fluidul va circula prin armătură numai într-un singur sens. În figura 6 este prezentată schematic o armătură de reţinere cu bilă.

Fig. 6. Armătură de reţinere cu bilă 5.3. Armături de reglare

1-capac; 2-ghidajul bilei; 3-bilă; 4-scaun de etanşare;4-corpul armăturii.

Armăturile de reglare fac parte componentă a unui sistem automat, ele reprezentând organul de execuţie. Organul complex denumit armătură de reglare este alcătuit din două subansamble de construcţie specială, anume organul de reglare (OR) şi organul de comandă (OC). Această armătură permite menţinerea debitului fluidului la valori constante. Armătura primeşte de la sistemul de comandă un semnal de intrare (SI), în cazul acestei armături, un semnal pneumatic. Organul de comandă, sevomotorul liniar cu membrană elastică, sub acţiunea semnalului de intrare va produce deplasarea pe verticală a tijei ventilului (deplasare descendentă). Astfel organul de reglare va micşora valoarea debitului ce este vehiculat prin armătură. Pentru semnal de intrare nul, datorită resortului elicoidal de compresiune, membrana elastică va avea poziţia cea mai ridicată, deci şi tija ventiluli va avea aceiaşi poziţie extremă, prin urmare debitul va avea valoarea maximă. Un senzor de debit plasat în avalul armăturii de reglare monitorizează continuu valoarea debitului, o transformă în semnal pneumatic, semnal ce se întoarce la armătură. Datorită acestei bucle de răspuns este posibilă menţinerea unui parametru funcţional al fluidului (în cazul prezentat, debitul) la valori constante prin intermediul armăturilor de reglare.

În figura 7 este prezentată schema constructivă a unei armături de reglare cu dublu ventil.

Fig. 7. Armătură de reglare cu dublu ventil

OC-organ de comandă cu servomotor liniar; ORorgan de reglare; 1-membrană elastică; 2-resort elicoidal de compresiune;3-tija ventilului dublu

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful