Cap1: BIOSEMNALE

DEFINIŢIE • Biosemnalele sunt semnalele generate de sistemele biologice vii (întregul organism, un organ, un ţesut sau o singură celulă) ca rezultat al activităţii lor biologice şi reflectă o manifestare fizico - chimică ce însoţeşte şi caracterizează sistemul, fiind indicatori fideli ai activităţii acestora. Informaţiile transmise sunt foarte utile şi pot fi folosite pentru a înţelege mecanismele fiziologice fundamentale ale unui proces sau sistem biologic precum şi pentru stabilirea diagnosticului.

CLASIFICARE • Clasificarea biosemnalelor poate fi făcută după mai multe criterii: – – – în funcţie de natura biosemnalului, în funcţia de aplicaţia biomedicală, în funcţie de caracteristicile biosemnalului.

a. După natura biosemnalului semnalele generate de sistemele biologice pot fi

împărţite în: continui şi discontinui (discrete), periodice şi aperiodice.

Semnalele continue sunt definite de şir continuu în timp sau spaţiu şi sunt o expresie temporală a modului în care evoluează procesul în desfăşurarea sa naturală. Relaţia care defineşte această dependenţă este conoscută sub numele de funcţie semnal: f = x (t). Notatia x(t) este folosita pentru a reprezenta un semnal continuu x care variaza ca o functie de timp.
1.00

Semnalele produse de fenomenele biologice sunt aproape întodeauna continue.
0.50 V olts

ECG

1. 000000

0.00

0. 500000

-0.50

0. 000000

Vol ts

ECG

-1.00 2.00 4. 00 se ds con 6.00 8.00

-0. 500000

-1. 000000 16.00000 18 .00000 seconds 20 .00000 22.00000

a- ECG normal 60 bpm; b- ECG - fibrilaţie ventriculară

1

5µ V-1mV Potential evocat de scintilatie 100Hz 10µ V-5mV Potential stationar retinocornean Multicanal (6-32) Electrozi de suprafata Electrozi de suprafata 0.1-20µ V 2Hz-3kHz 1-20µ V 100Hz3kHz 0.5-100Hz 2-100µ V Potentiale evocate Electrozi de (EP) suprafata Vizuale (VEP) Somatosenzoriale (SEP) Auditive (AEP) Electromiografie (EMG) Fibra musculara (SEFMG) Unitate motorie (MUAP) 1-300Hz 0.01500Hz 2 .Presiunea arteriala înregistrată cu traductor de presiune invaziv BIOSEMNAL Mod de captare Banda de Domeniul frecv. dinamic Microelectrozi 100Hz2kHz 10µ V100mV Observaţii Potential de actiune Masurarea invazivă a pot.2-200Hz 0.5-10µ V Raspunsul sistemului nervos central la stimuli Electrozi aciculari 500Hz1-10mV Potentiale de actiune ale 10kHz unei singure fibre Electrozi aciculari 100µ V-2mV musculare 5Hz-10kHz Electrozi de 50µ V-5mV suprafata 0. membranar Electroneurograma (ENG) Electroretinorgama (ERG) Electrooculograma (EOG) Electroencefalogram a (EEG) Electrozi aciculari 100Hz1kHz Microelectrozi 5µ V-10mV Potentialul trunchiurilor nervoase 0.

Semnalele periodice sunt de obicei formate dintr-o suma de semnale sinusale sau componente sinusoidale şi pot fi exprimate prin relaţia x(t)=x(t + kT). 1. Spre deosebire de semnalele continue care sunt definite de-a lungul unui şir continuu de puncte din spaţiu sau timp.05150Hz 0.1b reprezintă un semnal aperiodic a cărui amplitudine se apropie de zero în timp. Semnalele deterministe pot fi descrise de funcţii sau reguli matematice şi au două subcategorii: semnale periodice şi aperiodice.1-1Hz • Semnalele discrete reprezintă o altă clasă de semnale des întâlnite.3… este un întreg ce reprezintă elementul secvenţei discrete. Semnalele periodice au un traseu neshimbat cu o durata de T unitati ce se repeta la infinit.2.1a este un exemplu de semnal periodic ce se repeta infinit cu o perioada de 1 secunda iar fig.05-1Hz 1-10mV 10µ V-1mV Activitatea electrica a stomacului 1-500kΩ Electrozi cutanati 0. 1. unde n=0. unde x(t) este semnalul.EMG de suprafata Electrocardiograma (ECG) Electrogastrogrma (EGG) Raspuns electrochimic cutanat (GSR) Electrozi de suprafata Electrozi de suprafata 0. Semnalele discrete sunt reprezentate de siruri sau secvente de numere. Semnalele biologice mai pot fi împărţite în semnale deterministe sau semnale aleatoare. folosindu-se notatia x(n) pentru a reprezenta o secvenţă discreta x ce există numai pentru o anumită categorie de puncte n. k este un întreg şi T este perioada semnalului.1. Traseul sinusal din fig. Semnalele aperiodice variază într-un interval finit de timp şi se descompun pe parcurs într-o valoare constantă. • • • • • 3 .

În schimb. este un semnal aleatoriu. semnalele nestationare aleatoare au spectrul de frecventa variabil in timp. Un exemplu tipic de semnal stochastic este electromiograma (EMG). complexul QRS şi unda T • Semnalele aleatoare denumite şi semnale stochastice conţin o incertitudine în parametrii ce le descriu. Electrocardiograma unei inimi normale în repaus este un exemplu de semnal periodic. o înregistrare a activităţii electrice din musculatura scheletica. identificarea segmentelor stationare a semnalelor aleatoare este importanta pentru procesarea lor adecvata si diagnosticul clinic.• Semnalele biologice reale sunt însoţite în general de zgomot sau de o schimbare de parametri. Semnalele stationar aleatoare sunt semnale al caror spectru de frecventa ramane constant in timp. care este folosita in diagnosticul bolilor musculare. Din cauza acestor incertitudini. semnalele aleatoare sunt adesea analizate folosind tehnici statistice care tratează parametrii semnalului probabilistic. In diferite cazuri. nu pot fi folosite funcţii matematice pentru a descrie semnalele aleatoare. Forma traseului de baza este alcatuită din unda P. În funcţie de aplicaţia biomedicală biosemnalele pot fi folosite pentru obţine informaţiile utile asupra sistemelor biologice cu următoarele scopuri: 4 • • • . Invers. deci nu sunt în întregime deterministe.

declanşându-se un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior. Dacă un nerv sau celulă musculară este stimulată de către un stimul destul de puternic să depăşească o valoare de prag. Cercetarea efectelor unor medicamente sau tratamente. puterea câmpului magnetic este mult mai slabă decât semnalele bioelectrice corespunzatoare. celula va genera un potenţial numit potenţial de acţiune. Predicţie: evoluţia sistemelor trebuie estimată astfel încât să se poată lua măsurile corective necesare. creierul şi plamânii generează câmpuri magnetice slabe care pot fi măsurate cu senzori magnetici. 5 • • . Diferite organe. Aceste modificari ale potenţialului extracelular pot fi măsurate la suprafaţa ţesutului sau a organismului folosind electrozi de suprafaţă. Monitorizare: condiţiile critice ce trebuie depistate şi urmărite în timp real. electroencefalograma (EEG) electromiograma (EMG) electrogastrograma (EGG) • • Semnale Biomagnetice Biomagnetismul reprezintă măsurarea semnalelor magnetice care sunt asociate cu activităţi fiziologice specifice şi sunt în general asociate câmpului electric al unui anumit organ sau ţesut. În general. Exemple clasice • • • • • • • • • • Electrocardiograma (ECG). curentul de intrare al Na+ atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+. cum ar fi inima. CARACTERISTICILE BIOSEMNALELOR • Semnale Bioelectrice Celulele musculare şi nervii generează semnale bioelectrice care reprezintă rezultatul modificarilor electrochimice întra şi inter-celulare. Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu.• • • • Diagnostic: extragerea informaţiilor relevante pe baza cărora medicul să poată pune diagnosticul unei stări patologice. Potenţialele de acţiune generate de către o celulă excitată pot fi transmite către celulele adiacente iar când mai multe celule se activează este generat un câmp electric ce se propaga prin tesutul biologic.

6 • .activitatea magnetica a cordului Magnetoencefalografie (MEG) -activitatea magnetica a creierului.• Cu ajutorul unui sensor magnetic foarte precis sau a magnetometrelor SQUID (superconducting quantum interference device) sunt posibile urmatoarele monitorizari directe a activităţii magnetice • • • • Magnetocardiografie (MCG) . Magnetoneurografie (MNG) -activitatea magnetica a nervilor periferici.activitatea magnetica a tractului gastrointestinal Camera ecranată şi sistemul SQUID MCG înregistrată cu un cardiomagnetometru cu 67 canale • Semnale Biochimice Semnalele biochimice conţin informaţii cu privire la modificările de concentraţie a diferitţilor agenţi chimici din organism. Magnetogastrografie (MGG) .

Măsurătorile semnalului bioacustic al unei valve cardiace sunt folosite pentru determinarea funcţionării corespunzatoare ale acesteia. torsiunea. Porţiunea de traseu care creşte reprezintă contracţia ventriculară când sângele este expulzat din inimă către corp şi presiunea creşte până la nivelul presiunii sistolice. după cre scade până la voloarea minimă corespunzătoare diastolei • • • • • • • Semnale Bioacustice Semnalele bioacustice (bio-vibroacustice) sunt o categorie specială de semnale biomecanice ce implică vibraţii (din domeniul audio sau nu). adică mişcarea. Multe procese biologice produc sunete. Presiunea sanguină de exemplu reprezintă forţa exercitata de sânge asupra pereţilor vasculari. Semnalele biooptice pot apare în mod natural sau pot fi induse pentru a măsura un parametru biologic. Sistemul respirator. deplasarea. produc semnale biologie măsurabile. forţa. presiunea şi debitul. nivelul maxim de presiune. De exemplu. articulaţiile şi muşchii generează semnale bioacustice care se propagă prin mediul biologic şi care pot fi măsurate la suprafaţa pielii cu ajutorul unui traductor acustic ( microfon sau accelerometru). Se monitorizează modificările presiunii parţiale a oxigenului (SpO2) şi a dioxidului de carbon (SpCO2) din sânge sau din sistemul respirator pentru a evalua nivelul normal al concentratiei acestor gaze. • • • • • Semnale Biooptice Semnalele biooptice sunt generate datorită proprietaţilor optice ale sistemelor biologice.• Semnale biochimice sunt şi cele ce dau informaţii privind nivelul de glucoză şi metaboliţi din sânge Poate fi masurată concentraţia celulară a unor ioni cum ar fi calciu şi potasiu. curgerea sângelui prin valvele cardiace are un sunet (zgomot) distinctiv. informaţii privitoare la sănătatea 7 • . cu rol foarte important în procesele fiziologice. De exemplu. Semnale Biomecanice Funcţiile mecanice ale sistemelor biologice.

lumina roşie şi infraroşie este folosită pentru determinări precise ale nivelului de oxigen din sânge prin măsurarea absorbţiei luminii prin piele sau ţesut. Cuplarea între sursa de perturbaţie şi sistemul perturbat poate fi condusă prin cuplaj capacitiv . Ecranarea electromagnetică. • Se pot face estimări cu privire la debitul cardiac prin metoda diluţiei ce implică monitorizarea concentraţiei unei soluţii colorate care circulă prin sânge. secretorii (transpiratie). b) Artefacte de stimulare. c) Perturbaţii electrice.a.fatului pot fi obţinute prin măsurarea caracteristicilor fluorescente ale lichidului amniotic. n1. câmpuri generate de echipamente de comandă şi automatizare etc. la măsurările în curent alternativ în care intervin tensiuni mici sau impedanţe mari.sau radiofrecvenţă. n2 . deplasari de segmente etc. cardiace. Sînt generate de stimuli electrici. musculare. În orice încăpere dotată cu instalaţie electrică există un cîmp electric şi unul magnetic cu frecvenţa de 50 Hz (frecvenţa reţelei de c. este o măsură obligatorie de protecţie.).). Curba de diluţie a unei substanţe indicatoare.puncte de extrem ale concentraţiei substanţei indicatoare SEMNALE PERTURBATOARE • Principalele clase de semnale perturbatoare sunt: – a) Artefacte biologice.). electrostatică şi magnetostatică. bioelectrice (cerebrale. mecanici sau chimici care prin interferenţa cu semnalul util determină perturbarea măsurării. Sînt determinate de coexistenţa cu semnalul util a unor activităţi biologice de natură diversă: mecanice (contractii musculare. inductiv sau galvanic. oculare. În plus pot exista câmpuri de audio. gastrice etc. care permite diminuarea acestor perturbaţii. Pentru eliminarea lor se iau măsuri de utilizare corectă a mijloacelor de captare şi a circuitelor de amplificare. 8 – – – – – – – . Deasemeni.

9 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful