Ioana Bucur, P.I.P.P. an II, gr.

2 Particularită i ale dezvoltării limbajului la preşcolari Particularită ile gramaticale ale limbajului copilului pun în eviden ă, în primul rând, gradul de dezvoltare a proceselor de analiză şi de sinteză ale copilului. Copilul preşcolar nu înva ă structurile gramaticale, nu cunoaşte defini ii, nu ştie ce este substantivul, verbul, declinarea dar, în vorbire, respect cât de cât în mod correct aceste reguli, deoarece are în jur modele de vorbire, este antrenat să le cunoască prin diferite activită i din grădini ă. Este corectat atunci când se exprimă greşit şi, la rândul său, îi corectează pe al ii (Zamfir 2007: 65). Un reflex al gândirii mai mult analitice şi foarte pu in pregătită pentru sintezele superioare a copilului preşcolar este, de pildă, apari ia în declinare a anumitor forme analitice şi totodată bazate pe procedee mai rudimentare, presupunând o aplicare stereotipă. Un exemplu ce ilustrează modul specific al copilului de a alege expresii din limbă fără a face întotdeauna o analiză corectă este constituit de diversele sintagme folosite mecanic, ca un singurl „bloc”, şi introduse uneori în expresii cu caracter incongruent, dar cu efect adesea izbitor de tipul: Capra cu trei iezi avea şase iezi sau A găsit o pungu ă cu doi bani şi pungu a aia cu doi bani era plină cu galbeni, cu lei.... Selec ia procedeelor gramaticale se face nu numai în raport cu posibilită ile de gândire şi de sinteză ale copilului, ci şi în func ie de particularită ile gândirii sale concrete, care dirijează procesul de însuşire şi modul de folosire a unui anumit material lingvistic. Aceste particularită i se manifestă din plin în utilizarea verbelor şi în redarea ac iunilor de către copil. Dintre toate timpurile, acela exprimat relativ corect de către copil este prezentul, timp care se identifică cu situa ia concretă a momentului comunicării. Acest timp predomină în stilul copilului, care caută să aducă toate fenomenele despre cae vorbeşte, pe planul concret al prezentului. Apropierea de situa ia concretă actuală a subiectului vorbitor se realizează şi prin alte mijloace stilistice, care actualizează ac iuni trecute. De exemplu, când copilul devine capabil să „povestească”, imperfectul poate avea uneori în povestire rol stilistic de prezent sau ac iunea este povestită la trecut, iar prezentul este intercalat brusc, ac iunea apropiindu-se subiectiv de momentul în care se află naratorul: I-a dat [iepuraşul] lu câinele cizmele. Şi atuncea el [câinele] să ducea la casa lui şi când îl găseşte, miroase friptura […] Şi p-ormă, înghe a de frig câinele. Şi unde să ducea el? Într-o pădure. Şi a luat un lemn.... Predominarea parataxei de-a lungul întregii perioade preşcolare constituie o particularitate sintactică fundamentală a stilului vorbirii copilului. Propozi iile, la început

Formarea deprinderii de exprimare corectă la preşcolari. Lu bunica i-a făcut injec ie. Întrebuni area genitivului şi dativului este de fapt o adevărată problemă pentru preşcolari.P. şi ieşea şi ieşea.. [Prăpastia e] mare. formată din 2 propozi ii legate între ele prin conjunc ia şi. de obicei. se lungesc şi devin mai complexe cu vârsta. Psiholingvistica – o ştiin ă a comunicării. Mi s-a rupt dintele şi nu mi l-a pus la loc. lineară. an II. Ca modalitate de poten are a valen elor persuasive ale mesajului.Ioana Bucur. de juxtapunere simplă. gr. fără a o mai adapta în vederea construirii unei replici corecte.). Bibliografie: Slama-Cazacu. Exprimarea copilului preşcolar abundă în dezacorduri între subiect şi predicat. copilul utilizează exprimarea eliptică. Ei folosesc. respectiv repeti iile: [Apa din ulcică] Şi ieşea. Slatina Editura Didactic Pres. Înlăn uirea catenară a idea iei se exprimă prin sistemul de legături practice. P. All Educa ional. mai mare decât muntele.P. ea indicând cel mult o vagă progresie cronologică. Bucureşti. 2007 . 2 simple şi scurte. 2007 Zamifr.I. însă frazele ca atare rămân scurte sau mai bine zis se dizolvă în unită i prea pu in articulate unele cu altele. De exemplu. mare de tot […] mare. Mărioara. în care frazele se găsesc rare ori în rela ii de subordonare şi în care coordonarea însăşi este mai mult formală. la situa ii noi.(Slama-Cazacu 1999: 299) În cele mai frecvente situa ii copilul preşcolar extinde unele scheme gramaticale deja însuşite. alt copil completând <<după aia i-a dat să mănânce la copii>>”.. 1999 Ungureanu. forme specifice numelor proprii masculine: Pisica lu Geta prinde şaoreci. şi pe urmă. prin conjunc ii sau adverbe folosite stereotip (şi. Apari ia frazei propriu-zise. formele pentru nominativ şi acuzativ sunt utilizate cu func ia de genitiv sau dativ. până s-a umplut de tot. în construirea genitivului şi dativului. Una dintre cauzele acestor dezacorduri constă în preluarea formei pe care a întrebuin at-o. Tatiana. Zoiea. Exprimarea corectă la vârsta preşcolară. Exemplu „<<Şi fata moşului i-a spălat pe copii>>. este un indiciu al dezvoltării limbajului şi totodată al dezvoltării gândirii: Andrei s-a dus şi a cumpărat o minge. Slatina Editura Didactic Pres.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful