DE

ACELAŞI AUTOR:

Adevăruri revelate, Ed. Arhetip, 1996, şi Ed. Pitia, 1998 Vremea dreptăţii, Ed. Arhetip, 1997 şi Ed. Glycon, 1998 Parabole contemporane, Ed. Pitia, 1998 Să fie lumină!, Ed. Pitia, 1999 Aproape de cer, Ed. Scriptum 2000, 1999 Pentru corespondenţă, autoarea poate fi contactată la adresa: TANEA CUŢOV OP-14, CP-34 2000 PLOIEŞTI

PROLOG Tunetele cerului se dezlănţuiseră. Fulgerele despicau norii neîntrerupt. Urgia anunţa potopul. Ploaia grea şi deasă schimba suprafaţa Pământului. Încet, lumea îşi pierdea contururile, acoperită de ape. Prezentul devenea trecut şi uitare. Peste puţin timp, nici o dovadă arheologică nu va putea sta mărturie existenţei vieţii civilizate pe planetă. Nebun ar fi socotit acela ce-şi va aminti evenimentele care au năruit o lume ce funcţiona împotriva legilor firii. Nesăbuinţa celor ce au atras pieirea va părea incredibilă. Timpul însuşi va pierde numărătoarea zilelor până când Cineva va decide un nou început, marcat cu zero. În acele vremuri, nemuritorii vor crea un altfel de timp căruia oamenii îi vor spori valoarea, trăind intens, curat, frumos, creator. Dumnezeu însuşi îşi va împodobi Creaţia cu daruri fără seamăn, transformând durerea în bucurie şi suferinţa în pace. Anotimpurile vor rodi înţelepciunea ce va aşterne nimburi de lumină pe frunţile gânditoare. Efortul minţii va deschide Poarta Cunoaşterii, iar puritatea va oglindi Adevărul. O lume miraculoasă îşi va dezvălui tainele căutătorilor însetaţi de apa vie a Izvorului. Un tărâm de vis se va naşte din pământ, apă, aer şi foc. Lumina va ţese noi straie planetare şi viaţa se va exprima în alte forme ce vor încifra în ele noi legi şi formule. Metamorfoza va cuprinde microcosmosul şi macrocosmosul, unduind stări înalte de vibraţie ce vor permite accesul la noi niveluri de Conştiinţă. Familia cosmică va întâmpina renaşterea fiinţei umane cu grijă părintească. Ursitoarele vor presăra drumul omului trezit din somnul înţesat de vise, cu capcane şi chei ce vor deschide sipetul plin de comori al Spiritului. Îmi luam rămas-bun de la lumea moartă ce se scufunda, privind dezastrul din nava ce întârzia să se facă nevăzută în adâncul Universului. Peste câteva minute, totul avea să devină apă şi cenuşă. Nimeni nu-şi va mai aminti frumuseţea pe care întunericul a ucis-o. Nimeni nu va putea crede că a existat cândva un loc unde Iubirea a fost interzisă. Nimeni nu-şi va imagina cum arată Iadul. Şi totuşi el există şi încă este real. Vom avea nevoie de timp pentru a transforma tărâmul întunecat într-un ţinut de vis. Atunci vom avea nevoie de OAMENI pentru acest act creator. Cum să numesc fiinţele care au distrus viaţa pe planetă, sinucigându-se lent? Este inutil să mă adresez trupurilor. Caut oameni vii cu care să vorbesc. Caut oameni vii care ştiu să iubească. Nu am ce face cu roboţii, cu marionetele, cu cadavrele umblătoare. Am nevoie de oameni demni, corecţi, cutezători şi

înţelepţi. Am nevoie de oameni cărora le ofer prietenia mea şi care ştiu s-o preţuiască. Am nevoie de oameni echilibraţi, nu de sectanţi fanatici sau agenţi infiltraţi pentru a închide un drum ce duce spre renaşterea spirituală a fiinţei umane. Am nevoie de oameni care au cercetat viaţa cu ochii deschişi, nu de politicieni corupţi şi limitaţi, nici de guvernanţi opaci la nou. Timpul îşi schimbă caierul. Tot ce este anacronic va pieri. Nebunia se extinde cuprinzând mase tot mai mari. Le cercetez sufletul, gândurile şi intenţiile. Ce găsesc nu este compatibil cu viaţa: o lume artificială extaziată de programe aberante ce au condus omenirea spre dezastru. Aceştia nu sunt oameni. Vorbim aceeaşi limbă şi nu ne înţelegem. Le vorbesc despre Dumnezeu şi mă socotesc sectant, le amintesc de rostul vieţii şi-mi spun că sunt nebun, încerc să-i ajut să se trezească din hipnoză şi încearcă să-mi închidă gura, le dau soluţii de redresare şi mă împroaşcă cu noroi, le ofer prietenia mea şi mă judecă, îi dojenesc şi se fac că nu aud, continuând să semene discordia şi ura. Am avut răbdare şi am dilatat timpul pentru a le mai acorda o şansă. Toate eforturile au fost inutile. Vorbesc în pustiu pentru că ceea ce văd înjur este o mare pustietate. Sufletele au murit demult. Trupurile-şi poartă poverile de păcate şi se roagă de sănătate. Sănătatea este un atribut al vieţii, nu al morţii. Am adus apa vie să învii morţii. Au preferat elixirele morţii pentru a-şi pierde viaţa. SUNT AICI şi puţini au nevoie de mine. De-ar avea curajul să caute Adevărul, ar înţelege. S-a pornit şi vântul. Valuri uriaşe mătură Pământul, creaţiile pieritoare ale celor ce au ales moartea nemuririi. Forţele naturii se dezlănţuie în căutarea unui nou punct de echilibru. Cine să le strunească? Este haos. Haosul psihic a proiectat în timp această zguduitoare realitate. Ea a fost ţesută de mintea umană ce s-a supus şabloanelor ucigătoare şi de indiferenţa faţă de viul planetar. Totul s-a întors împotriva nevrednicilor stăpâni ai acestei grădini cosmice. Am evadat din nou în viitor, verificând varianta temporală derivată din situaţia prezentului. Reiau calculele şi-mi scapă un oftat: “Unde sunteţi, oameni?” Ecuaţia aceasta are o unică soluţie: să găsim oameni. Dar această matematică nu a fost studiată în şcoli şi ca tot ce nu a fost certificat şi atestat de comisii de specialişti, este respinsă. Preferă să verifice murind decât să accepte noi abordări ale vieţii care le-ar evidenţia ignoranţa. Se consideră atotştiutori. Orgoliul nu le permite să avizeze intrarea în vastul domeniu al Cunoaşterii ce nu se rezumă la grosimea câtorva manuale şi tratate. Ce nu au studiat în facultate sau nu figurează în Constituţie nu există şi prin urmare nu are sens să fie pomenit. Aceştia sunt programatorii limitelor acestei lumi

conceptuale ale cărei graniţe sunt bine păzite de gardienii minciunii. Rareori mai evadează câte un deţinut în Lumea Adevărului. Atunci este urmărit spre a fi neutralizat şi oferit Morţii. Ei nu ştiu că moartea nu există decât pentru cei ce au încălcat sistematic Legile Vieţii. În curând se vor convinge. Totul se va întoarce împotriva lor spre a-şi conştientiza vina. Rareori, în drumurile mele, am întâlnit atâta nebunie ca pe această planetă. Iraţionalitatea modului de a trăi al locuitorilor ei întrece orice închipuire. Fiecare zi îmi aduce motive să distrug acest balamuc ce riscă să perturbe echilibrul energetic al galaxiei. Metodele civilizate de aducere la cunoştinţă a situaţiei Terrei au fost sfidate şi s-au soldat cu eşec. Suntem provocaţi să ne arătăm puterea şi deja sunt destui care s-ar supune deschis celui mai tare. Noi nu dorim o invazie şi nici impunerea conceptelor noastre cu forţa. Facem apel la bun-simţ şi raţiune, la inteligenţă şi înţelepciune, propunând cooperarea pentru a evita catastrofa planetară. Jocurile politice, dezastrul economic şi gradul de involuţie al speciei umane sunt evidente pentru oricine şi nu pot conduce decât spre prăbuşirea civilizaţiei ce a distrus omul. Vă asigur că toate proiectele secrete de salvare a câtorva înstăriţi aleşi nu au şanse să se concretizeze într-o lume ce se clatină. Nici nu vom permite supravieţuirea germenilor minciunii într-o Eră ce-şi va deschide porţile prin Adevăr. Am reţinut şi strigăte neputincioase de ajutor. Aş răspunde tuturor celor ce cred că vom munci în locul celor ce dorm că este de datoria voastră să căutaţi soluţii, să gândiţi şi să analizaţi cauzele ce au determinat actuala situaţie economică, socială şi spirituală şi abia după acest efort individual vom putea comunica. Este inutilă orice discuţie purtată cu oameni care şi-au atrofiat funcţiile cerebrale în căutarea plăcerii, distracţiei şi pornirilor nedemne de fiinţa umană. De pe poziţii rigide nu veţi reuşi să ne înţelegeţi punctul de vedere. Dacă ne cereţi ajutorul, acceptaţi propunerile noastre şi verificaţi-le practic. Altfel, ne va prinde Apocalipsa la masa tratativelor. Noi nu polemizăm, nu negociem şi nu facem politică. SUNTEM ENTITĂŢI NEMURITOARE VENITE DIN DIFERITE ZONE ALE UNIVERSULUI SPRE A SALVA TERRA. Salvarea voastră depinde de atitudinea pe care o aveţi faţă de viaţă şi faţă de propria fiinţă. Despre toate aceste lucruri am mai vorbit însă. Fiecare zi de aşteptare devine un pas spre moarte. Privim Pământul în căutarea celor ce-şi doresc salvarea, evoluţia şi nemurirea. Încercăm să detectăm luminiţele ce atestă existenţa vieţii pe planeta înveşmântată în văluri cernite. Survolăm zonele populate pentru a surprinde semnalele vieţii inteligente şi creatoare, a vieţii trăită în credinţă şi iubire. Indicatoarele noastre au amuţit. Unde sunteţi, oameni?

CABINETUL Sala de aşteptare se umpluse parcă dintr-o dată. Programările fuseseră astfel făcute încât să prevină aglomeraţia şi irosirea timpului, dar zvonurile nu ţineau seama de buna organizare a activităţii şi mulţi se grăbiră să ocupe un loc în speranţa că ceva se va întâmpla. Asistenta ieşi pentru a chema următorul pacient şi rămase înmărmurită în faţa mulţimii adunate. Îşi reveni imediat şi decise să facă ordine: – în afară de persoanele înscrise pe lista de azi mai doreşte cineva o programare? Vă rog să intraţi în sala B pe rând pentru a vă înregistra şi a putea elibera spaţiul. Este nevoie de linişte şi calm pentru a rezolva rapid această problemă. Timpul fiecăruia este preţios şi nu dorim să-l răpim nimănui. – Dar noi nu dorim să plecăm acasă. Am venit aici pentru a găsi liniştea de care avem nevoie. Chiar dacă nu vom intra azi în cabinet şi nici mâine, nu-i cu supărare. Plecăm acasă cu o pace în suflet după care tânjim de multă vreme. Nu vă vom deranja. Permiteţi-ne doar să rămânem. – Eu chiar am de făcut o sugestie. Nu s-ar putea să aducem mai multe scaune şi măcar o oră pe zi Domnul Doctor să ne vorbească despre bolile sufletelor noastre? – Ceea ce cereţi ştiţi bine că este dificil de realizat. In primul rând, de ce nu cereţi medicilor, psihologilor şi preoţilor asemenea lucruri? în al doilea rând, o astfel de activitate nu figurează în nomenclatorul muncii şi, oricât de necrezut ar părea, dacă nu există în scripte, nu se poate desfăşura. Presupunând că la cererea oamenilor am iniţia asemenea întruniri, administraţia financiară ar impune achitarea unor impozite şi taxe inexistente, or noi nu avem venituri din care să plătim bani pentru a umple conturile bugetare doar pentru că cei ce le administrează nu ştiu de unde să mai scoată fonduri. In al treilea rând, televiziunea ar trimite aici vreun reporter manipulator de imagini care ne-ar prezenta drept sectanţi, pentru a denigra orice iniţiativă îndreptată spre redresarea omului. În al patrulea rând, remarc chiar între cei de aici agenţi infiltraţi spre a culege informaţii pe care să le prelucreze şi deformeze şi să le prezinte publicului astfel încât să provoace noi temeri şi să abată atenţia de la realele probleme cetăţeneşti spre probleme absurde. Vă rog respectuos să părăsiţi sala şi, când vă va veni rândul, veţi primi consultaţia de care aveţi nevoie. – Nu ni se pare corect ca din cauza unora să suferim toţi. Cine se simte cu musca pe căciulă să plece. Noi am venit să rămânem. – Ne îngreunaţi situaţia şi vom fi nevoiţi să închidem cabinetul. – Domnişoară, nu mai insistaţi, pentru că suntem decişi să rămânem.

“Sunt convinsă, domnule căpitan, altfel nu ţi-ai îndeplini misiunea.” – în această situaţie, vă rog să vă legitimaţi şi să ne lăsaţi adresa unde puteţi fi contactaţi în cazul unui proces înscenat. Vă voi ruga să ne lăsaţi şi o fotografie. Poate că unii dintre dumneavoastră nu ştiu că, privind poza unui om, se poate şti absolut tot despre acesta. Dacă acceptaţi măsurile noastre de precauţie şi predaţi reportofoanele, vă vom accepta prezenţa în această sală în care nu se întâmplă nimic. – De ce atunci aceste măsuri? Doar nu suntem în război. – Cu siguranţă că ştiţi bine răspunsul la această întrebare. Nu vreţi să-l spuneţi şi celorlalţi? – Sunt nişte escroci, domnilor, nişte şarlatani care vor să amăgească bieţii oameni, speculând naivitatea şi ignoranţa. Hai să plecăm de aici; credeam că sunt serioşi, dar m-am înşelat. – Ce rapid v-aţi format o opinie! Nici nu aţi apucat să vedeţi ce se întâmplă aici, să vă programaţi. Cum puteţi emite opinii despre ceea ce nu aţi văzut? – Vă ştiu eu pe ăştia care amăgiţi lumea cu iluzii. – Dar dumneavoastră cu ce vă ocupaţi în cinstea pe care o insinuaţi şi de pe poziţia căreia aruncaţi cu piatra? – Eu sunt şomer, duduie, şi credeam că aici voi găsi de lucru. – Desigur veţi găsi de lucru dacă veţi avea răbdare. Acum domnul poliţist vă va legitima. Vom derula această casetă, iar cei prezenţi în sală vor depune mărturie că aţi pătruns într-un loc public şi aţi calomniat oameni pe care nu-i cunoaşteţi. Vom depune plângere la Tribunal şi vom cere despăgubiri serioase din care vom finanţa un orfelinat. Omul îşi pierdu siguranţa de sine pentru o secundă după care încercă să se strecoare spre ieşire, aruncând vorbe incoerente care deranjau liniştea ce coborâse în sala de aşteptare. Nu mică îi fu mirarea când constată că uşa era blocată. Începu să se agite, dar nimeni nu-l luă în seamă. Văzând gafa colegului, maiorul preferă să treacă neobservat, aşteptând terminarea programului. Nu bănuia că toţi fuseseră deja fotografiaţi şi că în următoarele ore Domnul Doctor avea să se ocupe de toţi cei ce veniseră să-i stea în preajmă. Asistenta îi legitimă pe rând. Ştia cine minte şi cine spune adevărul, dar se făcu a nu observa jocul celor ce veniseră în acea seară să stingă lumina întrun colţ al oraşului. Citea în ei ca într-o carte, ferindu-se a lăsa să se înţeleagă acest lucru. Mai erau câteva ore până la sfârşitul programului şi nu intenţiona să deschidă uşa înainte de deznodământ. Mai ştia că Domnul Doctor nu era străin de tot ce se întâmplă şi va da o lecţie tuturor celor ce veniseră cu gânduri ascunse.

faptele. Veţi uita această aventură. Chiar dacă nu vă daţi seama cum au trecut ultimele două ore. toate opţiunile. Rumoarea înconjură sala. Realizau şi suferinţele produse celor din jur şi soluţia corectă pe care ar fi putut s-o aplice dacă ar fi trăit conştient şi responsabil. Curios era că îşi retrăiau întreaga viaţă în cele mai mici detalii. nu la întâmplare. neglijenţa şi superficialitatea îl transformaseră. Sesizau. Nu vor putea explica ce se întâmplă aici. de pe poziţia unei conştiinţe treze şi extrem de exigente. o altă viaţă într-un univers în care coordonatele existenţei se schimbaseră. dar îi veţi percepe efectele ca schimbări profunde în suflet şi în trup. ghidaţi de propria conştiinţă. Îşi priviră ceasurile. De fapt fiecare trăia un basm. Chiar cei ce au venit cu gândul de a ne compromite prin jalnice uneltiri ce nu mai sperie nici copiii. Starea de bine se instala treptat şi nu ar mai fi dorit să revină într-o lume plină de spaime şi îngrijorare. înnobilat de înţelegere şi înţelepciune. retrâiau depănându-şi necazurile vieţii. Regretul şi durerea pe care le provocau conştientizarea erau cumplit de suportat. Când ceasul din perete bătu ora 20. Azi aţi făcut o călătorie într-un alt spaţiu. Nu ne vom mai vedea pentru că zilnic noi pacienţi ne vor călca pragul. de nesiguranţă şi neajunsuri. atitudini ce caracterizează această epocă aflată la crepuscul. Treptat înconjurătoare se liniştiră. numărară din ochi persoanele prezente. dar . faţă în faţă cu monstrul în care lenea. vă aduc la cunoştinţă că fiecare dintre dumneavoastră va fi primit la consultaţie până la ora închiderii. Apoi se văzură duşi în nişte laboratoare unde fel şi fel de medici îi luară în primire pentru a le trata corpurile subtile. Cum ar fi fost posibil să discuţi cu atâţia oameni în particular în cele două ore rămase? Era vreo scamatorie la mijloc? Nu rămânea decât să urmărească cu atenţie cum aveau să se desfăşoare evenimentele. mânaţi de un dor de Dumnezeu pe care nu vor şti să-l exprime în cuvinte. intrară Fiecare într-o se stare de în relaxare cabinet şi chipurile dispărură. De fapt îşi contemplau propriul chip. gândurile şi relaţiile pe care le stabiliseră de-a lungul anilor cu fiecare om cu care-şi intersectaseră drumurile. vă asigur că fiecare dintre voi L-a întâlnit pe Domnul Doctor şi că vă veţi simţi cu mult mai bine pe măsură ce veţi reveni la un program de viaţă adecvat fiinţei umane. Doctorul din faţă tăcea. Lua chipuri schimbătoare. vorbele. asistenta reapăru în sala de aşteptare cu un zâmbet pe buze: – Stimaţi oaspeţi. a venit vremea să ne despărţim.Dispăru o vreme în cabinet după care reveni pentru a face un mic anunţ: – Având în vedere solicitările insistente din această seară. motivaţiile. erorile şi prostiile făcute şi cauzele ce atrăseseră în timp diferite necazuri. vor pleca transformaţi. făcură tot felul de calcule şi rămaseră pe poziţie.

Era greu să pui cap la cap asemenea informaţii. îşi vor da demisia. M-am săturat de imbecili care-şi dau cu părerea. nici unul nu fusese în stare să dea relaţii. ură. Scoşi de sub influenţa programelor negative pe care le-a creat această societate. dacă vrei să afli. Trebuie să câştige şi el un ban. Pentru un martor ocular. Ingliite-ţi calomniile înainte de a le rosti. dezbinare şi conflicte. vor căuta sensul vieţii şi-şi vor găsi locul printre semeni. că e necopt. cei mai romantici îl asemănau cu un cocon unde are loc metamorfoza viermelui în fluture. intră cu noi. Nici nu li se părea important. Dacă vrei să faci un reportaj rupt din viaţă. – Ce aşteptaţi aici. nimeni nu-şi amintea chipul sau vocea sa. Simţeau doar că s-a întâmplat ceva misterios care le dădea o stare de bine. – Cine face reportaje trebuie să aibă creier. Oamenii plecară liniştiţi şi senini. Vinde-ţi ştirile la guvern şi nu mai polua mass-media cu inepţii. tinerii credeau că este chiar o navă extraterestră bine camuflată sau o poartă de intrare în altă dimensiune. domnule.nici nu vor putea împroşca lumina cu noroi. fă o statistică a raporturilor dintre venituri şi cheltuieli şi oferă soluţii pentru un trai decent sau motive pentru a ne prelungi agonia. Nu-şi aminteau experienţa trăită. Proiectele prindeau încet contur şi viaţa căpăta alte dimensiuni. – Lasă-l. Este o . vehiculând opinii netrecute prin filtrul minţii. o deschidere spre viaţa adevărată. renunţând la nişte servicii ce există pentru a crea suspiciune. Dintre cei trimişi să iscodească. animaţi de alte intenţii. dar nici nu-şi mai reluaseră vechile activităţi. alţii c-ar fi o fereastră spre cer. Numărul pacienţilor creştea cu fiecare zi şi cabinetul îşi spori capacitatea. atitudini şi sentimente. părea incredibil cum reuşeau mii de persoane să înceapă în cabinetul ce avea dimensiunea unui apartament obişnuit. Dacă vrei să înţelegi fără să fi trăit experienţa şi să comentezi orbit de propriile limite. Transformarea era atât de profundă încât fiecare dintre cei ce trecuseră prin cabinet îşi schimbase complet viaţa. spaţiul rămăsese acelaşi. Vă urăm noapte bună şi somnul uşor al omului ce s-a împăcat cu sine însuşi şi cu Dumnezeu. renunţă! Nimeni nu-ţi va simţi lipsa la Jurnal. stimaţi concetăţeni? – Tinere. Practic. Şi astfel faima acestuia crescu şi în curând cozile întinse de-a lungul străzii aduseră din nou reporterii în apropiere. Se întorceau acasă cu o recunoştinţă faţă de Dumnezeu pe care şi-o exprimau cu convingere. sănătate şi relaxare cum nu mai avuseseră demult. iar bătrânii socoteau c-ar fi un fel de purgatoriu. Unii spuneau că este un laborator magic unde are loc alchimia sufletului. Cât despre Doctor. totuşi tot mai mulţi intrau zilnic în încăpătoarea sală de aşteptare. Recomandau tuturor cu căldură cabinetul miraculos căruia pacienţii îi găsiră noi nume. Prosperitatea aducea schimbări şi totul părea în jur că renaşte.

Da' de ce nu-l chemi matale şi pe colegul care înregistrează. Pe partea cealaltă aşteaptă cameramanul să intre în direct. Slăbuţ!. copile. când bunul Dumnezeu ne-a învăţat s-o vedem cu ochii noştri. N-ai decât să stai cu noi şi să-ţi scrii după aceea reportajul. Îţi pune în faţă lecţia pe care o meriţi şi dacă ai credinţă. Toate vin la vremea potrivită. tragi concluzii pripite şi gata. De cauţi buruieni. domnule! Nu aţi îngheţat de frig aşteptând? – Ba da. – N-ai cum să afli. Măi. că nu rămâi cu nimic.intoxicare cu rebuturi mentale de te întrebi cum de mai trăim. Chiar ne crezi analfabeţi? Nici măcar nu pricepi ce se întâmplă sub nasul tău pentru că încă nu ţi s-a înlăturat negura de pe ochi. decât cu maculatură. aşteptând redresarea economiei şi înscăunarea unor capete luminate în fruntea ţării. Cum faci matale reportajele? Pui două-trei întrebări. nu le vei afla. – Dar am pus doar o întrebare. chiar .. o frază de care să se agaţe şi pe care s-o răstălmăcească. viaţa se trăieşte. Neamul a avut parte de atâtea lecţii că poate umple o bibliotecă. Toţi încearcă să ne zugrăvească realitatea sau să ne arate cu degetul. Maturizează-te. – Bună ziua. Dar pe lumea cealaltă toate neadevărurile pe care le-ai rostit tare au să te mai ardă.Vorbe goale. Întâmplător am fost şi eu ieri în Piaţă şi am văzut altceva decât ai lăsat să se înţeleagă aseară pe post. tinere. – Nu ne învăţa pe noi. cum este apa dacă nu o bei. El nu ţine predici. Păcat că cei sus-puşi nu au cercetat-o. – Ia uitc-1! S-a dus mai în faţă la femeile acelea. că am trăit vremuri aspre. . că spun tot ce am pe suflet? – Eu vroiam să ştiu de ce staţi la această coadă pe frigul acesta. doamnă! Aşteptaţi de mult la rând? – Dar ce te priveşte pe dumneata de când aştept? Eşti din aceia care plimbă vorba de te cruceşti ce iese când vezi la televizor emisiunea. nu se comentează de pe margine. A plecat puştiul? – Aş! Este în spate. Depinde ce cauţi. băieţaş! – Ei. De cauţi răspunsuri fără să fi depus efortul să le meriţi. băiete. Ia priviţi. tinere. alegi răspunsurile care-ţi convin pentru a scoate în evidenţă ce doreşti sau ce ţi se cere. Aşa se şi explică nebunia aceasta generală care nu face decât să înrăutăţească lucrurile. – Bună ziua. n-ai răbdare? Stai aici lângă mine şi vei afla ce este răbdarea. Încearcă să abordeze bătrânii. că-s mai dispuşi să vorbească pentru că în general nimeni nu-i ia în seamă. Convinge-te singur! Te-am văzut aseară la televizor.. că de aceea ţi-a dat Dumnezeu creier.. băieţaş. – Bine l-aţi mai pus la punct. şiretlicurile provocatorilor. te descurci. buruieni vei găsi. să gândeşti. Nu se lasă până nu obţine ceva. Mai ascute-ţi mintea. Învaţă să taci şi să gândeşti înainte de a scoate vorbe otrăvite.

în ţară. fără nici un rezultat. că ţara e plină de probleme ce pot fi puse în discuţie sau pot fi luate în colimator. că sunt incompetent. Trebuie să ştii ce vrei în viaţă şi când prinzi o ocazie. Nu te vor impresiona. să nu o ratezi. îţi voi spune că eu nu mă aşez la coadă fără să ştiu de ce o fac. în speranţa că totul se leagă de la sine şi vei încropi ceva cu care să umpli ecranul preţ de câteva minute diseară. prostie şi n-ar strica să te mai instruieşti puţin. că nu ştiu unde se poate ajunge. Voi nu sunteţi curioşi? – Timpul se pierde când nu ştii să-l valorifici şi. cu cine votez? Nici nu prea am elemente de care să mă agăţ ca să pot opta. şi din cealaltă. M-au plictisit deja. ridiculizând echipa care pregătise emisiunea. unul nu a catadicsit să-mi răspundă. Dacă stau la coada asta. să apuc să prelucrez materialul. Dar frig nu este afară. De-ai fi mai cald. dau de observaţii şi poveţe. Tot timpul sunt . o iau razna. ai venit doar să iscodeşti. la minciună. Iar de cauţi mărgăritare. iar eu sunt la mijloc. nu stau eu la coada asta. Dacă nici azi nu apar cu înregistrarea. ci la tine în suflet. Alaltăieri au tăcut. Sunt alte chipuri. mi-a spus că mă dă afară. lene. băiete? zise bărbatul ce-i oferise un loc alături. indiferent la consecinţele pe care le-ar putea atrage afirmaţiile tale. Azi.” – Te-ai hotărât. la relaţia cu prietena ta pe care o tratezi cu superficialitate. E ceva ciudat în treaba asta şi dintr-o direcţie. Şi ca să nu zici că nu ţi-am răspuns la întrebare. iar ei scapă basma curată. că diseară plec pe teren. – Este frig. toţi cei de aici te-ar întâmpina cu alte reacţii. pentru că nu am reuşit să culeg nici fir de informaţie. Cât despre renunţat. ai putea renunţa la profesia pe care o practici lamentabil. Cum să-i iau? M-a înnebunit Şefu' să-i vin cu reportajul făcut şi este a treia zi când încerc să scot ceva de la oameni. Parcă sunt picaţi din altă lume. dar parcă ceva pluteşte în aer şi scenariul are continuitate. te asigur că ai pierdut destul. A doua oară eu nu repet. unde mă întorc. Să vină SRI-ul dacă are chef. eu nu mă bag. le vei găsi unde nu te aştepţi. compromisuri. Deci. Eu trebuie să-mi rezolv rapid treaba. deşi eşti tânăr.de în jur vedea-vei o mare de trandafiri. – Este drept. “Sfătoşi mai sunt unii. “Aici miroase a complot. Să-i întreb pe cei ce ies ce se întâmplă înăuntru. Ieri comentau tot felul de ştiri transmise la TV. Numai dumneata ai venit aici fără să ştii de ce. Cred că şi lor li se cer anumite lucruri şi le pasează unuia mai tânăr care habar nu are în ce se bagă. – încă nu m-am lămurit dacă merită să-mi pierd timpul sau dacă nu cumva e cazul să renunţ. Parcă s-au vorbit cu toţii să-mi servească lecţii. Nu ştiu ce i-a căşunat pe fenomenul acesta. M-am ales cu săpuneala de rigoare la birou.

vă rog. domnule. Teama este cel mai mare duşman al omului. cât timp durează o serie? – Atât cât este necesar. “da' muieţi îs posmagii?” Vrei să afli realitatea din relatări? Păi din vorbă în vorbă se pierde esenţialul. Dacă ar putea. Lumina împrăştie întunericul şi nicidecum invers. Mi s-a spus că nu este nevoie de dovezi. “Este un bloc obişnuit. Mai fac o încercare cu cei ce ies. Dar ei nu cunosc proprietăţile luminii. Aminteşte-ţi ce ţi s-a cerut când ai fost trimis aici. Dar cu o floare nu se face primăvara. Controlează-ţi gândurile. Dumnezeule. o informaţie. Parcă ies de la cinematograf. Numai că aici miroase a conspiraţie. că răneşti oameni care nu ţi-au făcut nici un rău. L-o potoli şi pe el viaţa sau propriile păcate. Eşti fricos. de cine te temi? De oameni? Poate că ai şi tu dreptate. de unde ies atâţia? O fi vreo curte interioară sau vreo sală în spatele blocului? Mă duc să văd. ar zăvorî-o într-o cameră plumbuită. Şcoala vieţii funcţionează după alte legi decât ale Ministerului Educaţiei. . “Altul? în fiecare zi se adună vulpoii ce miros lumina. “De unde le ştiu oamenii aceştia pe toate? Da. Lămureşte-te singur. Nu te înspăimântă o asemenea perspectivă sau îţi hrăneşte orgoliul? Te-oi fi mândrind cu puterea manipulatoare a mass-mediei. ci de comentarii incisive şi câteva interviuri luate unor persoane labile care pot fi uşor determinate să afirme ce vrei. mi s-a cerut să reiasă în urma acestui reportaj că în spatele cabinetului se ascunde o sectă periculoasă. Mă certam demult cu ci dacă nu trebuia să înghit apostrofările ca să pot pătrunde. De cei ca tine ar trebui să ne temem.” – Dacă ai avea demnitate.” – Bună ziua! Am auzit lucruri extraordinare despre acest cabinet. – Dumneavoastră citiţi gândurile? Cum aţi reuşit? – Oricine o poate face dacă nu i-ar fi capul plin de atâta prostie. tinere. Să intru printre ei. Ce ţi se poate întâmpla? Dacă ai credinţă în Dumnezeu. Acea putere nu îţi aparţine.” – îmi puteţi spune. Unul nu spune o vorbă fără rost. Cu ce impresii ieşiţi de la tratament? – Bună ziua! Omul îi surâse blând şi plecă mai departe. Adevăratele puteri sunt în omul ce luptă pentru ca Adevărul să triumfe. ţi-ai da demisia. pentru că sunteţi cei ce demolează tot ce începe să fie frumos.pe drumuri. “Cred că mă paşte şomajul. Dar nu se ştie dacă atunci va mai exista cabinetul.” – Nu are astâmpăr băiatul acesta. Doar creierul tău este spălat şi programat să se supună fără să gândească. – în sfârşit. Ce altceva aţi mai învăţat înăuntru? – Ei. N-o să afli nimic descosându-ne. “Oamenii aceştia au creierele spălate? Numai eu sunt zdravăn aici?” – Nu.

mai bine le-am soluţiona cu tact. Mi s-a blocat aparatul.S-a aşezat la rând. manipulatorulc. În loc să-i slujim pe şefii care ne conduc. Nu-i frumos să trăieşti relaxat în loc să intri în panică pentru orice toană de-a patronului tău? Doar nu a făcut el lumea. Ai văzut câţi au ieşit? Acum vom intra toţi şi când vom ieşi. O fi reuşit să filmeze ceva. – De unde ştii? – Dacă nu te agitai atât. Nu poţi să te linişteşti? Uite. Nu mai sunteţi normali. – Pe rând. să prindă vreo frântură de conversaţie? Unde este? Ce?. Ţie ţi se pare normal ce faci tu? – Eu cred că e un virus pe aici care vă face să vă purtaţi astfel. – Nu mai suntem normali în sensul în care concepi tu normalitatea.Poate încropesc ceva neutru. toate sunt pline de mistere. dacă nu cumva are legătură cu ceea ce se întâmplă dincolo şi să mă lămuresc cum pot intra toţi aceşti oameni deodată în cabinet. – Cred că mă las de meserie şi mă apuc de dezlegat mistere. . ştiinţa. – Şi tu ai început? – Ce? – Ce se întâmplă? Aici toţi vorbiţi altfel. – De ce nu? Pământul. Să văd ce a făcut Mircea. In plus vreau să aflu de ce mi s-a blocat aparatul.. o coadă la fel de mare va aştepta afară. mai avem puţin şi intrăm. În loc să umblăm după bârfe şi cancanuri. mai bine am servi interesele celor mulţi care ne plătesc şi ne ascultă. Creaţia. presupun. – Singurul virus eşti tu. Este singura modalitate de a afla misterul. te temi? Mai hipnotizat decât eşti de propria prostie nu poţi ajunge. Panica ţi-a înceţoşat mintea şi ţi-ai blocat şi puţinele circuite cerebrale care mai funcţionau..” – Ai reuşit ceva? îi şopti discret. Şi de ce te-ai aşezat aici? – Dacă tot am stat atât. Poate fi o experienţă interesantă. Păi nu mai terminăm până diseară. viitorul. Nu înţeleg nimic. În loc să creăm conflicte. – Nu. – Nu ocoli misterul în care am intrat. Este ceva straniu. Eu încep să mă şi amuz când te văd atât de panicat. ai fi observat toate aceste lucruri fără să pui o întrebare. mai bine am cerceta lumea înconjurătoare şi viaţa. – Şi dacă ne hipnotizează? – Măi. – Azi avem numai ghinioane. mi-am zis să văd şi cu ce se întâmplă de te agiţi în halul ăsta. istoria.

spaţiul devenea extrem de vast şi înalt. sunt de la ziarul “Noaptea conştiinţei”. – Nu vă supăraţi. Intrând în cameră însă. Afară Soarele apusese. pe niveluri. Sala de aşteptare avea dimensiunile unei sufragerii obişnuite dacă o priveai din pragul uşii. – Eu mă duc la serviciu să predau aparatul. într-o existenţă atemporală. Intrăm. Figurile radioase exprimau bucuria. grăbiţi-vă să intraţi. în rotondă. Pe rând luară loc pe scaunele dispuse circular. deşi auziseră că viaţa este un ocean de energie. luând forma unui amfiteatru uriaş. O prezenţă fizică şi o voce caldă îi readuse în starea obişnuită de conştiinţă. Realizau că adevărul era greu de spus într-o lume ostilă acestuia şi că singura modalitate de a-l demonstra era o viaţă frumos şi demn trăită. Cei doi făcură câţiva paşi împreună. – Nu va fi uşor. Ceva se rcordona în minte şi în corp astfel încât se simţeau întineriţi şi învigoraţi de energii vitale pe care până atunci nu le percepuscră. călătorind în trecut. Realizau ridicolul şi meschinăria comportamentului uman care transformaseră viaţa într-un infern. Orice dialog devenise inutil. Plecau cu noi elanuri şi aspiraţii. – Avem amabilitatea să vă răspundem că nimeni nu vă poate spune ce se întâmplă dincolo de această uşă. ieşind treptat tot mai mulţi din această reţea a minciunii şi deprogramându-ne. Intrau în tunelul timpului. Aveţi amabilitatea să-mi spuneţi ce se întâmplă înăuntru? Se priviră cu subînţeles şi izbucniră în râs. Dar o vom face altfel. ghidaţi de o voce care le explica firul călăuzitor al istoriei şi sensul vieţii. Mai vorbim când ieşim. dar dacă vreţi să aflaţi. Aspirau deja la evoluţie. pacea şi împăcarea. încrezători în propriile puteri şi dornici de a da vieţii un sens care niciodată nu păruse mai limpede. dar acum am văzut şi soluţia. . trecuseră două ore. pe niveluri evolutive. domnilor. – Şi când vom spune lumii ce se întâmplă? – Putem începe de acum. cunoaştere şi un mod frumos de a trăi. o expansiune a spiritului dincolo de frontierele cunoaşterii. Nu s-ar mai fi întors acasă. Fascinanta aventură limpezea multe confuzii şi umplea multe goluri pe care ştiinţa nu reuşise încă să le teoretizeze.– Fii cu ochii-n patru. Practic încăperea dispărea sau se dilata. Percepţiile lor însă înregistraseră o călătorie de veacuri ce lăsase impresii adânci în conştiinţă. Zborul părea real şi în acelaşi timp doar o stare de conştiinţă elevată. – Este clar. Se simţeau însănătoşiţi şi întorşi dintr-o peregrinare rătăcitoare ce durase mai multe vieţi. luminat într-un mod inexplicabil. De fapt erau percepţii confuze sau traduceri mentale pentru stări de bine nemaiavute vreodată. cu atâţia naivi şi leneşi. Ar fi dorit ca experienţa să se prelungească dincolo de timp. După ceas. Se lăsă o linişte adâncă şi sala întreagă păru să-şi ia zborul printre constelaţii.

încă unii îmi cer datele biografice pentru a decide ce să creadă despre persoana mea. Nu realizează că a depăşit pragul peste care el însuşi este condamnat la moarte.. Azi. Cine are ochi să vadă nu se lasă anesteziat de imaginile în care a fost zugrăvită realitatea. prejudecăţi. Cum ar trebui să arate fişa personală pentru a convinge scepticii asupra identităţii spiritului meu? Un curriculum vitae întins pe benzi a căror vizionare ar lua milenii de eoni ar fi suficient? Este greu de demonstrat Adevărul unor semeni care cred în argumente ce sprijină doar perpetuarea prostiei. superficialitate. nu ca să fie distrusă şi transformată în bani?! Cui ar folosi o planetă de cenuşă? Mă tot mir cum îşi imaginează unii viitorul omenirii conduse de partide şi corporaţii altfel decât ca o uriaşă fabrică de reziduuri şi moarte. o formă de viaţă inteligentă şi creatoare. Orice încerc să fac. Cum să explici cuiva că Dumnezeu a creat lumea pentru ca să evolueze. Ei încă mai cred că votul electoral va aduce speranţe noi în inimi. Privesc înjur la chipurile celor ce conduc haosul mondial şi-mi vine să strig: Atenţie! “oameni”! Ce specie ciudată s-a dezvoltat în acest colţ de Univers! Cândva omul însemna o fiinţă superioară. acesta a devenit un soi de virus cosmic ce şi-a propus să extermine viaţa. ci mintea umană să se deschidă unor noi unghiuri din care viaţa poate fi cercetată şi înfrumuseţată. indolenţă. lăcomie. legi stupide. prostie. incultură. Am devenit o făptură umană asemeni celor din jur la înfăţişare. . Vorbesc de fapt cu mine însumi. Procesele cerebrale sunt lente şi previzibile întrucât au fost induse prin programe obligatorii de implementare care au produs ceea ce numim azi mediocritatea creatoare de nonvalori.ATENŢIE. Pentru asta. Speranţe pentru cei ce au uitat să gândească. Dar puţini sunt cei ce au înţeles ce se întâmplă. Îmi propun să fiu atent pe unde umblu pentru ca veninul lor să nu-mi creeze noi dureri.. fanatism. neglijenţă.. nu Adevărul trebuie să îmbrace formele minciunii. minciună. OAMENI! Am venit dintr-un viitor îndepărtat ce nu poate fi imaginat de nici o minte omenească. mă lovesc de incompetenţă. dezinteres. imaturitate. Am coborât dintr-un spaţiu de lumină ce nu poate fi perceput de nici un sistem de detecţie a vieţii la depărtări astronomice.. Majoritatea sunt supravieţuitorii unui război ce i-a înrobit fără să-şi dea seama. corupţie. Acum plătesc cu ultimele eforturi costul lanţurilor pe care le poartă. Să distrugi asemenea programe este dificil într-un sistem ce are interesul ca această stare de fapt să continue.

Experţii dezastrului naţional au alte interese. Vântul a împrăştiat biletele promiţătoare de câştiguri fabuloase şi hârtiuţele cu numere purtătoare de iluzii şi-au început zborul printre picioarele trecătorilor. iar . Societatea de consum îşi face simţită prezenţa în toate cotloanele oraşului. mincinoşii acreditaţi politic. mă gândeam câte surse există pentru a redresa economia şi în câte moduri diabolice se risipesc economiile contribuabililor.. alţii prea bătrâni. Noi experienţe mi-au arătat cât mă pot baza pe vorbele şi promisiunile lor. totul pare mult mai atrăgător decât apelul meu de ajutor pentru a salva împreună viaţa pe Terra. prostituatele.. agresorii. delapidatorii. Ştiu că nici măcar prietenii mei nu cred în avertismentele mele. plimbările. nu ar prezenta interes. Demnitatea este un alt cuvânt care mai figurează doar în dicţionare. Cine a mai văzut roboţi demni sau marionete demne? Modelele istoriei au fost uitate sau chiar defăimate potrivit unor noi tendinţe de a pângări tot ce-i bun pentru a demonstra aderarea necondiţionată la curentele occidentale. se supără şi mă părăsesc. Dar mie nu mi se cere părerea. Distracţiile. lăsând în urmă noroi. Aspiraţia spre perfecţiune este condamnată şi înlocuită cu atitudini dulcege de neputinţă sau aşa-zisă diplomaţie. Fără fotografii indecente. bârfele... criminalii. personajele cu comportament deviat de la normele morale. nu-i aşa? Vorbind de bani. iar singurele caractere mediatizate sunt hoţii. Muzica stridentă şi mirosurile de mâncare preparată în stradă acoperă ciripitul păsărilor şi parfumul florilor de primăvară. fără calomnii şi cancanuri. fără reclame absurde. curentele comode şi optimiste. alţii prea fanatici în crezurile lor care nu au demonstrat nimănui încă unde duc. negustorii de otrăvuri de toate soiurile (îndeosebi psihice). dar se prefac că le iau în serios cât timp asta le aduce laude pentru iubirea lor lipsită de esenţă. Societatea nu funcţionează armonios pentru că legile ei sunt strâmbe. proxeneţii. şuetele. în orice ziar sau telejurnal. Cine ar cumpăra un ziar în care s-ar scrie doar adevăruri stânjenitoare şi s-ar propune soluţii REALE pentru ieşirea din criză? Probabil că nici măcar primul număr nu ar vedea lumina zilei.îi vezi pretutindeni. unii prea dezinteresaţi de ceea ce depăşeşte sfera intereselor personale. Ei nu cred în mesajele mele. La ce să te mai raportezi când totul este negat. vrăjitoarele. citind titlurile ce fac reclamă pierzaniei. chiar blamate de marea masă ce te îmbie la compromisuri cu incorectitudinea şi prostia. Regulile unei vieţi cu adevărat spirituale au fost înlocuite cu norme de etichetă pseudoaristocratică sau cu obiceiuri nepotrivite unei fiinţe ce pretinde că-şi foloseşte creierul.Păşesc atent printre gropi şi gunoaie. Exigenţa şi disciplina sunt noţiuni ieşite din uz. Unii sunt prea tineri să înţeleagă. iluziile. beţivii. Când le arăt greşelile.

tară lumina înţelepciunii. Cui îi pasă de singurătatea Celui ce a venit să salveze lumea? Cui îi pasă că echilibrul energetic este menţinut cu mari eforturi? Cui îi pasă că planeta moare? Deschidem televizorul. Puţini au răspuns şi dintre aceştia puţini aveau maturitatea necesară pentru a începe UN ALT DRUM. ci doar să le rezolv problemele. verificat. Am constatat că aceştia nu doresc acest lucru. încotro se poate îndrepta sfidând Legile Vieţii? . Am dorit să-i îndrum pe cei ce au arătat că doresc să evolueze spiritual. Fugind de realitate şi anesteziindu-ne cu tot ce flutură societatea pe sub nasul nostru pentru a uita că putem fi OAMENI. iresponsabilitatea şi lipsa de iniţiativă au transformat omenirea într-o masă care aşteaptă. o telenovelă care ne face să visăm la aventuri amoroase. Am avut răbdare să aştept răspunsul la mesajele pe care le-am transmis oamenilor. nu ştiu ce doresc. dar ziua aceea va fi ultima. puteri şi stări beatifice în mijlocul unei dureri care ar fi trebuit să le creeze nopţi albe în căutarea soluţiilor pentru problemele cu care ne confruntăm. privim nebunia şi excitaţia prezentatorilor de concursuri ce stimulează lenea şi rămânem cu un dezgust pentru tot ce se face spre a înjosi fiinţa umană. cu siguranţă şi o voce sonoră din care răzbate orgoliul şi ignoranţa. iar mantrele şi hrana naturistă sunt luate drept căi ce duc spre îndumnezeire. că au dreptul la distracţie şi că singurătatea îi apasă. Pasivitatea însă nu duce decât la înrăutăţirea lucrurilor. Cunoaşterea este confundată cu informaţiile. aşteptăm răbdători miezul nopţii să prindem câte o emisiune culturală (restul sunt difuzate când suntem la serviciu). fără iubire. supunând-o continuu unei agresiuni audio-vizuale cu un conţinut valoric ce o situează la nivel subsubmediocru. iar neputinţa. mantre. Şi-au dorit revelaţii. ştiinţa şi tehnologia au progresat. comparat şi picat la examenul atotştiutorilor discipoli fără maestru. un film plin de violenţă întrerupt de nelipsita publicitate. Creierul nu intră în atenţia liderilor noilor doctrine “spirituale”. urmărim disputele politice. nu vom face altceva decât să grăbim sfârşitul. Îmi tot repet că vor crede într-o zi.binevoitorii ce şi-au oferit ajutorul s-au limitat la rugăciuni şi mi-au trimis gânduri de iubire. ascultăm vorbe goale luni în şir în talk-showuri. Ei îmi tot arată că totul este normal. Am sperat că voi fi înţeles şi urmat de cei ce mi se roagă. O civilizaţie fără credinţă. bunul-simţ a devenit indecenţă. Nici nu este de mirare că mulţi nu mai ştiu să se exprime. O mulţime de Dumnezei hoinăresc prin lume în căutare de adepţi şi o mulţime de aspiranţi măsoară măiestria noilor vedete ale curentelor religioase. Am fost examinat. Iubirea mea nu au perceput-o.

n-ar şti să răspundă. încetaseră să mai urmărească disputele politice. ignorând efectele dezastruoase asupra celor ce le acordaseră credit printr-un vot naiv. Iarna nu se retrăsese. brânduşe şi toporaşi. Indiferenţa faţă de sensul în care se îndreaptă viaţa lor trăită în ignoranţă şi robie denotă faptul că moartea a împietrit inimile oamenilor. zăbovind pe la munte şi în zone izolate cu petice de zăpadă şi temperaturi scăzute. atenţi la raportul dintre venituri şi cheltuieli care tindea îngrijorător spre valori subunitare. Era greu să demonstrezi cuiva câte se pot face cu puţină bunăvoinţă şi gândind. iar creierul a fost de mult scos din funcţiune. Priveam jurnalele de actualităţi şi analizam greşelile conducătorilor diferitelor naţiuni ce se intuiau în spatele aparentelor relaţii diplomatice şi măsuri cu caracter protector care se acordau ţărilor ce fuseseră “ajutate” să-şi distrugă economia şi să-şi slăbească puterea militară. pe rutele galactice şi temporale vom pune un avertisment pentru toţi cei ce se îndreaptă spre Terra: ATENŢIE. Au acceptat noile “locuri de muncă” pentru tineri şi s-au înrolat în oastea telespectatorilor hipnotizaţi de abilii iluzionişti ai zilelor noastre. pădurile şi pieţele cu ghiocei. Oamenii. Rotiţele sistemului aducător de moarte funcţionau după alte reguli şi nimeni nu era dispus să investească în proiecte ce vizau viaţa. cu disperarea sau indiferenţa pe care o creează lipsa unei alternative decente de a-şi câştiga existenţa.Poate că o vreme. ci numai în afaceri cu profit imediat calculabil în dobânzi. Vântul aducea miresme calde. trăind aceleaşi lipsuri şi nedreptăţi ocrotite de legile ce au fost emise spre a favoriza un procent infim al populaţiei. FLORI DE PRIMĂVARĂ Încă mai era frig. Primăvara însă îşi vestise deja prezenţa înmugurind pomii şi invadând grădinile. De li s-ar fi cerut o contribuţie pentru realizarea unui obiectiv economic ce ar fi adus profit ţării. OAMENI! Dincolo sunt “oameni”. Se distribuiau cu generozitate biletele ce aduceau ruina. începură să-şi joace la noroc ultimele economii. Viaţa a devenit iraţională pentru mulţi dintre semeni. De ai încerca să-i opreşti din goana lor nebună spre autodistrugere cu întrebări de bun-simţ. Constatând imposibilitatea redresării bugetului familial pe căi legale. ar fi refuzat. unora anestezia şi îmbogăţirea unor personaje din umbră pe care nu aveau să le cunoască niciodată. plictisiţi de ineficienţa liderilor diferitelor partide care se aliau sau se destrămau în aripi şi facţiuni. Nu realizau că încurajau scurgerea de bani în direcţii neştiute. Chiar ploaia avea un parfum plin de promisiuni. Nu au înţeles când şi unde şi-au pierdut certificatul de om şi acum . Chiar ar deveni iritaţi de asemenea oprelişti. Mă aflam între oameni.

Dumnezeu nu vine să facă dreptate cu mitraliera. şi a spectatorilor. depăşiţi de crizele ce se înmulţesc şi suprapopularea planetei. anumite zone. încep să se descompună. Desigur. întocmai cum un ţesut neirigat de sânge se necrozează. şi a actorilor. Dar nu doresc să fiu greşit înţeles. Poate că doriţi privatizarea ţării. sărăciei. foametei. Soluţiile ieşirii din criză într-o lume crepusculară sunt de natură spirituală. Acolo unde mai sunt pâlpâiri de viaţă. lichidarea tuturor categoriilor de lucrători şi emigrarea. Acestea nu presupun o populaţie inertă aflată în rugăciune şi aşteptare de minuni şi un Dumnezeu harnic care rezolvă problemele economice astfel încât fiecare să aibă unde munci şi cu ce se hrăni. Viaţa are regulile ei şi nu poate continua cât timp acestea sunt încălcate. molimelor. Sunt mult mai creativi în a descoperi noi modalităţi de transfer spre lumea . creaţiile cinematografice asigură menţinerea agresivităţii generale prin filme în care crimele abundă ca semn al alienării generale . Planul material este susţinut de o mulţime de forţe inteligente. Mai degrabă moartea şi proliferarea ei prezintă interes pentru conducătorii Noii Ordini Mondiale. Revitalizarea acestuia nu se poate face decât deblocând acele canale ce au fost deviate şi eliminând factorii ce au determinat modificările. Şi chiar dacă buletinele de ştiri nu reuşesc să înspăimânte. Am fost acuzat pentru asemenea avertismente deşi ele deja se împlinesc sub ochii tuturor. cu un pistol sau cu o bombă. Statisticile care ar putea oferi date ce ilustrează pulsul vieţii planetare sunt ignorate. moartea îşi anunţă sosirea prin vocea crainicilor ce popularizează victimele zilnice ale cataclismelor. războaielor. lăsând în urmă bălţi de sânge.sunt doar umbre ce prevestesc împărăţia Morţii ce se apropie. O justificare potrivit căreia acestea ar reprezenta lupta în care binele învinge răul. pot spune că v-aţi apropiat de scopul propus. Acest gen de analiză nu se practică în civilizaţia actuală şi de aceea echilibrul planetar este grav afectat de o mulţime de fenomene scăpate de sub control. gândind şi acţionând. crimelor. mizeriei. Când factori perturbatori de la diferite niveluri le obstrucţionează. În acest sens. Problemele acestei lumi pot fi rezolvate cu credinţă. Nimeni nu-şi pune întrebarea: cui folosesc asemenea orori care se impun prin contracte pseudoculturale televiziunilor naţionale şi canalelor particulare. Un asemenea “bine” este aberant.şi a producătorilor. depinde unde doriţi să ajungeţi. falsificate sau omise în mod deliberat din calculele de prognoză pe baza cărora se elaborează strategiile de dezvoltare economică şi ştiinţifică. Echilibrul se menţine cât timp circuitul energiei îşi urmează traseele desemnate prin înseşi Legile Universale. private de curenţii vitali. Viaţa se desfăşoară simultan pe mai multe planuri existenţiale care se întrepătrund prin curenţii de energie care le străbat. nu convinge pe nimeni.

credinţă. mânat de dragoste de semeni. “Caută şi vei alia”. îngrijiţi-vă corpul fizic. Legile Morţii s-au studiat destul şi efectele sunt vizibile pentru oricine. acolo unde este. metode diabolice impuse prin legi scrise şi nescrise forţează creierul uman încă de la vârste fragede să-şi blocheze capacitatea cu care a fost înzestrat. Procesul dezrobirii începe cu dorinţa şi voinţa de a vă trezi. este dificil de recuperat sufletele îmbolnăvite de nevoi artificial create spre a se obţine dependenţă şi robie. În acest stadiu avansat de orbire şi îndoctrinare. Înseşi aceste explicaţii încă nu pot convinge o mare parte a populaţiei ceşi revendică dreptul la muncă. Se pare că inteligenţa umană nu este pusă la mare preţ. Cine ar renunţa de bunăvoie la toate obiceiurile nocive ce au afectat fiinţa umană şi ar fi dispus să înceapă un drum care cere efort. să găsească soluţiile ieşirii din impas în diferite sectoare de activitate? Îmi veţi spune că fără fonduri nu veţi reuşi nimic. descoperiţi frumuseţea vieţii autentic spirituale. iubiţi natura. pornind de la o cunoaştere profundă a realităţii cu care ne confruntăm şi a Legilor Vieţii. Dimpotrivă. Interesul de a obţine o masă de roboţi a eliminat pe rând toate căile ce ar fi putut conduce omenirea spre trezirea conştiinţei şi evoluţie spirituală. Dar nimeni nu va veni la uşă să vă servească pe tavă datele de care aveţi nevoie. Omul este cel ce le-a încălcat şi a fost nevoit să suporte consecinţele şi tot el este cel ce poate repara răul făcut. bucuraţi-vă sufletul cu emoţii artistice. preţuiţi . Cheia învierii din morţi o constituie respectarea Legilor Naturii. Fiecare. Nu acest jalnic circ va aduce prosperitatea naţiunii. “Omul” este. desigur. fiţi corecţi şi inventivi la locul de muncă. funcţionând la un nivel la care mintea încetează să-şi mai exprime potenţialul cognitiv şi creator. veţi avea în faţă o cu totul altă realitate care nu transpare din mass-media. vom rămâne flămânzi în faţa micilor ecrane. îmbogăţiţi-vă cunoştinţele lărgindu-vă orizontul ştiinţific şi cultural. Doar un om treaz poate analiza cauzele şi efectele oricărei probleme. Gândirea este liberă şi nu funcţionează cu bani sau cartele magnetice.cealaltă decât în a găsi soluţii inteligente spre a menţine sporul demografic între anumite limite. aduceţi armonia în familie. Renunţaţi la obiceiurile nocive. sete de cunoaştere şi iubire? Cine ar renunţa la comoditate pentru ca. ci munca noastră pe baza unui plan bine întocmit. Aşteptând concilierea partidelor de stânga şi de dreapta. hrană şi distracţie. un termen general şi poate că fiecare se va simţi doar o victimă a societăţii sau a modului în care au trăit generaţiile anterioare. Când veţi dori să fiţi informaţi şi veţi face eforturi în acest sens. poate începe procesul transformării din mers prin schimbarea modului de a gândi şi a trăi. Nu este o scuză pentru a vă sustrage responsabilităţii.

Recurgeau la noi modalităţi de a evada din realitate pentru a-şi suporta . În condiţii de stres. ci numai pe cel harnic. Le ascunde pentru cei ce conduc o ţară pe hârtie şi nu au ochi să vadă fiinţele ce-şi plătesc lunar dreptul la existenţă. curajos. de comuniune cu tot ce te înconjoară. a unui candidat care să apară pe ultima sută de metri şi care să întrunească sufragiile. în anonimat. ci un drum al căutărilor şi împlinirilor. Minunile pe care le aşteaptă leneşii sunt o sfidare adusă lui Dumnezeu. Ei nu-şi pot imagina fericirea şi nici nu au crezut în promisiunile celor ce le-au arătat drumul evoluţiei. poporul trebuie să fie înţelegător şi tolerant faţă de incompetenţa şi corupţia care au instaurat sărăcia într-o ţară bogată. Vedeam întunericul învăluind planeta. nu o satisfacţie dependentă de factori exteriori. Atunci se simt deranjaţi de lipsa de înţelegere a mulţimii. Unii urmăreau disputele politice ca pe un meci de fotbal. Răspunsul la rugăciuni se concretizează în idei inspirate. de înţelegere şi iubire.pacea şi căutaţi înţelepciunea străduindu-vă să intuiţi rostul întâmplărilor prin care treceţi. Fericirea este interioară. indiferenţi la consecinţele pe care le-ar fi avut rezultatul competiţiei. Totuşi dorisem o altfel de viaţă oamenilor de pe Terra şi oricât m-aş strădui. nu visând surprize şablon. Nimic neobişnuit. de pace şi armonie. oamenii. descoperiţi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa voastră şi nu abandonaţi drumul! Dar nu uitaţi că Dumnezeu îl ajută pe cel ce se ajută singur. Le văd doar când acestea-şi cer dreptul la o viaţă decentă. veţi recurge la aceleaşi soluţii care v-au adus atâtea neplăceri. Zilnic factorii de stres aduceau noi semnale de alarmă şi totuşi încă nu reacţionau. aceiaşi care aduseseră dezastrul. cutezător. curentelor ce le înceţoşau mintea. Echilibraţi fiind. Îşi hrăneau iluziile şi orgoliile. Încercaţi metodele spirituale. teamă şi iritare. Ştiam că numai durerea îi va trezi. de bucuria autodepăşirii şi descoperirii a ceea ce eşti: LUMINĂ. Este o stare de calm şi echilibru. refuzând să creadă durerosul adevăr. Anonimatul ascunde multe drame. Nu realizează că viaţa nu este o aşteptare. Fericirea se clădeşte trăind intens şi conştient. Se amuzau pe marginea prostiei omeneşti şi-şi vedeau de viaţa simplă şi plină de datorii. Altfel. elevii ieşind de la şcoală. înainte de a gândi. Se supuneau cu bucurie şi entuziasm. de frumuseţe şi graţie. drumul spre ei înşişi şi spre întâlnirea cu Dumnezeu. veţi descoperi cum puteţi ieşi din impas. conjuncturi favorabile pe care le atrag cei ce merită sprijinul în demersurile lor. Priveam strada. forţe de susţinere. Ştiau deja valoarea liderilor. Rugăciunile nu ajută omul indolent. cuvintele reuşesc cu greu să descrie cum ar fi fost totul dacă nu s-ar fi abătut de la Legile ce le-au fost aduse. Aşteptau inerţi alegerile în speranţa unei şanse nebănuite.

Uitaseră să consulte istoria şi să extragă din ea legile neamului. ce se rezumă în câteva cuvinte la încălcarea Legilor Vieţii. Punctul critic s-a atins demult şi echilibrul energetic este menţinut cu sprijinul entităţilor extraterestre. deschiderii orizontului şi a intensificării proceselor gândirii. Cauzele din trecut şi prezent. Nici nu ştiau ce înseamnă. Chiar dacă este negat din ignoranţă. Nu înţeleseseră că nu cifra rotundă aduce tumultoasele şi controversatele evenimente apocaliptice. Înţelepciunea era un termen desuet. Schimbarea concepţiilor despre viaţă. ci de faptele. vorbele şi gândurile locuitorilor planetei. Cerşetoria şi umilinţa îi luaseră locul. concretizate în plan material prin noi limbaje şi energii. Refuzau să creadă că salvarea cere efort şi înţelepciune. trecând supravieţuitorii ce au optat pentru evoluţie dincolo de Poartă. ci felul în care au trăit în milenii de existenţă. Timpul este extrem de preţios. Fusese înlocuită cu standarde occidentale. Intrarea într-un timp nou se face ieşind din universul psihic în care aţi zăbovit mult prea mult. Informaţi-vă şi nu aşteptaţi ca cineva să vă invite personal la conferinţe şi manifestări cu conţinut spiritual.lanţurile neputinţelor. Noi coordonate vor marca activitatea fiinţelor ce vor învăţa alte Legi şi vor crea o lume frumoasă în care viaţa va fi respectată. Dacă vor continua să distrugă planeta şi nu vor schimba strategia conducerii naţiunilor în sensul protejării vieţii. De ce se agăţau de satisfacţii efemere în loc de a-şi conştientiza limitele şi a aplica unica soluţie? Pentru că era simplu şi uşor. acest ajutor este acordat pe o perioadă limitată. Vom intra într-o nouă dimensiune ieşind din timp. Noua civilizaţie va crea un sistem deschis ce va permite evoluţia indivizilor ce o compun. Despre caracter însă nu se vorbea nicăieri. Aceste . noile idei şi idealuri. Doar despre produse ce pot fi cumpărate la preţuri avantajoase. Sunteţi datori să lucraţi asupra voastră îndreptându-vă atenţia asupra purificării. Oamenii aşteptaseră noul an cu speranţe şi temeri. lăsând Terra să-şi regăsească echilibrul energetic prin cataclisme de necontrolat ce vor mătura suprafaţa ei de urmele acestei civilizaţii distructive. Nu veţi înţelege fenomenele dacă nu vă veţi pregăti pentru noua ştiinţă şi noul mod de viaţă. Demnitatea devenise şi ea un arhaism. Ele nu au loc de la sine. vor cristaliza o altă Realitate ce va prinde contur în viaţa fiecăruia până se va generaliza. Vom închide ultimul cerc temporal şi vom ieşi din această falie. Undele vibratorii ale Noii Ere nu vor determina transformări miraculoase. Totuşi. vor aduce anunţatul sfârşit. Conceptele rigide au închis civilizaţiile în timp şi au determinat dispariţia lor de pe scena istoriei. Confuzia poate fi depăşită printr-o activitate susţinută de pregătire. Am să fiu cu acei ce vor traversa această perioadă de prefaceri. ne vom retrage. cum se dobândeşte şi cui foloseşte. Acesta nu este legat de o dată anume. acest lucru este real.

Nu suntem mulţi. Aveţi destul de învăţat şi corectat încât nu cred că mai este cazul să insist să nu pierdeţi timpul. Nu există vacanţe şi sesiuni. Nu renunţaţi. Veţi descoperi singuri căile redresării personale şi naţionale dacă veţi reflecta cu seriozitate la aceste sfaturi. Nu vă grăbiţi să vă evaluaţi forţele pentru că probele vor determina cu exactitate poziţia pe care vă aflaţi. Dacă simţiţi că biserica va aduce salvarea vieţii pe Pământ şi deţine soluţiile trecerii în Noua Eră. Vom izbuti numai dacă nu vă veţi minţi pe voi înşivă şi veţi avea credinţă. Veţi fi incluşi în clasa care vi se potriveşte şi nu veţi şti pe ce nivel vă situaţi. Examenele vor elimina pe cei superficiali sau cu gânduri ascunse. Nu aşteptaţi un Maestru să vă iniţieze în taine care vă depăşesc puterea de înţelegere şi începeţi munca de transformare cu lumina gândirii. seminarele şi laboratoarele se ţin zilnic. ci o activitate continuă ale cărei roade se vor face vizibile în timp. dar veţi putea aprecia după rezultate. neacreditată de ministerele terestre. Am ţinut să reiau acest subiect pentru a nu crea confuzii. Renunţaţi la vechiul mod de existenţă! Nu vi se cere să renunţaţi la serviciu. Aşteptăm nava ce ne va scoate din această dimensiune spre alte zări galactice. rezolvându-vă problemele personale şi continuând cu abordarea treptelor care v-au fost descrise în lucrările anterioare. LEGILE UNIVERSALE SUNT IMUABILE. Am considerat că nu mai este necesar să repet că sunt exigent şi nu voi accepta lenea şi prostia. oricât de greu v-ar fi. puteţi opta pentru ce drum vă place. Uitaţi ce aţi învăţat şi abordaţi cu smerenie drumul evoluţiei spirituale. Vă voi urmări şi vă voi ajuta fără a ne întâlni în plan fizic. dar cu standarde riguroase care întrec orice tip de învăţământ ce se practică pe planetă. De-a lungul vremii. Este o şcoală invizibilă. CONTROLORUL DE BILETE Ne aflăm în faţa Porţii ce va deschide Tunelul Timpului. le veţi aplica şi veţi cere ajutorul nostru.manuale v-au indicat ce aveţi de făcut. Voi apărea în viaţa celor ce m-au căutat cu credinţă şi cu dorinţa de a mă ajuta în misiunea mea pe Pământ. Cursurile. familie sau obligaţiile morale şi legale ca cetăţeni ai acestui stat. deci orice curriculum vitae este inutil. Agenţia de zboruri interplanetare a anunţat demult această cursă anuală pentru ca fiecare să-şi procure din timp biletul de călătorie. Abia începeţi procesul autocunoaşterii. Câştigaţi-vă cinstit şi demn existenţa şi transformaţi viaţa în arta de a trăi frumos. din comoditate sau teamă. Încă există destule suspiciuni de câte ori un om vorbeşte despre Dumnezeu în alţi termeni decât cei bisericeşti. .

Nici nu ştim cum am ajuns aici. mai energici. De fapt munca noastră din ultimii ani de zile. Este o bază necunoscută pământenilor şi nici noi nu ştim unde este localizată. Mintea s-a oprit refuzând să primească asemenea informaţii. Ne privim unii pe alţii şi ne gândim la cei ce au rămas să-şi înfrunte dramaticul sfârşit. pentru a surprinde detaliile de interes. rudele. Are multe semnificaţii acest zbor şi suntem foarte curioşi ce va însemna pentru noi această aventură a cunoaşterii. Acest “spectacol” este în direct. Ne-am dorit demult o asemenea experienţă. Cum să stăm impasibili? De fapt nu se mai poate face nimic şi ştim bine asta. N-ar trebui să uităm niciodată cum moare o civilizaţie care L-a sfidat pe Dumnezeu. deşi arată asemănător. vecinele. de la orice distanţă. Am vrea să închidem ochii. Provenim din mai multe ţări şi primul gând al fiecărui călător a fost săşi revadă locurile natale. Deşi ne aflăm aici. Sala de aşteptare este prevăzută cu mai multe ecrane unde pot fi vizionate zone ale planetei. De altfel nici nu este vizibil pentru ochii omeneşti. Am insistat. Nici în cele mai cumplite coşmaruri nu am văzut aşa ceva. Aeroportul este închis. . Ani de zile am văzut genul de orori ce se derulează pe ecranele din faţa noastră doar în filme. Ştiam că au mai fost şi alte Apocalipse pe Terra. sau poate de vieţi întregi. Am fost avertizaţi că imaginile sunt şocante şi greu de suportat. acest salt în timp. Asistăm de departe la scenele apocaliptice şi întregul trup percepe durerea ca pe o rană vie. Poate că dacă am fi fost mai fermi. dar nu în asemenea condiţii. colegii. dar însăşi conştiinţa noastră ne forţează să privim ce lăsăm în urma noastră. această explorare a unor spaţii nesondate încă de mintea omenească. Cum a fost posibil să se comită aceleaşi erori şi să se ajungă la acest sfârşit? Reflectasem noi la asemenea teme adesea. Printre noi sunt unii care. nu s-ar fi ajuns aici. ca unii ce au curaj să înfrunte adevărul. în conştiinţa fiecăruia există un sâmbure de vină pentru acest deznodământ. Au râs de noi şi şi-au continuat felul de a trăi care este incompatibil cu viaţa. Imaginile sunt cutremurătoare. sunt familiarizaţi cu dispozitivele şi cu limbajul gazdelor noastre. Nu ne putem privi unii pe alţii. părinţii. Acolo sunt prietenii noştri. dar am tot sperat că semenii vor înţelege şi vor crede avertismentele. mai convingători. pentru că am fost întâmpinaţi cu blândeţe şi ni s-a explicat ce urmează. Nu ne temem. Am înţeles că sunt entităţi aparţinând altor planete şi care timp de câţiva ani au purtat trupuri pământene pentru a se adapta felului nostru de viaţă şi a se face utili la vremea potrivită. a fost încununată de succes. Echipajul ne susţine cu unde înalte ce ne echilibrează psihicul.generaţiile ce s-au perpetuat au uitat să transmită posterităţii că nava va veni. respectând orarul eonic. Urmează zborul printre stele. dacă am fi acţionat din timp.

Bănuim că este o staţie orbitală unde navele apar şi dispar în trecut sau viitor. – Am venit. Ne pregătim să intrăm în viitor. De altfel. Mai mult. Ni se spune că a venit Controlorul de bilete. Nu aş putea spune în ce limbă se exprimă pentru că îi auzim vocea. pace.. dar suntem asiguraţi că nu trebuie să ne neliniştim. Totul este atât de deosebit încât ni se pare că am intrat într-un film de anticipaţie. Curios! Este atâta pace aici! Nimeni nu se grăbeşte. această staţionare are mai multe scopuri. Suntem în punctul de răscruce al timpului. In sală îşi face apariţia un bărbat înalt care începe să vorbească. Orice nelămurire este clarificată de conducătorii grupurilor care rezolvă rapid şi eficient orice problemă. iată-ne aici. Privim în urmă la planeta cuprinsă de flăcări şi trăim din alt sistem de referinţă Apocalipsa. exigenţă. durere.. Veţi pleca pe diferite planete unde vă veţi vindeca sufletele şi veţi învăţa să trăiţi şi să iubiţi viaţa. nu sunt incidente. Ei comunică telepatic cu echipajul specializat al staţiei. Aici nu este o gară sau un soi de aeroport internaţional.. Suntem aduşi în noi stări de conştiinţă pentru ca şocurile să nu nc afecteze echilibrul mental. aşa cum am promis. într-o lume plină de enigme pe care ne-am imaginat-o doar. nimeni nu încurcă pe nimeni. privind-o. puteţi realiza dramaticele schimbări care s-au declanşat ca . Nu înţelegem exact despre ce este vorba. dincolo de cuvinte mai este ceva. De aici poţi alege orice direcţie doreşti. Nu veţi mai recunoaşte planeta. dar cuvintele răsună 24 în noi astfel încât fiecare înţelege mesajul cu exactitate. S-au ocupat îndeaproape de pregătirea noastră şi. Ni se face un instructaj sumar asupra celor ce vor urma. Este greu de descris cum reuşim să percepem aceste nuanţe. Suntem puţin miraţi. Ghidul nostru nc spune că înainte de plecare va veni Controlorul de bilete..Ei au organizat retragerea şi au format grupurile ce urmau să fie îmbarcate ulterior pe navclc-mamă de transport interplanetar. Câte am fi avut de învăţat dacă am fi ales un alt drum?! De fapt. Avem la ce privi înjur. Ni se explică într-adevăr că se poate călători în orice secvenţă de timp pentru a învăţa istoria vie şi adevărată. Vă veţi întoarce peste ani transformaţi şi veţi fi primii locuitori ai Noului Pământ. pentru că nici unul dintre noi nu are bilet de călătorie. dragoste. Era firesc ca toate avertismentele ce ne-au parvenit prin contactând să fie corecte odată ce aici se studiază fiecare falie temporală sau cerc temporal ce derivă din proiecţiile mentale ale locuitorilor planetei. speranţă. bucurie. nu sunt organe de pază şi control care să intimideze prin prezenţa lor. blândeţe. să-mi iau rămas-bun de la ultimii locuitori ai Terrei.

urmare a dezechilibrului creat de cei ce s-au opus revenirii la respectarea Legilor Universale. Aceste clipe vi se vor şterge din memorie. Nu aveţi dreptul să răspândiţi durere în Creaţie. Este o energie pe care trebuie să o controlaţi. Aceste amintiri vor rămâne încremenite în timp şi nu le veţi revedea până când nu veţi avea puterea să le suportaţi. Încă nivelul actual al conştiinţei nu vă permite să realizaţi vina care vă apasă. Opţiunea de a urma cărarea anevoioasă a evoluţiei v-a adus aici. Aţi trecut examene pe care semenii voştri au refuzat să le ia în seamă. Cu toate acestea, aveţi mult de muncit pentru a depăşi limitele ignoranţei şi a deveni cetăţeni ai galaxiei. V-am urmărit eforturile ani de zile şi v-am fost alături când mi-aţi cerut ajutorul, chiar dacă fizic nu mi-aţi simţit prezenţa. Am avut răbdare să înţelegeţi lecţiile şi v-am încercat credinţa. Am fost în visele şi gândurile voastre şi am suferit odată cu voi când aţi fost nedreptăţiţi. Şcoala pe care am început-o împreună nu se încheie aici. Prietenii mei de pe planetele ce vă vor găzdui vă vor ajuta să mergeţi mai departe. La întoarcere vom pune împreună bazele noii civilizaţii şi vă voi lăsa planeta natală in grijă. Până atunci, cei ce vom rămâne o vom susţine energetic şi o vom recrea. Vă pregătim un dar pe care am don să ştiţi să-l preţuiţi şi să nu mai repetaţi niciodată greşelile trecutului. Biletul vostru de călătorie l-am vizat personal. Este însăşi credinţa voastră şi iubirea de semeni care se traduc, dacă vreţi, într-o undă ce nu poate fi confundată. Ea vă marchează forţa spiritului şi reprezintă carnetul vostru de elev la şcoala Terrei. Eu am fost Profesorul vostru şi Prietenul care deseori v-a pregătit surprize pentru a învăţa să discerneţi adevărul de minciună, să aveţi încredere în voi înşivă, să decideţi, să cutezaţi, să gândiţi, să acţionaţi, să iubiţi, să creaţi, să descoperiţi înţelepciunea cu care Dumnezeu a creat Universul, sădind pretutindeni frumuseţea. Am fost Cel ce v-a călăuzit drumul spre lumină, înlăturând vălurile ce v-au acoperit vederea. Eu v-am provocat la un joc în care să descoperiţi care vă sunt puterile şi cine sunteţi cu adevărat. Mă veţi găsi pretutindeni în drumurile voastre pentru că suntem mereu împreună. Eu sunt Paznicul tuturor porţilor din împărăţie, care vă verifică talentul de jucător în Jocul Creaţiei. Eu sunt Oglinda în care actorul şi personajul se vor reflecta în egală măsură. Eu sunt Izvorul din care aţi gustat abia o picătură şi din care nu vă veţi mai sătura bând. Eu sunt Farul conştiinţelor în nopţile cosmice. Eu sunt Grădinarul ce a creat o imensă grădină de flori şi stele. Eu sunt Navigatorul care conduce Nava spre viitor. Eu sunt Oceanul în care toate se regăsesc. Eu sunt Păstorul turmei albe de lumină. Eu sunt Profetul ce deschide o fereastră în timp. Eu sunt întregul şi Nimicul.

Sunteţi copiii mei şi fraţii mei. Sunteţi prietenii mei şi colaboratorii mei. Sunteţi elevii mei şi partenerii mei într-o piesă fără sfârşit. Eternitatea vă întâmpină cu taine şi comori pe care le veţi descoperi cu bucurie. Cândva veţi ajunge şi voi să vă ajutaţi fraţii mai mici. Apoi a dispărut. Poate că fusese doar o hologramă. Parcă spusese că rămăsese pe planetă. Ce cumplit sacrificiu! Abia începeam să înţelegem... Prejudecăţile şi rigidităţile noastre mentale încă nu ne permiteau să realizăm ce a însemnat pentru ceilalţi Misiunea Terra. Cuvintele nu ne mai ajutau să exprimăm exact cât de multe înţelesesem în aceste unice clipe. Dincolo de ceea ce auzisem mai era ceva profund şi dureros şi imposibil de cuprins în vreun limbaj: dragostea infinită a Creatorului pentru Creaţia Sa, acea dragoste ce cunoaşte neputinţa, jertfa, sacrificiul, răbdarea, dăruirea, bucuria, durerea. Am rămas tăcuţi. Eram învăluiţi de o pace atât de bogată, de grăitoare, de plină de sensuri. Într-un fel era aproape palpabilă. Parcă nu mai eram noi înşine. Un fel de preaplin ne umplea de stări de emoţie şi înţelegere neatinse vreodată. Simţeam că trăiam la altă dimensiune. Ceva profund se modificase şi eram o muzică, un dans, o plutire. Fiinţa noastră pierduse noţiunea de spaţialitate tridimensională. Eram tăcerea şi nefiinţa. Eram viaţă, eram iubire. Eram neclintire şi unduire. Eram amintire şi dorinţă. Eram intenţie şi mişcare. Eram nimicul şi ideea. Eram gând şi uitare. Eram licurici ieşind din noapte într-o mare de lumină. Eram muguri ce înfloreau sub binecuvântarea Soarelui. Eram o uriaşă familie cosmică spre care ne trezeam şi de care niciodată nu fusesem despărţiţi. Eram toţi acelaşi UNU. Numai că fiecare primise un dar unic spre a-l exprima în Creaţie. Când ne-am revenit ne aflam deja în navă. Aveam fragmente de memorie. Ştiam că ne aflăm în călătorie spre o planetă despre care aveam să aflăm treptat mai multe. Nava era impresionantă ca dimensiuni şi utilităţi. Ne simţeam ca într-un oraş în care aveai de ce te tot minuna la tot pasul. Viaţa socială a fost armonios organizată şi iată-ne începând o nouă etapă în care activităţile sunt extrem de variate şi stimulează setea de cunoaştere. Nu sesizăm drumul exterior, ci doar drumul pe care-l parcurge propria fiinţă spre desăvârşire şi adevăr. Uluitor, natura ne încântă, arta ne sensibilizează, ştiinţa ne provoacă încât uităm că ne aflăm pe o navă. Şi ce sunt oare corpul uman, o planetă sau un Soare? Temple mişcătoare de Lumină, nave într-o poveste despre o călătorie spre Dumnezeu. DOR Lumea se desfăşoară în faţa ochilor ca un tablou pe pânza căruia pictorul a aşternut culori, sentimente şi simboluri ce au semnificaţie pentru toţi cei ce

acceptă această realitate. Privirile şi mâinile au urzit o structură energetică pe care văzătorii nu o pot surprinde, dar o pot percepe cu simţuri ce încă nu au primit nume. Peisajul s-a născut din gânduri şi idei, din emoţii şi stări de conştiinţă, iar pigmenţii au încercat să traducă invizibilul şi impalpabilul în acel ceva materializat din jocul electronilor ce absorb cuante de energie din lumina albă. Din lumină provine şi pânza, şi pensula, şi omul. Lumina se autoevidenţiază cristalizându-se în materie şi ascunzându-se în universul microcosmic ce devine macrocosmic ca apoi să se dizolve în infinit după noi legi. Orbite şi curenţi vom găsi în mic şi în mare, în tot ce există şi vibrează în dansul energiilor ce devin ceea ce mintea plăsmuieşte. Universul material este doar o coajă a unei Realităţi cu mult mai subtile şi profunde. Pătrunzând în miezul lucrurilor şi evenimentelor cu puterea gândirii, vom descoperi matricea ideatică ce a stat la baza structurării şi concretizării lor. Acolo vom deveni noi înşine existenţe pure, lipsite de formă, evadate din tridimensionalitate, în stare liberă, nelimitată de graniţe. Vom fuziona cu ceea ce dorim să înţelegem şi ne vom confunda cu noţiuni şi stări de conştiinţă pentru a le asimila prin trăire directă, conştientă, atentă, nemijlocită de limbaje. Acestea sunt doar porţile ce se cer deschise pentru a pătrunde dincolo de ele. Trăind în această lume paralelă, într-o zi veţi găsi că noua Realitate este extrem de riguroasă. Este o matematică spirituală a cărei frumuseţe se descoperă cu ajutorul unui nou nivel interior ce trebuie atins. Etajele superioare ale conştiinţei accesează alte calităţi sau domenii de frecvenţă ale Creaţiei, invitând căutătorul într-o călătorie fără sfârşit spre Centru, sau Dumnezeu, sau Sursă, sau Izvorul a tot ce există, sau propriul Sine. Interiorul şi Exteriorul se identifică într-un TOT infinit despre care nu se poate vorbi. Cuvintele aparţin acestui spaţiu. Sunt forţe creatoare cu care se poate lucra în sens constructiv sau distructiv. Sunetele au multe proprietăţi necunoscute încă acestei civilizaţii. Există o ştiinţă întreagă a sunetului ce ar putea aduce o mulţime de beneficii dacă ar fi studiată cu seriozitate şi animaţi de dorinţa de a servi umanitatea. Dar cum spuneam, accesul la ştiinţa Noii Ere va fi condiţionat cunoaşterii. Orice obiect este în directă legătură cu creatorul său şi cu acele fiinţe care l-au atins sau l-au privit. Undele de energie ţes fire nevăzute pretutindeni încât spaţiul se constituie într-un ocean vibratoriu care se poate “citi” după o artă pe care puţini o deţin. Istoria însăşi poate fi reconstituită cu exactitate preluând mesajul informaţional al acestor unde. Creierul deţine capacitatea de a le descifra intuitiv. Recurgând la asemenea metode, veţi constata câte mistificări şi erori “s-au strecurat” în manualele ce v-au arătat cum să priviţi de puritatea sufletului cercetătorilor sau căutătorilor

realitatea

înconjurătoare

potrivit

dorinţei

unora

sau

altora.

Mai

mult,

transparenţa va fi reală şi politica nu-şi va mai putea susţine aberanta existenţă bazată pe minciună, interese meschine, inutilitate şi maleficitate. Veţi opta pentru acţiuni, activităţi, decizii, gânduri şi creaţii cu caracter benefic. Nu veţi mai putea încălca Legile Vieţii fără ca acest lucru să nu devină vizibil pentru oricine şi fără ca efectul imediat să nu vă aducă rezultatul corector. Nu este suficient să înţelegeţi intelectual aceste noţiuni, imaginându-vă performanţe care rămân simple închipuiri cât timp bateţi la porţile cunoaşterii încărcaţi de poveri de prejudecăţi, amintiri, emoţii care vă domină, probleme nerezolvate, griji şi frământări de care nu v-aţi eliberat. Echilibrul psihic cere ani de pregătire în acest domeniu în care antrenamentul este riguros, constant şi verificat prin probe adecvate fiecărei entităţi. Viaţa, desigur, vă oferă multe chei, dar trebuie să ştiţi să le folosiţi pentru a izbuti să avansaţi pe anevoiosul drum al autocunoaşterii şi desăvârşirii. Creativitatea, indiferent de forma în care se concretizează, este o poartă spre noi înşine, spre transcendere, spre un tărâm al emoţiilor şi al atingerii unor noi stări de conştiinţă. Iubirea, de asemenea, potenţează profundele stări meditative conducând la revelaţii şi sublimări energetice ce înlesnesc saltul evolutiv. Incursiunile în planurile superioare de conştiinţă vor aduce noi înţelegeri asupra procesului complex al materializării şi dematerializării Realităţii. Cristalizării şi solubilizării chimice le veţi găsi corespondenţa alchimică ce permite concretizarea sau volatilizarea unei realităţi proiectate mental. Zidurile vor cădea străpunse de lumina gândirii şi noi orizonturi se vor întinde înaintea autenticilor căutători ai Adevărului. Toate aceste lucruri despre care vă vorbesc nu ţin de un viitor care va să vie dacă omenirea va alege un alt drum. Ele sunt prezente şi accesibile tuturor ce le cred şi le experimentează, sfidând timpul şi multe alte concepte rigide ce au încorsetat mintea umană. Timpul poate fi învins. Noi realităţi, aparent virtuale, devin explorabile pentru acei curajoşi ce vor învinge comoditatea şi rutina şi vor aborda ştiinţa spirituală cu înţelepciune şi răbdare. Am dorit să deschidem Poarta Noului Mileniu împreună, călăuziţi de idealuri nobile, dragoste de Adevăr, credinţă şi iubire de semeni. Sunt ani de când mesajele au ajuns în câteva case fără ca rezultatele aşteptate să apară. Cercurile temporale au devenit abisuri temporale întrucât problemele create de mintea colectivă s-au agravat cu soluţii ineficiente şi decizii ce conduc invariabil la eşecuri şi, în final, la autodistrugere. Forurile conducătoare repetă sistematic aceleaşi erori, iar pretutindeni prostia sfidează Poarta, triumfând asupra unei realităţi pe care a creat-o şi o susţine cu sloganuri politice şi anunţuri publicitare ce nu aduc renaşterea, ci moartea.

Planeta arată ca un stadion după un concert de muzică rock, plină de deşeuri şi indivizi ameţiţi. Parcă toţi s-au pus de acord s-o lichideze cât mai repede. Este greu de stopat jaful, crima şi iresponsabilitatea. Este un refuz general de a coopera. Este un interes general sau o inconştienţă generală care atrag dezastrul. În aceste condiţii, de cine vă temeţi, oameni? De nota la purtare pe care v-o pune Occidentul? Dacă tot este să muriţi odată cu planeta, măcar muriţi cu fruntea sus, nu îngenuncheaţi de lichele. Vă propusesem viaţa, eternitatea, zborul, creaţia, pacea, bucuria... Mi-e dor de oameni cu care să pot discuta, mi-e dor de oameni vii care gândesc şi caută soluţii înţelepte problemelor cu care se confruntă, mi-e dor de oameni demni care şi-au păstrat verticala şi nu au adormit, mi-c dor de oameni care ştiu să iubească, mi-e dor de oameni care caută frumosul, mi-c dor de oameni curajoşi, mi-e dor de oamenii ce-şi iubesc ţara şi neamul, mi-e dor de oamenii ce-L caută pe Dumnezeu... UNDE SUNTEŢI, OAMENI? MĂNĂSTIREA NEVĂZUTĂ Curtea interioară era pavată cu dale de piatră. Pe margini, trandafirii începuseră să îmbobocească. Era ceva sălbatic între acele ziduri vechi, dar şi multă istorie ce-şi pusese amprenta oriîncotro ţi-ai fi îndreptat privirea. Turnul unde cândva cineva veghea liniştea locuitorilor cetăţii era acum părăsit. Urcând pe platformă, aveai o perspectivă a împrejurimilor şi strania senzaţie că nu eşti singur. Involuntar te proiectai în acele vremuri în care trebuinţele erau mai sumare şi multe păcate ale minţii erau încă necunoscute. Aşezarea era înconjurată de păduri şi pante abrupte. Cu greu ajungea cineva în acel desiş întunecat. Chiar era de mirare cum fusese construită cetatea şi cine fusese cel ce o ridicase. Documentele menţionau un cavaler rătăcitor înnobilat de un prinţ recunoscut de hrisoave. Dar utilitatea ulterioară de aşezământ monahal nu se prea potrivea cu întâmplările care se asociau acelui lăcaş sfânt, cetate şi mănăstire deopotrivă. Se povesteau multe despre misterioşii cavaleri care trecuseră pe sub porticuri şi participaseră la enigmatice ritualuri ce rămăseseră necunoscute posterităţii. Legendele deformaseră adevărul şi chiar cei ce-l cunoşteau îl păzeau cu străşnicie pentru vremuri de lumină, în timpuri întunecate adevărul se criptează în simboluri şi în eterul ce încremeneşte evenimentele în veşnicie. Pentru călătorii atemporali nu este greu să străbată veacurile spre a experimenta senzaţia timpului, a limitării mentale, puterea forţelor psihice şi a forţelor oarbe ale civilizaţiilor ce s-au succedat pe Pământ, pentru a cerceta

teme de destin, a verifica strategii de ieşire din variante ce au condus la eşec şi a analiza opţiunile virtuale ce ar fi putut crea universuri paralele. Mă aflam în sala de mese şi beam apă dintr-o ulcică de lut. Interiorul auster era luminat de flăcările din vatră şi de un opaiţ pe care-l aprinsesem, după vechile obiceiuri. Am atins obiectele pe rând, încet, şi vibraţiile acumulate au început să-mi ţeasă în minte imagini de altă dată. Vedeam încăperea umplându-se cu chipuri cunoscute: mulţi dintre ei fuseseră ucişi pentru credinţa lor, alţii, ce reuşiseră să intre în anonimat, transmiseseră generaţiilor următoare firul luminos pe căi ascunse. Legătura dintre atunci şi acum s-a menţinut. Stau mărturie cercurile ermetice de iniţiaţi ce păzesc focul sacru al Ştiinţei Spirituale, al înţelepciunii şi al Adevărului. Mă revăd printre ei, unul dintre Templieri, rămas să cutreier lumea pentru a deschide Porţile viitorului celor apţi să-l înfrunte. Sunt singur printre umbre. Şi atunci au fost vremuri potrivnice Adevărului, dar credinţa a fost o forţă cu care s-a putut birui moartea şi timpul. Există documente care atestă faptele adevăraţilor creştini. Se vor găsi când va exista interes pentru a înţelege istoria reală a omenirii. Cât timp minciuna triumfă şi toţi se lasă seduşi de ea, adevărul va mai zace în temniţă. Îmi aminteam seara când ne despărţisem. Fiecare avea să urineze alt drum în lume, ducând flacăra creştinismului esoteric mai departe. Analizasem împreună variantele viitorului şi înţelesesem că planul nostru trebuie să acopere o perioadă de sute de ani, până când zorii unei Ere de Aur aveau să pună capăt Epocii de Fier. Misiune dificilă, secretă şi întinsă pe termen îndelungat. Eram nemuritori. Ne controlam trupurile şi puteam la nevoie utiliza alte corpuri umane pentru a ne putea manifesta în materie. Pentru martori am fost oameni obişnuiţi, împărtăşind aceleaşi probleme caracteristice timpului istoric şi locului geografic în care ne desfăşuram activitatea netulburaţi de indiscreţii. Aveam întâlnire o dată la o sută de ani, într-un loc stabilit în prealabil. Acum îi aşteptam să vină cu emoţia regăsirii unor prieteni. Nimeni nu ne putea vedea pentru că ritualul întâlnirilor noastre prevedea şi protecţia energetică a spaţiului în care se desfăşura adunarea. Au apărut unul după altul, punctuali şi serioşi. Cine ştia mai bine istoria decât noi, cei ce trăiam pe Pământ de atâta amar de vreme?! Guverne naive îşi imaginau că deţin secrete extraordinare, păstrate cu mare precauţie, când nimic nu este secret pe această planetă nemuritorilor. Eram din nou împreună şi aveam de stabilit strategia pentru anii rămaşi până la retragere. Încercam, cu un ultim efort, să atragem atenţia maselor asupra faptului că civilizaţia aflată în declin a ajuns la un pas de colaps. Procesul conştientizării este însă lent şi oricâtă durere este în lume, paradoxal,

nici măcar aceasta nu mai reuşeşte să trezească populaţia din somnul cel de moarte. Se simt deasupra vremurilor de jelanie. Aurul negru. Este greu să mai deschizi ochii cuiva care nu vrea să vadă. pentru că fiecare membru al societăţii a devenit torţionarul celor din jurul său. rezultatele nu păreau spectaculoase în contextul dezastrului general. – Aurul a fascinat întotdeauna oamenii slabi ce şi-au dorit puterea materială. Acesta a transformat lumea în Iad. Nu mai este timp să o luăm de la zero.. ci la Idolii pe care i-au creat şi îi slujesc cu credinţă. Au transformat natura în aur. aurul verde. La prima vedere. rafinate. civilizaţii avansate spiritual au fost trecute prin foc şi sabie. psihice. aţâţând local focurile spre a întreţine atmosfera de spaimă. Îi priveam cu dragoste. Au evaluat bogăţiile Pământului şi şi-au declarat război pentru ca cel mai însetat şi cel mai de temut să pună stăpânire asupra lor. pustiu şi cadavre. trăind într-o epocă avansată tehnologic ce asigură confortul şi libertatea. de care nu pot scăpa nici în somn. la care erau supuşi unii dintre cei ce ameninţau prin felul lor de a fi siguranţa sistemului de valori impus cu ameninţări. impunându-i-se un mod de a gândi şi a trăi străin speciei umane. “Credincioşii” (şi aici voi folosi ghilimelele. Totul se exploatează şi în urmă rămân reziduuri toxice. care nu au nevoie de călăi plătiţi. semănătura lor dăduse roade şi acele făclii ce luminau noaptea conştiinţei planetare erau existenţe ce meritau să treacă Poarta. Viaţa a fost redefinită şi aşezată pe alte coordonate încât e greu să mai convingi pe cineva că lucrurile stau altfel. bani. Munciseră continuu. In orbirea lor. traversând timpul cu credinţă şi iubire pentru semeni. Dumnezeu este invocat în batjocură spre a veni să repare stricăciunile întunecaţilor la suflet şi . iar învăţătura noastră sfântă a servit ca pretext pentru a acoperi jaful. – Suntem la câţiva ani de un sfârşit pe care nu l-am dorit.. O masă întreagă de oameni este pusă la zid. În timpul rămas sunt multe de făcut. pământul a fost secătuit. le corespund altele. conturi şi operează cu aceste iluzii numerice care cuantifică potenţialul productiv al planetei. Cu toate acestea. pentru că viaţă autentic spirituală nu mai există). aurul cenuşiu. nu mai sunt interesaţi de esenţa religiilor la care au aderat şi de procesul de deformare pe care acestea le-au suportat de-a lungul veacurilor. Unde a pus “omul” piciorul de cuceritor (nu pot să numesc oameni asemenea creaturi). Atenţia trebuie îndreptată asupra zonelor de conflict ale omenirii pentru a preveni catastrofele nucleare şi a ţine sub control regiunile unde dezechilibrul energetic poate declanşa cataclisme cu consecinţe dramatice asupra unor arii extinse. deznădejde şi necredinţă. Tardivele şi formalele scuze pentru masacrele oblăduite de biserică ţin de o diplomaţie care nu are trecere la Dumnezeu. nu sesizează că lanţurilor din Evul Mediu le corespund altele mai perfide. crima şi dezonoarea. fără pauze. că torturilor de altă dată.

silicaţi. îngrăşăminte chimice. de mass-media şi în discuţiile conjugale sau între colegi şi vecini). Am trăit sute de ani pentru a asista la repetarea aceloraşi teme şi a aceloraşi erori. conţinutul scăzut de oxigen şi concentraţia ridicată de dioxid de carbon din atmosferă . emisii radioactive. Seminţiile înrobite au fost şterse încet din istorie. caznele ce lasă urme pe trupurile mistuite de patimi şi chinurile sufletelor mutilate de păcate nu deranjează pe nimeni pentru că reprezintă însăşi “normalitatea” acestei lumi. reziduuri toxice recirculate prin integrarea lor în produse utilitare sau de consum zilnic). asuprire.la minte. caii au fost înlocuiţi cu diferite forme de cai-putere.Totul s-a repetat pe toate meridianele. Istoria a devenit o odă închinată ucigaşilor. bogăţiile s-au concentrat mereu în puţine mâini. corupţie. hidrogen sulfurat. boli. Nu au existat decât perioade scurte în care s-a permis accesul la ştiinţă şi cultură şi atunci pentru puţini. Totdeauna verbul A GÂNDI a însemnat un pericol real pentru monarhi şi s-a interzis maselor utilizarea acestei forţe coborâte în materie sub formă de Cuvânt. cianuri. scriptele întronează nedreptatea ridicând-o la rang de lege. dioxid de sulf. crime. de mijloacele de transport.. pentru mulţi dintre cei ce-şi trăiesc destinul îngrădit de nevoi imediate. aceste probleme nu sunt sesizabile. gaze de eşapament. iar fariseii moderni L-au ascuns pe adevăratul Dumnezeu. preamărindu-se caracterul invadator şi războinic al cuceritorilor. Le lasă moştenire urmaşilor. Sufletul neamurilor însă a dăinuit graţie celor mulţi şi anonimi ce au transmis din generaţie în generaţie tradiţii din vremuri în care lumina aureola frunţile albite de nobleţe şi înţelepciune. sclavii au primit alte nume. Cuvintele noastre nu se aud în vacarmul general. robie. desfrânarea a întrecut orice limită de bun-simţ. Văzduhul este plin de fiare şi dragoni ce aruncă foc. iar lumina trece neobservată de ochii nevăzători. iar spiritualitatea a constituit neîncetat o primejdie pentru cei ce s-au temut să-şi piardă locul în ierarhia lor răsturnată. pesticide. Foamete. sete de putere. lene. produse de sinteză. cu aceleaşi consecinţe. noul a fost continuu respins de vechi. când . interese meschine. frică. amoniac. oxizi metalici. mizerie. orgoliu. lăcomie. îndemnând turma spre oarbă supunere prin spectacole şi ciudate conflicte pe care nici o religie autentică nu le-a propovăduit.consecinţă a defrişărilor masive şi transformării pădurilor în terenuri agricole. Toţi îşi acceptă laşitatea înecând-o în uitare sau justificându-şi neputinţa cu asprimea vremurilor care i-au împiedicat să devină eroi. Armele s-au perfecţionat. infernul sonor (realizat în orice unitate productivă. Dumnezeu a devenit şi El un idol pentru “alchimiştii” secolului XX. prostie. Mirosul de pucioasă (mercaptani. glorificându-şi anii tinereţii când părea mai bine în ochii lor pentru că încă nu apucaseră să facă prea multe greşeli. În 50-60 de ani de viaţă..

temeri. şef şi subaltern. nesiguranţă. în care se joacă aceeaşi piesă. să se hazardeze în a lua decizii pripite. amici. echilibrate. încarnându-se de atâtea ori. proptiţi sau propulsaţi din umbră. astenii. colegi. – Pretutindeni oamenii se identifică cu problemele lor. acea credinţă neclătinată de îndoială.aristocraţia se întemeia pe merite reale. Este intrigant cum. iar înavuţirea nelimitată şi puterea . cucerite în eoni de existenţă şi evoluţie spirituală. Oriunde te duci vezi aceleaşi scene ce se derulează între soţ şi soţie. care se bazează pe cunoaşterea Legilor Vieţii şi aplicarea lor cu înţelepciune. cu mintea limpede. rude. În loc să se agaţe haotic de situaţii şi concepte. Peste tot dai de competiţii. Nu se pot detaşa pentru a înţelege că Jocul Vieţii nu este decât un şir de provocări ce stimulează dorinţa şi voinţa de a depăşi încercările. bazate pe cunoaşterea Legilor Vieţii. distracţia şi perpetuarea speciei rămân scopurile vieţii majorităţii. Încă nu au metode să oprească poluarea psihică. nevroze. izvorâte din teamă şi ignoranţă. Doar că au refuzat s-o folosească. rivalităţi şi .ţelul acelor puţini ce s-au cocoţat în fruntea naţiunilor. părinţi şi copii. să-şi consume energia cu emoţii şi stări psihice negative care tulbură limpezimea gândirii. Riscurile pe care şi le-ar asuma ar fi minime şi treptat ar învăţa să anticipeze repercusiunile opţiunilor lor. metal şi sticlă. Câştigarea existenţei. intuind şi verificând regulile acestuia. care să purifice acest nociv ocean de unde psihice. angoase. acea credinţă care te face să te învingi pe tine însuţi şi vremurile potrivnice. Falsul a transformat viaţa într-un spectacol cu decoruri de beton. anxietăţi. conştientă. intoleranţă. Şi cât de simplu s-ar putea opri vacarmul sufletelor zbuciumate! Dar cheia o deţine fiecare. activă. De fapt se încearcă să se proiecteze asupra Universului un sistem de gândire ce aparţine doar acestei planete sau acestui cerc temporal din care nu reuşesc să iasă. acea credinţă experimentată în toiul evenimentelor vieţii şi nu naivitatea oarbă a ignoranţilor ce aşteaptă ca problemele să se rezolve singure cu minuni picate din Cer. Nu realizează cât de agresiv a devenit subconştientul colectiv bântuit de frici. pământ. foc sau molime. nelinişti. Păşesc într-un eter tulburat de câmpul lor şi am senzaţia că înot într-o apă mocirloasă. Este nevoie de multe suflete curate. nu pe codul manierelor de la curţile imperiale. vecini. Cea mai mare molimă pe care nu o mai pot opri este nebunia colectivă ce s-a extins şi s-a transmis pe tot globul. obsesii şi gânduri suicide. este acea credinţă ce se întăreşte cu fiecare pas cu care te apropii de Dumnezeu. ar putea analiza situaţia în care au ajuns şi căuta soluţii inteligente. nisip. în variante tot mai groteşti ce vor să reliefeze caracterul universal al temelor. şi aceleaşi melodrame când apar iubiri interzise. Este CREDINŢA: acea credinţă trează. lavă. cu acelaşi regizor. nu au reuşit să vadă repetabilitatea structurilor mentale ce au stat la baza existenţei atâtor civilizaţii care s-au ridicat şi au pierit pe rând înghiţite de ape.

Guvernele şi preşedinţii statelor urmăresc ca jocul lor aducător de profit să continue. aceste forţe au scăzut. Ceea ce a fost posibil în secolul I trebuia să fie şi în secolul al XlII-lea. Mi-am zis că a fost ignoranţa unei epoci istorice. iluzia că sunt vindecători. suspicioşi şi slabi în faţa ispitelor ademenitoare pe care le propagau chiar cei ce ar fi trebuit să fie apărătorii purităţii învăţăturii creştine şi cei ce ar fi trebuit să o facă înţeleasă. iar femeia a fost declarată iniţiatoarea şi exponenta păcatului pentru vecie. Cu fiecare secol învăţătura Sa a fost deformată şi mistificarea impusă până la uitarea preceptelor iniţiale. al agresivităţii şi al instinctelor ce au dus la decăderea speciei umane.de parcă cineva îşi ia titlurile şi averile în veşnicie. relaxarea. Drumurile mele în timp şi spaţiu m-au adus în multe locuri în care am încercat să explic miezul cuvintelor Domnului Iisus. Ce a ajuns dragostea dintre bărbat şi femeie este greu de exprimat în cuvinte. Este o povară sau o marfă. Totuşi nicăieri bărbaţii nu sunt acuzaţi. în masă sau individual. Creştinismul a fost batjocorit şi transformat într-o unealtă de . a fost aproape imposibil sâ-i scot din comoditatea ritualurilor pe cei ce nu erau dispuşi să facă efortul de a înţelege. Acolo unde Bisericile au propovăduit doctrine moarte. oamenii aveau o credinţă şi o iubire pentru Iisus ce învingeau moartea. În perioada de început a creştinismului. Nu poţi trăi ca un ateu o săptămână şi-L cumpăra apoi pe Dumnezeu cu o slujbă. De fapt forţa sexuală au utilizat-o în mod greşit şi efectul. Farmecul feminin a fost evaluat şi exploatat pentru a hrăni instinctele animalice ale bărbaţilor. dar nu a fost asta. ci din convingere. Totul este perfect justificat când se decide “acolo sus” şi este de neconceput când se propune “acolo jos” de un individ sau un colectiv care refuză minciuna sau măsurile votate de cei ce nu le suportă niciodată consecinţele. Restul caută evadarea din realitate. diferite terapii. Forţa lor brutală a fost declarată superioritate şi lumea a devenit un imperiu al forţei războinice. ei conduc jocul. a se corecta şi a trăi creştineşte. Am realizat că totul s-a făcut deliberat. Dimpotrivă. cunoştinţe spectaculoase sau să-şi alunge plictisul. Oamenii au devenit confuzi. ori se renunţă de bunăvoie la viaţă. Puţini doresc cunoaşterea şi evoluţia spirituală şi dintre aceştia o infimă parte sunt căutători autentici ai Adevărului. Cu timpul. epuizarea energetică. Se lichidează programat. amăgind mulţimea ce-i susţine din inconştienţă sau neputinţă. Mi-a fost greu să-i fac să gândească şi să rămână consecvenţi nu din teamă. Viaţa a încetat demult să mai fie un dar de la Dumnezeu.concurenţă . un capital. Problemele colective sau de nivel naţional ori rasial nu preocupă pe nimeni. – Am trăit multe experienţe care mi-au demonstrat că drumul credinţei trebuie călăuzit. a devenit vizibil. Viaţa nu are valoare.

crede în Dumnezeu şi se respectă pe sine. Ne-am început activitatea când întunericul deja preluase puterea în multe zone şi a fost greu să acoperim toată suprafaţa Terrei. Inteligenţa pusă în slujba Antichristului a condus la rezultate care nu au dat nimănui de gândit. Cine să lucreze cu asemenea mase? Spiritualitatea însăşi are ritmul ei şi legile ei. Suntem puţini. Numele Domnului a fost terfelit în mod perfid şi slăbiciunile umane speculate. În curând vom prelua conducerea jocului pentru că înseşi vibraţiile Noii Ere nu sunt favorabile vechilor atitudini ale fiinţelor umane. . printr-un proces dureros pentru mulţi. datoria noastră nu era să impunem o religie. Nimeni nu a cunoscut adevărata noastră identitate pentru că nu purtăm coifuri şi zale. Procedeele clasice de răspândire a adevărului sunt eficiente. Pentru noi strategia a fost clară. dar sporul demografic nu a fost însoţit şi de o creştere la fel de spectaculoasă a numărului celor trei. adesea am rămas cunoscuţi în istorie ca oameni de cultură şi ştiinţă. dar care au demonstrat că omul demn. Hipnoza generală face foarte dificilă sarcina noastră spre final. să deschidem noi orizonturi cunoaşterii.dominaţie. iar mass-media nu ne susţine. Azi nu se mai ştie nici măcar că în momentele cruciale ale istoriei am fost pilonii ce au susţinut continuitatea vieţii pe planetă ca forţe spirituale. să eliberăm omul din lanţurile dependenţelor şi să-i arătăm scopul vieţii lui pe Pământ. Desigur. Nu ne-a rămas decât să urmărim planul în timp. Nu au forţă să continue drumul pe propriile picioare. nu se teme de moarte. dar şi ca personaje istorice implicate în cursul evenimentelor. Situaţia este dramatică. Radiaţiile luminice vor neutraliza maleficitatea acumulată. atenţi la probleme minore. încă partida pare să fie condusă de ceilalţi. numerică şi financiară pentru un proiect ce s-ar fi concretizat în rezultate ce azi ne-ar fi adus în cu totul altă situaţie. dar nu există date concrete care să susţină o teorie sau alta şi nici nu a venit timpul să facem dezvăluiri. Noile metode prin care lumina va intra în viaţa oamenilor vor şoca pe toţi cei ce au crezut că sunt imbatabili sau că liberul arbitru îţi permite să sfidezi Legile Creaţiei fără a constata efectul încălcărilor lor repetate. Cum spuneam. El învinge moartea. nu apărem pe cai şi nici nu suntem călugări. intrând în conflict cu alte religii. nefăcând compromisuri cu conştiinţa. Este dificil să încurajezi fiecare om ce pare să se dezmeticească şi să-i răsplăteşti zilnic eforturile cu laude când mai sunt miliarde sub anestezie. De aceea. să impulsionăm aspectul umanist al ştiinţei. Am citit ce s-a scris despre noi. ci doar să facem oamenii să gândească. neavând puterea fizică. dimpotrivă. filozofi sau martiri pe altarul jertfelor ce nu ar fi trebuit niciodată să aibă loc. Propaganda nu a creat oameni adevăraţi. ci curioşi şi oameni schimbători ca vântul. ce slujeşte unui ideal nobil. Nici nu dorim ca somnul cuiva să fie liniştit pe motiv că are cine veghea la soarta planetei. Antichristul a câştigat teren şi starea de trezie a unora trebuie susţinută.

funcţionând după noi Legi. ştiinţifice sau filozofice. Legea funcţionează şi întoarce semănătorului roadele meritate.Desigur. iar declaraţiile noastre le-ar cota drept schizofrenie. În Zonele care s-au făcut cunoscute ca iniţiatoare ale unor centre spirituale. mulţi şi-au mărturisit nesiguranţa şi teama în faţa noilor abordări ale temelor spirituale. Bătălia este crâncenă şi miza este integritatea Terrei şi salvarea sufletelor. fiecare este liber să-şi rateze viaţa. în paranteză fie spus. În loc să se stimuleze trezirea conştiinţei şi să se întreprindă acţiuni concrete menite a reechilibra viaţa pornind de la o bază spirituală studiată temeinic şi aplicată la condiţiile actuale ale naţiunilor. o utopie pentru visătorii unor vremuri biblice. Realizăm că suntem ajutaţi să înfăptuim Planul de forţele luminice din afara planetei. Entuziaşti grăbiţi au început să fluture informaţii ce nu au fost înţelese şi au creat confuzie sau chiar un efect contrar celui dorit. de asemenea. A vorbi despre întoarcerea lui Iisus care. Necunoscându-ne identitatea. neagă un asemenea scenariu. Au să sufere mari şocuri în contact cu o realitate ce se va schimba. Schizofrenia generală nu este comentată de nimeni pentru că fiecare se simte deştept că ştie ceea ce a fost îndoctrinat sau manipulat să creadă. – Multe din informaţiile ce au fost răspândite spre a-i avertiza asupra direcţiei în care se îndreaptă în goana lor nebună de a avea fericirea mult visată au fost greşit înţelese. Din nefericire. devenind sursă de infecţie cu unde nocive. eventual. mulţi au înţeles că viaţa se va schimba şi totul va fi bine şi aşteaptă schimbarea în indolenţă şi inerţie sau cu un scepticism care vrea să demonstreze naivilor că prea cred orice prostie. – Pentru mulţi suntem eroi ai miturilor şi legendelor. religioase. a preluării acestora de către civilizaţiile extraterestre venite în ajutor. ce se sustrag realităţii cu iluzii şi halucinaţii. Certitudinile hrănite secole la rând vor deveni incertitudini şi. lipsiţi de sprijin. Însăşi desfacerea peceţilor unor taine ocultate multă vreme este un semn al unor deschideri spre noi orizonturi pe care omenirea nu era pregătită să le primească. Este inutil să mai spun cât de iluzorie este viaţa lor şi cât de dezgustătoare şi otrăvitoare pentru suflet sunt halucinaţiile cu care ei s-au alimentat veacuri la rând. se remarcă şi aplicaţiile nefaste ale cunoştinţelor care s-au coborât în ultimul secol pe planetă. la o scară fără precedent în istorie. pare. s-a creat speranţa într-o rezolvare miraculoasă a problemelor cu care se confruntă omenirea şi. . De altfel. nici măcar nu a plecat din acest plan şi nici nu o va face până ce nu-şi va îndeplini misiunea. dar când acest mod iresponsabil de a trăi afectează viaţa celor din jur şi armonia cosmică. li se va părea că pământul însuşi se surpă sub picioare. În acest context pare desuet să tot pomeneşti de creştinism când noi doctrine s-au răspândit pe toate continentele.

de persoane imature şi cu serioase deficienţe psihice. Dar nu se doreşte unirea maselor în jurul unor idealuri demne de numele de OM. Trebuinţele individuale imediate înnăbuşă realizarea unor proiecte colective care să vizeze problemele majorităţii. cine face socotelile şi în favoarea cui? Cui folosesc războaiele şi cine mai crede în justeţea forţelor de pace care vin cu trupe bine dotate în zonele unde tot ele au creat conflicte aparent etnice şi religioase? Nici nu ai nevoie de prea multe surse de informaţie ca să înţelegi ce se întâmplă. revii la vechile metehne şi începi să calci pe alături. Ba chiar se creează noi motive de stres şi îngrijorare. Am făcut-o de multe ori şi nu regretăm acest lucru. Orice jertfă pare inutilă. violenţă şi dezbinare pentru a ţine sub control monstrul uriaş ce ameninţă să-şi dubleze în 40 de ani efectivul. Azi se întâmplă ceva ciudat. constaţi că nu duce nicăieri. şi-au mărturisit cu lacrimi sau cu bucurie credinţa neîncercată în condiţii dificile şi şi-au exprimat dorinţa de a recupera timpul pierdut şi a merge până la capăt. în atenţia tuturor. Când zilnic mor aţâţi nevinovaţi. ci produce permanent altele noi. – într-o vreme dragostea noastră de oameni şi compasiunea pentru durerile şi suferinţele lor ne-au făcut să ne asumăm riscuri mari şi să ne jertfim viaţa pentru ei. Iniţierea în tainele vieţii şi formarea caracterului presupun parcurgerea unui şir întreg de experienţe care să trezească forţele adormite ale sufletului sau să permită . o moarte în plus nu serveşte nimănui. credinţa şi voinţa de a le soluţiona. Chiar nu-şi mai ascund intenţiile. ţi se urăşte cu binele. Un exemplu. Să devii patron şi să le oferi totul pe tavă.Forţa vieţii nu mai este luată în seamă şi cetăţenii îşi continuă rutina cotidiană în apatie sau preocupaţi de nevoi cărora nu le caută o rezolvare la scară mai mare. haine şi acoperiş pare deplasat. VORBE GOALE! Nimic nu mai are valoare autentică. întrebările vin când ceva nu merge. Restaurarea fiinţei umane este un proces anevoios care nu se realizează doar cu sfaturi şi discuţii şi nici cu meditaţii visătoare şi părelnice. tot jocul politic derulându-se fără jenă. având ce-ţi trebuie. care să pună în umbră nevoia de unire şi soluţionare a adevăratelor probleme umane pe care nimeni nu le tratează cu seriozitate. ci se seamănă ură. pentru că ei rămân aceiaşi. pe faţă. pare doar o extravaganţă sau o excentricitate. A da lecţii de viaţă când oamenii au nevoie de hrană. O masă de oameni conştienţi nu ar mai suporta asemenea lideri şi şi-ar alege conducători înţelepţi şi aducători de pace. Sistemul actual nu rezolvă problemele. de asemenea. Dacă ar fi existat asemenea obiective precum şi dorinţa. Totul este clădit pe minciună şi superficialitate. nu când. În munca mea de vindecător de suflete am întâlnit mulţi care au promis fapte măreţe. Deci. expunând atitudini jalnice. până acum multe experimente ar fi adus rezultate încurajatoare.

Aparţin unui trecut penibil spre care privim cu ruşine pentru stirpea oamenilor. încet totul moare şi devine un cimitir. Dar îndărătnicia de a persista în greşeală şi obstinaţia cu care refuză măcar să asculte sfaturi ce nu se înscriu în sfera preocupărilor lor sunt descurajante. Modelele spirituale nu sunt urmate.. cultură agresivă. foamete. Dumnezeu este prezent în fiecare clipă în fiecare suflet. Sensul vieţii şi-a pierdut înţelesul. minciuni diplomatice. Spiritualitatea le este străină.în locul propriului templu. Lumea a devenit un tărâm fantastic plin de himere înşelătoare şi mulţi. etc. nu este Idolul care cere asemenea spectacole. telefoanele erotice pentru paranoici. masacre. Pendulăm între ele în sensul reunificării constructive şi salvatoare sau al recuperării elementelor ce încă sunt sfâşiate de contradicţii interioare sau scufundate în ignoranţă. Pare greu de înţeles că efortul direcţionat spre autodesăvârşire aduce puterea reală şi bucuria triumfului. dornică de câştig şi plăcere. profit. Puteau alege alt drum. simţul dreptăţii exprimat în fapte vrednice. gândurile frumoase şi curate. droguri. credite. violuri. prostituţie. câştig. Îşi apără obsesiile cu înverşunare. Prăpastia între ele creşte cu fiecare clipă în care cele două tabere îşi alimentează universul propriu de idei şi concepte. Realitatea reflectată în vocabularul lor ne irită: dividende. şomaj. ignoranţă. operaţii. cumpătarea şi înţelepciunea. Au substituit-o cu adunări solemne şi sărbători care nu au nici o legătură cu viaţa trăită în puritate şi credinţă. Ofrandele din care El se înfruptă sunt dovezile concrete de iubire de semeni. violenţă. Cândva se va vorbi despre aceste timpuri ca fiind preistoria civilizaţiei umane. penitenciare. actele creatoare. corupţie. alcoolism. crime. De nu s-ar fi supus din laşitate. prelungind lanţul reîncarnărilor ce fac posibilă conştientizarea treptată a legilor ce guvernează manifestarea spiritului în materie. Nu cedează nici măcar în faţa evidenţei şi a demonstraţiilor faptice şi ştiinţifice. spălarea creierelor. îndoctrinare. incultură. ci exemplele create de mintea colectivă. cuprinşi de vraja ei. războaie. haine în ton cu moda - . datorii. furturi. chiar de ar fi să se crape pământul sub picioare. mafie. delincvenţă. Încet. . acum alte perspective le-ar fi stat în faţă. închisori. cursul dolarului. efortul îndreptat spre eliberare. necredinţă şi prostie. Nici ei nu fac parte din timpul nostru etern. spitale de boli nervoase. nu teancul de bancnote şi senzualitatea animalică. au rătăcit drumul spre împărăţie.armonizarea celor haotice. poluare.ca fugă de Sine. Deja s-au format două lumi paralele psihic ce convieţuiesc în una singură. Poţi multe trece cu vederea pentru că nu au ştiut ce fac. A fost înlocuit cu altfel de proiecte: restaurarea casei . fetiţe drăguţe. legi inumane. Dar cui să spui toate astea? Nu pari din această lume vorbind în asemenea termeni. exterminări mascate. Viaţa trăită în inconştienţă atrage multe neplăceri. călătorii exterioare .Şi totuşi nu era obligatoriu să se străbată această zonă obscură.

ar fi învăţat multe şi azi s-ar fi găsit într-un stadiu în care ar fi aflat ce este fericirea. Acum s-a învârtit puţin roata şi Dumnezeu S-a smerit în faţa oamenilor. acceptând un sistem ilogic şi dur. Dacă priveşti în jur cu atenţie. Nu au curajul şi nici nu-şi doresc să afle cum sunt cu adevărat şi ce lucruri minunate ar fi capabili să facă de nu s-ar mai complace în lene şi indiferenţă faţă de viaţă. majoritatea preferă sloganurile societăţii de consum. clişee. Am cunoscut toată gama de experienţe umane în timp. o aventură sau un concediu după un an de robie. din mulţimea care uniformizează. Străbaţi pământul şi abia de-i numeri după degetele de la mână pe cei ce au urechi pentru un asemenea strigăt. devin prietenii tăi de o zi sau de trei luni. Trăind conştient. să tc învingi şi să te regăseşti pe o treaptă superioară de evoluţie. le creezi nopţi de insomnie şi preferă să nu te mai vadă. Dacă le atragi atenţia că greşesc. Nimeni nu se poate sustrage operei de transformare.. irosind şansele evoluţiei. Dacă-i lauzi. Prea îl provoacă oamenii pe Dumnezeu să le arate CINE ESTE. Ceea ce reproşăm semenilor este felul în care şi-au utilizat liberul arbitra. deşi nici nu au realizat cu câtă înţelepciune a făcut-o. creând mediocrităţi. Se tem să iasă din standarde. Acum o confundă cu iluzia unui câştig. Monstrul lumii îi înghite pe cei ce nu cuteză a-l înfrunta. cu înclinaţii spre religie sau filozofie. Este un drum pe care oglinzile mişcătoare din jur te ajută permanent să te confrunţi cu tine însuţi. Trebuie să fie cum credem noi. şuete insipide care să-i facă mari în ochii lor şi ai celor neavizaţi în ale înţelepciunii. într-o carte şi atât. care distruge sufletele. L-am fi recunoscut. totul te provoacă la acţiune.. explorare. acceptând un program care-i privează de libertatea ce li s-a dăruit prin naştere şi la care au renunţat de bunăvoie. – Şi totuşi lumea este cel mai desăvârşit laborator. Şi i-a ajutat. L-au supus la tot felul de probe. Intuiţia se dobândeşte printr-o . De ce ar fi Infinit? Ca să nu-L poată ei evalua şi apoi să se proclame atotştiutori? Umbli in lume după un om ca vânătorul după un vânat preţios. Cu restul nici nu ai cum lucra: sunt surzi.ca substitut al armonizării învelişurilor corporale. cerându-le ajutorul. introspecţie. orbi şi adormiţi sau fug ca iepurii. potrivit Legilor ce orânduiesc totul. Dumnezeul lor intră în câteva tipare. Nu le eşti pe plac.. L-au verificat. Poţi vorbi unui orb despre culori şi unui surd despre sunete? Alegerea unui drum corect în viaţă nu este doar apanajul oamenilor singuratici.în loc de energii spirituale. Ar trebui să caracterizeze întreaga populaţie. Nici un destin nu este întâmplător şi toate vin la vremea lor. L-au judecat şi au dat verdictul: “Nu e El. bani . cerându-I să le rezolve problemele. cunoaştere. Îi ademeneşti doar cu momeli ieftine. E limitat.. facă-se voia noastră şi nu a Lui”. creativitate. Totuşi.

Par ameninţări pentru creduli toate acestea şi totuşi sunt adevărate.. invincibili şi nemuritori prin faptul că şi-au construit adăposturi. Dar însuşi guvernul şi parlamentul au dat dovadă de imaturitate şi supunere în faţa unor foruri ce nu aveau dreptul să decidă direcţiile de dezvoltare ale societăţii. de furie şi neputinţă. Fiecare membru al societăţii este dator să sesizeze aspectele perturbatoare ce pot determina conflicte. Iam văzut dincolo cum se zbat mai marii de aici. care.practică îndelungată ce presupune: atenţie. Iluzia propriei măreţii le-a sucit minţile şi au uitat că undeva adânc. asigurând integrarea în sisteme mai cuprinzătoare ce susţin nivelurile inferioare. se manifestă numai în serviciile de securitate. De fapt. Încă se simt puternici. s-au distrat şi s-au înmulţit.iar este o enigmă a Terrei. din păcate.. Somităţi naive. Forţele interioare se exprimă în toiul evenimentelor pe care tot ele le atrag spre a se manifesta. spirit de observaţie. ci Unul Singur. în fiecare suflet. Nimeni nu este mai important decât ceilalţi în ochii lui Dumnezeu. intenţia şi voinţa de a prelua controlul situaţiei. cu mici diferenţe. convulsii sociale. – într-adevăr. De ce nu există şi dorinţa de a asigura securitatea individului cât şi a vieţii planetare este greu de înţeles. Nici nu este de mirare că involuţia a determinat scăderea coeficientului de inteligenţă. acest gen de atitudine. lăsând în urmă nepoţi care să facă acelaşi lucru. Se autoamăgesc în loc să schimbe macazul şi să accepte un alt drum. conştiinţa înregistrează tot şi penalizările ei sunt pe măsura faptelor. La nivel de colectivitate problema se pune asemănător. Democraţia reală presupunea participarea tuturor la guvernare şi luarea acelor măsuri favorabile poporului şi în general fiinţei umane. calm. stagnare. tot BANUL. Nu doar conducătorul trebuie să vegheze la bunul mers al lumii. Vigilenţa este un factor extrem de important. şi Acesta nu propovăduieşti crima. tendinţe şi manifestări contrare Legilor Evoluţiei. Este o mentalitate generală potrivit căreia trăieşti ca să mănânci. iar indiferenţa faţă de Dumnezeu este identică. iresponsabilitatea a atras o situaţie economică greu de redresat. funcţionând anarhic şi producând dezechilibru. În acele împrejurări. Când consideră că nu au trăit degeaba. Acest control prin feed-back permite evitarea şocurilor şi un progres armonios al vieţii ansamblului. se referă la faptul că au adunat. De ce îşi imaginează unii că viaţa lor trebuie salvată şi milioane de alte vieţi pot fi distruse fără scrupul . discontinuităţi. şi de acceptare a unor condiţii umilitoare la care nici un om cu demnitate nu ar fi . prima tendinţă a acestora este să preia conducerea. Obsesia este aceeaşi. echilibru. se regăseşte şi la nivelul clasei sărace. să munceşti. Nu sunt mai mulţi Dumnezei. stăpânire de sine. Conştientizarea. discernământ. în fapt al propriei fiinţe dominată de pasiuni şi slăbiciuni. să procreezi şi să mori. treptat readuc pacea care vine odată cu înţelegerea şi corectarea.

dezastrul pe care l-au produs îi va determina să-şi schimbe atitudinea. Dacă în loc să comenteze atenţionările mele în bătaie de joc. mi se contestă dreptul de a mă amesteca în problemele politice. Ei ştiu mai bine decât El însuşi care sunt atribuţiile Sale. se desfăşoară variaţiuni pe aceleaşi teme: bogăţia Pământului. minciuni. Dar este greu de discutat cu ignoranţii. Mă acuză că ameninţ cu fenomene apocaliptice. Mulţi L-au depăşit. Creatorul trebuie să se retragă de pe scena vieţii pentru ca atotştiutorii să se afirme public şi să stabilească pentru ceilalţi care sunt rosturile lui Dumnezeu. în infatuarea lor. ar sesiza o altă realitate pe care refuză s-o vadă. înregistrez şi ofer soluţiile. hiene şi şobolani. Ştiu. Nu este o încercare cu şanse de reuşită. inteligente şi pregătite pentru o asemenea lucrare. concentrarea puterii şi supunerea maselor prin măsuri coercitive şi ameninţări războinice.consimţit. Ar ieşi din timp şi vechea realitate n-ar mai avea nici o putere de influenţă asupra noilor structuri psiho-spaţio-temporale. Totul are leac şi dacă prin înţelegere refuză să coopereze. ci un Proiect riguros ştiinţific în care pot fi antrenaţi oameni îndelung testaţi. compromisuri. sănătoase. Nu am venit să repar greşelile lor şi nici să creez un Centru spiritual pentru diletanţi. ar studia baza teoretică pe care se întemeiază. avertizez. Degeaba speră minuni. ci o strategie verificată pe mai multe planete şi şi s-a transformat într-o bufonerie ce lasă Un gust amar telespectatorului şi contribuabilului ce susţin asemenea caricaturi în fruntea . pe Dumnezeu. împărţirea zonelor de influenţă. ar intra în panică realizând cum şi-au săpat groapa şi n-ar mai avea somn până nu ar pune pe roate un nou sistem condus după Legile Universului. Un Centru Spiritual se creează cu elemente conştiente. Eu doar asist. echilibrate.. nu cu visători şi amatori de minuni. E singura modalitate de a vindeca sufletele ce-şi refuză însănătoşirea. Nu este un experiment cu factori cunoscuţi şi necunoscuţi. nu a mea. Creatorul trebuie să stea în Biserică în timp ce creaturile distrug Creaţia. Dacă ar coborî printre oameni. Trebuie să se convingă singuri că Dumnezeu este drept şi aduce fiecăruia exact ce merită. Putregaiul va dispărea sub focul purificator.. Totul le pare în ordine când privesc statisticile pe calculator sau în rapoarte. Trece-va acest timp al imposturii şi apărea-vor OAMENI pe planetă. pretutindeni este la fel. Nu realizează că toate acestea sunt opera lor. Cu alte cuvinte. Faptul că nu sunt crezute reprezintă deja problema lor. Eu nu-i pot obliga să creadă ce le spun. Chiar şi numai scandalurile politice denotă faptul că bunul-simţ a dispărut ţării. jocuri de culise. şantaje. De fapt. limitate de scriitoraşi de ocazie şi paratrăzniţi care sondează Universul cu câţiva neuroni şi o cohortă de demoni ce le slujesc orgoliul. nu viermi. treze.

I-am încercat în felul meu şi m-am lăsat judecat de toţi cei ce-şi plimbau orgoliul prin lume şi-şi strângeau punga aducătoare de fericiri efemere. Adeziunile făcute din amuzament sau disperare nu sunt luate în considerare. Oamenii vii gândesc. Indolenţa vă asigură moartea sufletului pentru că nu aţi ştiut să apăraţi viaţa. Pomană se face numai pentru morţi. muncesc. De ce aş fi mai darnic decât ei? Bogăţia pe care am promis-o se dobândeşte cu trudă şi renunţări. Efortul este nu atât fizic cât psihic şi de aceea realizez că puţini vor putea îndeplini criteriile ce-i vor selecta pe cei apţi să lucreze la formarea structurii energetice a Centrului atât de pomenit în diferite cercuri ceşi imaginează că totul se petrece de la sine sau cu conferinţe publice. creativitate. Timpul ne presează să repetăm apelul. Doborâţi limitele puse gândirii şi contribuiţi la crearea unei societăţi bazate pe principii corecte şi conduse de oameni înţelepţi. Am solicitat ajutor şi celor de sus şi celor de jos. înghiţită de propriile emanaţii!” – Retrăind acelaşi gen de probleme. perfecţionare. dar nu vom târî pe nimeni din milă. făpturi umane! Descoperiţi lumina din voi şi abandonaţi metehnele ce v-au adus suferinţe şi durere! Totul este în schimbare. dinamism. Toţi au fost suspicioşi şi s-au retras sperând că mă voi descurca sau vrând să arate astfel că nu se aliază unui şarlatan ce face promisiuni pe care nu le demonstrează. Viaţa reprezintă dezvoltare. Impasibilitatea vă condamnă la pieire. care au înţeles aceste mesaje şi cu care vom continua lucrarea spirituală. Vom munci cu seriozitate. în loc să dovedească ce au înţeles. evoluţie. În perioada sesiunii. Adaptaţi-vă schimbării pozitive în sensul transformării proprii. Dar nici nu este nevoie să trăieşti mai mult de 15 ani ca să realizezi din lecţiile de istorie că greşelile se repetă şi nimeni nu observă. Să nu-şi imagineze cineva însă că se va putea infiltra potrivit proverbului “La plăcinte înainte. “Oameni. Ridicaţi-vă. Ei nu pot depăşi un ciclu evolutiv cu examenele luate. creează. la război înapoi”. nu rămâneţi roboţi standardizaţi de interese obscure! Descoperiţi apa vie şi renunţaţi la obiceiurile ce v-au ruinat sănătatea! Uniţi-vă şi conlucraţi la înfăptuirea idealurilor voastre. seamănă şi culeg. cunoaştere. acţionează. Cum poţi culege fără să semeni? Avem de strâns oamenii conştienţi.condusă de entităţi din acest plan şi din dimensiuni paralele ce vor coopera la înfăptuirea acestuia. Îmi vor spune că nu au cum să-şi dea seama când viaţa lor este limitată. Nici o mantră nu vă va salva dacă nu veţi încerca să vă ridicaţi nivelul de vibraţie prin înţelegere şi vindecare sufletească. mă amăgesc uneori cu gândul că poate vreodată îşi vor da seama că totul este la fel de sute de ani. o . frumuseţe. pentru că nu va face faţă ritmului şi exigenţelor noastre şi nici nu-i putem ajuta pe cei ce nu se ostenesc singuri. salvaţi-vă sufletele! Nu mai este mult şi acest cerc temporal se va autodistruge. Nu mai încurajaţi prostia şi minciuna! Lumea aceasta se va prăbuşi.

Dacă s-ar face un referendum planetar pentru a se stabili câţi vor război. tot Universul trebuie să zăbovească la acest nivel de subdezvoltare. TURNUL Aproape că dispăruse din raza vederii noastre. Dar va veni şi vremea când se vor sinucide în speranţa că scapă de coşmar. dar nimeni nu-ţi poate scurta drumul.0001% doreşte să-şi exprime violenţa într-un război real. ascuns de frunzişul des al pădurii. Ei nu ştiu că nu poţi scăpa nicăieri de durerea pe care ai provocat-o. Înserarea cobora peste aşezarea ce străbătuse mileniile. . obosiţi de lungul drum ce părea că nu se mai apropie de sfârşit. au pierdut reperele ce le-ar fi arătat drumul corect şi s-au rătăcit. Veţi vedea Jocul dintr-o altă perspectivă şi însăşi matematica ce se ascunde în spatele energiilor inteligente ce pătrund în acest sistem. izolată în propriul timp nemuritor. O retrăieşti până te vindeci.transformă în vacanţă şi intră în grevă generală. – Atunci. iar pământul deja mustea de apă. De altfel planeta se pregăteşte încet pentru purificare şi vor simţi adevărul pe care l-am anunţat. perpetuă şi inaccesibilă sufletelor efemere ce-şi delimitaseră existenţa la un cerc ce închidea în sine prăbuşirea în nefiinţă. Ploaia şiroia din copaci într-un ritm monoton. de parcă dacă mintea lor a înţepenit la nivelul unor cunoştinţe generale de nivelul gimnaziului. Eram epuizaţi şi ne stăpâneam cu greu nerăbdarea şi iritarea ce ne cuprinsese. Acum refuză orice indiciu care i-ar putea ajuta să iasă din impas. ci doar ţi—1 poate indica. Să ieşim din acest timp şi spaţiu şi să le analizăm de la nivelul următor. Îl urmăream cu greu. De fapt. dar nu aveam ochi pentru ele. Florile păreau mai proaspete ca oricând. Singurul mod de a scăpa de consecinţe este să înceapă ACUM transformarea şi schimbarea drumului. Părea că mergem de o veşnicie în labirintul verde. Umezeala ne pătrunsese hainele şi încordarea cu care aşteptam limanul sau punctul final al călătoriei ne slăbea forţele. Cum se face atunci că miliarde de fiinţe se supun unor imbecili şi schizofrenici care terorizează majoritatea? Este greu să spui NU cu orice risc? Este oare imposibil ca într-o zi nici un om de pe planetă să nu mai dorească să ucidă sau să declanşeze acele acte îndreptate împotriva vieţii sau a unor naţiuni? Pare utopie pentru mulţi. încălcând Legile ce le-au fost lăsate. Să ne desprindem puţin din limitele acestui limbaj şi acestui unghi din care am analizat problemele şi să urcăm într-o altă octavă. Invocam spiritele pădurii în gând cerându-le ajutor. s-ar găsi că doar 0. hai să vedem cum stăm cu pregătirile. Tot ce nu se înscrie în sfera lor de preocupări este respins. Şi-au acceptat condiţia de robi cu multă uşurinţă.

La greu. De cort nici nu poate fi vorba. Cu alte cuvinte vrei ceva plăcut. Învoiala a fost să tac indiferent ce s-ar întâmpla şi să-l urmez. se face noroi şi înaintarea devine anevoioasă. Încep să visez. Ieşi-voi spălat de păcate la sfârşitul drumului? Oare nu erau suficienţi câţiva stropi sau o baie în mare în miezul verii? Parşivă minte! Cauţi să fugi.că de fapt mă plâng continuu. Aici nu sunt nici cafenele. consumându-ţi îngheţata şi . şi cu cât lamentările mele sporesc. Mergi sau rişti un guturai pe cinste. Te gândeşti la cei apropiaţi care acum stau în casă la televizor sau cu o carte în mână şi fac meditaţii lăudabile în confort. cu justificarea că nimeni nu te obligă să continui aventura în care ai intrat.. nici moteluri sau cabane pentru vremea rea. nu-s campion. Pesemne că toată suflarea pădurii se retrăsese în vizuini. o plajă şi un şezlong sub o umbrelă. Muşchii îmi refuză comenzile. iar bocancii mi-s deja uzi. Intri impur în Templul Naturii. o vacanţă pe litoral plină de plăceri de unde să te întorci un sfânt. şi nu numai. În curând voi face bătături. demnitatea scade cu fiecare pas şi-ţi vine să renunţi şi să blestemi ceasul în care ai promis. Aici nu poţi trişa. Ţi-au atras atenţia asupra nebuniei tale şi ai vrut să le demonstrezi că nu vor ajunge nicăieri. Transpiraţia şi ploaia se întâlnesc la suprafaţa pielii şi în firele ţesăturilor ce mă acoperă. Şi atunci bombăneam. nu caracterele puternice. un soare cald. Fac calcule estimative a puterii de absorbţie a lucrurilor şi evaluez greutatea crescătoare ca o halteră căreia cineva are grijă să-i adauge noi discuri metalice. Să fie acesta simbolul şi veritabilul ritual al botezului cu apă? Mă port nedemn. un alt soi de umbrelă decât cea care mi-ar trebui acum. Apa mea şi apa cerului. Voinţa unde vrei s-o căleşti? Pe o terasă. ascultând concertul liniştitor al ploii. Îmi amintesc de marşul din armată. îţi vine să renunţi. Acum ţinete de cuvânt! Dar nu din orgoliul de a arăta că ai dreptate. Povara din spate mă readuce la realitate. cu atât mă simt mai obosit. rucsacul devine tot mai greu.. Un soi de Fata Morgana a împărăţiei apelor: văd deja un imens prosop uscat. umerii mă dor. Mi-ar fi plăcut să fiu o veveriţă într-o scorbură şi să mă minunez de fiecare picătură ce ar fi dansat în faţa ochilor. Noaptea e aproape şi totul devine alunecos. ci cu smerenia celui ce recunoaşte că orice promisiune este un jurământ sacru făcut în faţa lui Dumnezeu. Nu. Dacă nu conteneşte o săptămână. Simt că-mi pierd minţile.Înjur nu se simţea nici o mişcare şi nici o schimbare în peisaj care să ne aducă un licăr de speranţă.este un fel de a zice . Tot spaţiul te aude. şi acum. Dar eram doar un drumeţ fără adăpost care intrase într-un imperiu pentru care nu era pregătit. Tac . Botezul plăcerii a înmulţit păcătoşii. Dar nu pot spune nimic. Mai degrabă purtătorul uriaşei cruci a destinului pe care am tot mărit-o cu gânduri nevrednice.

aprinzând o lumânare. cine ţi-ar dona un organ din iubire. Am tot crezut că pacea se atinge uşor.şi scormonind vieţile anterioare. In adâncuri clocotesc şi mugesc apele sufletului. Voi aştepta ca rădăcinile să mă absoarbă şi să mă ridice odată cu seva brută spre frunze. voi cunoaşte elementul aer şi voi primi lumina. Cine te-ar lua în casa lui din iubire. Apoi au început să-mi ţină teorii despre iubire. Hm! Tentaţia somnului. nu o poţi confunda cu un gând. nu mai păcătui” . Nu se mai termină?! Şi gândurile pot fi şoapte sau strigăte. băiete! Te-ai înhămat la o altfel de osteneală. să-mi trag răsuflarea! Şuier ca o locomotivă. Aburi calzi ies din mine. Le-am tot explicat să mă lase în pace cu mantrele lor. Asta este nebunie. cine ar cerceta ştiinţa sufletului ani în şir pentru a ajuta oamenii din iubire? Un vindecător de suflete nu devii dând sfatul . că nu-i costa nimic. între agitaţie şi blândeţe. Acolo în înalt. Calc cu nepăsare prin ele. arzând un bob de tămâie şi înălţând o rugăciune. Voi saluta gnomii şi mă voi împrieteni cu vietăţile minuscule ce afânează solul. Probabil că nu m-aş mai ridica pe urmă. Voi face inele în jurul meu. Care pe care? Asist la conflictul interior dintre răzvrătire şi supunere. Picioarele nu mă mai ascultă. explicându-mi ce minunat e drumul lor. Să-mi spună cineva cum ating pacea în mişcare. În curând mă voi dizolva şi mă voi strecura prin spaţiile capilare ale pământului.plimbându-ţi privirile lacome ascunse de ochelarii negri peste trupurile bronzate? Nu. Arta vindecării are tainele ei care se pătrund prin propria puritate. nervozitate şi pace. Simt tremurai muşchilor şi cârcei de durere. Ţipau la mine... Mă voi transforma apoi în culoare şi focul virtual din trunchi. dar mă cuprinde o furie duşmănoasă pe toate neputinţele mele şi toate potrivniciile pe care mi le pui în această cursă în care parcă timpul însuşi a stat în loc. Expediau gânduri pe care puneau eticheta “iubire” oriunde era nevoie de soluţii practice. Este o liniştire temporară şi de suprafaţă. acel element profund care te însoţeşte pretutindeni oricât ţi-ar fi de greu. Nu-i puteam face să înţeleagă că iubirea este o forţă pe care dacă nu ai dezvoltat-o în tine. noi orbite solare. Opreşte-te. implicare şi sacrificiu. Doamne. a stagnării. Sunt atent însă la ghidul meu care nu cunoaşte oboseala.“măi bade. S-au format băltoace. Câţi nu se retrag sau abandonează dramul găsind acele zone de confort spiritual?! Mi-a plăcut mult expresia asta pe care am găsit-o undeva. Uite! Aş sta cinci minute pe acea buturugă. Ei nu realizau că vibraţia vocii lor mă transforma într-un cactus. Nu-mi permit să' zic. Mersul a devenit haotic. nu mă lăsa! Simt că-mi vine să urlu. Unde s-o fi antrenat? Cu trupele de comando în Vietnam? Parcă am văzut asta într-un film. Au . măi omule. Sunt într-o realitate palpabilă ori doar în mintea mea? Aş vrea să dorm şi să uit de tot. Focul şi apa s-au întâlnit.

L-am provocat pe Dumnezeu. zâmbete şi cuvinte în grupuri. sar toate dihăniile să te muşte.. Ai uitat primele sfaturi. Mai fac trei paşi mai repede ca să mă pot întoarce să văd ce a rămas în urmă. Ce văd? Ochiuri de apă. Procesul purificării şi creşterii nu este spectaculos. Stând cu nasul în jos.. Unu.. Nu mi se pare că înaintez deloc. Inima a luat-o din loc.. tabere şi vesele pelerinaje... “Ai început să te îndoieşti?” îmi răsună un gând răzleţ venit de niciunde. biserici. Aveai nevoie de comparaţii sau încurajări? Unde îţi este credinţa?” .. Oare el cum ştie drumul? Poate mă învârteşte în cerc. “Ei. iar eu nu pot explica încă ce se întâmplă cu mine şi în mine. Conform Kybalionului trebuie să fie tot aşa. ochi abisali în noi infernuri şi limpezimi de altă natură. Oare cât am mers? Am să mă încurajez privind în urmă la performanţa mea. La drept vorbind. Să-i văd aici. Deocamdată nu le pot demonstra că bat pasul pe loc. Ei susţin că şi-au reglat toate chakrele.rămas în urmă mulţi ce se delectează cu plăceri pseudospirituale. ameţit de semeţia succesului. A sta înseamnă a muri.ochi care te cercetează de pretutindeni.. iată-mă-s! Parcă aş avea bolovani legaţi de picioare. “Care coace nerozii şi să-ţi ia păcatele. fiecare cu alegerea sa. doi. dar efectele devin sesizabile în timp. Pragurile sunt numeroase şi greu de trecut şi nimeni nu te întâmpină să-ţi mai acorde un grad. Dar poate că nu-mi ghiceşte gândurile. . că nu suntem pe stadion. odihnindu-se la umbra lecturilor şi împărtăşindu-se cu entuziasm. trei. nu alerga. Îi judec pe ei ca să mai uit de mine. Aşa-mi trebuie.. că Duhul Sfânt a coborât. cum străbat drumul smereniei şi umilinţei. Reglează-ţi respiraţia şi controlează-ţi mişcările. Cum eşti pe dramul greu şi corect. Puţină compasiune nu-i strica. Sigur. Perfidă zgripţuroaică îndoiala! Când ţi-e bine şi comod niciodată nu se dă la tine.. Asta nu-mi dau seama cum vine. nu?! De ce aşteptaţi să vă plătească alţii datoriile? Vrei să schimbi crucea? Poftim.. Din acest punct nu ai decât o variantă: să continui. atunci când eram mic. că forţa Kundalini s-a ridicat. Eu am cerut botezul sfânt. Dar nu mi se pare relevant. renunţă!” Da. acum când nu-mi permit nici măcar să întorc capul pentru a privi în urmă? E clar că drum de întoarcere nu mai există. Oare el nu-şi dă seama că nu mai pot? NU MAI POOOT!!! Parcă este surd. am insistat şi. Nici repere nu poţi avea aici.. nici nu-mi dau seama ce mai este pe sus.. Dar zone de putere nu or fi pe aici? Să mă încarc puţin cu energie! Ajutoare fermecate nu există? Vreun uriaş care să-ţi ia povara sau vreo fată frumoasă să-ţi şteargă fruntea. Ce este cu frica asta? Tremuri tot. am avut parte şi de ceremonialul clasic. Ei nu mă cred.

Cât timp vei fi atent doar la corpul fizic. ci de a accepta că pădurea nu există sau am visat la o pădure verde şi mustind de apă. Problema este ce reprezintă. Ce a mai proiectat mintea mea? Mi l-am imaginat eu ca adăpost sau starea mea psihică a primit acest nume-simbol? Cui foloseşte un turn în ziua de azi? Turnul televiziunii. când de fapt nici nu am ieşit din prăpastie. Cum . Totul este în mintea mea: cauza care mă ţine în beznă şi proiecţiile meie virtuale care m-au amăgit că mă aflu departe. Nu-ţi imagina alt peisaj! Pădurea este hăţişul tău mental. pe drumul harnicilor discipoli. “Asta ai văzut tu pentru că încă eşti orb. De ce te miri?” Păi nu pricep. Asta ce mai este? Imaginaţia îmi joacă feste? Hainele sunt uscate şi pădurea a dispărut. Nici prăpastia nu se mai vede. Este atât de subtil că mă zăpăcesc. Nici nu am intrat încă în ea. Cu bastonul ies neputincioşii la plimbare. Trebuie să-mi pun la topit toate vechile concepte? Se pare că mă ţin zăgăzuit în aceeaşi realitate. până sunt sigur că l-am înţeles. Drept să spun nici mie nu-mi place să te văd în halul acesta. turnul din Pisa.” E încurcată rău şarada asta. Adu puţină lumină în minte! Nu am zis scamatorie. turnuri unde au fost închişi martirii în Evul Mediu. turnul din Tarot. Nu crea un nou simbol pentru a face să dispară cauza! Intuieşte cauza uin efectul-simbol şi lucrează asupra ei pentru a schimba peisajul. trăind în întunericul minţii obişnuită cu aceleaşi vedenii.” Poţi. Ceva stă să se prăbuşească şi ceva se înalţă. turnul de veghe.” Şi ce fac dacă nu mai pot? “POŢI. Am intuit existenţa pădurii într-un moment de revelaţie care mi-a arătat-o. turn la G6. Sec şi atât. turnul de fildeş ca semn al izolării de semeni. toată ploaia din cer nu va ajunge să te spele de păcate. Eu îmi imaginam că-s pe drumul cel bun.Tu ştii că în spate este o prăpastie? Pe fundul ei mi-am văzut trecutul şi prietenii. Doar tu poţi opri ploaia. Nu era nici o prăpastie din care să fi ieşit. Urcăm de ceasuri întregi şi mai avem până ieşim din hăul ignoranţei tale. turnul lui Babei. Trebuie să reiau raţionamentul de câteva ori. CE SĂ FAC SĂ POT? De ce să mă sprijin? “De credinţa ta şi de dorinţa de a cunoaşte Adevărul. judecândui pe alţii. Cum să nu mă ia cu ameţeală? “Doar ştiai toate astea. că parcurg botezul şi iniţierea. Am mers doar în pădure. că pici în capcană. stai! Aici apare iluzia.” Cum? “Opreşte văicăreala şi plânsul interior şi nu te mai crede erou. A apărut în schimb un turn. Chiar aşa de jalnic am fost pe drum? Nu. Nu e vorba de a mă întoarce. turnul Londrei.

Am ajuns în interior. Dacă în loc să-şi ţină mintea liberă au zidit-o. este firesc să nu se mai adapteze schimbărilor. băiete! Să nu încerci să escaladezi schela asta căci vei simţi durerea ce era ascunsă în ambalaje strălucitoare de cuvinte. Toţi au grijă să te ajute să-ţi clădeşti turnul iluziilor deşarte. atrase de materia din care au fost ridicate.. să vezi cum o iau pe arătură! Mai sunt şi unii care recunosc măcar că se tem să nu li se dărâme edificiul construit o viaţă. Asta ce ar putea să însemne? Că nu a existat un moment în care am renunţat la libertatea gândirii. ci calitativ. Scara . o criză. în nerozia şi infatuarea mea. Ia să-i pui însă la încercare. a purităţii şi atitudinii solitare şi meditative. Chestiunea este că nu are uşă. In mintea mea parcursesem deja două trepte. Cum să-l detronezi după atâţia ani de domnie netulburată? Mă uit înjur şi mă cuprinde jalea. Ameţitoare cuvinte! Vraja lor a smintit multe minţi şi iată scările pe care oamenii le-au construit spre înaltul Bisericii şi al propriei idolatrizări. Azi am avut parte de unele nu tocmai măgulitoare şi ego-ul meu se simte rănit. Cam aşa sunt pe dinăuntru? Cu etajele acestea două legate printr-o scară de bârne putrede credeam. Măcar de era de fildeş. ci că am făcut zid în jurul meu primind prin educaţie cărămizile împrizonierării mele. Demolatorii nu-s priviţi cu ochi buni. Dar nu e ce mi-ar fi plăcut să descopăr despre mine. va fi dificilă demolarea. Mă voi ţine pe picioare? Nesusţinut de proptele. două porţi. nu concepţiile noastre limitate despre ea. Nu trebuie să-l bag în seamă.să-mi schimb modul de a gândi. două praguri. Voi intra să văd ce am putut aduna atâta vreme de mi-am construit propria scară spre Dumnezeu. că m-am apropiat de Dumnezeu? Bieţii de noi! Cum să ne extragă Dumnezeu din celulele noastre întunecate de ignoranţă? Ar trebui să dea un vânt să dărâme toate turnurile prostiei cu care împungem cerul cel fără de margini. Am nimerit-o. altfel imediat se înzdrăveneşte şi devine perfid şi violent. ar trebui să-şi trimită fulgerul ca lumina să pătrundă prin ferestrele sufletului împietrit în negândire şi neiubire. Presupune o prăbuşire. ar trebui să ne scoată din aceste puţuri ce în loc să se înalţe spre Soare s-au adâncit în Pământ. Revelaţii şi revelaţii. Acum hai să văd cum arată turnul meu pe dinăuntru. cum să renunţ la tot ce am înţeles cu atâta trudă pentru a face loc în cap unei înţelegeri mai profunde şi mai subtile? Asta nu este de ordin cantitativ. voi putea înfrunta un nou enigmatic ce mă face nesigur? Sau voi prefera să rămân fidel opiniilor mele despre lume din teama de a-mi descoperi ignoranţa? Mulţi sunt foarte siguri de ei şi-s bătăioşi nevoie mare în discuţie. Iluzie.convingeri învechite. pentru a ne vedea unii pe alţii şi a începe să slujim viaţa adevărată. certificate de calificări exterioare.. traversarea unei perioade de distrugere şi haos interior. Ar fi avut o altă semnificaţie. ceea ce este rău: dacă nu are fisuri. că pe dinafară e bine fortificat. Nu se lasă el cu una cu două.

aerul îmi joacă în faţa ochilor. Arzător.. Trebuie să reiau raţionamentul din ambele capete. ci celui ce aspiră-n taina inimii sale şi simte neostoitul dor de Dumnezeu. M-a făcut să mă cufund într-o călătorie interioară încât am ieşit din timp şi spaţiu. Luna. tu nu te revelezi profanului. într-o înaintare himerică. jertfă. Ploaia ne-a însoţit tot drumul ca un botez cu apă sfântă.mă simt uşor ca un fulg unduind prin văzduh. dăruire.Ce urmează? Tarotul spune Steaua. Fără întunecimi. Peisaj invariabil şi arid. Până acolo vedeam.. Ce caut aici? Soarele nu se mişcă de unde a înţepenit pe boltă. Soarele şi Judecata. deci acolo era. E orbitor! Când s-au prăbuşit zidurile? Simt un fel de zbor timid peste fire. ..ce urcă-n Cer este ţesută din fire de lumină. IAR? Pământ şi foc. îmi amintesc şi simt fizic senzaţia aceea de dizolvare a pământescului din mine în apa ce mă acoperea şi mă spăla de păcatele neconştientizate în care mă poticneam. Ce profanare! Să-l vezi pe Dumnezeu atât de mic.. Noi încă nu avem înţelepciunea să descoperim firul ce leagă cauza de efect.. doar pentru că nu vrei să creşti. În spatele şi în miezul a tot şi a toate este o Prezenţă care ia multe chipuri când te cheamă spre Sine. Nu apare nici o cămilă rătăcită? Cerul şi oceanul de nisip care-şi păstrează taina pentru oamenii deşertului. A apărut aşa. să Iii mai marc prin modestie. Atunci eu cum merg? De unde şi spre încotro? Buzele-mi sunt arse. apă vie.. Când am încetat să mai văd sau să aud ghidul cel abil? A fost substituit cu vocea conştiinţei. apă cerească. În gură am nisip. Atunci o altă perspectivă s-ar deschide în faţa ochilor. Pustiul acesta cu dune vălurite mă înnebuneşte. Timpul stă în loc. înţelepciune. băiat orgolios şi necopt. Probabil fiecare privea la turnul vecin prin creneluri şi-şi propovăduia idolatria şi sentinţele. Ce-a mai rămas? Platforma de sus unde-L localizasem eu pe Dumnezeu în întreita Sa Putere. Soarele ucigător mă topeşte. Voi face insolaţie? De ce nu te opreşti. Dar stai.. din neant? M-am rugat să mă ajute să rezolv o problemă concretă care mă chinuie de o vreme şi răspunsul a fost o enigmă asupra căreia trebuie să reflectez. dar asta nu înseamnă că nu există. dragoste. De fapt mă uitam pe fereastra autocarului. Apa şiroieşte pe geam şi privirea-mi alunecă spre picioare. E un soi de avânt sau doar o diminuare a gravitaţiei. M-am despovărat de cruce. Mi-e sete şi încep să transpir. Călăuza mea nu pare să aibă probleme. Nevăzută scară susţinută de iubire. am dărâmat turnul. Cum am ajuns aici? Ştiu doar că trebuie să tac şi să merg. Eu sunt un intrus. că nu puteai face tu singur toate astea. . nirvana şi iluminarea mea. Încă nu văd legătura dintre ele. Perspectiva este de coşmar în plină lumină solară. Păşesc în moliciunea obositoare constituită din miliarde de fire de nisip.

Au năruit ce aveau mai de preţ. Rezistenţa mea cedează. Am capitulat. Există vreo oază? Oceanele lumii. Pustiul este în ei. este preaplinul inimii ce se dăruieşte prin neasemuite frumuseţi. numele tău este omul zilelor noastre. Tu ucizi cu patima ta. Despre ce dragoste vorbeşte vocea aceasta ce-mi sfredeleşte creierul? Nu vrei să vezi căs în genunchi şi mă închin Cerului? Scurtează-mi agonia. Trebuie să trec prin moarte ca să mă purific? “Prostii! Speculaţiile tale sunt cam deplasate. Îţi dăruiesc trupul meu ce va deveni în curând un schelet. rogu-te! – Ssss! Deşertul acesta este o bogăţie. A iubi este un dar.. Mă supun. Pleacă de la ceva mai concret. care te preocupă. Cereai o mare iubire. orice. Ce numeşti tu dragoste este doar patima tinereţii. Eu văd deşertul necuprins. Prostia a pârjolit tot. Nu-mi prelungi agonia! Termină-ţi treaba! “îţi vinzi uşor sufletul. Aştcaptă-mă! Nu simţi că nu mai pot? Nu te asiguri că te urmez? Vei răspunde pentru moartea mea! Este surd? Sau ţipătul a fost în mine? Nici nu am putere să deschid gura. Asta te arde. Rostiţi IUBIRE şi credeţi că aţi descoperit MAREA TAINĂ? Aceasta îl arde pe cel nepregătit să o primească. Cc comoară ascunde nisipul acesta? O civilizaţie îngropată de propria trufie ce i-a adus năruirea? Oamenii sau Dumnezeu au creat deşertul? Aici e moartea.Toate se spune că ascund comori. nu aduci parfumul florilor prin sentimenteleţi alese. E un pustiu în inima ta de n-ar creşte o floare. Cere-mi.. Mă topesc de iubire.încă unul..omule? După ce repere nevăzute te orientezi? Un pas. Ei.. încă un închinător la Duhul Morţii! Când vor învăţa oamenii să lupte pentru viaţă? Slabe de minte-s făpturile umane. tandreţe şi gingăşie. nu zbori în elan creator şi nu-ţi dansezi fericirea. o structură ce a susţinut o formă mobilă de viaţă. Iubirea este ca apa de izvor. Vreţi să vină Fata Morgana în deşertul vostru să-l împodobească cu verdele iubirii? Făptura aceasta nu trebuie să satisfacă însetaţii de dor. Zilnic i se aduc ofrande. nu ştii să cânţi de bucurie şi să rosteşti dulci şoapte. Dar nu ai pregătit ogorul. ce mai e nou în lumea nisipurilor? .” Ce iad este acesta unde am nimerit? Un cuptor imens mă înghite. Slăbiciune. în mintea lor şi-n sufletul lor. Iată. nu de suflete pustii. Ssss! – Prietene unduitor. . sâsâi şarpele.” Cc mă preocupă este dragostea. apropiindu-se în sinusoide lente şi graţioase. Ea se lasă atinsă de făpturi umane vii. Stăpânul nostru este mult iubit.” Nu-ţi bate joc de un om ce suferă. dar oamenii-s proşti.. Duh al nisipurilor. Aici Dumnezeu a plăsmuit o cetate a înţelepciunii. “Este părerea ta.cad.

Trebuie să-l ajutăm cumva. Vrei să intri în Regatul iubirii cu asemenea metehne? Este un afront adus Iubirii şi nu ai cum să te sustragi pedepsei care te va învăţa să păşeşti cu smerenie în acest tărâm. Mă ustură. zboară tu vulture şi adu-mi ulciorul cu apă vie. dar pretutindeni în lume sunt fel şi fel de pustietăţi. Noi suntem ultimele forţe care nu cedează.. Deşertul acesta este în inima ta. Ei nu ştiu să iubească. – Atunci. nu dragostea cu care te lauzi. nu moartea. Dragostea astâmpără setea şi-ţi dă o nouă viaţă. Putea demult să transforme pustiul în oază. ne vei percepe ca şarpele şi vulturul. nu de iubire. Vreau să mor mai repede. vicleanulc? – Viclean eşti tu când te amăgeşti cu explicaţii puerile. e vulturul. – îl ştiu. Călăuza îi este nemiloasă. Grăbeşte-te. – Iar o iau de la capăt? . – înţelepciunea şi Voinţa suntem. Pe mine nu mă consulţi? – Ce-mi poţi tu spune. cu raza Iubirii Divine. – Ssss. Doar astfel “înarmat” vei putea străbate lumea Iubirii. nu ucide. ce să mai vorbim de ceilalţi? Ei. Nu-ţi vom fi complici. Lămureştc-tc! Cum ai ajuns aici? – Nu ştiu. făcut dragoste şi se încheie la oficiul stării civile? Fă curat în minte şi înţelege că a iubi este o stare de conştiinţă înaltă şi pură. Tu eşti ars de dorinţă.. Dovada reuşitei va fi dispariţia deşertului. omule! Adună-ţi forţele şi vino-ţi în fire! Scoate-ne de aici! – Cine vorbeşte? Nu pot deschide ochii. Câţi se avântă în tăria Cerului? Priveam tânărul acesta îngenuncheat. Crezi că dragostea se rezumă la conversaţii la telefon. tovarăşul meu. Mintea ta ucide sentimentele cu calcule meschine şi pretenţii. Dar este mai mult singur. pentru că poţi atrage dezechilibrul. Dar s-a agăţat de durerea lui pe care o alimentează cu superficialitatea sentimentelor ce a proiectat acest deşert. deşi trăim în Regatul tău mental care deocamdată este condus de Duhul Morţii. – Ssss. dar pentru că eşti în filmul tău mental.– Ssss..ai găsit soluţii imaginare care nu au valoare. Impurităţile sunt inflamabile şi de aici îţi vine senzaţia de arsură. Nu rezistă la o poveste de iubire imaginară şi crede că va rezista acelor puteri sfinte? Cu adevărat oamenii-s neîntrecuţi în orgoliul lor. Întoarce-te în lumea caznelor.. Tu eşti iresponsabil. Eşti sinucigaş. El veghează înălţimile. descoperă-ţi slăbiciunile şi prefă-le în virtuţi. Mă puteţi ajuta? – Noi apărăm viaţa. – Dar cine se gândeşte la supliciul pe care-l îndură Călăuza străbătând universul psihic al fiecărui trăitor? Dacă îndură atâta durere cu căutătorii. Cerea botezul cu Duh Sfânt. Demonii interiori au pustiit totul. botezul cu foc.

zăbovind îndelung asupra detaliilor şi căutându-le semnificaţia adâncă. Ridică-te! – Nu mai văd.. Visul a dispărut. ce este? Sau nu aţi mai văzut un bărbat gol? . Îmi este bine. Mii de glasuri urlă. Cum ai putea să-i înţelegi limbajul decât traducând în imagini energiile informaţionale şi emoţionale ale ansamblului vital pe care îl reprezinţi în confruntare cu cele exterioare?! Este greu să înţelegi cum combină mentalul tău elementele imaginative cărora le asociază senzaţii fizice spre a transmite părţii conştiente din tine mesajul său de avertizare. În faţa mea un doctor şi o asistentă mă privesc insistent. Mă scrutează cu ochi de safire şi o chemare tainică mă face să alunec uşor într-o altă realitate. Este doar starea de coşmar. Oare aşteaptă vreun răspuns? Ce au înţepenit aşa. În geam îmi apare chipul unui bătrân cu părul lung şi barba albă. Nu-mi este sete şi nici cald. Ghidul mi-a revelat faţa adevărată a înţelepciunii şi voinţei. Acesta funcţionează în lumea psihică. Ochiul minţii este un instrument sau organ al Conştiinţei tale. se rupe. – Mi-e greu să te urmăresc. cu ochii la mine? Poate că vor să-mi spună ceva şi nu îndrăznesc. expunând privirii mele când pădurea de brazi. transformându-l în cenuşă. Simt alunecarea în gol. de tranziţie spre altceva. Mă simt penibil. crezi că există capăt? Oriunde ai fi.– Ssss. Mă aflu într-o clinică. Mă scutur de visul trăit şi-l reiau conştient.. Autocarul urcă serpentinele. Privesc absent şi încerc să-mi conştientizez trupul înţepenit în scaun. eşti într-o stare intermediară.. prăbuşirea şi dezastrul. sfâşiindu-mă în bucăţi de durere şi neputinţă. Hrăneam un pustiu arzător şi vulturul devenit ambiţie mă îmbia să înaintez pe calea şerpuită a unei îndoielnice înţelepciuni alimentată de bolnava-mi minte. Simt că mă cuprinde o toropeală şi un somn de moarte pe care o aştept cu bucurie. este un sfârşit de lume în care nu-s nici mort. Cu aceste două forţe am demolat deşertul.. pocneşte. Foloseşte-o şi eu te voi ajuta să răzbeşti. când pe cea de mesteceni. Categoric nu este vorba despre ceea ce văd ochii tăi fizici. Totul crapă. nici viu. în mine. Nu mă pot agăţa de nimic pentru că nimic nu există. Este greu de suportat surparea terenului pe care l-ai bătătorit cu prejudecăţile ce ţi-au purtat paşii încoace şi încolo. Mireasă! Vino! – Crezi că te voi lăsa să pieri pentru că ai uitat de mine? Şarpele ţi-a dat cheia. în neant. – Nu mai vezi simbolul pentru că acum cauţi în tine şi ai căzut în haos. arde. Sunt orb şi nu pot merge. în acel nimic în care trebuie să găseşti lumina. Se tem de reacţia mea? O fi grav? Spune-ţi. Ei vor vedea aceeaşi realitate materială cu care te-ai obişnuit. Nu am făcut decât să dau la o parte un alt văl ce acoperea Realitatea. Intuieşte natura problemei cu care te confrunţi şi realitatea va lua o altă formă în sensul perceperii ei în alte culori. Este vorba de ceea ce vede ochiul minţii.

. Eu plec să văd ce mai este pe aici. indiferent prin ce voi trece. Arăt ca un balaur sau un zmeu. Este clar că nu mă pot ascunde. Nu simt aşa ceva. Ce se întâmplă? La ce tratamente sunt supus? Am fost răpit? Când? De cine? De ce nu-mi amintesc? Ştie cineva unde mă aflu? Cum pot anunţa cunoscuţii să vină să mă salveze? – De acum putem nota observaţiile în fişă. Iar gândurile iau forma unui monolog pe care nu-l pot opri.. nu este bine. Totuşi îmi adun curajul. dar o stranie senzaţie mă face să realizez că nu mai am corpul pe care mi-l ştiu.. E ceva ca şi cum gravitaţia ar fi crescut cu două ordine de mărime şi nu reuşesc să mă urnesc. A trecut pe nivelul lui de conştiinţă obişnuită. Cei doi au rămas în aceeaşi poziţie. iar frica de boli incurabile şi moarte l-au paralizat.. Nu paralizat. Şi dacă mă dau jos din pat şi plec în curte? Vor rămâne înţepeniţi? Treaba lor. totuşi? Nici nu clipesc. Cred că citesc în mine. să tac. şi încerc. atât cât să mă îngrozesc şi să cad la loc. Încerc să mă dau jos din pat şi constat că nu pot. Sunt legat? Nu. Trupul nu mă ascultă. Iar pentru ei este transparent. Agresivitatea l-a transformat în monstru.Brusc realizez că am fost avertizat ca. o intenţie.. Este un joc al nervilor şi-mi propun să le susţin privirile şi să-i înfrunt cu ostentaţie.. Problema este însă alta şi mă face să tremur numai gândul la ceea ce am văzut în secunda aceea de efort. Reuşesc să mă golesc de frământări şi să mă uit la ei răbdător. Hm! Nu mă las intimidat. Ce aşteaptă de la mine? Trebuie să fac ceva. Nu s-au plictisit? Poate i-a transformat cineva în statui. scrutându-mi cu un licăr de interes interiorul. Nu îndrăznesc să fac efortul de a-mi privi trupul. Se raportează la realitatea exterioară plăsmuită de mintea sa. Am suferit o metamorfoză oribilă. care mai degrabă mă părăseşte decât se concentrează. Dar nu pot să nu gândesc. Îmi pierd controlul cu asemenea atitudine. o clipire. Trebuie să fiu ca o pisică ce-şi urmăreşte prada. împietrit de spaimă.. aşa cum mi i-am imaginat eu în copilărie. Orice vorbă agravează boala. cel mai mic semn al vreunui gest. Orgoliul îl determină să ne sfideze. nemişcată ca un şarpe ce-şi paralizează victima cu privirea. Credeţi că voi ceda nervos presupunând că-mi veţi aduce la cunoştinţă că sufăr de o boală incurabilă? Nu. Tăcerea celor doi se prelungeşte. Mă simt ca un animal supus unor experimente ştiinţifice şi urmărit de cercetătorii aflaţi de cealaltă parte a cuştii. pe fondul unei imagini proiectate de nivelul imediat superior. Am devenit un monstru. ce-or vedea la mine. sunt înţepenit. Îmi încordez muşchii gâtului şi cu o sforţare supraomenească mă clintesc deasupra pernei cu câţiva cm pentru o clipă. să mă comport în vreun fel spre a le confirma ipotezele? Le înşel aşteptările? Ne pândim reciproc reacţiile. Mă întreb dacă nu cumva energia pe care o proiectează asupra mea nu mă ţintuieşte la pat. Reacţiile sunt tipice.

Îl urmărim în cele două holograme până îl izgonim în realitate. De altfel şi în spitalele lor de psihiatrie fenomenul este acelaşi. dar nivelul rigid de înţelegere nu le permite o abordare mai flexibilă a unui domeniu să operezi. Şi se pomeni scoţând limbi de foc pe care le direcţionă spre cei doi care. “Mi-e mintea tulbure. victimă sau tiran. Cred că ne aflăm în împărăţia mea şi vom lupta după regulile pe care eu le stabilesc. Acum nu pot pricepe unde mă aflu. în loc să lucreze la armonizarea relaţiei între percepţie şi nivelul de conştiinţă pe care se situează pacienţii. iar eu voi duce tratativele. Ar avea multe de aflat de la pacienţii lor. scăldat într-o nouă lumină. Nu ţi s-a urât de bătaia muşchilor şi armelor? Eu îţi propun lupta neuronilor. ca urmare a diferitelor şocuri emoţionale şi traume psihice la care au fost supuşi. Mă va costa ceva suferinţă. cu ceva eforturi. Este foarte constructivă o asemenea întrecere. Să începem lupta! Care te încumeţi să mă înfrunţi? – S-a declanşat criza. Subconştientul în sine reprezintă o bancă de date uriaşă cu care trebuie să ştii .împiedicându-l să-şi realizeze complexele de inferioritate şi greşelile ce l-au îmbolnăvit sufleteşte. până înţelegeam ce se întâmplă. Adineauri eram în spital şi acum sunt zmeu luptând cu voinicul acesta? Ce am cu el? Problema este că eu ce deschide largi perspective cunoaşterii fiinţei umane. lasă laudele şi să te văd de ce eşti în stare. Fă-i tu jocul cu întrecerea şi lasă-te omorât. în ochii lui. Atunci îl voi recupera eu.” – Vezi că are sclipiri de conectare la realitate! îl poţi pierde. Lucrează în completă ignoranţă şi necunoştinţă de cauză pentru că universul mental şi limbajele simbolice ale acestuia le sunt inaccesibile. În linişte puteam rămâne detaşat. rival. Ne adaptăm hologramei lui mentale. El alege acum holograma adaptată elementului negativ ce a ieşit la suprafaţă. – Ce vorbesc oamenii aceia despre mine? îi voi nimici dintr-o suflare. sperând ca somnul să le reducă agresivitatea şi să-i readucă spontan pe vechile niveluri vibratorii. a aceleiaşi lumi în care a trăit. Încă un văl trebuie înlăturat pentru a-i permite o nouă abordare. luau acum aspectul a doi voinici înarmaţi cu arcuri şi săgeţi. Vorbind. m-am implicat şi am intrat în acest univers din care nu ştiu cum voi scăpa. Pretutindeni vede duşmani cu care vrea să se confrunte şi competiţie. le administrează sedative. balaur fără minte. Cu adevărat ca zmeii din poveşti. Mi se învârte capul. Numai că medicii. Fii pregătit. Mentalul său nu s-a adaptat noului nivel de conştiinţă şi discrepanţa apare ca o imagine alterată a realităţii. mai limpede. Oricine devine adversar. Continuă! – Nu forţez. – Măi. Păcat că nu le cercetează. Oricare dintre noi poate intra în scenă. Sunt obligat să joc rolul până la final spre a-i descoperi cheia. “Ah! Am greşit! Trebuia să tac.

Vorbele sunt forţe misterioase pe aici şi nu ştiu cum se face că. Este chiar amuzant. Ştia că ore întregi fusese în alte lumi. Nu. transformându-se în pacea pe care o aduce vindecarea sufletului.. flăcău bălai. nici leacul. însă. l-am prefăcut în zmeu. Uite cum facem. dar nu ţio pot spune. şi râse până ce bucuria îi scutură solzii de pe trup. ce ai vrea să ştii? – Degeaba-mi spui tu dacă nu descopăr eu. nu te uita în gura unui balaur bătrân şi demodat. Hai să încerc să fiu deştept. ci un tânăr ca şi el. înţelegerea luminează calea ispăşirii. Ştiu eu acum taina. dă-mi oglinda! “Măi. aveţi inimă bună şi minte ascuţită. Nici băietul acesta nu s-o spăriet. Sper să nu mă încurc prea tare. Adu-mi tu de undeva o oglindă să văd eu ce bube am pe trup şi ce solzi cornoşi mă împodobesc. Ştiu că voi. Fiecare o dezleagă când îi vine vremea. cu siguranţă că există. Pe când dormeam. eroii învingători. când mi l-a dat mi-a spus să fac din el un Prinţ al luminii şi eu. Fie-ţi milă de mine şi ajută-mă să-mi recapăt vechea înfăţişare. Un zmeu în oglindă. să fie! Eu mi-s aista? Că tare corcit am ajuns. mă va distruge şi nu voi reuşi să desfac vraja ce m-a prefăcut în zmeu. Ce-mi căşună să fac pe războinicul şi la cemi foloseşte? Lupta oarbă. Şi râse. o vrajă m-a transformat în ceea ce vezi dinainteţi şi nu cunosc nici vrăjitoarea. râzi mai încet. fără motiv. bătrâne zmeu.” – Măi copile. Stau aşa şi-mi vine să râd.. dar şi eu am fost ca tine şi simt eu c-am să mă lămuresc cum am ajuns astfel. Pot să mă joc puţin în povestea asta. Tu doar să-mi fii alături. că se cutremură pământul! – D'apăi cum să nu mă prăpădesc de râs când văd că m-am păcălit singur?! Că prost mai sunt. de nu mai ieşi. Lasămă să râd că găselniţa asta tare mă înveseleşte. Hohoteşte lumea basmelor. O soluţie. te pomeneşti te miri unde. Afară se înnoptase... tataie. nărodul. – Râzi tu. Ştiu eu că m-ai învinge. e de antologie. – Pentru un puşti ai părea fioros. însă. Eu nu am cum să mă sperii de mine. Am mai învăţat şi noi câte ceva de când prin tărâmurile noastre vin tineri şcoliţi şi exemplare din viitor. Probabil că şi specia ta are spărgători de tipare şi mântuitori. Trebuie să rămân în viaţă şi să descopăr unde pot găsi leacul ce mă va transforma din nou în Făt-Frumos. Chiar nu mă pot opri. râzi. dându-le drumul în spaţiu. Ce pocitanie caraghioasă!” – Ei. Dar eu am mai văzut destui ca tine şi nu mă sperii. Vezi să nu facem schimb. – Eşti nostim. Privi din nou pe geam şi chipul acela misterios îi apăru într-un nimb de lumină.nu sunt zmeu. Aici mi-i sufletul şi Dumnezeu. Hai. Spune-mi. iar spitalul dispăru. N-am mai întâlnit unul ca tine. Dar în tot acest timp el ce făcuse aici? .

nemarcat şi necălcat de picior de om.” Se îndreptă spre microfon agale. conectate la energii conştiente corectoare şi vindecătoare. ce fac? Este o discontinuitate de percepţie în mintea mea. temniceri şi eliberatori. – Excursia noastră se apropie de sfârşit. Sunt conştient că fiecare dintre noi este un releu cosmic ce captează energia Centrului. îi spuse vecinul din stânga. bucuria şi iubirea. De noi depinde realitatea în care trăim. îmi voi alege cu multă grijă cuvintele pentru că ele reprezintă vehiculele prin care energiile misterioase pătrund în acest spaţiu. prin acestea. . Voi evita pe cât se poate formalismele. şi care emite o gamă largă de frecvenţe ce determină cele mai variate efecte. Suntem aici şi oriunde mintea investighează şi explorează realitatea. Ne suntem deopotrivă duşmani şi vindecători. pacea. pretutindeni unde simţurile noastre culeg noi percepţii şi acolo unde sufletul îşi trimite iubirea. Purtăm în noi şi germenii binelui şi ai răului. înainte de a ne despărţi. urmărit de privirile celor ce aşteptau o continuare a ceva ce îi era străin şi pe care nu şi-l putea aminti presat de o solicitare exterioară. – Dragi prieteni. Existăm pe mai multe planuri în care crâmpeie din fiinţa noastră se manifestă şi se transformă. însăşi realitatea pe care o plăsmuiesc. şi ai infinitului creator şi ai limitelor ce îngrădesc speranţa. cântecul. visul de lumină. Ne întoarcem renăscuţi în lumea din care venim spre a duce mai departe lumina primită. cu ochii limpeziţi de tainice înţelegeri. recunoştinţa. poezia. “Doamne. călătoria de azi este doar un început. Ce se întâmplă? Nu cumva începe alt episod?” – Ei. Am simţit cu toţii prietenia ce ne leagă şi am descoperit lumea miraculoasă ce ne înconjoară. Ajută-mă. gardieni ai pragurilor spre noi înşine şi îngerii de dincolo de porţi. Nu voi spune că se apropie de sfârşit. Am fiinţat pentru câteva ore pe alte niveluri existenţiale ce ne-au permis să ne cunoaştem mai bine. lanţul şi aripa păsării în zbor. “Despre ce vorbeşte fata aceea frumoasă? Nu reuşesc să-mi aduc aminte ce am făcut toată ziua. luă cuvântul şi se pomeni vorbind. limitele şi definiţiile ce stăvilesc zborul înţelegerii şi al cunoaşterii. Aş dori ca în numele tuturor să mulţumesc organizatorului care ne-a condus pe acel traseu plin de surprize. Toată lumea aşteaptă să vorbeşti. Trăim într-o realitate cu mult mai vastă decât ne-am imaginat sau ni s-a spus vreodată. convertită prin misterioase transformări înlănţuite. eşti solicitat. că sunt năuc. afectându-ne procesele gândirii şi. Îl rog să-şi părăsească scaunul de la fereastră şi să ne spună două vorbe de duh.La microfonul autocarului cineva îşi drese glasul şi luă cuvântul. Cu un zâmbet. unde ne-am întâlnit cu noi înşine şi am regăsit pacea şi bucuria de a trăi.

la soare sau acasă.Purtăm în noi comori zăgăzuite de milenii. Am încetat să gândim şi astfel am încetat să vedem şi să auzim. Doamne! Ce dor ne-a fost de Tine! MODERN LIFE Cinematograful era aproape gol. A venit vremea să ne trezim. Ne-am acceptat o înfrângere iluzorie când victoria a fost mereu la îndemână. Galeria de roluri pe care le interpretează un actor ar putea echivala cu seria mai multor încarnări succesive. Când Telecablul îţi furnizează continuu filme şi seriale la domiciliu. El nu poate rămâne neatins de emoţiile pe care le trăieşte. După turnare. uneori chiar foarte profund. şi de experienţele inedite pe care le aduc platourile de filmare încropite în cele mai interesante locuri din . Omule! Să-I răspundem Aceluia ce ne-a călăuzit această excursie prin Universul interior: – Bună dimineaţa. nevăzută. a potrivit acest orologiu şi aud un blând glas care ne spune: – Bună dimineaţa. Simt cum o mână sfântă. trăindu-i provocările şi devenind totodată spectatori ai destinelor ce prind viaţă din jocul în care sunt cu toţi implicaţi. actorilor. frunzărind arhive de documente şi cutreierând locuri istorice. În general. naraţiunea devine vie cu ajutorul contribuţiei regizorului. şi intră în realitatea plăsmuită. intrând în tunelul timpului sau în legătură cu entităţi din spaţiul atemporal. Ora de spectacol nu era una la care să găseşti amatori de filme pe străzi. totdeauna vei găsi în el elemente preluate din realitatea înconjurătoare şi vei descoperi felul în care aceasta este percepută de scenarist. mulţi alţii îşi pun amprenta asupra producţiei cinematografice. Sunt mai multe minţi care proiectează un fragment veridic de viaţă inspirat din experienţele trăite sau imaginate. de euri ce trebuiau demult supuse de împăratul din noi. oricâtă ficţiune ar conţine scenariul cinematografic. alteori se explorează viitorul. Oamenii erau la serviciu sau la cumpărături. Uneori se răscoleşte trecutul. nu pentru a studia componenţa publicului spectator. de propria identitate. Atunci ele uită de viaţa personală. a cameramanului şi a celor ce prelucrează imaginea şi coloana sonoră. Ceasul deşteptării a început să sune. Prin urmare. marele ecran trebuie să vină cu ceva total ieşit din comun ca să te îmbie în sală. indirect. Desigur este captivant să privesc fiinţele în plin act creator. Am intrat pentru că doream să vizionez acel fdm. arta reflectă mentalitatea epocii şi.

lume. Ii îndrăgeşti ca personaje. Subiectele de excepţie atrag oameni de excepţie. Eşti dezamăgit că jocul scenei. Un destin obişnuit rareori te pune în situaţii atât de diferite precum cele pe care le traversează un actor cu un palmares bogat. Intri în sală cu o anumită dispoziţie şi pleci cu alta. tot încercând să descoperi falsul de autentic. justiţie. Dacă voi folosi expresia rolul educativ al artei. înmănunchindu-le într-o personalitate plină de farmec şi forţă. sunt informaţii ce transpar din vârtejul acţiunii. spiritualitate. trădează calitativ şi cantitativ preocupările masei. ca punct de plecare în comunicare şi autocunoaştere. Temele abordate. se vor găsi în topul preferinţelor celor mai puţin pretenţioşi. în aprofundarea problematicii atât de . deci statistic. cu seriozitate sau din spirit comercial. Fiecare este dator să participe activ la orice segment de viaţă. psihologie. dar rareori spectatorii culeg elementele ce ar putea închega lecţiile iubirii. Cele mediatizate. nu i-a marcat cu pecetea strălucitoare a transfigurării. dar nu văd în ea un mijloc de a se transforma pe ei înşişi. pentru că oamenii vor doar să se deconecteze de stresul zilnic. care saturează piaţa. probabil va suna ca un raport sec despre importanţa instituţiilor culturale. Sunt preocupaţi de arta lor. sunt zone ale subconştientului ce se trezesc la vibraţia mesajului. gata să înghită orice peliculă ce asigură pentru două ore uitarea de sine. privită ca un tot nediferenţiat. ai putut afla o mulţime de lucruri despre tine însuţi. asemeni jocului vieţii. şi te surprinzi judecându-i că nu au cules câte ceva din tăria caracterelor pe care le-au întruchipat. Arta aceasta te pune într-un contact intim cu viaţa şi te determină să-i descoperi cheile. medicină. Sunt replici pline de substanţă. înţelepciune şi seninătate. ştiinţă. Cu toate acestea. cărora Ic surprind cu naturaleţe subtilităţile ce ţin de psihologie şi temperament. cu atât mai mult la actele creatoare ce devin simboluri cu o mare putere de influenţă asupra celui deschis să perceapă sâmburele luminos al esenţei. nu să prelucreze povestea pe care o echipă întreagă a creat-o pentru a lansa în lume un mesaj. comparându-te cu protagonistul filmului. In plus. după care aerul serii şterge impresiile şi comentariile mor. zâmbetele sau lacrimile mai persistă câteva minute. sunt stări ce se transmit în ciuda distanţei sau a faptului că stăm în faţa unui ecran alb de proiecţie. în cele două ore. Când la sfârşit apare genericul. sunt cadre cu o mare putere de expresie. Folosită ca instrument de lucru în pedagogie. Aş dori să spun acelaşi lucru într-o manieră mai vie şi mai relevantă. Iubirea rămâne ingredientul care dă savoare oricărui scenariu. rareori actorii sunt şi personalităţi deosebite în viaţa cotidiană. Nu sunt de acord. Veţi spune că cinefilii şi criticii de artă au această menire.

zgomotul de fond al unor filme cu un conţinut ridicat de agresivitate şi imaginile frânte derulate cu viteză nefirească mi-au creat o stare de disconfort şi iritare. ajuns la plictiseală după ani de căsătorie şi monotonia unui serviciu în care te minţi pe tine şi pe cei din jur în virtutea cerinţelor pe care le impune slujba. Ai încetat de mult să mai fii om. ea poate determina transformarea omului. Ceilalţi însă văd şi te judecă aspru deşi nu diferă de tine. nu orice produs merită înghiţit. slugarnic. la început te induc în eroare pentru că eşti tânăr. Minciuna de acasă şi cea pentru care eşti plătit spre a îmbrăca aparenţa în culori strălucitoare pentru naivi. Probabil că asta se doreşte . aşa se procedează şi aşa ne-am obişnuit. şi devii o marionetă detestabilă pentru cei din jur. sau doar pentru că pretutindeni asta se cere. Am rezistat eroic. Arta este o invitaţie la o participare activă la miracolul împărtăşirii cu bucuriile creatoare ale sufletului colectiv în limbaje ce ating fiinţa umană. a celor puţini. Nu mai vezi ce se petrece în jurul tău pentru că de fapt nu realizezi nici ce s-a întâmplat cu tine. Altfel. deşi nerecunoscută de nici unul. A trebuit să înghit câteva reclame ale filmelor ce urmau să ruleze în curând. Idcea de a fi la curent cu noile producţii cinematografice nu este rea. Ruptura dintre soţi. dopându-te cu anunţuri obositoare. Este vorba despre viaţa unui cuplu obişnuit. şi când copiii vin cu întâmplări de la şcoală ce te fac să te întrebi dacă nu trăieşti într-un balamuc. înfrumuseţând-o. În sfârşit povestea începe să se deruleze în faţa noastră. Sunt două universuri psihice paralele care se întâlnesc la masă . Neputinţa de a redeveni tu însuţi îşi pune amprenta pe tot ce faci. supus. continuând cu televizorul care nu te lasă să urmăreşti tihnit emisiunile de interes. Refuzul participării la acele producţii zgomotoase care deformează realitatea în sens malefic şi cu un îndoielnic simţ estetic şi moral reprezintă un act de bun-simţ şi un veto acordat propagatorilor kitschului.complexe pe care o oferă viaţa. este vizibilă pentru orice ochi atent. maşinăria socială te transformă într-un specimen laş. Desigur. emoţia. Cu timpul. experienţa pe care o induce. Dar trebuie privită astfel. Şi ei au fost deformaţi de modelele din jur pe care le-au copiat şi cărora încă încearcă să le intre în graţie. Dar să mă întorc la filmul pe care doream să-l văd. încă mai speri într-un viitor frumos şi vezi viaţa cu inocenţă. amorf. dar sonorul dat mult prea tare.crearea unei agitaţii interioare de care scapi cu greu şi atunci numai dacă găseşti o oază de linişte. starea se amplifică în momentul în care strada te întâmpină cu zgomotul mijloacelor de transport. criteriul de selecţie fiind utilitatea.

Alte cupluri destrămate la propriu sau la figurat îşi transferă maleficitatea asupra celor ce le intră în raza de acţiune. visează şi încearcă rezolvarea problemei în afara familiei. pentru o fire pătrunzătoare. De regulă. îţi priveşti soţia cu alţi ochi.şi în patul care de mult şi-a încetat funcţia de armonizare a două suflete printrun act de unire într-o singură fiinţă. Nu voi insista asupra multiplelor aspecte ale vieţii pe care le atinge cu fineţe. fiecare detaliu având adânci semnificaţii. Se revoltă împotriva pustiului sufletesc ce-i înconjoară. al treilea cuplu devine monstruos prin tăcerile resemnate ale unei femei traumatizate de prezenţa unui soţ ce a transformat familia într-o unitate a armatei. În fine. ea este soluţia pentru a pune punct unor existenţe ce nu se justifică prin dragoste. începi să ierţi. Depersonalizaţi şi iritaţi de o criză fără nume. Este o altă formă de a se autominţi. căutând vindecarea şi redresarea. dar aripile le sunt prea slabe pentru a zbura spre înălţimi. undeva ceva se clatină şi o fisură lasă loc schimbării primenitoare să pătrundă în viaţă. Demnitatea se manifestă în momentul în care spui adevărul. cinste. de falsă fericire. dar puţini sunt dispuşi să le afle în propriul suflet. discernământul dă semne de trezire. creativitate. Moartea nu-i îngrozeşte. infectând ambientul cu proprii microbi psihici. Cuplul de succes este şi el afectat de tiparele sociale în care masca este mai importantă decât omul. Mediul în care a crescut a sensibilizat sufletul avid de frumuseţe şi l-a adaptat perfect unei lumi a minciunii căreia refuză să-i răspundă cu violenţă. de scoatere din rutină. Viaţa devine frumoasă şi tocmai de aceea urâtul vine s-o curme. pentru a semăna modelelor din topuri. Fiecare îşi trăieşte propria dramă. Îţi trebuie o mare puritate să vezi pretutindeni frumosul şi acea prezenţă ce nu se dezvăluie decât în momentele de contemplaţie a celor mai banale lucruri şi să remarci urâtul în care se transformă orice copie umană. ochii îţi capătă o nouă strălucire. Soluţii există. Radiografia vieţii de familie relevă o multitudine de probleme. tinerii cresc urât şi-şi poartă măştile groteşti de la vârste fragede. de altfel bine cunoscute. tocmai pentru a evada din ea. Nimic nu este neglijat. sau. dar pe care o învinge cu propriile-i arme. Violenţa este greu de stăpânit şi se răsfrânge asupra vlăstarului ce este opusul trunchiului din care a luat naştere. îi priveşti cu interes pe cei din jur şi cu înţelegere. devine misterul dincolo de care începe transcendenţa.ţinuta devine dreaptă. să zâmbeşti îngăduitor la greşelile celorlalţi şi să respecţi inocenţa. dar ignorate în dialogurile de zi cu zi. . farmec. Neatinşi de frumos. fiecare îşi acceptă incurabilitatea şi-şi poartă neputinţa prin lume. accepţi smerit o slujbă modestă. incapabil să redreseze cursul vieţii cu maturitate. cocoaşa dispare. începi să lucrezi asupra ta . Şi totuşi.chiar dacă la început acest efort se manifestă mai mult sub forma exerciţiilor fizice . Noul creează pentru scurt timp o stare de satisfacţie.

reclamele. Lăsam în urmă mizeria. Părăseam oraşul pe care-l protejasem atâta timp de agresiuni necunoscute publicului şi mă îndreptam spre adevărata mea casă.Poate că mulţi s-ar regăsi în personajele acestui film. păşuni şi plaiuri. hoţi. Voi aţi întinat-o cu noroi şi aţi transformat-o într-un personaj nedemn pe care nici măcar nu aveţi curajul să-l priviţi. lăsând morţii să-şi îngroape morţii. Mă simt binecuvântat de planetă cu o asemenea primire. Nu este nevoie să vă suprapuneţi destinele. Am aşteptat suficient timp ca vestea să se răspândească şi soluţiile propuse să fie luate în consideraţie şi aplicate. criminali şi alte categorii de neoameni despre care am mai vorbit. Lucrez doar cu oameni vii. Pare un tărâm uitat de lumea “civilizată”. Văzând că eforturile sunt zadarnice şi că semenii preferă să-şi urmeze propriile crezuri. cum să gândesc. unde omul încă nu şi-a pus piciorul şi amprenta distrugătoare. Fluturi multicolori zboară printre flori. Şoseaua este liberă şi Soarele binefăcător îmi aduce bucurie în suflet. unde nimeni nu-mi poate impune cum să fiu. haitele de câini şi disputele politice stupide. Încercaţi! Merită efortul. Eram bucuros să scap. . arborii sunt neatinşi de poluare şi apele-s limpezi.* * Trimitere la filmul American Beauty. traficanţi. lăsând fiinţa pură ce aţi fost cândva să iasă la lumină. O stare de bine mă cuprinde şi-mi las gândurile să zboare liber înspre alte universuri. am socotit drept pierdere de vreme aşteptarea şi am decis să mă ocup de alte lucruri. prostituate. CARTE DE VIZITĂ Am coborât în grabă scările. păsări pe cale de dispariţie aici încă se mai pot auzi printre ramuri. Este o încântare să-mi scald privirea în verdele împestriţat de cele mai diferite forme de viaţă. încântătoare privelişti din Cetatea Naturii. ci doar să selectaţi acele secvenţe în care vă recunoaşteţi şi să vă scuturaţi de omul vechi. Am deschis geamul şi aerul proaspăt mă înviorează. În curând voi intra pe un drum mai puţin circulat care mă va conduce printre păduri şi coline. Lumea morţilor nu mă interesează. cerşetori. Un astfel de dar îmi face corzile sufletului să vibreze şi mă simt cuprins de noi elanuri creatoare. de atmosfera oraşului plină de praf. fie şi numai pentru câteva ore. zgomotul. ce afirmaţii am dreptul să fac şi ce să nu spun spre a nu tulbura somnul celor ce nu vor să ştie ce urmează doar pentru că îi cuprinde panica. mi-am pus bagajele în maşină şi am plecat într-o lungă călătorie. proxeneţi.

o mulţime de distracţii şi plăceri şi evoluţie spirituală garantată. Când însă ai o gândire ştiinţifică şi nu-ţi permiţi să sfidezi Legile Universului spre a nu intra în tot felul de capcane din care nu se iese decât cunoscând formulele cu exactitate. Bucuria. Te aşteptai la altceva? Nu crezi că speranţa ta şi încrederea pe care le-ai acordat-o au fost din nou înşelate? Sau îţi imaginai că-ţi vor cere sfat şi îndrumare? Of. legice. nu să intri în cercul lor. doar pentru a nu-şi recunoaşte ignoranţa? Să ai răbdare să dea cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos? . democraţie. Restul nu mai depinde de Tine. Ei se găsesc în interiorul lui şi nu mai ştiu unde este începutul şi sfârşitul.” Este un fel de revoltă care mă cuprinde de câte ori dau piept cu prostia. progres. Crezi că se poate purta un dialog între cei dinăuntrul cercului şi cei din afară? Doar dacă gândeşti ca ei şi trăieşti la noroc. Arunci vorbe goale care nu te angajează cu nimic şi-ţi continui afacerile. Omului deştept îi explici o nouă teorie. dar te contrazice din principiu. mintea a creat timpul. protecţie şi alte prostii. ai luat trup de lut şi i-ai ajutat. Pentru ei. Ce-l doare să promită? Este simplu. Lor le place indiferent ce le spui Tu despre faptul că oamenii nu au fost făcuţi să se scalde în asemenea ape şi că peste puţin timp ele nu vor mai exista. Au devenit prizonierii timpului. nu vrea nici măcar să audă despre ce este vorba. adică un cerc care să unească începutul de sfârşit. oricât i-ai iubi.“Opreşte-te. haotic. profit. un ajutor care se lasă cu pagube însemnate. Războaiele. redresare. Ce faci însă cu cel ce nu crede. Crezi că-i sperie sărăcia? Este reforma care va aduce mult bine naţiunii păcălite cu felicitări. considerând că este isteţ când îşi apără convingerile cu încăpăţânare. Ţie ţi se pare evident jocul lui parşiv. Le-ai dat libertatea de a alege şi a crede în imposibil şi le-ai explicat ce este în mod real posibil. care au gândirea înceată şi nu leagă cauza de efect. îi ceri să se convingă singur şi ai lămurit problema. ci pe Celălalt. Ai venit doar să-i înveţi cum să iasă din timp. nu vezi că ei cer bani. nu faci asemenea gafe. nu verifică. dar lor nu. Chefurile şi Diplomaţia. strângând şurubul. Bătrâne! Nu a venit încă vremea. Mocirla încă nu este asanată şi te zbaţi în van să mai scoţi vreunul care cu mare desfătare se bălăceşte în ea. Tu îi sperii. îi faci demonstraţii pe hârtie şi practic. Pentru tine timp nu există . Până nu se vor lămuri singuri. înţelepciunea de care nimeni nu are nevoie cât timp au Sexul. în timp ce mulţimea jubilează în jurul noilor tale discursuri şi face socoteli privind Ia cioara de pe gard. Tu eşti exigent şi ceri efort. pe când Celălalt promite belşug. Celălalt dă câte o pomană pe ici pe colo. te vor contrazice cu aplomb. I-ai înzestrat cu creier ca să gândească şi când au fost în impas.cauză şi efect sunt simultane. Pacea. nu viaţă? Nu pe Tine Te vor. un împrumut. Tu ai adus Iubirea. Nu poţi clădi decât pe un loc curat şi solid. Tu eşti altfel: vezi efectele în cauzele prezentului.

Privesc cu emoţie casa care m-a primit de fiecare dată cu căldură şi mă îndrept spre uşă cu paşi domoli. Vreau să văd totul cum mai arată. căutarea. Fascinantă integrare în lumea vegetală! Pierzi simţul spaţial şi frunzele devin celule în mintea ta. S-ar lăsa ei uşor convinşi dacă aş rezolva toate problemele omenirii. totul pare clar. Şi drumul invers tot acolo te duce. magnific. Voi trece peste ele şi peste riposta meritată. nu şi a lor. lenea i-ar cufunda din nou în somn şi am ajunge de unde am plecat. Menţin doar contactele cu Oamenii. O dulce ameţeală mă învăluie şi mă decid să intru. Tot ce face este perfect. Prin puritate. cum au ajuns aici şi ce pot face pentru a se salva. Am rupt orice contact cu lumea. Nu-i găseşti cusur. Îmi dau seama că am ajuns când casa se zăreşte la câţiva metri distanţă. aflaţi într-o lume fără încercări. de orgolii şi ipocrizie. de discuţii sterile şi pretenţii. nu-i aşa? Să vii în misiune pe planetă şi să-ţi iei concediu. singurele nelămuriri fiind de ordin cantitativ: “cât?” De altfel cum să iasă din schemele lor mentale când nus obişnuiţi să gândească? GATA! Din acest moment mă voi ocupa de viaţa personală. pe care le străbaţi redus la dimensiunile unei molecule. cum am dorit să fie. de laude şi critici. cum a fost cândva şi va mai fi. Dar este doar dorinţa mea. Sună deplasat. Mă apropii de casa mea şi mă cuprinde dorul de singurătate şi linişte. truda. de amabilităţi şi indiscreţii. Canale şi corpusculi te rătăcesc într-o lume fantastică în care eul tău coboară treptele nivelurilor de conştiinţă spre punctul zero primordial. iubirea. Inutil când nimeni nu caută soluţii. Aşa este ea. Voi lăsa bagajele înăuntru şi voi porni spre izvor într-o plimbare solitară. Într-un fel. inocenţă şi înţelepciune îi descoperi comorile. iar rodul este al tău. Mi-am luat concediu. De ce nu aş avea şi eu în 2000 de ani de când cutreier Terra dreptul la odihnă? Realizez şi replicile tendenţioşilor la asemenea afirmaţie. Se protejează împotriva creaturilor impure. Politicienii au dreptul anual la concediu. Mă simt obosit de zarvă şi minciună. Simt emoţia cum mă cuprinde şi amintirile cum dau năvală în mintea mea. Vreau să simt viaţa aşa cum am creat-o. Viaţa nu-i un negustor. desăvârşit. efortul este ceea ce-i consacri lui Dumnezeu. Aş dori ca toţi să poată simţi măcar pentru o clipă ce le propun şi să creadă că nu vând iluzii. Revin la conştienţa personalităţii mele. este răspunsul Său la ostenelile tale. ce s-a mai schimbat şi ce semne a mai lăsat timpul de la ultima vizită. Şi nu se etalează profanului precum o prostituată. Până şi în gând tot cu oamenii sunt şi le explic în fel şi chip cum stau lucrurile. . Multe văluri îi acoperă miraculoasele-i taine de lumină. Altfel este doar un negoţ.Frunzişul a format un tunel care ne absoarbe spre inima pădurii. speranţa. Vigilenţa se cultivă şi tot ce-i dobândit fără efort nu dăinuie. credinţa. Este un artist neîntrecut. dar. nimeni nu are întrebări.

apa. aerul şi focul. atâta vreme vitregită. florile. o îmbrăţişam cu fiecare privire şi-mi lăsam degetele să atingă în trecere ramurile şi frunzele. salutând ciupercile. Eram noi înşine un univers infinit în care puteau intra toţi însetaţii de Adevăr. Noi eram purtătorii lor neştiuţi şi necrezuţi şi poate chiar această suspiciune umană fusese însăşi protectoarea potirelor ce aduceau nepreţuita comoară. Mă fac că nu ştiu ce pluteşte în aer şi zăbovesc asupra lucrurilor aduse spre a le găsi un loc potrivit. Pietrele albe îmi readuseră în minte anii aceia. nu mai pierzi nici o secundă cu vorbe inutile. cuvintele umplu un gol ce nu ar trebui să existe. Trebuia doar să-l activăm pentru a da drumul în lume vibraţiilor cod ale Noii Ere. Am plecat împreună pe cărarea cunoscută de secole. creau un centru de putere şi lumină neasemuit. Iubirea este preaplinul ce se dăruieşte. după ce ani întregi ne izolasem. Am şerpuit printre mesteceni. . şi-a cerut drepturile şi ne-a strâns într-o lungă îmbrăţişare. dar nu părăsesc zona pentru a nu da de bănuit că am aflat că nu sunt singur. Aproape că uitasem că viaţa are şi asemenea clipe. reunite de al cincilea element. iubirea. Eram vizibili ca oameni. Pădurea era la rându-i o fiinţă care mă întâmpina cu trunchiuri albe şi foşnete aducătoare de pace.Intru şi simt o prezenţă care nu se arată pentru a mă lua prin surprindere. Era acolo un loc fermecat în care pământul. ai începutului. Îmi iau o jachetă şi dau să ies când o mână mi se strecoară în a mea şi o voce cristalină-mi spune: – Pe zeiţa casei nu o saluţi? Ritualul locurilor sacre nu-l mai respecţi? Zeului Iubirii nu-i aduci ofrande? N-am mai răspuns. Era legământul căsătoriei noastre eterne. – Hai la izvor şi apoi vedem ce-i de făcut pe aici. Eram de nedefinit şi necuprins în strâmte cuvinte ce limitează nelimitatul. Eram din nou împreună şi bucuria noastră urca la cer şi se întorcea transformată în ploaie de lumină. Liniştea verde mă îmbăta şi chipul drag de alături mă urca pe culmile fericirii. Cât de mult îmi lipsise! O simţeam cu fiecare respiraţie. furat de existenţa în mijlocul unui oraş dezumanizam. pentru că dragostea. Sentimentele se exprimă într-o mulţime de feluri dacă sunt autentice. Ne-am aşezat lângă izvorul poveştilor noastre de dor şi ne-am unit mâinile în apa sfântă. reînnoit cu fiecare misiune în care îmbrăcam alte personalităţi şi alte destine. Când dorul te mistuie şi-l porţi în tine ca pe un foc. nu o fântână secată. jertfind ce aveam mai drag. dar şi multe alte întâmplări care au rămas necunoscute istoriei. Eram din nou o singură fiinţă vremelnic separată în două trupuri. Arunc în jur câte o privire să văd cum arată interiorul. Ne simţeam întregiţi şi împliniţi. Ne-am privit îndelung şi sufletele noastre s-au regăsit după o nesfârşită şi chinuitoare aşteptare. Când sunt doar stări emoţionale şi dorinţe. păsările şi insectele ce populau împărăţia noastră.

Nu este greu de înţeles acest lucru şi la începutul oricărei căsătorii pare limpede această dorinţă şi speranţă. Ieşeam din nou din timp. Este vorba de frumuseţea interioară care se desăvârşeşte cu multă trudă. jigniri şi pretenţii. dornic de o mirifică iubire. undeva. Ea îţi serveşte să-ţi antrenezi ochiul minţii spre a vedea Adevărul. indiferenţă. nu observaţii acide. Pretind înainte de a învăţa să dăruiască. care-şi solicită drepturile. uitând de legămintele şi promisiunile făcute iniţial. cum speră să culeagă trandafirii iubirii dintr-o grădină pustie în care au crescut buruieni? Poţi schimba parteneri şi partenere. cu caractere slabe. Clipa şi eternitatea se confundau. înfumurată. anacronică. gingăşia şi înţelepciunea. Puţini cunosc această fericire şi puţini se încumetă să abordeze încercările la sfârşitul cărora primeşti marele Dar Divin. penibilă. Cumplită suferinţă neîncercată încă de suflet omenesc! Scâncetele lor de dor sunt mofturi pe lângă intensitatea pe care o ia durerea dragostei frânte spre a se dărui precum pâinea caldă scoasă din vatra Creatorului. zi de zi . Pacea se aşternea încet în sufletul nostru ce-şi vindeca rana despărţirii. Iubirea ne aştepta să-i redeschidem Poarta şi noi înşine redeveneam IUBIRE. Cine crezi că este dispus ca. nerealizând că şi tu porţi în tine defecte pe care nu te-ai străduit să le corectezi şi care sunt la fel de greu de suportat de către cel(cea) pe care l-ai ales să împărtăşiţi aceeaşi soartă. înţepenirea într-o formă umană caraghioasă.dar dincolo de înfăţişare se întindea o altă Realitate. penitenţe şi botezuri subtile. Lumea nu-i decât o oglindă în care greu înveţi să înţelegi ce vezi cu ochii fizici. Trebuie să accepţi conştient. oricând vei găsi cusururi celuilalt. tandreţea. trebuie să doreşti s-o scoţi la lumină. agresivitate. Totuşi. Te vei plânge că eşti neînţeles. incultă. Dragostea cere alte ofrande. Căldura Soarelui ne dezmierda şi glasul apei cristaline susura poveştile pământului şi cerului. pacea. Durerile se diluau şi tărâmul esenţelor ne îmbia cu parfumuri spirituale. în timp. stagnarea. dulceaţa. cine crezi că este dispus să înţeleagă în Creaţie lenea ta. toate visele dispar. vindecându-te de bolile pe care le porţi şi eliberându-te de povara păcatelor pe care le duci dintr-o existenţă în alta. înghiţite de problemele reale sau false ce se nasc din ciocnirea imperfecţiunilor a două fiinţe imature. Ca să descoperi în tine acea frumuseţe. apatie. bucuria. Cu cercei şi mărgele vei cuceri amatoare de suveniruri. plictisitoare. în cele din urmă vei constata că nici unul(a) nu-ţi va fi pe plac. A dărui presupune a avea ce să oferi şi a stăpâni arta de a şti cum s-o faci. Încălcându-şi jurământul. răbdător şi smerit îndelungul proces al primenirii ce te poartă prin umilinţe şi dureri. Iubeam şi eram iubit. Desigur. urcând scara veşniciei. Cu rufele curate şi o masă apetisantă poţi servi clienţii unui hotel. nu fiinţe vii. să se trezească cu o nouă cruce de dus şi o împotmolire în noroiul patimilor tale?! Fiecare aşteaptă de la celălalt strălucirea.

aceeaşi? Fiecare caută eroi bogaţi, frumoşi, deştepţi, curajoşi, plini de iniţiativă. Cu văicăreli şi speranţe nu atragi decât alţi neputincioşi. Dar pentru ce te-ar culege de pe drumuri o asemenea făptură? Doar mila ar putea determina-o să se sacrifice pentru a te trezi la viaţă. Dar merită efortul când vede în tine aviditatea de a lua şi zgârcenia când vine vremea de a da? Trebuia să las în urmă lecţiile pe care nu avusesem cui să le predau. Era prea târziu pentru ele acum. Concediul mult amânat, căruia îi simţisem atât de acut nevoia, mă răpise din lumea cenuşie şi pietrificată, aducându-mă pe alte meleaguri în care lumile înalte coboară printre noi spre a ne dărui nectarul lor şi a se delecta cu gândurile şi sentimentele noastre. Aici schimburile au loc pe verticală, orizontala fiind în profundă armonie. Cerul pare mai aproape şi emoţiile noastre se împletesc, zămislind noi frumuseţi şi stări de extaz. Acest tărâm de vis, planeta iubirii noastre eterne, este o zonă invizibilă ochiului fizic. Devine vizibilă doar celor puri, celor ce respectă Legile Iubirii. Pentru aceştia, Universul capătă alte atribute şi saltul spre câmpuri de înaltă frecvenţă se concretizează în perceperea unei alte Realităţi, nebănuite, neintuite şi imposibil de tradus în limbajele utilizate în acest spaţiu. O nouă Poartă deschide o nouă perspectivă spre sublimul Creaţiei şi tot ce ai experimentat în eonii permanenţei tale se restructurează într-o nouă concepţie, formulă, stare, înţelegere, lumină. Unitatea contrariilor îşi dezvăluie sensurile adânci pe care viaţa le ascunde în Jocul polarităţilor. Am rămas multă vreme lângă izvor, contemplându-i limpezimea. Poate că au fost ore sau chiar ani în tărâmul fără timp şi fără bătrâneţe. Clepsidrele şi ceasurile lumii scindate de conflicte interioare şi exterioare erau inutile în Regatul armoniei. Nu făceam calcule, trăind după ritmuri proprii, acordate cu cele cosmice. Odihna şi relaxarea odrăsleau noi forţe şi energii ce intrau subtil în câmpurile planetare spre o nouă formă de cristalizare. Începea marea renaştere. Metamorfoza planetară avea să se concretizeze într-o nouă viaţă şi o nouă haină. Am plecat apoi spre creste. Munţii întotdeauna nc-au fost părinţi ocrotitori şi nc-au dăruit bogăţiile lor. Şi noi aveam daruri pentru spiritele ce vegheau aceste sfinte locuri. A trăi în armonie cu tot ce te înconjoară şi te susţine presupune a fi la rându-ţi protector şi plin de atenţie faţă de mediul în care sălăşluiesc atâtea fiinţe văzute şi nevăzute. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti Legile ce guvernează regnuri, câmpuri şi tărâmuri şi să te fereşti a le încălca. Ne aflam pe acoperişul lumii sau pe tronul din palatul regal ori eram chiar Axul lumii. Un loc pe care nimeni nu-l poate dobândi, oricâte stratageme viclene ar fi utilizat, indiferent la ce puteri războinice ar fi recurs şi câte duhuri vrăjite ar fi invocat. Aici nu se ajunge prin concurs, cu examene măsluite, nici

prin vot şi nici prin dovezi de înrudire sanguină cu vreo stirpe regală. Evoluţia spirituală certifică rangul nobiliar în Ierarhia Luminii şi puterile interioare, nu decretele, coroanele metalice, sceptrul încrustat cu pietre preţioase sau pioşenia afişată. De fapt este o stare greu de atins, o stare de incandescenţă creatoare, de netulburată pace, de echilibru şi potenţialitate, de cunoaştere şi control al tuturor energiilor ce inundă planeta în valuri cu coordonate riguroase, înscrise în registrele galactice. Suntem un punct, suntem Centrul, suntem Izvorul Vieţii ce nu poate fi stăvilit de nici o forţă umană. Apa vie va uda ţărmurile şterse de apele morţii şi Focul Iubirii va însufleţi cenuşa pe care au lăsat-o în urmă focurile morţii. Eliberată de întuneric, Terra va intra într-o etapă evolutivă fără precedent, care îi va permite integrarea oficială în Confederaţia galactică prin reprezentanţii ei ce sunt pregătiţi de multă vreme pentru acest scop. Haosul acestui sfârşit de civilizaţie nu poate avansa personalităţi apte să-şi asume asemenea responsabilităţi. Este lesne de înţeles că în contact cu entităţi cu un înalt nivel de dezvoltare nu pot veni cele mai rigide şi retrograde exemplare umane a căror carte de vizită este un număr cu multe zerouri. Dialogul ar fi imposibil. Tratativele se desfăşoară în alţi termeni la astfel de întruniri şi pornesc de la o altă bază evolutivă. Coborâm pe un drum ocolit spre căsuţa noastră şi savurez cu fiecare pas bucuria de a fi. Suntem din nou împreună şi concediul nostru va deveni o perioadă fecundă, căci neastâmpărul mă încearcă din nou şi gândul plăsmuitor nu-mi dă pace. Deşi am muncit enorm într-un fel ce nu poate fi explicat în cuvinte, mi-a lipsit acea ardere a născocitorului şi pasiunea zămislitorului de viaţă din lumină. Am asistat la creaţia altora tăcut, îngândurat şi potrivnic infernului ce căscase răni în trupul planetei, respectându-le regulile pe care mi le-au impus. M-am supus dorinţei lor şi i-am lăsat să-şi sărbătorească triumful. M-am retras şi voi trasa începutul în clipa când pentru ei gongul va anunţa Sfârşitul. Atunci VOI FI LUMINĂ PE CER. PEPITA – În orice loc vei găsi oameni buni şi oameni răi. Tu să te fereşti de cei răi şi să te aduni cu cei buni. Şi mai cu seamă nu te grăbi să promiţi. Cântăreşte îndelung orice decizie şi fii chibzuit. Oricât de greu ţi-ar fi, rămâi curat, cinstit şi drept, că nu te-alegi cu nimic de pe urma minciunii şi a hoţiei. Socoteşte greşelile tale şi nu-i judeca pe alţii, dar învaţă din orice păţanie tâlcul, că Dumnezeu mereu îţi scoate în cale câte o cimilitură. Preţuieşte prietenia şi nu

înşela încrederea oamenilor. Fii darnic şi din ce vei da tot vei mai avea. Fii scump la vorbă, că amăgitoare-s cuvintele şi au multe înţelesuri pe care oamenii le prind după cum vor sau cum îi duce capul. Nu te grăbi, căci vei rătăci sau vei strica munca de-o zi. Nu te lăuda că vei rămâne doar cu lauda. Când te apuci de un lucru, du-l la bun sfârşit; nu lăsa treaba neterminată. Poartă-te cu respect şi vei fi respectat. Nu transforma noaptea în zi şi ziua în noapte, că toate-s cu rost în lume. Să nu te prindă apusul soarelui certat cu cineva. Iartă ca şi Dumnezeu să-ţi ierte greşelile. Caută atent în cuget să vezi când ai greşit şi îndreaptă-ţi greşeala. Nu fugi niciodată, că de ce te temi de aia nu scapi. Pune-ţi miere în glas, că vorba dulce mult aduce. Nu-ţi îneca amarul bându-ţi minţile, ci vezi mai bine de unde ţi se trage. Învaţă să iubeşti, că iubirea-i leac şi bogăţie. Nu te teme de nimic - c-o moarte toţi suntem datori; teme-te doar să nu-L superi pe Dumnezeu. Ţara nu este de vânzare; cum ai primit-o, aşa s-o laşi urmaşilor. Câtu-i soarele pe cer n-ai voie să stai degeaba. Ajută de câte ori poţi şi mari bogăţii vei aduna în Ceruri. Nu glumi cu dragostea că mult ai să suferi. Când nu ştii ce să faci, întreabă-ţi inima, dar mai întâi înalţă o rugăciune. Nu te îngrijora pentru ziua de mâine. Aşa-i vorbea bătrânul nepotului, ştiind că mai are puţine zile pe lumea asta. Şi feciorul nu pricepea el totul, dar luase tocul şi scrisese tot ce-i zisese bunicul, ca să-şi amintească atunci când va fi nevoie. Ştia că avere n-avea ce să-i lase, dar îi promisese că are să-i spună nişte lucruri ce-i vor fi tare de trebuinţă în viaţă. Aceasta era comoara pe care i-o lăsa moştenire cu limbă de moarte, cu rugămintea de a o spori şi a o transmite urmaşilor, că numai aşa va să crească neamul în înţelepciune. Trecură anii şi flăcăul de altă dată ajunsese acum învăţător în sat. Îi plăcuse cartea şi dragi îi erau şi copiii. Cum familie nu avea, îşi rostuia treburile gospodăreşti şi în rest tot în preajma celor mici îl vedeai. E drept că vremurile se schimbaseră şi tot mai puţini copii avea satul, dar asta nu-l împiedica să-şi desfăşoare activitatea cu aceeaşi seriozitate şi pasiune. Era bun prieten cu toţi, că doar erau ca o familie, şi-i plăcea să umble printre oameni, împărtăşindu-şi învăţătura. Ştia el că nu ce-ţi cere statul are folosinţă, ci acele cunoştinţe de care te loveşti la tot pasul, pe câmp, la serviciu, acasă şi în relaţiile pe care le stabileşti cu semenii şi cu natura. Poţi fi tobă de carte şi să mori de foame, de frig sau să fii respins de comunitate pentru relele-ţi deprinderi. Se simţea ca un dirijor în locul acela plin de salcâmi şi păduri de stejari, cu câmpuri şi fântâni, cu dealuri şi lacul cel întins. Ştia că reprezenta pentru săteni mai mult decât un primar, un preot şi un medic la un loc. Era conştient de cheile de aur pe care bunicul i le înmânase când părăsise această lume şi le verificase cu râvnă pe fiecare, deschizând poarta inimii multor suflete. Cercetase atent acele puţine legi, căutase şi altele prin scripturi şi cu ce mai

descoperise pe cont propriu avea o comoară pe care mulţi nici n-ar fi putut-o preţui, pentru că nu se prea pricepeau să vadă bogăţia pe care o lăsase Dumnezeu oamenilor de câte ori mai trimisese câte un mesager în lume. Le analizase şi le întorsese pe toate feţele, cântărind atent vieţile tuturor celor pe care-i cunoscuse de-a lungul timpului, înîelegându-le importanţa, veghea la respectarea lor şi nu lăsa ca armonia satului să fie tulburată de vreo atitudine nepotrivită. Când apăreau probleme, nu-l prindeau nopţile pe acasă căci nu se lăsa până nu le rezolva, iar când era nevoie de forţă de muncă, mobiliza obştea şi era primul care punea umărul pentru ca toate să fie făcute fără întârziere. Ştia însă că cel mai dificil este să descâlceşti Căile Domnului. Sufletul îi părea o floare tare gingaşă şi sensibilă şi, cum uitai de ea, cum o năpădeau buruienile, ciupercile, insectele şi omizile. De acolo pornesc toate bolile constatase el, observând cu luare aminte slăbiciunile omeneşti. Nu se mulţumea însă doar cu atât. Ca un medic veritabil, începuse să se preocupe de preîntâmpinarea bolilor, evitând în acelaşi timp agravarea celor ce dădeau deja primele semne de avertizare. Era vigilent şi devenise un fel de paznic al locului ce se sfinţea prin curăţenia sufletească şi credinţa sătenilor. Şi mai avea un dar omul acesta: era mereu vesel şi plin de forţă. Te şi minunai de unde atâta putere, cum de le ştie pe toate şi mai poate să spună şi glume. Oboseala nu făcea parte din făptura sa. Optimismul său era contaminant şi de aceea mai mereu era invitat pe câte undeva la masă, că tare caldă-i era tovărăşia şi tare înţeleaptă sfătoşenia. Într-o bună zi, la poarta sa bătu o femeie străină. O privi, ieşindu-i în întâmpinare, şi o invită în grădina-i înmiresmată. Îi simţea tulburarea din voce şi din mersul nesigur şi încercă să amâne deschiderea discuţiei ce se anunţa, creând o atmosferă plăcută. – Orice pricină te-ar fi adus la mine, fă-mi bucuria de a lua masa împreună. Tocmai am scos pâinea din vatră şi am pregătit ceva cu totul deosebit. Ai să vezi că-ţi va plăcea. Cu stomacul gol, lucrurile se văd altfel, mai cernite. Te consider musafirul meu, aşa încât odihneşte-ţi gândurile şi împrospătează-ţi sufletul în tovărăşia florilor mele. Sunt foarte sensibile şi s-ar simţi ofensate dacă cineva nu le-ar admira frumuseţea. Te vor binecuvânta cu parfumul lor. Puţin mai destinsă, femeia-l privi cu-n început de zâmbet. Se mişca uşor şi cu multă îndemânare. “Parcă-i un vrăjitor în castelul fermecat. Ai zice că se joacă, dar în spatele bunei rânduieli trebuie că se ascunde multă muncă. Cred că-i un om tare harnic şi cumsecade.” Câinele veni s-o miroasă, i se gudură puţin pe la picioare şi plecă spre ale sale, liniştit în urma inspecţiei.

Mâncarea era cu adevărat gustoasă şi chiar nu reuşi să recunoască toate mirodeniile ce o aromau într-un mod atât de plăcut. Probabil că încântarea i se citea pe chip, pentru că învăţătorul deschise vorba, parcă ghicindu-i gândul. – Arta de a da savoare bucatelor se învaţă cu inima. Dumnezeu ne-a dat tot ce ne trebuie ca să fim fericiţi. Dacă vrei să afli cum se face un lucru sau altul, trebuie să cauţi în marea-I grădină, pentru că sigur vei afla. Nu există întrebare fără răspuns. Desigur este greu să te descurci la început, dar ghidul este mereu cu tine. Este IUBIREA. Când iubeşti oamenii, ştii cum să-i ajuţi; când iubeşti florile, le descoperi tainele şi-ţi vor fi recunoscătoare pentru grija ta; când îl iubeşti pe Dumnezeu, îl cauţi şi-L găseşti atât de aproape; când iubeşti pământul, nu-l laşi să se usuce; când te iubeşti pe tine însuţi, te osteneşti să-ţi dăruieşti lucruri de soi; de fapt aici e şi un paradox - uitându-ţi de tine şi trăind pentru cei din jur, toate se întorc asupră-ţi şi primeşti mai mult decât ţi-ai fi dorit sau ai sperat vreodată. Deşi prietenii spun că eu cunosc o mulţime de taine, mă consider omul fără secrete: tot ce ştiu spun şi la alţii. Cunoaşterea trebuie să circule, nu bârfa. Bunicul meu mi-a lăsat o moştenire pe care trebuia s-o sporesc. Consider natural sâ-i cinstesc memoria şi să-mi împlinesc făgăduinţa pe care mi-a cerut s-o fac înainte de a ne despărţi. Orice promisiune făcută are un martor: Dumnezeu. Şi chiar dacă bunicul nu este aici. Dumnezeu este pretutindeni şi vede tot. Ştie El de ce a pus în gura bătrânului asemenea vorbe care mi-au marcat destinul. Neavând părinţi, această moştenire înscrisă pe o foaie de hârtie a fost călăuza mea în viaţă. E ca parabola aceea cu talantul şi slujbaşul cel credincios. Eu am crezut în aurul pe care l-am primit sub forma acesiei pepite şi sunt recunoscător pentru darul cu care am fost binecuvântat. Ştii cum vine asta? Ai făcui vreodată cozonaci? Dacă nu pui drojdie, nu cresc. Celulele de drojdie sunt celule vii, deci, dacă nu faci ca aluatul, scripturile, poveţele să prindă viaţă, cozonacul nu creşte, nu sporeşte şi nu este gustos. Aşa fac cu elevii mei de toate vârstele, le explic până mă asigur că au înţeles şi pe urmă aplic cot la cot cu ei ca să se convingă. Dar pe tine ce vânt sau ce rază de soare te aduce pe la mine, de ţi-s ochii în lacrimi? Eu am să strâng masa cât timp îţi clăteşti ochii cu apă din fântână şi te invit la o cafea. Se simţea bine în preajma acestui om a cărui vorbă era plină de blândeţe şi căldură. Dar îi era şi tare greu să-i spună cum ajunsese la el. Venea de departe, că zvonurile circulă şi auzise că pe aici s-ar găsi un om cu har ce dezleagă limbile şi deschide cartea vieţii de-ţi arată tot ce ai nevoie să ştii. Crezuse că e preot sau vreun vizionar şi pornise la drum să afle răspuns pentru oful său. Aici însă găsise o altă versiune, cum că lucrurile nu stau chiar aşa, că

de fapt era vorba despre un învăţător iubit de tot satul, harnic şi inimos. Se îndoise c-ar putea găsi aici ce căuta, dar nu avea ce pierde dacă încerca, după ce bătuse atâta drum ca să-l afle. Acum realiza că, indiferent ce sfat i-ar fi dat, avea mai multă încredere în omul acesta decât în vreun sfânt ce i-ar fi vorbit de farmece ce i s-au făcut, blesteme şi alte prostii. – Am ajuns aici pentru că mi s-a vorbit de dumneavoastră. Ştiţi cum vi se spune? “Omul care le ştie pe toate.” – E o glumă şi ca atare nu se cuvine s-o iei în serios. Numai Bunul Dumnezeu le ştie pe toate. Oamenii clevetesc, c-aşa li-i firea. Viaţa ţi-i dată ca să înveţi cât mai multe până ţi se termină călătoria. Dar unii au uitat de rostul lor pe Pământ şi dau numai de buclucuri care ar trebui să le amintească de ce se află aici. Atunci încep să se plângă şi se afundă şi mai tare într-o iroseală de vreme jalnică. Când dau de unul harnic, se uită la el ca la o minune şi ori îl pizmuiesc, ori îl ridică în slăvi. Zvonurile sunt ca jocul cu telefonul fără fir. (Acum s-a inventat şi acesta şi e tare eficient, dar prea multă vorbă aduce sărăcie.) Este bine să le verifici, de unde au pornit şi cine le-a propagat. Cu lansare de zvonuri, cred că ştii, se verifică reacţia maselor înaintea declanşării anumitor evenimente-experiment. În fine, astea nu au nici o legătură cu mine. Dar stai uneori şi te minunezi ce auzi în urma ta... – Este greu să încep. Pe urmă ştiu că totul va curge de la sine... Eu sunt bolnavă de mulţi ani. Doctorii mi-au pus mai multe diagnostice şi mi-au prescris o serie de tratamente, fără nici un rezultat. Am fost internată şi la psihiatrie, dar eu ştiu că nu-s nebună. Sunt extrem de lucidă, ştiu tot ce se întâmplă cu mine şi cu cei din jur, îmi este limpede şi ce simt eu şi cum mă văd ei când le spun adevărul. Spuneam... Acum nu le mai spun pentru că nu mă cred. Ce mă deranjează este că nu am putere. Aş vrea să muncesc şi nu pot. Îmi scapă lucrurile din mâini, îmi simt picioarele amorţite şi nu pot face eforturi. Sunt eu 71 şi parcă nu-s. O parte veghează şi cea activă nu se poate exprima pentru că este prinsă ca într-o cuşcă sau ca după un perete de sticlă. Realizez că, reunificată, aş distinge totul cu o altă acuitate şi mi-aş reface forţele. Sunt dispusă să fac orice, numai să scap din această închisoare vie care se hrăneşte cu puterea mea. Este greu să trăiesc astfel. Devin o povară pentru cei din jur. – Aş începe cu câteva întrebări. Nu sunt medic să pun diagnostic după simptome. De altfel, faptul că boala a fost recunoscută şi caracterizată ca incurabilă nu a schimbat cu nimic evoluţia ei sau psihicul tău, decât în a-ţi furniza un nou prilej de teamă. Spune-mi, ce fel de viaţă ai dus până când au apărut primele semne şi cum au trăit părinţii tăi? – Am fost un copil obişnuit şi nu m-am remarcat prin ceva anume. Totuşi, nu am avut o viaţă de familie aşa cum mi-aş fi dorit. Mama m-a făcut într-o conjunctură care îmi este neclară; ea nu a apucat să se căsătorească cu tatăl

în schimb eu sunt slabă. Nu este uşor să trăim dintr-o pensie şi sentimentul că sunt o povară este greu de suportat. Par normală şi asta îi induce pe mulţi în eroare. statul ce reprezintă? în numele cui impune legi ce nu slujesc viaţa şi creează tragedii în familii? Iar dacă este un instrument. două femei între care comunicare nu există. Cred că şocul a fost când m-au împiedicat să urmez profilul pe care l-am dorit. înseamnă că este grav. Cât priveşte sfaturile lor.. “Omenirea absolveşte un ciclu evolutiv cu lecţiile nefăcute. Ştiu că prezenţa mea o irită şi m-aş separa de ea. Altcineva nu are cine să mă iubească. dar nu văd cum şi din ce să trăiesc. Ea a fost femeia bărbat. Mi-aş dori prietene dar cine să mă caute? Fiecare le are pe ale sale. Cât timp a mai rămas să ne ocupăm de cele mai importante aspecte ale vieţii. chinuit de neputinţa de a face ceva concret pentru această femeie. mi-a prins bine să-mi descarc sufletul. Dacă destinul a rămas pentru noi un mister şi în mii de ani am creat noi maladii fără leac în loc să eradicăm boala şi bătrâneţea şi să învingem moartea. Nu o pot iubi pe mama. Se tot întreba ce aştepta Dumnezeu de la el cand nu se simţea pregătit să dezlege asemenea enigme. Am impresia că mama nu a cunoscut niciodată cu adevărat dragostea şi asta a pietrificat-o.. Nici pe mine nu m-a iubit. oricât m-aş strădui. Bunicii m-au iubit. Te poţi bucura de lumina Soarelui când un confrate sta ţintuit la pat? îţi tihneşte hrana când unii scormonesc prin gunoaie? Poţi dormi liniştit când atâţia zac în canale? Ce valoare are câştigul tău când alţii nu pot să muncească? Şi dacă societatea nu are răspunsuri. Cred că vedea în mine o greşeală a tinereţii pentru care a trebuit să tragă tot restul vieţii. Înţeleg multe şi aş dori să fiu utilă. Între noi este un zid. de parcă m-aş preface. dar nu am putere şi asta mă înnebuneşte. Dar nici între ei şi mama lucrurile nu au mers prea bine. Rare sunt zilele când mă încumet. Apoi ei au murit şi m-am văzut rămânând cu mama ca două străine. la ce foloseşte?” Începu să se roage. Cred că au fost împreună doar câteva luni după care am înţeles că tata ar mai fi făcut un copil cu o altă femeie. Atunci s-a întâmplat ceva. .. Nu ştiu să spun cu exactitate când a început totul. Vedeţi? Este complicat. nu mi se potrivesc. Nici eu nu cred că ştiu să iubesc.meu. Învăţătorul o ascultase cu atenţie şi rămase tăcut o vreme Viata îi aducea cazuri tot mai complexe de rezolvat şi nu întotdeauna se simţea la înălţimea situaţiei. Chiar dacă nu mă puteţi ajuta. Nici nu pot ieşi din casă. care ne afectează atât de profund existenţa? Pierdem vremea cu prostii în loc să ne adunăm şi sa gândim pană dăm de capăt fiecărei probleme care ne atinge direct sau indirect.. Cui îi pasă de mine şi cum pot fi ajutată? Am fost în multe locuri şi nimeni n-a ştiut să-mi dea un sfat. Sunt dependentă de ea la o vârstă la care ar fi trebuit să am familia mea şi un serviciu.

pentru ca aceasta din urmă să-şi vadă negativul. a manifestat o pasivitate inadmisibilă faţă de problemele propriului suflet. Absenţa tatălui. O vindecare spectaculoasă urmată de intrarea în normalitate nici nu ar rezolva mare lucru. De unde să aflu toate astea? Cu cine să 73mă sfătuiesc în afară de Tine? Am mai citit eu câte ceva despre astfel de lucruri. creatoare. Pe de altă parte. Fiica a devenit opusul mamei. cu efectele semănăturilor mai vechi sau mai noi. lipsă de energie şi o sensibilitate exacerbată care a determinat declanşarea unor fenomene secundare. faci un curs de calificare şi problema se rezolvă.” Genul de vindecare sufletească de care au oamenii nevoie le solicită o participare vie. greu de transformat. Oricât de muncitoare ar fi fost mama ei. dar cheia este în altă pane. îţi ierţi tatăl. Sa adâncit în activitate. Pasivitatea a luat o formă concretă în cazul fiicei care nu poate exercita nici un fel de efort fizic. Fiecare are nevoie de sfaturi exacte. adecvate bolii sau situaţiei concrete pe care o traversează. Dacă mama ei nu se schimbă. spirituală. cu karma neamului şi misiunea pe care o are un om spre a servi lecţiilor celor din jur. Dar cum să Te slujesc dacă Nu-ţi cunosc Voia? Legile Tale uneori par mai simplu de înţeles. nu mecanică. dar îţi mărturisesc că mă depăşesc. alteori mi-e greu să desluşesc cum se îmbină firele karmei cu programele moştenite ereditar ca surplusuri la crucea individuală. Confruntarea negativului cu pozitivul neutralizează problema care a creat necesitatea radiografiei. preferând să uite că este femeie şi că multe alte calităţi trebuiau perfecţionate. Prezenţa ei constituie un reproş mut. soarta i-a fost pecetluită şi proiecţia mentală s-a împlinit. Ele sunt acum complementare. Să fie ea legată de mama ei printr-o relaţie inversă din viaţa anterioară? Poate că nu este o chestiune atât de veche. a elementului Yang a dezechilibrat aspectul voinţei. conştientizând. Tu nu le ceri tuturor să treacă prin aceleaşi experienţe simultan. fiind împiedicată de un program moştenit. Respingerea psihologică şi afectivă a copilului a devenit realitate în generaţia următoare. deşi manifestă multă înţelegere faţă de problemele sufletului. Dar variabilitatea este conferită de mulţi alţi factori. Tu eşti Cel care are toate răspunsurile. o oglindă în care mama să se privească până va înţelege şi. faci trei rugăciuni din trei în trei ore. Refuzând să-şi . Dacă la vârsta când corpul astral se modelează cu multă afecţiune şi gingăşie copila a fost privită ca o povară.“Doamne. Eu sunt doar slujitorul Tău. fiica va rămâne agăţată de ea ca un reproş viu al felului cum a crescut-o. mănânci bine. Este poate chiar tema destinului lor. Sincronizarea este parţială şi ţine de componenţa destinului colectiv. să acţioneze in sensul unei acceptări a situaţiei şi a unei împăcări profunde' determinate de un sincer regret. forţei. dinamismului şi acest fapt s-a exprimat prin slăbiciune. Femeia ar fi fericită. Femeia nu poate avea copii oricât de mult şi-i doreşte. nici nu poţi să spui: “de mâine îţi iubeşti mama.

când te-ai încarnat. îţi va fi foarte greu. dar deocamdată nu se poate. de optimism. vina nu-ţi aparţine de faci tot posibilul să reuşeşti. Cum să-Ţi mulţumesc? Uneori suntem atât de mediocri. întrucât ar da greş. – Tu nu ştii ce vorbeşti. Ai grijă cum procedezi Fuga nu este o soluţie. Ţi s-a lăsat mintea limpede pentru a putea gândi. Numai ea o poate salva. o pot primi cu plăcere'la şcoală sau o pot lua in drumurile mele spre a mai deprinde câte ceva din munca cu oamenii. a căpăta încredere în ea şi a învăţa din secretele luptei cu întunericul. Dacă nu te străduieşti însă. de deschidere spirituală spre a găsi noi metode pentru a-şi ajuta mama. Nu ai de ales. Chiar dacă nu transpare în contextul actual. treptat şi determinată de o armonizare a relaţiei dintre ele. Intr-un fel. De unde mi-au venit toate gândurile acestea? începusem să ma rog. acceptând asemenea suferinţă doar pentru a o învăţa să iubească şi să acorde importanţă vieţii spirituale şi legilor sale. Fiica este creaţia mamei. chiar şi în recunoştinţa noastră! Tare îmi pare rău pentru chinul ei. Azi voi fi tatăl pe care nu l-ai avut. s-o îngrijească fără a se socoti pedepsită. Nici n-am apucat să termin că Dumnezeu mi-a întrerupt cererea. Atunci vibraţiile iubirii care se vor declanşa în curând te vor vindeca Ai mare nevoie de ele.” – Mda! Ce-ai zice dacă te-ş invita la o plimbare pe dealuri. descoperind in ea întruchiparea propriilor greşeli. iar de . Mama este bolnava inconştientă. inspirându-mi meditaţia.' Dacă nu vei izbuti. Înţelegerea trebuie să vină intuitiv. In ceea ce mă priveşte. Îi trebuie răbdare şi credinţă. sufletul tău a vrut să ajute sufletul mamei. Oare o ameliorare nu este posibilă? Orice persoană care se apropie de ea plin de dragoste o poate ajuta. Acum e clar. Ea este acum copilul tău. am să-ţi dau şi de la mine. De tine depinde cât o vei face să înţeleagă şi sa se schimbe. Şi de nu ţi-o ajunge. pentru a nu o transforma în judecătorul mamei. Te cred că ai dori altceva. Rămâne să găsesc cuvintele potrivite pentru a-i aduce la cunoştinţă toate aceste lucruri. La noi toată natura te încarcă de energie. şi-om vorbi pe îndelete? – Oare am să pot să merg atât? Nu aş dori să vă reţin şi nici să vă creez necazuri. ne-ai dat o lecţie de viaţă şi un exemplu de jertfă.îndeplinească menirea la tinereţe. rolurile s-au inversat. fund nevoită să susţină financiar fiica. celor din jurul tău. Doar schimbarea ei reală este cheia. Poate fi susţinută moral şi cu perioade de întremare fizică. Biata fată! Ingrată misiune ţi-ai ales. oricât de chinuitoare ar fi convieţuirea. Şi nouă. Mama ta îţi poate dezlega blestemul. plăteşte restanţele la bătrâneţe. femeie.

dar nu au timp. Nu te izola de lume. să nu poţi participa la viaţa lor. dar te-ai grăbit să judeci oamenii sau te-ai retras. să observe. Trebuie să te informezi.adică credinţa” şi speranţa. Aş zice că a ajuns un rafinament spiritual cu care foarte puţini se delectează. – Este greu să te simţi izolat de oameni. alţii au timp şi nu au bani. Treptat. considerându-te povară. Tu nu ştii să-ţi preţuieşti libertatea.. tot asta intenţionez. Inactivitatea este mai obositoare decât activitatea. M-aţi luat prin surprindere. Dacă stai să-ţi aminteşti. Viaţa este mereu nouă. consideră-ţi neputinţa şi suferinţa firul de nisip ce intră în scoică. în mod sigur ai trecut pe lângă unele. Fii normală. Spunemi exact ce gândeşti. Vezi? Nu zic “răul”. În cazul tău. Eu te pot ajuta cu manuale şi cu discuţii în cadrul cărora te pot pune la curent cu toate lecţiile pe care mi le-a dat viaţa şi cu ce se mai întâmplă în lume. Piesă cu două personaje. Parcă sunt prinsă în cuşcă.i povara nimănui şi avem poverile pe care le merităm. valvele . Unii au bani. să împărtăşeşti gânduri şi sentimente. Al doilea gând nu mai e cel bun. te sfătuiesc să te ocupi de aurul cenuşiu şi de suflet. dar merită. să descopere tainele vieţii. Pare ciudat să numesc dar boala ta dacă vrei. dar ţi-e greu să crezi ce ţi se întâmplă. Poate că nu au găsit Sursa. care te lasă cu o depresie nervoasă după ce o vizionezi. Neplăcerilor înconjurătoare le poţi asocia alte metafore. – Hai s-o luăm şi altfel. surprinzătoare. Obiecţii? – Nu ştiu ce să zic. Este cea mai mare bogăţie ce ţi se putea oferi în contextul destinului tău Vezi? Şi moştenirea pe care ai primit-o tu trebuie valorificată. deschide-ţi orizontul şi nu rata ocaziile care oferă noi experienţe şi perspective. Din toate poţi afla câte ceva şi. vei descoperi gustul înţelepciunii. mâine te iau la şcoală şi o luăm cu începutul. chiar dacă experienţele altora nu par a avea o legătură cu ale tale. aruncându-te într-o altă poziţie stare. cochilia. Nu spun cum este s-o trăieşti. reflectând asupra lor. Te vei simţi proiectată într-o altă . Lucrează asupra sa până-l transformă în perlă. Acceptă şi binele şi partea dificilă. Nimeni nu.. proaspătă. şi privilegiul are preţul său.nu mă asculţi. Sigur. De ce nu vrei să vezi partea pozitivă a lucrurilor? Eşti o privilegiată. deci din exterior. omului cu prea mult timp i-aş fi tăcut alte recomandări. îl consider doar o formă de neînţelegere care te chinuic un pic până îi dai de capăt. Semenii tăi trudesc de dimineaţa până seara ca roboţii încât nu mai au timp să gândească. Primul vine din inimă. Acolo stă rezolvarea problemei. vei avea atâtea subiecte de meditaţie şi atâtea satisfacţii încât vei fi recunoscătoare pentru darul pe care lai primit. – Este perfect. pentru că l-am desfiinţat. Crezi că Dumnezeu lasă pe vreunul din copiii Săi fără protecţie. Uneori tulburarea de la suprafaţa apei. şi te afectează cumva. Între copii îţi va fi bine. coboară până la fundu mari. La început îţi va fi mai greu. Dar uiţi că ai carapacea. Şi chiar de mă asculţi. Tu ai timp nelimitat. Într-o altfel de conjunctură.

tactul de a te apropia de ea şi a-i deveni prietenă. Aş îndrăzni să afirm că eşti chiar pe drumul cel bun. ceea ce înseamnă foarte mult. Intră in tine şi vezi ce ţi se întâmplă. să ştii că nu o va face. – îţi atrag atenţia că numai iubirea autentică va da roade. – Nu sună prea încurajator. Nu trebuie să forţezi sau să te grăbeşti. dar nu şi-l folosesc. Iubirea te va inspira. Acceptarea curmă conflictul interior. Trebuie să realizezi asta şi să salţi voiniceşte crucea pe umeri. mai mult ca oricând.nu aceea pe care ţi-ai imaginat-o. – Credeam că stau de vorbă cu un om care nu doreşte iluzii şi leacuri de doi bani. îţi va da putere. îţi oferă o altă perspectivă şi te invită Ia treabă . Nici nu este nevoie să vă despărţiţi Dacă stau sa mă gândesc bine. o simbioză şi de voi tine să nu transformaţi relaţia în parazitism sau într-un raport conflictual. Tu trebuie să provoci schimbarea. Or faptul că în atâta amar de vreme nu s-a întâmplat nimic remarcabil înseamnă că nu ai atins punctele nevralgice ale problemei. te va însufleţi. Ce nume ai da noii tale stări? Crezi că prezintă obiectivitate? De ce? Compar-o cu ceea ce ai gândit când te-ai simţit liniştită şi împăcată cu tine şi găseşte ce anume creează diferenţa dintre concluzii. Ia-o de câte ori este nevoie de la capăt. Nici o soluţie exterioară nu vă poate elibera. cum să-i faci mici surprize. poate primeai ajutor de la vreo asociaţie umanitară. cum să-i deschizi inima încet şi cu blândeţe. Dumnezeu însă are alte socoteli. Nu cedează nici un milimetru în faţa celor ce au creier. reparând greşelile trecutului. Simţiţi-vă ca doi . Să nu confunzi sentimentul cu imaginaţia sau cu decizia ta. Cheia este în interiorul capcanei. îi lasă să ajungă în cele mai încurcate situaţii. Aveţi timp destul. aşteptând momentul trezirii lor. De altfel nu aveţi cum ieşi din această capcană dacă nu reuşiţi să vă armonizaţi familia. Dumnezeu a declarat război prostiei şi lenei de a gândi. dar de la cine nu este atins de asemenea tare. Faptul de a nu şti ce să faci şi aşteptarea ca miracolul să se întâmple sunt mai chinuitoare decât boala încăşi. Dumnezeu are alte pretenţii.stare de conştiinţă. Nu ai încotro. Este un joc captivant. ai şanse să găseşti. Atunci vei şti ce să-i spui. în atâţia ani se schimba ceva în viaţa ta. cum s-o alini. Dacă ai fi avut vreun handicap mental. – Nu este uşor. ci singura posibilă şi absolut necesară. dar cel puţin este mai clar. Fii atentă că mintea-ţi joacă feste! Ai mult de muncit pentru a struni acest instrument. voi creaţ. Dacă dorea acest lucru. te înarmează cu răbdare. Aş spune că acum. Tu vrei să te faci bine şi să intri în rândul lumii. Dacă aştepţi ca poştaşul să aducă răspunsul pentru enigma vieţii tale. cu răbdare. Nimeni nu poate munci în locul nimănui. – Şi cu mama ce fac? – Părerea mea este că de tine depinde să-ţi dezvolt. Cât timp cauţi pe tărâmuri fizice şi psihice.

suferinţe. refuzând să mai vedeţi în ea o închisoare.. – Am mai văzut oameni care se plâng că nu au cu cine conversa pe marginea temelor care îi interesează. purificându-te pentru a primi acest dar. Totul se descoperă pe cont propriu. Ne bucurăm de unele daruri şi plătim cu lipsuri. nevoi. corectându-vă greşelile. Toate acestea sunt valabile o bună bucată din drum. încep să se certe sau să stea la poveşti. dureri. Dacă ai avea totul. Una este să-ţi fie sete de cunoaştere. evitând să experimenteze. Vom reveni asupra acestor aspecte după ce vei reflecta la tot ce ţi-am spus şi vei veni cu noi întrebări născute din propriile-ţi strădanii. suprapunând trepte net distincte de evoluţie spirituală. .călători în pustiu. Fiecare se confruntă cu o formulă specifică. – De-aş avea măcar cu cine discuta asemenea lucruri. Purificarea este un proces îndelungat şi complex. Este prematur să-ţi vorbesc despre asta. Altfel rişti să te îmbeţi cu noi iluzii şi să crezi că ai ajuns acolo unde mintea ta decide că este zona despre care ţi s-a vorbit. – Dar asta poate dura o viaţă. să perceapă viaţa cu alţi ochi. dar. şi alta este să fii curios şi pofticios de roadele parfumate pe care nu le meriţi. pentru că se satură emiţându-şi ideile în faţa unui martor a cănii opinie nu contează. nu se rezumă la post şi rugăciune. să aplice. Când le găseşti un interlocutor.. A trăi conştient clipă de clipă e lucru tare anevoios. ce ai mai căuta? Ai mai avea nevoie de Dumnezeu? Mai târziu raportul între dar şi preţ ia alte forme. mai sutiile. Transformaţi casa în palat. Adevăratul Căutător al Adevărului nu are nevoie de interlocutori. Nu există termeni pentru a descrie fenomenele ce se înscriu într-o ştiinţă ce încă nu a fost abordată. Propunându-ţi doar acest efort vei descoperi câte piedici interioare şi exterioare ţi se pun în cale. Nimeni însă nu este de invidiat. fără măcar a fi capabili săşi susţină punctul de vedere abilitaţi de experienţă şi înţelegeri profunde. să spună cuiva ce au aflat. Oamenii nu caută nimic. Piesa voastră facilitează lucrul asupra cauzelor care au creat această situaţie. Nu vă aveţi decât una pe cealaltă şi trebuie să vă ajutaţi. Îşi extrage seva de înţelepciune direct din pomul vieţii. Este nava voastră şi trebuie să vă ajute să ajungeţi la destinaţie. Vor doar să se audă vorbind. – Totul durează una sau mai multe vieţi. se alunecă spre reflectarea obişnuită a realităţii şi se identifică noţiunile curente cu descrierile metaforice. Confuzia provine din faptul că limbajul uzual nu poate reda explicit stările de conştiinţă şi atributele asociate lor. În fond problema ta este doar pretextul unei idei mai nobile şi anume că trebuie să vă treziţi şi să vă desăvârşiţi spiritual. să observe. neîmpliniri. să verifice. Se utilizează elemente lingvistice sau imagistice asociate cu valoare de simbol. Totul devine vorbărie goală despre subiecte captivante şi bat pasul pe loc. atrasă de negativul din sine. neobişnuiţi cu un asemenea sistem de gândire.

Ce rost are să zăboveşti? Doar pentru a-ţi prelungi chinul? începe de acum să-L cauţi. Dacă depresia şi nesiguranţa. Dacă pierzi după una-două reprize şi renunţi să lupţi. Vrei să-ţi înşir neajunsurile femeilor sănătoase din jurul tău? Te-ai îngrozi. – Uneori nu ne place jocul în care suntem antrenaţi şi ne-am dori un altul. Ţi se va întâmpla să crezi că nimic nu s-a schimbat şi că este inutil să speri. Îţi trebuie şt multă voinţă. nu sunt aceleaşi şi există un rost în toate astea. dezamăgirea şi şovăielile se prelungesc. văzând oameni cu puteri ce promit marea cu sarea. Pe termen scurt. a încerca noi soluţii sau a verifica ce ţi-am spus. în final tot la a ta vei ajunge. spitalul acela ţi-a arătat un colţ de lume în care nu vei reveni dacă-ţi vei păstra mintea trează. dacă doreşti să fii învingător. pentru că vor fi perioade când tc vei îndoi şi totul îţi va părea inutil. Totuşi. Am să încerc să fac tot ce pot. Mult timp se pierde rătăcind. îţi acordă reprize suplimentare sau oricâte prelungiri pentru a izbândi. Atunci poate că-ţi vei aminti aceste avertismente sau chiar vei simţi nevoia să vii să mă vezi. – Să schimbi crucea? Te asigur că dacă ai avea în faţă un munte de cruci şi ţi s-ar da să alegi una. Fiecare cu examenele sale. De fapt tu râvneşti la partea frumoasă care îţi pare că-ţi lipseşte. Pentru semeni. dar nu ai cum să ştii care este preţul. Încearcă să faci un exerciţiu de imaginaţie şi să intuieşti ce greutăţi şi poveri duce fiecare şi gândeşte-te dacă le-ai accepta în locul alor tale. De tine depinde rezultatul. Încă nu eşti atât de puternică încât să continui fără să te clatini. Te las să descoperi singură cenuşiul altor existenţe şi să ajungi la albul imaculat al destinului împlinit. Descoperă-l! – Mă întreb ce suferinţe ascundeţi dumneavoastră. Pe mine bunicul şi viaţa m-au învăţat că la El găseşti unica şi cea mai corectă soluţie. că situaţia este fără ieşire şi să renunţi la credinţa ta. nefiind capabilă să discearnă adevărul de minciună. altfel vei pierde mult timp. forţe. – Nu-mi mulţumi. riscul este să ratezi şi situaţia să se agraveze. te elimină sau rămâi pe tuşă. Meciul cu viaţa. . cărora nu ştii să le dai de capăt. dar firea omenească îşi tot face cărări ocolite. Să nu râvneşti niciodată la a altuia. ce dureri şi lipsuri ascunde. descopcrindu-I Legile şi aplicându-le. bune dispoziţii. înţelepciuni. când vei cădea şi vei uita ziua de azi. Totul pare perfect aici.– Aş dori să vă mulţumesc pentru sfaturi. Te pot susţine cu încurajări sau analizând acele probleme care te-au depăşit. Ţi se potriveşte. Nu mă contrazice! Nu-s prooroc. Nu lăsaţi nimic de bănuit în spatele acestei jovialităţi. Dumnezeu este ultima soluţie. Nu ai apucat să vezi dramele altora. pe care-i vei căuta pentru a auzi şi alte păreri. că ai cedat de atâtea ori degeaba. asemenea oscilaţii sunt fireşti. Dar dorinţa de a continua trebuie să te susţină şi răbdarea de a o lua de la capăt de câte ori va fi nevoie. Nu prea cunoşti viaţa decât din filme sau din puţinele experienţe în care ai avut ocazia să te confrunţi cu alte destine şi existenţe. Treci la treabă.

. Am făcut un contract cu Dumnezeu. Atunci acelaşi cod se aplică altfel. Eşti penalizat când greşeşti în cunoştinţă de cauză. Atunci s-a oferit să-mi ţină tovărăşie din momentul în care voi realiza acest lucru. este o revoltă care apare în etapele de neînţelegere când noile legi pe care le experimentezi nu ţi-s clare şi te loveşti de efectele nerespectării lor din ignoranţă. Deocamdată te interesează vindecarea. O astfel de condiţionare te forţează să porneşti la drum şi nici nu realizezi când ai ajuns la poale. deşi uneori merg mână în mână. – El nu. Într-un anumit sens. Liniştea lacului ademenea sufletele în căutare de tihnă şi reculegere. dincolo de sfaturile scrise am găsit adevăratul aur spiritual. Reflectarea minţii înşiră cuvinte. din adâncuri sau chiar din sine. Erorile sistematice comise dintr-o ignoranţă hrănită din indolenţă şi indiferenţă cad sub incidenţa unor amendamente drastice. Este cu totul altceva şi consecinţele sunt de durată. să te desăvârşeşti. Tăceai vrăjit şi aşteptai ca o imagine să prindă contur. . – Este caraghios să crezi că Dumnezeu greşeşte. Oglinda apei atrăgea hipnotic privirile ce parcă aşteptau răspunsuri din Lumea de dincolo. îndemnând la meditaţie.– Este. să-I descoperi Legile. Sunt efecte dureroase temporare. Este drept că m-a avertizat asupra faptului că voi deveni un unicat dacă voi reuşi şi că voi suferi de singurătate. Într-un fel te afli sub protecţia lui Dumnezeu când vrei să-I cunoşti Creaţia. dar nu pedepse. să colaborezi cu El ajutându-ţi semenii. lăsându-te să intuieşti chipul Realităţii. Suntem amândoi corecţi şi până acum neam respectat legământul încât nu a fost nevoie să recurgem la clauzele privitoare la pedepsele cuvenite celui ce le încalcă.. Secretul a fost să cred în ele şi să le aplic.. De aceea nu vei avea cum să înţelegi durerile celui ce se străduieşte să treacă pragurile evoluţiei spirituale despre care se vorbeşte atât. Dar să nu ne pripim. Eu am promis să-I respect Legile. dar nebunia este a ta când începi să crezi că te nedreptăţeşte şi să-L acuzi pentru fapte închipuite de neînţelegerea ta. Habar nu ai câte euri monstruoase ies la suprafaţă când porneşti pe acest drum. Mă duc cu gândul în urmă şi-mi amintesc cum totul a pornit de la pepita pe care bunicul meu mi-a lăsat-o moştenire. nu urcuşul muntelui cunoaşterii. Într-adevăr.. NUCUL Paşii mă purtau pe aleile parcului într-o plimbare însingurată. – Şi nu eşti pedepsit pentru astfel de gânduri şi atitudini? – Nu eşti un ateu. iar El mi-a promis împărăţia. Treci şi prin crize în care te cerţi cu El şi nu-L mai recunoşti. Culorile toamnei schimbaseră straiele naturii.

De darurile tale cine are nevoie? – Să zicem câţiva în mod conştient. Am simţit-o învăluindu-mă şi străbătându-mă odată cu sevele-mi ce leagă cerul şi pământul. – Încă nu sunt preţuit pentru fructe. An de an oamenii-ţi adună nucile. .se bucură de energia vitală care curge. schimbându-mi gustul? Miezul nu mai este cel iniţial. Dacă fiecare miez ar ascunde o fărâmă de înţelepciune. – Bine te-am găsit. nici statui. Sunt fericiţi să afle Adevărul? Nu le place. că le pare aspru sau prea gol şi-ncep a-l îmbrăca în filozofii şi interpretări care nu au nici o legătură cu ceea ce eşti. cozonaci şi pricomigdale? De ce trebuie să mă îndulcească? De ce mă rumenesc. mi-ar fi plăcut să te simt aproape. şi să-ţi dăruiesc roadele mele îmbelşugate. Mă îndrept spre locul meu preferat. Se înteţeşte puţin vântul şi începe dansul frunzelor. Şi-au terminat truda de trei anotimpuri. – Bine ai venit. nici alei. Câte minţi. o prăpastie. Nucul meu drag! Mi-ai lipsit. Mă cheamă cu foşnete uşoare. urmând o linie curbă. ai fi precum un bătrân sihastru ce a strâns sub frunte gânduri alese. o cale ferată? Ce semnificaţie au toate acestea? încă nu ai puterea să vezi podurile destinului tău şi podarii.. . Am avut treabă. Acolo o fiinţă vegetală mă aşteaptă să vorbim pe căi sensibile. Te-aş numi pomul cu parabole. – Vezi? Câţi îmi savurează miezul amărui fără a-l transforma în baclavale. pentru că acolo nu sunt nici bănci. Oare câte poduri traversează un om într-o viaţă şi ce schimbare aduce fiecare trecere? Schimbi un mal cu altul. Urmăresc ploaia arămie şi mă las atins de ele. Ştiu. să te mângâi cât aveam frunzele verzi. reprezentări ce aproximează şi ele un alt chip al Realităţii. Şi tu mi-ai lipsit. Esenţa a fost mascată de alte arome şi nu mai sunt acelaşi. – Suntem prieteni buni şi îmi permit să-ţi spun că noi doi ne asemănăm. Au primenit aerul pentru atâtea fiinţe! Acum se întorc în vatra pământului cu ultimul mesaj de lumină solară. Prietene. deşi ai plătit de câte ori ai trecut dincolo. binecuvântate de soare.. Totuşi. Este un loc tainic prin însuşi anonimatul său. – Nu spune asta. eu sunt de vină că nu am mai trecut pe aici. intuindu-ne reciproc emoţiile. La fel se poartă şi cu tine. În rest.raţionamente. Mai mult pentru lemn. Ştiu că mi-ai trimis lumina iubirii tale. Fie că-i arde. atâtea oglinzi şi tot atâtea fragmente reflectate ale Realităţii. Şi? Care este diferenţa? Ce separă cele două maluri? O apă. – Plăcut mi-e rodul tău ascuns în coaja tare.. Cine mai poate spune cum este aceasta? Podul pe care urci şi cobori lin. Îl găsesc cu inima.

am simţit ceva deosebit în aer. Intrun fel ai şi făcut-o. I-am împlinit dorinţa-ndată şi-am adunat un pu. POM AL VIEŢII. Cum eram tocmai eu să nu realizez acest lucru? Te-am regăsit în mine. lăsându-mă spălat de ploi şi înălţându-mi ramurile către Soare. Nu bănuiam însă că mă cunoşti atât de bine.– Ai dreptate. Le-am dezghiocat apăsând uşor. într-o bună zi. Am crezut că mi se pare şi nu am fost prea sigur. Încă nu sunt pregătit să prelucrez eficient această vibraţie sub vraja căreia am picat toţi cei de pe aici. iar în roade am pus tot prinosul pe care nu mai ştiam cum să-l revărs. Rădăcinile frământau pământul extrăgândui seva şi se jucau cu inofensivele vietăţi minuscule ce afânează solul. ce-ai aflat? mă întrebă într-un târziu. te rog. – Atunci. Tu nu ai nimic să-mi mărturiseşti înainte de a-ţi spune ce-am aflat? – Speram să-mi confirmi înainte de a-ţi povesti ce mi s-a întâmplat. Ceva s-a schimbat în profunzime. Eram îmbătat de un elixir ciudat ce-mi dădea o nouă forţă. lecţia asta o cunoaşte toată natura. umbra mea răcoroasă devenea o îmbrăţişare pentru orice fiinţă ostenită de dogoarea verii. Oxigenul pe care-l eliberam era încărcat cu nectarul dragostei mele. Lasă-mă să te cercetez. – Nu mă lua repede. le-am curăţat pe îndelete. Mai puţin oamenii. Omule. Nu ştiam că şi tu suferi. înfruntând vânturile. M-am trezit că iubesc Creaţia cu o intensitate ce mă ardea. Atunci. să-ţi dau ocol şi să te-ating. Ce s-a întâmplat cu tine? – Te ţii de şotii? Tu mă întrebi pe mine? Dar cine stă în spatele a tot şi a toate sau în tot ce există? – Bine. Mă copleşea dorinţa de a mă dărui. Era ca şi cum puterile mi-ar fi sporit catalizate de un agent nevăzut. – Totul te reflectă. Întârziam să-mi arăt încântarea spre a creşte nerăbdarea arborelui. Începusem să înverzesc privind cerul cald. şi-am savurat miezul dulce amărui. bine. Mă surprind mirat să te găsesc astfel. bucurându-mă de micul meu ritual şi de surpriza pe care mi-o făcuse Nucul. Ai devenit pătrunzător. simţindu-mi undele gândirii. când toate parcă au fost altfel decât de obicei. că vreau să înţeleg ce s-a întâmplat cu tine. . Şi omul şi pomul după roade se cunosc. O dulce mireasmă m-a învăluit şi o senzaţie extraordinară m-a invadat din toate direcţiile. Dar bătrânul era liniştit şi joaca-mi luă un aer serios.nn de nuci. Dar să o iau din primăvară. clatină-mă puţin să-mi scutur mica mea povară. Nu vrei să discutăm? – Curios. Ceva te preocupă. Agentul însuşi crea în mine o dimensiune neatinsă până atunci. – Crezi că te ajută dacă-ţi voi dărui câteva nuci păstrate anume pentru tine? – Cu siguranţă. Tu nu mai eşti acelaşi. – Ei.

parcă oamenii nu au reacţionat ca noi. dar vei descoperi. Este încântător şi subtil darul tău. dar nu ai fost atent. ştii că nu prea dau răspunsuri. Oamenii sunt morţi demult. Sunt bulversat.. nu am băgat de seamă că senzaţia aceea ameţitoare s-a amplificat. Trebuie să le găseşti singur. – De ce aş fi eu? Poate că perturbările climatice au determinat presiuni atmosferice scăzute şi de acolo ţi se trage. – îţi trece.. dar înţclegc-mă şi Tu. Încă nu-ţi este limpede ce se întâmplă. îţi pot spune că nucile tale s-au îmbogăţit cu o picătură dintr-o esenţă rară. – Dar spune-mi. Îmi vine să zâmbesc auzindu-tc vorbind atât de înfocat. Ce vei face toată iarna? Vei avea timp să reflectezi şi să-ţi reglezi circuitele afectate de tulburările fireşti care apar până se armonizează noua funcţie. . – E adevărat. dar vreau să ştii că mă simt bine în preajmă-ţi.. Chiar cred că nu-ţi displace. – Mda! Ai declanşat mari schimbări din câte reuşesc să-mi dau seama. – Uitasem cu Cine vorbesc şi. Mă apropie de casa mea senzaţia ce mă încearcă. Cât despre noua ta savoare. totuşi. lipsit de podoabele anotimpurilor înfrunzite.Chiar şi acum.. Nucule. Aproape că-mi vine să zbor de nu m-ar ţine rădăcinile-mi adânci. Trebuia să încep cu mulţumirile. încă mai am în jurul meu acel câmp cu care nu ştiu să lucrez. – Da. nu? Sau să cer o floare de la Tei să mă mai liniştesc? – Doar nu te-ai supărat. – Şi-mi vei recomanda puţină cofeină să-mi mai crească tensiunea în vasele liberiene şi lemnoase. Te aştept de mult să-ţi pun această întrebare. Codul genetic ce a primit informaţia o va transmite întregului exprimând-o printr-un nou component. Ai intrat în Laboratorul Creaţiei şi ai adus născociri minunate? – E o dulceaţă nouă în tine. De mult nu a mai fost o asemenea bucurie pe aici. – Şi tu cum o percepi? – Ţi-am spus.. – Toţi suntem afectaţi de noua informaţie? – Fiecare într-un mod deosebit. Efectele vor fi variate.. cum s-au comportat ceilalţi? – A fost o primăvară tare ciudată. dar eşti dator să mă ajuţi să mă adaptez când vii cu asemenea daruri rare. deci. Este un fel de Crăciun Cosmic? – Te descurci tu. libelulele. Reapăruseră fluturii. TU EŞTI SURSA. De ce oare? – Misterioasa undă este un atribut al vieţii. În curând ori eu mă voi învârti. ori pământul va dansa în jurul meu. atent la răspunsul tău.

venit prin roadele melc. în aceeaşi perioadă. Ce obiective îşi propune un asemenea Institut? – să deprogrameze elevii în sensul stimulării unei gândiri libere. Ar putea deveni fondatorii ei toţi cei dispuşi să înveţe să trăiască. – să coordoneze proiecte de însănătoşire psihică. Doar că până acum. creatoare. numai tu mi-ai descifrat taina. Ce frumos este totul! – Fie ca toţi nucii să rodească! – Iar oamenii? – Cu ei mai am de muncit. Am lansat de ani de zile acest apel care nu a prezentat interes pentru că nu se doreşte ca oamenii să gândească. De ce vrei să ascunzi ce se citeşte-n aură? – Nu am ascuns niciodată acest lucru. străine de scopul vieţii. a prejudecăţilor şi limitelor determinate de ignoranţă şi de un scăzut coeficient de inteligenţă. pentru că sume mari de bani au fost cheltuite în scopuri personale de către cei ce au fost administratorii lor oficiali sau neoficiali (mă refer la fonduri bugetare şi provenite din resursele moştenite de la vechiul regim). tu cum te-ai simţit? – Te eschivezi.– Era răspunsul indirect. morală şi fizică şi de familiarizare cu proceduri ni convenţionale de terapie ce devansează ştiinţa acestui secol. Alfa şi Omega. deci începutul şi sfârşitul. Sper ca într-o zi să fie şi ei fericiţi. pentru că scepticismul general a creat o mare inerţie şi nu se cunosc soluţiile CORECTE ale ieşirii din criză. pentru că s-au făcut investiţii nerentabile sau care au urmărit manipularea populaţiei în alte direcţii. a lărgirii orizontului cultural-ştiinţific şi a scoaterii de sub influenţa doctrinelor manipulatoare de orice fel. pentru că o parte a populaţiei a fost orientată abil spre curente pseudospirituale. pentru că oamenii nu au fost informaţi. CTITORIE I. Ne bucurăm fiecare de roadele celuilalt. Deci. – Atunci şi eu sunt fericit. Înainte să vii aici. Prietene. orice persoană interesată trebuie să îndeplinească două condiţii: să-şi dorească să-şi transforme viaţa astfel încât să devină OM şi să participe cu fonduri la construirea acestei instituţii. Dar roşeşti. Încercăm să creăm o Instituţie în care VIAŢA să fie punctul de plecare şi scopul. . pentru că s-a ridiculizat proiectul fiind prezentat ca o afacere proprie. pentru că amatorii au prezentat neseriozitate sau scopuri ascunse.

Problema este: CE NE DORIM CU ADEVĂRAT ŞI PENTRU CE LUPTĂM? Dacă vom aştepta ca alte două legislaturi să continue “triumfătorul succes” al reformei. notificări. impunând o ştiinţă depăşită şi metode oblăduite de stat. vă va prinde moartea plimbându-vă de la o coadă la alta pentru a plăti zecile de taxe. Din punctul nostru de vedere nu avem ce pierde.nt luate în serios. de altfel anticipabilă. ar fi cu adevărat aberant ca cineva să se opună unui program care doreşte trezirea omului şi a conştiinţei sale. ne aşteptăm la acelaşi gen de piedici pe care le-au avut inventatorii de-a lungul timpului din partea contemporanilor lor. pe care o traversează populaţia. de la spital la farmacie. Din punctul vostru de vedere. cereri. lipsă de adăpost. specializări şi locuri de muncă. abonamente. ca postum să li se recunoască meritele. după care vom pleca. pregătind o generaţie de tranziţie spre cunoştinţele avansate ale Noii Ere. Dacă în această ţară tot mai mulţi cetăţeni dispun de dreptul la foame. Instituţia nu oferă diplome. şi la refuzul oricărei implicări financiare. mizerie. dar nedeclarată. prin urmare. Cine ar fi acela şi ce interese ar ascunde? De cine ar fi plătit şi pe cine ar avea în spate? Cum de ar îndrăzni să atace însuşi imnul naţional? După cum vedeţi. care au mai fost menţionate şi care se vor clarifica pe parcurs. nu are nevoie de aprobările nici unui for. – să coordoneze programe noi orientate spre echilibrarea individului. Orice încercare de discreditare.– să creeze un pluton de avangardă care să înceapă pregătirea în domenii noi ale ştiinţei. care el însuşi va trebui să justifice toate marile escrocherii care au ruinat economia. Cu toate acestea. referitoare la utilizarea fondurilor. a familiei şi spre stabilirea unor relaţii armonioase între membrii societăţii. boală. Este prematur să se ofere date care depăşesc nivelul actual de înţelegere al maselor.. calculând datoriile la . – să iniţieze programe sociale de ajutorare pentru perioada de criză acută. având un caracter particular şi liber consimţit. întrucât orice minister sau comisie sunt total incompetente în disciplinele pe care aceasta le va promova. incultură şi violenţă şi acest lucru nu deranjează pe nimeni. nu ne este străin limbajul gazetăresc. va fi considerată o manevră folosită de forţele ce doresc menţinerea populaţiei în obscurantism şi ignoranţă. impozite. legalizări şi luări în evidenţă. În condiţiile în care avertismentele noastre privind necesitatea luării de măsuri urgente pentru salvarea vieţii nu s . această încercare rămâne ultima şansă de care vor beneficia cei ce cred şi depun eforturile cerute. Programul în câţiva ani se va încheia. indiferent ce credeţi. declaraţii. ESTE ULTIMA ŞANSĂ.

Nici nu mai ştiţi să vă exprimaţi corect în limba neamului în care v-aţi născut. voi nu auziţi? – Alo? Da. Voi le vânaţi ca sa mai umpleţi ziarele. prea plictisit de viaţă ca să te văd în stare să te implici în ceva serios.. puneţi titluri de un sfert de pagină la toate neroziile care nu interesează decât paranoicii şi te uiţi cu lupa după ceva cu adevărat interesant din lumea asta. dar era într-adevăr plătit să asculte şi să publice diverse anunţuri sau să pornească ancheta pe marginea unor sesizări. vreo ştire tare? . nici măcar nu aş traversa strada cu unul ca tine.aşa este mai bine pentru viaţa ta.. – Lasă prostiile. – Vă rog. nu? Ce nu face omul pentru bani? – Domnule. Nu e o profesie în care să faci carieră decât dacă ajungi redactor şef în rest. Învârtea pixul iritat. Dacă puteţi. Tu citeşti vreun ziar.. să fii băiat cuminte. la un moment dat te împotmoleşti şi te întorci pentru că. – Dar pentru ce? Să lansezi injurii? Cine finanţează prostia. – Vă rog să fiţi mai concis. Dar e comod. ce mama d.. – Măi. Le inventaţi. Cu ce vă putem ajuta? – Da' pe cine aţi ajutat până acum ca să-mi închipui că o veţi face cu mine? Măi copile. In realitate mi-ai închide telefonul în nas. te rog. şi pe mine! – Mai aveţi ceva de spus? Am notat tot. Nothing But The Truth”. II. ori mi-ai da dreptate şi te-ai lăsa de meserie. mai pe scurt. mai am şi alte apeluri pe fir.întreţinere şi urmărind extaziaţi şi imbecilizaţi cine a mai câştigat un lingou de aur. domnule. distrat. mai degrabă înveţi să taci decât să aduci la cunoştinţă.. incultura. tinere? Cu copii de grădiniţă? Îţi tremură fundul că e şeful lângă tine şi faci pe băiatul cumsecade. că nu sunteţi asaltaţi de ştiri. băiete? Bănuiesc că nu. – Alo. chemaţi pe unul care vorbeşte curat româneşte că ne-aţi asasinat cu englezismele voastre. Ziarul “The Truth. Câştigi bani cu aiureli gazetăreşti. Parcă n-aţi fi trecut prin şcoală.. mahalagismul şi reclamele obscene? Lămureşte-mă. În câţiva ani se lămurise cum stau lucrurile şi entuziasmului iniţial îi luase locul obişnuinţa care nu este sesizată în rutina generală. dar sub nasul şefului nu avea voie să se enerveze. mergi pe el. eu nu sunt plătit să ascult insulte. răspundeţi careva. Ar fi trântit telefonul. ori ai scoate ceva mai bun. – Cu cine crezi că vorbeşti. că dacă l-ai citi. Eşti cu capul în nori. Ceva bun ai şti sa scrii? – Adică? Aveţi vreun subiect cald. Numai Boşul avea acest privilegiu. Telefonul sună îndelung.. Cum prinzi un fir.

Nici măcar n-o faci deliberat. eşti al lor. când să mă răcoresc. Dacă-l găseşti agreabil şi ai curaj. ştie să interpreteze corect lucrurile şi să abordeze problemele din mai multe unghiuri de vedere. Demult duc o nemulţumire în mine. o ameţeşti şi-i plasezi ştii tu ce.. Aş prefera să lucrez pe jumătate din salariu. Sunt destui în faţa cărora nu deschizi gura să nu-ţi iasă incultura. Foarte ciudat. Ce-o vrea? Nu cred că vreun articol de-al meu l-a fascinat. A atins el nişte corzi sensibile. ci de oameni cu coloana vertebrală verticală. Cum începi să simţi nada. Chiar aşa. Ce rn-a apucat? De mult mi-am refuzat asemenea gânduri să nu cad în depresie. nici nu mai ştiu de ce aş fi în stare dacă mi s-ar da posibilitatea să fiu eu însumi. Totul merge instinctiv. Realizez că uşor ţi se urcă amorul propriu la cap. Ajungi să ai impresia că toţi cumpărătorii-s proşti. nu-mi servi cine a mai violat pe cine. că produci indigestii. dar să fac ce-mi place. să capteze atenţia cititorului cu fapte care au un tâlc.. Transparenţa are limitele ei. să nu mucegăieşti. Am început să văd şi eu că-s mediocru. Mă ascund de mine însumi de fapt. Îţi creezi un stil şi apoi el te recreează. Câteva zile aş emite numai inepţii. – Nu am nevoie de replică. Se prind de tine şi nu mai scapi. Cred că trebuie să intru la dezintoxicare. Mi-a închis el telefonul. o ritmicitate. nu ştiţi cum funcţionează presa şi cine face ziarele? – Constat că a ieşit şeful. Alege-ţi o temă pe lună sau pe săptămână.. Aici nu trebuie să se vadă ce gândeşti. . lucrând la un ziar de mare tiraj.– Dacă scrii cum te exprimi. sună la xx. şansa căreia-i poţi da cu piciorul sau chiar un fapt divers care să te mai scoată din amorţeală. sa cultive mass-media. că asta este treaba poliţiei. Altfel cred că stresul are să mă doboare. “Ce-a fost asta? Bizar bătrânul. planifică o strategie. urechi să audă. Nu pui receptorul în furcă? – Păi acum m-aţi provocat şi daţi-mi voie să vă dau o replică. Organizează ziarul acela după o concepţie deşteaptă.. – De unde veniţi dumneavoastră cu asemenea idei? Ce. Sau poate m-am banalizat făcând producţie de ştiri de doi bani.. Hai să văd ce iese! în definitiv cotez întâmplarea ca vestitorul schimbării. m-am lămurit. Ce se întâmplă? întâi m-a făcut cu ou şi cu oţet şi la sfârşit.. Un bun ziarist are fler are ochi să vadă. Ce-o fi o fi! Cât e ceasul? Să fie într-un ceas bun!” – Alo? Bună ziua! Mă numesc. un fragment de viaţă pe care să-l scoţi la lumină din negură.. . zgură. că printre atâţia ziarişti te pierzi.. Du-te la oglindă şi studiază-ţi profilul.. nu să înşire vorbe goale. KO. nu eu. Jurnalistica şi arta dezinformării şi manipulării. s-o educe în sensul de a dărui din sine ce are mai bun. Nu am ce pierde.. că pe urmă nu mai sunt bun de nimic. nu face terci. Poate că totuşi te mai poţi corecta... M-a răscolit.

dar nu este ca şeful meu. Sunt bun la descoperit adrese. Veţi fi iniţial reporterul. Să începem. îmi spune omul pe care-l recunosc după voce şi a cărui prezenţă este de-a dreptul impunătoare. nu riscaţi nimic. să răspundă . Notează-ţi adresa şi vino.” – Am plecat pe teren. alegând întrebările cele mai relevante al căror răspuns să contureze personalitatea intervievatului. băieţi! – Salut. Nu are importanţă unde va apărea. Mă ia cam tare. oi vedea cum arată omul misterios şi cum se va sfârşi mica mea aventură. cu ţipete şi urlete. dar în final nu se ştie cine va fi fost cel ce a luat interviul. aşa încât aştep: ca cineva să-mi spună ce trebuie să fac. întrunind criteriile celor mai exigente categorii de cititori. Este rodul efortului conjugat al unui colectiv de oameni ce şi-au propus să nu mintă. Poate fi lucrarea de docenţă. Deci. Deci. să nu încheie compromisuri cu conştiinţa. Pentru dumneavoastră poate fi un joc în care să vă implicaţi sau în care să fiţi ziaristul banal. pentru a te regăsi şi a-ţi găsi locul printre oameni. formează un nou mod de a gândi. nu veţi câştiga şi nici nu veţi pierde. un ghid pentru viaţa cotidiană. ne aflăm faţă în faţă doi necunoscuţi şi fiecare va încerca să afle cât mai multe despre celălalt. Te întorci? – Nu ştiu.– Bine. ci educă. că are dreptate. Ziarul la care din acest moment veţi considera că lucraţi se numeşte “Imposibilul posibil”. captivantă. sau doar un interviu ca toate celelalte. nu introduce reclame publicitare. să fie sinceri şi bine informaţi. Este un cotidian pentru toate vârstele. Hai că am ajuns. Acesta îţi închide gura fără să ridice tonul şi te lasă fără grai: punct ţintit. strălucitoare. Hai să creăm cadrul adecvat. Am intrat. cel ce nu lansează zvonuri. – Bună ziua! – Intraţi. – Să spunem că v-am ales să luaţi un interviu. Nu ştiu ce să zic. să fiţi dumneavoastră înşivă. punct lovit. Umblu în oraşul ăsta ca în propriul apartament.. creativ. nu dezinformează. lasă. ne spui aici. când şi dacă se va publica. Aveţi ocazia să arătaţi ce puteţi. incitant. Nu i-o poţi întoarce. nu manipulează. “Ce stil direct are omul acesta! Parcă mă ştie de când lumea. La acela mă deranjează felul în care se impune. III. să nu vă prefaceţi. Am considerat că trebuie să fie interactiv. să spuneţi ce gândiţi cu spontaneitate. care este pasul următor şi să conducă discuţia. Pe aici trebuie să fie. În fine. De obicei eu o făceam. Înghiţi în sec şi-ţi dai palme. stimulant. S-a plecat de la ideea cum ar trebui să fie ziarul ideal..

încercând să vezi ce prinde şi ce nu prinde la public. Să nu mă flatezi. Ai intrat în joc. Este timpul să începem. Porneşte reportofonul şi pune-ţi neuronii în funcţiune! Foloseşte-ţi la maximum creierul. Aş dori să agăţi în hol haina de ziarist ce reprezintă interesele patronilor. Ştiu că nu înţelegi tot ce-ţi spun şi asta este bine pentru că nu te va determina să joci teatru. Idioţi. să ofere o deschidere culturală. Ziarul îşi aşteaptă sponsorii. ochii. în ce am nimerit?! Este cea mai incitantă aventură din viaţa mea. Ce-i aşa formidabil să prezinţi femei dezbrăcate şi cad:. a culege ştiri senzaţionale reprezintă a umple rubricile de cancanuri politice şi erotice sau a pescui vreun zvon de ultimă oră. iar când deschizi gura. Pentru ei.vre mutilate? Dar impresionează subconştientul şi creează senzaţia.solicitărilor astfel încât cititorii să descopere cauzele reale ale situaţiilor pe care le traversează sau în care ne găsim şi să afle soluţiile corecte pentru problemele cu care se confruntă. “Doamne. Te invit să faci prima mutare în şahul nostru virtual şi să prezinţi publicului reportajul în direct. ştiinţifică şi spirituală şi informaţii necesare pentru cele mai diverse exigenţe. Târziu vei fi cel real şi doar pentru puţin timp. ca să te determin să ieşi din tiparul în care zăceai ca în fotoliul preferat. Nici nu aveam nevoie de reporterul de duzină şi. Rămâi indiferent la ideea de elogii sau critică şi fii tu însuţi. dizolvată de numeroasele-ţi euri ce vor ieşi la suprafaţă. fiind prezent aici şi acum. toată armata de jurnalişti şi fotoreporteri. să nu te eschivezi sau să priveşti cu ochii celorlalţi problema. ai grijă ce spui. deşi greu se va găsi vreunul. Necunoscutul te provoacă. Trăieşte intens fiecare clipă. Ridică dialogul la dimensiunile unei confruntări pe viaţă şi moarte. dar mai târziu multe se vor limpezi. retrăind mental experienţa. te-am pus într-o situaţie inedită. Nu trebuie să te anime asemenea gânduri. Consider că ştii suficient pentru a începe. să nu devii slugarnic şi nici incisiv. urechile şi inima. nu şabloanele. Îţi va fi greu totuşi să te stăpâneşti şi să-ţi ţii sub control zonele mecanice ale manifestărilor tale exterioare. mergi până la capăt! Nu ar fi avut nici un farmec să alegi în totală cunoştinţă de cauză. stimulat de oglinda ce va scoate la iveală şi partea pozitivă şi negativul din tine. pentru că obiectivitatea îţi va dispărea. . Profitul va fi transferat în contul deschis pentru definitivarea Proiectului ce poartă numele ziarului. Ca să te pun în temă. Apă de ploaie! Nici nu-şi dau scama că asta fac toţi. Prostia şi diletantismul te descalifică. pentru că asta îţi va umbri luciditatea şi o va mula după pretenţiile unei mase deja rigidizată de maculatura ce li s-a servit până acum şi după o subtilă dorinţă de a-ţi asigura succesul şi a plăcea. Nici nu cred să fie egalată de vreo întâmplare reală consemnată de vreun coleg. cel mai bine ar fi să citeşti acest material şi să-ţi faci o părere.

Într-un fel aveţi dreptate: omului ignorant nu-i puteau veni idei înţelepte. Mărturisesc că apariţia sa în viaţa mea a declanşat o întreagă revoluţie interioară fără a fi apucat să stăm de vorbă mai mult de 15 minute în total. Dar noi nu suntem înţelepţi şi majoritatea nici nu ne dorim acest lucru... deci toate simţurile treze şi fii cu ochii-n patru!” IV. pentru că de o oră am senzaţia de a fi descoperit că nici nu mă cunosc.. să-ţi pretindă acest lucru. protagonist în filmul filmelor: “Şansa de a fi o după-amiază tu însuţi”. ci chiar să-ţi ceară. Viaţa s-ar schimba dramatic. Nici nu m-ar mira dacă personajul din faţa mea s-ar volatiliza sau dacă brusc m-aş vedea într-un castel misterios ori pe un iaht. Sunt la fel de nerăbdător ca şi unii dintre dumneavoastră să aflu câte ceva despre personalitatea sa care. dar nu sunt spectator care asistă şi nu se implică decât emoţional.. ci participant.. De ce? Pentru că nimeni nu a făcut propagandă înţelepţilor.. Captivant. adus cu un elicopter special pentru o întrunire secretă. Dar eu aş mai adăuga ceva: toată această conspiraţie ştie de ce se opune răspândirii înţelepciunii în lume. V-aş induce în eroare. ce chestie! Nu-mi pot aduna minţile până nu dau drumul entuziasmului să zboare şi nu-mi conştientizez trăirile. Mă şi întreb dacă nu cumva visez sau am halucinaţii. Mă voi întoarce acum spre omul din faţa mea. erou. încercaţi acest exerciţiu de imaginaţie şi veţi vedea la ce rezultate surprinzătoare veţi ajunge. Gândiţi-vă câte lucruri ar dispărea din viaţa noastră dacă am deveni înţelepţi şi cu ce pagube ar fi înlocuite profiturile obţinute prin exploatarea lipsei de înţelepciune. Nu mai pot zăbovi mult. Cu atât mai puţin aş putea spune ceva despre omul din faţa mea. nimeni nu a făcut campanie publicitară înţelepciunii şi nimeni nu a sponsorizat şi stimulat cultivarea înţelepciunii. Oare ar putea vreun interviu să dezvăluie mai mult decât o infimă fărâmă din personalitatea unei fiinţe? Nu ar putea decât surprinde o clipă de fiinţare. Măi. R (Reporterul): . nu numai să te lase. Nu am cum să-mi fac un plan. se exprimă prin felul în care gândeşte.Sunt un om ca mulţi dintre cei ce citiţi acum aceste rânduri. Totul trebuie să fie spontan şi să nu recurg la scheme clasice decât în măsura în care nu mă pot dezbăra de ele. Nu voi încerca să vorbesc despre mine. De aceea voi trece peste . Este cu neputinţă. Este cu adevărat un dar ca cineva. Doar nu am intrat în Ţara Adevărului?! Sau poate însuşi Adevărul a coborât pe Pământ. Este posibil să deduci restul universului pe care aceasta-l reprezintă din atât? Poate că înţelepţii sunt capabili să străbată cu ochiul minţii orice doresc să afle. Veţi spune că nu le-a venit o asemenea idee. după cum bine ştiţi. Nu te întâlneşti cu aşa ceva la tot pasul.Mă simt ca într-o povestire fantastică de-a lui Eliade. Vreau să le savurez picătură cu picătură.

Ne vom pune în valoare unul pe celălalt sau ne vom expune sub o lumină mai puţin favorabilă. a directorului. Şi încă ceva. Trebuie să reiasă cum suntem noi fără ca asta să se traducă în calificative. statura. Nu este un concurs în care să vedem cine este bun şi cine rău sau care-i mai deştept decât celălalt. ci din dorinţa de a nc cunoaşte mai bine. Neutru faţă de public eşti atunci când îţi permiţi să te manifeşti exact aşa cum eşti.. impunându-i punctul tău de vedere. Neutralitatea voastră nu păcăleşte pe nimeni. Nu tragem duble ca în cinematografie. Chiar dacă ele pot avea anumite semnificaţii într-un anumit context. Ele răzbat oricum din reacţiile tale. O: .Nu uita că suntem în direct. dar aproape întotdeauna cu mult mai înstăriţi decât marea masă. în cazul de faţă sunt puse în umbră de.Opreşte-te! Anticipezi concluziile şi nu este corect să influenţezi pe cineva. O (Omul): . cu un orizont la fel de limitat. cu caractere ce împletesc calităţi şi slăbiciuni. în tonuri de alb şi negru. ci în felul cum exprimăm viaţa în acest plan. ai .Mă simt deja pe jumătate inhibat şi complexat. conştientizându-ţi timiditatea (pe care societatea o cultivă prin relaţii de dominare tuturor). fără a încerca să-l iei de partea ta. din întrebările pe care le pui şi răspunsurile pe care le dai. El singur trebuie să observe şi să deducă felul de a fi al celor doi interlocutori.. Chiar dacă eşti sincer mărturisind acest lucru şi. R: . O: A preotului. De ce funcţia creează complexe de inferioritate? Aceasta statuează un cumul de atribuţii specifice locului ocupat în structura societăţii. să ne bâlbâim.Cred că da. de a afla mai multe despre noi. Suntem pe stop cadru pentru a corecta din mers tendinţele ce ne pot abate în alte direcţii. Ne asumăm riscul să greşim. cu aceleaşi probleme de familie. deci nu căuta în recuzită. cu poveri karmice de aceeaşi natură. Lucrăm fără retuşuri şi intrăm în scenă fără machiaj. a senatorului. veşmintele sau gesturile sale. Este aparentă. Oamenii din spatele funcţiilor sunt însă aceiaşi. Totul trebuie să fie nou şi proaspăt. Efectul va fi o scrie de plusuri şi minusuri pe care nici măcar nu le-aş numi astfel. să facem pauze. care încalcă Legile Universului la fel ca şi cet din jurul lor. Mâncarea reîncălzită nu este bună. şi cu o siguranţă de sine conferită de cele mai multe ori de veniturile şi poziţia socială care trebuie să reprezinte ceva în ochii mulţimii pe care o sfidează. în virtutea inerţiei de a intra în vechile şabloane. Ştiţi. a patronului. Ai înţeles? R: .descrierile irelevante privind chipul. Fiecare caz solicită un alt gen de abordare. nu cu această intenţie. Trăieşte-ţi experienţa. genul acela de sentiment pe care îl încerci în faţa profesorului sau a medicului. deşi au aceleaşi nevoi umane. ci creează clipa cu talent de artist. a preşedintelui. Voi face retuşurile la urmă. dar nu-ţi comenta impresiile.

Mai degrabă clasele primare şi gimnaziul au fost frumoase pentru că profesorii noştri ne organizau serbări care mobilizau în noi alte elanuri. problema este de aceeaşi natură. prima simpatie pentru o fată şi neplăcerea cu care mă duceam acolo. extemporalele. Totul este mult prea teoretic şi practic nu te ajută la nimic. Unde şiau pus ambiţia să pice sau să ţină prezenţa cu biciul. Restul intrau într-un con de umbră. Cred că ar fi trebuit să învăţăm experimentând. fotbalul din curtea şcolii. dar eu am rămas cu un fel de nemulţumire faţă de ceea ce mi-a oferit şcoala. Nu am putut sau nu ne-au fost bine explicate. că poţi fi încuiat pentru că memoria îţi joacă feste.pentru că trebuia să muncesc dublu la disciplinele pentru examene. că eşti examinat. cum priveşti şcoala şi facultatea cu experienţa actuală de viaţă şi ce amintiri îţi trezesc aceste două cuvinte? Ce senzaţii le asociezi? R: . rămâi cu goluri (pentru că nu poţi memora atât şi mi se pare mai important să înţelegi). Cât despre facultate.realizat că nu ai reuşit s-o depăşeşti cu toate că profesia de ziarist ar fi trebuit să te ajute în acest sens. Constat că fiecare promoţie poate confirma această părere. lipsit de suflet. ceva a rămas.a omului de la catedră. Prietenia şi comunicarea n-au fost stimulate şi eram mai mult izolaţi unii de alţii. catalogul. Totdeauna am simţit că mi-a lipsit ceva fundamental ca să pot declara că mi-a plăcut. Fiecare avea câţiva colegi de care se apropiase. Chiar dacă vei ajunge profesor. Multe lucruri nici nu le-am înţeles atunci.Şcoala . iar pentru noi nu prezentau interes. Ei nu ne cunoşteau. fără să te intereseze. tezele..numai când spun asta văd clasa cu profesorii care se perindă. Oricât de bine ai fi cotat ca medie. Atunci n-am fi uitat şi la sfârşitul şcolii am fi fost altfel de oameni. Cred că metodologia aceasta nu mai merge. Nu am avut nici un profesor de care să mă apropii şi nu le păstrez o amintire plăcută. Primează relaţia profesor-student.. notele. Nu este numai concluzia mea. fă un mic efort şi ieşi din blocaj. Le percepeam sufletul şi îi ţintuiam şi noi cu distanţa noastră.. Poate că amintirile mele nu sunt reprezentative pentru o generaţie. rămâne în tine pentru totdeauna. vei fi inhibat în faţa unei . Cred că acest complex că niciodată nu ştii destul. Parcă tot ce am aflat era mort. dar nu îndrumat gradat să înţelegi. te rog. Încearcă să te relaxezi şi dacă o cafea crezi că-ţi prinde bine. şi că nu ai dreptul să conteşti felul în care ţi se explică. peste care treci tocind ceea ce duce la uitare. Parcă toţi se suprapun într-o imagine rece . decât dispreţul pentru asemenea exemplare. Spune-mi.. nu a rămas nimic. zilele când am răspuns sau când nu am învăţat pentru că nu m-a interesat sau nu am avut timp . Nu mă emoţionează sămi amintesc. ne vom agăţa de acest mic pretext ca să închegăm o conversaţie uşoară. Acolo unde am avut cadre didactice cu o minte limpede şi apropiate de noi. ca mecanism de protecţie a creierului împotriva avalanşei de informaţii introduse forţat.

să înveţe să iubească copiii şi familiile acestora. psihică şi emotivă. a familiarizării cu mesajul artelor. potrivit exigenţelor unui sistem nou. cu efect asupra relaţiilor profesor-elev. Nici nu ar avea cum. profund uman. Atestarea competenţei va implica şi examenul psihologic periodic. ci dacă poţi reproduce fidel materia de aici până aici. şi va fi supus unor examinări ciclice care vor stabili progresul înregistrat în procesul transformării individuale.comisii de specialitate care nu este interesată cum gândeşti. să-şi spargă tiparele mentale. Privindu-vă. lucru de care mă îndoiesc. Totuşi nu aş şti ce să propun dacă totul ar depinde de mine. Ce strategie aţi propune actualei societăţi pentru a promova educaţia generală? O: . Să spunem că aţi fi Ministrul Educaţiei Naţionale. etapa de dezvoltare fizică. a cunoaşterii Legilor Universul ui şi principiilor de convieţuire în Confederaţia galactică. să-şi găsească echilibrul. necesar pentru a depista problemele ce apar din diferite motive lesne de intuit. urmărind stimularea creşterii coeficientului de inteligenţă. încrederea în sine şi să rezolve situaţiile conflictuale sau traumele care îi marchează pe mulţi dintre ei. să-şi deschidă orizontul cultural-ştiinţific. Nu mi se pare că lucrurile s-au schimbat cu reforma învăţământului.Presupunând că mi s-ar acorda atâta încredere încât să fiu luat în serios. menţinând în posturi pedagogice personal incompetent. aş începe cu formarea unui colectiv de profesori pe care i-aş ajuta mai întâi să-şi vindece sufletele. îmi vine în minte un fel de film nejucat vreodată. pentru că îi cunosc prea bine şi pe cei de sus şi pe cei de jos. Superficialitatea va descalifica şi treptat se va impune un ritm susţinut de muncă şi seriozitate. Practic. a dezvoltării fizice armonioase. am organiza cursuri de perfecţionare pentru cadrele didactice permanente şi am lansa un pachet de programe experimentale minuţios elaborate care să nu vitregească accesul la învăţătură. dar nici să scoată absolvenţi inadaptaţi vieţii. fiecare colectiv de profesori va fi antrenat într-o activitate de cercetare. să-şi dezvolte creativitatea şi i-aş testa în cele mai ingenioase moduri pentru a le verifica harul pedagogic. În paralel aş forma un grup de oameni de ştiinţă împreună cu care am crea manualele adecvate unui învăţământ în acord cu cerinţele timpului. proaspăt. cu problemele concrete cu care se confruntă elevii în familie şi relaţiile interumane şi pregătirea în perspectivă pentru genul de situaţii pe care le oferă viaţa. Nu ne permitem să ne batem joc de creierul şi sufletul copiilor. a deschiderii orizontului cultural şi spiritual. . Disciplinele propuse vor fi riguros corelate cu stringenţele vârstei. Cu două asemenea colective am selecţiona un număr de profesori care să se apropie de nivelul exigenţelor noastre. Se vor institui cabinete de psihologie şi psihoterapie care să ajute elevii să-şi regăsească echilibrul. a creativităţii. pentru a stimula interesul şi adaptarea la noul mod de abordare a educaţiei.

Vezi? Eşti doar curios. dar nu vă implicaţi. iar dacă îl ignor. lucrul în echipă.. Fiecare om este un elev al lui Dumnezeu. Chiar dacă încă nici un buletin oficial nu anunţă numirea unui ministru care nu face parte din nici un partid. De ce oare oamenii îşi dezamăgesc Profesorul şi rămân corigenţi. Acela insistă. Nu ai încă starea exploratorului şi curajul aventurierului în tine. Cunoaşterea.Toate acestea sunt într-adevăr captivante când le auzi. R: . inventivitatea. drumeţiile. Adevărul. Nu pot dezvolta tema în cadrul unui simplu interviu. R: . Vei trage singur concluziile. să împrospătaţi învăţământul în limitele autonomiei locale. Nu eşti un luptător. ori vorbim făcând planuri pentru un viitor care nu mai devine prezent. repetenţi sau delincvenţi? Şi dacă pentru unii faptul de a spune Dumnezeu te încadrează în vreo sectă.Dar care ar fi acele lucruri noi pe care le vom trăi în Noua Eră? O: . dar dacă rămân sterile. învingeţivă limitele şi perfecţionaţi-vă ca oameni. dansul.Tot acolo veţi ajunge. Dacă îl atac. teatrul. Aţi vrea să staţi în tribună şi să vă uitaţi cum curge transpiraţia pe cei doi aflaţi pe mijlocul gheţii. Cred că a reieşit clar că toată ţara este invitată să participe.Însăşi programa şcolară va impune noi metode care să stimuleze comunicarea. să . Ai rămas cu gura căscată şi ai uitat să mă provoci. Rezultatele au să apară. grădinăritul. Ori muncim. Nu mai cred în ele. jocul. discuţiile. . pictura. De acord? R: . ştie ce vrea şi ştie şi cum să pună întrebările. să smulgi răspunsuri de la mine. relaxarea în grup folosind muzica. puteţi să-l înlocuiţi cu Viaţa. dar pe care prefer să-l experimentezi tu însuţi. ţinând seama de aceste idei. Eu sunt mai prudent când mă gândesc însă cum şi dacă se vor transpune în realitate vreodată. Sunt sătul de promisiuni. că am promis lucruri pe care nu le pot demonstra şi că de fapt mă folosesc de aceeaşi ştiinţă pe care o declar depăşită. prefer să renunţ din start. care are corespondent în realitatea unui anumit timp viitor. Vom face un exerciţiu de imaginaţie. Mai mult. nu m-am referit numai la copii şi tineri.Sunt curios despre ce poate fi vorba. Pentru cei interesaţi putem organiza discuţii. Ipocrizia nu a folosit nimănui. niciodată. Spunând însă Educaţie. dascăli şi cercetători în domeniul vieţii. O: . R: . Altfel ai avea îndoieli şi mi-ai cere să-ţi explic lucruri pe care încă nu le poţi înţelege. risc să fiu catalogat visător sau paranoic.Este un subiect cu două tăişuri. nimeni nu vă împiedică să începeţi. Încă ai reţineri ce reies din vorbele-ţi modeste. Aplaudaţi.Şi totuşi? M-aţi incitat. O: . O: .Am să-ţi răspund într-o altă manieră.Aşa sunteţi toţi.

în afară de rubrica voastră. dar tu nu eşti dintre cei ce mă blamează.Nu eşti prea informat. Navele extraterestre patrulează spaţiul. să frunzăreşti Internetul. pentru a te lămuri. Am înţeles că nu avem limită de timp. Ce aduce nou ştiinţa Noii Ere? O: . R: . Nu aduce nici un folos. S-ar putea să nu fii prea încântat de tine când vei fi nevoit să-mi dai răspunsurile. zonele vulnerabile. R: . Noi fenomene psihice s-au evidenţiat şi nu mai pot fi negate. Mass-media îţi furnizează elemente. De ce nu te gândeşti câţi vor fi dezamăgiţi că Reporterul nu a fost la înălţimea situaţiei? De o asemenea conjunctură se profită la maximum. Realizez brusc nonsensul pe care-l trăim în toată grozăvia lui. O: . Cât despre timp. Fă-ţi un plan de bătaie. Mă laşi să spun ce vreau eu. Este ca la şah.. Ai pus o întrebare la care pot răspunde două zile. depinde.” Ce te-ai întristat aşa? Te simţi rău? R: . dorinţele şi încep să pun eu întrebări. Ucideţi pădurile ca să le transformaţi în minciuni de plumb. desigur. Aş propune un program: “Să renunţăm la tot ce nu foloseşte ţării şi poporului. să selectezi programele TV.Nici să nu îndrăzneşti. Să renunţăm la vechiul om din noi. Medicina şi fizica se îndreaptă spre orizonturi spirituale. ai nevoie de un partener bun. Formulează-ţi clar nedumeririle. Eu mă pot eschiva. De ce renunţi? Te-a furat povestirea. să intri în biblioteci. Urmăreşte pe glob temele de cercetare încotro se îndreptă şi oare ce stare de necesitate a permis asemenea finanţări? Aştepţi să pice bomba zilei la Redacţie sau în Obor? De ce crezi că am propus ziarul care să te informeze în mod concret şi corect asupra vieţii care te înconjoară? Ce vrei să fac cu ziarul vostru? Nimic nu merită citit din el. ziariştii. Eu pot înşira capcane pe care tu eşti primul care trebuie să le sesizeze şi să mă readucă în punctul în care doreşti tu. Ai uitat şi de cititori. altfel aveai deja o opinie formată. Să renunţăm la tot ce ucide viaţa. Ai venit să afli cine sunt. chem un alt interlocutor. depistându-ţi lacunele. alte domenii nu mai sondaţi? O carte mai citiţi? Informaţia nu se prinde numai pe teren. Prostia limitează timpul. spectacolele de teatru şi balet. dar ca să le pui cap la cap trebuie să mai urmăreşti şi literatura.mă încolţeşti până cedez. filmele.. Voi. ci numai câtorva lacomi. Parcă aş fi trăit după gratii. expoziţiile. Dacă nu te trezeşti şi dormi în fotoliu ascultându-mă. Apoi ne plângem că nu sunt fonduri.Stupid.Nu mi-am permis să vă întrerup. . Sunt destule filme şi cărţi de anticipaţie care au lansat idei interesante. Bani irosiţi pe munţi de hârtie. să căşti urechea la ce spune unul şi altul şi să observi cum merg treburile. Nu pricep cum de nu am văzut toate astea până acum. altfel te plimb pe unde vreau.Revin cu aceeaşi întrebare. o schemă.

Prin trădare. Şi l-ar fi arătat până acum şi s-ar fi simţit cu prisosinţă.Este primul simptom după trezire. Sunt foarte multe de restaurat. Îţi vine să urli de neputinţă. române! Aş cerc ca imnul acela să se cânte nonstop.Pentru ci întotdeauna este prea devreme sau prea târziu.Greu. O: . erai robot. mai bine ar analiza cum s-a ajuns aici şi ar spune STOP..Cum se pierde un război? O: .Deci. Au câştigat sume fabuloase. Uită-te înjur şi spune-mi ce vezi? R: . Logic. români!” R: .Ţara şi poporul. O: . Ce consecinţe întrevezi? . O: .încercaţi să spuneţi că marea masă trebuie să iniţieze schimbarea? O: . Şi cât timp programul funcţiona. Este plină istoria de trădători.Abia acum încep să înţeleg materialul pe care mi l-aţi dat să-l citesc.Bună dimineaţa. române. am priceput cumva despre ce era vorba. R: . nu zic om că până acolo este cale lungă. ca să fu în rând cu lumea.Un alt gen de ieşire din situaţia actuală nu este posibil? O. Ai intrat în jocul lor şi te-ai supus. Eroii au dispărut demult.. ca o mantră: “Deşteaptă-te. R: .E prea târziu pentru asta. O: . ca într-o bună zi să ajung să spun: “Bună dimineaţa.S-ar putea ca mulţi să te contrazică. O: . Din acel moment creierul tău a încetat să funcţioneze.Cine a câştigat? R: .O: . Acum s-a deconectat programul şi începi să redevii o fiinţă umană. ca răspuns la “Doamne. de ce parte au fost?! R: . ajută!” Ce simplu ar fi! Să zicem că miracolul se produce şi apare pe cer o navă imensă de lumină din care coboară nişte fiinţe sferice incandescente.Pentru că toţi s-au grăbit să tc asigure că e bine ce e rău. A fost programat. Nu a avut iniţial nici un impact asupra mea. Ar trebui ca în manualele de istorie contemporană să numească ultimii zece ani perioada ruşinii neamului. Cine a pierdut1? R: . O: .Totul este ca după un război în care am pierdut.Îi poţi spune pe nume. R: .Îţi doreşti probabil un soi de miracol. Niciodată nu e momentul potrivit pentru a găsi soluţii şi a acţiona. Apoi începi să faci ceva. dar brusc am intuit adevărata sa dimensiune. R: . În loc să aştepte un salvator ales de guverne străine şi mandatat formal de electorat. .Din partea trădătorilor la ce fel de schimbare te mai poţi aştepta? Nu au nici un interes ca viaţa să ia o întorsătură favorabilă naţiunii. Parcă l-am parcurs în somn. din somnul cel de moarte”.

atraşi de nou.Chiar este posibil aşa ceva? O: . Din nefericire documentele ce au înregistrat informaţiile furnizate de acele entităţi au rămas secrete. forţele de poliţie şi. comunicarea nu s-ar putea stabili cu forţe necunoscute.De ce nu? Numai scenariile cu extratereştri răi vă conving? Crezi că la stadiul în care se află au nevoie să atace sălbaticii de pe Terra spre a-i cuceri? Nu mă refer la triburile răspândite pe glob. răspunde la întrebare. pe un teren viran dintr-un oraş şi-ar face apariţia o navă extraterestră. Din ea ar apărea nişte fiinţe frumoase care ar începe să transforme zona într-un parc minunat sau într-un cvartal cu nişte clădiri construite după o arhitectură neobişnuită. Acele fiinţe trăiesc la alt nivel de civilizaţie pe care nici măcar nu vi-l puteţi imagina. spitale şi ateliere de creaţie în care nu se va utiliza nici un tip de energie sau de combustibil folosit pe Pământ. Spaţiul ar fi protejat de un câmp indestructibil care are proprietatea de a face invizibil tot ce intră în sfera sa de acţiune sau poate transdimensiona obiectele sub influenţa unui factor voliţional de control. O: . ca reprezentant al opiniei publice asupra căreia ţi-ai format o părere în urma sondajelor efectuate cu diferite prilejuri.Nu ştiu. ci la barbarii din marile metropole şi la forţele armate mondiale. Cum crezi că ar reacţiona oficialităţile.în cazul dat. După un timp presupun că totul ar dispărea din atenţia publicului sau ar fi muşamalizat. nici înţelege încă.R: . O: . mass-media şi care ar fi consecinţele? R: . Îmi imaginez că ar vui ziarele şi fenomenul ar fi mediatizat. pentru că vor fi foarte mulţi martori dacă evenimentul va avea loc în plin oraş. Să zicem că întro zi. câmpul ar fi impenetrabil. Chestiunea este cum vor proceda ai noştri? Care va fi răspunsul lor la o asemenea provocare? Vor transmite prin portavoce extratereştrilor să se predea şi să-şi declare intenţiile? Vor constitui o comisie oficială care să întâmpine vizitatorii? Cine ar risca? Cine s-ar considera competent? Vor solicita ajutorul NATO? Vor declara stare de .Deci? R: . Te rog. Bănuiesc că treaba nu se va putea muşamaliza aşa cum au făcut americanii. Să mai spunem că. Aceste clădiri ar deveni în scurt timp şcoli.încerc să vizualizez fdmul.Depinde ce vor face.Să încercăm atunci să ne imaginăm o altă variantă. armata. copiii ar intra în acel spaţiu şi ar comunica într-un fel cu acele făpturi.Şi apoi? R: . trupele SPP. Îmi imaginam nişte fiinţe ca noi dispuse să nc ajute. R: . Pentru cei cu atitudini agresive. Tot mai mulţi ar veni spre a vedea ce se întâmplă şi treptat ar începe să se însănătoşească şi să-şi schimbe viaţa. O: . În primul rând vor fi alertate preşedintele. Am înţeles că au mai fost contacte şi s-au transmis mesaje telepatic. probabil.

dialogul ar fi imposibil. creaţiile şi înţelegerile lor. deschideţi-vă să puteţi primi ajutorul care vă este .necesitate? Se vor abţine de la comentarii sau vor panica masele? Vor interzice răspândirea zvonului? Şi vor fi privite acele fiinţe ca oaspeţi sau ca duşmani? Şi ce va face Primăria şi Administraţia Domeniului Public? Se vor înfiinţa să perceapă impozitul pe teren? într-un fel sau altul mulţi vor fi afectaţi de o asemenea apariţie şi implicaţi în acţiuni imprevizibile. modul de abordare a problemelor sunt net diferite. le-au cerut să accepte supunerea ce a condus la actuala situaţie economică. sufletele lor. desigur. oricare ar fi el la vremea aceea. Va fi un moment critic. cred că realizezi. Cât despre sistemul politic. Orice personalitate politică este bolnavă. Cine să reprezinte oficial populaţia gazdă? Să-şi recunoască public neputinţa9 Nu o vor face. vor aduna o populaţie tot mai numeroasă. Aceste oaze vor readuce printre voi credinţa.Nimeni însă nu se gândeşte la partea bună a lucrurilor. maşinăria se va strica. fiinţare în Adevăr. desăvârşire. uitaţi de cele mai multe ori că pe Dumnezeu îl interesează oamenii. Asemenea specimene nu pot intra în incinta navei. uitând cum au plecat capul când puterile din umbră. Chiar presupunând că ar fi posibil un asemenea contact. sfera de interese. libertatea de a gândi şi de a fi OM.. Când vă îndreptaţi privirile spre cer pentru a cere ajutor. filtrele de protecţie interioară nu permit accesul fiinţelor cu un scăzut nivel de vibraţie. financiară şi politică. vor face pe leii. având blocaje psiho-comportamentale şi cerebrale severe. E ca şi cum ai pune nişte bombe în câteva puncte vitale. Mă gândesc dacă nu cumva şi din punct de vedere economic nu se vor declanşa nişte fenomene ce vor scăpa de sub control. evoluţie. O: . Să spunem că în toată ţara s-ar semnala asemenea fenomene greu de înţeles. Toţi sateliţii ne vor lua în colimator şi multe puteri vor dori să ne sprijine.Să-ţi mai dau câteva indicii. deşi puţini vor vedea astfel lucrurile. prin reprezentanţii lor cunoscuţi ca exponenţi de vază ai societăţii.deşi este posibil să se poarte cu mănuşi. speranţa. Ceva va scăpa de sub control. Cumva. dorinţa lor de zbor. Cum să le interzici activitatea când devin invizibile între anumite orc? R: . Obişnuiţi să urmăriţi doar traiectoriile financiare şi lumea abstractă a politicii. De fapt ele ar reprezenta mult aşteptatul ajutor exterior. Vom deveni centrul lumii. va intra în criză. pentru că aceste centre. O: . ce vor funcţiona fără a utiliza bani şi combustibili. Poţi face multe speculaţii pornind de la această ipoteză. Şi totuşi nici în acest punct nu-şi vor da seama cât de ridicoli sunt. Dar să nu ne oprim aici. bucuriile.Bănuiesc că vor da fuga la vecini sau vor zbârnâi telefoanele care vor solicita forţa de apărare multinaţională.. de abordat şi de soluţionat. Conaţionalii noştri se vor simţi datori să pună condiţii în ţara lor şi să respingă ofertele de ajutor. Concepţiile asupra vieţii. considerând totul o tatonare premergătoare unei invazii. năzuinţele şi durerile lor.

aţi urla de ruşine văzând ce aţi ajuns. hărnicia şi iubirea sunt forţele ce vor restaura templul interior şi fortăreaţa exterioară. Cheile sunt învoi. de acceptare a unei umilinţe ce nu aparţine acestui neam.Şi scenariul cu navele credeţi că ar putea rezolva problemele noastre fără a ne implica într-o complicată situaţie cu repercusiuni pe plan internaţional? O: . R: .De ce? Ca să le terfeliţi memoria? Să trăiţi ca roboţii şi să vă mândriţi cu o moştenire de care nu vă arătaţi demni? Redobândiţi-vă demnitatea şi moştenirea spirituală va ieşi la suprafaţă.necesar ca fiinţe umane. veţi munci să transformaţi viaţa fără a apela la soluţii perimate. înţelepciunea. Credinţa. R: . nu cu ban. El lucrează cu sufletele.i. va atrage un profit pe care nici nu vi-l puteţi imagina încă. Nu au ce căuta naivii în actualul joc al puterilor decât ca piese de sacrificiu. la modele. nu pot aduce belşugul. învestit în plan fizic. Mă revoltă inconştienţa cu care se aruncă în lupta pentru o supremaţie ce ascunde multe sfori invizibile pe care orice om de bun-simţ. Cine mai crede în binecuvântarea lui Dumnezeu? Ungerea “domnilor” se face în afara ţării cu blagoslovirea tenebroaselor puteri oculte. Păcat că. în loc de a căuta soluţii pentru salvarea ţării. extrageţi de acolo soluţiile de lumină pe care le-a utilizat neamul acesta în vremuri de restrişte. Este uluitoare sau mai degrabă dovadă de imaturitate setea cu care unii se avântă spre scaunele puterii doar pentru a profita de avantajele efemere şi ridicole ale unei asemenea poziţii. cu acelaşi gen de etape care s-au tot repetat în istorie? Nu crezi că este vremea să spargem tiparele mentale şi să ieşim din această falie temporală? Nu mai recurgeţi la reţete păguboase. le sesizează. care priveşte lumea cu ochii deschişi. Când consultaţi arhivele şi frunzăriţi documentele. candidaţii se reped să se închine la porţi străine.Şi de ce nu ar fi aşa? Vreţi scenarii create de aceiaşi duşmani ai vieţii. Considerăm că suntem rămaşi în urmă şi avem de recuperat. . Învăţaţi o altfel de economie şi sporiţi capitalul virtuţilor care. Stările de neputinţă. R: .Noi nu facem asemenea analize. de conflict ce a fărâmiţat ansamblul în cioburi risipite în direcţia unor vânturi pustiitoare.Puteţi să-mi spuneţi ceva mai mult despre rădăcinile dacilor? O: . şabloane şi standarde ce urmăresc programarea generală a vieţii şi menţinerea ei sub control. Motivaţi în acţiunile voastre de nobile idealuri şi năzuinţe. A conduce o lume este cea mai dificilă sarcină pe care şi-o poate asuma un om într-o existenţă. nu-L confundaţi pe Dumnezeu cu guvernatorul sau preşedintele Băncii mondiale ori al Fondului Monetar Internaţional.De-aţi vedea ce fiinţe au întemeiat această naţiune şi ce informaţie genetică aţi moştenit. De aceea copiem şi ne supunem docili tuturor măsurilor draconice ce ni se impun cu aer părintesc de maşteră. O: .

Gândindu-mă la lecţiile de istorie. Cu asemenea viteji.. O: . Tu în ce categorie te încadrezi? R: . Atunci apar demolatorii societăţii ce moare şi îndrumătorii ce deschid zorii unei alte etape evolutive. printre cei ce propagă somnul cel de moarte. receptivă doar la chemări ce trezesc instinctele primare. Altfel este doar o fugă de o realitate pe care nu eşti capabil să o înfrunţi. tehnic vorbind. ascultându-vă. Te încumeţi. Nu pot schimba nimic.Nici nu ai încercat..R: . într-o stare ce conduce spre dezumanizare. lucrez cu ei... Ei se confruntă cu frigul şi zăpada pentru a vesti sosirea primăverii. Specia umană pare să fie grav afectată de actualul sistem de valori.Ghioceii nu aşteaptă zambilele să dea tonul. O: . Niciodată nu am văzut astfel lucrurile. Adevărata .Asta este şi întrebarea mea. O: . cei ce clădesc şi învaţă.Inerţia în care am căzut mă face să cred că fac parte din marea masă adormită.Păi dacă nu-i găsim.Eu nu cred că mă mai pot întoarce acolo. şi. Un fel de virus mental a afectat civilizaţia şi molima a transformat populaţia într-o turmă moartă.Cu o floare nu se face primăvară. realizez că au semănat confuzii în noi..Eu am îndrăznit şi am fost combătut.. Te dai bătut înainte de a începe. Vine o vreme când încep examenele de verificare. îmi par acum cât se poate de logice.. greu de înţeles şi de urmat. ce fel de războaie se pot câştiga? îţi vei plânge neputinţele acasă iar la serviciu îţi vei demonstra laşitatea? Ce ai de pierdut de te complaci în minciuna care a început să te sufoce? înainte de a-ţi da demisia sau a fi pus pe liber trebuie să te străduieşti să schimbi ceva. mai precis în jumătăţea sau acea parte care pică la marea triere. Apoi. Unii sunt vizionari şi înainte-mergători. O: .. mi-e teamă să rostesc ce gândesc.. acolo unde eşti. deşi.Dar există. R: . Practic. când trierea creează un moment de criză şi necesitatea unui salt pe alt nivel de conştiinţă. Câte voci trebuie să se audă ca să trezească turma? R: . sunt deschizătorii de drumuri pe domenii de activitatea şi. Fiecare om are rostul lui pe Pământ. să arăţi toate aceste lucruri? R: . Alţii sunt cei ce pun în practică Noile Legi şi schiţează drumul pentru mase.Aha! întorcându-te la redacţie vei mai putea scrie inepţii pentru un salariu sau vei schimba ceva? Vei avea acest curaj? Câţi te vor înţelege? Ce subiecte vei aborda? R: . înspre ceva spre care mi-e teamă şi jenă să privesc. în fine. Ce se întâmplă? Unde sunt oamenii? O: . posibilitatea de a face cunoscută situaţia la scară planetară. nu ne-au ajutat să înţelegem că pe scena mondială s-au jucat piese cu alte rosturi decât cele pe care le-am învăţat la şcoală.Am senzaţia că există un fel de complot care urmăreşte menţinerea noastră în ignoranţă..

Totul îmi părea firesc. N-ai observat că majoritatea au răspunsuri şi nimeni nu are întrebări? Poţi face şi un experiment . poate i-am şi întâlnit. Găseşte răspunsurile pe cont propriu şi provoacă discuţii care să facă oamenii să gândească. Greşind. Mărturisesc că mă irita să-i aud vorbind atâta de Dumnezeu şi respectarea Legilor Sale. Confruntările între neamuri şi popoare au fot simple proiecţii sau exteriorizări ale conflictelor interioare ale omului situat pe o anumită treaptă de evoluţie. să verific şi abia la sfârşit să emit păreri. O: .Ai ajuns la întrebări cărora nimeni nu este dispus să le dea răspuns. Şi cred că ştiu de ce. R: . Acum simt golul sau noroiul în care am trăit. Ceea ce suntem. dar nu i-am luat în serios. Cum să le funcţioneze atunci creierul? R: .Nu te grăbi cu concluziile. De altfel cu asta îi alimentaţi şi voi. ziariştii.istorie s-a derulat în spatele aparenţelor şi este cu mult mai fascinantă decât sar bănui la prima vedere. Când să mai vedem soarele dacă tot timpul ni-l petrecem între ziduri? Cum să pătrundă lumina în viaţa noastră? O: . cam cum să spun. ne-am trezit şi am ajuns într-un punct decisiv pentru însăşi viaţa noastră. Eu eram cel vinovat că nu am avut răbdare să ascult. Undc-i vezi tu pe cei treziţi? Eu îi tot caut şi nu-i găsesc. Eram prea orbi. nimic nu se poate. Acum realizez că eu eram cel dus şi că fără Dumnezeu. aş putea spune neputinţa de a fi.Te simţi mort? Cum defineşti tu moartea? R: . Deocamdată întrebările sunt mai importante decât răspunsurile. Sunt în stare să-L pună la punct pe Dumnezeu însuşi cu ştiinţa lor redusă la noţiuni prinse din mass-media. A stat în noi şansa de a ne ridica. Unde a dispărut viaţa? S-a retras încet. Îmi păreau. să cercetez. Dacă stau bine să mă gândesc. surzi şi neîndemânatici spre a le utiliza. cam duşi. Hrana informaţională este toxică. În călătoriile tale ai urmărit vreodată cu atenţie despre ce vorbesc oamenii? îţi spun eu: bârfe şi lamentări. Mă mir cum de nu se plictisesc. Îi judecam după felul în care se exprimau. de învelişuri de lut ce şi-au cumpărat cavoul de lux din timp. Mă încearcă un sentiment de dezgust. după diferite criterii care nu stau în picioare la o analiză mai profundă. lăsând în urmă-i moartea? O: . nu pare a fi decât un soi de spectre umane.. folosind cheile ce ni s-au dat de către coborâtorii din stele. O: ..Da. Parcă viaţa însăşi ne-ar fi părăsit şi ne-ar fi privit de la distanţă. aerieni.Asta nu pot eu să înţeleg: de ce oamenii se cred atotştiutori şi nu sunt dispuşi să-şi corecteze erorile. Nu toţi ştiu să explice ceea ce au aflat şi nu le acordam suficientă atenţie pentru a prinde esenţa.Eu cred că sunt şi asemenea oameni.Nu am reflectat asupra acestui aspect. Dar asta nu trebuie să te oprească să mai cauţi. gonită de patimile noastre lumeşti.

Oare adăpostim germenii veşniciei în noi? O: . pentru a renaşte sub o nouă formă.în sensul acesta. Încerc să prind ceva. A fost oprit în loc pentru ca trezirea să se declanşeze la nivel de masă. că ele nu sunt legate secvenţial. Întrebarea este: de ce le scoateţi? De ce faceţi lucruri fără rost? Până când veţi continua astfel? Când va veni acel moment de luciditate în care să stopaţi orice activitate inutilă sau dăunătoare vieţii? R: . Intervin alţi factori care pun în pericol civilizaţia. Cu ochii pe ceasuri şi calendar. Asta cere timp. Ştiu că sună abstract. Atunci vei constata ce au ajuns graţie “grijii pentru om” şi tuturor mijloacele.Tocmai asta este.Vi s-a spus întotdeauna că viaţa este eternă. Nici nu cred că evenimentele timpului nostru vă pot afecta. ascunsă de banale aparenţe. Te vei simţi vinovat măcar 5 minute pentru vorbele goale pe care le-ai înşirat ani întregi înaintea cititorilor? Tu cum te-ai simţi dacă cineva te-ar obliga să parcurgi zilnic asemenea maculatură? Vei spune că voi nu obligaţi pe nimeni să răsfoiască ziarele şi revistele care nu le plac. Doar am trăit atâţia ani plini de evenimente. dar senzaţia mea este că trăim în timpuri paralele. Nu aparţineţi timpului nostru. Şi timp nu mai este. Stăm de vorbă. nu este imposibil la nivel individual. ci cauzal între ele.. R: .Nu ştiu.Şi crezi că ele nu se puteau desfăşura făcând abstracţie de timp? R: .Probabil că da.. Vei realiza astfel orizontul şi preocupările lor. Aş mai. Aţi creat iluzia comunicării sau mai bine zis. Cere oamenilor să-ţi adreseze întrebări la care tu să răspunzi. asta cere timp. R: .Poate să pară deplasat ce vă voi spune. dar undeva mă poticnesc şi pierd firul.Şi oamenii spre ce se îndreaptă? .. un spaţiu de confluenţă pentru a scoate la iveală un izvor de atemporalitate.Da. R: . mi-e greu să ignor timpul. succesiunii liniare orizontale ar trebui să-i substituiţi o sondare în adâncime. O: . De aceea. Cine are urechi de auzit să audă. dar încep să cred că sunteţi un fel de temponaut galactic. Ce este efemer va dispărea murind.Mărturisesc că nu înţeleg încă ce spuneţi. Totuşi. de propagare a informaţiilor inutile sau agresive. adăuga însă faptul că exteriorului îi corespund planuri interioare şi că acolo aveţi de căutat cheia. Nici această soluţie însă nu poate dura prea mult.. O: . E greu de anticipat o asemenea cotitură pe plan naţional sau mondial. Se poate presupune o propagare din aproape în aproape până când fenomenul devine exploziv. Dar şi eternitatea păstrează ce este valoros. iar efectului vizibil îi corespunde o cauză de regulă invizibilă. Voi nu ştiţi să lucraţi cu factorul timp. dar nu intenţionez să dezvolt subiectul. O: . dar ele sunt legate secvenţial între ele.

dar nu oricum.îmi puteţi da câteva sfaturi care să-mi folosească în viaţă? O: . un neastâmpăr de a porni într-o altă direcţie decât cea în care ne conduc toate programele mass-mediei. Am fost robi.încercaţi şi veţi vedea.Oamenilor li s-a dat puterea de a alege. Nu cereţi să vi se spună cum este viaţa. Totul se descoperă trăind. Trebuie să scormonim adânc.Dialogul nostru m-a făcut să mă gândesc la multe lucruri. În general însă. pentru că forţele de care avem nevoie sunt în noi. Unii au ales nemurirea sau drumul evolutiv spre Sursă. Aflaţi singuri. Toate acestea nu au fost decât amăgiri pentru a nu vedea lanţurile care ne-au ţintuit. . efortul de a înţelege rostul vieţii şi de a vă conştientiza emoţiile şi motivaţiile vă va revela aspectele pozitive şi negative care se găsesc pretutindeni.Vă pot adresa o rugăminte? O: . Azi am avut revelaţia unui început de drum care s-a desluşit clar în ceaţa în care am zăbovit atâţia ani. de ce nu vă perfecţionaţi. Noi perspective vă vor ajuta să descoperiţi alte faţete ale jocului contrariilor care are ca efect evoluţia. a eroilor ce luptă pentru dreptate şi o cauză nobilă. de ce aduceţi suferinţă semenilor. R: . Trecutul este şi el o iluzie. Am fost adormiţi.Viaţa merită trăită. Voi descoperi doar căutând să mă cunosc mai bine. a celui ce experimentează legile iubirii. Ce-mi puteţi spune despre acestea? O: . R: . îngrădindu-ne libertatea de a fi om. Trăind în prezent şi ţinând cheile viitorului nu vom mai fi ce am fost. distracţie şi lene. a creatorilor de artă. Ne-a fost interzis să le folosim abătându-ni-se atenţia înspre plăceri. Sunt conştient că lumea asta este tare strâmbă. Este greu de explicat ce presupune fiecare dintre cele două căi.Asta este într-adevăr o dorinţă pe care rareori o aud în gândurile oamenilor. sau drumul involutiv spre Sursă. Este o provocare pe care o simt în fiecare celulă. E timpul să ne . Totuşi. Este greu să înşiri frumuseţile şi bucuriile ce însoţesc căutarea însetatului de Adevăr. R: . Consider că este prematur să intru în amănunte. De ce însă sacrificaţi natura. Alţii au preferat căderea. este un îndemn spre trezirea din uitare.O: . Însă ai puterea de a le urma neabătut? R. Ar fi păcat să irosesc această şansă şi reportajul acesta să rămână doar o amintire. de ce ucideţi? Eu nu înţeleg aceste tendinţe pe care refuzaţi să le corectaţi spre binele vostru şi al celor din jur. de ce relaţiile ce se stabilesc între oameni sunt tensionate sau competitive. Am fost supuşi.încă nu ştiu ce puteri am în mine. Este evident pentru oricine câte lecţii oferă scena lumii pentru actorii ce participă la marele spectacol planetar. cred că există şi aspecte pozitive pentru care merită să trăieşti. Totuşi. oriunde aţi privi. confort. se cunosc destule despre acest subiect şi cei ce caută vor găsi răspunsurile de care au nevoie.

Nu pot face promisiuni înainte de a-mi analiza puterile. Doar că nu am avut curaj să le recunosc şi să iau o decizie. Totul este să vrei şi să nu te dai bătut.scuturăm de bube şi poveri şi să ne avântăm spre înălţimi spirituale ce pot fi cucerite cu trudă şi credinţă. dăruindu-le speranţa într-o viaţă frumoasă şi dreaptă. ci doar calomnii. Nu intru în panică.Cât timp am cap şi două mâini. discreditări şi dispariţii misterioase. Eşti convins că vei rezista? R: . Încă nici nu bănuieşti de ce eşti în stare. voi găsi ceva de făcut. Am de reflectat asupra implicaţiilor. Mă voi gândi la mai multe soluţii. Este deosebit de important impactul psihic. Aş administra şi altora asemenea duşuri. Nu pierde măsura! Şi întreţine-l mai ales când dai de greu. Nu-mi va mai fi ruşine de mine însumi.al conştientizării. preferăm să tăcem în loc de a lua măsuri pentru a îndrepta situaţia. Mulţi renunţă la bunele intenţii când nu sunt susţinuţi din afară.Şi crezi că vor avea efect? R: . Multe s-au clarificat cu acest prilej. Dar are un punct dincolo de care te orbeşte. M-am complăcut în mocirlă. Cred că ştiu de mult toate astea. chiar atunci când observăm că lucrurile nu merg bine. O: . Teama atrage insuccesul.Nu am ajuns la evaluări. înlăturându-mă discret din viaţa publicistică. Deşi nu miaţi făcut nici o observaţie.Entuziasmul este o forţă uriaşă. dar nu am făcut nimic să ies din ea.Iniţial eram reporterul. M-am plâns ca toţi ceilalţi pe la colţuri. Nu este uşor să-ţi menţii idealurile când înjur toţi par a fi de cealaltă parte a baricadei. Sunt la primul pas . M-am cam prins cum stau lucrurile. Îmi formulam înţelegerile pentru mine însumi. uitând de reportajul nostru. Vom fi OAMENI. nu poţi fi eliminat din joc decât cel mult temporar pentru a-ţi analiza situaţia sau a-ţi verifica fermitatea.Bun venit în lumea mea! Vei suferi şi tu de acuzaţiile somnoroşilor care te vor învinui că eşti un şarlatan ce vinzi iluzii. şocul ar trebui să fie mai dur. realizarea cea mare va fi personală. răbdarea. Ei nu vor fi nici măcar în stare să realizeze că le îndepărtezi iluziile. Te simţi suficient de pregătit să-ţi porţi coroana de spini? R: . Ne-am pierdut încrederea în noi şi.Şi din ce vei trăi? R: . R: .în unele cazuri. În altele. Curios mi se pare însă . O: . Nici o bătălie nu este pierdută decât dacă te socoteşti înfrânt. Când te afli pe drumul cel bun. O: . simt efectul conversaţiei noastre ca pe al unui duş rece. De fapt eu aveam nevoie de un interviu despre mine însumi. Chiar dacă şefii vor cere aceleaşi stupide cronici şi rubrici. O: . Vom fi ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să fim. Ştiu că pe acest drum nu apar stindarde şi nume acoperite de glorie. credinţa ori verticalitatea.Ai destule.Nu încerc să mă amăgesc. O: .

pornind de la viaţa noastră cea de toate zilele. In cazul tău. Fiecare şi le poate extrage parcurgând textul sau întocmind un dialog imaginar în care OMUL şi omul se întâlnesc faţă în faţă. Dacă mă gândesc bine. Nu este nevoie să tragi concluzii. te asigur că mă vei reîntâlni în drumurile şi gândurile tale. Nu încerca să defineşti această senzaţie care te apropie de Adevăr. Laşitatea şi comoditatea te pot menţine o vreme în locuri căldicele. O: . Prin această experienţă te-ai apropiat de realitate. Acum pare cam abstract şi greu de cuprins cu o minte logică şi pragmatică. lipsită de prejudecăţi. In cazul “Imposibilului posibil”. De fapt am discutat despre cu totul alte lucruri şi. Vei înţelege mai mult doar experimentând. Realizez cum imposibilul devine posibil. pot spune că eşti binevenit printre noi. Cumva avertismentele încep să se înteţească şi sistemul începe să se clatine. Depinde numai de tine. credinţa şi voinţa sunt forţe uriaşe ce mută munţii din loc.Ajunşi în acest punct. Dacă aş scrie asemenea interviuri. iar tu trebuie să afli singur cine eşti. R: . Oricare variantă este relativă. R: . Este o confruntare cu mine însumi care-mi va da de gândit pentru mult timp de acum înainte. iar tot ceea ce era palpabil şi real pentru tine este mai efemer şi iluzoriu decât ai crede. Nu te grăbi să-ţi . Chiar este real acest ziar despre care mi-aţi vorbit la început? O: . Este cu totul altceva. Concentrează-te asupra acestei stări fără a o descrie în cuvinte.Cred că intuiesc. ci cu totul altceva. Şi totuşi exteriorul trădează revoluţia interioară. nu cu deşeuri mentale.Orice idee devine realitate dacă ajungi să crezi în ea şi depui eforturi s-o materializezi. ci un altundeva. angajându-te în acest proiect. O: . Nu-mi înşela speranţele pe care le-am pus în tine atunci când te-am chemat aici. Demnitatea.faptul că totul a decurs după alt tipic. cred că putem încheia interviul nostru. curajul. fenomenul a devenit vizibil prin semne care aparent nu au nici o legătură cu tot ce am discutat. aş hrăni oamenii cu înţelepciune. R: . dacă înţelegi ce înseamnă asta. pentru că te vei îndepărta de firul pe care tocmai l-ai prins. dar nu pentru mult timp. după cum nici dumneavoastră nu sunteţi un om obişnuit. În orice domeniu de activitate factorul uman poate produce minuni când este călăuzit de idealuri nobile şi o gândire vie.Depinde la ce te referi. Vei înţelege în timp acest paradox. am ajuns să-mi explorez sufletul meu cel multă vreme ignorat. Întipăreşte-o în tine şi regăseşte-o.Atunci totul este ireal şi simbolic? O: .Dar unde ne aflăm? Simt că acest aici nu este apartamentul pe care l-am găsit cu uşurinţă.Suntem în câmpul tău mental. în conştiinţa ta sau în sufletul tău. Cât despre noi să spunem că eu sunt un simbol al provocatoarei existenţe. Au lipsit întrebările şi răspunsurile şablon.

Nu mi-am propus niciodată asemenea obiective. R: . R: . Practic fiecare pas te îndrumă spre următorul. Dimpotrivă.Da. erijându-mă în observator. ca mai toţi. Nu confunda iubirea de sine cu menajarea comodităţilor. este posibil.Trebuie să priveşti mai sus. că aceste drumuri pot fi introspecţii.Aşa este.Asta înseamnă că până nu plăteşti datoriile nu poţi merge mai departe? . meditaţii. nu mai aştepţi să ţi se spună ce să faci. Nu uita însă că sunt mulţi care nu se găsesc pe aceeaşi treaptă cu tine şi va trebui să găseşti cuvintele sau metaforele potrivite şi răbdarea de a le explica ce au de făcut.Ce simplu pare totul! O: . sper. când înţelegi. Dar nu am reuşit decât să ne slugărim patronii. R: . Nu poţi sări treptele animat doar de dorinţa de a recupera timpul pierdut. aceasta presupune multă exigenţă şi un necruţător efort de autodepăşire. Iubeşte-te pe tine însuţi. Mi-a fost mai lesne să critic. O: . Iubirea te inspiră şi îţi dă puterea de a acţiona. Când îţi pasă cu adevărat de cel de lângă tine.îţi voi da un sfat. R: . nici măcar subiectiv nu puteam fi. nu la nivelul nasului. Doar astfel îţi vei dobândi eliberarea. R: . Vei descoperi o mulţime de întrebări şi răspunsuri reflectând la ceea ce implică acest sfat.imaginezi lucruri pe care crezi că le-ai înţeles.cum îmi place s-o numesc. pe lângă cele pe care va trebui să le descoperi presărate printre rânduri. Acum înţelegi. autocompătimirea sau scăldatul în plăceri nocive spiritului. Nu aveam cum. Transpune-te în situaţia lor şi vei şti ce ai de făcut. Ele îşi vor desluşi treptat sensurile profunde. stări elevate de conştiinţă. ci mai degrabă alungi binele.Doar ţi-am spus că mă vei întâlni în drumurile tale. Oare se pot atinge într-o singură viaţă? O: . Nici măcar observator obiectiv nu am putut să fiu. Alte motivaţii te vor călăuzi în drumul ascendent şi doar justificările dacă vei fi tentat de alunecuşurile pe care nu le vei fi sesizat la timp. Înseamnă că ne vom întâlni. ci doar indiferent şi trufaş. Ar fi trebuit să slujim interesele semenilor noştri. Nu am stat niciodată să analizez astfel lucrurile.Dar sunt îmbucurătoare aceste explicaţii.Trăită corect. Cu un ego ca al meu. O: . Aminteşte-ţi cum ai fost înaintea acestei aventuri a cunoaşterii de sine . O: . Cu asemenea atitudini nu poţi face bine nimănui. Poverile karmice însă vă împiedică să urmaţi drumul evoluţiei şi cădeţi în tot felul de capcane ce străjuiesc porţile. Ţi se par greu de atins? R: încă nu prea îmi dau seama ce presupun. fără a lc cerc mai mult decât pot da.

Este ghemul ce se desfăşoară în faţa eroilor din basme. sau îţi terorizezi copilul. nu? Dumnezeu este foarte activ. nu iei pastile de stomac. gândurile. care parte a fiinţei va învinge? Aici este întrebarea-cheie. Astfel drumul se croieşte singur. să bârfeşti vecina. Consideră că simpla decizie de a încerca echivalează cu laboriosul proces al alchimiei sufletului. se roagă. atitudinile. luate cu prea multă uşurinţă sau nepăsare. Dar I-au atribuit Lui sarcina de a rezolva necazurile pe care şi le-au atras prin încălcarea sistematică a Li gilor. Degeaba ţii post dacă vei continua să-ţi urăşti soţul. Păi dacă te doare capul. Fiecare are datoria de a-şi examina cu atenţie faptele. Spovedania trebuie să fie un examen de conştiinţă foarte sever. Am viaţa mea ca model de studiu şi pot constata în ce fel mă afectează azi decizii trecute. . Există un timp de răspuns până la concretizarea transformărilor interioare în manifestări sau proiecţii exterioare. Or nu este aşa. miraculoasă. Deci. Calităţile se cultivă în cursul încercărilor care le provoacă să iasă la suprafaţă. O: . să conducă la mari schimbări în viaţa mea. vorbele. Pricep cum vine asta. înăbuşit. L-au transformat într-o prezenţă pasivă. Nu există grila cu zece păcate capitale . atât pe plan interior cât şi exterior. te complaci în egoism şi prostie. Efortul este de altă natură.Este aşa cum spui. încercând la întâmplare o soluţie la îndemână. va determina altfel de semnale de alarmă care să avertizeze că undeva s-a comis o greşeală ce se cronicizează. indiferentă la problemele lor. R: . Logic. ţin post sau merg la biserică. Ţipătul conştiinţei.Să zicem că sunt dispus să fac eforturi îndreptate spre propria-mi desăvârşire. Este o mare diferenţă între ignoranţa din primul caz şi conştientizarea ce se presupune în cel de-al doilea caz. Fără să apuci să decizi.de care în general nimeni nu se simte vinovat. cu o mică observaţie. O: . Asta ar trebui. Mulţi nu au răbdare să-şi continue truda dacă verificarea nu este imediată. logic. Totdeauna ai o şansă să te ridici şi să te înalţi. Or acestea dispar dacă se corectează greşeala specifică ce a generat avertismentul care ia forma neplăcerilor. Nu doarme nici o clipă. Ai aplicat incorect Legea. accidentelor. pagubelor sau bolilor.Mda! De cele mai multe ori ne visăm eroi pozitivi. dar cedăm uşor în faţa ispitelor şi ne complăcem în situaţii comode care nu comportă riscuri. inducându-ne în eroare prin imediata stare de acalmie. R: .O: .Depinde cum le plăteşti: în virtutea destinului corector sau animat de dorinţa de perfecţionare.Oamenii cred că-L pot păcăli pe Dumnezeu doar pentru că au citit Biblia. nu asumându-şi penitenţe comode. călăuzindu-le paşii. Este atrăgătoare această siguranţă care nu aduce decât târziu penalităţi. În aceleaşi condiţii însă şi negativul tinde să se exprime. Este absurd să crezi că-i poţi înşela vigilenţa minimalizându-ţi greşelile printr-o spovedanie superficială.

indirect sau în mod perfid să renunţe la căutare. Prins în mijlocul jocului. În această situaţie. Creatorul. evenimente care conduc spre perturbări la nivel planetar. Ce multe aţi putea schimba în jurul vostru operând asupra cauzelor! Este de neînţeles cum vă rezumaţi la lumea efectelor. cu Legea. pun şi cu întrebarea din parabola orbului din Noul Testament: oare ce vină au copiii bolnavi de SIDA. O: . perpetuând aceleaşi cicluri. necondiţionate. aşa mai înţeleg şi eu creştinismul. ca şi cum ar fi două drepte paralele ce-şi fixează nişte puncte de tangentă de sărbători şi la necaz. Este atât de clar şi logic totul! Parcă Dumnezeu m-ar fi invitat în faţa unei mese de şah sau al unui puzzle uriaş şi văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Viaţa. In virtutea acestei relaţii se restructurează şi cele stabilite cu celelalte piese. generoase. Ia naştere prin densitatea ce încetineşte instaurarea efectului unei cauze. Tot ce faci poate fi înălţat la rang de artă când este plăsmuit cu dragoste. El este însăşi lumina pe care o răspândeşte cel în sufletul căruia arde flacăra credinţei şi a iubirii. Ştiţi'? Cred că mulţi oameni văd religia cam ruptă de realitate. luminoase? Oare înţelepciunea v-a ghidat paşii sau trăitul la întâmplare.intenţiile. R: . Foarte puţini însă şi-au descoperit-o. brusc totul s-a luminat. bucurie. Ei susţin că avem o singură viaţă. eram o piesă derutată mutată de alţii încoace şi încolo. Urmăriţi acest lanţ de cauzalităţi şi vedeţi unde aţi ajuns.îmi pierdusem orice punct de sprijin. Harul nu se dobândeşte prin ceremoniale de hirotonisire. Acum îmi pot găsi singur locul pentru că legătura mea principală este pe verticală. proaspăt. cu Conducătorul. în continuă transformare. De ce au preoţii orgoliul de a pretinde că ci ştiu totul? Nu L-au închis pe Dumnezeu în spaţiul unei vieţi absurde? Să luăm un exemplu.Îţi mai spun ceva. R: . pentru a satisface nişte dorinţe meschine şi iluzorii trebuinţe? Ce aţi corectat între două spovedanii? Oare voi nu sunteţi aceiaşi? Calendarul îşi schimbă datele. Soluţiile voastre sunt în esenţă cauzele ce generează dezastrul. gesturile şi dorinţele. Atunci Dumnezeu însuşi se exprimă prin oameni. iar puzzle-ul într-o grămadă de bucăţele de carton exprimând frânturi incoerente de înţelegeri. Haosul a transformat şahul într-un joc de table. Ei stau pe loc şi timpul îi îmbătrâneşte şi-i îngroapă. Poţi tu înţelege cum omul viu. Acum. Cât sunt de curate. fenomene. dar oamenii sunt la fel. În plan cauzal el nu există ca noţiune. Aceia care au înţeles acest lucru şi colaborează cu Dumnezeu în tot ce întreprind au har. credinţă. Fiecare om poartă în sine puterea creatoare. copiii străzii sau cei handicapaţi când nu au .Of. cerându-i direct. poate controla timpul? Timpul aparţine materiei. A devenit mit. Aproape că începusem să urăsc această lume. într-un mod armonios. tradiţie şi obicei prin faptul că a adoptat un model rigid de comportament pentru om.

mergi cu naivitate înainte şi constaţi prin suferinţă cât de profund ţi-a fost somnul. O: . aţi deveni foarte comozi şi aţi renunţa să mai gândiţi. Păcatul este să te opreşti când ai puterea de a continua urcuşul căutărilor. De aceea Dumnezeu a trimis pe Pământ entităţi de toate vârstele spirituale. Important mi se pare mie ce ai făcut cu viaţa ta. O: . Era şi acest exerciţiu un soi de integrantă în jocul exterior al unei vieţi . Sau.Al cărui ctitor sunteţi.Ştiţi ce senzaţie am? Că am venit aici ca ziarist şi plec om într-un sens nou.Templele de lumină sunt indestructibile. cum vor fi judecate? Dar politicienii care apar în văzul lumii alături de slujitorii bisericii. Trebuie să sesizezi neconcordanţele şi semnele interioare sau exterioare care te avertizează că eşti pe un drum greşit.Totdeauna căutările sunt suitoare? O: . Recunoşti că felul de a gândi al unuia nu te satisface? Foarte bine! Nu te supăra pe el şi mergi mai departe până vei găsi unul mai ştiutor ca tine care îţi va lămuri o parte din neclarităţi.apucat să păcătuiască încă? Şi vor ajunge ei în rai sau în iad? Lor Dumnezeu nu le dă şansa de a studia Evangheliile? Şi atunci. De ce trebuie să cauţi explicaţii la persoane al căror orizont nu te convinge? Doar pentru că lucrează într-un domeniu ce le atestă pregătirea? Atestatele societăţii sunt simple hârtii. Uneori cauţi într-un morman care ascunde o groapă. aş putea spune chiar renăscut. dar care nu au crezut în Dumnezeu. R: . R: . De aceea spun că pe acest drum trebuie să fii treaz.Nu. R: .Bănuiesc că ai curaj să-ţi formulezi singur răspunsurile dacă ai descoperit întrebările. Dacă vi s-ar da mură-n gură tot ce vi s-ar năzări că cereţi. continuă să cauţi şi bate-ţi capul să găseşti.Eu aş zice că s-a ridicat un nou templu de lumină. O: . pe ce drepte criterii de unii-s bogaţi şi alţii săraci? Faptul de a fi bogat nu este suficient pentru a fi trimis în iad după cum nici “calitatea” de a fi sărac nu te va expedia în rai. R: . TELEFONUL Citeam ziarul atent la frânturile de informaţii ce puteau constitui elementele unui adevăr niciodată dezvăluit în întregime. Când “dormi”. Legea Divină cum funcţionează. Parcă nu ştii câtă mediocritate se ascunde după diplome şi investituri în toate domeniile! în loc să te enervezi şi să-i judeci.Pentru că sunt binecuvântate de Ctitorul însuşi. dar încalcă legile neamului? Asemenea întrebări sunt incomode şi nu prea-şi găsesc răspuns. Învăţasem să dezbrac textele de cuvintele de umplutură ce creau falsa impresie a unor ample relatări. niciodată toate. geniile care au slujit ştiinţa aducând foloase omenirii.

Semnalele de alarmă veneau din toate părţile şi totuşi nimeni nu le lua în seamă.' Oricum aveau o singură viaţă. Era prematur ajutorul pe care unii îl cereau în numele celor ce încă nu-şi meritau numele de om. îi împiedicau însă să gândească. scării de valori impuse abil pe ici pe colo şi apoi răspândite pretutindeni ca unic garant al succesului şi progresului. Puţini credeau în apelurile mele. unghiurilor de vedere abordate. deşi le trimisesem în fiecare ţară. criteriilor acceptate. Nu realizau sau refuzau să înţeleagă faptul că orice transformare are loc printr-un . Nu exista direcţie de dezvoltare. după cum afirmau preoţii şi cei ce vroiau să demoleze sensurile profunde ale Eternei învăţături a Luminii. până nu asanam mocirla.colective lipsite de sens. dar nu se numea ajutor acela de a transforma ţara într-o Cetate a abundenţei la care nu contribuiseră cu nimic. Îşi doreau o salvare miraculoasă pe care s-o aştepte stând cu mâinile în sân. nu'. Aveam de adunat creierele gânditoare pentru a întocmi planul redresării. Aici se putea spune orice. aş mai fi sperat că în inimi mai există un grăunte de lumină. nu de umplut pieţele şi buzunarele pentru hoţi şi leneşi. nu intenţionam să aduc belşugul şi sănătatea. fapt ce justifica în ochii lor trăitul la întâmplare. indiferenţi la consecinţele inerţiei şi comodităţii spirituale în care se complăceau. Dacă toate aceste fonduri ar fi constituit colecta pi blică destinată unor obiective economice sau socio-culturale. Sufeream pentru ei. Tiparele mentale. Dar dorinţa unui câştig nemuncit şi goana cu care fiecare participa la formarea unui râu de bani ce se vărsa în neştiute conturi externe mă făceau să mai aştept semnele trezirii prin durere a naţiunii adormite cu vise plăsmuite de invizibili cotropitori. gândind că nemulţumirile lor îi vor determina să caute cauzele care le atrăseseră şi soluţiile ieşirii din criză. La ce bun. Fiecare alegea ce să creadă după criterii limitate de interese personale şi de o putere de pătrundere tocită de rutina somnolenţei mentale. Îmi dorisem c altfel de colaborare cu semenii. Deveniseră robii unor programe ce se repetau sistematic în toată mass-media astfel încât nimeni să nu se poată sustrage modelelor propuse. hipnotizate de promisiuni şi comentarii golite de orice înţeles. ci doar săgeţi ce conduceau spre adâncul labirintului rătăcitor al minţii umane. Creierul devenise pentru mulţi o unealtă inutilă şi-şi îndreptaseră atenţia spre alte organe pe care le exploatau activ spre procurarea plăcerilor de care depindea însăşi viaţa lor de zi cu zi. Cumpăneam asupra cazurilor în care neputinţa atrăgea suferinţe şi drame de proporţii şi mă uimea de fiecare dată nepăsarea cu care se trecea peste tragedii şi se completau pe cont propriu biletele aducătoare de speranţa unei fericiri exprimabilă în bani. pe diferite căi. Spectacolul degradării umane mă dezgusta şi. bine fixate în ani de educaţie greşită şi propagandă susţinută în direcţii contrare evoluţiei şi perfecţionării fiinţei umane.

Orice persoană deprimată ar putea atrage această formă-gând. Fără efortul individual al trezirii. mulţi se aleseseră doar cu încântarea întrucât continuaseră să rămână robi ai aceloraşi patimi. Eu ştiu că păcatul minţii este la fel de grav cu fapta comisă. Fără o activitate ritmică şi susţinută. Ba chiar mai periculos . Puterea vine din înţelepciune. întreaga colectivitate va suferi din cauza somnului celor ce ar fi trebuit să vegheze asupra moştenirii spirituale pe care fiecare o poartă în sine. Regăsiţi-vă demnitatea.pentru că. rareori oamenii realizează cât de mult greşesc faţă de Dumnezeu. – In ce problemă? – Greu de rezumat în câteva cuvinte. consider că gândul netrebnic mă apasă acum ca o povară şi am nevoie de un fel de dezlegare. Dar despre ce este vorba? – Am fost la un pas de a mă sinucide. Gândirea creatoare potenţată de o viaţă spirituală autentică devine factorul principal al declanşării unor evenimente menite a ridica făptura umană din îndelunga-i robie. Chiar dacă m-am răzgândit. ura şi prostia şi-au dat mâna pentru a dansa pe acest tărâm unde neatârnarea a dăinuit până când trădarea a intervenit să strice bunele orânduieli. Voi începe totuşi cu o întrebare: mă veţi ajuta dacă veţi constata că am greşit faţă de Dumnezeu? – Este atât de grav? Oricum. oameni! Telefonul îmi întrerupse gândurile. Oamenii credeau într-o salvare venită din Cer fără să înţeleagă că Salvatorul îi ajută doar să se salveze singuri. Starea de aşteptare pasivă devine periculoasă pentru că fenomenele se agravează. nefiind manifestat. creierul nu-şi poate distruge tiparele implementate de o societate bolnavă. dragoste şi unire între fraţi. de spovedanie şi iertare pentru ceea ce am nutrit în mintea mea. Chiar şi rugăciunile devin insuficiente în condiţiile în care participarea voastră la propria salvare se reduce la atât. Fără credinţă. este imposibil de ieşit din acest coşmar. . efectul avea să fie dureros. Faptele voastre vă înalţă atât în faţa propriilor ochi cât şi a lui Dumnezeu. haosul va deveni distrugător înainte de a se mai putea face ceva. Mă întrebam câţi ani va trebui să mai repet aceleaşi lucruri. Dimpotrivă.proces activ şi conştient. alimentată de toţi cei ce au ajuns la asemenea “soluţii disperate”. Chiar dintre cei ce-mi citiseră mesajele. – Da! – Aş dori să vorbesc cu dumneavoastră. Însăşi conştientizarea aceasta reprezintă un pas important spre înţelegere şi corectare. Fără a reveni la Legile Vieţii. Noile unde şi energii nu aveau să-i schimbe pe cei care nu cooperau la procesul vindecării şi transformării interioare ce avea să atragă transformarea societăţii. Unde sunt toate acestea? Dezbinarea. afectând zone tot mai întinse. este un potenţial malefic ce a pătruns în subconştientul colectiv.

m-am înspăimântat. Mi-am reanalizat viaţa şi am conştientizat că lenea mea a încurajat lenea colectivă. vechile înţelegeri ce se raportează ad literara la forma scrisă sau citită a poruncilor se dizolvă. Mi-au spus că eu complic lucrurile şi că mă îndepărtez de dogmă. Dar intuiesc punctul în care vă veţi poticni. dar nu a fost chip. Cum pot repara răul făcut? El nu a rămas încremenit în timp. Mi s-a dat viaţa pentru a participa odată cu întregul la evoluţia omului. prelungindu-le starea de joasă vibraţie. rămânând opaci la lumina ce a călăuzit veacuri la rând pe cei ce au ştiut să bată la poarta Cunoaşterii. Abia acum poruncile lăsate le Iisus îşi dezvăluiau sensurile profunde. cât de mult propriile tristeţi sau griji şi mânii îi afectează pe cei din jur. Am priceput cum filtrele . frământările mele au atras asupra multora stări de nemulţumire şi angoasă. stresul meu a iritat pe mulţi ştiuţi şi neştiuţi tovarăşi de suferinţă. am intrat în panică. Or eu am priceput că Iisus ne-a arătat drumul în timp şi în profunzimea vieţii. Deci. vorbele. tot ce am simţit şi gândit a contribuit la stagnarea generală a vieţii colective pe un nivel jalnic pentru specia umană. Am vrut să discut şi cu alţii despre toate acestea. devenim criminali involuntari. nu la distrugerea sa. posibilă graţie purităţii sufletului şi perseverenţei căutătorului de Adevăr. Voi reveni însă la problema mea. pot lucra asupra trecutului meu. Azi. Citeam cu alţi ochi aceleaşi precepte pe care le tot auzisem în Biserică. pentru că acesta a căpătat putere şi poate lovi un psihic labil. Când am realizat implicaţiile căderii mele. prostia mea a îmbogăţit “tezaurul” prostiei colective din care ne alimentăm în loc de a-l înlocui cu o vastă bibliotecă a cunoaşterii şi a înţelepciunii.. atitudinile şi intenţiile mele. dar care-şi revelau noi înţelesuri pentru mine. ateismul meu a îngroşat rândurile ateilor. parţial conştient de efectul . Vedeţi. din punct de vedere al omului ce a greşit încălcând Legile. Avansând pe această cărare îngustă. mai subtile. permiţând pătrunderea altor niveluri. lamentările mele au cristalizat realităţi pline de pesimism şi situaţii fără ieşire pe termen nelimitat. ca o eternă cauză ce va genera prin reacţii înlănţuite acelaşi gen de efecte? Iar dacă timpul nu există. Cu alte cuvinte. Contradicţia este aparentă.. Când am văzut cum mi-am irosit darul şi cât sunt de răspunzător pentru faptele.sau Porţile . A trebuit să reiau studiul învăţăturilor Sale într-o nouă lumină. sau hai să zic altfel: dacă transcend timpul. schimbând ceva? Se poate modifica o situaţie din planul atemporal în anumite direcţii ale timpului? – Multe întrebări la care puteţi ajunge singur să răspundeţi. drumul spre noi înşine şi spre Dumnezeu. chiar dacă nu ar fi intenţionat.Poate că respectiva fiinţă trece doar printr-o criză.limitează accesul falşilor căutători la câmpurile informaţionale superioare. dar gândul sinucigaş o va determina să acţioneze. mulţi demolează ceea ce nu pot înţelege şi-i poţi identifica pe cei ce nu au putut descifra tâlcurile legendelor şi miturilor. Se poate discuta mult pe această temă. gândurile.

proiectează asupra trecutului noi înţelegeri ale căror rădăcini sunt amintirile. Sesizaţi. că aflată în câmpul efectelor doriţi să acţionaţi astfel încât să modificaţi cauza din trecut. Vi se va părea că mă contrazic. potenţându-se reciproc. pentru că o cauză generează unde sferice. Deja intervine Conştiinţa ce dă semne de trezire şi care nu mai poate fi adormită cu asemenea vorbe. Realitatea exterioară este doar o proiecţie a celei interioare. treptat masele vor fi influenţate şi invers.care vor atrage noi experienţe. ceea ce echivalează cu transformarea sa. Transformarea interioară. Oamenii prind fire şi le torc în caiere raţionale distincte. O secvenţă liniară nu-i decât o rază sau un raţionament de un anumit tip logic ce introduce artificial o variabilă temporală care permite desfăşurarea sau descompunerea legii de acţiune în paşi. Evaluate de la un alt nivel. Efectele colective converg spre un punct ce devine cauza iar vechea cauză . se supun unui spectru larg de Legi şi practic trăiesc în planuri diferite care nu se afectează reciproc decât în mică măsură. Orice nouă etapă reia începutul la alt nivel de vibraţie. planul mental sau universul psihic este atemporal. un nou mod de a gândi. Chiar subconştientul colectiv nu influenţează în mod similar toate . Are loc o inversiune. totul este afectat. Putem deci acţiona în orice punct cauzal. indivizii şi grupările formate pe criterii rasiale. ele reprezintă pentru cercetător sursa ce a generat o realitate care s-a transformat calitativ. În concluzie. Noile dimensiuni ale gândirii. de înţelegere a aceloraşi legi . cu efecte care nu se pot înscrie într-un şir liniar.adică “stai liniştit şi nu mai greşi că totul se rezolvă”. de interese. mai subtil. diferite de cele anterioare.păcatului său ce a afectat atâtea existenţe. Lumea ideilor este greu de prins în cuvinte care să ofere un tablou general inteligibil. etc. Este dificil să matematizez informaţia fără ca la un moment dat să nu mă mai puteţi urmări. Practic sunt spirale cauză-efect. Planurile paralele au un fir călăuzitor ce le leagă . Întrebarea concretă ce urmează firesc este: putem schimba trecutul? Da. Dar totul se întrepătrunde în Univers şi este greu să urmăreşti un fir desprins de ansamblu când toate interferă. Am putea afirma că orice nouă abordare a unei probleme creează în mod virtual o nouă realitate paralelă. spirituale. operând în plan mental. ci într-un câmp sferic de unde de o anumită frecvenţă. fiecare individ va fi afectat.efectul. supus unor alte legi . lucrând asupra maselor. crearea unui plan paralel. Timpul este un concept. bănuiesc. noi frecvenţe ale undelor psihice şi afective determină salturi ce echivalează cu transcenderea pe un plan paralel. În conglomeratul planetar. Or un asemenea proces deja reprezintă începutul Drumului Căutării Adevărului. Ea are nevoie să evalueze exact stricăciunile şi să te îndemne să le repari. nu liniare.mai corect unui alt mod. Lucrând asupra individului. ridicarea sa.problema cauzăefect. Referitor la timp. naţionale. iertarea nu poate fi echivalentă cu uitarea .

De asemenea. Multă vreme ne-am raportat îndeosebi la aspectele biologice ale regnului uman. puteţi ispiti şi fi ispitiţi. într-un sens armonios şi ascendent din punct de vedere evolutiv. păcatul înţeles şi corectat rămâne simbol al ignoranţei sau al unei trepte de imaturitate pe care o poţi accepta. iar alţii habar nu au decât că au datorii către stat şi patron. că nu ştiu ce se întâmplă în lume? Unii ştiu tot ce se întâmplă pretutindeni. în propria ţară . Dacă cel ce-şi solicită iertarea a rămas acelaşi şi-şi caută o linişte dăruită din exterior pentru a-şi amăgi Conştiinţa.nfiuenţarea tuturor celor aflaţi pe trei niveluri succesive. nu-i aşa. Puteţi ajuta şi fi ajutaţi. Dinspre materie ne îndreptăm spre structuri cognitive spirituale care solicită un potenţial interior de care suntem încă inconştienţi şi cu care nu ştim să operăm în această realitate. Vechile concepte sunt perimate şi ineficiente în contextul actual. – Vom transforma împreună realitatea. Fiecare rezonează cu nivelul căruia îi aparţine şi este sensibil la vibraţiile nivelurilor imediat inferior şi superior. însetaţi de Adevăr şi perseverenţi. Profunda schimbare a vieţii planetare se va resimţi la toate nivelurile. trezit de durerea şi truda renaşterii. fiecare contribuie la . Cu alte cuvinte. procesul restaurării nu este profund şi omul va fi afectat într-un alt mod de valul regenerator al vieţii noi. – înseamnă că viaţa noastră este un act de mare responsabilitate. sunt atentă la cei din jur şi-mi pun problema ca nu cumva să comit noi păcate fără să-mi dau seama. puri. – Dar mă întorc la întrebarea mea: mă voi simţi iertat sau despovărat de un trecut de care îmi este ruşine prin această schimbare? – Dacă transformarea şi înălţarea au fost rodul unui efort conştient de purificare. cunoscând Legile care permit acest lucru. ştiuţi şi neştiuţi. Ce vină au avut atunci cei ce s-au lăsat influenţaţi de interese sau de glasuri din mulţime şi ce vină au cei de azi care au crezut ce .nivelurile conştiinţei umane. În dorinţa mea de a-mi corecta greşelile. şi armonios şi paşnic pentru cei flexibili. Cât de vinovaţi sunt cei ce nici măcar nu au auzit de fenomenele ce marchează intrarea într-o Nouă Eră. Cât de mulţi.cum să te superi. în propria familie. care nu ştiu ce vi s-a întâmplat? – Sigur că mulţi nu cunosc ce se întâmplă în propria inimă. depind de felul în care gândim şi trăim! Practic abia acum înţeleg fenomenul apartenenţei la întreg. aş dori să vă întreb cât de vinovaţi sunt cei ce L-au crucificat pe Iisus? Poate că este o întrebare cam îndrăzneaţă şi a ceie să aflu cum funcţionează Judecata nu-mi este permis. Suntem conectaţi prin toate trăsăturile noastre la aspectele inferioare sau superioare ale speciei şi ale viului în general. – In sensul celor de mai sus. Cred că ne ridicăm pe o scară evolutivă în care începem să luăm tot mai mult în calcul performanţele cerebrale şi aspectele energetice ale vieţii. schimbarea va avea loc cu şocuri pentru cei rigizi şi comozi.

agresivitatea. ci de miliardele de fiinţe supuse unor programe involutive . Am mai spus că un mod frumos şi corect de a trăi te apropie de Dumnezeu. în care am susţinut planeta şi am corectat greşelile . îi ajută în demersurile lor justificate şi îi avertizează când rătăcesc drumul. iresponsabilitatea. laşitatea. oriunde a trăit. să lupţi ca Adevărul să triumfe şi tot ce-i putred să piară. minciuna. sau Legea. demolat. Nu trebuie să vă temeţi de moarte. necredinţa.aceasta este vina oamenilor ce şi-au adormit vigilenţa. L-au uitat pe Dumnezeu şi nu au ştiut să iubească. frică şi laşitate. ci doar să-şi hrănească egoismul. Supunerea de teama morţii a transformat curajul şi dârzenia în nevolnicie. – Da. – Vă mai reţin un pic. Iisus a demonstrat că moartea nu există. dar ei trebuie să înveţe să opteze şi să decidă. Opţiunea a fost liberă. deliberat. În ceasul ultim al acestei lumi vă veţi arăta mulţimii? – Aşteptaţi ultimul ceas pentru a primi confirmarea voastră? Acel unic moment vă convinge? Efortul anilor îndelungaţi în care v-am ajutat şi v-am trimis învăţăturile Luminii. Orice om condamnat sau ucis pe nedrept ori lăsat să moară este un simbol al supliciului la care a fost supus Iisus şi o victimă a încălcării Legii. – Dar ei nu gândesc? Este vorba de crucificarea luminii. Unii miau spus că nu se simt vinovaţi pentru crucificarea de atunci. Dumnezeu. Creştinismul nu înseamnă să-ţi umileşti aproapele. urmărind înfăptuirea idealurilor lor. Degeaba oamenii se plâng la Dumnezeu. toţi pot învia. intoleranţa. Nu este vorba de persoana mea. trădarea. lenea. deci înviind. hoţia. ura. credinţă şi smerenie. atunci acesta trebuie demascat. de uciderea unei învăţături a Vieţii prin încălcarea Legilor Universale şi răstălmăcirea lor potrivit unor interese ce au condus în timp la îngenuncherea omului şi transformarea lui în rob. robot sau animal de poveri.în mod conştient. Fiecare om a avut întotdeauna de ales între bine şi rău şi de a dezvolta aspectele pozitive sau cele negative. prin demnitate. sfidând Justiţia Divină. Fiecare făptură umană a avut şansa ridicării. violenţa. Dacă însă pentru unii Adevărul înseamnă propriile concepţii şi interese pe care le impun prin ameninţări şi legi nedrepte. înfruntat. că sunt alţii şi trăiesc în alt timp. orgoliul şi instinctele. ci să te ridici deasupra condiţiilor pe care ţi le impun unii sau alţii. corupţia. Indolenţa. Ei înşişi trebuie să rezolve problemele ce li se dau.au scris ziarele? Ce vină au oamenii care nu gândesc? Ce vină au toţi cei ce-şi bat joc de ei înşişi şi de fiinţa umană de pe poziţiile pe care le ocupă în ierarhia societăţii? Ce vină au cei ce mint? Ce vină au toţi slujitorii Morţii şi ai Războaielor? Ce vină au oamenii indolenţi? Orice nedreptate comisă este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. în acest sens pot înţelege limpede ce se cere de la oameni. prostituţia. compromisul .contrare Legilor Universului .

împiedicarea atâtor masacre despre care nu aţi fost informaţi şi a unor cutremure devastatoare. Explicaţiile sunt utile până la un punct. Uneori plânsul este o stare interioară şi mulţi îşi plimba neştiuţi durerile prin lume.. ci judecat şi îndepărtat uşor de cei ce-ţi devin călăi printr-o cruzime inconştientă. Dacă v-aţi obişnuit cu comoditatea şi laudele. Învăţaţi să gândiţi şi multe veţi înţelege. minunile prin care prietenii mei v-au deschis ochii spre o nouă realitate. Dacă tonul meu exigent a fost luat drept altceva.. cele trei zile de întuneric şi fenomenele terestre. viaţa însăşi vă va trezi din toropeală. nu la moarte şi robie disimulate după sloganuri ce nu mai conving pe nimeni.. acele tăceri zgomotoase în care totul în tine se revoltă împotriva unei strâmbe ordini exterioare pe care ai demola-o doar prin câteva propoziţii logice şi de bun-simţ. prezenţa mea fizică şi dialogurile publicate în toate colţurile lumii. Experienţele prin care veţi trece însă vă vor scutura şi veţi începe prin a vă pune întrebări.. Cu ce se deosebea de celelalte? Cum de nu-şi dădeau seama că parcurgeau aceeaşi secvenţă temporală pentru a câta oară? Când vor ieşi din această buclă în care doar calendarul se schimba. comunicarea s-a întrerupt ca .acele crize nedefinite care te macină în căutarea unui canal prin care să iasă la suprafaţă pentru a primi un nume. acele momente explozive în care eşti forţat să accepţi un compromis sau o soluţie pe care ai evitat-o cât ai putut.. Despre toate acestea am tot vorbit. aflate într-o stare de introspecţie. tu-i înţelegi..voastre arătându-vă din nou drumul.... De ce mă veţi crede atunci? De spaimă? Şi dacă totul va fi brusc. dar ce folos. biată victimă iertătoare. nu înseamnă nimic? Numai acea hologramă pe norii cerului vă va convinge? Cel de azi şi de atunci este acelaşi. Era imaginea perfectă a unei fiinţe sensibile. pentru a se autoimpune triumfătoare şi sprijinită de factori potrivnici propriilor vreri.. Am închis telefonul şi am văzut cu ochiul minţii noua campanie electorală. Poate că adevăratele suferinţe umane nu sunt cele legate de pierderi materiale şi nevoile subzistenţei. COMOARA DIN ADÂNCURI Salcia-şi coborâse ramurile unduitoare asupra lacului. cărui Dumnezeu vă veţi ruga? Celui pe care L-aţi hulit? Nu am nevoie de închinăciune. a căuta răspunsuri şi a lupta pentru dreptul la VIAŢĂ. ci acelea determinate de interdicţia sau de imposibilitatea de a-ţi manifesta neinhibat talentul sau de a-ţi exterioriza întrebările. vina vă aparţine. şi acele situaţii în care nu eşti înţeles şi acceptat. dar timpul încetase să mai curgă? Când mintea lor avea să se deschidă spre alt orizont? Când aveau de gând să deschidă Poarta Timpului? Obositoare aşteptare. vizitele fiinţelor venite de pe alte planete. ci de încredere şi colaborare spre binele întregii civilizaţii.

sau momentele revelaţiilor ucigătoare. Atâţia sunt. Nici nu le-ar recunoaşte. irascibile. Unde să găseşti un ghid şi cine poate să-ţi umple de ce-urile cu răspunsuri molcomitoarc? Toţi par rupţi de sensul existenţei. când afli ca acel în care ai crezut te-a înşelat sau te-a trădat. Oare universul interior îl descoperi numai prin durere? Săli de frumuseţi şi strălucitoare comori nu poţi găsi în această peşteră? Cum s-ar numi călăuza ce tc poate plimba prin toate cotloanele sufletului tău? Există vreun om care ştie toate aceste lucruri şi care te poate ajuta? Unde este? Am auzit odată un copil spunând: „mă doare sufletul. şi-şi exprimă dezinvolt existenţa. Ce te împiedică. decăderea. un procuror şi un securist. prostia. amor prin televiziune sau prin telefon. omule. banalităţi vorbitoare. fără reticenţe. necunoscuţi şi ncrecunoscuţi de nomenclatorul de profesii. nu prin relele intenţii. dar cine arc nevoie de leacurile Sale? Cine crede în tratamentele Sale şi nu în pilulele magice şi în bisturiul de inox? Sufletul este o noţiune complexă care închide în sine o lume ce funcţionează după Legi bine definite. un medic şi un preot pot face faţă oricărei situaţii . cristalizaţi în concepţii simple. orgolioase şi sigure de ele. Desigur. Probabil că mulţi sar amuza auzind de o asemenea profesie căreia nu i-ar vedea rostul. Totuşi. Nimic nu este rotunjit şi gata să se lege în explicaţii care să te scoată la lumină. Nu garantez . deşi sunt destui pe planetă.. Sindrom de neadaptare şi stres . şi un poliţist. Când te doare sufletul mergi la doctor?” Este trist să auzi de pe buzele unui copil asemenea întrebări. un ziarist.. achiziţii prin telefon sau computer? De ce nu ţipi într-o discotecă pentru a acoperi instalaţia de sunete infernale şi a te face auzit? De ce nu te îmbeţi să uiţi? Nimeni nu interzice căderea.ar susţine aceştia. un politician. Ei s-au născut într-o lume bolnavă căreia i-au moştenit tarele. Un cercetător atestat în Ştiinţa sufletului încă nu există în societatea contemporană.un pod prăbuşit sub greutatea pe care n-a putut-o duce sau când te sufocă prezenţele agresive. jalonate de alte înţelegeri. clar delimitate şi pline de ascuţişuri şi muchii. Doar Dumnezeu este vindecătorul sufletelor. toată această armată de specialişti nu ar reuşi să trateze bolile sufleteşti ale acestei lumi. ci prin ceea ce sunt. să fii bucuros ca ei când singurătăţii tale i se propune o linie de prieteni prin televiziune. Tulburătoare întrebări sporesc haosul în care te zbaţi să-ţi afli liniştea pierdută şi noile repere ale existenţei. e la îndemână. nu-i aşa.ar declara privind omul chinuit de spasmele neputinţei de a fi.deodată lumi întregi se surpă în mintea ta şi totul se goleşte de sens. un sociolog. Un psiholog. .. exuberanţa. Vrei sănătate mentală într-o lume nebună? Asta este mai greu. nervoase. de altfel. Orbecăi în beznă spre o ipotetică ieşire şi te loveşti de necunoscutelc-ţi asperităţi.

ţesând o plasă dureroasă ce-ţi va paraliza procesele gândirii. în suflet. oboseala un semnal de alarmă pentru faptul că nu-ţi controlezi energiile şi undeva le risipeşti. Tu ce-ai făcut să-l ţii lângă tine? Cum l-ai iubit? Povesteşte-mi despre frumoasa voastră poveste de dragoste şi încearcă să-ţi aminteşti când a început să se destrame. Dar viaţa nu poate fi negativă. Dacă vei fugi de ea. sau aţi fost. aşadar. ştiu. Nu-mi spune despre el. te rog să nu o împroşti cu noroi pe cea care ţi l-a luat. Când ai început să te schimbi? Nu.. ce vă dăruiţi reciproc? Dar sunteţi sănătoşi. nu poţi afirma că nu te-ai schimbat în ani de zile.. durerile tale şi cauzele lor depistate. De tine depinde ce faci cu darul tău.. Puteai să consideri serviciul un antrenament menit a-ţi desăvârşi anumite calităţi. Crizele trebuie luate în serios şi nu potolite cu sedative. Oriunde ai fi îţi porţi fericirea cu tine. să pornim de la starea ta. Fii sinceră şi recunoaşte că nu mai eşti cea de la început. . ce ai cere bărbatului de lângă tine? Şi cum sunteţi surzi amândoi (la figurat. vom vedea cum ai fost tu înaintea declanşării crizei. De fapt suferi din dragoste sau orgoliul tău se simte lezat? Nu cumva posesivitatea ta se revoltă? Vrei să-l aduci acasă cu plânsete şi ameninţări? Ce-ar fi să te înarmezi cu un strop de luciditate şi să recunoşti ce ai ajuns? Dacă ai fi bărbat.. Ai dori să nu mai suferi. Atitudinea ta a fost negativă faţă de tot ce te-a înconjurat..Nu ai înţeles că timpul este viaţa însăşi9 Poţi fi fericit indiferent ce faci. toţi sunt orbi). Nu te agăţa de dorinţa ta! O simplă neîmplinire te-a adus în asemenea hal? Dar ce s-a întâmplat cu tine? Ai fost părăsită? Te-ai întrebat oare de ce? Nu. Deci aspectul exterior devine secundar. Tu ai preferat să fii atentă la aspectele negative ale vieţii tale. cum tc vezi acum şi ce crezi tu că ţi-ar face bine. să se bucure.. Hai să jucăm un joc.. Dumnezeu susţine viaţa. evident). te-ai îndrăgosti de fiinţa pe care o priveşti acum în oglindă? Nu? Şi ce crezi că este de făcut? Cosmetica şi croitoria nu vindecă prostia. Să presupunem că soţul tău este orb (într-un fel.Crezi că fericirea este .Bineînţeles că viaţa îţi aduce noi responsabilităţi. dar ce legătură au ele cu sufletul tău care a uitat să dăruiască. Să începem.succesul decât pentru cei ce vor trudi pentru a-şi spăla noroiul ce s-a solidificat în cruste de prejudecăţi şi iluzii. Ea este o afirmaţie.Nu ai avut timp. Vei transforma totul într-o obsesie din care cu greu vei ieşi. ci despre tine. prezenţa soţului bucuria împlinirii prin dragoste.. să caute?. te va urmări. Le vom analiza atent împreună. Ce faceţi cu viaţa voastră? Cc aţi învăţat din ea şi ce aţi lăsat în urmă? Cum participaţi la educaţia copiilor? Ce aţi inventat în anii căsniciei voastre? Ce idei aţi avut şi ce noutăţi aţi adus în viaţa conjugală? Taci. responsabilităţile casnice o artă creatoare. existenţa însăşi. Criza se înfruntă. Cum l-ai cuceri? Ce i-ai spune? Cum aţi comunica? Cum aţi umple timpul pe care l-aţi petrece împreună? Ce i-ai dărui? Şi dacă tu ai fi oarbă.. Deci.

asteniile. bucuria comunicării. ce doreşti să afli. Informarea. Nu copiaţi modelele standard. competenţa. “made în Occident”! Aflaţi cine sunteţi şi fiţi voi înşivă! A fi tu însuţi nu înseamnă a proiecta haosul interior în afară. dezechilibrele se instalează şi ne amintesc de sufletul nostru. până când crizele. Străbatem nepăsători ani din viaţă şi ne credem puternici. arta . Atenţia. Ce să creezi? Să te creezi pe tine însăţi. Oamenii nu cunosc adevăratele comori ale vieţii. Prin violenţă.recompensa pentru osteneala de la serviciu şi din gospodărie? Ar putea fi şi o asemenea împlinire dacă ţi-ai transforma activitatea într-un act creator. pe care trebuie să-i învingeţi. Bogaţii mor săraci şi săracii mor bogaţi fără să ştie. cunoaşte-te pe tine însuţi. dincolo de care sunt ascunse aspectele negative ale forţelor interioare. Ele sunt paznicii comorii. ci şi a bucuriilor şi împlinirilor noastre. Bogăţiile zac în adâncul fiinţei ocrotitoare a luminii. Trec zilnic pe lângă ele. Superficialitatea unor relaţii bazate pe fuga de cel din voi vă conduce spre cădere. cu credinţă.toate acestea modelează sufletul şi mintea. Încercaţi să descoperiţi zestrea pe care aţi moştenit-o prin naştere şi sporiţi-o folosind-o. ci a arăta cum gândeşti. descoperă-ţi copiii şi farmecul inocenţei şi deja eşti alt om. ci să trăim frumos. dezlănţuind atitudini necontrolate. A-ţi asculta vocea sufletului este o artă. în timp ce bieţii cerşetori în limuzine le caută în afară. depresiile. minciună sau lene nu veţi face altceva decât să deschideţi o altă uşă a sufletului. ce ştii să faci frumos. Ea nu-şi va dezvălui strălucirea şi magica putere decât cercetând şi experimentând forţele miraculoase ce v-au fost date spre a învinge şi a fi fericiţi. calmul. în ce direcţie ai nevoie de sprijin sau crezi că te poţi perfecţiona. Eşti o plămadă ce poate suferi magnifice prelucrări şi transformări. le ating şi le pierd pentru că nu ştiu să vadă. ce simţi. cu dragoste. Este nevoie de linişte pentru a o auzi. În el vom găsi un adevărat tezaur din care ne vom culege înţelepciunea în ceasurile nedumeririlor noastre. Sunt cuvinte simple ce ascund o ştiinţă deosebit de complexă. Ei nu acordă importanţă sufletului lor. Ţine pasul cu timpul. relaţiile armonioase cu colegii sau cu publicul determină un salt uriaş în evoluţia ta. ce aspiraţii ai. Oamenii se ascund de ei înşişi. experimentând viaţa. Fericirea se dobândeşte cu efort. ieşirea în natură. echilibrul. temându-se să rămână singuri. Sufletul nu este numai sursa necazurilor noastre. răbdarea. să-i . deşi în fiecare acesta dă semnale de alarmă înainte ca suferinţa să devină boală. Nu este important să reţinem termeni savanţi. Vei găsi prietenii de care ai nevoie. renăscându-te. zidindu-le în seifuri pieritoare. Criza a trecut.

cu aceleaşi blocaje energetice. oamenii perpetuează un mod de trăi care a devenit tot mai nociv.îmblânziţi. voinţa şi a proiecta o realitate aducătoare de împlinire şi fericire. Stările de nervozitate. ci doar afirm că o asemenea medicină este incompletă şi ameliorează efectele. teamă. buna dispoziţie. neputinţele. Scopul vindecării este refacerea armonioasă şi totală a organismului uman. dar mai întâi vom începe procesul vindecării sufleteşti. cu aceleaşi perturbări comportamentele care afectează viaţa socială ambientală şi arealul ecologic în care trăieşte. cutezanţa. curajul. Este îngrijorător. Conştienţi sau nu. Nu neg valoarea cunoştinţelor medicale ale ultimului secol. cu aceleaşi mutilări sufleteşti. Ne îndreptăm spre o Eră în care vom utiliza asemenea forţe pentru a pune bazele unei vieţi noi. cât faptul că realitatea lumii poate fi controlată prin forţe psihice. Aş dori să înţelegeţi prin această afirmaţie nu faptul că materia palpabilă din jur nu există. cu aceleaşi traume şi confuzii psihice. CONTROLAŢI-VĂ GÂNDURILE ŞI EMOŢIILE! Eliberaţi în spaţiu undele luminoase ale gândirii creatoare şi ale emoţiilor artistice. fără a trata cauzele. aducând pace în regatul interior. situaţii fără perspective încurajate de felul vostru de a vă exprima nemulţumirile. Răsplata va . Aglomerarea oraşelor şi problemele economice şi sociale cu care se confruntă omenirea au condus la formarea unor focare de infecţie psihică ce emană continuu energii malefice care contaminează întreaga masă. depresie. alienare. necredinţa şi slăbiciunea. disperare sunt generatoare de unde de joasă frecvenţă ce se propagă penetrând obstacolele materiale şi perturbând echilibrul psihic al celor apropiaţi ori al mulţimii de necunoscuţi a căror existenţă vă este indiferentă. gradul de poluare psihică pe care l-au atins zonele urbane. Revin cu fiecare prilej asupra ideii de a vă schimba modul de gândi pentru a favoriza încrederea. vor fi necesari ani de trudă în care să învăţaţi să utilizaţi undele cerebrale şi energiile sufletului. însingurare. ineficiente şi am putea spune că aparţin deja unui trecut pe care ignoranţa şi-a pus amprenta. Pentru ca proiectul să devină posibil. optimismul. ideile creatoare. Descoperiţi comoara din adâncul fiinţei voastre şi dăruiţi generos vieţii ce aveţi mai bun în voi. deşi pentru mulţi poate constitui o aberaţie ceea ce vă voi spune. atâta vreme sfâşiat de conflicte. sunteţi responsabili pentru multe gânduri pesimiste. agresivitate. nu asigurarea de profituri industriei de medicamente sau de salarii cadrelor medicale. fapte reprobabile. Este un proces laborios în care este nevoie să cooperaţi. Omul întors din spital este acelaşi. ale sentimentelor nobile şi pure! Respectaţi viaţa şi învăţaţi să iubiţi! Toate acestea vă vor aduce bucuria şi pacea. Tratamentele în care pacientul asistă pasiv la propria însănătoşire sunt incomplete. sănătatea psihică a populaţiei. să-i transformaţi. În inconştienţa lor. Spuneam că universul este psihic.

viaţa şi Creaţia reprezintă obiectele de studiu. Puţini însă s-au aventurat să le adune într-un Tratat. Este o temă deosebit de interesantă. veţi constata cât de arzătoare şi spinoasă este problema dragostei ce leagă doi parteneri pentru o perioadă din viaţă. Aflaţi taina comorii spirituale a neamului şi împrăştiaţi lumina în lume! Planeta vă va binecuvânta cu daruri neasemuite şi Universul îşi va deschide Porţile spre voi. puţini reuşesc să treacă examenul care atestă înţelegerea intuitivă a lecţiei şi desăvârşirea calităţilor pe care le solicită programul-destin. Am ales dintre acestea pe cele legate de psihologia cuplului. repede te plictiseşti dacă nu-ţi lămureşti propriile nedumeriri. abilităţi şi a unei baze teoretice care se desprinde intuitiv din contextul extrem de variatelor experienţe în care fiecare este implicat. mai mult sau mai puţin interesaţi de subiectul de pe tablă.adică acele clădiri cu săli identice în care profesorii predau lecţii unor grupuri de elevi aşezaţi unii în spatele celorlalţi. Practic. De aceea a transformat şcoala într-un joc fascinant care stimulează. lirica erotică şi arta au surprins esenţe fără nume. simţuri. exteriorizări. înţelegeri. stări. Suntem bine dotaţi pentru că fondatorii săi intergalactici au participat cu cele mai năstruşnice idei la crearea centrului nostru sferic de învăţământ. pentru Univers reprezintă o navăşcoală pregătită să primească cele mai diverse categorii de învăţăcei. Partea frumoasă pe care a rezervat-o Creatorul elevilor Săi constă în faptul că procesul învăţării este dinamic şi cât se poate de ingenios. stând în bancă. Dacă veţi înconjura planeta. manifestări. Ca în oricare centru de evoluţie şi perfecţionare. forţe interioare. Este vorba despre corpul planetar care. indiferent în ce punct vă veţi afla.întrece orice aşteptare. Să ne îndreptăm acum spre spaţiile de cercetare în care s-au organizat colocvii şi seminare ce abordează diferite probleme. Nu mai ezitaţi! începeţi cu sufletul vostru pe care atâta timp l-aţi neglijat. Programul este înscris în destin. Pretutindeni se experimentează diferite aspecte ale Legilor Iubirii. . Încercaţi să vă desprindeţi puţin de tiparele clasice de şcoală . Deşi majoritatea cursanţilor trec prin cel puţin o experienţă care s-ar înscrie în studiul acestei teme. în cadrul fiecărei etape de pregătire individuală (pe care o numim viaţă sau reîncarnare). Oare ce dureri îl apasă? Voi ştiţi? SEMINARUL Azi vă voi conduce spre laboratoarele Universităţii noastre. dezvoltarea anumitor trăsături de caracter. iar destinul colectiv cuprinde teme în care grupuri mai mici sau mai mari colaborează pentru a înfăptui proiecte comune ce transcend sfera individuală de interese. El ştie că. ci pe ale celor ce au decis ce trebuie să cunoşti despre tot ce te înconjoară. dar în final nu s-au putut formula cu exactitate Legile Iubirii.

Imunitatea pe care o conferă dragostea autentică şi cunoaşterea au protejat elevii silitori. Vă voi dezvălui una dintre surprizele pe care le veţi descoperi pe parcursul discuţiilor.Deşi sunt cele mai frumoase experienţe din cadrul şcolii. Întrucât materialul este destinat tuturor elevilor vieţii. lipsit de termeni abstracţi şi teorii rupte de realitate. obţinută cu ajutorul unor cunoştinţe simple ce datează de mii de ani. Acum ne aflăm într-un moment critic şi m-am gândit că organizarea unui Seminar deschis pe probleme de psihologia cuplului ar fi potrivit pentru a înlesni înţelegerea fenomenului cu care ne confruntăm şi soluţionarea sa la nivel individual şi global. Vă voi conduce în sala de teleconferinţe unde o întreagă instalaţie şi o mulţime de ecrane ne menţin în legătură cu toţi cei ce vor participa sau vor asista la Seminarul nostru. Se pare însă că molima s-a întins şi suntem în situaţia de a intra în carantină. Un fel de virus mental s-a răspândit în întreaga Universitate şi elevii vieţii au devenit supuşii docili ai unor creiere cibernetice care au transformat iubirea în instinct şi cunoaşterea în robie. nu-i aşa? Şi acum mă îndrept spre locul de unde voi prezenta lucrările Simpozionului. pentru că a trebuit să revăd arhiva cosmică. şi anume că laboratorul nostru special a realizat o legătură atemporală prin care ne putem conecta la trecut. fenomene de masă şi soluţii aplicate care au adus rezultate satisfăcătoare. să recurg la propria experienţă din această Şcoală şi din multe altele pe care le-am absolvit. şi raportarea la cazuri concrete. ci doar în asigurarea dependenţelor economice şi perpetuarea unor ramuri de vârf consumatoare de . să intru în tunelul timpului şi să urmăresc istoria omenirii şi punctele cheie în care microbul s-a putut dezvolta. Nu am nevoie de microfon. deci. pentru că am ales o sală cu o acustică perfectă. În această ordine de idei am trimis invitaţii în toate colţurile lumii. şi am pregătit un program de lucru care mi-a luat ceva timp. Incitant. am solicitat vorbitorilor abordarea unui nivel accesibil. viitor sau la spaţiile virtuale unde putem vizualiza variantele spre care au condus alegerile făcute în situaţii limită. în chip de secretar al Primului Seminar Internaţional de Psihologie a Cuplului. Iată-mă. s-a ajuns totuşi la rezultate care nemulţumesc profesorii. aceste aspecte era necesar să fie studiate spre a oferi o bază experimentală care să scoată în evidenţă confuziile şi capcanele în care pot cădea cei ce nu au aprofundat Legile Vieţii. să discut puţin cu Domnul Rector şi să solicit participarea Sa la întrunirea noastră. Nu voi intra în amănunte întrucât ştiu că nimeni nu este interesat în investiţii necostisitoare şi în tehnologia Noii Ere. Pentru un timp scurt. În clasele superioare microbul nu a reuşit să pătrundă. către cele mai diferite tipuri de cupluri.

probabil şi cel mai activ participant la discuţii. Cercetările pe care leam efectuat în tunelul timpului au arătat că saltul evolutiv ar putea avea loc fără şocuri şi viaţa ar deveni incredibil de frumoasă.* In termeni mai simpli. al cărei studiu trebuia să conducă la starea de armonie. activat pentru perioade limitate de timp în care se experimentează manifestarea anumitor energii în Creaţie. geografici. Forma cea mai răspândită sub care oamenii aveau de cercetat armonia contrariilor era Legea Iubirii. Parcurgerea cu succes a unui program în întregime determină un salt calitativ la un nivel la care se continuă studiul cu o altă secvenţă. sănătatea şi durata de viaţă a oamenilor. putem afirma că această Şcoală a primit elevi cu o zestre genetică uşor diferită. prin reîncarnări succesive. C (Colaborator): . Legile Vieţii la nivelul de cod AX 203. P (Prezentator): . Sunt convinsă că îi veţi recunoaşte intervenţia şi veţi avea la ce reflecta la închiderea Seminarului. Ceea ce ne dorim şi vă dorim tuturor este să găsiţi cheile rezolvării problemelor voastre şi să transformaţi viaţa de cuplu într-o poveste de dragoste fără sfârşit. tipică unor noi structuri psihice ce se remodelează prin experienţe diferite de cele din etapa anterioară. vă asigur. In cazul Terrei. Ţin să vă aduc la cunoştinţă că în mijlocul nostru se află Rectorul Universităţii Cosmice ca invitat de onoare şi.Stimaţi cititori şi auditori ai undelor telepatice. deschidem azi lucrările Simpozionului cu tema Psihologia Cuplului. prin rotaţie. În principiu. din diferite motive. Voi încerca să redau rezumatele înregistrărilor şi să surprind ideile cele mai interesante care se vor desprinde în cadrul secţiunilor. după cum bănuiesc. dar cu aceeaşi secvenţă evolutivă de parcurs. considerând subiectul lipsit de interes. spirituali şi psiho-comportamentali. Consecinţele la scară planetară sunt uluitoare. fiinţele să cunoască. Am lângă mine un colaborator care s-a oferit să prezinte cadrul general care a generat necesitatea acestei întruniri. lupta contrariilor a constituit tema esenţială a vieţii. Am fi dorit să transmitem dezbaterile în direct pe toate canalele mass-mediei. Să-i dăm cuvântul.Codul evolutiv al speciei umane este. O parte dintre aceştia sunt chiar cei contaminaţi de virusul mental despre care se va vorbi în cursul conferinţelor. Multe s-ar schimba dacă am şti cu adevărat să iubim. în diferite conjuncturi de factori istorici. după cum se ştie. fapt ce atrage diferite modificări în corpurile subtile. Ştim însă că mulţi preferă alt gen de programe.combustibili şi care limitează libertatea . Programul planetar a fost întocmit riguros astfel încât. religiile autentice au lăsat civilizaţiilor ce sau succedat pe planetă Legile ce trebuiau experimentate până la atingerea unui anumit grad de desăvârşire a fiinţei umane. iar ca aspect particular al acesteia dragostea dintre bărbat .

bazată pe sentimente profunde şi idealuri comune. s-au văzut în situaţia de a întemeia o familie. extazul dragostei împlinite. dincolo de . – delimitarea atribuţiilor partenerilor a dus la exacerbarea câtorva aspecte psiho-comportamentale specifice celor două sexe. tendinţe ce au încurajat natura instinctuală a actului sexual şi reproducerea. conştiinţă. Condiţia realizării armoniei o constituia purificarea celor două fiinţe care. Cele două entităţi polare. desigur. bucuria. de bunăvoie sau constrânşi de părinţi ori de alte interese. Atracţia celor două aspecte polare a fost punctul de plecare. fapt ce a atras creşterea demografică fără precedent. în detrimentul multor alte forţe şi energii care au rămas milenii întregi nemanifestate. Învaţă să-şi echilibreze aspectele complementare care ies la iveală în cursul diverselor experienţe. Familia reprezintă unitatea armonioasă care stă la baza oricărei civilizaţii. Învingerea bătrâneţii şi a morţii şi ridicarea nivelului spiritual al speciei umane. în virtutea dorinţei comune de fericire si împlinire prin iubire. Lăsând deoparte pentru moment celelalte lecţii ale desăvârşirii. neîmpliniri. studiile mele relevă faptul că practic nu s-a depăşit decât în cazuri izolate stadiul ABC-ului iubirii. conflicte interioare şi exterioare. determinând frustrări. Undeva. Această interdependenţă lipsită de constrângere. creativitate şi transcendere în planuri spirituale superioare pe care le generează contopirea perfectă a principiilor într-un întreg. prin convieţuire. a ridicat în prim plan forţa fizică a bărbatului şi a trecut în plan secund contribuţia femeii la echilibrul societăţii care a fost astfel marcată permanent de conflicte. liberă. Voi depăşi stadiul în care instinctul de reproducere a asigurat perpetuarea speciei şi voi insista asupra relaţiei de cuplu din momentul în care tinerii. deşi aş numi-o mai degrabă involuţie. voi înainta în direcţia relaţiei dintre soţi. În cazul elevilor şcolii planetare. în timp. de pe poziţia celui ce le-a experimentat. le-au încălcat şi au transformat planeta într-un câmp de luptă. reprezintă un potenţial creator uriaş. sentimente profunde şi să genereze câmpuri de înaltă frecvenţă ce ar fi atras însăşi transformarea interioară. Vorbesc. care întruchipează cele două principii yang şi yin. Este dificil de descris în cuvinte pacea.* Termen aleator cu echivalenţe reale în programele cosmice evolutive şi femeie. s-au infiltrat elemente conştiente care au falsificat sau au ascuns Legile Iubirii. se puteau ajuta reciproc astfel încât să atingă stări superioare de conştiinţă. stările înalte de graţie. Azi asistăm la fenomenul destrămării familiei cauzat de o serie de motivaţii care în esenţă se reduc la câteva aspecte şi anume: – evoluţia civilizaţiei. – neînţelegerea dimensiunii profund umane a iubirii a favorizat transformarea acesteia într-o relaţie bazată pe atracţie fizică şi pasiune necontrolată.

– supradimensionarea progresivă a atribuţiilor femeii şi transformarea ei în obiect al plăcerii au determinat tendinţa de eliberare a acesteia de jugul familial care a transformat-o într-un rob. libertinajul. – neglijarea aspectului educativ . la vârsta la care forţele .limitele siguranţei planetare. ce determină destrămarea cuplurilor. aşadar. într-un mod perfid. dispreţul. În realitate. Toate acestea au condus la fenomene de masă greu de controlat. superficialitatea. Avem nevoie de ani să formăm specialişti şi o mişcare de promovare a vieţii de familie. s-a ajuns la fel şi fel de conflicte create artificial prin mentalitatea care a cuprins masele. instituţia familiei este demolată zilnic întro mulţime de moduri.în sensul promovării respectului pentru familie şi al cunoaşterii şi aplicării legilor ce stau la baza iubirii .în esenţă. În situaţia actuală este dificil de stabilit nişte măsuri generale care să remedieze situaţiile conflictuale particulare şi este greu de crezut că ar putea exista un interes crescător pentru vindecarea familiei.atitudini afişate cu nonşalanţă. În aparenţă. dar cu efecte devastatoare în timp asupra sufletului mutilat de tendinţe contrare: cele moştenite în virtutea programului evolutiv. Din acest moment voi lăsa ca dezbaterile să alunece după cum vor don participanţii şi voi interveni când se va simţi nevoia abordării unor alte aspecte sau alte unghiuri de vedere. care sunt motivele de divorţ şi care sunt cele ce împiedică întemeierea familiilor. interioare. Este aproape imposibil să le neutralizezi unul câte unul când nu se doreşte acest lucru. şi cele încurajate de o societate decăzută care întreţine haosul psiho-afectiv. De aceea. nepăsarea .a proliferat un lanţ de fenomene sociale în care se amestecă ignoranţa. şi desfrâul. perfecţionării sau în activităţi creatoare. au crescut lipsiţi de dragoste şi nu au fost educaţi să recunoască vibraţia iubirii. majoritatea s-au întemeiat în baza sentimentului de iubire.Acesta fiind contextul general al discuţiei. vom mai face un pas şi vom apropia obiectivul de problemele cuplului din zilele noastre. Sacrificiul femeii a aruncat o povară karmică uriaşă asupra bărbaţilor care au suferit cu precădere ororile războaielor ce ar fi putut fi evitate dacă ar fi ştiut să-şi echilibreze forţa şi dinamismul şi să le orienteze în direcţia autocunoaşterii. cuplurile actuale sunt asociaţii matrimoniale bazate pe punerea în comun a bunurilor materiale şi satisfacerea necesităţilor zis fiziologice. P:. VI (Vorbitor): . – încălcarea legilor iubirii a atras lecţii punitive care au amânat progresul şi treptat cercul temporal s-a închis odată cu orizontul spiritual ce trebuia să reprezinte farul pe drumul activării întregului program evolutiv. privând-o de împlinirile de care orice fiinţă umană are nevoie. nu există suficienţi specialişti recunoscuţi de public şi nu avem acces la mass-media. puţini oameni pot iubi. Să vedem. Mulţi sunt deficitari la acest capitol pentru că au fost concepuţi la întâmplare. Plecând de la motivaţiile globale.

Se presupune că bărbaţii şi femeile. transformările fiziologice profunde se conturează într-un tablou psihologic ce se confundă cu iubirea. Este grotesc să constaţi cum două universuri psihice s-au transformat în două marionete care iau masa împreună. o dovadă a emancipării şi a libertăţii de a încerca noi experienţe. ar trebui eliminate sau corectate. Distrugând fericirea celui de lângă tine. privesc televizorul şi fac sex. S-au sinucis ori poate că s-au ucis reciproc prin ceea ce au oferit. bazate doar pe instinct. şi schimbarea partenerilor. înnobilează. foarte puţini tineri ştiu ce-şi doresc. înfrumuseţează. Nu este chiar aşa. dar să nu ştie convieţui armonios. menite a-ţi stimula efortul orientat spre atingerea propriei desăvârşiri. Aceasta este o moarte sufletească în doi. Ce nu s-a înţeles este că schimbarea ce poate atrage fericirea este cea interioară.Un alt fenomen îngrijorător îl constituie viaţa sexuală începută prea devreme şi schimbarea partenerilor. pretenţiile cresc şi minciuna.generatoare de viaţă încep să se manifeste. Aceasta îţi va deschide ochii şi-ţi va aduce în apropiere partenerul potrivit. Libertinajul. fiecare este singur şi străin pentru celălalt. De fapt. Dragostea adevărată vindecă. Se întâmplă adesea ca cei doi să fie potriviţi din acest punct de vedere. acestea se acutizează în confruntarea dintre cele două orgolii puse faţă in faţă. Din nefericire. Sunt doar stări trecătoare. înfloreşte. V2: . plictiseala şi o viaţă sexuală transformată în datorie transformă viaţa de familie în dezgust şi adulter. îţi baţi joc de tine însuţi. Cu cât fiecare oferă mai puţin. în căutarea unei iubiri statornice. dacă se iubesc. emoţii şi sentimente ce trădează dezechilibre temporare necontrolate. Atunci descoperă cu stupoare nepotrivirea de caracter. De aceea. Schimbarea partenerului în condiţiile în care ai rămas acelaşi nu poate aduce decât noi necazuri. Se întâmplă însă ca acestea să devină sursa dezbinărilor şi conflictelor. Tinerii nu realizează cât de nocive sunt asemenea relaţii superficiale. paradoxal. Numai o falsă iubire poate ajunge în acest punct. spiritualizează. în loc de a trage un semnal de alarmă privind dezechilibrul psiho-afectiv. sunt preocupaţi de autocunoaştere şi pot descoperi pe cel potrivit să le fie tovarăş de drum. Instabilitatea sentimentelor. se vor descurca în viaţa de cuplu. ura. creează. cu motivaţia refacerii vieţii. În această etapă. căsătoriile încheiate în asemenea condiţii ţin până când fiecare îşi stabilizează elementele principale care pot defini caracterul. fiecare venind în întâmpinarea dorinţelor celuilalt şi contribuind la armonizarea relaţiei. dăinuie. în mod firesc. Condiţionările specifice cu care vin din familie sau dintr-un trecut mai îndepărtat determină manifestarea unor tendinţe care. a fost considerată un fenomen normal. încurajat în mass-media şi privit cu toleranţă de generaţiile ce nu au putut oferi o educaţie . perfecţionează. desăvârşeşte. Viaţa de cuplu permite corectarea în doi a multor defecte personale.

este o altă cauză care a determinat limitarea căsătoriilor. Aici are loc o substituţie. viol.sănătoasă şi înţeleaptă urmaşilor. fără putinţă de scăpare. iresponsabilitate. Drumul vieţii devine un basm ce se creează şi se îmbogăţeşte când cei doi se sprijină cu răbdare şi devotament în efortul desăvârşirii umane. Desigur. Este stupid să transformi jocul dragostei într-un conflict perpetuu şi-n reprize de reproş. pe partener sau atribuie condiţiilor exterioare adâncirea dramei interioare. Propriile neîmpliniri sunt proiectate asupra partenerului de viaţă. gingăşie. Mai complicată este situaţia cu elevii noştri mai mici care au nevoie de mediatori pentru a-şi rezolva neînţelegerile. Mă refer la cazurile de beţie. Comunicarea deschide porţile celor două regate ce se unesc. însingurarea. Am să insist puţin asupra legăturilor temporare care se soldează cu sarcini nedorite. Mulţi dau vina. Acesta nu se întreţine cu reţete stas: buchete de flori. de regulă. în ca. V3: . graţia. depresiile şi anxietăţile. tandreţe.Voi lua în discuţie cuplul obişnuit. Sentimentele reale de afecţiune. vina de a nu fi ştiut să iubească şi să menţină focul dragostei aparţine amândurora. plictisul. blândeţe. Îmi este de neînţeles nefericirea pe care pământenii şi-o consolidează şi . Conştientizarea naturii relaţiei şi armonizarea ei în sensul transformării într-o relaţie de respect reciproc poate determina încheierea socotelilor karmice. apţi să-şi rezolve singuri problemele. Este situaţia celor ce privesc cu decenţă şi căsătoria şi recunoaşterea erorii. pe de altă parte. adulter. într-un univers ce devine comun prin contopire. Aşa cum Soarele-şi dăruieşte zilnic lumina şi căldura. lene. dragostea.c nu se ajunge la extreme. Este un exerciţiu spiritual în doi. pe de o parte. patimi scăpate de sub control. planeta OM îşi poate revărsa frumuseţea. absenteismul. dar în care se instaurează lipsa de comunicare. Fiecare zi şi fiecare clipă trăită trebuie să fie o dăruire. Mulţi preferă să ocolească oficiul stării civile şi tribunalul. asigură un alt soi de confort care nu implică riscul de a te vedea legat de o persoană şi copiii comuni pentru toată viaţa. o temă de studiu pentru o reîncarnare. Pare mai comod să nu ai obligaţii. Acestea sunt deja cazuri grave de boli sufleteşti care ar trebui tratate cu atenţie. înainte ca asemenea indivizi să transforme viaţa familiei în coşmar. neglijenţa. Fiecare legătură intimă între un bărbat şi o femeie realizează şi o legătură energetică şi karmică pe care cei doi vor trebui să o corecteze în cursul vieţii. Concubinajele evită conflictele ce apar legate de bunurile materiale deţinute în comun şi implicarea statului în eventualele procese de divorţ care se pot realiza şi fără cheltuieli şi drumuri inutile. lumina creatoare a gândirii oriunde s-ar afla. boli şi consecinţe de care mulţi sunt inconştienţi. violenţă. purifică aurele şi le armonizează într-un câmp radiant ce protejează cuplul de îndrăgostiţi. şi. Este o lungă călătorie interioară în doi. ură. sticle de şampanie şi o partidă de amor.

Civilizaţia actuală a fost precedată de altele care s-au ridicat şi au căzut din motive mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cele care au adus societatea contemporană în pragul colapsului. Viaţa este un spectacol. jocului. Zâmbetul începutului nu trebuie transformat într-un zâmbet amar. începi să te cunoşti şi să te iubeşti pe tine însuţi. o bibliotecă imensă plină de surprize pe care Născocitorul le-a aşternut în calea căutătorilor de Adevăr. Aceasta are multiple aspecte şi. ci într-un triumf. Iubirea a existat dintotdeauna pentru că viaţa însăşi este iubire. o lecţie de viaţă care să îmbogăţească tezaurul spiritual al neamului sau al rasei. exista. Adevăr şi Iubire. pentru a o atinge. experienţelor. Au rămas cuvinte greu de explicat pentru cel ce nu a experimentat viaţa trăită în Adevăr şi Lumină. Viaţa se împrospătează deschizându-te noului. recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare şansă de a-ţi manifesta prezenţa în Creaţie. fiinţa.savurează cu aer de martiri. informaţiei. artei. în mod inerent şi iubirea a fost întinată şi transformată în dezmăţ. Cu însăşi rădăcinile vieţii tăiate . Este un proces îndelungat în care nu finalul contează. Am verificat scripturile şi cărţile . Observaţiile ne-au readus în prezent pentru a constata că materialismul şi falsa spiritualitate ce creează iluzia libertăţii de a alege drumul vieţii au ascuns esenţa. cât drumul plin de surprize şi întâmplări neprevăzute care stimulează resurse interioare nebănuite. bucuriei de a fi şi a celebra existenţa. A trebuit să mergem pe fir mult în urmă şi să intrăm în tunelul timpului pentru a cerceta evoluţia acestei molime psihice pe care am numit-o simplu: noniubirea Am aflat lucruri interesante despre acest subiect. Poţi fi când eşti sprijinit de Lumină. în loc de a-şi dori activ împlinirea. o aventură cosmică. mi-a fost greu să înţeleg tendinţele sinucigaşe ale cuplurilor. Plânsetele şi lamentările nu-şi au rostul într-o căsnicie încheiată de bunăvoie. M-am angajat voluntar la acest proiect de medicină spirituală şi am colaborat cu câteva cupluri dispuse să experimenteze soluţiile noastre de vindecare.nu mai poţi fi.adică legătura cu Sursa generatoare de Viaţă . o poveste de dragoste de care să nu vă fie ruşine. comunicării. Am realizat că este o boală colectivă dintre cele mai bizare. Pe parcursul studiului meu ca vizitator al acestei planete. Îmi părea lipsită de sens. Cu ajutorul lor am descoperit cauzele mai adânci ale dezastrului. nu un om. Viaţa în doi este un dar. viaţa cuplurilor pe Terra. Ignoranţa şi necredinţa au deviat cursul evolutiv către o alunecoasă prăbuşire înspre haosul psihic al neputinţei de a fi. un act de nebunie şi iresponsabilitate. Când însă Legile Vieţii au început să fie încălcate şi la cârma imperiilor s-au ridicat conducători din ce în ce mai puţin iniţiaţi în tainele vieţii şi a căror putere se baza pe forţa armată şi pe fapte distrugătoare. Devii o umbră. În expediţiile mele nu am întâlnit asemenea ciudate maladii psihice. o bucurie. Trebuie să-ţi cucereşti partenerul zilnic prin farmecul şi calităţile tale.

Tot în tunelul timpului am prospectat viitorul şi am aflat cheile enigmei. neîncredere. umilinţă. echipa noastră care prelucrează rezultatele pregăteşte deja noi metodologii adecvate universului psihic al pământenilor. minciună. răutate. Noi vrem să vedem dacă porţile pot fi deschise cu cheile ce s-au păstrat la îndemâna căutătorilor. având asemenea călăuze. supunere. prin felul în care exprimi viaţa. este aberant să-l persecuţi cu acuzaţii şi să-i restrângi libertatea de a fi cu pretenţii nejustificate. ei nu mai au ce să-şi spună şi . problema care ne-a provocat la discuţii a fost . trufie. în marea aventură a descoperirii comorii ascunse. Însăşi opinia publică vede în orice conversaţie sau întâlnire între un bărbat şi o femeie o idilă încheiată cu o scenă erotică. nivelurilor actuale de înţelegere şi gradului de cronicitate abolii. V4: .sfinte pentru a vedea ce a dăinuit din tezaurul spiritual rămas pe planetă şi dacă. De altfel întreaga societate este marcată de acest gen de relaţii care atrag fenomene nedorite: concurenţă. respect şi încredere reciprocă exclude asemenea manifestări ce tensionează viaţa conjugală. Deşi încă în curs de desfăşurare. Acestea ţin de maladia cuplului. pentru că o relaţie armonioasă de dragoste. Un om frustrat acasă va deveni un tiran la serviciu pentru a-şi compensa nevoia de a se exprima care este sistematic reprimată. invidie. El trebuie să se desfăşoare fără ajutor. prin comunicare şi noi experienţe împărtăşite. se comportă posesiv sau îşi maschează gelozia. Aceste boli ale sufletului sunt contagioase. rivalităţi. având memoria blocată. se putea regăsi drumul pierdui. prin sentimentele reale şi profunde. această expediţie ştim că va fi încununată de succes. In continuare. prin modul în care gândeşti. Restricţiile denotă o relaţie imperfectă între doi parteneri dintre care unul domină şi celălalt este cel dominat. Oamenii nu-şi dau scama cum fiecare. Îţi poţi păstra partenerul aproape doar prin frumuseţea interioară. Comunicarea a devenit un fenomen atât de rar comparativ cu actul sexual încât majoritatea remarcă mai degrabă aspectul erotic decât împărtăşirea unor impresii culturale sau schimbul de informaţii. Am solicitat în acest scop cooperarea unor entităţi dispuse să pornească. indiferenţă. robie. meschinării. altfel ar fi un eşec. adică a drumului evolutiv ce duce la cunoaşterea Sinelui şi a experimentării Legilor Iubirii. fără a afecta experimentul ce nu trebuie influenţat cu informaţii virtuale. afectuoasă şi plină de înţelegere. Odată ce ai dorit să-ţi petreci restul vieţii alături de un om pe care pretinzi că-l cunoşti şi-l iubeşti.cum să folosim rezultatele din viitor în prezent.Un alt aspect al psihologiei cuplului îl constituie gelozia şi posesivitatea. Saturaţi de banalităţile înconjurătoare. orgoliu. Un om echilibrat va întreţine relaţii armonioase cu cei din jur. tiranie. prin tandreţea mereu proaspătă şi atitudinea prietenoasă. In acelaşi timp însă. laşitate. într-un fel sau altul. egoism. suspiciune.

întrucât nu statutul de funcţionar de stat sau cunoscător al dreptului civil abilitează angajaţii în rezolvarea problemelor ce ţin de suflet. alţii. Unii doresc prin violenţă şi un ton incisiv să-şi asigure hrana sufletului de care au atâta nevoie. îşi manifestă mutilarea sufletească alunecând în patima alcoolului. De aceea unul va tinde să se desprindă din legătura ce a creat răni în suflet. Instabilitatea afectivă. Cei mulţi încă ridiculizează astfel de informaţii. este de asemenea o boală şi tot o consecinţă a unei educaţii incorecte. în neputinţa lor de a-şi cere dreptul la dragoste. Este pregătit sumar să dezvolte o anumită capacitate de muncă şi să aducă profit . Practic. să călătorească în timp sau să citească informaţia în ochii celor ce au nevoie de ajutor. Teoretic. aceste categorii de specialişti nu sunt pregătite să recunoască bolile sufletului şi să opereze cu termeni precum: karma. ci ascunsă după lamentări şi discuţii stupide ce se repetă zi de zi.şi este reparat superficial pentru ai se prelungi viaţa activă un număr de ani când dă semne de boală. Dar nici căsătoria legală nu conferă certitudinea trăinicici sentimentelor.precum un utilaj într-o uzină . când fiinţa în formare nu a fost educată să iubească şi nu a fost binecuvântată de o atmosferă părintească plină de afecţiune. Viaţa fără scop şi sens. ci robului . cauza care determină cel mai adesea asemenea manifestări este nevoia nerecunoscută de dragoste. structuri afective din corpul emoţional. acuzaţiile şi pretenţiile partenerului gelos şi posesiv deranjează şi devine greu de suportat. Or viaţa are Legi extrem de riguroase care. încrezători în “valorile” propagate de mass-media. doar pentru a culege plăceri facile cu banii câştigaţi cu multă sudoare nu este specifică omului. Oricum nu îngrijorează pe nimeni de ce toată populaţia este bolnavă încă de la vârste fragede. Omul se află pe ultimul plan pe lista de obiective a societăţii.amorul liber. determină acest gen de crize care exprimă neputinţa sufletului de a-şi găsi echilibrul. Insuficienţa acestui sentiment pe parcursul copilăriei şi adolescenţei. Deci nu oficiul stării civile sau comisiile de împăciuire din cadrul tribunalelor vor eradica molima noniubirii.consideră că şi restul semenilor suferă de aceeaşi sărăcie mentală. în mod firesc viaţa este neglijată şi spre bază şi oamenii ajung să caute anarhic soluţii pentru dramele lor. ncrecunoscută de altfel. Iubirea nu poate fi ţinută în lanţuri. pe care o prezintă drept aptitudinea de a cuceri. respectate. medicilor şi psihologilor. Puţini însă le cunosc şi lc aplică. a drogului sau a desfrâului ce aduc uitarea sau furnizează substitute-surogat de iubire . aduc rezultatele scontate. Se poate înlocui uşor orice om care dispare. blocaje energetice. frustrat de energiile vindecătoare şi aducătoare de pace ale iubirii pe care indirect o va cerşi de la alţii. acestea ţin de competenţa preoţilor. Dacă această grijă faţă de om şi problemele sale nu este luată în serios la nivelurile de conducere ale societăţii. Pe de altă parte. legile iubirii. Evident că acest lanţ pe care-l creează pornind din planul psihic spre cel real interdicţiile.

a felului în care ştie să iubească şi a modului cum trăieşte. veţi găsi cele mai diferite tipuri de cupluri a căror descriere poate constitui însăşi istoria poveştilor de dragoste. iar criteriul general al aprecierii îl constituie realizările de ordin material şi copiii. influenţa karmei colective. vizionând filme. zestrea genetică.. trăind viaţa haotic. Ceilalţi se lasă prinşi de vâltoarea simţurilor şi mentalităţii generale. provocări stimulative. posibilităţi de redresare a unor situaţii sui-generis. Cum poate dura o familie în care ţi-ai ales soţia după zâmbet. la noroc. misiune în viaţă.. temele individuale de destin. haine de lux şi ştie să se distreze în discotecă? Aprecierea omului se face după valoarea creierului. Nu este nevoie să expun interdicţiile puse dragostei de-a lungul timpului. sau o entitate ce a frunzărit documentele akashice. doar un călător temporal sau un venerabil înţelept cu memoria vieţilor anterioare activă. tendinţe de evoluţie. m-am gândit deseori cum iubeau oamenii în trecut.Mărturisesc că. omul se confruntă cu aspecte de viaţă mai profunde sau mai subtile care sunt greu de descoperit pentru cel neobişnuit să vadă cu ochii celui treaz realitatea.Evident. condiţionări impuse. temele de studiu ale cuplurilor diferă pentru că fiecare cercetează alte aspecte ale legilor iubirii. piese de teatru şi expoziţii. unele cupluri par mai fericite decât altele. pornind de la date spirituale diferite. Din afară. Aflat pe trepte superioare de conştiinţă. elemente de graţie şi ajutor. Calitatea omului se vede când dă de greu. examene-capcană. povara karmică individuală. Atunci îi cunoşti caracterul. În realitate. legea iubirii de studiat. dar este ea reală? Cu ce fel de probleme se confruntau altădată cuplurile pe meridianele globului? Cine ne-ar putea spune? V4: . Am putea atribui fiecărui cuplu o formulă în care intră mulţi termeni pe care îi voi înşira într-o manieră simplă: slăbiciunile şi virtuţile partenerilor. P: . cu care ai petrecut uşuratic o noapte de dragoste sau pe . Regizorii şi scenografii au proiectat cu mintea lor o anumită imagine a istoriei. A-l transforma în tovarăş de viaţă pe cel pe care l-ai cunoscut la un chef. după forma picioarelor sau remuneraţie?! Ce vei spune iubitului pe care l-ai ales doar pentru că are maşină. Timpul trecut se reflectă în cel prezent şi dacă veţi străbate cu ochiul minţii meridianele globului terestru. Sentimentele care leagă doi parteneri pot fi profunde sau superficiale şi natura lor scoate la lumină imperfecţiunile celor doi care atrag întâmplările menite a determina conştientizarea şi corectarea lor.amăgit cu vise spre a-şi uita condiţia subumană în care este ţinut prin mijloace perfide. Şi azi se regăsesc pretutindeni în egală măsură. legătura karmică acumulată. Doar cei conştienţi de importanţa Şcolii planetare pot aborda asemenea probleme. moderne şi nimeni nu consideră păcat a se lăsa sedus de un parfum sau un accesoriu vestimentar. şanse. Aş spune că ispitele au luat forme noi. dar vizibile pentru cel ce gândeşte.

plânge. înţelepciune şi bunăvoinţă. Fenomenele sociale grave cu care se confruntă contemporaneitatea sunt tratate cu indiferenţă şi o armată de funcţionari. contabilizează. Dacă vă aflaţi în posturi importante ale mass-mediei. Cui îi pasă de mulţimea ignorantă şi ignorată care suferă. religie. depresii. au suficientă experienţă în armonizarea vieţii conjugale şi ştiu să iubească. Ignoranţa îi fereşte de spaimă. pentru că seninătatea. în schimb. înmulţesc şi împart. fără grade de libertate.care l-ai acceptat în absenţa altei companii agreabile este o dovadă de imaturitate. neprofesionişti în probleme de cuplu dacă nu au şi o îndelungată practică spirituală. pentru că aceştia emit un câmp radiant benefic. ţin în evidenţă. Ştiu de asemenea că mulţi dintre cei ce le aud se sperie cât de complicat pare totul şi preferă să evite asemenea discuţii. ca să ajungi să utilizezi formulele vieţii. oferite cu tact. Societatea încă nu este dispusă să creeze cadrul legal pentru exercitarea unor asemenea profesii destinate a ajuta desăvârşirea fiinţei umane. sănătatea. Graba de a culege ceea ce tu însuţi nu poţi dărui duce la eşec. transferă. Crainicii rămân simpli actori. bază materială. Aceştia îi vor putea ajuta pe cei din imediata apropiere cu sfaturi utile. promovând diletantismul în spatele emisiunilor cu largă audienţă. neputinţe pentru că nu există niciodată timp. Altfel s-ar îngrozi să afle ce suferinţe (vindecătoare ale bolilor sufleteşti) şi-au atras prin lenea de a desluşi rostul vieţii şi de a-şi corecta greşelile. Am să întreb acum colectivul de cercetare ce măsuri de urgenţă se pot lua pentru a remedia situaţia pe plan general. cu putere de decizie. rubrici. indiferent de vârstă. P: . să le afli secretul fericirii şi al luminii ce-şi pune amprenta pe tot ce înfăptuiesc. Ei nu-şi dau seama că în realitate îşi leagă tot mai mult destinul cu fire nevăzute într-o soartă implacabilă. trece prin crize. Arta de a lucra cu sufletul omenesc puţini o deţin şi. Toţi au nevoie să înveţe să trăiască şi să iubească. numără. fără să dorească. specialişti şi interes spre a-i rezolva problemele . trezit din morţi sau renăscut. depun. sex. se revoltă. În prezenţa celor ce iubesc cu adevărat te vei simţi întotdeauna bine. strigă. manifestări la care să invitaţi astfel de oameni. organizaţi emisiuni. calculează.Aş spune că pot participa la punerea în practică a planului de măsuri toţi cei ce au înţeles problematica acestui Seminar. pentru că te provoacă.Eu cunosc aceste lucruri. tu însuţi trebuie să fii un om viu. naţionalitate. profesie. simple manechine ce se amuză prezentând concursuri mediocre sau conciliind familii prin spectacole pline de sentimentalism şi lacrimi. Optează pentru aparenta libertate de a face ce vor. fonduri. rasă. nobleţea. Cea mai convingătoare însă rămâne puterea exemplului personal. Ştiinţa sufletului este riguroasă şi dificil de abordat pentru cel ce nu se cunoaşte pe sine însuşi suficient. adună şi scad “sfintele valori” ale acestei lumi: banii. V1: . dureri. tinereţea şi frumuseţea sunt vizibile şi incitante.

nu-l confundaţi cu plăcerea de a mânca floricele în cinematograf. O analiză lucidă şi lipsită de prejudecăţi poate constitui punctul de pornire în această aventură a Eu-lui. Aproape fiecare om a ajuns în locul nepotrivit vocaţiei sale. a urla într-o discotecă sau pe un stadion. a fi satisfăcut la telefonul erotic şi de filmele sexy de la miezul nopţii. Trebuie să învăţăm din nou să trăim şi să ne dorim să ne cunoaştem fiinţa. şcoala nu. Fiecare este dator faţă de propriul suflet. Este necesar să ne îndreptăm atenţia spre adevăratele valori ale vieţii. Puneţi-vă în situaţia celui de lângă voi şi căutaţi să-i înţelegeţi nemulţumirile. Să descoperim ce este spre binele nostru şi ce anume ne frânează zborul spre înălţimi. Fiecare poveste de dragoste trebuie să lase ceva . în ce activităţi ne-am irosit timpul şi energia vitală. Nu poate vorbi despre dragoste cel ce nu mai ştie să iubească sau care nu cunoaşte cât de important este acest sentiment. nu în a aştepta să primiţi. în care să vă împărtăşiţi sentimentele. faceţi-o cu bucurie. de a gândi. a acosta o prostituată de lux. cu ingeniozitate. conştientizat sau nu. pentru echilibrul şi desăvârşirea ei. să caute cauzele eşecurilor şi să se străduiască să-şi transforme infernul. Nu prctindeţi înainte de a oferi. Dar vă întreb. a face conversaţie la telefonul mobil. Deci. Dăruiţi mai întâi şi veţi primi. mai ştiţi ce v-ar plăcea să faceţi cu adevărat? Şi ce aţi făcut pentru a vă împlini visul? Iar în visul vostru nu cumva dragostea ocupa şi ca un loc important? Când aţi uitat de puterea ei transformatoare? Când aţi încetat să iubiţi? Oare acela nu a fost momentul din care aţi început să muriţi? Încă dragostea este un subiect evitat. emoţiile. gândurile şi să creaţi ceva frumos şi durabil. vital pentru fiinţa umană. cu afecţiune. nevoit de un concurs de împrejurări uşor de intuit. când va începe societatea să se ocupe de FERICIREA ŞI ÎMPLINIREA OMULUI? Acesta este un proces complex şi profund. doar experimentarea va dezvălui sensul profund al iubirii. cu blândeţe. instituţiile publice nu. abordându-vă problemele cu calm. Raiul este un mod de a fi.UMANE? Mi s-a spus odată: “Educaţia trebuiau să o aibă până acum”. a participa la Bingo. în rai. Nu vă menajaţi şi depăşiţi-vă subiectivitatea. Oricât s-ar explica însă baza teoretică a dragostei. această forţă creatoare. biserica nu. a te îmbăta. Şi când daţi. şi să schimbăm din mers vechile obiceiuri şi atitudini. aducător de bucurii şi împlinire. Şi cine lea făcut-o. Nu poate fi lăsat pe ultimul plan ceea ce este esenţial. de propria fericire. Împărţiţi-vă treburile astfel încât să vă rămână timp pentru a petrece clipe minunate în doi. cu artă. Efectele se vor simţi şi întreaga viaţă va lua un curs nou. a urmări emisiuni submediocre la TV. de a trăi în armonie cu tine însuţi şi cu ceilalţi. atenţie şi exigenţă. vindecându-ne de uitare şi moarte. a propriei fiinţe ce-şi caută identitatea şi întregirea. a-ţi pierde timpul fugind de tine însuţi. este întrebarea mea? Părinţii nu. Intreceţi-vă în a dărui. Încercaţi să abandonaţi tendinţa de a vă tot justifica şi de a căuta mereu să aveţi dreptate.

să rodească . nu veţi mai şti niciodată că aţi rătăcit drumul şi nu veţi mai avea puterea să-l găsiţi. Primul pas în mocirlă îi atrage şi pe ceilalţi. Aţi dormit purtându-vă bogăţia neştiută prin lume şi v-aţi lăsat devoraţi de şerpii îndoielilor. considerând că romantismul trece odată cu înaintarea în vârstă?” . Împărăţia nu coboară în cel ce zace pe fundul mocirlei. robotic. Stările înalte de conştiinţă pe care le trăiesc cei ce se iubesc sunt deosebit de stimulante. în detrimentul vieţii de familie.Aici. setea de Lumină. Este timpul salvării voastre.ci al creaţiei.în urma sa. Un cuplu ne formulează următoarele întrebări: “Dacă o viaţă întreagă ai crezut în anumite valori pe care le-ai slujit cu credinţă. Învingeţi moartea prin bucuria de a trăi frumos şi înţelept. nesiguranţei şi pretenţiilor voastre. Adevăratele creaţii artistice sunt rodul unor astfel de sentimente. vorbele şi gândurile voastre. căutându-ţi esenţa nepieritoare. la acea parte a sufletului care nu s-a manifestat încă. fiecare va simţi nevoia de a o concretiza în planul material. la secretariat au ajuns o mulţime de apeluri care ne solicită ajutor pentru a rezolva complexele situaţii în care au ajuns diferite cupluri. Dorul de Absolut. Am selectat câteva cazuri pe care le vom lua în discuţie pentru ca prezentarea generală să fie înţeleasă prin exemplificări concrete. Aţi reuşit să deschideţi sipetul pentru a da drumul în lume frumuseţii pe care o ţineţi legată în lanţuri? Comoara sporeşte când este împărtăşită şi aduce o mulţime de bucurii. căutarea neobosită a Adevărului. Ştiţi oare ce aveţi mai bun în voi? Oare nu aţi uitat? Nu vă gândiţi la tot ce faceţi mecanic. iubirea nesfârşită de semeni sau de cel în care te oglindeşti. El trebuie să-şi găsească pmerea de a se ridica şi credinţa-l va ajuta să găsească tărâmul fericirii sale. ci la componenta spirituală prin care sfinţiţi faptele. P: . Vârfurile se cuceresc. de a iubi şi a dărui ce aveţi mai bun în voi. Oare ce dar minunat ascundeţi şi nu vreţi să-l arătaţi? Dumnezeu a pus în fiecare suflet o adevărată comoară. toate acestea aduc daruri binecuvântate omului.nu în sensul procreării . Sfâşiaţi de contradicţii. eşti vinovat de această neglijenţă? Ce se mai poate îndrepta într-un an de viaţă? Nu este prea târziu? Durerea de a şti că ai trăit acceptând false concepte pe care societatea le-a inoculat în tine poate remedia ceva şi determina recuperarea timpului pierdut? Ce vină avem că nu am cunoscut valorile spirituale ale vieţii? Avem vreo vină că suntem mai mult atei? Poţi schimba printr-o simplă decizie convingerile de o viaţă? Poţi sâ-l iubeşti pe cel pe care atâta vreme doar l-ai respectat sau acceptat. Împrospătat de o nouă lumină. nu se aruncă în ele cu piatra. nemulţumiri şi suferinţe pe care singuri vi le provocaţi. din datorie. Nu rămâneţi inerţi la chemarea Salvatorului! Timpul se contractă şi vă constrânge la o opţiune. A venit vremea să vă salvaţi viaţa. Este un drum ascendent ce duce spre inima Universului. chemarea înălţimilor Spiritului.

Am crea noi modele care să lanseze o nouă modă şi o grămadă de copiatori. Chiar de ai dori. Dacă viaţa de familie a decurs după cunoscutele şabloane atâta vreme. Nu se poate obţine nimic în viaţă doar dorind. Aţi meritat toate bucuriile şi suferinţele? Ce schimbări au adus acestea în viziunea . dacă zeci de ani nu ţi-ai utilizat creierul.ficil să-i ceri performanţe. Ea îi găseşte pe cei capabili să profite de o asemenea ocazie. Nu este târziu să încerci să înţelegi şi să schimbi ceva în viaţa ta. Şi unde aţi ajuns? Poate că ar trebui să începeţi cu o meditaţie asupra propriei vieţi. care se supune lesne oricărui curent şi înghite orice prejudecată. va deveni repede o prezenţă de care vă veţi lipsi uşor. Nu dorim să vă privăm de bucuria pe care o veţi simţi regăsindu-vă spontaneitatea şi naturaleţea. Când spun aventură. Viaţa este un fenomen care antrenează în vârtejul ei multe forţe.V2: . să prindeţi rând la coadă. Încă nu înţelegeţi poate. să apucaţi să luaţi bilete pentru concediu. incitându-te şi invitându-te să cauţi experienţe din care să înveţi. Dar să nu fiu înţeles greşit. să afli. De asemenea răbdarea şi calmul. Noi am dori să vă descoperiţi felul de a fi. dar toate aspectele vieţii se leagă între ele. Stând în fotoliu sau la birou. Graba nu aduce nimic bun. cum veţi începe acum? Credeţi că un curs v-ar fi de folos? Noi nu vă putem da idei pentru a vă învăţa cum să fiţi. cu orizont îngust. să percepi. Ca să le conştientizezi şi să ajungi să le foloseşti creator îţi trebuie o minte deschisă şi curajul unui explorator. să nu se închidă magazinul. transformare. să descoperi. acţiune. să nu pierdeţi trenul. va fi d. Totul începe cu o decizie şi un act de voinţă. Deja înseamnă curajul de a deschide uşa trecutului pentru a-l privi într-o nouă lumină. să ajungeţi să luaţi masa. Veţi spune că toate acestea nu au legătură cu dragostea şi nici cu întrebările care s-au formulat. reprimând nevoia de a dărui. Restul va veni de la sine. aventura nu-ţi va ieşi în cale pentru a te provoca. va şti să trăiască şi în doi. care crede fără discernământ şi fără a verifica orice teorie. particularităţile. Poate că este cel mai dificil de făcut şi cel mai dureros. nu este simplu. Totuşi nu vă amăgesc. Cine ştie să trăiască singur. Este o analiză pe care nu oricine se încumetă să o facă. Este un prim pas ce marchează trecerea spre o altă mentalitate. să nu rataţi meciul. V-aţi tot grăbit atâţia ani să nu întârziaţi la serviciu. mă refer la fel şi fel de întâmplări prin care Cunoaşterea îţi dă târcoale. Un om plictisit. Nimic nu este imposibil când vrei. Trebuie doar să accepţi că asta cere puţin efort. la confluenţa Erelor.Aceste întrebări reflectă drama omului aflat la răscrucea timpului. greu veţi ieşi din tipare. temător de concluzia dramatică la care ar putea ajunge. unicitatea. înnoire. Ar fi o greşeală. Viaţa înseamnă dinamism. Imaginaţia şi creativitatea au un rol important în acest proces ce va declanşa o serie de evenimente neaşteptate. Dacă nu aţi dat curs curiozităţii sau impulsurilor afective ori creatoare niciodată.

viaţa este cel mai competent terapeut. curaj şi dorinţa de a fi împreună. Este dificil să dai soluţii generale când. nu era firesc să depindă numai de voi modul în care veţi continua? De unde a apărut plictiseala? Nu cumva golul interior a atras asemenea drame? Existenţa îşi cere dreptul la viaţă. potrivit psihologiei celor doi. Nu sunteţi obişnuiţi cu asemenea analize. Există doar contracte matrimoniale. a părerii despre sine? De câte ori aţi avut curajul de a vă analiza defectele şi calităţile? Ce corecţii aţi operat când aţi constatat că aţi greşit? De câte ori i-aţi judecat pe cei din jur? Aţi învăţat ceva din experienţele altora? De câte ori v-aţi propus să faceţi ordine în suflet şi în minte? Oricum v-ar fi educat societatea. Dacă aţi şti să priviţi. fugind de ei înşişi şi de singurătatea în care îşi pot găsi răspunsuri sau de sinceritatea cu care ar trebui să provoace discuţiile în doi. Se porneşte desigur de la portretul psihologic individual înainte de a prescrie terapia adecvată. Atunci deja este prea târziu. se amuză ascunzând adevărata dramă a neputinţei de a iubi şi se distrează în timpul liber. te amuză cu jocul captivant în care te prinde fără să-ţi dai seama. Puţini sunt cei ce. înstrăinarea nu mai poate fi transformată. Se agaţă de telenovele sau cancanurile vedetelor. nici măcar într-o relaţie de prietenie. Iubirea nu există. . îţi încearcă forţele punându-ţi în cale obstacolele de care ai nevoie pentru a te cunoaşte şi a te autodepăşi. în ciuda asemănărilor. de regulă. cuplurile se confruntă cu probleme care se abordează diferit. înspăimântaţi de punctul în care au ajuns şi de crizele pe care fi. De regulă acestea se transformă în certuri. te incită la schimbare şi înnoire. Dramatismul ia proporţii când cei doi au devenit două marionete.asupra vieţii.care dintre cei doi le traversează. Eu sunt uimit cât a putut regresa specia umană. încearcă să caute soluţii. reproşuri şi imputări. a destinului. Ea atrage atenţia asupra erorilor prin semnale de alarmă. Cuplurile promovează mai degrabă conflictul decât prietenia. Majoritatea se complac în aceste situaţii care le par normale. cu atât mai mult cu cât constată că în jur toţi o duc la fel. nu consideraţi că familia pe care aţi întemeiat-o era în atribuţia voastră s-o armonizaţi şi s-o transformaţi într-o oază de fericire? De ce credeţi că trebuie ca altcineva să păzească focul iubirii? Aşa cum la tinereţe dragostea v-a dat aripi. Nu aţi simţit niciodată asemenea chemări interioare? Sentimentul datoriei a fost îndreptat doar spre exterior? Nu aţi simţit niciodată ce datorii aveţi faţă de voi înşivă? V-ar fi mulţumit să aşteptaţi moartea cu pastilele pe noptieră sau privind televizorul? Câte ceasuri petreceţi zilnic gândind sau privind natura sau audiind un concert? Câte discuţii interesante aveţi cu prietenii? De ce v-aţi închis cercul de cunoştinţe şi l-aţi redus la invitaţii la masă sau la petreceri? Programe culturale comune aveţi? Ce mai discută azi soţul şi soţia? Este jenant să reproduc conversaţiile conjugale care se practică în familiile mai noi sau mai cu vechime.

Doar ea te învie prin toţi cei pe care ţi-i trimite spre a-ţi pune oglinda în faţă şi a te determina să faci ceva retuşuri. Este extrem de cooperantă când începi săi cunoşti strategiile şi arsenalul de elemente vii şi vindecătoare. Nu există ostilitate decât în cel ce se neagă pe sine. Şi de vei învăţa să te cunoşti, vei constata că ai declanşat un uluitor proces de transformare atât în plan interior cât şi exterior. Noi curenţi îţi străbat universul psihic, ţesând realitatea înconjurătoare. Ieşiţi din plasa în care aţi căzut acceptând stereotipurile sociale. Asta nu înseamnă excentricitate, ci doar dorinţa de a te regăsi şi a-ţi demola prejudecăţile pentru a crea noi relaţii, pe baze profund umane. Cât timp doar interesele coordonează relaţiile, inevitabil se va ajunge la conflicte întrucât societatea nu este atât de omogenă încât toţi să urmărească acelaşi obiectiv care să transceandă egoismul şi individualismul. De ce credeţi că cineva este dator să vă satisfacă pretenţiile? De câte ori aţi comis voi înşivă asemenea acte dezinteresate spre binele comunităţii? Şi aţi ştiut cum să veniţi în întâmpinarea dorinţelor sau necesităţilor celorlalţi? Aceasta ar fi însemnat că sunteţi un bun observator al vieţii şi un psihoterapeut înnăscut. Să vă fi călăuzit bunătatea, iubirea şi înţelepciunea paşii? N-aţi fi ajuns la asemenea întrebări. Deprimarea pe care o emană întrebările pe care le-am auzit mă duc cu gândul spre deziluzia pe care o încearcă acei ce-şi revăd trecutul luminaţi de înţelegere. Este primul şoc cu care se confruntă în procesul reevaluării amintirilor şi al unui contact real cu propria conştiinţă. Este dificil de suportat şi mulţi se tem de cutremurai psihologic şi ideologic mai mult decât de unul în plan fizic. În loc de a-şi reordona scara valorilor cu speranţa într-o schimbare aducătoare de pace şi echilibru, preferă oglinzile strâmbe în care sau privit o viaţă. Puţini ştiu sau intuiesc că schimbarea oglinzilor poate revela şi noi frumuseţi care se constituie într-un nou impuls de viaţă, o nouă chemare adresată sufletului însetat de noi experienţe, trăiri, emoţii. Refonnulaţi întrebările astfel încât ele să capete o tentă optimistă. Audiaţi în continuare Seminarul, participaţi la workshop-uri şi găsiţi singuri răspunsurile de care aveţi nevoie. Însăşi descoperirea lor va fi o realizare meritorie şi rezultatul unor meditaţii care vor da roade în timp. Soluţiile primite pe loc. concret, adesea nu sunt recunoscute ca fiind cele adecvate cazului în care vă aflaţi. În schimb, aflarea lor prin efortul conjugat al cuplului va fi cu mult mai valoroasă, chiar dacă efectele vor întârzia să apară. P: - Am primit prin poşta electronică o scrisoare pe care o voi citi spre a lansa o provocare participanţilor de pretutindeni la Seminarul nostru. Iată conţinutul ei: “ Stimaţi prieteni, Suntem un cuplu fără probleme - în accepţiunea care se dă azi unei asemenea afirmaţii. Cu alte cuvinte suntem sănătoşi, avem de toate, muncim mult încât nu avem timp să ne vedem, iar

sâmbăta şi duminica ne permitem uneori să ieşim în natură De cele mai multe ori însă ne rezolvăm treburile gospodăreşti neglijate în timpul săptămânii sau preferăm să ne odihnim. Avem doi copii de care se ocupă mai mult bunicii şi pentru care nu mai avem puterea şi răbdarea de a le acorda atenţia de care au nevoie. Îi iubim cumva mai mult de la distanţă, asigurându-le material cele necesare. Cei din jur apreciază că ne merge bine, că suntem ajutaţi şi că ne descurcăm. Este o apreciere care nu ne orbeşte. Suntem conştienţi că ceva nu mai poate merge mult timp în acest fel. Copiii au nevoie de părinţi, noi doi am devenit străini, stresaţi, tracasaţi şi iritaţi în relaţia de cuplu, prea obosiţi pentru orice efort. O vreme, parţial conştienţi de ceea ce se întâmplă cu noi şi încotro ne împinge toboganul exterior, am sperat că multe se vor remedia din mers. Cu timpul am ajuns la concluzia că este imposibil să te sustragi acestei roţi care te îndepărtează tot mai mult de tine însuţi, de sufletul tău, “normalizându-te” într-un sens mecanic care ne sperie. Ce am ajuns şi cum putem opri tăvălugul ucigător? Depindem de bani şi pentru ei ne sacrificăm viaţa. Ne trăim anii tinereţii şi maturităţii ca robi ai societăţii şi aşteptăm bătrâneţea când vom deveni robi ai şabloanelor cărora ne-am conformat zeci de ani. Este dramatic acest fenomen cu care se confruntă mulţi dintre noi, mai mult sau mai puţin conştienţi. Chiar unii trăiesc situaţii cu mult mai dureroase. Avem senzaţia că timpul nu ne mai ajunge. Oricât ne dorim să remediem lipsa de comunicare, relaţiile intime sporadice ori absenteismul ca părinţi în viaţa copiilor noştri, nu mai avem puterea fizică s-o facem. Efortul ne depăşeşte şi nu o dată am avut senzaţia de a fi ajuns la un pas de clacare. Epuizarea se instalează încet şi uzura nervoasă te face incapabil să mai ai altfel de reacţii decât cele de indolenţă - ca răspuns de apărare al propriului organism. Impunându-ne un plus de efort pentru a mai rezolva câte ceva din interminabilele treburi pe care le-am abandona cu cea mai mare plăcere de ar fi posibil, am ajuns la discuţii pe care nu ni le dorim. Bunăvoinţă pentru a schimba ceva în viaţa noastră avem. Timp şi putere nu mai avem. Realizăm cât de multe am visat când ne-am căsătorit şi cum am ajuns exact ca şi cei pe care îi judecam cândva. Poate că timpurile s-au înăsprit şi devalorizarea monedei naţionale, cu toate repercusiunile ei, ne atinge pe toţi. Nu ne permitem să trăim dintr-un salariu. Acest sacrificiu moral al unei întregi populaţii ce sens are? Se poate clădi ceva durabil prin suferinţa, durerea şi înrobirea unei naţiuni? Ce vom obţine economic şi ce tribut vom plăti ca popor? Bănuiesc că variaţiuni pe aceeaşi temă se petrec şi în alte ţări. Viţa noastră geto-dacă mai poate da roade sau cineva are grijă să o usuce pentru a invada pământul cu alte soiuri de răsaduri? Tragedia cuplului şi a familiei în general este un semnal de alarmă că viaţa însăşi este în pericol. Omul este evaluat doar ca un soi de cal-putere, ca

forţă de muncă ce este exploatată şi eliminată din procesul “creator de valori” consumabile şi vandabile când cota de uzură nu mai asigură eficienţa dorită. Ne doare ce se întâmplă cu noi şi cu semenii noştri. Puţini însă acceptă să abordeze deschis această temă. S-au blindat involuntar într-o carapace protectoare, care le limitează orizontul. Este un act de curaj să observi şi să constaţi CE SE ÎNTÂMPLA. Există soluţii de urgenţă pentru starea aceasta de criză?” Aş spune că este impresionant acest apel umanitar mai puţin obişnuit. Poate că încă mulţi sunt impresionaţi doar de mişcările seismice, inundaţii şi incendii, manifestaţii sindicale de protest, accidente aviatice, boli incurabile, abuzuri şi atrocităţi. Drama reală a omenirii ce moare, transformată într-un furnicar de roboţi şi marionete, nu pare în viziunea unora să atingă proporţiile unui cataclism. Elementele conştiente care avertizează catastrofa planetară încă nu sunt luate în seamă. Chiar de ar admite o asemenea ipoteză, iresponsabilitatea şi incapacitatea de a evalua adevărata dimensiune a dezastrului i-ar face să-şi vadă în continuare de jocurile politice, indiferenţi la apusul vieţii şi civilizaţiei. Dar iată că cineva doreşte să răspundă scrisorii. Să-l auzim. V4: - Viaţa înseamnă experimentare şi conştientizare, dinamism şi transformare, o permanentă regenerare şi dezvoltare, or cadrul limitativ pe care îl oferă societatea actuală aflaiă într-un stadiu avansat de descompunere îi reduce rostul la valoarea lucrului mecanic produs în unitatea de timp, exprimabil în conturi şi profituri ale unor persoane fizice. Privatizarea a urmărit bunăstarea câtorva elemente sociale cu o conştiinţă îndoielnică, în detrimentul celor mulţi ce şi-au acceptat şi votat statutul de democraţi, occidentali, moderni, liberali, creştini, constatând în timp marea păcăleală. Şomerii, pe de o parte, cât şi cei angajaţi în diferite slujbe nenormate pentru salarii ridicole sau gigantice ajung treptat să realizeze că adevărata dramă a existenţei constă în conştiinţa inutilităţii într-o lume care se dispensează uşor de orice fiinţă ce nu poate produce bani, în faptul că în afara acestei datorii în muncă propria viaţă nu are valoare, şi că aspiraţia spre împlinire prin exprimarea bucuriei de a trăi este ţinută sub control prin limitarea timpului disponibil şi a puterii necesare exercitării altui gen de eforturi şi activităţi creatoare şi prin întreţinerea dependenţei de surse financiare pentru satisfacerea unor nevoi culturale, spirituale, sportive, etc. Relaxarea este amânată pentru vârsta pensionării când creierul, sufletul şi trupul nu mai pot răspunde dorinţelor nutrite la tinereţe. Este prea târziu. Primul simptom al dramei se percepe în familie unde crizele se adâncesc şi se înteţesc şi, în timp ce cauza reală este ocolită, cei doi parteneri se acuză reciproc de lipsă de solicitudine, de implicare, de responsabilitate şi de

afecţiune. De regulă, bărbaţii, acuzând oboseala şi extenuarea, îşi iau singuri dreptul la relaxare şi odihnă. Mai conştiincioase, femeile fac eforturi suplimentare pentru a rezolva în timpul rămas problemele casnice care le revin potrivit convenţiilor generale ce omit faptul că şi ele au serviciu ce reclamă deconectare. Copiii devin factor de stres şi sunt respinşi cu nervozitate pentru că tata şi mama nu au timp şi vor să doarmă sau sunt obosiţi ori au treabă. Şcoala şi, în cazul fericit, bunicii preiau educaţia lor care va suferi din cauza faptului că o mulţime de factori psihologici şi pedagogici nu sunt cunoscuţi de cei ce se ocupă de tânăra generaţie. Ignoraţi şi lipsiţi de afecţiune, care se exprimă în salturi, aceştia vor deveni imperfectele şi irascibilele exemplare umane incapabile să-şi rezolve problemele de familie. Ce este de făcut? Fiecare caz în parte comportă alte sfaturi. Problema pare generală, dar abordarea ei trebuie să ţină seama de specificul fiecărei familii, de caracterele ce formează cuplul, de condiţiile în care se desfăşoară drama şi factorii ce influenţează opţiunile de soluţionare. Uneori accepţi un salariu mai mic, îţi restrângi cheltuielile şi câştigi timp. Depinde de tine când cumpăneşti, ce pui în balanţă. Alteori este o chestiune de conştientizare a problemei şi de felul în care muncim. Un control emoţional, psihic şi fizic conduce la eficienţă, adică la randament sporit cu cheltuieli energetice minime. Te poţi întoarce acasă puţin mai detaşat, mai echilibrat şi nu încărcat de propriile nemulţumiri sau de nervii şefilor şi subalternilor. Regimul alimentar şi relaxarea prin mişcare şi muzică, în reprize scurte, pot spori aportul energetic şi echilibrul interior. Deseori, chiar prezenţa copiilor şi conversaţia cu ei poate acţiona ca o încărcare energetică. Iubirea nu se programează. Dăruind necondiţionat iubirea, ea se întoarce binefăcător asupra voastră. O plimbare în natură asigură un somn liniştit. Analiza calmă, ordonarea priorităţilor, înţelegerea sensului profund al întâmplărilor pe care leaţi atras solicită intuiţia, introspecţia, cunoaşterea de sine şi voinţa de a învinge nişte limite personale. În dragoste nu există nu pot. Pentru acea oră cel puţin - din zi, în care puteţi comunica, exprima şi împărtăşi bucuriile iubirii, merită ca întreaga zi să o ridicaţi la un alt nivel de perfecţiune care s-ar traduce prin însăşi propria desăvârşire ce se pune ofrandă pe altarul templului luminii pe care îl creează doi îndrăgostiţi. Dragostea este verificată. Intensitatea şi longevitatea sentimentelor sunt întotdeauna puse la încercare. Aşa funcţionează viaţa. Ajunşi în situaţii-limită însă, cuplurile clachează, renunţă la sublima lor legătură deasupra căreia se vor aşeza mereu alte priorităţi şi, împinşi de o nemulţumire cu rădăcini adânc înfipte în sufletul lipsit de mana-i specifică, proiectează asupra exteriorului neputinţa de a-şi menţine forţa dragostei. Şi încet, dragostea moare sugrumată de treburi şi responsabilităţi exterioare în aparenţă. În realitate cei doi au

inversat scara valorilor şi au pus în vârful ei interese şi scopuri ce au scindat cuplul într-o asociaţie particulară nonprofit care mai devreme sau mai târziu, dacă nu se iau măsuri la timp, devine nocivă pentru cei doi parteneri. Poate că mulţi s-au întrebat ce se ascunde după minunata nuntă ce încheie basmele cu un final fericit şi în magica şi neînţeleasa frază “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Este timpul să începem să scriem şi să descifrăm pentru unii cea de-a doua parte a poveştii: viaţa cuplului. Una dintre cheile succesului, ca să folosesc un termen actual, este ca fiecare să se întrebe zilnic: “Azi ce am făcut pentru sufletul iubitului meu? Dar pentru al meu? Şi ce am clădit frumos azi în templul dragostei noastre? Ce am aflat despre noi şi ce ne-a apropiat? Ce am corectat în relaţia noastră? Răspunsul poate veni încercând să asculţi vocea interioară. El nu va lua întotdeauna forma cuvintelor. Va fi poate o stare de împlinire, de deschidere, de recunoştinţă pentru celălalt sau pentru Existenţă. Ar putea fi un impuls creator sau o dorinţă de autoexprimare prin cântec, dans, poezie, pictură, sculptură. Atunci, copiii nu vor mai părea nişte poveri, ci chiar potirele ce se cer umplute cu iubire. Preaplinul se va revărsa sau va constitui treapta ce vă va proiecta în stări înalte de conştiinţă. Un asemenea mod de a trăi, atent la lumea interioară şi exterioară şi vigilent ca paznic al focului iubirii, va aduce înţelepciunea ce va îndruma mai departe drumul celor doi. In loc de a aduce acuzaţii şi a vă justifica lamentările, luptaţi să apăraţi darul ce vi s-a dat: iubirea. Nimeni nu este scutit de încercări ce iau forme particulare în funcţie de gradul de evoluţie spirituală atins. Consideraţi condiţiile exterioare drept provocări menite a vă încerca tăria sentimentelor. Reflectaţi împreună, perfecţionaţi-vă şi găsiţi soluţiile pentru a ieşi din impas. Ele există întotdeauna. Cauzele care vă orbesc, împiedicându-vă să le găsiţi, sunt: lenea de a gândi, comoditatea, egoismul, indiferenţa, neglijenţa, superficialitatea şi fuga de voi înşivă. Pentru mulţi pare mai la îndemână o aventură extraconjugală fără obligaţii decât confruntarea cu problema care prin amânarea abordării ei, creează complicaţii şi dureri ce acutizează criza. Aceasta este modalitatea prin care iubirea atrage atenţia asupra-şi cuplului ce a uitat jurământul de dragoste şi credinţă ce stă la baza căsătoriei. Orice amânare a soluţionării problemei apărute se penalizează. De aceea, opţiunile care apar în viaţa cuplului trebuie analizate temeinic, fără a omite aspectul legat de modul în care alegerea va afecta armonia familiei. Nimeni nu este dator să-ţi apere iubirea. Tu însuţi o vei face şi mai întotdeauna plusul de fericire îşi are un preţ. Depinde de tine dacă eşti dispus să-l plăteşti. Societatea perfectă, formată din fiinţe evoluate, funcţionează la alte “standarde” şi protejează prin legi nescrise, dar respectate cu stricteţe, iubirea. Ne aflăm însă într-o lume adormită, polarizată, conflictuală, în care

imperfecţiunile sociale au rol corector şi stimulativ în plan individual. Vă asigur că dacă aţi avea tot ce vă trebuie, inclusiv timpul necesar propriei desăvârşiri, s-ar instaura lenea şi plictisul, pentru că imaginaţia, puterea creatoare şi dorinţa de a dărui nu au devenit forţe reale în voi. Este ceea ce se şi întâmplă în multe familii care, atinse de golul spiritual şi informaţional, caută excitante şi senzaţii tari sau dimpotrivă, anestezice pentru nevroze şi anxietăţi, în activităţi şi obiceiuri improprii fiinţei umane. Aceia nu mai aspiră la nimic. Îşi aşteaptă moartea în rutină şi plăceri mărunte, de suprafaţă, care nu au nimic comun cu pasiunea de a căuta şi a găsi, a crea, a doborî limitele minţii umane sau a transforma viaţa în arta de a trăi. Luptând pentru existenţă, pentru împlinire şi satisfacerea unor idealuri nobile, multe forţe ies la suprafaţă şi multe slăbiciuni se pot transforma în valoroase trăsături de caracter. Societatea, viaţa, destinul, Dumnezeu însuşi te provoacă să arăţi ce poţi, de eşti un vrednic moştenitor al comorii pe care o porţi în tine, incitându-te să descoperi singur fericirea ce este atât de aproape. Pare neveridic ce spun, un discurs spiritual pentru oameni fermecaţi de minuni, magie şi promisiunile împărăţiei creştine pe care nimeni încă nu a găsit-o. Fără a crede şi a încerca, fără a persevera şi a înţelege, bineînţeles că toate acestea par utopice, o nouă culpabilizare adusă oamenilor care s-au cam săturat să înghită acuzaţii. Ei vor ca Judecata să-i găsească merituoşi prin faptul că-s săraci, slabi de minte şi umili. Nu au înţeles că cei bogaţi interior, având cugetul treaz şi demnitate sunt aleşii. De altfel chiar descrişi astfel, ei sunt ridiculizaţi de mulţi pentru care Iisus nu există, iar Dumnezeu demult nu prea a mai dat semne de viaţă. Viaţa este un dar ce nu trebuie irosit, este un joc în care rişti, pierzi, câştigi, ai şanse de redresare, eşuezi sau mori - adică eşti eliminat când ai adunat prea multe cartonaşe galbene sau când ţi-ai îndeplinit rolul ori ţi-ai făcut lecţiile pe care ţi le-ai propus. Desigur, startul pare inegal. Dar nu este o cursă de rezistenţă sau de viteză. Este o piesă în care fiecare interpretează un alt rol, o altă partitură ce solicită alte abilităţi. De aceea comparaţiile se fac doar între situaţii echivalente în conjuncturi similare. Fiecare individ sau cuplu are de descâlcit propria enigmă. Soluţia este apreciată când o descoperi singur experimentând. Găsită în cărţi sau furnizată din exterior, nu vei fi capabil s-o recunoşti şi s-o aplici, decât dacă deja face parte din tine, din memoria experienţelor anterioare, sau dacă ai o anumită dexteritate în a recunoaşte şi a aplica pildele de înţelepciune. Poate că autorul scrisorii ar fi trebuit să menţioneze câteva din încercările soldate cu eşec pe care le-a testat până să ajungă la asemenea concluzii. Mila divină faţă de neputinţele umane a cam încurajat cerşetoria şi oamenii au ajuns aproape să se mândrească cu durerile şi problemele lor. Este o paradă de handicapaţi, de victime, de martiri, de amărâţi, de abandonaţi, de

descoperiri ştiinţifice. nu unor exploratori astrali. Oamenii au fost ajutaţi să-şi corecteze abaterile. de păcăliţi şi înşelaţi. involuţie şi menţinerea unui ritm evolutiv sub nivelul minim necesar activării unei noi secvenţe înscrisă în programul genetic al speciei. a exigenţelor cosmetice. să se perfecţioneze şi să-şi exprime creativitatea. de posedaţi şi deposedaţi. acces la informaţii din viitor şi din trecut. fapt ce se reflectă în tot ce emană această civilizaţie: ziare. radiaţia spirituală. sistemul informaţional actual permite unei mase tot mai largi accesul la cele mai diverse cunoştinţe. stagnare. reviste. noi virusuri. experienţe nucleare. filme. Şi-au impus voinţa şi setea de putere asupra celor mulţi. izolare. Puţini însă se ostenesc să caute. revelaţii. de cunoaşterea vieţii şi de căutarea Adevărului. simpozioane. conflicte. psihologice şi parapsihologice. Asta însă nu duce la nimic bun dacă nu se iau măsuri de remediere. în care forţele vitale sunt inhibate cu otrăvuri. Legea junglei nu are aplicabilitate în regnul uman. a artei de a seduce şi a fi sedus. concepte filozofice. nu au acordat importanţă acestui sprijin care a venit sub diferite forme: ca avânt cultural. în diferiţi termeni. V-aţi oferit să fiţi cobai confraţilor voştri. de bolnavi. congrese. Este uşor să dai vina pe alţii când planurile sunt deconspirate şi dejucate. boli. nu? Se poate vorbi mult. a sexului. publicitate. spectacole. emisiuni. iar cei puţini care cunoşteau adevărul au fost lichidaţi sau discreditaţi. dezinteresaţi de adevărata istorie. religii şi culturi de pe Terra. să se înalţe. să se ridice. să trieze şi să discernă din amalgamul de ştiri şi informaţii strecurate în cărţi. frumosul din suflet. dincolo de timp şi spaţiu. că nu a reuşit să se înalţe în proporţie de masă şi că nu a învăţat încă să trăiască. Reacţia de vexare nu foloseşte la altceva decât la prelungirea propriei agonii şi irosirea şansei de a trece în etapa următoare de evoluţie . Orizontul s-a restrâns la lupta pentru existenţă. despre “performanţele” rasei umane pe Terra. de nemulţumiţi. de frustraţi. în care setea de a cunoaşte este potolită cu minciuni. Eşti puternic cu cât ajuţi mai mulţi să se însănătoşească. ziare. expoziţii. contacte între rase. Totul te îmbie spre achiziţii care să satisfacă plăcerea gustului. curente spirituale. teste. dar. întruniri. Ignoranţa s-a impus prin lege. Cu toate acestea. în care echilibrul este perturbat cu filme de groază. Este ruşinos pentru specia hominidă să constate cât de vulnerabilă este şi că puterea ei stă în arme şi forţe coercitive. indiferenţă. S-a dezvoltat o specie în care creierul este subjugat de stomac şi sex.înfometaţi. Tot felul de regulamente şi norme au stabilit ce este bine şi convenabil să se ştie de către cei mulţi astfel încât să nu se teamă cei puţini şi sus-puşi. etc. emisiuni. permiţând prospectarea în adâncul Realităţii. pe cele ce se leagă într-un tot unitar ce capătă transparenţă. Prin ură nu s-a ajuns decât la violenţă. ignoranţa este ridicată în rang şi cercetarea vieţii este subtil ridiculizată. ştiri de război. contacte cu civilizaţii extraterestre. filme.

urme ale unor vietăţi ce se bucuraseră cândva de farmecul împărăţiei apelor. Fiecare om este important şi viaţa oricărei fiinţe este preţioasă. oboseala în energie. Erau darul mării adus nisipului. cine nu a avut sau nu se confruntă cu probleme în cuplu? Cine poate pretinde că ştie să iubească? Şi dacă ştie. Şi de ce nu. se vor compara rezultatele. adâncind anumite aspecte ale temelor lansate în prima parte a Simpozionului. se vor comenta metodele psihologiei. Mişcarea lor unduitoare mă vrăjea şi mă făcea să-mi uit gândurile. tristeţile în bucurii. cred că ar fi binevenită o pauză pentru ca totul să se sedimenteze.planetară. apa şi aerul. Şi nisipul le primea cald. Câte forţe erau implicate în acest miraculos peisaj dinamic! Dacă stăteam neclintit. să se limpezească şi strategiile să se cristalizeze. Sunt convinsă că unii vor continua discuţiile în cadru restrâns. preocupaţi de discuţiile lor la care nu puteau renunţa nici măcar preţ de câteva mirifice clipe în care ar fi putut fi părtaşi la entuziasmul inocenţilor ce . solicit elementelor conştiente să nu amâne soluţionarea problemelor personale care vor aduce multe schimbări favorabile în viaţa lor. golul sufletesc în dragoste. handicapurile în şanse. Cochiliile împestriţau plaja . simţeam şi vibraţia aerului şi oceanul de lumină ce scălda pământul. singurătatea în bucuria de a fi în doi şi doi într-o fiinţă. ale artei. Şi de ce nu am recunoaşte. se vor face referiri la succesele înregistrate în practica tuturor celor care au tangenţă cu tematica Seminarului nostru. De fapt era însuşi focul viu al existenţei ce unea elementele într-o compoziţie unitară. greşelile în iertare şi împăcare. Se vor face conexiuni. ale cărărilor iniţiatice. le găzduia o vreme şi le dăruia copiilor ce ştiau să se bucure de jucăriile naturii. se vor relua anumite subiecte. amărăciunile în risc şi speranţe. Dansul apei dantelate de spumă mă atrăgea şi mă identificam cu lichidul albăstriu ce îmbrăţişa malul. fermecaţi de frumuseţea lor. P: .După asemenea provocări şi idei. credinţa în certitudine. Adulţii îi priveau cu îngăduinţă. a atins acea culme a desăvârşirii în care cei doi ajung contopiţi într-o conştiinţă unică ce transcende timpul şi spaţiul? Unde sunt acele două lumini ce au devenit una? Vă las să meditaţi în linişte şi vom continua după pauză. Dar voi înşivă sunteţi datori să transformaţi eşecul în victorie. PAŞI PE NISIP Valurile mângâiau ritmic ţărmul nisipos. ignoranţa în cunoaştere şi înţelepciune. De aceea. acolo era şi al cincilea element: IUBIREA care echilibra ansamblul pe căi subtile printr-o interacţie de la nivel microscopic până la magnitudini cosmice. înfrângerile în oportunităţi de conştientizare.

Undeva chiar văd unul şi ştiu că am putea comunica. echilibrându-mi energiile. care cunosc graiul . Erau două lumi într-una: lumea de vis şi magie pe care Creatorul a zămislit-o din propriul Sine şi lumea adulţilor . De ce nu ar fi mai firesc ca toţi să aibă grijă să o întreţină?! Depăşesc zona civilizată şi găsesc un colţ izolat fonic. Mai este puţin şi vom schimba această lume. Cine să creadă că personajele din basme. sticle. cât a propriei nelinişti şi agitaţii. Ei au ales.descopereau lumea. Sunetul valurilor are efect liniştitor.opacă la tot miracolul vieţii şi deschisă doar propriilor emanaţii. Adâncul creşte. făcând paşi spre farul îndepărtat sau spre o ţintă imaginară! Dar au rămas puţine zone neafectate de poluarea umană care a invadat cu muzică stridentă şi a asaltat cu cele mai diverse obiecte. Dar nu o face. pierzându-mă între valuri. în absenţa coşurilor de gunoi şi a educaţiei. Câteva castele de nisip se uscau la soare. Mai departe ţărmul devine stâncos. Fiecare poate opri procesul degradării umane. apa este mai răcoroasă şi pare să-şi schimbe culoarea. In curând aveau să redevină pulbere cristalină. băuturi alcoolice şi răcoritoare valul de consumatori care. Doar persoanele irascibile se enervează într-un asemenea decor şi nu atât din cauza soarelui. accelerarea ei într-o cursă nebună a sinuciderii colective. dar puţini amatori de schimbare. Multe sunt de făcut. dar pentru câteva ceasuri au fost bucuria micilor arhitecţi şi constructori pentru care efemerul poate produce atâta extaz. Mă însoţesc doar pescăruşii. sâmburi şi capace. un perimetru unde microfoanele şi megafoanele nu violează spaţiul cu unde perturbatoare. Poate fi atât de calmant să fii singur cu marea şi nisipul. Un curcubeu circular a înconjurat soarele într-un inel multicolor. Cu greu găseşti un metru pătrat fără hârtii. De ce să-şi rişte comoditatea ieşind din rândul lumii?! Intru în apă şi înot spre larg. Îmi văd trupul prin transparenţa ei şi mă joc. dar nu e timpul să vorbesc nici despre asta. Zâmbesc încântat şi desfătat de privelişte. Pietrele atrag solitarii ce-şi spală privirile în albastrul cerului şi al mării. au umplut plaja cu urmele trecerii lumii civilizate prin Lumea Creaţiei. Puţine locuri nepoluate au mai rămas în lume! Le vizualizez cu ochiul minţii şi mă întristez auzind plânsul planetei agresate de vacarm şi creaţii groteşti. Mă las cuprins de limpedea îmbrăţişare şi privesc cerul cu nesaţ. Dar acum e timpul să-şi savureze victoria. Câte efecte binefăcătoare are apa de mare! Ne vom ocupa şi de asta. Nu şi-ar abandona obiceiurile şi tabieturile nici în ruptul capului! Cum să renunţe la dulcea şi otrăvitoarea lene! Mă întorc cu mişcări domoale şi-mi imaginez că sunt un delfin. Unii gândesc că ar trebui ca altcineva să se ocupe de curăţenie. Jubilează de fapt proclamarea morţii.

să auzim. Îmi las lucrurile pe bancheta din spate a maşinii şi pornesc la drum înviorat de scurtul popas pe ţărm. că eşti legat sau nu de alte fiinţe pe vecie prin relaţii de rudenie. de a trăi asemeni cu cei care ne conduc prin labirintul promisiunilor ce conduc spre faliment. nimeni nu mişcă un deget. după cum stabilesc cei ce cred că-şi pot judeca semenii. Întârzii puţin şi plec chemat de problemele-mi nevăzute. litoralul transformat într-un fel de bâlci. Este curat în acest perimetru. Restul sunt speranţele unei populaţii sărăcite sub nivelul decenţei. Peste tot omul lasă urmele trecerii sale. se impozitează şi se consemnează în procese verbale în câteva exemplare. Nu ştiu că schimbarea reală vine din interiorul fiinţei şi doar aceea aduce bogăţia autentică. să transformi un teren viran într-o oază de verdeaţă. un triumf al industriei chimice. animalelor sau plantelor. Tineri purtând însemnele posturilor de televiziune şi ale jocurilor de noroc stau aliniaţi.păsărilor. Ajung la o staţie de benzină şi-mi umplu rezervorul maşinii. Cine mai plantează pomi în zilele noastre? Aşteaptă ca primăria să facă investiţii şi să plătească angajaţi pentru asemenea activităţi urbanistice. Las în urmă marea. Firme notariale în care tot ce dai sau primeşti se taxează. Am timp suficient să ajung unde mi-am propus şi de aceea nu mă grăbesc. strecurându-mă printre tirurile ce merg în convoi spre alte zone ale ţării. că eşti sau nu vinovat. Dăruiesc aerului picăturile de apă pe care le-am adus cu mine şi vântul le culege în adierea-i uşoară. Hârtiile ştampilate şi parafate atestă faptul că exişti. de parcă fără ele ar înceta să existe. nu sunt fantezii de scriitor. ajutat de valuri. Lanurile nu mai sunt ca altă dată. Şi zilnic vin puzderie de naivi ce speră ca sumele fabuloase să le schimbe viaţa. Credem în puterea lor şi omitem să vedem. că ai sau n-ai. Traversez câteva sate şi intru într-un alt oraş. dar nu al laboratorului naturii. Pretutindeni chioşcuri şi buticuri cu produse conservate ori semipreparate. să gândim. Neplătit. să simţim. Trec prin oraşe asemănătoare şi cenuşii. şi alunec pe şosea. că ai aflat ce trebuie să ştii. că eşti sau nu sănătos din punctul unuia sau altuia de vedere. şi soarele mă învăluie cu razele-i calde. Respingătoare au . “Binefacerile” privatizării. Vântul a împrăştiat hârtiile şi dezordinea de sfârşit de lume îmi parc dezolantă.. Merg însă câţiva kilometri pe şosea şi locurile de popas sunt dezagreabile. trezind interesul tuturor categoriilor de trecători. să umpli un panou publicitar cu articole interesante care să popularizeze viaţa culturală a urbei. ci realităţi ce descriu capacitatea creierului de a empatiza cu alte forme de viaţă?! Alunec uşor spre mal. Realitatea este legiferată prin cuvinte. Din punctul meu de vedere este o bucurie să mai poţi găsi ceva de lucru în natură într-un oraş. aşteptând candidaţii la îmbogăţire. să nu fie luat drept fraier.. să discernem noi înşine cum stau lucrurile. Este o binecuvântare să îngrijeşti trandafirii din faţa blocului.

Unde este dreptatea? Sau este şi ea obiect de tranzacţii negociabile pentru cine îşi permite să-şi cumpere nevinovăţia? Trec pe lângă un combinat părăsit. nu vor face decât ceea ce li se permite să facă prin limitarea fondurilor alocate de buget. Imediat răsar minore cu prunci în braţe. Dar ai nevoie de spirit de iniţiativă. consultaţii medicale şi spitalizări. dezvăluiri importante şi schimbări. Închid repede geamurile şi mă gândesc la trecătorii care-şi iau zilnic doza de otravă. întunecată. Toţi cerşesc mila ta. nu li se impută intransigenţa de care dau dovadă când nu sunt siguri de verdict. Undeva în spatele lor este o reţea ce colectează câştigurile şi administrează pedepsele. Trec decenii până când cineva semnalează pericolul. mai mult risipă de hârtie. facem statistici şi aşteptăm organizaţiile internaţionale să ne înveţe cum să ne creştem copiii. Clădire sumbră. În prejma alegerilor vezi ce-i duce capul sau punga să propună. cu braţe metalice ruginite şi ochiuri de . pentru că suntem liberi să nc spunem păsul civilizat. Aerul devine irespirabil. şi totul continuă: noi cu ochii la televizor. Când medicii ucid din incompetenţă nu sunt acuzaţi. ei cu puterea de a decide cum să-şi păstreze scaunele. Se va vota la întâmplare pentru că oricum va ieşi cine trebuie să iasă şi pentru că. Omul obişnuit însă întotdeauna achită amenzi. Cât despre aranjamentele de culise. Copiii ce să facă? învaţă rolul şi intră în scenă. mutilaţi artificial şi spălătorii de parbrize. cum să-i vindem şi cum să facem curăţenie în parcuri. nu? Fără bani însă ce să faci? Nu mai mănânci? Statul sau pationii nu plătesc daune niciodată. Viaţa şi sănătatea pot să mai aştepte. ceva fonduri şi o legislaţie care să-ţi permită să pui ideile în aplicare. nu să se oprească într-o mapă a vreunui consilier sau ministru. Imagine apocaliptică de sfârşit de lume. Când judecătorii trimit după gratii oameni nevinovaţi. oricare ar fi aleşii. Te privesc insistent şi realizezi că nu-i poţi ajuta decât luându-i din acel mediu al dezumanizării pentru a scoate oameni din ei. Îi ironizăm în presă sau în spectacole umoristice. Mă plimb prin ţara nimănui şi ascult la radio noile minciuni electorale. NIMENI nu mai inspiră încredere. Semaforul mă opreşte câteva minute. şi dacă nu este. Totuşi. Atunci analizele sunt măsluite pentru ca să nu se închidă fabrica noxele sunt declarate în limitele admise de normele tehnologice şi oamenii continuă să-şi ia salariul din care o parte se va duce pe medicamente. le vom afla în legislatura următoare când nu vor mai avea nici o importanţă şi când se va arăta cât de corupţi erau unii şi noi nu ştiam. anchete. Cei ce plătesc cu ani din viaţă erorile funcţionarilor de stat sau ale conducătorilor fanatici nu sunt despăgubiţi niciodată. Este o perioadă interesantă aceasta.devenit zonele publice de agrement. Nu este simplu. fără ca asta să atragă scandaluri. Trec printr-un oraş poluat. De parcă partidul contează! Omul gospodar poate schimba multe.

o depăşesc şi trebuie să aştept vacile sa traverseze strada. un tărâm magic.dar «mania părerea mea că straiele acelea încărcate de flori şi simboluri. O deschidere spre culmi împădurite şi văi.. Grâul nu s-a ridicat destul. Oare aici chiar au muncit oameni? Dar nu asta le-a cerut Dumnezeu sa facă Pământul a fost escavat şi forat în milioane de locuri pentru a-i smulge bogăţiile. Este o pustietate înspăimântătoare. . urme ale locului pe unde a trecut omul şi şi-a pus mâna sa creatoare.. Miar fi plăcut să poarte veşmintele portului popular. ar face fotografii şi şi-ar imagina că sunt în evul mediu.. mamuţi de fier în porturile lumii. Sărbătoarea spiritului s-a încheiat.. Câtă sănătate aduceau horele şi cântecele de dragoste şi bucurie' Privesc berzele ce şi-au Tăcut cuib pe stâlpul de telegraf şi merg mai departe.. cimitire de maşini. Curioasă circulaţia curenţilor de aer şi capriciile norilor.. Ce au devenit ele? Astfel de monştri.. am auzit şi ironiile celor ce vad în metafora unei singure turme şi a unui singur păstor motiv de amuzament sau o ameninţare la securitatea naţiunilor.. Ţăranii sunt prudenţi şi nu-şi mai vând recolta pe mai nimic. erau mult mai frumoase decât. Bine ar fi să se iubească dar.. Păstoritul. Ei sunt mândri de ţinuta lor de sărbătoare. Inspir adânc şi las aerul să-mi primenească plămânii. Îmi doresc ca drumul sa nu se mai sfârşească.. Pentru ei asemenea episoade fac parte din insolit..Aş decreta un an de linişte şi reechilibrare. Şi dansurile lor erau cândva altceva decât această mişcare dezordonată a trupurilor înţepenite. Este o zonă de vis.. Importantă este masa şi darul.. Nu se ştie ce vremuri vin O căruţă trasă de cai. Chiuituri şi veselie.gemuri sparte. o vreme. nu-i aşa9 Cireşele sunt mici. Trec pe lâneă biserică şi văd alaiul unei nunţi.. Mă întreb cum de nu a fost invadat de investitorii în care conducătorii şi-au pus încrederea şi speranţa. . oi. Dar mulţi au ajuns dependenţi de zgomot şi agitaţie şi devin nervoşi la o asemenea schimbare.. ciobani şi câini. Unele zone sunt inundate şi altele secetoase. din pânză albă. Zonă pitorească ce atrage amatorii de agro-tunsm. Sigur. Ies din oraş şi traversez un şir de sate aliniate de-a lungul şoselei. S-ar amuza. E atâta verde şi atâta pace! Trec pnntr-un tunel format din frunzişul coroanelor. Era bine să-şi amintească şi ciclurile mioritice în care s-a ajuns la dezbinare ură şi moarte din cauza celor ce s-au temut să nu-şi piardă puterea de câte ori a apărut un om venit din stele pentru a aduce lumina.apoi lucrurile s-ar îndrepta spre un alt făgaş. ce sănătoşi şi frumoşi am fi! Şi sufletele noastre ar fi mai luminoase şi gândurile mai limpezi!. N-a prea plouat pe aici de mult. De-am trăi într-o asemenea zonă. oamenii se mai şi căsătoresc. Au haine de ocazie de la oraş şi nu prea le vin bine. Prefer să nu le văd viitorul.

chiar pot spune că este o minune ceea ce se întâmplă cu noi. De aceea. Prietenia noastră a fost deseori încercată în cursul experienţelor pe care le-am traversat de-a lungul anilor. care să te ajute să te cunoşti mai bine. Era o excursie de mult visată în “creierii munţilor”.Mai am puţin şi voi ajunge. Inima-mi saltă de bucuria revederii. de eforturi. dar şi urcuşul spiritual care nu se rezuma doar la discuţii în fapt de seară. Nu a fost uşor să descâlcim sensul ascuns al întâmplărilor care ne-au provocat să ne manifestăm puterea caracterului cât şi zonele ascunse ale sufletului sau ale psihicului nostru. Şi nu rare sunt ocaziile. Ce dor îmi este de adevăraţii oameni! POPASUL Aveam de parcurs o distanţă mare de la o cabană la alta şi de aceea neam decis să pornim de dimineaţă la drum. schimbări. Relaţiile de fraternitate sunt. am anticipat dificultăţile ce vor marca ritmul nostru de mers şi am pornit. Fiecare are o calitate deosebit de utilă familiei. pentru a nu crea confuzii sau ocazii pentru ironii. într-un fel. să ne acceptăm felul de a fi şi să ne ajutăm fără a crea tensiuni şi conflicte. Cred că ne şi completăm bine. Alteori. era important şi. ştiind cât suntem de diferiţi. Numai Dumnezeu ne putea face un asemenea dar. dar deseori termenul de trate sau sora a căpătat conotaţii străine de sensul pe care l-am atribui noi unei asemenea legături sufleteşti. să ai încredere în tine şi să nu te simţi singur şi inutil. Nici nu-mi dau seama cum am reuşit să ne adunăm. Dacă mă gândesc bine. pentru că am creat o altfel de familie: nu pe linie genealogică. Fiecare avea datoria de a întreţine armonia. Oricare dintre noi. iar noi un grup de prieteni care ne simţim bine de cate on suntem împreună. Nu ne permiteam sa facem pauze pentru că riscam să ne prindă întunericul pe creastă Am analizat cu atenţie traseul. bucuriile strecurau pe nesimţite stări de acalmie care ne îmbătau şi uitam de idealul cu care pornisem la drum. În timp am devenit şi veghetorii grupului nostru. încercam să ne cunoaştem mai bine. cu problemele sale. ÎI voi vedea pe bătrânul înţelept din Carpaţi ce a străjuit sute de ani unul din stâlpii luminii sau poarta spre cer. acelaşi lucru. Uneori crizele au fost greu de depăşit şi cuvintele eliberatoare nu vroiau să iasă spre a limpezi situaţiile limită. căutări. Avem propriul cod al familiei pe care l-am compus împreună şi ne numim prieteni pentru că acest termen desemnează o legătură frumoasă şi plină de responsabilitate ce se stabileşte între oameni pe baza unei opţiuni şi a respectării unor principii pe care nu-ţi permiţi să le încâlci fără a-ţi bate joc de tine. ci pe afinităţi şi idealuri comune. introspecţii. Au fost ani în liceu sau în facultate . conştientizări şi se iveau controverse când unul dintre noi ne aplica un duş rece. ne considerăm prieteni. Ce poate fi mai preţios decât nişte prieteni dragi sufletului tău.

a lua decizii. au ajuns să atingă dezideratele ce se obţin cu îndelungi strădanii. atenţia. iresponsabilităţii). de asemenea. amabilitate. le treci prin tine. le intuieşti principiile şi simbolurile. ajutorul necondiţionat. Reuşeşti oare cu uşurinţă să menţii sentimentele pe care le-ai avut cândva? Comunici cu copiii? Nu ai devenit un “părinte tipic” . competiţie. rupte de problemele realităţii înconjurătoare şi omitem exact acele exerciţii sau încercări prin care viaţa însăşi sau Dumnezeu ne pregăteşte sufletul spre a primi lumina.când mi-am dorit aşa ceva şi nu am găsit. Chiar şi în cercurile cu preocupări spirituale se stabilesc relaţii superficiale. consecvenţa. Dar lipseşte ceva profund. în procesul muncii şi al relaţiei cu cei din jur. Cum poate medita cineva care nu-şi controlează mintea? Doar se liniştesc pentru câteva ore. am constatat beneficiile pe care le aduce propriul destin în evoluţia spirituală. relaxarea. multe vorbe şi solicitudine. comunicarea. ajutându-şi semenii. învingerea slăbiciunilor (a nervozităţii. invidiei. Familia. conversaţii stereotipe. de altfel pline de zâmbete. La început este ceva deosebit de atrăgător în acea atmosferă de meditaţie. discernământul. voinţa. Totul este să nu te opreşti aici sau să te mulţumeşti cu oferta. nu repetând mecanic şi autoconvingându-te asupra percepţiilor. decât să fugă de propriile angoase. nu meditează. a prezentului. Nu trebuie decât să încerci să fii perfect acolo unde eşti şi în acele îndeletniciri ce apar a fi necesare în diferite momente. bucuria de a te simţi util. când mintea le este atrasă de un nou fdm. toate acestea se obţin la serviciu. plictisiţi de rutină. Iluziile spirituale sunt capcane care înghit avid pe cei grăbiţi şi comozi. obiectivitatea. controlul emoţional. eficienţa. adepţii tehnicilor ce par să permită saltul peste treptele desăvârşirii. Sunt mulţi care deja cred că citind sau audiind diverse conferinţe şi cursuri pe termen scurt. concentrarea. trăirea clipei. nu prin tehnici de meditaţie. rezistenţa la efort şi stres. capacitatea de a discerne. Important este nu să vorbeşti despre fenomene şi stări de conştiinţă. Cu timpul realizezi că oamenii aceia visează. superficialităţii. oferă un nou câmp de investigare a sufletului tău şi al celor dragi. doar relaţii banale. corectarea erorilor. De fapt nimeni nu are nevoie de nimeni. le descifrezi singur. asemenea întruniri sau cursuri rămân ineficiente. Ele antrenează o mulţime de calităţi pe care ratăm să le dezvoltăm. lucrul în echipă. Fără efortul personal permanent. Este o deschidere spre altceva. Fugim după activităţi inedite. ci să le experimentezi până le înţelegi. să se asigure că nu greşeşte şi să capete certitudinea că va face numai fapte bune. Nici serviciul nu mi-a oferit prieteni cu care să pot comunica. subiect. rivalitate şi disensiuni care mă dezgustau. Dar răbdarea. perseverenţa. stabilirea relaţiilor armonioase cu semenii. Aparent paradoxal.

nu putea fi. Cu mintea liniştită. Acum ceva se deschidea în noi. Răspunsurile veneau pe căi nevăzute şi luau forme surprinzătoare. Ne gândeam la planul mai subtil care susţine realitatea palpabilă cu cele cinci simţuri. în tâlcul cuvintelor şi semnificaţia simbolurilor. să ne simţim reciproc stările şi sentimentele. dorinţele şi aspiraţiile noastre. atenţi la tot şi cu discernământul în continuu antrenament. ne regăseam pe noi. Depăşisem etapa în care obişnuiam să despicăm firul în patru. Încă nu era finişul. maşină. cu libertatea dansului şi a mişcării. un fel de înţelegere profundă s-a instalat în noi şi am trecut într-o etapă nonverbală. emoţiile şi devenirea. urcând câteva trepte. Aşa am descoperit Marele Joc. Acela se atinge prin explorări fără nume în Universul nostru mental. ar fi fost nefiresc. Şi totuşi ea exista. Găseam de cuviinţă să ne împărtăşim nedumeririle sau limpezirile.prea mult timp uitasem de sufletul nostru. Fiecare dintre noi a fost surprins când semnele ne-au provocat să demarăm Marea Căutare. să ne intuim problemele sau opţiunile. Dumnezeu a creat o scară de lumină ce se întinde în infinit. Odată cu Universul exterior. Este un fel de a fi în inima lucrurilor şi în miezul evenimentelor. Încercam să empatizăm. Era real şi încântător. un fel de poartă şi ne simţeam mai acasă. ci în sensul de a limita timpul afectat acelor treburi pe care le puteam rezolva rapid şi eficient. Câte capcane nu ne-au abătut din drum?! Eram furioşi când descopeream că ne-am . Cu vremea. Doream să alocăm fiecare minut unor ţeluri mai înalte. cu liniştea camerei în care-ţi contempli gândurile. care să dea sens eforturilor şi să încununeze truda cercetărilor noastre. întro lume ce se naşte şi moare pentru a se reînnoi odată cu visele. copii şi “ce va zice lumea”? Ce gânduri şi sentimente înnobilează ziua care trece? Cu ce fapte întâmpini apusul soarelui? Cu ce grăunte de înţelepciune priveşti licărul stelelor înainte de odihna nopţii? Noi am tot dezbătut asemenea teme în nesfârşitele discuţii care ne ţineau treji până în zori. încercam să ne descoperim ritmul interior al existenţei şi să-l armonizăm cu ciclurile anotimpurilor. Se instala încet în noi şi în jurul nostru şi ne îndruma paşii spre un nou început. gândurile. să ne fim sprijin printr-o prezenţă activă şi lipsită de multe cuvinte. Abandonasem preocupările banale. stârnind polemici în jurul aparenţelor. cu ambianţa tăcută a muntelui. am început să sesizăm Dialogul. nu în sensul de a ne rupe de lume. cu sunetul muzicii.sau un “soţ standard” de care celălalt ar divorţa cu uşurinţă de nu ar exista ceva complicaţii legate de casă. Nu puteam pretinde că. am atins fericirea.. . subtile şi pline de frumuseţe. Multe atitudini ce ne blocaseră percepţia corectă a realităţii dispăruseră în cursul strădaniei noastre de a găsi răspunsuri pentru nenumăratele întrebări ce răsăreau în mintea noastră stârnite de noi şi noi investigaţii asupra tainelor vieţii. printr-un fel de prelungire sau prezenţă a fiinţei noastre dincolo de spaţiul tridimensional şi dincolo de timp.

Doar tu ai fost cel ispitit. Citisem de atâtea ori sfaturi legate de faptul de a gândi. . respectând mai degrabă principiile noastre decât pe cele Universale pe care încă suntem departe de a le înţelege şi aplica. Îţi ia ceva timp să faci pace cu conştiinţa şi cu cei pe care iai rănit prin neglijenţa ta şi indiferenţa la ceea ce au simţit cei din jurul tău. Dacă reuşeşti să o eviţi.. apoi te străduieşti s-o accepţi în urma unor justificări de genul: “n-am ştiut. împins de suspiciune şi incitat de bârfe şi invidii. nu-i aşa? În acele ocazii am aflat pe propria piele ce înseamnă obedienţa. ispitiţi să căutăm în pustiu. supunerea fără discernământ în faţa celui pe care-l investeşti cu atributele puterii şi dreptăţii. când nu ne cunoşteam suficient şi nu aveam încredere unii în alţii. Când am început să ne dăm seama în ce fel suntem încercaţi şi unde lovesc vorbele aparent inofensive şi activităţile ce ne adormeau vigilenţa. cum era să bănuiesc că lucrurile nu stau chiar cum îmi închipuiam. Cu ce neuroni oi fi judecat? De ce am scăpat din vedere faptul că. Da.lăsat păcăliţi de propria viziune asupra realităţii. am avut încredere în ei sau în ceea ce am simţit.? Mi se păruse mie ceva putred în acel raţionament. Ne place tuturor să ştim că cineva acolo sus ne iubeşte şi ne oferă daruri de dragi ce-i suntem când ne simţim siguri pe credinţa noastră şi pe intenţia de a nu greşi. nimeni nu m-a învăţat cum să procedez în astfel de cazuri. eşecurile erau frecvente şi ne certam deseori. dar nu este drept. ne suspectam şi ne izolam. Atunci de ce m-am lăsat păcălit? Logica nu te conduce mereu la rezultate corecte. sau că pur şi simplu ai fost neatent. Este greu să-ţi recunoşti limitele. să accepţi că aveai o cu totul altă părere despre tine şi că acela pe care l-ai judecat şi l-ai trădat nu ţi-a greşit cu nimic.. ce vină am dacă pentru asemenea situaţii nu găseşti un ghid.era normal să se ajungă aici. este greu să repari cu umilinţă ce ai stricat. să ne simţim îmbătaţi de succes în mijlocul eşecului şi să ne îndoim de realele noastre merite. au avut farmecul lor. a .” Reformulezi termenii problemei. Nu e uşor să suporţi nobleţea altuia. aşa am gândit atunci. ignoranţă şi orgoliu. îi pui pe fiecare la locul potrivit şi vezi totul cu alţi ochi. de naivitate. înseamnă că ceva ţi-a scăpat.. bravo ţie. dar m-am rugat să fiu ajutat. Dar şi momentele în care realizam “schema tactică” prin care fusesem tentaţi.. să irosim energia în direcţii rătăcitoare. proba era sub nivelul tău. pe cine era să întreb. am crezut că. ceva subtil care te depăşeşte. cel ce şi-a schimbat părerea fără temei. Când prietenia noastră nu era atât de strânsă. Este dificil să-ţi vezi monstruozitatea.. fiecare crezând în propriul adevăr descoperit sau indus abil de Conducătorul Jocului. a trebuit să înghiţim cu greu nodul din gât apărut brusc în urma conştientizării tarelor noastre care ne-au făcut să ne purtăm lamentabil. de ce am ajuns aici. Dacă te-a sedus. Trebuie să-ţi pui multe întrebări înainte de a înghiţi momeala sau a fi capabil s-o identifici. Întâi te doare propria prostie.

nedumerire şi tristeţe. Pretenţia ca viaţa să intre în tiparele lor scoase din cărţi a constituit obstacolul de care s-au lovit în confruntarea cu necunoscutul. Ignoranţa şi neputinţele caracteristice stadiilor mai tinere îţi aduc privilegiul mângâierilor.. probele au devenit mai complexe. adevărata forţă a verbului. martorului “obiectiv” . alţii mai tineri. Nu avea cum să lovească în structura fortificată a caracterului nostru. a decide. Nerăbdarea lor în a vedea numai partea spectaculoasă a drumului nostru i-a făcut să se retragă. după ce ne-am sudat ca grup de prieteni sau familie voluntară. Regulile de bază se găsesc în scripturi. ceea ce conferă avantaje şi dezavantaje. apelai la toate tehnicile cunoscute să-ţi poţi controla emoţia. dar îţi atrag şi examene mai dificile. blocaj mental. se intuiesc prin experimente. Am fost mai mulţi la început şi ne-ar fi plăcut să rămânem împreună. unii sunt mai vârstnici. Ce-ţi rămânea atunci de făcut? Munceai din răsputeri să te calmezi. însă. obişnuit. Nu ai fi putut identifica exact ce poate fi. prostia. exaltare sau deprimare te împiedicau să percepi corect evenimentele şi. De ar fi avut puterea să sape mai adânc sau măcar să-şi menţină neştirbită încrederea în cei cărora le acordaseră credit. În timp. Tu nu ai ce pierde. să te detaşezi şi să participi relaxat la secvenţa următoare. deformându-le. Ajungeai chiar să simţi pericolul şi erai tentat să fugi. amncându-ne în stări de iritare. ajungeai la concluzii aberante. Înfumurarea de a crede că ştiu ce este bun şi ce este rău înainte de a-şi fi îndepărtat lentilele iluziilor i-a indus în eroare. Cei care au plecat s-au grăbit să tragă concluzii înainte de a înţelege. Experienţa de viaţă şi puterea spiritului te pot ajuta. Stările de confuzie. cum zic eu. orgoliul.adică banal.. aceste verbe îşi pierd sensul. cu ochii legaţi de mirajul aparenţelor. am omis s-o facem şi consecinţele neplăcute ne-au făcut să le pricepem forţa. ar fi putut înainta. balaurii din tine se tem. Scepticismul lor a fost alimentat de grămada de argumente culese din stratul aparenţelor. Dar luciditatea îţi spunea că ego-ul tău. ci în punctele slabe de existenţa cărora luam cunoştinţă abia când zidul nostru de prejudecăţi şi superficialitate se surpa sub povara contradicţiilor şi paradoxurilor care ne luau prin surprindere. Pentru noi însă devenea tot mai limpede că “un ceva anume se coace”. dar şi complexe de inferioritate şi greşeli care îi . Eşti un jucător ce vei învăţa din noua rundă o nouă regulă a Jocului. dar ştiai că flerul funcţionează şi că nu te înşeli.analiza. atât din punct de vedere biologic cât şi spiritual. Păcat! Ca în orice familie. Din exterior nimic nu transpărea privitorului. a alege. În afara unor experienţe trăite. a fi demn. Cele subtile. deznădejde. Dificil era însă de anticipat unde va ataca “factorul agresiv”. Dar orgoliul şi-a scos coarnele şi a arătat de ce este în stare. Dar şi asta înţelegi după multe eşecuri descurajante. Puşi însă în situaţia de a recurge la ele.

Încă suntem călăuziţi de semne şi marcaje ce ne indică traseul pe timp de ziuă. Poate că v-am indus în eroare. Nu avem puterea de a străbate cărările abrupte.afectează pe cei dragi şi se întorc împotrivă-ţi. Acum am făcut un popas. oricum înveţi dacă eşti dispus să analizezi ce se întâmplă cu tine şi cu cei pe care zici că-i iubeşti. metastabile. dispuşi să se corecteze şi gata oricând să demonstreze că le pasă de ceea ce se întâmplă cu fiecare şi cu noi. CEASUL . bazândune pe puterile noastre şi propria lumină. facem speculaţii. Ca grup însă. Vă invit să facem o retrospectivă a drumului parcurs împreună şi să reevaluăm cu onestitate semnificaţia pe care o atribuim cuvântului PRIETENIE. Dar în orice stadiu te-ai afla. Cum spuneam. Cabanele despre care vorbeam la început sunt doar simboluri a două etape distincte. Ea trebuie să se consolideze în momentele dificile şi este datoria noastră să analizăm care au fost slăbiciunile ce au permis surparea fundamentului. Când spun perfecţi. problemele se analizează uşor diferit. curajul de a ne deschide. Ne-am propus să străbatem acest traseu împreună. în plină lumină solară. ne minţim frumos. dorinţa de a ne înţelege şi a ne apăra idealurile şi prietenia. Acesta se referă la probele de grup pe care le vom traversa împreună. încă nu suntem pregătiţi să nc confruntăm cu întunericul. Cheia succesului pentru această porţiune din Marele Drum este statornicia sentimentelor care ne leagă. evaluarea corectă a stadiului în care ne aflăm. Analiza presupune însă o bază de date şi în absenţa lor. care punctează drumul spiritual. care există doar în mintea mea. riscăm să constatăm că familia s-a destrămat şi că procesul reversibil nu va mai fi posibil. încrederea şi seriozitatea. Vom vedea câţi vom ajunge la cabana următoare. sau treptele iniţiale ale integrării. spun perfectibili. Acolo voi găsi mereu prietenii perfecţi pe care mi-i doresc. supoziţii şi rămânem cu un mare semn de întrebare: oare când şi unde am greşit? Poate că sunt un om singur şi prietenii despre care v-am vorbit sunt fiinţe virtuale. Altfel. Ce mult m-aş bucura să fim toţi! Pauze nu există. dar am decis să facem popas atunci când vom considera că unii dau semne de oboseală şi-şi pierd puterile pe care le arătau la început. În plan individual fiecare se găseşte într-un alt punct al urcuşului cunoaşterii şi desăvârşirii. solidaritatea. Poate că printre ei vă veţi recunoaşte şi veţi înţelege cât de mult mă doare pierderea unui prieten şi mai ales nepăsarea cu care aţi permis ca acest lucru să se întâmple. sinceritatea.

Sângele curgea în valuri. caii-şi purtau stăpânii spre moarte. nu de puţine ori Cel Invocat întorcea victoria de partea celor puţini. credincioşi. Cu tehnici de manipulare va săvârşi un mare păcat şi va atrage urgia asupra celor lipsiţi de apărare. Războaiele împânzeau Europa la tot pasul. încrezători în Dumnezeu. dar timpul schimbase înfăţişarea ţinutului. fapt consemnat şi de cronici cunoscute sau care încă mai aşteaptă să fie scoase la lumină spre luareaminte. plecând de la propria perspectivă asupra lumii. În alte cazuri înălţau o rugăciune Cerului şi se avântau pe câmpul de bătălie. transformând noi zone în paşalâcuri. în soartă şi în Domnitor. Domnitorii aveau zile când se retrăgeau în mănăstiri sau în munţi. Credinţa a fost pe aceste meleaguri un mod de a trăi care a săvârşit minuni în vremuri de restrişte. săgeţile înnegurau cerul. cu dragoste de ţară şi cu inima vitează. ci să-mi îndeplinesc misiunea pentru care coborâsem din nou pe planetă. Câte chei zac ascunse în documentele prăfuite aflate în depozitele muzeelor. Imperiul Otoman îşi întindea cuceririle. pe traseul pe care îl indicau iscoadele. Dar cui să vorbeşti când nu au urechi să audă? În vremurile de care vă vorbeam. pentru a cere ajutorul divin şi . iar Domnitorii nu uitau ajutorul primit şi ridicau o mănăstire. aerul şi pietrele păstrau amintirile vremurilor trecute şi evenimentele puteau fi uşor reconstituite. prezentul întrece în progres trecutul şi aceştia omit să vadă cum gloria trecutului este călcată în picioare de faptele abominabile ale prezentului. bogăţie şi putere. Multe învăţăminte şi învăţături se pot desprinde de veţi consulta moştenirea străbună. Localnicii se apărau de invazii pustiind drumurile şi otrăvind fântânile. săbii şi iatagane se încrucişau. retrăgându-se în munţi şi atacând puhoaiele păgâne în trecători alese cu dibăcie. pentru cercetarea cărora nu există fonduri bugetare. dar nu-mi doream să alunec în trecut. Oamenii au creat în timp o altă realitate. Desigur. şi ce sume se alocă în acţiuni cu finalităţi păguboase pentru neam şi ţară! Dar cine să preţuiască înţelepciunea şi arta de a conduce? Numai un veritabil conducător îşi va pleca privirea spre hârtia îngălbenită ce a transmis povaţa strămoşilor şi va reflecta asupra strategiei potrivite poporului pe care-l cârmuieşte. Dar pentru mulţi. să fie loc de închinăciune şi de mulţumire Celui Preaputernic. iar oamenii erau diferiţi ca mentalitate şi obiceiuri. Luasem înfăţişarea unui călugăr pelerin care nu trezea suspiciuni şi umblam mult în cursul zilei pentru a culege informaţiile de care aveam nevoie pentru a-mi desfăşura planul. îmi erau familiare. luptele se reluau după perioade de acalmie cu o sete sporită de pământ.Aveam pe atunci o altă identitate şi un alt chip. Trăiam în altă perioadă şi în aceleaşi locuri pe unde mai hălăduisem şi în alte existenţe. nu este o ştiinţă moartă. pământul. Istoria are rostul ei. la schiturile sihaştrilor. păstrată în tainiţe de luminătorii neamului. Şi cu adevărat.

Erorile au adus înfrângeri. o simplă rugăciune a celui ce încredinţează soarta neamului unor puteri străine este o blasfemie. cheile întoarcerii la Sursă şi entităţile veghetoare ce menţin această fortăreaţă departe de ochiul cel lacom şi inima râvnitoare a celui ce nu cunoaşte Legile firii. înfrângerile umilinţă şi sărăcie. necredinţa a atras căderea şi supunerea. Funcţionalitatea acestui spaţiu . iar cine-şi acceptă statutul de vasal sau rob merită să suporte consecinţele actelor pe care lc semnează cu atâta uşurinţă. liber? Nu este mai simplu să conduci o masă dezbinată şi supusă pe care s-o amăgeşti cu promisiuni? Drumul neatârnării cere sacrificii la care nimeni nu este dispus. Sacrificiile sunt pentru cei mulţi şi flămânzi. Unii trăiesc prezentul cu ademenitoarele sale oferte şi alţii se sacrifică inutil în numele unui viitor ce se prefigurează mai întunecat decât doresc prognozele din cadrul campaniei electorale să anunţe.sfat înţelept. Pare greu de admis o asemenea ipoteză. puntea peste apocalipse şi veriga ce a legat civilizaţiile ce s-au succedat în acest spaţiu. Măsluitorii istoriei. în numele unui viitor pe care nu este sigur că îl vor mai apuca. renunţând la confort şi onoruri. având ei înşişi accesul la memoria rasei căreia îi aparţin blocată. Independenţa nu este obiect de târguială. iar acestea uitarea. baza de date a primilor colonişti ai Terrei. vor fi primii care vor nega posibilitatea existenţei unor creiere capabile să deţină un bagaj informaţional superior oricărui computer şi totalităţii cunoştinţelor acumulate în ultimele milenii pe Terra. vertical. Cum să readuci la suprafaţă într-un timp atât de scurt moştenirea spirituală a neamului? Şi cine doreşte acest lucru: un popor demn. un edificiu fără corespondent în planul fizic. Azi. Aflaseră prin durere că la greu mulţi te părăsesc şi te alegi doar cu promisiuni. obişnuiţi să funcţioneze la parametri reduşi pe care îi asigură educaţia actuală? Dincolo de peisajele pline de frumuseţe şi locurile pline de graţie. dincolo de bogăţiile pământului şi apelor există altceva încă nevăzut şi greu de detectat cu tehnologia epocii. O tradiţie spirituală rămasă ermetică spre a nu fi deformată de tendinţe profane s-a transmis din generaţie în generaţie păzitorilor aleşi ai moştenirii ce datează dintr-un trecut şters din memoria acestei civilizaţii. Este o structură energetică indestructibilă. o matrice informaţională cu proprietăţi greu de descris în cuvinte. datorii şi vorbe goale. Aici se găsesc culoarul de trecere spre lumi paralele. Ei au constituit elementul viu al continuităţii. iar sărăcia necredinţă. Locurile pe care erau ridicate aşezămintele monahale erau alese cu grijă şi lungi ceasuri de meditaţie şi rugăciune au sfinţit acele lăcaşuri. Ştiau ce moştenire aveau de apărat şi mai ştiau că aveau puterea de a nu fi învinşi decât prin trădare. Cum ar putea înţelege transferul de date ce se produce între creierele a două entităţi evoluate. nu-i aşa. Mănăstirile de altădată erau centre de lumină.

În spatele oricărui eveniment se modifică anumite câmpuri energetice. Pentru asta vom începe procesul de vindecare. proiectul transformării se amână. Dar cât timp semenii nu sunt pregătiţi să trăiască în lumină. Nu se poate sări peste acest început ce condiţionează ascensiunea stărilor de conştiinţă sau permit înţelegerea prin noi limbaje a fenomenelor vieţii. armonia. o asemenea perspectivă. Nu mai amânaţi decizia de care depinde însăşi viaţa voastră! Şi totuşi. Mai sunt însă multe etape de parcurs înainte de a vi se oferi cheile unei alte ştiinţe. deocamdată imaginară. se armonizează sau intră în disonanţă unde de frecvenţe diferite. Şi cum aţi putea explora dimensiunile subtile ale Realităţii fără dezvoltarea armonioasă a instrumentelor de investigare pe care cu toţi lc aveţi: creierul şi corpurile ce vă învelesc spiritul? Ani întregi aţi perfecţionat instrumente şi instalaţii. la Sursa ce şi-a găsit sălaş în fiecare. veţi putea trece în planul următor şi veţi afla secretele transformării energiei în materie densă şi a dematerializării. de trezire şi de renaştere spirituală. iubirea.este strâns legată de existenţa câmpului energetic adiacent şi de aceea multe secvenţe istorice nu ar putea fi înţelese fără a ţine seama de matricea ce susţine concretizarea dimensiunii materiale a interacţiilor psiho-energetice. veţi descoperi Esenţa Legilor ce stau la baza ei. ignorând cel mai perfect instrument: omul. Orice model conduce la . acei oameni ce veghează graniţele interdimensionale au început să deschidă Porţile spre Lumină. ce presupune descoperirea şi respectarea Legilor planului fizic. Cei ce vor trăi astfel de evenimente vor înţelege la ce mă refer. Depăşind prima treaptă a iniţierii în tainele vieţii. şi să-I permitem să se exprime prin noi. chiar dacă mulţi nu vor crede ceea ce vă spun. Am constatat câte confuzii au creat explicaţiile date amatorilor de cunoaştere care nu aveau un fundament solid din punct de vedere al vieţii spirituale autentice. Nimic din tot ce aţi învăţat nu se rezumă doar la imaginile înconjurătoare şi treburi de rutină. Nu este posibil să intrăm în Noua Eră cu blocaje psiho-emoţionale ce limitează percepţia şi înţelegerea realităţii. ar avea consecinţe nefaste asupra celor ce nu caută echilibrul. Abordând din acest punct de vedere viaţa. Cum aţi proceda de aţi avea posibilitatea să vă împliniţi instantaneu visele? Ce realitate aţi crea? Una bântuită de monştrii răzbunării şi asfixiată de bogăţii inutile sufletului sau una adecvată dezvoltării creierului şi împlinirii sufleteşti? Există oameni care au puterea de a transforma realitatea aceasta în alta plină de lumină. Prefer să n-o fac însă pentru a nu stimula nebunia căutătorilor de minuni. pacea. au loc procese ce ţin de o fizică încă inabordabilă pământenilor. Deşi atrăgătoare. A venit vremea să ne întoarcem acasă. vorbelor şi gândurilor noastre. De aceea este necesară conştientizarea faptelor. Este un fenomen ce ar putea fi descris în multe feluri.

cum se fac jocurile în politică şi că interesul nu-l constituie bunăstarea generală şi fericirea oamenilor. Este necesar să reclădim baza fără de care societatea nu are şanse să supravieţuiască. prelungind o suferinţă care se transformă în înfrângere. programe. or nu competenţa a câştigat. dorinţă de perfecţionare. criza actuală va atrage dezastrul. corporaţii. Pentru aceştia următoarea legislatură va clarifica. dragoste de semeni şi de neam. ci un mijloc de a le încredinţa celor competenţi un sector de activitate spre a-l îmbunătăţi. Care legi? veţi spune. Ar fi fost posibil dacă trădarea nu ar fi adus nori negri asupra neamului. Nici nu este greu de imaginat ce prefigurează statisticile şi actuala situaţie economică. corectitudine. Îmi dorisem atunci ca viitorul. mulţi încă mai cred în cuvinte demonetizate: partide. nu vor înţelege cât rău atrag asupra ţării. Niciodată nu câştigă poporul şi niciodată pagubele nu sunt plătite de Bănci. ajutor financiar. Şi cine să facă dreptate? S-a pornit cu piciorul stâng într-o aventură de standardizare a vieţii după modele occidentale. ci afacerile . profit. Cine mai ştie azi cât de importante sunt faptele fiecărui cetăţean şi cât de mult afectează soarta întregului?! Cât timp îşi menţin poziţia pe un scaun ce aduce beneficii materiale. ci hoţia. Fără oameni dispuşi să se schimbe şi fără conducători înţelepţi. Statul şi justiţia nu sunt capabile să asigure respectarea Legilor ţării. în sfârşit. hărnicie. reformă. patroni sau stat. adică factorul uman care trebuie să întrunească nişte condiţii: cinste. De aceea numai experienţa şi efortul căutării limpezesc gândirea şi înlesnesc pătrunderea sensurilor profunde ale vieţii şi transcenderea treptelor ce conduc la eliberare. interesele meschine şi afacerile necurate care au umplut anumite buzunare şi au sabotat economia.deformări de percepţie şi înţelegere. campanie electorală. să arate altfel. Munca a devenit sclavie pentru unii şi un deziderat pentru mulţi ce au fost împinşi spre lene. Cui foloseşte o naţie sărăcită şi îngenuncheată de neputinţă? Acesta a fost obiectivul legislaturilor democrate ce s-au succedat până în prezent? în acest caz. alegeri libere. investiţii. împrumut FMI. omiţând elementul cheie: omul. datoriile crescătoare care nu au îmbunătăţit nici un sector al vieţii şi pauperizarea unui procent majoritar al populaţiei? Privatizarea nu este un scop în sine. sărăcie şi un acut sentiment al inutilităţii. refuză să creadă în Dumnezeu şi dreptate şi au impresia că-şi pot ascunde fărădelegile în spatele declaraţiilor mincinoase. respect reciproc. etc. ce reprezintă această triumfătoare reuşită? Cum justifică eşecurile ce au distais economia. Totdeauna contribuabilul este penalizat. economie de piaţă. Şi totuşi. devenit azi prezent. integrare în NATO. Au fost batjocoriţi şi dorinţei de dreptate şi solicitării de a li se satisface nişte drepturi li s-a răspuns în forţă. privatizare. altfel nici un primar şi nici un guvern nu vor putea împlini promisiunile. democraţie.

a nutri idealuri nobile. Totuşi. Poate că această dureroasă lecţie vă va trezi. An de an o luăm de la capăt.personale şi secătuirea ţării. Ţările vecine-şi pierduseră şi ele liniştea şi luptele nu mai conteneau. a-şi creşte copiii şi a iubi. a trudi şi a reuşi. fiind vigilenţi. Există o lege care ne obligă să ne apărăm ţara şi viţa nobilă. Ieşind în stradă. Nu putem ceda acest pământ. . aţi fi putut ajunge la alte rezultate. Atâtea războaie e-au secătuit puterile. Când vor sfârşi toate acestea? M-ai trimis. Dar ne-am născut să dăinuim aici şi să veghem asupra moştenirii neamului până când va veni vremea ieşirii din uitare. Nu avem dreptul de a ieşi de pe scena istorici fără a nc fi îndeplinit menirea. Toate problemele cu care v-aţi confruntat aveau soluţii. Când veţi observa atent ce se întâmplă. Înseamnă a căuta Adevărul. a-ţi desăvârşi calităţile umane. a respecta Legile Creaţiei. Indolenţa şi indiferenţa au atras o situaţie menită a vă scutura şi a determina o cotitură în viaţă. cercetând noile fenomene economice. a-ţi ajuta aproapele. Reluaţi învăţăturile care vă arată drumul ieşirii din criză! Oamenii slabi se lamentează sau caută uitarea. o ştii prea bine. Dar nu le-aţi căutat gândind. că esenţa soluţiilor este de natură spirituală. Doamne. a-şi cerceta sufletul. financiare şi sociale cu atenţie şi crezând în Dumnezeu. Doamne. atâta vărsare de sânge? De ce atâţia bărbaţi trebuie să piară apărând acest pământ? De ce vrăjmaşii au uitat de lege şi de datini? De ce nu ştiu de Dumnezeu? De ce trebuie să ucidem pentru a nc apăra? Cum să fim blânzi cu cei ce nu ne lasă să trăim unde ne-am născut şi ne iau femeile şi copiii? Cu ce am greşit în faţa Ta de ne-am atras o asemenea soartă? Ce i-ar putea determina să renunţe la sângeroasele porniri de cotropire? Cum să oprim puhoiul ce nc ameninţă cu moartea? Şi nu de moarte ne temem. “De ce. însă a crede în Dumnezeu nu presupune a sta cu braţele încrucişate şi a înşira rugăciuni de sănătate săptămânal. aici doar pentru a-mi încerca vitejia? Oamenii au nevoie de tihnă pentru a-şi cultiva pământul. politice. a lupta şi a învinge. Totuşi. vă manifestaţi neputinţa. GÂNDIŢI când optaţi şi decideţi! Mă întorc în timp la ceasul când am poposit în mănăstirea unde voievodul se retrăsese pentru a cumpăni soarta ţării. situaţia în care ne găsim este cumplită. Aţi acceptat capcanele care vi s-au întins cu abilitate şi aţi căzut în ele. Nu ştia că paşii ni se vor intersecta în porticul pavat cu lespezi de piatră. vremurile tulburi nu lăsau pacea să se aştearnă peste pământ şi suflete. Vor fi scump plătite naivitatea şi somnul acestor ani în care gândind şi acţionând. Nu uitaţi. Meditase îndelung asupra veştilor de război primite şi analizase cu sfetnicul de taină variantele ce se întrezăreau precum şi posibilităţile de evitare a unei confruntări nedorite. Doamne. cei adevăraţi nu se dau bătuţi. veţi descoperi cauzele evenimentelor pe care le trăiţi şi veţi intui căile de rezolvare pentru toate problemele. însă.

dar la nivel colectiv procesul este mai lent şi mai complex. Cum am transformat totul în confruntare. astfel încât am găsit o modalitate prin care să-i transmit poveţele. că aici se vor mai perinda multe spirite luminoase care vor apăra tezaurul spiritual moştenit şi că uitarea este doar un factor de protecţie ce permite celor puternici să reziste în condiţiile dure ale unor conjuncturi pe care. Doamne. Dar cât sânge trebuie să mai curgă? Când se vor sătura otomanii de cotropiri şi jefuiri? Ce-i mână an de an încoace? Doamne. Era necesar ca aceştia să trăiască asemeni celor mulţi. uneltiri şi porniri hulpave? S-a stins lumina din oameni sau nici nu a fost aprinsă încă? Şi cine o va aprinde când noi ne luptăm pe viaţă şi pe moarte? Un sultan este un conducător de oameni. Cât le voi mai ţine piept? Aş putea măcar să asigur urmaşilor vremuri de pace? întotdeauna vor exista cotropitori şi cotropiţi? Ce-i îndeamnă să-şi părăsească ţinuturile unde le-a fost dat să trăiască? Merită să ucizi pentru un pumn de aur? Tihna sufletului când o vor cunoaşte? Am nevoie de aliaţi de nădejde. că indivizii pot depăşi nivelul mediu de evoluţie. război. . Avea nevoie de un sfat şi susţinere psihică. iar vitejia-ţi va fi susţinută de două forţe uriaşe: credinţa şi dragostea de neam. “Eşti Domnitor. Au el nu a aflat că viaţa trebuie apărată şi că fără un motiv bine întemeiat nu-ţi poţi trimite supuşii la măcel fără a-ţi atrage năpasta pentru veacuri de existenţă? Cum judecă aceste seminţii cu care nu poţi duce tratative? Şi ce vină au ienicerii şi spahii care-şi ascultă stăpânul ales de Allah? Suntem prinşi cu toţi într-un joc fără putinţă de scăpare? Cât de mult aş voi să-ţi înţeleg Căile şi Voia! Am obosit de atâtea lupte. pândă. Mor pe câmpul de bătălie. Tu nu ai voie să plângi şi nici să-ţi ceri răgaz când ţara are nevoie de un conducător destoinic. ci să insufli curaj celor ce au fost aleşi să păzească Poarta Europei. Credinţa şi curăţenia sufletului avea să-i apere în vremuri tulburi. Poţi gândi şi găsi soluţii. O asemenea înţelegere nu l-ar fi ajutat însă în acele momente de cumpănă. Locul tău nu este să şezi pe tron. nc-ai creat pe toţi. Eu ştiu că viaţa în robie nu are rost şi că plătim libertatea cu propriul sânge. diplomaţie. de puterea de a mai duce un război cu o armată slăbită. cu mintea limpezită de lumină. nu om înfrânt. de arme. transmiţându-şi tainic forţa vitală şi înţelepciunea de la o generaţie la alta. inspirându-i îndelunga meditaţie din ceasul cel de taină. minciună. nu le-ar putea îndura. de oşteni. de cai.Bărbaţii nu mai apucă să se maturizeze. dă-mi o rază de speranţă căci puterile mă părăsesc şi îndoielile mă sfâşie!” I-aş fi putut răspunde atunci că lecţiile istoriei se derulează în timp şi că neamurile au de trecut prin mai multe încercări menite a duce la trezirea conştiinţei. Avem atâtea de învăţat în această viaţă.

Gândeşte-ţi bine strategia! Ai o mare responsabilitate. ceasul când întrebările te . nu tc îndoi de victorie! îndoiala c tare perfidă. Poţi doar aplica Legile firii la condiţiile în care trăieşti. psihologic şi parapsihologic şi iscusinţa minţii a înlocuit măiestria încrucişării armelor. Dar au fost uitate. Orice bătălie se câştigă mai întâi în cuget. Nu eşti prima oară printre ei şi vei reveni de câte ori va fi nevoie. Tu ai cerut să vii să-i ajuţi şi aceste întâmplări crâncene vor modela sufletele mai tinere. Nimeni nu poate învinge spiritul liber şi doar firile slabe şi laşe pierd războaiele vieţii. Nu te înspăimânta acceptându-ţi neputinţa trecătoare şi firească! Lasă amarul să curgă şi revino-ţi! Eu sunt aici. Figurează doar în cronicile străvechi pe care nimeni nu le mai cercetează. Întotdeauna am fost cu cel ce a crezut în Mine. avea să câştige războaiele de care depindea neatârnarea ţării. nu cel pe care-l vei avea în faţă. iar consecinţele se pot simţi cu prisosinţă. Oricât de greu ţi-ar fi. dragostea de neam şi înţelepciunea rămân arme de temut şi de neînvins. Confruntării între oştiri i-a luat locul războiul economic. Ne îndreptăm spre o înţelegere mai profundă a Realităţii.Nu căta la vredniciile altora. Căutarea va fi încununată de succes doar când setea de cunoaştere şi dorul de Dumnezeu vă vor mâna paşii.” Împăcat cu soarta aparent potrivnică şi luminat de înţelegere. Duşmanii au nevoie de pilde. Ea este duşmanul real. dar ei au nevoie de aceste experienţe în care vor învăţa multe lecţii. noi suferinţe împing omul pe drumul autocunoaşterii şi al căutării Adevărului. Greu se formează caracterul şi lung este procesul zidirii templului. Ridică-te şi împlineştc-ţi datoria! înţelepciunea-ţi va găsi răspuns frământărilor tale de vei chibzui în tihnă şi vei acţiona cu vitejie. Au trecut secole în care multe alte întâmplări şi evenimente locale sau mondiale au deschis mintea umană spre alte orizonturi. Este obositor şi pare lipsit de sens. Chiar dacă nu se mai varsă sânge. Şovăielile se plătesc scump. Şi nu mă refer numai la oştenii tăi. informaţional. Îndeamnă-ţi supuşii la credinţă şi oasteaţi mică va face minuni susţinută din Inalturi. Chiar dacă războaiele au luat forme noi. aminteşte-ţi că vrerile tale nu sunt şi ale celor mulţi. Evoluţia are treptele ei peste care nu poţi sări. înţelege că nu poţi proceda în copilăria omenirii cu metodele viitorului. Nu gândi ca simplii muritori! Chiar de sufletul tânjeşte după o altfel de viaţă şi tristeţea te încolţeşte. de apărare şi chiar de aceste justificări nu-ţi sunt pe plac. Tu ai intrat în trecut. dar nu poţi aduce prezentul în viitor refuzându-i ororile. căci Dumnezeu veghează şi viitorimea va culege roadele acestui aprig prezent. credinţa. Ce s-a pierdut este conştiinţa apartenenţei la un neam demn şi neînfrânt. Războiul pe care-l duci este drept. Drumul este lung şi plin de surprize şi pentru fiecare vine ceasul trezirii.

trimiţându-te în acel pelerinaj în care ai şansa unui sfat de taină cu Dumnezeu. înainte ca taberele ce se puteau bănui în umbră să dezlănţuie o nouă strategie de a pune mâna pe putere. era respectat cu sfinţenie. Nu trebuia însă ca nimeni să-i cunoască harul şi orice vicleşug al celor potrivnici noilor orânduieli pe care voia să le aducă se cerea dejucat cu multă abilitate astfel încât să nu se bănuiască ştiinţa după care conducătorul veghea sufletele şi hotarele. apoi una cu nobilii şi în cele din urmă petrecerea ce încununa ziua festivă. cules din lumina îndelungilor rugi şi căutări. Acum era nevoie de prezenţa lor în preajma tânărului rege ce trebuia susţinut în demersurile sale înnoitoare. evitând subiectele ce ar fi atras atenţia. tânărul rege şi sfetnicul de taină se întâlniră în camera secretă ce se învecina cu apartamentul regal pentru evaluarea situaţiei. Târziu în noapte. Dar pentru cei ce ştiu să vadă. Intrarea moştenitorului tronului întrerupse şoaptele şi adunarea îşi întâmpină suveranul potrivit ceremonialului cunoscut. astfel de oameni erau consultaţi în ceasuri de urgie şi sfatul lor înţelept. COROANA REGALĂ Palatul era împodobit de sărbătoare. Împrejurările ciudate în care predecesorul său se stinsese din viaţă îl puseseră pe gânduri şi. În alte vremuri. Nu întotdeauna asemenea ceremonii erau celebrate cu atâta fast şi poate că nici regele însuşi nu ar fi dorit să acorde o asemenea importanţă evenimentului dacă încoronarea nu ar fi constituit şi un bun prilej de a-şi cunoaşte vecinii şi prietenii. Urmă o întrunire cu oaspeţii veniţi de departe. Avea sfetnici de taină pe care-i ascunsese privirilor pentru a nu-i expune în caz de primejdie. Chipurile erau atât de transparente pentru domnitor încât eticheta şi zâmbetul nu puteau ascunde metehnele firii. Se spuneau banalităţi cu aer aristocrat şi se schimbau priviri pline de subînţelesuri. Totul se petrecu după datină. Sala tronului era deja plină de curteni şi oaspeţi de vază veniţi de peste mări şi zări.încolţesc. pe care le urmase neştiut de nimeni. Acest dar sau poate răsplată a anilor de îndelungi străduinţe pe cărările spiritului. se decisese să adune laolaltă toate figurile distinse din regat şi din afară pentru ca sufletul său să le citească în inimi. vremurile nu permiteau asemenea însomniri de cuget. Ei aveau multe de dăruit poporului şi nu era bine să-şi piardă limpezimea cugetului în intrigile ce se înteţiseră în ultima vreme la curte. Poate că mulţi conducători şi-ar fi continuat sărbătoarea înscăunării zile în şir. Înscăunarea noului rege avea să aibă loc peste câteva momente. . avea acum să-şi arate puterea. Grupuri de bărbaţi şi femei din înalta nobilime discutau.

Toţi cer. urzind şi învrăjbind. un drumeag îngust.vor obiecta iluştrii mei colaboratori. nimeni nu se oferă voluntar să trudească la înălţarea omului. jalnice personaje negative! Cât vom mai învârti această roată a istoriei şi cum să curmăm iluzia? Nu aceasta este viaţa care ni s-a dat. împreună cu sfaturile ce vor urma. puteau folosi la adaptarea acestuia condiţiilor specifice în care avea să acţioneze.. Cum să conduci sprijinindu-te pe cei în care nu ai încredere? Toţi doresc onoruri şi favoruri. dar nu era sigur că momentul istoric permitea o asemenea profundă transformare. Putea-voi s-o aduc la cârma ţării fără să mă împiedic de opoziţia şi mârşăviile înavuţiţilor al căror sânge demult a ajuns venin? Toate titlurile lor nu pot înlocui lumina care s-a stins în ei. într-o zonă ascunsă vederii. Această ierarhie este construită pe ceva fals. ducea la adăpostul pustnicului. Nici nu mă vor înţelege. Făcuse deja şi suficiente observaţii care. De acolo.Îşi privi o clipă chipul în oglindă gânditor şi-şi zise: “Coroana de aur după care sunt recunoscut. Dar sunt singur. Acesta ducea spre locul pe care numai regii iniţiaţi îl cunoşteau. opreliştile exterioare şi alianţele temporare ce se vor crea . Dar nu au sânge nobil . De fapt se ajungea într-un tunel care ieşea în afara palatului. opoziţia nobililor. dar avea nevoie de câteva elemente ajutătoare pentru aşi întocmi planul. tendinţele conservatoare ce încearcă să oprească timpul. Avea răgaz o noapte pentru a cerceta viitorul alături de bătrânul sihastru. Le este comod să facă lucruri ştiute. neînţelegerea maselor. Ştia că domnia nu-i va fi ferită de primejdii şi că numai Cerul îl poate ajuta să-şi împlinească menirea. greu vizibil.. oare ce aştepţi de la mine? Pot eu răsturna această strâmtă ordine ce s-a instaurat de atâta amar de vreme? Ar fi o revoluţie colosală. sprijinit de orbirea unora cărora nu le pasă decât de propria avere? Adevărata aristocraţie a luminii nu este recunoscută şi şi-a stabilit reşedinţa în sânul naturii şi-n case modeste. Intuia piedicile. Cc poţi clădi într-un regat. propria singurătate în mijlocul lupilor decişi să-şi menţină averea şi puterea. Sunt eu CEL VENIT SĂ SCHIMBE TOT din temelii sau doar pregătesc drumul CELUI CARE VA VENI?” Îşi scoase coroana atât de râvnită de unii şi de alţii şi se întoarse spre lăcaşul în care exista dispozitivul ce deschidea uşa spre culoarul secret. nici nu mă vor crede. Cui îi pasă de cei conduşi pe care trebuie să-i slujească? Din aceia aş găsi destui destoinici cu care am face multe lucruri bune. Îşi dorea să reuşească să facă marea schimbare. pe propriile lor convingeri şi evaluări scornite de interese meschine. Cine să deschidă inimile oamenilor dacă cei puşi să o facă au devenit războinici şi neguţători? Doamne. De ce nu suntem recunoscuţi toţi după cununile de lumină pe care le purtăm?! Această aristocraţie s-ar prăbuşi strivită de întunecimea ce-o învăluie. Care dintre ei şi-a dovedit nobleţea spiritului? Se joacă de-a viaţa.

Este un haos mascat de o aparentă stare de normalitate în care numai cei ce ştiu să vadă percep crepusculul şi semnele schimbării. Împins de ambiţii şi de orgoliul de a fi acolo sus unde nu ţi-e locul. dar mai cu seamă de crize aducătoare de tulburări şi suferinţe. Urmează o perioadă de luptă cu elementele retrograde. Pustnicul îl aştepta cu opaiţul aprins. Multă dragoste de oameni trebuie să aibă un rege pentru a-şi merita locul. se puteau face primii paşi ai ieşirii din criză. Oamenii îşi ridicaseră aşezările mai înspre poalele muntelui. Întâi se cern elementele capabile să participe activ la acest proces ce deseori cere jertfe şi sacrificii. Vestitorii marilor prefaceri sunt caractere puternice. Nimeni nu-şi mai propusese asemenea proiecte sau poate că doar vremea nu fusese prielnică înfăptuirii lor. cei mulţi încep să cadă în umilinţă şi neputinţă. pentru a realiza măreţele idealuri. dar nu pot grăbi procesul complex al evoluţiei masei.spre a-i sta împotrivă. Desigur. A rostui treburile între hotare presupune a cunoaşte bine viaţa ce ţi s-a dat în grijă sub toate formele ei de manifestare. Conducătorii vizionari devansează timpul. Perioada de tranziţie este greu de condus astfel încât să nu prelungeşti agonia sfârşitului de lume şi nici să te pripeşti în a impune legi noi unor minţi obişnuite cu limite vechi. marcată de echilibre instabile. se ajunge la sărăcia spirituală şi slăbirea forţei de apărare a ţării. Totuşi. El însuşi cercetase harta cerului şi chibzuise îndelung asupra situaţiei în care se afla ţara. Este drept însă că nu oricine ar fi fost capabil de asemenea înnoiri. Marile schimbări sunt anunţate de conjuncturile astrale favorabile. ci doar anticipate şi pregătite. împovăraţi de datorii şi încărcaţi de dureri şi suferinţe. Pe aici nu umblau decât animalele sălbatice. povara responsabilităţilor va fi covârşitoare şi coroana mult prea grea pentru un cap în care lumina gândirii s-a stins. cu puţin curaj şi multă înţelepciune. luminate şi ajutate în proiectele lor îndrăzneţe. spirite înainte-mergătoare. Iuţi pasul şi în curând luna îl întâmpină luminându-i cărarea binecunoscută. dar nu pot fi realizate peste noapte. Ignorând marea masă care cuprinde o mulţime de făpturi cu un potenţial creator uriaş. orice calcul trebuie să aibă în vedere nevoile şi năzuinţele poporului. Orice proces transformator are etapele sale ce nu pot fi sărite. Cel mânat de interese nedemne de numele de om nu va fi capabil decât să grăbească destrămarea ordinii strâmbe în care fiinţa umană a fost uitată în socotelile mai marilor vremii. Nu este uşor să transformi inerţia într-un impuls de viaţă regeneratoare. ca ansamblu de interacţiuni umane bazate pe un anumit grad de dezvoltare spirituală. Situaţia generală nu părea prielnică la prima vedere. Nu mai au puterea să lupte pentru a-şi . Destinul unui regat sau neam se întinde de-a lungul a secole şi milenii de existenţă. Numai oamenii destinaţi şi pregătiţi în acest scop puteau cârmui poporul spre noi ţărmuri de pace şi împlinire.

că multe avem de discutat şi acum cântă cocoşii. Vroiau să miroasă cumva cam de unde bate vântul. Cât timp conştiinţa îţi este curată. Lasă-i să înţeleagă singuri ce faci. fii prevăzător şi nu te avânta înainte de a-ţi verifica oamenii. se opri să-şi tragă răsuflarea şi înaintă pe culoarele întortocheate ale peşterii. lene. sete de înavuţire pe de o parte şi durere. tristeţe şi nevoi pe de alta. Nu mă cunosc prea bine şi au fost prevăzători în a-şi exprima clar părerile. neştiind de cele mai multe ori pentru ce au trăit şi au murit. ai fi fost încolţit de iscoade şi ameninţat de tentativele ucigaşe ale clanului căruia i-ai stricat socotelile prin apariţia ta. Sute de ani de conflicte nu au învăţat contemporaneitatea cum să evite vărsarea de sânge şi înşelătoria şi că. pentru a nu fi dejucate. In asemenea împrejurări nu este loc pentru compromisuri. indiferent de avere. Te vor provoca pentru a vedea ce intenţii ai şi vor comite multe nelegiuiri spre a-ţi cântări toleranţa şi intransigenţa. Totuşi. Aşa se explică prudenţa lor. Bătrânul deja îi simţise apropierea şi îl întâmpină cu privirca-i senină: – Bun venit. Noi nu slujim . chiar nu se ştie ce pregătire am? – Nu. vreme în care le poţi cerceta inimile şi cugetul. S-a mai spus cumva că ai avea un spirit aventurier şi că nici luptele nu ţi-ar displăcea. Bucuria de mult nu a mai înălţat cântec de slavă şi recunoştinţă către Dumnezeu. ce ai văzut azi pe chipurile celor ce au asistat la ceremonie? – Au încercat să-şi arate bucuria aşa cum şi-o manifestă cei cu sânge albastru. nu ai de ce te teme. cei mulţi plătesc cu viaţa. Chiar te vor atrage abil în curse menite a-ţi păta conştiinţa. Asta va cere ceva timp. ci doar câtorva indivizi înnobilaţi prin titluri şi avere. Ajuns în pragul grotei. – Mda! Dar nu pot amâna mult schimbarea legilor. Poporul suferă şi viaţa trebuie să renască. Calea-ţi este presărată cu multe primejdii pe care le vei învinge prin credinţă şi soluţii de lumină. Binecuvântată să-ţi fie Domnia şi plină de lumină! Dar ia loc şi hai să nu zăbovim. ce nu-şi mai ostoiesc setea de măreţie şi glorie. Ceea ce văd este deşănţare. Vei fi pus în situaţia de a trece cu vederea mârşăviile sau de a le pedepsi drastic.redobândi dreptul firesc la viaţă şi sunt înfrânţi într-o bătălie nedusă. Este nevoie de primenire. iar alţii că ai fost la învăţătură. Pământul nu mai rabdă asemenea discrepanţe. Pentru ca cei sus-puşi să-şi poarte războaiele cu arme sau mai subtile. Reacţiile îi vor trăda. sărăcie. Nu-ţi dezvălui planurile. Altfel. Asta ne dă puţin răgaz pentru a organiza treburile. Am avut grijă ca pe la curte să se lanseze zvonuri atât de contradictorii pe seama ta încât unii să creadă că te-ai distrat prin străinătate. Spune-mi. mori ca orice om şi nu eşti scutit de boli şi suferinţe. Cunoştea bine drumul şi ştia că lăcaşul sacru era ocrotit împotriva celor nepoftiţi. Setea de cucerire nu aparţine maselor. Mă întreb. tinere Domn. minciună.

Mânia strică adesea bunele orânduieli. Ea însă lucrează cot la cot cu regele. ocupându-se de aspectele spirituale. Ceasurile de tihnă ale unui rege sunt numărate. acordă-le credit. Îţi este dat să ai o însoţitoare pe măsură. Şi am să-ţi mai spun ceva. ci să-ţi concentrezi atenţia asupra instruirii tale. de dragoste şi o familie cu prunci? Nu mă va roade dorul după traiul simplu şi liber? – Nu am spus asta. Multe firi puternice au căzut pentru că au fost vulnerabile la capitolul dragoste. îţi va da sfaturi pline de înţelepciune. de cele mai multe ori din umbră.moartea. Trebuie să stârpim viermii şi mi s-a dat sceptrul ca să fac dreptate. un norod are nevoie de o cârmuire care să împletească aspectele yin şi yang ale vieţii. Nu am vrut să te împing spre visare. Te-am învăţat să-ţi fortifici rezistenţa. Însufleţită de dragostea de oameni. Firea umană este nestatornică şi se lasă uşor ispitită. O ţară cârmuită numai de bărbaţi va atinge un anumit dezechilibru care va face ca anumite forţe să fie încurajate în detrimentul altora. Nu-ţi permite hodina. ştiinţifice şi sociale. culturale. – Este adevărat ce spui. Priveşte în sufletul ei când alegi. Retrage-te atunci şi intră în Templu pentru a găsi sfat în linişte şi pace. Acest lucru te surprinde şi nu l-ai ştiut până azi. Eşti pus în frunte să fii o lumină. Noi am mai vorbit despre puterea ei arzătoare şi efectele pe care le are asupra celui nepregătit să dăruiască şi să primească iubirea. ci ni s-a dat viaţă ca să slujim Viaţa şi Legile Sale. Măria Ta. voinţa şi să te relaxezi din mers. dar nu şi încredere. Cercetează istoria şi din această perspectivă şi vei înţelege efectul tendinţelor care s-au manifestat de-a lungul . – Oare nu-mi va fi dat să am parte de viată personală. Valurile minţii atrag naufragiul. Nu lăsa să te cuprindă nici oboseala. cu o intuiţie pe care o va ascunde de ochii lumii. Îţi va alina suferinţele şi. Responsabilităţile ei sunt uriaşe şi se concretizează în felul în care oamenii trăiesc. şi adesea faptele ei rămân necunoscute posterităţii. Dacă vei şti s-o preţuieşti cum se cuvine. Ea însăşi a fost pregătită pentru a fi regină. Vigilenţa va fi scutierul tău credincios. Aşa cum un copil are nevoie şi de mamă şi de tată. Ei sunt bârnele putrede din temelia casei. dar nu te pripi. Nu o scuti de povara problemelor tale. Nu lua decizii când durerea te cuprinde sau când îndoiala te încolţeşte. Ele hrănesc slăbiciunile. Fii echilibrat şi nu lăsa sentimentele să-ţi umbrească dreapta judecată. Vezi însă s-o recunoşti. O regină secondează regele. îţi va fi un tovarăş de nădejde. nici dulcea ispitire a plăcerilor trecătoare. Frumuseţea femeii a ascuns adesea mult venin. Oricât ai iubi oamenii. Fii tu ispititorul pentru a-i încerca şi a descoperi trădătorii. vei veghea asupra ţării neîncetat. Orice act necugetat atrage consecinţe aspre pentru ţară. ea semnalează regelui acele nevoi ale poporului care cer legi noi. Cât timp vei domni. Înţelepciunea cere să procedezi cu tact şi la momentul potrivit. Sunt clipe. pentru a nu-ţi transforma destinul în suferinţă.

vremii. irascibili. Puţini ştiu că a fi conducător înseamnă măreţie şi responsabilitate.spontani. De altfel tot istoria ne arată ce au lăsat în urmă. Este firesc ca aceştia din urmă să fie respinşi de cei cărora au încercat doar să Ie asigure creşterea biologică. cu inima plină de speranţă. Sună curios. purtând cu inocenţă păcatele părinţilor şi surâzând în ciuda durerilor sau atrocităţilor la care sunt supuşi.şi toţi ştiu cât de insolite sunt de ce-urile lor . dar este timpul să ne despărţim pentru a ajunge grabnic la palat. Atenţi la tot ce-i înconjoară. nu-i aşa. mult redus ca vocabular. Ei. Mulţi dintre ei sunt bolnavi. Copiii sunt curioşi şi de aceea buni observatori. însetaţi de cunoaştere . Nu transforma Soţia doar în mama copiilor tăi. să vorbeşti despre limba copiilor? Poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva. Dumnezeu să-ţi lumineze domnia şi să coboare Pacea Sa asupra neamului! Mulţumi îndrumătorului său spiritual ce-i veghease copilăria şi adolescenţa şi plecă grăbit. LECŢIE Îmi propusesem să mă ocup puţin şi de copii. Ea cunoaşte aceste lucruri şi şi-a acceptat drumul dificil al conducătorilor. nu e de mirare câte fapte au fost uitate şi deformate. Doar toţi vorbim aceeaşi limbă şi nimeni nu a inventariat lexicul uzual al oamenilor. aveau să devină o generaţie asemănătoare celei precedente. nervoşi. perpetuându-le. de viu prin încărcătura sa emoţională şi asociaţiile inedite de idei şi imagini pe care le realizează. Ştia că trebuie să învingă şi cu ajutorul Celui Mult Iubit totul este posibil. Alţii au devenit oglinzi fidele ale celor ce lc-au dat naştere. înţelegere şi înţelepciune. fireşti şi fermecători prin bucuria pe care o exprimă când descoperă sau creează. este în schimb deosebit de plastic. ci doar o grijă lipsită de afecţiune. Poţi intui ce fel de conducători a avut o ţară după felul cum trăieşte poporul şi după nivelul de evoluţie spirituală atins. care urma să creeze aceleaşi probleme. Cei ce râvnesc palate nu au înţeles că doar cei ce şi-au înălţat templul propriu de lumină merită să ocupe tronul. Iar dacă hrisoavele zac colbuite în unghere în care nimeni nu mai caută şi istoria se învaţă studiind reflectările strâmbelor oglinzi. nu puterea şi gloria bogăţiei materiale. . Preţuieşte cum se cuvine darul ce îţi este destinat. de ce ar fi mai calzi cei mici şi dornici să comunice? Trebuie să ştii să te apropii de sufletul lor şi să cunoşti limba lor. Limbajul copiilor. Dacă cei mari nu ştiu să dăruiască ce au mai bun în ci. plini de pretenţii. reuşesc deseori să încurce adulţii al căror câmp de investigaţie s-a redus la măruntele griji cotidiene. Lăsaţi în seama unei educaţii îndoielnice. Poate că s-ar speria să descopere cât de limitat este Universul individual dacă acesta se exprimă în atât de puţine cuvinte şi metafore.

el nu poate deveni om. aţi uitat de acele bucurii ce i-au fost hărăzite omului spre a-i . va fi semnul şi suma păcatelor unei vieţi ratate. a înţelege şi a aplica? Aţi îndeplinit nişte roluri banale în care v-aţi irosit toată energia. sfârşite în neputinţă. Va fi un robot. mărci. Oare tot ce se dobândeşte fără bani nu mai are valoare? Doar estimarea în dolari. desprinşi de o mulţime de dependenţe. dar nu ce este viaţa. Ce aţi aflat prin efortul propriu de a căuta. exprimabilă în joc. Dar cum să-l regăsească pe cel bun când instrumentul apt să-l identifice nu mai funcţionează? Un copil este o floare ce creşte nu doar având pământ şi apă. nu vei reuşi să intri în lumea lor plină de candoare şi lumină. educaţia gândirii. Lumina o reprezintă educaţia spirituală. Comoditatea neimplicării în problemele copiilor se plăteşte scump şi mult prea târziu realizaţi ce aţi făcut din copilul ce vi s-a dat în grijă. Mutilarea sufletească de cele mai multe ori se manifestă atunci când eşecurile vieţii încep să avertizeze omul că a rătăcit drumul. orbiţi de fascinaţia obiectelor inutile şi de plăcerea obiceiurilor ce v-au afectat sănătatea şi longevitatea. ar părea că nimic nu mai funcţionează. Lipsit de această hrană. iubirea care îl înconjoară şi îl protejează şi care se exprimă într-o mulţime de forme. în loc să încununeze cu Înţelepciune un destin. Nu ştiţi decât foarte puţin din ce aţi învăţat în şcoală. pacea. împlinirea? Le-aţi atins măcar pentru o memorabilă clipă? Sau nici măcar nu mai tânjiţi spre asemenea idealuri?! V-aţi simţit fericit când aţi avut masa plină şi bani în buzunar. comunicare. Nu ştiţi nimic despre viaţă. echilibrul său va fi perturbat de orice experienţă de viaţă şi va eşua într-o bătrâneţe care. Fără a te raporta la potenţialul lor uriaş de a acumula cunoştinţe şi a-şi însuşi deprinderi şi la limitele lor fireşti care nu pot fi doborâte cu abstractizări sau ironii. barili conferă valoare? Cât de şubredă şi efemeră poate fi o lume ridicată pe puterea banului! Este suficient să lc anulezi simbolul valoric şi vei vedea cum totul se prăbuşeşte. Dar pentru asta curăţaţi-vă de noroiul patimilor. de indolenţă. Dar când aţi trăit bucuria. Acolo aţi studiat litere moarte. ci şi cu multă dragoste. Fără acest convertor. nu rămâneţi rigid pe o poziţie din care daţi ordine spre a nu fi deranjat. ci şi lumină. de nepăsare. NU ESTE SUFICIENT SĂ HRĂNIŢI COPIII ŞI SĂ-I TRIMITEŢI LA ŞCOALĂ! IUBIŢI-I! Apropiaţi-vă de sufletul lor şi călăuziţi-i pe drumul devenirii. Abia atunci. Creierul îşi va limita activitatea la operaţii simple. Gândiţi-vă că redeveniţi copilul care aţi fost sau identificaţi-vă cu cel din faţa voastră şi recunoaşteţi aşteptările acestuia.Un copil se hrăneşte nu doar cu alimente. de aerul vostru de atotştiutori. educaţie. euro. descoperiţi că nu aţi trăit cu adevărat niciodată şi că. implicare. dragostea. De fapt totul începe acolo unde puterea banului sfârşeşte. sufletul nu-şi va putea exprima frumuseţea în acte creatoare şi în relaţiile cu semenii.

să vedeţi frumuseţea înconjurătoare. metodele ce se cer pe parcursul dezvoltării lor psiho-somatice şi problemele cărora trebuie să le facă faţă cu mult tact. Doar că roboţii docili pe care îi vor au propria personalitate şi un suflet dornic de a fi iubit şi înţeles. uneori chiar marcat de erori şi limite de înţelegere ale cerinţelor propriului destin. Sunt inhibaţi de stereotipiilc de care se lovesc şi remarcă cu multă sensibilitate limitele şi defectele adulţilor. A-i acuza pe cei mari pentru greşelile lor. ai datoria de a desăvârşi relaţia cu cei pe care îi înveţi câte ceva despre viaţă şi de a te instrui şi a te dezvolta permanent. înţelepciune. reducându-şi rolul educativ la a se asigura că. să fiţi prieteni armonizând relaţiile interumane. psihologii. Prin ceea ce eşti devii admirat poate chiar copiat o vreme. curaj. şi devenit plicticos prin repetare. nervozităţii. Întrebaţi fiind. De altfel nici nu-i interesează asemenea subiecte.lumina drumul spre împlinire. De aceea le vom acorda anumite circumstanţe atenuante şi anume: felul în care au fost educaţi ei înşişi şi faptul că nicăieri nu au învăţat cum se educă copiii. cauzele reale ce determină tulburările de comportament. să speraţi. să rezolvaţi problemele. cât şi de lipsa lor de tact şi de blândeţe în relaţiile cu aceştia din urmă. să dăruiţi. impunând juniorului un model adesea depăşit. . dar un fin observator va realiza că numai familia este răspunzătoare pentru tarele copiilor. prea ocupaţi cu problemele lor pentru a mai avea timp şi de ale celor mici (şi mă refer la probleme sufleteşti. nobleţe. să zâmbiţi. Ca părinte şi pedagog (aici includ profesorii. ar însemna să cădem într-o extremă. să învingeţi obstacolele cu demnitate. veniţi de la şcoală. să intraţi în jocul vieţii conştienţi de darurile pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare suflet. rechizite şi alimente). inocenţi precum copiii şi îndrăgostiţi ca adolescenţii. Revolta lor împotriva acestor relaţii de familie imperfecte ia forme multiple şi greu veţi recunoaşte în spatele refuzului de a învăţa. Nu mai ştiţi să iubiţi. Totuşi. mănâncă şi îşi fac lecţiile. Am vorbit adesea cu copiii şi am aflat lucruri deosebit de interesante despre universul lor psihic. medicii şi preoţii). să fiţi părinţi care formează oameni. încerci intuitiv mai multe căi şi cauţi soluţia armonizării. poate că vor recunoaşte sau nu ce îi nemulţumeşte. nu la procurarea de hrană. tristeţii. să fiţi însetaţi de cunoaştere şi. aerelor de independenţă sau lipsei poftei de mâncare. agresivităţii. nu extrapolezi propria experienţă de viaţă. şi nu prin ceea ce pretinzi sau felul în care te prezinţi în cuvinte. credinţă. Cei mai mulţi au reţineri faţă de părinţii lor şi rareori îşi mărturisesc gândurile mai intime sau îşi exteriorizează nemulţumirile. Încă aţi mai putea să vă limpeziţi privirea. să fiţi eroi demascând minciuna. să aprindeţi licărul gândirii în ochi. educatorii. Distanţa dintre părinţi şi copii este cauzată în majoritatea cazurilor de atitudinea celor mari. când pretinzi că iubeşti fiinţa de lângă tine. învăţătorii. dragoste şi simţ pedagogic.

Dar să ne întoarcem la copii. analizate şi urmate de corectări şi schimbări în modul de gândire. alegătorii au ales mai degrabă omul decât partidul sau şi-au manifestat clar refuzul de a participa la un joc în care. Rezultatele nu întârzie să apară şi mulţi deja s-au convins de beneficiile renunţării la comoditate şi la atâtea obiceiuri nocive în care s-au complăcut lungi perioade de timp din inerţie sau doar pentru a fugi de ei înşişi. Viitorul nu poate fi altfel decât prezentul şi trecutul când acelaşi sistem de valori este transmis de la o generaţie la alta. Transformarea este însă un proces profund şi de durată. oricare ar fi câştigătorul. atitudini şi comportament. pe toate treptele ierarhiei sociale şi în sânul tuturor generaţiilor ce convieţuiesc. lărgirea orizontului spiritual. un fel de aşteptare a ceva ce parcă pluteşte în aer.Există preocupări în domeniu şi mulţi s-au aplecat asupra cercetării relaţiilor intcrumane şi perfecţionării lor. Nu-l confundaţi cu o stare temporară de bună dispoziţie şi satisfacţie. De fapt orice fel de contact sau relaţie poate fi abordată: relaţia cu părinţii. să insufle optimism. agresivitate sau depresie. Le veţi recunoaşte şi poate veţi realiza că procesul alchimic planetar a început. îi educăm în acelaşi spirit robotizant. Un om transformat creează în jurul său un câmp benefic şi treptat este capabil prin undele pe care le generează să-i ajute pe cei din jur să-şi schimbe stările de mânie. cei ce mâine se vor ocupa de protecţia bătrâneţii celor ce azi sunt maturi şi responsabili. cultural şi ştiinţific şi aplicarea cunoştinţelor acumulate. cei mulţi vor pierde. dar nu imposibil. sentimentul că timpul aleargă. la cei pe care numindu-i viitorul nostru. să grăbească evoluţia celor cu care vine în contact. Însăşi ştiinţa a ajuns în impas pentru că s-a văzut unde duce ştiinţa fără conştiinţă. speranţă şi încredere. o nepăsare faţă de multe din problemele ce şiau pierdut interesul. sinucideri. cu cei ce te ajută. Cum s-ar putea schimba când mentalitatea este aceeaşi? Numai o schimbare în modul de gândire în prezent. etc. cu prietenii. cu tine însuţi. poate genera viitorul pe care mulţi îl visează: un timp al dreptăţii. Pare dificil întro lume plină de conflicte. anxietăţi şi depresii nervoase. Rezistenţa la valul înnoitor al curenţilor spirituali ce străbat planeta începe să se manifeste prin acutizarea bolilor. goana după câştiguri ce dispar demonstrând efemeritatea bogăţiilor materiale. cu Dumnezeu. să te dezvolţi armonios şi să fii fericit oriunde te-ai afla. cu natura. cu boala. demnităţii şi spiritualităţii. etc. Doar un salt în nivelul de . crize. cu colegii. Trebuie doar să vrei să te cunoşti. să susţină energetic pe cei bolnavi. ceva nu mai este ca înainte şi este greu de explicat ce se întâmplă. în efortul susţinut îndreptat spre autodesăvârşire. obedient şi lipsit de umanism şi de iniţiativă. clima se joacă. Efervescenţa politică a ultimilor ani a devenit evanescentă şi în dezamăgirea lor. Factorii care determină transformarea sunt experienţele vieţii trăite conştient.

este imposibil ca anii maturităţii să aducă performanţa unui “instrument” devenit neperformant. natură şi activităţi menite a stimula creativitatea. cafea. irosirea timpului în activităţi inutile ca fani.conştiinţă va permite accesul la o ştiinţă care nu poate fi abordată cu trufia acestui secol şi cu limitele de înţelegere determinate de gradul scăzut de activare a creierului. Aparent. la vârsta tinereţii şi maturităţii ei nu vor putea crea. Dacă o zi nu vă aduce pe buze o mulţumire către Dumnezeu. nici răsfăţându-i. Întrebarea este: voi. fiecare-şi apără viaţa potrivit instinctului de supravieţuire. Opaci la frumos şi armonie. părinţii. forma trupului. masca de pe chip. Totul depinde de felul în care gândiţi şi cât de mult vă preţuiţi viaţa. pofte nefireşti pentru alcool. căutaţi răspunsurile? Sau le cereţi lor ceea ce nici voi nu ştiţi? Când aţi încetat să mai căutaţi şi de ce? Pentru că televizorul şi ziarele v-au saturat cu ceea cea au considerat câţiva redactori. când aveţi nelămuriri. un strop de bucurie şi un grăunte de înţelepciune. tutun şi produse alimentare pline de substanţe toxice. crainici. vă irosiţi forţa vitală sporovăind ceasuri întregi când aţi putea direcţiona energia spre a acumula noi cunoştinţe şi impresii sau spre a fi mai eficienţi în munca pentru care sunteţi retribuiţi. un licăr de înţelegere în privire. De voi depinde să descoperiţi darurile cu care vă întâmpină fiecare răsărit de soare. microbişti. ci doar reproduce ceea ce au învăţat: imaginea artificială a lumii. ori frământându-vă şi îngrijorându-vă în loc de a analiza problemele şi a încerca să lc soluţionaţi. nici obligându-i să facă acele lucruri care nu le plac sau nu le sunt de folos. vitalitatea şi creativitatea vă vor spune ce fel de om sunteţi. Şi este acest om un părinte potrivit copilului său? Oare nu are nimic de schimbat pentru a ajuta vlăstarul pe care l-a adus pe lume să devină om? Eu cred că doar învăţând continuu şi perfecţionându-vă aveţi dreptul de a educa pruncii. senzualitatea. In realitate vă bateţi joc de ea şi dacă vă veţi privi cu atenţie în oglindă. Inhibând prin sistemul educaţional dezvoltarea activităţii cerebrale. împlinirea? Câţi ani pierdeţi fără a realiza toate acestea decât când bolile dau semnale de alarmă?! Atunci cereţi milă şi îndurare şi prelungirea unei vieţi care demult s-a transformat în moarte. pierzându-şi rostul. Stopând imaginaţia copiilor şi canalizând-o după norme şi normative în direcţii înguste. cu naturaleţe. reporteri şi jurnalişti că este bine să ştiţi? . Altfel sunteţi cei ce le distrug viitorul. participanţi la concursuri stupide şi amatori de relaţii erotice întâmplătoare? Chiar a pierit orice urmă de interes pentru ştiinţă. artă. Cum să plăsmuieşti când visele îţi sunt transformate în directive de viaţă aducătoare de profit şi distracţie? De ce permiteţi vehicularea sloganurilor şi reclamelor ce stimulează dorinţa de câştig nemuncit. Implicaţi-vă în problemele lor şi explicaţi-le acele lucruri pe care nu le înţeleg. atunci este o zi pierdută. Iubiţi-vă copiii şi arătaţi-lc acest lucru firesc. menţinerea sănătăţii şi vitalităţii. comunicarea.

Şi la ce v-a folosit? Câte aţi aflat de la absolvirea liceului sau facultăţii? Credeţi că numai serviciul vă justifică existenţa? NU! întrebarea este, repet, CE AŢI FĂCUT CU VIAŢA VOASTRĂ? Ce aţi făcut pentru a fi fericiţi? Cât aţi căutat fericirea? La ce a ajuns să se rezume aceasta? Ce aţi făcut cu dragostea voastră? Când s-a stins focul şi ce a mai rămas din el? Care sunt realele sentimente care vă mai leagă de cel de lângă voi? Ce reprezintă copiii pentru voi? Cc aţi învăţat de la ei şi de dragul lor. pentru a vă simţi mai aproape? în ce constă educaţia pe care o oferiţi copiilor? Ce aţi remarcat deosebit în alte familii privind relaţia dintre soţi şi dintre părinţi şi copii? Cum aţi dori să fie copiii voştri? Cum aţi fi dorit să fie părinţii voştri? Ce nu v-a plăcut în educaţia primită în familie? Dar în şcoală? Cum v-ar plăcea să fie profesorii copiilor voştri? Cc le reproşaţi? Dar vouă ce vă reproşaţi? Cum aţi descrie rolul părinţilor în educaţia copiilor între 0-7, 8-12, 13-18 ani? Dar după 18 ani, ce responsabilităţi credeţi că mai aveţi faţă de copii? Vă mulţumeşte relaţia cu copiii voştri căsătoriţi? De ce? Vă iubiţi ginerele sau nora? Şi cum decurge această relaţie? Cum îl (o) apreciaţi? Vă deranjează educaţia acestuia sau faptul că nu aduce prea mulţi bani în casă? Pretindeţi cumva ca ginerele (nora) să vă asculte sfaturile? Dar ştiţi cum să i le daţi? V-aţi făcut iubit(ă) sau apreciat(ă) prin calităţile pe care lc aveţi? V-aţi jenat vreodată în faţa cuscrilor sau copiilor căsătoriţi de lacunele pe care le aveţi ce decurg din lipsa de educaţie? V-aţi corectat sau v-aţi justificat că aţi prins alte timpuri? Credeţi că a găti şi “a ţine o casă” este suficient pentru o femeie? Consideraţi că serviciul şi televizorul vă justifică existenţa ca bărbat? Ce element esenţial lipseşte familiilor de azi? Cc a însemnat divorţul în viaţa voastră? în ce constă diferenţa dintre viaţa de familist şi cea de celibatar? Tânjiţi după o familie sau după singurătate şi de ce? Cum v-aţi dori să se desfăşoare viaţa în familie? Ce schimbări aţi făcut din dorinţa de a aduce armonia în cămin? Consideraţi că vaţi cucerit soţul (soţia) pentru totdeauna? Cum aţi reuşit? Calităţile prezente vă fac iubit(ă) sau cele din tinereţe? Cum aţi devenit în timp? Descrieţi-vă devenirea sau căderea. Ce vă împiedică să începeţi marea schimbare? Ştiţi la ce se referă? Atât pentru azi. După ce voi verifica temele şi voi constata privindu-vă cât aţi lucrat la această temă, vom trece la următoarea lecţie. DORINŢA Încerc de multă vreme să-mi arăt dorinţa de a începe construirea centrului spiritual al României. Încă nu s-a înţeles clar ce presupune acest proiect. Aş dori să lămuresc puţin amatorii de minuni de tip SF sau cu caracter mistic că un centru spiritual este un loc geografic unde se desfăşoară o

anumită lucrare, potrivit unui Plan bine pus la punct, care nu este coordonat din acest spaţiu sau de persoane neavizate ori nepregătite pentru acest scop. Deci, genul de activităţi iniţiate de anumiţi doritori de bine care nu ştiu ce trebuie făcut şi cum este necesar să se procedeze reprezintă modul în care au înţeles informaţiile culese din diferite publicaţii care au stârnit confuzii. Desigur, cunoştinţele spirituale care s-au răspândit pretutindeni în lume, pe lângă dezvăluirea unor secrete multă vreme ocultate, au adus şi multe noutăţi care au caracter mai degrabă ştiinţific decât religios. Ele au stârnit curiozitatea unora şi au provocat atitudini de negare a însăşi evidenţei din partea altora. Într-o primă etapă a contactului cu ştiinţa Noii Ere au apărut multe erori, inerente de altfel. Pe măsura înţelegerii, experimentării şi aprofundării lor, limpezirile au reuşit să structureze informaţiile în abordări distincte prin modalitatea de investigare. Practic, gradul de evoluţie spirituală a căutătorului, orizontul cultural-ştiinţific şi deschiderea spre nou au ierarhizat pe niveluri pe toţi cei dispuşi să cerceteze Noile învăţături despre Om, Viaţă şi Univers. Erorile şi aproximările au rezultat din neînţelegeri sau blocaje energetice. Filtrul mental a fost cel ce a prelucrat sau deformat informaţia. Folosind acelaşi fond de cuvinte, diferiţii translatori ai mesajelor le-au transmis, în consecinţă, cu anumite limite de fidelitate sau lăsând posibilităţi de interpretare celor aflaţi în etape superioare de studiu. Dar ceea ce nu s-a înţeles încă este faptul că nu este suficient să te informezi dacă nu ai un fir călăuzitor, dacă nu începi cu începutul şi nu aplici sfaturile simple de viaţă şi sănătate cu care debutează o viaţă autentic spirituală. Nu simpozioanele şi conferinţele sunt cheia transformării, ci felul în care trăiţi, gândiţi şi experimentaţi Legile Vieţii ce au fost întotdeauna la îndemână, ascunse în proverbe, basme, scripturi şi în tot ce există în natură. Este impresionant să asculţi diverşi lectori, dar numai puritatea sufletească abilitează un om să devină călăuză. Flexibilitatea şi claritatea minţii, de asemenea, sunt foarte importante pentru cei ce doresc să-şi ajute semenii. Deci nu pot să nu remarc “nebunia” pe care au creat-o viziunile şi interpretarea greşită a mesajelor acolo unde naivitatea şi nivelul redus de înţelegere şi-au dat mâna. Nu vă grăbiţi! Aveţi răbdare şi veţi pătrunde tâlcul multor evenimente la timpul potrivit. Deschideţi ochii şi priviţi ce se întâmplă. Abia după ce vă veţi scutura de orbire veţi vedea, după cum atunci când veţi şti să ascultaţi, veţi auzi. Procesul trezirii conştiinţei este deosebit de complex şi nu se identifică cu a afla noi cunoştinţe, ci cu a deveni conştient de propria fiinţă, de nevoile sale, de durerile şi bucuriile sufletului, de imbolduri şi inhibiţii, de aspiraţii şi neputinţe, de greşeli şi căi de rezolvare a conflictelor interioare şi exterioare,

de ratări şi oportunităţi ce permit spiritului să se exprime, lăsând câmp deschis explorării şi corectării. Doar cel ce se cunoaşte pe sine îşi poate ajuta semenul pe drumul iniţierii în tainele vieţii. Sfaturile ignoranţilor şi teoreticienilor sunt inutile. Experienţa vie, trăită şi înţeleasă, nu povestită, arc valoare. Este destul de dificil să acumulezi rapid experienţă. Asta presupune a parcurge mai multe tipuri de întâmplări care stimulează puterea de adaptare, de a lua decizii, a acţiona, a suporta consecinţele de cele mai multe ori dureroase ale propriei ignorante şi ale limitelor de percepţie clară a situaţiilor traversate, a rezista unor condiţii potrivnice care lovesc în egoismul şi comoditatea ta şi a nu fi ajutat în tot acest timp decât de credinţă şi bunul-simţ interior, a îndura tăcut nedreptăţi şi ostilităţi şi a lupta pentru adevăr fără a te lăsa acaparat de negativul ce te înconjoară, toate acestea într-un timp relativ scurt, dar echivalent prin intensitate mai multor vieţi la un loc. Puţini rezistă la asemenea încercări. De aceea spun că este simplu să pretinzi grade de iniţiere pentru care ai învăţat ca pentru examenele şcolare cu care te-ai obişnuit. Doar viaţa validează calitatea omului. Tăria caracterului şi forţa înţelepciunii sunt adevăratele puteri, nu harurile obţinute prin antrenament, dacă acesta nu este susţinut de o bază spirituală autentică. Aminteam de centrul spiritual nu atât ca lăcaş de învăţământ, cât ca cetate a oamenilor puri. a celor ce respectă Legile Universului şi ale planetei, a celor ce ştiu să trăiască armonios, ajutându-sc reciproc. Cândva, pe acest teritoriu a existat un astfel de foc de spiritualitate ce radia din sufletele celor ce formau un neam unit. În timp, negativul şi-a întins tentaculele în întreaga lume şi dezbinarea a permis ca şi acest tărâm să fie pângărit. A repara erorile trecutului şi a trezi acea genă de neînfricare în faţa morţii, de dor de Dumnezeu şi de dragoste de semeni şi de ţară reprezintă modalitatea prin care centrul poate fi activat. Acesta nu este un proces paranormal sau care necesită multe vorbe, ci mai degrabă gânduri şi fapte pline de înţelepciune şi iubire. Desigur, sper că se înţelege că Planul renaşterii cuprinde întreaga planetă, iar fraternitatea include toţi locuitorii Terrei dispuşi să participe la primenirea vieţii şi transformarea omului. M-am adresat cu precădere românilor pentru că mă aflu printre voi, pentru că aştept mai mult de la voi şi pentru că este timpul să vă treziţi. Trezirea presupune parcurgerea unor etape de conştientizare care solicită forţele sufletului şi mai puţin forţele fizice sau intelectuale. Este un proces uneori dureros, alteori neasemuit în frumuseţea, bucuria, pacea şi împlinirea pe care le aduce la suprafaţă. Somnul a limitat infinitele posibilităţi ale sufletului de a-şi exprima puterea creatoare în plan fizic. Reduşi la activităţi programate şi repetate, aţi devenit roboţi în care sentimentele au fost inhibate şi aţi uitat să trăiţi şi să iubiţi. Neiubind, aţi acceptat modele de viaţă străine de

arhetipul creat de Dumnezeu. V-aţi transformat în slujitorii nonvieţii şi aţi stagnat, închizându-vă într-un cerc temporal din care nu v-aţi mai putut elibera. Aţi reluat aceleaşi lecţii, nefiind capabili să le depăşiţi. De aceea vă spun că istoria deţine cheile ieşirii din capcana timpului. Dar istoria se cercetează cu mintea limpede şi călăuziţi de lumina spiritului. De pe poziţii rigide şi subiective veţi descoperi doar fapte trecute care nu-şi vor dezvălui tâlcul decât celui înarmat cu credinţă şi sete de Adevăr. Cum să putem merge mai departe dacă nu ştim unde ne aflăm? Să privim atent în jur şi să încercăm să vedem acele stări de fapt care nu sunt pomenite nicăieri în mass-media, să descoperim cauzele reale şi nu cele aparente care au determinat efectele dezastruoase în plan economic, politic, financiar, social şi spiritual, să dibuim instrumentele sau armele care s-au folosit spre a înceţoşa mintea şi a controla psihicul uman. Să cercetăm performanţele ştiinţei şi tehnologiei, dar şi anevoioasele cărări ale spiritului care nc vor orienta opţiunile înspre pragurile evoluţiei, nu înspre abisurile conştiinţei. Treptat ochii se vor limpezi, sufletul se va scutura de crustele de piatră şi credinţa va călăuzi căutătorii spre LUMINĂ. Experimentaţi dragostea, descoperiţi-vă sensibilitatea, manifestaţi-vă talentul, exprimaţi-vă sentimentele nobile şi bucuraţi-vă mai mult de darul VIEŢII, trăind intens, profund, atent, conştient, frumos, curat, armonios! Acest mod de A FI vă va remodela, scoţând la iveală aspectele necunoscute ale fiinţei voastre. Veţi simţi propria transformare şi veţi constata schimbările exterioare pe care aceasta le-a atras. Nu vă temeţi! Aveţi curaj să începeţi o nouă viaţă! Planeta este un câmp psihic în care puteţi experimenta cele mai cutezătoare şi înălţătoare provocări (atribute) ale spiritului. Sunteţi creatori şi viaţa înconjurătoare este rodul gândurilor, intenţiilor, vorbelor, convingerilor şi acţiunilor voastre. Recreaţi realitatea fizică pornind din planul psihic! Renunţaţi la atitudinile negative şi abordaţi punctele de vedere optimiste, îndrăzneţe, novatoare, bazate pe cunoştinţele spirituale şi ştiinţifice. Informaţi-vă şi prelucraţi amalgamul de informaţii ce vă parvin pe canalele mass-medici. Nu vă rezumaţi la a frunzări ziarele superficial, la a viziona filmele indiferenţi la rolul lor educativ, la a bârfi în loc de a comenta aspectele vieţii care vă afectează pe toţi deopotrivă şi a găsi soluţii potrivite, la a irosi timpul în loc de a utiliza variatele surse de documentare spre a vă îmbogăţi cunoştinţele! Adaptaţi-vă unui timp al informaţiei care se schimbă cu o viteză uluitoare. Recvaluaţi-vă cunoştinţele şi renunţaţi la cele perimate. Nu abandonaţi drumul cunoaşterii din simplul motiv că nu înţelegeţi! Veţi găsi oamenii sau materialele care vă vor lămuri dacă veţi dori cu adevărat acest lucru.

Nu rămâneţi inerţi când revoluţia spirituală a cuprins planeta! Lăsaţi-vă antrenaţi de noii curenţi spirituali şi întâmpinaţi noul cu entuziasm! Lăsaţi în urmă durerile şi suferinţele şi descoperiţi forţa de a trăi frumos. Toate aceste îndemnuri vor rodi o realitate care depinde în mare măsură de credinţa şi puterea voastră creatoare. Voi sunteţi plăsmuitorii şi constructorii acestei lumi. Schimbarea modulul de a gândi şi a trăi reprezintă cheia transformării întregii vieţi planetare. Voi sunteţi cei ce deţin puterea asupra vieţii şi a morţii şi voi alegeţi destinul planetar. Voi atrageţi vitregiile naturii şi voi puteţi fi vindecătorii întregului sistem de viaţă care vă susţine. Folosirea greşită a forţelor cu care aţi fost înzestraţi a condus la distrugere, suferinţă şi moarte. Nu Dumnezeu v-a pedepsit pentru a vă impune propriile dorinţe. De-aţi fi cercetat cu atenţie Legile Sale. le-aţi fi putut folosi ca instrumente preţioase pe drumul evoluţiei şi desăvârşirii. Aţi irosit ani în care, repetând aceleaşi erori, aţi prelungit durerile ce însoţesc întotdeauna ignoranţa. Aţi ales drumul lung şi lent al trezirii, refuzându-l pe cel scurt şi luminos al iubirii pe care vi l-a arătat Iisus. Azi procesul ridicării nivelului de conştiinţă va antrena tot mai mulţi oameni şi viaţa se va schimba pretutindeni. Semnele înnoitoare abundă pe toate meridianele şi doar limitele orizontului cultural-ştiinţific şi spiritual vă împiedică să le vedeţi. Coexistă însă şi forţele distrugerii pe care le puteţi uşor recunoaşte. Deschideţi ochii şi priviţi .locul Vieţii atenţi la Regulile sale! Când vă implicaţi, nu vă aruncaţi în voia hazardului! Optaţi conştienţi de ţelul suprem al vieţii pe care l-aţi neglijat atâta timp: îndumnezeirea, cunoaşterea Sinelui, a Esenţei din care sunteţi plămădiţi. Dumnezeu este în voi. PARFUM DE TEI Înfloriseră teii şi parfumul lor învăluia trecătorii, încetinindu-le paşii. Rămâneau la umbra lor câteva clipe, inspirând adânc, şi îşi continuau drumul înseninaţi de un zâmbet. Strada toată devenise un culoar de trecere spre altă lume. Pacea se aşternea în sufletele celor osteniţi de trudă şi dureri şi, călăuziţi de noua stare de linişte, oamenii reveneau la treburile cotidiene animaţi de o forţă subtilă ce se cuibărise în inimă. Nu păreau conştienţi de vraja florilor galbene ce creşteau undeva sus, spre tăria cerului, şi repede uitau de darul lor minunat. Dar chiar dacă oamenii ignoră darurile naturii, ele continuă să se reverse asupra lor şi să-şi înfăptuiască lucrarea ce lc-a fost încredinţată de Dumnezeu. Sigur, oamenii nu cunosc aceste lucruri nevăzute ce se desfăşoară în propria împărăţie şi în afara ei, dar nici nu le acordă prea mare importanţă

când află despre existenţa lor. Par atât de mărunte şi nesemnificative în comparaţie cu demisia unui ministru, examenul de capacitate, creşterea salariilor parlamentarilor sau grindina ce s-a abătut peste case, grădini şi ogoare. Şi acestea sunt importante dacă le analizezi cu luciditate şi descoperi cauzele reale ale fenomenelor naturii sau anticipezi consecinţele în plan social ale unei guvernări defectuoase. Dar la şcoală nu se învaţă cum să faci conexiuni între evenimente, să-ţi dezvolţi intuiţia sau să utilizezi simbolurile înconjurătoare pentru a găsi răspunsurile la întrebările ce te frământă. Acolo afli tot ce nu te interesează şi nici nu-ţi foloseşte mai târziu. Dovada o constituie insuccesele înregistrate în toate planurile vieţii, în ciuda faptului că ai diplomă de bacalaureat, licenţă sau studii temeinice ia şcoala de partid. Dacă toată populaţia ar fi solicitată să susţină din nou bacalaureatul, câţi l-ar mai trece? Dar nici nu împiedică pe cineva să trăiască lipsa acestor cunoştinţe. Atunci care ar fi acele cunoştinţe absolut necesare vieţii care, odată înţelese, să-ţi transforme viaţa într-un triumf, o victorie ce s-ar traduce în fericire, împlinire şi bucuria de A FI? Un sondaj de opinie nu ne-ar fi de prea mare folos întrucât nimeni nu-şi imaginează un alt mod de existenţă şi educaţie decât cel pe care l-a moştenit şi l-a transmis mai departe, în lipsa unei alternative mai atrăgătoare - dar aprobată de stat şi atotputernicele ministere. Se pare că este absolut necesar ca toţi să credem şi să ne însuşim aceleaşi convingeri care au atras declinul societăţii. Doar astfel vom fi siguri că omul nu mai are nici o şansă să se răzvrătească împotriva unei ordini artificiale care i-a atras decăderea. Şi odată căzut, este uşor de supus şi de ţinut sub control. In Marea Diversitate Cosmică, pe fiecare planetă se experimentează noi şi noi legi, moduri de existenţă, teme de cercetare şi investigare a acestei inepuizabile energii inteligente care se numeşte VIATĂ. De ce oare pe Terra totul a înţepenit într-un sistem rigid? De ce oare Şcolile particulare sunt acreditate numai dacă practică acelaşi sistem de învăţământ? De ce oare un curriculum vitac este valoros numai dacă ai absolvit cursuri standard? Mie mi s-ar părea mai valoros un candidat autodidact sau care. urmărindu-şi pasiunile şi curiozităţile şi descoperindu-şi talentul, a învăţat de la acei oameni pe care i-a preţuit ceea ce a simţit nevoia să cunoască spre a-şi împlini visele şi astfel, destinul. În acest sens. timpul ar fi ocupat mai eficient, fiind dedicat unui studiu autentic, pentru a şti. nu pentru a avea o medie, a promova clasă după clasă, pentru ca într-un interviu inopinat luat de vreun reporter al televiziunii să arăţi că totul a fost zadarnic: nu ai rămas cu nimic. Se pierd timp, bani şi energie cu învăţământul paralel - meditaţiile care reiau aceleaşi elemente parcurse la şcoală. În aceeaşi manieră. Ce rost are atunci prezenţa la cursuri dacă elevul parcurge în particular aceeaşi materie?

frustrările. ştiinţă spirituală. ce calităţi aveţi şi ce fel de model reprezentaţi pentru elevi? Colaborarea cu părinţii vă ajută în plan personal sau se reduce la şedinţele semestriale? Nu credeţi că. noi experienţe de viaţă şi posibilitatea de a extinde actul pedagogic dincolo de băncile din clasă? Credeţi că aţi descoperit arta de a fi profesor? Dacă vi s-ar aloca fonduri şi răspunderi nelimitate. probleme de natură materială sau probleme de sănătate? V-a . Probabil că mulţi profesori s-ar simţi ameninţaţi de asemenea înnoiri. aţi promovat? Cum v-aţi perfecţionat de-a lungul timpului şi ce cursuri suplimentare aţi urmat? Ce progrese aţi înregistrat în propria desăvârşire şi ce modele de viaţă reprezentaţi pentru tânăra generaţie? Cum lucraţi pentru a vă controla nervii. rigiditatea şi stricteţea regulilor din Ministerul Educaţiei nu permit experimentarea a noi formule pedagogice. creativitate. pedagogie. aş adresa câteva întrebări tuturor celor care sunt implicaţi în actul pedagogic. prostia. lipsa de imaginaţie? Cât timp alocaţi îmbogăţirii cunoştinţelor generale şi de specialitate şi de câte ori aţi încercat noi metode de predare şi verificare a cunoştinţelor? La cât timp restructuraţi materia şi ce aţi adus nou în fiecare an de practică la catedră? Cât aţi avut curaj să vă abateţi de la programă spre binele elevilor? Cât aţi luptat pentru a împrospăta atmosfera anilor de studiu printr-o implicare mai profundă în relaţia profesor-elevi-părinţi? în ce constau rezultatele cu care vă mândriţi? Dacă nu ar fi notele. surse de informare mai variate. cum ar arăta Şcoala viitorului pe care o propuneţi? Ce loc ocupă în viaţa personală şi profesională iubirea? Ştiţi să uniţi o clasă astfel încât să transformaţi elevii în prieteni? V-a preocupat vreodată o asemenea idee? Apreciaţi în vreun fel elevii cu rezultate slabe la învăţătură? V-a preocupat situaţia lor? Ce aţi aflat despre ei şi cum aţi încercat să-i ajutaţi? Aţi înlesnit prietenia între părinţii copiilor? Aţi încercat să găsiţi soluţii pentru elevii cu probleme psiho-afective. plictiseala. sociologie. ştiinţa comunicării. cum aţi reuşi să captaţi interesul copiilor? Simţiţi ce impact aveţi asupra copiilor? Intuiţi cum sunteţi văzut de ci? Aţi avea curaj să ascultaţi caracterizările lor? Ştiţi ce-şi doresc elevii? îi cunoaşteţi cu adevărat? Atitudinea lor v-a dat vreodată de gândit? Aţi încercat să vă corectaţi? Dacă ani de zile aţi rămas acelaşi profesor mediocru care parcurge programa conform graficului. nu consideraţi că stagnarea personală nu constituie un bun exemplu pentru elevi? Ca om.De ce nu se exploatează timpul mai eficient? De ce nu există discipline noi care să atragă elevii şi să-i pregătească pentru viaţă? Sunt convins că mulţi părinţi ar putea sta la catedră cu mai mult folos decât o fac o mare parte dintre cadrele didactice. deschizându-vă comunicării aţi avea mai mulţi prieteni. tulburări de comportament. Şi pentru că am ajuns aici. Din nefericire. psihologie. Cum v-aţi pregătit pentru cariera de profesor? Ce discipline adiacente celei pe care o predaţi aţi studiat? Ce examene de medicină.

Le puteţi formula dumneavoastră înşivă. cu atât mai mult cu cât voci de pretutindeni trasau direcţii spre niciunde. inhibiţia. Dificultatea consta în faptul că nu avea dreptul să cunoască rezultatele examenelor. Mintea şi deciziile ei te proiectează înainte sau înapoi. Ceaţa aceasta era greu de traversat fără călăuză. pentru a lua măsuri la timp. Ele vor contura chipul dascălului care. nemulţumiţi de competenţa sau metodele pedagogice utilizate? Ce ştiţi despre personalitatea elevilor dumneavoastră? Aţi ajutat vreunul să-şi descopere calităţile. timiditatea ori complexele? Există elevi care vă solicită prezenţa în recreaţie sau după ore? Aveţi foşti elevi care v-au devenit colegi sau prieteni? Consideraţi că aveţi vreo responsabilitate în formarea personalităţii copiilor şi adolescenţilor? Cum se traduce în fapte aceasta? Ce aţi admirat la profesorii pe care i-aţi avut în liceu sau facultate? Ce aţi îmbunătăţit fiind la catedră? Dacă disciplina pe care o predaţi ar fi facultativă. Concluziile. trebuia să le tragă singură. Învăţământul trece printr-o criză profundă. eşti forţat să acţionezi. în stratul adecvat psihicului tău. Nici un alt sprijin nu ar fi putut ţine locul acestora.interesat dacă elevii au posibilităţi materiale pentru a face faţă solicitărilor şcolii? Aţi refuzat vreodată cadourile părinţilor? Vi s-au părut “atenţii” meritate? Aţi încercat să atenuaţi conflictele dintre elevi sau dintre elevi şi profesori? Aţi fost vreodată respins de elevi? S-a întâmplat vreodată ca părinţii să ceară schimbarea dumneavoastră. Fiecare îşi avea rostul ei şi până acum le trecuse pe toate. înainte de a-şi cere drepturile salariale printr-o grevă. Dar când nu ştii şi mai ales când eşti conştient că există un cronometru care îţi înregistrează ezitările. Este în interesul tuturor ca Şcoala să devină un autentic Focar de cultură şi spiritualitate pentru toate vârstele sufletului. Avea doar două elemente ajutătoare: conştiinţa şi credinţa. Cum ai fi putut defini un drum prin nonspaţiul existenţei? însuşi timpul părea să curgă în ambele sensuri şi să se dilate sau să se contracte după voie. ar trebui să se contemple în oglindă pentru a purta un sever dialog cu propria conştiinţă. câţi elevi aţi avea? Aceştia v-ar asculta pentru că este interesantă materia sau pentru că harul pedagogic şi omul care sunteţi îi atrag? Întrebările pot continua. . Mai importante sunt însă răspunsurile şi semnificaţia lor. A struni mintea nu este chiar greu când ştii ce ai de făcut. însă. ceea ce menţinea starea de nelinişte şi confuzie în care trebuia să-şi găsească reperele nevăzute. atent la semnele ce-ţi dau de veste încotro te îndrepţi. ÎNCERCAREA Planul prevedea ca drumul să-i fie presărat cu multe încercări. talentele sau să-şi învingă teama.

şi constaţi că ţi se cere să gândeşti. dar am altceva de făcut. Dar mai sunt şi alţi factori aici. Dumnezeu de fapt tace şi-ţi urmăreşte alegerile. Mai dificile sunt acele probe nevăzute cu care te confrunţi în singurătatea atât de invidiată. Se plictisesc înainte de a ajunge acolo sau consideră că doar adversarul lui Dumnezeu te pune la treabă. Te rogi. Le-am tot spus aceste lucruri şi m-au contrazis sau mi-au întors spatele de parcă aş fi delirat. În fond. nu să te tânguieşti sau să ceri luminarea. Apoi sunt tot felul de forţe care acţionează pentru a te proteja sau a te distruge lent. simţi că. Nu o face nimeni altcineva decât gravitatea faptelor tale. Acestea reprezintă un gen de oameni şi întâmplări din care am învăţat multe despre suflet. pe care se eschivau să le comenteze. toţi tc privesc ca pe o fiinţă binecuvântată de parcă Dumnezeu te-a luat în braţe şi te plimbă prin împărăţia Sa. mai bine mă descurc singură.. Este clar că am ceva de îndeplinit. Dar ce am găsit până acum. Ce ştiu ei în ce fel “îşi plimbă” Dumnezeu copiii mai mari?! Când apucă să vadă un strop din exigenţa lui Dumnezeu. dacă nu-ţi analizezi bine deciziile.. Ţi se respectă opţiunile.. înjur.“De ce ne trimiţi pe planetă atât de neputincioşi? Pot trăi ca ei. Îţi ia ceva ani şi traversezi experienţe dureroase până te lămureşti cum stau lucrurile. poţi fi eliminat rapid din joc. Măcar de mai întâlneam câţiva cu care să mă consult. caracter şi psihicul uman. O. dar sigur. Bineînţeles că ai aflat de la toţi şi din toate scrierile spirituale că Dumnezeu este în tine şi-ţi repeţi EU SUNT. Nu este un spectacol pe gustul meu ca să fi cerut paşaport spre trecut pentru acest timp şi spaţiu. uitând prea multele cuvinte de dragoste cu care mă întâmpinaseră înainte de a mă cunoaşte. Blând şi dulce le pare multora chipul divin şi minunate darurile Sale. Capcanele se întindeau în faţa lor şi le ignorau din miopie. Îmi părea rău. Oricât de mare ţi-ar fi credinţa. Nu apucă să guste şi din partea amară şi trudnică a efortului.. Dar ce anume? Numai în filme vezi eroi care le ştiu pe toate. dar . temători să nu greşească. vorbindu-ţi într-o mulţime de feluri. Dumnezeu te invită la petreceri de Crăciun şi Paşti. iar simbolurile sunt greu de descifrat. Aş fi vrut să-i ajut. Frica îi arunca în noi situaţii cu mult mai încurcate. Numai că eşti supus Legilor şi.. Rămân în urmă binele şi răul.. ce mult ţi-ar plăcea să ai parte de revelaţii clarificatoare şi credibile! Dar nu vin. Cădeau în plasa propriilor limite. desigur. dar nici măcar nu întindeau mâna după ajutor. În primul rând destinul care te cam încorsetează. Greu te eliberezi din această carapace. în speranţa unei fărâme de răspuns. cuprinsă de febră. se sperie şi dispar care încotro. Au început să-mi dea sfaturi şi să mă dojenească sau să mă compătimească pentru nebunia mea. Uneori nici nu era nevoie de încercări. Altfel. pot spune că am venit să asist ca spectator la o dramă istorică în direct. fiecare este liber să acţioneze cum crede.

Ce simt? Greu de spus. Acum abia începe călătoria interioară ce are ca ghid iubirea. ritmic precum picătura chinezească. dar ea a deschis porţile inimii mele. Problema îşi dezvăluie dimensiunile profunde. desăvârşindu-ţi arta alchimică în pustnicia ta. Dar noi nu prea ştim să lucrăm cu forţele sufletului. Trecem în alt registru de unde. tot mai adânc. dar pacea nu se lasă atinsă. Dar de ce am uitat toate aceste lucruri? Cum am putut să uit că iubesc?” . când valul lumii vine să te scoată din peştera-ţi de vise.. Cineva are grijă să pună paie pe foc sau să te arunce în furtună când ţie tihna mai dulce. dar fuge de tine. Acolo este o comoară imensă ce se cere explorată. Încă nu este clar.problemele rămân. Sunt stări pe care le percep. speranţă. Aici însă puterea cuvintelor încetează. Pacea vine greu şi se aşterne pentru puţine clipe peste sufletul zbuciumat de neînţelegeri şi căutări. anticipând consecinţele posibilelor opţiuni. Important este că am început să simt. O cauţi cu sete. Chestiunea aceasta nu se abordează cu mintea. ci doar cu credinţă. alteori bucurie. La luptă cu alţi balauri! Ce contează că tu i-ai învins?! Sari în ajutorul celor care şi-au hrănit balaurii până când aceştia i-au atacat fără milă. S-ar fi spulberat de mult. Totuşi. Vrei să o abandonezi.. Iubesc altfel. o derulezi ca pe un ghem. Îmi imaginam rezolvarea problemei în termeni intelectuali. Şi sapă. dar cineva are grijă s-o readucă sub lupă iar şi iar până ce nervii cedează. Visezi să trăieşti senin precum maeştrii. şi o reiei până devine absurdă. punctezi stângăciile şi revii la ale tale ce-ţi par cât casa.. analizezi noile experienţe. A le defini înseamnă a le deforma. Te întorci ostenit. Deci peste ce am sărit? Simt cu adevărat cât de EU SUNT sunt eu? Atunci de ce nu ştiu tot şi nu sunt peste tot? De la a citi aceste cuvinte până la a le conştientiza sau a le descoperi sensul profund printr-o tainică şi binecuvântată stare de graţie e cale lungă. nici asta. uneori e durere. Explici din mers ce au de făcut pentru a se pune pe picioare şi te străduieşti să diminuezi puterea monştrilor sufleteşti. căutând în urmă când a început. Este altceva ce nu se lasă prins în cuvinte. Dar asta nu se învaţă cu sfaturi. Încep să mă apropii de graiul lui Dumnezeu care ne vorbeşte prin sentimente. Să fie naivitatea? Nu. ci cu sufletul. Cum poţi sta liniştit când ai atâtea de aflat despre lumea în care trăieşti şi despre tine însuţi? Este un soi de echilibru pe care încerci să-l menţii. pentru că nu pare să aibă o implicaţie reală imediată. nu este o probă ce urmăreşte calmul. folosim un alt limbaj.. Nu este nici ispită pentru că nu este genul de slăbiciune la care să mă simt vulnerabilă. Trebuie să înveţe ei înşişi să-şi ţină sub control împărăţia. până ce încep să simt ceva nou. Revine cu obstinaţie. Într-un fel este un indicator al sensibilităţii ce urcă o nouă octavă. Întorci problema care te sâcâie pe toate feţele.

Sunt o fiinţă creatoare ce-şi descoperă drumul spre Sursă. ci doar evoluţie sau involuţie. ai cunoscut toate aspectele ei şi ai ajuns să simţi această forţă în tine. Fortificată de credinţă şi lumină. Ei ştiu doar că nu vor să greşească. poţi doborî orice obstacol înarmată doar cu dragoste pentru Adevăr. De parcă cineva vrea! Ignoranţa şi comoditatea aduc eşecurile. Dumnezeu învârte Roata Vieţii. Ele se succed şi prezintă grade sporite de dificultate. Eu şi Tatăl Una suntem. De fapt problemele. oricine. Dacă fac abstracţie de el. iar ei se ţin bine de spiţele ei. toate sunt unde şi când este necesar. “Eu sunt. De altfel eşti pe dramul cel bun. Dar oamenii nu asta caută. Am aflat de pretutindeni acest lucru. Odată găsit. ci doar asigurări că sunt minunaţi.“Şi cum ai fi trăit în această lume plină de ură şi indiferenţă cu iubirea ta?” “Dar atâtea spirite luminate au trăit printre oameni iubind. Aici mai am de lucrat. Este un drum dificil la capătul căruia vei descoperi Cine Eşti”. potenţând proiecte creatoare. Că pot fi orice. că ai descoperit cum îţi dă aripi.” “Iubirea este o forţă uriaşă cu o mare putere de transformare. presupun că voi şti cum să-l folosesc. Tu mă înţelegi. oriunde şi oricând.” “Ştii şi asta. Încă nu prea ştiu cum să caut cifrul. perfecţi şi că totul merge de la sine. că ai suferit şi te-ai bucurat. Ei nu ştiu că stagnare nu există. Poate-mi vei spune că eşti conştientă că ai mai trăit sentimentul dragostei. Sunt o conştiinţă cosmică ce a ales să experimenteze anumite Legi ale Universului în acest spaţiu dens.” . Sunt om. suind spirala evoluţiei sau acceptând puterea timpului. să-mi deblochez memoria. Prin urmare. Altfel nu poţi aprecia limpede problema. dragostea aduce dezechilibru. Nu-şi menţine intensitatea şi se stinge când vine furtuna. Efortul de a gândi şi a acţiona aduce întotdeauna o soluţie sau un nou indiciu. Uneori mi se pare că nu am făcut decât doi paşi de la Start şi timpul mă presează să mă grăbesc. chemate de forţe din Jocul Universal. Nu ai avut însă sentimentul a ceea ce eşti cu adevărat. lucru de care eşti conştientă!” “Poate că nu anticipez cât de lung este acesta. savurând confortul siguranţei în stagnare. Trebuie să fii cu toate simţurile treze şi cu neuronii în funcţiune când alegi. Pe un fond de ignoranţă. că te-a durut sau ţi-a adus momente de împlinire. Dar trebuie să ştii s-o foloseşti. Cine Sunt? Dumnezeu într-una din formele Sale limitate de manifestare. Altfel distrugi totul înjur. Ce mai am de aflat? Că sunt omniprezentă şi pot savura oricând splendorile Creaţiei. Trebuie doar să-mi amintesc. Dar pentru mulţi pare cam metaforic limbajul meu.

Orice act responsabil. Nu putem decide în locul lor. a exista. Nu este misticism sau manipulare cum încă se mai străduiesc să afirme cei ce se opun curenţilor spirituali ce au înconjurat planeta. Dacă oamenii ar analiza mai atent ce se întâmplă în lume sau chiar în imediata lor vecinătate şi ar opta pentru o schimbare de mentalitate.deşi această ultimă variantă este imposibilă pentru că va atrage schimbări dureroase. Fiecare zi şi fiecare oră ar trebui să fie valorificate. renunţarea la obiceiurile nocive şi . fără a încerca să schimbe ceva în viaţa lor. rezultatul ar fi spectaculos. Prea multă vreme au fost ignorate. Credinţa ne ajută pe noi să ne rezolvăm problemele. Dacă am fi mai atenţi la gândurile. Dar a venit vremea să colaborăm cu Dumnezeu după alte principii. Noi doar le-am arătat drumul. Ai să-i ajuţi să iasă din acest cerc temporal.” “Aşa este. nu pe Dumnezeu să ni le soluţioneze. nu plătindu-i cu lumânări şi slujbe intervenţiile miraculoase în viaţa plină de nevoi şi suferinţe pe care noi înşine le creăm. Fiecare este Creatorul microclimatului în care trăieşte şi de fiecare depinde ca totul să se transforme sau să rămână aşa cum este . Este timpul să aplicăm Legile Vieţii. Nu realizează că toţi alimentează sistemul cu propriile convingeri şi opţiuni. demn şi lucid îşi va arăta roadele. Dar amânarea deciziilor şi punerii lor în practică frânează procesul Renaşterii Vieţii. Altfel. cu chimicale şi psihoze ce au transformat Terra într-un spital. peste aşteptările cele mai optimiste. mulţi îşi îndreaptă ochii spre Dumnezeu. în disperarea lor.” “Ai găsit mulţi dispuşi să prindă firul Ariadnei?” “Am găsit un labirint amenajat după placul fiecăruia. mai degrabă caută popasuri decât ieşirea. Desigur.” “Şi fiecare civilizaţie va lua totul de la capăt şi va cădea în aceleaşi capcane?” “De ei depinde ce vor alege. degeaba vorbim despre credinţă. Cel mai mare păcat este să-şi accepte situaţia aparent fără ieşire. De ce şi-ar mai dori să părăsească zonele de confort? Cât despre rătăciţi. Cei ce au pornit pe acest drum au putut observa deja cât de multe s-au schimbat în ei şi în jurul lor.ele sunt imaginare. vorbele şi faptele noastre.” “Este cumplit să asişti la această dramă a neputinţei umane. a se manifesta. Vorbesc despre o ştiinţă ce poate fi verificată de oricine fără nici un fel de tehnologie. În realitate toţi se pot trezi dacă ar dori acest lucru. Noua mentalitate presupune efort şi înţelegere. De fapt consecinţele sunt dramatice. Aşteaptă momentul de graţie care să le aducă mântuirea colectivă instantaneu. Viaţa îşi cere dreptul de a fi.“Ai dreptate. creând împreună o nouă realitate. am intui şi cauza necazurilor şi calea de ieşire din labirint. Nu mai poate fi menţinută în cavouri de beton. cât despre neputinţe .

cu contribuţia . nimic frumos nu se poate crea.” “Tocmai de aceea vorbeam de unire. cu blândeţea şi răbdarea cu care îngrijeşti pacienţii sau muribunzii. Familia omenirii s-ar suda prin sentimente alese şi ajutor concret. În acest mod s-ar realiza multe economii şi dragostea ar crea adevărate minuni. ca să scoţi din nevoi o familie. să iei în excursie nişte adolescenţi fără posibilităţi. până fac primarii curăţenie în centrele urbane şi rurale. Verificarea lor în plan personal şi unirea oamenilor de pe întreaga planetă în jurul unor idealuri nobile vor aduce salvarea neaşteptată. evaluându-l în bani. este mai eficient să ajuţi cu ce ai. De aceea. este cam greu să fii optimist. să oferi haine unui sărac. falsele tratate de pace. instalaţiile stricate.” “Pare simplu când auzi. In loc să ne poticnim în imperfecţiunile Justiţiei care tărăgănează procesele şi nu oferă soluţii practice problemelor omeneşti. să oferi cărţi. să repari gratuit un acoperiş ori tâmplăria unui vecin. O lume mai bună îşi poate începe existenţa chiar acum. mai dificil când să aplici. Când eşti şomer. Nu vom permite salvarea celor care au condus destinul omenirii spre dezastru dacă nu vor înţelege că familia planetară trebuie ajutată. cu calmul cu care asculţi confesiunea celui ce traversează o criză. Concurenţa şi lăcomia vor adânci prăpastia căscată între oamenii care sunt deopotrivă fii ai aceluiaşi Dumnezeu. soţul bolnav sau de cele mai multe ori beat (tot bolnav se numeşte). adevăruri. ai doitrei copii. bucuriei şi iubirii pe o bază trainică formată din Adevăr şi Lumină. consider ca un pas spre conştientizare decizia fiecăruia de a demola o gândire ce a frânat evoluţia şi de a construi o casă a păcii. Cu toate acestea. Până sponsorizezi un azil sau construieşti cu fonduri de la buget un orfelinat pentru copiii de care nimănui nu-i pasă. tehnice sau de legislaţie celor din jur fără a percepe taxe usturătoare. să acorzi consultanţă pe probleme economice. să supraveghezi copiii vecinei care trebuie să meargă la serviciu când tu eşti pensionară. Legi. ci doar cadrul legal în care ele de regulă nu se finalizează prin rezolvare. ai rămas fără bani şi eventual mai ai datorii sau vecini violenţi ori bolnavi în grijă. nu actele de agresiune.transpunerea în viaţă a acestor concepte. cel mai simplu ar fi să acţionăm după Legea omeniei. restanţe la întreţinere. goana după avere şi putere sau distrugerea echilibrului ecologic. repet. sau să-ţi pui talentul în slujba comunităţii fără a transforma asta într-un ciubuc. Fiecare poate deveni un sprijin pentru semeni. să primeşti la ţară pe timpul verii orăşeni nevoiaşi sau copii ce nu au bani de tabere. să tratezi un bolnav. să transformi în grădină pământul din faţa blocului. nu o mână de fiinţe egoiste care nu au înţeles încă scopul vieţii. casete sau materiale documentare unui însetat de cunoaştere. Dacă însă vă veţi condiţiona ajutorul. competiţia. să faci curat într-un parc. cu primul surâs arătat clienţilor. cu pâinea pe care o dai cerşetorului. să meditezi un elev. fiecare a pus o cărămidă la edificiul acestei civilizaţii tehnologice în care spiritul uman a fost închis.

A ACŢIONA. mizeria. dragoste.pe care ţi-o permiţi pentru a se realiza un proiect util comunităţii. poţi coase o fustă sau dărui un palton când acesta îţi prisoseşte. De ce nu se spune acest lucru? DE FRICĂ. Sunt o mulţime de idei care. Dragostea de oameni nu mă va lăsa. puse în aplicare. să constaţi că ţi-au întors spatele din simplul motiv că au uitat să gândească cu capul lor. cunoaştere şi perfecţionare. A IUBI. poţi curăţa resturile afişelor electorale cu chipurile celor ce au promis să ne asigure curăţenia sporind. A CONŞTIENTIZA. ar schimba faţa lumii. poţi rezolva problemele cosmetice ale unei vecine. lăsând loc parveniţilor? Ce au realizat investitorii străini? RUINA. A ÎNŢELEGE.” “între cădere şi iniţiere. nu voi putea merge înainte. Doar CURAJUL. A ajuta semenii să se trezească face parte din el.. le vei descoperi şi le vei . FRICA nu a construit niciodată nimic durabil. adunând oameni din diferite colţuri ale ţării la discuţii interesante care să soluţioneze problemele unui sector de activitate. continuând pe vechiul drum creat din iluzii. A CĂUTA. de fapt. A ANALIZA. Emisiunile banale care ţintuiesc în faţa televizorului pe toţi cei care s-au plictisit de adevărata viaţă ce presupune Adevăr. Toate acestea duc spre A FI. cu renunţarea la drogurile variate ce ţi-au otrăvit viaţa. când speri în sfârşit că ai găsit prieteni. Câte locuri de muncă s-ar crea numai cu fondurile ce se strâng prin jocurile de noroc! Dar cui îi pasă că tinerii au ajuns să emigreze sau să se imbecilizeze pentru că nu există locuri potrivite pregătirii lor în această societate?! Chiar se gândeşte cineva încotro se îndreaptă noua generaţie şi cum cea aptă să salveze ţara a fost scoasă din scenă. Poţi plăti cursurile de perfecţionare ale unui vecin.. poţi ridica o clădire cu multiple funcţionalităţi. DEMNITATEA şi ONOAREA au făcut cinste neamului şi l-au ridicat spre culmi glorioase. Este o punte pe care puţini păşesc. nu merită sponsorizare. unde oamenii de toate vârstele să se întâlnească pentru a-şi spori cunoştinţele în anumite domenii şi unde profesorii să lucreze voluntar. Altfel. cu mâna întinsă celui căzut. Realizez că. poţi sponsoriza traducerea şi publicarea unor cărţi. poţi achita costul unei tabere cu o tematică anume. poţi acorda o zi sau două pe săptămână consultaţii psihologice sau medicale gratuit. atunci trimiteţi-le unde este nevoie. A CREDE. Este de fapt o molimă ce are leac. Cât despre Regulile Jocului. ştiinţific şi spiritual al maselor. pace. ţinta spre care ne îndreptăm este A NU FI. Acesta este compus din câteva verbe: A OBSERVA.” “Ar fi bine să nu te opreşti din drumul tău. Dacă tot există fonduri disponibile. fără a privi în urmă. E greu însă s-o iei iar şi iar de la capăt şi. Ne putem lipsi de multe dintre “binefacerile” pe care ni le oferă cei ce ar putea contribui la ridicarea nivelului cultural.

au înţeles că la asemenea întrebări nu se răspunde şi au început să efectueze calcule pe cont propriu. le-au transformat în chei ale involuţiei. Placa modestă de pe zidul exterior lăsa să se înţeleagă obiectul de activitate şi numele firmei. Alţii. De fapt amăgitoare sunt mereu. El a lăsat oamenilor întotdeauna cheile evoluţiei. Însăşi prezenţa lor arăta faptul că în clădire accesul nu este permis oricui.. dar se pare că Dumnezeu decisese să lase în seama oamenilor rezolvarea problemelor pe care ei înşişi le-au creat. prin cărţile sau viaţa lor m-au ajutat să înţeleg multe. Dar cum aceştia erau dibaci meşteşugari. o descoperisem deja. Problema este că în tot dialogul acesta a fost şi o încercare ce justifică titlul. Poate că mulţi nu s-au întrebat niciodată cu ce fonduri s-au ridicat asemenea sedii. Rundele au devenit mai scurte şi amăgitoare.. Credeam că mai prind un fir. E doar o subtilă confirmare. cât de dorinţa de a descoperi cauzele crizei cu care se confruntă ţara şi de a găsi soluţiile depăşirii acesteia. Să le iau pe rând. animaţi nu atât de propria curiozitate. Mă bucur că am prieteni minunaţi şi.. Pot să mai amân răspunsul. Da. Dacă stau însă să mă gândesc. reintră în rol şi continuă-ţi munca. cred că am ajuns să-mi găsesc singură răspunsurile. Confirmările sunt farurile navigatorilor.. chiar dacă ei nu mă cunosc.. Am foarte multe la care să mă gândesc.” VORBE DE DUH Intrarea era păzită de doi străjeri moderni înarmaţi şi dotaţi cu telefoane mobile. Nici nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca ele să sosească înainte de a lc căuta şi a încerca să le descopăr în simbolurile înconjurătoare. Şi cred că o ştiu. bucuroşi de aspectul lor occidental ce a schimbat faţa urbei. Ziceam-şi eu aşa. Au alte năzuinţe şi dorinţe care le înceţoşează privirile. M-aş fi mirat să primesc răspunsurile clare pe care alţii le-au recepţionat. uiţi. Pentru asta vor trebui să folosească cheile pe care le-am lăsat. mai atenţi la informaţiile economico-financiare din mass-media. Jocul şi-ar pierde farmecul. Mă ţine în formă căutarea asta. Chestiunea devenise strigătoare la Cer. Mai au până ce vor începe să vadă. Deocamdată. Drept să spun.. dar dacă faci pauză.” “Mda! Ştiam şi eu toate astea. Parcă poţi să-i reproşezi ceva Rectorului! Imediat devine Actor şi Regizor şi Eu Sunt şi trebuie să fii abil să-i faci faţă. Am dibuit-o.lăsa aici când noi vom pleca spre planeta noastră. Ştiind că şi de astă-dată transmisese în cele mai diferite moduri avertismente şi mesaje care ofereau cât se poate de clar soluţii pentru situaţia planetară şi . De fapt o cheie tot mi-a dat. dar dimensiunea edificiului şi serviciul de pază lăsau loc de îndoială asupra naturii reale a afacerilor ce se desfăşurau la cele zece niveluri ale construcţiei. Nu sunt invidioasă. Nu tc aştepta ca altcineva să-ţi înţeleagă efortul sau durerea.

Dar nu o fac prima oară. masele de indivizi disponibilizări peste noapte. a beneficia de un loc de muncă potrivit aptitudinilor sale şi a opta liber pentru modul în care doreşte să trăiască. Unde le-a fost capul în aceşti ani? La filme şi distracţii în timp ce sub nasul lor s-a ţesut un păienjeniş din care este greu să mai scape acum dacă vor refuza în continuare să gândească. disperarea unora. trafic de mărfuri vandabile pe piaţa neagră. a se instrui. foametea şi mizeria. Par ridicol să vorbesc despre nevoia fiecărui om de pe planetă de a se hrăni. indolenţa şi opulenţa altora. buget. credite. De altfel mi-am oferit deschis ajutorul pentru a îndrepta lucrurile spre un alt făgaş. lene. descoperirile ştiinţifice inspirate nepuse în practică. lăcomia. Constat însă că este rea-voinţă. comerţul agresiv. comoditate şi necredinţă. Pare o observaţie tardivă. adecvate fiecărui neam. familiile fără acoperiş. “Cui îi pasă de semeni şi de natură? Nimănui. Constat cu stupoare că nicăieri nu se iau în calcul nevoile umane. asiguraţi pentru veşnicie cu conturi fabuloase. Suferea privind bolile şi sărăcia. violenţa. căderea creaţiei divine sub nivelul minim necesar evoluţiei. egoismul. Ideea lor au materializat-o şi iată-Mă în Iad. Dar şi-au astupat urechile la apelul Meu. nociv şi poluant. acoperiri stupide pentru jaf şi escrocherie. Aud de pretutindeni veşti îmbucurătoare cum .zonală. afacerile obscure. să nu creadă în asemenea scenarii ale slujitorilor bisericii care vor să-i ţină sub teroare şi să le explic cum funcţionează Universul psihic. NU BANUL. locurile de muncă productive desfiinţate în mod misterios. viciile.. frică. Universul însuşi nu mai suportă ura. a se adăposti. Constat însă că oamenii sunt harnici. Acum cer ajutor. Tocmai venisem să le pun că nu există. ci numai sume. minciunile sfruntate din toate mijloacele de informare (manipulare) în masă şi discursurile demagogice ale celor ce se îmbulzeau să conducă prăpădul mai departe. având acces la informaţie şi cultură. toate sub oblăduirea oarbei şi coruptibilei noastre justiţii. Am repetat de multe ori că VIAŢA ARE ÎN CENTRUL EI OMUL ŞI NATURA. jocuri ce sporesc investiţiile unora şi paguba altora. Bănuiesc că este dificil de înţeles acest lucru simplu şi pare mai lesne de crezut că Dumnezeu a vrut ca unii să se scalde în opulenţă în timp ce alţii sunt împinşi forţat spre dezumanizare.. experimentele diabolice asupra psihicului uman. Am considerat o vreme că ignoranţa este cauza măsurilor ce au dus la polarizarea societăţii. spălări de bani. a se îmbrăca. Cum puteau vedea moartea ei accelerată de “măreţele descoperiri ale secolului”? O lume nebună ce va dispărea. Parcă am nimerit în Iad. împrumuturi. S-a decis să aştepte reacţia mult iubitelor şi credincioaselor fiinţe. speculaţii bancare. pentru că interesele personale puse în joc erau prea mari ca să mai asculte un biet nebun ce pretinde că a venit să salveze planeta. minciuna. capitaluri. scurgeri de fonduri valutare. iar Mie Mi-au închis gura o vreme. Mă întreb cui.

şi nu conservarea ori sporirea averilor unui număr limitat de conducători autoaleşi. fapt ce a şi permis manipularea cetăţenilor. grija faţă de om şi natură nu preocupă pe nimeni. femei vânzându-şi trupul. Unii plâng de foame. Este anesteziat şi dirijat cu profesionalism înspre direcţii confuze ce nu duc nicăieri! Ceea ce Mă intrigă este cum toate aceste fenomene sociale şi economico-financiare atât de evidente nu determină acţiuni concrete. Privesc înjur tinerii drogaţi.. figuri schimonosite de boli şi alimente otrăvite şi zâmbitoarele şi prosperele chipuri ale celor ce conduc bâlciul deşertăciunilor.. munţi de urcat şi enigme cosmice de dezlegat. interesele naţiunii. Viaţa colectivă. traficanţi de arme. un salariu sau o pensie decentă. droguri şi carne. până ce omul uită că există şi cărţi de citit. Cui le cereţi când de voi depinde să vă îmbunătăţiţi viaţa? Celor pe care i-aţi votat în absenţa unor candidaţi de încredere.de la cei de buzunare la cei de avuţii naţionale şi internaţionale. Orizontul cultural s-a redus dramatic.că lumea este salvată. concerte de audiat. făcând extrem de dificilă redresarea.. Cereţi un loc de muncă. oameni fără ocupaţie vânând câştiguri. un acoperiş. nu arta conducerii. Grotesc şi absurd. nu cum să le rezolve problemele. accidente.. cât pentru a impresiona. a ne lăsa cu gura căscată în faţa unor cadavre mutilate. Indiferenţa şi delăsarea conduc inevitabil la agravarea situaţiei. Aţi ajuns sclavi la voi acasă. cum acoperă sistemul de impozite de câteva ori valoarea locuinţelor achiziţionate sau cât de gratuite sunt în realitate învăţământul şi asistenţa medicală? Cui serveşte diploma care atestă că sunteţi cetăţeni cu studii dacă nimeni nu are nevoie de voi şi nimănui nu-i pasă că aveţi copii şi nu . impozite mai mici. iar cei responsabili pentru destinele compatrioţilor gândesc cum să stingă revolta flămânzilor. Ce poţi găsi de altfel în ziare decât: violuri. crime. jafuri. ar ieşi la iveală şi fondurile necesare şi ideile. cerşetori. bodyguarzi înarmaţi. profiturile pe care le scot “respectabilii” oameni de afaceri prin tot felul de maşinaţiuni pe seama bieţilor clienţi. străzile îmbâcsite. Dar politica este arta demagogiei. Dar obsesiile se cultivă insistent. nealiniaţi nici unui partid? La ce vă foloseşte examenul de capacitate sau bacalaureatul când nu reuşiţi să faceţi calcule simple care să arate valoarea reală a mărfurilor. atunci când nu suntem invitaţi să ne extaziem în faţa anatomiei feminine pe care este firesc ca toţi s-o cunoască deja. nu atât pentru a le analiza cauzele reale şi soluţiile ce se pot lua pentru diminuarea efectelor. Dacă s-ar dori cu adevărat salvarea oamenilor şi a ţării. Cei mulţi şi păcăliţi în cele mai diverse moduri cu greu vor mai putea fi ţinuţi în frâu cu ameninţări sau justificări de neputinţă. ziua de lucru de opt ore. hoţi de toate categoriile . fapt de altfel bine cunoscut de cei ce trag sforile. furturi şi reclame?! Starea de anxietate se menţine aducând în faţa publicului cititor orori. Orice urmă de bun-simţ şi raţiune a dispărut.

pentru că atunci când aţi avut-o. într-o ţară a mizeriei. Lc voi spune că Eu doar reflect propria lor neputinţă de care trebuie să se scuture. acuzânduMă de neputinţă. cu locuri de muncă şi locuinţe pentru fiecare. Mă plimb printre semeni aşteptând clipa când vor dori un dialog deschis.. din scumpiri nejustificate. nu onorează pe nimeni. Vă întreb ce fel de ajutor? în stilul în care vi-l oferă partenerii externi? Numiţi acesta ajutor sau dependenţă? Probabil aţi uitat ce înseamnă independenţa..aveţi unde locui? Credeţi că în afară de un ridicat din umeri veţi obţine ceva de la oficiul stării civile ce v-a promis ocrotirea? Cel mult vi se vor lua copiii spre a fi încredinţaţi unui orfelinat aflat într-o stare jalnică sau spre a fi vânduţi. Mi-e milă de cei ce şi-au consolidat puterea pe nefericirea altora. Ei nu ştiu că statul nu pierde niciodată. funcţionez ca o oglindă în care se vede Adevărul. Doriţi ajutor. Cum îşi vor justifica cei sus-puşi deciziile ce au “modernizat şi occidentalizat” ţara. Nu. A câştiga procente din valoarea obiectului tranzacţiei. din dobânzi şi speculaţii bancare. Ei vor plăti şi greşelile funcţionarilor statali. Voi nu contaţi decât dacă. aşteptând statul să le rezolve ridicolele probleme. tineri fiind şi în absenţa locurilor de muncă. A face speculă şi a dezvolta o ramură economică sunt lucruri diferite. fără a cere despăgubiri. zidurile. eu nu vă ofer peşte pentru a vă face dependenţi de mine şi a deveni clienţii mei permanenţi. S-ar putea ca unora să nu le convină acest neamestec. nu. sărăciei şi a datoriilor crescânde?! Cine o mai face cunoscută în lume în afară de sportivi şi puţinii artişti care au posibilitatea să emigreze? Cum reacţionează europenii intrând pe un teritoriu cu oraşe în care gunoaiele zac pe stradă. bazat pe sinceritate. nu aţi ştiut ce să faceţi cu ea. Mă întreb cât vor mai rezista ei şi când vor începe SA GÂNDEASCĂ şi SĂ ACŢIONEZE. Nimeni nu se întreabă cu ce capital au putut demara asemenea afaceri unii dintre cei care au trăit în aceeaşi ţară în care veniturile erau limitate şi averile declarate. transformând-o dintr-o ţară fără datorii. vitrinele şi stâlpii sunt tapetaţi cu resturi de afişe. din umflarea artificială a preţului de cost. Eu am răbdare. în schimb. Ştiu! Mă veţi întrerupe cu proteste. . Alţii se vor bucura o vreme că-şi pot continua nederanjaţi afacerile mascate de aura politică în care s-au înveşmântat. Este simplu. El are dreptul să încalce Legile prin întreaga maşinărie a instituţiilor care-l slujesc. Nu ştiu cum de nu s-au gândit tinerii să-şi cumpere casă. Nu mai suportaţi acest gen de observaţii. Dimpotrivă. Am uitat însă că civilizaţia presupune respectarea unor norme elementare de bun-simţ şi educaţie. Este minunat pe Pământ. unde gările şi căile ferate sunt împânzite de ambalaje şi resturi amestecate? Am intrat în Europa prin acte ale căror condiţii nu au fost aduse la cunoştinţa noastră niciodată. oferiţi printr-o minune sute de milioane pentru a achiziţiona un apartament. Eu vă învăţ să prindeţi peşte şi nu voi pescui în locul vostru. Oamenii.

” MOMENTE DE VIS Trupul rămăsese inert de luni de zile. le rămăsese gândul de a nu-l obosi mai tare cu prezenţa lor. Aceasta caracterizează lumea animală. nu trebuie să faceţi altceva decât să fiţi OAMENI. forţele îl părăsiseră. procesul conştientizării a Ceea ce Eşti cu Adevărat. În ultima vreme. Nu realiza ce se mai putea face. Pentru oameni. Şi dacă în fiecare Dumnezeu a pus scânteia divină. În ochii tuturor. cunoaştere. nimeni nu se gândea la suferinţa psihică a bolnavului. Diagnosticul era confuz. deşi luptau în felul lor pentru viaţă. pentru alţii va fi prea târziu. Toată atenţia era îndreptată spre a asigura ritmicitatea medicaţiei. cerând sănătate pentru fiul ei. Pentru a descoperi fericirea.Viaţa nu este o luptă pentru existenţă. mama luase calea bisericilor şi zăbovea înlăcrimată în faţa altarului. Dumnezeu era ultima salvare. Văzându-i starea neputincioşi în faţa situaţiei. Timpul trecea fără a aduce ameliorări în ciuda tratamentelor efectuate. . cum greşit s-a înţeles. viaţa înseamnă evoluţie. Învăţaseră şi ei că medicii şi tehnologia lor ce se joacă de-a amputatul şi transplantul nu pot oferi garanţii şi că de cele mai multe ori ei experimentează în necunoştinţă de cauză. lipsă de interes pentru viaţa înconjurătoare şi slăbiciune. parcursese şi el câteva etape în care trecuse de la stupoare la disperare şi resemnare. Treptat. umplându-şi timpul cu alte activităţi. dezamăgită de limitele ştiinţei medicale. Boala debutase cu o stare de apatie. desăvârşire. Oricât ar părea de curios. Pentru unii va fi frumos. Cauza care transformase un adolescent într-un paralitic rămânea necunoscută şi nici nu prezenta interes pentru gândirea contemporană. alimentaţia şi igiena acestuia. Tatăl. de ce aţi ajuns să credeţi că liberul arbitru vă permite să fiţi indiferenţi şi laşi la suferinţa aproapelui? Când veţi înţelege că ţara va prospera când fiecăruia îi va fi bine şi neamul va progresa când toţi veţi fi uniţi şi nu veţi mai face diferenţieri? Într-o zi vă veţi întoarce la Mine. Doctorii îl încurajau neconvingător. muşchii se atrofiaseră şi o stare de ameţeală îl cuprindea ori de câte ori încerca să rămână mai mult în poziţie verticală. ca şi prescripţiile medicale ce urmăreau înlăturarea efectelor. Au existat şi propuneri costisitoare în speranţa unui ajutor eficient în străinătate. Familia se simţea distrusă. spunând că un organism tânăr are toate şansele să se refacă. tânărul se transformase într-un corp fără conştiinţă căruia era necesar să i se întreţină funcţiile vitale. Dar posibilităţile financiare nu le permiteau asemenea demersuri cu rezultate îndoielnice. iar prietenii începură a-şi rări vizitele.

altădată îndreptate spre viitor. Pusese cap la cap tot felul de simptome în căutarea unui diagnostic. examene şi competiţii sportive. la florile de la fereastră pe care numai mama le îngrijea. se ancoraseră în prezent şi palpau subiecte filozofice. la gesturile căţelului care îi devenise cel mai bun prieten. Chiar începuse să-l irite vorba multă şi prefera să intre în stări de meditaţie care-l făceau să viseze. Auzise şi el că grijile şi obsesiile determină natura viselor. Bogdan îşi redusese universul la camera în care zăcea şi gândurile. la expresia ochilor celor cu care vorbea şi la inflexiunile vocii ce trădau o gamă largă de sentimente şi emoţii. tânăr fiind. treptat. trecute sau viitoare? Lecturile sale să-şi fi pus amprenta pe tot ce visa cu atâta claritate şi coerenţă? Oare existau tălmăcitori de vise care să-l ajute să înţeleagă cea de-a doua lui viaţă? Simţea că exista alternativ în două planuri paralele în care totul continua perfect.În acest timp. Erau. Era un instrument devenit nefuncţional. De când se ştia nu mai visase atât de mult şi atât de ciudat. Puţina anatomie pe care o cunoştea refuza să răspundă întrebărilor sale.. Îşi păstra intactă amintirea viselor şi se convingea pe măsură ce timpul curgea că trăieşte două vieţi. într-un punct în care rămânea în continuare imobilizat. Acestea nu aveau nimic comun cu viaţa sa într-un trup lipsit de putere. Chiar limitarea mişcării îi ascuţise simţurile. . iar cea onirică părea mai reală decât materia însăşi.. dar nimic nu părea să se lege şi nici prospectele medicamentelor nu-l lămureau asupra fenomenelor ce se petreceau sub efectul lor. la forma mâinilor oamenilor şi la mersul lor apăsat sau înţepenit de neputinţe. Să fi scos subconştientul la iveală dorinţe nemărturisite şi amintiri din alte timpuri. Simţea doar că starea era staţionară. la ciripitul păsărilor în zori şi la apus. neobişnuite. Ceruse celor din jur cărţi ca să se poată documenta pentru a înţelege ce procese se desfăşoară în propriul corp. Nu putea înţelege cum te poţi îmbolnăvi. I se părea că intră într-o altă lume în care era sănătos şi participa la cele mai năstruşnice întâmplări. Adormea adeseori pe parcursul zilei. După un timp începu să-şi privească trupul ca pe ceva ce nu îi aparţinea cu adevărat. fără a fi accidentat sau contaminat de vreun virus necruţător. somnul deveni o bucurie pentru că visele aveau în ele ceva enigmatic ce se cerea descifrat. la formele ciclice ale lunii şi clipirea stelelor. însă era sigur că toate astea nu aveau legătură cu situaţia lui. Ocupaţiile anterioare îl făcuseră imun la sunetele înconjurătoare. la luminozitatea schimbătoare a zilei. la râsul copiilor ce se jucau în curtea blocului. Chiar viaţa considerată reală trecuse în plan secund. dar care nu se confunda cu acel ceva care gândea şi care putea face abstracţie de nemişcarea acestuia. La început refuzase să-şi accepte boala şi făcuse crize de furie care se terminau cu lacrimi. la zgomotele străzii ce trădau activitatea semenilor.

Deocamdată visele aveau un fir călăuzitor şi trebuia să mediteze asupra lor. Păreau prinşi într-o capcană din care nu puteau ieşi. I se părea extrem de dificil să găsească echivalenţe între acolo şi aici. iar natura o perfectă armonie între diferitele forme de viaţă. Tânăr arăta de fapt. Totuşi. iar preocupările şi. Se integra acolo între cei dragi lui. Acum realiza pasiunea pe care o avusese de mic pentru stele şi nave zburătoare şi setea cu care citea literatura de anticipaţie. Or aici semenii nu păreau preocupaţi de autocunoaştere şi dezvoltare. Se numea CORES 2. Ar fi trebuit să creeze un fel de dicţionar de locuţiuni verbale care să aproximeze pe înţelesul pământenilor noţiunile coresanilor. în general. ci acestea din urmă fuseseră inspirate de locuitorii stelelor. La . Ce medic şi ce terapeut ar fi avut acces la cauza reală ce-i adusese această pauză? Acum îşi considera boala ca o vacanţă care îi permitea călătorii prin Univers şi invers . iar el Nindomentum. felul lor de a trăi erau greu de descris. Navigase prin întreaga galaxie şi îmbogăţise ştiinţa planetară cu o mulţime de teorii îndrăzneţe şi aplicaţiile lor minunate. Oamenii erau frumoşi şi luminoşi. Nu poţi înţelege ce nu ai trăit şi verificat îndelung până ce ai ajuns să stăpâneşti şi să controlezi anumite forţe. ci doar de a câştiga bani şi a se distra. În ea găsise mult din adevărul pe care îl trăia în dimensiunea paralelă. Comunicarea avea loc pe niveluri de conştiinţă. cât pe acele descoperiri menite a desăvârşi fiinţa umană şi a o armoniza cu întregul. Dar nu părea să dea rezultate. însă ştia că avea o vârstă înaintată şi era respectat pentru cunoaşterea sa. Îşi amintea experienţele din voiajele sale astrale pe planete cu nivel apropiat de evoluţie de al terranilor şi realiza că diferenţa între felul de viaţă al celor două civilizaţii era mult prea mare pentru a fi diminuată prin simple explicaţii. respectând Legile Universului. derularea vieţii în paralel pe două planuri trebuia să aibă o semnificaţie.Dincolo era un tânăr sănătos şi locuia pe altă planetă. nu dacă ŞTII. Va vedea mai târziu cum îşi va întocmi rolul prin care să devină cunoscut fără a fi respins. având memoria celui ce era şi revenea în viaţa terestră îmbogăţit de amintiri şi gânduri ce trebuiau traduse într-un alt limbaj. Era lesne de înţeles că boala-i fusese programată prin destin şi nimeni altcineva decât el însuşi nu va reuşi să aducă vindecarea. nu visele erau o reflectare a lecturilor sale.o perioadă de activitate extrem de importantă faţă de care examenele pe care ar fi trebuit să le pregătească păreau banale şi inutile. ci viaţa însăşi la o altă dimensiune a conştiinţei sale. deşi era atât de simplu! îşi tot analiza scurta viaţă terestră şi toate informaţiile acumulate în subconştient pentru a-şi putea descrie propria personalitate şi a găsi cheile ce zăceau în trupul ce-l ţinea ancorat în această realitate. Ceasurile de trezie le petrecea prelucrând mesajul viselor. Viaţa devenise fascinantă. Deşi ele nu reprezentau scene simbolice. Acolo ştiinţa nu se baza atât pe realizări tehnice. E drept că aici ai crezare dacă ai diplome.

iar eu nu prea visez noaptea. ieşirile şi intrările în corp au fost supravegheate de prietenii săi neîntrupaţi. Ridicat în capul oaselor şi plin de entuziasm. Nostim era că. Îşi spuse că ar putea începe cu experienţe mai simple pentru a testa receptivitatea celor din preajmă şi a-şi adapta strategia în funcţie de reacţiile lor. dar ştia că o vreme tocmai boala sa îi va aduce în preajmă pe cei de care avea nevoie pentru a-şi începe lucrarea. ce-i cu tine? De ce plângi? Este frumos. chiar dacă din afară nu s-ar fi văzut decât o conversaţie între o mamă disperată şi copilul ei condamnat probabil la o moarte prematură. Înţelegea că oamenii nu erau pregătiţi pentru a se confrunta cu aceste elemente de viitor. o întâmpină zâmbind.. dar. nu-i puteau refuza satisfacerea dorinţelor. Ei. Ce mi se părea curios era că fiinţele acelea de lumină aveau aripi şi zburau. – Ce faci. Poate că ochiul nostru nu percepe încă aceste frecvenţe. Erau nişte culori cum nu am mai văzut vreodată. pornind de la viaţa în plan personal. Şi primul subiect care nu-şi putea ascunde îngrijorarea de câte ori intra în cameră era mama sa. Dane? Te-ai trezit? Ai dormit bine? – Da. Era dezamăgit de concluzie.început. dorm buştean. Şi asta nu ţinea de limitele puterilor sale fizice. neştiind că efortul era în folosul lor şi nu al lui Bogdan. se simţea copleşit. Mai târziu a reuşit să repete procesul cu multă uşurinţă şi să-şi dirijeze zborul sau prezenţa înspre acele planuri în care avea nevoie să se documenteze pentru a găsi răspuns întrebărilor sale. poate că mulţi nu i-ar fi luat în seamă “capriciile”. – Să vezi! Se făcea că plecasem cu o navă spaţială pe altă planetă. ieşind din navă. dar aşa. dar nu putea sta totuşi degeaba. colectiv şi ajungând la civilizaţia planetară. îşi mai echilibrase el energiile astfel încât să facă faţă efortului ce se întrezărea pentru o lungă perioadă. Era o senzaţie formidabilă. Tu ce faci? Te descurci? – Ei. cum să nu mă descurc? Hai mai bine şi povesteşte-mi visul. Se deschideau mai multe căi de explorare şi trebuia să lucreze sistematic. că demult nu am mai stat noi de vorbă. Totul părea făcut acolo din pietre scumpe strălucitoare. Dacă ar fi fost sănătos.. Am avut un vis frumos şi încă sunt sub impresia lui. Tema era vastă şi uşor de cuprins cu conştiinţa lui Nindomentum. cu oameni luminoşi şi foarte frumoşi. mamă. Îşi întocmise un plan care să urmărească mai multe aspecte. Cu ea va trebui să înceapă procesul vindecării spirituale. . am început şi eu să plutesc pentru că şi eu aveam aripi. când încerca să transpună totul în termeni la nivelul cunoştinţelor celor apropiaţi. Un mileniu nu i-ar fi ajuns să exprime în mod comprehensibil această cunoaştere. Probabil că aşa arată îngerii. De aceea nici nu pot să le dau un nume.

– Părerea mea este că nimic nu-i întâmplător pe lumea asta şi dacă Dumnezeu mi-a dat această boală. ştiu ce crezi acum. te-aş fi înţeles. Este uşor să pari grozav că eşti bogat şi ai de toate. iar dacă totul vine de la El. o fi având El nişte socoteli pe care încă nu le înţelegem. s-ar enerva din aceleaşi motive. crede-mă că nu este un vis mistic şi nu te mai teme pentru mine din superstiţie. percepând exact situaţia. dar nu este uşor. mamă. Ei mai aveau credinţa în Dumnezeu. am pierdut-o şi pe aceea. Acum încercăm să o regăsim. dar mai degrabă o privim ca pe un refugiu decât ca un element esenţial al vieţii. In plus invită semenii la a-şi schimba modul de a gândi şi a-i ajuta cu înţelepciune pe cei aflaţi în nevoie. Dacă ai fi spus “măcar să fi simţit şi tu ce înseamnă dragostea”. după luni de suferinţă şi singurătate. înseamnă că merită preţul. Doar că “unii sunt mai egali decât alţii”. – Şi ce îmbunătăţire aduce faptul că unii sunt bolnavi. dar n-ai apucat tu să ştii ce înseamnă viaţa. dar Bogdan. Entuziasmul tineresc nu este suficient pentru a schimba ordinea lucrurilor. Îşi muşcă buzele să nu plângă. bine. sărbătoreai majoratul. Ratările sunt efectul slăbiciunii sau a unei conjuncturi ce trebuie înţeleasă şi depăşită. Noi. . Grozav vei fi când nu-ţi vei uita aproapele şi nu vei putea dormi până când nu vei găsi cel puţin o soluţie pentru a-l ridica din mocirlă. Orice om sănătos consideră că nu este bine să vorbeşti unui bolnav despre nenorocirea pe care o aduce situaţia sa în familie. – Ai început să vorbeşti frumos. cu timpurile pe care le-am trăit. consideră că era momentul potrivit unei deschideri. s-ar distra în acelaşi mod indicat prin canalele RTV. simţea că venise vremea deşteptării sale. Ba parcă am mai pierdut ceva. – Asta-i! Ce importanţă are că nu am terminat-o? Problema era aceeaşi. Ascunsul după degete ar fi creat o atmosferă cam neplăcută în casă şi.– Mamă. De altfel cam asta se şi întâmplă. – Ei. dar erai şi tu cu colegii acum. – Ce faci? Plângi că destinul meu nu se înscrie în tipar? Cine ţi-a spus ţie că toţi oamenii sunt la fel? Ar fi foarte plictisitor dacă toţi ar spune aceleaşi vorbe. Ştii bine că de mic am fost pasionat de SF şi mi-am dorit să fie adevărate lucrurile minunate pe care le citeam. Crezi că nu am aflat în unsprezece ani cum este şcoala ca experienţă de viaţă. ar face aceleaşi lucruri. Măcar să fi terminat şi tu şcoala. Te rog. Şi noi am sperat că vom face o lume mai bună când eram ca tine şi am ajuns să nu ne deosebim de bunici prea tare. – Dar cu ce preţ? Îi scăpase şi nu mai putea drege gafa. unii sunt analfabeţi sau că unele destine sunt ratate? – Poate că aduce. Se pare că visul s-a împlinit. Îţi imaginezi că am primit vreun semn că voi muri. ca să o regret în al doisprezecelea? – Da.

Ce faci tată. Nu mai sunt puştiul dintr-a XII-a D. Şi eu te văd cu alţi ochi.. Sunt conştient de asta.. Să căutăm şi să descoperim rostul întâmplărilor care nu sunt deloc întâmplătoare! Eu am reuşit să iau totul ca pe o provocare. – S-a întâmplat ceva? Nu ştiam unde eşti. dar. Acum vorbim ca doi adulţi şi mă interesează ce simţi şi ce gândeşti. De unde căpătase această putere? în primele clipe se dojenise că-şi dăduse prea lesne drumul la gură.. Acum putea lupta. iar dacă tot vorbim de mobilitate.. Sentimentele-mi sunt mai profunde şi nu te mai pot trata ca înainte. căutând leacuri şi tratamente. Am ieşit din relaţia şablon mamă-fiu. Dumnezeu ne invită la o partidă a cărei miză este sănătatea mea. Totul este să nu te sperii de ce va mai urma şi să-mi acorzi încredere. Eşti schimbat.. Cam aşa sunt bărbaţii. dar acum îi părea bine că o făcuse. II privi cu ochi miraţi. Era şi nu mai era Bogdan. te-ai trezit? Nu voiam să te deranjez. ascund o metamorfoză. Această revenire însă o luase prin surprindere şi realiza că va avea un aliat chiar în fiul ei. fii atentă. – Asemenea incidente. Tu ce mai faci? . Parcă el era părintele şi ea copilul neajutorat. – Bogdane. Dar se simţea extraordinar în preajma lui.. – Tu ai reuşit? – Câte nu ne iartă El şi noi să ne supărăm doar pentru că nu înţelegem?! Asta este prostie. însă nu prea ştia cum. Descoperea că mila cu care se apropiase de el de când debutase boala şi evitarea discuţiilor deschise în familie creaseră o tensiune greu de suportat. Se simţea eliberată. putea încerca tot felul de metode la care chibzuise în taină după ce le descoperise. – Dar tot nu poţi să-I ierţi că a putut să-ţi facă una ca asta. de regulă. Îşi propusese să lupte pe cont propriu. La serviciu îşi mai descărca sufletul în faţa colegelor. Există planuri cu mult mai importante decât mobilitatea mea. Nici după spovedanie nu avusese această senzaţie de despovărare. intuindu-i etapele. Să nu-l iei prea tare. Cea mai mare izbândă însă se situează în sfera spirituală. Dar nu se ştie ce surprize ne rezervă jocul. vine tata.. nu te recunosc. ce-ar fi să ne referim la cea mentală? Cât am cap să gândesc. dar se alesese cu o compătimire care îi făcea mai mult rău. cu alte cuvinte. în aparenţă..– Ce e mamă? Nu reuşeşti să te împaci cu Dumnezeu? – Am fost şi eu la biserică şi m-am rugat. – Cred că am dormit pentru un cincinal. am descoperit brusc că mă preocupă psihologia. Totul este s-o accepţi şi s-o laşi să se desfăşoare. M-am decis să mă trezesc. am mai mult decât un stripter sau un playboy. Mm. El este mai vulnerabil la capitolul boli.

care se confruntau cu diferite probleme de viaţă. Nu că nu aş putea. Mă întreb dacă vom ieşi vreodată din haosul acesta. – Ce anume? Te putem ajuta cu ceva? – Ar exista nişte variante. este greu să mai dai de urmă vechilor fabrici cunoscute pe piaţa externă. Iar ni se cere să facem disponibilizări. dar mi-au trecut ameţelile. le readuse zâmbetul pe buze. Mă gândeam să încep să fac ceva. De aceea. s-ar putea să nu-mi mai doresc acest lucru. de siguranţă şi echilibru.” De fapt el însuşi se mira de atitudinea părinţilor. “Ce-mi veni să spun toate astea? Bietul băiat. Scoşi din tiparele lor de părinţi preocupaţi de lecţii şi hrană. se crea o ciudată stare de bine. Am avut tot timpul să reflectez asupra vieţii şi să devin filozof.– Păi. Rentabilizarea se putea face folosind alte pârghii. de pace. Adunaţi unul lângă altul şi deschizându-şi inima. Şi cum toate şi-au schimbat numele. băiete? Ne-am făcut griji pentru tine. Dar nici nu îndrăznesc să te întreb: te simţi chiar atât de bine? . deşi. directori şi contabilitate soluţii. După lungile-i luni de suferinţă. Este un conflict care se repetă cu mici variaţiuni cam peste tot unde fabricile au mers bine şi au avut export. Aceştia spun că schema este încărcată şi că sunt mulţi care nu prea ştiu să muncească şi ocupă posturile degeaba. M-am mai schimbat un pic. Era pentru prima oară când se deschideau astfel în faţa lui. în sfârşit se putea COMUNICA. Pe de altă parte au şi muncitorii dreptate. pe care o abandonaseră intrând în rolurile de rutină pe care le jucaseră ani de zile.. constata că şi ei se schimbaseră. Să zicem că aş putea termina liceul la fără frecvenţă cumva. cred că parcă am mai prins puteri. nu declaraţii de neputinţă. – Tu cum te mai simţi. Mă gândesc cum să-ţi fie ţie mai uşor şi până diseară restructurăm camera. Erau trei fiinţe legate prin destin. – Ce ne ceri este o nimica toată. până veţi obţine voi tot felul de aprobări. cred că numai veştile proaste îi mai lipseau acum.. Îmi pare chiar prea uşor. Altfel. Nu pot umbla. Oamenii au prins zvonul şi sunt furioşi. cum ştii. Azi au vrut să sechestreze conducerea. cu alte cuvinte să mai văd ce se întâmplă în ţară şi pe mapamond. Poate mi-aţi putea da nişte sfaturi. Cu treaba. Dar mă gândeam la ceva mai potrivit situaţiei în care mă găsesc. v-aş ruga să-mi aduceţi aici televizorul să mă informez puţin şi să găsim cumva o idee să instalăm aici computerul astfel încât să pot lucra la el. Ei aşteaptă de la ingineri. nu conducând disimulat întreprinderea spre faliment. Chiar părea că se simt foarte bine expunându-i problemele lor ca unui adult. Dar alţii trag sforile aici. Un fel de rigiditate se topise şi naturaleţea pe care o descopereau în acest mod firesc de a fi. Nici la uzină nu merg treburile cum trebuie. Pentru început aş dori să mai scot capul în lume. – Ştiu.

Este posibil să se stabilizeze pentru o vreme această stare. Dar cel mai încântător este fenomenul deschiderii. ci de opt sute de ani. De fapt nici nu mă consider bolnav.. Voi încerca să nu devin o povară. Te-am putea muta în sufragerie. Probabil că te vei maturiza mai devreme decât colegii tăi. Îi privi zâmbind şi începu să se simtă bine în pielea sa în noua ipostază. Vă promit că nu voi fi un bolnav dificil. cât şi fizic. Încă nu mi-am pus planul la punct. Poate vei recupera în cele din urmă şi-ţi vei da bacalaureatul. ce zici? – Se aprobă. doctorul de familie. Doar e fapt cunoscut că acei ce au un coeficient prea mare de inteligenţă sunt respinşi de societate. Deja ne-ai făcut o bucurie pe ziua de azi. – Aşa este. dacă nu ai diplomă. Pot învăţa într-o lună toată materia. Chiar era mai interesantă decât aceea de elev premiant. în ciuda atâtor disponibilizări. – Uite ce este. – Nici nu ştii cât mă bucur să te aud vorbind aşa. vreun profesor. – Nu vorbi aşa. bunicii şi voi mai vedea cine pică. poţi să fii şi geniu că nu se uită nimeni la tine. cei obişnuiţi? Erau atât de diferiţi.. însă nu le pot arăta asta încă. deşi mă încearcă altfel de dorinţe. Îţi vom lua şi un telefon mobil ca să-ţi fie mai uşor şi vom discuta după ce mă voi gândi cum să schimbăm mobila în cameră. nu împins de tarele unei societăţi imperfecte în care cel ce gândeşte este marginalizat. Ce-mi doresc din partea voastră este să nu mă priviţi ca pe un handicapat. De-ar fi numai inteligenţa! Câţi “parametri” ai existenţei umane sunt ignoraţi! Este mult de lucru.. Totdeauna ai fost cel mai bun. Eşti unicul nostru copil. Oare au realizat că nu mei erau ei. Păi dacă asta se întâmplă. – Te-am obosit destul. E şi acesta un handicap: acela de a nu fi mediocru. Noi ne şi apucăm de treabă. – Poate. Dincolo e spaţiul comun unde ne vin musafirii. Îl vom descoperi împreună. într-adevăr ar trebui să-mi chem prietenii. Mă duc să fac o prăjitură. Bănuiesc că-i vei face tu cumva să nu te părăsească. Oamenii nu ştiu cât de importantă este activitatea . probabil viitor student şi ulterior vânzător de bilete la Bingo National Liberty. Vroia să dea un sens vieţii prin propria opţiune. “Deci au sesizat şi ei schimbarea. dar bănuim că preferi să te izolezi în biroul tău..– Cred că am trecut un prag critic atât din punct de vedere psihic. Nu mai am minte de optsprezece ani. Ce să fac cu ştiinţa lor depăşită? Pe de altă parte. ştiu ce spun şi vreau să mă credeţi că vă înţeleg situaţia. Dar ce să fac cu ea? Prefer să devin autodidact şi să studiez ce-mi place. Nu ar strica să vorbeşti din când în când şi cu ei. – Mamă. mai degrabă într-un concediu prelungit care are un rost. deşi nu are rost să mai cheltuie ai mei cu meditaţiile.

cât timp ar valorifica în loc săl irosească în mod stupid?! Cine să le spună toate astea? Oricum nu este suficient doar să spui. Oare nu mi s-a spus bine adresa? Sau am fost eu naiv să cred că voi găsi marcaje? Trebuie s-o iau sistematic. Şi azi mai vin unii pe aici încercând să străpungă barajele acestui tărâm nevăzut. Nu este ca pe Cores 2. dar trebuie să treci nişte probe şi asta-ţi va lungi călătoria. Hoinări puţin prin împrejurimi. Nu mi-ai dat nici un indiciu. Mai este ceva şi în asta constă arta pe care o port în mine. Acum cred că voi pleca puţin în lumea viselor unde am lăsat ceva neterminat. Deocamdată nu are rost să zăbovesc. “Gândeam că-i mai simplu. Şi bătrâna dispăru. Dar nu au lumină în suflet şi ochii lor nu pot vedea ce se află chiar în faţa lor. că n-a mai călcat pe aici picior de om din tinereţea mea. orice teorie devine discurs intelectual sec. Dar nimeni nu-i răspunse. Căutam “peştera fermecată”. Poate că vei reuşi tu. Fără lumină. luminate crăişor. măicuţă.creatoare şi efortul autocunoaşterii. Trebuia să-i ceară permisiunea de a intra în camera tezaurului pentru a cerceta puţin istoria adevărată a pământului pe care se născuse şi obiectele sacre ce conţineau simbolurile spirituale ale trecutului. Să-mi aduc aminte ca să nu uit când trec dincolo. mă voi repezi puţin în “peştera fermecată”. De-ar crede. – Mulţi au căutat-o de-a lungul timpului..” Deschise ochii la timp. Cred că m-am cam rătăcit. mi-ar fi mai uşor. – Ei. dar nu le-a fost dat să ajungă în interior. Dinspre bucătărie se răspândea o aromă plăcută de prăjituri calde. Cât timp ai mei au de lucru. Acolo era un lăcaş neumblat unde trăia de secole o femeie ce păzise comoara neamului. dar nu prea ştiu încotro s-o iau ca să o găsesc. lipsit de viaţă. “Asta înseamnă că mi-a spus tot ce am nevoie să ştiu pentru moment. dar nici un reper nu părea să indice pe unde s-ar afla intrarea. visând la bogăţia ei. unde eşti? Nu pleca! Nu m-ai lămurit ce am de făcut. . De unde să încep însă? Dacă aş zbura. Numai că nu mai merge. şi mi se pare c-a trecut o veşnicie de atunci. Plec şi mă întorc mai târziu cu câteva răspunsuri. Ieşi rapid din corp şi se proiectă cu puterea gândului în Munţii Sfinţi. – Ziua bună. pentru că tatăl său venea să-i prezinte proiectul de reorganizare a camerei. Am greşit “decolarea”? Unde am ajuns?” – Dar ce-i cu tine prin pustietatea asta.. Nu ar fi putut aduce elemente ale ştiinţei viitorului fără a înţelege rădăcinile prezentului.

aşa cum pentru mulţi bolnavi schimbarea atitudinii. – Să nu te lasi înfrânt. Dacă era după ei. Am să fiu cu tine. Până la achiziţionarea unui scaun cu rotile. Nu are ce să-mi facă şi oricum îmi imaginez ce-mi va spune. Nu că mi-ar fi teamă de moarte. iar la fereastră se va putea umbla uşor. or eu intenţionez să trăiesc mai mult. – Poate trebuia totuşi să cerem şi părerea medicului. – Vrei să ne apucăm de treabă? – Credeţi că vă descurcaţi? – Eu te întreb pe tine dacă te putem muta dincolo până mişcăm mobila. a alimentaţiei. – Sunt gata. . Mutăm patul lângă perete şi aici punem biroul cu calculatorul. Pare ciudat. totuşi abia acum se surpase acel zid care împiedică adevărata comunicare între părinţi si copii. revenirea lui parţială cerea găsirea unor soluţii pentru a se putea deplasa pe distanţele mici din apartament. Eforturile nu-ţi vor face oare rău? – Tată. a modului de a fi. – Atunci. dar văd că te-ai gândit la cea mai avantajoasă soluţie. II mutară apoi cu totul în sufragerie şi cei doi părinţi se apucară de treabă. privindu-şi tatăl. Mă simt mai bine şi sunt sigur că într-o zi îmi voi reveni. Au fost mereu mândri de rezultatele lui. îl vor sprijini în proiectele sale îndrăzneţe în care avea să-i implice. Ştia deja că nu-l vor părăsi. Se simţea întradevăr iubit. a profesiei poate constitui condiţia care trebuie îndeplinită pentru ca tratamentul să aibă efect. Zâmbi. Ciudat numesc oamenii ceea ce nu înţeleg. Niciodată nu-l văzuse astfel. Condiţia însănătoşirii mele însă este activitatea. este dorinţa mea. De fapt.– Uite Bogdane cum m-am gândit să facem. Televizorul îl vei vedea din pat. Mai mult. S-o iau altfel. nu imobilitatea. Va trebui să fac câteva exerciţii pentru a ajunge la birou. – Bine. Erau egali. nu crezi? – Nu. Era îngrijit după metodele din spital. probabil că urma să mor demult sau să rămân handicapat pe viată. dar nu este. hai s-o facem. Tu ce zici? – Cred că este perfect. Mă vor stimula să gândesc şi să fac ceva eforturi. Pe moment îl aşezară pe un scaun şi această banală postură părea deja un triumf. Era privit deja ca om în prima sa confruntare cu viaţa. era destul de dificil să fie mutat. Era un altfel de încredere care i se acorda. – Eşti sigur că nu te vor obosi mai tare aparatele acestea? – Nu. dar am destulă treabă pentru viaţa asta şi încă nici nu am început. Acum. Singura problemă va fi cu datul jos din pat. demult nu mai fusese mişcat din patul său. fiinţe umane legate de un destin plin de încercări.

nu era încă perfect echilibrat. Intrând în rezonanţă cu vibraţia barajelor. poate că va obţine şi diplomele pe care să le prezinte neîncrezătorilor ce l-ar fi putut acuza de halucinaţii. Deci. Cele două aspectări ale spiritului său încă nu se armonizau într-o unică personalitate. Elevul Bogdan M. Cine era oare mai bolnav. Acesta este paşaportul spre nivelul următor al evoluţiei tale. saltul din timp în eternitate. El însuşi se simţea diferit de cel de acum câteva luni. DESPRE VIAŢĂ ŞI CE ŞTII SĂ CREEZI. Se părea că accesul era interzis. Cele două aspecte ale personalităţii mele nu . Dar avea nişte enigme pe care trebuia să le dezlege. lucru nu tocmai simplu.. Sunt profesor şi elev. Ce curios! De fapt ei au nevoie de atestatele tale. Când am plecat să caut peştera. ar fi irosit timp preţios. doar că nu le pot exprima în cuvinte. trebuia să treci prin filtrul probelor ce verificau dacă stăpâneai forţele. Era limitarea. Pe Cores am fost cu corpul meu de lumină. Asta se obţine prin purificare sau activarea acelor virtuţi care te înalţă la statutul de OM. satisfăcându-i o dorinţă care nu era un capriciu. Acum pricep. CE ŞTII DESPRE TINE. trecuseră trei anotimpuri. Intrase într-o dimensiune cu alte reguli decât cele de acasă. Pentru tine este important CINE EŞTI. se întreba. Într-adevăr. Căutase un loc în care se păstrau anumite informaţii de care avea mare nevoie. el sau ei. vibraţiile care-ţi permiteau percepţia corectă a informaţiilor pe care le doreai. Probabil că va trebui să refac drumul dinspre materie spre spirit cu puteri limitate. Totuşi. jucător şi piesă în acelaşi timp. cei mulţi ce acceptaseră acest mod de a trăi care le limita zborul conştiinţei? Savură un timp spectacolul străzii ce-i evoca amintiri dintr-un trecut care aparţinea unei alte fiinţe. evenimentele trăite îmi erau foarte limpezi şi-mi sunt şi acum. De astă dată visul era simbolic. Este imposibil. de care se despărţise demult.Ii auzea trebăluind de zor şi pentru prima oară le percepea bucuria de a se simţi utili. Privi pe geam la cei din stradă.. Ca să-l dobândeşti. Să nu uit pe ce nivel mă situez şi cui mă adresez. Trebuie să-mi adaptez psihicul pentru mai multe limbaje şi tipuri de câmpuri ce produc fenomene distincte. pentru planul conştient. E destul de complicat. dacă ar fi trebuit să mai meargă la şcoală sau la facultate. Bătrâna deţinea codul de acces. treceai de ele şi puteai vedea peştera. totul are caracter simbolic. rolul celui real. Pot spune că voi lucra în două planuri paralele. actor şi personaj. eram în corpul astral şi în spaţiul în care am intrat. nu tu. condiţia era să-ţi ridici nivelul de vibraţie. făcea parte din viaţa sa anterioară. Trebuia să lucreze pentru realizarea unei continuităţi în plan conştient între cele două niveluri de conştiinţă. Acolo. Voi încerca să adaptez lumina cunoaşterii la nivelul terranilor cu partea mea cea înţeleaptă şi voi căuta Adevărul şi mă voi strădui să fiu OM cu structura psihică a lui Bogdan. energiile. Dar dacă societatea altfel nu-ţi recunoaşte potenţialul creator. masca.

''Intoxicaţie. Vă mulţumesc. pentru darul Tău! Ştii Tu întotdeauna ce este mai bine pentru noi. îl vor respinge. Dar este bine.trebuie însă să mă dezechilibreze.. Sunteţi invitaţii mei. Problema nu era însă a urcuşului. ceea ce nu se prea întâmplă celor de vârsta mea. Este şocant. De aceea aveam nevoie de informaţiile din peşteră. fără urmă de ironie. – Vin acum! răspunse şi el. ci a faptului că desişul pădurii nu lăsa să se vadă nici un loc de trecere.” – Bogdane. Va trebui să revin pentru a trece probele. Cred că într-o lună mă lămuresc. ce senzaţie mi-a lăsat! Ieşit din hibernare. Îl închise.” Se proiectă din nou în spaţiul paralel. Mulţumesc. De unde să încep când nu prind capătul firului din labirint? Trebuie să chibzuiesc folosindu-mi cele două memorii. Numai că nu este momentul potrivit. Poate voi vedea ceva interesant la televizor în seara aceasta. Păstrez radioul pentru bruma de ştiri. Mai rămase puţin în faţa micului ecran. Dacă l-aş formula în termenii Ştiinţei Noii Ere. Munţii se ridicau semeţi în faţa sa. Haideţi să sărbătorim evenimentul cu prăjituri şi poate nc deconectăm cu un film. – Este bine. Petrecură o seară plăcută împreună.. ar fi cumplit. într-o nouă poziţie. Mai degrabă contactul cu ceilalţi mă va obosi. Îl returnez... vino să vezi ce am făcut! strigă mama înainte să-şi dea seama ce spune. Doamne.. pentru a evita erorile trecutului şi a trece în revistă formele sub care Adevărul li s-a relevat şi cum a fost recepţionat. “Iată-mă la prima încercare. Îmi trebuie multă răbdare. după care îşi reluă locul în pat. atent la surprizele cu care acesta avea să-l întâmpine. de discuţiile lamentabile pe teme ce ar fi putut fi altfel abordate. De acum vom sta mult împreună. ziarele vor completa cât de cât informaţiile şi caşul mă va delecta cu muzică. Inspectă camera din prag. . ajutat de ambii părinţi. Pot să mai amân puţin. Acum e timpul să mă întorc dincolo. Nici nu au cum. Erau înconjuraţi de un zid verde viu ce nu permitea nici măcar unui animal să se strecoare printre tulpini.. Trebuie să ne împăcăm toţi trei.. Acum el trebuie adaptat la un alt nivel de înţelegere sau la o altă conjunctură istorică şi astrală. Mă simt protejat în această cameră de ceea ce se întâmplă cu oamenii. Să-l exprimi la nivelul pe care l-ar accepta înseamnă să-l deformezi. dai plictisit de stridenţa emisiunilor de divertisment. Brr. Astfel ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom ajuta reciproc. De la poale păreau uriaşi şi greu de urcat.. Totuşi nu pot monopoliza computerul şi televizorul. Rămâne să văd cum va fi cu colegii. văd lumea cu alţi ochi şi nu este uşor de suportat. Dacă aş fi nevoit să-i văd zilnic cum se sinucid. de agresivitatea scenelor din filmele de acţiune. Săl faci accesibil înseamnă ca ei înşişi să se schimbe.

. Deci marca necunoscută. Poate complic lucrurile. mm! Zidul acesta este viu. adică să iubeşti tot ce este viu. Este posibil ca acestea să fie din nou încercate în situaţii cu mult mai dificile. dai dovadă de umilinţă.. denotă credinţă. Dar nici aceasta nu este doar o cotă sau o altitudine.Partea neplăcută este că una e prea limitată şi neobişnuită cu enigmele.. Reprezintă o sumă de calităţi sau forţe interioare care te slujesc la nevoie. cu poieni însorite şi pline . Acum să vedem prima treaptă ce-mi dezvăluie. în general simbolizează cunoaşterea. A nu renunţa la obiectiv. Da. Probele sunt adresate primei memorii. Pornesc spre negura cea falnică şi verde.” Ramurile începură să foşnească uşor şi lăsară loc băiatului să treacă. Măiestria pe care o dovedeşti în a le utiliza arată cât de desăvârşit eşti. intuiţii. pentru că se va întoarce împotriva mea.. Înţelepciunea se dobândeşte pe măsură ce înţelegi.. călăuzindu-mi paşii spre înălţimi. comunicare. Recunoscându-lc. Deci “să nu ucizi”. teoria o cunosc.. trebuie să le definesc. Deci. am priceput cum stau lucrurile. Hm! Bariera asta vegetală este o proiecţie a limitelor fizice şi mentale cu care pleci la drum. în timp ce cea de a doua va analiza noile mele înţelegeri şi-mi va da ajutor sub formă de impulsuri. Să reduc totul la o problemă care are câteva cunoscute şi mai multe necunoscute. Trebuie să-mi blochez a doua memorie. dar nu supunere prin forţă. pădurea devenea mai luminoasă. atât de savantă că te paralizează şi devine o piedică a gândirii simple şi spaţio-temporal dependente. Înseamnă că am uitat ceva. Muntele. y sau f(x). Să mă apuc să defrişez cu sabia-mi bătăioasă? Cred că aş îmbătrâni la poalele muntelui. Sunt patru calităţi care se probează într-o primă conjunctură.. se găseşte în acest munte.. adică peştera. Prin urmare trebuie să existe o formă de comunicare cu viaţa. dacă nu eşti înţelept şi plin de iubire. ca şi cele superioare. In mare.. dar mi se pare clar că înălţimea va fi o măsură a nivelului atins. Ca să formulez ecuaţia. Deci sunt oprit să fac un lucru care oricum este inutil. cred că o secvenţă din “Frumoasa din pădurea adormită”. Frecvenţele inferioare..Aş! Nici un ac nu poate trece prin frunzişul acesta. iar cealaltă. senzaţii. sunt ineficiente din două puncte de vedere: în primul caz nu elucidează problema psihică.. Trebuie să fac distincţie între ele astfel încât să ajung la vibraţia primului prag. curaj şi tenacitate. Degeaba ai credinţă în izbânda ta dacă te mână furia şi încâlci legile. iar în al doilea ar putea spulbera spaţiul acesta care are rostul său. Am să rog această maiestuoasă şi tainică pădure să-mi permită să intru în împărăţia ei. Este un fel de a şti = a afla + a înţelege + a intui sensurile profunde a ceea ce ai trăit şi ai analizat. pe care nu am de gând să-l înconjur pe la poale. Pc măsură ce avansa. Ce este de făcut? Să încerc să procedez ca prinţul din poveste? Bine.. Cunoaşterea presupune înţelegere şi înţelepciune.

nu m-am ospătat cu ciuperci. observând cu atenţie ce mă înconjoară. de a exista.. Trebuie să mă corectez. Dar am fost surd.. reamintindu-şi visul şi analizându-l. nu am gustat din roadele tufişurilor cu mure şi zmeură. să urmăresc veveriţele ascunzându-se între ramuri. dar admiri şi splendorile palatului.. indiferent cât va ţine acest drum în care voi învăţa să stăpânesc natura. Conştientizarea este însă doar primul pas. n-am vorbit cu pădurea întrebând-o ce face iarna când se simte părăsită. să-i miros florile. de a fi recunoscător Vieţii pentru darurile sale. am făcut? Am mers ca la maraton sau ca soldatul care mărşăluieşte în deşert. Ce. De urcuş nici nu putea fi vorbă. Când începi să faci ceva ordine în gânduri şi în viaţă. Rămâi cu uleiul în lingură. nu am urmărit zborul fluturilor. s-o admir.. sporindu-mi totodată vitejia şi încrederea în mine. Îi voi pătrunde profunzimile doar experimentând. N-am dansat în ploaie. Trebuia să am ochi s-o văd.. dar părea că pădurea nu avea sfârşit. nu am numărat stelele şi nu am pândit luna până se rotunjea. nu am luat în braţe copacii lipindu-mă de trunchiul lor.de flori. pădurea cea stufoasă este opacă la lumină precum mintea umană îmbâcsită din copilărie cu fel şi fel de cunoştinţe şi raţionamente. după care miji ochii şi începu să-şi privească odaia. să păşesc desculţ în rouă şi să mă las învăluit de vânt. să ascult ciripitul păsărilor. Doar dacă nu cumva am scăpat din vedere alte semne trebuincioase. să mă întâlnesc cu regina furnicilor. Nu este suficient să pricep teoria. Urmăreşti scopul. să savurez nectarul de aur al albinelor. Viaţa cere implicare. mă voi îmbăta cu parfumul florilor şi voi porni cu ochii deschişi la drum”. în timp ce ea mă va îmblânzi şi mă va învăţa să văd frumosul pretutindeni.. Dar se spune “festina lente”. Voi mai călători plin de entuziasm şi menţinându-mi credinţa vie. orb şi insensibil. “Uf! Ceva nu este în regulă. Rămase nemişcat o vreme. Proba asta nu am luat-o din prima. Este un mod de a fi. nu m-am întrecut cu norii. am să inspir adânc. să mă împrietenesc cu urşii. Numai că aici e viaţă. Şi merse el ce merse. Am de trăit toate acestea pentru a învăţa să mă bucur laolaltă cu întregul. Nu voi înţelege ce pierd dacă nu trăiesc astfel. apare lumina şi drumul se conturează clar o vreme. este clar că ai omis să corectezi ceva sau să iei aminte la altceva. desluşindu-i tainele şi protejând-o.. “Dar greu . nu pot merge mai departe. Nu era suficient să cruţ natura de sabia-mi vitează ca să dovedesc că o iubesc. Până nu-mi redobândesc această naturaleţe şi nu învăţ să fiu prezent în ceea ce fac. Cred că m-am rătăcit.. Deci. Când o perioadă suspect de lungă peisajul nu se schimbă. Este limpede. Doamne. Aşadar. Am trecut prin pădure grăbit să ajung. Undeva am pierdut firul călăuzitor. s-o cercetez. dar nu devii fanatic. zi de vară până-n seară. Prima geană de lumină a zorilor îi atinse obrazul şi o rază de soare prinse a se juca în părul lui Bogdan. să privesc răsăritul Soarelui scăldându-mă în lumina sa.

trebuie aplicat şi în lumea fizică. Nu cred..” – Mamă. In acelaşi timp este şi invers. Am senzaţia că în vis fac o altfel de şcoală şi când mă trezesc. Nu sunt sigură că înţeleg tot ce spui.. altfel pot deschide o farmacie cu ce am pe aici. pentru că într-un fel eu le ştiu. Dacă stau însă să mă gândesc.. Acolo timp nu există. Încă nu îmi este clară călătoria în timp. Cu alte cuvinte. Părinţii or fi plecat? Cât o fi ceasul? A. Ceea ce învăţ în starea de vis. Dane! Te-ai trezit de mult? – Nu chiar. toate acestea trebuie să mi le amintesc. Ce curios! Este ca şi cum învăţ din nou nişte lecţii. Bunica la ce oră vine? – Ca de obicei. dar dacă nu ai înţeles. Oricum apar ca să vadă cum mă simt. în timp ce eu stau în pat şi judec. Şi mai este ceva. Îşi zise. Trebuie doar să trăiesc acele stări. da! Nu-l mai localizam. Se mişcă încet să nu mă deranjeze. la ora opt. – Ai început să vorbeşti altfel.” – Bună dimineaţa. Cred că sunt în bucătărie. Nu ai prea văzut-o. care e oricum o stare mai înaltă de conştiinţă.somn ai mai dormit. nu-i aşa? – Am dormit mult în aceste luni şi aproape tot ce s-a petrecut în jurul meu îmi este confuz. dinspre ignoranţă spre cunoaştere. Dar plutesc încă între vis şi realitate. Intrarea în aceste spaţii virtuale presupune a-ţi modifica nivelul de vibraţie potrivit domeniului de valori în care se înscriu frecvenţele lor caracteristice. ştiu ce vorbesc. Mi-ar trebui un sistem de semnalizare să ştie când pot veni.. . Chiar că am fost pe lumea cealaltă. Altfel se duce. nedumerirea mea nu are sens. Mi-a plăcut visul.ar spune că am luat-o razna sau că am halucinaţii. Probabil că nu exist doar în două puncte ale scării nivelurilor de conştiinţă.. trebuie să repet totul până nu uit. am să-ţi explic pe îndelete. Dacă aş povesti cuiva călătoria mea interioară . visul rămâne în subconştient şi nu te ajută prea mult dacă eşti cuplat pe mental. Altfel nu voi putea exprima în astral aceste calităţi care mă vor promova în stadiul următor. de astă-dată prin autolimitare. Ţie îţi este limpede sau te simţi ca după febră şi-ţi pare confuz totul? Eşti sigur că nu delirezi? “Ce m-a apucat să-i spun asta? Dar ea nu-şi dă seama că nici un bolnav care delirează nu va putea fi obiectiv cu sine şi n-ar recunoaşte ce i se întâmplă?! Pur şi simplu i-a scăpat. dar o fac discret. dar probabil că voi afla.pentru că astralul este o lume a emoţiilor . Este posibil să exist pe toate simultan şi trebuie doar să le accesez.nu neapărat. Acum însă cred că eşti grăbită să-mi pregăteşti micul dejun şi să pleci la serviciu. Mai clară îmi este lumea în care am fost cât timp aici eram . Mă întreb cât voi hoinări până la etapa următoare. dar simt mirosul de cafea. E tare bizar procesul acesta. celelalte corpuri ale melc trăiesc realităţi paralele în zone de vibraţii cu frecvenţe diferite şi evident mai înalte. Numai sedative nu am luat încă. De fapt.

Eu cred că există o soluţie.. Îmi dau seama prin ce au trecut. Probabil că pentru voi eram mai mult mort decât viu. “Acum constat un alt efect. deşi bănuiesc că şi-au petrecut concediul. Vorbeam de lup şi cine deschide uşa?” – Sărut mâna. ai să vezi. că nici nu am apucat să văd bine. Înţeleg că ea m-a îngrijit. Nu m-aţi crezut. Eu îţi fac surprize plăcute şi tu plângi? O să fie bine. puiule?! Dar mai mult nu reuşi să spună că o podidiră lacrimile. Dar ia povesteşte-mi. Te-au menţinut în viaţă.. Nu se pot opri să nu spună ce gândesc. să-mi iau pastilele.. şi vezi ce faci cu fabrica aceea... dar nu imediat. Acum te pup şi zbor. Oare ei îşi dau seama? în alte condiţii nu-ţi arăţi îngrijorările în faţa bolnavului.. Te va ajuta bunica. Dacă ai şti cât s-a rugat pentru sănătatea ta! – Bine. Ce zici? – Ar fi minunat.cufundat în somn. aproape că ne temem să nu recidiveze faza aceea. Nici ei nu au nervi de oţel. Şi tu m-ai îngrijit atâta amar de vreme. Ai mei nu-şi permiteau să lase serviciul. Nu-mi amintesc ce am făcut aici. la căpătâiul meu şi umblând prin spitale. iar eu nu am nici un fel de amintire a acestei perioade. – îţi place cum am aranjat pe aici? – Stai. gata. De fapt nici nu ştiu cum să-ţi explic. Ai stat în comă. cum s-a întâmplat minunea? – Minune? Voi mă percepeaţi chiar atât de bolnav? Dar cu eram conştient. mamă.. Poate că este mai bine aşa. De puţine zile m-am reancorat în lumea fizică. cu mult mai frumoase decât s-ar putea descrie vreodată în cuvinte. tată. Vă tot îndoiţi şi vă temeţi.. Spune-mi ce s-a mai întâmplat cât am fost “dus”? – Ai fost în vreo trei spitale. Lasă-mă să te privesc şi ncom linişti amândoi. Nimeni nu ştia să spună ce ai.. – Ei.. A fost tare îngrijorată pentru tine. Vin imediat să te ajut să te speli şi-ţi pregătesc după aceea micul dejun. – Stai. Poate diseară îmi voi chema prietenii. pe rând. O zi bună! Spune-i şi lui tata să treacă pe aici. bunico! – Ce faci. Bănuiesc că nu v-a fost uşor. Dănuţ.... Mergi liniştit la treabă. nu pleci deocamdată nicăieri. Dar ei parcă vor să se descarce de toată tensiunea acumulată în acest timp. – Ţi-am spus că ŞTIU că mă voi face bine. Acum trebuie să-i întăresc cu. Ai vreo preferinţă? – Uite ce este. S-o văd şi pe bunica. – Aici sunt. M-ai luat repede de la uşă şi acum trebuie să-mi revin. dar nouă ne spuneau că şansele sunt tot mai . dar am fost în alte lumi.. nu-i aşa că îţi este mai bine? – Aşa este. Cum să plec fără să ştiu cum o duci?! După toate emoţiile pe care le-am avut. că tare m-ai emoţionat şi-mi sare tensiunea. Vorbeşte şi cu ea.

scăzute. – Oi fi obosit. dar nu mai aveam curajul să cred. Chiar am fost în acea poiană. – Cred că ai adormit gândindu-te la mine. – Şi colegii mei au mai trecut pe aici? – Da.. Diana. Ce înţeleg însă este că aşa mi-a fost destinul. – O să-ţi povestesc. te-a sunat mama aseară? – D'apăi cum putea să nu-mi dea de veste?! Mm.. ţi-au pus muzică. Diana. după care plecă să pregătească micul dejun.. ajutându-l să se spele şi să se schimbe.. dar fusese destul de timid pentru a încerca să fie mai apropiaţi. Toate la vremea lor. Făcuseră schimb de cărţi. ceea ce este acolo şi tot ce am făcut în acele lumi nu numai acum. Poate îmi spui şi tu mie ce ţi-a mai spus Diana. Ne agăţăm de orice speranţă. Speram doar. – Bunico. Cu ca am stat mai mult de vorbă. Îi lăsam să-ţi vorbească. Nici ei nu ştiau cum să-ţi fie de folos. Avea o curiozitate greu de satisfăcut. Chiar îi făcea plăcere s-o vadă... îţi reveneai câteva orc şi iar intrai în comă. comentau împreună spectacolele de teatru sau cinema. Începură să râdă şi în scurt timp bunica se apucă de treabă. În realitate sunt nemuritor şi tare bătrân. bată-te norocul! Ca să vezi cum am visat noi la fel.... – Ei.. nu? Poate că într-o zi vom prinde rostul întâmplărilor pe care le trăim acum. tu ai înţeles ce ţi-am spus.. Te faci că nu pricepi. bunico. Nu boala în sine şi suferinţa m-au schimbat însă. nu mai sunt acelaşi. mamă.. – Dragii de voi. Au adus flori. sau rugat pentru tine.. Mi-a spus că ai să-ţi revii treptat. Ceva însă s-a întâmplat cu mine. Boala ca şi însănătoşirea au venit la fel de enigmatic. Aparent sunt un tânăr în pragul vieţii. Măcar să fiu pregătită. Avea multă personalitate. ci viaţa de dincolo. dar şi înainte de a mă naşte. – Mulţumesc. Era deşteaptă şi nu se mulţumea cu ceea ce învăţa la şcoală. căci nu se ştie niciodată când vine ceasul. Bei ceaiul cu mine? – Dar mai încape vorbă? Poate îmi spui şi mie cum e dincolo. stai că mai vroiam săţi spun ceva. deşi aceasta nu este o ipostază în care să te simţi confortabil în .. N-ai văzut ce au slăbit? Eu m-am dus şi la o clarvizionară să văd dacă pot afla cum te putem ajuta.. Cum s-a întâmplat minunea nu ştiu să-ţi spun. Era diferită de restul colegelor. Schimbau tratamentul. mai ales o fată tare plăcută. Mama şi tata dormeau mai mult pe la spital. Dar spune-mi. îi plăcuse această colegă mai mult decât altele. Are Dumnezeu socotelile Lui. da.. Te-am visat azi noapte într-o poiană cu flori aşa de frumoase! Erai singur şi te gândeai la ceva. dansaseră la câteva petreceri şi mai ştia că practica artele marţiale.

fără să ne explice ce vede ea. aşa-zisa boală îl lecuise de timiditatea şi stângăcia pe care le manifestase în relaţiile cu cei din jur. în nave. am ştiut toţi că aceia sunteţi voi. – îm. – Gata mi-s. Din fericire. pentru că nu puteai vorbi.. în altul nu. Cât ai fost în spital. Tu însă ţine seama că trebuie să te întremezi şi să nu laşi nimic în farfurie. se documenta pe Internet şi mai venea cu noi idei. Mă şi mir cum de nu a apărut până acum. ce echipă aţi făcut! Multe s-au mai întâmplat în absenţa mea. mamă. – Noi ne gândeam să te ferim de şocuri şi emoţii şi de fapt noi am fost cei luaţi prin surprindere de revenirea ta. Noi am insistat din curiozitate şi am rămas uimiţi. . măi. Într-o vreme începuse să deseneze. pe planete pe care le picta în nişte culori de ziceai că toate-s din lumină. In toate eraţi împreună printre stele. Voi sunteţi paranormali. draga de ea. Ceea ce oamenii numesc îngeri sunt fiinţe de lumină cu mult mai evoluate decât pământenii. Cu toate acestea. – O. Puţini însă se pot lăuda că i-au văzut aşa cum sunt în mod real. – Măi. cum să zic? într-un fel da. – Acum spune-mi şi tu mie: ai văzut îngerii? Diana numai între îngeri te vedea. Dar prefer să vorbim altfel. – înseamnă că Diana a văzut sau a recepţionat de la tine imagini. N-am întrebat-o pe mama dacă nu i-a spus şi ei vestea cea bună. Trebuie să recuperez şi să mă informez asupra tuturor evenimentelor la care am fost prezent şi am lipsit totodată. La început nici nu a vrut să ni le arate. pe înţelesul meu? – Păi. Dar nu lasă ea să treacă trei zile fără să vină pe aici. Ceea ce ei au perceput a fost reprezentarea mentală a unor fenomene luminoase intraductibile în limbajul nostru sau însăşi proiecţia lor adecvată structurii psihicului nostru. Umbla prin biblioteci. S-a tot învârtit pe aici şi nu ştia cum să ne fie mai de ajutor. I-a fermecat pe toţi pe acolo şi i-a zăpăcit cu întrebările. Am fost tot timpul cu ei şi am zburat printre stele. – Bogdane. când te veghea pe tine. îi poţi numi şi astfel. Când făcea piaţa.preajma celor dragi. Şi mai zicem că avem credinţă când ne îndoim la tot pasul.. Eu am mâncat de dimineaţă. Cred că este perioada tezelor şi au mult de învăţat. – De dragul tău am să fiu din nou copil şi promit să mănânc tot. Nu poţi spune cumva mai simplu. Îmi ziceai de Diana. Te privea şi făcea nişte schiţe foarte ciudate. multe zile şi le-a petrecut lângă tine. – Toţi am învăţat câte ceva din toate astea. mă ameţeşti. Nouă ne este foarte dragă. Voi înşivă aveaţi alte chipuri. când mă ajuta la bucătărie.

Mai degrabă preferă un geniu mort decât un caz de ajutor social pentru un tânăr fără diplomă de bacalaureat. Realizezi drama existenţei mele? Totuşi nu o consider astfel atâta timp cât ştiu că eu am dorit să explorez Terra şi să contribui la evoluţia locuitorilor ei. ci doar banii şi puterea. Pentru toţi voi fi Bogdan cel care printr-o minune şi-a revenit. pentru că aveţi ceva în voi fără asemănare în lumea noastră: LUMINA. Numai că banalele noastre sfaturi nu se mai potrivesc noii tale structuri psihice şi ţi-am părea ridicoli de câte ori am încerca să-ţi arătăm viitorul pe care ţi—1 putem oferi noi şi societatea cu “inepuizabila sa grijă” pentru cei aflaţi în suferinţă. – De-ai şti cât mă bucur să te redescopăr. dar aceasta va veni cu siguranţă şi. Tu vrei să dezlegi toate misterele? – Da.. Este bine că realizezi situaţia în care te afli. realizez că voi sunteţi cei ce veţi înfăptui-o. înconjuraţi însă de marionete hapsâne şi avide de gloria nimicniciei.– Măi. folosim altă terminologie: miracole. deşi bănuiesc că nu-ţi va fi uşor. Îţi pot cere doar să mă crezi.. creându-mi un rol credibil mulţimii. fenomene paranormale. Totuşi. – Este într-adevăr greu de crezut tot ce spui tu. oamenii. de unde să ştiu că nu era un vis frumos? – Eu nu am cum să-ţi demonstrez deocamdată. Mi-ai umplut copilăria cu . Vei spune că sufăr de scindare de personalitate. bunico! Privesc în urmă si realizez că noi doi nu ne-am cunoscut cu adevărat. Ei nu au adus schimbarea.. Se pare că ţie ţi-s limpezi toate acestea pe când pe noi ne contrariază tot ce nu intră în sfera noastră de preocupări. Deci nu există moarte. Într-un fel este o disociere între două planuri paralele. în tot acest timp cât din punctul nostru de vedere te zbăteai între viaţă şi moarte tu trăiai în altă parte. Dar nu mă ocup de crime. În schimb. dar este la latitudinea ta să o faci sau nu. Nu-l voi mai spune însă nimănui. chiar dacă acesta ar deţine secretele ieşirii din criză şi a rezolvării tuturor problemelor omenirii. desigur că m-ar considera nebun. Cu alte cuvinte. În ziua de azi enigmele sunt ştiinţifice. Miss Marple. Pe cei ce conduc nu îi interesează indivizii şi poporul. Voi vedea ce voi alege să fiu. de aş întreba candid ce mai este pe la şcoală. Prea puţini sunt pregătiţi să înţeleagă. Dar nu este nebunie întrucât le controlez perfect. În curând voi deveni un handicapat genial sau un înţelept. minuni. aş părea normal. nu au şanse să supravieţuiască acestui timp al şocantelor schimbări. Nouă ni se pare mai simplu să te vedem ca pe un copil bun şi ascultător. iar noi. Eu ştiu că tot ce am trăit dincolo este real pentru că mi-am amintit cine sunt eu în acea lume şi că de zeci de mii de ani am cutreierat galaxia de la un capăt la celălalt. Dar dacă aş spune cuiva aceste lucruri. Or mie mi se pare ridicol să mai studiez nişte noţiuni empirice care aparţin unei societăţi primitive. văzându-te. Ţi-am spus adevărul.. Poate că nu vom reuşi să te înţelegem întotdeauna şi comunicarea va deveni tot mai dificilă între noi.

Comunicarea se realiza pe frecvenţe nedetectabile de cel ce nu a iubit niciodată. Poate voi dori din nou să mă mut sau să dorm. Spune-mi te pot ajuta cu ceva? – Dacă poţi. zână bună! Din ce poveste ai coborât în realitateami crudă? – Ei voinicule. ca unui vechi prieten: – Străin de tot şi toate. Dar până una alta îndură-te de medicul secund ce ţi-a vegheat trupul cât ai fost până hăt departe şi spune-mi cum te mai simţi de când ai aterizat pe aste plaiuri. să mă ridic şi să mă mut la masă. Printre picături mai poţi să vii să vezi ce fac. – Bună dimineaţa. Este prima mea dimineaţă activă fizic după perioada obscură. În ciuda oboselii ce i se aşternuse pe faţă. Încercă să se reaşeze în pat. – Bine te-am regăsit. Nu mă aşteptam nici cu să te aud vorbind astfel. Cred că sufletul tău sa opus unei astfel de perspective şi ai plecat într-o lungă călătorie spre lumi mai înţelepte. Este mângâietor să ştiu că nu sunt singur. Vreau să lucrez la computer.. Eu aş vrea să văd ce este de făcut pe aici ca să termin treaba până vin cei mari de la serviciu. învaţă bine şi se pregătesc pentru facultate spre a ajunge şomeri. Diana îi zâmbea senină. dar efortul era prea mare. căutând anumite subiecte care îl interesau. dacă ai uitat-o.. Fac parte din povestea cu copiii cuminţi care merg la şcoală. Sunt convins că voi avea în tine un aliat de nădejde. Rămase pe scaun în aşteptarea bunicii. Şi ce ar fi putut să-i spună?! Această clipă magică şi neaşteptată nu avea nevoie de cuvinte. gândindu-se la o soluţie pentru a reuşi mişcarea fără ajutor. ţi-o voi reaminti. Tonul vesel. Trebuie să recurg la amintirile stocate în memorie pentru a-mi regăsi ceva din vechea personalitate. navigă puţin Internetul. – Dane. Şi ea se schimbase. îşi notă câteva informaţii şi nu apucă să-l închidă când se auzi soneria. om renăscut! Bine ai revenit printre noi! Din prag. ajută-mă. Am . totuşi nu reuşea să înţeleagă ce anume îi părea altfel. optimist şi incitant spulberă timiditatea şi-i răspunse firesc.basme minunate şi răspunsuri enigmatice la multele mele întrebări.. uite cum facem acum. E drept că o privea cu alţi ochi. sprijinindu-se cu toată forţa în mâini. Vechea timiditate îl cuprinse din nou şi brusc se simţi doar un adolescent îndrăgostit ce nu-şi mai putea dezlipi ochii de la minunata făptură din cadrul uşii. Poate că Dumnezeu ţi-a inspirat aceste vorbe sau poate însuşi spiritul tău viu şi veşnic cercetător a intuit adevărul. iar pe picioare nu se putea ţine încă. te rog. Dintr-o dată îi păru atât de frumoasă de parcă venise dintr-un vis. dar abia acum îţi pot vedea lumina.. Pe parcurs vom mai vedea ce este de făcut. Îşi verifică mesajele sosite pe e-mail. Ferice de tine că ai intrat în grevă. Fii sigură că te voi consulta. parcă înflorise.

. Sau poate că da. Te-am văzut cumva. Depinde ce curs iau evenimentele. Voi învăţa în preajma ta câte ceva despre tine şi ce reprezintă mesajul de viaţă pe care îl aduci şi îl voi traduce pentru cei mulţi. Nu mi se pare important s-o termin. real. o parte din mine. nici exemplu nu este termenul potrivit. V-am luat cam repede. Bănuiesc că ai vorbit cu bunica. De fapt... Oricum ar fi fost.. Ajutându-mă pe mine. – Am să te acopăr cu. – Şi tu vei juca teatru pentru noi? – Orice aş face. nu mai eşti tu. de unde ai scos toate astea? – Ţi-am spus că nu am dormit. dar nu-mi place să mă prefac. – Acum nu am blocul de desen la mine. Nu se pune problema ca cel bun să trăiască mult şi cel rău să fie trimis pe lumea cealaltă. cum te descurci? – Mi-a fost dor de tine şi de discuţiile noastre. cât pentru a da un exemplu colegilor şi profesorilor. în care mă voi implica total. – Nu vorbi aşa.. va fi un joc pe viu. Tu. Nu-ţi aminteşti? – Nu. Pe de altă parte. să-i zicem supraconştientă.. Simt ceva din acea prezenţă care mi-a inspirat desenele.. – Hei. într-un fel va fi teatru. Poate-ţi vei da seama din desene ce am înţeles eu. Avem timp destul să vorbim. Simt însă că va trebui s-o fac. Aş fi rămas cu un cui serios împotriva vieţii de-ai fi fost luat dintre noi. Un rol sau o lecţie nu este mai valoroasă dacă durează mult timp. – Bogdane. Am venit direct de la şcoală. Sunt alte criterii după care se apreciază. de fapt am fost foarte aproape de tine. Hai s-o luăm sistematic.. Efortul meu va mobiliza multe forţe care vor dori să mă ajute.. Nici nu ştiu cu ce să încep. tu. Voi decide mai târziu când va fi timpul să plec. sau nu ţi-a spus? – Spune-mi tu şi arată-mi ce ai văzut cât am fost dus. dar nu atât pentru mine.. Ce intenţii ai cu şcoala? – Nu ştiu încă. adică nu ţi-am spus. se vor ajuta pe ei înşişi. Mă întreb încă dacă nu mă grăbesc spunându-vă toate astea.nevoie de puţin timp să mă reacomodez şi să-mi însuşesc de ochii lumii necesităţile unui tânăr de 18 ani. Voi fi intermediarul între tine şi lume. care va fi martorul întâmplărilor prin care voi trece şi care le va evalua cu altă măsură. . te anunţ că intenţionez să rămân aici cel puţin 200-300 de ani. – Ştiu. Ştiam sau mi se arăta. eşti altul sau altfel. Depinde ce şi-a propus fiecare când a coborât pe planetă. Nu ştiu dacă ele descriu realităţi sau simbolurile unor realităţi prea abstracte pentru mintea noastră. Nu ştiu să-ţi explic cum.. în mod sigur există un rost în toate. Va rămâne întotdeauna însă.. Şi ca să te împac. Eu nu am fost aici. Dar ţi !e voi arăta mâine.

indiferent cât aş reproduce de bine întreaga materie. mai târziu am realizat că nu avea rost şi că poate că erai condamnat. – Vorbeai totuşi de rolul pe care îl vei juca în această viaţă. Nu mai eşti o colegă. Liceu la tară frecvenţă nu există şi nu are rost să prelungesc şcoala cu doi ani pentru o diplomă cu care nu am ce face.. Am aflat ce ai făcut pentru mine şi vreau să-ţi mulţumesc. ci o prietenă în sensul cel mai nobil al cuvântului. încă nu pot umbla şi nu ştiu dacă. cum îi ştii. Mă bucur să te cunosc astfel.. sunt în plină confruntare cu primul. în cazul în care pleci ar fi bine să te pregătească pentru lumea de dincolo. Nu am nevoie de mila sau aprobările nimănui ca să arăt ce ştiu să fac. Dincolo de slăbiciunea fizică se ascund multe alte aspecte care-ţi atestă tăria de caracter şi forţa spiritului. Doar întotdeauna ai fost considerat savantul şi filozoful clasei.. Şi domnul diriginte a fost la spital. când a debutat boala. Prefer să mă concentrez asupra acestora. La început. Şi în clasă s-a discutat de multe ori despre tine.. Într-o vreme au venit să te vadă.. Sunt sigură că va reveni să discute cu tine. dar coma ta i-a cam speriat şi s-au gândit că nu au cum să te ajute. – în ce termeni? – Ne-am rugat cu toţi pentru sănătatea ta.. – Eu ar trebui să-ţi mulţumesc că exişti. – Mă emoţionează să aud toate astea. Câţiva au venit cu ideea să-ţi vorbim. Am alte proiecte deocamdată.. aude sau chiar vede ce se întâmplă şi s-au gândit că. Nimeni nu ne dădea nici o speranţă. . Adevăratele examene ale vieţii sunt mult mai subtile şi mai dificile şi. Nu am crezut că va dura atât. Poate că de dragul vostru merita să mă întorc. cineva va fi dispus să treacă peste regulamente pentru a-mi aproba susţinerea examenelor care să-mi permită înscrierea la probele de bacalaureat.. – Toţi şi-au umplut programul cu meditaţiile. Este un tip de treabă. nu am cum să vin la şcoală până terminaţi. dar eu voi face regulile. Nu consider o licenţă marea izbândă a vieţii mele.– Cred că boala mea sau toate întâmplările care s-au succedat în acest timp ne-au schimbat pe amândoi şi ne-au făcut să trecem nişte praguri mai importante decât orice examen. îţi aduceam lecţiile. convinşi fiind că moarte nu există şi că mult din ceea ce am învăţat noi la religie nu putea fi potrivit pentru unul ca tine. A mai trecut şi pe aici. Totuşi. Datorită ţie m-am schimbat şi cine ştie câţi se vor mai transforma în preajma ta?! – Spune-mi ce mai fac ceilalţi. Mai auziseră sau citiseră că bolnavul. chiar în stare de inconştienţă. – Este adevărat. după cum cred că ai observat. Toţi profesorii au întrebat de tine. Învaţă şi în rest.

Pentru moment. dar de cele mai multe ori nu. Toţi au grijă să ne ofere busole artizanale care ne rătăcesc. ci le va dobândi învingând fel de fel de obstacole şi dezlegând enigmele firii. alţii creează în singurătate. Nu erai şeful clasei? – Mă străduiam şi eu. – Da. da. se afla într-o situaţie deosebit de complexă care îi solicita şi inima şi creierul.. prin durere. În fond fiecare are drumul său. în timp ce unii dansează.. Oare mă va iubi şi pe mine cineva? Şi dacă voi rămâne imobilizat toată viaţa? încă nu am reflectat la toate consecinţele acestei boli. însă. – Aşa m-ai văzut tu? Timiditatea mea nu ai remarcat-o? – Timiditatea?! Tu ai fost mereu sigur de tine şi în general ai încercat să ne uneşti şi să ne dai încredere în noi. Încercam să dau viaţă viselor mele.. asemeni celor din jur. numai că la vârsta noastră prietenia se transformă în prima iubire. Mă mir că nu ai observat.. Oare cât voi rămâne astfel?. Am citit şi eu că uneori ţine. Întotdeauna mi s-a părut că eşti singurul dintre noi care ştii ce vrei. o mulţime de femei aduc pe lume. Ţi s-a întâmplat să te îndrăgosteşti? – Nu se vede? – Ar trebui? După ce semne să mă uit? – Te joci sau.. limitarea aducea un fel de ceaţă peste vasta-i memorie şi-l determina să trăiască viaţa cu surprizele ei. Noi parcă nu avem busolă. În timp ce unii se zbat între viaţă şi moarte.. alţii se împart între şcoală şi dragoste. Este drept că fiecare are propria sa imagine despre ceea ce este prietenia. Voi reuşi mereu să fiu tare? îmi va fi greu când îmi voi vedea colegii căsătorindu-se sau plimbându-şi copiii. Viaţa personală era un experiment creator care-şi avea propriile condiţionări. “Despre ce vorbea Diana? Era îndrăgostită? De cine? Când s-au petrecut atâtea evenimente? Este frumos să trăieşti iubirea... – Dane.. ca acum să se simtă asaltat de o mulţime de probleme din mai multe planuri. viaţa. când descoperise noi provocări în plan fizic. Nici nu apucase să reflecteze la probele din vis.. Încă nu deţinea toate cheile propriului destin. Ar trebui să mă . Cc ar fi trebuit să înţeleagă? Era orb? Ce se mai schimbase în absenţa sa? Prea multe de-a valma pentru o minte omenească! Şi despre această viaţă ştia atât de puţin! Curios! Oricât de evoluat îi era spiritul.... luptând cu sentimentele care sunt puternice la vârsta noastră. în timp ce unii ucid. Probabil nici nu le va primi. chiar nu îţi dai seama? Rămase descumpănit. Era destul că reuşise să depăşească perioada critică ce ar fi putut fi descrisă ca însăşi învingerea morţii.– Nu te pot contrazice. eu întotdeauna te-am considerat prietenul meu. Dar despre ce vorbeam? A.. alţii plâng prin orfelinate sau în canale. în timp ce unii se antrenează pentru mari competiţii sportive.

dar acest secret îl ţin demult în mine. – Te ajut eu. zise înghiţind în sec. Că eşti îndrăgostită.... Să te întreb cum este? – Nu.. “Ce aş face dacă aş fi sănătos şi “normal”? Nu e bine. Eu. Este mai simplu aşa. ce m-a apucat? Vreau să rămân singur.. Nu este corect. Fiind atâta timp aproape.” Simţi o mână în palma sa şi doi ochi verzi privindu-l atent.... Poate că mam grăbit să-ţi spun.. Mai bine plec. nu ştiu cum este.. – Ce se întâmplă cu tine? – De ce? Cred că mi-a zburat gândul. Era prea mult pentru o zi de la renaştere.. Nu mă lovi cu asemenea declaraţii. şi foarte frumoasă. Te pot ajuta cu ceva? – De ce să pleci? Stai! M-ai zăpăcit complet. ci doar să-ţi mărturisesc dragostea mea. – îţi vorbeam despre sentimentele melc...bucur pentru fericirea ei sau cum ar trebui să mă comport? S-o întreb mai multe sau să fiu discret? Dragostea este frumoasă în filme şi fiecare tânjeşte după acea stare care se pare că se pierde cu timpul.” – Te rog. – Tu nu ai auzit ce ţi-am spus.. poţi s-o chemi pe bunica să mă ajute? Vreau să mă întind. Nici nu ştia ce să facă. Aş fi vrut să te bucuri şi să-mi spui ce simţi tu pentru mine. Sunt vulnerabil. am căpătat curaj. – Exact! Vreau să spun că te iubesc. Nu confunda compasiunea ta cu dragostea. – Ba da. – Nu ştiu ce pot să-ţi spun. – Eşti curajoasă. Mă simt foarte legată de tine. Nu mai puteam să mă ascund. Ce fac? Teorie? Sunt gelos sau mă deranjează brusc conştientizarea ideii că acesta ar putea fi preţul “geniului” meu adus din alte lumi? Aş fi vrut să mă iubească pe mine? Ce fată are nevoie de un iubit bolnav? Aş fi un egoist să pretind aşa ceva. Sar putea să deschizi răni nevindecabile. – Tu te-ai îndrăgostit de un mort sau de propriul devotament. – Poftim? – Te-am obosit probabil... Vrei să spui că. Nu vreau să te impresionez.. Îţi împing scaunul lângă pat şi te ajut să te muţi. că vei reacţiona altfel. Te poţi descurca acum? .. mai degrabă. Uite cum facem: sprijină-te de umărul meu cu o mână şi cu cealaltă de masă.. Ce simt cu adevărat? Este prea frumos să fie adevărat şi prea greu de acceptat.. speram. – Credeam că.. – Nu mă pot ţine pe picioare. Ameţeala luă o altă formă de manifestare. – Atunci procedăm altfel..

Doar te rog să mă ţii la curent cu ideile tale.. Aşa se nasc fanii.. că mi-ai înseninat zilele. Mă duc la antrenament şi apoi mă apuc de învăţat. – Am să-ţi fiu mereu aproape. Şi câte suflete minunate trăiesc în anonimat fără ca orbii să le descopere! Din câte îmi amintesc. “Ea nu are nici o vină pentru a suferi alături de mine. Aş vrea să nu mă implic. Mă simt fericit şi obosit. Acum trebuie să fug. Când se trezi.. Orice experienţă ne este dată s-o “gustăm” şi să-i descoperim tâlcul sau esenţa. Prefer să fii deschis faţă de mine aşa cum am fost şi eu faţă de tine. Toată lumea iubeşte vedetele. Nu este drept s-o împărtăşim.. Încet buzele se apropiară în primul sărut ce deschidea porţile dragostei. Încă nu mi-am perfecţionat tehnica. dar însuşi gândul i se chircea de durere când reflecta în ce condiţii avusese loc această revelaţie. înainte de a-ţi pune întrebări sau a auzi alte opinii. Se bucura de germenii iubirii ce-i aduceau noi forţe de viaţă.. N-am venit cu poveşti înduioşătoare.. retrăind mental conversaţiile avute. Trăiesc o metamorfoză pe mai multe planuri. Îmi dai voie să ţi le masez puţin? – Dacă nu doare şi nu gâdilă. Îmi poţi ridica picioarele? – Sigur că da. nu-i nevoie să fii ursuz. dintr-un anumit punct de vedere pot spune că habar nu am ce se întâmplă cu mine.. o plăceau destui pe Diana.. Vorbea . Vroiam să ştii însă de la mine adevărul. iar alteori retrăiesc viaţa aceasta.. Am început să vorbesc altfel. Prezentul îşi cerea drepturile.. In fiecare se întâmplă ceva şi intensitatea emoţiilor şi natura lor diferită mă fac să le percep simultan într-un acum covârşitor prin multitudinea de evenimente. începu să recapituleze noutăţile zilei. Ai grijă de tine! O mai sărută o dată şi o privi zâmbind.. Nu este bine.. Cred că mi-ar fi greu să rostesc acele cuvinte cu aceeaşi convingere ca şi tine.– Să încerc.. dar nu pot.. Este soarta mea. – Sunt şi eu confuz.. – îţi mulţumesc. Dar toate se topeau în acea nouă senzaţie pe care i-o dădea amintirea primului sărut. De ce m-a ales pe mine? Pentru că eram cel mai bun la învăţătură? Nu este un criteriu. – Spune-i bunicii că m-am culcat. Ţi-am spus că sunt timid. pentru a te înţelege. – Dane. Vino lângă mine şi lasă-mă să-ţi simt prezenţa. Am s-o chem când mă voi trezi. Te voi ajuta în tot ce vei decide să faci.. Şi-ar putea găsi un alt prieten care să o însoţească pretutindeni în plan fizic sau în lumea ideilor. zână bună. acum pendulez între disperare şi bucuria pe care o aduce iubirea în viaţa mea. Îşi ridică degetele cu gingăşie spre obrazul fetei şi începu s-o mângâie uşor. Uneori mă simt mai bătrân decât Pământul. O petrecu cu privirea atent la sunetele din hol şi adormi fără vise. alungând din gânduri proiectele de viitor.

Nici când a ieşit campioană noi nu am ştiut nimic.. unde este cunoaştere apare şi neputinţă.. toate acestea spun multe despre caracterul unui om. viaţa începe cu adevărat să-şi arate frumuseţea şi să te împodobească cu daruri. ori ajungem să ne chinuim amândoi. Sunt încântat să descopăr ce prietenă. Totul se compensează pe lumea asta. Viaţa te încearcă şi-ţi oferă nenumărate şanse să te ridici şi să izbuteşti să te înalţi. Unde este bucurie este şi durere. unde este slăbiciune este şi forţă. Puţine ar fi avut un asemenea curaj şi dârzenie. Ştia bine ce face. Am aflat din ziare. Depinde spre ce tinde şi cum îşi dezvoltă voinţa.. După cum o ştiu..... nu ştiu câte vor mai urma. cât de ciudat se împletesc! Este bine când poţi accepta totul şi poţi să te împaci cu destinul şi aparenta nedreptate. dar mă raportez la scurta-mi viaţă şi înţelepciunea pe care o port în mine.. De parcă poţi pune dragostea să aştepte la rând când deja te-a săgetat.. este şi dureros. când toţi înjur se îndoiesc. Să fiu iubit de o asemenea fiinţă este dar de la Dumnezeu în momentele cele mai crunte ale existenţei mele.. curaj. Am 18 ani şi sunt îndrăgostit. Deocamdată este importantă starea aceasta care ne dă forţă. Nu are rost să mă torturez cu gândul că are dreptul la un altfel de fericire. Am nevoie de echilibru. dar ceea ce mi-a spus bunica mă face s-o cred. o elevă tocilară sau cu gândul la discoteci şi distracţii. Poate că nu ştiu să mă bucur de ceea ce mi s-a dat. Pe de altă parte şi eu mă aflu într-o situaţie nu tocmai de invidiat. Cred că dragostea este un balsam atunci când nu faci socoteli de perspectivă. impresionând prin fapte îndrăzneţe sau creaţii ce se ridică deasupra nivelului cultural. Trebuie să stabilesc o ordine de priorităţi. un moft. Ar fi crud s-o rănesc. să pleci din această lume diferit de cel ce ai venit. nu obişnuieşte să se laude. Examenele se apropie şi bănuiesc că i-am răpit mult timp involuntar. Este deja un om matur cu calităţi deosebite şi din păcate atât de rare.. Oricine poate atinge asemenea idealuri.. ştiinţific sau spiritual al epocii în care trăieşti. Poate că aş fi suspectat-o de prefăcătorie. Cred că în curând voi exploda de atâtea probleme. Cum de nu mi-am dat seama mai demult? Poate că doar nu am conştientizat sau nu am îndrăznit să recunosc sau nu am . Trebuie să depăşesc criza ce se anunţă. bun-simţ şi devotament. Desigur. sau iubită am. Ori accept cu toată inima tot ce mi se întâmplă. Cc simplu şi direct mi-a spus că mă iubeşte! Să speri aproape un an şi să crezi în vindecare. Probabil că voi mai afla ce a făcut pentru mine de la cei din jur... Nu era şi aşa totul complicat ca să mi se întâmple şi asta?! Este şi bine. Ea a ales şi nu a fost . Şi de-ar fi numai sportul.. Acum trece printr-o perioadă dificilă. Se implică în toate cu discernământ. Când înţelegi însă ce se ascunde dincolo de potrivniciile vieţii şi primeşti senin provocarea. O nouă variabilă în ecuaţia mea.cu toţi la fel încât nu ai fi bănuit pe cine îndrăgeşte. se pare. Devii erou. Nu îi pot ignora sentimentele. încredere şi bucurie. Nici ea nu este un om obişnuit. unde totul pare pierdut este şi speranţă..

fiecare piatră. Ceva nu este în regulă în viaţa noastră de adolescenţi. Voi vedea unde duce.. colegii şi.. suspiciuni. În loc să fim ajutaţi să armonizăm asemenea relaţii. Din câte îmi amintesc însă nu prea ţineau.. La urma urmei ea depinde în mare măsură de mine. Poate că suntem prea copilăroşi. deschizând ochii spre împărăţia Luminii. Vom privi filme cu oameni de acţiune. Avem atâtea necunoscute în pragul tinereţii şi toţi ne sâcâie cu învăţătura.... un mariaj nereuşit din cauza lipsurilor. Dau o fugă şi mă întorc.” Pădurea îl întâmpină însorită şi plină de viaţă. Am străpuns zidul materiei. Poate că de la noi are pretenţii. toate dintr-o dată glăsuiau vorbind despre povestea Creaţiei şi rostul fiecărei făpturi în marca armonie cosmică. De fapt experimentez limitările diferitelor niveluri. stând cu berea în faţa micului ecran şi ne vom ironiza nevestele. încercând să le dizolv şi să străpung astfel straturile spaţiului pentru a deveni unul cu întregul. Mă confrunt cu problemele personajului fizic. Da şi nu. doar că acolo simţi ceea ce eşti cu adevărat. Se simţea îmbătat de culoare. cu cealaltă generaţie pe care instinctiv o respingem pentru că nu ne-a fost model şi nu ne-a spus adevărul. am timp.. Nu trebuie să-mi permit să cad. bârfe. Vreau să fie frumos. Poate că au refuzat să mă poarte pe drumul ratării şi au ales o cărare nouă. Erau atât de superficiale! Mai tot timpul apăreau conflicte. Sunt ghiocelul ieşit din pământ şi . nemulţumirile şi discuţiile în contradictoriu cu părinţii. Rămase mut de uimire. copiii pe care habar nu avem să-i creştem pentru că la rândul nostru suntem copii.. nu ale esenţei care a ajuns în alt stadiu de evoluţie. Nimeni nu ne arată perspectivele reale ale anilor de studii. vor veni şi alţii după mine. Cum de nu văzuse până acum minunăţiile naturii? Fusese orb? Unde-i fusese sufletul? Fiecare floare îi vorbea. zborul păsărilor. prostie şi laşitate. parfum şi o muzică ce izvora de pretutindeni. Grotescă perspectivă! Mai bine mor decât să trăiesc o asemenea viaţă. de obicei suntem ironizaţi sau ni se interzic întâlnirile. Dacă voi reuşi. în general. lumina soarelui cernută de frunzişul copacilor. E ca privitul în oglindă. In clasă se mai legaseră nişte prietenii între băieţii sau fetele de la noi cu unii de la alte clase. chiar dacă Dumnezeu ne încearcă într-un mod cam dur sentimentele. cu ecuaţia sa de viaţă. Am dormit mult. doar picioarele s-au răzvrătit. Capul îmi funcţionează. stresului şi a faptului că nu ştim să iubim. 'Am fost şi nu am fost aici. Cât este ceasul? Da.ştiut ce mi se întâmplă. privind fotomodelele de pe coperţile revistelor de modă.. Abia am început. Apoi ipocrizia va continua până vom deveni noi înşine monştri de lene. Ce-ar fi să mai fac o încercare dincolo? Astralul va reflecta noua mea stare psihică şi prin simbolurile sale mă va ajuta cu ceva indicii să-mi corectez imperfecţiunile şi să-mi conştientizez lipsurile. Mai am destul. Cc urmează? Munca necalificată. sunt germen de lumină gânditoare ce încolţesc hrănindu-mă cu lumină..

fată dragă. Dar nu mai zăbovi. De fapt nici nu o căutam. nu te lua după aparenţe. – Eu nu-ţi înţeleg vorbele. dar dacă tot mi-a ieşit în drum. Trebuie să mă implic puţin în această poveste şi apoi mă orientez. Ei se pot arăta sau nu. după cum doresc. Mă simt ţintuită locului în aşteptarea celui ce ne va izbăvi. Este singurul lucru pe care mi-l amintesc şi pentru tine singurul indiciu pe care ţi-l pot da. Este magnifică forţa. Se opri pentru câteva clipe să contemple imagineasimbol şi să-şi găsească atitudinea potrivită noii secvenţe a jocului ce avea să-l ducă la peştera fermecată. de unde vin şi încotro mă duc. Din dialog reieşea că ziua de azi fusese diferită de cele anterioare şi că pesemne revenirea băiatului de astă-dată avea să dureze şi să aducă progresiv însănătoşirea. – Şi unde este izvorul cu apă vie? Dar fata deja dispăruse şi tărâmul se transformase într-un cimitir. înseamnă că nu este întâmplătoare această întâlnire. Pe prispa bojdeucii şedea o fată slută ce torcea un caier de lână. Numai după aceea vei putea găsi ceea ce cauţi. dorurile şi ţelul. Poţi vorbi mai desluşit? – După cum ţi-am spus. bucuria şi pacea pe care le simt în mine.zăpadă spre Soare. . Părea absorbită de munca sa. te rog. Nici eu nu mai ştiu cine sunt. tu nu-i poţi vedea. Mă voi lămuri eu cumva după ce mai culeg câteva elemente. locul acesta a fost blestemat de o bătrână tare vicleană. dar pentru că te afli în ţara somnului aducător de moarte. Iată o căsuţă! Ceva s-a schimbat. te va ademeni şi pe tine. Era o imagine ruptă dintr-un basm şi desprinsă din timp. că de îndată ce va veni bătrâna. Nu te apropia prea tare pentru a nu te învălui şi pe tine uitarea. Este atât de grea povara blestemului pe care îl împărţim încât preferă să nu-şi mai vadă reciproc suferinţa şi s-au făcut nevăzuţi. “Se pare că nu am găsit-o chiar pe frumoasa din pădurea adormită şi nici ca nu pare că doarme. Bunica vorbea probabil cu mama. Ce o fi înăuntru oare?” Se apropie iuţind pasul. – Dar sunteţi mai mulţi? – O. Spune-mi.” – Bună ziua. Sunetul telefonului îl readuse în planul fizic. Mai bine te du de caută apa vie care să ne trezească amintirile. ştii tu cumva unde se găseşte peştera fermecată? – Bine ai venit. Făt-Frumos! De când te aştept să mă dezlegi de blestem. nobile prinţ! Sunt foarte mulţi aici. Toţi cei ce păşesc aici cad pradă uitării şi nu-şi mai amintesc pentru ce au pornit la drum. Pornesc la drum în paşi de dans spre a-mi exprima recunoştinţa pentru că exist şi fericirea de a fi.

Încă mai am nevoie de somn. faptul că sunt OAMENI şi că drumul spre Centru presupune trezirea Conştiinţei şi manifestarea potenţialului creator. Luaţi lucrurile aşa cum sunt şi trataţi-ne cu seriozitate. Planurile glisează şi se contopesc. Ascuţişul gândirii va tăia capul năpârcii ce a înceţoşat mintea umană. indicându-ţi drumul spre stările înalte ale fiinţării prin fel şi fel de simboluri. Acum mi-c bine. – Oricum. Când realizezi că vocea sufletului este însăşi vocea vieţii ce glăsuieşte prin tine. “în curând voi începe să visez cu ochii deschişi. Tu ai terminat treaba? – Am. tu devii salvatorul celor învinşi. Nici o cotoroanţă vicleană nu poate învinge spiritul temerar şi dornic de cunoaştere. ce să-ţi spun?! Parcă tu nu vezi. Pustiul minţii ne-a sluţit chipul şi am ajuns temători în faţa forţelor cosmice pe care trebuia să le stăpânim. În acesta. Când voi şti. dar mă deranjează glumele făcute pe scama sentimentelor noastre. Aici nimeni nu-şi mai aminteşte originea divină. Îmi este creierul solicitat în atâtea direcţii încât trebuia să-mi refac forţele.” – Te-ai trezit? – Da. bunico. – Eu văd că ai început să roşeşti şi la paloarea ta îţi stă bine. Numai că gândul la Diana părea mai puternic şi mai atrăgător. nu-i rămânea decât ca. Ţara somnului este însăşi această planetă unde am poposit. Dar tu nu-mi spui nimic? – Despre? – Ghici! – Se putea să scap de întrebări? Păi. neinfluenţat de păreri exterioare. Izvorul cu apă vie este în noi. Visez fiind treaz şi acţionez dormind. – Ce-a zis mama? – A întrebat de tine şi mi-a spus că va întârzia pentru că are o şedinţă. să rezolve noua enigmă. Lasă-mă să-mi dau seama singur ce se întâmplă cu mine şi cu noi. – Nu începeţi cu glume din astea care ne închid faţă de voi. Am preferat moartea şi nefiinţa şi am transformat veşnicia în fir de timp ce nc-a legat de glie. – Nu am vrut să te tachinez. Starea noastră de a fi a încetat de mult să se mai manifeste sub forma unei existenţe rodnice. Poate că am luat-o cam tare şi am obosit. Va mai dura însă până voi reuşi să-mi fac un program. Deocamdată sunt un bolnav fără . printre picături. exprimând în diferite moduri aceeaşi eternă Realitate. poate că voi vorbi mai mult despre asta. Îl cauţi în afară când nu eşti conştient de comoara pe care o porţi.Revenit în camera sa. Eul tău te conduce pe cărări întortocheate spre origine. nu vreau să te superi pe mine. Să-mi spui când ţi-e foame să-ţi aduc prânzul. Un tărâm sau altul este proiectat de propriul univers psihic.

Tu eşti un soi care s-a copt mai repede şi mi se pare firesc să punem cărţile pe faţă. Bineînţeles că nu te grăbesc. Diana te iubeşte şi. iar noua ta personalitate ne provoacă să nu fim stupizi. Să nu mă menajaţi. Ştie ce vrea şi la ce se înhamă. Ne vom strădui săţi înţelegem stările şi căutările şi să te ajutăm. Vreau să fii tu însuţi şi să ai curaj să recunoşti ce simţi sau ce doreşti cu adevărat. Numai că fata asta nu este superficială. Nu te închide! Te asigur că nimeni nu va râde de voi şi nici nu vom face un complot spre a vă arunca pe unul în braţele celuilalt. Acest gen de răni se vindecă tare greu. nu crezi că este prematur să vorbim despre asta? – Şi când ai dori să discutăm deschis? Timiditatea crezi că este o virtute? Este o slăbiciune. Altfel vom deveni infirmieri banali. – Tu ce vrei acum? Să mă gândesc deja la însurătoare? Lasă-mă să trăiesc emoţiile şi sentimentele vârstei mele şi să preţuiesc prietenia cum simt cu. Vorbesc cu cel din tine şi nu-l zoresc în nici un fel. Intuiesc că avem rolul nostru în viaţa ta şi pentru început m-am gândit să-ţi deschid ochii asupra unor fenomene pe care nu ai suficientă experienţă să le înţelegi şi nici să decizi în cunoştinţă de cauză. tuturor ne placi aşa cum eşti. Aţi suferi amândoi. Oricât de greu ar fi de înţeles şi oricât de . Experienţa este importantă când trăieşti viaţa lucid. Crcde-mă! – Ai dreptate! Este bine că mi-ai spus toate acestea. Vroiam doar să-ţi atrag atenţia să nu o respingi într-o criză de furie pentru neputinţa ta actuală sau din generozitatea de a-i dori fericirea alături de altul. Nu voi cădea în greşeala de a te dădăci. tu nu eşti copilul care ai fost. nu strica din teamă acest ceva frumos ce se înfiripă între voi. Poate că nici ea nu-şi dă seama că nu va rezista mult în acest ritm şi nu vreau s-o transform în soră medicală. Poate că încă nu realizezi ce sprijin uriaş şi ce forţă reprezintă dragostea în viaţa unui om.perspective strălucite care să atragă admiraţia vreunei fete. dar erau mai pregătiţi pentru viaţă. Acum se căsătoresc târziu. Nu aş dori să sufere şi nici eu nu doresc să mă agăţ de speranţe care într-o zi mi-ar putea aduce dureri insuportabile pe lângă care cele actuale par minore. Te maturizezi mai repede decât ceilalţi şi-i departe de mine gândul de a te tachina. Contează pe noi şi nu ne exclude din gândurile talc. – Ţi-e teamă să te implici. Cândva tinerii se căsătoreau la vârste mai fragede. fără să te simţi stânjenit. Ţi-ar fi greu să joci teatru pentru noi şi. – Şi totuşi. Îţi voi da doar câteva elemente în plus atunci când vei analiza diferite situaţii şi vei decide. spunându-ţi ce să faci. deşi este şocant. Puţine ca ea am văzut în viaţa mea. indiferent ce va fi mai târziu. după cum cred că deja ai constatat. dar tot copii sunt. Vreau să fim deschişi şi sinceri. iar tu un bolnav ursuz şi capricios. – Bogdane. după ce-şi termină studiile.

căderile. Apoi vor veni şi restul. . dar unele lucruri pentru noi sunt mai limpezi decât pentru voi. învoirile. adevărul trebuie spus. Îţi atrag atenţia că este sensibilă şi deşteaptă. insomniile. Dar este modestă şi serioasă. Soneria le întrerupse convorbirea.dureros de acceptat.. băiete? Te-ai săturat de aparate? – Nici nu ştiu când a trecut ziua. serviciul. spitalele. Voi sunteţi altfel şi vă dorim din tot sufletul să ajungeţi mai departe decât noi. Oricare dintre noi va fi bucuros să vă ajute şi nu pentru a încuraja o relaţie pentru amărâtul meu de nepot. Ne-am susţinut toţi patru însă şi asta a fost extraordinar. ai grijă de Diana şi nu o răni.. Cu el am fost cinci. – Aşa este. dar nu mi-am dat seama decât azi că admiraţia mea pentru ea avea un substrat mai profund. – în concluzie. – Şi cine era aş patrulea. Simt că o iubesc demult sau poate dintotdeauna. ea face parte din familie. “Într-adevăr. Este un om de încredere. Rex? – Nu. Nu ţi-a spus bunica? – Am şi vorbit cu ea. Diana. Este atât de firească în tot ce face încât mă mir că nu are un cârd de admiratori în jurul ei. Vraja se va rupe. înseamnă că ştie ce spune. – Ce faci. Este suficient ca un cuplu să deschidă drumul. mai povesteşte-mi tu ce ţi s-a părut mai interesant sau demn de semnalat din ce ai simţit sau văzut în toată această vreme. Cum de nu te-am descoperit până acum? – Dumnezeu veghează şi toate se fac la timpul potrivit. Ea nu aruncă vorbele în vânt. Dacă ea mi-a spus că mă iubeşte. Ia aminte că nu-ţi cer să-i porţi recunoştinţă doar. ci pentru că vă meritaţi unul pe altul. te rog.. Nu o amăgi şi nu o dezamăgi. – Cred că pentru noi a fost cam cenuşiu. Am fost luat prin surprindere aşa cum probabil şi eu la rândul meu v-am surprins pe voi. disperarea. Altfel demult clacam. Vocea tatălui său răsună în hol şi în două minute acesta apăru în cameră. Adulţii fac deseori greşeli din inconştienţa în care trăiesc şi optează. – Este o fată minunată.. Am avut un program plin şi o grămadă de discuţii din care nu am reconstituit nici măcar o zecime din întâmplările petrecute în perioada obscură a vieţii mele aşa încât. Cred că şi Dumnezeu ne-a întărit. Ea mi-a dat curaj să cred în dragoste. Cel puţin pentru cei dispuşi să-l primească. Nu ne vom amesteca în treburile voastre. Nu ştiu ce să-ţi spun. vraja uitării se va risipi. Doctorii. Pentru noi.” – Eşti formidabilă.

Se apropie examenele şi la necaz oamenii găsesc mereu câte un ţap ispăşitor în caz de eşec. apoi sau alarmat. Într-o zi veni în vizită şi dirigintele clasei în care era singurul absent. O altă zi se încheia în calendarul renaşterii sale. Nu aş putea anticipa însă următoarele lor reacţii. Deocamdată trebuie să procedăm cu tact. de ce nu? O voi asculta şi-i voi verifica cunoştinţele.– Este.. Până termină examenele este mai prudent să nu zăbovească prea mult pe aici. dar nu au putut s-o oprească. – Dacă va dori şi ea. Încă îl urmărea chipul răvăşit al profesorului la plecare. – Asta nu este rău. În final toate contribuiau la rapida-i desăvârşire ce nu putea trece neobservată de cei apropiaţi. poate că nu. Doar dacă nu cumva te-ai hotărât s-o ajuţi şi să înveţi cu ea. – Vom vedea pe parcurs. analize. Bine? – Perfect. – Ce vrei să spui? – Direct? Cred că ne-am îndrăgostit unul de celălalt. După o vreme s-au obişnuit. Ea este discretă. prejudecăţile părinţilor şi neîncrederea lor în copiii pe care i-au educat. Mai sunt şi alte probleme? – Poate că da. Mă întreb cum sunt părinţii ei.. Ce-or fi zis văzând că nu prea dă pe acasă? – I-am cunoscut mai îndeaproape. – Aha! înţeleg. – Să învăţ materia de dragul ei? La urma urmei. şi nu de acum.. nu. Prea mergeau toate uns. El însuşi îi incita pe cei din jur. Fiecare ceas aducea informaţii şi provocări ce creau noi întrebări şi răspunsuri care îi stimulau eforturile în mai multe direcţii. Vom fi împreună şi mă voi simţi util. Viaţa cea nouă era deosebit de solicitantă. dar cred că anumite lucruri nu merg bine acolo. Romeo şi Julieta anului 2000. Poate că părinţii ei preferă un meditator care să nu le răpească prea mult fiica. Ai grijă însă să nu-i răpeşti prea mult din timpul ei. reevaluări şi explorări în vastul ocean al vieţii. El însuşi rămăsese uimit de ideile care se îmbulziseră să îmbrace formă sonoră în acel dialog elev-profesor ce se transformase pe parcursul discuţiei într-un dialog . Hai să luăm masa împreună şi vom mai vorbi. Să nu agravăm situaţia. – Spune-mi. Să zicem că acum ne-am mărturisit cumva sentimentele. – M-ar fi mirat să nu fie o piedică pe undeva. Somnul ultimelor luni fu înlocuit de o activitate intensă şi emoţii variate.. invitându-i la introspecţii. Nu ştiu ce se întâmplă în familia ei. La început au fost înţelegători. Bănuiesc că ştie ea ce face. Discuţia începuse într-o manieră previzibilă şi continuase cu mult peste aşteptări. E bine că mi-ai arătat un alt aspect al iubirii ce se confruntă cu opinia publică.

Dar vă întreb pe dumneavoastră ce mă sfătuiţi. Ai lipsit prea mult şi nu ai cum dovedi că ai putut asimila materia într-un timp atât de scurt.. – V-aţi pus vreodată întrebarea cât de mult îmi doresc să urmez aceste cursuri? Nu intenţionez să vă atac sau să mă consideraţi impertinent. Prezentându-mă la fiecare disciplină în parte pentru a fi examinat din întreaga materie. Nu ştiu de fapt pentru ce m-a pregătit. nu prezenţa. Se mira şi el de cursul pe care îl luase conversaţia ce se voise iniţial a fi un fel de tatonare şi încurajare. Pe dumneavoastră vă interesează. dar ce rost au ele? Ca să fiu mai clar. dar cred că se poate aranja la nivel de conducere să fii scutit de educaţie fizică şi să poţi urma cursurile la zi. în timp ce profesorii devin tot mai depăşiţi de timp şi evenimente? – De ce eşti caustic? Doar pentru că te afli în această situaţie? – Nu. În fond carnetul de elev evaluează cunoştinţele. Cu sau fără profesor. – Şi asta deranjează pe cineva? Nu dorim să ne perfecţionăm continuu? Sau asta ni se spune nouă ca motto pentru o viaţă care dezminte valabilitatea acestuia. Pentru că această situaţie mi-a arătat că şcoala nu m-a pregătit pentru viaţă. – Pe mine nu mă interesează notele. – Situaţia fiind staţionară. – Există precedente în analele şcolare? – Nu ştiu.Maestru-discipol. Vă întreb. mă veţi susţine? Ce sens are să irosesc un an? De ce nu aş încheia liceul odată cu colegii mei? – Asta nu se poate. – De ce? Nu aveţi autonomie sau vă lipseşte curajul de a lua o decizie în Consiliul profesoral pentru o situaţie de excepţie? Sunt cazuri în lume când elemente dotate au reuşit să termine facultatea la vârsta la care unii absolvesc liceul. da. Ce vă împiedică să-mi puneţi câte o notă pentru fiecare lecţie sau capitol? – Tot nu se poate. – Ba da. Deci? – Dar nu ţi se poate încheia situaţia şcolară fără note. De ce nu este posibil şi la noi într-un mod legal? Este pusă la îndoială puterea de decizie a unui întreg corp didactic sau vi se pare o sfidare din partea mea să pretind să termin şcoala când mă simt pregătit s-o fac? Pot susţine aceste verificări cu martori sau alături de colegii mei. Sistemul nostru funcţionează altfel.. – Cel mai simplu ar fi să-ţi amâni anul medical şi până la toamnă poate vei reuşi să ajungi la şcoală cu un scaun cu rotile. aş dori să vă spun că mă simt în stare să parcurg toată programa de clasa a XII-a într-o lună şi să mă prezint la examenul de bacalaureat. Aveţi curaj să-mi susţineţi demersul? – Bănuiesc că multe lacune în sistemul nostru educaţional ar ieşi la iveală cu o asemenea ocazie. manualele sau programa rămân aceleaşi. Stau şi mă gândesc la ce- . te-ai gândit ce poţi face în continuare? – Eu.

şansele sunt de partea celor cu familii înstărite şi că. Probabil că voi citi şi în continuare pentru că îmi place literatura universală.mi foloseşte tot ce am aflat în unsprezece ani de zile. ce personalităţi avem ori ce carenţe. marile teme ale literaturii puteau constitui punctul de plecare pentru dezbaterea multiplelor situaţii în care te poate atrage viaţa sau destinul. Sunt mulţi dintre noi care de atâta memorat nu mai ştiu gândi cu capul lor. Este o ipocrizie generală. mulţi vom constata că facultatea nu foloseşte nimănui. Ce alte sfaturi îmi oferiţi pentru situaţia în care mă găsesc? Credeţi că în afară de faptul că am fost cel mai bun elev din clasă mai ştiţi ceva despre mine? Vă rog să nu pomeniţi despre responsabilitatea familiei în ceea ce priveşte educaţia mea. Noi credeam în capacitatea adulţilor de a ne înţelege. nu doar memoria. Ştim cu toţii că majoritatea învaţă pentru note. În ce fel ne-aţi modelat sufletul şi creierul cu arta pedagogică pe care o stăpâniţi? Mai concret. indiferent cum vom învăţa. Nimeni nu se întreabă ce suferinţe se ascund în cel care nu mai are chef să înveţe. Vă întreb instituţia şcolară plină de pedagogi cum m-a ajutat să mă cunosc şi să mă înving? Viaţa nu este reprezentată de examene orale sau scrise. Dar acest lucru nu vă interesează. Aţi avea curaj să primiţi . dar se pare că în mod tacit cei mari apelau la toleranţa şi înţelegerea noastră. după cheltuieli împovărătoare.. De ce aţi refuzat să discutaţi cu noi cât de strâmbă este lumea şi politica guvernării ei? De ce nu aţi recunoscut că o mulţime de informaţii sunt depăşite şi că multe minciuni se ascund în istoria pe care o tocim? Nu ştim să identificăm arborii din parc. Apoi câteva săptămâni pot lipsi. dar învăţăm stupide denumiri pe care le uităm a doua zi. Am fi rămas cu anumite înţelegeri utile pentru viitorul nostru. V-aţi dorit să ne cunoaşteţi aşa cum suntem şi să ne ajutaţi să ne deschidem şi să avem încredere în noi şi unii în alţii? Ne-am jucat împreună rolurile mecanice şi în rest nu v-a interesat cât de uniţi suntem şi ce ne separă. De ce nu ne-aţi vorbit despre faptul că. Aş fi curios cam cum ne vedeţi dumneavoastră pe noi şi ce credeţi că ne-aţi dăruit cu adevărat util. care îţi solicită multe forţe. Este ceva cu mult mai complex. Singura grijă a profesorilor este să încheie situaţia şcolară şi să înregistreze absenţele în catalog. scriitorii preferaţi sau comentariile criticilor de specialitate. Altfel. De ce nu ne-aţi vorbit niciodată despre acestea? Doar pentru că nu sunt trecute în programă? Dar există vreundeva o programă care să cuprindă problemele de viaţă cu care se confruntă copiii sau adolescenţii? Ştiţi bine că majoritatea familiilor sunt imperfecte. ce bănuiţi că am învăţat de la dumneavoastră? – Insinuezi că nu aţi învăţat nimic în patru ani despre limba şi literatura română? – Limba şi literatura română o puteam învăţa şi citind singur romanele. De fapt cunosc răspunsul.. nu au opinii personale şi se exprimă cu dificultate.

caracterizările pe care vi le fac elevii? Aş vrea să văd chipurile dascălilor noştri la confruntarea cu oglinda. Statisticile sunt alarmante. scoţând în evidenţă refulările noastre şi trecând în plan secund ideile îndrăzneţe. Unde învăţăm cum putem să ne împlinim visele şi să plăsmuim o altă realitate? Ne spune cineva cum să ne controlăm emoţiile. mi-au corectat tezele şi mi-au dat teme pentru acasă. Trebuie să cooperăm profesori. cum să ne conştientizăm sentimentele şi să le recunoaştem. Bunul-simţ românesc a dispărut. Cu riscul de a vă răni şi a-mi schimba imaginea în ochii dumneavoastră. Naivitatea se curmă cu durere dacă vigilenţa a fost înăbuşită sistematic cu promisiuni deşarte şi dulci plăceri. părinţi şi elevi pentru a înfăptui renaşterea unui învăţământ care să formeze OAMENI. Nu pot înţelege indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă cu generaţia noastră. plătind şi prelungind haosul în care se zbate omenirea de prea mult timp? Câte probleme sociale ne înconjoară şi închidem ochii să nu le vedem?! Noi suntem prea mici pentru a ne implica. De ce bani ai nevoie ca să fii curat. să ajuţi un om sau să gândeşti pentru a nu vinde pe doi bani o fabrică renumită pe piaţa externă? Un sistem economic e pe cale să se prăbuşească. pe plan local. Idealul american de a face bani este străin neamului nostru. poate aduce îmbunătăţiri de ordin calitativ. nu o voi face. Cum puteţi dormi când lucrurile merg prost? înţeleg că salariile sunt simbolice. Noi nu vrem să dăm pe nimeni la o parte. că ne-a adus numai toxine alimentare. vom găsi soluţii problemelor noastre. De ce trebuie să irosim ani din viaţă când ne putem făuri de acum viitorul? Pentru că ne împiedicaţi să ne afirmăm crezurile. Justificarea tuturor este lipsa de bani. ci să lucrăm în echipă. Reforma este artizanală. fonice şi informaţionale. să ne adunăm şi să discutăm proiectele. Voi trage un semnal de alarmă pentru învăţământul românesc. Haideţi să ne implicăm cu toţii în rezolvarea acestei probleme! Cei ce au încercat schimbarea şi-au arătat limitele de înţelegere a adevăratei tragedii. Privim jocurile electorale orbi la aranjamentele de culise. să facem şedinţe de creativitate. cei neglijaţi. Ar trebui să fiu recunoscător tuturor celor care m-au scos la tablă. cum să facem ordine în gânduri şi să luăm decizii corecte? Vom afla greşind. cu speranţa că se va întâmpla vreo minune genetică şi vreun lup se va transforma în păstor luminos. Să începem cu un sondaj de opinie. nu cantitativ. iar consecinţele le suportăm noi. Dar cineva îşi bagă coada şi . iar voi prea neputincioşi pentru a le rezolva altfel decât cu un ridicat din umeri. Toată lumea se supune unui regim ce conduce spre dezastru. Noi vrem să fim OAMENI şi OAMENI fiind. Dar şi părinţii elevilor suferă în egală măsură. să cercetăm tradiţia şi să lăsăm Occidentul deocamdată. iar noi asistăm impasibili la continuarea jafului căruia i se spune reformă. Chiar nimănui nu-i pasă? Soluţiile sunt la îndemână şi fiecare.

Dacă profesorii nu fac faţă programului extraşcolar.. generaţiile. Cine ne împiedică să facem acest experiment? Cândva în şcoli funcţionau cercuri.curajul de a fi tu însuţi şi de a-ţi pune în practică ideile cu orice risc. Visez ca în viitor toţi să vină cu drag la şcoală şi să plece îmbogăţiţi şi înnobilaţi de spiritualitate şi cultură. Poate că nu aţi înţeles tot ce v-am spus. transformând profesia în har şi artă. Era o chestiune de curaj . Stupiditatea legilor nu frapează pe nimeni. dar aş dori să organizez un cabinet de consultanţă psihologică în şcoală la care să vină şi elevii şi profesorii care au probleme în plan personal. Vă voi demonstra că îl voi lua chiar dacă veţi refuza să-mi acordaţi diploma din cauza absenţelor. sper ca şi alţii să mă sprijine şi să nu-mi pună beţe în roate. comoditatea îşi va pune amprenta pe mintea noastră. Profesorul îl urmărise tăcut. Trebuie să ieşim din această lume mecanică. Când avusese loc hidoasa transformare? Când se topise elanul şi entuziasmul cu care venise la catedră? Cum ajunsese asemeni celor pe care îi criticase ca elev şi. Stă în puterea noastră să transformăm tărâmul morţii în spaţiul vieţii. Nu mă puteţi convinge că bacalaureatul trebuie tratat cu mai multă seriozitate decât este cazul. De fapt era atât de simplu. Toţi suntem părţi dintr-un întreg care nu va funcţiona cât timp rotiţele s-au oprit sau se rotesc după legi proprii.pentru că mai avea mulţi ani până la pensionare. printr-un simplu act de gândire şi decizie. transformând un examen de importanţă minoră pentru proiectele mele într-un obiectiv de netrecut. Chiar dintre părinţi putem solicita pe aceia cu harul de a lucra cu copiii şi de a le insufla dorinţa de cunoaştere şi autodesăvârşire. Riscul real ar fi fost acela de a perpetua minciuna şi a promova generaţii de absolvenţi înfrânţi din start de un sistem depăşit de însăşi cerinţele vieţii. Ne lăsăm ghidaţi de prostie în loc de a semnala şi corecta erorile sesizate la timp.dezbină etniile. cetatea luminii. Îmi doresc să ne pese unuia de celălalt şi aşa cum eu voi încerca să-i ajut pe alţii. ulterior. putem aduce specialişti din altă parte. Daţi-ne o şansă să încercăm şi atunci veţi realiza diferenţa între a fi şi a nu fi. Desigur asta nu ţine loc de licenţă. Ar fi putut să-şi depăşească mediocritatea.. ca tovarăş de breaslă? în ce preschimbase nobila menire? Şi . simţise întotdeauna cum stau lucrurile. dar niciodată nu se conturaseră cu atâta claritate. Ştia că are dreptate. nu văd de ce nu ar exista şi azi. sau ar fi putut să-şi aplece umerii în faţa sorţii. Ce putea spune? îl putea sprijini sau se declara învins de timpuriu . Se mira şi el cum de nu îl întrerupsese. Dacă însă vom ţine cu dinţii de weekend-urile noastre în care şcoala să fie închisă. Într-o formulă nouă şi îmbunătăţită. uitându-şi năzuinţele tinereţii. iar sufletul monstruos va urâţi lumea. Parcă o vrajă îl cuprinsese şi ascultase cu atenţie fiecare cuvânt şi fiecare inflexiune a vocii elevului său favorit. Am fost şeful clasei întotdeauna. Într-un fel. sexele şi grupările cu preocupări diferite.

Este un mecanism de ucis sufletele. Nu am cum să mai fiu acelaşi.. Să cerşim la porţi străine când ne aflăm pe un tezaur? – Cum de ai aflat tu toate astea? Cei de-o seamă cu tine ascultă muzică rock. ci faptul de a pregăti oameni capabili să lupte şi să învingă. – Renunţând la aceste preocupări din diferite motive. – Nu te recunosc.. Câtă energie se iroseşte când faci lucruri care nu-ţi plac şi ce sentiment de împlinire îţi umple fiinţa când te poţi exprima liber şi creator în domeniul care te atrage! A te înhăma la restructurarea unei activităţi ce a ajuns rutină cere răbdare.. Mie îmi par ridicole poticnirile oamenilor în obstacole de cele mai multe ori imaginare. Gândirea umană ar fi trebuit de multă vreme să atingă altfel de culmi. iar elevii ştiau că nu le sunt luate în serios părerile critice. tenacitate. profesorii nu le permiteau să-şi exprime opiniile. dorinţă de a cunoaşte şi de a afla CINE EŞTI CU ADEVĂRAT. Mulţi nici nu realizează însă că şcoala ar putea deveni un loc în care să vii cu bucurie. Aceasta nu este viaţă. – De când te preocupă pe tine aceste probleme. Pentru elevi datoria s-a preschimbat în apatie şi o rezistenţă faţă de toate obligaţiile impuse. curiozitate. Criza actuală a evidenţiat necesitatea unei înnoiri.. îndoiala şi teama nu au produs nimic bun. – Ar trebui să fiu acelaşi? Am trecut prin moarte şi cine a primit acest botez se scutură de naivitate şi se trezeşte. Doar nu vreţi să mă apuc să colecţionez ambalaje şi să consult reviste pentru un nivel submediocru de . Scepticismul. au distrus cărările de lumină ce au încercat uneori să ni se arate. De fapt. pe care le proiectează cu mintea lor. dar se pare că există nişte interese potrivnice şi cei mai mulţi au acceptat cu uşurinţă limitele ce le-au fost impuse.băiatul acesta cum reuşise să-i răscolească ungherele conştiinţei? Nu era asemeni colegilor săi. care funcţionează până ce nimic nu va mai fi. Dar nu este imposibil. Nu are cum să fie. voinţă şi credinţă. nu mă supun manipulării ce se practică spre a distruge viitorul naţiunii. Plânge sufletul neamului când vede ţara înţelepţilor şi vitejilor de altă dată ce a ajuns. Acum au ieşit la suprafaţă şi nu-mi mai dau pace. se joacă la calculator sau ies cu rolele. Nimeni nu i-a făcut să vadă astfel şcoala. Bogdane? – De când m-am trezit din morţi am conştientizat faptul că am purtat întotdeauna în mine asemenea idei. Eu aleg ce să fac şi cum să-mi petrec timpul. dimpotrivă. De unde să aşteptăm schimbarea? De la un minister înţepenit care mai mult a creat probleme prin rigiditatea sa? Nu recompensele ministerului sunt importante. Nu avusese niciodată astfel de discuţii cu elevii. Instruindu-mă. Ceea ce se întâmplă este crimă organizată şi sinucidere în masă.

Eşti o fiinţă surprinzătoare. – în fiecare dintre noi există un astfel de germen de lumină. Nimic nu se poate fără efort. tu nu mai eşti acelaşi. pregătindu-mă pentru pasul următor.. Era bine să aflăm mai mulţi ce se întâmplă pe glob. Cred că mai multă nevoie avem noi de tine decât tu de noi. Ai multe de spus lumii şi destule de schimbat în noi. Cum or fi făcute oglinzile acestea de fiecare-mi reflectă alt chip? . dar secretele sunt bine păzite prin însăşi ignoranţa în care suntem menţinuţi. Ghidul este în noi. Trebuie doar să-i intuim mesajele-răspuns la probleme noastre. ci între oameni. Locul tău nu este aici. Trebuie să te ajutăm cumva. dar nu ne va rezolva problemele evolutive pe care noi trebuie să le depăşim.” Intrat în lumea de vis. Te las acum să te odihneşti şi-ţi mulţumesc.cultură şi lipsite de decenţă. Eu sunt om-fiinţă gânditoare. Respectând regulamente şi programe ce ne limitează câmpul de investigaţie şi hipnotizaţi de dorinţe nefireşti. Eu nu am obsesii. ci opţiuni. trebuie să lucreze la propria umanizare prin dezrobotizare. când fiecare este unic şi menit a-şi exprima potenţialul creator. Am nevoie să reiau aceste chestiuni în linişte. Nu poate avea loc peste noapte. Orizontul meu este mai vast decât cel pe care ni-l oferă mass-media. planul fizic mă invită să trăiesc esenţa sub o formă concretă care-mi va amprenta sufletul. Poate că a venit timpul să mai fac o incursiune în lumea astrală. – Bogdan.. va părăsi ţinutul uitării. acolo unde este. acolo unde însuşi subconştientul meu îmi arată ce am de făcut. “Astea cum au apărut? Se pare că nici muntele nu este chiar real. Fiecare.. De ce să trăim în bezna conştiinţei şi să nu exprimăm lumina? – Ai dreptate. nu avem cum depăşi stadiul de roboţi.. Ce curios! De îndată ce enigma din vis mă îndeamnă la desluşire. Un duş rece la momentul potrivit este cel mai grăitor semn că Dumnezeu nu ne uită.. Este o structură virtuală ascendentă ce presupune mai multe trepte iniţiatice.. nu vom apuca să vedem vreodată unde duce trezirea conştiinţei neamului. Noi uităm de El şi-I întoarcem spatele. inoculate asiduu în subconştient. Trebuie să intru în labirint înainte de a trage concluzii. – Mi-ai dat de gândit.. Am să revin după ce voi reflecta la cele discutate. stropit cu apa vie. Eu mă întreb când vom începe procesul. numai că procesul declanşării luminii este anevoios. se trezi într-un labirint format din oglinzi. Este ruşinos pentru specia umană să aspire la standardizare şi robotizare. Pe curând şi sănătate! “încă un om care. În câteva zile voi apărea cu nişte răspunsuri. – Dacă vom dormi şi ne vom complace în laşitate. mulţumindu-ne cu imaginea Sa deformată. prezentându-mi simbolic şi cheia.. nu o marionetă care joacă după programe psihotronice implementate prin cele mai moderne tehnici de manipulare. Dumnezeu ne ajută.

Sunt ochiuri de geam prin care percep frânturi din mersul lumii.. paradoxal. Nu pot recunoaşte toate aceste chipuri. Deci eu sunt rezultatul unor complexe interacţii între unde de diferite frecvenţe. Dar de ce sunt atât de multe? Uite. Deci eu sunt şi nu sunt eu. Am atitudini oscilante? Parcă-s cărţile din Tarot. unul dintre rolurile ce se confundă cu chipurile din oglinzi.. Ciudat. imaginea dispare şi ea. Încă nu m-am confruntat cu abisul. Care se apropie mai mult de original? Eu nu mă recunosc în ele. Dar toate aceste eun coexistă. de fapt să-mi adun eurile într-o conştiinţă unitară şi integratoare ce transcende timpul şiragului de clipe. Ce voi afla din toate astea? Cine suni eu? Sau cum trece lumea prin mine? Poate că imaginile sunt simbolurile reacţiilor mele la impactul cu alte câmpuri energetice. Încă nu am descoperit negativul din mine pe care să-l înving cu panea pozitivă.” Telefonul îl readuse brusc în camera în care deja se aşternuse umbra serii. Dar ce se întâmplă? Oglinzile sau transformat în oameni.. Acelaşi UNU e în toţi şi lumea toată este în UNU.. Deduc că timpul nu există. Sunt prins în labirint şi îmi contemplu neputinţele şi secvenţele de existenţă. Sunt şi nu surit. Dar sunt abia la începutul drumului. Eu nu mă mişc. Dacă dispar. Aidoma atomului. Mă întreb dacă eu ştiu cu adevărat cum arăt în realitate. Un lung drum mă aşteaptă. O poţi părăsi prin transcendere ori te poţi întoarce de unde ai plecat cu solia răspunsului. aici sunt ca un copil. de pildă? Ce fel de lupte am de dus? Sau poate chiar am intrat într-un război în care viaţa va învinge moartea. întunecată.... Nu mă văd nicicum. – Da! .. Depinde încotro îmi întorc privirea.. Va trebui să reunesc aceste imagini într-una singură. mă comport ca un coipuscul sau ca un câmp de unde. Atenţia mea îndreptată într-o anumită direcţie creează timpul. De unde această grimasă de durere? E viitorul meu? Putea-voi să-l înfrunt? Ar trebui să ştiu ce mă aşteaptă sau. Va trebui să alipesc frânturile de oglindire într-una care să le cuprindă pe toate. Poate că. Ce sunt? Nimicul mişcător sau acea neclintire întregitoare de dineoio de tot şi toate? Poţi delimita din acest tot care sunt eu şi care tu când pretutindeni coexistăm? Aici ne regăsim toţi.. Ce semnificaţie poate avea acest cavaler în armură. după cum este nevoie.Nu sunt două la fel. numai că am depăşit vârsta copilăriei. Experienţa mea de viaţă şi moarte se rezumă la scindarea între două lumi.. din mijlocul întunericului trebuie să ţâşnească şi lumina care sfâşie vălul enigmelor. aflând.. Labirintul acesta este zona revelaţiei. îmi voi refuza soarta? Aici toate sunt simultane. Sau poţi juca. adică în fiecare. Probabil aceasta este a Eului nevăzut. Şi o oglindă tainică. Să fie trecutul meu sau simbolul prezentului raportat la ţelul destinului meu? Dincolo surprind o mişcare de pendulare.

îi era drag să-i revadă. o casetă cu un film grozav pe care aş dori să-l comentăm.. Când ne primeşti? – Oricând sunteţi bineveniţi. călătoriile astrale. Ruptura care apare la absolvirea liceului fusese puţin devansată. Un ciocănit discret îi întrerupse gândurile şi o voce dragă umplu camera. Luceafăr blând. Atunci la zece este bine? – OK. Colegii. Nu ştiu să-ţi spun cum se întâmplă. Pentru început. Mă bucur mult să te aud. Nu era timp însă pentru asemenea subiecte. Cum poţi să le reproduci atât de fidel? Nu-mi amintesc să fi fost cu mine în acele lumi. dar izolarea îi adusese alte preocupări şi alt ritm de viaţă. – Este minunat. – Să fie un fel de telepatie? Sau poate că suntem legaţi cumva. Este un fel de inspiraţie. Sorin la telefon. De fapt viaţa îţi aduce în preajmă fel şi fel de oameni după care te separă de ei. deşi ştia că nu-i va fi uşor să se prefacă. Tu îmi desenezi visele. Poate mă lămureşti tu ce reprezintă. Se obişnuise cu gândurile sale. o îngheţată şi câteva desene noi. Ar fi avut atât de multe să le spună.. Poate că suntem o singură fiinţă în două corpuri şi anumite zone obscure conştientului nostru sunt comune. Am vorbit cu Diana şi ne-a spus că putem să te vizităn. Cred că bănuieşti că suntem mai mulţi.” – Ei.– Bogdan? Ce surpriză! Nu mă aşteptam să dau de tine. Nu-i mai văzuse de mult. Ieşit din atmosfera liceului.. – Este ciudat. – Nici eu nu am amintiri. reviste interesante. Doar să-mi spuneţi. ne este mai uşor să ne potrivim programul. – Am venit să te aduc pe aste tărâmuri. ca să fie cineva pe acasă să vă deschidă. era binevenită această întâlnire.. Pe mâine! – Salut. Cine ştie însă ce socoteli are Dumnezeu? Are El stilul Lui de a face minuni lucrând prin oameni. Pur şi simplu îmi vine să desenez şi mă minunez şi eu ce fac. într-adevăr. Cunosc câteva persoane care au nevoie de tine aici aşa încât “coboară-n jos. Îl interesa lumea exterioară. Unii cad şi extrem de puţini se ridică. . Nu oricine poate suporta acelaşi gen de şocuri. însă. ce veşti îmi aduci de pe unde hoinăreşti? – Ţi-am adus cărţi de citit. Fiind sâmbătă.. salutări şi pupături de la colegi.. Mâine este bine? – Este perfect. dar nu era momentul potrivit. Drumul spiritual şi şcoala materialistă erau două lucruri diferite. discuţiile cu părinţii şi vizitele Dianei. Ştia că ceva va fi altfel decât de obicei şi anticipa durerea pe care o va resimţi pentru cei rămaşi în urmă. iar noul său mod de a gândi cu greu ar fi putut fi înţeles de cei pe care viaţa încă nu-i trezise. Avea el însuşi destule de pus la punct înainte de a lansa provocări şi proiecte. se detaşase de grijile tipice unui elev din anul terminal. Trebuia să pară ca ei. Era greu de spus dacă îi lipsiseră sau nu. Nu ştiu să exprim clar ceea ce-mi este confuz. Totuşi.

. Este greu de descris această senzaţie. M-am abţinut să-ţi stau prin preajmă. Vii şi tu cu ei? – Nu cred că pot să ajung la zece. Uneori mă întreb ce am făcut să primesc un asemenea dar. Nu pot exista separat pentru că nu sunt întreagă. sunt tare copilăroşi pentru nişte fiinţe majore. să te aud. Fiecare sugar este dator pentru întreţinere. iar obstacolele-i sunt pregătite pe măsură. Creaţia nu funcţionează în sistemul copiatoarelor xerox. Colegii vor să-ţi facă o vizită.. Fiecare individ este unicat. – Ştiu. Poate că noi doi vom descoperi un alt fel de a iubi şi vom înţelege subtilele legături ce se stabilesc între suflete. – Mda. Cred că nu aş putea trăi fără să te văd. Din punctul meu de vedere. Totuşi. Voi veni mai târziu. Am vorbit cu Sorin. ci cât de pregătit eşti să înfrunţi viaţa. Dar toţi suntem vulnerabili şi nefericirea ne atinge pe toţi când nu ştim să iubim. Boala ta a creat o durere cumplită în mine şi am luptat din răsputeri să-mi menţin echilibrul şi să-mi mobilizez forţele pentru a te putea ajuta. Degeaba îi arăţi la TV dacă nu faci ceva pentru ei. Mai degrabă că mentalul colectiv înregistrează gândurile noastre şi putem rezona într-un fel cu anumite formegând pe care le captăm. In acest context este firesc să ne completăm reciproc şi să-ţi fiu aproape şi aici şi în vis. lumină şi terenul pe care îşi are locuinţa.. minori fiind. Este atâta indiferenţă în lume! O simţi din nepăsarea faţă de viaţă. Este dificil să deschidem porţile sufletului când am fost învăţaţi să le ţinem închise. – Câte emoţii şi stări psihice ne sunt neclare şi nimeni nu ne poate da răspunsuri?! Trebuie ca noi înşine să le găsim. iar acestea nu sunt simple deloc. – Tu cum îi mai percepi? – Mi-s dragi. dar sufletul meu te vroia alături. din privirile opace. dând drumul dischetei din computer. nu vârsta îţi certifică maturitatea.. Nu studiezi bibliografia şi te prezinţi la verificare. am simţit cumva că eşti o parte din mine sau că sunt o parte din tine. Îmi spun că m-am maturizat mai repede şi Dumnezeu mi-a stabilit mai devreme sesiunea de examene. Am uitat să-ţi spun. de mult vroiam să-ţi spun că de când te-am cunoscut. din tonul sec al vocii. să te ating sau să-ţi simt prezenţa. din egoismul în care îşi cheltuiesc averile şi din felul în care se rănesc. A rămas pentru mâine la zece.– Nu am mai auzit o asemenea teorie. devenind fani ai calculatoarelor şi televizorului şi robi pe viaţă muncii care ne-a robotizat şi ne-a făcut veşnic datori către stat. Trebuie să identifici natura probei şi să vii cu soluţii originale. De când te naşti primeşti un certificat ce nu-ţi atestă atât nevoile existenţiale. Frumos din partea lor. In schimb statul îşi încalcă propriile legi şi ignoră nevoile celor ce nu au cum să se întreţină. cât datoriile către stat şi societate. dar dacă aştepţi părerea mea. Asta nu înseamnă curajul .

Dacă-mi aduci şi tu caietele de notiţe.. – Cam aşa. traducându-le în impresii.sar de la una la alta. – Ar fi extraordinar. Târziu de tot stinse lampa şi atunci observă că trecuse miezul nopţii. Ah. Este vorba să ştii ce vrei. gânduri sau vorbe să judece. Trebuie să-mi reintru în formă. cine ştie..de a pleca în gaşcă la mare. Mă întreb însă dacă-ţi vor aproba cererea. Vom vedea. Era mişcare. colorat şi pulsatoriu crea în el o gamă de senzaţii extrem de variată. juridic. II ştii pe Adi. Nu ai putea să-l ajuţi puţin? Cred că vrea să dea la matematică. Până la urmă. rămase puţin pe gânduri şi se apucă de citit.. – Eşti un caz din multe puncte de vedere: medical. poate dau bacul cu voi. – Intenţionez să-mi rezolv problemele prin propriile merite. Deci de asta au apărut manualele acestea lângă tine. fără pile sau proptele. ci pulsatorie. Nu avea ce fapte. Lumea îşi pierduse contururile. Vrei s-o asculţi? – Vrei s-o ascultăm împreună sau s-o iau acasă? – Ia-o acasă Acum aş vrea să te sărut şi să te trimit la învăţat. a schimba prietenele sau a toci de zor. – Bineînţeles că ţi le voi aduce. în scurt timp aş putea să susţin probele de verificare la toate materiile. Nu mai era dependent de organele de simţ şi de mintea ce prelucra informaţiile. Eşti abia un ucenic şi încă nu ai gustat amarul durerii sau lacrimile sărate ale deziluziilor. Ce zici? – Aş putea. După plecarea Dianei. – Vorbeşti serios? Crezi că se poate? – Am vorbit cu domnul diriginte şi vreau să văd care va fi rezultatul demersurilor dumnealui. dar nu rectilinie. – Dar mă cunosc. Erau culori. Hai să lăsăm puţin problemele. a dansa o noapte întreagă la o petrecere. Este într-o situaţie financiară critică şi ar vrea să-şi continue studiile. să ai încredere în tine. Trăia cu tot corpul şi deosebit de intens o mulţime de senzaţii cărora ceva din el le atribuia nume . Am învăţat şapte ani în acest liceu şi am apucat să frecventez câteva săptămâni din clasa a XII-a. să-mi reiau culegerile şi să trec prin materia de anul acesta. Nimic din toate astea.. să fii capabil să te întreţii şi să realizezi că ai multe încă de învăţat. Ce vedea era lipsit de consistenţă şi refuza să se concretizeze în imagini cu corespondent în realitatea fizică.. Interesant era că acest soi de abur perfect transparent. Ţi-am pregătit o casetă. dar nu corpuri luminoase. Corpul emoţional vibra la atingerea undelor înconjurătoare precum o harpă. Pentru noi toţi ai fi un exemplu de voinţă. Mai avu timp să recapituleze evenimentele zilei şi intră încet în lumea visului. să lupţi pentru crezurile tale. să iubeşti semenii.. pedagogic şi social.

. Cum să le prind de note? Oare ce au simţit marii muzicieni când au compus simfoniile lor? De parcă ar trebui să prindem totul în cuvinte. . Performanţele fiinţei umane nu le depăşesc pe ale unui robot... şi astfel aş închide în cântece aceste “stări”. nedeclanşate de întâmplări de viaţă. De ce să nc zăvorâm în case minuscule de piatră? Drumul nostru ne duce printre stele. De fapt nici nu avea corp... Poţi spune planeta OM. De n-ar fi fost aceste senzaţii cum ar fi ştiut că există şi cum s-ar fi autodefinit? Interacţiile îi confirmau fiinţarea. unele în spatele celorlalte. ce ar deveni această lume? Aş asocia vibraţiile sonore celorlalte. “Doamne. dar nu-mi amintesc ce.cunoscute din viaţa fizică. am tot tras frontierele mai aproape de vârful nasului! Cât e grădina. Ba parcă îmi amintesc... Dar oare această conştientizare nu poate avea loc şi în lumea materiei? Ne împiedică atât de mult costumul material să ne extindem conştiinţa dincolo de mecanismele care ne-au înlănţuit libertatea? Cum am putea să ne deschidem către univers? Când mintea se opreşte. Uitând să observăm.. Este covârşitor să realizezi ce eşti. Erau perdele. Aici descopăr universul interior şi infinitele posibilităţi de investigare pe care le permite atât de complexa creaţie numită OM. ce abstractă şi intensă e lumea energiilor! Şi de le-aş da un nume. Câte câmpuri ne definesc şi ce proprietăţi au! Pe ce scală să le curprinzi şi să le cuantifici? De-am şti să le folosim. Audiezi un concert şi simţi. Zgomotele citadine ale dimineţii îl treziră devreme. atât este şi interesul... văluri şi straturi pe care le îndepărtam. Ar trebui şi în lumea fizică să fim mai atenţi la interacţiile noastre cu universul înconjurător. Tehnologia ne-a abătut de pe drumul evoluţiei noastre. Unde am fost? Nu am plecat conştient şi nu ştiu unde am ajuns. Cât de sensibili am fi fost la frumuseţea înconjurătoare! Ce trepte de înţelegere intuitivă am fi urcat! Noi ne-am legat viaţa de imagini şi concepte. În absenţa lor. Dumnezeu ne-a dăruit întreaga Creaţie şi ne-a menit să fim veşnic călători. Este atât de puţin! O mare parte din noi a rămas inertă pentru că am uitat s-o folosim. nu am avea nevoie de avioane. Cât de mult s-a îngustat orizontul nostru! în loc să trecem dincolo de frontierele cunoaşterii prin propriile puteri. Şcoala de dincolo te plimbă prin etajele Universităţii cosmice.. telefoane.. el ce ar fi fost? Dincolo de senzaţie ce se află şi cum se percepe? Să experimentezi emoţii şi sentimente în starea pură. Era intuit ca o prezenţă dinspre exterior şi senzaţiile îi defineau existenţa. am visat ceva. De parcă exista un exterior când el era nelimitat. ne-am limitat percepţiile.. Am pierdut vreun reper în drumul meu spre peşteră? Este posibil să fie altceva.. mai subtile. computere şi toate câte compun banala noastră existenţă. ce alte resorturi ale fiinţei se urnesc? Cum să le arăt ce este aici când totul se experimentează pe cont propriu? Mi-e locul pretutindeni. lăsând înscrise lecţiile în subconştient.

comentau ultimele jocuri de pe calculator şi rezultatele campionatului de fotbal. – Dar fetele de ce sunt aşa tăcute? Vă doare sufletul să mă vedeţi astfel sau v-aţi îndrăgostit? Voi nu aveţi nimic de spus? – Te ţii de glume? – Deloc. – Şi tu consideri la fel? Ce-ai face dacă ţi s-ar întâmpla minunea? Crezi că ai putea opri sentimentele cu un manual de franceză? – Drept să spun. Le percepeam parfumul. Simbolurile moderne ascund realităţi indescriptibile în cuvinte. Parcă erau la grădiniţă.. Se aşezaseră pe unde găsiseră loc şi se puseră pe vorbit. Omiteau discuţia despre boală. încă nu prea ştiu cum este. M-ar încuia în casă să învăţ ca să nu-mi umble mintea la prostii. Îi povestiră noutăţile de prin şcoală. Pe cine păcăleau? Pe el sau doar pe ei înşişi? Chiar nu observa că el nu participă la această petrecere? Nu-l vedeau cât de diferit era? Trebuia să curme această iluzie că totul este bine. Până la ora unsprezece camera devenise neîncăpătoare. Se decise să intervină pentru a schimba cursul discuţiei. Poate le voi intui semnificaţia raportându-mă la trăirile din lumea mea. Simona vrea să dea la medicină. dar se jenau să-l întrebe direct de proiectele sale. Dar deocamdată am alte urgenţe.înaintând spre enigma pe care voiam s-o dezleg. De ce ar fi totul aşa cum ni se spune şi nu altfel? Cine stabileşte adevărul? O comisie de specialişti sau acei iniţiaţi care au depăşit limitele impuse spiritului? Cum să-i întrerupă din această conversaţie spumoasă care nu ducea nicăieri şi nu lăsa nimic în urmă? De ce se temeau să-i pună întrebări? Uite. neobişnuiţi cu abordarea subiectelor delicate. – Atâta le-ar trebui alor mei să audă. nostimadele de la petrecerile de majorat. Veniseră să înveselească atmosfera şi să aducă un ton optimist. supleţea. Erau copii care la vârsta majoratului ar fi trebuit să fie altfel. dar din şcoală nu ţi-ai făcut prieteni? – Ai măi Dane. – Bine... atingerea. doar mă ştii cum sunt! – Cum Roxana? – Mă faci să mă simt prost. Dar această veselie îl întrista. . Chiar dacă el avea să se descurce cumva. Trebuie să reflectez la traducerea acestui vis. Nu văd nimic nepotrivit în a iubi la optsprezece ani. Omul din ei încă dormea sau deja fusese adormit de sistemul ce satura creierul cu informaţii. Până luăm masa şi vin colegii am timp să mă uit puţin prin manuale. Fiecare perdea avea altă culoare şi altă textură.. Nu prea mă lasă ei să ies. ei păreau neajutoraţi. De ce tace? Nu are nimic personal să-i spună? Sufletul lor unde se ascunsese? Spoiala asta de voioşie îl irita. Nu era bine. nelăsând loc pentru întrebări şi îndoieli. Cu care să încep?” Pe la ora zece începură să apară.

Aceasta este promoţia mea şi cu ea îmi voi încheia copilăria şi adolescenţa. chiar dacă nu mi se va aproba cererea. cu ce i-aţi mai provocat pe profesori. eu nu voi repeta anul. ci prietenia voastră. poţi reuşi. Aş vrea să vă cunosc mai bine frământările. Nu vreau să vă prefaceţi. De ce nu mă întrebaţi ce mai fac sau ce intenţii am? Vă e frică să nu plâng? Când m-aţi văzut plângând? Vă e jenă? De ce? Aceasta este situaţia. noutăţi de pe Internet. tabere. elemente de turmă! Fiecare are ceva minunat în sine care se cere exprimat spre binele tuturor. or relaţiile dintre noi sunt superficiale. de noi depinde să ne apropiem. Eu nu cer milă. chiar dacă au trecut câteva săptămâni de când a fost ziua mea? – Tu chiar vrei să le ştim pe toate? Când să avem timp de distracţii când suntem prinşi între şcoală. Nu-mi turnaţi mie baliverne. pe altul în mod diferit. Spuneţi-mi ce-am pierdut în aceste luni de zile: filme. Nu vă interesează? Atunci este trist. pe unul într-un fel. competiţii. Nu credeţi că de noi depinde să le găsim rezolvarea? Nimeni nu va râde de nimeni. Poate că nu mai este timp să ne cunoaştem mai bine. ce aţi mai organizat împreună. să încercaţi să descoperiţi. nu doar că m-aţi compătimit.. neputinţele. ci să fiţi voi înşivă. vă asigur. vreau să fim prieteni. Credeam că suntem mai mult decât colegi. deschişi şi vom dori să comunicăm. ce surprize v-aţi făcut la majorat şi ce urări îmi faceţi mie. Mă consider deja un tânăr intrat dincolo de poarta . expoziţii. nu te mai simţi singur şi părăsit. iar destinele nu sunt toate la fel. aspiraţiile. nu să sporovăim vrute şi nevrute. Vreau să ştiu ce vi s-a mai întâmplat şi ce gânduri sau nemulţumiri aveţi. teatre.– De ce? Doar am copilărit împreună. prieteni. excursii. Dar noi putem rămâne prieteni o viaţă dacă vom fi sinceri. să ne ajutăm şi să mergem mai departe împreună. lecţii şi meditaţii? – Voi credeţi că am picat din Lună şi nu ştiu că sunteţi în clasa a XII-a? Nu-mi serviţi banalităţi! în afară de şcoală nu mai încape loc de altceva? Măcar cu bicicleta mai ieşiţi? La aer mai staţi? Un baschet mai jucaţi? Trece viaţa pe lângă voi şi nu apucaţi să vedeţi Soarele. iar dacă încă nu ştiţi cum sunteţi. descoperiri ştiinţifice. Poate că sunteţi stresaţi sau aveţi probleme acasă.. tristeţile. cărţi. Lupţi pentru dreptul elevilor la timp liber. De ce să nu ne ajutăm? împreună putem găsi soluţiile astfel încât fiecare să se apropie cu un pas de fericire. cu prietenul sau prietena voastră. dar când ştii că ai cui mărturisi şi pe cine te sprijini la nevoie. evenimente din viaţa voastră. – Nu asta era problema. Nu suport superficialitatea. Şi chiar dacă cineva nu-mi va acorda diploma din simplul motiv că prezenţa mea nu a satisfăcut haremurile legii. Este un timp cu care nu ne mai întâlnim. Credeam că v-a fost dor de mine. Viaţa ne încearcă. Nu fiţi anoşti. Voi sunteţi problema. Totuşi. Vreau să demonstrez că atunci când dreptatea este de partea ta. – Eşti bun de lider sindical. M-am decis să susţin bacul cu voi. că nu-s handicapat.

Nu vă rataţi viaţa doar pentru că vă e lene să vă gândiţi ce vă doriţi cu adevărat! Tu. Noi simţim că am trecut un prag al maturităţii prin durere şi am dori ca şi voi să vă bucuraţi de darurile pe care vi le dă Dumnezeu când dovediţi că le meritaţi. – Şi ce ai dori tu să discutăm? – Uite. A fost în tot acest timp lângă mine şi îi mulţumesc pentru lecţia de devotament şi iubire pe care mi-a dat-o. Mă stresează. – Pentru că îţi place să urmăreşti traseul banilor sau pentru că încă mai este nevoie de contabili? Tu erai pasionat de filozofie. M-am săturat de subiectul ăsta. Nu te transforma însă într-un contabil şi în timpul liber. am înţeles că vrei să dai la matematică şi nu-ţi permiţi un meditator care să-ţi verifice cunoştinţele. Adi. să ne ţii speech-uri? Toată lumea ne vorbeşte de viitorul nostru pe care noi azi îl clădim şi ei mâine îl demolează. Sunt îndrăgostit şi nu concep viaţa mea departe de Diana. – Credeţi că vremurile acestea de ignoranţă vor ţine o veşnicie? Vor ţine cât ne supunem lor. Costin. – Şi cum crezi că poate cineva să te ajute dacă nu ştie că ai nevoie de ajutor.vieţii. Este frumoasă inocenţa. Când le vom transforma cu gândurile şi acţiunile noastre. – De ce? – Nu am spus nimănui acest lucru. – Şi te-ai gândit că au dreptate. Ştiţi exact ce vă doriţi? Drumul pe care l-aţi ales este opţiunea voastră sau a părinţilor? Mai aveţi timp să vă răzgândiţi. Am refle tat îndelung la viaţa mea şi a semenilor în general şi am descoperit ce îmi doresc cu adevărat. – Dane. ce te-a apucat aşa. la ce dai? – La ASE. am putea vorbi despre o excursie după ce terminăm. Aş dori să ştiu ce probleme mai sunt şi să încercăm împreună să le rezolvăm. dar viaţa nu este chiar un parc de distracţii şi cu cât veţi fi mai conştienţi de ţelul vostru. – Ai mei au spus că din asta nu se poate trăi. Nu renunţaţi la idealurile voastre! Poate că înainte de a filozofa.” Eu mă ofer să lucrăm împreună la matematică. Plecăm cu câteva maşini şi ne oprim undeva în natură. “Cere şi ţi se va da. . vă veţi da seama de ce forţă dispunem şi nu o veţi mai lăsa să zacă nefolosită. Hrăneşte-ţi pasiunile spiritului. Poate fi şi aşa. cu atât veţi fi mai feriţi de necazuri. trebuie să te loveşti de pragmatismul vieţii pentru a căpăta expe “ienţă şi a nu te rupe de cruda realitate. nu? – Vezi şi tu ce timpuri trăim. Mai cunoaşte cineva din clasă situaţia ta? – Nu. Vă mai fac o mărturisire.

– Şi când eşti refuzat. dar nu naivitatea şi infantilismul. Mai vrem să ieşim şi noi cu o fată. din câte văd. – De ce? Au intrat zilele în sac? – Nu. Fiecare are propria personalitate. Să zicem însă că m-am transformat într-un om matur şi tolerez copilăria şi inocenţa. ne putem pune unii pe alţii în valoare. Egoismul a adus ruina şi singurătatea. Nu trebuie să rănim pe nimeni cu calificative sau porecle răutăcioase. Îmi pare rău că mă trataţi astfel. Înainte de a termina liceul ne apucă pe toţi melancolia şi după afişarea rezultatelor fuge care încotro. ci încercând să vă arăt un alt fel de a fi.. Sunt lucruri fireşti. – Poate că nu eşti aşa cum vrei să pari. Nu este nevoie să copiezi pe nimeni. Doar nu crezi că ne vom purta ca puştii de doisprezece ani. ci doar mi-a fost simplu să reţin.– Lasă visele. Important este ca orice faci să nu fie la noroc. Cu cât mai mulţi oameni vor deveni prieteni. cu atât va fi mai bine pe Pământ. că nu mă veţi duce voi în braţe. Mi-ar fi plăcut să ştiu că vă pasă ce simt sau ce gândesc. a nu te preface şi a te accepta aşa cum eşti. Doresc să vă scutur puţin. Nu ar fi minunat? împreună am forma o echipă ce poate mişca munţii. nu făcându-vă morală.. Dar voi aţi vrut să vă asiguraţi că sunt bine şi că nu voi muri curând. – în principiu zici tu bine ce zici. Trăieşte cu toată fiinţa acest sentiment. ci rezultat al opţiunii tale. doar să-i dăm valoare. Poate vi se pare prea trist şi vă indispune. nu credeţi? Şi de ce nu am face-o? Nu intenţionez să vă răpesc timpul. ce ai devenit aşa de serios? Tu nu mai ai simţul umorului? – Al umorului da. nici nu-ţi foloseşte. Poate că voi aveţi alte calităţi pe care eu nu le am. Iar când iubeşti. Încă nu mă puteţi înţelege şi. A plecat “tocilarul clasei”. – Dar de ce? Eu sunt aşa cum sunt. Te temi să-ţi arăţi sensibilitatea şi afişezi un aer provocator şi uşor arogant care nici nu-ţi stă bine. nici nu sunteţi curioşi să aflaţi cum am traversat această experienţă. De ce ai impresia că fetele se îndrăgostesc numai de cei îndrăzneţi? îndrăzneala constă în a fi tu însuţi. – Şi cine te împiedică? Foarte bine atâta timp cât o respecţi şi puteţi comunica. cum vi se pare vouă. ce faci? – îţi accepţi eşecul cu demnitate sau încerci să tc lămureşti ce anume din atitudinea ta deranjează sau respinge şi tc corectezi. – Dane.. Aş vrea să fac primul pas pentru transformarea colegialităţii în prietenie. nu-ţi pune limite. Dar poate mai avem şi alte preocupări. Ţi-ar conveni să fii nevoit mereu să joci teatru doar pentru că fata pe care o placi a . Dimpotrivă. dar nu-i chiar simplu. nu? Niciodată nu aţi înţeles că nu am tocit pentru a ieşi în evidenţă sau a mă lua la întrecere cu cineva.. Să nu ne amăgim cu iluzii.

– Din câte ştiu. Va urma un val de schimbări radicale pe Pământ. – Acum ne iei Ia rând? – Te simţi cu musca pe căciulă? – Nu. trebuie să ne trezim. lasă zeflemeaua şi implică-te! Sau te temi de imaginea pe care ar reflecta-o cioburile de oglindă? Eşti frumoasă şi ai putea fi şi plăcută. reabilitare şi înţelegere. – Oare? Eu cred că nu-i cunoşti deloc şi nu ştii mai nimic despre ei. vom ajunge precum colegii noştri mai mari care au avut plăcerea să-şi descopere inutilitatea în această lume moartă. nu să scoţi vinovaţi pentru greşeli mărunte şi să-ţi încasezi comisionul pentru a scoate basma curată un mafiot ce apare în VIP deghizat în înger. dar nu crezi că forţezi nota? – Şi tu vei lucra cu oamenii. Ce te deranjează? Invitaţia la perfecţiune? De nu ai bârfi atât. Informaţi-vă şi ţineţi pasul cu timpul înnoirilor. Ştii. am început să fac pe deşteptul. chiar dacă azi v-am şocat cu aerul meu sfătos. Timpul se grăbeşte şi dacă noi nu ne grăbim. Pentru ce pledezi? Pentru superficialitate? Câte conflicte apar între oameni pentru că nu ştiu să comunice şi nu se cunosc cu adevărat?! Tu vrei să le tai această posibilitate de a deschide ochii? De ce luciditatea trebuie să vină în urma unui eşec? înţeleg că în lumea dreptăţii trebuie să găseşti soluţii pentru împăcare. Nu văd de ce-ţi faci un titlu de glorie din a ţine colegii la distanţă cu răutăţi. – Nu ţi se parc că faci pe tăticul cu noi? – Ba da. Eu vreau să te întreb: tu înveţi doar manualul sau încerci să observi şi oamenii? I-ai putea caracteriza pe colegii noştri? – îi cunosc de destulă vreme şi cred că aş fi subiectivă. Acordaţi-mi încredere. Un tătic mai înţelegător şi mai din generaţia noastră. frumuseţea trece. Aveţi acest curaj? – Şi la ce ar folosi? – Sorina. vrei să urmezi psihologia. dar eşti cam înfumurată.îndrăgit această maimuţăreală? De ce fugi de tine şi ce anume te-a determinat s-o faci? – Nu ştiu. Dar mai întâi. ceea ce este o prostie. Nu vă lăsaţi îngropaţi de concepte depăşite. Este deosebit de important să fim uniţi şi să ne urmăm crezurile. Din câte îmi amintesc vrei să devii avocat. dar prostia rămâne. Ce-ar fi să încercăm să ne descriem unii pe alţii aşa cum ne vedem? Am descoperi lucruri noi despre noi înşine şi oglindirea ar fi deosebit de instructivă. Poate că auzind mereu spunându-mi-se că-s prost. Învăţaţi să fiţi serioşi în activităţile în . azi ai avea şi tu un prieten şi ai fi mai blândă. dar şi mai exigent. Simona.

calmul şi încrederea pe care le degaja. Şi acum am o surpriză pentru voi. impresionat de căldura. Şedinţele se prelungeau cu discuţii spirituale şi iniţiere în tainele medicinii tradiţionale.. Treptele urcuşului îl duceau spre noi porţi ale cunoaşterii şi conştientizării Sinelui. La sfârşitul zilei era deja încărcat cu o nouă problemă: cum să-şi ajute colegii? Dacă nu erau dispuşi să facă un mic efort. ştia că imobilizarea picioarelor va mai dura o perioadă. Le întindea mâna spre a-i ajuta ca ei înşişi să-şi vindece sufletul atins deja de nebunia lumii. Un nou câmp de investigare se deschidea în faţa sa. După plecarea lor comentă cu părinţii impresiile şi se apucă de studiu. ajunsese acolo unde nici gândul omului nu pătrunsese. La rândul său. În scurt timp. La discuţiile lor participa deseori şi Diana care ar fi dorit la rându-i să contribuie la însănătoşirea lui Bogdan. făcu câteva poze. cu straiul alb şi ochii precum cerul limpede. Nu era un mod obişnuit de a vorbi. Universul noii sale existenţe se dilatase şi se diversificase. Era dureroasă constatarea pe care o făcuse şi nu era încă sigur că aceştia recepţionaseră corect mesajul său plin de dragoste. Deschis oricărei şanse de vindecare. Avuseseră atunci o discuţie lungă şi plină de tâlcuri pe care încă nici nu le dezlegase pe toate. deşi se simţea mai bine. dar şi să vă bucuraţi de toate întâmplările vieţii. Şcoala astrală continua şi ea. Între timp.care vă implicaţi. peştera fermecată părea să rămână ascunsă vederii sale. Mai târziu realizase densitatea informaţiei şi esenţializarea ei. părinţii găsiseră un medic ce practica acupunctura şi îi propuseră să înceapă şedinţele de tratament. acceptă experienţa terapeutică. Odată se întâmplase ceva tare ciudat: într-una dintre călătoriile sale întâlnise un bătrân falnic. In fiecare zi trudea să mai prindă din înţelesurile pe care acela le strecurase în vorbele-i pline de înţelepciune. Bogdan. Întâlnirea cu medicul fu o adevărată revelaţie. Scoase aparatul de fotografiat. cu părul şi barba ninse de ani. Cu toate acestea. Îşi acceptase însă destinul şi încerca să-şi transforme încercarea într-un triumf al gândirii asupra materiei. Îl studiase cu atenţie şi apoi. Parcursese spaţii interioare şi exterioare... La prima vedere părea a se exprima într-un mod arhaic şi lipsit de concreteţe. dezlegase enigme.. şi totuşi nimeni nu-i spusese unde se găseşte comoara. avea să-i înghită strâmba societate cu legile care uniformizează personalităţile. umplându-şi limbajul cu metafore şi înflorituri. El nu se agăţa de cei sănătoşi fizic spre a le deveni o povară. prinsă-n frumuseţea imaginilor sugerate. începu să-l iscodească. mama aduse tortul de ciocolată şi apoi vizionară împreună un film pe care îl analizară până târziu. Zilele-i păreau prea scurte pentru toate câte îşi propunea să facă în neostoita-i sete de cunoaştere şi din dorinţa de a-şi dărui iubirea. impunându-le vise standard. medicul deveni un prieten al familiei şi întâlnirile lor nu se mai centrau doar pe subiecte de medicină. .

reorientare. şi nu. – Tu ştii dinainte de a întreba răspunsurile pe care le cauţi. – Oarecum. În faţa sa apăruse Bătrânul.. iar cea care caută nu poate recunoaşte încă adevărul. Una ştie. – Ai o viaţă de nemuritor spre a-l perfecţiona. spirit călător? îl întrebase acesta. Curios cum ne înlănţuie atribuirea unui sens unic cuvintelor. – Nu crezi că este acelaşi lucru? – Mm. Şi atunci. – Ţi se pare că încă nu l-ai găsit? – Deocamdată sufăr un proces de transformare. oare ne-am mai înţelege unii cu alţii? – Doi înţelepţi se înţeleg între ei. aşa e cum spui tu. – S-o numim reformulare. Ţine seama că te afli în Universul psihic. – Ce-i cu tine pe aste meleaguri. – Deci cheile le aduce doar căutarea. Era senin şi culmile îl îndemnau la drumeţie. reabordare. Aici mă simt limitat şi împiedicat să-mi exercit fiinţarea umană prin gândirea profundă şi creatoare. reorganizare a aceleiaşi baze de date într-un sistem. – Ai ales această experienţă şi doar depăşindu-i obstacolele îi vei putea ajuta pe cei ce-şi doresc eliberarea dintr-o realitate creată de mintea primitivă şi neexersată.. de regulă. Solitudinea se transformă într-o stare de fuziune cu un nemărginit întreg.. dar nu mi-e de folos aici. În lumea mea sunt capabil de altfel de înalte înţelegeri. – Da. Am două memorii. nu vei pătrunde în straturile adânci ale cuvintelor. De data aceasta aterizase pe munte. dacă mă gândesc mai bine. îşi recunosc reciproc nivelul de înţelegere şi stabilesc comunicarea la . Cum le-aş putea uni încât să înţeleg şi să ştiu? – Când vei afla. Conlocutorii. realiză că nu mai este singur. Realizez că instrumentul meu cerebral funcţionează doar cu câteva linii care nu pot atinge anumite performanţe ale gândirii abstracte.muzicalitatea frazelor şi aparentul lor ermetism ce dezvăluia profunzimile de dincolo de cuvinte ale existenţei. Se simţea liber şi fericit.. Dacă le-am accepta bogata semantică. Se afla pe acoperişul lumii şi brusc se simţi cuprins de o stare de beatitudine şi un dor de zbor.. vei fi găsit deja ce cauţi. – Poate că tocmai asta mă inhibă. după noi criterii de investigare. – Da.. dintr-o dată... – Sondez necuprinsul firii în căutarea unor răspunsuri. Trebuie să găsesc drumul spre Peştera fermecată. da. Dacă sensibilitatea şi orizontul ţi-s limitate. Trebuie să reiau nişte etape pe care le-am parcurs demult în îndelungata-mi existenţă.

banal. Iar dacă am crea noi cuvinte şi le-am însufleţi. zic sport şi toate mişcările trupurilor ce se antrenează le văd pe terenuri şi în săli. în spaţiul psihic în care are loc prelucrarea. trăirea. zic culoare şi văd cum a pictat Dumnezeu natura şi cum oamenii au reuşit să prepare pigmenţii izvorâţi din lumina albă. mentalul colectiv a absorbit şi alimentat selectiv doar pe acela de încetare (temporară. Şi acum găseşte echivalentul acestei lumi ideatice în planul fizic.nivelul comun. . ele devin un fel de demoni care te subjugă. Unele cuvinte nu mă interesează. Redu tot ce vezi la idei şi stabileşte raportul între acestea. pentru că şi opusul său a dispărut: nonpacea. A vorbi aceeaşi limbă presupune o receptivitate nuanţată şi flexibilă a ideilor de ambele părţi. nu o poate aduce prin cuvinte. Trebuia să se întoarcă pentru a relua pe îndelete experienţa şi problema pe care o primise spre rezolvare. Dicţionarul oferă cinci semnificaţii diferite. De fapt noi nu ştim ce mai înseamnă pacea sufletului împăcat cu sine şi cu Dumnezeu. Cum vei rezolva problema? .şi ştiu deja câte feluri de războaie se duc în lume. obişnuit. esenţializarea. Dacă am scoate anumite cuvinte din uz.. El doar provoacă înţelegerea. Fiecare îşi cere dreptul la existenţă şi se cere hrănită. zic muzică şi văd pământul plin de sunetele emise de voci. Îţi voi spune ceva: mintea este o arenă în care ideile sunt în conflict. pacea fără traducere care ar însemna cumva armonia cu spaţiul în care trăieşti. zic foame şi ştiu că milioane de fiinţe experimentează foamea.. ce te propulsează pe nivelul următor. In lumea mea acest cuvânt a dispărut demult. ele ar schimba decorul înconjurător. Dintre acestea. La care vei renunţa pentru a dizolva conflictele? Cum vei proceda? Dacă le-ai alimentat multă vreme. Atunci se aşterne tăcerea sau pacea.. De aceea ele nu fac parte din realitatea mea apropiată... pacea sau tihna omului ce a trudit şi a izbutit. pacea în care se creează noul..ca rezultat al interacţiilor ce se stabilesc între acestea şi cuvintele învelite în materia înconjurătoare. rafinarea ideii. probabil că şi materia sau elementele reale asociate vor dispărea. zic eu) a unui conflict armat între state. se nasc sau mor. “Deci: orice noţiune din mintea mea este cristalizată în materie. zic politică şi vizualizez interminabile discuţii fără rost care nu rezolvă problemele omenirii. Numai apariţia cuvântului televizor ce schimbări a operat în lume! Ce pot înţelege de aici? Să iau un exemplu. pentru că nu ne interesează. Limbajul în sine este un cod sau un set de unde purtătoare ale celor mai complexe şi diverse informaţii.CE? Dar bătrânul dispăruse. cuvântul pace. pacea ce se aşterne când înţelegi taina de dincolo de cuvinte. abstractizarea. Zic război . ci mai degrabă din a altora. provocând alt gen de evenimente . Înţelegerea este procesul ascuns dincolo de cuvinte. Noi avem alte noţiuni şi stări. orchestre şi aparate emiţătoare de unde sonore. instrumente..

. Totul se întoarce şi te recreează. limitându-le. A lucra în plan individual este dificil însă. Vremurile se schimbă şi trebuie readaptată esenţa şi îmbogăţite învelişurile ei în contextul vibraţiilor Noii Ere. dar va acţiona prin oameni. Am nevoie de el... Dar acolo este armonie. subordonată spiritului rasei sau al civilizaţiei planetare. trebuie să oprim zgomotul. dar comoara se percepe cu nivelul de vibraţie corespunzător conştiinţei planetare. Doamne. Înseamnă să-mi asum o responsabilitate pe termen lung şi fără sorţi prea mari de izbândă. Orice limbaj nonverbal este respins sau greu înţeles. voi primi răspunsul corect. nu neapărat. mulţi învăţători nu au ajuns atât de departe pentru a lăsa în urmă cărări de lumină. Cred că mă apropii de ceea ce trebuie să fiu sau să-mi amintesc. o entitate cu sau fără trup care ne integrează şi coordonează conştiinţele. Asta nu o poate face oricine. Cel puţin asta pretind ei. De fapt risipesc energii colosale. simbolic vorbind. Oricum. Pierzi energie şi sporovăind despre lucruri lipsite de importanţă şi ascultându-le. Depinde şi de mine.Dar nu le mai definim. Oare? Fiecare a ajuns unde a putut şi a lăsat atât cât a reuşit el însuşi să înţeleagă. Doar că accesul la informaţie nu este lesne de obţinut în mod conştient. Ar trebui să mă ridic la nivelul mentalului colectiv. dar nu numai de el.. Într-un fel sau altul toţi suntem prinşi în această reţea neuronală colectivă. a monitoarelor. Noi empatizăm sau sintonizăm. se pare că semnele sunt îmbucurătoare: mă apropii. dar fizic vor acţiona mulţi în acest sens. Oare.mm. Îhâm! Totuşi. oare nu cumva Bătrânul era Spiritul Neamului? Nu-mi putea spune pentru început altceva decât ce reprezintă el şi. şi mai ales când acestea au un conţinut agresiv. Cuvântul scris sau rostit tot forţă este. Poate că înainte de a crea. a presei şi a vacarmului de pretutindeni. În haosul acesta recepţia este paralizată de paraziţii gândirii malefice. Dar poţi alege între cuvinte ori sentimente frumoase şi emoţii negative sau gânduri malefice.. Eu sunt peştera. Dacă stau liniştit şi concentrat asupra unei probleme. Nimeni nu contorizează agresivitatea canalelor de radio-televiziune. Noi am ţesut o lume din cuvinte. Asta ar fi posibil şi aici dacă ar fi tăcuţi şi atenţi. Le trăim la diferite intensităţi şi le transmitem cu exactitate. repetându-le ce vor ei să audă? De ce nu m-ar asculta ei pe mine când le voi depăna adevărata . epuizându-şi stocul zilnic căruia i-ar putea da o altă valoare. asta este: un bătrân înţelept. pentru că este foarte mult de muncit. El coordonează şi inspiră totul. cum să susţin bacalaureatul la istorie. un fel de conştiinţă colectivă.. Abia atunci vom începe să comunicăm. Dar ei vorbesc foarte mult. Desigur ar putea doar Acela. Deci. Bine este să alegi cu grijă forţele cu care lucrezi pentru că ceea ce emiţi vei primi. Cum s-o schimbi? Oamenii înnebunesc dacă nu vorbesc. Ştiu că sunt multe planete unde locuitorii pot realiza acest lucru trăind pe două niveluri de conştiinţă.

OMULE. De ce nu sunt oamenii însetaţi de cunoaştere când am venit să le aduc atâtea daruri spirituale şi ştiinţifice?” “Ooo! Nu se poate. Am enorm de muncit.” “îi înţeleg. De fapt ştiu. Unde am intrat? Pe ce fir? Sunt pe fir cu Dumnezeu! De fapt.. în timp ce un tânăr de optsprezece ani îşi mângâia blând bunica. mai bine zis. şi mergi!” În următoarele minute telefonul zbârnâi în multe direcţii. Gândirea cauzală însă nu a fost .” “Tocmai de aceea. Te-am urmărit să văd ce vei face dacă-ţi voi lua puterea de a merge.” “Nu am cerut-o. De aceea m-am gândit să fac o mică minune. nu-i aşa.istorie planetară? E oare cineva dispus să asculte câte am de spus? De ce oare nu sunt curioşi?” “Asta este şi întrebarea mea. Dar trebuie să mă raportez la posibilităţile lor. ducând vestea minunată tuturor celor apropiaţi. Chiar şi emoţiile pozitive prelungite nu sunt indicate dacă ajung să te orbească sau să-ţi oprească drumul la un popas convenabil. te atrage în cursele şi capcanele ei. Dimpotrivă. Sigur. omiţând cauzele fenomenelor. cu elemente indestructibile atâta timp cât ele vor fi generate continuu. îl încurajezi şi-i proiectezi o altă traiectorie în zborul său printre idei şi evenimente.. şi îţi recapeţi echilibrul şi siguranţa. Astfel. Pur şi simplu o tratezi ca pe un joc al minţii şi te sustragi. Este doar faptul de a nu te lăsa copleşit de propriile emoţii. operând asupra primelor şi ignorând sursa lor. Nici eu nu aş putea spune cum s-a întâmplat totul şi cum de reuşesc să cuprind atâtea fără să le încurc. Ridică-te. vor lupta cu morile de vânt.” “în situaţii similare unii au căzut sau nu s-au putut adapta vieţii pe niveluri paralele. îi vezi calităţile şi slăbiciunile. reflectezi. Cât timp oamenii se vor zbate în lumea efectelor. Nindomentum. în altă piesă?!” “Desigur. priveşti totul ca şi cum personajul care te reprezintă ţi-ar fi străin. ne reîntâlnim. o mare parte din intensitatea trăirilor negative se reduce şi depăşeşti hopul. COLŢUL CU AMINTIRI Realitatea concretă devine banală şi pustiitoare dacă o iei prea în serios. Mai degrabă cu ele ajungi în conflict decât cu o situaţie exterioară. faci o pauză.” “Aşa este. dar nu trebuie să te implici prea tare. Asta nu înseamnă să devii insensibil.” “Ştii bine că nu mi-aş fi oprit activitatea cerebrală. lupţi cu efectele scăpând din vedere cauzele. Totdeauna există o posibilitate de ieşire din impas.

lege. gata de zbor. Dacă aş fi elevul tău şi te-aş încolţi cu “de ce-uri”. iubire. găsindu-se că este mai simplu să menţii jocul sub control. al paşilor. Nu m-am gândit niciodată pentru că nu m-a interesat. Te-ai putea antrena şi ai putea ajunge să înlături vălul cernit al lumii. Nu ştii mai nimic despre tot ce te înconjoară. Doar tu vezi astfel lumea. pace. Îţi voi repeta.” Deci. agresiv. oamenii. lăsând oamenii să se agite zadarnic şi să-şi accepte iluzoria neputinţă. ai constata rapid că nu ştii să-mi răspunzi. Învaţă să-ţi conştientizezi tristeţea. a soarelui. să le analizezi. Reuşeşti? încă eşti subjugat prejudecăţilor tale şi unui mod de a gândi critic. glorie. plin de lamentări care creează o realitate cenuşie ca însăşi mintea ta. spunându-ţi să încetezi cu aiurelile tale. a apei. Învaţă să asculţi atent sunetul ploii. bucurie. Învaţă să te iubeşti. Probabil că dioptriile tale nu-ţi permit să le sesizezi.promovată nicăieri. durerea. singurătatea. descoperind ceea ce întotdeauna a fost în faţa ta. cântecul păsărilor. încrezător în forţele tale. al pâinii calde. bucuria. putere. Câte vorbe fără rost risipeşti. Învaţă să percepi parfumul florilor. să păşeşti hotărât. Învaţă să priveşti natura. al apei de izvor. frumuseţe. Mi s-a dat ce trebuie să ştiu pentru a trăi în această lume şi n-am mai avut curiozităţi. senin. construindu-ţi capcana?! Învaţă să simţi atingerea petalelor. să-ţi identifici greşelile. dacă vei dori s-o cunoşti. al casei. ai deveni iritat şi mi-ai cere să te las în pace în loc de a spune simplu: “Nu ştiu. ai locurilor încărcate de istorie. să te accepţi aşa cum eşti şi să . obiectele sau propriile gânduri. al toamnei. vorbele lor. să mergi plin de graţie. libertate. a vântului. fără teamă. Acum mă deranjează să constat cât sunt de stupid şi prefer să mă eschivez. împlinirea. Există dreptate. vocile semenilor. Ce poţi face pentru a schimba realitatea? Mai întâi descoper-o. să nu te mai răneşti grăbindu-te să te arunci în vâltoare când nu eşti suficient de puternic s-o faci. Învaţă să savurezi gustul fructelor. să te ierţi şi să nu le mai repeţi. murmurul sufletului dornic să dăruiască. Învaţă să dansezi. va trebui să renunţi la vechea viziune asupra ei. al laptelui proaspăt. să-ţi simţi trupul uşor. iubirea. Poţi vedea pretutindeni partea frumoasă a lucrurilor. dorinţa. fericit. glasul tăcerii sau chiar pe tine însuţi. a mâinilor iubitei. al pădurii. pacea. priveşte atent în jur. Bănuiesc că nu prea ştii în ce ar consta acest antrenament. al mierii. liniştea. eliberat de griji. Ea este altfel şi.

Mintea ta demult nu mai lucrează. Realitatea. Le poţi adresa celor din jur. anxietăţi. ceea ce-ţi va inspira noi întrebări şi curiozităţi. către mentalul colectiv. aparent. Te vei întreba atunci cum este. vrând să te faci înţeles. adică sieşi? Dar cum poţi cunoaşte Realitatea fără a cunoaşte mecanismele minţii? Nu ar trebui să începi cu tine? “Omule. De fapt. Vei descoperi noi circuite care pot fi activate prin schimbarea ariei de preocupări. Care va fi efectul? Pe lângă îmbogăţirea cunoştinţelor. ai descoperi că el îţi răspunde fie prin simboluri. adică vei intui. ţie însuţi sau le poţi lansa în spaţiu. Ai grijă însă să urmăreşti atent răspunsurile. ci tu însuţi. cunoaşte-te pe tine însuţi!” Altfel totul este iluzia propriului univers psihic. După ce vei reuşi să faci toate astea. De exemplu. lumea-ţi va părea alta. ce nu depinde de mintea subiectivă. ai făcut puţină lumină. practic devine o funcţie permanentă. Cu alte cuvinte. Vei găsi că-n lume sunt ascunse multe alte lumi pe care le vei descoperi pe măsură ce tu însuţi vei fi mai aproape de Cel ce eşti cu adevărat. Procesul este îndelungat. că mentalul colectiv. Conexiunile tale neuronale au încetat când ai renunţat să mai gândeşti. angoase. Aceeaşi informaţie se . dacă ai fi atent. deşi. prin oameni. Dacă vei vorbi cu oameni deştepţi. Vei privi sau vei auzi ori vei atinge şi simultan vei şti. Pare greu la început pentru că nu eşti obişnuit cu acest mod de a fi. alungând păianjenii din creier. pe care le hrăneai cu lenea ta. de Centru. prin mesaje ce-ţi vor parveni pe diferite căi sau obligându-te să atingi acea stare de receptivitate a răspunsului ce vine chiar prin tine. nu te exprimi limpede şi deseori eşti confuz. roabă conceptelor limitate. te vor face să conştientizezi acest lucru. nemulţumiri. printr-un nou mod de a fi şi de a-ţi exprima existenţa. Funcţionezi cu o singură linie din centrala creierului tău şi oboseşti când o suprasoliciţi.trebuie doar să te descoperi şi să arăţi acest lucru. vei constata că au dispărut din tine anumite griji. Cum să intri în hăţişurile minţii tale? Să zicem că ar fi bine să începi cu câteva exerciţii simple. Treptat vei realiza performanţe care te vor surprinde. Vei mai vedea că nu ai răbdare să cauţi să te lămureşti pentru că nu eşti prea dornic nici să înveţi. deci nu te opri! Vei mai constata că. Altfel nu-ţi va fi de nici un folos. extinde-ţi gama de preocupări şi investigaţiile tale îţi vor lărgi orizontul cunoaşterii.înţelegi că eşti mult mai frumos şi mai bun decât poţi demonstra . Dar nu trebuie să recurgi mereu la aceeaşi linie. supunându-te din comoditate. Vei şti fără să întrebi. obişnuieşte-te să pui zilnic cât mai multe întrebări. nu-ţi va răspunde. de fapt. prin practicarea unor exerciţii mentale variate. nu ea se va fi schimbat. Cu fiecare zi. Există realităţi succesive sau închise unele în altele? Ori ele sunt rodul prelucrărilor mentale? Şi care este Ultima Realitate.

programul ce ţi s-a implementat nu putea fi distrus cu asemenea informaţii. Nu-ţi va plăcea şi te vei speria de adevărul ce se va revela cu brutalitate. e greu de crezut că vei înţelege fenomenele naturii. despre ceea ce eşti. nu vei mai fi acelaşi. iar când vei înţelege CINE EŞTI CU ADEVĂRAT şi CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL TĂU. După primul şoc. mutaţii şi generaţii spontane. Doar o minte exersată poate furniza conexiuni şi interpretări originale elementelor analizate. să devii marionetă. iar spiritul va explora Universul fără telescoape şi sateliţi. vei şti ce ai de făcut. reclamele şi emisiunile sportive. să descoperi.. Ai aflat la şcoală că eşti un ansamblu organic format din ţesuturi specializate şi ai acceptat ideea că eşti un biorobot programabil prin educaţie. Începe prin a face curat în colţul cu amintiri! INTERVIU IMAGINAR Azi voi fi reporter.. despre sufletul tău. Vei afla astfel şi cum ai fost păcălit tu. bârfele politice. pentru că nu te-a preocupat să afli ceva despre tine. Au trebuit să vină extratereştrii pentru a înţelege că lucrurile nu stau chiar aşa. şansele de reuşită sunt independente de asemenea atitudini. să observi. dragostea se va aspecta prin noi forme de manifestare. Oare cât de mult îţi educi mintea? Nu cumva te laşi în seama ei? Nu ai remarcat în ce capcane ai intrat pentru că nu ai ştiut s-o struneşti? Nu. omule? într-un sac mobil şi avid de plăcere? Tu ai uitat că eşti lumină şi totul în jurul tău este lumină. recreezi realitatea înconjurătoare. Corpul tău poate fi strălucitor şi apt de performanţe inimaginabile. Totul a fost întâmplare miraculoasă evolutivă. să înţelegi. Oricum. însă. vei atrage alţi curenţi informaţionali. democraţia americană şi termenele de achitare a nenumăratelor taxe şi impozite. Dumnezeu a fost scos în afara Legii şi a Universului. În ce l-ai transformat. Chiar dacă mulţi vor trata cu scepticism un proiect atât de ambiţios. Când zi de zi urmăreşti preţurile. despre corpul tău. Dar la ce ţi-a folosit? Să atingi o bătrâneţe senilă ori dependentă de medicamente? Este minunat să afli. deschizându-ţi ochii spre lumină. Atunci va trebui să fii tare. om. să intuieşti. Vei deschide porţi spre viitor. Cum de le-ai blocat pe toate? Spectrul de impresii prelucrabile pe scoarţa cerebrală determină natura şi dimensiunile realităţii sau ale universului tău. Cine crezi că va face toate acestea dacă nu tu însuţi? Recreându-te pe tine însuţi. mecanismele psihice sau principiile tehnologiei de vârf în electronică. De ce nu alegi să experimentezi această vastă Realitate? Nu te opri la calculul coşniţei. Cum am ajuns la . Voi lua un interviu celui mai solicitat şi controversat OM. să investighezi Creaţia cu instrumentul ce ţi-a fost dat.accesează pe mai multe căi. trupul îţi va fi suplu. nui aşa? Făcea parte din tine şi îl apărai cu propria fiinţă.

Cum dau de greu. Dumnezeu lucrează prin oameni şi canalul prin care-şi transmite veştile este viaţa însăşi. pentru că răspunsurile ne înconjoară. Viaţa nu este doar distracţie. însă. la felul în care este venerat. poate răspunde oricui. Desigur. Ceea ce El însuşi nu înţelege este lipsa de interes a oamenilor pentru a afla tainele vieţii şi ale morţii şi opacitatea lor la explicaţiile celor ce le-au descifrat. va găsi El modalitatea prin care revelaţia să aibă loc. L-am întâlnit deja şi multe căi spre cunoaştere mi s-au deschis. iubirea şi pacea Sa. în ciuda unor destine aparent banale. dar ar dori ca ei înşişi să şi le satisfacă. Acesta este posibil. la ceea ce s-a scris despre El. Astfel au apărut falşi proroci ce difuzează mesaje otrăvite. Pentru mine este o prezenţă continuă ce-şi dezvăluie treptat multiplele-I aspecte. Cine nu înţelege aceste lucruri va fi dezamăgit. Desigur. Fără a-I recunoaşte înţelepciunea şi dreptul de a ne îndruma şi a ne corecta greşelile cu metodele pe care le găseşte cu cuviinţă. Ceea ce refuză. Pe de altă parte. cu condiţia să nu înceapă verificările în manieră magică. Este o continuă activitate de cercetare. transformându-l pe Creator într-un umil slujbaş care satisface capriciile stăpânului. concepute după modelul celor autentice. uitând că nu Dumnezeu a greşit. nu ne putem bucura de ştiinţa. mulţi îi aduc imputări şi-I fac reproşuri.o asemenea idee? Pur şi simplu gândind la ceea ce cred eu despre Dumnezeu. În felul meu. dar cu deformări . Pe de o parte. puterea. ascund spirite evoluate care au acceptat misiunea de a transpune mesajul christic pe un anumit nivel. Numai astfel vor fi capabili să aprecieze soluţiile primite. dacă ceea ce cauţi încă nu ai găsit. aşa cum mi-a răspuns mie pentru că am crezut în existenţa Sa. M-am gândit că Dumnezeu este accesibil şi că. acceptat sau respins şi la ceea ce se poate afla despre El într-o viaţă. Dumnezeul lor este o amintire. împlinirea şi un salt pe scara evoluţiei spirituale. totul este posibil. experimentare şi creaţie. căutându-L. Nu mi-am propus să schimb convingerile cuiva dacă acestea i-au adus fericirea. Alţii au avut parte de altfel de experienţe şi le-am împărtăşit bucuria descoperirilor sau revelaţiilor. De asemenea există şi interese potrivnice răspândirii adevărului. ca şi cum Dumnezeu ar fi UN OM care vorbeşte la telefon. cei mulţi să înţeleagă este că astfel de fiinţe. fiecare îşi doreşte accesul personal la Dumnezeu. Din dialogurile mele anterioare am constatat că Dumnezeu aşteaptă de la oameni întrebări al căror răspuns să le fie util în viaţă şi pe care l-au căutat reflectând îndelung asupra problemelor lor. Cei mai habotnici au absolutizat măsluitele scripturi şi L-au bătut în cuie într-un timp şi într-un spaţiu din care nu I-au mai permis să evadeze. ci ei înşişi. în cuvinte lipsite de ambiguităţi. Ştiu că mesagerii aflaţi pe Pământ primesc mesaje clare. în ciuda eforturilor tale. Înţelege curiozităţile lor. caracteristic unei părţi a populaţiei planetare. iar discernământul şi înţelepciunea ne fac să le recunoaştem indiferent sub ce formă vin.

Este un drum fără întoarcere dacă eşti corect şi consecvent convingerilor tale. Atunci poţi demonstra cu adevărat de ce eşti în stare şi ce anume doarme încă în tine... adică vigilent. Fără verificări repetate şi variate. În cazul meu. îi vei vedea şi aspectul aspru. Mă bucur pentru fiecare om care îl întâlneşte pe Dumnezeu în drumurile. profunzimii atinse în abordarea subiectelor de interes şi de cele mai multe ori unui scop pe care trebuia să-l intuiesc în spatele răspunsurilor ample sau concise şi mai ales a întrebărilor pe care El mi le punea. Mulţi au vrut să o sară şi s-au crezut ştiutori în materie de spiritualitate. transformând fiecare conversaţie într-un dialog adaptat stării mele emoţionale. Pentru o fiinţă vigilentă. Ai dori să fie prietenul cu care să stai la taifas în ceas de seară. abecedare spirituale există pretutindeni. Mă gândisem să pregătesc un set de întrebări care să reprezinte sfera de interese a cititorilor. însă. Or calea discipolului este mai dificilă. uneori chiar în cele mai nepotrivite momente. dar poticnirile lor se văd şi înţelegerea le-a fost blocată de propriile limite intelectuale şi de slăbiciunile pe care nu le-au transformat. gândurile sau visele sale. ar însemna să mă întorc mult în urmă şi să repet ceea ce este conţinut în cărţile anterioare. Oricum aceştia nu se vor informa dacă nu sunt obişnuiţi s-o facă. Poate că de aceea am fost contrariată când am văzut cât de clar răspunde prietenilor de pe alte meridiane. puterii mele de percepţie. Este Prietenul perfect de care ai nevoie. Un adevărat discipol are nevoie de răbdare şi discernământ pe tot parcursul evoluţiei sale. nu ai cum înţelege ce urmează. Fără a parcurge această lungă şi dureroasă etapă. au foarte multe întrebări şi de regulă învaţă să-şi găsească răspunsurile. ci să accepţi metodele Maestrului căruia i-ai acordat încrederea ta şi i-ai încredinţat. de care mulţi se tem. într-un fel. Este o formă de iubire arzătoare care te purifică şi care este greu de îndurat. dar începi tu însuţi să nu-ţi mai ierţi scăpările şi prostia. sunt uşor de identificat mistificările. Dar nu acestea au fost principalele motive pentru care am renunţat la un plan. nu-ţi poţi conştientiza progresul şi forţele pe care le-ai dezvoltat în tine. ci te iau prin surprindere. dar ştii că sub acrul destins se ascunde o . iar acestea nu sunt programate la dată şi oră fixă. Eu îi cerusem cu ani în urmă să-I devin discipol. Cititorii. viaţa ta. iar dacă vor începe într-o bună zi. Ţi-e dor de acel Dumnezeu-Tătic iubitor şi blând care iartă tot. Dacă însă vrei să mergi mai departe cu El. Aşa înveţi să fii cu simţurile treze. Dumnezeu mi-a dat lecţii de spontaneitate şi naturaleţe. exigent. or aceste calităţi se cultivă şi se încearcă în multe moduri. însă. Fiecare etapă îşi are rigorile sale şi nu ai dreptul să-ţi arăţi nemulţumirea.voite ce urmăresc să creeze confuzie şi conflicte. Să mă refer la nedumeririle celor ce nu citesc nu ar avea rost. determinându-mă să intru mai adânc în universul fiinţei mele. apoi am înţeles.

. Desfăşoară cea mai ingrată muncă: netezirea asperităţilor umane sau spălarea păcatelor care nu e doar un ritual de o oră. R: . Să lăsăm aşadar ca totul să se întâmple. De aceea.intenţie pe care ai vrea s-o dibuieşti înainte de a cădea în plasă şi că glasul ameninţător uneori nu vrea să-ţi arate decă cât eşti de vulnerabil sau instabil când cineva ridică vocea. Multe confuzii apar pe drum şi ceaţa se risipeşte doar printr-o atenţie sporită şi o activitate cerebrală continuă. cei ce încă nu au înţeles cum stau lucrurile sunt tentaţi să se sustragă experienţelor Rectorului.. puternici şi . dureros şi dificil. am adus Adevărul.Am venit pentru a uni oamenii..Bine. In calitate de reporter şi inspirându-mă din scrisorile primite. Nu intenţionez să mă joc cu aceste iluzii. Ceea ce au înţeles oamenii este tot o răstălmăcire. Ca mesager am aşternut pe hârtie acele informaţii care mi s-au transmis. dar puţini l-au înţeles. I-a lăsat pe studenţii Săi din clasele superioare să predea cursurile frumoase. Câteodată mă gândesc că Dumnezeu nu este deloc de invidiat. Ieşi din rol şi fii prietena mea. făcând aceleaşi greşeli. R(Reportcrul): . dar toate au rămas în urmă. concepte. Oamenii L-au perceput pe Dumnezeu în multe feluri şi fiecare avea oarecum dreptate. ci un proces de durată. Chiar Ţi-ai propus să uneşti religiile? îmi pare o misiune imposibilă.. nu religiile.Hai să fim noi înşine şi să abandonăm acest ton oficial şi artificial. iar eu voi fi Prietenul tău. R: .Aceste lucruri simple sunt evitate cu obstinaţie. P: . nu trădarea prietenilor. Este zadarnic şi inutil să tot învârtim cuvinte.Aş dori să vă rog să-mi acordaţi un interviu pentru cititorii cărţii noastre. P (Prietenul): . De fapt vroiam doar să spun că interviul se va crea singur sau veţi intui Cine îl direcţionează. decât de a nu-L mânia pe Dumnezeu (adică de a nu încălca Legile Universale). pentru că iubindu-se. Mi se pare dificil acum să impui o concepţie unitară despre Dumnezeu când există o atât de mare diversitate de opinii. Astfel vei renunţa la inhibiţii şi vom avea o conversaţie relaxată din care fiecare va putea să-şi extragă ce-i va fi de folos. De fiecare dată când am venit. M-aş bucura să le pot fi de folos în acest fel. substituindu-L cu învăţăceii Săi mai avansaţi. aş putea ridica anumite probleme cu care o mare parte dintre oameni se confruntă. doctrine şi dogme când totul se poate rezuma la A IUBI. O nouă serie o va lua de la capăt. De ce? Pentru că oamenii nu s-ar mai teme de nimic. Cred că au anumite nelămuriri şi o astfel de discuţie ar putea fi binevenită. A CĂUTA ADEVĂRUL şi A CREDE. La acestea se adaugă percepţiile şi iubirea care au puterea de a limpezi multe neclarităţi. Religiile sunt reflectări în oglinzi strâmbe ale unor frânturi de adevăr. ar fi uniţi. Câţi s-au supus “imperativelor sale dorinţe” fără să-şi dea seama că El aştepta de la ei o ripostă demnă.

este firesc să trezeşti suspiciuni celui de lângă tine. Ideile nu se împrumută şi cel de lângă tine nu va adera la noile tale preocupări dacă nu se va simţi atras de noile tale calităţi pe care ar trebui să le exprimi. respectat şi nu va remarca acel ceva care să-l convingă.Toate acestea Eu deja le-am spus şi repetat în diferite moduri. Nu cu poveşti şi fapte bune gen pomeni şi vindecări îl vei atrage. despre care nu ştii nimic decât că sunt plăcuţi când este bine. Vă . răbdarea. Am constatat că mulţi îmi răspund “dar ştiu toate astea.Lăudabilă grijă faţă de aproapele căruia vrei să-i impui fragilele talc noi concepte de viaţă nedigerate şi neasimilate! Cum îl poţi schimba pe celălalt când tu însuţi nu te-ai transformat? Acesta este un proces laborios care nu se petrece într-o noapte sau într-o săptămână. Astfel de oameni par periculoşi pentru cei ce doresc să domine omenirea prin forţa armelor şi minciună. fii sigur că vei începe să rodeşti înţelepciune şi acest lucru se va vedea. Dacă te rezumi la a vorbi despre iubire. Lucrează asupra caracterului tău. înţelegere. Nu voi mai relua. se susţin aceleaşi idei” şi fug după noi doctrine şi noi mângâietori şi vânzători de iluzii ce se joacă savant cu energiile. ci cu demnitatea ta. Degeaba îţi chemi soţul la nu ştiu ce întruniri dacă el nu se va simţi iubit. Spiritul Universal. nu ar mai recunoaşte decât un Conducător. implicare în problemele sale. R: . Când vei trăi în credinţă. eşti în afara lor. nu-l dădăci şi nu-l neglija pe cel de alături pentru că L-ai descoperit pe Dumnezeu într-o sală de conferinţe sau într-o carte! Dacă pleci de acasă cu prietenii descoperiţi peste noapte. Altfel. Poate că nu este pregătit să înţeleagă. pentru că ştiind. tact. corectarea atitudinilor care I-au îndepărtat de tine. Viaţa în doi este plină de surprize când dragostea este sentimentul care stă la baza ei.Prima reacţie cu care m-am întâlnit a fost “ce ne facem cu oamenii care nu înţeleg ce se întâmplă şi nu se informează? Cum îi putem ajuta?” P: . iubire şi adevăr. devine un iad peste care pui poleiala pseudospiritualităţii ce nu face altceva decât să te facă să fugi de tine însuţi. seriozitatea în abordarea chestiunilor legate de familie. Îţi contrazici propriile concepţii pe care le vehiculezi cu mândrie.de neînvins. credinţă şi adevăr. A şti înseamnă a fi descoperit tu însuţi un adevăr prin experimentare şi a face ca acesta să devină parte din tine. P: . dar nici nu-l poţi abandona. delicateţe în a-i atinge rănile sufletului spre a le vindeca. Familia este locul unde poţi experimenta toate Legile Cosmice. Dumnezeu. Încetaţi să vă mai minţiţi! începeţi efortul autocunoaşterii şi nu mai închideţi ochii la propriile lipsuri! Puţini sunt aceia care pot să vi le arate. De aceea au impus religii-surogat şi penibile restricţii ce asmut popoarele unele împotriva celorlalte. Mergi în urmă şi vezi când aţi început să nu vă mai înţelegeţi şi descoperă-ţi partea de vină. nu ar mai putea fi înşelaţi şi crezând. exprimându-l prin felul în care trăieşti şi gândeşti.

Voi vorbi însă pentru cei ce îşi pun aceste întrebări. Crezi că astăzi este altfel? Este la fel. Este o reacţie pe care nu o înţeleg. observă destul de confuz ce se petrece cu ceilalţi. Orice defect iese la iveală pentru că. au izbucnit cu forţă.Efortul lor îi transformă. Este prea fanatic pentru a avea încredere în el. De ce nu realizează că ai venit pentru toţi. Ei nu văd ce se întâmplă. totul va fi mai rău şi ce urmează am mai spus. animaţi de iubire şi credinţă? De ce au ajuns atât de siguri că a fi fizic lângă Tine este suficient pentru a-şi dovedi credinţa? Oare de admiraţia lor aveai nevoie? Ce au realizat în toată această vreme? De ce devin atât de critici şi închişi când ar fi firesc să devină iubitori. exemple pentru ceilalţi? De ce uită aspiraţiile iniţiale şi orgoliul lor creşte? P: . Dimpotrivă. Este ca şi cum ar trebui să înlături câteva straturi de tină de pe ochi pentru a începe să zărească. cea atât de . R: . Altfel. Prezenţa lui Iisus nu a împiedicat nici crima. deschişi. Cât timp se supune. Procesul pare simplu şi promisiunile sunt încurajatoare. R: ..Mă întreb cum. Pare o intrare spectaculoasă în Noua Eră. R: . Vei putea să te bizui pe el când va începe să gândească. Oamenii însă sunt orbi. arătând posterităţii contrastul între OM şi om. Eu doar le arăt ce sunt ei. multe vorbe se vor rosti. ca şi cum totul se va transforma brusc la un moment dat. nici trădarea. în care ei să înveţe să vadă.Există diferite materiale potrivit cărora extratereştrii ne oferă ajutorul în depăşirea crizei ce se manifestă la sfârşitul acestei epoci de fier. să creezi situaţii noi. nici invidia să se manifeste.Este trist. P: . Au stări de inconfort.Am constatat că acei ce au dorit să Te cunoască şi să Te ajute au ajuns egoişti şi Te-au monopolizat. acolo unde este Adevăr. Trebuie să ai răbdare. dar niciodată cu ei înşişi.Mai întâi întreabă-te dacă doresc acest lucru şi ca să-l dorească. Eşti dezamăgit de o prietenie cu un astfel de om. de fapt nu înţeleg nimic. sau oportunităţi şocante. trebuie să conştientizeze unde au ajuns şi să recunoască adevărul.Eu ştiu că tu cunoşti răspunsul.. Dumnezeu funcţionează ca o oglindă amplificatoare. Nu sesizează procesul care se desfăşoară spre a provoca balaurii şi a-i face să-şi demaşte prezenţa. impurităţile nu pot fi ascunse. P: . Deşi sunt critici. Credeam că prezenţa Ta transformă oamenii. ce au ajuns şi ce pot deveni. copiază sau nu-şi depăşeşte programele care i-au condus deciziile.puteţi orienta însă după reacţiile celor din jur şi familia este oglinda a ceea ce sunteţi. dacă şi când va reuşi omenirea să depăşească acest stadiu primitiv pe care ei îl numesc societate civilizată. nu prea ai şanse să te faci înţeles. R: . că mulţi alţii au nevoie de Tine şi că există destui care muncesc pentru a împlini Marele Plan fără să Te vadă. pentru a mai da câte un văl la o parte. Ei aleg încotro se îndreaptă.

crezi că Dumnezeu a observat în ultimul ceas dezastrul de pe planetă? Este a treia apocalipsă şi a acordat o ultimă şansă pământenilor. nu? în fine. Când spun însă oameni. S-a identificat cu programul şi carcasa pieritoare. Nu poţi transforma un om mort în unul viu printr-o minune. caz în care perspectivele sunt diferite. Astfel vei înţelege rostul fiecăruia şi-ţi vei clasa informaţiile pe niveluri. ai semănat. în loc de a încerca să se lămurească. nivelul de vibraţie atins poate determina accelerarea procesului de trezire la nivel global.y. Ei nu pot concepe că viaţa răspunde agresiunii cu agresiune.Eu ştiu. Cer ca tu să ştii tot ce aşteaptă ei de la tine. Nu mă refer la readucerea spiritului în trup. suprimând elementele perturbatoare ale echilibrului. Problema este că nu se ia în serios această şansă şi nici ce presupune riscul de a o ignora. R: . Să fie totul atât de uşor? Atunci tot ce ai afirmat pare depăşit de posibilităţile acestora. Acest sistem de autoreglare are loc la toate nivelurile întregului. dacă un număr de oameni suficient de mare va lucra în sensul autotransformării. Însă chiar şi acestea devin reale dacă ai creat cauza.z.. în timp ce noi venim din afara timpului şi gândim în altfel de variabile f(x.Asta pentru că ei gândesc în termeni temporali. Nu doresc să isc confuzii. Sunt mulţi indicatori care atestă moartea omului şi transformarea sa ireversibilă în biorobot. Îl poţi ajuta pe cel care a început deja procesul trezirii.. P: . Câţi lucrători ar fi necesari pentru a vindeca şase miliarde de suflete? Cu toate acestea. Numai că oamenii nu vor explicaţii. Multe fenomene pot fi posibile dacă sunt corect recepţionate şi oamenii sunt pregătiţi să le întâmpine. mă refer la cei ce s-au trezit.Amatorii de previziuni şi prorociri vor date concrete. Ei doar meditaţii sublime care nu au legătură cu realitatea noastră. preferă să le nege vehement. Este un fel de proiecţie a unei funcţii multidimensionale într-un plan tridimensional în care s-a introdus timpul ca o coordonată aleatoare ce ţine de percepţia umană. Totuşi suntem departe de acel număr ce ar schimba deznodământul omenirii la cumpăna timpului.. te şterg de pe lista lor cu vizionari autentici. Dar încă pentru mulţi aceste noţiuni sunt de neînţeles şi.. P: .. Funcţiile lor sunt f(t).) ceea ce este greu de echivalat. ci la moartea în sens de inerţie manifestată în procesele vieţii ce ţin de aspectele psiho-somatice ale fiinţei umane. Înţelegi? R: -Da. Tu ceri efort şi muncă. . Dar oare pot ei crede şi pot ei duce povara a ceea ce le-aş spune? Ei doresc premoniţii de fericire şi belşug. După aceleaşi principii funcţionează şi sistemul imunitar. Este ca un îndemn la visare. P: . Dacă ele sunt depăşite fără ca evenimentele prezise să aibă loc.controversată. După milenii de manipulare este dificil de scos la lumină fiinţa vie..Aminteşte-ţi că orice mesaj are nişte particularităţi: nu uita cui se adresează şi cine l-a recepţionat.

acest aspect de Judecător nu lc place. să vă ia armele din mâini. P: . Eu nu reuşesc să înţeleg ce vor oamenii de la Dumnezeu. iar voi îmi cerşiţi mila? Când vă veţi ridica demni în faţa lui Dumnezeu. V-aţi făcut că nu le auziţi.Ajungem la acelaşi Dumnezeu al milei care să se îndure de sărăcia şi nevoile noastre. înseamnă că nu au înţeles nimic. Cât timp vor uita că sunt o familie şi vor trăi dezbinaţi. să-i mângâie şi să se lase pupat. admirat. M-aţi închis. ca observator sau iubitor şi înţelegător cu patimile omeneşti. Le-aţi respins. R: . P: . Este greu de trăit azi în România. Dar cred că au uitat. P: . Promisiunile electorale nu mai conving pe nimeni şi nici un politician nu mai inspiră încredere. iar în schimbul acestor linguşeli să primească daruri. Chiar are cineva nevoie de un altfel de Dumnezeu decât acela care să-i îndeplinească dorinţele? R: . P: . Câţi au luat în serios avertismentele? Efectul este vizibil. Le-aţi ignorat. Şi le-am spus clar ce aştept de la oameni.Chiar mă irită acest mod de a trăi.Atunci să se vindece de amnezie. Am venit cu iubire şi mi-aţi răspuns cu ură. zic ei. Dacă ei nu se ajută între ei. şi asta nu suportă. Întrebarea este: ei ştiu să iubească? Care părinte îşi iubeşte copiii: cel ce îi răsfaţă sau cel exigent care îi învaţă şi le arată unde au greşit? Tare aş dori să ştiu cum îl iubesc ei pe Dumnezeu.Oare nu am fost suficient de clar când le-am spus ce aştept Eu de la ei? R: . braţe să munciţi. Am arătat principiile corecte ale conducerii. Alţi scriitori Te-au prezentat neutru. declaraţii de dragoste şi dorinţe fierbinţi. Aţi refuzat-o. scuturându-vă de nevolnicie? Aveţi cap să gândiţi.Uite. nimic nu se va schimba. de slugărnicie şi laude.Să lc rezolve problemele.Parcă nu ştii?! Nu Te-ai săturat de mirosul de tămâie. R: . Am adus metode noi de prevenire şi combatere a bolilor. V-am propus colaborarea. Am vrut să spun adevărul. să vă păzească şi să vă pună la muncă? Am adus legi drepte pentru oameni. picioare să mergeţi? Atunci nu vă mai târâţi! Vreţi ca Dumnezeu să vă conducă întreprinderile. .Eu nu fac negoţ şi nu am nevoie de aprecieri. R: . Numai în mesajele mele apari dur. de acatiste. să-i laude. Eu ştiu ce am de făcut. Mi-aţi întors spatele. de ofrandele lor de sărbători şi chefurile de Paşti şi de Crăciun? P: . Cu toate acestea se continuă aceeaşi politică dezastruoasă.De fapt în cele paisprezece cărţi am tot spus multe. de cuvinte şi închinăciuni.Perfect. de bolile şi necazurile noastre şi să ne ajute. să vă facă dreptate. V-am făcut oameni şi v-am înzestrat cu bogăţii imense. Să-L iubească pe Cel blând şi iertător.Mie mi se pare limpede. Am adus ştiinţa viitorului.

De ce s-au simţit lezaţi? Ce parte din ei reacţionează la asemenea observaţii de bun-simţ? P: .R: . Unii lucrează în timp ce alţii dorm. P: . R: .Orgoliul.. Am oferit şi soluţiile şi. Chiar şi cei rămaşi sunt în majoritate admiratori. Cu aceia voi lucra în continuare. ce pot să le mai spun dacă tot ce am transmis a rămas fără ecou? Au Dumnezeii lor iertători şi uşor de păcălit. R. R: .Nu. de ar fi fost puse în practică.Totuşi nu mi se pare drept. pentru a avea răbdare cu noi şi a ne ajuta să ne trezim şi să evoluăm. Este un decalaj între noi şi Tine care ne face să ne simţim siupizi. P: . R: . Este un monstru hrăpăreţ ce reacţionează la observaţii. A trecut vremea avertismentelor. R: . P: .Poftim? Nu se poate. Cui serveşte un asemenea idol? Poate doar prostiei omeneşti ca să triumfe.Dar nimeni nu cunoaşte Planul şi nu vom şti ce avem de făcut. iar dacă ei nu au înţeles până acum acest lucru.. De ce acel germene nu a reacţionat altfel la glasul şi iubirea Ta? Este revoltător să vezi cum îndoielnica minte a ucis pornirile inocente în căutarea Pomului Vieţii. Orice prietenie trădată mă afectează şi pe mine.Presimt vremuri tulburi.Ştiu. R: . P: . când au căzut la primele probe? De fapt au plecat singuri.Opreşte-te! Nu tc mai condamna! Am decis deja şi nimic nu mă va mai întoarce din drum. Vroiam să spun că intenţionez să mă retrag. Ai luat trup pământesc pentru a fi printre oameni. atât de uşor. Simt cum tot timpul irosit ne apasă şi orbirea noastră trecută acum ne umple de remuşcări pentru gândurile netrebnice şi prostia cu care am apărut în faţa Ta. Eu nu am atacat decât o mentalitate depăşită care în prezent reprezintă o piedică în calea evoluţiei.însăşi critica nu era decât o invitaţie la corectare. Încă nu ştiu ce înseamnă a fi discipol. Vei spune că ai pus în fiecare dintre noi o fărâmă din Tine. E vremea să arătaţi ce aţi înţeles cei ce aţi fost cu mine.Nu pot accepta această plecare. . nici măcar prieten. Parcă ai fi “Profetul” lui Kahlil Gibran.Voi fi întotdeauna cu voi. R: .Vom discuta şi despre asta. Celorlalţi. Aproape că nici nu vreau să mă gândesc la ceea ce urmează. Le-am oferit întâi prietenia mea şi am verificat în felul meu “arzătoarea dorinţă” de a-mi deveni discipoli.Ce vrei să spui? Din nou despre dezastrul apocaliptic? P: . azi aveam o altfel de discuţie. nici nu a mai rămas prea mult timp. P: . Să Te avem printre noi şi să Te pierdem atât de repede. Înainte de a înţelege? Avem nevoie de Tine. pentru a Te putea face înţeles.Şi cui a folosit? Crezi că a profitat cineva de prezenţa mea fizică? Adevăraţii căutători m-au găsit şi fără să mă vadă. Cum ar putea. . luându-le drept atac la persoană.Au fost şi unii care au dorit să le devii Maestru.

Voi avea grijă întotdeauna de discipolii mei. P: . Te-am văzut de câteva ori şi nu am prea apucat să vorbim. Ce s-a putut explica s-a transmis prin cuvântul scris.Asta aş dori să văd şi eu.Şi ceilalţi prieteni ce vor face? P: . Am sperat să aflu mai mult..încep să creo că nici tu nu ai înţeles nimic.Ţi se pare puţin? Voi nu ştiţi ce am făcut în tot acest timp şi mă judecaţi după aparenţe. R: . P: . Este examenul vostru şi nu va fi uşor. să experimentez altfel viaţa. urmărit sau liber. Am fi deformat totul cu mintea noastră.Atunci când se va apropia sfârşitul şi va începe evacuarea.Vom mai scrie cărţi? Deşi cred că ştiu răspunsul. R: .Sub formă umană? R: . R: . Dar el este înscris în voi. să învăţ rapid.îţi vom duce dorul. Vei reveni vreodată printre noi? P: . Învăţăturile înalte se primesc direct de la Maestru sub forme ermetice. Însă nu reuşim încă să realizăm ce au însemnat aceşti ani în care ai fost printre noi. P: . P: . De la un nivel încolo nu mai este nevoie de cuvinte.Mi-am imaginat altfel o viaţă în care eşti contemporan cu Dumnezeu întrupat într-o fiinţă umană.Atât? Asta a fost toată Vizita Ta pe Pământ? P: .Nici nu-ţi pot spune cât de rău îmi pare. De ce a fost atât de puţin? .Nu. R: . este cu mult mai mult şi greu de înţeles. La ce bun toate astea? Pentru a continua acest mod oe a trăi? Asta nu este viaţă. Este lumea voastră şi voi trebuie s-o schimbaţi.Nu. R: . Chiar credeţi că aveam nevoie de un trup uman pentru a scoate câteva cărţi şi a discuta cu un număr de oameni? R: . Vei trece într-o altă etapă şi-ţi voi spune la momentul potrivit ce ai nevoie pentru a înţelege şi a merge mai departe. Poate că de aceea nici nu era necesar să ne explici.Da. vom reuşi noi? P: . Este batjocură şi o sfidare adusă lui Dumnezeu! Ce se mai poate face? Dacă Tu nu ai schimbat nimic.Şi nici nu-l veţi afla.Nu. dar niciodată lăsat sau sprijinit să ajuţi omenirea..Ţie ţi se pare că ai bătut pasul pe loc? R: . fizic vorbind. R: . Dar nici nu realizez cât am reuşit şi cât am ratat. Am bănuit întotdeauna că dincolo de tot ce am văzut.Nu ai ajuns la ora bilanţurilor. Dar ştiu de ce mă întrebi. să înţeleg şi să evoluez în alt ritm. închis. Trăieşte şi Conştiinţa îţi va da semne dacă eşti pe drumul cel bun.P: . Eu doar v-am ajutat şi o voi mai face din planurile subtile. Doar Eu îl pot bloca sau schimba.

Ştiu că nu ai să te superi. P: . Preferam atmosfera unei zile obişnuite. Aş fi putut lăsa pământenii să se autodistrugă. Nu ştiu ce să Te mai întreb. COPIII SOARELUI Începusem să mă pregătesc de plecare. Mi-am luat un ton neutru şi am început conversaţia care trebuia să le rămână înscrisă în memorie. Era mult prea importantă pentru însăşi existenţa planetară pentru a o risca.Ce ai zice dacă am inversa rolurile? Eu voi fi reporterul. R: . Despre viaţă ai spus lucruri extraordinare şi neai lăsat o mulţime de chei. omiţând a-mi arăta intenţiile. P: . mai ales că eşti prima căreia îi spun acest lucru. R: .Nici dacă îţi cer Eu? R: . Îmi rezervasem o zi pentru o discuţie cu copiii mei. Aici. Îi văzusem rar şi mă durea dorul de ei. Aflasem cu amărăciune că pe Terra Salvatorii sunt ucişi şi criminalii proslăviţi. Nu lăsam să se vadă nici faptul că timpul rămas de petrecut împreună se scurtase simţitor.Nici. Mintea a început să lucreze în altă direcţie. Cred că cititorii vor avea la ce reflecta când vor avea în faţă aceste rânduri. merg. Iar despre mine nu vorbesc. De fapt am multe întrebări. P: . Îţi înţeleg durerea.Dacă ai gândi. nu te complace în această tristeţe şi continuă-ţi activitatea! Ştii că nu-mi plac oamenii care plâng. Îmi imaginam cum ar fi decurs întâlnirile dacă ar fi fost conştienţi că este pentru ultima oară..Atunci vom încheia aici.P: .Nu. În cursul discuţiilor aveam să le strecor informaţiile de care aveau nevoie. fără a-i lăsa să bănuiască faptul că urma să nu ne mai vedem. .. am ales o dată şi mi-am contactat pe rând prietenii. Ştiam din experienţă cum fusese copilăria mea cu 2000 de ani în urmă. de regulă. Totuşi. pe Pământ. Mult mai târziu aveau să înveţe cum să preţuiască fiecare clipă de viaţă... nici surpriza-şoc pe care le-o pregăteam. lăsând la urmă problemele cele mai importante. Mă voi strădui să mă arăt demnă de Maestrul meu. însă. Nu vroiam să transform bucuria revederii în tristeţe. ştiam cum fusesem întâmpinat la a doua venire şi nu doream să le pun în pericol viaţa. dar planeta şi sufletele curate meritau şansa de a-şi continua evoluţia. dar nu le voi mai pune în această carte. în jurul despărţirilor. Faptele vorbesc despre oameni şi felul lor de a fi. reflectând asupra amintirilor. Nu sunt de acord. comorile se ascund pentru a nu fi distruse. Vroiam să evit scenele triste ce se declanşează. Le-am încercat şi.Mi-ai cam paralizat interviul cu vestea aceasta. nu ai mai pune asemenea întrebări. Am privit calendarul. Aveam multe de pus la punct şi îmi propusesem să le rezolv. Îi priveam cu drag şi-mi stăpâneam cu greu dorinţa de a-i îmbrăţişa.

. Ştii tu mai bine ce facem. – Arta pierderii energiei. Nu voi mai fi accesibil pentru nimeni. “E timpul vostru. piese negre!” Acum înţeleg semnele. Ele te înconjoară înainte de a fi cerut. ce mai fac? Dă-mi un semn ca să mă corectez la timp!” – Este o idee bună. nu să alimentăm prostia.. Nu vă lăsaţi amăgiţi de vorbele lor perfide şi rămâneţi curaţi. Nu este drept să fie aşa. Nu spun că am fost privilegiaţi. Oricum acolo nici un om nu poate ajunge. Voi aţi cerut-o. Ai dreptate. Voi reveni la sfârşit. Trebuie doar să fii atent să le recunoşti. – Este drept că v-am învăţat să fiţi direcţi. ce-ar fi să discutăm şi chestiuni mai pragmatice? Cum vă descurcaţi? – Deocamdată rezonabil pe toate planurile. Lasă-ne să ne bucurăm de prezenţa ta şi să ne astâmpărăm setea. . Sunt mândru de voi. ştii ce urmează... Avem atât de mult de muncit. invitându-vă la a fi toleranţi cu lenea şi compromisurile. aşa cum v-am învăţat. dar nu uitaţi că oamenii practică arta conversaţiei. Mă retrag pentru mai mult timp. Nu merităm laudele tale. De ce nu ne-ai spus mai demult? – Ar fi schimbat cu ceva lucrurile? Am fi trăit altfel? – Nu.– Ce mai faceţi voi? – Fiecare cu treburile lui. Ai venit cu noutăţi? întrebările tale întotdeauna ascund ceva. Numai că Dumnezeu a anticipat-o şi pe aceasta. Semnele abundă... – Nu ne lăuda. – Filozofii mei dragi. prin faptul că existaţi. El dă răspunsul înainte de a fi întrebat. Nici nu realizaţi ce fericit mă simt când vă privesc. – îhîm. Am venit să-mi iau rămas-bun de la voi. – în felul acesta nu mai este nevoie să întrebăm ce mai faci tu.. Mereu le duci tu pe toate pentru ca alţii să fie fericiţi. Nu ne provoca astfel! – Bine. Percepi toată durerea lumii. – Este bine că sunteţi conştienţi. Şi totuşi este un aspect care trebuie menţionat. doar nu vrei să irosim timpul pe care-l petrecem cu tine în acest fel. Sunt multe feluri de a munci şi mulţi în jurul vostru vor încerca să vă convingă să vă schimbaţi optica. Ai şi spuso. Uneori mă întreb dacă nu ar trebui să întrebăm noi: “Doamne. Noi pentru ce suntem aici dacă nu te putem ajuta? – Mă ajutaţi fără să ştiţi. totuşi nu ne-ai făcut părtaşi niciodată la suferinţele tale.. Răspunsul cere întrebarea. o iei mereu de la capăt cu fiecare chiar dacă ştii că este zadarnic. plăteşti pentru fiecare oalele sparte. Ei vorbesc mult înainte de a spune ceva cu adevărat important pentru ei înşişi. eşti blamat pentru toate astea şi nu împărtăşeşti nimănui ce porţi în suflet. Vom vorbi şi despre asta. Ne vedem atât de rar.

dar nu este uşor. M-am ascuns pe tărâmul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. la paginile cu căpcăuni şi zgripţuroaice? – Ei. – Dar ce. Şi tu. chiar relaxant. Viaţa este cea mai valoroasă carte şi trebuie să ştiţi s-o citiţi. Luaţi aminte la greşelile altora. Este o satisfacţie personală să descoperi de ce puteri dispui şi. ca să nu mai spun la ce antrenamente mă forţează pentru a-i învinge. intru în rol şi mă amuz jucându-l. Noi nu avem de la cine învăţa ceea ce ne interesează.. n-aş putea spune că mă încântă o asemenea privelişte. pe ce tărâmuri mai hălăduieşti? – L-am atras pe Făt-Frumos într-o cursă. – Asta este bine. eu v-am cerut să-mi vorbiţi din cărţi? Doar abia aţi pomenit de Cartea Vieţii. Acum îi observ ostenelile şi mai apar în calea lui. toate celelalte vor părea simple şi veţi găsi ce căutaţi. – Ar fi frumos. Aţi putut constata singuri unde au dus lăcomia şi corupţia de la nivelurile “înalte” ale societăţii şi ce consecinţe au avut asupra maselor. Puţini însă îi cunosc alfabetul. i-am lăsat ceva semne şi l-am invitat să mă caute. Abia acum îţi înţeleg afirmaţia pe care ai făcut-o în una dintre cărţile tale.. băiete. Practica asiduă însă vă va ajuta să percepeţi ce este cuprins şi printre rânduri. Dacă veţi şti să citiţi în ea. – Mda! Dar chiar totul se învaţă de unul singur? – Dar cine este singur pe lumea asta sau în Univers? Pe Dumnezeu unde L-aţi lăsat? – Ne uităm şi noi înjur şi fiecare deprinde câte un meşteşug de la câte cineva sau mai află câte ceva de la alţii. Devine fascinant să-i descoperi capitolele şi ilustraţiile-revelaţii. Dacă însă trag cu ochiul în culise. Nu se prea găseşte bibliografie în domeniu. – Progresezi. V-aş da întâlnire acolo şi m-aş bucura să fim cât mai mulţi. Cu cât te adânceşti mai mult în ea. Acum merge. dar ei încă nu le văd. aş zice. A fost mai greu până le-am identificat. zână bună. nu tocmai agreabile. – Cu temele pe care vi le-am lăsat cum staţi? – Lucrăm în continuare la ele. luând tot felul de înfăţişări. – Chiar şi atunci când nu-ţi mai place ce se întâmplă. Asemenea lecţii sunt extrem de valoroase şi nu se învaţă din cărţi.Fără cinste şi corectitudine nu se poate clădi nimic durabil. Dar câţi se vor încumeta la un asemenea drum? Tu ai lăsat cheile. – Este un reproş? . Aşa este. – Este frumos spus. cu atât devii mai însetat de lectură.

analizând aplicarea legilor cosmice la diferitele niveluri de conştiinţă. merge. – Nu prea. Nu ne permitem pauze prea mari. Doar acum. – Ambele. – Aveţi grijă unul de celălalt şi continuaţi să trăiţi după principiile din lumea noastră. Nici nu aveţi nevoie de acele cunoştinţe în lumea în care trăiţi. v-aş fi luat cu mine. ne-ai cam neglijat şi acum ne alintăm. petrecând ore întregi în mijlocul naturii. Dacă ne prefacem ca ei. reflectând la adevăratele căi spre ieşirea din criza în care se afla ţara. Într-un fel îi considerăm pe toţi prieteni. Este instructivă experienţa. – îhîm. Îi înţelegeam şi ştiam cât munciseră fără să se plângă sau să ceară recompense. simulând genul de copilărie care ne-a cam lipsit. vrei să nu plângem. reluând informaţiile acumulate în şcoală dintr-o nouă perspectivă. de fapt. Nu te supăra pe noi! Am glumit ca să te provocăm. Cum să-ţi spun? E un fel de a trăi la care am ajuns şi care nu ne lasă să zăbovim asupra unor lucruri după ce le-am clarificat. sau bucuria descoperirii. Vii cu veşti triste. Într-un anumit sens. Este bine că ne avem unul pe altul. Este dureros. Trăiau modest şi îşi găseau bucuria savurând clipele de linişte. noi râdem mai mereu. nu pentru a ne face titlu de glorie din performanţele personale. Cred că vă trimit pe amândoi la recapitulare şi intraţi direct în examen. Să vedeţi atunci cum vă amintiţi tot ce aţi fi vrut să ştiţi. dar după ce ai gustat-o de câteva ori. – Nu ne iei cu tine? Poate că acolo am învăţa alte lucruri interesante. Ar fi greu de unul singur. Ori nu ştim unde să căutăm. Pe de altă parte este greu să mai găsim unii care să gândească aşa ca noi. sau o meditaţie. frunzărind cărţi şi utilizând mass-media ca instrument de . Îi poţi spune în multe feluri. Eşti în armonie cu tine şi cu tot ce te înconjoară.– Mai degrabă o nedumerire. Suntem aici pentru a ajuta planeta şi oamenii. – Eşti o comoară! începură să râdă amândoi şi mă luară în braţe. dar altă soluţie nu există. ori răspunsul este prea evident şi nu-l vedem.. dar adaptaţi-vă condiţiilor exterioare pentru a putea trăi în această lume. Dacă aveam nevoie de voi dincolo. ci să fiţi utili aici prin ceea ce aţi învăţat şi iubirea de aproape. Ajungem la compromisuri pentru a-i menţine sau vedem cum ne părăsesc după o vreme. Dacă suntem noi înşine. E o căutare continuă. ne consideră ciudaţi. meditând asupra temelor de destin. – Prieteni aveţi? – Da şi nu. Ştiţi foarte bine ce aştept de la voi. Vă ţineţi de şotii. Ridicasem tonul deşi nu meritau. nu mai vrei să o repeţi. Dar să nu crezi că pierdem timpul. te abţii să ne arăţi ce dor ţi-a fost de noi şi nici să râdem nu ne laşi. – Locul vostru este aici şi nu doresc să vă izolaţi de semeni.. Dorinţa mea nu este să scot din voi academicieni.

Iar dacă amâni până vor fi pregătiţi să accepte. sfătuiţi-vă şi veţi şti cum să procedaţi. Acum se întâmplă şi sfârşitul şi începutul. alţii trăiesc deja în viitor. – Aşa este. Totul curge de două ori mai repede. şi acesta este relativ. – Este greu să propagi asemenea idei în anumite medii. Dacă se vor opune. În acest sens. aşteptăm deznodământul şi revenim după cataclism. nu eşti sigur că rezultatul este cel scontat. trece termenul limită. Toate fenomenele se petrec în alt ritm şi multe prognoze par a fi date peste cap din cauza unor factori noi ce nu au intrat în calculele obişnuite. Fiecare trăieşte în propriul timp. Gândiţi înainte de a acţiona. Spune-ne cum stăm cu timpul. Continuă aceleaşi stil de relaţii cu marea masă. Trebuie să ai ochiul format şi mintea ageră pentru a desprinde din amalgamul de programe RTV şi publicaţii acele ştiri cu adevărat interesante şi a le pune cap la cap pentru a înţelege care este situaţia reală pe glob. Dacă îţi asumi riscul. acum lasă-ne pe noi. Noi nu vom mai admite pe Terra o astfel de viaţă. Este opţiunea lor şi nu le putem impune salvarea cu forţa.lucru pentru dezvoltarea discernământului. Politicienii s-au închis în turnul lor de fildeş şi refuză să facă publice veştile rele. lucrând asupra minţii. Mai este timp pentru schimbarea din mers? – Timpul s-a schimbat. Până în ultima clipă noi vom încerca să le arătăm paşnic unde greşesc. A venit scadenţa şi multe greşeli acumulate în timp aduc acum consecinţe greu de stăpânit şi de interpretat de conducătorii lor. – Bine. Totul ESTE. mulţi au remarcat-o. Ei aleg. Asta ştiţi. Dinăuntru se percepe mai greu această schimbare. a sufletului şi a trupului spre a-şi menţine sănătatea şi echilibrul. Voi înşivă trebuie să găsiţi soluţii viabile. Noi aducem învierea şi o viaţă fără moarte. spre ce se îndreaptă şi ce alternativă au. Dar nu este numai asta. Este şi întuneric şi lumină. Dacă vreţi să ştiţi când va fi acest sfârşit. Te privesc cu suspiciune. Dacă vă referiţi la timpul rămas până la revenirea mea. Depinde CUM o faci. ţinând seama de tot felul de parametri. Depinde ce veţi reuşi să faceţi voi aici şi toţi cei implicaţi în Plan. condiţia este să se accepte măsurile de urgenţă pe care le-am propus eu sau alţii în numele meu. Mă întrebaţi de timp. Dar încăpăţânarea nu are margini. . Dacă vor salva natura şi vor lupta pentru viaţă. furnizând grupaje informaţionale irelevante pentru a intui CE SE ÎNTÂMPLĂ DE FAPT PE PLANETĂ. Totuşi. Dar ca să faci schimbarea din mers. unii au rămas în trecut. vă voi spune că el este în plină desfăşurare. vor primi un ajutor incredibil. Încă întunericul vrea să învăluie lumina şi lumina deja a început să sfâşie întunericul. Şocurile intrării în Noua Eră vor fi cu atât mai intense cu cât discrepanţele de mentalitate vor fi mai mari.

. să vă formaţi reflexele în ceaţă. – Nici o clipă nu ai sugera măcar cum să facem. şi intonaţiile. nu la lumina zilei. – Eşti Marele Necunoscut căruia ai dori să-I smulgem Taina fără să-L vedem. Certitudinile conferite din exterior au efecte paralizante uneori. Viaţa te învaţă şi niciodată nu te vei mai teme de necunoscut când te vei obişnui să te confrunţi cu cl zi de zi. Ne-ai lăsat mereu să hotărâm singuri. Pretinzi să-ţi înţelegem şi tăcerile. – Credeam că un Maestru îşi ţine discipolii prin preajmă. De aceea v-am şi lăsat să vă descurcaţi singuri. fără să-L atingem şi fără să-L auzim. şi gândurile. – Seamănă a război de cucerire a lui Dumnezeu. – Şi cum hotărâţi asta? – E un fel de a simţi soluţia corectă după ce ţi-ai bătut bine capul şi ai fost atent şi la vocea sufletului şi la elementele exterioare ce par să vină sub formă simbolică.. Şi totuşi ne-ai lipsit. iar rezultatele vor confirma alegerea voastră. – Da. – Deci nu mai este nevoie de părerea mea în cuvinte. – Ne provoci? – Am făcut-o mai demult şi în fiecare zi vă arunc mănuşa. O veţi percepe altfel. Chiar nu poţi rămâne între oameni? – Tu îmi pui această întrebare? – Câteodată este greu să purtăm un dialog cu tine. şi îmi va mai fi.. Trebuie să vă adaptaţi mişcării într-un spaţiu al incertitudinii. – Proptelele nu folosesc la nimic. şi absenţele. – Da. Mă lăsasem furat de farmecul momentului. – Ce poate creşte la umbra nucului? Acelea sunt etape timpurii pe care le-aţi depăşit de multă vreme. Nu ai cum să înveţi să gândeşti şi să acţionezi cu încredere în tine cât timp te sprijini de altul sau cât ai nevoie de încuviinţări şi încurajări. Insă ne-ar plăcea să auzim şi părerea ta pentru a ne verifica deciziile. – Ar putea fi şi aşa. – Am înţeles demult toate astea. – Aproape că uitasem de ce ai venit. Ne imaginăm deseori cum ai reacţiona şi ce obiecţii ai aduce opţiunilor noastre şi reluăm raţionamentele până ni se pare că am ajuns la un rezultat mulţumitor. Voi încă vă mai consideraţi copii? Cine aşteaptă să-i bată maestrul personal la uşă să-l ia de mână nu este pregătit pentru .. V-am vegheat de la distanţă. De ce nu? Cuceriţi-mă cu ceea ce aveţi mai bun în voi. Numai perfecţiunea voastră mă va atinge. – Şi mie mi-a fost dor de voi.– Da.

Dar aceia nu dau răspunsuri. Maestru. apare examenul de admitere. prin oamenii şi evenimentele în care te atrage spre a experimenta lecţiile de care ai nevoie. Ele întruchipează negativul din oameni ce trebuie conştientizat. da. ca răspuns al vieţii la cererea ta. după care te expediază şi îşi văd de treburile lor. – Nu e amuzant? – Când eşti sigur pe tine. Când nivelul tău de înţelegere. Vei întâlni şi maeştri autentici. Ele sunt fdtrele care nu permit străbaterea câmpurilor subtile de către elementele grosiere. In altă ordine de idei. Maestrul real nu-ţi va fi cunoscut niciodată. – Vă daţi seama cât de uşor a putut fi confundat cu un duşman Cel ce nu te lasă să dormi? După această logică ajungi să crezi că furul merelor de aur era un psihiatru care administra sedative şi în concluzie era băiat bun. Sunt paznicii pragurilor. să zic. – Ce este rău în asta? – Este minunat. ci pe cel pe care îl reprezintă. S-a creat o mare confuzie printre cei ce-şi doresc un învăţător care să explice tot. dorinţa de perfecţionare. cimilituri. – Ce să mai zic? înţeleg că ai venit în calitate de tată sau prieten. trata insomnia. precum pescăruşul Jonathan Livingstone. Nu renunţi niciodată la rolurile tale de Rector. Sper că nu mă confunzi. voinţa şi o sumă de alte calităţi întrunesc. În funcţie de felul în care îl abordezi şi îl treci. doar că în prezenţa ta nu putem lăsa garda jos nici o secundă. Regizor. în fiecare zi.urcuşul spiritual. Altfel. Cel ce nu te lasă să dormi. – In acest caz toate cotoroanţele sunt elemente pozitive? – Dacă judeci efectele prezenţei lor în basm. Conducător şi schimbi măştile cu multă dibăcie aşa încât nu nc-a rămas decât să ne adaptăm rapid pentru a intra în rolurile pe care ni le impui sau pe care ni le alegem spre a te lua prin surprindere. Sper că nu aţi luat-o ad litteram. ci noi parabole. Rolul oglinzii îl joacă exemplarele ce-ţi seamănă sau câte o fiinţă evoluată ce intră în rolul de examinator astfel încât să nu recunoşti actorul. maestrul apare” are şi alte interpretări. Trebuie să înveţi să zbori singur. El acţionează nevăzut. sau punctează un anumit aspect în momentele critice. Vorba aceea: “când discipolul este pregătit. eşti admis în anumite clase de iniţiere. un anumit punctaj. adică pe tine însuţi. Sunt factori de corecţie. da. învins şi transformat. nu? La Şcoala populară vei întâlni profesorii de care vorbeai. Actor. te mai trec şi sudorile până-ţi revii după lovituri sau până pricepi unde a vrut să ajungă Atacatorul. – Cum ar trebui să fie basmele moderne care să încifreze cheile viitorului? . pot fi imaginile în oglindă ale propriilor defecte.

de a fi depăşit. de a fi marginalizaţi şi ridiculizaţi de propria prostie care îi va lăsa în urmă şi îi va izola de cei ce vor adera din convingere la noua direcţie de dezvoltare. vor ţine morţiş să transmită generaţiilor următoare aceleaşi cunoştinţe perimate. degeaba stai în fruntea ţării. – Puţini oameni sănătoşi într-o lume bolnavă! Ei sunt cei ce par bolnavi pentru orbii din jur. Arta conducerii nu se face după ureche. dar verificaţi prietenia celor din jurul vostru. Veţi avea mult de muncit şi nu vă va fi uşor. mutilează sufletele. adică după cum ţi se dictează din stânga şi din dreapta. În conservatorismul lor. Va lua însă o nouă formă: teama de a nu înţelege. majoritatea vor fi în această situaţie. – Vreau să vă mai spun ceva înainte de a pleca. De aceea societatea nu progresează. Oamenii sunt schimbători ca vântul. Ar fi cu mult mai utile decât multe dintre manualele şcolare. Este bine să aveţi prieteni. Ei numesc nou nişte strategii economice şi politice ce au polarizat societatea şi au dezbinat neamul. Vă daţi seama ce simplu se poate prăbuşi un sistem clădit pe o bază şubredă? Şi realizaţi şocul psihic pe care îl vor resimţi toţi cei ce sunt dependenţi de bani? Pentru ei Universul se rotea în jurul banilor. Pentru un pumn de arginţi s-au găsit întotdeauna trădători. veţi vedea cum reacţionează diferitele caractere. care peste o mie de ani va fi depăşită şi va suna desuet ca basmele de altă dată. In plus solicită atenţie. Bănuiesc însă că cei ce s-ar opune unei asemenea idei ar fi cadrele didactice şi părinţii. Multe poţi afla din ele. Unde se pune problema banilor. gândire şi discernământ. Din nefericire. de a nu se putea adapta. Ea există de mult în ei. Sunt la graniţa dintre literatură şi ştiinţă. Bogăţia. Eu le-aş introduce în programa de învăţământ. sunt descrise realităţi din Univers în terminologia actuală. Veţi fi scutiţi de multe necazuri. nimic nu va mai părea să aibă importanţă. Vor reuşi să-şi construiască o nouă scară de valori. Fără acest punct central. ca şi sărăcia. Nu este bine să . Dacă nu anticipezi efectele măsurilor tale şi nu te pregăteşti cu soluţii pentru a evita consecinţele dramatice. Nu ne vom vedea mulţi ani. Trebuie să ai mintea limpede şi sufletul sănătos pentru a-ţi asuma o asemenea responsabilitate. fără a aduce nici un beneficiu ansamblului. Veţi cunoaşte multe despre oameni studiindu-le comportamentul în raport cu banii. Păcat că se ignoră asemenea lecturi cu un conţinut informaţional extrem de bogat.– De ce nu le-ai asimila cu literatura de anticipaţie? Acolo sunt strecurate multe elemente ale ştiinţei viitorului. de a vedea că vechile tertipuri nu mai au succes în noul sistem. În curând aceştia nu vor mai însemna nimic. pentru că nu acceptă noul. V-am arătat acest lucru de multe ori. restructurânduşi procesele mentale? Ce substituent vor găsi zeului lor? Ce stimulent îi va convinge să se schimbe? Teama cea nouă nu va fi inoculată.

Cu vorbe multe se pierde timp şi energie. am mai tors amintiri trecute şi viitoare. Doar acela va altoi ramurile uscate cu mlădiţe noi ce vor învia pomul vieţii planetare. am mai stat la poveşti cu tâlc şi într-un târziu ne-am îmbrăţişat din nou şi am plecat. Uneori trecea câte un avion. In perioadele de haos şi dezechilibru. Este adevărat că acei ce se aseamănă se adună. Lumea nu se schimbă cu rugăciuni.apară un alt gen de polarizare sau contradicţie. Multe năpăstuiri s-au abătut asupra neamului de-a lungul vremii şi prea mult timp acesta şi-a înăbuşit amarul în răbdare. Trebuie avut în vedere permanent şi individul. Era un OZN? Mintea cerea insistent o confirmare şi gândul pornea zâmbitor în întâmpinarea acelor fiinţe cu un bun-venit şi aşteptând un semn de răspuns cu . cred şi acţionează. Mulţi sunt exigenţi cu ceilalţi şi indulgenţi cu ei înşişi. şi nu mă refer la fosilele istoriei. Deschiderea va permite oricui să promoveze în direcţiile alese şi în ritm propriu. Am tăcut o vreme. Ne era bine împreună şi nu aveam nevoie de cuvinte pentru a comunica. Erau atât de multe stele. oameni! Vă voi privi de pe norii cerului. Rareori vezi un asemenea cer în nopţile senine. Studiaţi temeinic aceste niveluri şi legile lor de armonizare şi evoluţie. fiecare adâncit în gândurile sale. dar mai există fenomenul de parazitism. De asemenea. o mişcare bizară năştea speculaţii. şi colectivitatea. planete şi nave! Ochiul omenesc încă nu le putea distinge. şi ansamblul. Puneţi-i la treabă şi veţi vedea cu cine aveţi de-a face. Este prea însetată această lume de dreptate. Neamul se va trezi când va fi condus de un Rege. credinţă şi lacrimi. Doar Cel ce va aduce Lumina îi va urma Celui ce nu te lasă să dormi. In preajma celor puternici se adună şi mulţi oportunişti: ploşniţe şi admiratori. La revedere. ci prin oameni care gândesc. iar efectele sunt nule. clipind roşiatic şi dispărea din câmpul vizual. Apoi am mai glumit un pic. Se poate controla acest efect prin ritmul impus şi crearea de oportunităţi de evoluţie pentru toate nivelurile. Altfel se va ajunge de unde s-a plecat. Alteori. Nu vă lăsaţi înşelaţi de propriile lor aprecieri. Fiţi drepţi şi împărţiţi dreptatea. sarcinile pot fi duse la bun sfârşit numai de oameni integri şi exigenţi. reorganizarea pe baze noi se poate înfăptui doar dacă principiile sunt clare şi strategiile bine întocmite. Dar ce înseamnă asta pentru voi? NOPŢI ALBE Părea că bolta înstelată coborâse mai aproape. Cântăriţi oamenii după fapte. Atenţie şi la “excesele” de zel. ci la OM.

Frica descalifică un cercetător . Ştiinţa nu este apanajul savanţilor. Vă veţi spune că aplicaţiile malefice ale descoperirilor ştiinţifice contrazic o asemenea afirmaţie. Deşi mulţi considerau o asemenea situaţie ca o perspectivă a unui viitor îndepărtat. Adevăraţii cercetători au fost inspiraţi cu principii şi legi. Şi totuşi sunt acceptaţi şi ei şi limitele lor care apoi sunt impuse tuturor celorlalţi prin sistemul educaţional şi prin mass-media. Practicaţi şi veţi vedea ce urmează. Guvernele şi organizaţiile care au monopolizat materia cenuşie şi i-au canalizat greşit energia sunt răspunzătoare pentru dezastru. Cum să progreseze lumea. iar informaţiile deseori îl află pe căutător. M-au contrariat întotdeauna cercetătorii şi savanţii temători în faţa noului. existau destui alţii care ŞTIAU deja că vizitele fiinţelor din alte lumi erau curente şi avuseseră loc întotdeauna. Regizorii şi scenariştii amatori de SF se situaseră pe poziţii opuse şi prezentaseră o gamă largă de fenomene ce ar putea avea loc la impactul cu un alt gen sau nivel de inteligenţă vie. dar nu un pionier al ştiinţei. Cu cât spiritul este mai evoluat. familiarizând-o cu o problemă de actualitate. Mintea malefică le-a folosit însă în scopuri potrivnice vieţii. Asemenea viziuni cinematografice creaseră reacţii diferite faţă de astfel de posibile realităţi şi incitaseră opinia publică. el va capta mai corect energia informaţională şi o va prelucra perfect.adică acel om sau specialist într-un domeniu oarecare ce şi-a propus să investigheze necunoscutul. Aceasta este universală şi fiecare individ are acces la nivelul adecvat performanţelor proprii cerebrale şi spirituale. evenimente şi noii teorii susţinute de îndrăzneţii temerari ai ştiinţei noului mileniu? Veţi spune că nu sunteţi informaţi. Este un proces psihic deosebit de interesant pe care mulţi l-au descoperit. cum să treacă dincolo de frontierele cunoaşterii trecute dacă a înţepenit în nişte concepte ce sunt contrazise zilnic de fapte. nu-i aşa? Parcă s-a mişcat! Nu era o iluzie? Dorinţa de a intra în contact cu alte civilizaţii prinsese rădăcini şi chiar dacă scepticii încă negau existenţa extratereştrilor. El va rămâne un practicant al unei meserii. Oricui i se putea întâmpla. Când filtrul mental prezintă perturbări . În realitate nu există contradicţie. După cum am tot repetat. Doar refuzul de a accepta evidenţa mai justifica atitudinea îndoielnică a savanţilor dornici de certitudini palpabile pentru care nu erau pregătiţi. Însuşi trecutul planetei începea să-şi dezlege misterele în faţa minţilor exploratoare şi dornice de cunoaştere. un operator de date arhivate. doar că nu au fost cunoscute şi popularizate. mulţi depăşiseră reţinerile şi prejudecăţile ce fuseseră create în jurul unor asemenea contacte. clasate. Mintea însetată cere răspunsuri şi acestea vin. cunoscute.o emoţie plină de speranţă. căutând născocitorii de întrebări. cine caută găseşte.

idealiştii acestei lumi. informaţia va fi parţial recepţionată şi prelucrarea ulterioară va introduce erori de interpretare şi aplicare. a motoarelor cu randament scăzut. Tot ce vă înconjoară vă afectează în diferite procente sănătatea. În aceste condiţii de viaţă. nu are restricţii şi condiţionări de aplicare. foloseşte surse de energie inepuizabile şi recirculabile. în timp ce noi am lucra pentru a-i ajuta. nici nu ar fi posibilă existenţa lor. O tehnologie perfectă nu afectează viaţa. empirice. gunoieri.psihice. a metodelor de tratament cu un coeficient ridicat de incertitudine. este perfect controlabilă. nu-i aşa? Sunt puţin surprins să constat că pe alocuri se speră în ajutorul extraterestru. Creaţia divină. lucrători la morgă. etc. a unei agriculturi ce s-a soldat cu îmbolnăvirea populaţiei şi despădurirea planetară. Toate au devenit arme cu două tăişuri. Ceea ce numiţi viaţă a devenit o agresiune continuă împotriva voastră înşivă. dureroase şi cu rezultate îndoielnice. în termenii noştri. Ostilitatea mediului ambiant se percepe oriunde şi indiferent ce aţi face. ce concentrează atâtea energii cu proprietăţi de nedescris în cuvinte. echilibrul. A ajuta. longevitatea. înseamnă a coopera. . ieftine şi eficiente. dimpotrivă. Dar pe cine interesează acest lucru? Doar pe noi. au devenit arme de distrugere în masă. Cam în această manieră s-a ajuns la tehnologiile actuale care pornesc de la o bază teoretică imperfectă ce s-a transpus în planul material sub forma proceselor chimice producătoare de reziduuri. iar prin acumularea în timp a efectelor negative. o sinucidere lentă ce se accelerează în condiţiile neglijării remediilor ce încă vă mai sunt la îndemână. Viaţa nu se întreţine cu pastile. S-a înţeles greşit ideea că pământenii îşi pot continua activităţile dezastruoase. nu declanşează fenomene secundare nedorite. a mijloacelor de transport perturbatoare ale echilibrului ecologic. ea ţine de o ştiinţă primitivă ce utilizează terapii traumatizante. Există pe Terra o asemenea tehnologie? Nu. nu este de mirare că practic nu mai există oameni sănătoşi. acceptându-ne condiţiile care nu afectează interesul nimănui. Oricât de performantă ar fi aparatura medicală din clinicile şi spitalele voastre. misionari. Nu suntem cârpaci. Cui însă i-ar folosi dacă nu îmbogăţeşte o reţea de traficanţi şi nu speculează naivitatea. cei ce credem în afirmaţiile pe care le facem şi în ştiinţa pe care o aducem. a colabora. performanţele fizice şi cerebrale. Când însă interesul constă într-o clientelă numeroasă şi permanentă şi nu în asigurarea sănătăţii preîntâmpinând bolile. fericirea şi şansele de evoluţie spirituală. De aceea aş dori să lămurim puţin această problemă. Este de neînţeles rezistenţa pe care o opune lumea medicală noilor metode de tratament. a aparatelor electronice care afectează activitatea cerebrală. nu se rezumă la un corp ce se repară la atelierul meşteşugăresc din colţ.

neîncrederea şi ignoranţa cu care am fi confruntaţi în contactul cu voi. Nu funcţia în stat constituie criteriul după care selectăm oamenii cu care putem comunica. teama. nici promisiunile şi angajamentele pe care le fac. Nu oferim ştiinţa inconştienţilor şi ignoranţilor spre aprobare. Cât timp veţi încerca să ne impuneţi cadrul politic incompatibil cu principiile guvernării galactice. Accelerarea procesului primei etape poate fi înlesnit. Nu ne veţi convinge asupra bunelor intenţii prin câteva ajutoare umanitare. recunoaştem trădătorii. În acest context vom pregăti pentru evacuare acei oameni dispuşi să facă eforturi pentru a se desăvârşi şi a evolua spiritual. depistăm minciuna şi ipocrizia astfel încât nu putem fi înşelaţi. Însuşi faptul că nu aţi dat curs acestei invitaţii şi aţi cerut apariţia spectaculoasă şi convingătoare a navelor şi a unor făpturi cu înveliş diferit de cel uman denotă opacitatea. reducând eficienţa acestora. Pentru cei ce refuză acest mod de a privi salvarea. Aţi cerut să ne arătăm. Ştiu însă că suspiciunea temporizează acţiunile. oportuniştii. nu ne asumăm răspunderea. Am transmis multe mesaje şi avertismente al căror conţinut până acum ar fi trebuit să fie popularizat. Avem un mod de a munci bazat pe corectitudine şi principii morale extrem de riguroase. Noi citim gândurile. pe tot mapamondul. vedem viitorul. identificăm prostia. Doar în condiţiile familiarizării cu noţiunile de bază ale elementelor de ştiinţă spirituală ce s-au răspândit pe planetă putem avea un limbaj comun. Ce garanţii de securitate oferiţi în condiţiile în care nu vom apela la ştiinţa noastră pentru a ne apăra? în situaţia în care luăm forme şi identităţi umane sau utilizăm asemenea translatori pentru a nu trece în dimensiunea voastră. de regulă. o sesiune ONU. Doar îndeplinirea tuturor punctelor stabilite va permite intrarea în etapa a doua a colaborării. potrivit principiului respectării liberului arbitru. Nu facem compromisuri. acţiunile ce s-ar înscrie în lista de condiţii ce s-a înaintat tuturor guvernelor. Am arătat clar căile prin care ne puteţi contacta. Am dori să ştim în faţa cui şi care sunt riscurile cărora ne expunem. dar nu accesează al doilea nivel al cooperării.luptători mercenari sau genul de meseriaşi pe care i-aţi dori. finanţarea unui proiect izolat de interes restrâns şi un acord formal de încetare temporară a ostilităţilor între două ţări vecine. prelucrat şi aplicat. colaborarea devine imposibilă. De aceea nici nu ne grăbim în a constitui comisii şi comitete ineficiente. Urmărim constant. un împrumut FNI. Rezultatele parţiale sunt analizate. Aveţi suficiente materiale pentru a demara programul schimbării vieţii planetare în favoarea vieţii. Nu ne arătăm în piaţa publică spre a fi arătaţi cu degetul şi nu colaborăm cu guverne incompetente sau cu persoane cu coeficient scăzut de inteligenţă ori mânate de setea de profit personal. cum veţi trata aceste persoane şi mesajele lor? . nici contul din bancă.

Experienţele precedente au demonstrat agresivitatea pe care o manifestaţi în faţa necunoscutului.. Vă vedem faptele şi agresiunea lor ne este potrivnică în egală măsură. La ce bun tot efortul şi durerea pentru rasa umană rătăcită în nefiinţă?” Acestea sunt nopţile mele albe când vorbesc sufletelor voastre. Numai sub acest consemn suntem investiţi să furnizăm ajutor pe planetele aflate în pericol de autodistrugere. Am venit cu gânduri paşnice şi nu concepem polarizarea prietenduşman. greşelile şi reacţiile sunt aceleaşi. de unde adunăm datele necesare pentru a menţine prin metodele noastre securitatea planetară şi a ambientului galactic. . Potrivit modului vostru de a gândi. Veţi cunoaşte şi voi nopţi albe de insomnie şi suferinţă dacă nu începeţi de acum să luptaţi pentru viaţa voastră.Teama voastră este rezultatul ignoranţei. Pentru noi toate fiinţele umane sunt importante şi merită să fie ajutate în evoluţia lor. Dar nici nu vom permite ieşirea din perimetrul Terrei a oricărei nave purtătoare de germeni malefici spre o salvare egoistă şi cu consecinţe nimicitoare în zonele apropiate din sistemul solar.. apariţia în dimensiunea voastră a navelor ce patrulează pe orbită ar constitui o invazie ce ar fi întâmpinată cu rachete nucleare. Ştiu. Cât timp veţi reprezenta grupări izolate. vor spune “cărţile şi ideile se repetă. pentru a salva fiinţele cu reale posibilităţi evolutive. Am repetat. ne vom considera solicitaţi să ne aliem unei părţi a populaţiei împotriva celeilalte. Energiile negative se vor distruge în condiţiile unor unde de înaltă frecvenţă. URME ÎN TIMP – Ai început să călătoreşti în timp? – Ce-ţi veni să-mi pui o asemenea întrebare? – îţi tot urmăresc săgeata gândului şi-l văd cum străbate porţile. Noi suntem mediatori ai păcii şi ai unirii.” Iar eu voi gândi: “suspiciunile. Viaţa însă nu va putea continua fără ajutorul nostru. De aceea. Aderaţi la acest mod de a gândi şi veţi înregistra succese. ceea ce contravine principiilor noastre de neamestec în conflictele locale. Nu s-a schimbat nimic. preferăm să rămânem în spaţiul invizibil. Vom interveni doar în cazul unui cataclism. Pregătiţi-vă pentru acest CONTACT! Verificaţi efectele măsurilor întreprinse asupra vieţii şi abandonaţi suspiciunile. Asigurăm securitatea planetelor înconjurătoare faţă de focarul de pe Terra. după principiul accelerării exponenţiale.

dar unele întrebări de atunci au creat un canal informaţional care s-a fixat în acel viitor de unde se putea extrage răspunsul. iar omul este sonda spaţială ce explorează cosmosul. dar încă nu reuşesc să exprim clar ce simt eu în legătură cu timpul. fără consecinţe. Gândurile mele spre trecut nu au o anumită intenţie. Şi a mai avut importanţă dintr-un alt punct de vedere. Poate că unele din senzaţiile actuale. dacă doreşti să afli ceva. poţi modifica structura destinului tău. Părea un impuls de neoprit de a face acel lucru. brusc m-am liniştit. – Poate părea minor. realitatea nu va încăpea în ele. dar absurd în acel context). – Da. pregătindu-te să-l întâmpini. Probabil că odată depăşite. Nivelul Integrator de conştiinţă ce se străduieşte să-mi vorbească la nivelul meu.. când am impresia că o parte din mine nu este aici.– Glumeşti. odată înfăptuit. instrumente şi dispozitive pentru a o sonda. pe care la vremea respectivă l-am considerat Spiritul meu. Universul este în om. apoi m-am liniştit şi nu am înţeles rostul întâmplărilor până azi când o privesc pe cea din trecut cu conştiinţa celei ce atunci era viitorul. Eu chiar discutam cu “dublura mea” şi o combăteam. – Dacă-ţi făureşti nişte modele. Deci eu comunicam cu mine însămi aflată în viitor sau pe alt nivel de conştiinţă. Nu accepta o singură viziune asupra unui fenomen! Pe aici există tendinţa de a prezenta fenomenele cosmice într-o manieră cam tehnologizată. împinsă de o forţă stranie. coincid cu acea perioadă de contact. Cum spuneam. Am făcut ce mi-a cerut. – Deci ai simţit şi curenţii energetici ai viitorului. iar eu eram contrariată de ceea ce săvârşisem (un lucru minor. viitorul reprezintă nivelurile superioare de conştiinţă unde accesul la informaţie este mai cuprinzător. da. – Mm. Sunt atât de aici! Mi-ar plăcea să intru şi eu în acele tuneluri pulsatorii de energie ce te absorb spre alte spaţii. etajele superioare ca nivel de conştiinţă îţi vor transmite răspunsul. Conexiunea la trecut şi viitor este permanentă. Mi s-a întâmplat cândva ca un Eu al viitorului. Dar azi te-a ajutat să înţelegi ceva fundamental legat de iluzia timpului. Descoperă cum funcţionează psihismul timpului abandonând prejudecăţile. Deci. Realitatea nu are nevoie de aparate. Totul a încetat. să-mi spună multe lucruri care atunci păreau un nonsens. cum văd în filme. Ultima însă este legată de experienţa personală. Repetarea experienţei are anumite interdicţii însă.. chiar dacă acestea iau forma unor elemente de SF. Cu alte cuvinte. dar nimic din toate astea nu mi se întâmplă. A sădit în trecut germenii unui eveniment. Acum. dar între anumite limite de echilibru energetic. cea de azi trăieşte evenimentele descrise în trecut şi percepute ca absurde. Înţeleg ce spui. Identitatea mea. A triat . Am mai multe variante.

că purtau pecetea efemerităţii. – Crezi că nu ajungeam aici dacă nu avea loc acea întâmplare? – Dacă te gândeşti mai bine. Apelezi la un artificiu de calcul să introduci mai multe . proiectează variante din care alege permanent. Imobilitatea psihică observă natura fluidă a lucrurilor şi a evenimentelor şi începe să intre în armonie cu ele. Nu timpul produce transformările. percepţii şi sensibilizări. Ele au rostul limitării acestora. În astral ai şi putut accede la secvenţe din ele. De altfel şi acele variante paralele continuă să existe independent. determinând noi înţelegeri. Au fost puncte-cheie când ai fi putut avea alte opţiuni. Este etapa în care conştiinţa încă doarme. integrator. Chiar aş putea spune. Succesivitatea apare ca rezultat al proiecţiei simultaneităţii într-un spaţiu limitat dimensional. recreânduse pe sine şi corectând printr-un proces de feed-back creşterea prin stimularea variantei optime şi inhibarea celorlalte. – Şi cum explici timpul pentru cei care bat pasul pe loc sau regresează? – Când spun niveluri de conştiinţă. timpul este o accepţiune a proiecţiei în afară a unei evoluţii ce trebuia să fie interioară. întâmplările vieţii ating corzile sufletului cu anumite intensităţi. – îţi aminteşti şi incidentele ce au marcat de timpuriu variantele fără şanse de împlinire sau longevitate? – Da. Cu alte cuvinte.o variantă de destin. nu există. De fapt nu sunt spaţii delimitate. Presupun că moartea a fost un factor corector pentru această etapă a evoluţiei. Numim timp distanţa parcursă prin înţelegere între două niveluri distincte de conştiinţă. în sensul pe care îl cunoaştem noi. Dacă însă acceptăm că acestea sunt simultane. treptele superioare veghează asupra celor inferioare. – Altfel spus. ci acestea creează timpul ca noţiune ce implică schimbări succesive. Odată atins scopul. cu limpezimea de acum. timpul dispare. astfel de semne sau forţe potrivnice care împiedicau desfăşurarea pe termen lung a anumitor evenimente. indicându-ţi traseul psihic ce urma să concretizeze realitatea. În cazul unui mecanism mental rigid. ci intrări în anumite universuri psihice care coexistă graţie posibilităţii de a te situa simultan pe mai multe niveluri de conştiinţă ce lucrează în maniere distincte sau mai degrabă abordează din altă perspectivă experienţele. timpul. Cuprinderea ansamblului se face prin integrare. dozându-le efectul. nu mă refer obligatoriu la o scară. care vor fi experimentate în spaţiul virtual al memoriei. De fapt. destul de confuz. Am simţit atunci. iar Eul superior. stări alterate de configuraţie emoţională sau mentală care schimbă natura percepţiilor şi a experimentării. acea întâmplare se înscrie într-un şir de întâmplări care corectează trecutul sau îl jalonează într-o direcţie. acestea nu-şi mai au rostul şi curenţii corectori modifică cursul evenimentelor. Sunt perspective.

ce faci? Amâni proiectul ieşirii din timp? . apropiindu-te de intuiţie. tot raţionamentul acesta este valabil pentru o viaţă. Dacă ai vieţi în care îţi propui experienţe scurte. Mai întâi nu alimentezi o iluzie. – Să încercăm să aflăm. hrănindu-se cu energia ta mentală. Dependent de tine însuţi şi de relaţia personală OM-Univers. timpul de derulare a experienţelor se va scurta sau se va reduce la simple gânduri analitice şi te vei sustrage latenţei materiei. apar şi dispar elemente şi în consecinţă se modifică percepţia evenimentelor. Îţi lărgeşti orizontul cunoaşterii care va permite salturi în gândire şi pe noi trepte de conştiinţă. Jumătăţile de măsură te leagă de structurile psihice rigide. Îţi dezvolţi percepţiile astfel încât să devii sensibil la curenţii spirituali ce-ţi recreează Şinele. Însă nu ştiu să spun care este pragul dincolo de care acesta nu te mai afectează fizic. automat vei sări pe niveluri superioare de înţelegere. Asta va permite integrarea realităţii într-un Eu superior.variabile într-o ecuaţie cu două necunoscute. dacă asta ţi-ai propus. Viteza de schimbare şi atingere a unor performanţe spirituale interioare trebuie să fie mai mare decât viteza de derulare a transformărilor exterioare. – Mda! Mi-a venit ceva în gând. Cu cât urci etajele spre etapele integratoare. – Şi cum poţi ieşi din timp? – Sfidându-l. Dintr-o astfel de schemă apare timpul. transcenzi Universul limitat spaţio-tempo-ral. intens. pentru a-ţi orienta căutarea şi a facilita înţelegerea. Vei percepe mult mai mult semnale. ceea ce îţi acordează strunele sufletului şi ale minţii.. încercând pe cât posibil să te sustragi programelor artificiale ce modifică bioritmul. Ar putea fi considerat liantul părţilor ce constituie întregul. – Să pun întrebări? – Dacă ţi-aş spune că ştii deja şi trebuie să răspunzi. limitate şi temporal dependente. Apoi îţi regăseşti propriul ritm de a trăi. adică spre etajele superioare de unde să-mi culeg răspunsul. lucid. Trebuie să-i recunoşti şi să te laşi condus de ei. nu? Sau creez canalul spre aşa-zisul viitor. Oricum. – Nu-mi spui tu? – Nu. Acolo încep paradoxurile. In câteva vieţi poţi atinge longevitatea. întrebarea lansată “în înalturi” atrage curenţii potriviţi dacă ai ales varianta evolutivă perfectă pentru tine. conştient. timpul îşi pierde puterea. O condiţie a accelerării ascensiunii şi a acutizării percepţiilor ar fi să trăieşti atent. – Numai că acesta ar putea veni sub alte forme decât cuvântul scris. o formă-gând ce te devorează. implicat. total evenimentele. Vezi. ca şi cum ai zbura cu viteze superioare luminii.. ce ai face? – M-aş gândi. De aici începe totul.

pentru pragmaticul banal. să tot cerceteze Universul interior şi exterior. pari dus cu sorcova. Dar au fost şi spirite evoluate care totuşi au murit. În ele afli despre experienţe similare şi confirmarea te ajută să ai încredere în tine. Numai cercetând aceste fenomene asupra ta vei înţelege ce este dincolo de tine. Ce sens ar avea ca la 60-80 de ani să le curmi viaţa pentru a o lua de la capăt. . Ei reprezintă mai degrabă proiecţii spirituale în învelişuri de materie. Era frumos să colaborăm cu toţi la asemenea proiecte puse în slujba omenirii. Dar nu găseşti. ori reflectări limitate în lumea densă a potenţialului creator aflat pe trepte evolutive superioare. Abstractizarea devine tot mai greu de pătruns cu gândirea concretă. – Totuşi există şi cercetători plătiţi pentru astfel de lucrări. – Se poate spune şi aşa. caracteristice celui mai înalt nivel de conştiinţă atins. un deschizător de drumuri. Lui trebuie să-i comentezi ce ai citit în ziar sau care mai sunt preţurile în piaţă. reîncarnările nu au rost. Trebuie să cunoşti foarte multe lucruri pentru a avansa în acest domeniu. De aceea. Din nefericire. într-un domeniu încă necunoscut marelui public şi lipsit de certitudini imediate.– Nu. Noroc cu cărţile. – Asta mă face să mă întreb dacă exist cu adevărat sau mă aflu într-un spaţiu holografic al minţii unei Conştiinţe Cosmice. Pentru acei căutători. dar pe o arie de investigare cât Universul. pe o altă coordonată a existenţei lor. Este tot un curent de corecţie ce vine dinspre viitor spre trecut. Dacă îi ceri să gândească. adică dinspre planurile superioare de conştiinţă spre cele inferioare pentru a nu se genera procese autodistructive şi linii evolutive moarte. Acestea au apariţii episodice în acest plan al limitării şi de aceea coboară pe acel nivel de conştiinţă şi existenţă ce le permite împlinirea misiunii lor. un cercetător fără sponsori şi laboratoare. Doar că problema aceasta şi-o pun cei care au puterea să treacă dincolo de el. să fii un căutător neobosit al Adevărului. – Eşti un explorator al câmpurilor psihice. Aceia de ce nu s-au menţinut tineri? – Există entităţi care joacă anumite roluri în destinul omenirii. respectând legile generale ale tridimensionalităţii. Ai dori un interlocutor pe măsură. rezultatele activităţii lor de cercetare sunt secrete. irosind ani valoroşi? – Ştiu că pe planetă există asemenea bătrâni tineri. Asta le va şi devia rezultatele spre cărări închise. va fi blocat. în sensul acceptat de îmbătrânire şi părăsire a trupului. El doar reproduce raţionamente preluate. şi le continuă în paralel. sau parţialităţi de conştiinţă. – Parcă nu ai şti cine le finanţează şi ce scopuri au cei ce plătesc. Au o viaţă oricât de îndelungată şi-o doresc. Propriile investigaţii. – Nu este simplu.

Deci trecem de la conştiinţa individuală la cea colectivă. cercetându-i continuu tainele. – Exact. Tendinţa spre verticală atrage atenţia şi stârneşte reacţii de protest şi dezaprobare. nu te-ar înţelege. pe care ei înşişi le creează? – Mulţi nici nu ştiu că VIAŢA AR PUTEA FI ŞI ALTFEL. Ele apar când ai dori să-ţi împărtăşeşti experienţele neobişnuite care nu se încadrează pe linia orizontală a cunoaşterii. punându-mi destinul în slujba umanităţii? – Este suficient să-ţi doreşti acest lucru şi să nu te răzgândeşti. nu? – Desigur. nu-i aşa? – Da. variaţiunile sunt de regulă mici şi nu se traduc în progrese evolutive deosebite. iar de le-ai spune. Nu pot încă să se desprindă de realitatea materială pe care noi nu o negăm. Nu este nici o diferenţă. ci o considerăm doar un stadiu în evoluţia omului. întotdeauna sunt încurajate tendinţele evolutive şi acţiunile dezinteresate puse în slujba întregului. . – De aceea există acum atâtea concepte spirituale. Asta înseamnă că aveam posibilitatea reală să-mi schimb destinul graţie liberului arbitru. Doar toţi suntem egali. – Şi cum aş putea accede la conştiinţa colectivă pentru a afla cum îmi pot ajuta semenii prin felul meu de a trăi şi a gândi. Cred că ai experimentat şi acest gen de interacţie cu forţele viitorului. dar care sunt judecaţi că s-au desprins de turmă. In rest. Nici un destin nu este imuabil. Un semn că te afli pe drumul cel bun va fi o stare de sănătate. secretul este să experimentezi viaţa dinamic. De ce majoritatea se complac în roluri nedemne de numele de om. la cote spirituale înalte. De ce să-ţi înalţi privirile în sus când poţi privi în jos sau cel mult poţi trage cu ochiul în stânga sau în dreapta? – Deci. Asemenea aspiraţii din planurile inferioare sunt sesizate la nivelurile superioare şi acele entităţi care le-au exprimat sunt ajutate să-şi reorienteze energiile în alte direcţii ce vor modifica destinul. Problemele apar la cei grăbiţi şi nepregătiţi sau care nu ştiu să-şi aleagă drumul şi la cei care ştiu. Ai determina rupturi în continuumul spaţiotemporal mental. Dar adevăratele modificări de destin se remarcă la caracterele puternice. – Este incitant să constaţi de ce forţe dispui pentru a-ţi trăi frumos viaţa. ca sistem de apărare împotriva rătăcirii în hăţişurile minţii. Nici nu este indicat să forţezi înţelegerea. ceea ce le-ar afecta structurile psihice şi i-ai pierde într-un univers secundar creat involuntar.– Este interesant. nu? – Atâta timp cât nu deranjezi pe oameni cu gândurile tale. Ca fiecare să mai facă un pas din punctul în care se găseşte. nu sunt probleme. Bănuiesc că funcţionează după acelaşi principiu.

Dacă ţiai consulta permanent Eurile superioare. acestea se găsesc în mijlocul capcanele. cel pozitiv. Este greu să le eviţi. Reconstituirea ansamblului prin înţelegere soluţionează problema şi ai în mână o nouă cheie. timpul se regăseşte cât trăieşti pe orizontală. Doar cei ce nu le văd renunţă la ele. Nu iubeşte viaţa. ai uita să mai gândeşti şi în felul acesta îţi tai craca de sub picioare: în loc să te ridici. Riscaţi să le primiţi de pe acelaşi nivel de ignoranţă şi să vă învârtiţi în cerc. cei ce interoghează prin diferite mijloace necunoscutul primesc răspunsuri de pe orizontală. complexităţii şi implicaţiilor evolutive ale întrebării. Pe parcurs afli şi secretele menţinerii echilibrului energetic care te va conduce spre nemurire şi tinereţe fizică. forţă şi tinereţe spirituală. să dorească să lupte şi să învingă. – Mă întorc la tema timpului. şi cum am mai spus. Este o greşeală pe care mulţi o fac azi şi care i-a transformat într-un nou gen de marionete. Deci. fiţi atenţi CE întrebaţi! Răspunsurile sunt furnizate pe competenţe. S-a autocondamnat la pieire. aleg banii. – Undeva în mintea noastră ne dorim o minune. Doar procesul autodepăşirii prin eforturi de gândire te promovează pe alte niveluri. pentru că ar cere efort. Cândva vor depăşi asemenea praguri ale neputinţei întrucât îşi vor activa voinţa şi vor acţiona în alt sens decât în cel al refuzului de a trăi. să creadă. Există restricţii? – Bineînţeles. eliberarea din ţinutul ignoranţei. dar chiar dacă ai descrie reţeta veşniciei. – Cam general. Căderea este unul dintre aspectele polare ale legii.” – încă nu au înţeles că este o metaforă a controlului energiei astfel încât să o poţi recircula în corp şi transmuta. – Deci. Orice dependenţă dă naştere la forţe potrivnice ei. iar ieşirea din timp este verticala. Viaţa este pentru mulţi o povară şi preferă să-i pună capăt.optimism. Vei afla multe alte chei în cursul acestei ascensiuni. Dumnezeu acordă şanse de redresare fiecăruia. nu cred că s-ar încumeta mulţi s-o practice. – în asemenea situaţii. . potrivit naturii. conştiinţa nu ia măsuri de corectare a destinului? – Cine ajunge în astfel de situaţii este mort demult şi a încetat să spere. Chiar dacă societatea este imperfectă. De multe ori. nu când i te supui. Urmează apoi să deschizi câteva porţi cu ea. ceva de genul: “şi se dădu de trei ori peste cap şi se transformă într-un prinţ de-ţi era mai mare dragul să-l priveşti. Informaţia captată de sus în jos este valoroasă când o înţelegi şi are efect stimulator. De ce să-şi dorească aşa ceva când pot muri bogaţi? între bani şi viaţă. Este o ştiinţă întreagă de care nimeni nu pare interesat. care rezultă din respectarea ei. cazi. Ieşirea reprezintă celălalt aspect. – Da. Am senzaţia că nu poţi contacta oricând Eurile viitorului.

Se găsea pe o altă treaptă de conştiinţă de unde sonda Universul în căutarea unor răspunsuri. Depinde de tine de care plan te-ai legat şi CE ALEGI SĂ FII. pentru că te-a fermecat labirintul oglinzilor strâmbe unde ego-ului i s-a jucat o festă. Imaginea iniţială fusese cadrul în care se derulase o poveste de dragoste din tinereţe. Era într-un trecut transformat de prelucrările sale mentale repetate. Se opri să frunzărească o carte la taraba din drum. În orice clipă EŞTI în multe locuri simultan şi exprimi viaţa în diferite moduri. Ele se verifică prin experimentare. după care se îndreptă spre parcul din apropiere. Şi acum avem timp să facem o pauză? – Nu există timp şi nu există pauze. admirând copacii. Cărarea aceasta este spaţiul ce permite propria transformare pe toate planurile. Făcea notă discordantă în mulţimea de trecători aduşi de spate.– Numai că toate acestea nu sunt simple speculaţii teoretice. Îmi atrăsese atenţia pentru că avea un mers neobişnuit. neîmplinită. destinsă şi un chip senin. ceea ce adusese haosul şi eşecurile repetate în viaţă. Mergea încet. Drumul se închide singur în faţa celui ce nu a trecut examenele practice. Mă incita partenerul meu de joc. Refuzându-i exigenţele. lacul. rămâi acelaşi. dar mă invitase la o întâlnire pe un alt nivel. UN OM Traversa strada. Cum de nu îl întâlnisem până acum? Unde îşi ascunsese existenţa de nu i-am surprins gândurile? Ce enigme dezlegase de unul singur fără ştirea mea? Apăruse dintrun vis de-al meu sau chiar din roata lumii ce toarce destine? Am început să-l urmăresc. Neclintirea lui mă făcu să realizez că plecase. Se răzbunase în felul său pe crudul destin. Era ceva acolo care îi purta amprenta. crispaţi. făcu mici cumpărături. relaxat. dar într-un târziu realizase . doar cu o părere bună despre tine însuţi. dar gândurile îi erau deja în altă parte. Omul acesta avea un suflet viu. cu o ţinută dreaptă. poţi merge mai departe. Părea că priveşte natura. iar locul găsit părea să-i aparţină. cu figuri posomorâte sau afişând o veselie stridentă şi artificială. După ce le stăpâneşti. nu mai era cu trupul. provocat de un “adversar” ce-mi stârnise curiozitatea. încropind un nou joc. Este o iluzie să crezi că poţi înainta cu pretenţii intelectuale. zăbovi în faţa afişelor culturale. Crezusem că voi avea o conversaţie lămuritoare. Liniştea interioară era autentică. L-am regăsit în lumea gândurilor sale. Durerea îi schimbase anii următori într-o revoltă împotriva lui Dumnezeu. Te întorci mereu în laboratorul materiei şi verifici ce formă iau principiile în această lume. Poate că el aparţinea deja parcului sau chiar oaza verde făcea parte din el. copiii şi în cele din urmă alese o bancă singuratică unde poposi.

evolutiv. exista El cu adevărat? “De ce oamenii Ii cer ajutorul când depinde doar de ei să se mobilizeze şi să-şi rezolve problemele? Dacă nu le soluţionezi la timp şi dacă-ţi accepţi neputinţa. proiecta asupra acestuia noi cauze care îl incitau şi îi îmbunătăţeau prezentul. Apoi făcuse ordine pe toate planurile existenţei sale. Nu se speriase câtuşi de puţin. L-am regăsit la cafeneaua amintirilor unde îşi dădea întâlnire în imaginaţie cu femeia visurilor sale căreia îi povestea noile gânduri şi înţelegeri. nici pentru succesele recente. – Răspunsul îl vei afla trăind această experienţă. ceea ce îl făcu să revină asupra relaţiei sale cu Dumnezeu. Şi-a . Mă întreb ce conflict interior m-a adus în dojo spre a găsi calea armoniei interioare. se plecă în faţa mea şi-mi spuse: – Mă simt onorat să vă întâlnesc. Am creat o sală de arte marţiale. Părea curios cum îşi găsise forţa de a-şi depăşi slăbiciunea doar pentru că se identificase cu un erou plăsmuit din visele unui scenarist.că se răzbunase pe sine însuşi. Ii priveam de la o măsuţă alăturată. puterea acelui exemplu îl mobilizase. Am rămas tăcuţi şi concentraţi până când totul în noi a fost pace. Împăcându-se cu trecutul. Ce-l trezise din felul autodistructiv de a trăi? Un film în care personajul principal traversase o criză similară. începând un nou capitol. ajutându-l din dimensiunile paralele să-şi transforme destinul. l-am regăsit pe o treaptă superioară de conştiinţă unde rafina ideile desprinse din conversaţia avută. Nu-I găsea nici o vină şi nici un merit nici pentru eşecurile trecute. mi-am proiectat imaginea unui sensei şi l-am îmbrăcat într-un chimono adecvat. Atunci. După un timp dispărură. Atât fizic cât şi psihic se simţea întinerit şi vitalizat de noi forţe. Ea îl asculta atentă şi intervenea promt în discuţiile lor. Lam observat cu atenţie şi am decis să intervin. Realizările îl încurajaseră să continue astfel încât programul de viaţă căpătase noi sensuri şi se îmbogăţise cu activităţi inedite şi noi prietenii. Ceea ce nu ştia era faptul că iubita sa îi era maestrul care-l veghease ani în şir. te ridici deasupra lor şi te învingi pe tine însuţi. Optimismul atins îi schimbase multe dintre concepţiile anterioare. Iar dacă te străduieşti să le depăşeşti. decis să-mi continui urmărirea. punctându-i greşelile şi stimulându-i meditaţiile. Mă privea mut de admiraţie. Se scuturase de lamentări şi încetase să-şi mai plângă de milă. Ce mare filozofie?! Toată puterea este în tine şi tu eşti Dumnezeu.” Cam aşa gândea în acea perioadă. a cauzelor reale care îi determinaseră căderea şi a aparenţelor care mascaseră propriile poticniri. te doboară. Începuse cu o analiză lucidă a situaţiei în care ajunsese. căreia îi urmase o perioadă de introspecţii şi decizii. Spre bucuria mea. Apoi brusc l-am atacat cu o mişcare lină în care am concentrat energia Qi. Îmi zâmbi. Cu toate acestea. Intuitiv ajunsese pe drumul cel bun.

spre surprinderea sa. l-am urmărit chipul transfigurat de fericire şi i-am auzit suspinul: – Oh. Curios lucru. – Vă referiţi la posibilitatea de a ne fi cunoscut în vreo reîncarnare anterioară? – Există această posibilitate.revenit din şoc şi a încercat să riposteze. al căror mesaj energetic nu mai putea fi prins în cuvinte. pentru că nu ar mai fi dorit să se întoarcă. Erau principiile yin şi yang materializate sub forma a doi adversari îmbrăcaţi în alb şi negru. pot să vă reproduc definiţia din dicţionar: . Doamne! I-am lăsat câteva minute să-şi revină şi m-am îndreptat încet spre banca sa. de echilibru şi împăcare. luând sensul curent al cuvântului. de astă dată răspunse perfect mişcărilor mele. pentru că mă laud cu o memorie bună. După câteva tentative de contraatac nereuşite a renunţat. Am zburat împreună prin curcubee de lumină şi am atins cu privirea câteva planete. ne cunoaştem de undeva? Am strania senzaţie că vă ştiu cu siguranţă. rafinate. L-am invitat la o nouă confruntare şi. dar nu despre ea vorbeam. Pentru că m-a preocupat problema memoriei. Nici unul nu era mai bun decât celălalt. – Vreţi să spuneţi că omul are mai multe memorii? – Mai întâi aş dori să definim memoria şi apoi vom putea răspunde la întrebare. Apoi rămase tăcut şi începu a-şi scotoci memoria. Nu l-am lăsat să intre în câmpurile magnifice ale iubirii şi fericirii. Eliberarea din universul polarizat se percepea sub forma unui nou simbol. adică acela de cumul de date stocate undeva în minte sau în creier. reiuându-se în forme mai subtile. dar nu-mi pot aminti de unde. – Iertaţi-mă că vă întreb. Pe măsură ce contradicţia dinamică din faţa noastră progresa în sensul dizolvării conflictului. Nu i-am explicat nimic pentru că spiritul său era pregătit să primească energia informaţională pe mai multe niveluri de conştiinţă. L-am călăuzit pe un traseu pe care să poată înţelege intuitiv care este în esenţă DRUMUL OMULUI şi să perceapă îndumnezeirea. – Depinde despre care memorie vorbiţi. – Era să cad într-o capcană. I-am cerut permisiunea de a mă aşeza alături. Confruntarea lua forme agresive şi atingea momente de dans şi armonie. L-am readus în parc pe un traseu spiritual plin de simboluri la care ştiam că avea să reflecteze şi am continuat jocul. Dansul armoniei contrariilor pe care noi înşine îl cream şi-l însufleţeam ne transformă în două păsări albe ce se înălţau pe un cer de un albastru limpede. până ce dispărură într-o lumină strălucitoare. cei doi deveneau tot mai transparenţi. îmi răspunse privindu-mă. – Desigur. Am proiectat în continuare o luptă între doi maeştri şi lam invitat cu un gest s-o urmărească.

Încă nu am avut timp să reflectez asupra proaspetelor mele amintiri. – Cum aţi clasifica experienţele trecute sau viitoare raportat la memoria dumneavoastră? – Există experienţe trăite intens. Identificaţi esenţa personajelor cu care v-aţi întâlnit şi roiurile jucate în acele contexte. Dar aceste preocupări nu vă răpesc vieţii de zi cu zi. – Puteţi efectua analogii de situaţii. am amintiri de vise care constituie o altă categorie şi. am o serie de activităţi. – Jocurile minţii creează realităţi. înseamnă că dispunem de mai multe memorii. nu mă îndoiesc. Majoritatea semenilor se . au un caracter atemporal şi pot aparţine în egală măsură viitorului. acestei ierarhii i se poate asocia una adecvată nivelurilor de conştiinţă. în fine. Ai doar conştienta identităţii personajelor cu care intri în contact. cu pragmaticele probleme pe care le ridică banalitatea cotidiană? – Nicidecum. Dacă fiecare dintre aceste memorii este rezultatul unui alt tip de proces psihic. care mi-au rămas în memoria conştientă. fiecare însumând şi un număr de calităţi sau energii cu care operează. – Tocmai m-am întors dintr-o călătorie spre etajele mai înalte ale fiinţei mele. – Veţi avea timp. altele care s-au estompat pentru că am trecut altfel peste ele şi care presupun că sunt preluate de subconştient. de ce nu? – Mi-e greu să-mi amintesc. Şi acolo chipurile nu sunt identice cu cele de aici. meditaţiile mele care au creat alt gen de trăiri. – Şi pot persoanele fizice să intre în realităţile noastre virtuale? – Dacă prind lungimea de undă potrivită. păstrarea. viu.proces psihic care constă în întipărirea. – Atunci înseamnă că v-aţi apropiat de răspuns. deşi le proiectez asupra trecutului. M-aţi surprins într-unui din momentele de relaxare când îmi hrănesc sufletul şi mintea. Pe mine mă preocupă posibilităţile de ridicare a omului pe niveluri superioare de conştiinţă. Sunt prezent în viaţa mea terestră. pe lângă serviciul meu şi gospodăria pe care nu le neglijez. ideile. Orice om ce doreşte să-şi limpezească nişte noţiuni găseşte timp s-o facă. nu evadez. In consecinţă. care sunt răspunzătoare şi de alte performanţe cu corespondent atât în plan fizic cât şi în cele subtile. recunoaşterea şi reproducerea experienţei din trecut (percepţiile. etc). – Adică v-am întâlnit în voiajul meu psihic? Am crezut că este doar un joc al minţii. Probabil că ultimele două tipuri de experienţe. Şi dumneavoastră sunteţi pasionat de sondarea psihicului uman? – Mai mult decât s-ar bănui. Păreţi iniţiat în probleme de metafizică. Altfel. Recunosc că ele pot avea o valoare simbolică. emoţiile. Ele sunt ierarhizate după nivelul de frecvenţă al undelor cerebrale implicate în proces.

complac în a funcţiona cu rudimente de memorie în loc de a-şi dezvolta performanţele psihice. oferindu-mi o ghicitoare cu tâlc. Partea tristă este că pe acest nivel general de conştiinţă se fac multe erori cu consecinţe dramatice în viaţa fiecăruia. era firesc să culeg de acolo şi datele ce au stat la baza structurării acestuia. să spunem că putea fi şi asta. Revin la nedumerirea mea. În această situaţie. – Aşa este. Problema este dacă ar trebui să atribui fiecărui nivel de conştiinţă o identitate sau să le reunific într-una singură ce ştie să deschidă porţile. – Ştiţi despre ce film vorbesc? – Să zicem. – înţeleg. – Şi cum v-aţi explicat minunea? – Poate că am intrat pe lungimea de undă a regizorului care a făcut filmul ce m-a scos din agonic. Dacă ne cunoaştem dintr-unul din universurile psihice pe care le alimentaţi cu energia vitală pe care o captaţi. Ce v-a stârnit curiozitatea de mi-aţi pătruns în universul psihic? – Ceea ce am văzut prin ferestrele sale. Nu mă gândisem la asta. îmi amintesc cât am suferit când m-am complăcut să trăiesc în acest mod. El a venit cu soluţia pentru problema mea. de ce aţi intrat în spaţiul meu psihic? Din curiozitate? Mă îndoiesc. Deja intuiesc că aveţi acces la conştiinţa colectivă. omul care urcă şi coboară treptele conştiinţelor. deşi. iar societatea pare să facă eforturi în a menţine această stare de fapt. Sunt valabile în egală măsură. Niciodată până acum nu am ajuns atât de departe. – Dar când aţi avut timp să le cercetaţi? – într-o fracţiune de secundă când traversam strada. – Totuşi. voi alege cea de-a doua variantă. – Esenţa acelui film oferea chei pentru multe teme de destin. . Câteodată mi se pare o minune cum de am reuşit să mă ridic fără ajutor. Mai trebuie să fie ceva de m-aţi urmărit în mintea mea şi aţi venit lângă mine. Deţineţi multe chei ale cunoaşterii. Este interesant să întâlnesc în plan real “omul din vis”. – Cele două posibilităţi nu se exclud. – Poate că ar trebui să mă leg de experienţa de azi. – Continuaţi. Dar cum nu cred în coincidenţe şi constat că aveţi acces la etajele conştiinţei mele. Ceea ce aţi făcut în mod conştient în cazul meu puteţi face în cazul oricărui om. – Mda. cum de nu au făcut mai mulţi acelaşi lucru vizionând filmul? – Poate că acesta nu s-a suprapus peste problemele lor personale. pentru că nu oricine lucrează în paralel cu două memorii. Am aplicat ideea şi am reuşit.

Prima impresie pe care ţi-o faci în viaţă. Lângă ea nu mă simţeam banal. Plecând de la ceea ce înseamnă pentru tine ca individ necopt tatăl biologic. Simţeam că mă trezesc din somn şi încep să fac cunoştinţă cu mine însumi. ci cu Dreptatea sau Logica vieţii în care eşti bine intenţionat şi te aştepţi la recompense. Eram o minune şi pentru ceilalţi. Şocul s-a produs când am fost luat prin surprindere de nedreptatea vieţii. Eram nu doar fericit şi îmbătat de dragoste. Cine poate face astfel de lucruri? Doar nişte entităţi ce au atins un nivel înalt de conştiinţă. Reuşea să scoată la iveală tot ce aveam mai bun în mine. dar nici calităţi ieşite din comun. interesat de tot ce mă înconjura. Iubirea îmi dădea aripi şi simţeam că pot muta munţii alături de ea. În copilărie îi acordam încredere. cum aţi ajuns atât de departe. Spuneţi-mi. să fiu astfel pedepsit . Au fost cei mai frumoşi trei ani din viaţa mea. plin de iniţiativă şi originalitate. aşa cum se întâmplă cu majoritatea copiilor. şi dacă mă gândesc bine. Cel puţin aşa am considerat-o la vremea respectivă. este că Dumnezeu are grijă de toate.îl caracterizez cu mintea de acum. Acolo nu a fost o demonstraţie de arte marţiale. sentimente şi evenimente care-mi modelau sufletul. Dar mai era ceva. Oare chiar am meritat un asemenea ajutor? – Rămâne de văzut. Devine incitantă această poveste. Devenisem alt om. sunt etape comune care se regăsesc în vieţile tuturor în esenţă. ci şi activ.gândeam. Se dezlănţuiseră în mine nişte forţe magnifice şi o sete de viaţă cum nu vedeam nicăieri în jurul meu. Nu avea defecte majore. ci o lecţie despre lumea polarităţilor şi transcenderea ei prin armonizarea contrariilor. Mă îndrăgostisem nebuneşte de o fată extraordinară. Bănuiesc că ştiţi la ce eveniment mă refer. Am avut un tată un om banal . Cum era posibil. De fapt afli că Binele învinge Răul. Sunteţi senseiul pe care l-am întâlnit în dojo. Descoperind-o. a celui ce este mai presus de aceste principii.. Raportul între noi este ca de la discipol la maestru. Mă tot întrebam unde fusesem până atunci. mă descopeream pe mine. Trăiam atât de intens încât fiecare minut se îmbogăţea cu gânduri. un om obişnuit.– Este nostim. Avea o putere stimulatoare fantastică asupra mea. Parcă m-ar fi recreat. de altfel foarte confuză şi eronată dintr-o anumită perspectivă. fără să fi greşit. Trecutul părea cenuşiu pe lângă ceea ce experimentam. vei înţelege diferenţiat de cei din jur cum sau cine este Dumnezeu. Religia apoi îţi mai fixează o imagine în minte care îl prezintă ca pe Tatăl tău iubitor şi atotputernic. Se simţeau bine în preajma noastră .. negându-L pe Dumnezeu? – Este un soi de paradox care s-a limpezit în timp. răspunsul l-am primit înainte de a avea timp să-mi pun vreo întrebare. iar lecţia a fost întipărită în mine sau poate că mi-am amintit-o în prezenţa dumneavoastră. Dar am şi eu curiozităţile mele. evident şi de tine. şi îi pedepseşte pe cei răi. Nici viaţa mea nu ieşea din standardele clasice. dar nu-l identifici pe Dumnezeu cu Binele. Oricât de unici am fi.

I-am imputat tăcerea. I-am aruncat mănuşa şi. Nu ştiu dacă am urlat sau am privit în gol. sunt undeva auzite. Durerea fusese atât de acută încât toate simţurile mi-au paralizat. Mai mereu venea câte unul să mă supravegheze să nu fac vreo prostie. luându-mă la întrecere cu trecutul meu. Lam rugat să mi-o aducă înapoi. Încercam să-mi fac dreptate nu răzbunându-mă. Am avut noroc cu prietenii noştri. dacă am plâns sau am râs. Şi apoi a venit ziua în care am văzut filmul acela. Într-un fel o făceam şi de dragul ei. Aveau grijă să mănânc. Şi de ce nu? Problemele oricărui om sunt importante şi merită soluţionate. dacă am fost alcoolic sau dacă am încercat să mă sinucid. Consideram că îi întinez amintirea cu un . ei nu s-au lăsat şi s-au străduit să mă ajute. Într-o zi. De-ar fi fost. Ar fi putut renunţa văzând rezultatele dezastruoase. A rămas întipărit în mine fiecare centimetru de peliculă. Bucuria ne însoţea pretutindeni. Mi-am zis că dacă Dumnezeu nu există. oricât de confuz ar fi ele exprimate. Am declarat că nu există. Să te vezi pe culmile fericirii şi apoi să te trezeşti brusc pe fundul prăpastiei fără a-ţi găsi nici o vină constituie un motiv temeinic pentru a începe să ai serioase îndoieli cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Presupun că sesizaţi paradoxul: încercând să demonstrez că nu am nevoie de El. implicit îi recunoşteam existenţa. Nu aveam în cap decât o întrebare: DE CE? De ce îi pedepsea Dumnezeu pe cei mai buni şi îi lăsa în viaţă pe cei nevrednici? Aşa vedeam pe atunci lucrurile. am fost absurd de gelos. Lam provocat în o mie de feluri să-şi justifice neimplicarea sau decizia. I-am făcut reproşuri. Vroiam să-mi recapăt încrederea în mine. dar nu au făcut-o. I-am cerut o explicaţie. mă scoteau la plimbare chiar dacă eram absent. ci arătând că se poate trăi şi fără Dumnezeu. Repetam la nesfârşit această întrebare şi simţeam că înnebunesc în neputinţa de a găsi un răspuns. Viaţa aduce răspunsurile şi strigătele de ajutor. nu ar fi permis una ca asta. Deşi nu suportam să-i mai văd pentru că îmi aminteam de ea. trebuie să-mi iau viaţa în mâini şi să nu o irosesc. Totul devenea mai frumos. Parcă fusese făcut pentru mine. Viaţa a încetat să mai existe. Atunci o mare parte din mine a murit odată cu ea. Curioasă este atitudinea mea ambiguă de atunci. Mi-am reluat toate activităţile abandonate. Nu ştiu cum l-am urmărit. Lam desfiinţat. Totul s-a derulat în ceaţă pentru mine multă vreme. mai altfel. în acel ce reuşisem să fiu timp de trei ani. Le sunt recunoscător şi suntem prieteni în continuare. totul s-a spulberat. L-am considerat rival pentru că mi-o luase. Eram anesteziat. Au avut răbdare şi nu m-au părăsit. dacă am fost pus în cămaşă de forţă sau am dormit ani. îmi puneau muzică sau mă duceau la spectacole. Nici nu prea am amintiri din acea perioadă. De atunci a început redresarea sau învierea din morţi. Dar atunci nu gândeam atât de subtil.pentru că oriunde eram împreună ceva se schimba. văzând că nu ripostează şi că rămâne impasibil la suferinţa mea. într-un accident de maşină. A murit stupid.

vede o mulţime. Mă simt împlinit şi fericit şi iubesc oamenii. zic eu că sunt în relaţii foarte bune cu Dumnezeu. Cauzele sunt justificate de efecte. Pentru a pricepe ce este viaţa. se trezeşte talentul de Actor şi Regizor din El şi. Am realizat că am trăit varianta optimă dezvoltării mele. Nu este vorba de o psihoză. Pe un drum pe care altă dată l-aş fi considerat ocolit. Dacă Dumnezeu m-a provocat. Apoi sfera mea de interes s-a lărgit şi nu a mai fost drum de întoarcere. – In acest caz nu ratez o asemenea ocazie. Azi îmi pare incitantă aventura la care te îmbie provocându-te în cele mai ingenioase moduri. deşi îi duc dorul. dar nu pe Cel pe care L-ai pierdut. nu-i mai plâng moartea. începi să cercetezi viaţa. Chiar mă consider privilegiat. De fapt. Dimpotrivă. de a iubi o moartă. Moartea cu de ce-urilc şi stupoarea pe care le lasă în urmă te incită la căutări. Nu prea vede însă filme cu OAMENI CARE ŞTIU SĂ TRĂIASCĂ ŞI SĂ IUBEASCĂ.comportament nedemn de iubirea noastră. eu ridic mănuşa. Orice ai face şi oricum L-ai defini sau desfiinţa. – Şi nu v-aţi mai recăsătorit? – Pentru mine ea este soţia mea. Când priveşte pe Pământ. Dar nu am întâlnit. nu aş fi refuzat o asemenea perspectivă. Am înţeles rostul a tot ce mi s-a întâmplat şi. identificabil. începi cu propria fiinţă şi raporturile ei cu lumea exterioară. de vreme ce se găseşte pretutindeni. Dumnezeu m-a adus la El. Apoi toate vin de la sine şi-L regăseşti pe Dumnezeu. Existenţa ei a avut un rost şi acela eram eu. De altfel am ajuns să ne întâlnim în alt spaţiu şi să comunicăm. M-a ajutat să mă ridic şi să aflu cine sunt. ci un Dumnezeu ce-şi schimbă aspectul sau manifestarea odată cu propriile percepţii şi înţelegeri. palpabil. Îl poţi afla şi negându-L şi afirmându-L. în afara noastră. Probabil că dacă aş fi întâlnit o femeie care să mă facă să trăiesc o nouă iubire. însufleţit de doru-I creator. Nu sunt absurd. rămânând Cel Necreat. Este un drum al devenirii în care nu simt nevoia unei căsătorii doar pentru a nu fi singur. . ar fi Cel ce a urcat toată scara nivelurilor de conştiinţă din Creaţie. Chiar anii de suferinţă şiau avut rostul lor şi nu-i consider irosiţi. Am fost amândoi în realitatea virtuală în care moartea nu ne-ar fi despărţit şi am putut compara rezultatele. iar după o asemenea experienţă nimic nu pare s-o egaleze. Dacă ar fi să-I dau un nume. Este şi nu este. iar atunci când îi place unul. A fost o încercare a tinereţii mele. dar azi sunt alt om şi nu am de ce mă plânge. În acelaşi timp pot afirma că nu există distinct. tot de El dai. ci propria reflectare a Acestuia în conştiinţa mea limitată. – Şi lui Dumnezeu îi plac filmele. Ca să înţelegi ce este şi că de fapt nu există. dar pe care azi îl găsesc simplu şi direct. Este un continuum despre care se poate afirma în egală măsură că nu este. pot spune că nu pe Dumnezeu L-am negat. dar nu mă mai consider frustrat sau nedreptăţit. Moartea ei mi-a fost de mai mult folos decât o viaţă trăită până la adânci bătrâneţi. mergând mai departe. coboară pe scenă pentru a-l desăvârşi.

Consultă agenda şi ceasul şi constată că avea suficient timp. Eu vreau să-i cer lui Dumnezeu să mă însoţească la etajul următor al fiinţei mele şi să-şi reverse graţia asupra nunţii noastre din cer. mergând pe stradă. îşi făcu de lucru aranjând biroul. Iubirea noastră a învins moartea şi merită binecuvântarea divină. Biroul era deschis. negocieri. Ştia că după ce va termina. tanti Măria! Ai terminat? – Gata sunt. îşi scoase pudriera şi îşi examină machiajul matinal. se îndreptă spre oficiu unde pregăti filtrul pentru o nouă serie de cafele. am întâlnit UN OM. Schimbase câteva locuri de muncă tocmai pentru că nu admitea compromisurile în viaţă. va începe maratonul verbal al zilei: telefoane. TOŢI CA UNUL Încă nu se luminase de ziuă. Ea este o parte din mine şi nu o pot vitregi de fericirea care mă inundă. Ştia cam la ce se putea aştepta de la bărbaţi. Mulţumită. acele clipe care erau doar ale ci. când intra în lumea gândurilor fără a fi deranjată. Am terminat şi la domnul director. Între timp. găzduind temporar trecătorii ce-şi zoreau paşii spre locurile de muncă. Îşi deschise poşeta tacticos. Aduse apă şi admiră zâmbind bobocii care stăteau să înflorească. – Bună dimineaţa. domnişoară! – Bună dimineaţa. puse actele în ordine şi pregăti mapa cu hârtii pentru semnat. ordine. corectă şi nu permitea nimănui să o trateze altfel decât cu respect. Aerul rece înviora chipurile încercănate de somn şi visele nopţii se volatilizau. conştientă de farmecul personal şi de implicaţiile faptului de a nu fi căsătorită. Am plecat. discuţii. faxuri. pentru a se mai dezmorţi puţin. Femeia de serviciu tocmai termina de şters praful când secretara apăru aducând un aer proaspăt. Este mai mult decât atât. le-am cercetat zestrea sufletelor şi i-am condus spre Altarul de Lumină unde le-am pus pe frunţi cununa dragostei eterne. Venea devreme la serviciu tocmai pentru a avea răgazul de a intra încet în ritmul zilei. fără stres şi panică. Am urcat la cafeneaua amintirilor sale. Deschise larg fereastra şi îşi aminti de florile neudate de două zile. Apoi îşi luă cafeaua şi îşi permise zece minute de linişte. audienţe. oferte. Era eficientă. înlocuite de grijile unei noi săptămâni. lucru pe care mulţi dintre patroni se pare că îl înţeleg . am zăbovit în preajma lor încercându-le iubirea. dispoziţii . Aş fi ingrat să nu împărtăşesc Darul de care acum mă bucur.trimiţându-mi un mesager drag ce a aprins în mine lumina iubirii. comenzi. Zâmbesc şi acum când mă gândesc la acea zi în care.toate treceau prin mâna ei. Tramvaiele deja circulau şi strada prindea viaţă.

dar nici nu se implicau în problemele de serviciu. Chiar şi numai gândind în felul acesta. colegi şi mai puţin despre acele lucruri care o interesau. dar tu nu mai ai timp liber? Doar nu ai obligaţii. De altfel. Vroia să demonstreze că este posibil atunci când oamenii sunt uniţi. – Bine. ce te-ai aprins aşa?! Nu mai ştii de glumă? . stai. ca-n studenţie? îi spusese Răzvan. Totul începuse cu şomajul părinţilor care o susţinuseră în perioada studiilor şi care îi achitaseră toate cursurile pe care dorise să le urmeze spre a avea mai multe calificări. Perioada grea trecuse. în scurt timp ajunsese să fie apreciată de toţi cei ce lucrau la firmă. menţinând în jurul Directorului o atmosferă de lucru şi calm. îşi spunea. Dar ştia că însăşi aspiraţia sa era forţa care o călăuzea. mai lasă-mă cu problemele industriei noastre. comentând doar veniturile şi cheltuielile. dar majoritatea au vorbit mai mult despre salarii. şefi. Învăţase să se apere de avansuri. dar amintirea lipsurilor şi a crizei pe care o traversase familia rămăsese şi o împinsese pe acest drum. pentru că nu de puţine ori Directorul îi lăsase spre rezolvare probleme care depăşeau competenţa unei secretare. Şi-au povestit experienţele. aţi petrece şi weekend-ul la firmă.cam greu. Sfârşitul de săptămână şi-l petrecuse cu foştii colegi de facultate. – Ce-a vrut să fie asta? ripostase fulgerător. Măcar ai găsit şi tu un director neînsurat? La pasiunea ta pentru muncă. Tu altceva nu mai ştii? Uite. – Ida. harnici şi motivaţi. Ar fi părut o utopie. Detesta bârfele şi atmosfera tensionată din alte locuri de muncă unde problemele se rezolvau în condiţii de stres. Se rezumau la strictul necesar. Se întâlniseră la Lidia şi rămăseseră până târziu la discuţii. să nu-şi deschidă sufletul faţă de nimeni şi să fie corectă în raporturile cu cei din jur. – Nu pot. În spate i se spunea “Directoarea”. Nu mărturisise nimănui acest proiect. Încercase de mai multe ori să-i provoace la o dezbatere pe tema redresării economice. ar fi putut influenţa mulţi alţii să înceapă să se adune şi să caute soluţii economice viabile pentru cazurile particulare cu care se confruntau. urmez nişte cursuri de contabilitate şi nu vreau să lipsesc. inteligenţi. dar repede se aluneca în alte direcţii. să nu se întindă la vorbă. Îşi făcuse un plan de viaţă pe termen lung în care îşi propusese să acumuleze experienţă astfel încât într-o zi să poată fi în stare să pună pe roate o întreprindere declarată falimentară. – Ei. iar genul acesta de discuţii o plictisea. ce-ar fi săptămâna viitoare să mergem la munte. Considerau că sunt prea tineri pentru a fi luaţi în seamă. Până acum nu întâlnise oameni care să-i împărtăşească idealurile. că nu te-ai măritat. Te-ai schimbat în ultimii ani. Era bine pregătită în mai multe domenii şi faptul că alesese acest post nu fusese întâmplător.

deşteaptă şi nemăritată? – Insinuările tale mă dezgustă. Auzise şi el că i se spunea “Directoarea”. de parcă ar fi fost idealul vieţii sale. ce putea aştepta de la alte generaţii? “Când se vor coace dacă se complac în şuete şi distracţii? Trebuie să cunosc altfel de oameni.. directorul o găsea lucrând. reuşise să facă ordine în jurul lui astfel încât să nu mai găsească secretariatul plin şi şuete pe la colţuri. dar nu imposibil. De aceea îi şi dăduse sarcini care depăşeau competenţa unei secretare şi constatase că le rezolvase mai bine decât colaboratorii săi apropiaţi. situaţiile. Se părea însă că se impusese prin competenţă şi nimeni nu avea ce să-i reproşeze. Se ridicase brusc şi ieşise. Toate hârtiile. Ce director mai are o secretară frumoasă. Cum era firma când m-am angajat şi cum merge acum? E disciplină.” Ceasul din perete bătu ora exactă. “Colegii rămăseseră undeva în timp şi nu mai reuşeau să iasă de acolo. Nici măcar nu ceruse un salariu mai mare. Mai mult.. Îi remarcase frumuseţea. modelul vostru? Dacă fericirea arată astfel. sau să-i formez. O saluta în trecere şi o chema după câteva minute pentru a-i încredinţa spre rezolvare noi probleme. programările şi livrările erau soluţionate la timp.– Nu cred că seriozitatea trebuie luată peste picior şi nici căsătoria nu mi se pare a fi un subiect ce poate fi tratat în bătaie de joc. nu ca la gară. Ce nu înţeleg este de ce nu gândesc şi alţii ca mine. Omul sfinţeşte locul. O testase la rându-i. Dacă tinerii nu se adaptează prezentului şi nu sunt dispuşi să participe la schimbarea acestuia. şi asta se vedea. dar nu te mai lega de mine în felul acesta. eu renunţ la ea. Eu nu alerg să mă mărit doar pentru a-mi bate cuie în talpă. îi venea să le strige în faţă: “Să fiu ca voi? Nu vă uitaţi cum aţi ajuns? Ce-mi propuneţi. dar bănuia că avusese ea ceva iniţiative de mergea totul ca pe roate. Te priveşte ce femeie îţi va suporta superficialitatea. Dificil. – Am vrut şi eu să te tachinez. M-am cam plictisit şi prefer să citesc o cane. Eu plec. dar ştia că multe îşi ascund prostia sub farduri. Deschise calculatorul şi se apucă de lucru. Făcuse o bună impresie la interviu şi părea să cunoască mai multe decât lăsase să se vadă. Spălă ceaşca de cafea şi se întoarse la birou. În alte condiţii poate că ar fi suspectat purtătorul unei asemenea porecle de ambiţie sau orgoliu. Când îşi privea colegii. Eficienţa se putea remarca şi după faptul că nu mai era nevoie să întârzie mult peste program. Fiecare îşi vede de viaţa personală când ne confruntăm cu nişte probleme generale care ne afectează pe toţi. Pretutindeni cineva trebuia să-i amintească de măritiş. deşi ajunsese să preia o parte din . De câte ori venea la serviciu. fără nervi şi discuţii interminabile. Nu o surprinsese niciodată desfăşurând alte activităţi în timpul programului. sătul de secretare vorbăreţe şi mofturoase. Numai că fata asta era frumoasă şi pe dinăuntru.

dar simţea nevoia să-i fie aproape. Departamentul de Vânzări a dezvoltat un program de marketing în care s-au implicat toţi. în final. Analizase bilanţul economic şi nu-i venise a crede. Rămase pe gânduri o vreme după care convocă toţi directorii şi şefii de secţie la o şedinţă operativă. care s-a concretizat într-un set de măsuri publicitare şi într-un sistem rapid de informare asupra cerinţelor şi ofertelor pe piaţa internă şi externă care. s-au achiziţionat piese de schimb. stâd cu ultimele rapoarte anuale în faţă. Fata aceasta adusese norocul cu ea.problemele directorilor. s-a adaptat programul potrivit comenzilor şi s-a lucrat în regim de prioritate. ceruse date din toate sectoarele întreprinderii şi constatase că nu era nici o eroare. Despre viaţa personală nu ştia nimic pentru că nu avusese ocazia să poarte şi altfel de discuţii. Asta spunea mult despre calitatea omului. Ştiind-o acolo. Aş dori să aud care au fost principalii factori care au determinat un asemenea spor de producţie şi care credeţi că au fost măsurile decisive în restabilirea spectaculoasă a balanţei după deficitul din anii precedenţi. creşterea calităţii produselor şi promovarea acestora pe piaţa internă. Profitul crescuse. Şi mergeau într-adevăr. s-a adaptat un program de revizii defalcat şi s-a impus verificarea ritmică şi preventivă a liniilor tehnologice. dar nu le urmărise îndeaproape. – La nivelul secţiilor s-a lucrat în mai multe direcţii. Poate că era mai bine însă să rămână la firmă. Transmise ordinul secretarei şi o invită să participe şi ea la întrunire. Se implicase în strategia economică a firmei şi propusese programe noi care vizau perfecţionarea profesională. era cât se poate de evident că cifrele ascundeau sau revelau o realitate ce nu-i fusese adusă la cunoştinţă. Am practicat . încheiase noi contracte. Nu bănuise că pot determina asemenea schimbări în graficul de producţie. – Ne apropiem de sfârşitul anului şi raportul preliminar bilanţului indică rezultate deosebite. Numai că îşi cunoştea demult colaboratorii şi nu-i vedea în stare de iniţiative care să aducă asemenea rezultate. Nici nu credea în minuni. Îi părea ciudat. s-a reorganizat serviciul de control al calităţii. Toate calculele arătau că se înregistrase un progres substanţial. În primul rând s-a asigurat aprovizionarea ritmică. Reluase toţi indicatorii. Acum. s-au redistribuit oamenii după o nouă schemă. Trebuia să plece la un târg internaţional şi simţea că prezenţa ei ar fi utilă la standul produselor firmei. Acum avea o problemă. iar consumurile specifice se reduseseră. fără întârzieri. a dus la triplarea numărului de contracte. dar nici nu auzise zvonuri cum circulau înaintea venirii ei. I se ceruse acordul pentru diverse programe experimentale. era convins că treburile mergeau bine. productivitatea de asemenea. s-au verificat consumurile şi s-au făcut câteva adaptări economice sistemului termo-electric.

Şi brusc revelaţia îi aduse zâmbetul pe buze. Avem puţin mai mult de lucru şi azi vom rămâne peste program. În mare cam asta este. când ani de zile fabrica a funcţionat la limită. Departamentul “Resurse umane” a selecţionat cu atenţie noii angajaţi pe baza unei grile concepute după metode moderne. – Ida. şi de sporuri în condiţii prelungite de ore de muncă sau de program decalat. dar am un om competent care a impus disciplina şi eficienţa. O privi intrând.” Vizita îi confirmase bănuielile. dar de astă dată avea impresia că totul scăpase de sub control în sensul bun. absenţe.un sistem de plăţi avantajoase care a permis fluidizarea producţiei în sensul evitării pauzelor determinate de discontinuităţile în ritmul de aprovizionare şi furnizare a produselor. te rog adu-mi două cafele. Chiar era. respectându-se riguros atât atribuţiile fiecărui post cât şi fişele tehnologice. a demarat un program de pregătire şi reciclare. Era director general. mai rar. Graficul comenzilor a fost urmărit riguros şi am soluţionat problemele bazei proprii de transport. Acum înţelegea de ce oamenii o numeau Directoarea. rebuturi. Îşi câştigase dreptul de a fi numită . cu disponibilizări şi reduceri salanale? – Poate că cel mai bine ar fi să vizitaţi secţiile şi apoi vă veţi lămuri. Se întoarse în birou îngândurat. Multe se schimbaseră prin secţii.. Fabrica devenise un mecanism ce funcţiona perfect. a promovat practicarea unor relaţii interumane care să evite conflictele şi socializarea în timpul programului. Vom discuta în detaliu aceste probleme după ce ne vom întoarce de la târg. chiul. Fiecare departament se autogospodărise şi-şi reorganizase activitatea astfel încât să se evite timpii morţi. în sediul administrativ. Se înregistrau permanent indicatorii economici potrivit unui program ce putea furniza toate datele necesare luării de măsuri imediate pentru preîntâmpinarea disfuncţionalităţilor. Pretutindeni era ordine. Era incredibil. curăţenie şi disciplină.. treburile merg bine. prezenţa la serviciu în condiţii inadecvate muncii. Însă o fabrică întreagă brusc să reînvie fără investitori străini. Ţinuta distinsă şi zâmbetul senin nu ar fi trădat o asemenea inteligenţă. deprofesionalizarea şi discontinuităţile. – Rezultatele sunt într-adevăr încurajatoare şi ne permit să ne dezvoltăm în anul următor o nouă secţie care va putea lucra pentru export. Când s-au schimbat oamenii în asemenea măsură? Cine a început totul? Este adevărat că şi pe aici. Ce aş dori să vă întreb este cum toate aceste iniţiative au demarat şi s-au finalizat în ultimul an. tenaci'ate şi talent de manager. “Aici miroase a complot. S-a aplicat un sistem de penalizări pentru întârzieri. respectiv sectorului Reparaţii şi Transporturi care au fost solicitate şi la sfârşit de săptămână.

inventivi şi eficienţi. Probabil că dacă toate iniţiativele tale ar fi trebuit să fie mai întâi dezbătute şi aprobate. Este visul meu din facultate să demonstrez că acolo unde toţi sunt uniţi. Monitorizarea activităţii fiecărui departament ne oferă o oglindă a întregului sistem. – Cel mai bine păstrat secret este adevărul. Totul se traduce în cifre şi grafice semnificative. aveam şi destule cunoştinţe ca să nu mă rezum doar la secretariat şi să-mi impun punctul de vedere celorlalţi. Serviciul contabilitate a colaborat perfect şi ne-a ajutat să unnărim conturile şi rulajele de fonduri astfel încât imaginea de ansamblu să fie cât mai simplu percepută şi reglată specific de la nivelul diferitelor sectoare. om-conştiinţă. Ai stofă de conducător. – Este uluitor ce ai reuşit să faci. ştiţi că nu este simplu să răzbaţi. toţi ca unul. Fabrica are o tradiţie şi eu doar am uns rotiţele ei. toţi pot deveni unul. să-mi povesteşti cu ce probleme te-ai confruntat şi cum ai reuşit să păstrezi atât de bine secretul. Îmi trebuia un loc unde să experimentez. Încă mai este mult de . ca între colegi. m-am informat teoretic şi practic şi m-am implicat în fiecare verigă a ansamblului productiv. Dar vroia mai întâi s-o provoace să-şi mărturisească jocul pe care puţini oameni sunt capabili să-l facă într-o lume a intereselor şi mai puţin a competenţelor. Fiecare are meritul său însă. iar pe de altă parte nu aş fi avut acces la informaţii şi la departamentele din cadrul serviciului administrativ. Fiind ingineră. o anumită libertate de mişcare şi eu însămi să fiu un exemplu. Nimic nu ar fi fost posibil dacă oamenii nu ar fi cooperat. vă voi răspunde la fel: de când m-aţi angajat. Toată lumea ştia ce fac. Dar tu AI DEMONSTRAT că dacă unui vrea. dar pe de o parte bărbaţilor nu le plac femeile şefe. Mi-a luat însă timp până am acumulat toate datele şi am pus la punct programul general împreună cu domnul Pătraşcu. nu ai fi obţinut acordul meu şi eu însămi ţi-aş fi temperat entuziasmul. corecţi. a relaţiei om-maşină. om-responsabilitate. Aş fi putut ajunge să lucrez ca şefă de tură în secţie. m-am pregătit temeinic în toate domeniile legate de profilul şi administrarea societăţii. harnici. Am ştiut însă ce am de făcut.Director adjunct. să fiu accesioiiă ca persoană ce coordonează planul. – Spune-mi. dar să nu uităm că problema esenţială rămâne FACTORUL UMAN. o fabrică poate să funcţioneze perfect. Mă cunosc toţi din fabrică. Restul. acces la informaţii. De aceea îmi şi spuneau Directoarea. Departamentul “Resurse umane” a angajat psihologi care au elaborat o mulţime de teste şi metodologii de perfecţionare a relaţiilor interumane. de când munceşti la programul “Toţi ca unul”? – Dacă mă întrebaţi direct. te rog. Trebuie să-mi împărtăşeşti din experienţa ta şi. nu doar ca secretară. Aş putea fi acuzată de subminarea autorităţii. ei l-au făcut şi multe am învăţat de la fiecare. Dar ca femeie.

un sistem mafiot ce impune preţurile la materiile prime sau la produsele semifabricate. chiul mascat. Numai că. nu mai poţi să ieşi şi te întrebi până unde poţi să mergi fără să rişti mai mult decât postul – Dar tu viaţă de familie nu ai sau nu-ţi doreşti? – Cunoaşteţi pe cineva care să-mi poată sta alături fără să se jeneze? – Cum adică? – Ori. viaţa nu este doar o fabrică. – Poate că o perioadă vom lucra împreună până când voi mai găsi vreo fabrică în pragul falimentului care are nevoie de un înger păzitor. Cu experienţa de aici şi cu recomandările pe care le voi avea.muncit în această direcţie. undeva acest spaţiu recepţionează acest model de viaţă. acest arhetip. abordând cu seriozitate psihologia clientului şi a furnizorului în relaţiile contractuale şi diplomaţia în relaţiile cu factorii externi în diferite condiţii conjuncturale: târguri. rutină. Ar trebui să-mi fac autocritica. concurenţă neloială. – Ştiu. Ştiu că există multe alte hibe în sistemul economic general şi pe plan local şi că în multe locuri problemele sunt mai grave: sabotaje. sponsorizări. Presupun că nu vei refuza postul de Directoare. nu banii sunt scopul meu. ori va fi unul cu lacune la capitolul caracter. voi putea să solicit direct un post de director. oricât de bine îmi prinde i-n salariu de director. conflictele au dispărut. Dacă unul încearcă şi reuşeşte. Eu nu pot fi fericită cât timp alţii suferă. reclamaţii. – Când ai avut timp să le afli pe toate? – Muncind. dar eu îmi iubesc ţara şi poporul şi nu-mi place ce se întâmplă. preţuri supradimensionate nejustificat. Cum am putut fi atât de orb? Părea într-adevăr că totul merge bine. – Ida. corupţie. uzură morală şi câte altele. serviciul de publicitate. Nu am linişte dacă nu rezolv măcar o părticică din problemele care afectează atâtea existenţe. Treptat. Chiar dacă o femeie arată bine în bucătărie. pentru ea însăşi poate avea şi alte idealuri. şantaje. – Eşti o comoară. Poate că vă va mira ce vă voi spune. dar nu ştiam că atât de bine şi de ce. – Aici ţi-ar fi bine şi vei fi bine plătită. dacă ai intrat în horă. . interese diverse. te loveşti de tot felul de fenomene. Doar le ştiţi. va fi complexat de competenţa şi personalitatea mea. furturi. Se seamănă o cauză ale cărei efecte ating planul material acolo unde va fi nevoie. Şi colegii noştri de la departamentul de Marketing au înregistrat succese. ducând copiii la grădiniţă şi când se aranjează pentru un dineu. şi el generează unde care ating şi alţi oameni. delăsare. Cred că efectul acestui program l-aţi simţit şi dumneavoastră. De la un nivel în sus. ci programul “Toţi ca unul”. mobilizându-i.

este un tărâm unde oamenii trăiesc laolaltă şi nu prea reuşesc să-şi armonizeze relaţiile nici în plan personal. Aspectele productive sunt doar pretexte pentru perfecţionarea omului. – De ce? – Vei găsi diferite motive ca să accepţi lucruri pe care azi le respingi. de moarte. Poate că bărbaţilor le lipseşte o anumită dimensiune a percepţiei.sunteţi atât de fericit în căsnicie astfel încât să recomandaţi şi altora această experienţă? Merită? Sau este în pragul falimentului? Eu când mă voi căsători. dar viaţa nu-ţi oferă întotdeauna ce ţi-ai dori. De aceea nici nu voi accepta orice pretendent căruia i s-a urât cu burlăcia. Pentru mine viaţa este pretutindeni unde trăiesc oameni şi mă afectează durerile şi neîmplinirile lor. voi transforma familia. . Inocenţa îţi limpezeşte vederea. Am văzut cât de greu este să-i uneşti spre a forma o echipă. Anii şi viciile. – Ne-am refuzat libertatea de a decide asupra propriei vieţi şi am lăsat hăţurile destinului la voia întâmplării sau le-am înmânat primului venit ce s-a autodesemnat stăpân. – Ai să constaţi că vor veni şi ani în care vei fi dispusă să faci compromisuri. comoditatea şi prostia fac să crească numărul dioptriilor. nu credeţi că o conştiinţă curată nu-şi mai face probleme asupra consecinţelor? – Depinde fiecare la ce este vulnerabil. – Am învăţat să cred că un om adevărat nu se teme decât de propria conştiinţă. de singurătate? – Poate că toţi ne temem de câte ceva. Ceea ce am făcut eu aţi fi putut face şi dumneavoastră. Mulţi îmi tot vorbesc despre căsătorie. – Tu nu ai experienţă să înţelegi că lucrurile stau altfel decât le vezi la tinereţe. – Eşti exigentă. – Dumneavoastră aţi făcut multe compromisuri în viaţă? – Unele.– Da. Vreau să vă întreb . Ei nu pot înţelege cum se lucrează cu factorul uman. – Eu cred că la tinereţe vezi destul de clar. nu o voi lăsa să devină o epavă. Propriile limite mentale proiectează oriunde ziduri şi obstacole. nici în procesul muncii. – Cu atât mai mult. – Nu suntem liberi să decidem. – Depinde cu ce te mulţumeşti. – De ce vă temeţi? De sărăcie. – Şi le regretaţi sau le-aţi face din nou în aceleaşi condiţii? – Este greu de spus când nu poţi anticipa consecinţele. mai ales după ce ani de zile au fost învrăjbiţi unii împotriva altora.

Teatrul este pretutindeni şi regăseşti aceleaşi măşti ce întruchipează aspectele pozitive şi negative ale forţelor sufletului. ci să lucrăm în echipă astfel încât fiecare să facă ce ştie mai bine.– Parcă ai fi băiatul meu. De ce nu începeţi schimbarea în familie printr-o deschidere similară celei de acum? – Poate că ar fi mai interesat de o discuţie cu cineva ca tine decât cu un tată cu care relaţiile nu au mers întotdeauna tocmai bine. cei din jur devin forţe ostile. cât mai corect. – Are probleme? – Nu ştiu exact. In realitate însă. ea se întinde pe multe octave ale existenţei şi cred că abia am învăţat să solfegiez gama. Cărţile îţi dau indicii. Sunt oglinda sa. invidii. Dacă nu ai fi demonstrat că principiile tale sunt viabile. suntem de neclintit. meschinării. . dar mă bazez pe experienţa personală. probabil că te-aş fi acuzat de acelaşi simptom. Fiecare generaţie o mediocrizează pe cea care îi urmează. cei vechi. – Din câte înţeleg aveţi un fiu cu care vă puteţi mândri. Totul porneşte dinspre cauză înspre efect. Altfel nu aş vorbi despre asemenea fenomene. puţini sunt făcuţi pentru a conduce. Cheia o deţine conducătorul. Eficienţa rezultă dintr-o bună coordonare. limitări şi opacitate. Ei nu sunt interesaţi de ceea ce eşti şi care este mesajul cu care ai venit în această lume. Nu ştiu însă cât de bine îl cunoaşteţi. ci de ceea ce vor ei să fii spre a le semăna şi a nu le evidenţia ratarea. – Şi aţi avut vreodată răbdare să-l ascultaţi? – Nu am avut timp. Cât despre fericire. deşi mulţi aspiră la asemenea posturi. Până acum am crezut că suferă de un fel de sindrom de neadaptare la această lume şi de un criticism exacerbat. – Mi-ar fi plăcut să fii fiica mea. iar competiţia plină de orgolii sabotează şi munca şi propria cursă spre gloria împlinirii. El vorbeşte aşa. Arta constă în a vindeca mai întâi sufletele şi ele vor repara maşinăria socială şi economică. Realizez că vă asemănaţi în multe privinţe. – Ar trebui să vindeci o planetă ca să te simţi fericită? – îmi doresc să mă simt utilă. – Fiecare om are ceva de spus sau de exprimat în această lume. Omul a creat maşina şi nu invers. – Cred că înţelegeţi că nu dorim să vă dăm la o parte. Vouă de fapt nu vi se acordă şansa şi sprijinul de a arăta ce puteţi face pentru că noi. Rezultatele atestă calitatea omului. Dar pentru individ. – Tu crezi în toate astea? Aşa ne percepeţi voi tinerii? – M-am lovit pretutindeni de acelaşi gen de conflicte.

Viaţa este în mine şi eu sunt în ea.. Te-ar deranja dacă l-aş invita pe fiul meu la acest ceas al împlinirii şi al revelaţiilor? – Aţi spus-o atât de frumos încât nu vă pot refuza. – Credeam că. adecvate diferitelor condiţii specifice.. Îşi dădea seama cam ce urzise directorul. – Chiar sunt secretară în societate de trei ani. Poţi elimina factorii perturbatori. introduse noile date în calculator şi pregăti o gustare de protocol. “în fond orice întâlnire poate să te înveţe ceva dacă nu porneşti cu prejudecăţi.. Sunt elemente greu “reeducabile”..– Totuşi. un fel de preoteasă din alte vremuri. Pot spune altceva însă. Pot intra? – Desigur. S-ar putea să dureze conversaţia noastră triunghiulară. lucrările. Aş dori să continuăm discuţia în trei. dar să nu-mi spui că poţi transforma un leneş într-un harnic sau un prost într-un deştept. iar acest moment are o încărcătură specială. lăsând urmele-roade ale trecerii lor prin lume. Întotdeauna va exista un loc potrivit pentru fiecare om. – Ştii ceva? Am o idee. Îl lăsă să intre în birou şi aşteptă să fie chemată. – Sunt câte un pic din tot ce poate fi pentru că eu sunt viaţa.” – Ţi-l prezint pe fiul meu. Îi lăsă directorului timp să-şi limpezească propriile gânduri şi să aibă iniţiativa organizării unei seri neoficiale. – Nu am să afirm asta. de o oră sunt directoare. Rămâne de văzut care-i sunt puterile dacă tatăl a decis să ne pună faţă în faţă. – Cristian Dobrescu. Azi a fost una din zilele cele mai frumoase din viaţa mea. dar ceva din farmecul acestei clipe s-ar duce. Neoficial. Ida. Triumful merita sărbătorit şi împărtăşit cu cineva capabil să-i aprecieze eforturile. Îmi cer scuze. nu exagera cu optimismul. – Felicitări! . Te rog însă să nu mă înţelegi greşit. – Parcă ai fi psiholog sau. Îşi aranjă actele. – Şi dumneaei este noul Director adjunct. – Bună seara! Domnul director este liber? – Sunteţi domnul Dobrescu şi tocmai aţi fost convocat la o discuţie? Să zicem. Cei destoinici sfinţesc locurile pe unde trec. Sunt fiul dânsului şi m-a rugat să vin. Mă duc să mai pregătesc un rând de cafele. – Alida Mureşan. dar nu mai avea cum să se eschiveze. Nu avea nevoie de laude sau elogii. Te-aş invita acasă. Se bucura că existau oameni care AU ÎNŢELES şi care puteau contribui cumva la promovarea acestor idei şi aplicarea lor în variante creative.

ci doar a fi dator sau pedepsit. Adevăraţii conducători sunt recunoscuţi şi urmaţi de mase. vecini. astfel încât mi-am luat rolul în serios. Sper că nu doriţi să discutăm însă în termeni de roluri. Ei nu vin. dl. dl. Unde te întorci dai de dl. Hârtiile nu au nici o valoare. dna. clienţi. Ei nu sunt roboţi. triplarea numărului de contracte. Atâţia domni şi atâtea doamne care nu mai sunt oameni. Planul se autoconcepea din mers. din resurse proprii. Fiecare doar încearcă să-şi justifice acţiunile unul în . nu votaţi de nevoie sau numiţi de sus în jos. Doar am mai vorbit că nu poţi conduce oamenii prin calculator. inginer. parcă era alta. – Şi totuşi cred că te confrunţi cu viaţa când îţi aperi clienţii. procuror. pierzi ocazii valoroase. Ei îl au pe Dumnezeu şi ştiu că El împarte riguros dreptatea. – Dar de câte ori ai coborât în ultimii trei ani din acest turn în lumea de jos? – Nu fi sarcastic! – Se pare că alţii au timp să fie şi jos şi sus. hoţi şi păgubiţi. Eu am fost ultimul care i-a înţeles valoarea. A fost numită astfel de fiecare angajat. contabil. iar tu pierzi simţul realităţii. – Am ajuns la profituri care ne permit investiţii fără împrumuturi. – Nu e mare lucru: un fel de joc.– Este directoare din primul ceas când a intrat pe poartă. Mă bucur că s-a găsit cineva să demonstreze asta ca să te convingă. Numai aşa pot avea o viziune corectă a ansamblului. până obţii aprobări de la cei mari. dl. – Dumneavoastră cu ce vă ocupaţi? – Cristi. când am vizitat fabrica. ce să spun? Azi. cumnaţi. adecvat datelor de pe teren. şef. La mine vin soţi. Ei se remarcă din mulţime prin faptele lor. gineri. Prin urmare nu m-am agăţat de partea birocratică ce constituie un handicap mental şi am acţionat. Mi-am propus să redresez fabrica. Ne-am cam identificat însă cu programele profesionale şi asta ne-a limitat câmpul de investigare al vieţii. avem deja perspective de colaborare cu noi parteneri externi. tată! Dacă ai început să vorbeşti astfel. Pentru asta trebuia să fiu directoare. Mă întreb oare ce? – Mai bine ţi-ar povesti ea. soţii. Ele nu construiesc nimic. cel puţin câteodată. veri. – Tragedia este că tot personajele vin la mine. – Ei. În general. agresori şi victime. ceva s-a întâmplat cu tine. travestită în secretară. personaje într-o piesă mecanică lipsită de viaţă. l-am jucat cu convingere. avocat. De profesie sunt avocat. Oamenii nu au nevoie de avocaţi şi judecători. sunt roluri. Suntem oameni. am fost corectă şi am reuşit. dl. programe rigide oarbe pentru care nu există legea cauză .efect. ca fiinţe umane. ci cu ale lor. doctor. Toate acestea sunt roluri. cu problemele rolurilor lor. fraţi. negustori de ocazie.

Dar e prea subtil pentru unii să explici toate astea. dar părerea mea este că numai un om integru. latura lor ascunsă nevăzătorului. Iar noi. Tu lucrezi cu ei când îşi exprimă bolile sufleteşti. Tu îi surprinzi în stări alterate emoţional şi într-o anumită măsură îi poţi ajuta să se apropie de obiectivitate. sesizând cauza reală şi profundă a abaterilor. Tu poţi avea o singură discuţie cu ei. omule. a fi cu ei şi mereu un exemplu. – Sunt de acord. greşelile. nu de înţelegere şi împăcare. El arc acces la cheile destinului şi poate înţelege natura intrinsecă a conflictelor. Fiecare îşi atrage problemele de care are nevoie pentru a învăţa ceva despre sine şi despre viaţă. ai avea nevoie de biblioteci şi experienţe trăite în plan orizontal şi pe o scară verticală pe care se situează entităţile cu care ai de-a face. Am procese care durează câteva luni sau un an în care eu mă întâlnesc doar de câteva ori cu clienţii. determinând transformări profunde. Nu există vinovaţi şi nevinovaţi. în situaţii conflictuale. nu raportat la o lege a sufletului care orbecăie după lumină şi se poticneşte. înţelept şi mare iniţiat în ştiinţa sufletului poate fi Judecător al pricinilor umane. tensionate. Dar până când se vor instaura asemenea vremuri de aur. pentru altul nu este. Tu ai cu precădere tangenţă cu aspectele personale. să-şi vadă rănile şi cât de mult acestea le determină manifestările şi atitudinile. 213 din Codul Penal aliniatul 4 Roboţii care săvârşesc abaterile 1200 se regăsesc în paragrafele din cartea de căpătâi a avocatului “Cartea dreptăţii omeneşti”. să-şi reevalueze atitudinile. Nu intru în detalii. Ceea ce pentru unul este o greşeală. Intervii înaintea medicului şi poţi reorienta drumul lor. Nu spun că cele două nu interferă. Îi poţi ajuta să-şi schimbe modul de a gândi. Eu trebuie să formez nişte deprinderi şi să urmăresc oamenii zi de zi pentru a aduce corectări. Dar tu. reprezentanţii baroului. ai intrat într-un colectiv pe care ţi-ai propus să-l transformi astfel încât treaba să meargă bine. Ida. crizele. când iese la iveală partea negativă. . Dacă ar fi să te referi la veritabila noţiune de dreptate şi ce presupune ea. Ţine scama de nivelurile de conştiinţă pe care se situează şi stabileşte mai întâi comunicarea. Am înţeles ce mi-ai zis. partea creatoare şi relaţiile stabilite în procesul muncii. apelăm la programul nostru cu numere: art. – îţi propun să priveşti altfel problema: eu am acces la partea lor utilitară pentru binele obştei. Eu am contacte episodice. cum ai jucat în această piesă? Ce ai reuşit să schimbi fără să faci compromisuri şi respectând în acelaşi timp legea? – Diferenţa între noi este că tu. Eu nu am timpul necesar să produc asemenea transformări. ce este de făcut? Sistemul nu este bun pentru că este condus de roboţi. Ai să ai eşecuri. dar nu toţi sunt pregătiţi să treacă pragul ce delimitează omul de robot. Te raportezi la puterea lor de înţelegere. dar care să-i marcheze.raport cu celălalt. Subliniez doar că se cuvin metode adecvate. Vei reuşi acolo unde vei găsi receptivitate. Este o relaţie de excludere: tu sau eu.

– Ai experienţă cu oamenii. Noi am găsit butonul de unde se reglează maşinăria societăţii. Ida. Vom găsi nume potrivite pentru acestea. poate populariza rezultatele şi sugera implementarea programelor de îmbunătăţire a calităţii oamenilor şi a activităţii lor. Este implicat şi dator. ţie trebuie să-ţi mulţumesc. ci şi cabinete de psihoterapie. Deci. nu ar trebui să ne oprim aici. Nu mai poate rămâne pe margine. dacă are cine să le facă. bolnavă. – Materialismul moare. Îmi dai de gândit. Dacă vei continua să-i tratezi ca roboţi. – Acum mă gândesc că tribunalele ar trebui să aibă nu numai cabinete de consultanţă şi sesiuni ale completelor judecătoreşti. – Poate că ai dreptate. depăşită. Dar atenţie! Nu mă refer la îndoctrinare sau programare după noi soft-uri. nu să-i lăsăm în seama hazardului. Sunt trei trepte pe care se pot face corecţii.în cazul în care se îmbolnăvesc fizic. Puteţi concepe şi altfel de proiecte. În stilul clasic nu se mişcă nimic. ţara este a noastră şi toţi avem interesul ca lucrurile să meargă bine. se vede. Altfel. – Cauza cauzelor şi efectul tuturor fenomenelor se regăsesc în om. hai să-i formăm. cum pârâţii şi reclamanţii rămân aceiaşi indiferent de sentinţa judecătorească sau cum pacienţii îşi iau pilulele şi îşi continuă obiceiurile bolnăvicioase. Trebuie să-i ajuţi doar să se pună în valoare şi să-şi utilizeze calităţile. avidă de câştig. – Eu cred că dacă avem girul domnului director. trebuie să ajute la rândul său. Vrei să faci investiţii într-un cimitir? – Voi doi aţi face o echipă bună. s-a văzut unde s-a ajuns: o societate violentă. A fost ajutat. coruptă. – Sunteţi idealişti dacă vă închipuiţi că puteţi schimba lumea. când simultan mai apar şi alţi factori de stres care îi forţează să aleagă şi să decidă: se corectează sau sunt daţi afară. La sistemul de relaţii pe care îl are. leneşă. el . se corectează sau vor muri . noi intervenim în momente critice în viaţa lor. Important este să nu ne considerăm la concurenţă decât în sens stimulator. Orice problemă se rezolvă dacă ai oameni pe care să te poţi baza. Vorbesc de ansamblu. se corectează sau îşi vor pierde libertatea. Într-un fel. Numitorul comun în toate aceste situaţii este mentalitatea care a înţepenit în nişte tipare ce paralizează procesele vitale. – Nu aveţi impresia că faceţi mai mult filozofie decât să rezolvaţi problemele societăţii? – Nu. Tu ai avut forţa să mergi mai departe şi i-ai demonstrat că se poate şi merită. dacă tot v-aţi propus să schimbaţi oamenii. Excepţiile trec neobservate şi oricum nu sunt lăsate să se manifeste. aşa cum fabrica asta a tot da't semne de alarmă până când cineva a sesizat unde era buba. Îl cooptăm în proiectul “Toţi ca unul”. Un om nu intră în proces susţinându-şi doar punctul de vedere. Este prima oară că mă iei în serios.

a firii. închisori şi aziluri. nu doar aspectele exterioare care sunt efecte ce trădează impuritatea şi lipsa de înţelepciune şi iubire. Eu mâine . Nu avocatul trebuie să-i susţină cauza. – Asta-i o manevră pe care o practicaţi toţi adulţii. Societate primitivă ne numim. cu argumentul suprem al tonului ridicat. la ce mai stăm împreună? Ar fi trist să recunoaştem că numai casa ne leagă. copiii. Dacă veţi căuta în lumea artei şi veţi cerceta domeniul ştiinţei. actele de creaţie ale celor puţini ce se străduiesc să aducă viitorul pe planetă. – Cred că am rămas în urmă. procedura legală.vine cu o problemă care trebuie rezolvată mai întâi în plan psihic. înţeleasă şi depăşită şi în final urmează.poimâine îmi iau zborul şi nu aş dori să regreţi anii în care te-ai cam izolat de noi. cum vă este atins orgoliul. De ce nu putem susţine o discuţie serioasă până la capăt? Mie mi se pare interesantă dacă se vine cu argumente sau probe serioase. – La tine în familie. ori alunecaţi printre degete. – Tu chiar crezi că noi nu mai suntem decât formal o familie? – Poate că am exagerat puţin ca să prinzi bine ce vreau să spun. ori ne puneţi Ia punct neconvingător. Important este ce crezi tu. Cum devine discuţia uşor incomodă. Nu este târziu să încercăm să ne cunoaştem mai bine. ori vă enervaţi. Voi. scoţându-ne din trecut. – Dar voi sunteţi tineri. fiul meu are toate şansele să ajungă judecător. Serviciul îmi răpeşte mult timp şi am renunţat la multe obiceiuri pe care le aveam în tinereţe. Tot timpul judecă. Ida. – Eu şi mama ce-ţi tot spunem? De ce reuşeşte mereu cineva din afară să ne deschidă ochii? Familia nu mai are credibilitate în ochii membrilor ei? Dacă nu ne acordăm reciproc încredere şi nu ne înţelegem. Chiar nu mai vedeţi nimic frumos în lume? – Florile. – După cum vezi. vă eschivaţi şi o daţi pe glumă. Toate acestea ne pun eticheta pe frunte: neoameni. de mentalitate. dacă mai este cazul. dar ar trebui să fie un mesager al zeilor . de atitudine. chiar dacă nu am dreptate. El se găseşte într-un impact ce exteriorizează un conflict interior care necesită o reorientare de conduită.sper că înţelegeţi ce vreau să spun. În acest context judecătorul va rămâne cel imparţial. adică să vadă sufletele ce nu-şi găsesc armonia în relaţia stabilită. cât mai degrabă acesta să vadă în avocat susţinătorul unei dreptăţi superioare. nu susţinătorul propriilor pretenţii. Totuşi . am fost mai puţin pornită decât Cristi. Presupun că o civilizaţie evoluată nu are nevoie de tribunale şi spitale. El trebuie să aibă acces la informaţia planurilor subtile. discuţiile sunt la fel de încinse? – Să spunem că există limite determinate de nivelul de înţelegere şi de experienţa de viaţă. a Legilor vieţii. Intuindu-le. veţi găsi dovezile existenţei unui alt soi de oameni.

o gândire liberă şi curajul de a decide. ţine de instinct. Dacă îţi accepţi destinul. iar în cea mai importantă. El nu va fi niciodată propriul stăpân dacă nu se scutură de acest jug. excursii în străinătate. cresc în virtutea legilor vieţii. nu ajungi la asemenea discuţii. Unii au nevoie de îndrumare.. Ceea ce ne delimitează. închidem ochii. Dar acolo întâlneşti acelaşi gen de adulţi cu aceeaşi mentalitate ca şi mulţi dintre părinţii elevilor. fără a ceda la presiuni exterioare. Apoi aşteptăm recunoştinţă pentru că am făcut copii. Nu vă acuzăm. aceea de a forma oameni. neavând funcţii importante. Nu aţi ştiut aceste lucruri pentru că s-au pierdut. Dacă nu te ridici deasupra ei. destinul tot se va împlini. Mintea proiectează o grilă care construieşte o materializare sub nivelul posibilităţilor tale de evoluţie. a impune un anumit mod de a vedea lucrurile limitează comunicarea. ieşiri în weekend sau sporturi scumpe. privându-te de variante sublime. încrederea în sine. deşi aşa ar trebui. împingându-ne pe drumuri laterale sau ocolite. spectacole şi cărţi multe. dar plăteşti cu alte neîmpliniri. Poate că singurul lucru pe care li -l reproşez de o bună bucată de vreme este obsesia lor de a mă vedea măritată. Asta este uşor. – In limitele aceleiaşi condiţii. Dar nu au metode adecvate şi obţin efectul contrar celui dorit. ne-am bucurat mai mult de viaţa de familie deşi nu am avut posibilitatea să concretizăm aceasta în distracţii costisitoare. Ar trebui ca fiecare să obţină atestatul înainte de a aduce copii pe lume. Cu sau fără temerile lor. care nu este întâmplător. Faptul că îi hrănim este firesc. Dorinţele îi limitează posibilităţile de manifestare. Uneori părinţii au dreptate în esenţă. însă. De crescut. Totuşi. Asta nu se învaţă la şcoală. te înlănţuie într-un destin pe care va trebui apoi să faci eforturi uriaşe să-l transformi. Mutilează un om pentru o viaţă. – Nici copiii nu sunt toţi ca voi. deşi . – Vrei să spui că sfaturile noastre părinteşti vă frânează zborul? – Depinde de câtă înţelepciune daţi dovadă când le formulaţi şi dacă nu cumva teama sau egoismul vă face să vă amestecaţi în momentele cruciale ale vieţii noastre. semănând cauze din superficialitatea cu care te-ai lăsat condusă de unii şi alţii în loc de a-ţi asuma responsabilitatea de a-ţi conduce singur viaţa. Oricine poate face copii.. Este o artă să fii părinte. Ce rost are să-mi irosesc timpul visând şi să mă necăjesc apoi că nu iese cum mi-aş fi închipuit? Realitatea se creează din aspiraţiile şi forţele pe care le exprimăm în acest spaţiu. or majoritatea îşi educă odraslele fără calificare. de regnul animal este cum îi învăţăm să gândească. Este iritantă această grijă de a intra în rândul lumii. Realizaţi unde s-a ajuns? Copiii au început să-şi înveţe părinţii.ţin seama şi de faptul că părinţii mei. Plăteşti pentru neatenţia sau neglijenţa ta ani buni până realizezi când ai provocat totul. Vedeţi? Cerem diplome şi certificate pentru orice activitate. Te bucuri de unele privilegii.

moare repede şi te străduieşti ani întregi s-o reînvii cu discuţii. care îl priviră întrebător. Doar că el o privea senin. Cred mai mult într-o dragoste care îmboboceşte. Crezi că o conversaţie în miez de noapte este suficientă pentru a face un asemenea pas? – Ida. – Da. Se ridică şi ieşi discret. Şi nu fugiţi de voi înşivă. fără să clipească. – Vrei să fii soţia mea? II fixau cu ochii mari. Într-o fracţiune de secundă tânăra directoare îşi reveni. Vă cerem să aveţi răbdare să ascultaţi ce avem de spus şi să nu începeţi disputele înainte de a ne înţelege punctul de vedere. Directorul rămăsese înmărmurit şi îşi stăpâni reacţiile amestecate care îl asaltau. . blând. Te-ai întrebat ce cred despre tine? Nu ar fi trebuit să începi cu asta? – întrebarea mea include toate aceste aspecte. observaţiilor sau opiniilor ce contravin convingerilor noastre. în urma sa. cât şi tânăra directoare. promiţându-şi fără cuvinte tovărăşia pe un drum lung şi dificil. Este esenţa. Eu ştiu că am găsit ce căutam. – Ai un fel de a explica lucrurile foarte clar. Totuşi sunt dator cu precizări. Şi voi şi noi trebuie să avem demnitatea de a recunoaşte când am greşit şi să avem puterea de a ne corecta din mers. Este bine că eşti conştientă. Nici nu ai avea cum. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că exişti şi tatălui meu pentru cea mai frumoasă surpriză pe care mi-a făcut-o vreodată. Nici un semn nu mi-a dat de veste ce surpriză mi-a pregătit destinul. Este chintesenţa. Se priviră lung. – Asta înseamnă că îţi plac. la o petrecere. incapabili de replică. Intervenţia fiului luă prin surprindere atât tatăl. doi tineri se îmbrăţişau. Îmi este îndeajuns. crescând într-o atmosferă de prietenie. Numai că este greu să recunosc că ai dreptate. Poate că l-a şi găsit. – Nu se ştie. îmi întrece aşteptările. Nu te-aş fi cunoscut mai bine dacă ne întâlneam la o prăjitură. dar îmi asum acest risc. nu mă voi lăuda şi nici nu-mi voi înşira defectele. mergeam la un spectacol sau făceam dragoste. Mai mult. după care zâmbetul le înflori pe faţă.ele există în memoria rasei. pentru a nu întrerupe frumuseţea momentului. Nu mă cunoşti şi nici tu nu ţi-ai arătat faţa. afirmând că greu îţi vei găsi un soţ pe măsură. îşi îngustă privirea şi-i răspunse: – Te joci cu norocul. dar ferm. Ai să mă atenţionezi că spun ceea ce-ţi repetă şi părinţii tăi. Este o tendinţă în noi de a ne opune criticilor. dar nu că mă şi iubeşti. respect şi idealuri comune decât într-o pasiune fulgerătoare ce se naşte pe litoral. Ceea ce mi s-a întâmplat în seara aceasta ţine de miracol. potrivit dictonului “arată-mi cum gândeşti ca să-ţi spun cine eşti”. Am înţeles ce fel de om eşti.

Integrarea lor conştientă. Deci nu este vorba de a te desprinde de trup pentru a intra în alte dimensiuni cosmice. funcţionarea sincronă a tuturor nivelurilor de conştiinţă ce te definesc în atemporalitate. în plan fizic. Pozitivându-ţi aceste aspecte ale existenţei. Ceea ce oamenii percep cu organele de simţ nu reprezintă decât aspectul exterior al unei realităţi dinamice şi profunde. Nu poţi transcende în lumile subtile purtând în tine furtuni emoţionale. Fiinţa umană va experimenta interacţiunea cu noi energii ce solicită conştientizarea şi desăvârşirea anumitor puteri interioare. intră sub incidenţa unui nou sistem de forţe care vor acţiona asupra sa. te îndrepţi spre zonele inferioare vibraţional. legile îşi pierd puterea limitativă asupra entităţii care.Când se întoarse. unde îţi limitezi nelimitarea în forme parţiale de conştiinţă. Este coexistenţa aspectelor diferite ale Sinelui. totul mascat de aparenţa banală a unei vieţi obişnuite. Pragurile sau filtrele sunt constituite dintr-un sistem de forţe care reprezintă limita superioară a frecvenţelor undelor caracteristice unui plan. Penetrarea planurilor psihice este posibilă doar prin rafinarea gândirii şi prin sustragerea de sub incidenţa legilor ce acţionează în spaţiul fizic. copii! COTE ÎNALTE Viaţa are o structură energetică complexă de existenţă şi fiinţare. eşti proiectat atunci în planul adecvat gândirii tale. remodelându-i sufletul. Odată cunoscute şi aplicate. trăind fizic în aceeşi realitate. Manifestarea lor însă ia forma legilor ce coordonează existenţa acestuia. Cu cât îţi negi mai mult Eul şi potenţialul tău creator. ci de a te scufunda în propria fiinţă. este echivalentă cu transcenderea dimensiunilor caracterizate de diferite intervale de frecvenţe . cu care intri în rezonanţă. în sens ascendent. Asociat gândirii este planul emoţiilor şi sentimentelor. A pătrunde în miezul ei nu reprezintă o călătorie în spaţiul tridimensional. îi îmbrăţişă la rândul său şi nu reuşi decât să spună: – Haideţi acasă. îţi vei putea afirma viaţa în planuri superioare. Se poate spune şi altfel. dezbrăcându-le de aspectele gândirii primitive. În mod automat. Aceasta presupune doar a descoperi esenţa legilor. ci o explorare mentală şi spirituală a dimensiunilor subtile ce coordonează lumea materiei. intuindu-i multiplicitatea. Multiplicitatea fiinţei umane nu înseamnă capacitatea de a realiza copii pentru a-ţi proiecta în diferite locuri câte un exemplar astfel încât să-ţi rezolve simultan mai multe probleme. Din aceste consideraţiuni generale se poate deduce că a rămâne prizonierul unei lumi imperfecte reprezintă neputinţa ta de a o transcende din cauza unor blocaje psihice şi a incapacităţii de a-i depăşi pragurile. cu inerente variaţiuni.

Capacitatea unei asemenea individualizări. entităţile spirituale extrem de evoluate. menţinându-şi echilibrul şi dinamizându-l înspre treptele superioare de integrare. în final sunt manifestări sau expresii sau aspectări limitate ale aceleiaşi Unice Conştinţe care le înglobează pe toate.poate lua o formă umană sau mai multe. acestea sunt fiinţe distincte. Aparent. Am putea urmări . Delimitarea sau individualizarea spirituală este relativă. subordonată acesteia în mod mecanic. Manifestarea unui aspect . a trăi şi a exprima viaţa. el încă nu poate fi considerat om. omenirea şi toate formele de viaţă reprezintă aspectări limitate ale Conştiinţei Unice Creatoare. riguros matematică şi fizică. Cât timp el funcţionează potrivit programelor speciei. adică ale întregului. ele îşi proiectează în învelişuri materiale acele aspecte de care este nevoie. de a se autocontrola. În sens metaforic am putea descrie procesul ca apariţia unui soare pe cer care ar determina multe schimbări în ciclurile şi ritmurile naturii şi în viaţa materială şi spirituală a oamenilor. canale prin care nivelul lor superior de conştiinţă atins transmite curenţi de viaţă planetei prin forma lor manifestată. În exterior toate aceste fenomene nu se vor percepe sub această formă ştiinţifică. mai mult sau mai puţin asemănătoare dacă ne vom referi la destinul lor şi felul în care trăiesc. va include ansamblul energetic în categoria numită om. Este lesne de înţeles ierarhia spirituală ce se obţine urmărind nivelurile de conştiinţă şi complementaritatea aspectărilor care se regăsesc pe acele niveluri ce se înscriu între anumite valori vibratorii. nu conştient. Acesta ar fi şi sensul care s-ar putea acorda zeităţilor. care. În acelaşi sens. ele coboară în lumea fizică alte structuri energetice purtătoare ale unor coduri informaţionale vitale pentru secvenţa evolutivă ce se desfăşoară în plan material. abstractă.adică a unui set de forţe pe care le controlează un anumit plan de conştiinţă integrat unei entităţi superioare ca nivel de evoluţie . Decodificarea informaţiei se va concretiza într-un anumit mod de a gândi. înrudirea şi unicitatea lor. Este o conştiinţă dormindă.vibratorii şi cu ieşirea din timp. ele pot apărea ca fiind una sau mai multe înfăţişări ale unui spirit gigant. aspectări. care nu s-a desprins de rest prin înţelegere şi voinţă. În funcţie de necesităţile energetice ale problemelor ce se cer soluţionate la nivel planetar. însă. În esenţă. Asemenea fiinţe devin centre radiante de forţă. De aici derivă identitatea în esenţă a tuturor fiinţelor. Fiinţele de lumină. inconştient de sine şi după opţiuni aleatorii sau aliniate unor tendinţe exterioare. Este o celulă dintr-o fiinţă colectivă. nu-şi pot manifesta întregul potenţial printr-o unică manifestare umană. În acest fel. Trezirea conştiinţei înseamnă activarea acelor forţe interioare care o pot susţine în efortul de autodepăşire şi transcendere spre planul superior. Aceasta rezultă în urma interacţiilor anumitor forţe după anumiţi algoritmi. să-i spunem nod energetic.

Fără această vindecare spirituală omenirea nu va putea trece Pragul Noii Ere. Orice călătorie în timp este posibilă utilizând forţele spiritului şi cunoscând legile şi frecvenţele spaţiilor în care se doreşte a se ajunge.evoluţia unei conştiinţe evaluând cărui sistem se subordonează şi ce niveluri coordonează la rândul ei. Nivelul pe care funcţionează prezintă trăsături ale celui imediat inferior şi tendinţe spre a se ridica pe următorul. dar şi a neamului în care s-au născut. o entitate se manifestă pe trei niveluri consecutive. Practic. tumorile vor fi extirpate. Toate bolile şi suferinţele lumii sunt rezultatul a milenii de încălcări ale legilor vieţii. Nu în întregime însă. Cei din viitor au trimis în trecut factorii de corecţie care. . Am putea spune că acest prezent a condus la colapsul planetar. Nu voi descrie o maşină a timpului. Felul lor de a gândi şi a acţiona atrage consecinţe pe care generaţii întregi le îndură până ce un vlăstar le va corecta. Fiinţele umane sunt răspunzătoare pentru viaţa lor. reglează ansamblul salvând existenţa acestei civilizaţii. In ierarhia spirituală există anumite ramuri care au atins niveluri foarte înalte de evoluţie. Totul ia aspectul unor fenomene imprevizibile şi minuni sau cel puţin aşa sunt percepute cu ochelarii ignoranţei. Oamenii îşi pot schimba viitorul acţionând asupra prezentului şi îşi pot schimba prezentul înţelegându-şi trecutul şi aducând acele corecţii care să vindece karma neamului. Sunt formule care definesc cu exactitate coordonatele localizărilor spaţio-temporale. complex şi de durată. Nivelurile integrate sunt coordonate în virtutea unor legi asimilate care fac parte din structura inteligentă a acesteia. Majoritatea au ajuns la mutaţii determinate de factori psihici ce au afectat codul genetic şi practic nu mai permit performanţe evolutive întrucât generaţii întregi au fost modificate de asemenea blocaje. Legile spaţiului nu-i recunosc şi nu ştiu să pondereze sau să controleze aceste forţe. Viitorul se autoprotejează trimiţând spre trecut curenţi purificatori. Maşinăriile se folosesc doar pe o anumită categorie de planete. am să fac o analogie cu liniile genetice care s-au format pe Terra. Au rămas puţine linii care şi-au menţinut codul genetic curat. In această ordine de idei. Ele ţin seama de densitatea de energie necesară pentru a procesa fenomenele gândirii. nealterat de karme negative. Cum spuneam. acţionând în punctele cheie răspunzătoare pentru evoluţia destinului planetar şi blocând sau vindecând punctele nevralgice. funcţionând automat. Vă puteţi imagina o şedinţă de acupunctură în care acele sunt acele forţe de corecţie de care vorbeam. A arde această karmă reprezintă un proces dureros.

dar am constatat că nici măcar nu v-a interesat să le dezlegaţi tâlcul. dar nu aţi dorit să le cunoaşteţi. alături de personajele preferate. Încă vă ancoraţi într-o realitate în curs de destrămare. Poate că la vârsta la care v-aţi bucurat să trăiţi în imaginaţie. Triumful se concretiza prin împlinire. cu care să păcăliţi copiii. Harurile sau forţele dobândite erau plătite cu dureri şi jertfe. Aţi privit viaţa ca fiind opera unui Dumnezeu capricios şi nu aţi fost atenţi la faptul că Dumnezeu se manifestă în Creaţie . Am încercat să explic în multe moduri aceste avertismente menite nu a vă provoca teama. Curenţii viitorului vor aduce o altă realitate. dar nu pentru toţi. Am considerat că toate aceste simboluri vă vor mobiliza în drumul spre central fiinţei. voinţei şi credinţei în reuşită. Basmele au constituit cheile evoluţiei. Eşecurile erau transformate în izbânzi. descrisă ca fiind cu totul de aur sau având un cânt minunat ori fiind binecuvântată cu darul vorbirii. ele au transmis din generaţie în generaţie legile pe care trebuie să le descopere prin experimentare căutătorul de Adevăr. nu eraţi pregătiţi să le desprindeţi sensul profund. Viaţa continuă să se desfăşoare în parametrii pe care i-aţi ales din orbire şi nepăsare. Doar cei ce vor reuşi să treacă pragul Porţii vor intra în viitor. luarea în stăpânire a împărăţiei interioare şi exterioare totodată şi darul iubirii ce conducea la întregire. nu sesizaţi că vă îndreptaţi odată cu ea spre autodistrugere. Legaţi afectiv şi mental de jocul ei. Obstacolele şi ajutoarele de care aveau parte personajele îndrăgite reprezintă simbolul forţelor potrivnice şi a celor ce potenţau acţiunile . ci a vă trezi şi a vă determina să vă continuaţi viaţa. Aţi preferat bolile şi reţetele guvernamentale de fericire care se traduc prin fenomenele sociale negative pe care nu le voi mai pomeni. curajului. întâmplările lor pline de peripeţii. V-au rămas în memorie fragmente din ele. înţelegeţi bine ce presupune a părăsi trecutul. Voi nu aţi crezut în realitatea lor. Mai întotdeauna drumul străbătea tărâmuri ciudate care reprezentau asocierea de imagini unor noi planuri de conştiinţă.curenţii psihici ai trecutului şi viitorului ce-şi sprijineau eroul în drumul evoluţiei sale. dar nu aţi revenit asupra lor cu mintea limpezită de noi înţelegeri. PASAREA MĂIASTRĂ Aţi citit deseori despre acei eroi din basme trimişi de împăraţi capricioşi să aducă din tărâmuri neumblate pasărea măiastră. Aţi privit totul ca pe o fantezie de scriitor. Viitorul este aici şi vă invită să faceţi pasul pentru a-l întâmpina. renunţând la un trecut care v-a ţesut o uriaşă capcană din care aţi refuzat să ieşiţi. luând totul de la capăt. a perseverenţei.Am dorit să vă învăţ toate aceste lucruri. Descoperirea lor era consecinţa victoriei asupra propriilor slăbiciuni. În limbaj ocultat.

Înhămând caii-putere ai luxoaselor maşini şi ale costisitoarelor aparate de zbor. aceea pe care ţi-o conferă însuşirea imenselor bogăţii care aparţin tuturor şi actele nedemne pe care le comit deţinătorii lor sunt rezultatul dezastruos al egoismului şi lăcomiei . Puterea banilor. Îmi doresc să întâlnesc în drumurile mele asemenea căutători. o partidă de amor. În lumea efectelor. Întrebarea este -cât vor mai îndura oamenii acest fel de a trăi şi când vor acţiona inteligent pentru a-şi desprinde lanţurile robiei. singurele care o pot sădi în centrul fiinţei. Curios este cum astăzi oamenii îşi privesc viaţa din perspective înguste. mentalitatea actuală şi-a arătat consecinţele atât în plan individual. El se eliberează din planul din care pleacă în marea aventură. înlocuind-o cu o cutie de bere. puterea creatoare şi focul dragostei. Este prea puţin. apropiindu-se de finalul călătoriei .două boli ce au devastat câmpul conştiinţei colective. Ce poate face Dumnezeu pentru toţi acei ce-şi refuză fericirea. însăşi fericirea se îndepărtează. cu fiecare zâmbet pe care credinţa îl aşterne pe chipul neclintit al celui ce ştie să se învingă pe sine. un meci de fotbal şi o bârfă la o cafea? Şi ce mai poate însemna fericirea pentru cei ce s-au situat în top prin imensele lor averi şi . Pasărea măiastră este simbolul Spiritului căruia i s-au prezentat câteva din atribute: lumina prin aur. Fericirea se construieşte cu fiecare picătură de viaţă intens trăită. O asemenea specializare ţine mai degrabă de limitare. cu fiecare limpezire de cuget născută din dureroase purificări. Viaţa cuprinde multe aspecte care trebuie cercetate şi dezvoltate. străbat şoselele şi survolează pământul în căutarea unor iluzorii puteri ce-i fac să se afunde tot mai adânc în întuneric. cu fiecare strop de bucurie ce încununează efortul. Dumnezeu a hărăzit un alt destin umanităţii. armonia prin cânt şi adevărul prin grai. Dar mulţi şi-au pierdut capul.propria desăvârşire. Poate că li se pare firesc acest mod de a trăi. cât şi colectiv. ucenicul îşi armonizează el însuşi fiinţa în numeroasele încercări. El se înalţă cu fiecare tărâm pe care îl străbate. Sperând să-L întâlniţi în Biserică sau înveşmântat în haine preoţeşti. Căutând măiastră zburătoare. însomniţi de amăgiri deşarte şi miraje atrăgătoare. aţi ratat multe ocazii în care El v-a apărut în viaţă. Perfecţiunea se referă mai degrabă la meşteşugul pe care îl stăpânesc şi îl exercită pentru a-şi asigura existenţa. pentru a-şi cunoaşte Şinele. Toate fenomenele sociale cu care se confruntă omenirea sunt rezultatul cumplitelor boli care s-au manifestat la nivel psihic. neatinsă de libertatea de gândire. Ignorând sufletul şi nebănuitele sale resurse. permis de Dumnezeu. dobândind puterea spiritului.ajutându-şi copiii. O populaţie afectată de atâtea neajunsuri ce ating nivelul de bază al vieţii nu poate lupta pentru a-şi redobândi drepturile decât operând la nivel cauzal. dar a depins numai de ei să-l înfăptuiască.

Oamenii au inventat norocul pentru a-şi justifica lenea. Au obţinut vreodată oamenii victorii de-a lungul timpului doar visând sau plângându-se? Cum ar fi posibile asemenea minuni? Trăitul la voia întâmplării. Singur Creatorul ar avea acest drept şi în curând se va întoarce spre a face curăţenie pe planeta rătăcită. Sub diferite forme. Dar cât timp există câţiva care şi-au însuşit această minunăţie militând pentru dreptul la proprietate. Orice efect este rodul unei cauze. Pentru un timp. Dar nici soarele n-ar răsări dacă planeta nu s-ar roti. 21 septembrie. noi fapte demente? Ar fi frumos ca lumea să se schimbe . cred şi acţionează. comoditate şi necredinţă.puterea de a decide asupra vieţii şi a morţii? Noi conturi. nu poate aduce norocul. De aţi fi încercat să descoperiţi principiile după care funcţionează planul material. Când se va redeschide. Cu justificări pentru eşecuri nu se poate construi nimic. cu planificări banale între două chenzine sau două pensii. Dar atunci pe Pământ vor fi OAMENI. Cum să se schimbe o lume care funcţionează de sute de ani după aceleaşi principii?! Schimbaţi-le şi multe întâmplări vor determina un alt curs istoriei. noi excitante. cei mulţi nu vor apuca să afle niciodată că NIMENI NU ARE DREPT'DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI. demult aţi fi transformat această vale a plângerii într-un tărâm minunat. toţi se vor convinge. Şansele sunt de partea celor ce gândesc. Ghinioanele se vor înlănţui întotdeauna acolo unde va exista prostie.îşi spun mulţi. Trăim într-o lume legică în care totul are explicaţie şi prin urmare şi soluţii. Şcoala planetară îşi va închide porţile. Noua universitate va funcţiona la standarde galactice şi nimeni nu va mai putea pretinde că nu există Dumnezeu. Şcoala aceasta nu are decât un singur Proprietar şi cine nu a crezut acest lucru' va avea ocazia să se convingă. . Ploieşti. Rectorul îşi va primi elevii cu braţele deschise. 2000. nici sportivii nu ar urca treptele podiumului de nu ar transpira în sălile de antrenament ani de zile.