CURS 1 Modul 1 COMPETENTE ANTREPRENORIALE Initiere

2010

1

Competenţe antreprenoriale
Site-ul oficial al CNFPA

Aceste competenţe se referă la capacitatea unui individ de a pune ideile în practică. Aici intră creativitatea, inovaţia, asumarea riscurilor, precum şi capacitatea de a planifica şi de a manageria proiecte în scopul atingerii obiectivelor. Aceasta sprijină indivizii nu numai în viaţa lor de zi cu zi, dar şi la locul de muncă, făcându-i conştienţi de contextul muncii lor, făcându-i capabili să profite de oportunităţi şi constituie temelia pentru deprinderi şi cunoştinţe mult mai specifice cerute de cei care stabilesc sau contribuie la o activitate socială ori comercială. Aceasta trebuie să includă conştientizarea valorilor etice şi să promoveze buna guvernare. Cunoştinţe, deprinderi şi atitudini esenţiale care au legătură cu această competenţă: Cunoştinţele necesare includ capacitatea de a identifica oportunităţi pentru activităţi personale, profesionale şi/sau de afaceri, cuprinzând o frescă a problematicii, care să arate contextul în care oamenii trăiesc şi lucrează, cum ar fi o bună cunoaştere a mersului economiei, a oportunităţilor şi provocărilor cu care se confruntă un angajator sau o organizaţie. Indivizii trebuie să fie, de asemenea, conştienţi de latura etică a spiritului întreprinzător şi de faptul că pot fi un exemplu de bine, cum ar fi comerţul cinstit sau acţiunile sociale. Deprinderile se raportează la managementul de proiect proactive (incluzând, de ex., capacitatea de a planifica, organiza, gestiona, conduce şi delega, analiza, comunica, raporta, evalua şi înregistra), reprezentare efectivă şi negociere, precum şi la capacitatea de a lucra atât individual, cât şi în colaborare cu echipa. Capacitatea de a aprecia şi identifica punctele tari şi slabe, de a evalua şi de a-şi asuma riscuri, dacă apar, şi când ele sunt justificate, este esenţială. O atitudine antreprenorială se caracterizează prin iniţiativă, atitudine proactivă în viaţa personală şi socială la fel ca şi în timpul orelor de lucru. Aceasta include, de asemenea, o motivare şi o determinare în a veni în întâmpinarea obiectivelor, daca există scopuri personale şi ţinte comune cu alte persoane, inclusiv la locul de muncă.

2

CREATIVITATE

Prof. Dr. ing. Nicolae VASILIU

3

1. EVIDENŢIEREA ETAPELOR DE INIŢIERE A UNEI ACTIVITĂŢI CREATIVE “Creativitatea este evidentă la copii, dar poate fi mai greu de identificat la tineri şi adulţi deoarece potenţialul creativ al acestora a putut fi inhibat de societate care încurajează conformismul intelectual" (R. J. Sternberg). 1.1. Conceptul de creativitate Creativitatea este o noţiune complexă care include abilitatea persoanei implicate de a combina cunoştinţe din domenii anterior disparate, de a lua obiecte sau idei existente şi a le combina în moduri diferite pentru noi scopuri. Astfel, o definiţie simplă a creativităţii ar putea fi: "acţiunea de a combina elemente anterior necombinate". Studiile asupra creativităţii abordează subiectul din diferite perspective. Sternberg şi Lubart au definit creativitatea ca fiind “abilitatea de a avea realizări deopotrivă originale şi neaşteptate, dar şi potrivite, adică utile sub aspectul satisfacerii anumitor exigenţe sau ţinte. Runco, analizând opiniile unor psihologi care considerau creativitatea ca proces de realizare a ceva nou şi util, numea astfel de concepte ca “product bias”. Sensul dat termenului avea în vedere tendinţa de limitare a semnificaţiei calităţii creative sugerată de amintita definiţie la obţinerea unui produs tangibil: “ar fi mult prea puțin să vedem realizările creative ca pe niște invenții, iar procesele care conduc la acestea ca inovative sau creative”. Creativitatea este un proces mental şi social. În accepţiunea generală, noţiunile de creativitate şi inovare sunt complementare (fig.1.1). Creativitate Inovare Aplicare Valorificare

Fig.1.1. Creativitatea şi inovarea ca surse ale valorii Creativitatea este privită ca un concept multidimensional, putându-se manifesta în multiple domenii. Identificarea şi cuantificarea naturii creativităţii se poate face din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, ştiinţe cognitive, arte, inteligenţă artificială, filozofie, economie, management etc. Mai mult, analiza poate atinge mai multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativităţii rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativităţii şi în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulţi oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite "arte creative". Aşa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din ştiinţe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri şi în toate domeniile vieţii cotidiene. Inovarea constituie efectul sau rezultatul implementării ideilor creative într-o organizaţie. Input-ul creativ este o parte esenţială a rezolvării problemelor care apar în toate fazele procesului de 4

asociată cu un sentiment care precede deseori intuiţia creativă. creativitatea poate fi definită ca "producerea de noi idei care sunt corespunzătoare pentru scopurile unor afaceri particulare". în măsură să asigure cunoaşterea temeinică a subiectului. Creativitatea este considerată ca având un rol de amplificare a tuturor aspectelor performanţei în afaceri. de la proiectarea noilor produse şi servicii. în care are loc definirea.2): . dificil de descris. fără însă ca astfel de modele să fie utilizate prea rigid. persoana creativă trebuie să cunoască bine domeniul. cum este cazul transferului tehnologic. timp în care problema gestează în inconştient până când. aceasta deoarece. creativitatea persoanelor şi echipelor "este o condiţie necesară însă nu şi suficientă pentru inovare". în care noua idee sau viziune creativă apare brusc din procesarea inconştientă a informaţiei. ca și colectarea de informaţii şi materiale.1. fază misterioasă. apare ca un fapt curent tendinţa de asociere a creativităţii individuale cu diferite sectoare cum sunt filmul. parcurse pentru rezolvarea problemelor sau inventarea de noi produse. Mai mult. orientată spre creativitatea economică. În realitate. Unul dintre primele modele ale procesului de creaţie a fost propus de Graham Wallas în cartea sa "Arta gândirii" publicată în 1926. Unii experţi resping totuşi ideea că gândirea creativă urmează un model segmentat în faze. .incubaţia. . pe parcursul căreia problema este lăsată deoparte pentru o vreme care poate dura minute. pentru respectarea unei succesiuni fixe a fazelor. ca rezultat al gândirii inconştiente. Acesta a distins cinci faze (fig. prezintă o preferinţă pentru termenul inovaţie şi consideră creativitatea ca prima fază din procesul de inovare. identificarea unor etape sau a unor modele ale proceselor creative poate fi utilă în ghidarea creativităţii şi inovaţiei. Comitetul Naţional pentru Creativitate şi Educaţie Culturală (The National Advisory Committee on Creative and Cultural Education) din Anglia a propus următoarea definiţie a creativităţii: "o activitate imaginativă adaptată astfel încât să producă rezultate care sunt atât originale. înainte de a se aştepta să apară ideile. până la introducerea lor în producţie. Etapele procesului de creație 5 . după Departamentul de Comerţ şi Industrie din Anglia. ci şi din idei create în altă parte.intimarea sau faza de avertizare. Inovaţia de succes depinde şi de alţi factori. marketingul şi desfacerea acestora.1. Totuşi. muzica. pictura sau designul. intervin momentele "aha" . Ea poate proveni nu numai din ideile creative care îşi au originea într-o organizaţie. Această definiţie accentuează importanţa rezultatelor unui process de creaţie. Etapele procesului de creaţie Mulţi psihologi consideră creativitatea ca un proces format din faze sau etape.2. Această definiţie. Pe de altă parte.iluminarea.pregătirea sau faza de preparare. iar în arte este considerată "inspiraţie". opiniile contrare de această natură sunt minoritare. După Amabile. mai degrabă decât pe cea a procesului de creaţie în sine. în ştiinţă se vorbeşte de "intuiţie". Verificarea Pregătirea Iluminarea Incubaţia Fig.care exprimă triumful revelaţiei. cât şi de valoare". săptămâni sau chiar ani.inovaţie. observarea şi studiul problemei. .

verificarea sau faza de validare. în care se întreprind activităţi pentru a verifica dacă ideea "fericită" apărută prin iluminare rezolvă într-adevăr problema. evaluare și reajustare. dacă este necesară o eventuală eliminare a unor erori sau lacune. persoana creativă are capacitatea de a observa ceea ce este neobişnuit şi diferit. învăţare. ci îşi avea originea în opiniile matematicianului Henri Poincaré prezentate într-o conferinţa despre "Creaţia matematică" susţinută 1908 la Institutul General de Psihologie din Paris. (3) formularea problemei. . în sensul că a considerat că în procesul creativ alternează fazele de gândire divergentă şi. Frank Barron. (2) analiza necesitătii. (7) terminare. (6) generarea impulsului creativ. de A. 6 . unde mintea "alege" acele combinatii care sunt fructuoase. autonomia este o trăsătură care înglobează şi alte particularităţi sociale precum introversiunea. (7) experimentări pentru identificarea celei mai promiţătoare soluţii. . profesor de psihologie la University of California (SUA). (4) creşterea noului copil . (3) naşterea . (8) utilizarea creaţiei realizate. Într-o analiză 1991 din referitoare la modele ale proceselor de creație. Rossman în 1931 și respectiv. (2) stabilirea datelor sau faptelor. respectiv. neacceptarea unui statu-quo. motivaţia intrinsecă. Se observă că modelul Barron acceptă aspectul inconştient și misterios al gândirii creative. în ordinea importanţei. (4) identificarea solutiilor obiective. In opinia sa. pot fi reţinute: . a desfășurării procesului de creație: (1) concepţia. ca aptitudine bazată adesea pe predispoziţii ereditare pentru sintetizarea unor noi imagini sau idei. convergentă.invenţia. (5) analiza critică a solutiilor . (5) ajustarea ideilor. în măsură să genereze o activitate creatoare. 2. sintetizate în următorii termeni: (1) stabilirea obiectivului. (4) generarea ideilor. dorinţa de solitudine. precum şi relativ neinfluenţate de alţii. În 1998. de a reţine asemănări şi analogii între experienţe diferite. persoanele creative tind să fie independente. de a identifica oportunităţi ne puse in valoare în situaţii date. cea mai mare parte a creativităţii apare în subconştient. autoîncrederea. este de menţionat că modelul Wallas nu era absolut original. Robert Fritz a considerat următoarea succesiune de etape ale efortului creativ: (1) concepţia. nonconformiste în gândire şi acţiune. Totuşi. în cinci etape. Pentru a ilustra diversitatea abordărilor în domeniu vom prezenta două modele propuse de J..suferinţa emergenţei la lumină. care scapă controlului direct al persoanei sau colectivității.avantaje. (5) alegerea unei soluţii. într-o minte pregătită. ARGUMENTAREA CALITATILOR INDIVIDULUI CREATIV 2. dezavantaje. autorul metodei brainstorming de stimulare a gândirii creative a optat pentru o teorie de echilibru între imaginaţie şi analiză. (6) naşterea noii idei. (2) viziunea. și anume: (1) observarea unei necesităţi sau a unei dificultăţi. îndelungate" care apare după o perioadă de odihnă. Literatura de specialitate cuprinde multe studii referitoare la geneza procesului de creaţie şi posibilitatea detalierii acesteia în faze sau etape. Rossman a investigat procesul de creaţie prin examinarea chestionarelor completate de 710 inventatori si a extins modelul original al lui Wallas la şapte faze. (6) obţinerea acceptării soluţiei. Modelul Osborn include tot şapte faze ale procesului. Osborn în 1953. Este meritul lui Poincaré de a fi relevat rolul gândirii inconştiente în procesul de creaţie. coordonată complicat în timp. (4) iniţierea unor acţiuni. El afirma că iluminarea este un "semn manifest al unei activităţi inconştiente anterioare.1. după care urmează o perioadă de activitate conştientă. selectarea şi perfectionarea finală. Osborn. Creativitatea individuală Prin comparaţie cu persoanele mai puţin creative sau chiar necreative. (3) analiza realităţii curente.sensibilitatea la identificarea problemelor.independenţa şi autonomia. (3) analiza tuturor informaţiilor disponibile.imaginaţia. persoanele creative posedă anumite trăsături dintre care.perioada de dezvoltare ulterioară. a propus o formulare sintetică. (2) gestaţia.

Creativitatea şi inteligenţa Relaţia dintre creativitate şi inteligenţă pare evidentă.competenţe de gândire creativă. Cercetările sugerează faptul că trei factori pot determina creativitatea individuală în orice situaţie (fig. pentru a crea noi combinaţii. toleranţă pentru ambiguitate.2.expertiza.2. gândirea creativă se caracterizează prin abilitate puternică de a genera noi idei prin combinarea unor elemente anterior disparate. Factori care definesc capacitatea creativă . Procesul de creaţie presupune multă muncă. în sensul modului imaginativ.2). adică auto-motivaţia şi interesul intrinsec de a efectua lucrarea obiectul creaţiei. cei mai importanţi factori motivanţi sunt pasiunea intrinsecă. . . ca revelaţie a unui adevăr. . De exemplu. Thomas Alva Edison susţinea că geniul este 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. teza lui Edison nu poate fi aplicată în cazul lui Wolfgang Amadeus Mozart. Imaginaţia creativă este un mod de gândire în esenţă generativ de noi idei. precum şi de tipul de gândire. devenit sinonim conceptului de “creativitate”. Originalitatea se exprimă şi prin aptitudinea de a lăsa la o parte sistemele existente.intuiţia.2. aceste competenţe depind de trăsăturile personale .. ferm structurate şi acceptate şi de a utiliza elementele şi concepţii în afara contextelor iniţiale.independenţă. noi sisteme de relaţii. deoarece îi asigură persoanei cunoştinţele tehnice. conexiuni. 2. ca suport al oricărei activităţi creative. Se afirmă că individual creativ trebuie să dispună de anumite abilităţi care decurg din trăsăturile proprii inteligenţei umane: abilitatea sintetică. 7 . vede lucrurile în modalităţi noi. orientare spre acceptarea riscului. a soluţiei unei probleme în cursul unei activităţi cu reuşite şi eşecuri. analogii.2. capabil să compună o sonată în câteva zile. într-o anumită măsură. persoana creativă prezintă originalitate în gândire şi idei.originalitatea.1. bazată pe recompense sau recunoaştere. implicaţiile.1): Fig. o personalitate intuitivă observă relaţiile. inventiv şi flexibil în care persoana abordează problemele. acceptată în general ca fundamentală pentru creativitate. procedurale şi intelectuale necesare identificării elementelor importante ale oricărei probleme particulare. Evident.motivaţia. are o sensibilitate sporită la detalii şi “tipare”. aceștia sunt mai eficienţi decât motivaţia extrinsecă. persoanele creative sunt la discreţia propriilor valori şi motivaţii şi se ocupă cel mai bine de probleme pentru care au o puternică afinitate emoţională. abilitatea analitică şi abilitatea practică (fig.

Abilitatea analitică: gândirea critică/analitică este implicată în creativitate ca abilitate de a judeca valoarea propriilor gânduri şi soluţii posibile. peste IQ 120 creativitatea este independentă de inteligenţă.2. respectiv. în arte este importantă sensibilitatea ca ecou afectiv al evenimentelor care animă ideile şi succesiunea imaginilor. Psihologul american Ellis Paul Torrance. împreună cu colaboratorii săi au elaborat o metodă de cuantificare a creativităţii. pe când subiecţii cu performanţe ridicate la testele de creativitate puteau avea cote de inteligenţă mediocre. Această abilitate include gândirea divergentă.3): 8 . Este abilitatea de a traduce abstracţiile şi teoriile în aplicaţii realiste. Aceste teste de gândire evaluează (fig. Totuşi. adică sub IQ 120 creativitatea devine dependentă de inteligenţă. O caracteristică a gândirii divergente este abilitatea de a redefini problemele într-un mod complet diferit şi de a gândi în mod intuitiv şi pătrunzător. Abilitatea practică: abilitatea de a aplica competenţele intelectuale în contexte cotidiene şi de a "vinde" sau a comunica ideile creative la alţii. în mod necesar. multe studii ale relaţiei creativităţii cu inteligenţa au arătat că inteligenţa generală extremă nu stimulează. Deasupra nivelului "de prag".2. In ştiinţe este esenţială "sensibilitatea la probleme" care stimulează spiritul de investigaţie. Trăsăturile inteligenței umane Abilitatea sintetică (creativă): abilitatea de a genera idei care sunt noi. inteligenţa se corelează destul de slab cu creativitatea. Inteligenţa superioară este comună multor persoane creative. creativitatea. Un grad ridicat de inteligenţă pare să fie o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru o creativitate superioară. de înaltă calitate şi adecvate pentru sarcina prescrisă.de a evalua punctele lor tari şi slabe şi de a sugera căi de îmbunătăţire a acestora. Cercetările asupra "ipotezei de prag" au produs rezultate mixte. Creativitatea presupune sensibilitate. adică o persoană foarte inteligentă poate avea rezultate slabe la testele de creativitate.Inteligență și creativitate Abilitate creativă Abilitate analitică Abilitate practică Fig. Valoarea "de prag" a coeficientului de inteligenţă sau IQ ar putea fi 120. dar şi abilităţi de redefinire a noţiunilor sau sensurilor percepţiei.2. care a fost denumită "Testele Torrance ale Gândirii Creative (TTCT)". precum reconsiderarea aspectelor dificile sau eliberarea de fixații funcționale.

ceea ce înseamnă: Tehnologie. a minților deschise”. Sensul ar fi acela că succesul economic al unei comunităţi urbane este asociat ponderii populaţiei creative atrase în zona respectivă.originalitatea . include persoanele capabile de adaptare la situaţii noi. vizând nu numai creativitatea “în sine”. Abordarea elitistă are în vedere plasarea într-o poziţie specială a personanelor creative cu “talent neobişnuit” sau eminente. . semnificative sau relevante.fluenţa . nicidecum modestă”. Florida a fost identificat modelul 3T. 2004) a formulat conceptul “resursă economică fundamentală”. inclusiv pentru evaluarea efectelor programelor educaţionale în şcoli.adăugarea de detalii pertinente.4). Comitetul Naţional pentru Creativitate şi Educaţie Culturală (The National Advisory Committee on Creative and Cultural Education) din Anglia a semnalat faptul că adesea în evaluarea potenţialului creativ apare tendinţa de a se face diferenţiere între “nivelului eminenţelor” şi “nivelului noneminenţelor”. 2.răspunsuri care sunt neaşteptate. iar capacitatea pentru asemenea realizări este consistentă. Cea de a doua categorie. Torrance a eliminat scala de flexibilitate. neobişnuite. Principalele trăsături ale creativității . urbane. 9 . Ulterior. . capabile să-şi pună în valoare calităţile fără un sprijin special şi care fac descoperiri de importanţă particulară pentru societate. de exemplu. 2. a programelor curriculare şi a procedurilor de învăţământ creativ.2. ci și factorii asociaţi dezvoltării economice a unei comunități.3. deoarece aceasta prezenta o corelaţie ridicată cu fluenţa. “ale căror aptitudini creative sunt evidente în toate domeniile activității umane. În opinia sa. Din studiul caracteristicilor unor asemenea comunități. care se manifestă “printr-o cultură diversă. Richard Florida (2002.elaborarea . . Talent și Toleranță (fig.flexibilitatea .Fig. Testele TTCT au fost traduse în peste 30 limbi şi sunt utilizate ca instrument pentru evaluarea potenţialului creativ. unice sau statistic rare.numărul total de răspunsuri interpretabile. ca de exemplu descoperiri ştiinţifice deosebite.varietatea categoriilor de răspunsuri relevante la problema dată.3. Testele TTCT au devenit unele dintre cele mai utilizate metode de identificare a capacităţii creative. Persoane creative şi colectivităţi creative Dintr-o perspectivă mai largă. asemenea comunități pot reprezenta ecosisteme care stimulează creativitatea și o direcționează către valoare economică“.

de “high-tech”. capitalul uman. Caracteristicile colectivității creative Caracteristica tehnologică se referă la prezența în regiune a societăților “high-tech” și la potențialul de generare a brevetelor. creatorii de modă (designeri). finalizată cu o realizare originală. Locul și rostul fiecăreia rezidă în atragerea persoanelor creative.2. CUNOAŞTEREA ŞI IDENTIFICAREA SURSELOR CREATIVITĂŢII 3. Noțiunea de toleranță are în vedere deschiderea oferită de zonă la alte idei de interes. dar este insuficientă numai prin ea însăși. artiștii dansatori sau performerii. În legătură cu modelul de creativitate TTT. 3. previzibil sau de rutină. respectiv după măsura în care se disting prin calităţi imaginative. talentul științific sau alți indicatori extrași din “values index and self-expression index” conform “The World Value Survey”. de direcţionare. Un indicator semnificativ este cel de atitudine extras din datele de la The European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia . In al doi-lea rând. Sunt reținute mărimi precum ponderea ocupațiilor creative din totalul populației care aparține comunității analizate și date referitoare la clasele de persoane creative. Final. actorii. Indicatorul referitor la capacitatea inovativă a comunității analizate se formează prin considerarea unor mărimi precum: numărul de invenții patentate/persoană și ritmul de creștere a numărului mediu anual de invenții. Talentul vizează ponderea “clasei creative” în totalul populației comunității. de originalitate sau de valoare.EUMC information and Communication. 10 . fotografii. sculptorii. Pentru nivelul de performanță sunt luați în considerare indicatori precum ponderea realizărilor industriale “high-tech” din totalul celor înregistrate la nivel național. Creaţia imaginativă implică gândirea sau comportarea imaginativă.Fig.4. În categoria populației creative din punct de vedere artistic sunt incluși autorii. pictorii. În calculul unui asemenea sub-indicator se consideră ponderea persoanelor din categoria respectivă în totalul persoanelor cu profil similar înregistrate la nivel național. reprezentând o alternativă la ceea ce este convenţional. procesele de creaţie sunt analizate după patru criterii. precum și capacitatea de a considera noii veniți ca bineveniți. Florida menționează: “fiecare dintre cele trei componente este necesară. Caracteristicile proceselor de creaţie În percepţia curentă. directorii. în generarea inovării și stimularea creșterii economice”. indicatorul de nivel tehnologic se calculează prin compunerea indicilor de capacitate inovativă și respectiv.1.

originalitatea. original și neaşteptat. sub forma de concepte relevante unice. a unor soluţii multiple. Creativitatea artistică poate fi descrisă prin aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumuseţea lor estetică. Gândirea convergentă şi gândirea divergentă Aptitudinile creative şi raţionamentele asociate acestora pot fi considerate ca aparţinând la două modalităţi de gândire: gândire divergentă sau gândire convergentă. durabil. Economia creativă este rezultatul corelaţiilor dintre tehnologii. faptul că produsele sau performanţele creaţiei sunt evaluate după criterii care aparţin lumii reale. cunoştinţele sau conceptele existente.1. Gândirea convergentă este aptitudinea intelectuală de a evalua în mod logic idei și soluţii. neobişnuite şi diverse. pentru problemele existente şi emergente. 3. a fi util şi de a avea valoare. sau a unor noi asocieri între ideile. majoritatea lor cu profil psihologic. creativitatea este procesul mental care implică generarea unor noi idei sau concepte. implicând procese de gândire comune şi completându-se reciproc. creativitatea poate fi de mai multe "tipuri". creativitate artistică şi creativitate conceptuală. explicite. în aprecierea "valorii" se pot considera atribute precum: eficient. Apreciată după natură şi destinaţie. procesul creativ trebuie să genereze ceva original. în sensul că rezultatul este original în raport cu orice realizare anterioară în domeniul particular. de a critica şi de a opta pentru soluţia cea mai avantajoasă a unei probleme date. creativitatea economică. In al trei-lea rând.3.1). Apoi. In acest sens. valabil. adică invenţia. valorificată prin antreprenoriat şi creativitatea artistică sau culturală (fig. atributele creativităţii au fost grupate astfel: creativitate ştiinţifică. rezultatul procesului de creație ar trebui să fie de valoare în raport cu obiectivul. util. conform cu anumite criterii externe. Toate aceste dimensiuni ale creativităţii se află în corelaţie. pretind. faptul că persoana creativă prezintă trăsături puternice ale personalităţii. dar mediul şi sistemului socio-cultural pot determina nivelul şi frecvenţa comportării creative. În termenii cei mai simpli. Cel puţin trei aspecte ale creativităţii au atras mai multă atenţie. arte şi afaceri. creativitatea conceptuală implică crearea de soluţii. În al patru-lea rând. În primul rând faptul că procesul de creaţie se concentrează pe mecanisme şi faze care fac parte din actul de creaţie. de obicei. adică să fie direcţionată spre atingerea unui anumit obiectiv sau spre rezolvarea unei probleme centrale. De exemplu. agreabil. Gândirea divergentă este aptitudinea intelectuală de generare creativă.este de aşteptat ca activitate creativă să aibă un scop precis. Gândirea divergentă este exemplificată de bogăţia ideilor şi originalitatea acestora.3. Evident. La rândul său. că a fi creativ înseamnă a produce ceva nou. relativă faţă de grupul de care aparţine sau istorică. originale. în acest proces putând interveni deschideri neaşteptate în legătură cu diferite aspecte ale creativităţii. În sfârşit. Cele mai importante trăsături ale gândirii divergente sunt: flexibilitatea mentală. Tipuri de creativitate Într-o abordare apropiată celei de mai sus. Creativitate Creativitate tehnologică Creativitate economică Creativitate artistică Fig. Subsumate criteriului de adecvanţă sunt calităţile de a fi corespunzător. precum şi adecvat în sensul de adaptiv în raport cu constrângerile temei date. creativitatea ştiinţifică implică descoperirea unor adevăruri ştiinţifice. Originalitatea poate fi individuală în raport cu rezultatul anterior al persoanei. cu fluenţă şi viteză. a fost propusă următoarea clasificare: creativitatea tehnologică. fluenţa şi inventivitatea.2. în funcţie de domeniul de activitate. printr-un proces de 11 . Cercetătorii în domeniul creativităţii.

specifică pentru situaţia dată.procesele de creativitate au valoare în raport cu obiectivul pentru care a fost realizat. Se consideră că artele oferă un mediu în care invățarea este angajată activ prin experiențe. formarea şi dezvoltarea capacităţii creative sunt susţinute de efectele sinergice ale unui complex de factori care includ: capitalul uman. Printre criteriile care pot ilustra rolul culturii în dezvoltarea dimensiunii creative a capitalului uman. Acest tip de gândire este utilizat după evaluarea unui set de idei. ale grupului de lucru apropiat subiectului sau ale oricăror ale realizări din profilul respectiv. Gândirea convergentă este raţionamentul analitic. a imaginației fertile. Tendința care se dorește încurajată este cea a conceptelor interdisciplinare de natură necognitivă și de comunicare. (b) nivelul talentelor creative care au depășit treapta terțiară de educație și sunt prezente în activitatea culturală. sunt menționați: (a) potențialul educației primare. intuiția.procesele de creativitate sunt realiste. Învățământul și educația reprezintă aspecte esențiale în asigurarea nivelului capitalului uman într-o anumită societate. având tendința să neglijeze calități ale minții precum imaginația. care reprezintă de fapt esența creativității. pe când un artist va prezenta mai multă gândire divergentă. tehnologia. Răspunsul formulat este unic şi riguros determinat. așa cum aceasta este structurată de factori externi ca statutul economic sau normele de valori culturale. curiozitatea intrinsecă. Sursele creativităţii Comitetul Naţional pentru Creativitate şi Educaţie Culturală din Anglia a elaborat un raport asupra creativității în cadrul căruia menționează patru caracteristici ale proceselor de creativitate: . În percepţia Uniunii Europene. Cu toate acestea. informaţii sau alternative. Gradul de predominanţă variază în funcţie de sarcină sau ocupaţie: un matematician poate manifesta mai multă gândire convergentă. în sensul că efortul imaginativ trebuie orientat către un obiectiv și o finalitate. măsurat prin teste de inteligenţă.procesele de creativitate produc ceva original în raport cu propriile realizări anterioare. 3. Cercetările au arătat că prin apropierea subiecților de procesele artistice și incorporarea acumulările culturale personale ale acestora în procesul de educație se pot obține rezultate notabile în dezvoltarea calităților intuitive și de creativitate. deschiderea. Capitalul uman este reprezentat de forța vie. 12 . secundare și terțiare de sprijinire a talentelor creative. Ambele aptitudini par să fie necesare în procesul creativ. mediul social (fig. există anumite limite ale influențelor pozitive oferite de invățământ și educație asupra capacității creative. procese și de dezvoltare. .3. .3.procesele de creativitate sunt imaginative deoarece în toate situațiile imaginația este decisivă pentru generarea unor idei sau realizări noi. Gândirea divergentă este esenţială pentru noutatea produselor creative. a inteligenței emoționale. Claxton consideră că învățământul tradițional este orientat spre dezvoltarea gândirii analitice. a capacității de reflectare critică în sensul autonomiei și libertății în gândir. mediul instituțional.selecţie. reprezentând cea mai bună soluţie potenţială.2). în timp ce gândirea convergentă este fundamentală pentru a ajunge la concluzia adecvată. .

în mod special în contextul dezvoltării economice globale. cultura se dorește personalizată și protejată ca proprietate intelectuală. Tehnologia. Sursele creativităţii în percepţia Uniunii Europene Deschiderea și diversitatea ca măsuri ale capacității de apropiere de diverse comunități și de performanțele creative și inovative ale acestora. iar comunicarea şi exprimarea personală oferă deschideri neașteptate. și deschideri de relații dincolo de un cerc restrâns de persoane de contact. Pe de altă parte. deși este accesibilă deopotrivă producătorilor și consumatorilor de cultură din cele mai diferite locuri. sistemul de acțiune al societăţilor mass-media prin care cultura tinde să ajungă la întreaga planetă şi să furnizeze date cu conţinut creativ la cel mai divers public. cinematografele ș. a transformat profund sfera culturală atât prin efecte perturbatoare. La rândul său. În 1998. gradul de interconectare crește continuu. cât și unificatoare. în special prin dezvoltarea rapidă a tehnicilor digitale. mediul cultural are un rol esențial în cultivarea spiritului creativ. Se au în vedere transparența și 13 . Currid Elizabeth sublinia în 2007 că "decisiv este mecanismul prin care producătorii și creațiile acestora sunt evaluate și trimise pe piaţă. reprezintă oportunități pentru confruntări de idei. joacă un rol important în creerea de comunități puternice și dinamice. Cultura este un motor al creativităţii tocmai prin faptul că devine o proprietate socială". Concentrarea de capital creativ mărește ponderea activităților inovative de tehnologie înaltă. La rândul său. Un document de politică britanică din anul 2001 arăta că societăţile "de succes din secolul 21 vor fi cele care vor alimenta un spirit de creativitate pentru a favoriza activitatea culturală. dezvoltarea afacerilor. Similar. asigură noi locuri de muncă și creșterea economică. Pe de o parte. librăriile. creativitate şi deschiderea spre consumatorul noilor creații. dar şi de creare a unui Virtual Commons cultural.a.Capital uman Deschidere Tehnologie Capacitat e creativă Mediu social Mediu instituțional Fig. Jane Jacobs a sugerat încă din 1993 că diversitatea și schimbul de idei reprezintă surse ale inovării și. Lansarea largă a infrastructurii tehnologiei digitale şi a echipamentor de facilitare a accesului la surse conferă o anumită reciprocitate între cultură. Manuel Castells arăta că "tehnologia digitală a lansat competiția între două sisteme. Produsele tehnologice puse la dispoziţia individului îl pot transforma de la sine din consumator în creator. care merge mână în mână cu el". Mediul instituţional este considerat sub aspectul interdependenței între competitivitatea unei țări și factorii instituționali proprii țării respective.3. În artă şi industriile culturale şi creative a devenit evidentă o tendință de dezlănţuire a creativității individuale. Galeriile de artă. Florida arăta în 2002 că în absența unui climat creativ bazat pe cultura minților deschise și diverse nu poate înflori creativitatea. De la calculatorul personal şi aparatul de fotografiat digital la telefonul mobil. prin aceasta.2.

Pe aceiași linie se situează măsurile de încurajare a acordării drepturilor de autor sau de autori. diagrama Ishikawa. Mediu social. Woodworth) 4. Brainstorming Este un instrument de stimulare a creativităţii în grup.4. diagrama Pareto. 4. Altshuller şi altele. ANALIZA PRINCIPALELOR METODE DE DEZVOLTARE A CREATIVITATII SI ASIMILAREA UNOR TEHNICI DE APLICARE “Dacă în urmă cu secole omenirea a progresat prin exploatarea resurselor solului şi apoi a celor ale subsolului.EIRMA din 2004. scheme cu sugestii. menit să genereze un număr mare de idei. Metode de dezvoltare a creativităţii Lumea oamenilor de afaceri şi cea a industiaşilor se confruntă în prezent cu provocări neaşteptate. între care se includ metoda gîndirii laterale a lui Edward de Bono. au fost prezentate principalele instrumente de stimulare a creativităţii. uneori subtil ascunse de posibilităţile limitate de comunicare. In Raportul Asociaţia Europeană pentru Managementul Cercetării Industriale .1. De asemenea. considerate ca fiind echivalente recunoașterii brevetului de invenție din activitatea de cercetare . pentru soluţionarea unei probleme. La altă scară. cultura creativităţii şi inovării rămâne un suport esenţial. firmele care sunt în relații de colaborare directă cu industriile creative realizează produse de diversitate și calitate superioară comparativ cu firmele care nu întrunesc astfel de caracteristici. dar şi noi oportunităţi oferite de schimbările radicale care îşi aşteaptă rezolvarea. ce se dovedesc infinite. S. astăzi oamenilor le rămâne ca decisivă soluţia să exploateze resursele propriei inteligenţe şi creativităţi.1): 14 .” (R. 4. mai ales sub aspectul explorării potenţialului de R & D. Diagrama De ce-De ce (Why-Why -in l. sinectica (elaborată de William Gordon). matricea descoperirilor a lui Abraham Moles. Teoria rezolvării problemelor inventive.). Instrumentele (sau tehnicile) creativităţii sunt de natură euristică. Stimularea şi punerea în valoare a potenţialului creativ şi inovativ al angajatilor poate reprezenta o oportunitate pentru diversificarea şi dinamizarea activităţii societăţii.engl. metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky).capacitatea de adaptare a statului de drept și a politicilor publice promovate de acesta la nevoile persoanelor sau ale colectivităților și industriilor creative.2. analiza metaforică. elaborată de Genrich S. Există însă şi alte tehnici de creativitate. luate în considerare de diferiţi utilizatori: brainstorming. În cadrul efortului de conciliere între exigenţele severe ale managementului profesional şi necesităţile de identificare de noi capabilităţi şi resurse. O atracţie deosebită o prezintă zonele Europei Centrale şi de Est. şi anume(fig. Pentru limitarea inhibiţiilor şi stimularea unei atmosfere de sinergie dinamică. în sensul că au în vedere facilitarea şi stimularea creativităţii unei persoane sau unui grup de persoane. Dintre inițiativele în acest sens. în aplicarea metodei trebuie avute în vedere anumite reguli. printre care o criză economică fără precedent. Investiţiile directe şi indirecte în cultură sunt considerate ca o măsură a interesului unei țări pentru stimularea creativității şi asigurarea unui mediu favorabil dezvoltării activităților creative. Evidențele referitoare la schimburile comerciale dintre companiile creative şi societăţile care funcţionează în afara industriilor creative au arătat că firmele care își dublează investițiile în acțiuni creative își cresc cu 25% șansa de a realiza produse inovative. chestionare. ca şi din unele zone ale Asiei. sunt menționate recompensarea oamenilor de creație sau susținerea investiţiilor din industriile culturale şi de creative. La scară europeană.dezvoltare. problematica apare de o manieră similară la nivelul managerului unei societăţi. industriile culturale şi creative sunt considerate în măsură din ce în ce mai mare ca fiind promotoare ale creşterii economice. metoda scenariilor.

alege moderatorul şi participanţii.spre sfârşit. ora şi locul.combină şi îmbunătăţeşte ideile.se alocă un interval de timp pentru acomodarea cu atmosfera lipsită de criticism.este mai productiv decât un grup mare.dacă sunt prezentate mai multe idei. trimisă participanţilor cu cel puţin două zile în avans.fără critici.. în ideea că din cantitate poate rezulta calitate. . să fie sfătuiţi s-o noteze şi s-o prezinte mai târziu. moderatorul trebuie să fie atent ca: . . Conducătorul societăţii elaborează planul brainstorming-ului. . moderatorul va acorda prioritate ideii celei mai apropiate de subiect. .participanţii care au o idee. data.moderatorul prezintă problema şi. Importantă este identificarea problemei. moderatorul ordonează ideile corespunzător interesului pe care îl prezintă pentru subiectul în discuţie şi încurajează continuarea dialogului. aceasta trebuie să fie clară şi nu prea amplă. moderatorul va pune întrebări stimulatoare. sunt date exemple de soluţii. Regulile procesului stimulativ prin brainstorming cu un grup de până la zece invitaţi – câteva persoane cu experienţă şi câteva familiarizate cu problema . succesiunea activităţiile este următoarea: . pe parcursul dialogului să poată activa interesul participanţilor. Invitaţia. . odată cu creşterea numărului de idei.focalizarea pe cantitate. dacă este cazul.4. Este descrisă problema.1. dă alte explicaţii. . Moderatorul trebuie să fie în măsură să formulize întrebări stimulatoare asfel încât. Dialogul este condus de un moderator care asigură continuitatea şi înregistrează ideile. . întreaga listă este revizuită şi ideile nepotrivite sau irealizabile sunt înlăturate.participanţii încearcă să dezvolte ideea şi să o îmbunătăţească. o listă bună şi lungă de idei ar putea inspira soluţii şi perspective noi sau diminua prejudecăţile. în loc să se gândească la ce ar fi rău într-o anumită idée. creşte probabilitatea identificării unei soluţii eficiente pentru problema existentă. . . . .ideile sunt grupate în categorii. problema care va fi discutată.moderatorul cere să se exprime ideile. În general. lucrul Focalizare pe cantitate Fără critici Brainstormin g Combină ideile Idei îndrăznețe Fig. 15 . abordarea prin asociere sau combinare de ideile bune poate oferi idei mai bine conturate decât prin abordare individuală. membrii grupului trebuie încurajaţi să formuleze idei cât mai neobişnuite şi eventual să se complecteze într-o atmosferă constructivă. În timpul dialogului. De obicei.dacă nimeni nu se exprimă. conţine numele (logo-ul) şedinţei. dar nu sunt pregătiţi s-o prezinte.fiecare invitat îşi exprimă ideile şi acestea sunt înregistrate/notate.ideile îndrăznețe sunt binevenite. această regulă favorizează creativitatea divergentă deoarece.

trebuie să existe o metodă de a măsura progresul şi succesul întrunirii. De obicei. diagrama ilustrează într-o manieră explicită relaţiile dintre un anumit efect identificat şi cauzele potenţiale ale acestuia. . Diagrama cauză – efect Metoda mai este cunoscută şi sub denumirile de diagrama Os de Peste (Fishbone Diagram).se stabilesc cauzele majore ale problemei. iar cauzele şi sub-cauzele potenţiale conturează "structura osoasă a peştelui". acesta se scrie într-o căsuţă din extrema dreaptă a unei figuri. Fig. în loc de cauze pot fi reţinute generic noţiuni mai generale precum metode.3. . . Efectul . aşa cum se observă în schiţa din fig. la capătul unei săgeţi centrale care traversează figura. • furnizeaza o imagine grafica a problemei si a potenţialelor categorii de cauze.paşii trebuie să fie clari şi fiecare participant ar trebui să aibă un rol important în finalizare. dacă apar dificultăţi în identificare. Procedura de lucru este următoarea: .. măsurări. mediu. interesul participanţilor trebuie menţinut în timp.Efect 16 . astfel încât să se recunoască meritul acestuia şi să nu se altereze ideea originară. deoarece aceasta poate inhiba participanţii şi. grupul care a participat la brainstorming evaluează şi selectează singur ideea sau soluţia finală. respectiv efectul care urmează a fi analizat. sau diagrama Ishikawa şi reprezinta o modalitate de analiza a problemelor complexe.să descurajeze participarea superiorilor în timpul întrunirii.soluţia nu ar trebui să necesite aptitudini pe care membri grupului nu le au sau nu le pot obţine. care par a avea mai multe cauze interdependente. . Evident.reprezintă "capul peştelui". apelând eventual la o acţiune de tip brainstorming. • încurajeaza creativitatea prin intermediul procesului de brainstorming. . apar următoarele exigenţe: . În legătură cu această etapă finală a activităţii. 4.la procesul de luare a decizilor trebuie să participe toţi astfel încât efortul să fie coordonat spre scopul stabilit. astfel încât aceştia să-şi continue eforturile depuse. . obţinerea acestora ar trebui să facă parte din prima parte a soluţiei.4.se identifică problema.2 Analiza prin metoda diagramei Cauză . .4.o anumită problemă. generarea de idei neobişnuite. o caracteristică sau o condiţie de calitate .2.să repete ideea prin cuvintele autorului. Interesul pentru această metodă se explică prin faptul că: • permite explorarea diferitelor categorii de cauze. material.în cazul în care în acelaşi timp se formulează mai de multe idei. Astfel. personal. mai ales.dacă sunt necesare resurse sau aptitudini suplimentare.să numere ideile şi să încerce să le mărească numărul. . echipamente. va da prioritate celei care are cea mai mare apropiere de tema discutată.

. în termeni de ameliorare a calităţii. Este probabil diagrama cel mai des folosită în prezentările de management. • toate categoriile de cause să fie analizate cu aceeaşi atenţie.problemele secundare. pentru a putea număra repetiţia unei anumite categorii. se analizeaza impactul asupra problemei pentru a se identifica alternativele cu cele mai multe şanse de succes. Diagrama Pareto este un instrument folosit atunci când se cercetează un proces ce oferă informaţii împărţite pe categorii. prin 17 . apare termenul de “materiale de construcție” care se referă la patru tipuri de echipamente și zece tipuri de mașini. cunoscut şi sub denumirea de regula 80/20. acestea pot fi atribuite pentru analiza ulterioara uneia sau mai multor persoane. ansamblul ramificaţiilor construite cu fiecare dintre ideile luate în considerare dă o imagine sintetică. Diagrama Pareto ajută membrii unei echipe să se concentreze asupra unui număr redus de probleme importante sau de cauze ale unor probleme. Diagrama Pareto Diagrama se bazează pe principiul propus de Pareto.se încercuiesc ideile sau cauzele cele mai probabile şi. De asemenea.. în mod uzual. pentru a face distincţia între: . De asemenea. respectiv. limita practica a acestei diagrame corespunde detalierii pe trei niveluri. cu sens de cauzalitate. majoritatea problemelor (80%) au câteva cauze cheie (20%). care sunt multe la număr. care sunt puţine la număr.se formulează un plan de actiuni care trebuie sa ia în considerare cauzele şi interdependenţele reţinute. . De exemplu. problemele esenţiale pot fi indentificate şi corectate cu prioritate. Această tehnică se foloseşte în primul rând în identificarea şi evaluarea discordanţelor. . dar care au rezultate importante şi . Juran. până la epuizarea tuturor ideilor disponibile. a fiecăreia dintre cauzele secundare. Acest instrument este util în stabilirea priorităţilor.problemele esenţiale.se continuă în acelaşi mod analiza fiecărei cauze majore. sau nu exista suficiente informatii. Termenul “Calibrare” poate apare lângă “Metode” în sensul de procedură analitică. în situatia in care cauzele detaliate sunt in continuare complexe. . fiindcă arată care sunt cele mai urgente probleme sau cauze. • să fie incluse în figură toate ideile formulate în cursul analizei. sub termenul general “Mașini”.10% dintre produsele inventariate reprezintă 70% din costul total al inventarului. Analiza unei diagrame Pareto va arăta că : . dar care au efecte sau rezultate puţine.M. trebuie observat că anumiți termeni apar în mai multe poziții. În sesiunea de analiză trebuie urmărit ca: • fiecare participant să înţeleagă correct subiectul analizat.cauzele majore se înscriu în figură la limita unor linii adiacente săgeţii centrale. 4. Informaţiile sunt aranjate în ordine şi. pentru fiecare element incercuit. astfel încât cauzele şi conexiunile să poată fi identificate cu uşurinţă.80% dintre toate reparaţiile în garanţie ale unui produs se referă la 20% din componentele acestuia. Din punctul de vedere al problemelor de calitate. • diagrama trebuie să permită vizualizarea fără dificultate a informaţiilor înscrise. dar și la “Măsurare” adică acolo la unde pot interveni erori. de menţionat că pot fi mai multe cauze potentiale care interactioneaza in crearea problemei.se analizează fiecare dintre cauzele majore prin formularea de întrebări de tipul “de ce se întâmlă aceasta ?”. pentru problema supusă analizei. . fiecare idée este înscrisă la limita unei ramificaţii adiacentă liniei care identifică respectiva cauză majoră.4. . sau. asemănătoare imaginii de os de peşte. deşi poate fi utilizată pentru a rezuma orice fel de informaţii. de aceea. conform căruia 20% din resurse generează 80% din întreaga muncă. diagrama a fost introdusă de profesorul J.75% din defectele de calitate rezultă din 15% din operaţiile care au loc în cadrul unui anumit proces. Termenul “Scule din oțel” poate apare la “Metode” dacă există problema prelevării de probe sau la “Forță de muncă” unde se referă la problema personalului de mentenanță.

în anumit aplicații. Ca exigenţe în promovarea metodei.5. a.identificarea direcţiei în care trebuie îndreptate eforturile.necesitatea practicării de personal calificat. 4. de echipe formate din persoane care cunosc procedeul sau care cunosc metodele şi tehnicile utilizate în procedeul respectiv. Diagrama Pareto seamănă cu histograma sau graficul sub formă de bare.3a şi 4.compararea diagramelor Pareto ridicate de-a lungul timpului în legătură cu anumite situaţii s-au pututpoate identifica soluţii pentru reducerea frecvenţei sau costurilor aferente problemei de interes. 4. respectiv.ameliorarea utilizării resurselor limitate. ponderea produselor neconforme după cauze Dintre avantajele analizei prin metoda diagramei Pareto. ca mod de abordare a problemelor.accesul la informaţii pentru personalul implicat în analiză. se reţin: . . .4. cu mențiunea că. cum ar fi eforturile de ameliorare ale unui proces. corespunzător importanţei. ponderea persoanelor cu probleme după diagnistic. nevoile clienţilor şi furnizorilor sau oportunităţile de investiţii. b. Fiecare bară reprezintă o categorie de erori sau de cauze. Înălţimea fiecărei bare este corespunzătoare frecvenţei acelei categorii.stabilirea priorităților unor aplicaţii practice. Așa cum se arată în fig.3b. 4. prin participarea unui grup de specialişti la o şedinţă de brainstorming destinată rezolvării unor probleme cum ar fi: îmbunătăţirea sistemului de calitate într-o organizaţie. poate ajuta la scoaterea în evidență a complexității structurii problemei și a relaţiilor dintre factorii de influență.4. . se observă următoarele: . cu observația că barele sunt poziționate pe abscisă în ordine descrescătoare. dezvoltarea de noi tehnologii etc. Fig. 18 . Frecvenţa cumulată a fiecărei categorii reprezintă frecvenţa acelei categorii adăugată frecvenţelor tuturor categoriilor superioare. b. analiza concurenţei. . diagrama de relații se aseamănă cu diagrama Ishikwa. Toate barele vor avea aceeaşi lăţime. Diagrama de relații Reprezintă o tehnică de lucru care permite descoperirea şi vizualizarea legăturilor logice dintre idei.3 Exemple de analiză cu diagrama Pareto a.rezolvarea eficientă a unei probleme prin identificarea şi ierarhizarea principalelor cauze în ordinea importanţei acestora. Aspectul tipic al diagramei Pareto este ilustrat în fig.

c) diagramă cu cauze structurate pe niveluri c) Reprezentarea poate fi unidirecţională.De ce ? Cureaua alternatorului s-a rupt.descrierea şi formalizarea problemei.De ce ? Alternatorul nu funcţionează. Cauzele sunt legate prin săgeţi de ordine cu care se identifică legăturile de tip cauză .Fig.5c).5b). . Metoda De ce ? De ce ? Este cunoscută şi ca metoda „celor 5 de ce” şi reprezintă o metodă alternativă de explorare a relaţiei cauză/efect referitoare la o anumită problemă supusă analizei. cu punct central sau cu indicativ de legătură. Exemple de reprezentare a diagramei de relații.factorii de influenţă .evidenţierea legăturilor de acelaşi tip. Problema: Maşina mea nu va porni. .4. Întrebări şi răspunsuri: .5.5a) sau cu succesiune de cauze (fig. În ultimă instanţă.4.identificarea cauzelor care au generat problema şi stabilirea legăturilor principale de tip cauză – efect.4.4. . scopul aplicării acestei metode este acela de determina cauza principală a existenţei problemei care preocupă şi se doreşte rezolvată.5). de exemplu cauza apariţiei unui defect.6. a) diagramă cu punct central. Etapele de analiză și de construcție a diagramei pot fi rezumate astfel: . în cadrul fiecărui cuplu cauză – efect identificat. 19 .4. şi stabilirea unor legături şi pentru nivelurile următoare de detaliere. caz în care tema pusă în discuţie este plasată în centru. . Pentru a ilustra modul de conducere a analizei prin metoda De ce ? De ce ? se prezintă următorul exemplu. cauzele sunt repartizate pe niveluri care identifică intensitatea relaţiilor dintre acestea şi temă (fig. b) a) Fig.4. .identificarea circuitelor cauză – efect care au generat problema analizată.De ce ? Bateria este descărcată.sunt repartizate în jurul acesteia (fig. b) diagramă cu cauze în succesiune.efect (fig. iar cauzele . Pentru diagrama cu indicativ de relaţii. 4. 4. Diagrama de relaţii.

fără tendințe de abstractizare sau de deviere de la problema analizată.metoda Philips 66 care presupune constituirea unor grupuri de 6 membri. se putea continua cu întrebările până la şase. responsabilul de producție de la Toyota a prezentat metoda în următorii termeni: "reprezintă baza conceptului științific de analiză. aceasta este supusă rezolvării.ca o soluție de bună practică . după momentul primirii răspunsului și cel al formulării următoarei întrebări. Taiichi Ohno. se consideră că cinci iteraţii ar trebui să fie suficiente pentru a ajunge la cauza primară (root). Cheia reală constă în încurajarea abordărilor frontale și evitarea presupunerilor sau a capcanelor de logică. îmbinarea utilităţii cu designul etc. sau să faci ca obişnuitul să devină ciudat.De ce ? Cureaua nu a fost înlocuită. Revenind la cadrul european al preocupărilor pentru stimularea creativităţii şi inovării. şapte sau chiar mai multe.a. Firul întrebărilor trebuie să urmeze linia ascendentă a proceselor de cauzalitate. 4. Drept ținte au fost identificate conştientizarea importanţei creativităţii şi inovării pentru dezvoltarea personală. pe parcursul întregii vieţi. Evident.eurograma demersului în realizarea unor invenţii. Vom enumera câteva astfel de modalităţi: . fiecărui membru îi revine un singur minut pentru prezentarea soluţiilor sale la o problemă. Desigur..tehnica Delphy. Depăşind cadrul strict al unor activităţi “la cerere”. . Comisia Europene nominaliza anul 2009 ca “Anul European al Creativităţii şi Inovării”.efectuarea anumitor verificări în legătură cu răspunsul primit. Inițial. prin educaţie.. deşi a depăşit semnificativ durata de utilizare prescrisă. creativitatea fiecărei persoane trebuie dezvoltată încă din şcoală şi apoi. deoarece prin repetarea analizei de câte ori este necesar atât natura problemei. . se recomandă parcurgerea de către cursanţi a următoarelor documente oficiale care materializează conţinutul unor ample iniţiative politice de profil (http://europedirect. concepte dominante. precum creşterea performanţelor. Ulterior. exista o multitudine de metode de ideatizare (generatoare de idei) care pot fi folosite ca suport in procesul de gândire inovativa şi de creaţie. autoritatea sau fascinaţia unor personalităţi puternice. tradiţii. Aşa cum s-a arătat mai înainte. cu precizarea principalelor momente sau etape ale demersului. metoda celor cinci De ce ? a fost inclusă în procedura de analiză Six Sigma. a personalităţii şi spiritului creativ. fiecare grup având la dispoziţie 6 minute. socială şi economic. teama de schimbare sau de eşec ş. care se înscrie în seria metodelor de stimulare colectivă a creativităţii. urmând ca un raportor să prezinte în plen concluziile grupurilor.nord-vest. realizarea de economii de energie şi materiale. prezintă interes faptul că pentru manifestarea creativă unele personae trebuie ajutate să depăşască stările psihice de blocare. precum şi diseminarea de bune practici pentru a stimula educaţia şi cercetarea.analiza perfecţionărilor aduse unor produse. mai mult sau mai puţin organizată. să apară utilă . descoperiri sau inovaţii. trebuie menționat că.ro): • Recommendation of the European Parliament and of the Council on key competences for lifelong learning • Council Resolution on new skills for new jobs 20 . . În Comunicarea din 7 ianuarie 2009 intitulată „O strategie cuprinzătoare privind inovarea în UE”. Astfel de blocaje pot fi generate de constrângeri. sau ancheta iterativă. practica a adus în atenţie o diversitate de modalităţi de manifestare. De asemenea. cât și soluția acesteia devin clare".De ce ? Nu mi-am întreţinut maşina conform recomandărilor din manualul de service – aceasta fiind de fapt cauza principală. Totuși.sinectica privită ca metodă de antrenare individuală sau de grup în scopul rezolvării creatoare a problemelor folosind două principii: să faci ca un lucru ciudat să devină familiar. pot apare situații în care. tehnica a fost dezvoltată de Sakichi Toyoda și promovată la Toyota Motor Corporation în scopul îmbunătățirii procedurilor de fabricație. identificată la a 5-a întrebare. . Totuşi.7. . în conducerea analizei. în carenu apar relaţii directe între persoanele implicate în procesul creativ. odată formulată problema. Preocupări actuale pentru stimularea creativităţii şi inovării Creativitatea şi capacitatea de inovare reprezintă competente cheie. în sensul prezentării succinte a istoricului unor invenţii. dacă ar fi fost necesar. parcurgând prin poştă sau curieri un anumit traseu.

se supunem atenţiei studiile referitoare la stimularea creativităţii şi inovarii elaborate de Asociația Europeană pentru Managementul Cercetării Industriale (European Industrial Research Management Association) .org (v. • • • 21 . De asemenea. Anexa 2).Anul European al Creativităţii şi Inovării” este dată în Anexa 1.based innovation strategy for the EU European policy cooperation in Education and Training European agenda for culture in a globalizing world Grupurile ţintă includ tinerii. naţional şi european. formatorii.eirma. firmele şi legislatorii. O sinteză a memorandumului prin care s-a lansat iniţiativa “2009 .Broad. precum şi publicul în general.http://www. Organizaţiile societăţii civile sunt încurajate să se mobilizeze şi să se implice la nivel local.

(i) promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în mod semnificativ la inovare. antreprenoriale și sociale și bunăstarea tuturor membrilor societății. cât și în exteriorul pieței muncii. în special în rândul tinerilor.ANEXA 1 Memorandumul de lansare a iniţiativei “2009Anul European al Creativităţii şi Inovării” Articolul 1 Obiect Anul 2009 este desemnat "Anul European al Creativității și Inovării". în domeniile matematic. (c) stimularea sensibilității estetice. cât și al clienților. printre altele. (2) Obiectivul specific al Anului este de a sublinia. următorii factori care pot contribui la promovarea creativității și a capacității de inovare: (a) crearea unui mediu favorabil inovării și adaptabilității într-o lume aflată în continuă schimbare. Articolul 2 Obiective (1) Obiectivul global al Anului este de a sprijini eforturile statelor membre de promovare a creativității. creativitate și rezolvarea problemelor în calitate de competențe favorabile inovării. (h) sensibilizarea publicului. precum și încurajarea unei mentalități antreprenoriale. de la vârsta cea mai fragedă. Articolul 3 Conținutul măsurilor 22 . drept motor pentru inovare și factor-cheie pentru dezvoltarea competențelor personale. precum și pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă. (f) încurajarea deschiderii către schimbare. inclusiv noțiuni de bază în materie de protecție a proprietății intelectuale. (j) dezvoltarea creativității și a capacității inovatoare în organizațiile private și publice prin formare și încurajarea acestora de a utiliza mai bine potențialul creativ atât al angajaților. a cunoașterii și a flexibilității într-o epocă a schimbărilor tehnologice și a integrării globale rapide pentru o viață prosperă și satisfăcătoare. dezvoltării emoționale. precum și la dobândirea de aptitudini de gestionare a inovării și a designului. precum și cu școlile și universitățile. prin cooperarea cu mediul de afaceri. trebuie luate în considerare toate formele de inovare. a aptitudinilor de bază și avansate favorabile inovării tehnologice. prin învățarea de-a lungul vieții. (b) evidențierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare a comunicării interculturale și promovarea unei mai strânse legături între arte. gândirii creative și intuiției la toți copiii. care se pot aplica unei varietăți de contexte profesionale și sociale. (e) promovarea educării. (g) lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediul învățământului formal. precum și oferirea mijloacelor care să permită cetățenilor să-și îmbunătățească oportunitățile de angajare în toate domeniile în care creativitatea și capacitatea de inovare joacă un rol important. în ceea ce privește importanța creativității.numit în continuare "Anul". atât în interiorul. inclusiv pe planul social și antreprenorial. științific și tehnologic. cât și prin activități neformale și informale pentru tineret. a inovării și a spiritului antreprenorial pentru dezvoltarea personală. inclusiv în învățământul preșcolar. profesionale. (d) sensibilizarea în privința importanței creativității.

Articolul 5 Coordonarea la nivel european Comisia convoacă reuniuni ale coordonatorilor naționali pentru a coordona la nivel european punerea în aplicare a Anului și pentru a schimba informații cu privire la punerea în aplicare a acestuia la nivel național. evenimente și inițiative de promovare a dezbaterii și de sensibilizare în privința importanței creativității și a capacității de inovare. la nivel național. regional sau local. programe și politici din alte domenii. a activităților referitoare la An. precum cultura. dezvoltarea rurală. în măsura în care acestea contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 2. cercetarea și societatea informațională. 23 . în conformitate cu articolul 6. comunicarea. Atunci când este cazul. În afară de activitățile cofinanțate de Comunitate. Articolul 6 Finanțarea Cofinanțarea la nivel european a activităților din cadrul Anului este în conformitate cu prioritățile și normele care se aplică. (b) campanii de informare și promovare pentru a difuza mesajele-cheie. (d) realizarea de sondaje și studii la nivel comunitar sau național.Măsurile care trebuie luate pentru a se atinge obiectivele stabilite la articolul 2 includ următoarele activități realizate la nivel european. Coordonatorul asigură coordonarea. (c) identificarea de exemple de bune practici și difuzarea de informații privind promovarea creativității și a capacității de inovare. coeziunea. în special în domeniul educației și formării. întreprinderile. național. anual sau multianual. pot sprijini activitățile desfășurata cu ocazia Anului European al Creativității și Inovării. Articolul 4 Coordonarea la nivel național Fiecare stat membru numește un coordonator național responsabil de organizarea participării țării respective la An. programelor existente. Comisia și statele membre pot identifica alte activități care contribuie la obiectivele Anului și pot permite ca denumirea anului să fie menționată în promovarea activităților respective. legate de obiectivele Anului: (a) conferințe.

Monitoring and Controlling R&D (1989) Cooperative R&D in industry (1989) Improving industry-university relations (1988) Problems and responsibilities of first line R&D managers (1987) Increasing productivity in R&D (1987) Role and organisation of corporate R&D (1987) Developing R&D strategies (1986) Management development for R&D and the company (1985) The impact of new information technologies on R&D and on I&D management (1986) The role of R&D in introducing micro-electronics into the company (1984) Evaluation of R&D output (1985) How much R&D? (1983) The role of R&D in the innovation process (1983) Management of product development projects (1983) R&D in an energy and raw materials conscious era (1982) The role of R&D in quality assurance (1981) Industry needs for basic research (1982) The changing interface between research and marketing (1978) Systems and methods for planning R&D in industry (1979) Future working conditions: safety. hygiene and humanisation of environment (1979) The societal dimension in R&D strategy (1978) The evolution of the research worker (1977) Licensing (1978) 24 .Benefits and Drawbacks (2001) Technology Monitoring for business success (1999) The Management of Corporate Knowledge (1999) Project Management in R&D (1998) Technology roadmapping (delivering business vision) (1997) Benchmarking in R&D (1998) Long-term planning in a continuously changing world (1996) Organising the company-customer interface for effective innovation (1996) Funding R&D for industrial innovation (1995) Evaluation of R&D projects (1995) Total quality in R&D (1993) Managing in-house information (1993) Environmental & safety considerations in industrial R&D (1992) Acquisition of technology for product process innovation (1992) New aspects of the interface between R&D and Marketing (1991) Impact of Government policies on industrial R&D (1990) Personnel management in R&D (1990) Budgeting.ANEXA 2 WG63 WG62 WG61 WG60 WG59 WG58 WG57 WG56 WG55 WG54 WG53 WG52 WG51 WG50 WG49 WG48 WG47 WG46 WG45 WG44 WG43 WG42 WG41 WG40 WG39 WG38 WG37 WG36 WG35 WG34 WG33 WG32 WG31 WG30 WG29 WG28 WG27 WG26 WG25 WG24 WG23 WG22 WG21 WG20 WG19 WG18 WG17 Technology Access for Open Innovation (2005) Assessing R&D Effectiveness (2004) Organising Stage-Gate for Delivery (2004) Innovation through Spinning In and Out (2003) Project and Portfolio Management (2002) Integrating Technology and Business Strategy (2002) Information Technology and R&D (2001) Centralised versus Decentralised R&D .

Part 5. Part 2. Budgetting and Control Research laboratories (1971). Part 1. Part 4. Estimation of Cash Flow Curves Evaluating R&D projects (1973). Part 3. Computers as Aids to Management Computers and R&D (1974). Buildings Research laboratories (1971).WG16 WG15 WG14 WG13 WG12 WG11 WG10 WG09 WG08 WG07 WG06/1 WG06/2 WG06/3 WG06/4 WG06/5 WG05/1 WG05/2 WG05/3 WG05/4 WG04/1 WG04/2 WG04/3 WG03 WG02 WG01/1 WG01/2 Evaluating R&D Projects (1976) Industry-government relations (1976) Creativity and motivation in industrial R&D (1976) R&D for industry of the future (1974) The allocation of research resources (1975) Industrial R&D and environmental protection (1973) Technology forecasting and long-range planning (1973) Cooperative international research (1972) Information requirements for R&D (1973) Relations between industry and universities (1972) Evaluating R&D projects (1973). Communications The career of the research worker (1970) Research bought outside the firm (1969) Patents (1973) The Position of the Patent Function within the Organisation (1973) 25 . Credibility of Technical Success Computers and R&D (1974). Choice of Selection Criteria Evaluating R&D projects (1973). Part 2. Part 1. Evaluation and Selection Computers and R&D (1974). Part 1. Part 3.Part 3. Organisation of Evaluation Function Evaluating R&D projects (1973). Part 4. Part 2. Technical Applications in R&D Computers and R&D (1974). A Manager's Guide Research laboratories (1971). Project Evaluation and Review Evaluating R&D projects (1973).

Personality and Individual Differences. ISBN 0915299143. Second Edition.T. European Industrial Research Management Association . p. Does blocking interfere with cognitive processes? Journal of Experimental Social Psychology.com/tps.eu/creavityindexbrief. 61. The Thinking Production System: TPS as a winning strategy for developing people in the global manufacturing environment. 8. The Quality Toolbox. Lodewijkx. 1991. & de Vreede.Mircescu M.. Procesul de învăţământ şi formarea capacităţii creatoare. 2004. 10.: Upper Saddle River. 18. Santanen.. The Observer. Retrieved 2007-02-20. Diehl. NY: Charles Scribner’s Sons.. A. KEA briefing: towards a European Creativity Indexi. 2006). and Taylor III. 13.Villalba. Portland. G-J.hci. & Stroebe... 2004.asp. H. 15. "Juran's Quality Control Handbook". 1988. Documente ale Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. "Now brainstorms are off the agenda". 2. 1988 4. MindTools. ASQ Quality Press.ted. On Creativity. Henry. M.pdf 21. www. Applied imagination.php/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity. (June. www. Roberta S.Bibliografie 1. Bernard W. J. M Runco & S Pritzker. Briggs..” http://www. ().keanet.. 1963. McGraw-Hill. 2002. F. E. Stroebe. 14. 1995. Rickards. European Commission.Personality differences and group versus individual brainstorming. W. Russell. San Diego: Academic Press Vol 1. Productivity loss in idea-generating groups: tracking down the blocking effect. Florida Richard. Towards an Understanding of Creativity and its Measurements.com/pages/article/newTED_01. 19. Ernesto. 2003. http://www.toyotageorgetown. http://www. 1999. Eds. C.Yazdanpanahi. 17. The nature of creativity. Nijstad. 2008.Furnham. Do schools kill creativity? Talk at the TED: Ideas worth spreading conference. Productivity loss in brainstorming groups: a meta-analytic integration. Sternberg. 18 (1). 11. B.com. Mullen. O.. & Salas.com/index. Prentice Hall. Osborn. (2006).. New York. 7.md/_informatica/UPSC/A2. retrieved on 2008.A. 16..eirma. Journal of Personality and Social Psychology.htm 26 . T.html 3.F.au/hcisite2/toolkit/paretos. Or: Productivity Press. 2003.initiere/index.org 20. Juran J M. 20(4). 9.http://www. Robinson. 2005. 6. Inc. Production blocking and idea generation.B.htm. Encylopedia of creativity. 93. R. Causal Relationships in Creative Problem Solving: Comparing Facilitation Interventions for Ideation.1991.. 39. E. 19..mindtools. Creativity Research Journal. Principles and procedures of creative problem solving (Third Revised Edition). Basic and Applied Social Psychology. “Pareto Analysis: Selecting the Most Important Changes to Make.upsc. Journal of Management Information Systems.Taiichi Ohno Toyota production system: beyond large-scale production. W. Operations Management. 12. R. M.A. Johnson. Brainstorming. http://www.htm 5. Macdonald. K.. New Jersey. Nancy R.

LEGISLATIE CADRU Lector Dr. Floarea VASILE 27 . ing.

Capitolul I : Particularitati privind infiintarea si functionarea unui IMM CE TREBUIE SA STII SI SA FACI PENTRU A DEMARA O AFACERE 1. Fixeaza-ti obiectivele! • Care va fi activitatea firmei tale si ce cunostinte sunt necesare? • Cine vor fi consumatorii/clientii? • Cine vor fi furnizorii? • Ce produse si/sau servicii vor fi comercializate? • Care este locul de amplasare a structurii de vânzare? • Care va fi valoarea proiectului/finantare/ costuri? • Care sunt rezultatele previzibile? 2. Ai cunostintele necesare ? • Personalitatea si experienta sunt elemente esentiale în alegerea activitatii • Trebuie sa fii pasionat de comert/servicii si sa împarti pasiunea cu clientii • Trebuie sa cunosti dimensiunea , structura si ciclul de viata al pietei precum si tendintele acesteia • Trebuie sa stii ca nu poti vinde îmbracaminte, fructe, bijuterii, biciclete si calculatoare în acelasi loc/acelorasi persoane 3. Îti cunosti clientii? Comportamentul clientului, respectiv deciziile si actiunile persoanelor implicate în cumpararea de bunuri de consum si servicii este complex si multidimensional si de aceea trebuie sa cunosti în principal : Trasaturile demografice, sociale si psihologice ale clientilor Atitudinile fata de produse, marci , magazine Comportamentul anterior de cumparare precum si cel de viitor De fiecare data când un consumator /client achizitioneaza un bun sau serviciu , el foloseste procesul de decizie. A te adresa tuturor clientilor poate constitui un esec. În anumite zone trebuie avut ca obiectiv cucerirea clientilor locali si stabilite criteriile care pot contribui la aceasta. Efectuarea unor studii de piata si capacitatea de comunicare cu clientii sunt elemente esentiale ale unui marketing strategic. 4. Ce produse/servicii poti oferi? • Trebuie sa oferi clientilor ceea ce ei asteapta de la tine, nu ceea ce îti place tie sau îti sugereaza a vinde furnizorii • Sortimentul trebuie constituit din referinte care au cea mai mare sansa de a fi pe placul viitorilor clienti • Indiferent de activitatea aleasa trebuie adoptata o strategie de diversificare; trebuie sa demonstrezi clientilor în mod clar ca esti diferit si chiar mai bun decât alte structuri de vânzare • Oferta sa fie personalizata prin utilizarea unor mijloace cum ar fi: asortimentul (mai mult sau mai putin specializat), produsele (de marca, calitate, originalitate), servicii (proximitate, consiliere, informare, confortul magazinului, facilitati de stationare, livrari la domiciliu, carti de fidelitate) 5. Care vor fi furnizorii? • Relatia cu furnizorii constituie un aspect primordial; • Un comerciant trebuie sa stie ce vinde si ce cumpara; 28

Trebuie sa stii daca apelezi la grosisti, importatori sau producatori; Sa analizezi posibilitatea de a te integra într-un lant de distributie fara a-ti pierde independenta. 6. Care este locul de implantare a structurii de vânzare? • Magazinul trebuie ales cu grija în functie de localizarea sa în oras, cartier, pasaj, vecinatate, de concurenta, proiecte de constructii în curs, planuri de amenajare cuprinse în planul urbanistic general sau zonal, posibilitati de implantare a parcarilor; • Trebuie avut în vedere ca localizarea în apropierea unor magazine performante, “locomotive comerciale”, este de cele mai multe ori profitabil; • Trebuie avut în vedere cuantumul taxelor locale, alte impuneri fiscale, precum si facilitatile de care poti beneficia. 7. Cum va fi amenajat magazinul ?
• •

Magazinul va fi amenajat astfel încât :
• • • •

Sa atraga clientii din exterior; Sa cucereasca clientii prin punerea în valoare a marfurilor si prin ambianta creata; Sa asigure securitatea produselor (spatii frigorifice, instalatii de proba ) si conditii de stocare a marfurilor în cazul structurilor de vânzare cu suprafata mare. Sa respecte regulile de urbanism si criteriile de amplasare .

La deschiderea magazinului se poate organiza o manifestare de atractie si publicitatea necesara 8. Care va fi valoarea proiectului/finantare/costuri. Proiectul trebuie sa fie rentabil si de aceea trebuie estimat un cost, avându-se în vedere urmatoarele:
• • • • • • •

costuri de achizitionare a spatiului costuri de achizitionare a materialelor, utilajelor, mobilierului costuri privind înregistrarea si autorizarea functionarii costuri de modernizare a locatiei cheltuieli privind achitarea chiriilor si alte costuri administrative cheltuieli pentru asigurarea unui stoc de marfuri costuri privind salariile Pentru evaluarea resurselor trebuie avut în vedere : o cuantumul aportului personal; o cuantumul eventualelor împrumuturi bancare; o subventii si facilitati.

9. Care sunt rezultatele previzibile În comert poate fi vorba de a previziona volumul vânzarilor într-un prim an de exploatare a structurii de vânzare si a estima profitul. Pentru acesta este nevoie:

sa cunosti urmatoarele costuri : o achizitionarea de marfuri; o cheltuieli cu personalul; o cotizatii sociale; o impozite si taxe; o chirii, cheltuieli administrative; 29

cheltuieli de asigurare; cheltuieli de publicitate; dobânzi la împrumuturi bancare; cheltuieli diverse ,cum ar fi ambalajele, mobilierul de prezentare si conservare a produselor. sa estimezi nivelul vânzarilor
o o o o

Vânzarile vor fi apreciate în baza unui studiu de piata, care va indica tinând cont de concurenta si pozitionarea structurii de vânzare care este cifra de afaceri pe care o puteti realiza. În absenta unui studiu de piata se poate face referire la o serie de indicatori de caracterizare a structurilor de vânzare existente deja pe piata : vânzari medii /mp , productivitatea muncii, cifra de afaceri, valoarea capitalului circulant s.a. Toate elementele enumerate mai sus vor permite o perceptie globala asupra unei afaceri în comert si pot fi folosite în elaborarea unui plan de afaceri.

30

CAPITOLUL II. Legea Societatilor comerciale (Legea 31/1990) • Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Actualizata in anul 2008 prin: - Legea nr. 302/2005 - Legea nr. 164/2006 - Legea nr. 441/2006 - Legea nr. 516/2006 - O.U.G. nr. 82/2007 - O.U.G. nr. 52/2008 publicata in MOF nr. 333 din 30.04.2008. Societate comerciala: Persoane fizice sau juridice asociate in vederea efectuarii de acte de comert; daca au sediul in Romania sunt persoane juridice romane.

forme: a) societate in nume colectiv; b) societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe actiuni; e) societate cu raspundere limitata. Actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. • • Societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, in afara de cazul cand legea prevede altfel. Societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut . Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand: a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren; b) se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla; c) societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica. • Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului.

• •

Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni va cuprinde: a) datele de identificare a fondatorilor; b) forma, denumirea si sediul social; c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale; 31

n) numarul actiunilor comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni. b) cel putin o persoana este. in calitate de asociat unic. numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50. in conditiile legii. m) orice avantaj special acordat. Daca asociatul unic este administrator. administrarea. potrivit prezentei legi. precum si identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje. e) natura si valoarea bunurilor constituite ca aport in natura. oricarei persoane care a participat la constituirea societatii ori la tranzactii conducand la acordarea autorizatiei in cauza. functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare. valoarea aportului in natura va fi stabilita pe baza unei expertize de specialitate. l) sediile secundare . permite functionarea mai multor societati in incaperi diferite. intr-o societate cu raspundere limitata. h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.d) capitalul social subscris si cel varsat. in momentul infiintarii societatii sau pana in momentul in care societatea este autorizata sa isi inceapa activitatea. alcatuita dintr-o singura persoana Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate . asociat in fiecare dintre societati. ii revin si obligatiile prevazute de lege pentru aceasta calitate . • Capitalul social al societatii pe actiuni sau al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 90. are drepturile si obligatiile ce revin. • • In societatea cu raspundere limitata. adunarii generale a asociatilor. j) durata societatii. p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii. k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor. numarul membrilor consiliului de administratie sau modul de stabilire a acestui numar. g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administratie. partile sociale sunt ale unei singure persoane. daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii: • • • • • • a) imobilul.sucursale. O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. In societatea care se infiinteaza de catre un asociat unic. O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata. In cazul in care.000 euro. Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 200 lei si se divide in parti sociale egale. agentii. f) numarul si valoarea nominala a actiunilor. numarul de actiuni acordate pentru acestea. i)clauze privind conducerea. care nu pot fi mai mici de 10 lei. cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. 32 . aceasta. prin structura lui.000 lei sau echivalentul in lei al sumei de 25. o) cuantumul total sau cel putin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire. La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societati.

prin incheiere. primii administratori sau. a primilor administratori si. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit. f) declaratia pe propria raspundere a fondatorilor. pronuntata in termen de 5 zile de la indeplinirea acestor cerinte. a primilor directori. respectiv a primilor membri ai directoratului si ai consiliului de supraveghere si. Nu se pot infiinta sedii secundare sub denumirea de filiala. potrivit legii. actele privind proprietatea. d) in cazul aporturilor in natura subscrise si varsate la constituire.agentii. a primilor cenzori. va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in registrul comertului Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului. judecatorul delegat. ca inregistrare separata. ea se va inregistra in acelasi registru al comertului. 2 si in conditiile prevazute pentru acea forma . certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate. • • Controlul legalitatii actelor sau faptelor care.c) daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi sediul societatii. in registrul comertului din judetul in care vor functiona.sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului de la sediul principal. iar in cazul in care printre ele figureaza si imobile. Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se inregistreaza. c) dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei. • Inmatricularea se efectueaza in termen de 24 de ore de la data pronuntarii incheierii judecatorului delegat prin care se autorizeaza inmatricularea societatii comerciale. insa distinct. ca indeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege. Daca sucursala este deschisa intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu societatea. daca este cazul. e) actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati. dupa caz. se inregistreaza in registrul comertului se exercita de justitie printr-un judecator delegat In cazul in care cerintele legale sunt indeplinite. inainte de inceperea activitatii lor. Cererea va fi insotita de: a) actul constitutiv al societatii. fondatorii. • Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza in una dintre formele de societate enumerate la art. un imputernicit al acestora vor cere inmatricularea societatii in registrul comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea. b) dovada efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutiv. Inmatricularea societatii • In termen de 15 zile de la data incheierii actului constitutiv. g) alte acte sau avize prevazute de legi speciale in vederea constituirii. • • • • 33 . puncte de lucru sau alte asemenea sedii . Celelalte sedii secundare .

prevazut de lege. afara de restrictiile aratate in actul constitutiv. Functionarea societatilor comerciale • Aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobanzi. iar daca aportul a fost stipulat in numerar este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa faca varsamantul. 34 . obiectul sau de activitate. c) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice. Declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor incheiate in numele sau. in termen de 15 zile de la alegere. h) nu s-a respectat numarul minim de asociati. d) lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii. dupa caz. Nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci cand: a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica. la data depunerii cererii de inregistrare. subscris si varsat. daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat. • Dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat. la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora. • Asociatul care intarzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite. daca au fost numiti prin actul constitutiv. • • • • ) Prin hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii se vor numi si lichidatorii societatii. dupa caz. In caz contrar. la nivelul dobanzii legale. g) s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim. Acestea se platesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociatilor sau. aporturile asociatilor sau capitalul social subscris. iar cei alesi in timpul functionarii societatii. la data constituirii societatii. potrivit legii. e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii. societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat Functionarea societatilor comerciale • Bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia din momentul inmatricularii ei in registrul comertului. Cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat constituie dividend. b) toti fondatorii au fost. Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii.• Reprezentantii societatii sunt obligati sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor. incapabili. daca prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor care a aprobat situatia financiara aferenta exercitiului financiar incheiat nu s-a stabilit o dobanda mai mare. Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige. Nu se vor putea distribui dividende decat din profituri determinate potrivit legii. stabilit prin legile speciale. f) actul constitutiv nu prevede denumirea societatii. societatea comerciala va plati daune-interese pentru perioada de intarziere. • Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii.

64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.1 lei. sau in forma dematerializata. c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. • In orice factura. b) existenta reala a dividendelor platite. caz in care se inregistreaza in registrul actionarilor. numarul din registrul comertului si codul unic de inregistrare . se vor mentiona atat capitalul social subscris. Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati. dupa modul de transmitere. comanda. fara drept. 35 • • • • • . • Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv. Administratorul care. prospect si alte documente intrebuintate in comert. forma juridica. pe suport hartie. oferta. care. tarif. care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu . e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea. care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu . Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pana cand nu vor fi fost complet platite cele din emisiunea precedenta. isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii. capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate. emanand de la o societate. d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale. In orice factura.• • Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres. sediul social. in caz contrar ele vor fi nominative. oferta. emanand de la o societate. prospect si alte documente intrebuintate in comert. forma juridica. pot fi nominative sau la purtator . numarul din registrul comertului si codul unic de inregistrare . trebuie sa se mentioneze denumirea. Actiunile vor cuprinde: a) denumirea si durata societatii. Societatile pe actiuni • In societatea pe actiuni. care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala. comanda. • Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice. Actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative. sediul social. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice. • In documentele amintite daca acestea provin de la o societate cu raspundere limitata. trebuie sa se mentioneze denumirea. Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0. actul constitutiv le impun. Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala. se va mentiona si capitalul social. iar daca ele provin de la o societate pe actiuni sau in comandita pe actiuni. cat si cel varsat. tarif. republicata.

sau. fara drept de vot. daca in anul urmator adunarea generala hotaraste ca nu vor fi distribuite dividende. Actiunile trebuie sa poarte semnatura a 2 membri ai consiliului de administratie. de societatea independenta care tine registrul actionarilor. sau. incepand de la data publicarii respectivei hotarari a adunarii generale. codul numeric personal si domiciliul actionarului persoana fizica. denumirea. actiunile preferentiale vor dobandi drept de vot. Partea a IV-a. precum si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot. numarul de inmatriculare si codul unic de inregistrare ale actionarului persoana juridica. cu exceptia dreptului de vot. respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere. Actiunile preferentiale si actiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie in cealalta prin hotarare a adunarii generale extraordinare a actionarilor. Administratorii.b) data actului constitutiv. incepand de la data scadentei obligatiei de plata a dividendelor ce urmeaza a fi distribuite in cursul anului urmator sau. In caz de intarziere a platii dividendelor. Creditorului in favoarea caruia s-a constituit garantia reala mobiliara asupra actiunilor i se elibereaza o dovada a inregistrarii acesteia. inclusiv dreptul de a participa la adunarea generala. numarul actiunilor si numarul lor de ordine. 36 • • • • • • • • • • . ce confera titularului: a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar. dupa caz. Se pot emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. semnata de creditor si debitorul actionar sau de mandatarii acestora. respectiv a directorului general unic. ele acorda posesorilor drepturi egale. respectiv de directorat. inaintea oricarei alte prelevari. Actiunile cu dividend prioritar. pana la plata efectiva a dividendelor restante. nu pot depasi o patrime din capitalul social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare. prenumele. dupa caz. Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transfera prin simpla traditiune a acestora. numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata societatea. valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate. • Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele. respectiv ai directoratului. Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare. iar in cazul actiunilor la purtator si nominative emise in forma materiala. Garantia se inregistreaza in registrul actionarilor tinut de consiliul de administratie. si prin mentionarea garantiei pe titlu. in care s-a facut publicarea. directorii. sediul. dupa caz. d) avantajele acordate fondatorilor. c) capitalul social. Constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor se face prin inscris sub semnatura privata. in care se vor arata cuantumul datoriei. codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei. semnatura administratorului unic. valoarea si categoria actiunilor cu care se garanteaza. b) drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare.

Actiunile sunt indivizibile. societatea nu este obligata sa inscrie transmiterea atat timp cat acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultand din actiune . dupa caz. Situatia actiunilor trebuie sa fie cuprinsa in anexa la situatia financiara anuala si. In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi. • • • • • • • Despre adunarile generale • Adunarile generale sunt ordinare si extraordinare. Actionarii care ofera spre vanzare actiunile lor prin oferta publica vor proceda conform legislatiei pietei de capital . dupa caz. 37 . adunarea generala este obligata: a) sa discute. de auditorul financiar. respectiv ai consiliului de supraveghere. sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale. dar in contul societatii in cauza. • Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an. Daca actiunile unei societati sunt subscrise de o persoana actionand in nume propriu. Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune . de cenzori sau. b) sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie. respectiv de directorat si de consiliul de supraveghere. in mod deosebit. se considera ca subscriitorul a subscris actiunile pentru sine. sa numeasca sau sa demita auditorul financiar si sa fixeze durata minima a contractului de audit financiar. in cel mult 5 luni de la incheierea exercitiului financiar. b1) in cazul societatilor ale caror situatii financiare sunt auditate. Cand o actiune nominativa devine proprietatea mai multor persoane. O societate nu poate sa acorde avansuri sau imprumuturi si nici sa constituie garantii in vederea subscrierii sau dobandirii propriilor sale actiuni de catre un tert . Atat timp cat o actiune este proprietatea indiviza sau comuna a mai multor persoane. actiunile astfel dobandite trebuie distribuite in termen de 12 luni de la data dobandirii. fiind obligat sa achite contravaloarea acestora. Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta. numarul actiunilor pentru care s-a cerut. si sa fixeze dividendul.• • • • • Orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala. efectuarea varsamintelor. daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie. Societatea nu poate subscrie propriile actiuni . sa se precizeze daca ele au fost integral liberate si. si cenzorii. acestea sunt raspunzatoare in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate. Daca actiunile proprii sunt dobandite pentru a fi distribuite angajatilor societatii. fara rezultat.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa detina cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot. prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot. pe exercitiul financiar urmator. respectiv membrilor consiliului de supraveghere. actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicata. de fuziune. dupa caz. indiferent de cvorumul intrunit. Hotararile adunarii generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. d) sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie. daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului de administratie. Actul constitutiv poate prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate. daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv. • Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot. b) mutarea sediului societatii. g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni. d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale. 38 . reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica. c) schimbarea obiectului de activitate al societatii. Pentru adunarea generala intrunita la a doua convocare. g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni. de schimbare a formei juridice. de reducere sau majorare a capitalului social. i1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in actiuni nominative. inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii. divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. • • • Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru: a) schimbarea formei juridice a societatii. si cenzorilor. j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta. f) sa hotarasca gajarea. agentii. l) emisiunea de obligatiuni. programul de activitate. h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii. Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii. f) majorarea capitalului social. iar la convocarile urmatoare. k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni. luand hotarari cu majoritatea voturilor exprimate. e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si. m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii. respectiv a directoratului. e) prelungirea duratei societatii. adunarea ce se va intruni la o a doua convocare poate sa delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintai adunari. Daca adunarea generala ordinara nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor prevazute mai sus. i) dizolvarea anticipata a societatii.

iar la convocarile urmatoare. i1) conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in actiuni nominative. m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare. va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune . • • • • • • • • • 39 . Actionarul care. k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni. fie personal. divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Adunarea generala va fi convocata in termen de cel mult 30 de zile si se va intruni in termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii. ori functionarii societatii nu ii pot reprezenta pe actionari. respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere. j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta. A doua adunare generala nu se poate intruni in chiar ziua fixata pentru prima adunare .i) dizolvarea anticipata a societatii. Actionarii pot participa si vota in adunarea generala prin reprezentare. nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. sub sanctiunea nulitatii hotararii. directorii. corespunzatoare datei de referinta. prin actul constitutiv se poate conveni tinerea adunarilor generale si prin corespondenta. • Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot. In cazul societatilor inchise cu actiuni nominative. de fuziune. are. dreptul de vot apartine proprietarului. de schimbare a formei juridice. l) emisiunea de obligatiuni. prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot. Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. in baza unei imputerniciri acordate pentru respectiva adunare generala. fara votul acestora. fie ca mandatar al unei alte persoane. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii. intr-o anumita operatiune. daca. un interes contrar aceluia al societatii. Actionarii indreptatiti sa incaseze dividende sau sa exercite orice alte drepturi sunt cei inscrisi in evidentele societatii sau in cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor. Membrii consiliului de administratie. Daca asupra actiunilor sunt constituite garantii reale mobiliare. de reducere sau majorare a capitalului social.

. . cum ar fi: . . . 40 . in contractual colectiv de munca aplicabil.Fiecare angajator are obligatia de a infiinta un registru general de evidenta a salariatilor. in regulamentul intern si in contractual individual de munca.Interzicerea muncii fortate.Pentru verificarea aptitudilor salariatului. plus alte documente si reglementari legale stabilesc regulile raporturilor de munca pe baza unor principii. . ca drept universal.Munca prestata in temeiul contractului individual de munca ii confera salariatului vechime in munca. o Dreptul la acelasi tratament. .Dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale. Contractul individual de munca . II. in forma scrisa.Se incheie pe durata nedeterminata. . .Egalitatea de sanse si tratament: o Nediscriminarea in munca. Codul muncii (Legea 53/2003) I.Dreptul la negocieri colective.CAPITOLUL III.Este contractul in baza caruia o pesoana fizica se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator in schimbul unei remuneratii denumite salariu. cetatenii romani au dreptul la munca. .Se incheie in baza consimtamantului partilor. .Libertatea muncii ( neigradirea dreptului la munca). la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba: 30-90 zile calendaristice. sub 20 zile).Pe durata de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii. . Preliminarii Conform Constitutiei Romaniei.Principiul consensualitatii si a bunei credinte in munca: o Demararea raporturilor de munca pe baza unui contract de munca incheiat in forma orala (pe durata scurta. o Egalitatea de sanse. .Dreptul la asociere si greva. Codul muncii (legea 53/2003 cu modificari). in limba romana. .Dreptul salariatului la demnitate in munca: o Interzicerea muncii ilicite sau imorale. la protectia datelor cu caracter personal. .Angajatul trebuie sa aiba cel putin 16 ani.Perioada de proba constitue vechime in munca. .

conf. urmatoarele drepturi: o Dreptul la salarizare pentru munca depusa o Dreptul la repaus zilnic si saptamanal o Dreptul la concediul de odihna anual o Dreptul la egalitate de sanse si de tratament o Dreptul la demnitate in munca o Dreptul la securitate si sanatate in munca o Dreptul la acces la formarea profesionala o Dreptul la informare si consultare o Dreptul la a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca o Dreptul la protectie in caz de concediere o Dreptul la negociere colectiva si individuala o Dreptul de a participa la actiuni colective o Dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. . in meserie si in specialitate. in baza unor contracte individuale de munca. beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. in principal. o Locul de munca o Sediul social o Functia/ocupatia.Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii.Persoana selectata pentru angajare va fi informata cu privire la: o Identitatea partilor contractante. Clasificarii ocupatiilor din Romania o Riscurile specifice postului o Data de la care isi face efectul contractual o Durata concediului de odihna la care are dreptul salariatul o Conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante o Salariul de baza. de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului 41 .. alte elemente constitutive ale veniturilor salariale si periodicitatea platii salariului o Durata normala muncii. . . exprimata in ore/zi si ore/saptamana o Indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului o Durata perioadei de proba. vechimea in munca. in principal. dupa caz. .La solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document ca sa ateste activitatae desfasurata de acesta. urmatoarele obligatii: o Obligatia de a realiza norma de munca sau.Salariatul are.Salariatului ii revin.

42 . in conditiile legii o Sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege o Sa elibereze. contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern. toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului o Sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor. sub rezerva legalitatii lor o Sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu o Sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare.Angajatorul are.o Obligatia de a respecta disciplina muncii o Obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern. .Angajatorului ii revin. urmatoarele drepturi: o Sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii o Sa stabileasca atributiile fiecarui angajat o Sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat. max. in principal. din contractual colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca o Sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitaii o Sa se consulte cu sindicatele in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora o Sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati. 2 ani. urmatoarele obligatii: o Sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca o Sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca o Sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege. la cerere. partile pot negocia aceasta clauza prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau.Clauzele specifice contractului individual de munca (se negociaza. in principal. in timpul si dupa incetarea raporturilor de munca): 1. in contractual colectiv de munca aplicabil si in contractul individual de munca o Obligatia de fidelitate fata de angajator in executatrea artibutiilor de serviciu o Obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate o Obligatia de a respecta secretul de serviciu. Clauza de neconcurenta (avantajoasa salariatului): o La incheierea contractultui individual de munca sau pe parcurs. . in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunar ape care angajatorul se oblige sa o plateasca pe perioada stabilita. isi pot face efectele inainte. . potrivit legii.

1. pentru functionarii publici e un drept. o Nerespectarea acestei cluze de catre oricare dinte parti poate atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese. moral. o Se negociaza prin acordul partilor si poate face obiectul unui act aditional la contractul individual de munca. respectiv daca executatrea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. etc. o Are caracter de sanctionalitate si de neacordare de sporuri banesti. Clauza de constiinta: o Prin care angajatul e scutit de a realiza o sarcina care intra in conflict cu anumite principii (proprii) de ordin religios. o ex. o Nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine. o Este deductibila din profitul impozabil si se impoziteaza la beneficiar.o Are efecte numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute clar activitatile ce sunt interzise salariatului la incetarea raporturilor de munca si catre cine. Clauza de confidentialitate o Partile convin ca pe durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul exercitarii cuntractului. Contractul de adaptare pe o perioda de proba (durata determinate . o Ex. Clauza de performanta: o In contractual individual de munca partile pot negocia indicatori de performanta .Contractul individual de munca pe durata determinata (nu este regula. ci exceptia): o Se incheie in forma scrisa . dar si o obligatie.Refusul utilizarii armamentului din dotare 6. Clauza de mobilitate (munca e greu deplasabila.nu mai mult de 24 luni o Poate fi prelungit cu acordul partilor de cel mult doua ori o Aceleasi parti nu pot incheia mai mult de trei asemenea contaracte 43 . salariatul trebuie sa accepte delocarea): o In contracul individual de munca se stabileste specificul muncii. La angajatii cu atributii militare . Contractul de Imbarcare 3. 4. 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anteriore incetarii raporturilor de munca. se negociaza la o valoare de min. La ziaristi versus conducatorii de ziare (care nu-i pot oblige sa scrie la ordin) si eventuale parti implicate (lezate de opiniile expuse in articol). o Indemnizatia de neconcurenta lunara nu este de natura salariala. politic. Clauza de formare profesionala: o Pentru angajati e un drept.3 luni) 5. o Ex. o In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura. 2. cu precizarea perioadei pentru care se incheie. 2.

. care presteaza munca echivalenta. Cresterea temporara a activitatii angajatorului. o Salariatul cu fractiune de norma are norma de lucru calculata saptamanal sau lunar. o Intre doua misiuni salariatul se afla la dispozitia agentului si beneficiaza de un salariu platit de agent. o La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu utilizatorul un contract individual de munca. o Salariul primit de salariatul temporar nu poate fi inferioar celei pe care il primeste salariatul utilizatorului. proiecte. pe durata unei misiuni. etc. 44 . o Salariatul temporar este persoana incadrata la un angajator agent de munca temporara. sau a mai multora. . Angajarea pensionarilor in conditii de cumul legal pnsie – salariu In cazuri speciale pentru desfasurarea unor lucrari. Desfasurarea unor activtati cu character sezonier Cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de personae. o Durata misiunii de munca temporara nu poatte fi mai mare de 12 luni. cu o singura prelungire. Legii. Ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale. in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa. o Contractul de munca temporara este un contract de munca ce se incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar. cu character temporar.o Se poate incheia in urmatoarele situatii:         Inlocuirea unui salariat suspendat in conditiile legii. conf. programe. in temeiul legii Angajarea de personae pensionabile in urmatorii 5 ani.Munca prin agent de munca temporara: o Agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara.Contractul individual de munca cu timp partial: o Se incheie numai in forma scrisa. pus la dispozitia unui utilizator pe durata necesara sa presteze sarcini precise. o Pe parcursul misiunii utilizatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de munca pentru salariatul temporar. care nu poate fi mai mic decat salariul minim pe tara. inferioara numarului de ore normale de lucru ale unui salariat cu norma intreaga. care nu poare conduce la depasirea unei perioade de 18 luni. o Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate celorlalti salariati ai utilizatorului. o Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar.

atributiile specifice functiei pe care o detin. 45 . o Ei isi satbilesc singuri programul de lucru.Formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective principale: a) Adaptarea salariatului la cerintele postului. . cu exceptia fortei majore. d) Reconversia profesionala determinate de restructurari socio-economice. necesare pentru realizarea activitatilor profesionale. in conditiile stabilite prin contractual individual de munca.Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza in urmatoarele forme: a) Participarea la cursuri organizate de catre angajator sau furnizori de servicii de formare profesionala din tara sau strainatate. .Formarea profesionala . b) Obtinerea unei calificari profesionale. Modalitatea de control a angajatolrulu. denumite contracte individuale de munca cu timp partial. Formarea profesionala si evaluarea cunostintelor se fac pe baza standardelor ocupationale. f) Prevenirea riscului somajului. o Contractul individual de munca se incheie in forma scrisa si poate contine urmatoarele:    Precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu. o Contractul individual de munca cu timp partial trebuie sa cuprinda:    Durata muncii si repartizarea programuni de lucru. e) Dobandirea unor cunostinte avansate. a unor metode si procedee modern. o Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga. Obligatia angajatorului de transport a materialelor si produselor finite inre sediul sau si domiciliul angajatului o Salariatul cu munca la domiciliu are aceleasi drepturi legale ale celorlalte tipuri de salariati. . Interdictia de a efectua ore suplimentare. o Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat. g) Promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale. c) Actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza.Munca la domiciliu: o Sunt considerate salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc. Conditiile in care se poate modifica programul de lucru.o Angajatorul poate incadra salariatii cu fractiune de norma prin contracte individuale de munca pe durata determinata sau pe durata nedeterminata. la domiciliul lor. o Angajatorul are dreptul sa verifice activitatea salariatului.

daca au cel putin 21 de salariati. conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala. . inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile de formare profesionala. Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesionala se suporta de angajator. .Angajatorul are obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii. Modalitatea concreta de formare profesionala. o Cel putin o data la 3 ani. daca au sub 21 de salariati.La safarsitul lui salariatul poate fi supus unei eveleariin vederea stabilirii masurii in care face fata conditiilor noului loc de munca. o Ucenicul se oblige sa muncesca in subordinea angajatorului respectiv. In cazul in care salariatul a avut initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoatere din activitate. care este un contract individual de munca incheiat pe durata limitata.b) Stagii de adaptare profesionala la cerintele postului.Formarea profesionala se face de catre un formator numit de angajator dintre salariatii calificati cu o experienta profesionala de min. 46 .Este un contract cu durata limitata. Planul de formere profesionala este anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate. sau intr-un loc de munca nou. impreuna cu sindicatul si va decide in decurs de 15 zile de la primirea solicitarii. pentru salariati cu varsta mai mare de 16 ani de catre angajatori autorizati de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. drepturile si obligatiile partilor. . Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani. angajatorul va analiza solicitarea salariatului. se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractile individuale de munca. . 2 ani. . Participarea la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau a salariatului.Ucenicia la locul de munca se organizeaza in baza contractului de ucenicie.Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua.Sunt considerate contracte speciale de formere profesionala contractul de calificare profesionala si contractul de adaptare profesionala. . c) Stagii de practica sau specializare in tara sau strainatate. prin care: o Angajatorul se oblige saasigure formarea profesionala a ucenicului intr-o meserie. e) Formare individualizata. durata formarii profesionale. . .Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se oblige sa urmeze cursuri de formare profesionala organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale. d) Ucenicie la locul de munca. Un formator poate asigura formarea a cel mult 3 salariati. astfel: o Cel putin o data la 2 ani. ce nu poate depasi un an.

001 .500.001 | 43. Pragurile de venituri sunt stabilite in RON.001 .200 | |--------------------------------------|--------------------------------| | 52. Taxe si impozite pe salalri. Taxe si impozite 1. 249 din 14/04/2009: | Venituri totale anuale | Impozit minim anual | | (lei) | (lei) | |--------------------------------------|--------------------------------| | 0 52.500.000 | 6.000 | 8.000 | |--------------------------------------|--------------------------------| | 21.000 | |--------------------------------------|--------------------------------| 2.300.500 | |--------------------------------------|--------------------------------| | 430. 14 aprilie. Grila de impozitare a IMM A fost inclusa in Ordonanta de Urgenta "cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale" a fost publicata in Monitorul Oficial de marti.300.300 | |--------------------------------------|--------------------------------| | 215.200 lei. Grila de impozitare.Calculul salariilor dintr-un deviz: 47 .001 .4.CAPITOLUL IV.000 | 4.000 | |--------------------------------------|--------------------------------| | Peste 129.129.5%xS =5 CAS (gr3): 10. asa cum apare in textul final al Ordonantei publicata in Monitorul Oficial nr.000 | 2.000 | 11.5%xS=105 Fond sanatate: 5.600 | |--------------------------------------|--------------------------------| | 4.000.001 430.5% Venit baza de calcul: Salariu-(CS+CAS+FS)=1000-(5+105+55)=1000-165=835 Impozit:16%xV=133 Salariu net= Venitul –Impozit=835-133=702 3. cel mai mic impozit anual fiind de 2. platite de salariat in 2010 Salariu brut =1000 Contributie somaj: 0.5%xS=55 Contributii=16.000 | 22.000.21.001 215.

63935 Cd=M+S+SxContributii=M+1.2787)x0.5+Sx0.50= Sx0.0075+0.91805 48 .2165+0.2787xS+0.2787xS T=M+1.91805xS S=(T-M):1.63935xS=M=1.50= [S+(0.50+(Sx0.T=Cd+Ci Cd=M+Salarii (S) Ci= Fond de salariixRegie generala= (S+contributii)x0.052)]x0.0027+0.13935=Sx0.50=Sx0.

ANTREPRENORIAT SPECIFIC Prof. Traian AURITE 49 . ing. Dr.

întreprinzătorul. la întreprinzător. – “Antreprenor” – cineva care-şi începe propria sa afacere de proporţii mici (nu orice nouă mică afacere este antreprenorială sau reprezentativă pentru acest sistem) Încă din secolul al XVIII-lea. cumva. energici. leaderi. iar antreprenorii jucau un rol vizibil în transformarea resurselor. În 1934. originali. la un moment dat. antreprenoriatul a fost introdus de economişti în secolul XVIII şi a continuat să atragă interesul economiştilor până în zilele noastre. ” în Germania – “Antreprenor” – o persoană care este proprietar şi care intră în afaceri (se face distincţie de managerul profesionist) în U. spunea: “În antreprenoriat există o înţelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament şi care include: iniţiative. tenaci. pentru "a se consacra" mai mult pe manager. Say (1860) “Antreprenorul scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scăzută şi le introduce într-un domeniu cu productivitate ridicată şi randament superior. cea care acorda cea mai mare atenţie a elementelor ce caracterizează antreprenorii. centraţi pe rezultate. acceptarea riscului şi a eşecului” Ca subiect de analiză şi discuţie. 50 . un geniu al economiei secolului XX. creatori. principalele aspecte care le sunt specifice sunt acelea de: inovatori.. asumatori de riscuri. Tot în aceiaşi perioadă. Să nu uităm că şi mijloacele pe care le avem la îndemână s-au schimbat. B. materialişti. Revoluţia Industrială evolua. în Franţa. flexibili. economistul Richard Cantillona a asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul. independenţi.1. în Anglia. Se pare că este cazul să ne întoarcem. S. În viziunea reprezentanţilor şcolii behavioriste. optimişti.NOŢIUNI DE BAZĂ. Gândirea economică "a părăsit". CARACTERISTICILE ANTREPRENORIALE ŞI PRINCIPIILE ACTIVITĂŢII Antreprenoriatul înseamnă capacitatea de a crea şi conduce o organizaţie. Definiţii privind antreprenoriatul: J. A. Joseph Schumpeter. evident pe un plan net superior. organizarea şi reorganizarea mecanismelor socio-economice.

Procurarea echipamentelor. Realizarea marketingului aferent afacerii. 2. 1. 3. Aprovizionarea cu materii prime. Vânzarea produselor şi serviciilor Subcontractarea şi atragerea de colaboratori externi pentru activităţile pentru care nu se dispune de competenţele şi mijloacele necesare. Comunicare 51 . Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi unităţi de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunităţile economice creând valori atât pentru indivizi cât şi pentru societate. 6. 8. cu anumite calităţi: Acţiuni Identificarea oportunităţilor de afaceri. Structura activităţii antreprenoriale. implică o schimbare de stare a firmei. Activitatea antreprenorială reprezintă un proces care include în structura ei 10 acţiuni distincte. este un sistem holistic (sistemic). Asigurarea forţei de muncă competente. implică numeroase variabile. Implementarea viziunii antreprenoriale prin organizarea afacerii. demersului reevaluarea Calităţi Fler ⁄ Intenţie Imaginaţie ⁄ Independenţă ⁄ Pasiune Raţiune ⁄ Prudenţă Capacitate de orientare ⁄constanţă ⁄ tenacitate Dexteritate tehnică Acuitate Diferenţiere ⁄ Originalitate Previziune Flexibilitate Evaluarea propriilor performanţe antreprenoriale şi adoptarea deciziilor referitoare la derularea iniţiativei antreprenoriale. 5.Activitatea antreprenorială constă sintetic în identificarea şi valorificarea unor oportunităţi economice. Conceperea viziunii asupra antreprenorial pornind de la necesităţilor de schimbare. rezultatul antreprenorial depinde de numeroşi factori.1 CARACTERISTICILE ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE Ansamblul acţiunilor antreprenoriale care alcătuiesc procesul prezentat anterior prezintă câteva caracteristici: 1. 7. se produce la nivelul unei firme economice. este un proces dinamic. este un act de voinţă umană. este un demers unic. 4.

Aceşti factori. valorile. 2. Factorii externi depind de: caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic. în urma iniţierii unei afaceri.3 SATISFACŢIILE ŞI INSATISFACŢIILE ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE Întreprinzătorul poate avea. Libertatea de decizie şi acţiune care este conferită de deţinerea unei afaceri apare pentru el ca o necesitate asumată. Factorii interni depind de: mărimea întreprinderii. pot avea un impact major asupra iniţiativelor antreprenoriale. principiile ce vor călăuzi întreaga activitate: 1. Şi în această situaţie. Întreprinzătorul trebuie să cunoască. personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului şi nivelul de pregătire al persoanelor implicate şi cultura firmei. atât satisfacţii cât şi insatisfacţii. 5. atragerea şi păstrarea unei clientele. strategii şi planuri de acţiune clare ce vor fi revizuite în mod sistematic în funcţie de context. în această etapă. nu mai întâmpină piedici în autorealizare. 1. 52 . producerea şi livrarea de bunuri şi/sau servicii pe care oamenii şi le doresc. 3. dimensiunile şi avantajele ei trebuie prefigurată şi finalitatea activităţii antreprenoriale. Autorealizarea – întreprinzătorul. în urma iniţierii unei afaceri. în momentul în care sunt stabilite necesităţile. tipul şi specificul activităţii. 1. stimulative care să antreneze resursele umane.2 PRINCIPIILE ESENŢIALE ALE ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE În faza de proiect a afacerii. elaborarea de obiective. deţinând o afacere proprie. conjunctura economiei naţionale şi piaţa pe care firma acţionează. Aceşti factori au un impact mult mai mare asupra performanţelor întreprinderii. Pentru antreprenor. singurele fiind cele determinate de propria sa capacitate şi creativitate. deoarece el este cel care ia decizii şi face ca lucrurile să aibă o anumită direcţie stabilită de el însuşi. 4. Dintre cele mai importante satisfacţii se pot aminti: Independenţa (autonomia) – este câştigată. realizarea unui profit suficient pentru a atrage potenţialii investitorii şi a-i păstra pe cei existenţi. oferirea de recompense (materiale şi morale). datorită conţinutului favorizant sau defavorizant. întreprinzătorul doreşte să şi-o asume. afacerea presupune şi un grad ridicat de responsabilitate.Principalii factori care influenţează activitatea antreprenorială sunt factori interni şi factori externi.

efortul depus. care doresc să părăsească o activitate monotonă. în afacerea derulată de membrii familiei poate exista o morală şi o încredere mai bună. Iniţierea unei afaceri reprezintă o ocazie pentru a împlini această satisfacţie personal. în cazul în care are succes. Siguranţa muncii – este un alt aspect pentru întreprinzătorul care are siguranţa unui loc de muncă şi avantajul că poate lucra atâta timp cât este capabil de muncă fără să fie obligat să iasă la pensie. întreprinzătorul îşi va putea angaja toţi membri familiei. în loc să investească în afacerile deţinute de alţii şi care pot fi riscante sau în loc să-şi ţină banii în depozite bancare. des întâlnită. Ieşirea din rutină – este o altă problem. În felul acesta un întreprinzător poate iniţia o afacere. Întreprinzătorul. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor proprii – Pentru unele personae găsirea unui loc de muncă adecvat cunoştinţelor proprii poate fi o problemă (datorită excesului de forţă de muncă în domeniul respectiv). 53 . Sunt personae care simt nevoia unei schimbări. poate obţine un profit care să îi acopere dobânda la capitalul împrumutat şi care ar putea recompense riscul asumat. talentul şi propria capacitate antreprenorială şi managerial. unde cunoştinţele şi abilităţile sale să constituie un avantaj.Posibilitatea unui câştig nelimitat – cei mai mulţi întreprinzători obţin mult mai mult câştig decât dacă ar lucra pentru alţii. deoarece afacerea va avea continuitate prin preluarea ei de către copii. de rutină. Pe de altă parte. Folosirea independentă a capitalului acumulat – întreprinzătorul poate să-şi plaseze capitalul în propria afacere. Acesta este un alt aspect avantajos. Angajarea membrilor familiei – în cazul în care afacerea înregistrează rezultate bune.

Povara responsabilităţii totale – în caz de eşec sau succes în afaceri. Frustrarea în caz de succes – în cazul dezvoltării firmei va trebui suplimentat numărul de salariaţii şi atribuite unele prerogative. Acestea pot fi pierdute în cazul unei afaceri nereuşite. Această preocupare o au persoanele care au un loc de muncă bine plătit. Deciziile luate îi afectează nu numai pe întreprinzători şi firmă. aceea de a ceda o parte din control sub formă de societate pe acţiuni. 54 . ceea ce pentru unii întreprinzători poate părea frustrant. decide soarta întreprinderii. De aceea multe persoane preferă să lucreze pentru alţii limitându-şi responsabilitatea la sarcinile de muncă în cadrul programului lor de lucru. Apelarea la experţi .Putere şi influenţă – pentru orice întreprinzător a afacere confer putere şi influenţă deoarece el este cel care ia deciziile. Odată cu mărimea firmei. Riscul pierderii capitalului investit – mulţi întreprinzători contribuie cu bunuri sau cu sume importante de bani. Periclitarea carierei .În caz de eşec. iar toate aceste aspect îi creează o satisfacţie psihologică deosebită. Dacă pentru unele persoane munca de conducere este ceva atractiv. Insatisfacţiile activităţii antreprenoriale pot fi: Incertitudinea veniturilor – datorită oscilaţiilor în evoluţia afacerii pot să apară fluctuaţii ale veniturilor. ci şi pe clienţi. una din marile probleme întâlnite la unele persoane care doresc să devină întreprinzători este că ele nu vor mai fi capabile să se întoarcă la vechiul lor loc de muncă în caz de eşec.deoarece un întreprinzător nu poate fi cunoscător în toate domeniile de activitate el se vede nevoit să apeleze la experţi şi să asculte recomandările lor. În multe cazuri întreprinzătorul va fi ultimul care va fi plătit datorită numeroaselor plăţi financiare. întreprinzătorul este singurul răspunzător. influenţează cursul acţiunilor. cresc şi responsabilităţile. salariaţi. pentru altele ea poate constitui o adevărată povară. Acest lucru reprezintă o lezare a spiritului lor de interdependenţă. Cea mai neplăcută decizie în caz de creşterea a afacerii este pentru unii întreprinzători.

În cazul în care practicile vin în conflict cu etica întreprinzătorului se pot crea stări de nemulţumire Program de lucru foarte încărcat . Obiective ale afacerii. În fazele de început ale afacerii el trebuie să facă totul 14 ore pe zi. 7 zile pe săptămână. obiective privind satisfacerea eu-lui (obiective de autoîmplinire). obiective de asigurare a unui statut social. fără concediu. aduc organismul într-o stare de epuizare făcând loc frecvent apariţiei unor boli.Abaterile de la etică – uneori.4 STABILIREA OBIECTIVELOR ANTREPRENORIALE Obiectivele antreprenoriale pot fi grupate în trei grupe: Obiective de natură personală. El este primul care vine şi ultimul care pleacă. Deteriorarea relaţiilor familial – datorită programului de lucru prelungit şi consumului de energie şi timp întreprinzătorul are puţin timp pentru familie şi cei dragi. 1. Tot aici se cuprind şi obiectivele sociale 55 . prin care întreprinzătorul îşi justifică activitatea antreprenorială. obiective de reuşită în afaceri. constituind un imbold interior alimentat de ideile care declanşează activitatea antreprenorială.întreprinzătorul nu are un program de lucru fix.  Obiective generale. În cadrul acestei grupe se cuprind:      obiective de securitate şi siguranţă personală. stresul prelungit. Ele ţin de persoană. obiective de garantare a propriei independenţe. care presupun prestarea de servicii utile necesare societăţii (producerea şi comercializarea unor produse şi servicii) şi realizarea de profit (remunerarea pentru asumarea riscului investirii banilor într-o afacere). Afectarea stării de sănătate – munca îndelungată. consumul nervos şi de energie. în caz de succes. se impune o abatere de la valorile de etică profesională.

Se poate concluziona că întreprinzătorul este o persoană care iniţiază şi derulează un set de activităţi caracterizate de risc şi inovare cu scopul de a obţine satisfacţii materiale şi personale. cercetare. satisfacerea întreprinzătorului şi cea a salariaţilor. în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice. în condiţii de concurenţă. Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoana juridică care. defini întreprinzătorul ca persoana sau grupul ce iniţiază o activitate lucrativă promovând schimbarea şi 56 .CALITĂŢILE ŞI FUNCŢIILE NECESARE ÎNTREPRINZĂTORULUI Termenul de întreprinzător provine de la “entrepreneur” – „antreprenor”. Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri. elaborând produse şi servicii noi şi creând o nouă piaţă şi un nou client. Termenul poate fi definit în mai multe variante: Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri. cercetare. satisfacerea consumatorului. Întreprinzătorii acţionează în toate domeniile – educaţie. financiar-contabil.care presupun asumarea unor responsabilităţi sociale (protecţia intereselor consumatorilor. realizarea intereselor salariaţilor şi ale comunităţii din care firma face parte). întreprinzătorul este persoana ce îndeplineşte sarcina identificării şi obţinerii resurselor necesare înfiinţării unei afaceri şi în acelaşi timp îşi asumă riscul utilizării resurselor alocate Întreprinzătorul. – dar cei mai mulţi se manifestă în domeniul economic. Putem. organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale. Aceste obiective apar în situaţia în care obiectivele personale sunt corelate şi în concordanţă cu obiectivele afacerii 2. (Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii). respectiv prestări de servicii. Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcţionării unei afaceri bazate pe inovaţie. din vânzarea acestora pe piaţă. o persoană ce iniţiază o acţiune. medicină. comercial. îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesare pentru începerea activităţii. o activitate pe cont propriu. personal) acestea aflându-se în interdependenţă unele cu altele. deci. inginerie etc.  Obiective subsidiare care sunt stabilite pentru fiecare domeniu funcţional în parte (producţie. este iniţiatorul unei afaceri care se concentrează pe inovaţie. potrivit celei de a doua concepţie. Obiective mixte sunt acelea care reprezintă o corelaţie între realizarea profitului. În literatura de specialitate s-au desprins două concepţii: Potrivit primei concepţii.

fiind „singurul stăpân” îşi determină singur obiectivele. 2. realismul. 57 . 5. 2. asumându-şi riscurile inerente unei afaceri în schimbul unor satisfacţii şi interese personale. Capacitatea de a-şi asuma riscuri – este în strânsă interdependenţă cu puterea de decizie pentru că orice decizie înseamnă asumarea unor riscuri.urmăreşte combinarea resurselor disponibile după idei noi şi personale. încrederea în sine. capacitatea de a identifica rapid soluţii în rezolvarea problemelor dificile. Capacitatea de a fi lider – presupune existenţa unei puteri de a influenţa oamenii. 7. 9. 5.banii sunt principalul criteriu de măsurare a performanţelor. acceptarea realităţii şi abordarea problemelor în mod pragmatic. 7. stabilitate emotivă. Flexibilitate .dovedeşte spirit ofensiv şi constructiv urmărind obţinerea rezultatelor dorite. Spiritul de iniţiativă – de multe ori acest spirit este evident în viaţa de zi cu zi. Materialism . 10. capacitatea de a aborda global situaţiile şi de a integra detaliile în aceste obiective globale. Byron Williamson apreciază că cea mai mare parte a întreprinzătorilor care au reuşit în afaceri au următoarele trăsături comune: 1. 8. trăsături improprii întreprinzătorilor de succes. Putere de decizie – presupune cunoaşterea posibilităţilor reale de a fi încrezători în forţele proprii sau în cele ale colaboratorilor. Ideile valoroase trebuie puse în practică şi valorificate 3. timp disponibil 4. 4. sănătate fizică şi mentală bună şi posibilitatea de a depune eforturi prelungite. forţă de muncă.se adaptează cu uşurinţǎ la oameni şi situaţii. Centrat pe rezultate . prudenţa 10. 11. 6. dorinţa de a conduce şi de a controla propria afacere concomitent cu asumarea de responsabilităţi maxime. capacitatea de a gestiona corect tensiunile ce apar în cadrul unei firme. Trăsăturile personale ale celor care devin întreprinzători au fost grupate în trei categorii: • • • trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes.inovând noi produse pe piaţă. El poate să însemne o idee nouă în rezolvarea problemelor vechi. Capacitate organizatorică – o calitate necesară pentru a putea organiza eficient o activitate şi pentru utilizarea eficientă a resurselor limitate: bani. trăsături irelevante pentru succesul în afaceri. capacitatea moderată de delegare a autorităţii. 8. 3. pe baza calculului consecinţelor deciziilor adoptate în vederea realizării obiectivelor. gustul moderat al riscului. 9. Întreprinzătorul are încredere în sine şi îşi asumă riscuri calculate. 6.1 CALITĂŢILE NECESARE ÎNTREPRINZĂTORULUI 1. un drum mai drept şi mai sigur pentru atingerea unui obiectiv2. perseverenţa. Originalitate . Dorinţa de a face – este complementară spiritului de iniţiativă.

Rc – risc calculat S – succes E – eşec Întreprinzătorul poate încerca să reducă riscul prin controlul afacerii urmărind: • • • • alegerea atentă a produsului şi a pieţei. Vârsta Sexul Starea civilă Nivelul de educaţie Religia.Trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes: Dorinţa de asumare a riscului economic În cazul în care afacerile nu merg. Totuşi practica a demonstrat cǎ sunt întreprinzători şi de alte religii care au succes în afaceri. de a conduce şi de a nu fi condus Spirit inovator Nevoia de succes (de împlinire. întreprinzătorul îşi pierde reputaţia. Pentru ca şansele de succes să devanseze posibilitatea unui eşec.. realizare) Acceptarea incertitudinii Încrederea în sine Perseverenţa şi hotărâre Spiritul de iniţiativă Sesizarea oportunităţilor de afaceri Potenţialul energetic ridicat Trăsături improprii întreprinzătorilor de succes. Germania etc. A. finanţarea creativă. Lăcomia Necinstea Acţiunile pripite Neîncrederea în oamen. Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri. întreprinzătorul trebuie să-şi asume un risc calculat. Dorinţa de a fi propriul său stăpân. Olanda. formarea unei echipe competitive. poziţia socială şi prestigiul. Max Weber afirma cǎ persoanele de religie protestantǎ au trăsăturile şi mentalitatea cele mai adecvate întreprinzătorilor. Ţările cu religie protestantǎ sunt şi cele cu economie de piaţǎ dezvoltatǎ: S. planificarea riguroasă a activităţii. ca raport între posibilitatea de succes şi cea de eşec. U. 58 . Anglia. Necunoaşterea domeniului şi mediului de afaceri poate duce la faliment.

încurajarea din partea prietenilor de a iniţia o afacere pe cont propriu. Variabila psihologică – predispoziţia individului pentru acţiunea de a întreprinde o afacere. Pentru a se realiza aceasta este nevoie şi de variabila economică. Factorii (variabilele) care determină indivizii să întreprinzători.2. resurse financiare. maşini. 2. Variabila sociologică – prin încrederea persoanei în a întreprinde o afacere. ce constau în organizarea procesului de producţie (stabilirea amplasamentului. variabila sociologică. Funcţia de iniţiere şi organizare a producţiei. alături de experienţa profesională. salariile.. Printre schimbările negative se pot exemplifica: transferul unei persoane într-un oraş în care nu doreşte să meargă. Întreprinzătorul îndeplineşte două grupuri de sarcini majore: sarcini tehnice. determinată şi de trăsăturile personalităţii lui care pot face din nevoia de independenţă lucrul cel mai important pentru el. Schimbările pozitive pot fi îndemnurile familiei de a intra într-o afacere. Variabila economică – este decisivă pentru transformarea unei persoane în întreprinzător efectiv şi este reprezentată de disponibilitatea resurselor necesare (spaţiu.este cel care asigură utilizarea şi combinarea optimă a resurselor care sunt necesare desfăşurării procesului de producţie în scopul obţinerii celui mai ridicat rezultat posibil. găsirea pieţei de desfacere). asigurarea materiilor prime. Aceste trei variabile pregătesc o persoană să treacă de la stadiul de întreprinzător potenţial la stadiul de întreprinzător real.2 VARIABILELE ANTREPRENORIALE Multe lucrări de specialitate tratează acea stare ce declanşează activitatea antreprenorială. sunt: variabila de situaţie. conform teoriei antreprenoriale. materii prime. 59 . variabila psihologică. resurse umane calificate). Variabila de situaţie – este explicată prin schimbările de natură pozitivă sau negativă ce pot interveni în situaţia actuală a individului. ceea ce indică perspectiva şomajului. alegerea utilajelor şi angajaţilor. variabila economică. variabila sociologică poate stimula un individ să devină întreprinzător.3 FUNCŢIILE ÎNTREPRINZĂTORULUI Rolul întreprinzătorului în economie este relevat prin funcţiile pe care le îndeplineşte: a. concedierea unor colegi.

rea sau bună. schimbările şi simptomele acesteia sunt elemente căutate de către antreprenori. pentru a putea răspunde noilor exigenţe ale pieţei sau pentru a “ataca” noi pieţe. Ei ţintesc sus şi încearcă să creeze un primat al rentabilităţii economice. el este un inovator. b. ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau servicii. derivate din acţiunile sale. alegerea strategiei. Oricare ar fi motivaţia lor individuală (bani. un proces complex prin care noile idei tehnologice văd lumina.ANTREPRENORIATUL ŞI INOVAŢIA Inovaţia este finalitatea posibilă a unei invenţii. Instrumentul specific al antreprenorilor este inovaţia. realizând mereu combinaţii noi ale resurselor. indiferent de domeniul vizat. curiozitate. ea este mijlocul prin care antreprenorii exploatează schimbarea. Întreprinzătorul caută schimbarea. graţie unei “comercializări” adecvate. cărora merită să le acorzi o şansă. Funcţia de autoritate. Aceştia caută toate ocaziile favorabile. 3. adaptarea produselor la cerinţele consumatorilor. putere. Funcţia sa esenţială este de a-şi asuma riscul economic. specifice activităţii. care constau în diagnosticarea situaţiei economice. fie le înzestrează pe cele existente cu un potenţial sporit de creare a avuţiei. d. este o disciplină diagnostic care examinează sistematic zonele de schimbare. ea este mijlocul cu ajutorul căruia întreprinzătorul fie creează noi resurse producătoare de avuţie. Am putea spune despre întreprinzător că împărtăşeşte soarta întreprinderii. controlul realizării planului. îi răspunde şi o exploatează ca pe o oportunitate. 3. punerea în aplicare a acesteia. Funcţia de asumare a riscurilor. Inovaţia constă. antreprenorii încearcă să creeze valoare şi să-şi aducă o contribuţie. Cu alte cuvinte putem defini inovaţia ca acea aptitudine prin care printr-un mijloc (în sens economic sau social) se găseşte o întrebuinţare pentru ceva din natură căruia i se conferă valoare de întrebuinţare. în adoptarea de către o firmă a unei ⁄ unor schimbări în scopul creşterii eficienţei globale. Aceste riscuri pot fi financiare. psihice. Inovaţia reprezintă potenţialul de producere a bogăţiei din mijloace deja existente. Întreprinzătorul îşi asumă toate tipurile de risc. Inovaţia. ca bază a cunoştinţelor despre sistemul antreprenorial. Sursele inovaţiei.1 SURSELE INOVĂRII 60 . Întreprinzătorul îşi impune viziunea şi concepţia privind societatea şi îşi exercită autoritatea sa de iniţiator al afacerii c.sarcini economice. Funcţia de inovare. dorinţa de faimă şi recunoaştere). acele zone care oferă ocazii. Inovaţia reprezintă funcţia specifică a iniţiativei de afaceri. sociale.

în cadrul unei companii:  evenimentele neaşteptate  discordanţele  nevoile specific unor activităţi  schimbările produse la nivelul sectorului de activitate şi al pieţei 2. Evenimentele neaşteptate IBM. maşinile care au adus compania Ford în poziţia de lider pe piaţă. Mult mai târziu. acest model nu putea fi vândut. Ceea ce s-a întâmplat în anii 1950 – 1970 când industria siderurgică înregistra o piaţă în continuă creştere. Însă acestea nu au cumpărat noul aparat. modelul Edsel a fost cel mai atent proiectat din istoria industriei de profil de până atunci.una cu probleme şi una cu posibilităţi . Caracteristica firmelor „cu iniţiativă” au după cum afirmă Peter Drucker: „două „pagini întâi”. care a înregistrat cel mai mare eşec din istoria industriei constructoare de maşini prin crearea modelului Edsel.. în timp ce alte modele ale firmelor concurente înregistrau venituri foarte mari. O discrepanţă între aşteptări şi rezultate poate oferi posibilităţi de inovare. în afara companiei  schimbările demografice  schimbările la nivelul percepţiei  noile cunoştinţe Evenimentele neaşteptate (succese sau eşecuri) reprezintă acele surse productive ale unor posibilităţi de inovare deoarece pentru majoritatea firmelor ele sunt aspecte care nu se iau în seamă. cea care a salvat situaţia a fost Biblioteca Publică din New York. Astfel. iar managerii le acordă ambelor aceeaşi atenţie”. se pot identifica şapte surse de ocazii de inovaţii. Acest eşec a stat la baza succesului ulterior a firmei Ford. consecvente a posibilităţilor de inovare. în cadrul unei companii. 1. iar compania IBM a devenit liderul industriei calculatoarelor.Multe inovaţii apar dintr-o sclipire de geniu. dar marje de profit scăzute reprezintă o discordanţă economică. firmele au arătat un interes foarte mare faţă de aceste aparate. Un exemplu este firma Ford Motor. Discordanţele – reprezintă o nepotrivire flagrantă între două sau mai multe evenimente. iar altele sunt rezultatul unei căutări conştiente. Iniţial. a creat. poziţie menţinută şi astăzi Si eşecurile pot fi considerate o sursă de inovare. la începutul anilor 1930 prima maşină de calcul modernă destinată băncilor. dintre care patru se află în interiorul organizaţiei economice. Datorită schimbărilor pe piaţa automobilelor. iar trei în afara sa. care se găsesc doar în câteva situaţii. Reacţia considerată inovatoare au fost laminoarele de capacitate mică 61 . Reacţia celor de la Ford au fost modelele Mustang şi Thundebird. pentru evidenţa salariilor.

iar pentru cei care le urmăresc şi le exploatează acestea reprezintă posibilităţi de mari venituri. Schimbările demografice – sunt surse externe inovării. structura lui se modifică. Astfel au apărut foarte multe clinicii private de chirurgie şi psihiatrie. printre altele. compania Nestlé a cumpărat respectiva companie la un preţ exorbitant Nevoile specifice unei activităţi Un exemplu în acest caz este cel prezentat în cartea lui Peter Drucker. În acest caz este un bun prilej pentru inovatori de a fi lăsaţi singuri o bună bucată de vreme. 62 . iar 15 ani mai târziu.Una din poveştile de mare succes ale anilor 1960 a fost cea în care Bill Connor. Schimbările din structura de activitate au creat. a exploatat o incompatibilitate în tehnologia medicală. Schimbările produse la nivelul sectorului de activitate şi al pieţei Structura sectorului de activitate se poate schimba. uriaşe posibilităţi de inovare furnizorilor americani de servicii medicale. Această invenţie a exploatat o nevoie specifică unei activităţi. centre de intervenţii de urgenţă şi organizaţii de ocrotire a sănătăţii. iar această schimbare poate oferi o extraordinară posibilitate de inovare. Ca urmare. tăierea unui ligament. fără a mai fi necesară tăierea lui. fondatorul companiei Alcon Industries. Rareori noile posibilităţi corespund felului în care firmele tradiţionale au abordat piaţa. care presupuneau. Această oglindă poate să arate oricărei maşini ce alte maşini se apropie din şase direcţii posibile. În situaţia în care un domeniu de activitate înregistrează o dezvoltare rapidă. în ultimii 15 ani. Povestea este legată de operaţiile de cataractă. japonezii au un avans în robotică de zece ani. Medicii aveau cunoştinţe despre existenţa unei enzime care putea dizolva ligamentul. Tot ceea ce a făcut Bill Connor a fost să adauge acestei enzime un conservant care ajuta la păstrarea enzimei o perioadă de mai multe luni. Pentru ca sistemul să funcţioneze pentru automobile este o adaptare a oglinzii reflectorizante folosite pe autostrăzile americane la începutul anilor 1930. iar liderii tradiţionali ai acestuia neglijează segmentele care s-au dezvoltat foarte rapid. neexistând un sistem de autostrăzi. Un exemplu este cel al japonezilor care acordând atenţie aspectelor demografice din anii 1970. Alcon a înregistrat un monopol mondial. au acţionat şi au dezvoltat partea de robotică. Şoselele din Japonia îşi urmează drumurile făcute pentru sau de carele cu boi în secolul al – X-lea.

asociaţia organizaţiilor cooperatiste.societate comercială cooperatistă pe acţiuni .societate cooperatistă în domeniul meşteşugăresc. iar patrimoniul ei se află în coproprietatea membrilor unei familii. cifră demonstrată de-a lungul timpului.familială. iar această percepţie creează posibilităţi de inovare.FORME JURIDICE DE ORGANIZARE A MICILOR AFACERI Principalele forme juridice sub care se poate desfăşura activitatea afacerilor particulare sunt: a. Întreprinderea individuală – aparţine din punct de vedere al patrimoniului. Această asociaţie e formată din membrii familiei care posedă integral competenţele 63 .Schimbările la nivelul percepţiei – se leagă de modul în care un manager vede „partea plină a unei jumătăţi de pahar„ sau „partea goală a unei jumătăţi de pahar”. Întreprinderea de grup – prezintă drept caracteristică definitorie dreptul de posesiune asupra patrimoniului său. mai ales pentru firmele de dimensiuni mici şi mijlocii. este o întreprindere cu riscuri nelimitate. Între apariţia unei noi cunoştinţe şi aplicarea ei pe piaţă trec aproximativ 50 de ani. a.asociaţia familială . Exemplu poate fi dat de ipohondria care cuprinde naţiunile în zilele noastre. Niciodată până acum nu a existat o preocupare sau o teamă mai mare în privinţa sănătăţii. . b.societate în nume colectiv. în rândul oamenilor. ca să devină realitate.societate cu răspundere limitată.societate agricolă. Totul provoacă boli incurabile. De grup (asociaţii. . societăţi). . Este forma cea mai larg răspândită. . . Capitalul social este constituit prin contribuţiile a cel puţin două persoane (5 în societăţile pe acţiuni). . Această optică. are nevoie de mai multe cunoştinţe 4. Individuale b.societate în comandită pe acţiuni. orice poate duce la o boală degenerativă de inimă. .societate în comandită simplă. alimente sănătoase etc.este de dimensiuni mici. O inovaţie de acest gen.societate cooperativă meşteşugărească. din partea a cel puţin două persoane.cooperativă meşteşugărească.societate pe acţiuni. . ceea ce pune problema împărţirii între ele a contribuţiei lor la activul net sau la controlul întreprinderii. . . . . unei singure persoane. Noile cunoştinţe – inovaţiile bazate pe cunoaştere diferă de celelalte prin timpul necesar realizării lor şi prin problemele care reuşesc să le ridice întreprinzătorilor. a dus la noi posibilităţi de inovare: pieţe pentru reviste de sănătate.

societatea în comandită pe acţiuni – capitalul social este împărţit pe acţiuni. profesional sau la nivel naţional. comanditarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. asocierea se poate face pe plan teritorial. Se formează pe baza liberului consimţământ. . Aceste asocieri se pot constitui prin înţelegere verbală sau scrisă. a persoanelor care devin cooperatori. care pot folosi în gospodăriile proprii sau în formele de asociere. caracterul personal al titlurilor nominative de valoare. societăţi de drept civil şi societăţi comerciale. răspund numai cu părţile sociale.societatea comercială cooperatistă pe acţiuni – asociaţie de persoane fizice care. . cu caracter economic şi social. pe baza consimţământului liber exprimat. . .societatea cooperativă meşteşugărească – este o societate cu personal şi capital social variabil.societatea în nume colectiv – toţi asociaţii răspund nedeterminat şi solidar de datoriile societăţii. caracterul individual al asocierii. acţionarii fiind obligaţi la plata acţiunilor lor. . cei în cauză stabilindu-şi singuri obiectul de activitate şi condiţiile în care-şi desfăşoară activitatea. Cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare este cea a persoanelor fizice care vor să desfăşoare activităţi comerciale sau care vor să presteze diferite servicii.privind managementul tuturor activităţilor. iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. organizarea şi managementul organizaţiei cooperatiste în mod democratic.societatea cooperatistă în domeniul meşteşugăresc – este o asociaţie independentă care este constituită pe baza următoarelor principii: asocierea liber consimţită. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.societatea în comandită simplă – se caracterizează prin faptul că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi.asociaţia organizaţiilor cooperatiste – urmăreşte realizarea unor acţiuni de interes comun cât şi asigurarea unor servicii şi produse specializate. . constituie un capital social prin acţiunile nominative emise de societate. iar părţile sociale nu pot fi reprezentate de titluri negociabile. În cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti sunt incluse următoarele forme: . constituirea şi dezvoltarea patrimoniului cooperatist. prin care nu se creează o nouă persoană juridică.societatea cu răspundere limitată – este forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asemenea asociaţii pot constitui toţi proprietarii de terenuri agricole. care este constituită pe baza consimţământului liber exprimat. care se asociază pe baza consimţământului liber exprimat. • mărimea afacerii şi posibilităţile de dezvoltare. . asigurarea continuităţii mişcării cooperatiste. forţă de muncă salariată. . .societatea pe acţiuni – este forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. fără formalitate juridică. răspunzând fiecare în limita valorii acestora. proprietatea cooperativei sau închiriate. asociaţii comanditari fiind răspunzători numai până la nivelul aportului lor. în scopul desfăşurării activităţii în comun cu mijloace proprii. De cele mai multe ori. Întreprinzătorul trebuie să aleagă forma juridică a afacerii ţinând cont de următoarele elemente: • domeniul în care urmează să-şi desfăşoare activitatea. acţionarii fiind obligaţi doar la plata acţiunilor lor.societatea agricolă – în acest domeniu se pot constitui asociaţii de diverse tipuri: asociaţii simple. în număr limitat. • partenerii posibili de viitor în dezvoltarea afacerii. Ea este alcătuită din persoane fizice de diverse categorii sau calificări profesionale. • cel mai avantajos cadru legal pentru afacere în etapa respectivă şi în viitor. 64 .cooperativa meşteşugărească – este o asociaţie independentă. membrii familiei sunt şi proprietari şi lucrători efectivi în cadrul acesteia. . iar asociaţii.

În perioada în care vitaminele au fost descoperite. deţinea supremaţia şi nu avea nici o 65 . În 1925 era o firmă mică ce vindea vopsele textile. “Loveşte acolo unde nu este nimeni” este strategia care conţine două forme: “imitaţia creatoare” – unde antreprenorul face ceva ce a făcut altcineva deja.STRATEGII ANTREPRENORIALE Peter DRUCKER în cartea lui “Inovaţia şi sistemul antreprenorial” identifică patru tipuri generice de strategii antreprenoriale: • • • • "aruncă în luptă toate resursele pe care le ai" "loveşte acolo unde nu este nimeni" "utilizează breşele/nişele de piaţă" "schimbă valorile şi caracteristicile" “Aruncă în luptă toate resursele pe care le ai” – este o strategie mai puţin previzibilă. Un exemplu este analgezicul Tylenol care a fost folosit ani de zile în acest scop şi care se procura doar cu reţetă. Pe baza evidenţei contabile în partidă simplă.Se pot enumera avantajele acestei forme: • filiera de autorizare este scurtă. • imposibilitatea folosirii eficiente a personalului colaborator. Ca şi exemplu poate fi Hoffman La Roche din Elveţia. în caz contrar nu există a doua şansă. una din cele mai mari profitabile companii farmaceutice. inovând. a angajat cercetători de la Universitatea din Zurich. oferindu-le salarii mult mai mari decât cele de profesori şi a investit toţi banii pe care îi avea şi pe care i-a împrumutat pentru această afacere. După 60 de ani jumătate din piaţa mondială a vitaminelor era deţinută de Hoffman La Roche. • imposibilitatea de a întocmi întotdeauna documente justificative pentru consumul de produse din gospodăria proprie. 5. un analgezic mai vechi. Dezavantajele acestei forme sunt: • posibilităţi mai mici de dezvoltare a activităţii. • posibilităţi reduse de finanţare şi autofinanţare. dar îl îmbunătăţeşte. fiind necruţătoare şi neadmiţând greşeli. Strategia este foarte riscantă pentru a fi folosită în alte scopuri decât inovaţii majore. Dacă reuşeşte recompensele sunt foarte mari. Până nu demult aspirina. a achiziţionat patentele de vitamine pe care nu le dorea nimeni. iar lumea ştiinţifică nu le accepta. • taxele de autorizare sunt mai mici. impozitarea se face pe diferenţa calculată. dintre veniturile încasate şi cheltuielile suportate pentru realizarea acestor venituri.

Când acest medicament s-a procurat fără reţetă.strategie care implică. Peste doi ani firma Sony a realizat primul radiotranzistor portabil. “Găsirea şi ocuparea unei breşe ecologice” – această strategie tinde la obţinerea controlului într-o zonă limitată şi să-i facă pe cei care o practică imuni la concurenţă şi imposibil de provocat.contraindicaţie. în primul rând. urmează. (de menţionat că firma Sony nu era cunoscută în afara graniţelor Japoniei şi nu se ocupa de aparatură electrocasnică pentru consumatori). U. Acest succes a creat ocazia pentru “imitaţia creatoare”: firma JOHNSON & JOHNSON care a înţeles că există o piaţă pentru un medicament ce înlocuia aspirina. Preşedintele firmei Sony. Tylenol nu este aşa de puternic. “judou-lui antreprenorial” . Aceste specializări le-au împins atât de în faţă încât nimeni nu poate să le concureze. le schimbă utilitatea.000$. A. valoarea şi caracteristicile economice. nu provoca tulburări gastrice şi nu avea efecte.1 STRATEGII DE DEZVOLTARE A ANTREPRENORILOR Pentru a realiza o creştere echilibrată. şi a cumpărat licenţa Bell Labs pentru suma de 25. ocuparea "podului" şi apoi a întregii zone. după realizarea unui flux suficient de venituri. iar peste cinci ani captase întreaga piaţă mondială. Un exemplu este cel al Laboratoarelor Bell. Un exemplu îl reprezintă mărcile importante de autoturisme. devenind astfel standard. a plecat în S. Ea transform produse vechi în ceva nou. Aparatul acesta a fost fabricat să poată fi folosit doar cu lamele produse de el. Tylenol a apărut ca un analgezic universal şi sigur şi în 2 ani conducea piaţa. a fost mult mai mare decât au prevăzut producătorii. cele care au inventat tranzistorul. Aceasta strategie aspira la obţinerea controlului intr-o zona limitata. citind în ziar despre existenţa tranzistorului. 5. ”Schimbarea valorilor si a caracteristicilor unui produs” – această strategie este ea însăşi o inovaţie. A. peste trei ani domina piaţa americană. pur şi simplu. Producătorii americani au estimat că el va fi gata până în 1970. U. succesul în S. neapărat). Ca şi exemplu poate fi dată firma Gillette care a inventat aparatul de ras. ocuparea unui "cap de pod" într-o afacere sau pe o anumită piaţă (prost apărat sau. Aceasta tinde să-i facă pe cei care o practica imuni la concurenta si imposibil de provocat. întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere: • • • strategii de creştere intensivă strategii de creştere extensivă strategii de diversificare 66 .

calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive).1.1. Aceasta se poate face printr-o strategie de: • • • integrare verticală integrare orizontală integrare modulară. Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă: • • • strategii de penetrare a pieţei strategii de dezvoltare a pieţei strategii de dezvoltare a produsului Strategii de penetrare a pieţei . ea constă în expansiunea geografică a firmei. Strategii de dezvoltare a produsului Această strategie de creştere intensivă constă în elaborarea de noi produse sau servicii sau oferirea de produse îmbunătăţite clienţilor existenţi. prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. Realizarea de produse noi este mai costisitoare însă oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mia scurtă de timp întrucât piaţa începe să devină saturată. Strategii de dezvoltare a pieţei Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului). 5. Strategia de integrare verticală.5. 67 . Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente.1 STRATEGII DE CREŞTERE INTENSIVĂ Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent.2 STRATEGII DE CREŞTERE EXTENSIVĂ Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului.

Această strategie presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive. iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari. În felul acesta. Cheia succesului a acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii. Strategia modulară. banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv.O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval. Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul). firma poate creşte mult mai rapid.1. Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei. 5. De regulă această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. costurile unitare vor fi mai scăzute.3 STRATEGII DE DIVERSIFICARE Aceste strategii presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare). Această strategie reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente. Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. 68 . Strategia de integrare orizontală. Diversificarea se poate realiza: • • printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei). printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale.

Dr. Stefan VELICU 69 . ing.TEHNICI DE COMUNICARE Prof.

intrucat atinge chiar punctele esentiale ale fiintei. un tot de funcţii. Ce se petrece inlauntrul nostru se proiecteaza in exterior (de aceea "frumusetea este in ochii privitorului"): daca in sufletul nostru e liniste.1. In functie de caracterul nostru. lumea de afara este minunata. Cine sunt si ce caut . Jean-Claude Filloux) că personalitatea este unică. dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordări ale personalităţii. pe masura ce trece timpul si o data cu el. nici răspuns. proiectam trasaturi pozitive sau negative asupra celor cu care interactionam. In diverse epoci s-a tot vorbit despre cunoasterea de sine si inca ar mai fi multe de spus. spun culturile orientale si occidentale. CUNOAȘTEREA DE SINE Omul are trei lucruri de făcut în lumea aceasta : Întâi. Urmatoarele randuri sunt insuflate de dorinta de a mai limpezi putin apele. dezorientati. În plus. precum şi lucrurile din jur. Man`s Bussines in Life Adevarul este in noi. “Cine sunt?” este una dintre marile intrebari ale existentei. aceea a unui individ care trăieşte istoric într-un anume context. fie una. în măsura în care .chiar daca nu primeste prea des un raspuns clar si definitiv. personalitatea este temporală (ea este.se dezvaluie treptat celui care isi pune intrebarea constant. într-un anume mediu) şi nefiind nici stimul. precum şi în mijlocul lucrurilor cu care convieţuieşte. să fie fericit în sinea lui. precum şi lucrurile cu care trebuie să convieţuiască. să-şi amelioreze propria fiinţă. care .asa arata si lumea din jur. daca suntem tulburati. prietenoasa si saritoare cu tine. De ce ar trebui sa ne cunoastem in primul rand pe noi? Pentru ca si cunoasterea Celuilalt si a lumii incepe tot cu cunoasterea de sine. prietenos. o integrare (chiar dacă această integrare nu se realizează totdeauna). amanuntele inutile. ea se afirmă ca un stil.” John Ruskin. Lumea exterioara. cunoasterea de sine este primul pas in cunoasterea lumii in general. din punct de vedere psihic si moral. prin 70 . ce ne returneaza propria imagine. totdeauna. ne ajuta sa (ne) cautam. Asadar. proprie unui individ (chiar dacă acesta are trăsături comune cu alţii). că ea nu este numai o sumă. concreta este o reflectie a universului nostru interior. să se cunoască pe sine.lumea va fi iubitoare. saritor . calea vietii este auto-descoperirea. Subiectul pare greu de epuizat. suntem interconectati cu altii ca si noi. parte dintr-o retea vasta pe care o numim lume. În al doilea rând. Dincolo de opoziţia. fie celelalte s-au deteriorat şi pot fi remediate. În al treilea rând. “Daca esti iubitor. se poate spune (cf. Lumea alcatuita din Ceilalti este o oglinda imensa. Lumea este ce esti tu (Thomas Dreier). Desi indivizi. agitati. ci o organizare.

autodisciplină. emotivitate-dinamism.intermediul comportamentelor. Costa şi Mc Crae): Extraversie: cordialitate. dorinţa de reuşită. Relativ stabilă la adult. Observarea. Deschidere: imaginaţie. precum şi a descifra stările afective ale interlocutorului şi de a stabili relaţii interpersonale. emoţii. Analize factoriale ale rezultatelor unui chestionar de personalitate larg cunoscut şi utilizat (cel al lui Cattell – 16 PF). depresie. sentimentelor. ordine. el însuşi descris prin trăsăturile (de nivel inferior) cele mai tipice care îl constituie (organizare ierarhică). ideilor. Aceste cinci mari dimensiuni sau trăsături sunt. Care sunt marile dimensiuni ale personalităţii? Pentru a analiza structura comportamentelor noastre trebuie să dispunem în prealabil de un eşantion de comportamente. simţ al datoriei. altruism. activitate. observarea modului cum se structurează respectivele dimensiuni. În procesul comunicării privirea constituie actul psihofizic esenţial. Agreabilitate (a fi plăcut): încredere. centrare pe sine. agresivitate. de obicei. care nu rezidă numai în facultatea de a culege imagini. modestie. Instabilitate emoţională: anxietate. apoi descrierea indivizilor prin aceste trăsături permite. deschidere către domeniile esteticului. valorilor. impulsivitate. atitudini. personalitatea este în construcţie. adaptare-anxietate. atenţie faţă de ceilalţi. ci şi în aceea de a exprima trebuinţe. acţiunii. forţa supraeului) care corespund celor cinci dimensiuni ale modelului de organizare a personalităţii în cinci trăsături. au pus în evidenţă cinci factori secundari (introversiune-extraversiune. definite printr-unul dintre polii lor. emoţii pozitive. supunereindependenţă. vulnerabilitate. care descrie personalitatea în 16 factori primari. cu ajutorul mijloacelor statistice (analiza factorială). Aceste cinci dimensiuni sunt (cf. reflecţie. siguranţă de sine. Există actualmente un larg consens în a considera ca pertinentă descrierea personalităţii prin cinci mari dimensiuni (cinci mari trăsături: "the big five") care se prezintă ca factori bipolari. Unele teorii ale personalităţii postulează existenţa unor dimensiuni. în dezvoltare la copil. pe care indivizii se situează în principiu în mod stabil şi care pot fi descrise prin cuvinte: trăsăturile. loialitate. 71 . colaborare. căutarea senzaţiilor. Conştiinciozitate: competenţă.

În primul rînd nu trebuie omisa circulatia informatiei si în sens invers (feed-back). verbul a comunica are în limba româna un “frate bun”. În al doilea rînd. unde a dat nastere lui excommunicare. nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau decodare. În al patrulea rînd. Acest model elementar trebuie însa extins deoarece comunicarea nu se încheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei. informatia si receptorul. TEHNICI DE COMUNICARE 2. fapt ce ne îndreptateste sa vorbim de existenta unui dublet etimologic. majoritatea vorbitorilor se gîndesc la “a aduce la cunostinta”. românii. Toate aceste elemente vor diminua reusita comunicarii. bronzul sau fierul au fost pe rînd la mare rang. “a da de stire” sau “a informa”. În al treilea rînd. Ce este comunicarea? Provenit prin filiera franceza. Iata cum pentru pentru noi. Abilitatea de a comunica. adica “a opri de la împartasanie” . comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. Întelesul exista si în latina tîrzie. toata aceasta “desfasurare de forte” nu s-ar dovedi pe deplin eficienta daca nu s-ar acorda importanta atît codajului cît si decodajului mesajului transmis. Cu transformarile proprii trecerii de la latina vulgara la proto-româna. comunicarea poate fi înteleasa drept “ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia punerii în relatie cu una sau mai multe persoane în vederea obtinerii unor anumite obiective. Privita ca un act de punere în relatie a emitatorului cu receptorul. într-o miscare ascensionala catre planurile superioare ale existentei. Comunicarea înteleasa ca proces are la baza patru componente fundamentale: emitatorul. precum si imixtiunea unor factori perturbatori.” 2. deoarece comunicarea nu se realizeaza decît în vederea obtinerii unui raspuns. 72 . sensul originar al comunicarii este deopotriva profan si sacru: comunicarea sta la baza organizarii sociale. Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. dar angajînd si aspiratiile lor “verticale”. canalul. latinescul communicare a fost mostenit sub forma a cumineca.2. Cînd trebuie sa defineasca comunicarea.2. avînd sensul de “a se împartasi” (în acceptia ritualului crestin). mijlocind raporturile “orizontale” dintre oameni. Etape ale dezvoltarii comunicarii umane Arheologii si istoricii ne-au zugravit experienta timpurie a speciei umane pe planeta Pamînt din punctul de vedere al diferitelor epoci în care piatra.ceea ce echivala cu excluderea din comunitatea religioasa.1.

O istorie completa a existentei umane trebuie sa faca referire si la etapele distinctive în dezvoltarea comunicarii umane. influentata si stimulata de Marile Descoperiri si de spiritul Renasterii. pastrata si difuzata”. La început. la folosirea literelor pentru a sugera anumite sunete. Aceste detalii anatomice le-au facilitat crearea vorbirii si limbajului. de la reprezentarea ideilor complexe prin imagini sau desene stilizate. Epoca scrisului. 2. înregistra. limba si laringele asa cum le avem noi astazi. dezvoltînd si testînd tot felul de tehnologii care sa îi ajute sa-si rezolve problemele legate de producerea hranei si confectionarea armelor de vînatoare. mormaieli. 73 . Odata cu secolul al XIII-lea. comunicarea este acaparată de o societate informatională.C. Epoca semnelor si semnalelor. Johann Gutenberg. sa gîndeasca progresiv si mereu sa mai inventeze cîte ceva care sa le schimbe modul de viata. Istoricii plaseaza aparitia primelor inscriptii (pictograme conventionalizate) carora li se pot asocia anumite semnificatii în Mesopotamia si Egipt. 5. Sistemele informaționale sînt supuse astazi unor importante schimbari tehnologice. în jurul anului 4000 Î. Epoca mijloacelor de comunicare computerizata. În Europa. 3. Aceasta noua epoca este plasata în timp acum circa 40. oferindu-le astfel un avantaj semnificativ fata de oamenii de Neanderthal. Epoca tiparului. Ceea ce s-a schimbat de-a lungul secolelor si mai ales în ultimele decenii “sînt modalitatile si amploarea cu care informatia este produsa. 6.. spectaculoasa inventie apartine unui obscur aurar din Mainz. iar fiecare din acestea a avut un cuvînt de spus în evolutia vietii sociale individuale si colective.000 de mii de ani cînd oamenii de Cro Magnon aveau structura craniana. Daca adăugăm la toate acestea “mariajul” dintre calculator si telecomunicatie. fiintele umane comunicau cu ajutorul sunetelor pe care reuseau sa le produca din punct de vedere fizic (mîrîituri. recupera si disemina informatii legate de viata lor de zi cu zi. iar primele carti tiparite încep sa apara odata cu secolul al XV-lea. Epoca vorbirii si a limbajului. desi se pare ca tehnica tipariturii le era cunoscuta chinezilor înca din secolul al V-lea. Primul pas spre scriere a fost facut prin standardizarea semnificatiilor imaginilor. 4. Numai ca fara o oarecare abilitate de a schimba. Se pot distinge 6 epoci: 1. prelucrata. Prima carte din lume (Diamond Sutra) a fost tiparita de chinezi în anul 868 D.C. descifra. tipete). colectata. Istoria scrisului este cea a evolutiei de la reprezentari pictografice la sisteme fonetice. formele hominide care s-au succedat de-a lungul erelor de evolutie nu ar fi avut nici o sansa sa acumu leze si sa transmita urmasilor lor solutiile optime pentru rezolvarea problemelor de viata.Stramosii nostri îsi petreceau mai tot timpul confectionînd unelte. începe sa se dezvolte “o informatie cu adevarat universala” capabila sa sustina apetitul tot mai crescut al oamenilor pentru stiri si cunoastere. Epoca mijloacelor comunicarii de masa. precum si prin miscarile si pozitiile corpului.

gestica. Stilurile de comunicare Stilul cooperant (stilul prin care dezvoltam relatii).contrazicerea mesajelor verbale: “M-am suparat pe tine” – zambet larg. 2. stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu alte fiinţe umane). . mimica..E2.. comunicarea interpersonală ( E ≠ R ) (are ca obiective influenţa opiniei / atitudinii celorlalţi.R1. Dumitru. te rog!”(nerostit) înlocuit de ducerea degetului aratator la buze. Formele comunicarii I..). R2. prezenţa situaţiei. comunicarea de masă ( E instituţionalizat – R necunoscuţi).limbajul verbal (7%): respectiv cuvintele. II. .. P. râs.5. · acordarea feedback-ului reciproc.4. · efect de autoreglare asupra conduitei personale-homeostazie comportamentală. . Stilul asertiv. · facilitarea conştientizării de sine. autocunoaşterea obţinută prin determinarea celuilalt de a-şi exprima părerea despre noi.R2. · adaptarea creativă a persoanei.2.7.3. Stilul bazat pe negociere (folosit in afaceri. .sustine mesajele verbale: “E haios” – râs. Tipuri de comunicare comunicarea intrapersonală ( E = R ).limbajul paraverbal (38%): respectiv stimuli si semnale transmise prin tonul. postura.accentuarea mesajelor verbale: “Iesiti!” – bratul intins spre iesire.. Inlocuirea mesajelor verbale: “Taci. · congruenţa dintre mesaje verbale şi nonverbale. Stilul agresiv (folosit atunci cand dorim sa atacam verbal. sa intimidam).).. comunicarea de grup ( E1.. 2.6.. Nedelcea . Stilul directiv. 2. Comunicare eficientă O comunicare eficientă are următoarele caracteristici (C. Paralimbajul si limbajul nonverbal au rolul de a: . Barierele comunicării 74 .. 1999): · porneşte de la datele realităţii concrete. Comunicarea umana foloseste stimuli si semnale care apartin urmatoarelor categorii de limbaj: . in tranzactii).. comunicarea publică ( E – R1. Stilul rezolutiv (stilul prin care se incearca rezolvarea unor probleme).limbajul nonverbal (55%): respectiv stimuli si semnale transmise prin: fizionomie. 2. volumul si ritmul vocii.

Bariere cauzate de frica endemică .”. vrei să spui că. Conflictul în tehnica negocierii Conflictul reprezintă neînţelegeri între două sau mai multe persoane înseamnă interacţiune şi dialog. fără a încrucişa braţele. fără a fi de acord sau a dezaproba). . nu oferiţi sugestii. Comportament adaptat (stabilirea contactului vizual confortabil şi constant. (“Mi-aş dori să poţi pune laolaltă toate piesele componente ale construcţiei tale din nou”).. 4. 8. “Dacă înţeleg. Alte bariere pot fi: . indicaţii ale înţelegerii: „aha”.. Sentimente care se reflectă (repetarea unui cuvânt care exprimă un sentiment pentru a fi auzit şi acceptat la nivel emoţional: “Te simţi trădat. . Citarea unor fragmente sau formule care exprimă reflecţii (repetarea ideii de bază care tocmai a fost enunţată. formulări scurte). „înţeleg”.evitarea – “Mai bine sa vorbim despre”.”.amenintarea – “O vei face sau daca nu. 6. Verificaţi dacă aţi înţeles (revedeţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale celui cu care vorbiţi. 75 .folosirea excesiva a intrebarilor... sau ajutaţi-i când se opresc). Intrebări cu final deschis (“Ce crezi că ţi-ar spune dacă i-ai vorbi?”).?. de regulă.a da ordine – “Fa-ti tema imediat!”. puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ceea ce trece). 5. marginalizarea.. 11.Bariera este un obstacol în calea realizarii unei comunicari eficiente. .cultural – se referă la condiţiile de trai ale individului într-un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el. Bariere cauzate de contextul socio.. Aceasta poate produce efecte nedorite sau genera chiar blocaje in comunicare. Bariere referitoare la relaţiile individ – grup. Bariere pot fi: intreruperile. Lăsaţi-i să vorbească ( nu întrerupeţi... 4. Se pot identifica patru tipuri de bariere care blochează comunicarea : 1.. necoercitive la discuţii) 7. prejudecatiile si personalitatea. cei care au unele sensibilităţi personale. cei mai vulnerabili. Exprimarea unei dorinţe. nu vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa dvs. lucrul care te enervează este..a da solutii – “Daca as fi in locul tau cu siguranta l-as refuza”. 2. 3. Bariere cauzate de atitudinile individualiste – sunt specifice persoanelor care pun accentul pe propria persoană. a sta la acelaşi nivel cu vorbitorul – jos sau în picioare. . Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia celuilalt (angajaţi-vă în înţelegerea celui care vorbeşte. mişcarea capului. 3. Puneţi întrebări pentru a putea înţelege mai bine (Intrebări clarificatoare: spui că. Provocaţi-l să se exprime (întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea să spună). izolarea. .. 3. „da”. TEHNICI DE NEGOCIERE 1.a judeca – “ Esti un naiv ca ai facut.?” 9.?). lipsa de autenticitate. oboseala si stresul. .. Fiţi “deschizători de uşă” (invitaţii simple.2.. 3. 2.se referă la teama pe care o încearcă anumiţi membrii ai societăţii. 10..”).moralizarea – “Trebuie sa-ti ceri scuze de la el”. păstrarea distanţei optime..

Mod de abordare – trebuie ajutat să-și concentreze atenția pe o conduit normal: I se vor prezenta dovezi fărăr replică.Metoda câştig-câştig. ce veți face cu produsul? . Se poate întâmpla ca după ce își dă acordul să amâne sau să revină asupra deciziei. CUNOAȘTEREA PARTENERULUI Celor implicați în negocieri le este de mare ajutor să cunoască în ce lumină sunt văzuți de către partenerii lor și ce idei au despre ei. Ascultă argumentația și propunerile partenerului de discuție chiar dacă nu este interest de afacere. Metodele de depășire a unui conflict: Să recunoaștem conflictele o poți spune: „ hei. rațiuni logice. serios. cum veți cofinanța. 4. este o metodă eficientă pentru soluţionarea conflictului. se pare că ceva nu este în regulă” Să ne recunoaștem sentimentele dacă crezi că te afli într-o situație conflictuală te poți întreba: „ ce simt?”. Nu încetați să vă prezentați argumentația în maniera proprie și exploatați orice ocazie a-l aduce la subiectul tratativelor. punând întrebări la care trebuie să raspundă: când intenționați să începeți activitatea. este necesară atunci când una dintre părţi dispune de prea puţine resurse sau poate să-şi îndeplinească nevoile. nerăbdător.Partenerul ezitant – detest să ia decizii.este vessel și de multe ori încearcă să se depărteze de la subiect. . Trebuie să fiți ferm. ascultă cu grijă. indecis. . studiază atent fiecare element al propunerii.Partenerul cumpătat – calm. „ ce simte cealaltă persoană?” Să ne dăm seama de ceea ce vrem o „ ce vrea sa obtina cealata persoana din aceasta situatie?” „ ce vreau eu sa obtin?” Să producem idei Să punem planul în aplicare. Mod de abordare – acordați un timp mai mare discuțiilor generale. fiți pregătit pentru aceasta.Metoda pierdere-pierdere. vă va întrerupe des. Mod de abordare – încercați să aflați dacă partenerul are competența să încheie contractual.Partenerul primitor – este bucuros să-l vadă pe specialist și să se întrețină cu el. . . . incert. în care părţile sunt satisfăcute. . nu e cazul să vă enervați.Partenerul impusiv – se enervează ușor.Metoda câştig-pierdere.Partenerul vorbăreț . fără a se atinge scopul negocierii – încheierea contractului.Stiluri de abordare a conflictului: . 76 . Aceasta îi va ajuta să înțeleagă mai bine modul în care partenerii acționează și reacționează în procesul de negociere. nervos. pune întrebări detaliate.

Diseminarea informației Telegrama Biletul Scrisoarea (toate tipurile de scrisori) Felicitarea (toate tipurile) Invitaţia (toate tipurile) Corespondenţa conturilor Oferta de servicii E-mail-ul Referatul este un text informativ-ştiinţific care cuprinde relatarea succintă a unei activităţi sau prezentarea unei lucrări de specialitate. memoriu. proces-verbal. a cercetării sau a serviciilor) în cotidianele de mare tiraj sau sub forma unor lucrări științifice de specialitate publicate în reviste de specialitate. Sunt incluse aici variate tipuri de acte (C. Structura: • • • • • Numele activităţii consemnate (titlul lucrării recenzate). Prezentarea pe scurt a problematicii abordate. Descrierea activităţii. propuneri şi concluzii referitoare la originalitatea şi valoarea celor analizate. Formularea de amendamente . Variantele metodelor de comunicare: • • • • • • • • • • • Referatul.). Semnătura referentului. chitanţa. Anunţurile publicitare (diseminarea informației) sunt scurte înştiinţări specializate pe variate domenii de activitate (în special din sfera economică. adeverinţa etc. contractul. Formularele tipizate (cererea de angajare. proceedings sau cărți. COMUNICAREA INTERNĂ A ORGANIZAȚIEI Comunicarea internă a organizației este formată din ansamblul mesajelor cu destinaţie publică sau particulară. de asemenea. formularele de descriere a proiectului. etc. 77 . să cunoașteți foarte bine produsele concurenței. menţin doar construcţiile fixe şi lasă spaţiile libere necesare pentru a fi completate cu datele individuale ale solicitanţilor).Mod de abordare – trebuie să prezentați multe dovezi pentru a sublinia valoarea contractului. 5. raportul Formularele tipizate Anunţurile publicitare. Formularele tipizate sunt acte oficiale. întocmite după tipare prestabilite care înlesnesc comunicarea scrisă în cadrul instituţiilor statului. decizie. utilizând stilul administrativ – juridic. cerere.V. Utilizează sintagme fixe de adresare şi de comunicare (şabloane / clişee). circulara.. a cercetării sau a unei cărţi. act de investire. hotărâre de guvern. Limbajul este strict informativ.. mandatul poştal.

Bibliografia este “oglida” tuturor trimiterilor facute prin notele de subsol sau de text. Pentru a extrage corect si complet informatiile bibliografice 78 . Trimiterile care se fac în subsolul paginii trebuie sa contina toate datele bibliografice ale lucrarii consultate si numarul paginii sau al paginilor de unde s-a preluat informatia. În cadrul diseminării informației respectarea unui plan de idei. cursuri etc. mai mult. Toate aceste elemente. a unei anexe sau unui apendice. nu vor avea altceva de facut decît sa ordoneze lucrarile în ordinea alfabetica a numelor autorilor si sa nu uite sa includa si sursele spre care nu s-au facut trimiteri. Textul unei lucrari stiintifice trebuie însotit de indicatii exacte referitoare la sursele de informare folosite. listele de abrevieri. Maturitatea si rigurozitatea abordarii se observa nu numai prin parcurgerea atenta a continutului lucrarii. ele transpar si din modul în care sînt întocmite notele. cu expresii consacrate în mediul publicistic. Limbajul este standard. listele bibliografice. →persuasiunea (mesaj convingător). stilul adoptat în scrierea notelor influenteaza direct întocmirea listei bibliografice. formulări exacte. În cazul primei alternative. pozitie care faciliteaza parcurgerea lor concomitent cu parcurgerea lucrarii. Întocmirea listei bibliografice este o operatiune importanta care presupune ordonarea atenta a tuturor lucrarilor consultate. alcatuiesc aparatul unei lucrari stiintifice. adecvate strict mesajelor transmise. plasate în anumite zone ale lucrarii.Caracteristicile anunțurilor publicitare: →concizia. precum si de exprimarea unor atitudini de acceptare sau respingere a unor fapte sau opinii. cu libertatea interpretativă. notele pastreaza aceeasi structura ca si cele de subsol. Stilul trebuie să fie digresiv.) trebuie combinate cu propriile observatii si reflectii. Exista si posibilitatea plasarii acestora la sfîrsit de capitol sau de lucrare si chiar integrarea lor în textul propriu-zis. manifestarea originalităţii în gândire şi-n expresivitate. interviuri. de explicatii privind fenomene si aspecte similare celor analizate. asociativ și critic. →claritatea (să fie perceput repede de destinatar). notele se plaseaza în subsolul paginii. din prezenta sau absenta unui index. dar care au fost oricum consultate pe parcursul redactarii lucrarii. autorii care au adoptat sistemul notelor de subsol sau cel al notelor de text complete. Astfel. cu referinţele eteroclite (preluate din varia domenii de cunoaştere). De regula. →formularea neutră. Exigentele structurale ale unei lucrari stiintifice Întocmirea de lucrari si proiecte stiintifice este o activitate laborioasa si responsabila deoarece ideile sau informatiile din diverse surse (carti. rigoarea argumentativă şi plăcerea demonstraţiei reflexive se îmbină într-o astfel de compoziţie.

în lista bibliografica nu se mai indica pagina. Stilul APA propune urmatoarea structura: 79 . Protocol and address. (Anul publicarii). calea de acces sau directoare (data accesarii). First Name. Informatia referitoare la anul publicarii poate fi plasata însa si imediat dupa prenume. stilul MLA recomanda urmatoarea structura informativa: Author's Last Name. Odata extrasa. Prenume. Anul publicarii. la semnatarii prefetelor sau studiilor introductive.” Title of Complete Work [if applicable]. Pentru stilul APA schema este usor modificata: Nume. bibliografia va trebuie sa indice obligatoriu si cheia siglelor. Titlul complet al lucrarii [daca e cazul]. Recomandarea bibliografica nu se adreseaza cititorului. Daca pagina de titlu mai contine si alte informatii referitoare la autorul traducerii. Titlul publicatiei. Data publicarii sau revizuirii documentului [daca difera de data accesarii]. Anul publicarii. sectiuni etc. Numele autorului. Titlul lucrarii. spre deosebire de note. Versiunea sau numarul fisierului [daca e cazul]. “Title of Document. Aceste doua stiluri iau în consideratie si posibilitatea ca autorii sa faca trimiteri la surse bibliografice on-line si la necesitatea includerii acestora în listele bibliografice. Titlul cartii/lucrarii. În acest sens. Prenumele. De asemenea. ne vom concentra toata atentia asupra paginii de titlu a cartii si nu asupra copertii. Editura. Prenume. pentru stilul MLA este valabila urmatoarea schema informativa si punctuatie: Nume.necesare redactarii trimiterilor si bibliografiei. De obicei toate aceste informatii sînt plasate în paginile de titlu ale cartilor editate în România între titlul lucrarii si numele editurii. “Titlul documentului”. ordonarea lor se face în functie de succesiunea lor pe pagina de titlu. Locul publicarii. În cazul în care autorii au adoptat sistemul scrierii notelor prin siglare (rezumativa sau cifrica). acesta informatie se va structura dupa urmatoarea schema: Nume. Si de aceasta data listele bibliografice nu vor mai contine numarul paginii. · stilul APA (American Psychological Association). Prenume. Document date or date of last revision [if different from access date]. folosit cu precadere de ingineri. volume. este de retinut faptul ca prenumele autoarelor de carti si lucrari nu se abreviaza. parti. Atfel. access path or directories (date of access). Protocolul si adresa. În spatiul anglo-american cele mai cunoscute stiluri de întocmire a notelor si listelor bibliografice sînt: · stilul MLA (Modern Language Association). Locul publicarii: Editura. iar autorii trebuie sa respecte aceasta ordine. Diferenta majora dintre cele doua stiluri în cazul întocmirii listelor bibliografice consta în ordonarea informatiei bibliografice. folosit cu precadere de umanisti. Dupa cum se observa. Locul publicarii: Editura. Ambele stiluri recomanda doua spatii dupa punct. Version or File Number [if applicable].

data statistice. corpusuri de limba. access path. Title of document. în care analizele si discutiile se bazeaza pe studii de caz. De cele mai multe ori aceste rapoarte tehnice sînt întocmite pentru a fi citite de personalul angajat (experți tehnici) care le-a solicitat. texte selectate. Numele autorului. Initial(s). la care sa aiba acces atît experți. dar si din dorinta ca aceste materiale sa se constituie într-o baza informativa în cadrul laboratorului sau departamentului. Title of complete work [if applicable]. or directories (date of access). (Date of document [if different from date accessed)]. Titlul documentului. Anexa sau apendicele Aceasta sectiune este specifica lucrarilor foarte ample. Stabilirea clara a adresabilitatii raportului tehnic este o cerinta care nu trebuie sa scape din vedere nici celui care solicita întocmirea lui si nici a celui care îl redacteaza. din pricina lungimii sau multitudinii lor. scheme tehnice complexe.) care. Plasate la sfîrsitul lucrarii. în sensul adaptarii terminologiei si limbajului specific domeniului la nivelul de pregatire si întelegere a cititorului. (Edition or revision [if applicable]). Prin specificul continutului. (Data publicarii documentului [daca difera de data accesarii]). raportul se adreseaza unui public sau grup restrîns. calea de acces sau directoare (data accesarii). Version or File number [if applicable]. În functie de aceasta se va stabili cît de “tehnica” va fi prezentarea. Dintre principalele caracteristici ale unui raport tehnic în format standard amintim urmatoarele: 80 . deoarece informatia acumulata prin lectura cartilor trebuie combinata cu rezultatele practice din cadrul experimentărilor. programe stiintifice de cercetare sau informatia preluata de pe Internet. cît si alti specialisti. Întocmirea lui implica o activitate laborioasa. îndrumatorii pot impune un numar minim sau maxim de pagini.Author's Last Name. Pentru contractori. Redactarea unui raport tehnic Raportul tehnic este o forma de comunicare scrisa cu caracter preponderent informativ si întindere variabila. etc. Initiala/Initialele Prenumelui(lor). Protocol and address. Versiunea sau numarul fisierului [daca e cazul]. interviuri profesionale. Mai mult.Titlul complet al lucrarii [daca e cazul]. ar întrerupe nepermis de mult firul expunerii si argumentarii. raportul tehnic reprezinta una din cele mai ample lucrari solicitate la termene fixe si care pregateste drumul spre finanțarea unei etape. cu informatia acumulata din discutii. în functie de complexitatea temei sau subiectului. serii de experimente. Protocolul si adresa. exista însa si posibilitatea ca îndrumatorul sa solicite întocmirea lui nu numai în cadrul sistemului general de evaluare a etapei. ele pot contine toate acele materiale (tabele. demonstratii tehnice complexe etc. Editia sau revizuirea [daca e cazul].

· materialul faptic. software.· sectiunea introductiva si cea concluziva trebuie sa concorde. procedee si experimente Prezentarea rezultatelor Discutii si interpretari Concluzii Recomandari Bibliografie Apendice Rezumatul este o prezentare sintetica a scopului si continutului raportului din care trebuie sa transpara cu preponderenta modalitatea de abordare a temei. subiectului sau fenomenului investigat si de a preciza importanta abordarii respective în contextul domeniului dat. Daca raportul se concentraza în jurul prezentarii unor experimente. · nu folositi exprimari familiare si optati de cele mai multe ori pentru constructiile impersonale. Sectiunile caracteristice formatului standard sînt urmatorele: · · · · · · · · · · · · Rezumat Cuprins Introducere Obiectivele raportului Elemente teoretice Metode. astfel încît toate întrebarile formulate sa-si gaseasca un raspuns. care sa îi permita sa functioneze independent de corpul raportului si sa poata fi eventual publicat într-o colectie de rezumate. masuratorile si calculele trebuie diferentiate de continutul opinent sau interpretativ prin includerea lor în capitole sau sectiuni separate. · numerotarea sectiunilor începe de obicei cu introducerea. Aceasta sectiune nu se numeroteaza. în partea introductiva a raportului autorul trebuie sa ofere o identificare a acesteia în 81 . a unui cuprins si numerotarea atenta a sectiunilor. · necesitatea includerii unei pagini de titlu. de regula. mai ales în cazul în care raportul este foarte amplu. introducerea trebuie sa contina o trecere în revista a abordarilor experimentale anterioare si modul în care abordarea actuala îsi propune sa continue. · posibilitatea includerii unei liste de sigle si abreviri si a unui index de termeni. trebuie sa se încadreze între 150 si 300 de cuvinte. Introducerea are rolul de a informa asupra temei. explicit sau implicit. Daca raportul se concentraza asupra unor dezvoltari. · posibilitatea includerii unei liste de figuri sau a unei liste de tabele (de regula dupa cuprins) pentru a facilita localizarea rapida a unor aspecte sau comentarii. de exemplu. În alcatuirea lui trebuie sa se tina seama de faptul ca e necesar sa i se confere o identitate proprie de forma si continut. Lungimea rezumatului se stabileste în functie de lungimea raportului. aprecierile concluzive si recomandarile. sa dezvolte sau sa modifice rezultatele obtinute anterior.

Declararea scopurilor si intentiilor se poate face într-o sectiune separata. 82 . Daca raportul este o trecere în revista sau o privire retrospectiva asupra unei problematici de interes. Aici obiectivitatea poate face putin loc subiectivitatii dumneavoastra. De multe ori însa. Bibliografia este o lista a tuturor surselor informative folosite pe parcursul redactarii raportului. cum ar fi retelele neuronale. parerilor personale. critice sau revizioniste a demersului sau. Interpretarea si compararea rezultatelor se face în sectiunea destinata discutiilor. echipamentele folosite. de regula dupa numele autorilor. sa indice modul în care va fi folosita dezvoltarea. Se recomanda includerea rezultatelor în tabele si prezentarea lor cu ajutorul graficelor. coerenta si conciziune. Elementele teoretice se pot grupa separat atunci cînd întelegerea informatiei dense din raport depinde exclusiv de cîteva explicitari sau nuantari ale cadrului teoretic general. nu trebuie pierdut din vedere. Aceste surse pot fi împartite în surse primare si surse secundare (dictionare. atunci autorul va trebui sa informeze exact cititorul asupra naturii compilative. sa indicati greutatile întîmpinate si modul în care ati reusit sa le rezolvati. Rezultatele trebuie raportate cît mai simplu si direct. mai ales atunci cînd continutul raportului are un caracter informativdemonstrativ. Problema apare în momentul în care trebuie sa decideti asupra volumului de informatie pe care îl puteti include în aceasta sectiune. Criteriul alfabetizarii listei. De multe ori unii îndrumatori prefera ca în partea finala a introducerii sa se formuleze efectiv întrebarile la care se vor cauta raspunsuri. De regula trebuie sa optati pentru acel volum de date care sa convinga cititorul ca ati întreprins ceea ce vati propus si ca se poate baza pe concluziile pe care le-ati tras. aici se pot include si propunerile de continuitate a analizelor. de sugestii metodologice care ar putea conduce la alte rezultate. spre exemplu. Concluziile trebuie sa derive din întreg corpul raportului si nu din ultimul capitol sau subcapitol al unei sectiuni mai bine reprezentate. Ele trebuie sa respecte regula celor trei C: claritate. analizei neajunsurilor din abordarea dumneavoastra si speculatiilor inteligente. sa identifice beneficiarii. Metodele si procedeele folosite vor fi grupate într-o sectiune în care va trebui sa descrieti pe larg modul de lucru. sa va referiti la rolul respectarii succesiunii unor etape.contextul domeniului dat. atît indrumatorii cît si autorii prefera includerea obiectivelor spre sfîrsitul introducerii. Recomandarile au rolul de a semnala sau reveni asupra câtorva aspecte esentiale prin care autorul doreste sa tina treaza mintea cititorul în vederea unei evaluari obiective a continutului raportului. ghiduri).

traducere de Ducu Harabagiu si Catalina Harabagiu.. traducere din limba engleza de Carmen Prodan.Polirim. 1996. Polirom. 2000. 83 . DeFleur.R. Fii pregatit pentru interviu. Teora. Chiriacescu. Sandra Ball-Rokeach. 2. Virginia Barghiel.traducere si adaptare de Mirela Lazar. EdituraTehnica. 1999. Burt Shelley. Introducere în stiintele comunicarii. Corespondenta de afaceri în limbile româna si engleza. Laura Muresan.. Orizontul societatii mediatice.Partea I. O istorie a comunicarii moderne. Teorii ale comunicarii de masa. 1999. Daniel. prefata de Melvin L. DeFleur si Sandra Rokeach. Melvin L. Dragan.L. Adriana. 5. traducere de Violeta Vintilescu. 6. Polirom. Flichy. Patrice.BIBLIOGRAFIE 1. Bucuresti. Ioan. Paradigme ale comunicarii de masa. 3. 4. 1999. Spatiu public si viata privata. 1999. Bougnoux. Alexander Hollinger. Bucuresti. Casa de Editura si Presa “Sansa” S.