DEFINIREA UNEI VALORI DE

PATRIMONIU CONSTRUIT
- PALATUL UNIVERSITATII -

IOANA IVANOV
OBIECTIVUL DE PATRIMONIU
“Patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor comune tuturor membrilor unei
comunitati, restranse sau largite (chiar la dimensiuni planetare, cum spune F. Choay)”,
iar pentru ca un obiect sa faca parte din patrimoniu nu trebuie decat sa fie remarcabil,
sa aiba o valoare importanta.
Cliseul reprezinta o “formula stilistica, expresie, exprimare, banalizata din cauza
repetarii excesive”.
Orasul reprezinta o organizare de retele si structuri care, suprapuse, reflecta
functionarea in timp (temporalitatea) si viata de zi cu zi a acestuia.
Prin deductie, “obiectiv de patrimoniu construit” este acea constructie care
prezinta un interes sau o valoare speciala in cadrul orasului sau chiar intr-un context
mai larg, national sau international.

CLISEE DEFINITORII PENTRU OBIECTIVUL DE PATRIMONIU – interpretare

subiectiva
In legatura cu cliseele care definesc un asemenea obiect, cea mai des intalnita
este asocierea cu “monumentul istoric”, deoarece valoarea istorica a unei cladiri
este probabil cea mai usor de reperat, prin stilul arhitectural special, prin urmele vizibile
ale timpului ori pur si simplu prin contrastul cu ceea ce o inconjoara. Insa patrimoniul
este dinamic, lista obiectelor de patrimoniu este deschisa permanent, deoarece, in
fondul construit al orasului, cladiri de patrimoniu pot aparea oricand. Deci nu numai
obiectele cu valoare istorica au valoare de patrimoniu.
In dezvoltarea orasului se manifesta necesitatea unor puncte de interes, nuclee
locale sau un centru reprezentativ, toate acestea necesitand elemente construite care
sa structureze spatiul urban, sa atraga populatie prin activitatile si functiunile speciale
gazduite aici. Iar daca ansamblul rezultat este unul de calitate, polarizator, el se poate
constitui in reper, poate crea traditie, si se poate inscrie in constiinta colectiva, deci
se poate considera bun de patrimoniu. Iar de cele mai multe ori asemenea obiecte sunt
cele care se pastreaza peste timp, care, prin caracterul lor “viu” si utilizarea continua
sunt asimilate si apropriate de catre comunitate.
Un alt cliseu utilizat atunci cand se vorbeste despre patrimoniu este termenul de
“valoare”. Un nespecialist ar defini obiectul de patrimoniu ca fiind “un obiect de
valoare”, fara sa stie exact la ce se refera acesta, cei doi termeni se asociaza in mod
intuitiv. Legatura “obiect de patrimoniu” – “valoare” a devenit mai mult decat un cliseu,
poate fi considerata stereotip.

CRITERIILE DE ANALIZA SI CALIFICARE A UNEI VALORI DE PATRIMONIU

CONSTRUIT – extras curs si interpretare subiectiva
In ceea ce priveste analiza obiectivului de patrimoniu, acesta se studiaza in
paralel cu proprietatile structurii urbane din care face parte. Referitor la criteriile de
analiza, trebuie sa tinem cont de “proprietăţile asociative, respectiv dacă există sau nu

2
aceste calităţi, proprietăţile distributive ce vor evidenţia tipul de grupare organică,
vernaculară sau planificată - geometrică a structurilor urbane, respectiv relatia
elementului studiat cu cele invecinate, proprietăţile de compunere a elementelor, ce
vor evidenţia omogenitatea (mutabilitatea, fixitatea, deschiderea, închiderea, ocuparea,
descompunerea) si proprietăţile speciale (dacă există) şi care determină personalitatea
şi specificitatea ţesuturilor rezultată din adaptarea la condiţiile mediului natural.
Va fi identificată astfel starea de cristalizare, saturare, agregare, orientare a
ţesuturilor şi organismului urban in cadrul caruia a evoluat obiectul studiat.
Intelegand modul de evoluţie si valoarea structurii urbane putem identifica
modul în care a evoluat obiectul in relatie cu ţesutul şi organismul urban si respectiv
calitatile lui patrimoniale”.
Aplicand aceste criterii pentru un obiectiv de patrimoniu construit (o cladire)
analiza se va referi la relatiile topologice care se stabilesc in teritoriu intre obiectul
analizat si vecinatati, la relatia cu spatiul public, la tipul parcelarului, la volumetrie si
caracteristicile arhitecturale. In afara de aceste criterii „tehnice” este foarte important si
contextul social si cultural, care, desi nu sunt mentionate in curs, sunt determinante
pentru caracterul obiectivului, ilustrand modul in care este perceput acesta de catre
comunitate, importanta care i se acorda, atitudinea fata de acesta, deci, in mod indirect,
directia de dezvoltare/evolutie in timp.

DE CE ESTE PALATUL UNIVERSITATII OBIECTIV DE PATRIMONIU CONSACRAT?

Palatul Universitatii (1857 -1869), este o cladire masiva, cu 7 niveluri, construita
in stil neoclasic dupa planurile arhitectului Alexandru Orescu, pe fostul amplasament al
manastirii Sfantul Sava. Avand o imagine impunatoare, acesta reprezinta sediul celei
mai importante universitati din Romania, Universitatea Bucuresti, institutie de prestigiu
atat la nivel national, cat si international.
Criteriul arhitectural – Palatul Universitatii reprezinta una dintre imaginile
emblematice pentru Bucuresti, ilustrand spiritul si stilul vremii si aducand aminte de
epoca lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), creatorul ei. Criteriul arhitectural este
astfel semnificativ pentru calificarea obiectivului ca valoare de patrimoniu. Stilul
arhitectural este cel neoclasic, iar planurile au fost realizate de arhitectul Alexandru
Orescu. Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck.
Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de
Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcţia sa, în timpul
bombordamentelor aeriene din 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele şi
ştiinţele. Parterul edificiului este construit în bosaj şi are ferestre largi în arc de cerc.
Primele două etaje sunt decorate cu pilaştri dorici, cu ferestre în arc de cerc la primul
etaj. Ultimele 2 etaje, la mansardă, prezintă lucarne decorate. Construcţia dispune şi de
un subsol înalt care serveşte drept soclu al palatului. Colţurile construcţiei sunt realizate
din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.

3
 Criteriul istoric este in stransa legatura cu cel arhitectural, Palatul ilustrand
stilul si imaginea caracteristica vremii cand a fost creat. Importanta acestui criteriui
consta nu numai in caracterul de reprezentativitate pentru o anumita perioada istorica,
cat in continuitatea si functionarea in timp a cladirii, aceasta fiind, in tot decursul
existentei sale, “vie”, gazduind in mod permanent activitati si functiuni cu caracter
public. Inaugurat în 14 decembrie 1869, palatul a fost la început sediul facultăţilor
Universităţii Bucureşti, dar şi sediul altor instituţii de învăţământ: Senatul Universităţii,
Academia Română, Biblioetca Centrală, Şcoala de Arte frumoase, Pinacoteca, Muzeul
de Antichităţi şi de istorie Naturală. În timp, odată cu creşterea numărului de studenţi,
spaţiul a devenit insuficient pentru a putea adăposti toate instituţiile, motiv pentru care
palatul revine la menirea iniţială, sediul facultăţilor universităţii. În 1960 în interiorul
clădirii îşi aveau sediul 8 facultăţi şi peste 80 de laboratoare. În prezent clădirea
găzduieşte câteva din facultăţile Universităţii Bucureşti: Facultatea de Geografie,
Matematică si Informatică, Litere, Limbi străine, Istorie şi laboratoarele specifice
facultăţilor. Facultatea de filozofie iniţial a funcţionat în această clădire, dar după '89 a
fost mutată în sediul amenajat în fosta cantină studenţească R3 din Campusul
Studenţesc Regie. Aceasta continuitate a dus la intiparirea imaginii edificiului in
memoria colectiva, in relatie cu prestigiul institutiei pe care o reprezinta.
Criteriul cultural, in stransa legatura cu cel istoric, prezinta doua aspecte:
1.Functiunea academica a Palatului, care, impreuna cu Universitatea de
Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, situata in imediata lui vecinatate, si Facultatea de
Drept si cea de Medicina, situate in vecinatatea indepartata, creeaza un sistem de
centre de invatamant superior de o importanta deosebita si totodata de inalta calitate.
2.Factorul social – Palatul Universitatii, sau, pe scurt, „Universitatea” reprezinta
un punct de reper la nivelul orasului. Datorita accesibilitatii deosebite – numeroase
linii de transport in comun – atat de suprafata cat si subterane - metroul, cat si datorita
spatiilor publice ce inconjoara cladirea – Piata Universitatii, „fantana”, Piata Nicolae
Balcescu- , aici este locul de intalnire pentru numerosi utilizatori ai spatiului urban. Si,
ce este mai important, aici se intalnesc toate categoriile de utilizatori, de la diferitele
categorii de varsta pana la diverse clase sociale. Un aspect important in acest sens
este si deschiderea cladirii spre strada, aceasta neavand curte sau gard, intrarea fiind
directa, de pe trotuar. Este important deoarece astfel importanta strazii creste,
devenind nu numai spatiu de tranzit ci si de socializare, devenind „loc”.

Importanta Palatului Universitatii la scara Capitalei este dovedita si de includerea

sa in Proiectul Transcentral Urban Bucuresti – TUB:

4
 O echipă de arhitecţi de la Asociaţia Spaţiu
Urban Bucureşti a trasat, o linie albastră, de nouă
kilometri, care leagă zone importante din centrul
Bucureştiului, unde urmează să fie amenajate
spaţii de relaxare pentru localnici. Pe traseu, ei şi-
au explicat ideile pentru fiecare loc, arătând exact
ceea ce înseamnă proiectul TUB, iniţiat de 14
birouri de arhitectură, în urmă cu un an, şi
prezentat la Anuala de Arhitectură de la Bucureşti.
Scopul proiectului este să redea Bucureştiul
oamenilor care locuiesc aici, cei care ar trebui să
îl vadă şi să îl parcurgă relaxaţi.
Proiectul Transcentral Urban Bucuresti
include un ansamblu de zone şi “camere urbane”.
Astfel, circuitul bucureşteanului care vrea să se
relaxeze va trece prin “Piaţa turistică” (Piaţa
Amzei) şi camera “Podul” (zona 1), “Camera de cultură clasică” (Piaţa Enescu) şi
“Camera academică” (Universitatea Bucureşti, UAIM) - zona 2 -, “Camera istorică”
(Centrul istoric), “Camera de entertainment, de cultură populară de consum” (Unirea
Mall, Bulevardul Unirii) şi “Camera mistică tradiţională” (Dealul Mitropoliei) - zona 3 -,
“Camera de cultură alternativă” (Rahova-Uranus) şi “Camera de cultură contemporană”
(Muzeul Naţional al Artei Contemporane) - zona 5 - şi “Camera de ambianţă” (strada
Arthur Verona – Piaţa Lahovari), care face parte din zona 6.

CONCLUZIE
Prin importanta sa, atat la nivelul Capitalei, cat si ca imagine reprezentativa la
scara nationala si internationala, prin faptul ca ilustreaza o perioada istorica
indepartata dar in acelasi timp este un element activ in viata comunitatii,
Universitatea Bucuresti, supranumita Palatul Universitatii, reprezinta un remarcabil bun
comun al membrilor comunitatii, deci un obiectiv de patrimoniu consacrat.

BIBLIOGRAFIE:
Curs VALORI ALE PATRIMONIULUI NATURAL SI CONSTRUIT
http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Universit%C4%83%C5%A3ii
http://www.ropedia.ro/index.php?mod=obiectiv&obiectiv_id=1251&localit_id=723
http://www.unibuc.ro/ro/main_rhist_ro
http://www.click.ro/actualitate/traseu-de-relaxare-pe-strazile-capitalei
http://www.nowandthen.ro/?cat=11&paged=2
http://metropotam.ro/D-ale-Bucurestilor/2008/03/art7872065790-Retro-Piata-
Universitatii-acum-si-acum-100-de-ani/