Globalizare Globalizarea se refera la un proces accentuat de integrare pe plan mondial si de raspandire a unui set de idei mai mult sau

mai putin legate de activitatea economica si de productia bunurilor materiale, fortele promotoare fiind liberalizarea comertului international si a fluxurilor de capital, accelerarea progresului tehnologic si societatea informationala. Globalizarea din aspectul pozitiv se concentreaza pe beneficiile uniformizarii si a mondializarii societatilor. Astfel, se spune ca globalizarea aduce prosperitate. Oamenii au acces la o cantitate din ce in ce mai mare de bunuri, iar daca procesul are loc la scara planetara, atunci este clar ca prin globalizare sunt ridicate zone ramase in urma, sunt puse in valoare zacamintele lor, resursele de materii prime, energie si chiar resursele umane. In fata proceselor de globalizare si mondializare va conta foarte mult vitalitatea natiunii, capacitatea ei de a-si afirma identitatea, de a oferi in acest schimb liber de valori ceea ce au ele mai bun. Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea şi dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica şi socioculturala. Retelele de relatii şi dependente dobindesc un potential tot mai mare de a deveni internationale şi mondiale. Globalizarea reflectă o percepţie largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într-un spaţiu social comun, sub influenţa forţelor economice şi tehnologice, astfel încât evoluţiile dintr-o regiune a lumii pot avea consecinţe profunde asupra indivizilor sau comunităţilor din cealaltă parte a globului. Iniţial, globalizarea a fost percepută ca o lărgire, adâncire şi accelerare a interconectării la scară mondială în toate aspectele vieţii sociale contemporane, de la cultură la criminalitate, de la finanţe la sfera spirituală. Globalizarea, afirmă unii, poate fi mai bine percepută ca un proces sau un set de procese decât ca o stare singulară. Aceasta nu reflectă o logică lineară simplă a dezvoltării şi nici nu prefigurează o societate sau o comunitate mondială, ci presupune apariţia reţelelor şi sistemelor de interacţiune şi de schimb interregionale. De vreme ce activităţile economice, sociale şi politice se extind tot mai mult pe glob, acestea nu mai rămân într-un mod semnificativ organizate conform unui principiu teritorial. În condiţiile globalizării, spaţiul economic, politic şi social ,,local“, ,,naţional“ sau chiar ,,continental“ este reconfigurat astfel încât să nu mai coincidă în mod necesar cu limitele legale şi teritoriale stabilite. Pe de altă parte, pe măsură ce globalizarea se intensifică, aceasta generează o serie de presiuni în direcţia reteritorializării activităţii socio-economice sub forma unor organisme de guvernare regionale şi supranaţionale. Astfel, în opinia unor specialişti, globalizarea poate fi caracterizată ca un proces ateritorial, întrucât cuprinde o acţiune complexă a puterii politice şi economice, fiind legată de scara de expansiune a reţelelor şi circuitelor de putere. Prin urmare, puterea devine un atribut esenţial şi fundamental, într-un sistem global din ce în ce mai interconectat. In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea si exploatarea meteriilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume aceea pentru stapanirea informatiilor (Jean-Francois Lyotard, Conditia postmoderna, Ed. Babel, p. 21). Se deschide astfel un nou camp pentru strategiile industriale si comerciale dar si pentru cele militare si politice. Beneficiile globalizarii depasesc aproape intotdeauna prejudiciile, dar exista daune si, pentru a le contracara, este nevoie de institutii adecvate. Cand intreprinderile cu capital strain contamineaza tarile in dezvoltare, solutia nu este de a impiedica investitia straina sau de a inchide aceste companii, ci de a lua solutii in acel moment si mai ales sa organizeze societatea, cu ministere, norme medio ambientale si un aparat juridic eficace care sa le impuna. În contextul globalizării se pune problema ca statele să-și regândească funcțiile și dimensiunea, ceea ce nu este un lucru neagtiv. Ea a pus întradevăr limite serioase ambiției și puterii statelor, pentru că le pune în competiție unele cu altele și pentru că investitorii pot acum să le compare înainte de a decide unde să-și plaseze liber capitalul. Acest lucru nu înseamnă că statele sau guvernele au încetat să joace un rol important. Într-o economie globalizată, înseamnă că guvernele ar trebui să depună mai mult efort în politica instituțională și microeconomică. Acest fapt constituie un plus, întrucât ele trebuie să se reformeze continuu, și să mărească flexibilitatea economiilor lor astfel încât să rămână competitive, prin îmbunătățirea capitalului lor uman, fizic, a piețelor și companiilor lor. Un bun sistem educațional, 1

Același lucru este valabil în cazul terorismului. planuri de acţiune şi convenţii internaţionale care încearcă reglementarea acestei probleme. Există de asemenea o serie de acorduri. Foarte puține țări ar fi în măsură să se poată apăra singure. libertatea de a deschide afaceri în țara pe care o alegi. în contextul globalizării statul nu devine mai puţin important. Inlaturarea globalizarii insa nu va rezolva problemele de mediu . Concluzionând. idei. de a capitaliza în avantajul relativ al fiecărei țări.  extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone traditionale. salarii și sau condiții de muncă mai bune. care sunt mari și inacceptabile . Globalizarea a multiplicat relațiile care se stabilesc între oameni din locuri îndepărtate. tehnologiilor si fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile. când bogăția altora este mult mai vizibilă. cât conștientizării inegalității raportânu-ne la celălalt. i-au determinat să schimbe între ei valori. Telefonul. Globalizarea ar putea fi vazuta ca tapul ispasitor pentru pericole iminente asupra mediului.infrastructură bună. un sistem financiar bine controlat și solvabil. comertului si investitiilor pe care le genereaza. În esență. internetul și mijloacele de comunicare globale fac posibilă cunoașterea realității din toate țările. Astăzi țările se apără prin integrarea lor în organizații supranaționale sau internaționale: NATO. traficului de droguri și problemelor de mediu. a reducerii poluarii. chiar dacă cu diferențe semnificative însă de la o zonă la alta. globalizarea promoveaza modalitati mai eficiente de folosire a resurselor naturale. libertatea de a investi acolo unde profiturile de capital sunt mai mari. fie că este o afacere care să obțină profituri mari ori o parte de piață mai mare. investitiilor. În ultimii douăzeci de ani indicatorii economicosociali înregistrează o îmbunătățire a condițiilor de viață la nivel global . Trecerea de la economia teritorială la cea internațională a adus îmbunătățiri ale standardului de viață a milioane de persoane care locuiesc în țări limitate de frontiere. de aici sentimentul de anxietate în legătură cu ceea ce se va întâmpla. Condițiile săracilor de azi nu cred că pot fi considerate în mod obiectiv mai groaznice decât cele ale predecesorilor. avantajele generate de procesul de globalizare la nivel de economie ar fi:  reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara. servicii de calitate și eficiență. neajutate de un atac nuclear. Concepția larg răspândită că inegalitatea în lume a crescut tocmai atunci când globalizarea se accelerase nu este în totalitate susținută de fapte. datorita inovatiei. la alții. și de ce nu să-și modifice stilul de viață. fiecare dintre ele având o dimensiune globală căreia nu i se poate face față decât prin cooperare internațională sau prin organizatii supranaționale. globalizarea se bazează pe libertate: libertatea de a face comerț cu restul lumii. salarii mai mari. În concluzie. el are mai puţine funcţii întradevăr. la un nivel de risc tolerabil. în locuri la care cu câțiva ani în urmă în cazul nostru nici măcar nu visam. de o armă chimică sau bacteriologică. Un fundament al statului națiune care trebuie înlăturat este cel al securității naționale. Din contra. Liberalizarea capitalului permite investiții străine directe mai mari în țările în curs de dezvoltare.  accelerarea tranzactiilor schimburilor care se realizeaza aproape in timpii comunicati  cresterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale. și asta din pricina globalizării. Nu am nici un fel de îndoială că astăzi este mult mai greu de tolerat sărăcia existentă și inegalitatea. și acest lucru înseamnă nu doar locuri de muncă noi. ci și transferul de cunoștințe și tehnologie spre muncitorii locali. Oamenii călătoresc din ce în ce mai mult și chiar foarte departe. In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel planetar ca urmare a miscarii libere a capitalurilor. Liberalizarea comerțului ajută țările în curs de dezvoltare să deprindă și să adapteze noile tehnologii printr-o mai bună cunoaștere a tehnologiei reprezentate în bunuri și servicii care se importă din țările dezvoltate. etc. știu că acolo de exemplu sunt condiții de viață mai bune sau mai proaste. însă acestea vor fi esenţiale şi vor arăta cu precizie dacă o ţară va beneficia sau va pierde de pe urma globalizării. Conferița Europeană pentru Securitate și Cooperare. financiare si tehnologice. sau să caute în mod individual. capital și tehnologie prin aceea că dă fiecarei țări care intră în competiție posibilitatea de a-și specializa producția potrivit relativelor ei avantaje comparative în factorii de producție. 2 . indivizii sunt puși la curent cu diferențele aici – acolo. un sistem judiciar imparțial și alert sunt factori indispensabili pentru a obține credibilitate. Bahalla este de părere că această inegalitate se datorează nu atât inegalității propriu zise. Globalizarea deschide lumea spre competiție internațională și induce o mai bună alocare de mână de lucru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful