1

CUPRINS

ALGEBRÃ
I. Elemente de logicã matematicã ………………………………………………. 3
II. Mulţimi ………………………………………………………………………. 6
III. Relaţii binare ………………………………………………………………... 9
IV. Funcţii ………………………………………………………………………. 11
V. Operaţii cu numere reale …………………………………………………….. 12
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi …………………………………………... 14
VII. Numere complexe ………………………………………………………….. 16
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea ……………………………………... 18
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V ……………………………………... 24
X. Logaritmi …………………………………………………………………….. 24
XI. Metoda inducţiei matematice ……………………………………………….. 26
XII. Analizã combinatorie ………………………………………………………. 27
XIII. Progresii …………………………………………………………………... 29
XIV. Polinoame …………………………………………………………………. 30
XV. Permutãri, matrici, determinanţi …………………………………………… 32
XVI. Sisteme lineare ……………………………………………………………. 35
XVII. Structuri algebrice ………………………………………………………... 36

GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE
I. Triunghiul …………………………………………………………………….. 39
II. Poligoane convexe …………………………………………………………… 40
III. Relaţii metrice în triunghi …………………………………………………... 40
IV. Patrulatere …………………………………………………………………... 42
V. Poligoane înscrise în cerc ……………………………………………………. 43
VI. Cercul ……………………………………………………………………….. 43
VII. Complemente de geometrie planã …………………………………………. 44
VIII. Poliedre ……………………………………………………………………. 45
IX. Corpuri rotunde ……………………………………………………………... 49
X. Funcţii trigonometrice ……………………………………………………….. 50
XI. Formule trigonometrice …………………………………………………….. 51
XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice ……………………………………….. 53
XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple ………………………………… 54
XIV. Elemete de geometrie analiticã …………………………………………… 55


2
ANLIZÃ MATEMATICÃ
I. Siruri ………………………………………………………………………….. 59
II. Limite de funcţii ……………………………………………………………... 61
III. Funcţii derivabile …………………………………………………………… 64
IV. Asimptote …………………………………………………………………… 67
V. Primitive ……………………………………………………………………... 68
VI. Integrale definite ……………………………………………………………. 70

































3
ALGEBRÃ

I. Elemente de logicã matematicã

I.1. Noţiunea de propoziţie
Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care se poate spune cã
este adevãrat sau fals, adr nu şi adevãrat şi fals simultan.
Se noteazã cu p,q, P, Q
Ex: 1) teQ : acesta este un enunţ care exprimã un adevãr, deci o propoziţie
adevãratã.
2) x + 5 = 3, xeN este o propoziţie falsã, pentru cã nu existã nici un
numãr natural astfel ca x + 5 = 3
3) x s y, x,yeN este un enunţ despre care nu se poate spune nimic. Deci
nu este o propoziţie.
Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propoziţii. Dacã o propoziţie p
este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau
(v)p = a. Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã are valoarea de adevãr: falsul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau
v(q) = f.

I.2. Operatori logici
Negaţia
Definiţia I.1.2. Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã când p
este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã. Se noteazã: non p, p, p .
Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte be baza relaţiei
v(non p) = 1 – v(p).

p non p
1 0
0 1

Conjuncţia
Definiţia I.2.2. Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p şi q este adevãratã.
Se noteazã: p . q



4
Tabela de adevãr a propoziţiei p . q este:

p q p . q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0

Disjuncţia
Definiţia I.2.3. Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din propoziţiile p, qeste adevãratã.
Se noteazã: p v q
Tabela de adevãr a propoziţiei p v q este:

p q p v q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0

Implicaţia
Definiţia I.2.4. Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este falsã
dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã.
Se noteazã: (non p) sau q, p÷q şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p, atunci
q”. Propoziţia p este ipoteza, iar propoziţia q este concluzia.
Tabela de adevãr a propoziţiei p÷q este:

p q non p (non p)vq
1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1

Echivalenţa logicã
Definiţia I.2.4. Propoziţiile p şi q sunt echivalente logic, dacã şi numai dacã
p, q sunt adevãrate sau false simultan.
Se noteazã (non p)vq şi (non q)vp; (p÷q) şi (q÷p); p÷q; se citeşte: “p
echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”, “p este condiţie necesarã şi suficientã
pentru q”.

5
Tabela de adevãr a propoziţiei compuse p÷q este:

p q non p non q p÷q q÷p (p÷q). (q÷p)
1 1 0 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1 1

I.3. Expresii în calculul propoziţiilor
Propoziţiile p,q, r, … fiind date, cu ajutorul operatorilor logici , v, ., ÷, ÷
putem formula diferite expresii, care se numesc formule ale calculului cu propoziţii
sau expresii logice. Ele se noteazã o sau o(p,q,r,…), |(p,q,r,…).
Înlocuind în o pe p,q,r,… cu diferite propoziţii obţinem o altã propoziţie,
adevãratã sau nu, a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei o, obţinutã
pentru propoziţiile p,q,r,… respective.
Definiţia I.3.1. O expresie logicã o care se reduce la o propoziţie adevãratã,
oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… se numeşte tautologie.
Definiţia I.3.2. Douã expresii logice o şi | se numesc echivalente dacã şi
numai dacã pentru orice propoziţii p,q,r,… cele douã expresii reprezintã propoziţii
care au aceeaşi valoare de adevãr. În scris se noteazã o ÷|.

I.4. Noţiunea de predicat
Definiţia I.4.1. Se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile un enunţ care
depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru orice
valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã sau o propoziţie falsã.
Predicatele se noteazã p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) şi pot fi unare (de o variabilã),
binare (de douã variabile), ternare (de trei variabile), etc., variabilele x,y,z,… luând
valori în mulţimi date.
Definiţia I.4.2. Predicatele p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) se numesc echivalente dacã,
oricare ar fi valorile pe care le iau x,y,z,… în unul şi acelaşi domeniu, propoziţiile
corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr. Scriem p(z,y,z,…)· q(x,y,z,…).

I.5. Cuantificatori
Definiţia I.5.1. Fie p(x), cu xeM, un predicat. Dacã existã (cel puţin) un
element x’eM, astfel încât propoziţia p(x’) este adevãratã, atunci scriem -xp(x),
(-x)p(x) sau (-xeM)p(x). Simbolul - se numeşte cuantificator existenţial şi se
citeşte “existã”.
Definiţia I.5.2. Fie p(x) cu xeM, un predicat. Dacã p(x) este o propoziţie
adevãratã pentru orice xeM, atunci scriem ¬xpx, (¬x)p(x) sau (¬xeM)p(x).
Simbolul ¬ se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.
6
Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor:
1. (¬x)(¬y)p(x,y) · (¬y)(¬x)p(x,y);
2. (-x)( -y)p(x,y) · (-y)( -x)p(x,y);
Reguli de negare:
1. ((-x)p(x)) · ((¬x)(p(x));
2. ((¬x)p(x)) · ((-x)(p(x));
3. ((-x)(-y)p(x,y))·((¬x)(¬y)p(x,y));
4. ((¬x)( ¬y)p(x,y))·(( -x)( -y)p(x,y));

I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd
Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (p÷q) ÷ (non p÷non q), care ne
aratã cã pentru a demonstra cã p÷q, este totuna cu a demonstra cã non p÷non q.

I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici
Oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… avem:
1. non(non p) ÷ p;
2. (p.q) ÷ (q.p) (comutativitatea conjuncţiei);
3. ((p.q).r) ÷ (p.(q.r)) (asociativitatea conjuncţiei);
4. (pvq) ÷ (qvp) (comutativitatea disjuncţiei);
5. ((pvq) vr) ÷ (pv (qvr)) (asociativitatea discjuncţiei);
6. ((p÷q).(q÷r))÷(p÷r) (tranzitivitatea implicaţiei);
7. non(p.q) ÷ (non p)v(non q) legile lui de Morgan;
non(pvq) ÷ (non p).(non q)
8. (p.(qvr)) ÷ ((p.q).(p.r)) conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia şi
(pv(qvr)) ÷ ((pvq).(pvr)) disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia

II. Mulţimi

Moduri de definire a mulţimilor. Mulţimile se definesc fie prin indicarea
elementelor lor (de pildã {0,1,3} sau {x,y,z}), fie prin specificarea unei proprietãţi
caracteristice a elementelor lor (de exemplu {xeRx
2
– 3x + 2 = 0}).
Mulţimile se noteazã cu litere mari: A, B, C,… X, Y, Z, iar elementele lor cu
litere mici: a, b, c,…
Apartenenţa unui element la o mulţime. Dacã un element a aparţine unei
mulţimi A, acesta se noteazã aeA şi se citeşte “a aparţine lui A”.
Definiţie. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are nici un element. Se
noteazã cu C.



7
II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B:
(A = B) · (¬xeA ¬ xeB) şi (¬yeB ¬ yeA)
Proprietãţile egalitãţii:
1. ¬ A, A = A (reflexivitatea);
2. (A = B) ¬ (B = A) (simetria);
3. (A = B . B = C) ¬ (A = C) (tranzitivitatea);

II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B:
(A c B) · (¬xeA ¬ x eB)
Mulţimea A se numeşte o parte sau o submulţime a lui B.
Proprietãţile incluziunii:
1. ¬ A, A c A (reflexivitatea);
2. (A c B) . (B c A) ¬ (A = B) (antisimetria);
3. (A c B . B c C) ¬ (A c C) (tranzitivitatea);
4. ¬ A, C c A
Relaţia de neincluziune se noteazã A . B.

II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B:
A B = {xxeA v xeB}
Proprietãţile reuniunii:
1. ¬ A, B: A B = B A (reflexivitatea);
2. ¬ A, B, C: (A B) C) = A (B C) (asociativitatea);
3. ¬ A: A A = A (idempotenţa);
4. ¬ A: A C = A;
5. ¬ A, B: A c A B, B c A B.

II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B:
A · B = {xxeA . xeB}
Proprietãţile intersecţiei:
1. ¬ A, B: A · B = B · A (comutativitatea);
2. ¬ A, B, C: (A · B) · C = A · (B · C) (asociativitatea);
3. ¬ A: A · A = A (idempotenţa);
4. ¬ A: A · C = C
5. ¬ A, B: A · B c A, A · B c B
6. ¬ A, B, C: (A B) · C = (A · C) (B · C) (distributivitatea intersecţiei faţã de
reuniune);
7. ¬ A, B, C: (A · B) C = (A C) · (B C) (distributivitatea reuniunii faţã de
intersecţie);
8. ¬ A, B: A · (A B) = A, A (A · B) = A (absorbţia).

8
Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc
disjuncte. Pentru ele avem A · B = C.

II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B:
A \ B = {xxeA . xeB}
Proprietãţile diferenţei:
1. ¬ A: A \ A = C;
2. ¬ A, B, C: (A \ B) · C = (A · C) \ (B · C);
3. ¬ A, B: A \ B = A \ (A · B);
4. ¬ A, B: A = (A · B) (A \ B);
5. ¬ A, B, C: A \ (B C) = (A \ B) \ C;
6. ¬ A, B, C: A \ (B · C) = (A \ B) (A \ C);
7. ¬ A, B, C: (A B) \ C = (A \ C) (B \ C);
8. ¬ A, B, C: (A · B) \ C = A · (B \ C) = (A \ C) · B.

II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:
A A B = (A \ B) (B \ A)
Proprietãţile diferenţei simetrice:
1. ¬ A: A A A = C;
2. ¬ A, B: A A B = B A A (comutativitatea);
3. ¬ A: A A C = C A A = A;
4. ¬ A, B, C: (A A B) A C = A A (B A C) (asociativitatea);
5. ¬ A, B, C: A · (B A C) = (A · B) A (A · C);
6. ¬ A, B: A A B = A B \ (A · B)

II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E:
(A fiind o parte a lui E, adicã AcE)
C
E
A = {xxeE . xeA}
Proprietãţi: (¬A, BcE)
1. C
E
(C
E
A) = A (principiul reciprocitãţii);
2. C
E
A = E \ A;
3. C
E
C = E;
4. C
E
E = C;
5. A C
E
A = A (principiul exluderii terţiului);
6. A · C
E
A = C (principiul necontradicţiei);
7. A c B · C
E
B c C
E
A;
8. A \ B = C
E
(A · B).

II.8. Formulele lui de Morgan (¬A, BcE)
C
E
(A B) = C
E
A · C
E
B; C
E
(A · B)= C
E
A C
E
B.
9
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B:
A x B = {(a,b)aeA . beB}
Proprietãţile produsului cartezian (¬ A,B,C,D avem):
1. A x B = B x A, dacã A = B;
2. (A x B) (A x C) = A x (B C);
3. (A B) x C = (A x C) (B x C);
4. (A · B) x C = (A x C) · (B x C);
5. (A \ B) x C = A x C \ B x C;
6. (A · B) x (C · D) = (A x C) · (B x D)
Definiţia II.9.1. Mulţimile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijecţie
de la A la B.
Definiţia II.9.2. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte finitã dacã E = C sau
dacã existã neN, astfel încât E este echipotentã cu mulţimea {1,2,…,n}.
Definiţia II.9.3. O mulţime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã.
Exemple de mulţimi infinite sunt: N, Z, Q, R.
Definiţia II.9.4. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este
echipoentã cu N. Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.
Definiţia II.9.5. O mulţime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã
sau numãrabilã.
Definiţia II.9.6. Fie E o mulţime. Se numeşte cardinalul acestei mulţimi un
simbo asociat ei, notat E sau card E, astfel încât E = F , dacã şi numai dacã E
este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii
{1,2,…,n} cu neN, senoteazã cu n, iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu x
0
(alef
zero).
Teorema II.9.1. Fie A şi B douã mulţimi finite. Atunci:
A B = A + B -A · B
Teorema II.9.2. Fie A, B şi C trei mulţimi finite. Atunci:
A B C= A +B +C - A · B - A · C - B · C + A · B ·C

III. Relaţii binare

Relaţia binarã pe o mulţime
Definiţia III.1. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţia binarã R pe M o
parte a produsului cartezian MxM. Dacã xeM este relaţia R cu yeM, atunci scriem
xRy sau (x,y)eR. Deci o relaţie binarã se referã la perechile de elemente din M.
Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime:
1. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã dacã ¬ aeM avem pe aRa.
2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã dacã ¬ a,beM avem aRb
implicã bRa.
10
3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte antisimetricã dacã ¬ a,beM, aRb şi
bRa implicã a=b.
4. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã dacã ¬ a,b,c eM, aRb
implicã bRc implicã aRc.
Definiţia III.2. Se numeşte greficul relaţiei R definitã pe M mulţimea
G = {(x,y)xRy}.
Definiţia III.3. O relaţie binarã R definitã pe o mulţime nevidã M se numeşte
relaţie de echivalenţã dacã ea este reflexicã, tranzitivã şi simetricã.
Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat. Pe N stabilim
urmãtoarea relaţie R: a şi b din N sunt în relaţie cu R, dacã a şi b împãrţite la 3 dau
acelaşi rest. Scriem a ÷ b (mod 3); de pildã 4 ÷ 1 (mod 3). Aceasta este o relaţie de
echivalenţã.
Definiţia III.4. Fie M o mulţime. R o relaţie de echivalenţã pe M şi a un
element fixat din M. Se numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare elementului
a mulţimea C
a
= {x eM xRa}. Douã clase de echivalenţã C
a
şi C
b
sau coincid
(când aRb) sau sunt disjuncte.
Definiţia III.5. Fie M o mulţime şi R o relaţie de echivalenţã pe M. Se
numeşte mulţimea cât a lui M în raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea
claselor de echivalenţã.
Definiţia III.6. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţie de ordin pe M o
relaţie binarã care este reflexivã, tranzitivã şi antisimetricã.
Se noteazã: “<” sau “s”
De exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “s” pe N, Z, Q şi R este o
relaţie de ordine.
Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “s” o relaţie de ordin pe M.
Aceastã relaţie de ordin se numeşte relaţie de ordine totalã dacã oricare douã
elemente ale lui M sunt comparabile adicã ¬a,beM avem sau a<b sau b<a.
Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine totalã se numeşte mulţime total
ordonatã.
Definiţia III.8. Fie M o mulţime nevidã. O relaţie de ordine pe M se numeşte
relaţie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic
element. Mulţimea M, cu aceastã relaţie de bunã ordonare, se zice bine ordonatã.
O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie de ordie totalã pe M.







11
IV. Funcţii

IV.1. Noţiunea de funcţie
Definiţia IV.1.1. Fie A şi B douã mulţimi. Prin funcţie definitã pe mulţimea
A, cu valori în mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza
cãreia oricãrui element aeA i se asociazã un unic element, notat f(a), din B.
Mulţimea A se numeşte domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte
codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor funcţiei.
Definiţia IV.1.2. Fie f:A÷B o funcţie. Prin graficul acestei funcţii înţelegem
submulţimea G
f
a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a,f(a)),
aeA. deci G
f
= {(a, f(a) aeA}
Definiţia IV.1.3. Se numeşte funcţie numericã o funcţie f:A÷B, pentru care
atât domeniul de definiţie A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale
mulţimilor numerelor reale (deci A, BcR).

IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective
Definiţia IV.2.1. Fie f:A÷B o funcţie. Spunem cã f este o funcţie injectivã,
dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A, x=y, avem f(x) = f(y). Faptul cã f
este injectivã se mai exprimã şi altfel: ¬x,yeA: f(x) = f(y) ¬ x = y
De exemplu: f:N÷N, definitã prin formula f(x) = x
2
, este injectivã, dar
g:Z÷N, g(x) = x
2
nu este o funcţie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4.
Definiţia IV.2.2. O funcţie f:A÷B este o funcţie surjectivã, dacã pentru orice
beB existã cel puţin un element aeA, astfel încât f(a) = b. Deci f:A÷B nu este
surjectivã dacã - beB avem f(a) = b(¬)aeA.
De exemplu: f:R÷R, f(x) = ax, a = 0 este surjectivã.
Definiţia IV.2.3. O funcţie f:A÷B care este simultan injectivã şi surjectivã se
numeşte funcţie bijectivã.
De exemplu: Fie A = {xeRx > 0} şi f:R÷R, f(x) = x
2
. Funcţia f este bijectivã.

IV.3. Compunerea funcţiilor
Definiţia IV.3.1. Fie funcţiile f:A÷B şi f:B÷C (domeniul de definiţie al
funcţiei g coincide cu codomeniul funcţiei f). Fie aeA, atunci f(a)eB, deci existã
imaginea sa prin g, adicã g(f(a))eC. Astfel putem defini o funcţie h:A÷C unde
h(a) = g(f(a)) pentru ¬aeA. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se
numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia f.
Observaţii:
1. Dacã f:A÷B şi g:C÷D sunt douã funcţii, are sens sã vorbim de compunerea
funcţiei g cu funcţia f numai dacã B = C.
12
2. Dacã f:A÷B şi g:B÷A sunt douã funcţii, are sens g◦f:A÷A şi f◦g:B÷B. în
general f◦g = g◦f.
Teoremã. Fie f:A÷B şi g:B÷C şi h:C÷D trei funcţii. Atunci fiecare din
funcţiile h◦(g◦f), (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f.

IV.4. Funcţia inversã
Definiţia IV.4.1. Fie A o mulţime oarecare. Notãm cu 1
A
:A÷A funcţia
definitã astfel: 1
A
(a) = a pentru ¬aeA. 1
A
se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.
Propoziţie. Fie A o mulţime şi 1
A
funcţia sa identicã. Atunci:
1. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie f:A÷B avem f◦1
A
= f
2. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie g:C÷A avem 1
A
◦g = g
Definiţia IV.4.2. O funcţie f:A÷B se numeşte inversabilã dacã existã o
funcţie g:B÷A astfel încât g◦f = 1
A
şi f◦g = 1
B.
Teoremã. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã.

V. Operaţii cu numere reale

V.1. Puteri naturale ale numerelor reale
1.
(+a)
n
= +a
n
2. (-a)
2n
= +a
2n

3. (-a)
2n+1
= -a
2n+1

4. a
m
·a
n
= a
m+n

5. a
m
:a
n
= a
m-n
, a = 0
6. a
m
·b
m
=(a·b)
m

7. a
m
:b
m
=
m
|
.
|

\
|
b
a
, b = 0;
8.
m
m
m
a
a
1
a
1
÷
= |
.
|

\
|
= , a = 0;
9.(a
m
)
n
= a
mn
= (a
n
)
m
;
10. a
0
= 1, a = 0;
11. 0
n
= 0, n = 0, neN.
Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponenţi raţionali pozitivi sau
negativi, cât şi pentru exponenţi reali, puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor
de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi identice cu exponenţi numere
naturale.

V.2. Identitãţi fundamentale
Oricare ar fi x,y,z,t,a,b,ceR şi neN, avem:
1. a
2
– b
2
= (a – b)(a + b); 4ab = (a + b)
2
– (a – b)
2
;
13
2. (a
2
+ b
2
)(x
2
+ y
2
) = (ax – by)
2
+ (ax + bx)
2
;
3. (a
2
+ b
2
+ c
2
)(x
2
+ y
2
+ z
2
+ t
2
) = (ax – by – cz – bt)
2
+ (bx + ay – dz – ct)
2
+ (cx +
+ dy +az – bt)
2
+ (dx – cy + bz + at)
2
;
4. a
3
– b
3
= (a – b)(a
2
+ ab + b
2
);
5. a
3
+ b
3
= (a + b)(a
2
– ab + b
2
);
6. x
3
+ y
3
+ z
3
– 3xyz = (x + y + z)(x
2
+ y
2
+ z
2
– xy – xz – yz);
7. x
3
+ y
3
+ z
3
= (x + y + z)
3
– 3(x + y)(y + z)(z + x);
8. a
4
– b
4
= (a – b)(a + b)(a
2
+ b
2
);
9. a
4
+ b
4
= (a
2
+ b
2
– ab
10. a
5
– b
5
= (a – b)(a
4
+ a
3
b + a
2
b
2
+ ab
3
+ b
4
);
11. a
5
+ b
5
= (a + b)(a
4
– a
3
b + a
2
b
2
– ab
3
+ b
4
);
12. (1 + a)(1 + a
2
+ a
4
) = 1 + a + a
2
+ a
3
+ a
4
+ a
5
;
13. a
6
+ b
6
= (a
3
– 2ab
2
)
2
+ (b
3
– 2a
2
b)
2
(G. de Recquigny-Adanson);
14. a
n
– b
n
= (a – b)(a
n-1
+ a
n-2
b + … + ab
n-2
+ b
n-1
);
15. a
2n
– b
2n
= (a
2
– b
2
)(a
2n-2
+ a
2n-4
b
2
+ … + a
2
b
2n-4
+ b
2n-2
);
16. a
2n+1
+ b
2n+1
= (a + b)(a
2n
+ a
2n-1
b + … + ab
2n-1
+b
2n
);
17. (1 + a + a
2
+ … + a
n
)(1 + a
n+1
) = 1 + a + a
2
+ … + a
2n+1
.

V.3. Radicali. Proprietãţi
1. 0 ,
1
> = a a a
m m
;
2. 0 ,
1 1
1
> = =
÷
a a
a
a
m
m
m
;
3. ( ) 0 , > = a a a
m
m
;
4. 0 , , > = · b a ab b a
m m m
;
5. 0 ,
1 1
> =
|
|
.
|

\
|
a
a a
m
m
;
6. 0 , , , , > = · · c b a abc c b a
m m m m
;
7. 0 , 0 , : > > = b a
b
a
b a
m
m m
;
8. 0 , > = ·
+ +
a a a a
n m n m n m
;
9. 0 , : > =
+ ÷
a a a a
n m n m n m
;
10.
n
m nm
a a a 0 , > = ;
11. ( ) 0 , > = = a a a a
m
n
n
m m n
;
12. 0 , > = a a a
n p mn mp
;
13. 0 , , > · = · b a b a b a
mn qm pn n q m p
;

14
14. 0 , > = = a a a a
n m mn m n
;
15. 0 , 0 , : : > > = b a b a b a
mn qm pn n q m p
;
16. e = a a a ,
2
R;
17. 0 ,
1 2 1 2
1
1 2
> ÷ = ÷ = ÷
+ + +
a a a a
n n n
;
18. ( ) 0 ,
1 2
1 2
> ÷ = ÷
+
+
a a a
n
n
;
19. 0 , , 2 > + + = + b a ab b a b a ;
20.
2 2
C A C A
B A
÷
±
+
= ± , dacã şi numai dacã A
2
– B = C
2
;
21.Expresia conjugatã a lui b a ± este b a + iar pentru
3 3
b a ± este
3 2 3 3 2
b ab a + +

VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine
ax + b = 0, a,b,xeR
Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. Dacã
1. a = 0, x =
a
b
÷ (soluţie unicã). S = {
a
b
÷ }.
2. a = 0 şi b = 0, ecuaţia nu are soluţii: S = C;
3. a = 0 şi b = 0, orice numãr real x este soluţie a ecuaţiei afine date; S = R.
Semnul funcţiei afine f:R÷R, f(x) = ax + b, a = 0
x

a
b
÷ +·
f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a
Graficul funcţiei de gradul întâi va fi o linie dreaptã.
y

A(0,b)





x
B(
a
b
÷ ,0)
15
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii fine
Cazul 1. ax + b > 0, a,b,xeR. Fie S mulţimea soluţiilor. Dacã:
1. a > 0, S =(
a
b
÷ , + ·);
2. a < 0, S = (-·,
a
b
÷ );
3. a = 0, b > 0, S = R;
4. a = 0, b = 0, S = C.
Cazul 2. ax + b = 0, a,b,xeR. Dacã:
1. a > 0, S = (+·,
a
b
÷ ]
2. a < 0, S = [
a
b
÷ ,+·)
3. a = 0, b = 0, S = R;
4. a = 0, b > 0, S = C.
Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b > 0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmulţirea
inecuaţiei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).

VI.3. Modului unui numãr real
¦
¹
¦
´
¦
>
=
< ÷
=
0 x daca x,
0 x daca 0,
0 x daca x,
x
Proprietãţi:¬ x,yeR, avem:
1. 0 = x · 0 = x ;
2. x x = ÷ ;
3. y x = · y x = sau y x ÷ = ;
4. a x = · e = = ÷ a a x a , R;
5. x x x s s ÷ ;
6. y x y x + s + ;
7. y x y x + s ÷
8. y x y x ÷ s ÷ ;
9. y x y x y x + s + s ÷ ;
10. y x xy · = ;
11. 0 , = = y
y
x
y
x
.
16
Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale, care conţin modulul:
1. b a x = ÷ , (a,b,xeR, S = mulţimea soluţiilor)
b S
b < 0
C
b = 0 a
b >0 {a – b; a + b}
2. b a x > ÷
b S
b < 0 R
b = 0 R\{a}
b >0 {-·,a – b){a + b,·}
3. b a x < ÷
b S
b < 0
C
b = 0
C
b >0 {a – b; a + b}

VII. Numere complexe

Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice element z=(a,b) al mulţimii
RxR = {(a,b)a,beR}, înzestrate cu douã operaţii algebrice, adunarea: ¬z=(a,b),
¬z’=(a’,b’)eRxR, z + z’ = (a + a’, b + b’) şi înmulţirea: ¬z=(a,b),
¬z’=(a’,b’)eRxR, z z’ = (aa’-bb’, ab’ +a’ b). Mulţimea numerelor complexe se
noteazã cu C şi este corp comutativ.

VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe
z = a + ib, cu a = (a,0), b = (b,0) şi i = (0,1), respectiv i
2
= -1.
Egalitatea a douã numere complexe z şi z’:
a + ib = a’ + ib’ · a = a’ şi b = b’
Adunarea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex
a + bi admite un opus –a – ib.
Înmulţirea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex
a + bi nenul admite un invers ( )
|
.
|

\
|
+
÷
+
= +
÷
i
b a
b
b a
a
bi a
2 2 2 2
1
; este distributivã faţã
de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” ¬z,z’,z”eC.

17
Puterile numãrului i: ¬meN, i
4m
= 1, i
4m+1
= i, i
4m+2
= -1, i
4m+3
= -i.
Definiţia 2.1.1. Dacã z = a +bi, atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul
lui z şi se noteazã a – ib = z ib a = + .
Au loc urmãtoarele proprietãţi, ¬z,z’,z”eC.
1. z + z = 2a;
2. z - z = 2bi;
3. ' ' z z z z ± = ± ;
4. ' ' z z zz · = ;
5. ) )( ( '
2 2
bi a bi a b a zz ÷ + = + = ;
6.
z z
z z
z
z '
'
= ;
7. ( )
n
n
z z = ;
8.
z
z
z
z ' '
=
|
.
|

\
|
.

VII.2. Modulul unui numãr complex
¬ zeC
z z z = sau
2 2
b a z + =
Avem apoi:
1. z z =
2. ' ' z z z z + s + ;
3. ' ' ' z z z z z z + s + s ÷ ;
4. ' ' z z zz = ;
5. 0 ,
'
'
= = z
z
z
z
z
.

VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe
z = r(cos u + isin u)
unde r = z , iar unghiul ue[0,2t) este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi
rsin u = b.
De exemplu: dacã z = -1 – i, atunci
4
5
, 2
t
= = u z şi z = )
4
5
sin
4
5
(cos 2
t t
i + .




18
VII.4. Formula lui Moivre
¬ueR şi ¬neN, (cos u + isin u)
n
= cos(nu) + isin(nu)
Consecinţele formulei lui Moivre
cos nu = cos
n
u + C
2
n
cos
n-2
u sin
2
u + C
4
n
cos
n-4
u sin
4
u + …;
sin nu = C
1
n
cos
n-1
u sin u + C
3
n
cos
n-3
u sin
3
u + …;
tg nu =
... 1
...
4 4 2 2
5 5 3 2 1
÷ + ÷
÷ + ÷
u tg C u tg C
u tg C u tg C tgu C
n n
n n n
.

VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex
z = r(cos u + isin u)
( )
( )
( ) 1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
) 1 2 (
sin
) 1 2 (
cos 1
1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
2
sin
2
cos 1
1 ,..., 2 , 1 , 0 ,
2
sin
2
cos
1
÷ =
+
+
+
= ÷
÷ = + =
÷ =

+
+
+
=
n k
n
k
i
n
k
n k
n
k
i
n
k
n k
n
k u
i
n
k u
r z
k
n
k
n
n
k
n
t t
t t
t t

Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie:
( )
k k
n
c = 1 şi ( )
k k
n
e = ÷1
|
|
.
|

\
|
÷ +
+
+ +
± = +
2 2
2 2 2 2
a b a
b
b
i
a b a
ib a

VII.6. Ecuaţia binomã
x
n
– A = 0, AeC, A = p(cos m + isin m)
x
k
= A
1/n
e
k
, k = 1 , 0 ÷ n , AeR, A < 0;
x
k
= A
1/n
c
k
, k = 1 , 0 ÷ n , AeR, A > 0;
x
k
=
|
.
|

\
|
+
+
+
n
k
i
n
k
p
n
t m t m 2
sin
2
cos , k = 1 , 0 ÷ n , AeC\R

VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea

VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea
ax
2
+ bx + c = 0, a,b,ceR, a = 0
1. Formule de rezolvare: A > 0
a
b
x
2
1
A + ÷
= ,
a
b
x
2
2
A ÷ ÷
= , A = b
2
– 4ac; sau
19
a
b
x
' '
1
A + ÷
= ,
a
b
x
' '
2
A ÷ ÷
= , b = 2b’, A’ = b’
2
– ac.
2. Formule utile în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea:
x
1
2
+ x
2
2
= (x
1
+ x
2
)
2
– 2x
1
x
2
= S
2
– 2P
x
1
3
+ x
2
3
= (x
1
+ x
2
)
3
– 3x
1
x
2
(x
1
+ x
2
) = S
3
– 2SP
x
1
4
+ x
2
4
= (x
1
+ x
2
)
4
– 2x
1
2
x
2
2
= S
4
– 4S
2
P + 2P
2


3. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de semnele lui A = b
2
– 4ac,
P = x
1
x
2
, S = x
1
+ x
2
.

A
P S Natura şi semnul rãdãcinilor
A < 0 - -
Rãdãcini complexe:
a
i b
x
2
2 , 1
A ÷ ± ÷
=
A = 0 - -
Rãdãcini reale şi egale
a
b
x x
2
2 1
÷ = =
P > 0 S > 0 Rãdãcini reale pozitive
A > 0 P > 0 S < 0 Rãdãcini reale negative
P < 0 S > 0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea pozitivã este mai
mare decât valoarea absoluta a celei negativi
P < 0 S < 0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea negativã este
mai mare în valoare absolutã.

4. Semnul funcţiei f:R÷R, f(x) = ax
2
+ bx + c, a,b,ceR
A > 0: a = 0, x
1
< x
2
.
x -· x
1
x
2

f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

A = 0
X -· x
1
= x
2

f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

A < 0
X -· +·
f(x) semnul lui a

5. Graficul funcţiei f:R÷R, f(x) = ax
2
+ bx + c, a,b,ceR este o parabolã. Aceastã
funcţie se poate scrie şi sub forma
a a
b
x a x f
4 2
) (
2
A ÷
+
|
.
|

\
|
+ = , numitã formã canonicã.

20
y A > 0
a > 0
A(x
1
,0)
B(x
2
,0)
C(0,c)
C V
|
.
|

\
|
A
÷ ÷
a a
b
4
,
2



O A B x
D

6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea
1. Dacã a > 0, funcţia f(x) = ax
2
+ bx + c are un minim egal cu
a 4
A ÷
, minim ce se
realizeazã pentru x =
a
b
2
÷

2. Dacã a < 0, funcţia f(x) = ax
2
+ bx + c are un maxim egal cu
a 4
A ÷
, maxim ce se
realizeazã pentru x =
a
b
2
÷


7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea
Teoremã. Fie funcţia de gradul al doilea f(x) = ax
2
+ bx + c, a=0
1. Dacã a > 0, funcţia f este strict descrescãtoare pe intervalul

÷
÷·
a
b
2
, ( şi strict
crescãtoare pe intervalul


÷
) ,
2a
b
.
2. Dacã a < 0, funcţia f este strict crescãtoare pe intervalul

÷
÷·
a
b
2
, ( şi strict
descrescãtoare pe intervalul


÷
) ,
2a
b
.
Observaţie: Intervalele

÷
÷·
a
b
2
, ( şi


÷
) ,
2a
b
se numesc intervale de
monotonie ale funcţiei f.
Descompunerea trinomului f(x) = aX
2
+ bX + c, a,b,ceR, a=0, x
1
şi x
2
fiind
rãdãcinile trinomului.
21
1. A > 0, f(x) = a(X – x
1
)(X – x
2
);
2. A = 0, f(x) = a(X – x
1
)
2
;
3. A < 0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x) = aX
2
+ bX + c

Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul
rãdãcinilor ei: x
2
– Sx + P = 0, cu S = x
1
+ x
2
şi P = x
1
x
2
.
Teoremã: Ecuaţiile ax
2
+ bx + c = 0 şi a’x
2
+ b’x + c’ = 0, ¬a,b,c,a’,b’,c’eR,
a,a’=0, au cel puţin o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã:
a b c 0
0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)
2
– (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0
a’ b’ c’ 0
0 a’ b’ c’

Condiţii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date o şi | sã fie în
anumite relaţii cu rãdãcinile x
1
şi x
2
ale ecuaţiei de gradul al doilea f(x)=ax
2
+ bx + c
a,b,ceR, a=0, respectiv, pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant ¬x,xeR.
Nr.crt. Relaţii între x
1
, x
2
, o şi | Condiţii necesare şi suficiente
1 o < x
1
< | < x
2
sau
x
1
< o < x
2
<|
1. f(o )f(|) < 0



2



o < x
1
s x
2
< |
1. A = b
2
– 4ac = 0
2. af(o) > 0
3. af(|) > 0
4. o <
a
b
2
÷

5. | >
a
b
2
÷


3

x
1
< o < | < x
2

1. af(o) < 0
2. af(|) < 0 ceea ce atrage dupã
sine A >0
4 x
1
< o < x
2
1. af(o) < 0

5

o < x
1
s x
2
1. A = 0
2. af(o) > 0
3. o <
a
b
2
÷


6

x
1
s x
2
< o
1. A = 0
2. af(o) > 0
3.
a
b
2
÷
< o

22
7 f(X) = 0, ¬x, xeR 1. A s 0
2. a > 0
8 f(X) s 0, ¬x, xeR 1. A s 0
2. a < 0

Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate ax
2n
+ bx
n
+ c = 0, ¬neN, n > 2, prin
substituţia x
n
= y, se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y, anume
ay
2
+ by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii binome de forma x
n
= y
1
, x
n
= y
2
.

VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea
1. ax
2
+ bx + c > 0, a,b,ceR, a=0, S = mulţimea soluţiilor:
A
a S
A > 0
A > 0
A = 0
A = 0
A < 0
A < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
(-·, x
1
)(x
2
, +·)
(x
1
,x
2
)
R\{x
1
}
C
R
C
2. 2. ax
2
+ bx + c > 0, a,b,ceR, a=0, S = mulţimea soluţiilor:
A
a S
A > 0
A > 0
A = 0
A = 0
A < 0
A < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
a > 0
a < 0
(-·, x
1
][x
2
, +·)
[x
1
,x
2
]
R
{x
1
}
R
C

Inecuaţiile ax
2
+ bx + c < 0 şi ax
2
+ bx + c s 0 se reduc la cazurile precedente
(prin înmulţirea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitãţi).

VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali
1. Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi una de gradul întâi
Aceste sisteme sunt de forma:
¹
´
¦
= + + + + +
= + +
0
0
) (
1 1 1
2
1 1
2
1
f y e x d y c xy b x a
c by ax
S
Se rezolvã prin metoda substituţiei. În prima ecuaţie putem presupune cã sau
a=0 sau b=0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecuaţie dispare). Presupunând cã b=0,
atunci ecuaţia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecuaţia
b
c
x
b
a
b
ax c
y ÷ ÷ =
÷ ÷
= .
23
Dacã substituim în y în cea de a doua ecuaţie a sistemului (S), atunci (S) este
echivalent cu sistemul:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
|
.
|

\
|
÷ ÷ + +
|
.
|

\
|
÷ ÷ +
|
.
|

\
|
÷ ÷ +
÷ ÷ =
0
) ' (
1 1 1
2
1 1
2
1
f
b
c
x
b
a
e x d
b
c
x
b
a
c
b
c
x
b
a
x b x a
b
c
x
b
a
y
S
Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’) obţinem valorile lui x, apoi,
înlocuind în prima ecuaţie din sistemul (S’) obţinem valorile lui y.
Discuţie. 1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale,
atunci sistemul (S) are o soluţie realã.
2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale,
sau în cazul când aceasta este o ecuaţie de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã
soluţii reale.
3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã
realã, atunci sistemul (S) nu are soluţii reale.

2. Sisteme de ecuaţii omogene
Un astfel de sistem este de forma:

¹
´
¦
= + +
= + +
2
2
2 2
2
2
1
2
1 1
2
1
) (
d y c xy b x a
d y c xy b x a
S
Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a
1
X
2
+ b
1
XY + c
1
Y
2
şi
a
2
X
2
+ b
2
XY + c
2
Y
2
sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea
lor au acelaşi grad.
Presupunem mai întâi cã d
1
=0 şi d
2
=0. Existã în aces caz numerele reale o şi |
diferite de zero astfel încât od
1
+ |d
2
= 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu o şi cea de a
doua cu | şi apoi se adunã. Se obţine sistemul echivalent:
¹
´
¦
= + + + + +
= + +
0 ) ( ) ( ) (
) ' (
2
2 1 2 1
2
2 2
1
2
1 1
2
1
y c c xy b b x a a
d y c xy b x a
S
| o | o | o

Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a
3
,b
3
,c
3
. Atunci:
¹
´
¦
= + +
= + +
0
) ' (
2
3 3
2
3
1
2
1 1
2
1
y c xy b x a
d y c xy b x a
S
Deoarece d
1
=0 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã
x=0. Împãrţim ecuaţia a doua din (S’) cu x
2
şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în
x
y
: c
3
2
|
.
|

\
|
x
y
+ b
3
x
y
+ a
3
= 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k
1
şi k
2
pentru
x
y
adicã,
x
y
= k
1
şi
x
y
= k
2
.
24
Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã
sisteme:
¹
´
¦
= + +
=
1
2
1 1
2
1
1
1
) (
d y c xy b x a
x k y
S şi
¹
´
¦
= + +
=
1
2
1 1
2
1
2
2
) (
d y c xy b x a
x k y
S
Când d
1
= 0 şi d
2
= 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã
ca pentru sistemul (S’).

3. Sisteme de ecuaţii simetrice
Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se zice simetricã dacã
înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia nu se schimbã.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se face astfel: se introduc
necunoscutele auxiliare s şi p date de relaţiile: x + y = s şi xy = p.
Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul
se reduce la un sistem de ecuaţii format dintr-o ecuaţie de gradul întâi şi o ecuaţie de
gradul al doilea în necunoscutele s şi p.

IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V

IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea
ax
3
+ bx
2
± bx ± a = 0, a,beR, a=0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecuaţiei (x ± 1)[ax
2
+ (b + a) + a] = 0

IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea
ax
4
± bx
3
+ cx
2
± bx + a = 0, a,b,ceR, a=0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul al doilea, prin
substituţia y = x +
x
1
: a(x
2
+
2
x
1
) ± b(x +
x
1
) + c = 0 sau ay
2
+ by + c – 2a= 0.

IX.2. Ecuaţia bipãtratã
ax
4
+ bx
2
+ c = 0, a,b,ceR, a=0
Cu x = y
2
, rezultã ecuaţia ay
2
+ by + c = 0, deci
a
ac b b
x
2
4
2
4 , 3 , 2 , 1
÷ ± ÷
± =

X. Logaritmi

Definiţia X.1. Fie aeR
*
+,
a = 1 şi beR
*
+
douã numere reale. Se numeşte
logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat
numãrul a, numit bazã, pentru a obţine numãrul b.
Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã log
a
b
25
Evident
b
a
a b
log
= . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e
obţinem logaritmi naturali.
Proprietãţi:
1. log
a
b = log
a
c · b = c, (b,c > 0);
2. log
a
a = 1;
3. log
a
1 = 0
4. log
a
a
c
= c; log
a
b
1
=- log
a
b; log
a
x
2n
= 2n log
a
x , x=0
5. ) 2 , , 0 ( , log
1
log > e > = m N m b b
m
b
a
m
a
;
6. log
a
b log
b
a = 1;
7. Formula de schimbare a bazei logaritmului:
a
b
b
c
c
a
log
log
log =
8. x>0 şi y>0 ¬ log
a
xy = log
a
x + log
a
y;
9. x>0 şi y>0 ¬ log
a
y
x
= log
a
x – log
a
y; colog
a
x = - log
a
y
10. a>1 şi xe(0,1) ¬ log
a
x < 0; a>1 şi x>1 ¬ log
a
x > 0;
11. 0<a<1 şi xe(0,1) ¬ log
a
x > 0; 0<a<1 şi x>1¬ log
a
x < 0;
12. a>1 şi 0<x<y ¬ log
a
x < log
a
y;
13. x>0, y>0, a>0, b>0, a=1, b=1 ¬
y
x
y
x
b
b
a
a
log
log
log
log
= ;
14. x>0, a>0, a=1, neN ¬ log
a
x = log
a
x
n;

15. xeR, a>0, a=1 ¬ a
x
= e
xlna
.
Operaţii cu logaritmi zecimali
1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât
existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt
întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele
douã rezultate se adunã algebric.
2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului.
3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã,
înmulţirea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte
separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele.
4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este
pozitivã, împãrţirea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat
mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin
numãrul dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt necesare
pentru a avea un numãr divizibil prin împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se
modifica rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar pozitive.
26
X.1. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale
1. log
a
x = b, a>0, a=1, beR. Soluţia: x = a
b
.
2. log
a
x > b, beR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a > 1
0 < a < 1
(a
b
, +·)
(0, a
b
)
3. log
a
x < b, beR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a > 1
0 < a < 1
(0, a
b
)
(a
b
, +·)

X.2. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale
1. a
x
= b, a>0, a=1, b>0. Soluţia x = log
a
b, beR
2. a
x
= b, a>0, a=1, bs0, nu are nici o soluţie realã
3. a
x
> b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a > 1
0 < a < 1
a > 0
a = 1
b > 0
b > 0
b < 0
(log
a
b, +·)
(-·, log
a
b)
R
4. a
x
< b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a > 1
0 < a < 1
a > 0
a = 1
b > 0
b > 0
b < 0
(-·, log
a
b)
(log
a
b, +·)
C

XI. Metoda inducţiei matematice

XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano
Fie A o parte a lui N astfel cã:
1. 0eA
2. (¬neN), neA ¬ n+1eA. Atunci rezultã A = N.

XI.2. Metoda inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n. Dacã avem:
1. P(0) adevãratã;
2. ¬neN, P(n) adevãratã ¬ P(n+1) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru orice
numãr natural n.
27
În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice (recurenţã) poate apãrea în
loc de 0, un numãr natural n
0
, dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am
constatat n=n
0
.

XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n=n
0
. Dacã avem:
1. P(n
0
) adevãratã;
2. (¬meN, n
0
smsk) P(m) adevãratã ¬ P(k) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã
pentru orice numãr natural n>n
0
.

XII. Analizã combinatorie

XII.1. Permutãri
Definiţia XII.1.1. O mulţime împreunã cu o ordine bine determinatã de
dispunere a elementelor sale este o mulţime ordonatã şi se notazã (a
1
,a
2
,…,a
n
).
Definiţia XII.1.2. Se numesc permutãri ale unei mulţimi A cu n elemente
toate mulţimile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. Numãrul
permutãrilora n elemente, neN*, este P
n
=1·2·3·…·n = n!; 0! = 1 (prin definiţie).
Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n; n! =
1 n
1)! (n
+
+


XII.2. Aranjamente
Definiţia XII.2.1. Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (msn)
ale unei mulţimi A cu n elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m elemente
care se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã A
m
n
.
Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:
A
m
n
= n(n – 1)…(n – m + 1) =
m)! (n
n!
÷
, n>m.
Proprietãţi: A
n
n
= P
n
; A
n
n
=
0!
n!
sau A
n
n
= n!; 1 ;
0 1
= =
÷
n
n
n
n
n
A A A .

XII.3. Combinãri
Definiţia XII.3.1. Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (msn) ale
unei mulţimi A cu n elemente toate submulţimile cu câte m elemente, care se pot
forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã
m
n
C .
Proprietãţi:
1. 1 ;
0
0
0 1
= = = = C C C n C
n
n
n n
;
2.
1
1 1
;
÷
÷ ÷
÷
+ = =
m
n
m
n
m
n
m n
n
n
n
C C C C C ;
3. Numãrul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2
n
;
28
4.
1
1
1 1
1
1
1
1
1
...
÷
÷
÷ ÷
+
÷
÷
÷
÷
+ + + + + =
m
m
m
m
m
m
m
n
m
n
m
n
C C C C C C ;
5.
) ... (
2 1
1 1
2
1
1
...
! !... !
!
÷
+ + ÷ ÷
=
m
p p n
p
p n
p
n
n
C C C
p p p
n
unde p
1
+ … p
m-1
< n

XII.4. Binomul lui Newton
(x + a)
n
=
n n
n
k k n k
n
n
n
n
n
a C a x C a x C x C + + + + +
÷ ÷
... ...
1 1 0

(x – a)
n
=
n n
n
n k k n k
n
k n
n
n
n
a C a x C a x C x C ) 1 ( ... ) 1 ( ...
1 1 0
÷ + + ÷ + + ÷
÷ ÷
unde neN
Proprietãţi:
1. Termenul de rank k+1 este T
k+1
= (-1)
k k
n
C x
n-k
a
k
;
2.
k
n
k
n
k
n
k
n
C
k
k n
C C
k
k n
C
1
;
1
1
1
1
+
÷
=
+
÷
=
+
+
+
;
3. T
k+2
=
x
a
k
k n
·
+
÷
1
T
k+1
sau T
k+2
=
x
a
k
k n
·
+
÷
÷
1
T
k+1
;
4. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x ± a)
n
este n+1;
5. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi sunt egali.
Relaţii importante:
2 2 1 2 0
2
1 5 3 1 1 4 2 0
1 0 1 0
) ( ... ) ( ) (
; 2 ... ; 2 ...
; 0 ) 1 ( ... ; 2 ...
n
n n n
n
n
n
n n n
n
n n n
n
n
n
n n
n n
n n n
C C C C
C C C C C C
C C C C C C
+ + + =
= + + + = + + +
= ÷ + + ÷ = + + +
÷ ÷

Dezvoltãri particulare uzuale:
1. (a ± b)
2
= a
2
± 2ab + b
2
;
2. (a + b + c)
2
= a
2
+ b
2
+ c
2
+ 2(ab + bc + ac);
3. (a + b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+ b
3
;
4. (a – b)
3
= a
3
– 3a
2
b + 3ab
2
– b
3
;
5. (a + b + c)
3
= a
3
+ b
3
+ c
3
+ 3(a
2
b + a
2
c + b
2
a + b
2
c + c
2
a + c
2
b) + 6abc;
6. (a + b)
4
= a
4
+ 4a
3
b

+ 6a
2
b
2
+ 4ab
3
+ b
4
.

XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale
Dacã S
p
= 1
p
+ 2
p
+ …+ n
p
, peN, atunci avem:
12
) 1 2 2 ( ) 1 (
;
30
) 1 9 6 )( 1 (
2
1 (
;
6
) 1 2 )( 1 (
;
2
) 1 (
2 2 2
5
2 3
4
2
3 2 1
÷ + +
=
÷ + + +
=

+
=
+ +
=
+
=
n n n n
S
n n n n n
S
n n
S
n n n
S
n n
S

O relaţie care permite calculul lui S
p
, când se cunosc S
p-1
, S
p-2
,…, S
1
este
formula lui Pascal: (n+a)
p+1
= 1+ n S C S C S C
p
p p P p p
+ + + +
+ ÷ + + 1 1 1
2
1
1
1
...


29
XIII. Progresii

XIII.1. Progresii aritmetice
Definiţia XIII.1.1. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere
a
1
,a
2
,a
3
,…,a
n
,… în care fiecare termen, începând cu a
2
, se obţine din cel precedent
prin adãugarea unui numãr constant numit raţia progresiei. Se noteazã
÷a
1
,a
2
,a
3
,…a
n
,…
Dacã a
1
este primul termen, a
n
cel de-al n-lea termen (termenul general), r raţia,
n numãrul termenilor şi S
n
suma celor n termeni, atunci avem:
a
n
= a
n-1
+ r, n>2 (prin definiţie)
a
n
= a
1
+ (n – 1)r, n>2 (prin definiţie)
S
n
= a
1
+ a
2
+ …+ a
n
, S
n
=
2
)n a (a
n 1
+

n
2
1)r (n 2a
S
1
n
÷ +
=
Termenii echidistanţi de extremi. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor
echidistanţi de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: a
k
+ a
n-k+1
= a
1
+ a
n
.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1), atunci existã un
termen în mijloc, a
m+1
, astfel încât 2a
m+1
= a
1
+ a
2m+1
.
Condiţia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a,b,c, luate în aceastã
ordine, sã formeze o progresie aritmeticã, este sã avem 2b = a + c.

XIII.2. Progresii geometrice
Definiţia XIII.2.1. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere
a
1
,a
2
,a
3
,…,a
n
,… în care fiecare termen, începând cu a
2
, se obţine din cel precedent
prin înmulţirea acestuia cu un acelaşi numãr q (q=0) numit raţie. Se noteazã
÷÷a
1
,a
2
,a
3
,…a
n
,…
Dacã a
1
este primul termen, a
n
cel de-al n-lea termen (termenul general), q
raţia, n numãrul termenilor şi S
n
suma celor n termeni, atunci avem:
a
n
= qa
n-1
, n>2 (prin definiţie)
a
n
= a
1
q
n-1
, n>2 (a
n
în funcţie de a
1
, q şi n)
S
n
= a
1
+ a
2
+ …+ a
n
, S
n
=
1 q
1 q
a
n
1
÷
÷

S
n
= 1 q ,
q 1
q a a
n 1
=
÷
÷

Termeni echidistanţi de extremi. Într-o progresie geometricã, produsul a doi
termeni echidistanţi de extremi este egal cu produsul termenilor extremi:
a
p
a
n-p+1
= a
1
a
n
.
30
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un
termen la mijloc, a
m+1
, astfel încât
1 2 1
2
1 + +
=
m m
a a a .
Condiţia necesarã şi suficientã ca trei numere a,b,c, luate în aceastã ordine, sã
formeze o progresie geometricã este sã avem b
2
= ac.

XIV. Polinoame

XIV.1. Forma algebricã a unui polinom
feC[x] este f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ a
2
X
n-2
+ … + a
n
, unde n este gradul, a
0
– coeficientul
dominant, a
n
– termenul liber.
Funcţia polinomialã asociatã lui feC[x] este f
~
:C÷C f
~
(o) = f(o) ¬oeC;
f(o) fiind valoarea polinomului f în o.
Teorema împãrţirii cu rest: ¬f,geC[x], g=0 existã polinoamele unice q,reC[x]
astfel încât f = gq + r, grad r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului feC[x], f=0 la
X-a este f(a).
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b
0
X
n-1
+ b
1
X
n-2
+ … + b
n-1
al
împãrţirii polinomului f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ a
2
X
n-2
+ … + a
n
la binomul X-a; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
a
0
a
1
… a
n-1
a
n
a b
0
= a
0
b
1
= ab
0
+a
1
… b
n-1
= ab
n-2
+a
n-1
r=f(a)=ab
n-1
+a
n

XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor
Definiţia XIV.2.1. Fie f,geC[x], spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã
-qeC[x] astfel încât f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, ¬aeC*, ¬feC[x];
2. g f şi f=0 · r = 0;
3. g f şi f=0 ¬ grad f > grad g;
4. aeC* ¬ af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h ¬ f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f ¬ - aeC* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).
Definiţia XIV.2.2. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun
(c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g.
2) d’ f şi d’ g ¬ d’ d şi notãm d=(f,g)
Definiţia XIV.2.3. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.


31
Definiţia XIV.2.4. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun
(c.m.m.m.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m.
2) f m’ şi g m’ ¬ m m’
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d
g f ·

XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor
Definiţia XIV.3.1. Numãrul oeC se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã
şi numai dacã f
~
(o) = 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul oeC este rãdãcinã a polinomului f=0·(X-a) f.
Definiţia XIV.3.2. Numãrul o se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a
polinomului f=0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)
p+1
nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã feC[x] este un polinom de gradul n şi x
1
,x
2
,x
3
,…,x
n
sunt
rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m
1
,m
2
,m
3
,…,m
n
atunci
n
m
n
m m
x X x X x X a f ) ...( ) ( ) (
2 1
2 1 0
÷ ÷ ÷ = unde a
0
este coeficientul dominant al lui f, iar
m
1
+ m
2
+ … + m
n
= grad f.
XIV.4. Ecuaţii algebrice
Definiţia XIV.4.1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f=0 este un polinom, se
numeşte ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu
se pot rezolva prin radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau
egal cu unu, are cel puţin o rãdãcinã (complexã).
Formulele lui Viete: Dacã numerele x
1
,x
2
,…,x
n
sunt rãdãcinile polinomului
feC[x], f = a
0
X
n
+ a
1
X
n-1
+ …+ a
n
, a
0
=0 atunci:
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
÷ = + + +
÷ = + + +
= + + + + +
÷ = + + +
+ ÷ + ÷ + ÷
÷ ÷
÷
0
2 1
0
2 1 1 1 2 1 2 1
0
3
1 2 4 2 1 3 2 1
0
2
1 3 2 1 2 1
0
1
2 1
) 1 ( ...
..... .......... .......... .......... .......... ..........
) 1 ( ... ... ... ...
.... .......... .......... .......... .......... ..........
...
... ...
...
a
a
x x x
a
a
x x x x x x x x x x
a
a
x x x x x x x x x
a
a
x x x x x x x x
a
a
x x x
n n
n
k k
m k m k m k k k
n n n
n n n
n


32
XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z
Teoremã: Dacã feR[x] admite pe o = a + ib, b=0 ca rãdãcinã atunci el admite
ca rãdãcinã şi peo = a – ib, iar o şio au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom feQ[x] admite pe o = a + b d (a,beQ, b=0,
deR\Q) ca rãdãcinã, atunci el admite şi peo = a – b d , iar o şio au acelaşi ordin,
de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom feZ[x], grad f>1, admite o rãdãcinã o =
2
p
eQ,
(p,q) = 1 atunci p a
n
şi q a
0
.
În particular dacã feZ[x] are rãdãcina o=peZ atunci p a
n
.

XV. Permutãri, matrici, determinanţi

XV.1. Permutãri
Definiţie XV.1.1. Fie A={1,2,…n}, m se numeşte permutare de gradul n
daacã m:A÷A şi m bijectivã.
m =
|
|
.
|

\
|
(n) ... (2) (1)
n ... 2 1
o m m

S
n
– mulţimea permutãrilor de grad n; card S
n
= n!
1
A
= e, permutarea identicã e =
|
|
.
|

\
|
n ... 2 1
n ... 2 1

Compunerea permutãrilor
Fie o,teS
n
atunci oot =
|
|
.
|

\
|
(n)) ( ... (2)) ( (1)) (
n ... 2 1
t o t m t m
eS
n

Transpoziţii
Definiţia XV.1.2. Fie i,jeA, i=j, t
ij
eS
n
, t
ij
se numeşte transpoziţie dacã:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
=
j i, k daca k,
j k daca i,
i k daca j,
) (k
ij
t
|
|
.
|

\
|
=
n ... i ... k ... j ... 2 1
n ... j ... k ... i ... 2 1
) (k
ij
t
Observaţii: 1. (t
ij
)
-1
= t
ij
;
2. Numãrul transpoziţiilor de grad n este
2
n
C
Signatura (semnul) unei permutãri
Definiţia XV.1.3. Fie (i,j)eAxA, i<j, (i,j) se numeşte inversiune a lui m dacã
m(j)<m(i), m(m) numãrul inversiunilor lui m:
2
) 1 (
) ( 0
2
÷
= s s
n n
C m
n
m ;
c(m) = (-1)
m(m)
se numeşte signatura lui m.
33
Observaţii: 1. Permutarea m se numeşte parã dacã c(m) = 1, respectiv imparã dacã
c(m) = - 1;
2. Orice transpoziţie este imparã;
3.
I
s < s ÷
÷
=
n j i j i
j i
1
) ( ) (
) (
m m
m c ;
4. c(m oo) = c(m)c(o).

XV.2. Matrici
Definiţia XV.2.1. Fie M = {1,2,…m} şi N = {1,2,…n}. O aplicaţie A:MxN÷C
A(i,j)=a
ij
se numeşte matrice de tipul (m,n): cu m linii şi n coloane:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
şi notãm M
m,n
(C) mulţimea matricelor de tipul (m,n) cu
elemente numere complexe.
Definiţia XV.2.2. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul
n, iar mulţimea lor se noteazã M
n
(C).
Definiţia XV.2.3. Douã matrici A,BeM
m,n
(C) sunt egale dacã şi numai dacã
a
ij
= b
ij
¬(i,j)eMxN.
Operaţii cu matrici:
1. Adunarea
Fie A,BeM
m,n
(C) atunci C = A + BeM
m,n
(C) unde c
ij
=a
ij
+ b
ij
¬ (i,j)eMxN este
suma lor.
Proprietãţi ¬A,B,CeM
m,n
(C):
1. A+B = B+A (comutativitate);
2. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate);
3. A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0);
4. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A).
2. Înmulţirea cu scalari
Fie AeM
m,n
(C) şi ìeC atunci B=ìAeM
m,n
(C) unde b
ij

ij
¬(i,j)eMxN este
produsul matricei A cu scalarul ì.
Proprietãţi ¬A,BeM
m,n
(C) şi ìueC.
1. 1·A = A;
2. ì·A = A·ì;
3. ì(A+B) = ìA + ìB;
4. (ì+u)A = ìA + uA;
5. ì(uA) = (ìu)A = u (ìA).

34
3. Transpusa unei matrici
Fie AeM
m,n
(C) atunci
t
AeM
m,n
(C) unde
t
a
ij
= a
ji
, ¬(i,j)eMxN
4. Înmulţirea matricelor
Fie AeM
m,n
(C) şi BeM
n,p
(C) atunci C=A·BeM
m,p
(C) unde
¯
=
=
n
k
kj ik ij
b a c
1
,
¬(i,j)eMxN este produsul lor
Proprietãţi:
1. (A·B) ·C = A·(B·C) (asociativitate);
2. A·I
n
= I
n
·A (element neutru-matricea unitate)
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
1 ... 0 0
... ... ... ...
0 ... 1 0
0 ... 0 1
n
I
3. (A+B)·C = A·C + B·C;
4. A·(B+C) = A·B + A·C.

XV.3. Determinanţi
Fie M
n
(C) – mulţimea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
, AeM
n
(C)
Definiţia XV.3.1. Se numeşte determinantul matricii A, numãrul
det A =
¯
e
n
S
n n
a a a
o
o o o
o c
) ( ) 2 ( 2 ) 1 ( 1
... ) (
det A =
nm n n
n
n
a a a
a a a
a a a
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11

det A = a
i1
A
i1
+ a
i2
A
i2
+ … + a
in
A
in
unde A
ij
este complementul algebric al
elementului a
ij
din matricea A:






35
A
ij
= (-1)
i+j
a ... a a ... a a
... ... ... ... ... ... ...
a ... a a ... a a
a ... a a ... a a
... ... ... ... ... .... ...
a ... a a ... a a
a ... a a ... a a
nm 1 nj 1 - nj n2 n1
1n i 1 1j i 1 - 1j i 12 i 11 i
1n - i 1 1j - i 1 - 1j - i 12 - i 11 i
2n 1 2j 1 - 2j 22 21
1n 1 1j 1 - 1j 12 11
+
+ + + + + +
+ ÷
+
+

Dacã C = AB, atunci det C = det A det B (A,B,CeM
n
(C))
Determinantul de ordinul 2:
21 12 22 11
22 21
12 11
a a a a
a a
a a
÷ =
Determinantul de ordinul 3:
33 12 21 23 32 11 13 22 31 31 23 12 13 32 21 33 22 11
33 32 31
23 22 21
13 12 11
a a a a a a a a a a a a a a a a a a
a a a
a a a
a a a
÷ ÷ ÷ + + =

XV.4. Inversa unei matrici
Fie AeM
n
(C), dacã det A=0 existã A
-1
eM
n
(C) astfel încât AA
-1
= I
n
, I
n
eM
n
(C),
I
n
– matricea unitate:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
÷
nn n n
n
n
A A A
A A A
A A A
A
A
...
... ... ... ...
...
...
det
1
2 1
2 22 12
1 21 11
1


XVI. Sisteme lineare

XVI.1. Notaţii:
a
ij
– coeficienţi, x
I
– necunoscute, b
i
– termeni liberi;
(S)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
n n mn m m
n n
n n
b x a x a x a
b x a x a x a
b x a x a x a
...
......... .......... .......... ..........
...
...
2 2 1 1
2 2 2 22 1 21
1 1 2 12 1 11
, m – ecuaţii, n – necunoscute;

36
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
A
...
... ... ... ...
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
,
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n mn m m
n
n
b
b
b
a a a
a a a
a a a
A
...
...
... ... ... ...
...
...
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11
,
r – rangul matricii A = rangul sistemului

XVI.2. Compatibilitatea
Sistemul (S) este compatibil determinat dacã:
1. r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A = A = 0, atunci x
I
=
A
A
i
, unde
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= A
nn
n
n
n n n
i
a
a
a
b a a
b a a
b a a
...
...
...
...
...
...
... ... ... ...
...
...
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11

2. r = n < m şi rang A= r.
Sistemul (S) este incompatibil dacã r s min (m,n) şi rang A = r + 1.

XVI.3. Sisteme omogene (b
i
= 0)
1. Sunt compatibile determinate (x
1
= x
2
= … = x
n
= 0) dacã r = n;
2. Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n.

XVII. Structuri algebrice

XVII.1. Monoid
Fie (M,*), MxM÷M, (x,y)÷x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) ¬x,y,zeM (asociativitatea);
M2. - eeM astfel încât x*e = e*x = x ¬xeM (e element neutru);
dacã M3. x*y = y*x, ¬x,yeM monidul este comutativ.
Ex: 1. (N,+), (N,·) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:E÷E, E –
nevidã, o – compunerea funcţiilor).

XVII.2. Grup
Fie (G,*), GxG÷G, (x,y)÷x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) ¬x,y,zeG(asociativitatea);
G2. - eeG astfel încât x*e = e*x = x ¬xeG (e element neutru);
37
G3. ¬ xeG - x’eG astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, ¬x,yeG grupul este comutativ (sau abelian).
Ex: 1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
2. (R
n
,©) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (M
n
(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (o
n
, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia XVII.2.1. Fie (G,*) grup, HcG, H este subgrup dacã ¬ x,yeH ¬
x*yeH şi ¬ xeH ¬ x’eH (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G
1
,±), (G
2
,A):
Definiţia XVII.2.2. f:G
1
÷G
2
se numeşte morfism de grupuri dacã
f(x±y)=f(x)Af(y), ¬x,yeG
1
.
Definiţia XVII.2.3. f:G
1
÷G
2
se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este
bijectivã şi f(x±y)=f(x)Af(y), ¬x,yeG
1
.
Definiţia XVII.2.4. f:G
1
÷G
2
se numeşte automorfism (endomorfism) al
grupului G
1
, dacã f este un izomorfism (morfism).

XVII.3. Inel
Fie (A,+,-), AxA÷A, (x,y)÷x+y şi AxA÷A, (x,y)÷x-y, A nevidã;
Definiţia XVII.3.1. (A,+,-) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A,-) este monoid şi
D. - este distributivã faţã de +:
x-(y+z) = x-y + y-z
(y+z)-x = y-x + y-z, ¬x,y,zeA
dacã C. x-y = y-x ¬x,yeA, inelul este comutativ.
Exemple de inele:
1. (Z,+,·) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ·) – inelul întregilor lui Gauss, Z[i] = {z = a + bia,beZ}
3. (R
n
,©,©) – inelul resturilor modulo n;
4. (M
n
(A),+,·) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A);
5. (Z
n
,+,·) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,±,*) şi (A’,A,o):
Definiţia XVII.3.1. f:A÷A’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este
bijectivã şi f(x±y) = f(x)Af(y), f(x*y) = f(x)of(y), ¬x,yeA.
Definiţia XVII.3.2. (A,+,-) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x=0, y=0
implicã x-y=0.
38
Definiţia XVII.3.3. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã
divizori ai lui zero se numeşte domeniu integritate.
Definiţia XVII.3.4. Dacã (A,+,·) este inel, atunci (A[X],+ ,·) este inelul
comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în A.
feA[X], f = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
+ … + a
n
X
n
este forma algebricã a unui polinom
de nedeterminatã X cu coeficienţi în A:
- dacã a
n
=0, grad f = n (a
n
– coeficient dominant);
- dacã a
0
= a
1
= … = a
n
, f = 0 (polinom nul), grad 0 = -·.
Proprietãţi: 1. grad (f+g) s max{grad f, grad g};
2. grad f·g s grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de
integritate şi grad f·g = grad f + grad g, ¬f,geA[X].

XVII.4. Corp
Fie (K,+,-), KxK÷K, (x,y)÷x+y şi KxK÷k, (x,y)÷x-y, K – nevidã.
Definiţia XVII.4.1. (K,+,-) este corp dacã (K,+,-) este inel, 0=1 şi ¬xeK, x=0
¬ - x
-1
eK, astfel încât x-x
-1
= x
-1
-x = 1.
Dacã x-y = y-x ¬x,yeK, corpul este comutativ.
Exemple de corpuri:
1. (Q,+,·) – corpul numerelor raţionale;
2. (R,+, ·) – corpul numerelor reale;
3. (C,+, ·) – corpul numerelor complexe;
4. (Q( d ),+,·) – corpul numerelor pãtratice (deZ, d – liber de pãtrate);
5. (Z
p
,+, ·) – corpul claselor de resturi modulo p (peN*, p >1, p – numãr prim).
Definiţia XVII.4.2. Fie corpurile (K,±,*) şi (K’,A,o), f:K÷K’ este izomorfism
de corpuri dacã f este bijectivã, f(x±y) = f(x) A f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) ¬x,yeR.
Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X], K corp comutativ şi geK[X],
g=0: ¬feK[X], existã polinoamele q,reK[X], unic determinate astfel încât f = q·g+r,
grad r < grad g.










39
GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE

Notaţii:
- lugimea laturilor triunghiului ABC, AB = c, BC = a, CA = b;
- lungimile segmentelor importante în triunghi:
 AD = h
a
(AD±BC, h
a
lugimea înãlţimii din A, DeBC);
 AD = m
a
(BD=BC, m
a
lugimea medianei din A, De(BC));
 AD = b
a
(ZBAD =ZCAD, b
a
lugimea bisectoarei din A, De(BC));
-
2
c b a + +
= p (p – semiperimetrul triunghiului ABC);
- A
ABC
– aria triunghiului ABC, notatã şi S;
- R – raza cercului circumscris unui poligon;
- r – raza cercului înscris într-un poligon;
- l
n
– latura poligonului regulat cu n laturi;
- a
n
– apotema poligonului regulat cu n laturi;
- P – perimetrul poligonului;
- A
lat
– aria lateralã (prismã, piramidã, trunchi de piramidã);
- A
tot
– aria totalã, notatã şi A;
- V – volumul.

I. Triunghiul

Inegalitãţi gemetrice:
1. m(ZMBA) > m(ZA), m(ZMBA) > m(ZC), ZMBA este unghi exterior;
2. a+b > c, b+c > a, a+c > b
3. a > b-c , b > c-a , c > a-b A
4. m
a
<
2
c b +

5. p < m
a
+ m
b
+ m
c
< P

Teorema bisectoarei (ZBAD ÷ ZDAC) M B C
c b
b a
DC
c b
c a
BD
AC
AB
DC
BD
+
·
=
+
·
= = ; ;
Observaţii:
1. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie al
mediatoarelor;
2. Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul de intersecţie al bisectoarelor;
3. Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersecţie al medianelor.
4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie al înãlţimilor.
40
II. Poligoane convexe

Suma S
n
a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi:
S
n
= (n – 2)·180°
Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi circumscris unui alt
cerc.

III. Relaţii metrice în triunghi

III.1. Triunghiul dreptunghic
ABC (m(ZA) = 90°, AD±BC)
1. Teorema lui Pitagora: a
2
= b
2
+ c
2
;
2. Teorema catetei: b
2
= a·CD, c
2
= a·BD;
3. Teorema înãlţimii:
2
a
h =BD·DC;
4. c h b h
c b
h
c b a
= =
·
= , ,
2
;
5.
2 2 2 2 2 2
4
3
,
4
3
,
2
c a m b a m
a
m
c b a
÷ = ÷ = = ;
6.
c a
a
b b
c a
a
c b
c b
c b
b
c b a
+
· =
+
· =
+
·
=
2
;
2
; 2 ;
7.
2
c b
A
ABC
·
= ;
8.
2
a
R = ;
9.
c b a
c b
r
+ +
·
= ;
10. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice:
b = a·sin B, b = a·cos C, b = c·tg B, b = c·ctg C.
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c)
1.
2
3 a
b m h
a a a
= = =
2.
4
3
2
a
A
ABC
= ;
3.
3
3 a
R =
4.
6
3 a
r =
41
III.3. Triunghiul oarecare ABC (AD±BC)
1. Teorema lui Pitagora generalizatã:
a) b
2
= a
2
+ c
2
– 2a·BD, dacã m(ZB)<90° ;
b) b
2
= a
2
+ c
2
+ 2a·BD, dacã m(ZB)>90° ;
2. Relaţiile lui Steward Oe(BC):
b
2
·BO + c
2
·CO – a
2
·AO = a·BO·CO;
3.
4
) ( 2
2 2 2
2
a c b
m
a
÷ +
= ;
4. ) )( )( (
2
c p b p a p p
a
h
a
÷ ÷ ÷ = ;
5. bc a p p
c b
b
a
) (
2
÷
+
= ;
6. S
h a
A
a
ABC
=
·
=
2
;
7. ) )( )( ( c p b p a p p S ÷ ÷ ÷ = ;
8.
S
abc
R
4
= ;
9.
p
S
r = .

III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice
1. Teorema sinusurilor: R
C
c
B
b
A
a
2
sin sin sin
= = = ;
2. Teorema cosinusului:
bc
a c b
A A bc c b a
2
cos ; cos 2
2 2 2
2 2 2
÷ +
= ÷ + = ;
3. Teorema tangentelor:
b a
b a C
tg
B A
tg
+
÷
=
÷
2 2
;
4. C B A R S
A
tg a p p S
A
C B a
S
C ab
S sin sin sin 2 ,
2
) ( ,
sin 2
sin sin
,
2
sin
2
2
= ÷ = = = ;
5.
2
cos
2
cos
2
cos 4
C B A
R p = ;
6. C B R h
a
sin sin 2 = ;
7. ) sin sin cos 4 (sin
2 2 2
C B A A R m
a
+ = ;
8.
2
cos
2 A
c b
bc
b
a
+
= ;
42
9.
bc
a p p A ) (
2
cos
÷
= ;
10.
bc
c p b p A ) )( (
2
sin
÷ ÷
= ;
11.
) (
) )( (
2 a p p
c p b p A
tg
÷
÷ ÷
= .

IV. Patrulatere

IV.1. Paralelogramul
ABCD (AB CD, BC AD, DE±AB) D C
AC·BD = {O}
OA = OC, OB = OD O
A
ABCD
= AB·DE
A
ABCD
= AB·AD·sin A. A E B

IV.2. Dreptunghiul D C
ABCD (AB CD, BC AD, ZA = 90°)
AC = BD O
A
ABCD
= AB·AD A B

IV.3. Rombul D
ABCD (AB CD, BC AD, AB = BC)
AC = d
1
, BD = d
2

AB = a A C
AC±BD
A
ABCD
=
2
d d
2 1
·


IV.4. Pãtratul B
ABCD (AB CD, BC AD, AB = AC
ZA = 90°, AB = a, AC = d) D C
AC = BD
AC±BD
d = a 2 O
A
ABCD
= a
2
.

A B

43
IV.5. Trapezul D C
ABCD (AB CD, AB = B, DC = b
MN – linie mijlocie) M
MN =
2
b B +
M N
A
ABCD
= h
h b B
· =
· +
MN
2
) (
A E B

V. Poligoane înscrise în cerc

V.1. Patrulaterul înscris în cerc A
ZBAD + ZBCD = 180°; D
ZBAC ÷ ZBDC; M
Teorema lui Ptolomeu o
AB·DC + AD·BC = AC·BD C
A
ABCD
= ½ AC·BD·sin o B

V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R
1. Triunghiul echilateral:
4
3 3
,
2
, 3
2
3 3
R
S
R
a R l = = = ;
2. Pãtratul:
2
4 4
2 ,
2
2
, 2 R S
R
a R l = = = ;
3. Hexagonul regulat:
2
3 3
,
2
3
,
2
6 6
R
S
R
a R l = = = ;
4. Poligonul regulat cu n laturi:
n n n
a p
n
R
n
S
n
R a
n
R l · = = = =
t t t 2
sin
2
, cos , sin 2
2

unde
2
n
l n
p
·
= .
VI. Cercul

Lungimi şi arii: l
cerc
= 2tR, A
cerc
= tR
2
;
l
arcAB
=
180
o tR
; o - mãsura în grade; A
A
sectorAB
=
180
2
o tR
o O
u(ZAOB) =
180
t o ·
(u - mãsura în radiani) B
44
Unghi cu vârful în interiorul cercului: B
m(ZAOB) = ) B m(A

A
m(ZAMB) =
2
) D m(C ) B m(A
 
+

M

D C
Unghi cu vârful pe cerc
OM±MT M
m(ZAMB) =
2
) B m(A

T
m(ZAMT) =
2
) M m(A

A
B

Unghi cu vârful în exteriorul cercului M
OT±MT C
m(ZAMB) =
2
) D m(C ) B m(A
 
÷
D
T
m(ZAMB) =
2
) T m(D ) T m(B
 
÷
A
B
Puterea unui punct faţã de un cerc B
M
OT±MT N
p(M) = MA·MB = OM
2
– r
2
= MT
2
T
p(N) = NA·NB = r
2
– ON
2

A

VII. Complemente de geometrie planã

Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãlţimilor unui
triunghi; dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi
(sau pe prelungiri), triunghiul ortic are cel mai mic perimetru.
Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al
laturii opuse.
Teorema lui Ceva: Cevienele AM, BN, CP ale triunghiului ABC sunt
concurente dacã şi numai dacã 1 = · ·
PB
PA
NA
NC
MC
MB
.
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC, CA, AB, determinate de laturile
triunghiului ABC, se considerã punctele M, N respectiv P situate douã dintre ele pe
45
laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi, sau toate trei pe prelungiri
de laturi. Punctele M, N, P sunt colineare dacã şi numai dacã: 1 = · ·
PB
PA
NA
NC
MC
MB
.
Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare, punctele H, O şi G
(ortocentrul, centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare.
Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui
triunghi, pe dreptele suport ale laturilor acestuia, sunt colineare.
Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la
prelungirile celorlalte douã laturi; centrul cercului exînscris este intersecţia
bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare.
Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãlţimilor unui
triunghi, mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi
vârfurile triunghiului sunt conciclice.

VIII. Poliedre

VIII.1. Prisma
1. Paralelipipedul dreptunghic
A
lat
= 2(a + b)c;
c

A
tot
= 2(ab + ac + bc);
d

V = abc
b

d
2
= a
2
+ b
2
+ c
2

a


2. Cubul
(de laturã a = b = c)
A = 6a
2 c

V = a
3 d

a = a 3
a b


3. Paralelipipedul D’ C’
B’O±(ABC) A’ B’
B’O = h
V = A
ABCD
·h D O C
A B
4. Prisma
C’

(dreaptã sau oblicã, de înãlţime h)
A’

B’

V = A
bazei
·h
h



C

A B
46
5. Prisma triunghiularã regulatã
C’

(AB = a)
O’

A
lat
= 3a·h
A’ B’

A
tot
= 3a·h +
2
3 a
2

V =
4
3 a
2
·h
C O

A B
VIII.2. Piramida
1. Tetraedrul regulat
(toate muchiile sunt congruente, A
AO±(BCD), AM±DC)
;
2
3
,
3
6 a
AM
a
h = =
B C
2. Tetraedul dreptunghic
(OA±OB±OC±OA,
OA = OB = OC = a, CM±AB) C
2 ;
2
6
,
2
2
a AB
a
CM
a
OM = = =
2
3
2
a
A
ABC
=
2
3
2
3
2 2
a a
A
tot
+ =
V =
6
3
a








12
2
; 3
3
2 2
ˆ
sin ,
3
6
ˆ
sin
3
2
a
V a A
O M A O B A
= =
= =
47
3. Piramida triunghiularã regulatã
(AB = AC = BC = A, VA = VB = VC
VM ± BC, VM – apotemã)
3 4
3
2
3
4
3
2
3
12
2
2
2
2
h a
V
VM a a
A
VM a
A
a
h VM
tot
lat
· =
·
+ =
·
=
+ =


4. Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat
de laturã a, VA = VB = VC = VD, VM±BC)
3
2
2
4
2
2
2
2
h a
V
VM a a A
VM a A
a
h VM
tot
lat
·
=
· + =
· =
+ =


5. Piramida hexagonalã regulatã
(ABCDEF – hexagon regulat VM ± BC,
VA = VB = VC = VD = VE = VF = a)
2
3
3
2
3 3
3
4
3
2
2
2
2
h a
V
VM a
a
A
VM a A
a
h VM
tot
lat
=
· + =
· =
+ =


M

A B
48
6. Piramida regulatã
(piciorul înãlţimii coincide cu centrul circumscris bazei):
3
;
2
h A
V A A A
apotema P
A
bazei
lat bazei tot
bazei
lat
·
= + =
·
=


7. Piramida (de înãlţime h):
3
;
h A
V A A A
bazei
lat bazei tot
·
= + =

VIII.3. Trunchiul de piramidã
(B – aria bazei mari, b – aria bazei mici, h – înãlţimea)
1. Trunchiul de piramidã oarecare:
b B b B
h
V · + + = (
3

2. Trunchiul de piramidã regulat
P – perimetrul bazei mari,
p – perimetrul bazei mici,
a
p
– apotema
) (
3
2
) (
2
) (
b B b B
h
V
a p P
b B A
a p P
A
p
tot
p
lat
· + + =
+
+ + =
+
=


VIII.4. Poliedrul regulat
Relaţia lui Euler: v-m+f = 2
(v – numal vârfurilor, m – numãrul muchiilor, f – numãrul feţelor)
Tipurile de poliedre regulate:
- tetraedrul regulat: f = 4, v = 4, m = 6;
- cubul (hexaedru regulat): f = 6, v = 8, m = 12;
- octaedrul regulat: f = 8, v = 6, m = 12;
- dodecaedrul regulat: f = 12, v = 20, m = 30;
- icosaedrul regulat: f = 20, v = 12, m = 30;




49
IX. Corpuri rotunde

Notaţii: R – razã, G – generatoare, h – înãlţime
IX.1. Cilindrul circular drept
h R V
G R R A
RG A
G h
tot
lat
2
) ( 2
2
t
t
t
=
+ =
=
=


IX.2. Conul circular drept
3
) (
2
2 2 2
h R
V
G R R A
RG A
R h G
tot
lat
t
t
t
=
+ =
=
+ =


IX.3. Trunchiul de con
(r – raza bazei mici)
) (
3
) ( ) (
) (
) (
2 2
2 2
2 2 2
Rr r R
h
V
r R r R G A
r R G A
r R h G
tot
lat
+ + =
+ + + =
+ =
÷ + =
t
t t
t


IX.4. Sfera
2
1 sferice
3
2
2
2
3
4
4
Rh A
Rh A
R
V
R A
zonei
calotei
t
t
t
t
=
=
=
=






50
X. Funcţii trigonometrice

X.1. Definiţii în triunghiul dreptunghic
a
b
B = sin ,
a
c
B = cos ,
c
b
tgB = C
b
c
ctgB = , C B cos sin = , ctgC tgB =
b a

A
c
B
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice
1. sin:R÷[-1,1]
y

1

0 t 2t x


-1
sin(-x) = -sin x, sin(x + 2kt) = sin x, (keZ)
2. cos:R÷[-1,1] y
1


0 t 2t x


-1
cos(-x) = cos x, cos (x + 2kt) = cos x, (keZ)
3. tg:R\{(2k+1)
2
t
}÷R
y tg(-x) = -tg x
tg(x+kt) = tg x, (keZ)
-
2
t

0 2t x




51
4. ctg:R\{kt}÷R
y ctg(-x) = -ctg x
ctg(x + kt) = ctg x, (keZ)

2
t

2
3t

0 x







XI. Formule trigonometrice

XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:
1. 1 cos sin
2 2
= + o o ;
o o o o
2 2
sin 1 cos ; cos 1 sin ÷ ± = ÷ ± =
2.
o
o
o
cos
sin
= tg
o
o
o
o
o
2 2
1
1
cos ;
1
sin
tg tg
tg
+ ±
=
+ ±
=
3. o o
t
cos
2
sin =
|
.
|

\
|
÷
, o o
t
ctg tg =
|
.
|

\
|
÷
2

4. o o t sin ) sin( = ÷
o o t cos ) cos( ÷ = ÷ ; o o t tg tg ÷ = ÷ ) (
5. o o
t
cos
2
sin =
|
.
|

\
|
+
o o
t
sin
2
cos ÷ =
|
.
|

\
|
+ , o o
t
ctg tg ÷ =
|
.
|

\
|
+
2

6. o o t sin ) sin( ÷ = +
o o t cos ) cos( ÷ = + ; o o t tg tg = + ) (
7. o o t sin ) 2 sin( ÷ = ÷
o o t cos ) 2 sin( = ÷ ; o o t tg tg ÷ = ÷ ) 2 (
52
XI.2. Formule de adunare:
| o
| o
| o
| o | o | o
o | | o | o
tg tg
tg tg
tg
·
±
= ±
· · = ±
· ± · = ±


1
) (
sin sin cos cos ) cos(
cos sin cos sin ) sin(


XI.3. Formule pentru multiplii de argument:
... sin cos sin cos sin cos cos
... sin cos sin cos cos sin
1
1
2 cos ;
1
2
2 sin
cos 3 cos 4 3 cos
sin 4 sin 3 3 sin
2 2
1
2
2
1
2
2
1 cos 2 sin 2 1 sin cos 2 cos
cos sin 2 2 sin
5 5 5 3 3 3 1 1
4 4 4 2 2 2
2
2
2
3
3
2
2
2 2 2 2
÷ · + · ÷ · =
÷ · + · ÷ =
+
÷
=
+
=
÷ =
÷ =
÷
=
÷
=
÷
=
÷
=
÷ = ÷ = ÷ =
· =
÷ ÷ ÷
÷ ÷
o o o o o o o
o o o o o o
o
o
o
o
o
o
o o o
o o o
o o
o
o
o
o o o
o
o
o o o o o
o o o
n
n
n
n
n
n
n
n
n
n
n
C C C n
C C n
tg
tg
tg
tg
tg ctg
ctg
ctg
ctg
tg ctg tg
tg
tg


XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument:
o
o
o
o
o
o o
o o o o
cos 1
cos 1
sin
cos 1
cos 1
sin
2
2
cos 1
2
cos ;
2
cos 1
2
sin
+
÷
± =
÷
=
+
=
+
± =
÷
± =
tg


XI.5. Sume, diferenţe şi produse:
2
cos
2
sin 2 sin sin
| o | o
| o
÷ +
= +
2
cos
2
sin 2 sin sin
| o | o
| o
+ ÷
= ÷
2
cos
2
cos 2 cos cos
| o | o
| o
÷ +
= +
2
sin
2
sin 2 cos cos
o | | o
| o
÷ +
= ÷
53
| o
| o
| o
| o
| o
| o
cos cos
) sin(
;
cos cos
) sin(
·
÷
= ÷
·
+
= + tg tg tg tg
|
.
|

\
|
÷ =
|
.
|

\
|
+ = + o
t
o
t
o o
4
cos 2
4
sin 2 cos sin
|
.
|

\
|
÷ ÷ =
|
.
|

\
|
+ ÷ = ÷ o
t
o
t
o o
4
cos 2
4
sin 2 cos sin
| o
| o
| o
| o | o | o
| o | o | o
| o | o | o
ctg ctg
tg tg
tg tg
+
+
= ·
÷ + + = ·
÷ + + = ·
+ ÷ ÷ = ·
)] sin( ) [sin(
2
1
cos sin
)] cos( ) [cos(
2
1
cos cos
)] cos( ) [cos(
2
1
sin sin


XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice

XII.1. arcis:[-1.1]÷[-
2
t
,
2
t
], arcsin (-x) = - arcsin x
y
t


-1 0 1 x



XII.2. arcos:[-1,1]÷[0,t], arcos (-x) = t - arcos x
y
t



t
2

-1 0 1 x
54
XII.3. arctg:R
|
.
|

\
|
÷ ÷
2
,
2
t t
, arctg (-x) = -arctg x
t
2

0 x

-t
2

XII.4. arctg:R÷(0,t), arctg (-x) = t - arctg x
y
t

t
2

0 x



XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple

XIII.1. Ecuaţii fundamentale
} { , . 4
{ , . 3
} 2 arccos { ] 1 , 1 [ , cos . 2
} arcsin ) 1 {( ] 1 , 1 [ , sin . 1
Z k k accctga x R a a ctgx
Z k k arctga x R a a tgx
Z k k a x a a x
Z k k a x a a x
k
e + e ¬ e =
e + e ¬ e =
e + ± e ¬ ÷ e =
e + ÷ e ¬ ÷ e =
t
t
t
t


XIII.2. Tabele de valori:
x
funcţia
0
6
t

4
t

3
t

2
t

t
2
3t

2t
sin x 0
2
1

2
2

2
3

1 0 -1 0
cos x 1
2
3

2
2

2
3

0 -1 0 1

55
x
funcţia
0
6
t

4
t

3
t

2
t

t
2
3t

2t
tg x 0
3
3

1
3
/ 0 / 0
ctg x /
3
1
3
3

0 / 0 /

x
funcţia
-1
2
3
÷
2
2
÷
2
1
÷
0
2
1

2
2

2
3

1
arcsin x
2
t
÷

3
t
÷
4
t
÷
6
t
÷
0
6
t

4
t

3
t

2
t

arcos x t
6
5t

4
3t

3
2t

2
t

3
t

4
t

6
t

0

x
functia
3 ÷
-1
3
3
÷
0
3
3

1
3
arctg x
3
t
÷
4
t
÷
6
t
÷
0
6
t

4
t

3
t

arcctg x
6
5t

4
3t

3
2t

2
t

3
t

4
t

6
t


XIV. Elemente de geometrie analiticã

XIV.1. Segmente
1. Distanţa dintre douã puncte A(x
1
,y
1
), B(x
2
,y
2
): AB =
2
1 2
2
1 2
) ( ) ( y y x x ÷ + ÷
2. Panta dreptei AB:
1 2
1 2
x x
y y
m
AB
÷
÷
=
3. Coordonatele (x,y) ale mijlocului segmentului AB:
2
,
2
2 1 2 1
y y
y
x x
x
+
=
+
=
4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k:
2
,
1
2 1 2 1
ky y
y
k
kx x
x
+
=
+
+
=



56
XIV.2. Ecuaţia dreptei
1. Drepte paralele cu axele de coordonate:
(d):x = a (d Oy), (d):y = a (d Ox)
2. Dreapta determinatã de punctul M
o
(x
o
,y
o
) şi vectorul nul a t r r d v u a
o
+ = : ) ( : ) , ( ,
teR,
o
r -vectorul de poziţie a lui M
o
; r-vectorul de poziţie a unui punct M al dreptei d.
¹
´
¦
+ =
+ =
vt y y
ut x x
d
o
o
: ) ( , teR, ecuaţiile parametrice;
3. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (meR*, neR, m – panta, n – ordonata la origine);
4. Ecuaţia prin tãieturi: *); , ( , 0 1 R b a
b
y
a
x
e = ÷ +
5. Ecuaţia dreptei de pantã m, prin punctul M
o
(x
o
,y
o
): y – y
o
= m(x – x
o
), (m=0);
6. Ecuaţia dreptei determinatã de punctele A(x
1
,y
2
), B(x
2
,y
2
):
) , ( , ), (
2 1 2 1
1 2
1
1 2
1
1
1 2
1 2
1
y y x x
x x
x x
y y
y y
x x
x x
y y
y y = =
÷
÷
=
÷
÷
÷
÷
÷
= ÷ sau
0
1
1
1
2 2
1 1
=
y x
y x
y x

7. Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0;
8. Aria triunghiului ABC (A(x
1
,y
1
), B(x
2
,y
2
), C(x
3
,y
3
)): A
ABC
= A
2
1
, unde
1
1
1
2 2
1 1
y x
y x
y x
= A , dacã A = 0 atunci A, B, C sunt colineare
9. Poziţia relativã a dreptelor (d
1
) şi (d
2
):
0 : ) (
1 1 1 1
= + + c y b x a d şi 0 : ) (
2 2 2 2
= + + c y b x a d
d
1
= d
2
, dacã
2
1
2
1
2
1
c
c
b
b
a
a
= =
d
1
d
2
, dacã
2
1
2
1
2
1
c
c
b
b
a
a
= = ;
d
1
= d
2
şi d
1
· d
2
= C, dacã
2
1
2
1
b
b
a
a
=
10. Distanţa de la punctul M
o
(x
o
,y
o
) la dreapta (h): ax + by + c = 0
2 2
0 0
) , (
b a
c by ax
h M d
+
+ +
=
11. Unghiul o determinat de dreptele:
57
1 1 1
: ) ( n x m y d + = şi
2 2 2
: ) ( n x m y d + =
) 1 ( ,
1
2 1
2 1
1 2
÷ =
+
÷
= m m
m m
m m
tgo
d
1
± d
2
, dacã m
1
m
2
= -1

XIV.3. Cercul
Cercul C de centru M(a,b) şi razã r:
1. Ecuaţia cercului (x – a)
2
+ (y – b)
2
= r
2
; dacã M(a,b) = 0(0,0): x
2
+ y
2
= r
2
;
2. Ecuaţia generalã: x
2
+ y
2
+ mx + ny + p = 0, unde
2
m
a ÷ = , b =
2
n
÷ şi
r
2
=
4
1
(m
2
+ n
2
) – p.

XIV.4. Conice raportate la axele de simetrie
1. Elipsa E: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), B(0,b), B’(0,-b), MF + MF’ = 2a, MeE
Ecuaţia elipsei:
2 2 2
2
2
2
2
, 0 1 a c b
b
y
a
x
= + = ÷ +
B
M
A’ F’ F A
O

B’
Ecuaţia tangentei în punctul M(x
o
,y
o
), MeE:
0 1
2 2
= ÷ +
b
yy
a
xx
o o

2. Hiperbola H: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), MF – MF’= 2a, MeH.
Ecuaţiea hiperbolei:
2 2 2
2
2
2
2
, 0 1 a b c
b
y
a
x
= ÷ = ÷ ÷
y


M



F’ A’ O A F
x



Ecuaţia tangentei în M
o
(x
o
,y
o
), M
o
eH.
58
0 1
2
0
2
0
= ÷ ÷
b
yy
a
xx

3. Parabola P: F(
2
p
,0), h:x = -
2
p
(h – dreapta directoare): d(M,h) = MF, MeP.
Ecuaţia parabolei P: y
2
= 2px
y
h M


x
O F



Ecuaţia tangentei în M
o
(x
o
,y
o
), M
o
eP: yy
o
= p(x + x
o
)
























59
ANALIZÃ MATEMATICÃ

I. Şiruri

I.1. Şiruri şi limite
Definiţia I.1.1. Se numeşte şir de numere reale o funcţie f:N÷R, f(n) = a
n
.
Definiţia I.1.2. Şirul (a
n
)
n>0
se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor) dacã
a
n
s a
n+1
, ¬neN (respectiv a
n
> a
n+1
, ¬neN). Şirurile crescãtoare şi şirurile
descrescãtoare se numesc şiruri monotone.
Definiţia I.1.3. Şirul (a
n
)
n>0
este mãrginit dacã şi numai dacã -M>0 astfel
încât a
n
s M, ¬neN.
Notaţie: (a
n
)
n>0
, a
n
eR, R =R {-·, +·}.
Definiţia I.1.4. Şirul (a
n
)
n>0
, a
n
eR are limita a şi scriem a a
n
n
=
· ÷
lim
, aeR
dacã în orice vecinãtate a punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la un
anumit rang.
Definiţia I.1.5. Şirul este convergent, a a
n
n
=
· ÷
lim
, aeR, dacã ¬c>0, -N
c
eN
astfel încât ¬ n> N
c
, a
n
- a<c.
Definiţia I.1.6. a a
n
n
=
· ÷
lim
dacã -c>0, -N
c
eN astfel încât a
n
> c, ¬ n > N
c
.
Definiţia I.1.7. ÷· =
· ÷
n
n
a
lim
dacã ¬c>0, -N
c
eN astfel încât a
n
< -c, ¬ n > N
c
.
Dacã ±· =
· ÷
n
n
a
lim
, atunci şirul este divergent.

I.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui şir
1. dacã 0
lim
=
· ÷
n
n
b , b
n
> 0 şi a
n
- as b
n
atunci a a
n
n
=
· ÷
lim
;
2. dacã · =
· ÷
n
n
b
lim
şi a
n
> b
n
atunci +· =
· ÷
n
n
a
lim
;
3. dacã ÷· =
· ÷
n
n
b
lim
şi a
n
s b
n
atunci ÷· =
· ÷
n
n
a
lim
;
4. orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass);
5. dacã b
n
s a
n
s c
n
şi a c b
n
n
n
n
= =
· ÷ · ÷
lim lim
atunci a a
n
n
=
· ÷
lim
;
6. criteriul lui Stolz:
- dacã (b
n
)
n>0
crescãtor: · =
· ÷
n
n
b
lim
şi existã
n n
n n
n b b
a a
÷
÷
+
+
· ÷
1
1
lim
, atunci
n n
n n
n
n
n
n b b
a a
b
a
÷
÷
=
+
+
· ÷ · ÷
1
1
lim lim
;
60
- dacã (a
n
)
n>0
, a
n
> 0 şi existã
n
n
n a
a
1
lim
+
· ÷
atunci
n
n
n
a
lim
· ÷
=
n
n
n a
a
1
lim
+
· ÷
(Cesaro);
- - dacã (b
n
)
n>0
crescãtor: 0
lim lim
= =
· ÷ · ÷
n
n
n
n
b a şi existã
n n
n n
n b b
a a
÷
÷
+
+
· ÷
1
1
lim
, atunci
n n
n n
n
n
n
n b b
a a
b
a
÷
÷
=
+
+
· ÷ · ÷
1
1
lim lim
;

I.2. Operaţii cu şiruri convergente
a a
n
n
=
· ÷
lim
, b b
n
n
=
· ÷
lim
, a,beR
) 0 daca ( ,
lim
. 3
; ,
lim
. 2
; ) (
lim
, ) (
lim
. 1
= =
e =
÷ = ÷ + = +
· ÷
· ÷
· ÷ · ÷
b
b
a
b
a
R a a
b a b a b a b a
n
n
n
n
n
n n
n
n n
n
o o o

I.3. Operaţii cu şiruri care au limitã
a a
n
n
=
· ÷
lim
, b b
n
n
=
· ÷
lim
, a,beR
1. dacã · =
· ÷
n
n
a
lim
şi b b
n
n
=
· ÷
lim
, beR atunci 0
1
lim
, ) (
lim
= +· = +
· ÷ · ÷
n
n
n n
n a
b a ,
¹
´
¦
< · ÷
> · +
= ·
· ÷ 0 daca ,
0 daca ,
lim
b
b
b a
n n
n

2. +· = =
· ÷ · ÷
n
n
n
n
b a
lim lim
atunci +· = +
· ÷
) (
lim
n n
n
b a , +· = ·
· ÷
) (
lim
n n
n
b a ;
3. dacã ÷· =
· ÷
n
n
a
lim
şi b b
n
n
=
· ÷
lim
, beR, atunci ÷· = +
· ÷
) (
lim
n n
n
b a
¹
´
¦
< · +
> · ÷
= ·
· ÷ 0 daca ,
0 daca ,
lim
b
b
b a
n n
n
;
4. ÷· = =
· ÷ · ÷
n
n
n
n
b a
lim lim
atunci ÷· = +
· ÷
) (
lim
n n
n
b a , +· = ·
· ÷
) (
lim
n n
n
b a ;
5. dacã · =
· ÷
n
n
a
lim
şi ÷· =
· ÷
n
n
b
lim
atunci ÷· = ·
· ÷
) (
lim
n n
n
b a ;
6. dacã 0
lim
=
· ÷
n
n
a atunci · =
· ÷
n
n a
1
lim
dacã a
n
> 0 şi ÷· =
· ÷
n
n a
1
lim
dacã a
n
< 0.







61
I.4. Şiruri tip
.
!
1
...
! 2
1
! 1
1
1
lim
. 9
;
1
1
lim
. 8
; 1 , 1 ... 2 1
lim
. 7
; 0 , 1
lim
. 6
; )
1
...
3
1
2
1
1 (
lim
. 5
; 1 daca ,
1
1
) ... 1 (
lim
. 4
daca ,
0 si daca ,
0 si daca ,
daca , 0
...
...
lim
. 3
0 daca ,
0 daca ,
lim
) ... (
lim
. 2
1 daca exista, nu
1 daca ,
1 daca , 1
1 1 daca , 0
lim
. 1
2
0
0
1
1
1 0
1
1
1 0
0
0
0 1
1
1 0
e
n
e
n
p n
a a
n
q
q
q q q
p k
b
a
p a p k
p a p k
p k
n n b n b n b
a n a n a n a
a
a
n a a n a n a n a
q
q
q
q
q
n
n
n
n
n p p p
n
n
n
n
n
n
o o
o o
p p
p p
k k
k k
n
k
n
k k
k k
n
n
n
=
|
.
|

\
|
+ + + +
=
|
.
|

\
|
+
> ¬ = + + +
> ¬ =
+· = + + + +
<
÷
= + + + +
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
< > · ÷
> > · +
<
=
+ + + +
+ + + +
¹
´
¦
< · ÷
> · +
= = + + + +
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ s
> · +
=
< < ÷
=
· ÷
· ÷
· ÷
· ÷
· ÷
· ÷
÷
÷
÷
÷
· ÷
· ÷
÷
÷
· ÷
· ÷


II. Limite de funcţii

Notaţii: f:D÷R, DcR, o - punct de acumulare a lui D;

II.1. Definiţii ale limitei
Definiţia II.1.1. R , ) (
lim
e =
÷
l l x f
x o
, dacã pentru orice vecinãtate V a lui l
existã o vecinãtate U a lui o astfel încât ¬ xeD·U, x=o, sã rezulte f(x)eV.
62
Definiţia II.1.2. R , ) (
lim
e =
÷
l l x f
x o
, dacã pentru orice şir (x
n
)
n>0
, x
n
eD\{o},
având o =
· ÷
n
n
x
lim
rezultã l x f
n
=
· ÷
) (
lim
(criteriul cu şiruri);
Definiţia II.1.3. R , ) (
lim
e =
÷
l l x f
x o
, dacã ¬c>0, -o
c
>0 astfel încât ¬xeD\{o}
şi x - o< o
c
rezultã f(x) - l< c;
Definiţia II.1.4. l x f
x
=
÷
) (
lim
o
, dacã l
s
= l
d
= l, unde ) (
lim
x f l
x
x
s
o
o
<
÷
= şi
) (
lim
x f l
x
x
d
o
o
>
÷
= .

II.2. Operaţii cu limite de funcţii
f:D÷R, g:D÷R, o - punct de acumulare a lui D,
1
) (
lim
l x f
x
=
÷o
,
2
) (
lim
l x g
x
=
÷o
, l
1
,l
2
eR;
.
) (
) (
lim
, 0 daca . 4
; ) (
lim
. 3
; ) ( ) (
lim
. 2
; )) ( ) ( (
lim
. 1
2
1
2
1
2 1
2 1
l
l
x g
x f
l
l a x af
l l x g x f
l l x g x f
x
x
x
x
= =
· =
· = ·
+ = +
÷
÷
÷
÷
o
o
o
o


II.3. Limite tip
n
n n
n
n n
x
a a a a x a x a + + + = + + +
÷ ÷
÷
... ) ... (
lim
. 1
1
1 0
1
1 0
o o
o
;
lim
) ... (
lim
0
1
1 0
n
x
n
n n
x
x a a x a x a
±· ÷
÷
±· ÷
= + + +
m
m m
n
n n
m
m m
n
n n
x b b b
a a a
b x b x b
a x a x a
+ + +
+ + +
=
+ + +
+ + +
÷
÷
÷
÷
÷ ...
...
...
...
lim
. 2
1
1 0
1
1 0
1
1 0
1
1 0
o o
o o
o

;
lim
...
...
lim
0
0
1
1 0
1
1 0
m
n
x
m
m m
n
n n
x x b
x a
b x b x b
a x a x a
±· ÷
÷
÷
±· ÷
=
+ + +
+ + +

2 , , ,
lim
. 3 > e e =
+
÷
n N n R x
n n
x
o o
o

· =
· ÷
n
x
x
lim
, ÷· =
+
÷· ÷
1 2
lim
n
x
x ;
4. } 1 { \ , ,
lim
*
+
÷
e e = R a R a a
x
x
o
o
o

· =
· ÷
x
x
a
lim
, 0
lim
=
÷· ÷
x
x
a , dacã a > 1;
63
0
lim
=
· ÷
x
x
a , · =
÷· ÷
x
x
a
lim
, dacã 0 < a < 1;
5. } 1 { \ finita, 0 , log log
lim
*
+
÷
e > = R x
a a
x
o o o
o

÷· =
>
÷
x
a
x
x
log
lim
0
0
şi +· =
· ÷
x
a
x
log
lim
dacã a > 1;
+· =
>
÷
x
a
x
x
log
lim
0
0
şi ÷· =
· ÷
x
a
x
log
lim
dacã 0 < a < 1;
6. o
o
sin sin
lim
=
÷
x
x
, o
o
cos cos
lim
=
÷
x
x

Z tg tgx
x
t
t
o o
o
+ e =
÷ 2
,
lim
, Z ctg ctgx
x
t o o
o
e =
÷
,
lim

· =
<
÷
tgx
x
x
lim
2
2
t
t
, ÷· =
>
÷
tgx
x
x
lim
2
2
t
t

7. · =
>
÷
ctgx
x
x
lim
0
0
, ÷· =
<
÷
ctgx
x
x
lim
0
0

] 1 , 1 [ , arcsin arcsin
lim
÷ e =
÷
o o
o
x
x
, ] 1 , 1 [ , arccos arccos
lim
÷ e =
÷
o o
o
x
x

R arctg arctgx
x
e =
÷
o o
o
,
lim
, R arcctg arcctgx
x
e =
÷
o o
o
,
lim

2
lim
t
÷ =
÷· ÷
arctgx
x
,
2
lim
t
=
· ÷
arctgx
x

t =
÷· ÷
arcctgx
x
lim
, 0
lim
=
· ÷
arcctgx
x
;
8. 1
sin
lim
0
=
÷ x
x
x
, 1
lim
0
=
÷ x
tgx
x
, 1
arcsin
lim
0
=
÷ x
x
x
, 1
lim
0
=
÷ x
arctgx
x
;
9. ; 1 , , 0
lim
> e ¬ =
· ÷
a Z n
a
x
x
n
x

10. ; ) 1 (
lim
,
1
1
lim
1
0
e x e
x
x
x
x
x
= + =
|
.
|

\
|
+
÷ ±· ÷

11. ; 1
) 1 ln(
lim
0
=
+
÷ x
x
x

12. 0 , ln
1
lim
0
> =
÷
÷
a a
x
a
x
x
,
13. R r r
x
x
r
x
e ¬ =
÷ +
÷
,
1 ) 1 (
lim
0
.

64
II.4. Continuitatea funcţiilor
Definiţia II.4.1. Fie f:D÷R, x
o
eD, x
o
– punct de acumulare a lui D, f este
continuã în x
o
, dacã ) ( ) (
lim
0
0
x f x f
x x
=
÷
, x
o
se numeşte punct de continuitate.
Definiţia II.4.2. Fie oeD, o este punct de discontinuitate de prima speţã dacã
existã şi sunt finite limitele laterale în o, dar funcţia nu este continuã în o.
Definiţia II.4.3. Fie oeD, o este punct de discontinuitate de speţa a doua
dacã nu este de prima speţã.
Teoremã. Dacã f:I÷R, I – interval şi f continuã pe I, atunci J = f(I) este
interval ( o funcţie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel
interval).

III. Funcţii derivabile

III.1. Definiţia derivatei într-un punct
f:E÷R, x
o
eE, x
o
– punct de acumulare a lui E:
 f’(x
0
) =
h
x f h x f
x x
x f x f
E h x
h x x
) ( ) (
lim
) ( ) (
lim
0 0
0
0
0
0
0
÷ +
=
÷
÷
e +
÷ ÷

 f
s
’(x
0
) =
0
0
) ( ) (
lim
0
0
x x
x f x f
x x
x x ÷
÷
<
÷
, f
d
’(x
0
) =
0
0
) ( ) (
lim
0
0
x x
x f x f
x x
x x ÷
÷
>
÷

 f’(x
0
) = f
s
’(x
0
) = f
d
’(x
0
)
Interpretarea geometricã:
- dacã f’(x
0
)eR, y - f(x
0
) = f’(x
0
)(x – x
0
) este ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în
punctul A(x
0
,f(x
0
));
- dacã f este continuã în x
0
, f
d
’(x
0
) = +·, f
s
’(x
0
) = -·, sau invers, x
0
este punct de
întoarcere al graficului;
- dacã f este continuã în x
0
şi existã derivatele laterale în x
0
, cel puţin una fiind
finitã, dar f nu este derivabilã în x
0
, x
0
este punct unghiular al graficului.

III.2. Reguli de derivare
f,g:E÷R, f,g derivabile în xeE:
1. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x);
2. (cf)’(x) = cf’(x), ceR;
3. (f·g)’(x) = f’(x)·g(x) + f(x)·g’(x)
4. dacã g(x)=0,
) (
) ( ' ) ( ) ( ) ( '
) (
2
'
x g
x g x f x g x f
x
g
f ÷
=
|
|
.
|

\
|
;
65
5. dacã f:I÷J, g:J÷R, f derivabilã în x
0
eI şi g derivabilã în y
0
= f(x
0
), atunci
(gof)’(x
0
) = g’(y
0
)f’(x
0
);
6. dacã f:I÷J continuã, bijectivã şi derivabilã în x
0
cu f’(x
0
)=0, atunci f
-1
:J÷I este
derivabilã în y
0
, y
0
= f(x
0
) şi f
-1
(y
0
) =
) ( '
1
0
x f
.

III.3. Derivatele funcţiilor elementare
Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
C 0
x
n
, neN* nx
n-1
x
r
, reR, x>0 rx
n-1
0 , > x x
0 ,
2
1
> x
x

log
a
x, a=1, a>0, x>0
x a
1
ln
1
·
ln x, x>0
x
1

a
x
, a=1, a>0, x>0 a
x
ln a
e
x
e
x
sin x cos x
cos x -sin x
tg x, x Z k k e + = ,
2
) 1 2 (
t

x
2
cos
1

ctg x, x Z k k e = , t
x
2
sin
1
÷
arcsin x, xe[0,1]
) 1 , 0 ( ,
1
1
2
e
÷
x
x

arcos x, xe[0,1]
) 1 , 0 ( ,
1
1
2
e
÷
÷ x
x

arctg x
2
1
1
x +

arcctg x
2
1
1
x +
÷




66
III.4. Derivata funcţiilor compuse
Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
u
n
, neN* nu
n-1
·u’
u
r
, reR, u>0 ux
n-1
·u’

0 , > u u
0 ,
2
'
> u
u
u

log
a
u, a=1, a>0, u>0
u
u
a
'
ln
1
·
ln u, u>0
'
1
u
u
·
a
u
, a=1, a>0 a
u
ln a·u’
e
u
e
u
·u’
sin u cos u·u’
cos u - sin u·u’
tg u, cos u= 0
'
cos
1
2
u
u
·
ctg u, sin u= 0
'
sin
1
2
u
u
· ÷
arcsin u, ue[-1,1]
) 1 , 1 ( , '
1
1
2
÷ e ·
÷
u u
u

arccos u, ue[-1,1]
) 1 , 1 ( , '
1
1
2
÷ e ·
÷
÷ u u
u

arctg u
'
1
1
2
u
u
·
+

arcctg u
'
1
1
2
u
u
·
+
÷
u
v
, u>0 u
v
·v’· ln u + v·u
v-1
·u’

III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f
(n)
)
x
m
, meN, m>n m(m-1)…(m-n+1)x
m-n

N m
x
m
e ,
1
(-1)
n
m(m-1)…(m+n-1)
n m
x
+
1

e
x
e
x
a
x
(ln a)
n
·a
x

ln x
(-1)
n-1
(n-1)!
n
x
1

67
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f
(n)
)
sin x
|
.
|

\
|
+
2
sin
t n
x
cos x
|
.
|

\
|
+
2
cos
t n
x

Formula lui Leibniz:
f f g f C
g f C g f C g f C g f C g f g f
n
k
k k n k
n
n n
n
n n
n
n
n
n
n
n n
=
¯
· =
= · + · + · + · + · = ·
=
÷
÷ ÷ ÷ ÷
) 0 (
0
) ( ) (
) ( ) 1 ( 1 ) 2 ( 2 ) 1 ( 1 ) ( ) (
,
' ... ' ' ' ) (


III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile
Teorema lui Fermat:
Fie f:I÷R derivabilã pe I. În orice punct extrem local din interiorul lui I, f’ este
nulã.
Teorema lui Rolle:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]÷R este derivabilã pe (a,b) şi f(a) = f(b) atunci
existã ce(a,b) astfel încât f’(c) = 0.
Teorema lui Lagrange:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]÷R este derivabilã pe (a,b), atunci existã ce(a,b)
astfel încât ) ( '
) ( ) (
c f
a b
a f b f
=
÷
÷
.
Teoremã. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis),
atunci:
1. între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã cel puţin o rãdãcinã a derivatei;
2. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a funcţiei.
Teorema lui Cauchy:
Dacã f,g:[a,b]÷R continue pe [a,b], derivabile pe (a,b) şi g’(x)=0, ¬xe(a,b)
atunci -ce(a,b) astfel încât
) ( '
) ( '
) ( ) (
) ( ) (
c g
c f
a g b g
a f b f
=
÷
÷


IV. Asimptote

IV.1. Asimptote orizontale (f:D÷R)
Definiţia IV.1.1. Dacã
1
) (
lim
l x f
x
=
+· ÷
sau
2
) (
lim
l x f
x
=
÷· ÷
, l
1
,l
2
eR, dreptele y=l
1

şi y=l
2
sunt asimptote orizontale a lui f spre +·, respectiv -·

68
IV.2. Asimptote oblice (f:D÷R)
Definiţia IV.2.1. Dacã 0
) (
lim
= =
· ÷
m
x
x f
x
şi R n m n mx x f
x
e = ÷
+· ÷
, , ] ) ( [
lim

dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +·.
Definiţia IV.2.2. Dacã 0 '
) (
lim
= =
· ÷
m
x
x f
x
şi R n m n x m x f
x
e = ÷
+· ÷
' , ' , ' ] ' ) ( [
lim

dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre -·.

IV.3. Asimptote verticale (f:D÷R)
Definiţia IV.3.1. Dacã ±· =
<
÷
) (
lim
x f
x
x
o
o
, o - punct de acumulare a lui D,
dreapta x=o este asimptotã verticalã la stânga a lui f.
Definiţia IV.3.2. Dacã ±· =
>
÷
) (
lim
x f
x
x
o
o
, o - punct de acumulare a lui D,
dreapta x=o este asimptotã verticalã la dreapta a lui f.


V. Primitive
(integrale nedefinite)

Definiţia V.1. Fie funcţia f:J÷R, J – interval, F:J÷R este primitiva lui f, dacã
F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x), ¬xeJ.
Se noteazã:
í
+ = c x F dx x f ) ( ) (
Proprietãţi ale primitivelor:
1. | |
í í
+ =
í
+ dx x f dx x f dx x f x f ) ( ) ( ) ( ) (
2 1 2 1
;
2.
í í
= dx x f a dx x af ) ( ) ( ;
3.
í í
÷ = dx x g x f x g x f dx x g x f ) ( ) ( ' ) ( ) ( ) ( ' ) ( .

V.1. Prima metodã de schimbare a variabilei
Dacã m :I÷J, f:J÷R,m derivabilã pe I, f admite primitive (F), atunci
í
+ = · c t F dt t t f ) ( ) ( ' )) ( ( m m m 

V.2. A doua metodã de schimbare a variabilei
Dacã m :I÷J, f:J÷R,m bijectivã, derivabilã, cu derivata nenulã pe I,
' ) ( m m · =  f h admite primitive (H) atunci
í
+ =
÷
c x H dx x f ) ( ) (
1
m  .



69
V.3. Tabel de primitive: (I – interval, IcR)
1. N n R x c
n
x
dx x
n
n
e e +
+
=
í
+
, ,
1
1
;
2.
í
÷ e +· e +
+
=
+
} 1 { \ ), , 0 ( ,
1
1
R x c
x
dx x o
o
o
o
;
3. 1 , 0 , ,
ln
= > e + =
í
a a R x c
a
a
dx a
x
x
;
4. R I I x c x
x
dx
c e +
í
= , , ln ;
5. } , { \ , , ln
2
1 1
2 2
a a R I I x c
a x
a x
a
dx
a x
÷ c e +
+
÷
=
í
÷
;
6. 0 , ,
1 1
2 2
= e + =
í
+
a R x c
a
x
arctg
a
dx
a x
;
7. R x c x xdx e + ÷ =
í
, cos sin ;
8. R x c x xdx e + =
í
, sin cos ;
9.
)
`
¹
¹
´
¦
e + c e + =
í
Z k k R I I x c tgx dx
x 2
) 1 2 ( \ , ,
cos
1
2
t
;
10. { } Z k k R I I x c ctgx dx
x
e c e + ÷ =
í
t \ , ,
sin
1
2
;
11.
í
)
`
¹
¹
´
¦
e + c e + ÷ = Z k k R I I x c x tgxdx
2
) 1 2 ( \ , , cos ln
t
;
12. { }
í
e c e + = Z k k R I I x c x ctgxdx t \ , , sin ln ;
13. ( ) R x c a x x dx
a x
e + + + =
í
+
, ln
1
2 2
2 2
;
14. 0 ), , ( sau ) , ( , ln
1
2 2
2 2
> ÷ ÷· e +· e + ÷ + =
í
÷
a a x a x c a x x dx
a x
;
15. 0 ), , ( , arcsin
1
2 2
> ÷ e + =
í
÷
a a a x c
a
x
dx
x a


V.4. Primitivele funcţiilor raţionale
1. 0 , 1 , , ) (
) 1 (
1
) (
1
= ÷ = e + +
+
=
í
+
+
a n N n c b ax
a n
dx b ax
n n
;
2.
í
= + + =
+
0 , ) ln(
1
a c b ax
a b ax
dx
;

70
3.
í
= = e +
+ ÷
÷ =
+
÷
0 , 1 , ,
) ( ) 1 (
1
) (
1
a n N n c
b ax a n b ax
dx
n n
;
4. b a c
a x
b x
b a b x a x
dx
= +
+
+
÷
=
í
+ +
, ln
1
) )( (
;
5.
í í
= ÷ = A +
A
÷
|
.
|

\
|
+
=
+ +
0 , 4 b unde ,
4 2
1
2
2
2
2
a ac c
a a
b
x
dx
a c bx ax
dx
.
Substituţiile lui Euler:
1. 0 daca ,
2
> ± = + + a a x t c bx ax ;
2. 0 daca ,
2
> ± = + + c c tx c bx ax ;
3.
1
2
1
2
si 0 4 daca ), ( x ac b x x t c bx ax > ÷ ÷ = + + este o rãdãcinã a ecuaţiei
ax
2
+ bx + c = 0.

VI. Integrale definite

IV.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)
Notaţii: f:[a,b]÷R, A = (a = x
0
, x
1
, x
2
, …, x
n
= n) diviziune, x
i-1
s c
i
s x
i
, c
i
– puncte
intermediare, o
A
(f, c) – suma Riemann:
¯
÷ =
=
÷ A
n
i
i i i
x x f f
1
1
) )( ( ) , ( c c o
Definiţia VI.1.1. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real I
f
cu
proprietatea: ¬c > 0, -n
c
>0 astfel încâtr pentru orice divizune A a lui [a,b] cu
c
n < A şi orice puncte intermediare c
i
are loc c c o < ÷
A f
I f ) , ( unde
) (
max
1
1
÷
s s
÷ = A
i i
n i
x x
Se noteazã:
í
=
b
a
f
dx x f I ) (
Proprietãţi ale integralei definite:
1.
í í í
+ = +
b
a
b
a
b
a
dx x g dx x f dx x g x f ) ( ) ( )) ( ) ( ( | o | o ;
2.
í í í
+ =
b
a
c
a
b
c
dx x f dx x f dx x f ) ( ) ( ) ( ;
3.
í
÷ =
í
a
b
b
a
dx x f dx x f ) ( ) ( ;
4. 0 ) ( =
í
a
a
dx x f .
71
Formula lui Leibniz-Newton:
) ( ) ( ) ( a F b F dx x f
b
a
÷ =
í
(F – primitivã a lui f)
Teorema de medie:
Dacã f continuã pe [a,b], atunci -ce[a,b] astfel încât: ) ( ) ( ) ( c f a b dx x f
b
a
÷ =
í

Formula de integrare prin pãrţi:

í
÷ =
í
b
a
b
a
b
a
dx x g x f x g x f dx x g x f ) ( ) ( ' ) ( ) ( ) ( ' ) (
Formula de schimbare de variabilã:
Dacã m :[a,b]÷J, f:J÷R, f continuã pe J, m derivabilã cu derivata continuã pe
[a,b], atunci
í
=
í
·
) (
) (
) ( ) ( ' )) ( (
b
a
b
a
dx x f dt t t f
m
m
m m
Proprietãţi de paritate:
Dacã f:[-a,a]÷R continuã atunci:
¦
¹
¦
´
¦
í
=
í
÷
a
a
a
f dx x f
f
dx x f
0
para daca , ) ( 2
impara daca , 0
) (

VI.2. Aplicaţii ale integralei definite
1. Aria subgraficului I
f
, f:[a,b]÷R
+
, f continuã:
y

aria
í
= I
b
a
f
dx x f ) ( I
f


y
0 a b x

Aria subgraficului I
f,g
, f,g:[a,b]÷R şi
f(x) s g(x) ¬ xe[a,b]
0 a I
f,g
b x
aria
í
÷ = I
b
a
g f
dx x g x f )] ( ) ( [
,






72
2. Volumul corpurilor de rotaţie, f:[a,b]÷R
+
, f continuã:
y




í
=
b
a
f
dx x f C vol ) ( ) (
2
t
a b x



z

3. Lungimea graficului f:[a,b]÷R
+
, f derivabilã cu derivata continuã:

B
A

í
+ =
b
a
dx x f f l
2
)) ( ' ( 1 ) (

a b


4. Aria suprafeţelor de rotaţie:
í
+ =
b
a
f
dx x f x f A
2
)) ( ' ( 1 ) ( 2t

ANLIZÃ MATEMATICÃ
I. Siruri ………………………………………………………………………….. II. Limite de funcţii ……………………………………………………………... III. Funcţii derivabile …………………………………………………………… IV. Asimptote …………………………………………………………………… V. Primitive ……………………………………………………………………... VI. Integrale definite ……………………………………………………………. 59 61 64 67 68 70

2

ALGEBRÃ
I. Elemente de logicã matematicã
I.1. Noţiunea de propoziţie
Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care se poate spune cã este adevãrat sau fals, adr nu şi adevãrat şi fals simultan. Se noteazã cu p,q, P, Q Ex: 1) Q : acesta este un enunţ care exprimã un adevãr, deci o propoziţie adevãratã. 2) x + 5 = 3, xN este o propoziţie falsã, pentru cã nu existã nici un numãr natural astfel ca x + 5 = 3 3) x  y, x,yN este un enunţ despre care nu se poate spune nimic. Deci nu este o propoziţie. Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propoziţii. Dacã o propoziţie p este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul; aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau (v)p = a. Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã are valoarea de adevãr: falsul; aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau v(q) = f.

I.2. Operatori logici Negaţia
Definiţia I.1.2. Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã când p este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã. Se noteazã: non p,  p, p . Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte be baza relaţiei v(non p) = 1 – v(p). p non p 1 0 0 1

Conjuncţia
Definiţia I.2.2. Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p şi q este adevãratã. Se noteazã: p  q

3

Se noteazã: (non p) sau q. Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este falsã dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã. (pq) şi (qp).2.2. Tabela de adevãr a propoziţiei pq este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 non p (non p)q 0 1 0 0 1 1 1 1 Echivalenţa logicã Definiţia I.Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 pq 1 0 0 0 Disjuncţia Definiţia I.3. “p este condiţie necesarã şi suficientã pentru q”. qeste adevãratã. Se noteazã (non p)q şi (non q)p. iar propoziţia q este concluzia. dacã şi numai dacã p.2. se citeşte: “p echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”. 4 . Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din propoziţiile p. pq.4. Propoziţiile p şi q sunt echivalente logic. pq şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p. atunci q”. Propoziţia p este ipoteza. q sunt adevãrate sau false simultan. Se noteazã: p  q Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 pq 1 1 1 0 Implicaţia Definiţia I.4.

…). un predicat.4.q.…). . binare (de douã variabile).…) şi pot fi unare (de o variabilã). Expresii în calculul propoziţiilor Propoziţiile p.q. Înlocuind în  pe p.4. Definiţia I. Fie p(x). . atunci scriem xp(x). etc. care se numesc formule ale calculului cu propoziţii sau expresii logice. I. un predicat.z.… cele douã expresii reprezintã propoziţii care au aceeaşi valoare de adevãr. În scris se noteazã  .5.y.r. Ele se noteazã  sau (p.z.y. r. adevãratã sau nu.2. atunci scriem xpx.  putem formula diferite expresii.2. 5 . Noţiunea de predicat Definiţia I.z. variabilele x.…). obţinutã pentru propoziţiile p. oricare ar fi propoziţiile p.Tabela de adevãr a propoziţiei compuse pq este: p 1 1 0 0 q 1 0 1 0 non p non q 0 0 0 1 1 0 1 1 pq qp (pq) (qp) 1 1 1 0 1 0 1 0 0 1 1 1 I.r. ternare (de trei variabile). Predicatele se noteazã p(z.r. a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei .q. . Definiţia I.… în unul şi acelaşi domeniu. Fie p(x) cu xM. (p.… cu diferite propoziţii obţinem o altã propoziţie.r.q.…) q(x. O expresie logicã  care se reduce la o propoziţie adevãratã.z.y. Simbolul  se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.1. Dacã existã (cel puţin) un element x’M.…) se numesc echivalente dacã. q(x. (x)p(x) sau (xM)p(x).5.q. (x)p(x) sau (xM)p(x).y.2.1. Predicatele p(z.q.3.q.y. Definiţia I. Douã expresii logice  şi  se numesc echivalente dacã şi numai dacã pentru orice propoziţii p.4.z.z.…). Simbolul  se numeşte cuantificator existenţial şi se citeşte “existã”.3.… respective.z.y. cu xM.r. I. q(x.z.… se numeşte tautologie. cu ajutorul operatorilor logici . oricare ar fi valorile pe care le iau x. astfel încât propoziţia p(x’) este adevãratã.… luând valori în mulţimi date. Dacã p(x) este o propoziţie adevãratã pentru orice xM. Cuantificatori Definiţia I.…). propoziţiile corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr.1.y. Definiţia I.3.5. … fiind date. Scriem p(z. Se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile un enunţ care depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru orice valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã sau o propoziţie falsã..r.y.

3.7. 4.… avem: non(non p)  p. Dacã un element a aparţine unei mulţimi A. fie prin specificarea unei proprietãţi caracteristice a elementelor lor (de exemplu {xRx2 – 3x + 2 = 0}). care ne aratã cã pentru a demonstra cã pq.… X. 2. Oricare ar fi propoziţiile p. 6 . non(pq)  (non p)(non q) legile lui de Morgan. Z. iar elementele lor cu litere mici: a. 5. 6. este totuna cu a demonstra cã non pnon q. ((pq)r)  (p(qr)) (asociativitatea conjuncţiei).y)  (y)( x)p(x.y)).y)). acesta se noteazã aA şi se citeşte “a aparţine lui A”. Mulţimile se noteazã cu litere mari: A.z}).6. c.y))(( x)( y)p(x. (pq)  (qp) (comutativitatea disjuncţiei). Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor: (x)(y)p(x. 3. C. Definiţie. Mulţimile se definesc fie prin indicarea elementelor lor (de pildã {0. (x)( y)p(x. ((pq)(qr))(pr) (tranzitivitatea implicaţiei).q. b. I. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (pq)  (non pnon q). 1.y). Se noteazã cu .y))((x)(y)p(x.y)  (y)(x)p(x. 7.r.1. ((pq) r)  (p (qr)) (asociativitatea discjuncţiei). 4.1. Reguli de negare: ((x)p(x))  ((x)(p(x)). B. Y. 2. 2. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are nici un element. (pq)  (qp) (comutativitatea conjuncţiei).3} sau {x.… Apartenenţa unui element la o mulţime. Mulţimi Moduri de definire a mulţimilor.y). Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici 1. I. ((x)( y)p(x. 8.y. ((x)p(x))  ((x)(p(x)). non(pq)  (non p)(non q) (p(qr))  ((pq)(pr)) conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia şi (p(qr))  ((pq)(pr)) disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia II. ((x)(y)p(x.

3. C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C) (distributivitatea reuniunii faţã de intersecţie).1. A  B = {xxA  xB} Proprietãţile intersecţiei:  A. A  (A  B) = A (absorbţia).  A.  A: A   = A. A  B = {xxA  xB} Proprietãţile reuniunii:  A. 7. 3. 7 .   A Relaţia de neincluziune se noteazã A  B. C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C) (distributivitatea intersecţiei faţã de reuniune). II. 2. C: (A  B)  C) = A  (B  C) (asociativitatea). B: A  B = B  A (reflexivitatea). B  A  B. C: (A  B)  C = A  (B  C) (asociativitatea).  A: A  A = A (idempotenţa). Egalitatea mulţimlor A şi B: (A = B)  (xA  xB) şi (yB  yA) Proprietãţile egalitãţii: 1.  A: A  A = A (idempotenţa). B: A  (A  B) = A. Proprietãţile incluziunii:  A. B.4.  A. 5. A  A (reflexivitatea). B. 2. 6.  A. Intersecţia mulţimilor A şi B: 1. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B: 1. (A = B)  (B = A) (simetria).  A. II.  A. 2. A = A (reflexivitatea). A  B  B  A.II. (A  B)  (B  A)  (A = B) (antisimetria). Reuniunea mulţimilor A şi B: 1. (A  B  B  C)  (A  C) (tranzitivitatea). 3. B. 3. B. II. B: A  A  B. 8. (A  B)  (xA  x B) Mulţimea A se numeşte o parte sau o submulţime a lui B. 4. B: A  B  A. 5. B: A  B = B  A (comutativitatea). 2. 4.  A.  A. 3.2. 4. (A = B  B = C)  (A = C) (tranzitivitatea).  A: A   =   A.

C: (A \ B)  C = (A  C) \ (B  C).5.8. CE(A  B)= CEA  CEB. B: A  B = B  A (comutativitatea). 2. 6.  A. 8. 7. 6. C: A  (B  C) = (A  B)  (A  C). II. C: (A  B)  C = A  (B  C) (asociativitatea). 3.7. A \ B = CE(A  B). 3.  A.  A.Definiţie. 4. Diferenţa mulţimilor A şi B: 1.  A. 6. II.  A: A   =   A = A. BE) 1. C: A \ (B  C) = (A \ B) \ C. 8 . 2. Formulele lui de Morgan (A. B: A = (A  B)  (A \ B). B. 5. 7.  A.  A. B. A \ B = {xxA  xB} Proprietãţile diferenţei:  A: A \ A = .  A. B. CEA = E \ A. A  CEA =  (principiul necontradicţiei). Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B: 1. B. II. B. 4. CE(CEA) = A (principiul reciprocitãţii). B.  A. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E: (A fiind o parte a lui E. B. 3. 4. C: A \ (B  C) = (A \ B)  (A \ C).  A. C: (A  B) \ C = A  (B \ C) = (A \ C)  B.  A. C: (A  B) \ C = (A \ C)  (B \ C). CEE = .6. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc disjuncte. BE) CE(A  B) = CEA  CEB. 5. 5. Pentru ele avem A  B = . A  CEA = A (principiul exluderii terţiului). CE = E. A  B  CEB  CEA. adicã AE) CEA = {xxE  xA} Proprietãţi: (A. 2. 8. A  B = (A \ B)  (B \ A) Proprietãţile diferenţei simetrice:  A: A  A = . B: A  B = A  B \ (A  B) II. B: A \ B = A \ (A  B).  A.

D avem): 1. Aceasta se numeşte finitã dacã E =  sau dacã existã nN.n} cu nN.1. Se numeşte cardinalul acestei mulţimi un simbo asociat ei. 2.9. Definiţia II. iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu x0 (alef zero). 3. (A  B) x C = (A x C)  (B x C). 4. astfel încât E = F .1. (A  B) x (C  D) = (A x C)  (B x D) Definiţia II. astfel încât E este echipotentã cu mulţimea {1.B.9. Deci o relaţie binarã se referã la perechile de elemente din M. cardinalul mulţimii {1. (A  B) x C = (A x C)  (B x C). Atunci: A  B = A + B -A  B  Teorema II.n}.9. Z. 2.6.A  B . Definiţia II. Fie A şi B douã mulţimi finite. Fie M o mulţime nevidã. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este echipoentã cu N.9.2. Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime: 1. B şi C trei mulţimi finite. (A x B)  (A x C) = A x (B  C). Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã dacã  a.9. dacã şi numai dacã E este echipotentã cu F. cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0. Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.2. dacã A  B. Definiţia II. notat E sau card E. 6. Teorema II. Q. senoteazã cu n.4.9. Fie E o mulţime. Atunci: A  B  C= A +B +C . A x B  B x A.II. Fie E o mulţime. Mulţimile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijecţie de la A la B. 9 .2.3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã dacã  aM avem pe aRa. O mulţime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã sau numãrabilã.y)R. 5.1.b)aA  bB} Proprietãţile produsului cartezian ( A. Definiţia II.…. Definiţia II.bM avem aRb implicã bRa. Dacã xM este relaţia R cu yM.C.A  C .9. atunci scriem xRy sau (x.9. O mulţime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã.…. R. Relaţii binare Relaţia binarã pe o mulţime Definiţia III. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B: A x B = {(a.9. Exemple de mulţimi infinite sunt: N.5.B  C + A  B C III. Se numeşte relaţia binarã R pe M o parte a produsului cartezian MxM. (A \ B) x C = A x C \ B x C.2. Fie A.

10 . Mulţimea M. Definiţia III. Z. Q şi R este o relaţie de ordine. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã dacã  a. Definiţia III. aRb implicã bRc implicã aRc. Definiţia III. tranzitivã şi antisimetricã.3. Scriem a  b (mod 3). Fie M o mulţime nevidã. O relaţie de ordine pe M se numeşte relaţie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic element. Definiţia III. Fie M o mulţime. Definiţia III. Pe N stabilim urmãtoarea relaţie R: a şi b din N sunt în relaţie cu R. Se noteazã: “<” sau “” De exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “” pe N. O relaţie binarã R definitã pe o mulţime nevidã M se numeşte relaţie de echivalenţã dacã ea este reflexicã. cu aceastã relaţie de bunã ordonare. Fie M o mulţime şi R o relaţie de echivalenţã pe M. Definiţia III. Definiţia III.8. O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie de ordie totalã pe M. Se numeşte relaţie de ordin pe M o relaţie binarã care este reflexivã. aRb şi bRa implicã a=b.bM avem sau a<b sau b<a.6.3. se zice bine ordonatã. Se numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare elementului a mulţimea Ca = {x M xRa}. Aceastã relaţie de ordin se numeşte relaţie de ordine totalã dacã oricare douã elemente ale lui M sunt comparabile adicã a. 4.b.2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte antisimetricã dacã  a. Douã clase de echivalenţã Ca şi Cb sau coincid (când aRb) sau sunt disjuncte. de pildã 4  1 (mod 3). tranzitivã şi simetricã. Fie M o mulţime nevidã şi “” o relaţie de ordin pe M.y)xRy}. Se numeşte mulţimea cât a lui M în raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea claselor de echivalenţã. Aceasta este o relaţie de echivalenţã. Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine totalã se numeşte mulţime total ordonatã.c M. dacã a şi b împãrţite la 3 dau acelaşi rest. Se numeşte greficul relaţiei R definitã pe M mulţimea G = {(x. Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat.4.bM.7.5. Fie M o mulţime nevidã. R o relaţie de echivalenţã pe M şi a un element fixat din M.

2. O funcţie f:AB este o funcţie surjectivã.3. deci existã imaginea sa prin g.1. adicã g(f(a))C. Definiţia IV. Definiţia IV.2. deci Gf = {(a. f(x) = x2.3. bijective Definiţia IV. xy. Prin graficul acestei funcţii înţelegem submulţimea Gf a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a.2.yA: f(x) = f(y)  x = y De exemplu: f:NN. avem f(x)  f(y). atunci f(a)B. în baza cãreia oricãrui element aA i se asociazã un unic element. surjective.1. are sens sã vorbim de compunerea funcţiei g cu funcţia f numai dacã B = C. Faptul cã f este injectivã se mai exprimã şi altfel: x.1. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia f.1. Funcţii injective. aA. g(x) = x2 nu este o funcţie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4. Mulţimea A se numeşte domeniu de definiţie. IV. Compunerea funcţiilor Definiţia IV.IV. Fie f:AB o funcţie. IV. cu valori în mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f.2. Fie A şi B douã mulţimi. De exemplu: Fie A = {xRx  0} şi f:RR. f(a) aA} Definiţia IV. Fie aA.3. Definiţia IV. Astfel putem defini o funcţie h:AC unde h(a) = g(f(a)) pentru aA. Dacã f:AB şi g:CD sunt douã funcţii.1. dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A.3. Se numeşte funcţie numericã o funcţie f:AB. Noţiunea de funcţie Definiţia IV. astfel încât f(a)  b.2.1. O funcţie f:AB care este simultan injectivã şi surjectivã se numeşte funcţie bijectivã. din B. dar g:ZN.1. Spunem cã f este o funcţie injectivã. Fie funcţiile f:AB şi f:BC (domeniul de definiţie al funcţiei g coincide cu codomeniul funcţiei f). definitã prin formula f(x) = x2. Fie f:AB o funcţie. notat f(a). este injectivã. f(x) = ax. Deci f:AB nu este surjectivã dacã  bB avem f(a)  b()aA. BR).2.f(a)). pentru care atât domeniul de definiţie A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale mulţimilor numerelor reale (deci A. iar mulţimea B se numeşte codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor funcţiei. dacã pentru orice bB existã cel puţin un element aA. Funcţii IV. Observaţii: 1. a  0 este surjectivã. De exemplu: f:RR. 11 . Funcţia f este bijectivã. Prin funcţie definitã pe mulţimea A.

2. 3. Atunci fiecare din funcţiile h◦(g◦f). 4. cât şi pentru exponenţi reali. în general f◦g  g◦f.t. Fie f:AB şi g:BC şi h:CD trei funcţii. Fie A o mulţime oarecare. O funcţie f:AB se numeşte inversabilã dacã existã o funcţie g:BA astfel încât g◦f = 1A şi f◦g = 1B. 2 12 .y. a V. Teoremã. 4ab = (a + b)2 – (a – b)2. (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie f:AB avem f◦1A= f 2. V. a – b2 = (a – b)(a + b).1. Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponenţi raţionali pozitivi sau negativi.2.4. 5. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie g:CA avem 1A◦g = g Definiţia IV. are sens g◦f:AA şi f◦g:BB. a0 = 1. avem: 1. b m 1 am 9.a. Operaţii cu numere reale V. b  0. 8. a  0.4. n  0. Propoziţie.2.(am)n = amn = (an)m. Funcţia inversã Definiţia IV.4.z. 11. a  0 ambm=(ab)m m a m m a :b =   . 0n = 0. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã. 6. Notãm cu 1A:AA funcţia definitã astfel: 1A(a) = a pentru aA. 1     a m . 7.cR şi nN. puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi identice cu exponenţi numere naturale. Teoremã. Puteri naturale ale numerelor reale 1. nN. Atunci: 1. 1A se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.1.b. Identitãţi fundamentale Oricare ar fi x. Dacã f:AB şi g:BA sunt douã funcţii. 2. (+a)n = +an (-a)2n = +a2n (-a)2n+1 = -a2n+1 aman = am+n am:an = am-n. 10. IV. a  0. Fie A o mulţime şi 1A funcţia sa identicã.

3. 7. 9. 3.  a a   6. x3 + y3 + z3 = (x + y + z)3 – 3(x + y)(y + z)(z + x). m a  m b  m ab . a  0 . a  0 . a  0 . m n m n n m 13 . m a : n a  mn a mn .a5 + b5 = (a + b)(a4 – a3b + a2b2 – ab3 + b4). a  0. 13. a4 + b4 = (a2 + b2 – ab 10. 17. 9. 16. 10. b  0 . 11. 13. m a :mb  m a . mn a mp  n a p .  1 1  m  a m . 8. a a m 1 m 1 m  a m m  a.  0 .a2n+1 + b2n+1 = (a + b)(a2n + a2n-1b + … + ab2n-1 +b2n).an – bn = (a – b)(an-1 + an-2b + … + abn-2 + bn-1). 4. 6. m a  m b  m c  m abc . 5. a  0 . 7. a  0 .a5 – b5 = (a – b)(a4 + a3b + a2b2 + ab3 + b4). b. a. 11. de Recquigny-Adanson). a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2). 15. a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2). V. m a  n a  mn a mn . x3 + y3 + z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz). b  0 . m a p  n b q  mn a pn  b qm .  1 1 5. a. b 8.3. 2.2.a  0. m a  a . Proprietãţi 1. a  0 .a  0. 4. 14. (a2 + b2 + c2)(x2 + y2 + z2 + t2) = (ax – by – cz – bt)2 + (bx + ay – dz – ct)2 + (cx + + dy +az – bt)2 + (dx – cy + bz + at)2.a6 + b6 = (a3 – 2ab2)2 + (b3 – 2a2b)2 (G. a. a   a   a . 12. 12. a  0 . n a nm  a m . b  0 .(1 + a + a2 + … + an)(1 + an+1) = 1 + a + a2 + … + a2n+1. a4 – b4 = (a – b)(a + b)(a2 + b2). Radicali.a2n – b2n = (a2 – b2)(a2n-2 + a2n-4b2 + … + a2b2n-4 + b2n-2).  m   . (a2 + b2)(x2 + y2) = (ax – by)2 + (ax + bx)2. c.(1 + a)(1 + a2 + a4) = 1 + a + a2 + a3 + a4 + a5.

14. 2 21. A  B  3 AC  2 3 a 3 b este a 2  3 ab  3 b 2 VI. 19.xR Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. orice numãr real x este soluţie a ecuaţiei afine date. a. 2n1  a   a  a 2 n 1 1 2 n 1  2 n1 a .1. m a p : n b q  mn a pn : b qm . 2 n 1 18. 16. S = {  }.  a. Dacã b b 1. a  0 . 3. a = 0 şi b = 0. a  0. y A(0. a a 2. m n a  mn a  n m a . AC . a  b  a  b  2 ab . 17. x =  (soluţie unicã). a = 0 şi b  0. Semnul funcţiei afine f:RR. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine ax + b = 0. 15. a  0 . f(x) = ax + b. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi VI.0) a 14 . a  0 . dacã şi numai dacã A2 – B = C2. a  0. a 2  a .b) + x B(  b . b  0 . ecuaţia nu are soluţii: S = . a. a  R.b. a  0 x b -  a f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a Graficul funcţiei de gradul întâi va fi o linie dreaptã.Expresia conjugatã a lui a  b este a  b iar pentru 20. b  0 . S = R.

4.yR. ax + b = 0.b. a b 2. Dacã: b 1. b = 0. S = R.xR. a. x  0  x  0 . daca x  0  Proprietãţi: x. a = 0. S = .  x  x . 3. Cazul 2. avem: 1. y y 15 .3. 9. Dacã: b 1. Modului unui numãr real  x. 10.  ] a b 2. a 3. a = 0. ax + b > 0. a < 0. 5. S = R. a R. b > 0. x  y  x  y . 4. Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b  0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmulţirea inecuaţiei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).2. xy  x  y . + ). x  a   a  x  a. a < 0. daca x  0 x. a = 0.b. a = 0. S = (+. b = 0.  x  x  x . daca x  0  x  0. x  y  x  y sau x   y .VI. S = [  . a > 0. 6. Inecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii fine Cazul 1. a > 0. S = . Fie S mulţimea soluţiilor. 4. x x 11. a.+) a 3. b > 0. x  y  x  y 8. x  y  x  y  x  y . 7. 2. x  y  x  y .  . S =(  . y  0 . VI.  ). S = (-.xR.

} 3. comutativã.0) şi i = (0. adunarea: z=(a.xR. Numere complexe Definiţia VII. Forma algebricã a numerelor complexe z = a + ib.b).a – b){a + b.1.z”C. care conţin modulul: 1. S = mulţimea soluţiilor) b S b<0  b=0 a b >0 {a – b.1).bR}. z’=(a’. respectiv i2 = -1.b’)RxR. admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex a b 1    2 i . cu a = (a.b. comutativã.Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale.1. b = (b. a + b} 2. 16 . Egalitatea a douã numere complexe z şi z’: a + ib = a’ + ib’  a = a’ şi b = b’ Adunarea numerelor complexe are proprietãţile: este asociativã.b)a.0). z’=(a’. VII. z z’ = (aa’-bb’. este distributivã faţã a + bi nenul admite un invers  a  bi   2 2 2  a b a b   de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” z. b + b’) şi înmulţirea: z=(a. z + z’ = (a + a’. ab’ +a’ b).b) al mulţimii RxR = {(a.z’.b’)RxR. x  a  b b S b<0  b=0  b >0 {a – b. x  a  b . Mulţimea numerelor complexe se noteazã cu C şi este corp comutativ. a + b} VII. înzestrate cu douã operaţii algebrice. x  a  b b S b<0 R b=0 R\{a} b >0 {-. admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex a + bi admite un opus –a – ib. (a. Înmulţirea numerelor complexe are proprietãţile: este asociativã. Se numeşte numãr complex orice element z=(a.b).

z = 2bi. z .Puterile numãrului i: mN.2. 2. 4. z  z '  z  z ' .z’. 3. z n  z . i4m+1 = i.2) este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi rsin u = b. i4m = 1. i4m+2 = -1.z”C. i4m+3 = -i. Modulul unui numãr complex  zC z  z z sau z  a 2  b 2 Avem apoi: 1. 5 5 5 De exemplu: dacã z = -1 – i. z + z = 2a. z  z '  z  z ' . 1. u  şi z = 2 (cos  i sin ) . z  z '  z  z '  z  z ' . 3. z z VII.    . Definiţia 2. 5. iar unghiul u[0.2. z  z 2. z. Au loc urmãtoarele proprietãţi. 4 4 4 17 . 4. atunci z  2 . zz '  a 2  b 2  (a  bi)(a  bi) . Forma trigonometricã a numerelor complexe z = r(cos u + isin u) unde r = z . zz '  z  z ' . z z' z . 6.1.  . Dacã z = a +bi. zz '  z z ' . z' z' 5. z  0. z z VII. atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul lui z şi se noteazã a – ib = a  ib  z .1.  z' z z n 7.   z'  z' 8.

xk = A1/nk.5. tg nu = n . AR. A = (cos  + isin ) xk = A1/nk.1..VII... sau x1  2a 2a 18 . k = 0. A < 0.. Formule de rezolvare:  > 0 b  b  . Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea VIII..1.2.   2k   2k    i sin xk = n p  cos  .n  1 n n    2k 2k 1 k  cos  i sin . Ecuaţii de gradul al doilea ax2 + bx + c = 0..1.. (cos u + isin u)n = cos(nu) + isin(nu) Consecinţele formulei lui Moivre cos nu = cosn u + C2ncosn-2u sin2u + C4ncosn-4u sin4u + ….2.b.1. k = 0.n  1 n n (2k  1) (2k  1)  1 k  cos  i sin .cR.. VII..4. n  1. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex   n   n  n z = r(cos u + isin u) u  2k   u  2k z k  r cos  i sin .n  1 n n Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie: n 1 k   k şi n 1 k   k 1 n       a  ib     a2  b2  a b i 2 b a2  b2  a    2  VII. a.. n  1..2. k  0.  = b2 – 4ac.. AR. k = 0. k  0. n  1... AC. sin nu = C1ncosn-1u sin u + C3ncosn-3u sin3u + ….6. a  0 1.. AC\R n n   VIII. Formula lui Moivre uR şi nN. C 1tgu  Cn2 tg 3u  Cn5tg 5u  . x2  . Ecuaţia binomã xn – A = 0. 1  Cn2 tg 2 u  Cn4 tg 4 u  . k  0.. A > 0.

b.b.cR  > 0: a  0.cR este o parabolã. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de semnele lui  = b2 – 4ac. b = 2b’. Formule utile în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea: x12 + x22 = (x1 + x2)2 – 2x1x2 = S2 – 2P x13 + x23 = (x1 + x2)3 – 3x1x2(x1 + x2) = S3 – 2SP x14 + x24 = (x1 + x2)4 – 2x12x22= S4 – 4S2P + 2P2 x1  3. Aceastã 2 b    funcţie se poate scrie şi sub forma f ( x)  a x    . f(x) = ax2 + bx + c. Semnul funcţiei f:RR. cea negativã este mai mare în valoare absolutã. a.  <0 =0 P P>0 P>0 P<0 P<0 S S>0 S<0 S>0 S<0 Natura şi semnul rãdãcinilor bi  Rãdãcini complexe: x1. >0 4. 2a  4a  19 . f(x) = ax2 + bx + c. x1 < x2. S = x1 + x2. cea pozitivã este mai mare decât valoarea absoluta a celei negativi Rãdãcini reale şi de semne contrare. Graficul funcţiei f:RR. x - x1 x2 f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 =0 X f(x) <0 X f(x) + semnul lui a - semnul lui a x 1 = x2 0 + semnul lui a - semnul lui a + 5. a. 2  2a b Rãdãcini reale şi egale x1  x2   2a Rãdãcini reale pozitive Rãdãcini reale negative Rãdãcini reale şi de semne contrare. a a 2. ’ = b’2 – ac. b' '  b' ' . x2  . numitã formã canonicã. P = x1x2.

   2a 4a  O A D B x 6. a0 1.0) B(x2. Dacã a > 0. Dacã a < 0. maxim ce se 4a 7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea Teoremã.c)   b V   .  b crescãtoare pe intervalul  . funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu realizeazã pentru x = b 2a  . Dacã a > 0.  2a  b  b Observaţie: Intervalele (.) . şi  .) se numesc intervale de 2a    2a monotonie ale funcţiei f.  2a  b şi strict 2a   2. funcţia f este strict crescãtoare pe intervalul (. a. x1 şi x2 fiind rãdãcinile trinomului.  b şi strict 2a    b descrescãtoare pe intervalul  . a0. minim ce se 4a 2.0) C(0. 20 . Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c. Fie funcţia de gradul al doilea f(x) = ax2 + bx + c.) . funcţia f este strict descrescãtoare pe intervalul (. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea 1.y C >0 a>0 A(x1. Dacã a < 0.cR.b. funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un minim egal cu realizeazã pentru x = b 2a  .

b. af() > 0 b 3. f(x) = a(X – x1)(X – x2).a’0. au cel puţin o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã: a b c 0 0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)2 – (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0 a’ b’ c’ 0 0 a’ b’ c’ Condiţii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date  şi  sã fie în anumite relaţii cu rãdãcinile x1 şi x2 ale ecuaţiei de gradul al doilea f(x)=ax2 + bx + c a. deci f(x) = aX2 + bX + c Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul rãdãcinilor ei: x2 – Sx + P = 0. f(x) este ireductibil pe R. af() > 0 b 3. af() > 0 3. af() > 0 2  < x1  x 2 <  b 4. cu S = x1 + x2 şi P = x1x2. af() < 0 3 x1 <  <  < x 2 2. f( )f() < 0 x1 <  < x2 < 1.  < 0. x2. a0.  = 0 5  < x1  x 2 2. < 2a 21 .  > 0.cR. Teoremã: Ecuaţiile ax2 + bx + c = 0 şi a’x2 + b’x + c’ = 0. Nr.b.  = 0. af() < 0 1.  < 2a 1.1.  = 0 6 x1  x2 <  2. a. pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant x.  < 2a b 5.  şi  1  < x1 <  < x2 sau 1. a.a’.crt.xR.  = b2 – 4ac = 0 2.c’R. 2. f(x) = a(X – x1)2. Condiţii necesare şi suficiente Relaţii între x1.b’.  > 2a 1. 3. af() < 0 ceea ce atrage dupã sine  >0 4 x1 <  < x2 1. respectiv.c.

b. n > 2. În prima ecuaţie putem presupune cã sau a0 sau b0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecuaţie dispare). Presupunând cã b0.x2] >0 a<0 R =0 a>0 {x1} =0 a<0 R <0 a>0  <0 a<0 Inecuaţiile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c  0 se reduc la cazurile precedente (prin înmulţirea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitãţi). Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi una de gradul întâi Aceste sisteme sunt de forma: ax  by  c  0 ( S ) 2 2 a1 x  b1 xy  c1 y  d1 x  e1 y  f1  0 Se rezolvã prin metoda substituţiei.cR. x1)(x2. ax2 + bx + c  0. VIII. prin substituţia xn = y.x2) >0 a>0 R\{x1} =0 a<0  =0 a>0 R <0 a<0  <0 2. atunci ecuaţia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecuaţia y  b b b 22 . VIII. 2. +) a<0 (x1. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali 1. a.7 8 f(X) = 0. nN. se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y. 0 a>0 0 a<0 Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate ax2n + bxn + c = 0. S = mulţimea soluţiilor: a S  >0 a>0 (-. xR f(X)  0. x. anume ay2 + by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii binome de forma xn = y1.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea 1. x. S = mulţimea soluţiilor: a S  >0 a>0 (-. xR 1. x1][x2. a0. a0. 1. 2.3.  c  ax a c  x .b. 2. xn = y2.cR. +) [x1. a. ax2 + bx + c > 0.

Dacã substituim în y în cea de a doua ecuaţie a sistemului (S), atunci (S) este echivalent cu sistemul: a c  y x  b b  ( S ' ) 2 c c  a  a 2 a x  b x   x    c   x    d x  e   a x  c   f  0  1 1 1 1 1  1 b b b  b  b  b  Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’) obţinem valorile lui x, apoi, înlocuind în prima ecuaţie din sistemul (S’) obţinem valorile lui y. Discuţie. 1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale, atunci sistemul (S) are o soluţie realã. 2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale, sau în cazul când aceasta este o ecuaţie de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã soluţii reale. 3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã realã, atunci sistemul (S) nu are soluţii reale. 2. Sisteme de ecuaţii omogene Un astfel de sistem este de forma: a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1 ( S ) 2 2 a2 x  b2 xy  c2 y  d 2 Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi a2X2 + b2XY + c2Y2 sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea lor au acelaşi grad. Presupunem mai întâi cã d10 şi d20. Existã în aces caz numerele reale  şi  diferite de zero astfel încât d1 + d2 = 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu  şi cea de a doua cu  şi apoi se adunã. Se obţine sistemul echivalent: a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1 ( S ' ) 2 2 (a2  a2 ) x  (b1  b2 ) xy  (c1  c2 ) y  0 Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a3,b3,c3. Atunci: a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1 ( S ' ) 2 2 a3 x  b3 xy  c3 y  0 Deoarece d10 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã x0. Împãrţim ecuaţia a doua din (S’) cu x2 şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în 2 y y  y : c3   + b3 + a3 = 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k1 şi k2 pentru x x x y y y adicã, = k1 şi = k2. x x x 23

Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã sisteme:  y  k1 x  y  k2 x şi ( S 2 ) 2 ( S1 ) 2 2 2 a1 x  b1 xy  c1 y  d1 a1 x  b1 xy  c1 y  d1 Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã ca pentru sistemul (S’). 3. Sisteme de ecuaţii simetrice Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se zice simetricã dacã înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia nu se schimbã. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se face astfel: se introduc necunoscutele auxiliare s şi p date de relaţiile: x + y = s şi xy = p. Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul se reduce la un sistem de ecuaţii format dintr-o ecuaţie de gradul întâi şi o ecuaţie de gradul al doilea în necunoscutele s şi p.

IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V
IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea
ax3 + bx2  bx  a = 0, a,bR, a0 Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecuaţiei (x  1)[ax2 + (b + a) + a] = 0

IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea

ax4  bx3 + cx2  bx + a = 0, a,b,cR, a0 Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul al doilea, prin 1 1 1 substituţia y = x + : a(x2 + 2 )  b(x + ) + c = 0 sau ay2 + by + c – 2a= 0. x x x

IX.2. Ecuaţia bipãtratã
ax4 + bx2 + c = 0, a,b,cR, a0 Cu x = y , rezultã ecuaţia ay + by + c = 0, deci x1, 2,3, 4
2 2

 b  b 2  4ac  2a

X. Logaritmi
Definiţia X.1. Fie aR*+, a  1 şi bR*+ douã numere reale. Se numeşte logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat numãrul a, numit bazã, pentru a obţine numãrul b. Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã logab 24

Evident b  a log b . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e obţinem logaritmi naturali. Proprietãţi: 1. logab = logac  b = c, (b,c > 0); 2. logaa = 1; 3. loga1 = 0 1 4. logaac = c; loga =- logab; logax2n = 2n logax , x0 b 1 5. log a m b  log a b, (b  0, m  N , m  2) ; m 6. logab logba = 1; log c b 7. Formula de schimbare a bazei logaritmului: log a b  log c a 8. x>0 şi y>0  logaxy = logax + logay; x 9. x>0 şi y>0  loga = logax – logay; cologax = - logay y 10.a>1 şi x(0,1)  logax < 0; a>1 şi x>1  logax > 0; 11.0<a<1 şi x(0,1)  logax > 0; 0<a<1 şi x>1 logax < 0; 12.a>1 şi 0<x<y  logax < logay; log a x log b x 13. x>0, y>0, a>0, b>0, a1, b1  ;  log a y log b y 14.x>0, a>0, a1, nN  logax = logaxn; 15.xR, a>0, a1  ax = exlna. Operaţii cu logaritmi zecimali 1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele douã rezultate se adunã algebric. 2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului. 3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã, înmulţirea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele. 4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este pozitivã, împãrţirea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin numãrul dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt necesare pentru a avea un numãr divizibil prin împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se modifica rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar pozitive.
a

25

logab) a>0 b<0 R a1 x 4. logab) 0<a<1 b>0 (logab. bR. bR 2. nN. logax < b. Avem: a S b a>1 (a .1. 2. a1. 2. logax > b.X. Fie S mulţimea soluţiilor. P(n) adevãratã  P(n+1) adevãratã. bR. Avem: a S a>1 (0. a>0. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale 1. a < b. ax = b. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale 1. Dacã avem: 1. nu are nici o soluţie realã 3. Avem: a b S a>1 b>0 (logab. Metoda inducţiei matematice Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n. Soluţia x = logab. Fie S mulţimea soluţiilor. a>0. a1. +) a>0 b<0  a1 XI. (nN). +) 0<a<1 b>0 (-. P(0) adevãratã. bR. a>0. atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr natural n.2. logax = b. 26 .1. Fie S mulţimea soluţiilor. +) 0<a<1 (0. b>0. Atunci rezultã A = N. XI. Axioma de recurenţã a lui Peano Fie A o parte a lui N astfel cã: 1. ax > b. Avem: a b S a>1 b>0 (-. Metoda inducţiei matematice XI. 0A 2. b0. ab) 0<a<1 (ab. Fie S mulţimea soluţiilor.2. ab) 3. Soluţia: x = ab. ax = b. nA  n+1A. +) X. a1.

0! XII. Se noteazã Amn. dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am constatat nn0. este Pn=123…n = n!. Se noteazã C nm . Cnn  Cn0  C00  1 . XII. Permutãri Definiţia XII. nN*.1. Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este: n! Amn = n(n – 1)…(n – m + 1) = .1. Combinãri Definiţia XII.an). n0mk) P(m) adevãratã  P(k) adevãratã.2.2. Dacã avem: 1. An0  1. un numãr natural n0. Definiţia XII.În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice (recurenţã) poate apãrea în loc de 0. 2.2.a2. (n  1)! Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n.1. atunci P(n) este adevãratã pentru orice numãr natural nn0. care se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. Proprietãţi: 1 1. n! = n 1 XII. Numãrul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n.1. Cnm  Cnm1  Cnm1 . (mN. Cnn  Cnnm .3. Ann = sau Ann= n!. 2.2. Ann1  Ann . Variantã a metodei inducţiei matematice Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural nn0. Cn  n.….3. Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (mn) ale unei mulţimi A cu n elemente toate submulţimile cu câte m elemente. 1 3. Se numesc permutãri ale unei mulţimi A cu n elemente toate mulţimile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. 27 . XI. 0! = 1 (prin definiţie). toate submulţimile ordonate cu câte m elemente care se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. (n  m)! n! Proprietãţi: Ann = Pn. Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (mn) ale unei mulţimi A cu n elemente. Aranjamente Definiţia XII. Analizã combinatorie XII. P(n0) adevãratã. O mulţime împreunã cu o ordine bine determinatã de dispunere a elementelor sale este o mulţime ordonatã şi se notazã (a1.1.1. nm. Numãrul permutãrilora n elemente.

.4.  Cnk x nk a k  .. 5..  (1) k Cnk x nk a k  ... p ) unde p1 + … pm-1 < n p1! p2 !.. n  k k k 1 n  k k 2.m m m 4. (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3(a2b + a2c + b2a + b2c + c2a + c2b) + 6abc.. 6. S3   2 6  2   n(n  1)(6n 3  9n 2  n  1) n 2 (n  1) 2 (2n 2  2n  1) S4  ... 4. Cn0  Cn  .. pN.  Cnn a n 1 (x – a)n = Cn0 x n  Cn x n1a  . Numãrul termenilor dezvoltãrii (x  a)n este n+1.. k 1 x k 1 x 4... atunci avem: 2 n(n  1) n(n  1)(2n  1)  n ( n  1 S1  . 3. S5  30 12 O relaţie care permite calculul lui Sp. 1 Cn0  Cn2  Cn4  .. (a  b)2 = a2  2ab + b2.. (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3..  Cnn  2 n .  2 n1 . (a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3..  C pp1 S1  n p 28 . Relaţii importante: 0 1 1 Cn  Cn  . Sp-2. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi sunt egali... (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ac). Cnk 1  Cn ..pn ! 1 2 1 1 m 1 XII.. 5.  (1) n Cnn a n unde nN Proprietãţi: 1. Cn  Cn3  Cn5  . Cnm  Cnm1  Cnm1  . S2  . Cn1  Cn . Tk+2 =  Tk+1 sau Tk+2 =   Tk+1... 2. k 1 k 1 nk a nk a 3.  2 n1 .5.  Cnp Cnp p . (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2b2 + 4ab3 + b4. Binomul lui Newton 1 (x + a)n = Cn0 x n  Cn x n1a  . S1 este 2 formula lui Pascal: (n+a)p+1 = 1+ C 1 1 S p  CP1 S p1  . 1 C2nn  (Cn0 ) 2  (Cn ) 2  .  (1) n Cnn  0....…. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale Dacã Sp = 1p + 2p + …+ np.Cn( p .. XII. Termenul de rank k+1 este Tk+1 = (-1)k C nk xn-kak. 1 1 n! 5. când se cunosc Sp-1.  Cm11  Cm 1  Cm11 ..  (Cnn ) 2 Dezvoltãri particulare uzuale: 1.

este sã avem 2b = a + c. se obţine din cel precedent prin adãugarea unui numãr constant numit raţia progresiei. Observaţie.a3. n2 (prin definiţie) (a  a n )n Sn = a1 + a2 + …+ an. se obţine din cel precedent prin înmulţirea acestuia cu un acelaşi numãr q (q0) numit raţie.1. Condiţia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a.2. n2 (prin definiţie) an = a1qn-1.…. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere a1. r raţia. Progresii aritmetice Definiţia XIII. an cel de-al n-lea termen (termenul general). sã formeze o progresie aritmeticã. Se noteazã a1. începând cu a2.c.…an.… Dacã a1 este primul termen.… Dacã a1 este primul termen. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor echidistanţi de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: ak + an-k+1 = a1 + an.a2.….1. Progresii geometrice Definiţia XIII. Într-o progresie geometricã.… în care fiecare termen.a3. 29 .an.2. Sn = 1 2 2a  (n  1)r Sn  1 n 2 Termenii echidistanţi de extremi. n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni. am+1. an cel de-al n-lea termen (termenul general).a3. n2 (an în funcţie de a1. n2 (prin definiţie) an = a1 + (n – 1)r. q şi n) qn 1 Sn = a1 + a2 + …+ an.1.an. q raţia.a2.q  1 Sn = 1 1 q Termeni echidistanţi de extremi. atunci avem: an = qan-1.a2. produsul a doi termeni echidistanţi de extremi este egal cu produsul termenilor extremi: apan-p+1 = a1an. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1).…an. Sn = a 1 q 1 a  a nq . atunci existã un termen în mijloc.XIII. luate în aceastã ordine. începând cu a2. Se noteazã a1.a2. XIII. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere a1. astfel încât 2am+1 = a1 + a2m+1. n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni. Progresii XIII.1.a3.b.… în care fiecare termen. atunci avem: an = an-1 + r.

a0 a1 … an-1 an a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an XIV. 7. 2. am+1. g0 existã polinoamele unice q. Proprietãţi: 1. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un 2 termen la mijloc. 6. f0 la X-a este f(a).gC[x]. a f. aC*.2. precum şi restul acestei împãrţiri r = f(a). 2) d’ f şi d’ g  d’ d şi notãm d=(f. Divizibilitatea polinoamelor Definiţia XIV. 5. g f şi f0  r = 0. a0 – coeficientul dominant.m. Condiţia necesarã şi suficientã ca trei numere a.2.g sunt asociate în divizibilitate). f g şi g h  f h (tranzitivitate).g) Definiţia XIV. luate în aceastã ordine. 3.1. 4. fC[x]. astfel încât am1  a1a2 m1 .gC[x]. aC*  af f.m.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g. g f şi f0  grad f  grad g. Definiţia XIV. grad r < grad g. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele. f g şi g f   aC* cu f = ag (f.rC[x] astfel încât f = gq + r. sã formeze o progresie geometricã este sã avem b2 = ac. 30 . Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al împãrţirii polinomului f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a. unde n este gradul. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun (c.2.Observaţie. Polinoame XIV.b. ~ ~ Funcţia polinomialã asociatã lui fC[x] este f :CC f () = f() C.2. Fie f.2.3.c.c. Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului fC[x]. f f (refelexivitate). an – termenul liber. Teorema împãrţirii cu rest: f. f() fiind valoarea polinomului f în . spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã qC[x] astfel încât f=gq. Forma algebricã a unui polinom fC[x] este f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an.d. XIV.1.

.x k  x1 x 2 . Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau egal cu unu..........c..3.1.....x2.....  x n  2 x n 1 x n   a0   .mn atunci f  a0 ( X  x1 ) m ( X  x2 ) m ..g) atunci m = d XIV.  x n 1 x n  a 0   a3  x1 x 2 x3  x1 x 2 x 4  .. Teoremã: Dacã fC[x] este un polinom de gradul n şi x1.... Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun (c....m3....3...   n an  x1 x 2 ....…..x m  (1) k k a0  .....m..4...Definiţia XIV. are cel puţin o rãdãcinã (complexã).m2..2. Dacã d=(f.…..x3...m.......4.m.. Rãdãcinile polinoamelor Definiţia XIV........2.. iar m1 + m2 + … + mn = grad f....xn sunt rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m1..xn sunt rãdãcinile polinomului fC[x]......... 1 2 n XIV... 2) f m’ şi g m’  m m’ f g Teoremã. Ecuaţii algebrice Definiţia XIV.........) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m.. Definiţia XIV....  a  x1 x 2 ....... se numeşte ecuaţie algebricã. f = a0Xn + a1Xn-1 + …+ an..1..3.. Formulele lui Viete: Dacã numerele x1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f0 este un polinom.x2........  x m  k 1 x m  k  2 .....x k 1 x k 1  . Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu se pot rezolva prin radicali..  x n   a 0   a2  x1 x 2  .. a00 atunci: a1   x1  x 2  ... Numãrul C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã ~ şi numai dacã f () = 0..x n  (1) a0    31 ....…..  x1 x n  x 2 x3  ..4. Numãrul  se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a polinomului f0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)p+1 nu-l divide pe f...(X  xn ) m unde a0 este coeficientul dominant al lui f...... Teorema lui Bezout: Numãrul C este rãdãcinã a polinomului f0(X-a) f...

grad f1.. Q. dR\Q) ca rãdãcinã. b0 ca rãdãcinã atunci el admite ca rãdãcinã şi pe = a – ib.. permutarea identicã e =  1 2 . Z Teoremã: Dacã fR[x] admite pe  = a + ib.. (ij)-1 = ij... de mutiplicitate. iar  şi au acelaşi ordin. i .. i . Fie (i...3. n    ij (k )  i.. ij.2. Fie A={1.XIV. Teoremã: Dacã un polinom fQ[x] admite pe  = a + b d (a. 32 .bQ... matrici.... card Sn = n! 1 2 .j)AxA. n  1 =    (1)  (2) . p Teoremã: Dacã un polinom fZ[x].Sn atunci o =    ( (1))  ( (2)) ... n     k. ijSn. Permutãri Definiţie XV.. XV.1. j ..jA.  (n)     Sn – mulţimea permutãrilor de grad n. n     Compunerea permutãrilor 2 .. determinanţi XV. daca k  i. 2.5. 2 . Fie i...1.. Numãrul transpoziţiilor de grad n este C n2 Signatura (semnul) unei permutãri Definiţia XV. m() numãrul inversiunilor lui : 0  m( )  Cn2  . k . 2 () = (-1)m() se numeşte signatura lui .. atunci el admite şi pe  = a – b d . admite o rãdãcinã  = Q.. (i.1...2. i<j.q) = 1 atunci p an şi q a0.1.j) se numeşte inversiune a lui  dacã n(n  1) (j)<(i). j  Observaţii: 1. daca k  i 1 2 .1. ij se numeşte transpoziţie dacã:  j. k .  se numeşte permutare de gradul n daacã :AA şi  bijectivã.  ( (n)) Sn    Transpoziţii Definiţia XV. j .…n}.. n  1A = e. de mutiplicitate. iar  şi au acelaşi ordin. n   1 Fie . În particular dacã fZ[x] are rãdãcina =pZ atunci p an. 2 (p. daca k  j  ij (k )   1 2 .. b0. Polinoame cu coeficienţi din R. Permutãri.

iar mulţimea lor se noteazã Mn(C).. Operaţii cu matrici: 1.. XV. A = A.1. A+B = B+A (comutativitate).n) cu A .BMm.n(C) şi C atunci B=AMm.. 33 .n(C) sunt egale dacã şi numai dacã aij = bij (i. .n): cu m linii şi n coloane:  a11 a12 . A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0).j)MxN este produsul matricei A cu scalarul ..  ( )   .. Proprietãţi A. Adunarea Fie A. 3.j)MxN. 5.2. 3.1.. Douã matrici A.2..BMm.. 2. Fie M = {1. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A).BMm.n(C) unde bij=ij (i. 1A = A. 1.n(C) atunci C = A + BMm. a1n     a21 a22 . a2 n  şi notãm Mm. .n(C): 1.2..n(C) unde cij=aij + bij  (i.j)MxN este suma lor. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate). Permutarea  se numeşte parã dacã () = 1. 4. Proprietãţi A.…m} şi N = {1. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul n.. 2.. Definiţia XV. . 2. Definiţia XV.…n}. respectiv imparã dacã () = .j)=aij se numeşte matrice de tipul (m. 2. Orice transpoziţie este imparã. i j 1i  j  n 4.    a am 2 . 4.Observaţii: 1.3.2.. O aplicaţie A:MxNC A(i.2. (A+B) = A + B.n(C) şi C.2.n(C) mulţimea matricelor de tipul (m. ( o) = ()(). Înmulţirea cu scalari Fie AMm.. amn   m1  elemente numere complexe.B. (+)A = A + A.2.  (i)   ( j ) 3.CMm. (A) = ()A =  (A).. Matrici Definiţia XV.

..... ... a2 n .   0 0 . a1n det A = a21 ..an ( n )  S n a11 a12 ... .n(C) atunci tAMm. 0     0 1 . ..3.. 4. k 1 n XV.n(C) şi BMn.1.3. anm det A = ai1Ai1 + ai2Ai2 + … + ainAin unde Aij este complementul algebric al elementului aij din matricea A: 34 . cij   aik bkj . AMn(C) A ...p(C) unde (i.3.... (i. A(B+C) = AB + AC.. amn   m1  Definiţia XV. . . 0  In   . .... an1 an 2 .... (AB) C = A(BC) (asociativitate). Transpusa unei matrici Fie AMm. .j)MxN 4. 2.n(C) unde taij = aji. Înmulţirea matricelor Fie AMm......j)MxN este produsul lor Proprietãţi: 1. Se numeşte determinantul matricii A.... a1n     a21 a22 . a2 n  ..    a am 2 . AIn = InA (element neutru-matricea unitate)  1 0 ....p(C) atunci C=ABMm. 1     3..... numãrul det A =   ( )a1 (1) a2 ( 2) .. Determinanţi Fie Mn(C) – mulţimea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:  a11 a12 . . a22 .. (A+B)C = AC + BC...

... . Notaţii: aij – coeficienţi...... An 2  A 1  det A  ..a 11 a 21 a 12 ..... a i 1n a11 a21 a11 a21 a31 Dacã C = AB..... . m – ecuaţii.. Sisteme lineare XVI....1...... n – necunoscute. dacã det A0 existã A-1Mn(C) astfel încât AA-1 = In. xI – necunoscute..... . a i-1j1 .. Ann   1n  XVI.....  amn xn  bn  35 . a 2j-1 a 1j1 ... a nj1 ... .. a11 x1  a12 x2  . . bi – termeni liberi..... An1    1  A12 A22 .. a i-1n ........ .B. a n1 a n2 . a 1n a 2j1 ... .... ..CMn(C)) Determinantul de ordinul 2: a12  a11a22  a12a21 a22 Determinantul de ordinul 3: a12 a13 a22 a23  a11a22a33  a21a32a13  a12a23a31  a31a22a13  a11a32a23  a21a12a33 a32 a33 XV....    A A2 n .. a i-1j-1 . Aij = (-1)i+j a i 11 a i-12 .. ..  a x  b  22 2 2n n 2 (S)  21 1 . a nj-1 a i 11 a i 12 ... .  am1 x1  am 2 x2  ..... a nm ... atunci det C = det A det B (A.. . ..... In – matricea unitate:  A11 A21 . a i 1j-1 a i 1j1 ...... ..... . .4. ..  a1n xn  b1 a x  a x  .. Inversa unei matrici Fie AMn(C)............... InMn(C). a 2n ... . a 1j-1 a 22 .

a2 n  a .. . M-nevidã... unde   a11 a12 .  eG astfel încât x*e = e*x = x xG (e element neutru).yM monidul este comutativ..y.  eM astfel încât x*e = e*x = x xM (e element neutru). (x*y)*z = x*(y*z) x.. b2 .... bn . XVI. b1 ... G-nevidã. ..y)x*y.. a1n   a11 a12    a22  a21 a22 ... XVII..y. GxGG. (x. .2. Sistemul (S) este incompatibil dacã r  min (m.) sunt monoizi comutativi. Axiomele monoidului: M1. E – nevidã. dacã M3.    a  a  m1 am 2 ... o – compunerea funcţiilor). (N. Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n... a2 n b2  ..n) şi rang A = r + 1.... . ... .. G2. a2 n  i   . Sunt compatibile determinate (x1 = x2 = … = xn = 0) dacã r = n. x*y = y*x.. . .   .. (N. M2. . ..*).2. Structuri algebrice XVII. amn bn   XVI.. Compatibilitatea Sistemul (S) este compatibil determinat dacã: 1. Monoid Fie (M.. (x*y)*z = x*(y*z) x.... x.. (x..zM (asociativitatea)..  . .. Ex: 1... amn   m1 am 2 r – rangul matricii A = rangul sistemului . A   21 A .. XVII.. Sisteme omogene (bi = 0) 1.+). r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A =   0. 36 ... . Axiomele grupului: G1.    a an 2 .3.. r = n < m şi rang A = r.. Grup Fie (G. a11 a12 .... (F(E). a1n     a21 a22 . a1n b1   ..y)x*y..1.. ann   n1  2. MxMM. atunci xI = i . 2.zG(asociativitatea)..*)..o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:EE. 2.

 este distributivã faţã de +: x(y+z) = xy + yz (y+z)x = yx + yz..o): Definiţia XVII.2.3.+..+).  xG  x’G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x).). (A. f(x*y) = f(x)of(y). (Mn(A). inelul este comutativ. 2. ) – inelul întregilor lui Gauss.+) – grupuri comutative. dacã f este un izomorfism (morfism).+. x.yG grupul este comutativ (sau abelian). f:AA’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este bijectivã şi f(xy) = f(x)f(y). (x.3.+. (A.+) este grup abelian. comutativ.+.yA. f:G1G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este bijectivã şi f(xy)=f(x)f(y). (R.3.2.*) grup. Z[i] = {z = a + bia. (K.1.) – inelul resturilor modulo n. 3. x*y = y*x. Definiţia XVII.y.) este inel dacã: G. xy = yx x.2..+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z. dacã G4.+.bZ} 3.yG1. (Z[i]. Ex: 1.+. (Rn.yA. H este subgrup dacã  x. Definiţia XVII. (A. AxAA. (Z. (Rn.1.*) şi (A’. o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate).) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x0. (Mn(Z).y)x+y şi AxAA.zA dacã C. 4. Fie grupurile (G1. (x. (Q.4. (A. comutativ.) este monoid şi D. x.2. M.) – inelul numerelor întregi. 2.1. x.+). Definiţia XVII. 5. Fie (G.3.yG1.+. x. 5. (Zn. HG. y0 implicã xy0. (Z. 37 . x. A nevidã. f:G1G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(xy)=f(x)f(y).yH  x*yH şi  xH  x’H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *). f:G1G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al grupului G1.). (C.3. o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este comutativ. XVII. Fie inelele (A.2. (n. Definiţia XVII.G3. Definiţia XVII.2.) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A).) – inelul claselor de resturi modulo n.) – grupul resturilor modulo n. 4. Inel Fie (A.+).y)xy. (G2.): Definiţia XVII. Exemple de inele: 1.

3. f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este forma algebricã a unui polinom de nedeterminatã X cu coeficienţi în A: . grad (f+g)  max{grad f. corpul este comutativ.*) şi (K’. Teoremã. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã divizori ai lui zero se numeşte domeniu integritate. Corp Fie (K. unic determinate astfel încât f = qg+r. f:KK’ este izomorfism de corpuri dacã f este bijectivã. f = 0 (polinom nul). existã polinoamele q. f(xy) = f(x)  f(y). Dacã xy = yx x. Fie corpurile (K.yR.. 5.rK[X].dacã an0.4. Dacã (A. (Zp. grad f = n (an – coeficient dominant).yK.) – corpul numerelor raţionale. (C.. Exemple de corpuri: 1. grad r < grad g.+ .y)x+y şi KxKk. 4.1. Definiţia XVII.+. ) – corpul claselor de resturi modulo p (pN*.o).+.+. (R.gA[X]. astfel încât xx-1 = x-1 x = 1.+. d – liber de pãtrate).+. atunci (A[X]. (x. 2.y)xy.) este inel.2. x0 -1   x K.+.4.) este inelul comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în A.3. 38 . (x. (Q. grad g}. grad 0 = -. Definiţia XVII. 2.4. f.Definiţia XVII.dacã a0 = a1 = … = an. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de integritate şi grad fg = grad f + grad g. fA[X].+. (Q( d ). ) – corpul numerelor reale. Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X].4. XVII.3. KxKK. K corp comutativ şi gK[X].3. grad fg  grad f + grad g.+. p – numãr prim). Proprietãţi: 1. g0: fK[X].) – corpul numerelor pãtratice (dZ.) este inel. K – nevidã. Definiţia XVII.).+.) este corp dacã (K. ) – corpul numerelor complexe. f(x*y) = f(x) o f(y) x. (K. . p >1. 01 şi xK.

Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie al înãlţimilor. 2. m(MBA) > m(A). DC  DC AC bc bc Observaţii: 1. . trunchi de piramidã). . . D(BC)).lugimea laturilor triunghiului ABC. b > c-a . .Alat – aria lateralã (prismã. BC = a. 4. 3. ba lugimea bisectoarei din A. m(MBA) > m(C). Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul de intersecţie al bisectoarelor. 2 . a+b > c. 39 . CA = b. AB = c.V – volumul. abc = p (p – semiperimetrul triunghiului ABC). . Triunghiul Inegalitãţi gemetrice: 1.lungimile segmentelor importante în triunghi:  AD = ha (ADBC. ma lugimea medianei din A. DBC). a > b-c .Atot – aria totalã.AABC – aria triunghiului ABC.R – raza cercului circumscris unui poligon.r – raza cercului înscris într-un poligon. . 2. . MBA este unghi exterior.  AD = ma (BD=BC. . I. c > a-b  A bc 4. D(BC)). Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersecţie al medianelor. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie al mediatoarelor. . b+c > a.  AD = ba (BAD =CAD. BD  .ln – latura poligonului regulat cu n laturi. p < ma + mb + mc < P Teorema bisectoarei (BAD  DAC) M B C BD AB ac ab  .an – apotema poligonului regulat cu n laturi.GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE Notaţii: . notatã şi A. piramidã. ma < 2 5. ha lugimea înãlţimii din A. a+c > b 3. notatã şi S.P – perimetrul poligonului.

Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice: b = asin B. r  . Teorema înãlţimii: h a =BDDC. III. AABC  . 2. ADBC) 1.2. hc  c . b = acos C. mb  a 2  b 2 . bc . abc 10. Poligoane convexe Suma Sn a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi: Sn = (n – 2)180 Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi circumscris unui alt cerc. Teorema catetei: b2 = aCD. 2 a 8. ha  ma  ba  2 2 a 3 2. c2 = aBD.II. R  . Triunghiul dreptunghic ABC (m(A) = 90. bb  c  . mc  a 2  c 2 . b = cctg C. Relaţii metrice în triunghi III. ma  . 4 a 3 3. ha  2 a 2 3 3 2 5. b = ctg B. AABC  . 4. 2 4 4 bc 2a 2a 6. r  6 40 . 2 bc 9. R  3 a 3 4. ba  . III.bc  b  bc ac ac bc 7. 2 3.1. hb  b. 2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c) a 3 1. Teorema lui Pitagora: a2 = b2 + c2.

3. 2. 5. sin A sin B sin C 2 2 2 b2  c2  a2 Teorema cosinusului: a  b  c  2bc cos A. 2 7. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice 1. a b c    2R . 2(b 2  c 2 )  a 2 2 3. ba  bc 2 41 . 2 2 sin A 2 A B C p  4 R cos cos cos . tg  2 2 ab ab sin C a 2 sin B sin C A S . ba  p( p  a)bc . 4S S 9. Triunghiul oarecare ABC (ADBC) 1. b) b2 = a2 + c2 + 2aBD.III. 2bc A cos . a 2 5.S  . 2 2 2 ha  2R sin B sin C . ma  R 2 (sin 2 A  4 cos Asin B sin C ) .3. r  . abc 8. Relaţiile lui Steward O(BC): b2BO + c2CO – a2AO = aBOCO. bc a  ha 6. Teorema sinusurilor: 2. p III. 6. 8. 4 2 4. S  p( p  a)tg . S  p( p  a)( p  b)( p  c) . dacã m(B)>90 . Teorema lui Pitagora generalizatã: a) b2 = a2 + c2 – 2aBD. 4. dacã m(B)<90 . R  . S  2 R 2 sin A sin B sin C . cos A  . 2 7. AABC  S. 2bc A B C ab Teorema tangentelor: tg . ma  .4. ha  p( p  a)( p  b)( p  c) .

AB = BC) AC = d1. Paralelogramul ABCD (AB CD. sin  . OB = OD AABCD = ABDE AABCD = ABADsin A. AB = AC A = 90. cos IV. tg  . BC AD. BC AD. 2 p( p  a) 9. Rombul ABCD (AB CD.  2 bc A ( p  b)( p  c) 10. AC = d) AC = BD ACBD d=a 2 AABCD = a2. 2 bc A ( p  b)( p  c) 11. BC AD.1.4. Patrulatere IV. Dreptunghiul ABCD (AB CD.2. Pãtratul B D C ABCD (AB CD.3. A = 90) AC = BD AABCD = ABAD IV. BD = d2 AB = a ACBD d d AABCD = 1 2 2 A C IV. BC AD. A D O E D O A D B B C C IV. AB = a. DEAB) ACBD = {O} OA = OC. O A 42 B .A p( p  a) .

Hexagonul regulat: l6  R. an  R cos . 2 VI. S  R 2 sin  p  an n n 2 n n  ln unde p  . Poligonul regulat cu n laturi: ln  2 R sin . a6  .mãsura în radiani) 180 43 A  O B .mãsura în grade. DC = b MN – linie mijlocie) M Bb MN = 2 ( B  b)  h AABCD =  MN  h 2 M A E N B V.  .IV. Acerc = R2. BAC  BDC. Pãtratul: l4  R 2 . 2 4 R 2 . Poligoane înscrise în cerc V.2.1. a3  . Teorema lui Ptolomeu ABDC + ADBC = ACBD AABCD = ½ ACBDsin  V. Triunghiul echilateral: l3  R 3. 2. 2 2   n 2 4. a4  2 R 3 3 3R 2 . S  . Cercul Lungimi şi arii: lcerc = 2R. Trapezul D C ABCD (AB CD. Patrulaterul înscris în cerc BAD A D M  C B + BCD = 180.S  3. S  2R 2 . 180 R 2 AsectorAB = 180   (AOB) = ( . AB = B.5. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R R 3 3R 2 1. R larcAB= .

determinate de laturile triunghiului ABC. triunghiul ortic are cel mai mic perimetru. Teorema lui Ceva: Cevienele AM. se considerã punctele M. N respectiv P situate douã dintre ele pe 44 . CA. BN. concurente dacã şi numai dacã MC NA PB Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC. CP ale triunghiului ABC sunt MB NC PA    1. dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi (sau pe prelungiri). Complemente de geometrie planã Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãlţimilor unui triunghi. Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al laturii opuse. AB.Unghi cu vârful în interiorul cercului:  m(AOB) = m(AB)   m(AB)  m(CD) m(AMB) = 2 Unghi cu vârful pe cerc OMMT  m(AB) m(AMB) = 2 m(AM) m(AMT) = 2 Unghi cu vârful în exteriorul cercului OTMT   m(AB)  m(CD) m(AMB) =  2  m(BT)  m(DT) m(AMB) = 2 Puterea unui punct faţã de un cerc OTMT (M) = MAMB = OM2 – r2 = MT2 (N) = NANB = r2 – ON2 A B N M B A M D M T A B C M C D A B T T VII.

mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi vârfurile triunghiului sunt conciclice. VIII. Prisma (dreaptã sau oblicã. Poliedre VIII. Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãlţimilor unui triunghi. O şi G (ortocentrul.laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi. de înãlţime h) V = Abazeih A d c a b c d a b D’ A’ D A C’ A’ h C B C’ B’ O B B’ C 45 . V = abc d2 = a2 + b2 + c2 2. P sunt colineare dacã şi numai dacã:    1. Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui triunghi. MC NA PB Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare. centrul cercului exînscris este intersecţia bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare. Prisma 1. sunt colineare. Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la prelungirile celorlalte douã laturi. Paralelipipedul B’O(ABC) B’O = h V = AABCDh 4. Cubul (de laturã a = b = c) A = 6a2 V = a3 a=a 3 3. Atot = 2(ab + ac + bc). Punctele M. Paralelipipedul dreptunghic Alat = 2(a + b)c. pe dreptele suport ale laturilor acestuia.1. sau toate trei pe prelungiri MB NC PA de laturi. N. punctele H. centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare.

Tetraedrul regulat (toate muchiile sunt congruente. AB  a 2 2 2 a2 3 AABC  2 2 3a a2 3 Atot   2 2 3 a V= 6 A C C 46 . Piramida 1. AMDC) a 6 a 3 h . Prisma triunghiularã regulatã (AB = a) Alat = 3ah a2 3 Atot = 3ah + 2 2 a 3 V= h 4 C’ O’ A’ B’ C A O B VIII. OA = OB = OC = a. AM  . 3 2 6 2 2 ˆ ˆ sin ABO  . CMAB) a 2 a 6 OM  . Tetraedul dreptunghic (OAOBOCOA. sin AMO  3 3 3 a 2 A  a 2 3.V  12 B 2.5. AO(BCD).2. CM  .

3. Piramida hexagonalã regulatã (ABCDEF – hexagon regulat VM  BC. VA = VB = VC = VD = VE = VF = a) 3a 2 VM  h  4 Alat  3a  VM 2 3a 2 3 Atot   3a  VM 2 a 2 3h V 2 M A 47 B . VMBC) a2 VM  h  4 Alat  2a  VM 2 Atot  a 2  2a  VM V a2  h 3 5. VM – apotemã) a2 VM  h  12 3a  VM Alat  2 a 2 3 3a  VM Atot   4 2 a2 3 h V  4 3 2 4. VA = VB = VC = VD. VA = VB = VC VM  BC. Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat de laturã a. Piramida triunghiularã regulatã (AB = AC = BC = A.

6.V  bazei 3 VIII. Piramida (de înãlţime h): A h Atot  Abazei  Alat .icosaedrul regulat: f = 20. . v = 12.cubul (hexaedru regulat): f = 6. b – aria bazei mici.octaedrul regulat: f = 8. f – numãrul feţelor) Tipurile de poliedre regulate: . Trunchiul de piramidã (B – aria bazei mari.4. Poliedrul regulat Relaţia lui Euler: v-m+f = 2 (v – numal vârfurilor. . .3. ap – apotema ( P  p)a p Alat  2 ( P  p)a p Atot  B  b  2 h V  (B  b  B  b ) 3 VIII. m = 30. v = 4. v = 20. . Piramida regulatã (piciorul înãlţimii coincide cu centrul circumscris bazei): P  apotema Alat  bazei 2 A h Atot  Abazei  Alat . p – perimetrul bazei mici.V  bazei 3 7. 48 . m – numãrul muchiilor.tetraedrul regulat: f = 4. h – înãlţimea) 1. m = 12. v = 6. m = 30. m = 6.dodecaedrul regulat: f = 12. Trunchiul de piramidã regulat P – perimetrul bazei mari. v = 8. Trunchiul de piramidã oarecare: h V  (B  b  B  b 3 2. m = 12.

Conul circular drept G 2  h2  R2 Alat  RG Atot  R( R  G ) V R 2 h 3 IX. G – generatoare.1.4. h – înãlţime IX.3. Corpuri rotunde Notaţii: R – razã. Sfera A  4R 2 4R 3 V 3 Acaloteisferice  2Rh1 Azonei  2Rh2 49 .2. Cilindrul circular drept hG Alat  2RG Atot  2R( R  G ) V  R 2 h IX.IX. Trunchiul de con (r – raza bazei mici) G 2  h2  (R  r)2 Alat  G ( R  r ) Atot  G ( R  r )   ( R 2  r 2 ) V h 3 ( R 2  r 2  Rr ) IX.

1.2.1] y 1  0 2 x -1 cos(-x) = cos x. cos B  . (kZ)  3. tg:R\{(2k+1) }R 2 y -  2 0 2 x tg(-x) = -tg x tg(x+k) = tg x. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice 1. Funcţii trigonometrice X. sin:R[-1. (kZ) 2. cos:R[-1.1] y 1 0  2 x -1 sin(-x) = -sin x. tgB  ctgC b C b a c A B X.X. sin(x + 2k) = sin x. sin B  cosC . tgB  a a c c ctgB  . (kZ) 50 . Definiţii în triunghiul dreptunghic sin B  b c b . cos (x + 2k) = cos x.

Formule trigonometrice XI. ctg:R\{k}R y  2 0 3 2 ctg(-x) = -ctg x ctg(x + k) = ctg x. sin      cos 2  4. (kZ) x XI. cos   1  sin 2  sin  2. sin(   )  sin  cos(   )   cos . tg      ctg 2  51 . sin( 2   )   sin  sin( 2   )  cos . tg      ctg 2  2  6. tg (   )  tg 7. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument: 1. tg (2   )  tg   .4. sin      cos 2      cos      sin  . sin    1  cos2  . tg  cos tg 1 sin   . tg (   )  tg   5. cos   1  tg 2  1  tg 2   3.1. sin(   )   sin  cos(   )   cos . sin 2   cos2   1.

Sume.2. Formule pentru jumãtãţi de argument: sin tg  2  1  cos  1  cos . cos 2  1  tg 2 1  tg 2 2 4 sin n  cosn   C n cosn2   sin 2   C n cosn4   sin 4   . 1 3 5 cos n  C n cosn1   sin   C n cosn3   sin 3   C n cosn5   sin 5   .4. cos   2 2 2  2  sin  1  cos 1  cos   1  cos sin  1  cos XI. diferenţe şi produse: sin   sin   2 sin  2 2   sin   sin   2 sin cos 2 2   cos  cos   2 cos cos 2 2    cos  cos   2 sin sin 2 2 cos  52 . Formule pentru multiplii de argument: cos 2  cos2   sin 2   1  2 sin 2   2 cos2   1 tg 2  2tg 2  1  tg 2 ctg  tg ctg 2  1 ctg  tg ctg 2   2ctg 2 sin 3  3 sin   4 sin 3  cos3  4 cos3   3 cos 2tg 1  tg 2 sin 2  ..XI...5. XI.3. Formule de adunare: sin(   )  sin   cos   sin   cos cos(   )  cos  cos   sin   sin  tg  tg tg (   )  1  tg  tg sin 2  2 sin   cos XI..

arcsin x 2 2 y  -1 0 1 x XII.sin(   ) sin(   ) .arcos x y   2 -1 0 1 x 53 . Inversarea funcţiilor trigonometrice   XII.1][.1. ]. arcsin (-x) = . arcos:[-1.]. arcos (-x) =  .2.1][0.. tg  tg  cos  cos  cos  cos      sin   cos  2 sin      2 cos    4  4      sin   cos   2 sin       2 cos    4  4  1 sin   sin   [cos(   )  cos(   )] 2 1 cos  cos   [cos(   )  cos(   )] 2 1 sin   cos   [sin(   )  sin(   )] 2 tg  tg tg  tg  ctg  ctg tg  tg  XII. arcis:[-1.

a  R  x {accctga  k k  Z } XIII. Ecuaţii fundamentale 1.4. a  R  x {arctga  k k  Z 4.   XII.). arctg (-x) = -arctg x  2 2  2 0 - 2 XII.  . a  [1. a  [1.1]  x {(1) k arcsin a  k k  Z } 2. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple XIII.2. arctg (-x) =  .1. Tabele de valori: x funcţia sin x cos x 0 0 1  6 1 2 3 2  4 2 2 2 2  3 3 2 3 2  2 1 0  0 -1 3 2 -1 2 0 1 0 54 . arctg:R    .ctgx  a.tgx  a. arctg:R(0.1]  x { arccosa  2k k  Z } 3.3.arctg x y   2 0 x x XIII.sin x  a. cos x  a.

y 1 2 2 4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k: x  kx2 y  ky2 x 1 .1. B(x2. Panta dreptei AB: m AB  2 x2  x1 ( x2  x1 ) 2  ( y2  y1 ) 2 x1  x2 y  y2 . Distanţa dintre douã puncte A(x1.y1). Elemente de geometrie analiticã XIV.y2): AB = y  y1 2. Coordonatele (x.x funcţia tg x ctg x 0 0 /  6 3 3 3  4 1 1  3 3 3 3  2 / 0  0 / 3 2 / 2 0 / 0 x funcţia arcsin x -1    2   3 2  3   4 2 2    1 2 0 0 6 1 2  6  4 2 2  3  6 1 3 2 1  2 0 arcos x  5 6 3 4 2 3  2 0 0  3 3 3  6  3  4 x functia arctg x arcctg x  3  -1     3  4  3 3 3 5 6 3 4 2 3 6  2  4  4  3  6 XIV. Segmente 1.y) ale mijlocului segmentului AB: x  55 .y 1 1 k 2 3.

y2): y  y1 y  y1 x  x1 y  y1  2 ( x  x1 ).yo) şi vectorul nul a(u. x y 4. ro -vectorul de poziţie a lui Mo. C sunt colineare x2 y 2 1 9. Poziţia relativã a dreptelor (d1) şi (d2): (d1 ) : a1 x  b1 y  c1  0 şi (d 2 ) : a2 x  b2 y  c2  0 a b c d1 = d2. a2 b2 c2 a b d1  d2 şi d1  d2  .  y  yo  vt 3. 6. B(x2.y2). dacã  = 0 atunci A. (d):y = a (d Ox) 2.  x  xo  ut (d ) :  . y1  y2 ) sau x2  x1 y2  y1 x2  x1 x y 1 x1 y1 1  0 x2 y 2 1 7. Ecuaţia dreptei determinatã de punctele A(x1.Unghiul  determinat de dreptele: 56 . (m0).yo) la dreapta (h): ax + by + c = 0 ax  by0  c d ( M . unde 2 x y 1   x1 y1 1 .y2). tR.y3)): AABC =  . Drepte paralele cu axele de coordonate: (d):x = a (d Oy). B. Ecuaţia prin tãieturi:   1  0.y1). prin punctul Mo(xo. v) : (d ) : r  ro  t a . m – panta. Aria triunghiului ABC (A(x1. r-vectorul de poziţie a unui punct M al dreptei d. n – ordonata la origine). ecuaţiile parametrice.Distanţa de la punctul Mo(xo. Ecuaţia dreptei de pantã m.yo): y – yo = m(x – xo). B(x2. (a. Dreapta determinatã de punctul Mo(xo. Ecuaţia dreptei 1. ( x1  x2 . 1 8.2. h)  0 a2  b2 11. dacã 1  1  1 .  . tR.XIV. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (mR*. dacã 1  1 a2 b2 10. a b 5. nR. dacã 1  1  1 a2 b2 c2 a b c d1 d2. C(x3. b  R*). Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0.

57 . F’(-c. A(a. Ecuaţia generalã: x2 + y2 + mx + ny + p = 0.0). ME x2 y2 Ecuaţia elipsei: 2  2  1  0. Elipsa E: F(c.4. MH.0).yo). m n 2. Ecuaţia cercului (x – a)2 + (y – b)2 = r2.0). dacã m1m2 = -1 XIV. x2 y2 Ecuaţiea hiperbolei: 2  2  1  0. 4 XIV. MF + MF’ = 2a. Cercul Cercul C de centru M(a.yo).(d1 ) : y  m1 x  n1 şi (d 2 ) : y  m2 x  n2 m  m1 tg  2 .0).3.b) şi razã r: 1. F’(-c. unde a   . b =  şi 2 2 1 r2 = (m2 + n2) – p.b). Hiperbola H: F(c.0). c 2  b 2  a 2 a b y M F’ A’ O A F x Ecuaţia tangentei în Mo(xo. dacã M(a.0).0): x2 + y2 = r2. A’(-a.0).0). b 2  c 2  a 2 a b B M A’ F’ F A O B’ Ecuaţia tangentei în punctul M(xo.b) = 0(0. A(a. B(0.-b). (m1m2  1) 1  m1m2 d1  d2. MoH. A’(-a. Conice raportate la axele de simetrie 1. ME: xxo yyo  2 1 0 a2 b 2. MF – MF’= 2a. B’(0.

xx0 yy0  2 1 0 a2 b p p 3. h:x = .h) = MF.0).yo). Parabola P: F( .(h – dreapta directoare): d(M. 2 2 2 Ecuaţia parabolei P: y = 2px y h M x O F Ecuaţia tangentei în Mo(xo. MP. MoP: yyo = p(x + xo) 58 .

3.a<. nN (respectiv an  an+1. lim an  a dacã >0. nN). I. Şirul (an)n0 se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor) dacã an  an+1. n n 2.ANALIZÃ MATEMATICÃ I. NN astfel încât  n> N. n n Dacã lim an   . +}.dacã (bn)n0 crescãtor: lim bn   şi existã lim an a  an . Definiţia I. Se numeşte şir de numere reale o funcţie f:NR.5.1. NN astfel încât an > .  n > N. Definiţia I.1. Şiruri I.1.1. Definiţia I. f(n) = an. atunci şirul este divergent.  n > N. NN astfel încât an < -.1. atunci n bn 1  bn 59 . Şiruri şi limite Definiţia I.1. anR.1.4. Definiţia I. Definiţia I.1. aR n dacã în orice vecinãtate a punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la un anumit rang.2. anR are limita a şi scriem lim an  a . Şirul este convergent. Definiţia I.7. dacã bn  an  cn şi lim bn  lim cn  a atunci lim an  a . 5.  lim n1 n bn n bn 1  bn lim an1  an . n 4. R =R  {-. n n n 3. nN. Şirurile crescãtoare şi şirurile descrescãtoare se numesc şiruri monotone. dacã >0.a bn atunci lim an  a . dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   . orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass). criteriul lui Stolz: n . Şirul (an)n0. n n lim an   dacã >0. Şirul (an)n0 este mãrginit dacã şi numai dacã M>0 astfel încât an M. n n n 6. dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   .6. dacã lim bn  0 . lim an  a . Notaţie: (an)n0. an . bn 0 şi an .1. aR.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui şir 1.

dacã lim an   şi lim bn  b . a. daca b  0 2. dacã lim an   şi lim bn   atunci lim (an  bn )   . n n n 5.  lim n1 lim n bn n bn 1  bn . dacã lim an   şi lim bn  b .b R n n 1.bR n 2. daca b  0 lim an  bn   n  . lim (an  bn )  a  b. lim an  lim bn   atunci lim (an  bn )   . n a n n a n 60 . atunci lim (an  bn )    . n n a n n a n a  an . n 3. n an  . atunci n n n bn 1  bn an a  an . lim an a  . n n n lim an  a . lim an  lim bn   atunci lim (an  bn )   . n n n n n n n 6. Operaţii cu şiruri convergente 1. lim (an  bn )   . lim (an  bn )  a  b.. (daca b  0) n bn b I. daca b  0 . n n n n 3.3. bR. lim (an  bn )   .  R. lim an  bn    . lim bn  b . bR atunci lim (an  bn )  . Operaţii cu şiruri care au limitã lim an  a .dacã (bn)n0 crescãtor: lim an  lim bn  0 şi existã lim n1 . dacã lim an  0 atunci lim n 1 1   dacã an > 0 şi lim   dacã an < 0. an > 0 şi existã lim I.an1 a atunci lim n an = lim n1 (Cesaro). lim n n n 1  0. daca b  0 n  4. lim an  a. a.dacã (an)n0. lim bn  b .2.

. l  R .  ak 1n  ak )  lim a0 n k   n  n   . n  1 q 1 1 1 5. n  7. daca q  1  n 1. n   1! 2! n!  n n II. daca k  p  . daca q  1.. daca q  1   ..1.. lim 1    e. daca a0  0 2.  q n )  .. n   1 8...    e. lim f ( x)  l .1. a  0. daca k  p  b0  1 4. daca q  1 nu exista.  n p  1. p  1. II. x 61 . lim n a  1.  ..punct de acumulare a lui D. daca k  p si a p  0 o o k k 1 a0 n  a1n  .. lim   . lim (1  q  q 2  . sã rezulte f(x)V. n   n 1  1 1 9.I. Definiţii ale limitei Definiţia II.. lim q   n   .  )  . dacã pentru orice vecinãtate V a lui l existã o vecinãtate U a lui  astfel încât  xDU.  b p 1n  n p  a  0 ..1. daca k  p si ao po  0 p p 1 n b0 n  b1n  . Şiruri tip 0.  ak 1n  ak   3. lim (a0 n k  a1n k 1  . DR. lim n 1 p  2 p  .. Limite de funcţii Notaţii: f:DR. daca  1  q  1 1. x.4. lim (1    . lim 1    . daca a0  0 0. n  2 3 n 6...

având lim xn   rezultã lim f ( x)  l (criteriul cu şiruri).punct de acumulare a lui D. lim m m1 x b0 x  b1 x  .Definiţia II.. Definiţia II.. lim f ( x)  l1 .. dacã >0.  an a xn  lim 0 m .. lim n x  n  .  R . x x 2..  R. dacã a > 1. lim (a0 x n  a1 x n1  .4. Operaţii cu limite de funcţii 1.1. lim a  0 . lim f ( x)  l .2..1. lim a x  a . lim f ( x)  l .3. lim af ( x)  a  l1 .. n n x Definiţia II.1.  bm x b0 x 3.  an 2. lim x f ( x) l1  . l1. lim f ( x)  l .  an )  a0 n  a1 n1  . dacã ls = ld = l.  bm x a0 n b0 m   a1 n1  . x x x 62 . x x  II. l  R . unde l s  lim f ( x) şi x x x x ld  lim f ( x) ..daca l2  0.  bm a0 x n  a1 x n1  .. a  R \ {1} x x lim a   .. lim ( f ( x)  g ( x))  l1  l2 ....l2R.3. lim 0 m  m1 x b0 x  b1 x  . n  2 x lim x n x   .  an )  lim a0 x .. Limite tip 1. g:DR.2.  an   b1 m1  .. x 4. n  N .  >0 astfel încât xD\{} şi x . n n1 a x  a1 x  . x f:DR.. * 4. xnD\{}.  .. lim f ( x)  g ( x)  l1  l2 . x 3. g ( x) l2 II.  an x x n n1 n lim (a0 x  a1 x  . lim g ( x)  l2 .l< . l  R .<  rezultã f(x) .. dacã pentru orice şir (xn)n0. lim 2 n1 x x   .

x  x x0 ln(1  x)  1. lim 1    e. lim x0 x x0 x x0 x x0 x xn 9. lim (1  x) x  e. lim x0 x ax 1  ln a. 11. lim sin x  sin  .1] .   R \ {1} lim log a x   şi lim log a x   dacã a > 1. lim x  0.  R x x x lim arctgx   . r  R .x x x lim a  0 . [1. x x  x  sin x arcsin x arctgx tgx 8. lim ctgx  ctg . lim arctgx  x 2 x 2 lim arcctgx   .  0 finita. lim a   . x a 1 x  1 10. x0 x 0 x0 x 0 x x lim log a x   şi lim log a x   dacã 0 < a < 1. lim log a x  log a  . [1. a  0 . lim ctgx   .1] lim arctgx  arctg . lim tgx     2 x x  x   2 7. lim  1 . lim  1 . x * 5. lim arcctgx  arcctg  .  R .  1 . lim x0 x (1  x) r  1 13. x 6. Z 2 x lim tgx   . lim arccosx  arccos . x0 x 63 . lim arcctgx  0 . lim cos x  cos x lim tgx  tg . 12.  x x x  Z . n  Z . lim  1. lim ctgx   x0 x 0 x0 x 0 2 2 lim arcsin x  arcsin . lim  r . a  1. dacã 0 < a < 1.

atunci J = f(I) este interval ( o funcţie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval). xo – punct de acumulare a lui E: f ( x )  f ( x0 ) f ( x 0  h )  f ( x0 )  lim  f’(x0) = lim x x x  x0 h0 h 0 x0  hE  fs’(x0) = lim x x0 x x0 f ( x )  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 ) . Fie f:DR.4. cel puţin una fiind finitã.f(x0)). Continuitatea funcţiilor x x0 Definiţia II.dacã f’(x0)R. f este continuã în xo. .g derivabile în xE: 1. III. 3. y . Fie D.dacã f este continuã în x0. Reguli de derivare f. f.1. xo se numeşte punct de continuitate. xoE.2. Funcţii derivabile III. I – interval şi f continuã pe I.4.  este punct de discontinuitate de prima speţã dacã existã şi sunt finite limitele laterale în . sau invers. g g 2 ( x)   ' 64 .II. 2. dar funcţia nu este continuã în . Dacã f:IR. dacã lim f ( x)  f ( x0 ) . x0 este punct de întoarcere al graficului. Teoremã. dar f nu este derivabilã în x0. Definiţia II. fd’(x0) = +. fd’(x0) = lim x  x0 x x x  x0 x  x0 0  f’(x0) = fs’(x0) = fd’(x0) Interpretarea geometricã: . dacã g(x)0. .3.1. fs’(x0) = -. xoD. Definiţia II.dacã f este continuã în x0 şi existã derivatele laterale în x0. Fie D. xo – punct de acumulare a lui D.2.  este punct de discontinuitate de speţa a doua dacã nu este de prima speţã.4. (cf)’(x) = cf’(x). (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x). Definiţia derivatei într-un punct f:ER. (fg)’(x) = f’(x)g(x) + f(x)g’(x) f f ' ( x) g ( x)  f ( x) g ' ( x) 4. cR.   ( x)  . x0 este punct unghiular al graficului.4. III.f(x0) = f’(x0)(x – x0) este ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul A(x0.g:ER.

f ' ( x0 ) III. y0 = f(x0) şi f-1(y0) = .1) 1  x2 1  .5. rR. a1. dacã f:IJ continuã. dacã f:IJ. bijectivã şi derivabilã în x0 cu f’(x0)0. x>0 x. x[0. a>0. x>0 ln x. a1. x  (0. x  (2k  1) . Derivatele funcţiilor elementare Funcţia (condiţii) C xn. x  k . x  0 logax. nN* xr. 6.1] arcos x. x>0 ax. atunci (gof)’(x0) = g’(y0)f’(x0). g:JR.3. k  Z arcsin x. x[0. x  (0. a>0. f derivabilã în x0I şi g derivabilã în y0 = f(x0). x>0 ex sin x cos x tg x.1) 1  x2 1 1  x2 1  1  x2  65 .x  0 2 x 1 1  ln a x 1 x ax ln a ex cos x -sin x 1 cos2 x 1  sin 2 x 1 .1] arctg x arcctg x Derivata (condiţii) 0 nxn-1 rxn-1 1 . k  Z 2 ctg x. atunci f-1:JI este 1 derivabilã în y0.

a>0. u>0 au. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare .sin uu’ 1  u' cos2 u 1   u' sin 2 u 1  u ' . a1. nN* ur.1] arctg u arcctg u uv . u[-1.u  0 2 u 1 u'  ln a u 1  u' u au ln au’ euu’ cos uu’ . mn 1 . u  (1.m N xm ex ax ln x Derivata (condiţii) nun-1u’ uxn-1u’ u' . u>0 ln u.III.1) 1  u2 1   u ' . rR.1) 1  u2 1  u' 1  u2 1   u' 1  u2 uvv’ ln u + vuv-1u’ Derivata de ordinul n(f(n)) m(m-1)…(m-n+1)xm-n 1 (-1)nm(m-1)…(m+n-1) m n x x e (ln a)nax 1 (-1)n-1(n-1)! n x 66 III. a1.5.4. cos u 0 ctg u. sin u 0 arcsin u. u  (1.1] arccos u.u  0 logau. u[-1. u>0 u . mN. Derivata funcţiilor compuse Funcţia (condiţii) un. u>0 Funcţia (condiţii) xm. a>0 eu sin u cos u tg u.

b) şi f(a) = f(b) atunci existã c(a. respectiv - 67 .b) f (b)  f (a) f ' (c)  atunci c(a. x(a.b) f (b)  f (a) astfel încât  f ' (c ) . între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã cel puţin o rãdãcinã a derivatei.l2R.b]R este derivabilã pe (a.6.. dreptele y=l1 x şi y=l2 sunt asimptote orizontale a lui f spre +. f’ este nulã.1.g:[a.. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile Teorema lui Fermat: Fie f:IR derivabilã pe I.b).b) şi g’(x)0. 2.Cn 1 f 'g ( n1)  Cn f  g ( n )  k   C n f ( n k )  g ( k ) . f ( 0 )  f k 0 n III. l1. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a funcţiei. ba Teoremã.b].b]R continue pe [a. atunci existã c(a.b) astfel încât g (b)  g (a) g ' (c) IV. Asimptote orizontale (f:DR) x Definiţia IV. atunci: 1.b) astfel încât f’(c) = 0. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis). Teorema lui Rolle: Dacã funcţia continuã f:[a. Dacã lim f ( x)  l1 sau lim f ( x)  l2 . Teorema lui Cauchy: Dacã f. Teorema lui Lagrange: Dacã funcţia continuã f:[a. În orice punct extrem local din interiorul lui I. Asimptote IV.1.1.b]R este derivabilã pe (a.Funcţia (condiţii) sin x cos x Derivata de ordinul n(f(n)) n   sin  x   2   n   cos x   2   Formula lui Leibniz: 1 2 n n ( f  g ) ( n )  f ( n )  g  Cn f ( n1)  g 'Cn f ( n2)  g ' '. derivabile pe (a.

2.3.   f1 ( x)  f 2 ( x)dx   f1 ( x)dx   f 2 ( x)dx . h  ( f   )   ' admite primitive (H) atunci  f ( x)dx  H   1 ( x)  c .2. Dacã lim  m'  0 şi lim [ f ( x)  m' x]  n' . n  R x x x dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +.  . bijectivã.2. cu derivata nenulã pe I. dacã F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x).3.  af ( x)dx  a  f ( x)dx .3.1. f admite primitive (F).1. f:JR. Asimptote oblice (f:DR) f ( x)  m  0 şi lim [ f ( x)  mx]  n. 3.IV.1. Se noteazã:  f ( x)dx  F ( x)  c Proprietãţi ale primitivelor: 1. m' .2. atunci  f ( (t ))   ' (t )dt  F   (t )  c V. Definiţia IV. Prima metodã de schimbare a variabilei Dacã  :IJ. n' R x x x dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre -. F:JR este primitiva lui f. J – interval. f:JR. Dacã lim f ( x)   . A doua metodã de schimbare a variabilei Dacã  :IJ. V.1. 68 .2. Primitive (integrale nedefinite) Definiţia V. derivabilã pe I.2. Dacã lim IV.punct de acumulare a lui D. derivabilã.punct de acumulare a lui D.  f ( x) g ' ( x)dx  f ( x) g ( x)   f ' ( x) g ( x)dx . Dacã lim f ( x)   . Asimptote verticale (f:DR) x x Definiţia IV. V.  . m. x x  dreapta x= este asimptotã verticalã la dreapta a lui f.2. Definiţia IV. dreapta x= este asimptotã verticalã la stânga a lui f. xJ. f ( x) Definiţia IV. Fie funcţia f:JR.

 (ax  b) n dx  2.a). n  1. x  R . x  I .3. x  R .  R \ {1} . Primitivele funcţiilor raţionale 1. x  (a. a  0 . ln a dx 4. (n  1)a dx 1  ln( ax  b)  c. 1 13.  dx  ln x  x 2  a 2  c. x  I . 2 a a x a 7. x  I . a  0 a a2  x2   V. 1    dx  tgx  c. x  R . n  N .  2 2 cos x   1 10.). x  I . a  0 . I  R \ k k  Z .  dx  arcsin  c. a  0 .  cos xdx  sin x  c. IR) 1. x  (0. 9.  tgxdx   ln cos x  c. I  R .  x n dx  x n1  c. x  R. I  R \ k k  Z .V. 2 2 x a 1 x 15. I  R \ {a. sin x    11. ax  b a 69 .   ln x  c.  1 (ax  b) n1  c. x 1 1 xa dx  ln  c. a  1 . x  R .  ctgxdx  ln sin x  c. 5.4.  x dx   c.  sin xdx   cos x  c. x  (a.  2 dx  ctgx  c. x  I . 8. I  R \ (2k  1) k  Z  . x  R. a  0 .  1 ax 3. 2   12. n  N .) sau x  (. x  I . a  0.  2 2a x  a x  a2 1 1 x 6. n 1 x 1  2. a).  2 dx  arctg  c.  a x dx   c.  dx  ln x  x 2  a 2  c. I  R \ (2k  1) k  Z  . Tabel de primitive: (I – interval. a}. 2 2 x a 1 14.

) – suma Riemann:   ( f . 3.1. a  0 .  2.dx 1   c.  f ( x)dx  0 .  >0 astfel încâtr pentru orice divizune  a lui [a. ax 2  bx  c  t ( x  x1 ). x1.b] cu    şi orice puncte intermediare i are loc   ( f . 3.  (f ( x)  g ( x))dx    f ( x)dx    g ( x)dx . xi-1  i  xi .  = (a = x0. ax 2  bx  c  tx  c . (f. 2 ax  bx  c a  2 b   x    2a  4a  Substituţiile lui Euler: 1. ax 2  bx  c  t  x a . 3. a a a b a b a a b b b c b c a b a a 70 . daca b 2  4ac  0 si x1 este o rãdãcinã a ecuaţiei ax2 + bx + c = 0. n  N .b]R. VI.  ( x  a)( x  b) a  b x  a dx 1 dx 5. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real If cu proprietatea:  > 0. (ax  b) n (n  1)a(ax  b) n1 dx 1 xb  ln  c.1. )  I f   unde   max ( xi  xi 1 ) 1in b Se noteazã: I f   f ( x)dx a Proprietãţi ale integralei definite: 1. i – puncte intermediare. 4. )   f ( i )( xi  xi 1 ) i 1 Definiţia VI. 2. xn = n) diviziune.  f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx .1. unde   b 2  4ac. …. x2. 4. a  b . daca a  0 . Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann) n Notaţii: f:[a. Integrale definite IV. daca c  0 . a  0 .  2    c. n  1.  f ( x)dx    f ( x)dx .

b]. f continuã pe J.b]J.b]R+. daca f impara  Dacã f:[-a.b] astfel încât:  f ( x)dx  (b  a) f ( ) a Formula de integrare prin pãrţi: b b  f ( x) g ' ( x)dx  f ( x) g ( x) a   f ' ( x) g ( x)dx a b a Formula de schimbare de variabilã: Dacã  :[a. Aplicaţii ale integralei definite 1. f:JR.b]R şi f(x)  g(x)  x[a. f:[a. atunci [a.Formula lui Leibniz-Newton: b  f ( x)dx  F (b)  F (a) (F – primitivã a lui f) b a Teorema de medie: Dacã f continuã pe [a. daca f para  0 a VI. f.2. g   [ f ( x)  g ( x)]dx a b 71 .g:[a.  derivabilã cu derivata continuã pe [a.g.b].b] 0 a f. Aria subgraficului f.a]R continuã atunci:  f ( x)dx   a a 2  f ( x)dx. atunci  f ( (t ))   ' (t )dt   f ( x)dx a b  (b )  (a) Proprietãţi de paritate: 0. f continuã: y aria  f   f ( x)dx a b f y 0 a b x Aria subgraficului f.g b x aria  f .

b]R+.2. f derivabilã cu derivata continuã: B A l ( f )   1  ( f ' ( x))2 dx a b a 4. Lungimea graficului f:[a. f:[a. Aria suprafeţelor de rotaţie: A f  2  f ( x) 1  ( f ' ( x)) 2 dx a b b 72 .b]R+. Volumul corpurilor de rotaţie. f continuã: y vol(C f )    f 2 ( x)dx a b a b x z 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful