RELIGIILE LUMII Această carte este publicată cu sprijinul MINISTERULUI FRANCEZ AL CULTURII r Traducere din franceză de: ANGELA PAGU

(Creştinismul, Catolicismul, Biserica ortodoxă, Protestantismul) CAROL LITMAN (Iudaismul) RODICA BUBURUZAN (Islamul) BOGDAN BUDEŞ (Hinduismul, Jainismul, Religia sikh) CONSTANTIN LUCIAN (Budismul) FLORENTINA VIŞAN (Daoismul, Confucianismul) IULIA WANIEK (Şintoismul) TOADER SAULEA (Religiile Africii Negre) CARMEN STOEAN (Exacerbarea extremismelor religioase, Spirit religios difuz, eclectism şi sincretisme) Sub conducerea lui JEAN DELUMEAU RELIGIILE LUMII HUMANITAS BUCUREŞTI n Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

'471798* MBUOTSCA JUDBTSANA Sous la direction de JEAN DELUMEAU LE FAIT RELIGIEUX © Librairie Artheme Fayard, 1993 © HUMANITAS, 1996, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0644-3 PrefaŃă de Jean Delumeau Dostoievski se amuza pe seama scientiştilor din vremea sa care credeau că universul poate fi considerat un „palat de cristal" de unde a dispărut orice urmă de mister. Astăzi ştim că, pe măsură ce ştiinŃa progresează, zona de umbră din jurul cunoştinŃelor noastre devine tot mai mare. Optimismul raŃionalist Ńine de domeniul trecutului. Dar — altă latură a situaŃiei prezente — asistăm, îndeosebi în Occident, la o diversificare a punctelor noastre de referinŃa, la o clătinare a sistemelor de valori, la o punere în discuŃie a credinŃelor tradiŃionale. Căile noastre se încîlcesc, reperele se şterg, certitudinile nu mai sînt ferme. Oare agnosticismul va fi religia de mîine? Sau ne vom refugia, în disperare de cauză, în cetăŃi doctrinale apărate de oameni înarmaŃi? Lucrarea de faŃă ia în consideraŃie acest context de întrebări şi angoasă spirituală. Nu pretinde să aducă unul sau mai multe răspunsuri, ci, poate — este speranŃa noastră, a celor care am alcătuit-o —, să sugereze o metodă şi să deschidă un drum. Asta nu duce la un ecumenism facil. Nu acesta este scopul nostru. Vrem, în schimb, să facilităm, la credincioşii din diferite religii ale lumii, dialogul şi capacitatea de a-1 asculta şi pe celălalt. Asta înseamnă că nu este vorba de o carte neutră. Fie-mi permis să propun un ghid de lectură pentru a oferi un mod de abordare a cărŃii. Primul punct: lucrarea nu este un catalog plin cu cifre, procentaje şi hărŃi ce se referă la marile religii. Există deja lucrări excelente de acest gen. Pentru noi important a fost să prezentam publicului esenŃa fiecărei religii şi să-i punem în lumină bogăŃia spirituală. Cartea noastră poate, prin urmare, fi comparată cu o masă rotundă unde fiecare se află pe picior de egalitate cu partenerii săi. ToŃi iau cuvîntul fie ca reprezentanŃi ai religiei la care aderă, fie ca specialişti calificaŃi în acel domeniu. Indiferent de poziŃia lor, ei îşi propun religia cu înŃelegere, încercînd să transmită ceea ce are ea mai bun. De aceea spuneam că lucrarea noastră nu e „neutră". Convingerea noastră a fost dublată de fervoare, dar şi de capacitatea de a-1 asculta pe celălalt cu bunăvoinŃa. în anumite privinŃe părerile pot deci să fie diferite, poate chiar contradictorii. Trebuia totuşi să Ńinem seama de conjunctura religioasă actuală, caracterizată de două lucruri aparent opuse care îi nedumeresc pe contempo-

RELIGIILE LUMII rănii noştri: pe de-o parte, nebuloasa de credinŃe difuze, tendinŃa spre sincretism, atracŃia pentru ezoterism care par să aibă azi mare succes în Occident; pe de altă parte, revenirea la integrismul agresiv care se accentuează sub ochii noştri în interiorul majorităŃii religiilor. Aceste două mari tendinŃe necesitau consideraŃiile atente a doi specialişti în sociologia religioasă, care intervin, la rîndul lor, în cartea noastră, după purtătorii de cuvînt ai diferitelor spiritualităŃi. După aceea, cititorul va trage concluziile pentru el singur. Nu este de căderea noastră s-o facem pentru el. în aceste cîteva rînduri de introducere aş vrea să-1 pregătesc pe cititor pentru o dezrădăcinare care, pe parcursul acestei călătorii în jurul pamîn-tului, îl va marca în mod deosebit, fie că este de obîrşie din Vest, din Est sau din Sud. Trecînd de la un autor la altul el va descoperi mai întîi mari diferenŃe de ton şi de accent. Editorul şi coordonatorul lucrării nu au vrut să intervină în acest sens. Ei au lăsat fiecare autor să-şi urmeze ritmul propriu, să-şi aleagă limbajul potrivit, să se exprime cu ajutorul categoriilor care-i sînt familiare. Un autor poate fi mai didactic, un altul mai inspirat. Am preferat diversitatea căci scopul nostru era şi acela de a pune în evidenŃă, plecînd de la un respect reciproc, varietatea demersurilor religioase. Cititorul trebuie să se aştepte de asemenea sa vadă cum se vor nărui anumite certitudini prea repede acreditate: Aflăm cu oarecare uimire că englezii au fost aceia care au creat cuvîntuf„ninduism" în 1830 şi că termenul „confucianism" nici nu există în chineză. Autorul capitolului despre Biserica catolică insistă asupra unei „antropologii optimiste" a creştinismului, în totală ruptură cu imaginea în tonuri sumbre a omului creionată în Occident de augustinisnr? Reprezentantul iudaismului se întreabă asupra absenŃei lui Dumnezea fri momentele dramei de la Auschwitz. Lectura pe care un musulman pios o face aici Coranului va surprinde pe mulŃi dintre noi. în acest capitol Jihăd este tradus prin „emulaŃie în efort" şi sub pana acestui autor putem citi că „ideea de a face din divergenŃele de opinie religioasă un delict nu ar putea fi sugerată de lectura nici unui pasaj din CorflH "-^Cit despre specialistul în religii africane, el demonstrează de-a lungul contribuŃiei sale că „monoteismul este de cînd există Africa" şi că misionarii s-au înşelat în ceea ce priveşte diavolul africanjLucrarea noastră comună îşi trage, cred, valoarea din aceste repuneri în discuŃie şi reevaluări fără de care orice dialog adevărat între religii ar fi de la bun început condamnat. Totuşi este un dialog dificil pentru că pune faŃă în faŃă religii ale CăiŃii şi religii care nu au aşa ceva. într-un caz există sfinŃiri, preoŃi, călugări; în celălalt, aceştia lipsesc. într-un caz toată lumea aspiră la mîntuirea individuală cu toate că această preocupare nu este nici pe departe universală. Cît despre budism, el propovăduieşte că totul este o iluzie, în vreme ce pentru daoism totul este real. PREFAłĂ 7 în aceste condiŃii ceea ce facem noi poate părea altfel decît disonant? Dar de ce am încercat să facem aşa ceva? Răspunsul este că,/dincolo de orice religie, există omul religios din toate timpurile şi al tuturor civilizaŃiilor. Pelerinajele, procesiunile, lumina luminărilor, postul şi rugăciunea, dar şi cîntecele şi sărbătorile depăşesc şi transcend toate credinŃele. Omul are nevoie de rituri; aceste liturghii îi permit să pătrundă în spaŃiul sacrului, care se va afla întotdeauna dincolo de spaŃiul închis al ştiinŃei. Acest spaŃiu al sacrului este locul unde omul se descoperă mai mare decît este şi unde găseşte atît ordinea universală, cît şi raŃiuni de a trăi. Diferitele religii ale lumii, fiecare în limbajul ei, exaltă înŃelepciunea şi înŃelegerea, sinceritatea şi omenia, sfinŃenia şi umilinŃa; valori comune preŃioase a căror dispariŃie nar dori-o nimeni. /C Va exista oare într-o zi o religie a omenirii aşa cum sperau romanticii în secolul al XlX-lea? Nimeni nu poate şti. Dar sîntem datori să schiŃăm, unii către alŃii, demersuri de apropiere. în 1812 călugării budişti au facilitat traducerea Bibliei în singaleză şi au oferit ospitalitate misionarilor protestanŃi, în vremurile noastre Maica Tereza s-a rugat astfel într-un templu jainist din Digambar: „O Doamne, fa să nu aduc niciodată suferinŃă unei fiinŃe vii (...), să am un simŃămînt de prietenie pentru toate vieŃuitoarele lumii. Fie ca izvorul înŃelegerii să Ńîşnească întotdeauna din inima mea către cei care agonizează şi suferă (...)! Fie ca dragostea reciprocă să înflorească în lume!" Religiile lumii se înscrie în linia acestui mod de a gîndi. Şi prin aceasta reface legăturile cu o tradiŃie umanistă. în secolul al XVI-lea, în India, împăratul Akbar (mort în 1605) a construit o „casă a culturilor"' unde puteau să se exprime reprezentanŃi ai tuturor credinŃelor. Mai înainte — în Occident — Raymundus Lullus, iar apoi Nicolaus Cusanus şi Guillaume Poştei pledaseră pentru înŃelegere, înainte de toate între creştini, dar şi între creştini, evrei şi musulmani şi, în sfîrşit, între discipolii religiilor Cârtii şi credincioşii din alte religii. Nicolaus Cusanus scria în De pace fidei: „Ce altceva îşi doreşte o fiinŃă vie decît sa trăiască în continuate? Ce-şi doreşte cel care există dacă nu să-şi continue existenŃa? Tu (Dumnezeule), tu eşti acela care dai viaŃa şi existenŃa. Tu eşti acela pe care-1 căutăm pe diferite căi şi prin diferite rituri şi care eşti numit cu diferite nume căci, în esenŃă, tu rămîi necunoscut de nimeni şi inefabil."

Este deci evident că nu a fost uşor să lecturezi atent, să pui alături şi în armonie cele cincisprezece contribuŃii scrise de autori de pe trei continente. Agnes Fontaine a făcut-o cu obişnuita-i dăruire şi cu o încredere de nezdruncinat în succesul încercării noastre. Ea este de fapt al şaisprezecelea coautor al cârtii. îi exprim întreaga mea recunoştinŃă.

' CREŞTINISMUL .Se vorbeşte, în mod curent, despre religia ortodoxă, despre religia catolică, despre religia protestantă. în realitate, fundamental, există CREŞTINISMUL. DiferenŃele dintre familiile creştine, chiar dacă au determinat unele rupturi, nu impietează asupra unităŃii creştinismului. De aici concepŃia şi titlul acestui articol. Deşi aparŃinem fiecare uneia din cele trei mari familii creştine, l-am pregătit împreună, obiectivul nostru fiind să evidenŃiem ce este creştinismul în unitatea lui profundă şi, în acelaşi timp, diferenŃele, discordante uneori, ale realizărilor sale istorice. Mai întîi este expus, în trei capitole, fondul comun al credinŃei creştine. Primul capitol tratează izvoarele sale: Cristos şi primele mărturisiri de credinŃă. Al doilea capitol prezintă esenŃialul despre Sfînta Scriptură. Al treilea capitol vorbeşte de concepŃia despre om şi despre mîntuire. Desigur, sînt destule pagini care poartă pecetea apartenenŃei confesionale a autorului lor, dar am vrut să prezentăm aici realitatea care ne este comună. Celelalte trei capitole descriu particularităŃile fiecărei confesiuni creştine, referitoare atît la istoria lor, cît şi la experienŃa spirituală şi la convingerile cărora le stau ele mărturie. O.C., J.B., J.R.

Cristos din mărturisirea de credinŃă de Olivier Clement u Creştinismul înseamnă Isus, în care creştinii îl recunosc pe Cristos, adică pe „Mesia", Uns al Duhului Sfînt, Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu însuşi care a luat trup: 7 „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul vieŃii aceea vă vestim. Şi viaŃa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim viaŃa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă" (1 Ioan 1, 1-2)*. j Dumnezeu este transcendent în aşa măsură, încît a putut transcende însăşi transcendenŃa sa pentru a veni pînă la noi. Istoria unirilor succesive pe care le prezintă Biblia — unirile lui Adam, Noe, Avraam, Moise — culminează şi se desăvîrşeşte în unirea totală, în Cristos, a dumnezeiescului cu omenescul, „fără să se confunde şi fără să se împartă".. Isus este unul dintre noi, el aparŃine total condiŃiei umane, este o individualitate concretă dar, în acelaşi timp, este Cuvîntul care poartă în sine lumea. / „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pămint, cele văzute şi cele nevăzute (...). Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decît toate", scrie Sfîntul Apostol Pavel (Col. 1, 1617). în El, chipul consubstanŃial al Tatălui — „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl", zice Isus (Ioan 14, 9) —, fiecare om este „după chipul" lui Dumnezeu (Fac. 1, 27). Miezul „Bunei Vestiri" — acesta este sensul cuvîntului „Evanghelie" —t pe care o proclamă, către anul 30 al erei noastre, apostolii aleşi şi formaŃi de Isus (apostol înseamnă „trimis"), este vestirea morŃii şi învierii lui: Dumnezeu devenit om se întrupează cu noi în moarte, în toate formele de moarte, pentru a învinge negativitatea lor şi pentru a le transforma în „paşte", în „trecere" spre o viaŃă şi o libertate pe care putem, încă din timpul existenŃei noastre pe pămînt, să le întrezărim şi uneori să le dobîndim. * Traducerea citatelor din Biblie, pentru toată lucrarea, a fost preluată din Biblia publicată de Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988. 12 RELIGIILE LUMII ' La început deci, mărturia apostolilor — iluminaŃi de Duhul Cincizeci-mii nu numai în lumea lor, ci şi în toate comunităŃile fondate de ei — a avut în centrul ei Taina Crucii şi a Pastelor, a crucii pascale dătătoare de viaŃă, „singura cunoscătoare a teologiei", după cum vor spune mai tîrziu SfinŃii PărinŃi. La misterul acesta se referă aproape în întregime epistolele apostolice. în Evanghelii, povestirea Patimilor ocupă un loc atît de important încît au putut fi numite „povestiri ale patimilor cu introducere detaliată". Pe Isus, „începătorul VieŃii, ai cărui martori sîntem noi, (...) Dumnezeu L-a înviat din morŃi", spune Petru în Faptele SfinŃilor Apostoli (Fapt. 3, 15). Pentru tradiŃia creştină primară, Isus nu este un personaj de altădată; este cel înviat, prezent mereu în Duhul Sfînt şi care poartă în sine, scoŃîndu-i din neant, toŃi oamenii şi întregul univers. Primele comunităŃi au înŃeles istoria lui Isus — şi pe aceea a umanităŃii, şi devenirea cosmosului — plecînd de la acest sfîrşit, care este un început nemaiauzit. Principiul, Tatăl, dă. Cristos iartă*, adică face din nou. Duhul, Suflul Sfînt, în această deschidere fără

limite, îi redă omului vocaŃia sa de „creator creat". Grupul amăgit şi împrăştiat al discipolilor s-a reconstituit în Biserică, nu numai în jurul Celui înviat, ci în el, sălaşul Duhului Sfînt. PRIMUL TESTAMENT Pentru religiile arhaice ca şi pentru India, nu există vreo diferenŃă între divin şi univers. Universul este „teofanic". Omul, „cosmizîndu-se", se topeşte într-un divin impersonal. Biblia face cunoscut misterul creaŃiei: Dumnezeu este Celălalt care voieşte lumea şi care o poartă în înŃelepciunea sa. Totul este creat „din nimic", nu pentru că acesta ar fi „ceva", ci fiindcă o creatură nu are existenŃă decît prin voia iubitoare a lui Dumnezeu, care o face depărtată, diferită şi totuşi în relaŃie cu El. Totul este creat printr-un „Eu sînt" care îl transcende dar care îi zice omuiui „tu". „Eu sînt" al transcendenŃei în cel mai înalt grad, pe care Isus o va lua şi şi-o va însuşi. Cristos, Fiul întrupat, este Celălalt din Unul al cărui Duh sălăşluieşte în el şi care ni se împărtăşeşte ca să ne unească diversificîndu-ne.jLa începutul secolului al Vl-lea, Dionisie Pseudo-Areopagitul spune că Dumnezeu „dincolo de Dumnezeu", în mod antinomic Unitate şi Trinitate, împărtăşeşte oamenilor unitatea şi diversitatea: nici contopire asiatică, nici separaŃie individualistă, nici dragoste fără libertate, nici libertate fără dragoste, ci persoana în comuniune. * Joc de cuvinte în limba franceză, donner, „a da", pardonner (scris în textul original par-donner), „a ierta" (n.t.). 13 CREŞTINISMUL Astfel, primul Testament nu este numai istoria intervenŃiilor divine, ci şi aceea a acceptărilor sau a refuzului omului. Decelăm, departe de orice metafizică spaŃială în surplombă a „eternului prezent", o istorie a lui Dumnezeu, a aşteptării lui, a decepŃiilor lui, a supărărilor lui, a dojenirilor lui, a împlinirilor lui. Mîntuirea se apropie sau se depărtează după cum omul este pregătit sau nu să o primească. „Momentul" Cristos, kairos-ul său, nu depinde numai de hotărîrea dumnezeiască, ci şi de voinŃa umană. Va fi nevoie nu numai de Buna Vestire, ci şi de acceptarea lucidă a Măriei, pentru ca tragedia libertăŃii umane să se lămurească. între Dumnezeu şi om, dragostea este o luptă. Dumnezeu vrea un popor „cu fruntea neplecată", care să-1 înfrunte şi care să nu adere la el decît într-o dificilă libertate. Tot astfel Iacov devine Israel pentru că „te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor" (Fac. 32, 28). Iar patriarhii se fac popor şi cînd acest popor este în captivitate în Egipt, Dumnezeu face să apară Moise — care la început luptă, se revoltă — ca să-1 scoată din robie. Trecerea Mării Roşii — prefigurare a botezului — arată că Dumnezeu este acela care eliberează, care dă drumul: tot atîtea verbe care se vor înscrie în chiar numele de Isus: Ieşua, „Dumnezeu mîn-tuieşte". Ieşirea devine „un gest permanent al lui Dumnezeu"1, pînă la Ieşirea definitivă prin apele morŃii, în misterul Crucii şi al învierii: atunci cînd Dumnezeu nu mai salvează un popor zdrobindu-i duşmanii, ci salvează întreaga omenire acceptînd el însuşi moartea. Pe Sinai, sau mai degrabă la Horeb-Sinai, Dumnezeu, în mijlocul focului de pe munte, se revelează inaccesibil: „Sînt ceea ce sînt." Dar imediat el dă Tora, legea unui legămînt fundamental. întregul sens al Decalogului constă în dublul refuz al idolatriei şi al păcatului: acceptarea DistanŃei în care se mistuie idolii, consimŃămînt pentru PrezenŃa care se înscrie în respectul faŃă de celălalt, faŃă de oaspete, reprezentare a Celuilalt, aşa cum a fost în faŃa stejarului de la Mamvri. în afară de această temă globală a Legămîntului, trei figuri anunŃă întruparea Cuvîntului: aceea a regelui mesianic, a Slujitorului care suferă şi a Fiului Omului. Mitul regal, care, în Egipt, identifica pe rege cu dumnezeirea, a fost mai întîi respins, apoi profund transformat, în Israel. Dumnezeu singur este Rege şi profetul Samuel se scandalizează atunci cînd poporul cere un rege dintre oameni, ca să fie la fel cu celelalte popoare. Pînă la urmă, regele va fi doar slujitorul lui Dumnezeu, al Cuvîntului său, chiar dacă le primeşte prin intermediul unui profet, precum Saul, sau dacă apare el însuşi ca un inspirat, ca David. De altfel, regele nu este acela care îl reprezintă pe Dumnezeu în faŃa poporului, ci reprezintă poporul în faŃa lui Dumnezeu. în această calitate el primeşte ungerea Sfîntului Duh, este uns, 1 Jacques Guillet, Themes bibliques, Paris, Aubier, pp. 10-11. 14 RELIGIILE LUMII messia. încetul cu încetul, trecînd printr-o istorie tragică, a crescut aşteptarea unui rege mesianic care să înfrîngă forŃele răului şi să instaureze domnia lui Dumnezeu. Cea mai răspîndită viziune a lui Mesia, în vremea lui Isus, era aceea a noului David însărcinat cu restaurarea regatului lui Israel. Or, în Deutero-Isaia, la capitolele 42, 49, 50 pînă la 53, apare în contrast figura Slujitorului care suferă, care mîntuieşte lumea prin umilinŃa de bună voie şi plină de credinŃă la care s-a supus: „Nu avea nici chip, nici frumuseŃe, ca să ne uităm la El (...) DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor (...) Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinŃele noastre S-a împovărat (...) Chinuit a fost dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a dus (...) Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaŃa."

Meditînd la aceste texte, adăugate profeŃiilor din capitolele 7 şi 9 din Isaia, în special în traducerea Septuagintei2 — „Fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu" — creştinii au putut vedea în cartea lui Isaia o „a cincea Evanghelie". Cartea lui Daniel aparŃine deja genului apocaliptic şi constituie o adevărată filozofie a istoriei, din care descrie în mod simbolic kairoi, momentele providenŃiale. Or, în capitolul 7 apare Figura Fiului Omului — o expresie pe care Isus şi-o va atribui pentru că îi plăcea. Fiul Omului este Omul ceresc şi te gîndeşti la acea „înfăŃişare", care „semăna cu chipul omenesc", pe care o vede Iezechiel în inima lui Dumnezeu (Iez. 1, 26 şi urm.). Fiul arhetip al omului? ar putea întreba creştinii. Orice ar fi, Fiul Omului, pe care-1 aşteptau anumite medii evreieşti (acelea care au provocat înmulŃirea apocalipselor intertestamentare), avea într-adevăr un aspect suprapămîntesc, universalist, cosmic, în perspectiva JudecăŃii de apoi şi a împărăŃiei lui Dumnezeu. Mai mult chiar decît Slujitorul care suferă, Fiul Omului desemnează o existenŃă înglobantă, în comuniune personală şi colectivă în acelaşi timp, pentru că Daniel îl identifică cu „sfinŃii Celui din Prea înalt" (Dan. 7,18 şi urm.). Astfel, în ajunul întrupării, s-a definitivat o aşteptare care este deja o prezenŃă în devenire. Aşteptare şi prezenŃă pe care nu o pot fixa, epuiza nici Templul din piatră, nici Pămîntul făgăduinŃei, căci acestea nu au încetat să se interiorizeze şi să se universalizeze. Este Şehina — în ebraică — prezenŃă ca sub un cort, aluzie la cortul întrunirilor începuturilor, care îşi schimba mereu locul. Lumină care se estompează, luminiŃe în exil, pe care le va aduna Fiul Omului într-o imensă beraka. Berakot-urile de pe masă 2 Aşa se numeşte traducerea în greceşte a Bibliei, realizată la Alexandria, între secolele al IV-lea şi al II-lea î.Cr. CREŞTINISMUL 15 anunŃă euharistia şi prologul Sfîntului Ioan va asemăna Cuvîntul întrupat cu Şehina spunîhd — consonanŃa este frapantă — că acela ekenosen — şi-a ridicat cortul — printre noi. Totuşi, aceste feluri diferite de aşteptare nu coincideau nici pe departe unele cu altele: era o mare distanŃă între figura unui Mesia naŃional, politi-co-religios şi aceea a Fiului Omului, universal şi ultim. Tema Fiului Omului ca Slujitor smerit era străină iudaismului, de unde şi sminteala lui Petru cînd Isus i-a anunŃat răstignirea sa (Mat. 16, 22). /""Scriptura rămînea deci, cum spuneau PărinŃii greci, kryptographia, scriptura tainei, şi skiagraphia, scriptura întunericului, întuneric din care iese lumina. Cuvîntul trebuia să se dezvăluie în afara CărŃii pentru ca sensul lui să fie pe deplin revelatj ISUS Isus este fiul poporului Legămîntului şi al FăgăduinŃei, dar trece dincolo de aceste limite pentru a se adresa omenirii. Dintre cele două genealogii pe care le prezintă Evangheliile, aceea a lui Matei plasează punctul său de plecare la Abraham care „1-a născut pe Isaac", dar Evanghelia după Luca ajunge pînă la Adam, „fiul lui Dumnezeu". Ioan desemnează un „început" veşnic: „La început era Cuvîntul (...) şi Dumnezeu era Cuvîntul (...) şi Cuvîntul S-a făcut trup." Matei şi Luca ne spun că mama lui Isus, Măria, 1-a născut Fecioară fiind, de la Duhul Sfint. Prin intervenŃia transcendenŃei este astfel rupt lanŃul naşterilor spre moarte. Apare cineva Viu, în întregime viu, capabil să aducă ViaŃa chiar şi în moarte, pe care nu o va suporta ca pe un destin, ci şi-o va asuma de bună voie. Isus se naşte necunoscut, într-o iesle, la Betleem, în Iudeea, unde este rege Irod, sub protectorat roman. El creşte în „Galileea neamurilor", la Nazaret, pînă la treizeci de ani. Iosif, tatăl său adoptiv este tîmplar, dar aparŃine seminŃiei lui David. Din această lungă „viaŃă ascunsă" nu ştim nimic; doar o fugă plină de înŃelesuri, la doisprezece ani, la Templul din Ierusalim, unde Isus se întreŃine cu învăŃătorii Legii, spunîndu-i deja lui Dumnezeu „Tatăl Meu", atunci cînd răspunde reproşurilor Măriei (Luc. 2, 41-50). Mai tîrziu, în faŃa discipolilor Săi, El va uni şi va face distincŃie între „Tatăl meu şi Tatăl vostru". ConştiinŃa omenească a lui Isus se deschide încetul cu încetul — se pare — spre desăvîrşirea care constituie fondul fiinŃei sale: „Şi Iisus sporea cu înŃelepciunea şi cu vîrsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni" (Luc. 2, 52). Printr-o mişcare inversă, divinitatea va lua treptat în el dimensiunea decăderii umane, pînă la strigătul disperat de pe Cruce. 16 RELIGIILE LUMII La vîrsta de treizeci de ani, Isus este botezat în apele Iordanului de cel de pe urmă profet al Ierusalimului, Ioan „Botezătorul", care cheamă neamurile la căinŃă. Punct de întîlnire al celor două Legăminte şi figură deja pascală, aceea a scufundării în apele mortificatoare şi a ridicării în apele dătătoare de viaŃă de acum înainte. Şi prima manifestare a Treimii: „Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezîndu-Se şi Iisus şi rugîndu-Se, s-a deschis cerul./Şi S-a coborît Duhul Sfint peste El în chip trupesc, ca un porumbel, şi S-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit" (Luc. 3, 21-22).

LJşus trăieşte evenimentul în rugăciune, el se cufundă în lumina interioară din fiinŃa sa. Subiectul umanităŃii lui este un subiect divin. Atunci, „plin de Duhul Sfint", el este „împins" de acesta în pustie, pentru ca aici să-1 înfrunte pe diavol — diabolos: cel care dezbină. în lupta cu ispitele simbolice el iese învingător, ispite care l-au învins pe universalul Adam: ispita minunăŃiilor materiale, care opreşte dorinŃa omului la nevoile lui, idolatria economiei: transformarea pietrelor în pîini. La care el răspunde: „Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mat. 4, 4). La antipod, ispita magiei, care fascinează nemai-Ńinînd seama de gravitaŃie, adică realitatea în-trupării: să se arunce de pe Templu, ca să fie purtat pe braŃe de îngeri. Şi răspunsul: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău" (Mat. 4, 7). în sfirşit, ispita puterii, a dorinŃei de putere — chiar dacă aceasta se manifestă în impunerea binelui —, separată şi deci separatoare, „diabolică". Şi răspunsul: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti" (Mat. 4, 10)j De acum înainte, Isus, înveşmîntat în Duhul Sfînt — „Duhul Domnului este peste Mine" (Luc. 4, 8) —, tresărind de bucurie în harul care face să vibreze în el relaŃia cu Tatăl, Isus anunŃă „vestea cea bună" şi se anunŃă pe sine ca fiind „vestea cea bună": în el Dumnezeu vine spre oameni, om printre oameni, umanitatea tuturor oamenilor. El le este alături în bucuria lor — la nunta din Cana sau atunci cînd le spune să stea pe iarbă ca să le împartă pîine şi peşte, înmulŃite la nesfîrşit; le este alături în suferinŃele lor, în agoniile lor, în revolta şi în abandonul lor. Le este alături pînă şi în lipsa de Dumnezeu, adică în iad, atunci cînd, pe Cruce fiind, el exclamă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Isus cheamă oamenii să-şi „învîrtoşeze" inima şi mintea (două noŃiuni inseparabile în Biblie), pentru a se deschide, prin el, Oaspetelui dumnezeiesc, ca să ajungă în împărăŃia tăinuită care izvorăşte din Cuvîntul devenit trup, nefiind altceva decît lumina lui, filiaŃia şi Duhul său. „PocăiŃi-vă (jtpetanoeîte: „întoarceŃi mintea voastră'^ căci s-a apropiat împărăŃia cerurilor" (Mat. 4, 17). Discipolii se adunăîn jurul lui. El alege dintre aceştia doisprezece, pentru a-i face „trimişi", adică „apostoli". CREŞTINISMUL 17 Unii văd în el un învăŃat în iudaism, un rabbi. De fapt, el propovăduieş-te prin sinagogi, discută cu experŃii în Scripturi, uneori foloseşte metodele acestora. Dar învaŃă şi sub cerul liber, pe malul lacului, pe înălŃimi, povestitor oriental care inventează „parabole" inspirate din viaŃa cotidiană, profană a Ńăranilor, a negustorilor, a servitoarelor, evocînd regi intraŃi în legendă, cum nu mai existau în acel Răsărit supus Romei. Anturajul Iui este deconcertant. E vorba de femei şi copii, persoane pe care un rabbi le evită cît poate de mult, de colaboratori ai ocupantului roman, funcŃionarii publici care împilau poporul în folosul romanilor (şi al lor), şi de rezistenŃi, zeloŃii, care în afara acestui cerc erau devotaŃi politicii răului, de pescari şi capitalişti, de patriciene şi prostituate. învăŃătura lui nu este un comentariu; este directă: „El îi învăŃa pe ei ca Cel care are putere, iar nu în felul cărturarilor" (Marc. 1, 22); „Că îi învăŃa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăŃau cărturarii lor" (Mat. 7, 29). El îşi spune Stăpînul sabatului şi că sabatul este pentru om şi nu omul pentru sabat; realizează vindecări, de preferinŃă în aceasta zi, cu o uşurinŃă provocatoare. Se arată a fi mai mare decît Iona şi decît Solomon (Mat. 12, 41-42) şi spune: „Eu sînt mai înainte de a fi fost Avraam" (Ioan 8, 581 El şe identifică cu Fiul Omului, în acelaşi timp Om ceresc, arhetip dumnezeiesc al omului, şi Om „maximum", cum îl va numi Nicolaus Cusanus3. El îşi atribuie nume divine ca: acel „Eu sînt^îpe care tocmai l-am citat, dezleagă păcatele, scoală morŃii, afirmă că el este, în sine însuşi şi chiar de acum, „învierea şi viaŃa" (Ioan 11, 25). Cu toate acestea, îşi ascunde caracterul mesianic, căci îl interpretează nu în perspectiva regelui victorios, ci în aceea a slujitorului smerit. „Taina mesianică" constantă în Evanghelia după Marcu, în care Isus îi face să tacă pe bolnavii pe care i-a vindecat şi pe demonii pe care i-a alungat. Nu acceptă mărturisirea Martei: „Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu..." (Ioan 11, 27), decît în momentul în care va trece prin ruşine, tortură, moarte. Refuză să fie făcut rege: „împărăŃia Mea nu este din lumea aceasta"^Foloseşte tot mai mult un limbaj de universalitateJUmi-linŃa amestecată cu umor a femeii siro-feniciene — „şi cîinii, sub masă, mănîncă din firimiturile copiilor" (adică ale evreilor) (Marc. 7, 28) — obŃine de la Isus o minune pe pămînt străinfjnu va mai fi pămînt străin. Cînd descrie Judecata cea de pe urmă (Mat. 25, 31 şi urm.), toate neamurile se găsesc adunate şi judecate după un singur criteriu: respectul şi grija faŃă de aproapelej Minunile pe care le face Isus — sau mai degrabă credinŃa plină de nădejde a interlocutorilor săi — sînt singurele „semne": acestea fac cunoscu3 Nicolas de Cues, „sermon: II a convenu que le Christ souffrit", în QLuvres choisies, Paris, Aubier, 1942, pp. 49-50. 18 RELIGIILE LUMII tă, anticipează ultima Schimbare la FaŃă pe care Isus o poartă în sine. Acestea anunŃă lupta cu moartea şi victoria asupra morŃii. în faŃa mormîn-tului lui Lazăr, în faŃa tristeŃii deznădăjduite a celor rămaşi, „a lăcrimat Isus". Urmează chemarea hotărîtă: „Lazăre, vino afară!" (Ioan 11, 43).

Cu puŃin înainte de Patimile sale, el se schimbă la faŃă, pe munte, iar trei dintre apostolii săi pot să vadă lumina pe care o raspîndeşte în taină, în timpul convorbirilor cu Moise şi Ilie — Legea şi ProfeŃii — despre al său exodos care urma să se desăvîrşească la Ierusalim (Luc. 9, 30-31). Şi acest exod tragic se desăvîrşeşte ca să strălucească Lumina, nu numai pe munte, ci şi în prăpastie, venindu-ne, de acum înainte, nu din afară, orbitoare, ci prin moartea care limitează natura noastră şi ale cărei încuietori au fost zdrobite. Isus intră în Ierusalim ca un rege paradoxal, „Mesia altfel", călare pe un asin şi nu pe un cal de bătălie. El îi alungă cu asprime pe vînzătorii de la Templu: pentru a marca încetarea jertfelor şi pentru a aminti că nu-i poŃi sluji în acelaşi timp şi „pe Dumnezeu şi pe Mamona", adică banul. Prin el se va realiza, pentru toate locurile şi pentru toate timpurile, marea jertfa, nu de împăcare cu Dumnezeu, ci de restaurare a omului: „DărîmaŃi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", a spus el despre „templul trupului Său" (Ioan 2,19-21). Templu nou, Miel pascal definitiv, reluare a tuturor legămintelor în Legămîntul cel de pe urmă: în timpul ultimei mese cu apostolii, cînd trădarea prietenului inaugurează Patimile, el rupe şi împarte pîinea — „acesta este Trupul Meu care se frînge pentru voi" —, binecuvintează şi oferă paharul plin cu vin — „Acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulŃi se varsă" — anticipînd moartea şi în acelaşi timp victoria lui; el nu va mînca din acest Paşte, el nu va bea din rodul viŃei, „pînă ce nu va veni împărăŃia lui Dumnezeu" (Luc. 22, 17-18). Căci spusese: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaŃă veşnică (...). Trupul Meu este adevărată mîncare şi sîngele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el. Aceasta este pîinea care s-a pogorît din cer" (Ioan 6, 54-58). Lovindu-se de duşmănia puternicilor (şi abililor) reprezentanŃi ai politicii şi religiei, Isus este arestat, batjocorit, biciuit, scuipat, încoronat cu o coroană de spini, înveşmîntat în derîdere cu purpură. Ecce homo, „iată omul". Procuratorul roman îl condamnă la moarte ca „rege al iudeilor", deci ca pe un răzvrătit împotriva Cezarului, la cererea anumitor şefi ai poporului iudeu (dar apostolii vor frecventa multă vreme Templul şi prima comunitate, de la Ierusalim, va fi compusă în totalitate din evrei)Ń_Pogoj:ul evreu, spunea Peguy, a fost atunci un „teatru de umanitate": într-adevăr, pretutindeni aflăm „spiritul importanŃei" politice şi „spiritul importanŃei" religioase, de cele mai multe ori mergînd mină în mînă: unii, divinizînd CREŞTINISMUL 19 puterea, ceilalŃi, pretinzînd că o au de la Dumnezeu. în cuvîntul său, ca şi în tăcerea sa, Isus arată pînă la sfîrşit o libertate suverană: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl fiindcă Eu îmi pun sufletul, ca iarăşi să1 iau./Nimeni nu-1 ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-1 pun şi putere am iarăşi să-1 iau" (Ioan 10, 17-18). J Isus răstoarnă toată fizica supranaturala a curatului şi necuratului, a sa- J crului şi profanului, întreaga ierarhie construită pe excluderi care caracte- / rizează explicit toate societăŃile arhaice şi, implicit, societăŃile moderne. El denunŃă tentaŃia de a avea duşmani şi sclavi. Duşmanii, pentru a arunca asupra lor neliniştea proprie şi, iată, astfel este distrusă legătura dintre violenŃă şi sacru. Sclavii, ca să te simŃi Dumnezeu şi, pentru o clipă, să uiŃi de moarte. De aici porunca paradoxală, fundamentală, „iubeşte-i pe duşmanii tăi", pe care Isus o exemplifică, desăvîrşind-o pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luc. 23, 34). PoŃi „să-i iubeşti pe duşmani" atunci cînd înlăuntrul tău neliniştea devine încredere, moartea înviere; şi astfel poŃi să rupi lanŃurile de neînlăturat ale morŃii. „ToŃi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Mat. 26, 52). „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu" (Mat. 22, 21), adică omul, chip al lui Dumnezeu, taină de nepătruns şi totuşi — şi prin urmare — iubire din punct de vedere ontologic. Pentru a deschide spaŃiul libertăŃii spiritului, Isus încrucişează domnia Cezarului cu domnia lui Dumnezeu, istoria lui Irod şi a lui Pilat cu aceea a Fericirilor. El aruncă în istorie — rană şi sămînŃă — revelaŃia persoanei ireductibile şi a întregii omeniri din fiecare persoană. El le cere alor săi să transforme puterea în slujire: „Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpînesc se numesc binefăcători./Dar dintre voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tînăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte./(...) Iar Eu, în mijlocul vostru, sînt ca unul ce slujeşte" (Luc. 22, 25-27). Lui Isus îi place să-i dea pe samariteni drept exemplu. Samaritenii erau cu atît mai mult urîŃi şi dispreŃuiŃi, cu cît erau mai uniŃi şi erau acuzaŃi de a fi denaturat adevărul sub influenŃe străine. Samariteanul este deci aproapele căruia i se detesta personalitatea. Tocmai un samaritean însă, în parabola care îi poartă numele, îl îngrijeşte pe rănitul pe care preotul şi levitul l-au dispreŃuit (Luc. 10, 2937). Isus revelează iubirea „în duh şi în adevăr" (Ioan 4, 24) unei femei samaritence la fîntîna lui Iacov. Aici personalitatea rea a celuilalt este de două ori mai mare: nu numai că era din Sama-ria, dar mai era şi femeie, nu numai că era femeie, dar mai era şi pierdută din cauza moravurilor ei, pentru că a avut cinci bărbaŃi iar cel cu care trăieşte acum nu este bărbatul ei.

7. Iar el însuşi s-a făcut veşmîntul nostru de sărbătoare.) Iar ei (. într-un loc şi într-o vreme cînd servirea mesei era un adevărat ritual care se desfăşura după reguli minuŃioase de curăŃenie şi de incompatibilitate. pe cerşetori. să-şi înveşmînteze inimile în recunoştinŃă pentru marea bucurie nemeritata. refuzînd să o închidă pe femeie în rolul său casnic. FuncŃionarii romani şi prostituatele a căror inimă se căieşte vin înainte în împărăŃia lui Dumnezeu./(. Duhul Sfînt.. RepetiŃia temătoare înseamnă moarte. banul lui de aur. Paris. totul să fie iertare. s-a ridicat şi le-a zis: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintîi piatra asupra ei.14-16). iniŃial la moarte. Isus o îndreptăŃeşte pe Măria. despre care nu se va mai vorbi. cu cît simbolizează infidelitatea lui Israel. să inventăm.. pe ologi. ci cei bolnavi. iar nu jertfa. numindu-1. visătoarea. punîndu-Şi mîinile peste ei.. Mai bine o inventivitate şireată ca a iconomului necinstit care. Noi datorăm lui Dumnezeu totul. gratuita. Iertarea este. Cu o ironie care anunŃă o modernitate foarte laică. este condamnat să-1 piardă. mai tîrziu. cei ocupaŃi. femeile şi copiii contau foarte puŃin ca persoane (femeia era înainte de toate funcŃie. chemarea de profundis. în Cristos şi sub puterea arzătoare a Duhului Sfînt. căci mult a iubit" (Luc. le reduce datornicilor stăpînului său obligaŃiile faŃă de acesta. Totul să fie taină şi iubire. 10. „şi răi şi buni" (Mat. Şi Isus i-a zis: Nu te osîndesc nici Eu. unde sînt pîrîşii tăi? Nu te-a osîndit nici unul?/Iar ea a zis: Nici unul./Şi luîndu-i în braŃe. începînd de la cei mai bătrîni şi pînă la cei din urmă. prin definiŃie. ci ceea ce iese de aici. unul cîte unul.) LăsaŃi copiii să vină la Mine şi nu-i opriŃi. foc. nici nu se merită. smulgînd . Isus face aici aluzie la mormîntul său. rugăciunea pe care Isus a spus-o ucenicilor săi. Le Seuil.20 RELIGIILE LUMII în societăŃile antice. încrederea şi smerenia care fac din fiecare om un fiu al împăratului. scriind nu pe tabla Legii. 25. Şi erosul— scena este erotică — ajunge pînă la un extaz neîmplinit. 1982. Punctul culminant al acestei reînnoiri evanghelice este tocmai punerea faŃă în faŃă a straniului Mesia cu o femeie vinovată de o crimă cu atît mai mare. Isus merge pînă la începuturi. venind din „inimă". Lucrătorul din ceasul al unsprezecelea primeşte acelaşi salariu cu cel de la prima oră. Nu numai că îi lasă pe păcătoşii cunoscuŃi să vină la el./(. pentru a-şi face prieteni. urcă în noi. 21 CREŞTINISMUL zaice pe care le urmează hrana arătînd că ceea ce are valoare nu este ce intră în gură. Acela care îşi îngroapă talentul... aşa cum o va face. 47). pe nisip.. libertate în iertare! Iertarea produce în om — şi o aprofundează la nesfîrşit — învîrtoşarea inimii. credinŃa. fie ea simbolică sau sacerdotală). Căci prin îhvîrtoşarea inimii. prinsă în flagrant delict. încrederii lor neşovăielnice. Trebuie să înmulŃim viaŃa. Nici nu se măsoară. dincolo de rol. „Şi ne iartă nouă greşealele noastre. rodnicie] i se va da. Cu o singură condiŃie: să se îmbrace cu hainele lor de sărbătoare. un fel de înmormîhtare. Şi cum ei stăruiau să-1 întrebe. 10). 29). Stăpînul casei îi aduce atunci pe cei care stau de-a lungul gardurilor şi drumurilor. iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua" (Mat. nu va intra în ea. Mergi. şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decît arderile de tot» [cit. i-a binecuvîntat. Isus mănîncă alături de oricine. supremă desfrînare (Luc. 12-13).) Isus (. După cum a observat France Quere4. şi a rămas Isus singur şi femeia. Marta. precum şi noi iertăm greşiŃilor noştri" se cere în Tatăl nostru.. adică din interiorul cel mai personal al fiecăruia. ci cu degetul. ci chiar el merge în întîmpinarea lor.." (Marc.. deschidere către Duhul Sfînt.) i-a zis: Femeie. Les Femmes de l'Evangile. Dar mergînd. inspiraŃie. 6. stă la masă cu păcătoşii. Isus o consacră pe femeie în deplina ei demnitate ca persoană. amintindu-le acuzatorilor propria lor condiŃie de păcătoşi. Chemările lui nu propun legi noi. varsă parfum pe capul său. însăşi viaŃa lui Cristos. căci a unora ca aceştia este împărăŃia lui Dumnezeu. Dar aluzia.7-11). el aminteşte circuitele cele mai pro4 France Quere. deci şi în Israel.. De asemenea. afirmîndu-i astfel caracterul mesianic. primind-o în rîndul discipolilor săi.. de-acum să nu mai păcătuieşti" (Ioan 8. ziceau primii creştini. să fructificăm. se invita la ei: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. 6]. de mască sau de păcat. Căci el merge în inimă../Adevărat zic vouă: cine nu va primi împărăŃia lui Dumnezeu ca un copil. devine aluzie la înviere în care erosul este metamorfozat. Să mai amintim oare că Isus îi refuză bărbatului posibilitatea de a-şi repudia femeia? El cere să fie lăsaŃi copiii să vină la el şi îi dă de exemplu datorită. Doamne. El o salvează de la lapidare pe femeia adulteră. 7. la sămînŃa legii: iubirea creatoare. desigur. Persoanele importante. Os. „Căci tot celui ce are [viaŃă. ci pe păcătoşi la pocăinŃă" (Mat. refuză atunci cînd sînt invitaŃi să ia parte la masa de nuntă.) ieşeau. Isus o primeşte pe femeia desfrînată care îi spală picioarele cu parfum şi cu lacrimi şi le şterge cu părul ei. „(. O necunoscută. 22. ceilalŃi nu ne datorează nouă nimic. 36-50): „Iertate sînt păcatele ei cele multe. învăŃaŃi ce înseamnă: «Că milă voiesc. 9. Singura realitate este persoana participanta la forŃa creatoare a lui Dumnezeu şi deci capabilă să comunice cu alŃii şi să binecuvînteze toate lucrurile. printre duşmanii lui nu este nici o femeie. ele sînt viaŃă. în persoană. Că n-am venit să chem pe drepŃi.

. evocă relaŃia sa infinit de lucidă şi de iubitoare cu fiecare persoană. s „FericiŃi cei săraci cu duhul. „DaŃi şi vi se va da (.— putem participa la aceasta — învelişurile uscate. a escamota în el umanul sau divinul. FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luc. dar eliberează legăturile familiale: lasă-i pe morŃi să-şi îngroape morŃii. 37). ci să ne dăruim Aceluia care este izvorul lor şi Dumnezeul lor. 6. FericiŃi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate. nu trebuie să încercăm să ne armonizăm cu ele într-o manieră voluntaristică. că aceia se vor sătura. 36). purtînd în el întreaga umanitate.. 6. căsătoria indisolubilă. drept chemare. Exemplul său^mesajul său conturează astfel nu o anti-morală ci o su-pra-morală. 6. căci el a venit pentru a-i salva pe cei pierduŃi./LuaŃi jugul Meu asupra voastră şi învăŃaŃi-vă de la Mine. a dreptăŃii şi a frumuseŃiiTJAcestea dau posibilitatea de a te transforma. printre multe altele. a se „re-pune"* înseamnă a se odihni în mod dublu. toată această moarte amestecata cu dorinŃa noastră fundamentală. FericiŃi cei ce plîng. în Cristos. 22 RELIGIILE LUMII La întrebarea: „Cine este aproapele meu?".criza~oricâreTreIîgir\T:l nu trebuie să fie nici reprezentare a "culturii şi a societăŃii într-o formă „holistă". că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.). că El este bun cu cei nemulŃumitori şi răi" (Luc. devine aproapele omului. la vreo condamnare oricare ar fi aceastaTÎLNu judecaŃi şi nu veŃi fi judecaŃi" (Luc. Fericirile5 învăŃate de Isus pe munte (Mat. în divin şi în omenesc. acela care îi iubeşte pe ai săi mai mult decît pe mine. 28-30). adică obiectivarea erosului în afara relaŃiei personale. pentru ca. 6. întrebat „cînd va veni împărăŃia lui Dumnezeu?". 3-12) îl descriu pe el însuşi. 38). Dacă Persoana şi destinul lui Isus reprezintă Fericirile.. denunŃul său — mai aspru la Luca (6. Ar trebui probabil să spunem despre creştinism că este chema^jjLigecial în zi-lelejioastre^după atîtea trădări. dar lui Petru îi spune să pună sabia în teacă. la rîndul lui să devină aproapele fraŃilor săi. fără să nădăjduiŃi nimic în schimb. că a lor este împărăŃia cerurilor. 11. Nu relaŃia trebuie respinsă. cu aceeaşi vi se va măsura" (Luc. Isus le-a răspuns: „împărăŃia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Pe Isus cel paradoxal.jeligiareligiilor" şXlirace'-lasi timp^. „FiŃi milostivi. a celor ce se bucură. s-a arătat a fi aproapele?. nu cere înapoi" (Luc. că plata voastră multă este în ceruri. 35). că a lor este împărăŃia cerurilor. El îi alungă cu biciul pe vînzătorii de la Templu. că sînt blînd şi smerit cu inima şi veŃi găsi odihnă sufletelor voastre. el este plin de iubirea Tatălui faŃă de fiecare fiinŃă vie şi pentru toŃi. dar devine un izvor nesecat de veghe şi de inspiraŃieŃjPresimŃim că ceilalŃi au o existenŃa lăuntrică ca a noastră. erosului: căci. copiii mei. în mod paradoxal... inspiraŃia. Bisericile chiar nu au făcut altceva decît să încerce a1 clasifica. că aceia vor moşteni pămîntul. şi de la cel care ia lucrurile tale. ispitele averii. aceşti păcătoşi care acceptă să fie iertaŃi îşi continuă drumul spre împărăŃia lui Dumnezeu — această împărăŃie care. este deja aici. dar care luminează în profunzime toate aspectele existenŃei. „Ci iubiŃi pe vrăjmaşii voştri şi faceŃi bine şi daŃi cu împrumut. FericiŃi cei milostivi. de asemenea. ca să reluăm expresia folosită de Maxim Mărturisitorul./Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară" (Mat." 23 CREŞTINISMUL A se odihni. 24-26) — la adresa celor bogaŃi. încearcă să o pietrifice. pe cea feminină ca şi pe cea masculină. că aceia vor vedea pe Dumnezeu. de a împărŃi în sine Ńapii şî iezii. dă-i. puterii. Isus răspunde prin parabola samariteanului milostiv şi astfel răstoarnă întrebarea: „Cine. cu ce măsură veŃi măsura. să constituie . Şi nici nu vor . prin comuniunea cu sfinŃii. energia care face posibilă crearea vieŃii." Dumnezeu.. acesta. minŃind din pricina Mea. căci ei nu sînt ai săi. El repune în circuit iertarea paradisiacă a iubirii omeneşti. Atunci omul participă îăgenerozitatea nebună a lui Dumnezeu: „Oricui îŃi cere. o lavă pe care oamenii şi oamenii Bisericii. însă ea este un dar care respinge porneia. FericiŃi cei blînzi. cel de neclasat — creştinii. 5. El oferă drept ideal. suprimînd adjectivul posesiv: femeia mea. El este o lumină conflictuală — „fericiŃi veŃi fi cînd vă vor umili" —. ci natura ei. FericiŃi făcătorii de pace. precede şi zădărniceşte orice merit. şi răsplata voastră va fi multă şi veŃi fi fiii Celui Prea-înalt. nu este vrednic de mine. „Iubirea nebună" a lui Dumnezeu pentru om. 6. a întrebat el. BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi. că aceia se vor milui. El apare în mod suveran liber în faŃa ispitelor în care se exprimă ispita fundamentală a morŃii. care trebuie schimbata. FericiŃi cei curaŃi cu inima. care însă le scapă mereu şi.30). a tuturor celor mulŃumiŃi şi plini de ei înşişi. refuzăm săi reducem la vreo explicaŃie. fricii. totalitară nici „religie" cu sensul de compartiment al existenŃei umane. FericiŃi veŃi fi voi cînd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră. că aceia se vor mîngîia. în el nu există nici o perversitate: îi respectă atît de mult pe ceilalŃi încît se lasă răstignit pentru ei. „VeniŃi la Mine toŃi cei osteniŃi şi împovăraŃi şi Eu vă voi odihni pe voi. taina „euharistică" a lucrurilor.. că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

întrucît aŃi făcut unuia dintr-aceşti fraŃi ai Mei. în temniŃă am fost şi aŃi venit la Mine. Dar Evangheliile sînt o Ńesătură de semne şi enigme. gelos. ca reanimarea unui cadavru şi sarcasmele „secolului Luminilor" au avut. împărăŃia lui Dumnezeu. Iubirea lucrătoare se hrăneşte din rugăciunea vigilentă şi discretă: „Tu însă. poate să vină sau să se dezvăluie deplin în modul cel mai neaşteptat. din capitolul 25 al Evangheliei după Matei (35-40) îl identifică pe Cristos cu întreaga omenire. Nu există interes decît pentru Isus Cristos din istorie. învierea se identifică cu credinŃa. panumană. dacă cineva voia ca din ele să nu rămînă decît o istorie raŃional garantată.t). sugerată de Isus. ca un hoŃ care vine pe furiş în plină noapte. închizînd uşa. roagă-te Tatălui tău. ea însăşi „pre-critică". sensul dat de credinŃa lor Răstignirii." în Isus Cristos. Parabola JudecăŃii viitoare. îŃi va răsplăti Ńie" (Mat. supusă „legilor" pe care le analizează ştiinŃa. în efracŃia clipei. de va fi ochiul tău curat. de atîtea ori necunoscut. şi-a pierdut dimensiunea ontologică. acest loc. tezaurul ce a fost descoperit — şi sîntem gata să dăm totul pentru a cuceri acest cîmp. bolnav am fost şi M-aŃi cercetat. Care este în ascuns. în care demersul istorico-critic este mai limpede. conştiinŃa. „VegheaŃi deci. 6. „Luminătorul trupului este ochiul. încît cineva ca Eugen . precum banul poarta chipul împăra-tuluOParabola mielului pierdut evocă omenirea adunată de Păstorul cel Bun şi Sfintul Şir al îngerilor credincioşi. (Neliniştea femeii sărace care caută banul pierdut simbolizează neliniştea lui Dumnezeu: . continuitatea între Isus al istoriei şi Cristos al credinŃei nu mai este negată. bărbatul din Nazaret. Nevăzutul pătrunde aici în mod intim văzutul. Ea este perla cea fără de preŃ. nu întîlnim îndoieli la creştini cu privire la autenticitatea datelor despre înviere oferite de Scripturi. 17. Astfel evocată. Căci. Mie Mi-aŃi făcut. trăit de primele comunităŃi. * Joc de cuvinte în limba franceză: poser. dar învierea. Teologia „liberală" a secolului al XLX-lea s-a dezvoltat în acest univers fără taine. care vede în ascuns. căci nu ştiŃi cînd va veni Stăpînul casei!" A veghea. imagine a lavei ascunse sub pietriş? —. însetat am fost şi Mi-aŃi dat să beau. Mă iubeşti?" Bucuria găsirii banului este bucuria lui Dumnezeu atunci cînd 1-a găsit pe omul rătăcit. „a pune" şi se reposer (în text re-poser). „a se odihni" (n. zicînd: Doamne. a identităŃii sale divine este atît de clară. cosmică pe care o avea pentru primii creştini şi pe care au aprofundat-o PărinŃii Bisericii. ca într-o icoană. el a descifrat în „mitul" învierii evenimentul credinŃei. prea mici. care are totuşi chipul şi înfăŃişarea lui. 24 RELIGIILE LUMII Isus sugerează împărăŃia lui Dumnezeu prin parabole. istoria însăşi dispărea. O sămînŃă care creşte fără întrerupere. „palatul de cristal" despre care vorbeşte Dostoievski. Parabola fundamentală — a fiului risipitor — revelează iubirea plină de respect a Tatălui care îl lasă pe fiul său să plece liber. încît trebuiau neglijate fragmente întregi./Atunci drepŃii îi vor răspunde. căci omul locuit de împărăŃia lui Dumnezeu este o existenŃă în comuniune (Luc. şi Tatăl tău. sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau cînd Te-am văzut bolnav sau în temniŃă şi am venit la Tine?/Iar împăratul răspunzînd va zice către ei: Adevărat zic vouă. un caracter eliberator. pe Isus cu fiecare om care suferă: „Căci flămînd am fost şi Mi-aŃi dat să mănînc. cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am hrănit? Sau însetat şi łi-am dat să bei?/Sau cînd Te-am văzut străin şi Te-am primit. Lumea rămînînd ceea ce este. aceasta era prezentată sărăcăcios. se simte insultat în conştiinŃa lui de om al datoriei împlinite. iată. de cele mai multe ori. care crede că îşi cumpără mîn-tuirea cu meritele sale. Adevărata problemă a apărut atunci cînd o ştiinŃă. „omul este taina lui Dumnezeu pentru om". blînd propovăduitor al moralei sau mesia politic a cărui aventură s-a terminat cu eşecul de pe Cruce. poate ca un semn pentru altceva. care. Astăzi.2021). Sărăcia de idei este uneori atît de mare. din acest punct de vedere.Adam. intră în cămara ta şi. străin am fost şi MaŃi primit:/Gol am fost şi M-aŃi îmbrăcat. pe ramurile căruia se aşază păsările şi îngerii. Aici intervine Bultmann6. unde eşti?". 6. La limită. 22). după o interpretare „existenŃială" a acesteia (pentru Heidegger. dar aleargă în calea lui atunci cînd se întoarce şi respinge uscăciunea inimii fiului mai mare. împărăŃia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru" — se poate traduce şi „printre voi". cînd te rogi. în exegeza occidentală.6). Lăsîndu-1 puŃin mai la o parte pe Isus al istoriei. a se deştepta înseamnă să vindeci ochiul de inimă care. De cele mai multe ori. „Petru.zice: Iat-o aici sau acolo. a postulat că nu există nici o altă realitate în afara lumii simŃurilor şi a măsurii. un existenŃial este o structură de existenŃă). Isus nu mai era decît o fantomă. „Minunea" şi deci şi învierea care este minunea minunilor trebuiau apriori să fie negate. CREŞTINISMUL 25 ETARE A ÎNVIERII Pînă în secolul al XlX-lea. percepe o rază a împărăŃiei lui Dumnezeu. tot trupul tău va fi luminat" (Mat. dacă este deja în noi sau printre noi — trebuie să spunem că o pregătim sau că trebuie să o căutăm mereu. Cea mai mică dintre toate seminŃele care devine un copac înrădăcinat bine în pămînt şi în cer. anticipare a marii efracŃii finale.

acŃionează anumite forŃe. Moscova. desăvîrşeşte şi ne deschide. străluceşte cîteodată prin „fereastra privirii"8. „Nu credinŃa se naşte din minune — ar fi aici una dinispitele majore respinse de Cristos —. prin fisurile ei pătrunde neantul căruia libertăŃile îngerilor căzuŃi îi dau o consistenŃă paradoxală. scrie Berdiaev. legea de identitate. în jurul lui. trup. Ea dărîmă zidul de separaŃie care. dar dacă zidurile sînt dărîmate deodată. după reguli pe care le putem studia. 124 C. 56. 1968. reunire mai mult sau mai puŃin opacă în funcŃie de starea spirituală a omului. ci ca persoana perfectă. 1911. „victorie a forŃelor harului asupra forŃelor dătătoare de moarte ale naturii decăzute"12. 8 Cf. adică al libertăŃiifdar credinŃa deschide omul pentru victoria vieŃii. boala fiinŃei create îşi găseşte leacul. căci el atribuie o anumită materialitate şi inteligibilului. 9 N. investigaŃia ştiinŃifică şi legile decelate de ea sînt incluse în boala pe care aceste legi o exprimă şi o limitează în acelaşi timp. dar Cristos nu poate învia. nici forma lui. „Zidurile închisorii noastre. extra-pusă. De aceea. „într-o cameră închisă. După cei mai mulŃi dintre PărinŃii Bisericii. noul Adam. O individualitate umană eliberată de orice limita. Ceea ce multiformul Adam nu a ştiut să realizeze. 6 A se vedea în special Jesus. Claude Vigee. 1987. Totul a fost creat de şi în Cuvînt. 7 E. fiind conŃinut într-un punct din spaŃiu şi din timp.. Ńesut din toată materia cosmică. Paris. toate acestea sînt instituite prin refuzul cu care am răspuns Tatălui. a creaŃiei modelate în lumina începutului. marea RaŃiune divină. PuŃi. fiinŃa creata din nimic este potenŃial tainică şi această taină cosmică trebuie să se desăvîrşească prin comuniunea oamenilor cu Dumnezeu. PQ 46. pe drept. nici alte atribute luate în ele însele nu constituie corpul respectiv. p. umanitatea sa. pentru a se desăvîrşi în înviere. Logosul. mythologie et demythologisation. atunci lumea se transfigurează în ele. ci transformă sfera spirituală în care se găseşte aceasta din urmă. 26 RELIGIILE LUMII Am vrea să evocăm aici presupunerile hermeneuticii eclesiastice în viziunea originală şi patristică. ci germe-nele sau împlinirea voalată a trarisfigurării lumii. care instaurează „Omul unic" al intenŃiei divine — Adam Kadmon al misticii iudaice —. Trupul său.. Flammarion. Drewermann. nici culoarea lui. Paris. permite vieŃii eristice să intervină. a cărei nostalgie o are arta şi care."n Cristos este acela în care se dărîmă zidurile şi intervin energiile divine. Dar energiile divine pot intra năvalnic în camera închisă bine a lumii repudiate. „Nimic dintr-un corp. La Faille du regard. dacă energiile unei realităŃi mai vaste pătrund în cameră. prin atitudinea lui constant „euharistică". în el. Din acŃiunea imanentă a acestor forŃe nu poate praveni nimic insolit. în aşa fel că eu pot să dau învierii mele un sens psihologic. împietrirea. Le Cerf. 10 Gregoire de Nyssa. Or. izo-lînd lumea de ceea ce este divin. devin. Cristos. umanitate de jertfă şi de comuniune. pentru că este a unei Persoane divine. timpul care distruge. ci minunea este dată credinŃei". spaŃiul care zdrobeşte. Del'âme et de la Resurrection. Cristos apare pe pămînt nu ca o existenŃă individuală care vede în lume o pradă şi devine prada „acestei lumi". Ceea ce nu înseamnă abrogarea exterioară a legilor „naturale": după aceste legi. La Parole qui guerit. 3.. pentru că este o existenŃă în comuniune asumîndu-şi în întregime omenirea. Le Seuil. în Cristos. Paris.^! ... 1991. în acelaşi Trup eclesial. categoriile epistemologice adică.7 Dar este vorba de acelaşi dualism între simbolizat şi simbolizant. prin propria noastră orbire şi prin duritatea inimii noastre. Materia împietrită. ci doar ceea ce poate fi înŃeles.Drewermann crede că ar putea „re-fermeca" creştinismul dînd evenimentelor majore ale Evangheliei un înŃeles oniric. El vrea să spună că materia sensibilă nu este altceva decît concretizarea materiei luminoase pătrunse de Duhul Sfînt. ci ele anticipează venirea împărăŃiei lui Dumnezeu. Aceasta nu este reanimarea unui cadavru. Lumină pe care o presimte fizica contemporană. Lumea întreagă este o astfel de cameră închisă în care acŃionează în mod regulat forŃe date. cu toată „îmbrăcămintea din piele" (Fac. Totuşi syndrome («reunirea 1od>) devine un corp". viziune actualizată în contextul modernităŃii de filozofii religioşi ruşi. scria Grigorie de Nyssa."9 FiinŃa creaŃiei a devenit bolnavă. posibilitatea de a-1 de-săvîrşi în perspectiva împărăŃiei lui Dumnezeu. Filozofia libertăŃii. Contrariul va desfiinŃa spaŃiul credinŃei. moartea continuă să omoare. o întoarce către neant. Aceste forŃe nu pot provoca minunea într-un mod imanent. Minunea nu abrogă defel „legile naturii". Berdiaev. 27 CREŞTINISMUL în raport cu care Dumnezeu este radical transcendent. Cristos le conŃine în realitate şi le transformă în drumuri de întîlnire.. „Minunile" din Evanghelie nu sînt fapte uimitoare — Bultmann distinge. Ed. 21). lumea accede la modalitatea ei „pneumatică": Van Gogh trece în sfirşit dincolo de poarta soarelui. între visul liniştitor şi realitatea care rămîne supusă fatalităŃilor chinuitoare. atunci poate avea loc ceva insolit care va fi «miraculos» pentru aceia care consideră că universul se reduce la camera respectivă. ca Berdiaev. între Wunder şi Mirakel —.10 Grigorie nu opune aici sensibilul şi inteligibilul într-o perspectivă elenistică. nu este altceva decît orbirea.

Semnul pare să fie acela al unei absenŃe prin exces de prezenŃă. întîi de toate. extirpînd rădăcina răului. op. Un necunoscut . că femeile au venit la mormîntul lui Isus şi nu au găsit trupul acestuia. Cristos nu este adus la condiŃia „acestei lumi". 28 RELIGIILE LUMII Putem găsi o expresie cvasioriginală a evenimentului în scurtele mărturisiri de credinŃă pe care le inserează Pavel în Epistolele sale: 1 Tes. ca unul născut înainte de vreme. au afirmat că trupul fusese furat. Venirea femeilor la mormîntul lui Isus este atestată de cele patru Evanghelii. reprezentată de mormîntul închis. căci lumea. apare un acord fundamental: evenimentul s-a produs foarte devreme. lumii morŃii. întrupat. Cristos a murit pe cruce. Dar că Cristos ar fi înviat./Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi. totul sugerînd o persoană vie. Graben-garten. după Scripturi. iar unii au şi adormit. Un necunoscut foarte real este. îngerul îi spune cu mare blîndeŃe Măriei Magdalena: „Femeie. viziunea lui Cristos slăvit într-o experienŃă inseparabil personală şi eclesială. apoi tuturor apostoli-lor. Evangheliile canonice arată doar piatra dată la o parte. a umplut pînă şi moartea de lumina lui: „Pentru aceea zice [formulă care introduce un citat]: «Suindu-Se la înălŃime./Iar la urma tuturor./în urmă S-a arătat deodată la cinci sute de fraŃi. a robit robime şi a dat daruri oamenilor./Şi că S-a arătat lui Chefa. 12 Id. FaŃă de Lazăr şi de ceilalŃi „sculaŃi" despre care vorbesc Evangheliile. CREŞTINISMUL 29 constrînge: unii. pe care Măria Magdalena îl ia drept grădinar — grădina paradisiacă din jurul mormîntului gol. găsim un limbaj imnic (şi aici este vorba de citate) care celebrează amploarea panumană şi cosmică a învierii: „coborîre" victorioasă în iad şi „slăvire" a aceluia în care dăinuieşte tot şi care. 211. cum spun germanii. Cel înviat nu se impune ca un obiect. iar sub cea de „pastorale" pe următoarele: întîia şi a doua Epistolă către Timotei şi Epistola către Tit (n. îngerii se află aici. dar în acelaşi timp un eveniment care impune un sfîrşit şi o limită acestui timp şi acestei lumi". în marile Epistole ale Sfîntului Apostol Pavel. este de acum înainte un mormînt gol.. întîia şi a doua Epistolă către Corinteni. descrie ieşirea lui Cristos din mormînt ca pe un eveniment fenomenal. Rom. într-o Cincizecime continuă.14 11 N. Nu este vorba de o dovadă ce * Referindu-se la Epistolele Sfîntului Apostol Pavel exegeza Noului Testament le clasifică sub denumirea de „mari epistole" pe următoarele: Epistola către Galateni. 10. apoi celor doisprezece. 24. în care cineva. crisalidă abandonată. Ea se revelează numai aceluia care crede şi care iubeşte. dintre care cei mai mulŃi trăiesc pînă astăzi. Astfel învierea are loc totodată în istorie şi în vremea din urmă: „Un eveniment în acest timp şi în această lume. în textul lui Ioan. p." Este caracteristic faptul că Pavel adaugă la lista aceasta stereotip izată şi propria lui atestare. că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. 14 Gunter Bornkamm. cum precizează Faptele SfinŃilor Apostoli. nu mai este nici o separaŃie între cer şi pămînt: „De ce căutaŃi pe Cel Viu între cei morŃi?" (Luc. adică moartea. adică Ioan: ei au constatat că „giulgiurile" care înfaşurau trapul rămăseseră pe jos în mormîntul gol. în vreme ce o evanghelie apocrifa. chiar şi readus la viaŃă. i-a fost distrusă încuietoarea.»/Iar aceea că: «S-a suit» — ce înseamnă decît că S-a pogorît în părŃile cele mai de jos ale pămîntului?/Cel ce S-a pogorît.51. mi se pare. ceea ce şi eu am primit. ca şi „mahrama" care era „la o parte. Istoricul trebuie să recunoască. Apoi au venit Petru şi „celălalt ucenic". de asemenea. o moarte de sclav: acesta este faptul cunoscut de lume.t. p./După ceea ce s-a arătat lui Iacov. ca pe toate să le umple" (Ef. mai vie decît viaŃa noastră amestecată cu moartea. 4. mai ales. unii exegeŃi contemporani au sugerat o descompunere ultrarapidă. în aceste apariŃii pe care le descriu Evangheliile şi pe care le atestează lista comunicată lui Pavel.). de ceplîngi?".. Triumful lui este asupra acestei condiŃii: iadul a fost învins. cărora Biserica le-a respectat relativa diferenŃiere. 8-10). 53. Le Seuil. 52. acolo.Minunea învierii. PrezenŃa lui nu este nici o viziune pur subiectivă. Paralel cu acest limbaj de anunŃare. Keiygma — mesajul — primelor comunităŃi se naşte în acelaşi timp din mărturia apostolilor şi din experienŃa „pneumatică" a Bisericii. 5). o dovadă. 1. ci plin de o lumină cerească. ca aceea numită „după Petru".p. Viziunea îngerilor înseamnă comunicarea cerescului cu pămîntescul. într-adevăr. mi S-a arătat şi mie. reprezentabil. nu poate constitui un fapt con-strîngător. la sfîrşitul nopŃii. mormîntul nu doar gol. 9 şi. Epistola către Romani. într-un loc" (Ioan 20. Paris. 1 Cor. care par să amintească aici unele tradiŃii foarte vechi. cit. cînd lumina abia apare. Berdiaev. mai mult sau mai puŃin halucinantă. 10. Cînd analizăm povestirile. povesteşte Matei.. un simbol. 1973. Trebuie să-1 iubeşti pe Cristos pentru ca să se dezvăluie minunea învierii. p. 3-8: „Căci v-am dat. omorît.. 13W. Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile. 7). de atîta vreme pecetluită de moarte. trebuie să moară încă o dată. 15. se face fără violenŃă. Qui est Jesus de Nazareth?. în pastorale* şi în întîia Epistolă Sobornicească a Sfîntului Apostol Petru. femeile buimăcite: un semn.

pe care pelerinii din Emaus îl iau drept un călător informat greşit. dar nici nu o poate distruge (verbul ka-talambăno are aceste două sensuri). Cine ar fi destul de slab de fire pentru a nu crede. prin acest transfer uimitor. apogeul. prin invitaŃia de a mînca peştii. (. în sensul global al termenului. Jvirgen Moltmann a remarcat că . făcut om. aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică învăŃătoru-le)" (Ioan 20. crimă şi sinucidereTAşa se amestecă în existenŃa noastră nostalgia paradisului. la Emaus. Caracterul finit este închis în sine însuşi şi. ci în topologia sufletului. Dacă deci totul este în el. îl conŃine şi este în el? Tot ce există depinde de Acela care există. ToŃi cei care au privit cu atenŃie Crucea au văzut în această kenosis1* ultimă a lui Cristos. BIBLIOTECA JUDEłEANĂ CREŞTINISMUL" 31 sire în care Cel Preaînalt devine Cel Preacăzut. schiŃele teologice se risipesc rapid prin inadecvarea lor"17. dacă el este în tot. decădere. ricoşează în idolatrie. un adaos care rezumă multe date ale Evangheliilor. trec de la Cristos cu ei. 4). 17fci 18 Umilire. Trebuie să înŃelegem toate aceste cuvinte nu în spaŃiu şi timp. degradarea socială: supliciul. atins prin această înjo15 Gregoire de Nysse. într-o carte consacrata în întregime acestei teme. iată un fapt care nu are nimic straniu sau extravagant pentru spiritele care nu-şi fac o idee prea meschină despre realitate. într-un mod incomparabil. 17 J. căci spune Biblia: „blestemat este înaintea Domnului tot cel . Occidentul a cercetat. masa împărŃită cu ceilalŃi reiau şi anticipează Euharistia.. doar prin chemarea: „Măria! întorcîndu-se. îmbrăŃişa inimile. 16 Maxime le Confesseur. şi vocea care. moare cu moartea tuturor oamenilor. duminica pastelor) Nu putem înŃelege aceste trei zile — vineri. Le Cerf. dispreŃul. p. avînd în vedere universul: că El se înveşmîntează în univers şi. mai degrabă. Isus îşi asumă condiŃia noastră pentru a transforma orice fel de moarte în înviere. Trebuie să constatăm. Peştele şi pîinile. dacă ne aducem aminte — cu spiritualitatea rusă. o stare. în Grădină. Dumnezeu Răstignit. de la ei cu Cristos.) El s-a amestecat cu fiinŃa noastră ca să o îndumnezeiască prin contactul cu el. prietenii. „ca argintul din spoitura de oglindă" şi. după ce a smuls-o morŃii. în acelaşi timp. se încarcă de toate conştiinŃele şi subconştiinŃele umane. suferinŃele sufletului. reveniŃi la meseriile lor şi pescuind pe lac.. ViaŃa intervine în moarte. PG 45. PG 90. arată tot Simone Weil. 23. iubirii lui pentru oameni. Le Dieu crucifie. Cristos devine „universalul stigmatizat de mizeriile şi de durerile umanef^! Simone Weil a văzut în Patimile lui Isus împlinirea miturilor în care mor zeii însîngeraŃi precum şi reluarea temei socratice a celui Drept persecutat] Cum să ne uimească aşa ceva. Şi asta pentru că El era „în alt chip". cînd îl văd pe Isus pe mal nu-1 recunosc: „Dar ucenicii n-au ştiut că este Isus" (Ioan 21. Questions ă Thalassius. chiar şi dinamismul „chipului" (omul „după chipul" lui Dumnezeu). 12). 16). că Dumnezeu este totul. că orice om care vine în lume este luminat de „lumina vieŃii". 30 RELIGIILE LUMII nimic nu poate exista care să nu posede existenŃa în sînul Aceluia care este. Vom reŃine deci doar dovezile de extaz. fără să evocăm „căderea". numai că invită la tăcere. se spune la sfirşitul Evangheliei după Marcu (Marc. iadul însă nu primeşte lumina. abaterea de la normă se transformă în îngîmfare ontică. 43)łJ în mistica şi în arta sa. duminică — în care s-au desfăşurat moartea şi învierea lui Cristos. prin împărŃirea pîinii pregătite de convivi. din prologul la Evanghelia după Ioan. de ce să te ruşinezi de credinŃa care ne învaŃă că Dumnezeu a luat naştere într-o zi în condiŃia umană? (. în cîmpul deja ecle-sial al koinonia („comuniune"): pe malul lacului. Teologia nu este absentă. acest „în". mai ales — că „Mielul este omorît de la începutul lumiî7^ Crucea. Paris.20 Neliniştea morŃii devine mai intensă ca efect al prieteniei trădate şi al excluderii sociale împinsă pînă la infamie. o constatare şi deci „dintru început". 1974. Iar „teama ascunsă de moarte" (Maxim Mărturisitorul16) dă naştere orgoliului şi avariŃiei. sîmbăta.judecate prin prisma strigătului către Dumnezeu al lui Isus pe moarte. abandonul moral complet. acest „locaş" sugerînd rolul Duhului Sfint însuşi: „Că Dumnezeu ar fi înveşmîntat natura noastră. spune Maurice Blondei. cu experienŃa foarte reală a morŃii şi a infernului. 16. Atunci „recunoaşterea" survine din deşteptarea relaŃiei personale. spunea Peguy: „căderea" permanentă. în el se redeschide „paradisul": „astăzi vei fi cu Mine în rai" îi spune tîlharului răstignit alături de el (Luc. 25. Ucenicii. golire lăuntrică. piesa esenŃială a mecanicii creştine. 633 D. a Cuvîntului întrupat. ceea ce Bemanos numea taina „sfintei Agonii" de pe Muntele Măslinilor şi cea a Crucii de pe Golgota. Cît despre Apostoli. comentînd Scriptura.. sîmbăta. lovindu-se de acest zid. mai puŃin totuşi decît „paradisul". la Cristos în ei şi între ei sau. question 61. Moltmann. {_Dumnezeu. 65-68.) Căci învierea sa devine pentru neamul muritor principiul întoarcerii la viaŃa nemuritoare".15 TRIDUUM (vinerea. ConştiinŃa sa divino-omenească. Grande Catechese.foarte real. reprezintă sinteza dintre durerea fizica.. la ei în Cristos. cîteodată cniar parfumul acestuia.

Nimic nu-1 separa de Tatăl al cărui Duh Sfint îl duceaPToate situaŃiile noastre de moarte şi de iad. mai spune Isus. fără nici cea mai mică urmă de moarte. Le Seuil. de Virgil Bogdan. Nimic nu poate fi mai departe de Dumnezeu decît ceea ce a devenit nenorocire".[. după cum au arătat Ba-taille şi Jouve: Sfînta Caterina de Siena bea chiar din rană sîngele care Ńîş-nea din inima străpunsă a lui Cristos. se lasă de bună voie omorît şi moare înglobînd şi depăşind toate morŃile omeneşti. p.. -7 / 3-Q f 32 RELIGIILE LUMII şi cum între Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Gallimard. „Dumnezeu mort cu braŃele deschise şi genunchii paraleli" (Pierre Jean Jouve). Bloch. nu prin naştere fizică. şi Celălalt al Său în Unitate. care îl caută şi se depărtează de El/ridicînd un „zid despărŃitor". Lui Dumnezeu îi este sete de om. Gallimard. durere fără de asemănare cu vreo altă durere. absenŃa lui resimŃită constituie propriu-zis iadul. pînă la revolta modernă. 25 E. Datorez mult acestei cărŃi mici. Durere împinsă pînă la extazul erotic. L 'Esprit de l'utopie. ci de subiectivarea radicală a unei „Vineri Mari speculative" care face posibilă dezvoltarea unui sistem construit pe schema crucială înstrăinare-reconciliere: şi totul repliat numai asupra istoriei. adaugă Bloch. care i-a putut spune Martei: „Eu sînt învierea şi viaŃa". 92-94. 20 S.]. 23). Pensees sans ordre concernant l'amour de Dieu. Isus prins în cuie pe acest zid spune: "^Mi-e sete". Dumnezeul Meu. el a ştiut cu adevărat ce înseamnă moartea. o durere mută şi despuiata23. Şi iată Hristos al lui Velâsquez de la Prado. căci i-a măsurat prăpastia. Paris. p. 441. el dă „conştiinŃei nefericite" certitudinea că „însuşi Dumnezeu a murit"24. Paris. p. 1965.Mi-e sete". „Dumnezeul Meu. 329-331. pentru ce Mai părăsit?" nu a încetat să răsune. Fenomenologia spiritului. Blondei. Weil. şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în Ńărîna morŃii m-ai coborît" (Ps. pp.. Paris. Această distanŃă infinită între Dumnezeu şi Dumnezeu. 448. 87. La Semaine sainte desphilosophes. omul în care retrăieşte şarpele din Facere şi care propovăduieşte revolta împotriva demi23 Xavier Tilliette. PUF. „ofensa" adusă Tatălui fiind în sfîrşit „reparată". Weil. Este cunoscută puternica amprentă doloristă pe care această concepŃie şi-a pus-o în sensibilitatea populară. pp. el este în mod unic Fiul Omului. lama sabachtani". nemulŃumiŃi de ea. Paris. L-am auzit pe mitropolitul Antonie de Suroj spunînd că Dumnezeu răstignit a fost pentni o clipă (cum să o masori?) ateu. Hegel.spînzurat pe lemn" (Deut. Fiul său întrupat. supremă durere sfîşietoare. 22 S. Pentru Hegel. Le Chretien Bernanos. /. rom. 18. 226. între Tatăl. pentru că nimeni altcineva nu ar fi putut-o face. 21. am putea spune. Attente de Dieu. la distanŃa maximă. ca 19 M. distanŃa infinită [. Părăsirea lui Dumnezeu. l-au diabolizat pe Tatăl (sîntem aici aproape de sistemele gnostice ale primelor secole) şi au celebrat în Cristos arhetipul omului răzvrătit. 1992. Cristos este noul Prometeu. 21. ceea ce a permis inversarea marxistă. F. 1962. izvor al divinităŃii. Se impune din nou aici meditaŃia tragică pe care ne-o împărtăşeşte Simone Weil: „El însuşi [Dumnezeu] a mers. Cristos vertical. 1950. atît de bine analizată de Rene Girard. Dumnezeu Răstignit trăieşte omeneşte exilul departe de Dumnejsu. a „ple-romului Duhului Sfînt". „Orice fel de nelinişte este cuprinsă în neliniştea mîntuitoare a lui Dumnezeu. el însuşi este supus morŃii. Pentru Ernst Bloch25. dar admirabile.22 Strigătul de pe Cruce — „Eli. neted ca alabastrul. Nu este vorba de ateism. le lua asupra lui printr-o solidaritate ontologică cu noT&ingur. CREŞTINISMUL 33 urgului. AlŃii. baza mîntuirii noastre.. 1971. dar prin naştere spirituală. se intercala zidul disperării noastre. minunăŃie a iubirii. Editura Academiei. Noi ne naştem pentru a muri. El. 1958. 1956. Histoire et Dogme. aceasta este Răstignirea. Ed. O întreagă teologie occidentală — marcată de gîndirea lui Anselm de Canterbury — a văzut în „meritele" lui Cristos. Secolele al XlX-lea şi al XX-lea au insistat mai degrabă pe tema „morŃii lui Dumnezeu". 21 H. luînd ă la lettre concepŃia lui Anselm de Canterbury. Paris. p. W. Desclee. Totuşi (sau deoarece) aici pătrunde concepŃia arhaică a jertfei. pentru că însuşi Dumnezeu moare în el. împotriva Tatălui. de la Colombe. trad. au ridicat idolul. el pentru a înmulŃi viaŃa. Eli. „din exterior" şi „din interior" în acelaşi timp. . Cristos era viaŃă pură. Paris. dar protestul creştinismului eretic nu a încetat niciodată. Bisericile. 16). „cuvîntul dur" de pe Golgota este chiar inima creştinismului. Bucureşti. Urs von Baltl zar. temă hotărîtoare pentru epoca noastră. 24 G. dobîndite în Vinerea Mare. fapt ce ne trimite la Psalmul 21: „Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea. îmbrăŃişarea în veşnicie a Tatălui cu Fiul devine distanŃa dintre cer şi iad. p. vestitorul. în cursul existenŃei sale pămînteşti."21 Căci Ghetsimani şi Golgota exprimă o taină a iertării şi a iubirii: moartea lui Dumnezeu înglobează toate singurătăŃile la ceasul ultimei separări.

Atheistisch an Gott glauben. şi Dumnezeu era cuvîntul. op. cu bună ştiinŃă. că ea „a prezentat semnele spaimei celei mai profunde"30. ar fi ateu. De cele mai multe ori — poate cu excepŃia daoismului — divinul este evocat prin simbolul „plinului": bogăŃie. care nu este absorbită deloc de voinŃa dumnezeiască. Strigătului de pe Cruce îi urmează tăcerea. La atin30 J. Plinul desemnează fiinŃa. nici n-a lepădat ruga săracului.28 Dar poate că adevăratul Dumnezeu se revelează „în comuniunea jert-felnică a agoniei". iar vidul iubirea. P. Abrege de la vie de Jesus. este tema coborîrii în iad (Fapt.. după ritul bizantin. abundenŃă. Este chiar sensul „coborîrii". dacă nu mort. mare preot care comandă propria sa jertfă. 109-110. 19 şi urm. S-a smerit pe Sine. Aşa cum a subliniat şi Jean-Luc Marion. Morano. 37. Prăpastia morŃii şi a infernului se volatilizează ca o picătură derizorie de ură în prăpastia infinită de iubirefBjihul Ńîşneşte cu apa şi sîn-gele din coasta străpunsă a lui Isus -— apa botezului. nr. ascultător fâcîndu-Se pînă la moarte. asumînd de acum tot umanul pe Cruce. Tatăl cel viu este „Dumnezeu fără fiinŃă". 171. în Isus voinŃa umană. La fel Pavel a îndrăznit să-i aplice lui Dumnezeu noŃiunea de kenosis. Piovani. Beitrăge zur Theologie. despre care Didahia — unul dintre cele mai vechi texte creştine — spune că este seninul (semeîon) tensiunii extatice (epektăseos). Cristos. pentru ce m-ai părăsit?". meon).29 Şi Psalmul 21. pe Golgota (Luc. aderă la aceasta cu toată disperarea: „nu ce voiesc Eu. Căci Pascal a notat. 1968. cel puŃin absent şi cristologia devine antropologie în virtutea acestei fraze: „Mie Mi-aŃi făcut". constantă în Răsărit.. Dumnezeul „cos-mogoniilor teologizante" a murit. „pe urmele indicaŃiilor lui Pascal". p. . în întunericul de necercetat al libertăŃii meonice (creată adică de neant. 7-8). DistanŃa dintre Tatăl şi Fiul nu mai este locul infernului. la Cristos. nr. Desclee de Brouwer. Dumnezeul meu. Dumnezeu este ascuns sub pămînt. Dumnezeul Meu!» Or. Efes. 279 [I\. m-a auzit. mîntuirea oamenilor. p. ci Duhul. Trier. spun ruşii (între „negrul" zilei de vineri şi „roşul" zilei de duminică).. 4. îl arată în măreŃia lui. p. chip de rob luînd. noi le facem pe toate" (Apoc. 1965. 75. 2. 28 P.5). cit. atestată de Sfînta Scriptură. care începe chiar cu „Dumnezeul meu. pp. în vreme ce Jiirgen Molt26 D. „Dacă Cristos ar reveni astăzi. tranziŃia se face de la acest Dumnezeu în surplombă. Moltmann. 23. 1981. „se deşteaptă datorita ei în grădina Ghetsimani mai aproape ca niciodată de extrema singurătate dureroasă a lui Cristos". cit.27 Pentru filozoful italian Pietro Piovani. Dumnezeu nu este deloc un Dumnezeu al morŃilor şi nici al celor disperaŃi". în mijlocul nopŃii de Paşte. care este „ridicare". op. rămîne incandescent în Focul Duhului Sfint. El este iubire. Solie. 46). „Poate că era nevoie de disperarea lumii moderne pentru a se aventura cineva aici. I Petru 3.. în Sîmbăta Mare. 124. Solie."31. ceva căruia nu-i lipseşte nimic. 2. 29 B. 1969. căci el spune: «Dumnezeul Meu. „Rencontrer Dieu dans le monde d'aujourd'hui". în totalul vid de iubire. şi la înfăŃişare aflîndu-Se ca un om. o substanŃă în-' chisă şi densă care îşi este suficientă sieşi. teologul german Dorothea Solie dezvoltă cristologia ca ateolo-gie. atotputernic. „coboară în iad". ultimul stadiu al kenosis. 14. p. Olten. Prin contrast. şi încă moarte de cruce" (Filip. Pascal. în Concilium. adică el nu s-ar putea sprijini pe nimic altceva decît pe iubirea lui transformînd lumea. putere. 32 Xavier Tilliette. Paris. La fel. profunzimi pe care trebuie să fii îndrăzneŃ să le cercetezi. Urs von Balthazar comentează: „Misiunea proprie a lui Isus era aceea de a pătrunde. făcîndu-Se asemenea oamenilor. Rom. referitor la strigătul lui Isus pe Cruce: „Cuvintele acestea sînt pline de speranŃă şi nu de disperare. în timpul strigătului totul se inversează.protestul omului care se opune lui Dumnezeu cel rău şi zice: „Iată. 6-10. scrie Nikolai Ber-diaev. 21. adică de adîncitură. p. 9). în mîinile Tale încredinŃez duhul Meu". Neapole. Ioan. se încheie cu certitudinea mîntuirii: „Că n-a defăimat. Ascher.." Tensiune plină de iubire a Celuilalt către Unul. 10. „Gibt es ein atheistisches Christentum?. 6. 27 D. pe care o regăsim astăzi şi în Apus." După interpretarea originală. omul de astăzi. Tema fundamentală. Kenosis înscrie în istorie veşnica mişcare de iubire a Treimii. împlinind în mod lucid. nici n-a întors faŃa Lui de la mine şi cînd am strigat către Dînsul. cu toată iubirea Tatălui. 107. 1992."26 Dumnezeu este. 84. 34 RELIGIILE LUMII mann consideră că moartea lui Isus „nu a fost o moarte frumoasă". în timpul iadului. Oggettivazione Etica e Essenzialismo. von Balthazar. de pustiire. de „gol": „Ci S-a deşertat pe Sine [ekeno-sen]. ia aminte la mine."32 TradiŃia insistă în special pe aspectul victorios al acestei „coborîri" din care Răsăritul a făcut marea icoană a învierii. golirea exprimă stăruinŃa iubirii. care este omul angoasei. Nu degeaba citim prologul Evangheliei după Ioan. 31 U. 36). „Părinte. Cristos şi omul care înŃelege să-şi urmeze lucrarea nu pot fi decît atei. Cel înfăşurat în neobişnuita pace a „sîmbetei albe". 24 şi 31. în Evangelium und Geschichte in einer rationalisierten Welt. fără să ascundă ceva din abandonul şi singurătatea completă prin care Isus şi-o asumă şi o consumă pe a noastră. „La început era Cuvîntul" — început veşnic — „şi Cuvîntul era [ridicat] la Dumnezeu" (Dumnezeul desemnează Tatăl). ci ceea ce voieşti Tu" (Marc. p. sîngele EuharistieTJ vor spune PărinŃii Bisericii — şi o sugerează deja Evanghelia după Ioan.

iadul. Dumnezeu nu este puternic în sensul forŃelor cosmice şi sociale. care în ritul bizantin se citeşte la sfîrşitul utreniei pascale: „Nimeni să nu se teamă de moarte: moartea Mîntuitorului ne-a eliberat. dar inversînd-o: „în alegerea lui Isus Cristos. pentru că eu sînt poarta tuturor. Cristos îl smulge cu putere pe Adam cel multiform din singurătatea lui totală. p. sînt unit cu el la învierea sa. ne întinde mîna. ei sînt ai Mei şi «nu părăsesc pe nimeni»"^J Şi în Omilia Sfîntului Ioan Hrisostom.37 ViaŃa. în orice caz este un nu care nu se referă la om. astăzi sînt slăvit cu el. noi vom înălŃa din adîncul pămîntului un imn tragic lui Dumnezeu în mîna căruia se află bucuria. pentru Sfintul Isaac Şirul. care le înglobează şi pe care acestea o simbolizează. * F. ci să primească această iubire imensă şi discretă în acelaşi timp. viaŃă şi prin moarte şi prin toate situaŃiile de moarte din existenŃa noastră dacă prin credinŃa noastră smerită le identificăm în rănile dătătoare de viaŃă ale lui Cristos. îl vom făuri din nou. în această privinŃă. este Cel Răstignit şi Slăvit. El. Editura pentru Literatură Universală.... FraŃii Karamazov." Urs von Balthazar a vorbit despre „spiritualitatea Sîmbetei Mari". (. eram răstignit cu Cristos. dar cel nevăzut 1-a zdrobit. trad. Ed. bucuria de a fi. ieri. legăturile iadului. Evangelischer Verlag.CREŞTINISMUL 35 gerea lui.) suferind mistic din bunătatea Lui pînă la sfîrşitul timpurilor. alegerea. de Paris. 36 RELIGIILE LUMII învierea lui Cristos semnifică triumful vieŃii: „Ieri. rit bizantin. Să-1 amintim doar pe unul dintre cele mai vechi. 42. Pusese stăpînire pe ceea ce era văzut. pp. de Ovidiu Constantinescu şi Isabela Dumbravă. El a doborît-o în vreme ce ea îl Ńinea înlănŃuit. (. primim sens. sub pămînt! (."34 Textele „triumfătoare" sînt nenumărate. acela care a coborît în iad a golit iadul. de iubire. 35 Oda 17. Sfintul Grigorie de Nyssa arată că trebuia „rechemată din moarte la viaŃă întreaga omenire. apoi pe unul care a intrat în uzajul liturgic/jn Odele lui Solomon. După Paşte. Dumnezeu lucrează ca o radiere. p. astăzi. Zollikon-Zurich. pămîntul. eu am zdrobit zăvoarele şi fierul s-a înroşit şi s-a topit în faŃa Mea. învierea desfiinŃează în noi nevoia de sclavi şi de duşmani."38 Dar acest răstignit este de acum cel înviat. un influx de viaŃă. cînd nu mai sînt decît chipuri şi pămîntul ca taină. cuvîntul decisiv 1-a avut Sfintul Maxim Mărturisitorul: „Moartea lui .M."33 Cei doi Adam se întîlnesc. Naissance des lettres chretiennes. Paris. de libertate. 2. se mistuie. El se lasă răstignit peste tot răul din lume. Trebuie să cităm aici un frumos text din Barth. 34 K. lumina. M-am dus să-i eliberez pe ostatici. vieŃuitorii din subterane. împărăŃia lui Dumnezeu e deja prezentă în mod tainic. situat în problematica „reparaŃiei".. după Evanghelii. Atunci Dumnezeu vine la cadavrul nostru. închistată.) Iadul luase trup şi s-a găsit în faŃa lui Dumnezeu. pe care îl slăveşte Dimitri Karamazov: „Dacă Dumnezeu va fi izgonit de pe faŃa pămîntului. singurul păcat este că nu dăm destulă atenŃie învierii. astăzi mă deştept cu el din somnul cel de moarte. ieri. Bucureşti. un sens veşnic. . dar pentru el însuşi pe al doilea termen.) Şi atunci noi. eram mort cu el. 1-a descoperit aici pe Cristos. scrise în secolul al II-lea în Siria."36 Moartea biologică şi toate morŃile parŃiale care o precedă sînt de acum doar „treceri" spre înviere. Mai adînc decît revolta sau decît disperarea noastră nu mai este neantul. ci pacea.. el se împărtăşeşte nouă chiar prin ceea ce îl neagă. „Cristos este în agonie pînă la sfîrşitul lumii". Kirchliche Dogmatik. pe măsura suferinŃei fiecăruia. Disperării fără limită pe care a cunoscut-o Cristos cînd a fost osîhdit. explorînd înaintea lui Freud şi mai profund decît acesta subteranele sufletului. fericirea şi viaŃa. nu mai este vorba să se teamă de Judecata de apoi şi să fie vrednic de mîntuire. ale tiranilor sau ale uraganelor pe care le manevrează. 355 (nX).^ 33 Utrenia pascală. De aceea. în clipele cînd exteriorul se estompează.39 Pentru om. Barth." Singurul cu adevărat osîndit este propriul Fiu al lui Dumnezeu: „Dacă astfel a fost pronunŃat un NU în predestinare. 1964. şi nimic nu a mai fost închis. eram înmormîntat cu el. chiar prin neliniştea noastră. a spus Pascal. El dă naturii noastre elanul învierii".. Cristos vorbeşte în felul următor: „Eu am deschis uşile ferecate. nouă. îi răspunde o speranŃă fără limită. „forŃele" luciferice ale unei inteligenŃe pervertite. De acum totul are un sens. pentru că moartea spirituală. 53 şi urm. refe-rindu-se la epoca noastră/Doştoievski. Dostoievski. nu strălucirea biologicului şi a stilizării mai mult sau mai puŃin reuşite a morŃii. damnarea şi moartea. care este voinŃa veşnică a lui Dumnezeu. II. se identifică în această lumină. 1940. dispreŃul. acelora care zăcem acolo. este desfiinŃată. „Totul este plin de lumină: cerul. forŃa.. 1957. care sînt legături de umanitate. iar Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu S-a făcut cerşetor din cauza bunăvoinŃei faŃă de noi. şi este mereu Paşte. Dumnezeu a prevăzut pentru om primul termen. Duhul Ńîşnesc de acum chiar prin moartea noastră.

ca de suflare de vînt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. p. toŃi sînt înveşmîntaŃi în haine de nuntă şi nimeni nu va fi aruncat afară pentru că nu are veşmîntul de nuntă. Acest hăpax. PG 91. p.. s-a făcut un vuiet. o fondează. Traites ascetiques. toate acestea sînt posibile pentru că întruparea şi învierea constituie un fapt unic. Totuşi cuvîntul acesta este un început. „Hymnes". 1971. pentru că eu simt cum Ńîşneşte din mine viaŃa întreagă. limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 40 Saint Maxime le Confesseur. MÎNGÎIETORUL „Şi cînd a sosit ziua Cincizecimii. Paris. „distruge cercul" în care rătăcim. la începutul secolului al Xl-lea. După cum au subliniat Cullmann42 şi Pannenberg43. şi tot în Duh se desfăşoară existenŃa lui Cristos şi învierea Lui. Delachaux et Niestle."44 41 Saint Symeon le Nouveau Theologien. porŃile cerurilor au fost deschise. 9. dacă scapă repetiŃiei ciclice şi destinului. fără de veste. 1947. Neuchâtel. din cartea a XII-a. Astfel Dumnezeu a venit la noi şi aceasta este. voi. 191. 12). 8). după cum subliniază Sfîntul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. „O dată pentru totdeauna" (hăpax)."40 36 Gregoire de Nazianze. pentru a relua termenii Sfîntului Augustin. această deplinătate o sămînŃă. 1993. Sfîntul Simeon Noul Teolog. 39 Saint Isaac le Syrien. 156. ci chiar învierea noastră în Isus Cristos încă de pe acum. căci „Duh este DumnezevTT (Ioan 4."4^ Nu numai că Cristos a recapitulat istoria umană. Grande Catechese. şi a dobîndit o veşnică răscumpărare" (Evr. 325. 713. Discours. ci cu însuşi Sîngele Său. ca înŃelepciunea greacă. nullo repetiŃia. Ronah este purtătorul Cuvîntului şi este în Cuvînt. ziua cea din urmă străluceşte în înviere. prin tine moartea cea întunecată a fost zdrobită şi viaŃa a fost răspîndită asupra tuturor lucrurilor. 263. nr. calea recta iar această cale dreaptă. Cu răbdarea pe care Ńi-o dă victoria cîştigată. Questions ă Thalassius. o repetă Epistola către Evrei a Sfîntului Apostol Pavel. 43 W. în Primul Testament.) Datorită Ńie imensa sală de nuntă s-a umplut. Şi scopul a toate acestea nu este altul decît Cincizecimea — pentru ca noi toŃi „să ne umplem de Duhul Sfînt". I: Pour la Păque. 27. Mystagogie. CREŞTINISMUL 37 în aceasta consta specificitatea creştinismului: el nu propovăduieşte numai nemurirea sufletului. Dumnezeu a venit la noi pentru ca noi să putem merge la EI: de acum aceasta este. împărŃite.. nici încotro se duce" (Ioan 3. ViaŃa veşnică începe de aici de pe pămînt. 2. dacă este cu adevărat istorie pe care trebuie să Ńi-o asumi. această istorie atrasă de împărăŃia lui Dumnezeu care este anticipată aici. Esquisse d'une christologie./Şi din cer. Cerf. în Cristos. „Homelie pascale anonyme". pneuma în greceşte. Duhul Sfînt. datorită Ńie. (. 37 Gregoire de Nysse. Suflul (acesta este sensul cuvîntului rouach în ebraică. capitolele 10-20. precum le dădea lor Duhul a grăi" (Fapt. erau toŃi împreună în acelaşi loc. (Euvres spirituelles. PG 90. spunea. 4 PG 35. a intrat Cristos „în Sfîhta Sfintelor.. Duhul este Suflul dătător de viaŃă. imperceptibil: nici un nume (Dumnezeu este în întregime sfînt şi în întregime duh) şi nici un chip. o novitas nemaiauzită. 32 PG 45.Cristos pe Cruce este judecata judecăŃilor. uşile iadului au fost distruse. 1-4). 42 O. Cullmann. nr. Această apropiere a rouah nu presupune deci nici intelectualism. 43. Cuvîntul . I. p. să o faci şi să nu fugi de ea. 24)./Şi s-au umplut toŃi de Duhul Sfint şi au început sa vorbească în alte limbi. ca şi cu însăşi Taina lui Dumnezeu. nullo repe-tenda circuitu. Să ne amintim ce scria Sfîntul Atanasie al Alexandriei [""„Dumnezeu S-a făcut purtător de trup. calea aceasta nu este decît Cristos: „O. dar „auzi glasul hu*l Vîniul. evenimentul acesta care nu poate fi pus în serie cu altele pentru că doar el le califică drept evenimente." întruparea se realizează în Duh. 80. Desclee de Brouwer. 397. Dumnezeu S-a arătat om şi omul s-a ridicat pînă la Dumnezeu. „lumea de dincolo" este în inima acesteia(„Ştiu că nu voi muri./Şi li s-au arătat. orice s-ar întîmpla. Nu se ştie „de unde vine. Dacă istoria are un sens. Sources chretiennes. traduse în limba franceză. Christ et le Temps. 38 RELIGIILE LUMII DUHUL SFÎNT. Duhul. spiritiis în latină) face să vibreze spaŃiul. 79-80. dar a şi desăvîrşit-o. 24. Pannenberg. Paris. pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh. să cînte marea. omul îşi găseşte pe deplin vocaŃia lui creatoarejjnvierea face să apară oameni „care nu se tem de moarte" — aşa erau numiŃi creştinii în Imperiul Roman]— deci capabili să aducă în istorie gesturi de adevărată eliberare. Paşte dumnezeiesc. în Cristos. Sources chretiennes. 44 Augustin. 408. „Biserica este a Duhului Sfînt"45 în care omul găseşte — sau ar trebui să găsească — spaŃiul nelimitat al libertăŃii sale. Suflul Sfînt tinde să se confunde cu lăuntrul cel mai lăuntric al omului. nici spiritualism. nu cu sînge de Ńapi şi de viŃei. tratatele 58 şi 60. „Hymne XIII". nici numai învierea din morŃi la sfîrşitul timpurilor. desăvîrşind istoria. în distrugerea tuturor acelor falşi circuli. ca speranŃa evreiască (sau musulmană). 38 Gregoire de Nysse.

adică. bucuria lui: „în acest ceas.. ceea ce trimite cu gîndul la Botez. 40 RELIGIILE LUMII tele SfinŃilor Apostoli apar astfel ca „evanghelia Duhului". Rouah infuzează viaŃa. Domnul. epitalam regesc. Omul este din Ńarină şi din duh. Fap1 Saint Irenee de Lyon. în ebraică şi limbile semitice. în Dumnezeu. în cu-vîntarea de despărŃire. 1944. Tatăl îl iubeşte pe Isus în Duh şi tot în Duh Isus îl iubeşte pe Tatăl.trimite la Duhul Sfint ca şi la un dincolo al Său. L'eglise du Saint-Esprit. în Evanghelia după Ioan. prin Suflul Sfint a dat Dumnezeu viaŃă omului. 5). Dumnezeul Tău. prin gura lui. au . în care se înscriu Poruncile. 2. Paris. Isus se prezintă ca cel „destinat". Psalmul 44. este şi masculin şi feminin. dar acesta nu pare decît o forŃă.48 în timpul separării şi al răbdătoarei „pedagogii" divine. Isus face cunoscută pînă la capăt misiunea Duhului: ceva nou. harul pe care Duhul îl adaptează pentru fiecare vocaŃie în funcŃie de „daruri". o energie impersonală: de aceea 45 Cf. Geneve." (Luc. Duhul nu încetează să lucreze ca un ferment pasta omenească ca să o smulgă din opacitatea ei. Capitolele 36 şi 37 din Iezechiel sugerează ceea ce vor fi aceste timpuri: Duhul. fiecărei existenŃe personale în comuniune. 2. Aubier-Montaigne. Boulgakov. după cum ne arată marile teofanii trinitare ale Botezului în apele Iordanului şi ale Schimbării la faŃă de pe Munte. 1-a înviat şi 1-a slăvit „la dreapta Tatălui". prin acesta. „Paraclet" — un cuvînt care înseamnă „apărător". a unuia şi a celuilalt. ca şi spontaneitatea vieŃii. Contre Ies heresies. dar şi pe artişti şi pe meşteşugari. 46 Saint Ignace d'Antioche. Duhul lucrează în creaŃie. 12. V. „mîngîietor". apa vie. Biserica este deci „taina". trupul eclesial al lui Cristos devine locul împărtăşirii Tainelor unde Duhul poate sufla cu toate puterea Lui: este Cincizeci-mea. după ce Duhul 1-a „vegheat" pe Isus mort. p. în această calitate. pînă în interiorul cel tainic. ci va coborî asupra poporului întreg. Căci va poposi în Mesia. prezenŃă în care el va împărtăşi oamenilor iubirea treimică. focul. Este suficient să citim capitolele 14-24 prin Epistola întîia către Corinteni.1. 21). psalm mesianic. 8. „personalitate trupească". Le Cerf. „Cincizecimea cosmică". acela care protejează şi dă viaŃă —. Dumnezeul lăuntric care dispare ca să dea viaŃă. în care Acesta vorbeşte şi lucrează personal. ca să înŃelegem că locul normal al harismelor este adunarea euharistică. 39 CREŞTINISMUL Sfîntul Irineu de Lyon distinge acest afflatus original de Spiritus. vîn-tul.. 1981. Şi aşa se împlineşte aşteptarea timpurilor mesianice cînd Duhul nu-i va lucra şi nu-i va mai umple numai pe unii. va spune Sfîntul IgnaŃiu de Antiohia. Pe de altă parte. prin el e posibilă rodirea acestuia. este forŃa lui. vibraŃia luminoasă a „materiei". 1984. în Noul Testament.46 Prin Duh omul este în stare să audă Cuvîntul. N. El S-a bucurat în Duhul Sfint şi a zis: Te slăvesc pe Tine. desigur. El pune stăpînire brusc şi vremelnic pe judecători. Duhul este acest tainic „al treilea" care face să circule iubirea şi în care dualitatea Tatălui şi a Fiului. interiorizează prezenŃa lui Cristos. această înŃelegere cu persoana ca depăşire şi relaŃie. „pregătind" ca o uriaşă pasăre maternă apele primordiale. Doamne al cerului şi al pămîntului. 600. îi inspiră pînă în adîncuri pe poeŃi şi pe psalmişti. Ep. pasărea desemnează tocmai această mişcare către celălalt. către Tatăl. El insuflă în nările omului Suflul de viaŃă care însufleŃeşte „Ńărîna" modelată mai înainte. pasăre de pradă. Paris. formula: „Vie Sfîntul Tău Duh". din suficienŃa ei. 37. care toate sînt elanuri. „Slujitor care suferă" „aducînd mîntuirea neamurilor". în special Irineu de Lyon şi Grigorie de Nyssa. Noi mergem spre Cristos în Duh şi. Afanassieff.. Le Cerf. conduce poporul. spune: „Pentru aceasta Te-a uns pe Tine. făcîndu-1 după chipul Său. cu semnele teofanice tradiŃionale ale uraganului şi ale limbilor de foc. fecundează materia. 149. L 'fctre ecclesial. de „harismele" proprii. el constituie miruirea mesianică a lui Isus şi este mereu în el. care va „stropi cu apă curată". Părinte. Acesta face posibilă întruparea. cu untdelemnul bucuriei. cu care aproape că se identifică. Le Paraclet. 47 S. face ca istoria să tindă către timpurile mesianice. p. a spus Serghei Bulgakov. proclamă: „Iată Eu voi face să intre în voi Duh şi veŃi învia" (Iez. transformă „inima cea de piatră" în „inimă de came". la mirungerea cu tăcere. „Fiu al Omului" în care „SfinŃii din înalturi" vor fi prefac«Ńi prin Duh. prin Suflu. ea răspîndeşte de acum forŃa învierii. Marile Sale simboluri. O foarte veche variantă a Tatălui Nostru pune în locul cererii: „Vie împărăŃia Ta". nu pentru că s-ar topi în nediferenŃiat. Paris. în Supra-Unitatea lui. iar mişcarea Duhului pe deasupra apelor sugerează o fîlfîire protectoare de aripi. din porunca Domnului profetizează. 1975 şi Jean Zizioulas. unsul Duhului. Magn. Labor et Fides. 15.47 Tot astfel. „tăcerea Tatălui". care se revelează ca o persoană tainică la Cincizecime şi în Faptele SfinŃilor Apostoli. sfinŃirea lui Cristos în Duh." Punînd aceste două texte unul lîngă altul. îi miruieşte în mod durabil pe regi. Prin aceasta Duhul apare ca Suflul învierii: profetul îngropat cu oasele uscate. Duhul Sfînt este Dumnezeu tainic. Cuvîntul rouah. 10. mai mulŃi mărturisitori de seamă ai Bisericii vechi. în strînsă legătură cu Numele lui Isus: nu a anunŃat oare Acesta în ultima convorbire că Tatăl va trimite Duhul „în Numele Meu"? Iar Numele înseamnă prezenŃa. ci prin diversitatea deplină în unitate. nu poate fi opoziŃie. un altul. De fapt.

de tot ceea ce este întîmplător şi ar putea să îngreuieze chipul. focul.49 în creaŃie. Tatăl este izvorul fiinŃei şi Cuvîntul. Dialectica unităŃii şi a diversităŃii este rodul DuhuluTTjprin el. Euharistie şi de „SfinŃi".. 5. Duhul „suflă unde voieşte" (Ioan 3. 8. Prietenul. 6) în Trupul lui Cristos. un cuvînt care în Epistolele Sfîntului Apostol Pa-vel este aproape sinonim cu pneuma. Boris Bobrinskoy. 10). deci „unii altora". „Roadă Duhului este dragostea. „chip". 3 şi 18. desăvîrşirea în frumuseŃe. 17). 1—3). 133. şi Duhul Sfînt nu este altceva decît însăşi Miruirea. PG 45. Duhul îl aşază în acest punct de unificare şi de transparenŃă care este „ini-ma-suflet'iCristos ne „pneumatizează" şi Duhul ne „cristifică". 8). o paternitate jertfelnică şi eliberatoare. el devine capabil să întîlnească fiecare om ca pe o faŃă. Ed. facerea de bine. „Părinte" (Rom. Duhul ne face să presimŃim icoana: „Tot ceea ce în chip este mai mult decît chip a fost îndepărtat prin energie de chipul Iui Dumnezeu. în parte paulin: „Nu dezrădăcinaŃi Duhul. Logosul. îl preferă pe fiecare. 4. La Cincizecime. 22-23). Dincolo de mască. 3. să-1 numim pe Dumnezeul inaccesibil noua Awa. care Ńîşneşte ca un izvor în ciuda inconsistenŃei învelişului material. 12. Chipul a devenit chip de icoană. untdelemnul bucuriei. toŃi sînt mădulare ale Trupului lui Cristos. 53 2 Cor. înfrînarea. III. 1992.. 18. în lumina Duhului. cit. CREŞTINISMUL 41 (oricît de neînsemnată ar părea aceasta astăzi). Duhul Sfînt devine tot ceea ce Scripturile spun vorbind despre împărăŃia lui Dumnezeu: perla. „respiră Duhul". şi lik. opunîndu-se fatalităŃilor puterii 49 Saint Irenee de Lyon. Astfel. liŃo. p. El rodeşte pretutindeni. Bisericile devin adesea mormîntul pecetluit şi nu mormîntul gol al Domnului lor. această „primă Biblie" a cărei descifrare o desăvîrşesc învierea şi Cincizecimea. 17. omul este în acelaşi timp în Cristos şi cu Cristos. el cunoaşte aici o adevărată kenosis. 9. şi Isus îl întîlneşte personal pe fiecare.) au şezut pe fiecare dintre ei" tocmai pentru că erau „toŃi împreună în acelaşi loc" (Fapt. Prin harul învierii. cf. Departe de a fi o repetiŃie orgolioasă şi temătoare. pe cînd Duhul este elanul către deplinătate. pp. care constituie sălaşul său.Ala-rea respiraŃie a Duhului se deschide în om. rămîne dublul avertisment. 300 şi 362. El devine o fiinŃă vie capabilă să slăvească viaŃa. 2. să constituie Biserica în koinoia — comuniune. curăŃia.. omul este de acum înainte „săracul care îi iubeşte pe fraŃii lui"55. Gregoire de Nysse. Communion du Saint-Esprit. 1992. 2. L 'Iconostase. Duhul ne revelează bunătatea Tatălui. „unde este Duhul Domnului. Mirele. 50 Pseudo-Denys l'Areopagite. De aceea. 42 RELIGIILE LUMII „în SfinŃi. 5. acolo este libertate" (2 Cor. Noms divins. 15). se află în Fiul. băutura dătătoare de viaŃă. în inima lui zdrobită. §20. în el mărturisim că „Domnul este Iisus" (1 Cor. pacea. Unsul Cel Veşnic. iubeşte întru Duhul. consolată. o dată cu Isus. Aubier-Montaigne. în acelaşi timp. faŃă omenească a Tatălui.. bobul de muştar. pîinea. în limba rusă există o deosebire între licina.. 3. după o libertate pe care Duhul o inspiră. p. Duh fiind. 3) şi îndrăznim.definit Duhul ca pe împărăŃia Tatălui şi Miruirea Fiului: Tatăl este acela care face Miruirea. în măsura în care — ca să-1 parafrazăm pe Nietzsche — sub greutatea atîtor obiectivări. 3. 52. „chip din icoană". pînă la această identitate a celor doi pe care o sugerează Sfîntul Apostol Pavel atunci cînd vorbeşte despre faptul că „Domnul este ^ 51 P. Pentru cei care concep Biserica ca pe o avere şi o repetiŃie. legea este înlocuită de cerinŃele iubirii. ca şi pentru toŃi cei care o dispreŃuiesc în numele unui individualism aşa-zis inspirat. cap. 1943. în om el este ireductibilitatea persoanei şi erosul ca „tensiune spre viaŃa cea mai înaltă"50. în religii ca şi în umanisme. „limbile ca de foc (. Acesta ne introduce în „adîncurile lui Dumnezeu" (1 Cor. L'Âge d'homme. Florenski. Paris. deci în credinŃă."54 Transformat astfel. 1 Tes. îndelungă-răbdarea. aceasta. împotriva unora ca acestea nu este lege" (Gal. El dilată omul în imensitatea Trupului lui Cristos. neliniştea devine însăşi materia încrederii. spaŃiul morŃii se metamorfozează în spaŃiul DuhuluT. El face din om o „fiinŃă a dorinŃei". bucuria. Lausanne. blîndeŃea. Contre Apollinaire. El cunoaşte întru Duhul. devenita în sfîrşit „din came". în sfirşit şi mai alesFviaŃa spirituală înseamnă şi nu înseamnă nimic altceva decît „viaŃa în Dun". forŃa învierii conŃinută în Biserică trebuie să fie asumată şi rein-ventată parcă de fiecare persoană. să dea „mulŃumire pentru toate"52. camera nupŃială. 113. 7. „mască". TradiŃia este această perpetuă „înnoire a Duhului" (Rom. pentru că el este acela care îi integrează pe credincioşi în Trup al lui Cristos. NeobositJDuhul încearcă. taină a „Omului Unic". o aprofundează. Prin Cristos. apa. Fratele şi Tatăl. „seminŃele Cuvîntului" şi creează universalitatea tainică a divino-umanităŃii eristice. credinŃa. de Belle-fontaine. bunătatea. Evanghelie. op. 52 „Enpanti eucharisteite". 1249 D-1251 A. comuniune de nedespărŃit de „lucrurile sfinte"."51 Lumina adevăratelor chipuri este a Duhului. . Recunoscut şi slăvit de Biserică. o face creatoare în comuniune. structura sa.

spune Boris Bobrinskoi. Sibiu.. 1962. cîteodată chiar Avi. deopotrivă egal în nesfîrşire şi totuşi deloc exterior. şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul59. p. unde găsim „Tatăl nostru" (Abinou în ebraică. a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre care strigă: Awa. cap. Cuvîntul acesta. 56 P. ci o modalitate unică.). Celălalt care nu este Altul. 58 B. 57 Pseudo-Denys l'Areopagite. „Fiecare . „Iar cînd va veni Mîngîietorul. D. Desigur. Părinte!" (Gal. incomparabilă de a fi Dumnezeu. Aşa cum a subliniat Boris Bobrinskoi în Misterul Treimii5*. Isus promite să trimită oamenilor un alt „Paraclet": „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mîngîietor să vă dea vouă ca să fie cu voi în veac. 44 RELIGIILE LUMII mănătoare. Delachaux et Niestle. Paris. ci îl presupune. pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl. Lossky. 27) sau „Toate mi-au fost date de către Tatăl meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul. Le Cerf. exprimă fiinŃa filială a lui Cristos. Este ca şi cum s-ar fi deschis monada divină. cel întreit în sfinŃenie. Unul nu exclude pe Celălalt. printre alŃii. „Dar Mîngîietorul. de V. nu se cunoaşte decît în relaŃie cu Tatăl. într-adevăr. asemănătoare şi nease59 Sfîntul Maxim Mărturisitorul. trad. CREŞTINISMUL 43 Isus nu există decît prin această cunoaştere pe care Tatăl i-o face despre el însuşi. Neuchâtel. el respiră imensul suflu al Duhului pe care ni-1 împărtăşeşte. revelînd o viaŃă secreta care este iubire. p. cuvînt de o incredibilă familiaritate. nici pe Tatăl nu-1 cunoaşte nimeni. Tatăl îl face pe Fiul său să existe în veşnicie. nu fără respect. 1986. decît numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere" (Matei 11. pe Care-L va trimite Tatăl. „Tatăl meu". Care de la Tatăl purcede.26). decît numai Tatăl. şi cine este Tatăl. 22). 4. 2. Abunan în aramaică). „Awa". 88./Duhul Adevărului (. Acest dar de viaŃă prelungeşte. „Al Treilea". Arhidiecezană. Vision de Dieu. în însuşi Dumnezeu. 54 Symeon le Nouveau Theologien. cit. Scurtă tîlctdre a rugăciunii Tatăl nostru către un iubitor de Hristos. martiriul. Isus îl revelează pe Tatăl. Le Mystere de la Trinite.62 însăşi plenitudinea sa implică prezenŃa în el a Celuilalt. 81. Unitatea lui Dumnezeu este atît de desăvîrşită — „Supraunitate" avea să spună Dionisie Pseudo-Areopagitul57 — încît nu este o singurătate închisă. primele trei cereri invocă cele trei Persoane divine. pp. atît de puŃin „tainic" — adică. Bobrinskoy. şi deci izvor şi bază a oricărei comuniuni. decît numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere" (Luca 10.Nu înăbuşiŃi Duhul. Vină avîntul înaripat. izvor al divinităŃii. sermon 90. Florensky. voi. Duhul Sfint. Kidouch hasem înseamnă darul vieŃii. 1975. ci comuniune. Am spus de mai multe ori că însăşi existenŃa lui Isus este o existenŃă în Duh. 1947. să-i spui lui Dumnezeu. cit. § 4. 6). RevelaŃia trinitară se înscrie în rugăciunea învăŃată de ucenici de la Isus. ci ontologică — cu Tatăl. Acela vă va învăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14. adică a Tatălui. 26). El îi învaŃă pe ucenicii săi — şi acesta este miezul învăŃăturii lui — să-1 numească pe Dumnezeu: Awa. Trinitatea constituie astfel rodnicia inepuizabilă a UnităŃii. în numele Meu. De la ea vine orice unificare şi orice diversificare. 16-17). La colonne et le fondement de la verite.. Tip. Stăniloae. în Duhul său. „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul. De aceea Pavel va putea scrie: „Şi pentru că sînteŃi fii. şi împărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu Duhul. o substanŃă. Dumnezeu Cel Unic nu este singur. în Filocalia. Celălalt al său. chiar ca o blasfemie. Duhul Adevărului. al cărui Fiu şi Cuvînt este el. Pr. L'Âge dTiomme. Acela va mărturisi despre Mine" (Ioan 15. la care te gîndeşti cu înfricoşare şi tremur. Tatăl Nostru. 253-285. [care] în voi va fi!" (Ioan 14. contrariile comunică şi elementele unite nu pot fi confundate"6 irGrigorie de Nazianz evocă Treimea ca pe mişcarea nemişcată prin care Unul nu rămîne închis în singurătatea lui şi nici nu se pierde în efuziuni panteiste. pp.56 UNITATEA ÎN TREIME Acea kenosis a Fiului revelează Taina lui Dumnezeu Iubire. incomparabilă de a primi şi de a da unitatea divină. bucuros. p. decît numai Tatăl. „Tăticule". Căci Cristos a „sfinŃit Numele"60 pînă la moartea pe o cruce. op. 122. al «veselei învăŃături»". o modalitate unică. 2. 86 şi urm. în „Cuvîntarea de despărŃire". asigură coincidenŃa unităŃii absolute cu diversitatea absoluta!! Fiecare Persoană nu este deci o parte din Divinitate. 60 „îndumnezeirea Numelui". această denumire începea să se contureze în iudaismul contemporan. taina aceasta în inima lui Dumnezeu care dezvăluie chemarea încrezătoare a unui copil. înscrie în timp o schimbare inefabilă în sînul divinităŃii. identice şi opuse. aşa cum a observat. Lausanne.. un diminutiv atît de copilăresc. 55 Expresie familiară lui Simeon Noul Teolog. El nu încetează să-şi afirme unitatea — nu morală. Datorită ei „toate lucrurile sînt unite şi distincte. Dar ar fi părut necuviincios.

Berdiaev. prin el Cuvîntul „vizitează" tainic toate cele ale îndumnezeirii şi toate cele ale omenescului. răsăriteană şi apuseană. Biserica veche nu vorbea niciodată despre „Dumnezeu" în general. care propovăduieşte revolta împotriva demiurgului. cit. El este prin Acesta în Dumnezeu [adică în Tatăl]. El a privit cu atenŃie mişcarea de „consubstanŃialitate" divină care merge de la Tatăl la Fiul. 18). în Scrieri. PG 25. cap. 2. iar din pricina dragostei sale. Care bogat se va mîntui?.. formulările în ciornă care vor permite armonizarea apropierii dintre cele două păreri. tot ce are el. 64 Denys l'Areopagite. relaŃia Fiului cu Duhul Sfînt apare ca o lucrare reciprocă. 25. căci nu te poŃi revolta decît în numele adevăratului Dumnezeu. de asemenea. Spiritul. cum este adesea cazul în India. PG 36. Bucureşti. ci. în care s-ar distruge persoana. care rămîne singurul principiu al Treimii. el depăşeşte şi integrează simbolistica unuia şi a celuilalt. tot ce este el şi în el aşază Duhul Său. 11) şi apoi.persoană conŃine unitatea prin relaŃia sa cu alŃii nu mai puŃin ca prin relaŃia cu sine însuşi. a ajuns să aibă simŃămintele femeii"."70 66 Clement Alexandrinul. trad.. acela care se revelează în Cristos.67 Răsăritul creştin a pus în valoare în mod simultan actul de dăruire a Cuvîntului prin Duhul Sfînt. op. Dostoievski a arătat că numai această paternitate poate trece peste dialectica „stăpînului" şi a „sclavului". Un secol mai tîrziu.. sălăşluieşte în Fiul şi îl face cunoscut. afirmă că revolta împotriva lui Dumnezeu nu este decît o neînŃelegere. 26. PredominanŃa ultimă a unui simbol matern. 10). §7. Clement Alexandrinul scrie: „Ceea ce este negrăit în Dumnezeu este Tată. iar ceea ce este milă în 61 Denys l'Areopagite. în secolul al III-lea. XV. rouah."69 Şi încă: „Sfînta şi Preafericita Treime este indivizibilă şi simultană cu ea însăşi. 62 Gregoire de Nazianze. „paternitatea spirituală" împărtăşeşte Duhul cu viaŃă şi libertate. Căci prin Duhul Sfînt s-a întrupat Cuvîntul. cit. de pildă. Pr. Totuşi. Atanasie scrie: „Duhul nu este exterior Cuvîntului. după Sfmtul Augustin. Sfîntul Augustin precizează că. 1094-1095. 4. este Tatăl. a insistat asupra acestui adevăr fundamental. Ńinînd cont de faptul că numele de Tatăl este superior însuşi numelui de Dumnezeu. 67 De ex. 75. Găsim deja la SfinŃii PărinŃi. PSB. Defide orth. chip idolatrie denunŃat cu violenŃă de Ernst Bloch. p. Occidentul creştin. Fără îndoială că din acest motiv Cristos este bărbat şi nu femeie. opunîndu-se paternităŃii degenerate. cu mult înainte de controversele care vor înăspri şi vor caracteriza totul. predominanŃa ultimă a unui simbol patern marchează chemarea la o comuniune fără confuzie. 628. partea I. D. p. Berdiaev. fiind în Cuvînt. (. PL 42. Faptul că Tatăl este principiul insondabil al TrinităŃii nu înseamnă că se bucură de vreo superioritate. în spiritul lui Dostoievski. 1958. care ni-1 împărtăşeşte nouă şi ne asociază la această lucrare. Biblia atestă în mai multe rînduri blîndeŃea maternă a lui Dumnezeu. Fiul se naşte de la Tatăl în Duhul Sfînt şi îl împărtăşeşte. După chipul paternităŃii divine. sînt prezenŃi Cuvîntul său şi Duhul care este în Cuvînt. 37.. 65 N. este adesea feminin. dacă Duhul vine „şi de la Fiul" (Filioque). referitoare la „purcederea" Duhului Sfînt. Celălalt al Său. mi se pare că ar indica mai degrabă o fuziune a matricei.66 Totuşi.. 45 CREŞTINISMUL Dumnezeu a ajuns inimă de mamă. şi ale Tale sînt ale Mele" (Ioan 17. Astfel. §7. apoi (în sens logic şi nu cronologic) de la Tatăl şi de la Fiul la Duhul Sfînt. El dă Fiului Său.. Dionisie al Romei notează că Duhul purcede de la Tatăl în Fiul68. Fecioru.65 Misterul divin este. Ea vorbea despre Tatăl."63 Izvorul divinităŃii. principiul unic al Fiului şi al Duhului.) florile Ei"64. dincolo de opoziŃia dintre masculin şi feminin. p. un Dumnezeu în care se distingeau apoi Persoanele. Ioan vorbeşte despre „sînul Tatălui" (Ioan 1. Pour la Pâque. 2. Discours 54. spune Isus (Ioan 14. Paris. op. prin el se face prezent în Biserică. Duhul vine de la Tatăl. „Duhul lui Cristos". 59. 63 Jean Damascene. în sens uterin. 85. Buchet-Chastel. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. . cap. 47.. Tatăl dă Duhul „în numele" lui Cristos şi Duhul este „Duhul Fiului". 1982. ea vorbeşte despre măruntaiele sale de „îndurare". devenită tiranie şi concurenŃă pentru copii. El vine principaliter de la Tatăl. asumîn-du-Şi întreaga omenire (ceea ce înlătură „sciziunea" sexuală). Esscă d'autobiographie spirituelle. 461462. în FraŃii Karamazov. adresîndu-se Tatălui: „Şi toate ale Mele sînt ale Tale. De Trinitate. 68 Text citat de Athanase d'Alexandrie în Lettre sur Ies decrets du Concile de ia Nicee. Din momentul în care se vorbeşte despre Tatăl. §8. La Cincizecime şi în perpetua Cincizecime a Bisericii. cap. Dumnezeu este deci mamă şi tată în acelaşi timp. prin care ei se iubesc şi se veselesc împreună: „Eu sînt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine". „vlăstare divine ale DivinităŃii născătoare.

(. o parte dintr-un tot. a spune că Duhul purcede de la Tatăl. acest Suflu care poartă Cuvîntul şi sălăşluieşte în el. Noul Testament 1-a revelat pe Fiul şi a insinuat dumnezeirea Duhului Sfînt. la Cuvînt. Fiul întrupat Dumnezeu cu noi. PG 4. p. 1970. Duhul Sfînt asigură comuniunea tuturor. dar şi Noul Testament rămîne dominat de „categoria făgăduinŃei". prima a Sfîntului Ioan Scărarul. 46 RELIGIILE LUMII Ne putem întreba dacă polemicile ulterioare. Duhul este Dumnezeu „întru toŃi". Astir. la Suflul de viaŃă şi de frumuseŃe — şi aici arta este invitată la slăvire. înseamnă a spune: Duhul purcede de la Tatăl Fiului. a doua a Sfîhtului Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu este iubire. persoana umană este chemată să devină o modalitate unică prin care să existe întregul umanităŃii şi al universului.. prin însăşi existenŃa lui. fără măsură. pe bună dreptate. Atena. 13. 2. 47 CREŞTINISMUL Şi mai mult: revelaŃia Treimii s-a desfăşurat şi se desfăşoară încă în istorie. polonezul Adam Mickiewicz. simultaneitatea trinitară se înscrie în istorie după o „economie" inspirată şi nu se poate aplica principiul că Treimea transcendentă este în mod necesar identică cu Treimea economică! Grigorie de Nazianz a trăit în secolul al IV-lea. în care se încrucişează astăzi în mod dureros unificarea planetei şi căutarea diferenŃelor. Urma să vină timpul „Evangheliei veşnice" despre care vorbeşte Apocalipsa. Astfel putem face o experienŃă trinitară prin observarea plină de iubire a celui mai mărunt lucru. înseamnă să-1 numeşti în acelaşi timp şi pe Duhul Sfînt. Un fir de iarbă. Să nu uităm nici aceste două observaŃii fundamentale. o dată cu monahul calabrez Gioacchino da Fiore: el anunŃa. PG 26. 71 Jean Climaque. Duhul trăieşte printre noi şi se face cunoscut tot mai limpede. După chipul Persoanei divine pe care o întîlneşte în Cristos. primindu-1 pentru a-1 da. revelaŃia trinitară nu desăvîrşeşte pe aceea a Persoanei şi a Iubirii. dacă în istoria profundă a omenirii. Tema aceasta revine în forŃă în Evul Mediu. în sfîrşit. mai ales. 70 Athanase d'Alexandrie. trebuie să amintim. „modaliştii" au vrut să „explice" Treimea ca pe trei moduri. Căci. Logos care structurează lumea prin cuvintele Lui creatoare „prin toate". „CredinŃa Exodului" înseamnă Tatăl ca viitor. cum spunea David. ruşii . 30e degre. venirea apropiată a erei Duhului. Acela care ar vrea să-1 definească ar fi ca un orb care vrea să numere firele de nisip ale mării. Isus este „profetul şi renovatorul vechii făgăduinŃe". la trecerea din secolul al XH-lea spre al XHI-lea. ea nu este nici trei nici unu pe care le cunoaştem ca numere. Duhul ca sfinŃitor. în Cristos se realizează unitatea ontologică a omenirii. schiŃată peste tot. prin ascensiuni din slavă în slavă. Aşa se face că persoana umană nu poate fi niciodată. Aceasta ar fi trebuit să constituie sfîrşitul Bisericii Noului Testament. Suflul care dă viaŃă şi duce orice lucru la desăvîrşirea lui. fermentul istoriei. în special. Sur Ies noms divins. Şi a spune că Fiul este „născut" de Tatăl. în epoca modernă. Cristos preferă pe fiecare. Ne putem întreba. în Biblie în mod deosebit. splendoarea Treimii să radieze din aproape în aproape. 4. sporind în acelaşi timp unicitatea fiecăruia. al Bisericii preoŃilor însărcinaŃi să administreze „chipuri" şi a căror misiune se încheia. Astăzi. în cele din urmă.. Troisieme Lettre ă Serapion. 6). în Duhul Sfînt trebuie să se afirme nădejdea eshatologică. neruşinate nu au luat naştere dintr-o uitare parŃială a „logicii" unitrinitare. ea a reintegrat astăzi teologia. înseamnă să-1 numeşti şi pe Fiul în acelaşi timp. PG 26. Utopia aceasta a lui Gioacchino da Fiore rămîne medievală. aşa cum a remarcat Sfîntul Grigorie de Nazianz: „ Vechiul Testament 1-a făcut cunoscut cu claritate pe Tatăl. Tatăl este Dumnezeu „peste toate". Ed. după cum am mai spus. încearcă să gîndească Treimea „ca pe o istorie eshatologic deschisă": Dumnezeu apare într-o devenire trinitară. structura lui pe care o analizează ştiinŃa. Premiere Lettre ă Serapion. pentru Grigorie nu această desfăşurare constituie Treimea."71 „Chiar dacă Divinitatea care este dincolo de toate este slăvită de noi ca Treime şi Unitate. mişcarea lui spre floare şi finet. Moltmann. în timp ce. în faŃa avîntului ordinelor cerşetoare (poate şi a harismei bizantine). Această viziune tainic trinitară a devenit. ne trimite la Tatăl. 72 Maxime le Confesseur. 633 A."73 Totuşi. trei expresii „succesive" ale lui Dumnezeu în devenirea umanităŃii: Tatăl fiind Dumnezeu ca şi creator. Care este peste toate şi prin toate şi întru toŃi" (Ef."72 Un text din Sfîntul Apostol Pavel a fost comentat fără oboseală de prima teologie creştină: este „un Dumnezeu şi Tatăl tuturor. fără îndoială. în folosul unor sistematizări binare.69 Athanase d'Alexandrie. presimŃim această taină în orice întîlnire adevărata. L 'Echelle sainte. 412. Era visul unei societăŃi de contemplativi.74 Mai profundă pare să fie gîndirea marilor filozofi religioşi slavi. Prin mesianismul marxist aprofundat în marxismul ezoteric al Şcolii din Frankfurt. transformările sale se exprimă în eliberările omului. tema a devenit gnostică şi revoluŃionară. Fiul ca izbăvitor. 167. Şi. 565 A. şi în mod nedesluşit pe Fiul.) Ar fi bine ca prin adunări parŃiale şi. în secolele precedente.

un copac. casa. Articolul doi: Cuvîntul lui Dumnezeu. CREŞTINISMUL 49 îngerul din mijloc face aluzie la Cristos: veşmintele lui. Delumeau. „Demonstration de la predication apostolique". nr. răspunsul lui creator în Duhul Sfint. el spune că Dumnezeu s-a dat cu totul omului în Cristos şi ca acum aşteaptă libera revelaŃie a omului. vizibil şi palpabil. este deosebit de îndurerat. 74 Citat de Henri de Lubac. în loc să opună."75 Cea mai bună imagine pentru a-1 evoca pe Tatăl. Dar Tatăl priveşte mai ales la îngerul din dreapta. erau trei. primăvăratică. într-adevăr. pp. face să dispară personajele umane. o cupă cu hrana pe care Avraam o oferă musafirilor lui: simbol al Mielului jertfit de la începutul lumii. în planul din spate sînt schiŃate o stîncă. Articolul unu: Dumnezeu Tatăl. 3940. 62. simbol al lui Cristos. 48 R£LjGIILE LUMII Dacă în ciuda unor aparenŃe găunoase cupola Sfîntului Petru crapă şi se dărîmă. depăşită. în acelaşi timp. care le-a apărut profeŃilor (. 1981. Cinquieme Discours theologjque. îi păstrează doar pe cei trei îngeri."76 Oamenii sînt chemaŃi să participe la ritmul acestei inimi. Mickiewicz şi Soloviov visează la integrarea lor. p. cîteodată unul şi că era vorba de Domnul. Lethielleux. ca să-1 reînnoiască pe omul de pe tot pămîntul în vederea unirii lui cu Dumnezeu. Domnul nostru. 76 Un moine de l'figlise d'Orient. decît să speculăm asupra Treimii.. să o deschidem în spiritul lui Ioan. 26. evocă unirea celor două naturi prin întrupare. 77 J. simbol al Duhului care Ńîşneşte din Isus ca apa din stîncă. Chipul lui are o putere adolescentină. Sources chretiennes. Subiectul ei este ospitalitatea lui Avraam. de nevăzut. fid. să privim cu atenŃie acest simbol pregnant de frumuseŃe pe care îl constituie celebra icoană a lui Rubliov. chiar prin pacea pe care o respiră. ca să distrugă moartea. Dar aceste timpuri ale revelaŃiei omului se deschid în Cristos. Paris. ca să recapituleze toate lucrurile. să facă ViaŃa să Ńîşnească şi să realizeze deplina comuniune a omului cu Dumnezeu. al cărui veşmînt verde. pe masă. p. Ce queje crois. 144. care ar face posibilă depăşirea „pietrificării" răsăritene şi a „putrefacŃiei" apusene în acelaşi timp. Biserica lui Petru. trei „oameni" sau trei „îngeri". Jesus. 147-148. Se pare că 75 Irenee de Lyon.. Fiul lui Dumnezeu. adus la viaŃă prin Suflul Duhului. O schemă circulară unifică într-un tot indisolubil cele trei Persoane. culoarea vieŃii care se naşte. s-a făcut om printre oameni. la sfîrşitul timpurilor. drepŃii au fost conduşi pe calea dreptăŃii şi Care la sfîrşitul timpurilor a fost răspîndit asupra umanităŃii într-un alt fel. tăria modului nostru de a fi. 1959.Vladimir Soloviov şi Nikolai Berdiaev. un volum dreptunghiular: Pavel Evdokimov sugerează că este simbolul lumii care nu poate exista decît sub protecŃia Mielului. aşa cum fac cei mai mulŃi dintre adepŃii lui Gioacchino da Fiore. 31. La Posterite spirituelle de Joachim de Flore. Tatăl pare a fi simbolizat prin îngerul din stînga (stînga aceluia care priveşte icoana). Biserica. Un joc subtil de curbe şi contracurbe îi uneşte şi evocă o imanenŃa reciprocă. semnifică învierea: simbolul Duhului „dătător de viaŃă" care îl va învia pe Oristos şi va împărtăşi lumii viaŃa. necreat. simples regards sur le Sauveur. II: De ScdntSimon ă nosjours. sub stejarul de la Mam-vri. după cum sugerează Jean Delumeau77. despre care Facerea zice cîteodată că. prin care au proorocit profeŃii. sub cupa jertfei. şi în special al Euharistiei. este inserat discret. Creator al universului. nemărginit. prin care toate s-au făcut. semn al veşnicei tinereŃi. poate doar prin jertfa Fiului Său: şi el binecuvîntează cupa iar chipul său. şi pe aceea a lui Ioan. sugerează principiul inaccesibil al Treimii. Paris. Grasset. deoarece Crucea este noul Arbore al VieŃii. care. Aceste bătăi trimit spre noi sîngele Fiului. cenuşiul pămîntu-lui şi albastrul cerului. Principiu de nepătruns. adevărat altar în jurul căruia stau Cei Trei. trebuie să o susŃinem şi. 1986. PG 36.. veşmîntul lui diafan. care va veni. de un albastru translucid amestecat cu auriu pal. Totuşi. deasupra lui. în singura verticală pe care o găsim observînd atitudinile Celor Trei. Şi. pp. o casă. Pe masa-altar. în ceea ce îl priveşte pe Berdiaev. Articolul trei: Duhul Sfint. Rubliov înlătură anecdota. 442. poate că ar fi mai bine. fundamentul edificiului. 73 Gregoire de Nazianze. primind. casă a Tatălui. în Duh şi în libertate: Iată regula noastră de credinŃă. spune „un călugăr al Bisericii răsăritene" este aceea a „inimii": „Fiecare bătaie a acestei inimi este un elan prin care Tatăl se dă.. în timp ce îngerul-Logos şi îngerul-Duh se înclină înspre Tatăl într-o mişcare circulară. voi. Cristos. îngerul „patern" are bustul aproape vertical: „monarhia"78 Tatălui. de Cheve-togne.79 . PărinŃii au avut revelaŃii. 161-164. însuşi ritmul icoanei exprimă veşnica mişcare de iubire a Treimii.) după timpul şi voia Tatălui. Şi pomul în spatele lui. în centrul compoziŃiei. Dumnezeu.

pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecioara Măria şi S-a făcut om. Desclee de Brouwer. în anul următor membrii sinodului au trimis episcopilor din apus. preci-zînd tema persoanei în comuniune şi unitatea în Cristos a divinului cu umanul fără separaŃie şi iară amestec. şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi. născut iar nu făcut. Care. Evdokimov. jocul perspectivelor multiple care ne scoate din lumea reală. s-a ivit deseori în istoria creştinismului. al iubirii care răstigneşte. Făcătorul cerului şi al pămîntului. îl simplifica şi atrăgea mulŃimile care veneau la Biserică — dar arareori la botez — prin conformismul politic. şi fratele lui mai mic. Şi S-a înălŃat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. al frumuseŃii. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morŃii. receptacul al Cuvîntului. lumină din lumină. El afirmă sau. Grigorie de Nazianz. ca bază şi ca proiect). primul sinod de la Constantinopol. al tuturor celor văzute şi nevăzute. aşa cum o făcuse Sfîntul Vasile cel Mare în lucrarea sa Tratat asupra Sfîntului Duh. veniŃi din toată lumea creştină. Şi întru Duhul Sfînt. el însuşi principiu creat al universului. CREŞTINISMUL 51 Şi într-unui Domn Isus Hristos. într-una. reaminteşte unitatea fundamentală. Aşa s-a constituit Crezul. PărinŃii capado-cieni. care a grăit prin prooroci. Grigorie de Nyssa au realizat o lucrare foarte anevoioasă. Marii autori creştini din această perioadă. după Scripturi. euritmia liniilor. au apărat. considerat mai tîrziu ca al doilea sinod ecumenic (nu reunea decît episcopatul răsăritean). PărinŃii Bisericii. era considerat numai o creatură. care. Pătrunşi de taina pascală. culorile uşoare. „consubstanŃial" Tatălui. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui PonŃiu Pilat. arianismul (legat de numele unui teolog din Alexandria. de asemenea. Tatăl AtotŃiitorul. Ei au sugerat taina Persoanei la cel mai înalt nivel. Care din Tatăl purcede. rămîne şi astăzi expresia privilegiată a credinŃei lor: „Cred într-Unui Dumnezeu. prietenul lui. mai bine de trei sute de episcopi. este Cuvîntul veşnic Care S-a întrupat. acela al existenŃei divine (şi deci în omul înrădăcinat în Cristos. au comentat pe larg Scriptura pentru popoarele lor şi au dezvoltat gîndirea pe baza credinŃei. sobornicească şi apostolească Biserică. Paris. reuniŃi la Roma. oferă o capacitate de sinteză care după aceea nu a mai fost întîlnită decît arareori. Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toŃi vecii. mai degrabă. Ipostasul (adică persoana în sens teologic şi nu psihologic) se naşte din antinomia şi complementaritatea unităŃii şi a deosebirii. theologie de la beaute. în Dumnezeu este „un mod de existenŃă" unic al esenŃei. Fiul lui Dumnezeu. Unul-Născut. o scrisoare sinodală în care acea „distincŃie-identitate" a esenŃei una şi a celor trei Persoane era afirmată cu claritate. Isus. 50 RELIGIILE LUMII afirmînd că pămîntul nu aparŃine decît lui Dumnezeu. independenŃa Bisericii faŃă de Imperiul pretins creştin. Ei sînt preoŃi — mulŃi dintre ei au fost episcopi — care au dat formă liturghiei euharistice sau au contribuit la imensa creaŃie imnografică produsă atunci. Aştept învierea morŃilor. Pentru Arie. 78 în sens etimologic: „principiul unic". de după „convertirea" lui Constantin. Biserica a trebuit să facă faŃă unei erezii majore. Lucrul acesta este sugerat nu într-un limbaj speculativ. a condamnat definitiv arianismul şi în special ultima sa formă care nega divinitatea Duhului Sfînt. frumuseŃea spirituală a chipurilor. chiar cu preŃul vieŃii lor. ELABORAREA ÎNVĂłĂTURII DE CREDINłĂ în primele opt secole. creştinismul a trebuit să se definească. 79 P. chiar dacă ilustra apogeul umanităŃii. mulŃi dintre ei. primul sinod ecumenic a adunat la Niceea. în anul 325. Domnul de viaŃă Făcătorul. numit niceo-constantinopolitan. în decursul secolului al IV-lea. ci de slavă liturgică. Şi viaŃa veacului ce va să vie. p. 1970. Pentru a echilibra şi a completa dogma de la Niceea. transparente. a Cărui împărăŃie nu va avea sfîrşit. Această erezie care. eliberate de umbre. al cărei izvor este Tatăl. Amin. Reunit pentru a răspunde acestei sfidări. ei au răscolit gîndi-rea indo-europeană insistînd pe dialectica creatului şi necreatului. L 'Art de l'icâne.Plenitudinea inepuizabilă a sensului. răstignită şi biruitoare a lui Dumnezeu Cel în Treime. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Vasile cel Mare. Cel de o fiinŃă cu Tatăl. „Credo"-ui de la Niceea a fost deci completat de acest nou sinod. sfîntă. în anul 381. simplificata. 210. acoperind distanŃa dintre Dumnezeu şi om prin iubirea lui." . pentru majoritatea creştinilor. prin Care toate s-au făcut. atunci cînd s-a întîlnit cu filozofii greci şi cu spi-ritualităŃile Orientului Mijlociu. ontologică a lui Cristos şi a Tatălui său — „Eu şi Tatăl una sîntem": Fiul este homoousios. mulŃi dintre ei au avut o activitate socială deosebită. Arie). Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. toate fac din această icoană simbolul tinereŃii. Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit.

aceştia au jucat un rol important în prima civilizaŃie arabă. de către Chirii.. Primii vedeau în Cristos în special pe Adam cel de pe urmă. respec-tînd totuşi culturile locale. Domn.) unul şi acelaşi Cristos. care abia în zilele noastre încep să dispară. După moartea Sfîntului Chirii al Alexandriei. fiecare natură a lui Cristos. Această expansiune a fost zădărnicită în secolul al XlV-lea de persecuŃiile lui Tamerlan. ci di-vino-umanitatea care face posibilă. aspru şi şiret. divină şi umană. acest lucru nu a împiedicat sinodul să examineze liber problema. este „consubstanŃial" oamenilor în umanitatea saj „(. care devine. Fiul. CREŞTINISMUL 53 Umanist. care pleacă de . Nici Dumnezeu împotriva omului sau absor-bindu-1. Pe Cruce Dumnezeu a suferit moartea în trup: concepŃie tainică a umanităŃii lui Cristos.. îndumnezeit de focul divinităŃii şi deci cu adevărat îndumnezeitor pentru noi. decît pe mama omului Isus. căci Cristos. Sfintul Chirii (376/80-444). „de nedespărŃit". Dumnezeu Cuvîntul. Exista riscul unei înecări a umanităŃii de către divinitate. „de neîmpărŃit". de neconfundat". în anul 451 şi a făcut posibilă cea mai fructuoasă colaborare dintre creştinătatea din Răsărit şi Apus.. Theotokos. în care Biserica a văzut. de parcă ar fi fost o picătură de parfum. Papa Leon I a trimis o scrisoare hotărîtoare şi sinodul a exclamat: „Petru a vorbit prin gura lui Leon!". noua etapă a elaborărilor patristice în domeniul cristologiei se centrează pe divino-umanitate. recunoscut în cele două naturi neamestecat. antiohienii au acceptat această definiŃie. Biserica nestoriană nu mai vieŃuieşte astăzi decît în Orientul Mijlociu.) Noi mărturisim toŃi în mod unanim un singur şi acelaşi Fiu. ajungînd pînă în Tibet. dar de un umanism deschis. îşi păstrează proprietăŃile proprii.. adiaîretos. Fiu.Din secolul al V-lea.. Unul născut. dar teolog desăvîrşit. ci fiecare păstrînd modalitatea proprie de a fi şi întîlnind-o pe cealaltă într-o unică persoană. Domnul nostru Isus Cristos. acea „distincŃie-identitate" esenŃă-ipostas. în urma emigrărilor masive din aceste părŃi. achoristos. antreptos. Unul născut. Nestorie.) care este Unicul şi Acelaşi Domn Isus Cristos. a fost adoptat de Biserica Persiei. Pînă la urmă. era introdusă în cristologie. Studiul ei asupra lui Cristos. care folosea deja acest vocabular. prin insuflarea Duhului. neîmpărŃit. în Cristos. Astfel. mai apropiat de izvoarele antiohiene decît de Nestorie însuşi. pe divinitatea lui. Acelaşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat. într-o perspectivă în întregime cristologică: Persoana Cuvîntului este subiectul copilului de la sînul. în 431. umanitatea sa în oceanul divinităŃii sale. adevărat „faraon" al Egiptului creştin." ReacŃia faŃă de sinoadele de la Efes şi Chalcedon a provocat schisme majore în Răsăritul creştin. a unei îndumnezeiri unilaterale care acordă prea puŃină însemnătate libertăŃii creatoare a omului. într-o perspectivă antiohiană radicalizată.. conside-rînd „tomul" (mesajul) lui Leon un document important. dar accentul este pus în mod simultan pe unitatea personală a lui Cristos. definiŃia de la Chalcedon nu spune ce este unirea în Cristos a umanităŃii şi divinităŃii. teologii egipteni au afirmat natura unică a lui Cristos şi acest „monofizism". apoi din braŃele Fecioarei. Sinodul a proclamat-o pe Măria Theotokos. sinodul acesta a condamnat gîn-direa nesigură şi subtilă a arhiepiscopului de Constantinopol.. La Alexandria. ci precizează doar ceea ce nu este această unirefCele patru adverbe care o sugerează încep fiecare prin prefixul de negaŃie a: asynchytos — „neamestecat. în inima Asiei. Doi ani mai tîrziu. „Nestorianismul".. Exista aici riscul unei „împreunări" nesigure. Omul maximum. Acelaşi desavîrşit în dumnezeirea lui şi Acelaşi desăvîrşit în umanitatea lui. ca Isaac Şirul şi Ioan de Dalyatha — influenŃa lor asupra sufismului care lua naştere a fost foarte importantă — şi mari literaŃi — după cucerirea musulmană. în China şi în Mongolia. neschimbat. şi nu vedea în ea. „Biserica Răsăritului" se angajează atunci într-o uimitoare aventură misionară. sau unic ipostas (. consubstanŃial nouă tuturor după umanitatea Lui. Răspunsul a fost dat de al patrulea sinod ecumenic care s-a reunit. îl izola pe Cristos de ceilalŃi oameni şi îneca. împărtăşirea oamenilor din modul de existenŃă divin. „consubstanŃial" Tatălui şi Duhului Sfînt în divinitatea sa. în special în Irak. la Chalcedon. devenită fundamentală în limbajul trinitar. care în felul acesta nu a mai putut fi bănuită de vreo colaborare cu „romanii". Respectînd Taina. nedespărŃit. dar cu multa claritate. precizînd deplina umanitate a copilului. Condus cu asprime. formulele latine au fost incluse în definiŃie. traducînd corpusul scrierilor filozofice şi ştiinŃifice greceşti. într-o primă etapă. ReprezentanŃii Şcolii din Antiohia insistau pe umanitatea lui Isus. „neschimbat". între divin şi uman. Acesta refuza să o numească pe Măria „Maica lui Dumnezeu". care a refuzat să-i aştepte şi pe reprezentanŃii Antiohiei. 52 RELIGIILE LUMII \ OpoziŃia faŃă de „nestorianism" a dus la un exces invers. sublinia că subiectul umanităŃii lui Cristos este o Persoană divină. (. fără ca unirea să înlăture cu ceva deosebirea naturilor. nici omul împotriva lui Dumnezeu sau despărŃindu-se de el. dar nu definitiv. cei ai Şcolii din Alexandria. adică unirea divinului cu umanul în Cristos. un al treilea sinod ecumenic. templul divinităŃii. „nestorianismul" a dat mari mistici. suflet spiritual şi trup consubstanŃial Tatălui după dumnezeirea Lui. şi în Statele Unite. O sinteză între Antiohia şi Alexandria s-a realizat cu ocazia sinodului de la Efes. mai ales morale. cu oarecare detaşare.

81 Traduse în greacă în secolul al Xl-lea.. Răul nu este materialitatea. Unde este iadul. consistenŃa proprie a creaturii. că El nu poate să dea decît iubireT~Desi. care ştiu că nu te mîntuieşti singur. aşa încît în el are loc un imens schimb de vieŃi („împărtăşirea idiomurilor"). cunoaşte ispitirea. împotriva acestor compromisuri. în Biserica siriacă nestoriană81. în-tru-parea dă naştere unei antropologii unitare: „Un trup fără suflet nu este un trup. sub influenŃa unui mare împărat şi teolog în acelaşi timp.. 415. în acelaşi timp. nici un suflet fără trup. Cuvîntul se naşte în mod uman. cuvîntul physis desemna.) Oh! minune a bunătăŃii Creatorului nostru! (. într-o zi totul va ajunge să se completeze. Sfîntul Isaac Şirul. Dimpotrivă. pentru foarte scurt timp episcop de Ninive pe la anul 670. p. 953 A. 84 Id. 533) reia aceste elaborări şi. pp. în unitatea Lui şi nu natura divină sau natura umană. înainte şi după acest sinod. Desclee de Brouwer. atunci cînd el ne va scoate de sub blestem.. ar putea fi important pentru dialogul cu iudaismul şi cu islamul. El îl ridică pe acela care 1-a ofensat şi 1-a insultat (. frumuseŃea şi inteligenŃa care scaldă cosmosul apar ca un argument major împotriva spiritualismului şi dualismului de orice fel. atît pentru noi înşine cît şi pentru toŃi. Traites ascetiques (trad. CREŞTINISMUL 55 Sfintul Isaac se ruga „chiar şi pentru şerpi. care putea fi observat în unele dintre ipotezele lui Origene. Păcatul este că nu înŃelegem harul învierii. Cel de al cincilea sinod ecumenic (Constantinopol II. ceea ce dovedeşte caracterul din ce în ce mai superficial şi mai social al acestor schisme. Imperiul . în ce priveşte Biserica din India de Sud. Una dintre aceste afirmaŃii fundamentale este că subiectul umanităŃii lui Cristos este Cuvîntul preexistent. Tratatele ascetice ale Sfîntului Isaac s-au răspîndit în întreaga lume ortodoxă chalcedoniană.. caracterul ireductibil al libertăŃii umane şi deci refuză o „apocatastază" (mîntuire universală) de neînlăturat. sinodul a respins ispitele unui elenism orientalizat. în schimb. „iubirea acŃionează în două feluri diferite: ea devine suferinŃă la unii şi bucurie la alŃii"^7 dar noi trebuie să fim atenŃi.). de la nestorianism la monofizism.. au favorizat tematica unităŃii în dorinŃa de a-i ralia pe monofiziŃi. ci în imensa comuniune a omenirii înviata în totalitate.. gur. pe dualitatea şi deplina realitate umană a lui Cristos. Astfel sînt confirmate solemn bazele unei antropologii şi ale unei cosmologii biblice: creaŃie. începînd cu anul 638. care puteau deschide porŃile musulmanilor."80 Sufletul este nemuritor nu prin el însuşi. Iusti-nian. care să ne poată atinge? Unde damnarea care ne speria pînă acolo încît învingea bucuria iubirii lui Dumnezeu? Ce este infernul în faŃa harului învierii. Mîntuirea universală devine sarcina celor mai mari sfinŃi. cît şi în Apus (în special la'Ambrozie al Milanului. suferă Patimile şi moartea. în (Euvres spirituelles. ci prin puterea învierii. Dialectica unităŃii şi a dualităŃii în Cristos — împăraŃii. Condamnata ca fiind un automatism al mîntuirii. atît în Răsărit (de la Grigorie de Nyssa la Ioan Scărarul şi Isaac Şirul).84. fi\). siriacă sau coptă în faŃa elenismului. care îi dispreŃuia pe cei „milostivi"). 325. PG 86. viaŃa divino-uma-nă a lui Cristos. răscoala săracilor împotriva fiscalităŃii bizantine şi a marilor proprietari care vorbeau greceşte. subliniază că Dumnezeu nu poate crea un iad. se face în interiorul Imperiului romano-bizantin. aceasta avea să treacă. Sinodul afirmă.. Siria. 324-325.. dar deloc la Augustin.).. din raŃiuni de pur oportunism. cu iz gnostic. mare teolog din secolul al III-lea. elaborările care au urmat Sinodului de la Chalcedon constituie un fel de explorare a divino-umanităŃii. 83 Id. intuiŃia origeniană a fost reluată ca rugăciune şi nădejde. Toate acestea implicînd faptul că persoana în comuniune constituie izvorul şi fundamentul fiinŃei şi nu conŃinutul ei. toate acestea explică consolidarea Bisericilor ne-chalcedoniene în Armenia. Etiopia. certitudinea lui că Dumnezeu este îndelung răbdător pentru eliberarea fiecărui suflet au fost asumate de înalta spiritualitate patristică. ex nihilo. Rezultat al impactului a două sisteme con-ceptualiste. bunătate fundamentală a materiei menită a fi transfigurată şi nu volatilizată. aşteptarea unei mîntuiri universale care caracterizează gîn-direa lui Origene. 82 Isaac le Syrien. Paris. cînd va da acestui trup nevrednic veşmîntul vredniciei. de asemenea. 1993. Isaac exclamă: „Unde este dreptatea lui Dumnezeu? în aceea că noi eram păcătoşi şi Cristos a murit pentru noi (. separarea dintre „chalcedonieni" şi „ne-chalcedonieni" mai mult sau mai puŃin. tratatul 60. ipoteze înăsprite şi sistematizate de disci54 RELIGIILE LUMII polii lui.la omul desăvîrşit la Cuvîntul întrupat. tot mai puŃin „monofiziŃi". insistă asupra unităŃii lui Cristos. Egipt. pentru monofiziŃi. un călugăr originar de pe malurile arabe ale Golfului Persic. Epistolă către Menas. p. la irezistibila lucrare a învierii: „Ce este gheena în faŃa harului învierii?"83 Evocînd parabola fiului risipitor şi pe aceea a lucrătorului din ceasul al unsprezecelea.) Oh! nemăsurată bunătate pe care a învestit-o pentru a crea din nou existenŃa noastră de păcătoşi (. în timp ce Biserica insistă. Particularitate armeană. pînă la sfîrşitul secolului al VH-lea. chiar şi pentru demoni"85. într-o a treia fază. făgăduită şi trupului. cînd va ridica la slavă pe omul căzut în iad?"84 80 Iustinian.

exilat. fapt pentru care el nu se jena să-1 critice cu asprime pe Mohamed. el nu numai că s-a făcut auzit. în Cristos. fără să o contrazică vreodată.. ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul vieŃii. în dialectica elaborărilor sinodale.. Maxim Mărturisitorul. au subliniat că la baza ei stă întruparea: Cuvîntul este şi Chipul consubstanŃial al Tatălui../Şi ViaŃa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim ViaŃa de veci. apoi judecat şi condamnat. ci modul de a fi al umanităŃii ei). Omul este libertate. nici nu i se opune. Dumnezeu. şi una şi cealaltă natură vrea şi lucrează ceea ce îi este propriu în comuniune una cu cealaltă". în secolele al VlII-lea şi al IX-lea. 633. In anii 680-681. călugărit de foarte tînăr. sinoadele al cincilea şi al şaselea s-au adunat ca să afirme cu hotărîre: Cu-vîntul s-a făcut trup. căruia nu-i este contradictoriu. ci aderă la ea cu o iubire dureroasă. Aşa cum spunea papa Leon: «Agit enim utraque forma (. 56 RELIGIILE LUMII „a două voinŃe sau acte volitive naturale şi a două lucrări naturale. Umanitatea lui Cristos conŃine toată realitatea Sa. Ştiind să echilibreze sensul oriental al unităŃii lui Cristos cu sensul occidental al dualităŃii sale. p. care mărturiseşte două voinŃe. într-o fortăreaŃă din Caucaz unde fusese surghiunit.face eforturi disperate ca să-i apropie pe monofiziŃi. PG 90. învesteşte în „patimi". două energii naturale de nedespărŃit.. în 649. să atragă libertatea noastră individuală: prin kertosis. Rod al unor complexe elaborări. ci s-a făcut văzut: „Ce era de la început. ci i se încredinŃează (. ca şi primul. icoana îndemnînd la o aspiraŃie ascetică ce riscă să îndepărteze importante angajări sociale. Pentru Ioan Damaschinul.)». împotriva acestor concepŃii care compromit deplina umanitate a lui Isus şi deci deplina umanitate a omului se ridică Sfintul Maxim Mărturisitorul (580-662). adică energia divină şi energia umană. 395. al şaptelea sinod ecumenic. de neconfundat (. Sinodul înscrie în definiŃiile lui gîndirea lui Maxim Mărturisitorul. Cristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Au fost impuse pentru aceasta unele compromisuri doctrinale: „monoenergismul". prin excelenŃă. sinodul al şaselea ecumenic. ale cărei adverbe negative sînt reluate de cîte două ori. în aşa fel încît umanul asumat de Cuvînt să participe activ la triumful asupra morŃii." (1 Ioan 1. în Golan. este rodul. de neschimbat. în Cristos. 61. de nedespărŃit. Faptul că „voinŃa" şi „energia" relevă „natura" pune în evidenŃă transcendenŃa Persoanei. dusă de împăraŃii „iconoclaşti" cu sprijinul unei părŃi a clerului. am putea spune. destăinuit dincolo . traduce dorinŃa unei secularizări anti-monahice. Principalii apărători ai icoanelor. ultimă dovadă a „iubirii sale nebune". sinodul de la Lateran. încearcă să înduplece. Este o reluare a tradiŃiilor antiohiană şi latină. suferă omeneşte toate agoniile noastre. apoi „monotelismul" — o singură lucrare sau o singura voinŃă.. de neconfundat. reunit la Constantinopol. unei autentice colaborări a BizanŃului cu Roma. orgoliu şi aviditate care iau naştere din „teama ascunsă de moarte"86. pentru a echilibra concepŃia alexandrină care se impusese la sinodul precedent. dar în strînsă legătură cu Apusul — papa Martin I a fost arestat în aceeaşi perioadă şi a murit deportat la anul 655. elanul profund al spontaneităŃii sale sau „libertate naturală". El mărturiseşte existenŃa în Cristos: KId. ca şi sinodul din Chalcedon. se pare. Dar libertatea lui „gnomică" (libertate de alegere). Or.). în acelaşi an. Meditînd asupra agoniei lui Isus. pe care Imperiul Musulman îl apăra de persecuŃiile bizantine. în 662. ce am văzut cu ochii noştri. După cum se vede. locul unde lumina Duhului Sfînt poate. Organizează. divină bineînŃeles. în Cristos. ci actul de voinŃă uman aderă la actul divin de voinŃă. el fuge de invazia perşilor la Cartagina şi apoi la Roma.. căci acesta „voia şi lucra mîntuirea noastră în mod divin şi uman în acelaşi timp". ci pe Creatorul materiei care pentru mine s-a făcut materie.) Cele două acte volitive naturale nu sînt opuse — fie să nu ajungă niciodată aşa! —. Noi slăvim în Acelaşi Domn Isus Cristos pe adevăratul nostru Dumnezeu. blocată de philautia (egocentrism). prin Crucea sa. este vorba despre o amplificare a dogmei din Chal-cedonia. în anul 787. Questions â Thalassius. Născut. posibilitatea de a şlefui materia după chipul Celui care a şlefuit-o pentru a lua Trup de la ea. tratatul 81. Moare la 13 august. care nu se poate de-săvîrşi decît în comuniune. 1-2). individuală. reunit la Niceea. şi cu atît mai mult nici nu se opune ei.. ce am auzit. i se smulge limba şi i se taie mîna dreaptă... lupta împotriva imaginii. a fundamentat teologic caracterul ireductibil al libertăŃii. El a realizat în Răsărit sinteza epocii patristice. în special Ioan Damaschinul şi Teodor Studitul. a confirmat şi a justificat legitimitatea imaginii şi a venerării ei. de neschimbat. poate cel mai mare dintre PărinŃii Bisericii. divină şi umană. 86 Saint Maxime le Confesseur. el arată că voinŃa umană a acestuia nu se întemeiază pe voinŃa Tatălui."87 Această afirmaŃie stă la baza constituirii unei arte creştine. consecinŃa ultimă a întrupării este sfinŃenia materiei: „Nu ador materia. Arestat. să transpară este chipul. Isus restaurează această „libertate naturală" şi. Prin existenŃa Lui iubitoare şi jertfelnică (care nu schimbă fiinŃa.

Acest acord a dat „canonul biblic". nici CREŞTINISMUL 59 eclesiastice. destinate a fi citite în cadrul cultului (Evanghelii) — vor constitui Noul Testament: un nou Legămînt îl împrospătează pe cel care exista deja. povestiri ale slujirii lui Isus. regulă şi listă. Astfel. Prin urmare. de fiinŃele sfinŃite. imaginea este sfinŃită în relaŃia pe care o are cu persoana care îi este model. termenul „evanghelie" desemnează. Aplicate Bibliei. primul orientîndu-1 pe al doilea: canonul biblic reprezintă o serie de cărŃi a căror autoritate este considerată normativă pentru creştini. Cît despre sărutarea pe care o dau acestei icoane. în credinŃa noastră. imagine sau mantie pe care Cristos şi-a imprimat chipul pentru a răspunde cererii regelui Abgar de Edessa. Cristos. desăvîrşită deja în Isus Cristos şi asumată. creştinii pot cunoaşte ceea ce are legătură cu Cristos şi cu Dumnezeu pe care el îl revelează prin intermediul unui ansamblu de cărŃi numite Biblia sau Sfînta Scriptură. index de cărŃi. precum şi o proliferare a abordărilor. termenul de „evanghelie" („veste bună") nu se referă încă la scrieri speciale. citat de C. 194. Deci. DE LA CUVINT LA SFÎNTA SCRIPTURĂ: CANONUL BIBLIC Biblia este o culegere de cărŃi care conŃin izvorul credinŃei creştine. fiecare calificată drept Testament — traducere a unui termen grec care înseamnă „legătură" şi care de fapt ne trimite la noŃiunea ebraică de Legămînt. Culegerea presupune un acord în privinŃa reunirii acestor cărŃi într-una singură — mai precis Biblia — şi excluderea altor cărŃi care ar fi putut face parte din ea. Evanghelia lui Isus Cristos este aceea anunŃată de el. Vechiul Testament. Acesta este sensul în care termenul este folosit de cele mai multe . Biblia şi creştinismul de Jean Baub£rot Numele de „Cristos" corespunde traducerii greceşti din ebraicul Mesia. specialişti de confesiuni diferite lucrează adesea împreună pentru traducerea Bibliei. în prezent. al Bisericii. Acest fapt arată că Biblia ocupă un loc important chiar în societăŃile secularizate. de asemenea. ci la Cuvîntul sau la mesajul mîn-tuirii. cele două sensuri sînt legate. „Sfîntul Chip" imprimat pe Mandylion-ulSi legendar şi plin de înŃelesuri. 57 CREŞTINISMUL dor Studitul. este vorba. respectiv.de măştile lui. pe pămînt. Ceea ce reia definiŃia sinodului: „Aceia care se uită cu atenŃie (la icoane) se înalŃă spre aducerea aminte şi spre dorinŃa prototipurilor lor. căruia îi aparŃine prin naştere Isus. care a variat în funcŃie de timpurile în care a fost făcută şi de curentele existente. protestantismul). predica creştină şi conŃinutul ei. în special în ceea ce priveşte percepŃia rolului Bibliei şi. Pentru Teo87 Jean de Damas. transfigurare schiŃată deja prin sfinŃenie. Unele au dat naştere la conflicte. vorbeşte despre legămîntul stabilit de Dumnezeu cu poporul evreu. au găsit în textele acestea vestirea venirii lui Isus Cristos şi elementele pentru interpretarea vieŃii sale şi a învăŃăturilor sale. nume dat de către creştini Scrierilor Sfinte ale evreilor. chipurile oamenilor se deschid asupra împărăŃiei lui Dumnezeu. termenul „canon" provenind dintr-un cuvînt ebraic însemnînd „trestie". Le Cerf. Ea face să iasă la iveală o asemănare. Deuxieme discours sur Ies images. „riglă de măsurat". care erau evrei. Biblia creştină a făcut obiectul unei imense munci de interpretare. Au apărut deosebiri în înŃelegerea textului. căci adorarea nu trebuie să se îndrepte decît spre natura divină. într-o anticipare a transformării eshatologice. condamnări. Paris. chipul lui Dumnezeu cu caracteristicile concrete ale unei individualităŃi pămîn-teşti. L'Icone du Christ. Schonborn. trimisul lui Dumnezeu. atît cît se poate aici. Ceea ce nu împiedică însă existenŃa în continuare a punctelor de vedere deosebite. de o venerare şi nu de un cult în sens strict. dintre care unele nu sînt nici ştiinŃifice. în centrul căreia se află moartea şi învierea lui Isus Cristos. anticipează metamorfoza ultimă a umanităŃii. înrădăcinate în Persoana lui Cristos. Cristos înseamnă uns sau „trimisul lui Dumnezeu" şi articulează termenul de „creştinism". Scrierile redactate chiar de primii creştini — scrisorile apostolilor (sau care le-au fost atribuite lor) trimise unor Biserici (Epistole). la fel de important pentru aducerea aminte ca şi vălul Veronicăi89 în tradiŃia apuseană. 1986. 88 Voal. Biblia creştină cuprinde două părŃi." Icoana sugerează în om. în mod concret. p. 14. ex-tinzîndu-1 asupra omenirii. RelaŃia unică dintre Dumnezeu şi Cristos se exprimă în termenii de Tatăl şi Fiul. acela care face cunoscută voia Tatălui şi opera de mîntuire a lui Dumnezeu. Mesajul central al creştinismului constă deci în a spune că Isus este Cristos. 89 De la adjectivul latin „vera" (adevărat) şi de la substantivul grecesc eikon („imagine"). în atmosfera eshatologică a liturghiei. ortodoxia. o prezenŃă personală. enunŃat în mai multe feluri de Isus în timpul vieŃii sale şi prin moartea Sa. icoana. Din acest prim sens au luat naştere două întrebuinŃări metaforice: normă. La începuturile creştinismului. încercîhd să înŃeleagă semnificaŃia ei. Primii discipoli ai lui Isus. rupturi adînci între cele trei mari confesiuni creştine (catolicismul. De la bun început.

în secolul I al erei noastre. Ea cuprinde şi unele cărŃi scrise direct în greceşte. în anul 70. citesc singurele Scripturi pe care le cunosc (actualul Vechiul Testament) în versiunea grecească a Septuagintei. cînd se referă la farisei. Mat. de proverbe. precum şi alte texte. el primeşte Legea lui Dumnezeu sau Decalogul (Cele zece Porunci). 3).. Iere-mia. este compusă din trei părŃi: Legea. după înviere. anunŃă suferinŃele care vor lovi poporul care se întoarce de la Dumnezeul lui şi cuprind. Termenul acesta are pentru evrei aceeaşi intensitate ca termenul de Evanghelie pentru creştini: el înseamnă ghid sau mesaj al mîntuirii. cele cinci cărŃi ale Torei (Facerea. care îl ajută să iasă din Egipt. care provin din epoci şi de la autori diferiŃi. lezechiel şi ale celor doisprezece „profeŃi mici" reamintesc poruncile lui Dumnezeu. în acelaşi timp. „desăvîrşirea" lor şi deci principiul lor de interpretare: numeroase pasaje stau mărturie acestei afirmaŃii şi cel mai sugestiv este poate acela în care Isus Cristos merge pe drum. de asemenea. 17. predica apostolică foloseşte pe larg Scripturile ebraice pentru a da autoritate propriului ei mesaj. ele su90 Este unul din motivele care fac ca Evangheliile să fie atît de polemice. 4. ruptura între iudaism şi mişcarea discipolilor lui Isus. cele despre El" (Luc. CREŞTINISMUL 61 primă din Scripturile lor cărŃile care sînt cuprinse în Septuaginta. ca un fel de introducere universalista. potopul. Aceste cărŃi circulau în comunităŃile evreieşti şi puteau ocupa un loc şi în cult. Dar. Ieşirea. folosirea liturgică a psalmilor. vieŃile patriarhilor. Citite în sinagogi.. împreună cu „discipolii din Emaus" întristaŃi de moartea lui: „Şi începînd de la Moise şi de la toŃi proorocii. alături de cărŃile Legii. Acest termen este numele foarte general al cărŃilor care vor constitui al treilea grup al Scripturilor ebraice.ori în epistolele pauline. Leviticul. moartea şi învierea lui s-au petrecut „după Scripturi" (1 Cor. Cartea Rut. 27). fără a fi recunoscut. Scripturile au fost traduse în greceşte. Psalmii — de la care se va adăpa spiritualitatea creştină —. ProfeŃii şi Scripturile. 15. ProfeŃii. Povestirile din Evanghelii îl citează în mai multe rînduri pe Isus. Autorii cărŃilor care vor deveni Noul Testament citează Scripturile în versiunea aceasta. Iudaismul din diaspora (comunităŃile evreieşti din afara Palestinei) are evoluŃia lui specifică. scrise către anii 50-60. promisiunea restaurării. Cartea Judecătorilor şi CărŃile Regilor. Creştinii păstrează deci Scripturile ebraice.). în secolul al III-lea înaintea erei noastre. care devine creştinism şi produce propriile sale scrieri.. Lîngă Sinai. în special scrierile de tip apocaliptic. Printre acestea. Este vorba despre culegeri de rugăciuni. Ecclesiastul. Se vede aici grija cu care Pavel arată că Cristos a împlinit profeŃiile.90 în anul 90. să trăiască cu Dumnezeul RELIGIILE LUMII lui.. au fost plasate înaintea istoriei speciale a poporului lui Israel. Scrierile. care sînt numite de unele tradiŃii creştine CărŃile istorice). Eu însă vă spun vouă". ProfeŃii şi Scrierile). de foarte multe ori în dialog cu cultura greacă şi cîteo-dată divergentă faŃă de cea a iudaismului numit palestinian. la Alexandria. Versiunea aceasta. scris este" (Marc. două evenimente decisive au marcat iudaismul: răscoala din Iudeea. autorităŃile lui se reunesc la Jamnia: aici. CărŃile grupate sub acest titlu tîlcuiesc istoria poporului lui Israel începînd cu Iosua (intrarea pe Pămîntul FăgăduinŃei) pînă la plecarea în exil (Cartea lui Iosua. Altele — precum Ecclesiastul sau Cîntarea Cîntărilor — puteau fi venerate sau lăsate de-o parte în funcŃie de comunitate. de precepte înŃelepte. le-a tîlcuit lor. Mat.). el învaŃă. Pildele. dîn-du-le un sens . Scripturile ebraice s-au constituit în cele trei mari părŃi (Legea. Acest popor ia naştere din opera eliberatoare a lui YHWH (numele personal al Dumnezeului lui Israel).. 24. Legea sau Tora. Numerii. Isus Cristos este prezentat ca stăpînul Scripturilor („AŃi auzit că s-a scris celor de demult (. Dar producerea de texte continuă într-un iudaism pe atunci foarte diversificat.. care vorbesc greceşte. pe scară largă.. Cîntarea Cîntărilor. casa robiei. 4. în sensul de „a nu fi oferite lecturii"). 4. provenind din iudaism. în multe dintre povestirile lor. servesc drept lege comunităŃii evreieşti din sînul Imperiului Persan. de cînturi. 5. de povestiri care pot hrăni spiritualitatea. Povestirile despre începuturi (facerea lumii. cum este cea a lui Avraam. numite pe atunci „apocrife" (adică „ascunse". din încercări şi conflicte. într-adevăr. dar şi Cartea lui Iov. Scripturile ebraice furnizează deci cadrul interpretării apariŃiei lui Isus Cristos. CărŃile lui Isaia. numită Septuaginta. Astfel. în secolele al III-lea şi al II-lea înaintea erei noastre. Daniel etc. Scripturile ebraice şi Vechiul Testament creştin Această colecŃie de scrieri religioase. din toate Scripturile. Luc. Iudaismul fariseu este singurul care supravieŃuieşte distrugerii Templului. care spune: „este scris. în timpul lungii călătorii prin deşert. în perioada lui Ezdra (secolul al IV-lea înaintea erei noastre). S-a impus. 21-48). propune o ordine diferită de prezentare a cărŃilor profetice şi a scrierilor. cu distrugerea Templului de la Ierusalim de către romani. Deuteronomul). 11. Primele comunităŃi creştine. 4 etc). scrierile profetice au fost incluse între cărŃile de referinŃă. în forma lor definitivă. Este vorba de primele cinci cărŃi din Biblie.

unele traduceri recente adoptă ordinea şi împărŃirea Scripturilor ebraice: Pentateuhul (Cele cinci CărŃi ale Legii).3iblie". publicată în anul 1534. consideră că Cristos este anunŃat şi că aceste Scripturi prefigurează venirea sa. pe Septuaginta. voi. CărŃile conŃinute de această versiune constituie. în Epistola către galateni94. care formează partea specific creştină a ansamblului numit de creştini Biblie. sînt calificate astăzi drept „scrieri intertestamentare" şi sînt publicate cu acest titlu. ca majoritatea Bisericilor creştine din primele secole. aceste comunităŃi aveau versiunea Septuagintei. Dacă Epistola către Romani este mai ales un expozeu teologic general. chiar şi astăzi. Plîngerile lui Ieremia etc. Primele texte redactate sînt epistolele lui Pavel.3iblie" căci aceste scrieri nu constituie Biblia nici unei comunităŃi religioase. traducerile biblice protestante din secolele al XVI-lea şi al XVH-lea — şi anume Biblia lui Luther. sau faŃă de iudaism. nici în cele două canoane creştine). Dar înainte de a examina alcătuirea canonului. trebuie să menŃionăm împrejurările în care au văzut lumina zilei scrierile creştine în secolul I. 62 RELIGIILE LUMII sîht considerate ca fiind „bune şi folositoare de citit".).pe care Sinagoga nu-1 poate accepta. canonul Vechiului Testament pentru Bisericile ortodoxe şi pentru Biserica catolică.92 Formarea Noului Testament Numele de „Vechiul Testament" folosit de creştini pentru a califica Scrierile ebraice nu are sens decît în ideea că Scripturile Noi au venit pentru a le completa pe acestea Vechi. şi expresiile „texte biblice". pe cînd. lucrat permanent de către savanŃii evrei. în versiunile creştine. mărturii de credinŃă care proclamau noua credinŃă şi care circulau o dată cu misionarii. CărŃile care nu au un text original scris în ebraică sînt calificate ca „deuterocanonice" (aparŃinînd unui al doilea canon91). „scrieri biblice" ca şi cum ar fi sinonime. trebuie să fim mulŃumiŃi de această publicare. De asemenea. Pe plan ştiinŃific. Totuşi. în care s-au născut anumiŃi 92 Cf. Probleme ale noii credinŃe şi ale speranŃei sale într-o revenire rapidă a lui Cristos în Epistola către Tesalonicieni (mai trebuie să munceşti? Cum poŃi să mori înainte ca Isus Cristos să fi revenit? etc). în lumea greco-romană au pătruns primele comunităŃi creştine. în secolul al II-lea. din care proveneau alŃii sau către care se simŃeau mai ales atraşi („cei care se temeau de Dumnezeu")? Cum să se practice această credinŃă într-o societate care nu o acceptă? Etc. dar şi noi formule liturgice. Fixarea unui canon neotestamentar a avut loc în mod progresiv începînd cu a doua jumătate a secolului al II-lea. Fondate de către predicatori care se deplasau dintr-un loc în altul. într-adevăr. El se sprijină. fiul lui Sirah. Pentru că acesta nu cuprinde cărŃile numite „deuterocanonice". dar care nu vor figura pînă la urmă în nici un canon (nici în canonul evreiesc. „Scriptură". a doua Epistolă a lui Clement etc). 93 Pentru a simplifica. Adoptarea Scripturilor ebraice drept Vechiul Testament are loc nu iară numeroase dispute în sînul primelor Biserici creştine. Dacă le refuzi înseamnă să negi continuitatea „istoriei mîntuirii". iar în secolul al XlX-lea. dimpotrivă. studiul ştiinŃific al textelor nu trebuie să Ńină seama de fixarea canoanelor. fără să capete „o valoare egală cu aceea a Sfintei Scripturi" (Luther). Irineu de Lyon. Aceste cărŃi 91 Cartea Iuditei. Cartea înŃelepciunii lui Isus. III: icrits intertesta-mentaires. în mod tradiŃional. folosim de acum înainte cuvintele . cuvintele lui Isus sînt calificate ca fiind „Scriere sfintă". Marcion pune faŃă în faŃă pe Dumnezeul iubirii din Isus Cristos cu acela din Scripturile ebraice pe care îl consideră ca pe un fel de despot drept şi răzbunător. „ Bibliotheque de la Pleiade ". La Bible. probleme ale unei comunităŃi atrase de . Scrierile. ele nu sînt canonice. Gallimard. Pentru protestanŃi. Scrierile ebraice de tip apocaliptic şi/sau pseudoepigrafice (adică puse sub autoritatea unui mare personaj al trecutului — Apocalipsa lui Ilie. probleme ce Ńineau de traiul în comun al creştinilor de origine evreiască şi al creştinilor de origine păgînă. Scrierile sînt cuprinse în cărŃile numite „istorice" (Rut) sau constituie cărŃile poetice. am putea să nu fim de acord cu termenul de . Noul Testament este o culegere de douăzeci şi şapte de scrieri. Ńinînd seama de împrejurările istorice şi sociale. Textul ebraic al Scripturilor. dintre care unele sînt citate de Epistolele Noului Testament. au dispărut din traducerile protestante. acest fapt îl face să îndepărteze ansamblul de cărŃi care compuneau Scripturile. CREŞTINISMUL 63 creştini. a atras atenŃia umaniştilor creştini ai Renaşterii. textele profetice (profeŃii „mari" şi „mici") fiind aşezate la sfîrşitul canonului Vechiului Testament. Testamentul lui Avraam etc. şi „versiunea autorizată" supervizată de regele teolog Ioan I în anul 1611 pentru lumea anglo-saxonă — grupează la sfîrşitul Vechiului Testament cărŃile care nu au o versiune originală în ebraică (pe cînd în traducerile catolice ele sînt dispersate în interiorul Scripturilor). celelalte epistole încearcă să dea răspunsuri teologice acestor probleme. ProfeŃii. col. Foarte repede.9* în scrierile creştine alcătuite către anii 140-150 (Epistola lui Barnaba. Nu au întîrziat să apară probleme dificile: ce înseamnă credinŃa creştină faŃă de marile religii păgîne.

Autorii scrierilor care au devenit Evangheliile Noului Testament afirmă că nu există decît o singură evanghelie. au văzut lumina zilei în comunităŃi creştine diferite şi la date diferite. dreptatea. Faptele SfinŃilor Apostoli. Ei folosesc deci un termen politico-re-ligios din lumea pe care o cunosc pentru a-1 contesta în totalitate. în afara epistolelor lui Pavel şi a celor patru Evanghelii. de cele mai multe ori. cuvîhtul „evanghelie" va fi folosit. . Planul Evangheliei după Ioan este foarte diferit. trebuie notată importanŃa povestirilor referitoare la patimile lui Isus (arestarea. învăŃătura şi moartea 94 Unii predicatori itineranŃi aveau poziŃii mult mai „iudeo-creştine" decît acelea ale lui Pavel. Cele patru evanghelii. Apocalipsa închide canonul Noului Testament şi pe acela al întregii Biblii. Marcu. Construită în jurul celor două mari personalităŃi.. Noul Testament cuprinde. La naşterea unui viitor împărat sau în momentul suirii sale pe tron. Ele nu sînt adresate unor biserici sau unor persoane anume. sau atribuite lui Pavel. în acelaşi timp. prosperitatea..: «naritia lui la Ierusalim şi in Gahleea. . vindecai. . „ „. în aceasta privinŃă. precum şi texte proprii lui Luca (parabola Bunului samaritean.. aceea ce cuprinde învăŃătura. 64 HFLlglILE LUMII . şi unul şi celălalt. Acestea sînt povestirile în care cele patru evanghelii (inclusiv Evanghelia după Ioan) prezintă cele mai multe asemănări.măreŃia religioasă şi de modelele religiilor păgîne ale mîntuirii (Epistolele către Corinteni) etc. venirea şi persoana lui Isus Cristos şi vrea să încurajeze dăinuirea speranŃei în ciuda încercărilor timpurilor prezente.). T ap^'V „ r . m . Epistolele pauline. Apocalipsa. Biblia va comporta patru Evanghelii.). este răspunsul dat Facerii (prima carte din Vechiul Testament)... sînt numite tot „evanghelii". Trei dintre ele — după Matei. Ele tratează problemele cu care se confruntă comunităŃile creştine de la sfîrşitul secolului I sau la începutul secolului al II-lea (Epistola lui Iacob. pacea. care vorbeşte despre sfîrşitul sau împlinirea timpurilor. Termenul „evanghelie" există în lumea greco-romană. începutul şi sfîrşitul descoperă. viaŃa.. care vorbeşte despre începuturi. Unele dintre epistolele lui Pavel par să fi fost foarte repede cunoscute de Bisericile cărora le erau destinate şi schimbate între acestea. prin extindere. cele irei ^ ° A. Această evanghelie cuprinde foarte puŃine povestiri comune cu evangheliile sinoptice. vor fi aşezate în canon în funcŃie de mărimea lor (ordine descrescătoare. El merge de trei ori la Ierusalim pentru sărbătorile Paştelui iudaic (de aici deducŃia că preoŃia lui a durat trei ani). de asemenea.. texte proprii lui Matei (declaraŃia făcută de Isus lui Petru. adevărul asupra acestei lumi şi a voinŃei lui Dumnezeu cu privire la aceasta. în afara lui la Ierusalim. . acela al Evangheliilor. D svnopsa" scoate în evidenŃă texte comune doar la Matei şi la Luca. Astfel s-ar explica atît similitudinile. se simte nevoia notării în scris a povestirilor despre Isus Cristos şi a alcătuirii unor culegeri ale scrierilor parŃiale care existau deja. pentru a desemna scrierile care doresc să trezească credinŃa în Isus Cristos şi în Dumnezeu pe care acesta îl face cunoscut. de asemenea. Ia astfel naştere un nou gen literar. Apocalipsa doreşte să arate ce înseamnă. imediat au apărut culegeri din aceste epistole. era însăşi persoana lui Isus Cristos şi. judecata şi moartea). este proclamată „evanghelia" sa. există tendinŃa de a considera că ele sînt mai puŃin o relatare istorică. a Fiului risipitor. f / r r ^ tele Aceste povestiri sînt numite „sinoptice (care pot fi privite împreu-~\' ~ ■ t fi puse în coloane paralele pentru a compara unele pasaje. fără nici o îndoială. cît şi accentele lor proprii.. a vieŃii lui Isus şi mai degrabă o mărturie pentru a trezi credinŃa. şi alte epistole numite „catolice" (adică universale). a lui Ioan etc. adică „vestea cea bună" pe care o va aduce acesta. în sfirşit. ai„ trei Evanghelii au in comun un anumit număr de acestui plan identic.).. termenul desemnează şi mărturisirea care este făcută cu referire la persoana lui Isus. După ruptura cu iudaismul şi o dată cu îndepărtarea de „timpurile apostolice" (moartea primilor martori). . în toată plenitudinea lor. în perspectiva canonuCREŞTINISMUL 65 lui biblic. • • „„„decari parabole) care pot ti comparate unele cu al-povestiri (intilniri. în sensul modem al acestui termen. Singura Evanghelie. Petru şi Pavel.). cartea aceasta este o urmare a Evangheliei după Luca. ■. . moartea şi învierea lui Isus Cristos. . în ochii lor. Isus merge fără întrerupere prin Galileea şi prin Iudeea. în centrul adoraŃiei lor) este cu adevărat acela care a fost răstignit. Luca — urmează un plan analog: predica lui Isus în Galileea. Epistolele lui Petru.. învierea şi . în secolul al H-lea.. venirea în Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui iudaic. Astăzi. Decretele imperiale care acordau dispense de la plata impozitelor sau amnistieri etc. cu accentul teologic specific acestui autor (istoria mîntuirii). Noul Testament cuprinde a doua parte a operei lui Luca. care amintesc vestirea Evangheliei de la Ierusalim pînă la capătul pămîn-tului (adică pînă la Roma — în viziunea epocii). Probabil că ele doreau să aducă permanent în mintea primelor comunităŃi creştine că cel înviat (aflat.

Desigur. care considerau conŃinutul ei mult prea puŃin spiritual. O altă caracteristică este o substanŃială intertextua-litate. Dar intertextualitatea este prezentată şi în interiorul fiecărui Testament. Evanghelia copilăriei lui Toma şi două „evanghelii necunoscute". F. Formarea acestui corpus s-a caracterizat prin discuŃii care au dus la delimitarea lui şi care i-au păstrat totuşi o uimitoare diversitate. datată în junii anului 200. cf. Marcion nu reŃine decît o singură evanghelie. aşa în-cît lectura Bibliei poate fi un permanent du-te-vino între unele texte deosebite şi un ansamblu de texte biblice. Se pare că nu el este autorul acestei alegeri. de exemplu. ei consideră în general deosebit de judicioasă trierea efectuată de canon: prezenŃa a patru Evanghelii înlesneşte exprimarea diversităŃii iar evangheliile menŃionate siht. s-au găsit alte două cărŃi care. de foarte multe ori. pe aceea după Luca. descoperită în secolul al XVIII-lea de către Muratori (bibliotecar la Biblioteca ambrozia-nă din Milano). 1991. în schimb. care astăzi au devenit canonice (a treia Epistolă a lui Ioan şi Epistola lui Iuda) nu sînt menŃionate 95 Despre ultimele descoperiri referitoare la aceste probleme. devenea absolut necesară precizarea textelor de referinŃă. Scrierile reŃinute erau considerate opera unui apostol (astfel. Dar această din urmă parte nu pare încă foarte stabilă. numărul scrierilor care vorbesc despre episoade din viaŃa lui Isus Cristos sau care redau cuvintele lui este mult mai mare faŃă de cele patru evanghelii canonice. Aceste dispute vor lua sfârşit către finele secolului al IV-lea. Evanghelia secretă după Mar-cu. în schimb. despre Epistola lui Iacob şi cea de a treia Epistolă a lui Ioan se găsesc pe lista scrierilor. Deşi teologii nu mai iau deloc în seamă acest tip de justificări. atunci cînd canonul actual va fi definitiv stabilit. de asemenea. Dar el este. printre scrieri de tot felul. dar nu se ştie cum s-a ajuns la ea. gnosticismul) pare că a avut efect atît în sensul trierii. iar unele cărŃi.în secolul al II-lea. Canonul s-a constituit printr-o serie de eliminări.95 în faŃa înmulŃirii acestor scrieri şi avîndu-se în vedere îndepărtarea de „timpurile apostolice". Irineu încearcă să-şi explice opinia justifîcînd în mai multe feluri alegerea cifrei patru: existenŃa a patru puncte cardinale. Bruxelles. contestate de anumite comunităŃi. dar şi implicit: îi reia simbolurile şi îl interpretează în măsura în care interpretează evenimentele pe care le consemnează. Noul Testament citează mult din Vechiul Testament. autoritatea normativă a tuturor celor patru Evanghelii: după Matei. Pe de altă parte. Luca şi Ioan. Evanghelia evreilor. era contestată de unele Biserici din Apus. Autoritatea Scripturii şi RevelaŃia Separarea textului biblic. Epistola lui Iuda. că ar conŃine unele „pasaje imorale". Astfel. Bovon. mai sobre decît acelea care au devenit apocrife şi care cuprind povestiri miraculoase despre copilăria lui Isus sau speculaŃii gnostice atribuite lui Cristos Cel înviat. în a doua jumătate a secolului al II-lea. Apocalipsă era recunoscută cu mare greutate de Bisericile din Răsărit.96 Corpusul dat de Irineu de Lyon cuprinde şi Faptele SfinŃilor Apostoli. în afara cîtorva medii numite fundamentaliste sau tradiŃionaliste. Formarea canonului Noului Testament este deci rezultatul unui proces complex. lupta împotriva unor doctrine considerate „eretice" (de exemplu. Evanghelia egiptenilor. ca în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea. fără îndoială. fără îndoială. Koester. un criteriu de selecŃie. polemica s-a liniştit în această privinŃă. 66 RELIGIILE LUMII de Irineu. autoritatea deosebită acordată Bibliei de către Biserici şi de către creştini îi uimesc pe contemporanii noştri. doua Apocalipse (aceea reŃinută şi o Apocalipsă a lui Petru). nu i se mai reproşează Bibliei. cît şi al pluralităŃii. H. In mod paradoxal. Biblia nu mai este invocată împotriva ştiinŃei. a patru mari regiuni ale lumii etc. rezultatul respingerii unei Evanghelii unice. invers. Biblia este compusă deci dintr-un ansamblu de cărŃi grupate pentru că împreună constituie un corpus religios care serveşte drept punct de referinŃă credinŃei comunităŃilor creştine. în general. considerat ca un apropiat al lui Pavel (ceea ce nu este confirmat întotdeauna de gîndirea lui teologică). Alte liste confirmă această relativă incertitudine: Epistola către Evrei. Marcu. care o considerau mult prea speculativă. în timp ce casetele video X se găsesc de vînzare în . Brepols. alte Epistole şi Apocalipsa. examinarea literaturii creştine egiptene din această perioadă demonstrează cunoaşterea Evangheliei după Ioan şi chiar a mai multor evanghelii necanonice: Evanghelia după Toma. descoperirea bibliotecii de la Nag Hammadi a făcut posibilă regăsirea textului complet al Evangheliei după Toma (din care nu erau cunoscute înainte decît trei fragmente) şi. Două cărŃi biblice. în anii '70. Protoevanghelia după Iacob. Dar aceste scrieri „apocrife" puteau revendica o autoritate apostolică: în 1886 a fost descoperit un fragment dintr-o Evanghelie după Petru care pare să conŃină o formă foarte veche a relatărilor Patimilor şi învierii. erau tot Evanghelii: Dialogul Mîntuitorului şi Apocrifa lui Iacob. Irineu de Lyon recunoaşte. Argumentul acesta — considerat ca fiind important în perioada de început a şcolii laice — ar stîrni zîmbete. El se referă la acesta în mod explicit. Genese de l'£criture chretienne. au fost pînă la urmă admise în acest canon. fără a mai spune nimic despre cele două Epistole ale lui Petru. Epistolele lui Pavel. 96 NoŃiunea de apostolicitate a constituit. Apocalipsa este atribuită lui Ioan) sau unui om care se afla în relaŃie apropiată cu un Apostol (Luca). pe la anul 180.

atunci savantul ar fi ca „un orb ce vorbeşte despre culori"97. fiecare articol fiind mai mult sau mai puŃin un compromis între diferitele tendinŃe ale Adunării. alături de filozofia greacă. reuniŃi în Adunarea constituantă. ea presupune o adeziune care să o facă înŃeleasă în întregime. Există un alt text care prezintă unele analogii cu textele biblice şi care este considerat în mod constituŃional ca normativ pentru fiecare francez: DeclaraŃia drepturilor omului şi ale cetăŃeanului. în funcŃie de credinŃă. Unii vor ajunge chiar să afirme că multe dintre temele biblice reflecta. Ele au stîmit multe exegeze. Să atribui unui text o autoritate specifică este un fenomen social destul de banal. DeclaraŃia a fost adoptata în urma unor dezbateri cîteodată furtunoase sau confuze. este votat articolul XVII. este dată o autoritate superioară operelor părinŃilor fondatori. dar probleme urgente îi fac pe deputaŃi să suspende discuŃia. Desigur. de tendinŃele şi epocile istorice. Emile Durkheim (el însuşi liber-cugetător). Desigur. Unul dintre fondatorii sociologiei religiei. duce la o inscripŃie scrisă. care poate fi interpretat sau actualizat. pentru unii. 1919. Dacă privim această problemă din alt unghi. scrierile lui Marx şi Engels. a devenit un text intangibil. deşi credinŃa poate avea o raŃionalitate interna. înseamnă că acordă acestui autor o autoritate superioară lui însuşi. aceasta nu rezolvă problemele care Ńin de el. La 26 august 1789. Aceasta inscripŃie. Şi pentru ca să fie completa coerenŃa internă trebuie să adăugăm că formarea canonului însuşi se datoreşte inspiraŃiei Duhului Sfint dată Bisericilor. însuşi faptul că Biblia este compusă dintr-o serie de scrieri vechi nu mai apare ca descalificator. la acest nivel Biblia a conservat — sau a regăsit -— o anume validare socială: ea este. Totuşi. texte din Freud au căpătat. Ea nu va mai fi niciodată reluată şi textul DeclaraŃiei. datorită inspiraŃiei Duhului Sfint. putem spune că între Scriptură şi RevelaŃie există o legătură. a sesizat această dificultate. în stare să garanteze spusele sale. „La conception sociale de la religion" (1914). RevelaŃia lui Dumnezeu lui Israel. fără ca o decizie clară a unei autorităŃi să poată fi constatată empiric. în general. religia — trebuie. face posibilă evidenŃierea elementelor esenŃiale ale RevelaŃiei şi constituie canalul obiectiv al transmiterii sale în timp şi în spaŃiu. Dimpotrivă. Durkheim. Rămîn alte articole în dezbatere. fără ca totuşi aceste două noŃiuni să se confunde. în diversitatea ei. în felul lor. Dar există o diferenŃă structurală între aceste afirmaŃii — pe care le pot enunŃa atît necredincioşii. în acelaşi timp. Observăm doar că existenŃa acestui canon poate fi apropiata de un ansamblu de realităŃi mai mult sau mai puŃin familiare. El consideră că şi cititorii vor face la fel. . deşi în mod diferit. fiecare avînd propriile ei criterii de interpretare şi de actualizare. se va insista asupra caracterului eclesial al Bibliei — Biserica recunoaşte Biblia ca fiind „Cuvîntul lui Dumnezeu" şi în sînul Bisericii este aceasta citită şi interpretată — sau asupra Bibliei. Faptul acesta nu este întîlnit doar în istoria religiilor. Cărticica roşie a lui Mao Zedong. El afirma că. savantul — rămînînd în afara obiectului său de studiu. aspecte parareligioase. apoi în Isus Cristos. Sociologia de astăzi poate scoate în evidenŃă faptul că izolarea unui text este un demers mai puŃin original decît se crede în general. Paris. cît şi credincioşii — şi actul de a considera Biblia o carte aparte şi de a-i recunoaşte o autoritate de care nici o altă carte nu s-ar fi bucurat. dacă nu. Vrin. aparŃinînd unor şcoli diferite. această autoritate nu este unică. Cărticica roşie se aseamănă cu un canon. într-o epocă în care îi CREŞTINISMUL 67 sînt cercetate „originile". autorii biblici sînt consideraŃi ca fiind inspiraŃi de Duhul Sfînt. Să semnalăm unele dintre aceste probleme: în perspectiva credinŃei. de exemplu — ar fi putut la fel de bine fi citaŃi.supermagazine. dar din care nu poate fi schimbat nici un cuvînt. marile probleme permanente ale omenirii. acesta este un act de credinŃă şi.98 Dar natura acestei inspiraŃii şi consecinŃele asupra textului însuşi pot face obiectul unor dezbateri nesfirşite între teologi. Atunci. pentru a accede la un demers cu adevărat ştiinŃific. Scrisă în al şaisprezece97 E. Psihanaliza poate îmbrăca de asemenea. închis de mai bine de două sute de ani. o valoare deosebită. Din aceste diferite constatări nu vom extrage nici un argument în favoarea sau în defavoarea canonului biblic. Culegere de texte. să se poată plasa pe poziŃia credinciosului pentru a-1 înŃelege din interior. Autoritatea devine şi mai mult o referinŃă normativă atunci cînd raŃionamentul se face într-un sistem precis de idei. Astfel. 68 RELIGIILE LUMII lea an al domniei lui Ludovic al XVI-lea de către reprezentanŃii celor trei stări sociale din regatul FranŃei. unul dintre fundamentele culturale esenŃiale ale civilizaŃiei occidentale. S-a putut vorbi despre marxism (sau maoism) ca „religie secularizată". Atunci cînd un autor îl citează pe un altul în sprijinul părerii sale — adică ceea ce am făcut noi prin referirea la Durkheim —. Le Sentiment religieux ă I'heure actuelle. Şi alŃi autori — în cazul nostru Max Weber. DeclaraŃia este acum una din normele constituŃionale ale legislaŃiei franceze şi. se consideră că are o importanŃa universală. ca restabilire a autenticităŃii evanghelice în faŃa unei Biserici gata să o renege şi să se instaleze în conformitate cu timpul actual. Asemănarea cu autoritatea textelor biblice este aici şi mai mare.

dacă procedează astfel. mistic şi alegoric. Tensiunea aceasta poate da loc. adeseori exegeza merge mult mai departe decît sensul literal. are tendinŃa să devină hotărîtor în înŃelegerea profundă a RevelaŃiei. interpretînd în mod alegoric faptul că Avraam a avut doi fii. al cuvintelor mai importante folosite poate fi obiectul unor dezbateri. Teologii Şcolii din Antiohia au respins metoda alegorică şi au cercetat alte modalităŃi de înŃelegere a Scripturii. Sara. InfluenŃat de filozoful evreu Filon. Pentru Clement Alexandrinul. El distinge deci în Scriptură un sens trupesc sau literal (care se referă. Nu numai că el este format din două Testamente. ambele — imaginea şi obiectul — constituind o formă deosebită a realităŃii. după care fiinŃa umană. Desigur. este „duh. există o pozitivitate şi o negativitate a Scrip98 Despre doctrina Duhului Sfînt în diferitele Biserici creştine. din acest punct de vedere. un sens sufletesc sau moral (pe care îl pune totuşi foarte puŃin în practică) şi un sens spiritual. textul biblic ajunge să fie dependent de cheia interpretării alese pentru a-1 explica. unele povestiri sau unele imagini biblice exprimă adevăruri mai generale. în această optică. unul de la roaba Agar şi al doilea de la soŃia sa. priveşte înapoi şi se preschimbă în stîlp de sare (Fac. Membrii Şcolii din Antiohia au vrut să salveze aspectul istoric al RevelaŃiei biblice. s-a stîrnit o dispută privind modul de interpretare a Bibliei. Astfel.Dar. de exemplu. CREŞTINISMUL 69 turii raportată la RevelaŃie. Una dintre cele mai celebre polemici este aceea care punea faŃă în faŃă Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia. în special platonismul şi să răspundă atacurilor care vizau creştinismul: astfel. deoarece Dumnezeu este transcendenŃa absolută. Astfel profeŃii din Vechiul Testament vorbesc despre evenimente anume care vor avea loc în viitorul apropiat şi despre venirea lui Isus Cristos care urmează să se producă. dar nu-1 poate elimina. Origene i-a răspuns lui Celsus. povestirea despre femeia lui Lot. 4. Această imposibilitate este simbolizată prin trimiterea cuvîntului biblic. ale căror genuri literare şi orientări teologice sînt foarte deosebite. Nu putem reda aici istoria principalelor interpretări care s-au făcut de-a lungul secolelor. Dar imediat apare o dificultate: canonul biblic nu este în nici un fel monolit. răspunsul Şcolii din Alexandria a constat în a spune că multe pasaje din Scriptură au o semnificaŃie înainte de toate alegorică. Spusele lor sînt în acelaşi timp istorice şi cristocentrice. Mişcarea între aceşti poli constituie una din caracteristicile istoriei creştinismului. Sensul spiritual poate trimite la sensul literal — apropiat de sensul istoric — aşa cum o imagine trimite la obiectul pe care îl reprezintă. Origene porneşte de la afirmaŃia Apostolului Pavel. arhiepiscopul Con-stantinopolului a complicat puŃin viziunea . Şcoala din Alexandria nu uita să evidenŃieze acordul dintre adevărurile biblice şi cele ale filozofiei greceşti. Cum poŃi fi sigur că ai înŃeles cum trebuie ceea ce ai auzit sau ai citit? în sfîrşit. care face posibilă explicarea contradicŃiilor existente între textele biblice (cum ar fi divergenŃele dintre cele patru Evanghelii). Sensul spiritual şi alegoric. în întregul ei. După el. în lucrarea De principiis. de exemplu. cu atît mai mult cu cît exegetul nu are neapărat la dispoziŃie criterii riguroase pentru a şti cînd trebuie să se aplice metoda alegorică şi cînd poate fi păstrat sensul literal. RevelaŃia Sa nu poate fi redusă la înscrierea ei. care. Dar. Toate acestea pun problema interpretării Scripturilor. Prin urmare. pot să existe modalităŃi diferite de a privi în întregime textul biblic. care considera că unele personaje biblice erau grosolane şi imorale — această dispută a străbătut secolele şi-o vom regăsi la Voltaire şi la alŃi filozofi. dincolo de el însuşi. Acest principiu hermeneutic favoriza tratarea cu seriozitate a Scripturii de către mediile filozofice şi se pare că Origene s-a bucurat de un bun renume în aceste medii. fixării ortodoxe a unor canoane în canon — marile doctrine creştine rezumate de Simbolul apostolic sau mărturisiri de credinŃă — şi. la evenimentele cu adevărat istorice). suflet şi trup" (1 Tes. 26). contrar ordinului primit. dar fiecare dintre acestea adună la un loc o colecŃie de scrieri datînd din perioade diferite. precum şi demonstrarea afirmaŃiei că Biblia revelează nişte „adevăruri inteligibile". în acelaşi timp. 19. De altfel. 21-31). pe de altă parte. cf. acest tip de exegeză nu a fost admis în unanimitate. unor efervescenŃe harismatice în care manifestările RevelaŃiei întrec Scriptura. Ioan Chrisostom. Cîteva exemple vor da o idee asupra enormei bogăŃii a acestei munci de interpretare care. la persoana lui Isus Cristos şi la prezenŃa Duhului Sfînt fără de care Scriptura poate să fie doar un „cuvînt mort". nu are echivalent. sensul fiecărui pasaj biblic. Se pare că însuşi Apostolul Pavel a trasat această cale. Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia Chiar din primele secole. contribuŃia lui Oli-vier Clement. 23). pe de o parte. această dublă filiaŃie simbolizează cele două testamente: acela de pe Muntele Sinai şi noul tes70 RELIGIILE LUMII tament (Gal. 5. semnifică orbirea din cauza importanŃei mai mari acordate realităŃilor pămînteşti faŃă de poruncile lui Dumnezeu. INTERPRETAREA BIBLIEI Autoritatea normativă dată canonului biblic trebuia să facă posibilă lupta împotriva „deviaŃiilor" şi „perversiunilor" credinŃei creştine (calificate drept „erezii") şi să exprime conŃinutul ei autentic. fără nici o îndoială.

Acesta scria: „Pluralitatea sensurilor nu Ńine de faptul că acelaşi cuvînt are mai multe semnificaŃii. MulŃi au crezut că doar sensul literal este pertinent pentru fondarea unei argumentări doctrinale. care ne indică Ńelul spre care trebuie să tindem.. unanimitate. Evul Mediu Studiul Bibliei a luat amploare în Evul Mediu în şcoli şi apoi în universităŃi. sensul analogic.. Totuşi. Metodele interpretative diferite nu reluau divergenŃele doctrinale. Biserica se consideră moştenitoarea Bisericii apostolice. spre sfîrşitul Evului Mediu. Teodor de Mopsuestia. sensul alegoric. credinŃa şi viaŃa sa ea s-a îndepărtat de Biserica . şi doar sensul literal. tradiŃie) care nu-i pot fi date decît prin lucrarea Duhului Sfînt. Pentru acest motiv. pentru Tertulian. acest lucru nu înseamnă că ceva din Sfînta Scriptură poate să se piardă. are de la prima vedere o alură alegorică. exceptînd tot ceea ce este alegoric. căci sensul spiritual nu oferă nimic în privinŃa adevărurilor necesare credinŃei care să nu fie transmis altundeva. Totuşi. dar. comparînd textul biblic cu pictarea unui tablou: schiŃa tabloului reprezintă sensul istoric. Şi totuşi. în doctrina sa. Totuşi. ci le-a fost contestat însuşi faptul de a fi recurs la Biblie pentru a apăra idei neortodoxe. care este sensul literal. în funcŃie de texte şi de împrejurări. trebuiau 72 RELIGIILE LUMII rezervate instruirii şi moralei. Foarte de timpuriu — pe la anul 200 — nu le-a mai fost reproşat ereticilor numai faptul că se înşală în modul lor de interpretare a textelor biblice. Biserica (ortodoxă) este singura deŃinătoare a Scripturilor („praescriptio proprietatis") datorită faptului că posedă caracteristici supranaturale (succesiunea preoŃilor. relativizate la nivelul acesta. Pe măsură ce aprofunda studiile de exegeză iudaică. de exemplu. apreciată tot mai mult în Evul Mediu. putem constata că. a luat naştere repede o linie de demarcaŃie între diferite „erezii" şi o „ortodoxie"100 al cărei conŃinut s-a precizat o dată cu cerinŃele disputei. este vorba de capitala evreilor. Desigur. care ne spune ce trebuie să facem şi."99 Deosebirile în metoda folosită nu erau totuşi ireductibile. va fi oficializată de Biserica catolică cu ocazia Sinodului de la Trento. — moral. Aceasta traducere. Sfînta Scriptură nu cade în confuzie din moment ce toate sensurile sînt centrate pe unul singur. Sensul literal al Cîntării Cîntări-lor. Acestea existau de la începuturile creştinismului. Astfel. Evocarea Ierusalimului poate fi înŃeleasă astfel: — istoric. ci de faptul că înseşi lucrurile semnificate de cuvinte pot fi semne ale altor lucruri. Privind lucrurile într-un mod mai general. trei sau patru sensuri diferite: sensul literal. pentru început partizan al lui Origene şi al metodelor alegorice. în sfirşit. care ne învaŃă ceea ce trebuie să credem. sensul moral. mulŃi teologi au recurs la una sau la alta dintre metode. s-a situat apoi din ce în ce mai mult pe linia Şcolii din Antiohia. Cel mai celebru reprezentant al apărătorilor primatului sensului literal este dominicanul Toma d'Aquino. pentru unii. el revine. procentul arbitrarului este diminuat de convingerea că Scriptura nu poate fi citită cum trebuie decît în lumina tradiŃiei Bisericii. Ieronim (331-420). Totuşi. tabloul terminat reprezintă sensul tipologic (de cele mai multe ori cristo-centric).). Celelalte trei sensuri. de sensul literal. neŃinînd seama de Septuaginta. el simbolizează sufletul omenesc. ea nu a fost considerată la adăpost de pericole: operele unuia dintre cei mai importanŃi reprezentanŃi ai acestei şcoli. nu este nici o îndoială că cea din urmă a înlocuit-o pe rivala sa de-a lungul timpului. Se răspîndeşte acum ideea că în textele biblice trebuie căutate două. în traducerea latinească pe care a dat-o Bibliei CREŞTINISMUL 71 (384—404) — care va lua numele de Vulgata —. în forma sa. este subiect pentru demonstraŃie (. Din secolele al XH-lea şi al XHI-lea se declanşează o reacŃie. în mod clar. au fost condamnate de către Sinodul de la Constantinopol (553): felul în care înŃelegea el sensul literal îl condusese către doctrine teologice considerate eronate — cum ar fi afirmaŃia că discipolii lui Isus Cristos nu mărturisiseră natura divină a învăŃătorului lor decît începînd cu Cincizecimea — şi către negarea inspiraŃiei divine a unor cărŃi care erau considerate canonice. la examinarea textelor ebraice originale pentru Vechiul Testament (menŃinînd totuşi traducerile din greceşte ale cărŃilor care nu existau decît în Septuaginta). ConcepŃia generală rămîne în esenŃă aceea că Scriptura este un ansamblu de cărŃi pline de mistere care aşteaptă să fie decodificate şi care condiŃionează drumul parcurs de suflet către Dumnezeu. el a acordat importanŃă sensului istoric. o mie de ani mai tîrziu.antiohiană. fiecare curent calificat drept eretic considera că este capabil să-şi justifice doctrinele pe baza Sfintei Scripturi. în structurile sale şi chiar. problema s-a pus iarăşi întrun mod cu totul nou. el reprezintă Biserica lui Cristos. — alegoric. el ne înalŃă spre cetatea cerească. dacă Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia au avut amîndouă o influenŃă de lungă durata. Un bun exeget va fi acela care va reuşi cel mai bine să găsească cele patru sensuri. este unanim admis faptul că nu toate textele ofereau posibilitatea acestor multiple explicaŃii. care ne învaŃă ceea ce s-a în-tîmplat. — analogic.

precum aceea din Meaux în jurul lui Jacques Lefevre d'Etaples. într-o oarecare măsură. Alături de unitate şi claritate. textele Legii din Vechiul Testament. reprezentanŃii autorităŃii bisericeşti au încercat să-1 convingă pe Luther să renunŃe la critica sa — purtată în numele Bibliei^ — la adresa unor practici bisericeşti. care pregăteşte calea în vederea venirii Duhului Sfint. dorea o întoarcere la origini: au fost publicate instrumente de lucru care aveau să deschidă calea unei lecturi critice. enunŃînd o lege imposibil de trăit. Unele s-au fixat pe o contestaŃie internă. de către autorii 74 RELIGIILE LUMII Noului Testament.) îi făceau pe teologi mai apropiaŃi de gramaticile şi lexicoanele rabinice şi mai atenŃi la refolosirea. aşa cum este ordinul franciscanilor. acum trebuie să vină timpul Sfîntului Duh. Doctrina aceasta a fost condamnată. Luther lucrează „pe mari unităŃi textuale cărora le caută tema centrală şi organizatoare"101. care se voia transmitere vie a Sfintelor Scripturi îmbogăŃite cu lecturile Bisericii. Capiton ş. Grand. Toate aceste mişcări scoteau în evidenŃă contradicŃia care exista între Biserica din vremea lor şi Biserica apostolică. a temelor extrase din Vechiul Testament. înainte de a fi condamnat. TradiŃia." Exista o unitate a textelor biblice definită de opera şi persoana lui Isus Cristos: reformatorul merge cîteodată pînă la a propune o clasificare a diferitor scrieri în funcŃie de claritatea cu care îl predică pe Cristos. Altele se situează în punctul opus. Jan Hus şi husiŃii. Departe de a fi proprietatea Bisericii. Simplitatea aceasta îi permite laicului să-şi aproprieze direct textul . în ansamblul său. pentru prima dată. Gioacchimo da Fiore. grupări independente de Luther şi care nu vor deveni obligatoriu protestante. ei au descoperit această contradicŃie. CREŞTINISMUL 73 reprezintă timpul Fiului. referitor la Bisericile ortodoxe. ed. De altfel. Noua epocă trebuia să înceapă în anul 1270. a făcut posibil ca. Reuchlin. Mai multe mişcări vor critica Biserica în numele Sfintei Scripturi. exponenŃii Reformei îl traduc în limba populară — era la fel de mare ca şi aceea referitoare la comentariul teologic. Le Seuil. Umanismul creştin. des origines chretiennes ă nos jours. prin intermediul lecturii Bibliei. Reforma şi naşterea criticii biblice Reforma a dus pînă la paroxism problema ridicată de mişcările disidente din Evul Mediu. Şi alte mişcări au fost condamnate. mai ales. 106 şi urm.M. Aceste mişcări diferă categoric între ele. în Sfînta Scriptură şi datorită acesteia. După ce a murit. problema cărŃilor din Septua-ginta ce nu existau în Vechiul Testament ebraic. pentru care accentul pus pe sărăcia apostolică va constitui totuşi o punere în discuŃie a puterii şi bogăŃiei bisericeşti. Sfînta Scriptură tindea deci să devină norma critică ce judecă statornicia Bisericii.Apostolilor. Acest criteriu al clarităŃii duce la situarea fiecărui pasaj biblic în contextul imediat (versetele care precedă textul şi cele care urmează) şi apoi mai extins: textele paralele. „ortodox": aceste cuvinte sînt folosite aici în sensul de ortodoxie doctrinară şi nu în sensul. Această abordare savantă se conjuga cu voinŃa de a repune în centrul creştinismului persoana lui Isus Cristos. Umanismul. fr. Wyclif şi lolarzii. Din anul 1517 pînă în anul 1520. o invenŃie minunată. Noul Testament 99 Citat de R. şi anume tiparul. Lucrările ebraiştilor (J. concordanŃele care fac posibilă interpretarea Bibliei pornind chiar de la aceasta. a treia caracteristică a Bibliei o constituie simplitatea. mai comun. în faŃa unei opinii publice creştine pe care primenirea umanistă o făcea dornică de schimbare. De acum înainte. Aceasta 1-a făcut să devină mai radical: cuvîntul de ordine „numai Scriptura" nu merge pînă acolo încît să nege total orice posibilitate a Bisericii de a exercita o anume autoritate. Ea provine din faptul că toate scrierile îl anunŃă pe Isus Cristos. dezvoltînd o teologie tot mai ieşită din normal: un călugăr cistercian. pp. dar această autoritate trebuie să fie confruntată în permanenŃă cu Scriptura şi legitimitatea îi este conferită numai de faptul că este conformă cu aceasta din urma. grija pentru textul autentic — pe care umaniştii şi. L'Interpretation de la Bible. Gioacchimo da Fiore a fost considerat de discipolii săi drept noul Ioan Botezătorul. în lucrările consacrate Bibliei. considera Vechiul Testament o expresie a vremii Tatălui. deosebite din secolul al Xl-lea de Biserica catolică romană.a. Luther şi-a putut explica în mod direct poziŃia. protestantismul să nu aibă aceeaşi soartă ca „ereziile" din Evul Mediu. chiar dacă unele dintre acestea o fac printr-un fel de rezonanŃă (astfel. Paris. W. Luther este totuşi unul dintre cei mai consecvenŃi reprezentanŃi ai acestor mişcări: sensul cristologic oferă cheia interpretării globale a Scripturii: „Cristos este centrul cercului pornind de la Care este trasat întregul cerc. demonstrează necesitatea venirii sale mîntuitoare). a fost adesea percepută de aceste grupuri ca izvor autonom avînd drept scop îmblînzirea Scripturii sau chiar riscînd să ducă la trădarea Scripturii. precum Psaltirea de opt ori de Giustiniani (1515) sau Biblia complutensia de la Alcalâ (1514-1517) a cardinalului Francisco Jimenez de Cisneros care punea.. scurtcircui-tînd obişnuitele canale bisericeşti. precum cele din cantonul Vaud. 1967. O astfel de perspectivă este decelabilă în grupările „evanghelice". 100 „Ortodoxie".

Bedouelle. ca protestantismul — aşteaptă de la întoarcerea la textele fundamentale claritate şi veridicitate. se va înŃelege că textul însuşi are o istorie proprie. Numai că . Chiar înainte de Simon şi Leclerc. desigur. debarasată de adăugirile supranaturale. Sub influenŃa lui. 1793). La fel s-au petrecut lucrurile şi cu Calvin. Reimarus. Le Temps des reformes et la Bible şi ansamblul celor opt lucrări din colecŃia (remarcabilă) Bible de tous Ies temps (de la lumea greacă antică la lumea contemporană). încetul cu încetul. şi mai clar decît o făcuse Simon. 1685). adevăratul „inventator" al criticii biblice va fi preotul predicator Richard Simon (1638-1712). CREŞTINISMUL 75 biblice. de acum înainte. Către anul 1650. chiar dacă se considerase că revelează „cuvîntul lui Dumnezeu". pentru a determina credinŃa în învierea sa. Immanuel Kant. filozoful evreu Baruch Spinoza explicase că „regula universală care se impune în interpretarea Scripturii este să nu i se atribuie alte învăŃături decît acelea pe care le-a evidenŃiat clar cercetarea istorică" (Tractatus theologico-politicus. la insistenŃele lui Bossuet. opera lui Simon referitoare la Vechiul Testament a apărut din nou în Olanda. mai degrabă de bună-credinŃă decît savantă. numai că trebuie să fie interpretată. lectura făcută trebuia să fie. număr special din Bulletin du Centre protestant d'etudes et de documentation. în ciuda polemicilor apărute şi a excluderii sale din ordinul din care făcea parte. în conformitate cu luminile filozofiei (Religion innerhalb der Grenzen der blofien Vernunft. în faŃa scandalului. Teologi mai puŃin aventurieri afirmau. folosind raŃiunea ca principiu de interpretare a Scripturii. pînă la urmă. urmată de o istorie critică a traducerilor neo-testamentare (1690) şi de principalele sale exegeze (1693) în care demonstra limitele cunoştinŃelor unor teologi care au fost socotiŃi adevărate autorităŃi de-a lungul istoriei Bisericii. Secolele alXVIII-lea şi alXIX-lea: filozofia şi istoria critică Abordarea Bibliei se va diversifica de acum înainte. Este o primă incursiune într-o stare de spirit de critică istorică. că Evangheliile ne aduc adevăratul creştinism. Cf. Roussel. va fi supus analizei ca fiind în acelaşi timp un cuvînt omenesc. „La Place de Luther dans l'histoire de l'exegese biblique". Mişcările de primenire din secolul al XVI-lea — fie că rămîn în interiorul Bisericii catolice. Dar. John Locke considera. Chiar dacă unitatea ei a fost adusă în discuŃie. canonul. Dar. Biblia continuă totuşi să conŃină marile adevăruri religioase şi morale. fie că se rup de aceasta. era trasat drumul criticii: canonul va face obiectul aceleiaşi lucrări „tehnice" ca tot restul producŃiei literare. Simon şi-a continuat opera de critică istorică cu o Istorie critică a Noului Testament (1689). în The Moral Philosopher (1737-1740). un specialist în studiul Bibliei. Totuşi. Ea a găsit ecou în lucrarea unui refugiat hughenot. că raŃiunea naturală se poate dovedi incapabilă să înŃeleagă totul şi că RevelaŃia este adaosul necesar al raŃiunii. p. Exegeza sa duce la o teologie biblică expusă sistematic în InstituŃia creştină. el era foarte atent la contextul istoric al scrierilor 101 B. unitatea primelor cinci cărŃi ale Bibliei (atribuite în mod tradiŃional lui Moise). care credea că apostolii au furat trupul lui Isus după moartea sa. (Ekolampade). la filologia şi retorica specifice fiecărui autor. 17. Thomas Morgan a afirmat că credinŃa lui Isus este aceea a religiei naturale. a cărui Istorie critică a Vechiului Testament (1678) se ocupă de modul în care scrierile actuale ale Vechiului Testament au rezultat din mai multe straturi de texte marcate de diferite asimilări sau suprimări. contrar Epistolelor Sfîntului Apostol Pavel care atrag după ele deviaŃiile. Calvin a folosit o interpretare cristologică într-un mod mai puŃin sistematic decît Luther. Leclerc a fost nevoit să retragă tot ce spusese. pe cînd apostolii şi urmaşii lor au transformat-o într-un aparat dogmatic complicat. Pînă la urmă. Este momentul în care ia fiinŃă critica istorică a textelor biblice din secolul al XVII-lea. iulie-august 1984. Dar nu numai el face acest lucru: marile afirmaŃii sinodale din primele patru secole au fixat chipul lui Cristos într-un mod pe care Luther îl considera conform cu Sfîn-ta Scriptură.biblic.. care aducea în discuŃie. un exeget protestant ca Hugo Grotius îşi dă deja seama că sensul textelor biblice poate fi înŃeles mai bine dacă le raportăm la alte scrieri din vremea lor. acesta corespunde unor concepŃii dintr-o vreme cînd nu se putea percepe un Dumnezeu al raŃiunii. publicată de editura Beauchesne. nu atît prin acordul comun şi consimŃă-mîntul Bisericii. Acesta a fost şi punctul de vedere al lui H. către sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Totuşi. Conform şcolii renane (Bucer. sub conducerea sa şi a lui G. Ea lămureşte o experienŃă de credinŃă care-i cere cititorului să fie cuprins de Sfîntul Duh. Ca-piton. pastorul avea să fie un om cult. Jean Leclerc (Sentimentele unor teologi din Olanda asupra istoriei critice a Vechiului Testament. cît datorită mărturiei şi convingerii interioare referitoare la Sfîntul Duh". Filozofii protestanŃi şi-au luat drep76 RELIGIILE LUMII tul de a tria textele din Biblie. Cît despre Vechiul Testament. Pusă la index în FranŃa. Totuşi. 1670). Mărturisirea de credinŃă de la La Rochelle afirma că Scriptura este „un regulament foarte precis al credinŃei noastre. S.

— Matei şi Luca folosesc Evanghelia după Marcu. fiecare dispune de izvorul său propriu. Conform lucrării sale EsenŃa creştinismului (1900). teologul catolic Alfred Loisy a publicat lucrarea Evanghelia şi Biserica. Ferdinand Christian Baur (1792-1860) şi şcoala de la Tiibingen au evidenŃiat două formaŃiuni aflate în conflict în prima Biserică creştină: formaŃiunea iudeo-creştină a lui Petru şi Iacob. adăugat unui oarecare diletantism. Unele atacuri au fost radicale. Julius Well-hausen scrie o istorie a Israelului asemănătoare cu o schemă hegeliană: în timpul Judecătorilor şi al primilor Regi. Lupta dintre acestea se termină într-o sinteză (hegeliană?) care devine creştinismul istoric. pe cea de a patra [după Ioan] ca să-1 explic. printr-o metodă istorico-critică tot mai profundă. în care mesajul lui Cristos a fost acoperit de o strălucire falsă. De fapt. în perioada care constituie apogeul lor (1870-1900). Este unul dintre exemplele celebre ale influenŃei de durată a metodei istorico-critice. Adolf von Harnack (1851-1930) afirma în lucrarea sa Istoria dogmelor (1886-1889) CREŞTINISMUL 77 că acestea constituie o elenizare progresivă. aceste prime cinci cărŃi ale Bibliei pe care tradiŃia i le atribuie lui Moise. către anul 70. Isus era un „om incomparabil". această esenŃă rezidă în Predica de pe munte (Mat. — E (autorul foloseşte termenul „Elohim". în epoca lui Solomon. formaŃiunea păgîno-creştină a lui Pavel. cît şi interpretarea ei erau supuse dezbaterii. Datorită acestei metode. Această dezbatere era deosebit de vie în universităŃile germane. care nega realitatea istorică a povestirilor evanghelice. legea creştinismului este dezvoltarea bisericească pe baze biblice: „Biserica şi Evanghelia îşi sînt necesare reciproc una alteia şi sînt de nedespărŃit. Iudaismul de după exil avea să opereze sinteza dintre Lege şi spiritualismul religios. sîntem astăzi în măsură să facem următoarea ipoteză referitoare la formarea Evangheliilor: — Evanghelia după Marcu este scrisă prima. persecutată pe atunci de Sinagogă.102 . transcris prin JHWH în germană). Ernest Renan s-a făcut ecoul acestor tentative pe care le-a popularizat în rîndul francezilor cu un talent literar extraordinar. scris în secolul al VUI-lea înaintea erei noastre. privilegiindu-le aspectele „mitice". ei folosesc de asemenea un izvor care le este comun (Quelle. a constituit una dintre principalele baze ale cercetării contemporane a Vechiului Testament. — P (preot): emanaŃie a mediului sacerdotal din timpul exilului babilonian. Căci noutăŃile exegetice aveau şi consecinŃe dogmatice. Prin ViaŃa lui Iisus (1863). în anul 1902. se pare că aceste scrieri proveneau din patru izvoare principale: — J (autorul foloseşte numele personal al lui Dumnezeu al lui Israel. 7) atunci cînd Isus îi invită pe cei ce-1 ascultă să creadă în paternitatea lui Dumnezeu şi în frăŃietatea dintre oameni. ea provine fără nici o îndoială dintr-o comunitate siriană. dar căutau să separe. Din tot acest talmeş-balmeş. Ipoteza aceasta. 78 RELIGIILE LUMII Pentateuhul actual ar fi de fapt reunirea — printr-un fel de operaŃiune de colaje şi tăieturi — acestor patru izvoare. în fine. Se înŃelege că nici Vechiul Testament nu era uitat de cercetările istorico-critice. Pentru Renan. „adevăratul" sîmbure istoric al Noului Testament.aceştia se găseau într-o poziŃie defensivă: de acum înainte atît autoritatea Bibliei. rectorul Institutului catolic din Toulouse — de a integra metoda ştiinŃelor istorice în exegeza textelor biblice. precum ViaŃa lui Iisus (1835) de David Friedrich Strauss. în care contesta perspectiva lui Harnack: nu există vreun miez la care istoricul să poată ajunge „cercetînd cu deamânuntul creştinismul". parŃial repusă astăzi în discuŃie. Dar era necesar să Ńină şi el seama de noile metode: „Folosesc primele trei Evanghelii [după Matei. scris către anul 930 înaintea erei noastre. Marcu. ea devine spirituală şi morală datorită profeŃilor (antiteza). Luca] ca să-1 povestesc pe Mîntuitor. termen generic al DivinităŃii). Vom vedea că această măsură nu a pus deloc capăt eforturilor savanŃilor catolici — precum dominicanul Marie-Joseph Lagrange sau monseniorul Batiffol. erau puse în discuŃie şi asta îi neliniştea. referitoare la izvoarele Pentateuhului. Ea coexistă cu un demers istorico-critic care vrea să introducă exegeza în ansamblul disciplinelor ştiinŃifice. — Evanghelia după Ioan a luat naştere într-un alt mediu. fundamentată pe nemărginita valoare a sufletului." Loisy voia să apere în felul acesta poziŃiile Bisericii sale şi rolul pe care ea îl acordă tradiŃiei. ca şi unele dogme. AlŃii nu mergeau chiar atît de departe. emisă în anul 1889. însă Wellhausen a avut influenŃă în special datorită ipotezei sale. — D (autorul aparŃine şcolii deuteronomice): scris în legătură cu reforma lui Iosia (622 înaintea erei noastre). O grilă de lectură hegeliană va fi mai mult sau mai puŃin aplicată textelor biblice. religia este primitivă (teza). RevoluŃia a contribuit la dezvoltarea filozofiilor istoriei care au culminat cu Hegel." Aceasta libertate critică a dus la o reacŃie din partea Romei care a condamnat lucrările lui Loisy. Dimpotrivă. în regatul din nord şi în sînul mediilor profetice. mediile creştine tradiŃionale reŃineau în special faptul că divinitatea lui Cristos. 5. „izvor" în germană).

de către Mărie-Joseph Lagrange (1855-1938). în general. dincolo de ecume-nismul creştin. Din anul 1948 pînă în anul 1956. în realitate. munca lor se poate deosebi datorită faptului că unii pun accentul pe istoria alcătuirii textelor. într-un fel sau altul.. Ea încurajează deci cercetarea exegetului. că lucrul pe text. cunoscut specialist în Vechiul Testament. şi astăzi termenul este folosit adesea ca sinonim al „literalismului". poate rămîne problematic şii poate lăsa reflectării 102 Acest lucru ar putea explica folosirea termenului de „iudeu" în această Evanghelie: el este folosit cu valoare negativă.înainte de Conciliul II Vatican. Biblia este. în anul 1890.) de a păstra Cuvîntul lui Dumnezeu şi de a-1 interpreta" şi să spună din nou că Scriptura ne transmite „cu fidelitate şi fără greşeală" adevărurile mîntuirii. Riscul era deci de a reduce conŃinutul Bibliei la elementele cel mai bine asimilabile de către civilizaŃia modernă. ca sinonim pentru lipsă de credinŃă. BIBLIA IN PERIOADA MODERNA în anul 1906. făcea bilanŃul a ceea ce fusese inima cercetărilor din secolul al XlX-lea: încercările unor „vieŃi ale lui Isus". Abordările actuale au loc într-un climat ecumenic care rezolvă unele dintre vechile probleme. între anii 1909-1915. care demonstrează. viitorul medic din Lambarene. El a arătat că acestea au recompus adeseori figura lui Isus plecînd de la idealul moral şi individualizant al epocii. Desigur. Henri Cazelle. anii 1920-1930 au fost mult mai buni (Evanghelia lui Isus Cristos. Albert Schweitzer. să le relativizeze completîndu-le în acelaşi timp. iar alŃii pe istoria receptării lor. Lagrange îşi sprijină cercetările pe o triplă critică: critica textelor (studiul manuscriselor). „Misterul inspiraŃiei" se grefează pe „misterul întrupării". lucrul acesta nu împiedică documentul să afirme din nou că Biserica „exercită funcŃia (. scrierile biblice sînt publicate în traduceri cu adnotări consistente. de cele mai multe ori populară. Termenul de „fundamentalism" a luat naştere o dată cu publicarea în Statele Unite. O altă tendinŃă. a cărei amploare şi conŃinut teologic pot varia în funcŃie de tendinŃe. inspiraŃionalistă. ConstituŃia dogmatică Dei Verbum a Conciliului II Vatican consideră pozitiv examenul „genurilor literare" şi studiul modalităŃilor „de a simŃi. să apere această „non rătăcire biblică" — fără garanŃia funcŃiei bisericeşti — împotriva alegerilor oferite de teologia liberală. apără posibilitatea unei înŃelegeri ad litteram şi imediate. în 1957. critica conŃinutului literar (studiul limbilor şi al genurilor literare). scoate împreună cu Andre Feuil-let o Introducere la Biblie care se va impune în ciuda suspiciunilor Romei. Cu toate acestea. exegeza catolică integrează în mod progresiv unele aspecte ale metodelor istorico-critice. Dar. funda-mentaliştii sînt . 79 CREŞTINISMUL teologice consistenŃa proprie. scrise de nouăzeci de teologi. în afara oricărei erori. PuŃin mai tîrziu. în prima ei versiune. cum ar fi recunoaşterea diversităŃii „genurilor literare" în Vechiul Testament. O tendinŃă. Aceste puncte 80 RELIGIILE LUMII decurgeau dintr-o primă afirmaŃie: inspirată de Dumnezeu. la rîndul lui. vorbi şi povesti" folosite pe vremea scriitorilor biblici. După perioada grea dinainte şi după punerea la index a scrierilor lui Loisy. pentru a evita ca acestea să devină o neo-ortodoxie metodologică. critica istorică a documentului (integrînd — aport al secolului al XX-lea — comparaŃia cu istoriile şi culturile Ńărilor vecine). oricît de riguros ar fi. în care orientarea teologică este destul de bisericească. Scopul urmărit de publicarea acestor lucrări era să evidenŃieze punctele (considerate) fundamentale ale credinŃei creştine. influenŃa Bibliei este mult mai întinsă decît aceea a Bisericilor. ca Biblia de la Ierusalim. Acest fel de preocupări apologetice pare acum depăşit şi între exegeŃi există un acord larg referitor la formarea evangheliilor sinoptice. o erudiŃie foarte minuŃioasă nu a înlăturat o confuzie între un demers (ce se vrea) ştiinŃific şi rezultatele provizorii — şi în mod obligatoriu polemice cu privire la credinŃele seculare — ale unei ştiinŃe aflate la începuturi. Secolul al XX-lea trebuia să trieze descoperirile din secolul al XlX-lea. împotriva exegezei savante care ar crea un ecran între Biblie şi oameni. Acest lucru se va face în diferite moduri. 1928). fiind precedate de introduceri care Ńin cont de critica literară şi istorică. înfiinŃarea Şcolii biblice de la Ierusalim. fundamentalismul este relativ divers. Fundamentalismul protestant doreşte. a douăsprezece volume intitulate The Fundamentals. Opt ani mai tîrziu. enciclica Divino Âfflante admite o critică moderată. Aceasta face posibilă o anumită critică. mulŃi exegeŃi catolici susŃineau că cea mai veche evanghelie era Evanghelia după Matei. afirmă că nu trebuie să ne fie indiferent faptul că Dumnezeu a vorbit prin fiinŃele omeneşti şi în formule pe înŃelesul fiinŃelor omeneşti. Numai că Lagrange rămîne prudent în concluziile sale generale: Biserica este locul de producere a textului: critica trebuie deci să Ńină cont de „mediul în care a apărut Biserica". Diagnosticul poate fi generalizat: de multe ori. Multiple posibilităŃi de lecturare a Bibliei în secolul alXX-lea Mai întîi.. în anul 1943. Dar. controversa anti-darwinistă a creat o reputaŃie negativă fundamentalismului. era deja un pas în acest sens.

moarte şi înviere marchează începutul timpurilor noi. Aceste demersuri se pot interfera şi. 82 RELIGIILE LUMII specifice. prin integrarea elementelor altor ştiinŃe (geografie. ConcepŃia lineară din timpul biblic este opusă de acest scriitor concepŃiei ciclice a altor culturi. Ei au în vedere. „dimensiunea simbolică a povestirii". DorinŃa de a lua în serios „tot ceea ce evocă textul" şi. Şi. p. Le Christianisme est-il une reli-gion du Livre?. în acelaşi timp. ci şi al reunirii unor „unităŃi majore": ciclul originilor. prin urmare. Poate că trebuie să fie admisă distincŃia — şi dubla legitimitate — între exegeza ştiinŃifică şi teologia biblică. Şi se ştie că. Sinaiul (pustiul). Cercetările actuale se orientează. chiar de la început. perioada actuală este. în sensul modern al acestui termen. spre naratologie. La rîndul lor. Pentru H. în mod mai general. Indiferent care ar fi etapele succesive care îl compun. Aceste unităŃi. în opinia acestui public. Evangheliile constituie nu atît documente istorice. de exemplu. „Le depassement de l'esprit critique". îi apropie pe „semioticieni de discipolii lui Origene"103. O mai mare supleŃe din partea Bisericilor şi evoluŃia cercetărilor exegetice ne-ar da oare posibilitatea să considerăm conflictele de ieri definitiv depăşite? Nu este sigur. Deci disputa este departe de a fi încheiată. legate de aportul lingvisticii. eliberarea din sclavie în Egipt. şcoala numită a „Istoriei formelor" caută să demonstreze că documentele creştine îl prezintă. Bovon. Un comentator a putut evidenŃia. ca şi semiotica. „post-bultmanniştii" precum Ernst Kăsemann (născut în 1906) consideră că. marcată de filozofia lui Heidegger.uniŃi în a afirma că marile „adevăruri creştine" trebuie anunŃate fără să fie atenuate de conformarea cu mentalitatea timpului. Analiza structurală. căci pare. pe de altă parte. această credinŃă îşi asumă figura lui Isus istoric. Pentru el. dacă Evangheliile sînt cu adevărat mărturii despre credinŃa primilor creştini. nu este indiferent dacă se ştie sau nu că cel care a făcut prima analiză naratologică importantă este un baptist american — M. Metoda istorico-critică nu şi-a spus încă ultimul cuvînt. a „demitologiza" Noul Testament nu înseamnă a-1 face mai acceptabil spiritului modern. De altfel. Această interpretare. exegeza de ordin ştiinŃific nu se preocupă de delimitarea canonului (care va fi de primă importanŃă pentru teologia biblică). acelaşi episod al preoŃiei lui Isus. apoi analiza semiotică. a fost contestată de Oscar Cullmann (născut în 1902) care a restabilit o oarecare continuitate între Isus Cristos şi istoria mîntuirii. S-a constatat că succesul „lecturilor materialiste" (marxizante) a fost mai efemer. De multe ori. de exemplu). propun diverse procedee. Ea poate sa găsească. Astfel. Altfel spus. în ce priveşte Roma. Rudolf Bultmann (1884-1976) va fi reprezentantul cel mai radical al acestei şcoli. CREŞTINISMUL 81 Alte lecturi întrebuinŃează grile împrumutate de la ştiinŃele umaniste: lecturile sociologice sau psihanalitice par să aibă un mare avînt. şi analiza retorică. de asemenea. fără nici o îndoială. de asemenea. cu toate acestea. dimpotrivă. în medii diferite. după o perioadă de pierdere a influenŃei. să „respecte" mai mult textul final. acest lucru înseamnă a înlătura raŃionalizarea miracolului şi a supranaturalului pentru a confrunta fiinŃa umană cu sfidarea şi „nebunia crucii". important este în primul rînd textul definitiv. fiecare are consistenŃa sa proprie şi preocupările sale 103 F. Pentateuhul ar fi rezultatul nu numai al unor documente succesive. Rendtorff. în organizarea şi structura lui finală. s-au manifestat alte tendinŃe de abordare a textelor biblice. pe Isus Cristos drept obiect al credinŃei: acela a cărui venire. care fac cunoscute concepŃii diferite. lucrările colocviului organizat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg. o deschidere spre abordările de astăzi poate coexista cu menŃinerea unei anumite neîncrederi. Astfel. aproape „canonizată" în anumite medii exegetice franceze) şi reiau alte ipoteze. metoda istorico-critică s-a primenit printr-o mai mare importanŃă acordată textului final. al reinterpretării textelor şi deci al dialogului cu cititorii. naratologia. mai puŃin favorabilă modernităŃii decît anii Conciliului II Vatican. AdepŃii săi nu lucrează numai la cercetarea intenŃiilor autorului sau a situaŃiei iniŃiale. desigur. convine mai mult decît analiza istorico-critică publicului fundamentalist (indiferent care ar fi Biserica acestuia). raportat de textele canonice şi de textele apocrife. Culpeper. au putut coexista foarte bine. 118. desigur. patriarhii. trebuie să aibă în vedere toate textele pe care le poate cunoaşte. pe de o parte. fenomenul transmiterii. în ultimele două decenii.104 Ecumenismul biblic . care duce la examinarea îndeaproape a procedeelor de comunicare şi de convingere folosite în textele biblice. 1984. convergenŃele analizei semiotice şi exegezei spirituale a PărinŃilor Bisericii. cît mărturii de credinŃă ale primelor comunităŃi creştine. împotriva lui Isus umanizat şi modernizat uneori în prezentările din secolul al XlX-lea. unii se delimitează de concepŃia evoluŃionistă a întocmirii Vechiului Testament (teoria lui Wellhausen. Acestea se preocupă mai puŃin de inserŃia istorică a scrierilor Bibliei şi mai mult de codurile diferite (şi de modalitatea în care ele formează sisteme) care fac posibilă evidenŃierea sensului. Alte reacŃii protestante faŃă de liberalism vor duce la noi controverse asupra criticii.

efectuează o neîntreruptă muncă de traducere. „Marc. a condamnat societăŃile biblice.Lectura Bibliei nu este rezervata savanŃilor. Criteriul majorităŃii (masive) este acela care decide. 1992-1993. Unele mişcări disidente din Evul Mediu. citită şi răspîndita este o operă canonică (am văzut deja canonul care confirmă drept „Biblie" diferite scrieri). şi-au făcut apariŃia cîteva societăŃi catolice. Dar exista riscul pierderii controlului asupra Magisteriului eclesiastic. iar Syllabus-ul. situaŃia actuală este schematic următoarea: Bisericile din Răsărit citesc Vechiul Testament după tradiŃie. de exemplu. Sediul ei este la Reading (Anglia). Asia-Pacifîc. Thomas et Ies autres". 329-344. — recenta reluare a activităŃii societăŃilor biblice în lumea ortodoxă şi în special în Rusia. AsociaŃia aceasta strînge la un loc o sută zece societăŃi biblice naŃionale. în special în limbile cu cel puŃin un milion de vorbitori. în papirusul de la Egerton şi de Iustin Martirul. desele întîlniri ecumenice. la Moscova a fost inaugurată de puŃin timp o Casă a Bibliei. în greceşte. de cele mai multe ori de inspiraŃie protestanta. sau notele să fie limitate doar la explicaŃii literare şi istorice ori să fie incluse comentarii teologice (autorizate?)? în sfîrşit. nici o ediŃie publicată de această societate nu putea conŃine cărŃi considerate de protestanŃi „apocrife". exista o traducere ecumenică a Bibliei în franceză (TOB). fie că este vorba de grupuri de studii biblice sau de expoziŃii biblice ecumenice. sau în traduceri în alte limbi realizate după Septuaginta. astăzi foarte activ. ea a difuzat şaisprezece milioane de biblii şi treizeci de milioane de exemplare din Noul Testament. începînd din secolul al XlX-lea. acest lucru a dus la o ruptură cu alte societăŃi de origine protestanta. dar cu vocaŃie interconfesională. au fost create societăŃi biblice. Serghei Ave-rinŃev. precum Biblia tradusă de Louis Segond. fetudes theologiques et religieuses. Acest lucru s-a realizat. în secolul al XX-lea. Cuvillier. catalogul pontifical al erorilor dogmatice (1864). în acelaşi timp. cu sprijinul SocietăŃii Biblice InternaŃionale. AnumiŃi protestanŃi nu au abandonat proiectul de difuzare a Bibliei în comun cu catolicii şi cu ortodocşii. — acceptarea unor societăŃi biblice cu majoritate neprotestantă în AlianŃa Biblică InternaŃională. care nu există decît în greceşte. apoi Reforma din secolul al XVI-lea au vrut să-1 pună pe creştinul de rînd în contact direct cu textele biblice. favorizate de dezvoltarea unei mişcări ecumenice între protestanŃi şi ortodocşi şi apoi de Conciliul II Vatican: — dezvoltarea rapidă a unei acŃiuni biblice de origine catolică. în Evanghelia după Toma. America. fie ei oameni de ştiinŃă sau teologi. — în sfîrşit. perspectiva aceasta s-a concretizat încetul cu încetul: răspîndirea traducerilor şi a versiunilor Bibliei a fost în concordanŃă cu progresul alfabetizării. Montpellier. Cu ajutorul SocietăŃii Biblice Germane. editînd biblii fără note sau comentarii care ar fi putut constitui factori de disensiune (1804). Biserica catolică a tradus multă vreme plecînd de la Vulgata (traducerea latină realizată la sfîrşitul secolului al IV-lea de Ieronim). sub impulsul unui mare savant şi scriitor. Acest lucru stîrneşte o serie de întrebări: cum trebuie stabilit textul (se ştie că există mai multe manuscrise)? Trebuie să se aibă în vedere doar criteriile ştiinŃifice (care sînt ele însele departe de a fi clare) sau să se Ńină cont de tradiŃiile primite? Scrierile biblice trebuie să fie publicate fără note şi comentarii. în afară de traducerile pentru cărŃile deuterocanonice. Africa. activînd în optzeci de Ńări. în anul 1989. dar şi Biblia în franceza curentă). pp. Cum este rezolvată problema menŃionata mai sus? într-un mod destul de pragmatic. Acum ea a adoptat principiul traducerii pornind de la textele originale ebraice pentru Vechiul Testament. adică o operă considerată Sfînta Scriptură şi propusă ca atare. Societatea Biblică Greacă difuzează versiunea Septuagintei chiar şi către cititori catolici şi protestanŃi. Societatea biblică britanică şi străină a fost prima. S-au produs mai multe fapte demne de notat. încearcă să treacă peste unele greutăŃi. SocietăŃile acestea îşi creaseră rivali. cu o practică mai diversificata. Aceste şase versiuni ale aceluiaşi episod trebuie luate în calcul dacă discuŃia se face în mediul universitar. mai ales în Biserica rusă. Biblia tradusă. CREŞTINISMUL 83 — lărgirea confesională a societăŃilor biblice de origine protestantă care au de acum şi membri catolici şi ortodocşi. Justin. în conformitate cu practica Bisericilor creştine din primele trei secole. avînd ca preocupare centrală Biblia. în parte. nu cuprind aceste din urmă cărŃi. Ea îşi desfăşoară activitatea în patru „regiuni": Europa-Orientul Mijlociu. E. cum să se rezolve dezacordurile dintre Bisericile creştine referitoare la canonul Vechiului Testament? Privitor la acest ultim punct. 104 Un exemplu: cuvintele atribuite lui Isus referitoare la „dinarul Cezarului" sînt prezentate în cele trei Evanghelii numite sinoptice. editată. Traducerile protestante. în versiunea numită Septuaginta. pen- . Totuşi. Existînd de multă vreme ca un ideal utopic. la Regensburg. Cf. în majoritatea Bisericilor ortodoxe din afara Greciei. — numărul tot mai mare al traducerilor şi al publicaŃiilor interconfe-sionale ale Bibliei (de exemplu. Dezvoltarea acestui ecumenism biblic. Versiunea Septuagintei comportă cîteodată variante extrem de diferite de textul ebraic păstrat şi psalmodiat de învăŃaŃii evrei. după 1825.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor (COE) se doreşte a fi o „comunitate frăŃească a Bisericilor care îl mărturisesc pe Domnul Isus Cristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor după cum spune Scriptura". legată de cea a Scripturii: „adevărul salvator" şi „regula etică" sînt conŃinute de cărŃile biblice şi în „tradiŃiile nescrise" care. în TradiŃie. Scripturile sînt considerate Cuvînt divin exprimat într-o formă umană. Ea primeşte Scriptura şi decurge din Scriptură"105. Sola Scriptura lui Luther nu voia să ignore existenŃa unei tradiŃii creştine. reconciliate în practică dacă. ci ca viaŃa. autoritatea TradiŃiei. 1 Acord de tipărire eclesiast (n. care au refuzat schema propusă iniŃial. Simbolurile de credinŃă. conciliul din Trento a afirmat. CREŞTINISMUL 85 Ortodoxia s-a menŃinut în afara acestei polemici. că acest text de compromis denotă o evidentă inflexiune a poziŃiilor protestante obişnuite. Scriptură. în ediŃiile Bibliei publicate de societăŃile biblice cu un imprimatur* al autorităŃilor catolice. Aceste tradiŃii sînt „păstrate în Biserica catolică printr-o succesiune continuă". este şi „spiritul critic" al Bisericii. fiind în acelaşi timp distincte. ci ea se dezvoltă în interiorul Bisericii. s-a făcut traducerea Bibliei după textul ebraic. omenirea intră în comuniune cu Dumnezeu în şi prin Biblie. Una dintre cele mai importante probleme se referă la raportul dintre Scriptură şi TradiŃie. teologii catolici posttridentini vor vorbi despre „cele două izvoare ale RevelaŃiei": Scriptura şi TradiŃia. în teologie. textele deuterocanonice formează în mod normal o secŃiune aparte. pentru a apăra şi a actualiza sensul Scripturii. TradiŃia nu este deci considerată ca un izvor al RevelaŃiei. " Este şi soluŃia adoptată de TOB. Este deci proclamată autoritatea Bibliei. Ce se întîmplă cu raportul dintre Scriptură şi TradiŃie? La conferinŃa secŃiunii CredinŃă şi ConstituŃie a COE. Acest acord doctrinal se doreşte a fi" hrănit de cercetările biblice modeme şi în special de acelea ale şcolii de Istoria formelor: chiar înainte de a da loc unor scrieri. în anul 1968. De unde expresia „tradiŃia Evangheliei": „Putem spune că existăm şi sîntem creştini prin TradiŃia Evangheliei [paradosis kerygmatos] atestată în Scriptură şi transmisă de ea în Biserică. Reluînd decretele conciliului. operată de episcopii participanŃi la Conciliul II Vatican. înaintea Noului Testament. cealaltă inclu-zîndu-le. în misionarism şi în mărturisirea în faŃa lui Cristos prin viaŃa membrilor Bisericii. prin puterea Duhului Sfint. cu indicarea variantelor importante care se găsesc în Septuaginta. Vladimir Losski considera că Duhul. în comuniunea bisericească. intitulata „cele două izvoare ale RevelaŃiei". aşa cum au facut-o observatorii catolici prezenŃi.84 RELIGIILE LUMII tru „versiunea sinodală". scrierile PărinŃilor Bisericii. hotărîrile papilor şi ale conciliilor pot avea o valoare recunoscută dacă sînt considerate conforme cu Scriptura. TradiŃie. în cult. . Biserică Ecumenismul nu poate totuşi ignora problemele dogmatice care separă principalele Biserici creştine în modul de abordare a Bibliei. cele două părŃi (ortodoxă şi protestantă) au ajuns la un acord. Scripturile sînt autoritatea Bisericii. „ConştiinŃa este roaba cuvîntului lui Dumnezeu" şi de aceea Luther „nu dă crezare nici papei nici conciliilor" şi refuză să considere Magisteriul ultimă autoritate. avînd imprimatur. ale savanŃilor din Evul Mediu." InsistenŃa cu care se discută actualizarea TradiŃiei vrea să uşureze depăşirea unor „vechi lupte". în învăŃătura creştină. Duhul Sfint în Trupul lui Cristos. în faŃa acestei contestări. Problema aceasta a fost cheia rupturii din secolul al XVI-lea. a fost propus un acord (confirmat şi precizat în anul 1987) între Secretariatul roman pentru unitatea creştinilor şi AlianŃa Biblică InternaŃională. Astfel. Biblia în franceza curentă are două versiuni: una fără cărŃile deuterocanonice. Ea percepe Scriptura si TradiŃia ca inseparabile. primite „de apostoli chiar din gura lui Cristos. conduce la Dumnezeu. în Biserica ortodoxă. Luată în sensul acesta. în general. sau transmise ca din mînă în mînă de către apostoli sub lucrarea Sfintului Duh au ajuns pînă la noi".t). este deci moştenitoarea legitimă a acestor tradiŃii tot aşa cum este şi interpreta legitimă a Scripturii: dogmele referitoare la Pururea Fecioara Măria din secolele al XLX-lea şi al XX-lea vor fi rodul acestei perspective. TradiŃia „primeşte Cuvîntul de la Dumnezeu pentru poporul său. Evanghelia înseamnă mesajul central — kerygma — al predicii apostolice. Aceasta din urmă tinde către Dumnezeu. Trebuie să remarcăm totuşi. Biserica catolică. în administrarea Sfintelor Taine. Ceea ce înseamnă însă că tradiŃia aceasta trebuie să fie mereu raportată la norma Scripturii care îi conferă legitimitate. Acordul permite soluŃii practice fără a rezolva problema dogmatică a cărŃilor numite deuterocanonice. Acesta stipulează: „Cele două poziŃii (catolică şi protestantă) pot fi. dar autoritatea aceasta nu este exercitată în mod exterior. Ńinută în anul 1963 la Montreal. în anul 1546. este „icoana" lui Dumnezeu. după unii chiar absolutizîndu-le. Grija pentru apropiere este clară. care a străbătut secolele şi nici faptul că Biblia a fost citită „în Biserică". Ea este „mediul în care este dată Scriptura. tradiŃia este actualizată în predicarea Cuvîntului. îi va corespunde o recentrare asupra Scripturii. prin succesiunea apostolică. TradiŃia este aceea care transmite Scriptura".

Alte tentative. documentul insistă asupra Scripturii: patru capitole (III. 18 şi urm. V şi VI) tratează explicit despre ea. presupune „o a treia instanŃă capabilă să judece între Evanghelie şi Biserică. „Le Role de la Bible dans la traditionorthodoxe". de fapt. la începutul anilor '90. 63. în optica protestanta. expresia trupească. Nu există oare aici un procedeu interpretativ de tip nou. „Analyse catholique". total contestatar în privinŃa instituŃiilor eclesiastice dar care. IV. o interpretare a textelor care să plece de la „situaŃiile trăite". care nu se vrea. 8). Biserica nu este infailibilă: „Biserica istorică s-a înşelat de mai multe ori. în acest caz. o astfel de concepŃie se expune riscului clericalismului." O asemenea formulă." Teologul catolic Bemard Sesboue a examinat formula protestantă: „Deciziile normative ale Bisericii în materie de credinŃă au autoritate în măsura în care sînt conforme cu Evanghelia: dar nu au nici o autoritate în caz contrar. ele „formează. ci marchează reacŃiile instinctive ale credincioşilor de orizonturi diferite şi corespund problemelor actuale: în ultimele decenii. scăpînd de multe ori de orice influenŃă bisericească directă. mult mai explicit contestatare — de multe ori legate de efervescenŃele anilor '60 şi '70. în cazul unui conflict între Biserică şi un creştin. Cine va fi această instanŃă? Şi de unde îi vine autoritatea? (. Ea este supusă greşelii. 9). p. Această infailibilitate provine din succesiunea apostolică şi din faptul că Biserica deŃine autoritatea de la însuşi Dumnezeu. prin instituirea divină faŃă de inspiraŃia divină a Scripturii. şi personalitatea lui proprie. Scriptura însăşi constituie cea de a treia instanŃă. TradiŃia primeşte denumirea de Cuvîntul lui Dumnezeu la fel ca şi Scriptura: „Sfînta TradiŃie şi Sfînta Scriptură constituie un depozit unic şi sfînt al Cuvîntului lui Dumnezeu" (nr. Subzistă deci o „diferenŃă fundamentală". Totuşi. este foarte autonom? Şi mai independente faŃă de instituŃia Bisericii sînt spectacolele cu orientare biblică: unele dintre acestea au avut un succes incontestabil. în timp ce doar un singur capitol (II) este consacrat TradiŃiei. De aceea. Biserica tinde în mod constant către deplinătatea Adevărului divin. un protestant va pune altfel problema: deşi există o realitate bisericească. p. 86 RELIGIILE LUMII (nr. CREŞTINISMUL 87 Biblia în vremurile noastre Problemele acestea nu sînt numai ecouri ale disputelor confesionale istorice. Le Centurion. dar al căror impact este departe de a fi dispărut — vor să folosească un „demers inductiv". în general. Termenul „în special" (acolo unde un protestant ar avea tendinŃa să scrie „în mod exclusiv") permite să se reafirme că o parte din predica apostolică s-a transmis pe cale orală. pe situaŃii culturale. numite „contextuale". Un text recent al Comitetului mixt catolico-pro-testant din FranŃa (Consensus cecumenique et differences fondamentales) observă: „Noi ne deosebim în privinŃa sensului pe care îl dăm termenului «Biserică».. 8). Sesboue. în aceasta perspectivă. cum a fost Isus al lui Ro-bert Hossein. Există deci o „infailibilitate a Bisericii"106 reafirmată de Vatican II. „Predica apostolică se află exprimată în special în cărŃile (biblice) inspirate" (nr. ea poate fi propriul ei interpret. un grup oarecare de tineri sau de adulŃi poate propune „propovăduirea biblică activă". 106 B. Astfel. Jones. op. fiecare creştin (sau grup de creştini) are. afirmă Sesboue. 1987. Datorită fenomenului de intertextualitate. tradiŃie căreia Biserica catolică îi asigură în mod legitim dezvoltarea progresivă: „Pe măsură ce trec secolele. în definitiv. pp.. de asemenea. locurile în care se „foloseşte" Biblia s-au înmulŃit.ConstituŃia Dei Verbum (1965) refuză efectiv o dualitate în privinŃa izvoarelor RevelaŃiei: TradiŃia şi Scriptura Ńîşnesc „dintr-un izvor divin identic". (descrierea poziŃiei protestante). contactul cu textul va fi mai puŃin de ordin cognitiv decît în cazul procedurii obişnuite de citire sau ascultare şi vor avea întîietate factorii afectivi şi volitivi. prin care să se poată „deduce" aplicaŃii pentru viaŃă din doctrina care este prezentată în aceste texte. Paris.) Convingerea catolică este că această instanŃă de discernămînt al autenticităŃii Evangheliei nu poate fi decît însăşi Biserica". prezentat la Paris. în acelaşi timp. Apropierea poziŃiilor este de netăgăduit. Exegeza feministă a Bibliei — care în Ńările anglo-saxone a început încă din secolul al XlX-lea. Consensus cecumenique et dijjerences fondamentales. 10). 107 Id. şi se opun unui mod mai tradiŃional de abordare a textelor. ce caută să integreze ansamblul persoanei în noua spiritualitate biblică. de altfel. 64. ca să spunem aşa. sau se identifică Domnului"107. Biserica şi creştinul trebuie să asculte Scriptura şi să încerce să înŃeleagă ce spune ea.. pînă ce cuvintele lui Dumnezeu vor fi împlinite" (nr. a crescut foarte mult numărul modalităŃilor de interpretare a Bibliei. Dar persistă o diferenŃa însemnată de perspectivă. în Comitetul mixt catolico-protestant din FranŃa. textele biblice fac obiectul unor ediŃii şi mai depărtate de Biserică . este un bun exemplu pentru aceste încercări de citire a Bibliei. cit. un tot şi tind către acelaşi Ńel" 105 E. Chiar şi pînă la interpretarea lor. clădite pe situaŃii sociale sau politice. chiar şi rătăcirilor" atunci cînd merge pînă acolo încît se consideră centrul.

antropologia creş'tină este precreştină: este cea care a explicat experienŃa religioasă a lui Israel şi care se exprimă în mitul — pe cît de cunoscut. după care: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său./Şi pămîntul era netocmit şi gol. pe atît de prost înŃeles — al povestirilor despre Facere: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul. precum benzile desenate cu poveşti din cărŃile biblice sau ediŃiile de texte pentru licee şi colegii (Hachette./Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina şi a despărŃit Dumnezeu lumina de întuneric/Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă. dintre care treizeci şi opt dispun de cel puŃin o carte din Biblie. 1. percepute de o sensibilitate evreiască. Mai sînt şi Ńări cu veche tradiŃie creştină. iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale. precum acelea din Reader's Digest. precum şi asupra a ceea ce este încă de făcut. 27-31. din ziua cînd Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul. iar întunericul 1-a numit noapte. Unele dintre aceste opere sînt studiate de multă vreme în licee şi colegii. La aceasta se mai adaugă astăzi studierea pasajelor biblice. dar amploarea lor nu fusese prevăzută de nimeni: milioane de persoane au cerut o Biblie pentru spiritualitatea lor personală sau pentru a putea participa la cultul Bisericii.. Oricare ar fi atitudinea personală adoptată. în ciuda greutăŃilor şi a represiunilor. Şi a fost seară şi a fost dimineaŃă: ziua întîi" (Fac. a făcut bărbat şi femeie. SituaŃia din Camerun este asemănătoare: două limbi de comunicare (franceza şi engleza). selecŃii de fragmente populare. două sute de limbi şi dialecte. Este deci foarte important ca difuzarea Bibliei sau a unor fragmente din Biblie să fie completată prin lucrări sub formă de casete audio şi video. pentru a lua un exemplu. Primul semn de libertate religioasă căpătată sau recăpătată a fost posibilitatea difuzării Bibliei. La întrebările fundamentale ale omului — cine sînt eu? de ce exist? pentru ce exist? ce să fac cu viaŃa mea? — creştinismul propune un răspuns sau mai degrabă cîteva idei-forŃă. Cifrele acestea dau o idee asupra efortului făcut pînă acum. Andre Chouraqui. invitîndu-1 pe om să descopere progresiv sensul vieŃii sale şi nădejdea desăvîrşirii sale. poeŃi au propus modul lor de a percepe una sau alta din temele biblice. Traducerile efectuate de societăŃile biblice sînt. depind încă într-o anumită măsură de acordurile dintre Biserici). pe care a făcut-o. Secole de-a rîndul. fostul primar al Ierusalimului. care este franceza. întuneric era deasupra adîncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. după chipul lui Dumnezeu 1-a făcut. Efort cu atît mai mare cu cît o parte dintre aceste populaŃii e analfabetă. după cum am văzut. destinul său. Biblia fiind considerată drept o „operă literară". ca nişte cărŃi care transmit „cuvîntul veşnic al lui Dumnezeu" sau ca mărturii ce te invită la „căutarea lui Dumnezeu" şi care „propun credinŃa". sensul vieŃii sale. departe de a fi o operă completa: numărul mare de limbi şi de dialecte constituie o provocare permanentă pentru traducători. fragmente pentru tineri. de-a patra şi de-a cin-cea „zi". 88 RELIGIILE LUMII Această abundenŃă de referinŃe la Biblie şi de modalităŃi de folosire a acesteia înseamnă oare declinul acŃiunilor provenite din mediile bisericeşti? Desigur că nu./(./Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Biblia a fost o carte mai mult sau mai puŃin interzisă. 2. In China. în care. Şaptezeci şi şase dintre aceste limbi dispun astăzi de cel puŃin o carte tradusă din Biblie. în Zair. Hatier etc)./Pe cîmp nu se afla nici un copăcel. 1-2). ne propune traducerea Bibliei ebraice făcută de el. cererea de Biblii este în continuă creştere. de-a treia. căci cuvîntul „răspuns" sugerează o explicaŃie „foarte strictă". sculptori. pe care le-a făcut" (Fac. Biblia poate fi considerată în multiple feluri: ca o culegere de scrieri vechi care fac parte din „patrimoniul omenirii". există patru limbi naŃionale şi încă patru sute de alte limbi şi dialecte. EdiŃiile „profane" se înmulŃesc: ediŃii savante. Astfel. Urmează povestirile celei de-a doua. pictori. Şi a fost seară şi a fost dimineaŃă: ziua a şasea. 1-5). unele indicaŃii etice şi o doctrină a mîntuirii se completează şi se întrepătrund.decît traducerile interconfesionale (care. Urmează o a doua povestire: „Iată obîrşia cerului şi a pămîntului de la facerea lor./Aşa s-a făcut cerul şi pămîntul şi toată oştirea lor. Manifestarea nevoilor în acest sens nu s-a lăsat aşteptată. pînă la căderea regimurilor comuniste.) Şi a privit Dumnezeu toate cîte a făcut şi iată erau bune foarte. Elementele unei antropologii creştine în mare parte. 1. muzicieni. o antropologie. urmată de un ansamblu de scrieri intitulat „Un pact nou" şi care conŃine cele douăzeci şi şapte de cărŃi ale Noului Testament. ca Biblia Pleiadei. iar ./Şi a sfîrşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa.. alături de limba oficială. vitalitatea Bibliei astăzi merită toată atenŃia. ExistenŃa creştină şi nădejdea mîntuirii de Jean Rogues OMUL ŞI LIMITELE LUI Creştinismul înseamnă o anumită modalitate de a înŃelege omul. în acest sens.

această afirmaŃie va fi adusă de creştinism la expresia ei ultimă: în lucrarea lui desăvîrşită — persoana istorică a lui Isus — Omul este Dumnezeu. Ca urmare. Poate că o paranteză — care să lămurească ceea ce se numeşte „teologia fundamentală" — nu ar fi deplasată aici.. Biblia nu cunoaşte un dualism adevărat. dacă a adormit./(. Dacă în unele domenii se poate vorbi de o gîndire creştină ajunsă la maturitate — de exemplu. mer-gînd de multe ori pînă la idei inacceptabile. ea se va numi femeie. de exemplu. 4-24). „a avea" un suflet — trădează o transformare inacceptabilă a conceptelor în obiecte concrete (eroare în care nu cade. exprimarea credinŃei în culturile aflate în permanentă evoluŃie rămîne deschisă Duhului. Pe de o parte. Cu toată interpretarea fundamentalista. o mare parte a istoriei creştine a fost marcată de un dualism suflet-trup care s-a născut din gîndirea greacă. ca şi cum ar fi vorba de două componente care trebuie să stea în expectativă pînă la o înviere care să reconstituie omul. dimpotrivă. gîndirea creştină nu a încetat să oscileze între un dualism suflet-trup. Un alt aspect al antropologiei creştine: problema raporturilor între dimensiunile fizică şi spirituală ale omului. cu o altă semnificaŃie însă. Tot aşa a luat naştere obiceiul de a vorbi despre moarte ca despre o separare a sufletului de trup. Astfel. Această afirmaŃie antropologică — omul este cu adevărat o fiinŃă liberă şi responsabilă — oferă acestor două dimensiuni ale experienŃei şi ale gîndirii creştine perspective de ordin etic şi o doctrină a mîntuirii. Este ceea ce ulterior va fi tradus prin alte cuvinte: din iubire s-a vrut Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor.90 RELIGIILE LUMII iarba de pe el nu începuse a odrăsli.. şi un monism conceptual sărac. doctrina trinitară în secolul al FV-lea —. în aşa fel încît se va putea vorbi despre o „gîndire trupească" şi despre un „trup spiritual". „Trupul" desemnează aici ceea ce este viciat în om de păcat şi „duh" ceea ce este deschis lui Dumnezeu. După aceste „povestiri" despre Facere. Doctrina cristologică „Om desăvîrşit şi Dumnezeu desăvîrşit" nu are sens decît dacă. specifică PărinŃilor Bisericii: sensul corporalităŃii omului stă în vocaŃia de a se insera în Corpul unic al unei omeniri eliberate de contradicŃiile sale. în el adevărata desăvîrşire a planului creator al lui Dumnezeu. Mai tîrziu. a făcut pe om şi a suflat în faŃa lui suflare de viaŃă şi s-a făcut omul fiinŃă vie./Ci numai abur ieşea din pămînt şi umezea toată faŃa pămîntului. dar care de multe ori s-a pervertit. El reprezintă proiecŃia în culturi diferite şi succesive a mesajului Evangheliei (el însuşi exprimat în scrieri complet diferite) — poporul creştin avînd credinŃa că Duhul lui Dumnezeu este prezent la primirea — niciodată desăvîrşită — a luminii EvangheCREŞTINISMUL 91 liei. împotriva tuturor obiecŃiilor./(. 2. să-i facem ajutor potrivit pentru el». expresiile curente — „a avea" un trup./Şi a zis Adam: «Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. se va înŃelege prin suflet-trup. Obiectul credinŃei creştine nu se prezintă ca un corpus doctrinal definitiv constituit. pentru că este luată din bărbatul său.. mai tîrziu. EsenŃial este privilegiul de care se bucură omul în sînul acestei CreaŃii: el este creat „după chipul" lui Dumnezeu. Perspective etice . cartea abordează o altă problemă: libertatea omului şi prezenŃa răului în lume./Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o lui Adam. dualismul sfintului Toma d'Aquino). şi. dar prezentarea pe care o face problemei creează anumite greutăŃi. Noul Testament foloseşte termeni care dau naştere unor confuzii: exista astfel cupluri de opoziŃii asemănîndu-se cu ceea ce. în Vechiul Testament gîndirea evoluează. departe de a prezenta în Isus omulDumnezeu ca pe un tur de forŃă împotriva naturii./Atunci. în privinŃa relaŃiei dintre dimensiunile fizice şi spirituale ale omului. în mintea creştină îşi reia locul o intuiŃie. luînd Domnul Dumnezeu Ńărînă din pămînt. gîndirea creştină a oscilat în permanenŃă şi încă nu a ajuns la maturitate. în schimb./De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup»" (Fac.) atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu. Luarea în consideraŃie a acestei libertăŃi va duce la susŃinerea de către Biserică. ea prezintă.. în domeniul acesta. aceste povestiri nu sînt nişte descrieri istorice. Exemplul cel mai tipic este al cuplului „trup-duh" din scrierile pauline. a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. EsenŃială este bunătatea lumii: „Şi a privit Dumnezeu toate cîte a făcut şi iată erau bune foarte". Aceste concepŃii care transformă orice în obiecte concrete nu pot fi acceptate şi de altfel nu sînt asimilate nici în zilele noastre. pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pămînt şi nu era nimeni ca să lucreze pămîntul. Pe de altă parte. Ele sînt expresia simbolică a ceea ce experienŃa spirituală a lui Israel considerase esenŃial din planul lui Dumnezeu.) Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Nu este bine să fie omul singur. Vom reveni asupra acestei probleme vorbind despre nădejdea mîntuirii ca nădejde a învierii. Creatorul tuturor lucrurilor. a posibilităŃii — măcar teoretice — pe care o are omul de a putea opune un refuz categoric lui Dumnezeu.

... după unii. Biblia le leagă unul de altul. dar şi nădejdea desăvîrşirii./Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri. privită cu neîncredere. nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mat. 5.." (Rom. Textul deschide în acelaşi timp calea existenŃei cotidiene./FericiŃi cei blînzi. un al treilea. 12). 43-45). dar şi în funcŃie de şcolile teologice. Verbele sînt la prezent şi la viitor. că aceia se vor mîngîia. înainte de a arăta ce înŃelege gîndirea creştină prin acest cuvînt. sau acŃiunea lui este iremediabil viciată? Destinul omului (mîntuirea. că ea invită la o trăire într-un spirit anume. că aceia vor moşteni pămîn-tul. 24). 34). precum Eu v-am iubit pe voi. că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi" (Mat. „morala naturală". Este un limbaj evident inacceptabil dacă înŃelegem cuvîntul „moarte" în sens biologic: vom reveni la această discuŃie. Să cităm cîteva fragmente din Fericiri. în funcŃie de familiile confesionale (catolicismul o acceptă mai mult decît tradiŃiile protestante). şi-a folosit libertatea într-un sens distructiv (ceea ce spune expresia — pe cît de neadecvată.Creştinismul comportă sau produce o morală? Răspunsul la această întrebare este controversat. valabilă pentru fiecare om. să amintim modul în care are ea ştiinŃă de dorinŃa sau de nevoia unei astfel de mîntuiri. creştinismul se proiectează într-o perspectivă căreia i se spune în mod curent mîntuire.. acela al lui Pavel din Epistola către Romani: „. Să cităm şi alte fragmente: „AŃi auzit că s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău». CREŞTINISMUL 93 „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiŃi unul pe altul. Nevoia de mîntuire Ca multe alte religii (toate?). sau de unul se va lipsi şi pe celălalt îl va dispreŃui./FericiŃi cei ce plîng. „Nimeni nu poate să slujească la doi domni. o doctrină a mîntuirii. . „Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde. fără îndoială. iar credinciosul trebuie să se străduiască să ducă o „existenŃă creştină". căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi. damnarea lui. ca şi pe experienŃa ireductibilă a morŃii. cel mai frapant text fiind. pe atît de tradiŃională — de „păcat originar")? Apare nevoia nu numai a unei mîntuiri. 6./ FericiŃi cei milostivi. legat de altfel de primele două: ceea ce în mod foarte general este numit de creştini şi de necreştini „răul". că aceia se vor milui. ori respinsă categoric../FericiŃi cei curaŃi cu inima. 25). prinde contur./Iar Eu vă zic vouă: IubiŃi pe vrăjmaşii voştri. împrejurările socio-culturale. faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vătăma şi vă prigonesc./FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate. 5./FericiŃi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate. înainte de toate. Dar e important să amintim aici că Evanghelia este. Vom vorbi pe rînd despre fiecare dintre aceste expresii ale eşecului omenirii şi despre nevoia ei de a se mîntui. aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul" (Ioan 13.) depinde oare de gradul de conformare a existenŃei sale faŃă de orientările Evangheliei? întrebările acestea se referă toate la ceea ce am putea numi o „antropologie a omului păcătos": unde este mîntuirea unei omeniri care. dar şi a unui mîntuitor. Prin aceasta este caracteristic perspectivelor etice ale Evangheliei: „FericiŃi cei săraci cu duhul. Toată lumea este însă de acord că Evanghelia impulsionează un anumit stil de viaŃă. că a lor este împărăŃia cerurilor. că aceia se vor sătura. text privit ca simbol al întregii Evanghelii. că a lor este împărăŃia cerurilor. 5. în mod concret. printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea. mai întîi în Evanghelie şi apoi în explicaŃiile ulterioare. marcat de ceea ce se numeşte păcat (înŃeles ca situaŃie colectivă a omenirii). 3-10). epocile. Pe această experienŃă de bază. De ce are deci nevoie omenirea să se mântuiască? Din întreaga tradiŃie creştină se degajă două răspunsuri principale: păcatul şi moartea. că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. de altfel. Vom regăsi aceste întrebări în paginile care urmează... Credinciosul care caută ca mesajul acesta să-i lumineze viaŃa este conştient de evidenŃa faptului că nu poate ajunge la o asemenea performanŃă. un cuvînt de viaŃă. independent de opŃiunea lui religioasă? „Buna purtare" la care face apel o morală este oare la îndemîna omului. mai confuz. Dincolo de aceste două răspunsuri apare./FericiŃi veŃi fi voi cînd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră. ceea ce înŃelege cititorul cel mai puŃin avizat atunci cînd deschide Evanghelia şi descoperă în paginile sale forŃa unei asemenea invitaŃii. De altfel. Ideea de „morală creştină" este acceptată. Este. binecuvîntaŃi pe cei ce vă blestemă. că aceia vor vedea pe Dumnezeu. iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaŃa veşnică" (Ioan 12. Controversa cu privire la legitimitatea ideii de „morală creştină" ridică mai multe probleme: indicaŃiile din Evanghelie se pretează oare a fi aşeza92 RELIGIILE LUMII te în forma unor reguli de conduită codificate? Duc ele oare către altceva decît ceea ce este./FericiŃi făcătorii de pace. minŃind din pricina Mea" (Mat.

înseamnă să-i dai lui Dumnezeu sau să întorci faŃa de la el (Mat. structuri economice şi politice rezultate din păcat şi atrăgînd după ele păcatul. Ar exista o legătură între ceea ce tocmai a fost discutat şi realitatea denumită „păcatul originar"? Legătura constă măcar în evidenŃierea unei forŃe a răului mai puternică decît ceea ce pare să fie pur şi simplu înclinaŃia spre erori. Un document roman vorbeşte despre „structuri ale păcatului". greşeli şi păcate a fiecărui om. nedorită. dar acceptînd cu toŃii perpetuarea situaŃiei. fără nici o îndoială. fiecare avînd la îndemî-nă scuza că nu se poate schimba nimic. ceea ce a provocat reacŃii de cele mai multe ori fără nuanŃe — în paralel cu ceea ce putem numi toleranŃa civilizaŃiei noastre de la acest sfîrşit de secol. în favoarea sau împotriva păcii. aceste două expresii sînt echivalente pentru acela care îşi asumă mesajul evanghelic: Dumnezeu. întradevăr. Evanghelia prezintă o revendicare clară a caracterului personal al responsabilităŃii şi al păcatului. pentru care FranŃa republicană poate fi un exemplu. contestabilă şi trebuie să o folosim cu precauŃie. Pentru Evanghelie. să încercăm să delimităm mai bine noŃiunea creştină de păcat. în vreme ce numeşte un fapt ce afectează din toate timpurile viaŃa umană. 29). la care fiecare participă în vreun fel. a-i da de mîncare aceluia căruia îi este foame sau a-1 refuza. Această expresie este. are o morală care nu este numai un cod de bună funcŃionare socială. dar. după Evanghelie. Se va vorbi despre „nesupunerea faŃă de Dumnezeu" sau de „refuzul dragostei lui Dumnezeu". 94 RELIGIILE LUMII Puşi în gardă faŃă de aceste greutăŃi. ea scoate în evidenŃă cît de serioase sînt problemele care se află în joc aici: planul lui Dumnezeu. La drept vorbind. şi din pasivitatea complice a tuturor acelora care profita de ele. acŃiunea umană este întotdeauna o luare de poziŃie faŃă de Dumnezeu. „Păcatul originar" exprimă aceeaşi realitate: prin naştere. Noutatea în acest domeniu este conştiinŃa faptului că multe situaŃii de nedreptate — cum ar fi repartizarea bogăŃiilor şi foamea în lume. sub rezervele expuse mai sus. O societate laică. aşa cum este el prezentat de Evanghelie pentru mintea credincioşilor. care merge dincolo de ceea ce poate fi analizat drept rezultat al păcatului oamenilor. omul devine membru al unei omeniri marcate de păcat. se poate numi „păcatul colectiv" al popoarelor favorizate. arhaic. Analiza modernă a CREŞTINISMUL 95 forŃelor care intervin în favoarea sau împotriva dreptăŃii. pe cînd folosirea cuvîntului „păcat" este echivocă. Faptul că Biblia. Dar. Evanghelistul Ioan vorbeşte despre „păcatul lumii" (Ioan 1. chiar şi în cazul acelora care nu Ńin seama de Dumnezeu. se poate vorbi de o responsabilitate comună. desigur. ci care se doreşte a fi întemeiată pe „valori". în tradiŃia creştină. Or. chiar dacă este indirectă. Personalizarea aceasta pare greu de acceptat în sens propriu. 31-46). La această devalorizare se adaugă o altă dificultate. care admite că greşeala părinŃilor cade asupra urmaşilor. Nu este cazul să revenim asupra afirmaŃiei evanghelice a caracterului personal al păcatului. FaŃă de o veche concepŃie. Sfîntul Pavel vorbeşte despre „întunericul cel de nepătruns". AparŃine oare unei sfere specific religioase sau doar morale: păcatul este acelaşi lucru cu ceea ce societatea laică numeşte greşeală? Toată lumea este de acord că noŃiunea de păcat conotează o relaŃie cu Dumnezeu. Expresia tradiŃională de „păcat originar" desemnează. aproapele înseamnă prezenŃa lui Dumnezeu. este în acest caz mult mai batjocorit decît în majoritatea comportamentelor individuale asupra cărora vrea să atragă atenŃia morala clasică. situaŃia actuală a lumii tinde să pună într-un mod diferit problema responsabilităŃii colective a omenirii sau a unor mari părŃi din omenire. Dar faptul că păcatul aparŃine sferei religioase nu ne împiedică să-1 apropiem de ceea ce se numeşte greşeală. Aici se opun două tendinŃe. în urma predicării permanente — pînă şi în perioade recente — a culpabilităŃii. 25. Dar. iar cuvîntul „originar" înşelător! într-adevăr. Numai că ea evocă o realitate: o forŃă care se opune realizării planului creator al lui Dumnezeu. pune în evidenŃă în mod tragic ceea ce. . De la „micile păcate" pînă la „păcatele cărnii". de exemplu — rezultă din decizii care angajează şi responsabilităŃile autorilor lor. chiar în cadrul Bisericii. ceea ce înseamnă refuzul ofertei lui Dumnezeu. Păcatul este ceea ce contracarează acest plan. convergente în a afirma că noŃiunea de păcat conotează ideea unei relaŃii cu Dumnezeu: una radicalizează specificul religios al păcatului. Să spunem — deşi vom reveni şi nuanŃa în cele ce urmează — că e un fel de conivenŃă congenitală. în acelaşi timp. atribuie această situaŃie unui singur om. cealaltă asimilează mai mult sau mai puŃin păcatul cu greşeala morală. în aparenŃă. trecînd prin folosirea acestei teme pentru publicitate! Această devalorizare a ideii de păcat se datoreşte deformărilor survenite. cu toate acestea.Păcatul. Profunzimea experienŃei umane şi spirituale evocată prin cuvîntul „păcat" este adeseori întunecată în cultura curentă a Occidentului de imagini derizorii sau de folosirea neadecvată a termenului. expresia sugerează un act concret. cu răul: omul se naşte dintr-o lume de păcătoşi într-o lume de păcătoşi. nu are nici un alt plan şi nici o altă lege decît să-i îndemne pe oameni să se iubească unii pe alŃii mărturisind astfel iubirea faŃă de el. un fapt capital al existenŃei noastre ca oameni. după imaginea pe care ne-o dă despre el Isus.

ca şi experienŃa cea mai imediat contemporană pun cu claritate în evidenŃă ideea că omul nu face decît să dea înapoi în aceasta luptă şi că obstacolele în realizarea unei lumi armonioase rămîn insurmontabile. căci nu săvîrşesc ceea ce voiesc. şi psihologii de astăzi. a cărui existenŃă umană şi religioasă este prezentată de Biblie. Tocmai despre această „moarte omenească". sîntem perfect capabili să descriem fenomenul organic. Isus a plîns la moartea prietenului lui. MINTUIREA ÎN ISUS CRISTOS . nu este decît proiecŃia simbolică a acestei realităŃi. „moartea omenească" reprezintă ceea ce a făcut din moarte omul de-a lungul istoriei sale colective. care a trăit în Palestina acum douăzeci de secole. Răul. şi el însuşi a cunoscut neliniştea cînd i-a venit timpul să o înfrunte.. Moartea şi păcatul sînt două forme fundamentale ale acestui păcat.— şi nu poate să o facă! — răul este un dat al existenŃei omeneşti. modul în care o interpretează el şi o trăieşte. 7. Din exterior. înainte ca „problema răului" să fie o întrebare la care omul ar vrea să dea un răspuns. că li se propune oamenilor o mîntuire prin istoria concretă a unui om. Scriptura leagă moartea de păcat. doreşte. Este aici o destul de mare conivenŃă între experienŃa seculară a „părinŃilor spirituali". nu doar la nivelul conştiinŃei lucide. adică aşteaptă. care atribuie această intrare pizmei demonului. ci fac ceea ce urăsc" (Rom. După poporul evreu. după cum este privită din interior sau din exterior.24). numai că ele nu epuizează în întregime acest „rău al lumii" sau acest „rău al omului". cere o „mîntuire". Afirmînd că nu poate să existe păcat involuntar. Rău care provine din natura sau îşi are originea în activităŃile oamenilor. care este opera omului. 96 RELIGIILE LUMII Moartea. în stare brută.„Adam" — dar cuvîntul acesta de origine ebraică înseamnă „Bărbat" —. Cartea înŃelepciunii lui Solomon spusese deja: „Dumnezeu n-a făcut moartea (. în ce priveşte fragmentul din Cartea înŃelepciunii.. Omul se străduieşte să combată răul. 12). experienŃa seculară. Isus. ExperienŃa pe care o au creştinii este. creştinii stau şi ei în aşteptare. textul sugerează că perversiunea conform căreia este înŃeleasă şi trăită moartea Ńine de ordinul minciunii: moartea este precum minciuna.). împiedicîndu-i pe oameni să creadă cu adevărat în viaŃă. Lazăr. Aceste fragmente ne determină să distingem. în sfîrşit. obscură conivenŃă congenitală cu ceea ce îl întoarce pe om de la proiectul creator al lui Dumnezeu: toate acestea demonstrează că realitatea „păcatului" este cu mult mai profundă decît manifestările ei. prin pizma diavolului a intrat moartea în lume"(înŃel. ceea ce am putea numi „moartea omenească". 5. Aşa putem înŃelege sensul afirmaŃiei: „Păcatul este dragostea respinsă". iar pînă la un anumit punct să-i înŃelegem şi mecanismele. legile pe care le aplică pentru armonizarea vieŃii în societate. Sau: „Este viaŃa refuzată". ci ca rezultat al acelei realităŃi deja pomenite a „păcatului lumii". de la formele de fiinŃe vii cele mai elementare pînă la formele cele mai complexe. AfirmaŃia că moartea aceasta este fructul păcatului nu trebuie desigur înŃeleasă în sensul concret. Din adîncul acestei situaŃii din toate timpurile. cel puŃin două modalităŃi diferite de a vedea aceeaşi realitate numită „moarte". pentru a lupta împotriva bolilor. Spre exemplificare vom cita fragmentul din Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel: „Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea" (Rom. Dacă este evident că realitatea organică face parte din lumea creată. aceeaşi ca şi a celorlalŃi oameni. afirmaŃiile acestea nu pot fi acceptate. personal al păcatului. Cine ar putea crede că a existat vreodată o lume lipsită de ceea ce numim noi moarte. pe undeva simptomatice. Dar credinŃa lor este de a fi întrezărit că în această fortăreaŃă a răului s-a deschis o breşă. 15). Tehnicile pe care le elaborează pentru a învinge catastrofele naturale. SubtilităŃi psihologice care fac dificilă situarea punctului de unde începe să se manifeste libertatea omului. încercările de a înfrumuseŃa moartea şi de a considera virtute negarea caracterului ei obscur şi dureros nu Ńin de creştinism. Din interior — pentru a ne menŃine la situaŃia omului — este vorba de experienŃa morŃii sau a necesităŃii morŃii. tot CREŞTINISMUL 97 ceea ce întreprinde pentru a face lumea locuibilă reprezintă un efort colosal şi duce la rezultate impresionante. în ceea ce numim „păcate". tradiŃia creştină a Ńinut întotdeauna seama de subtilităŃile psihologice care ne marchează: omul se situează în postura de păcătos sau se fereşte să cadă în păcat. Cu toate acestea. dacă nu două realităŃi. Păcatul apare astfel ca un rău care roade omul simultan cu auto-pedepsirea pentru responsabilitatea pe care o simte în faŃa păcatului. o mare parte a omenirii — cu sau fără dreptate — cheamă în ajutor. cum se spunea mai de mult. „Pentru că ceea ce fac nu ştiu. atît individuală cît şi colectivă. pe scurt. 13. Mai înainte. în mod straniu. neîmpărŃire nocivă a responsabilităŃilor colective în raport cu „răul lumii". Interpretate ă la lettre. 2. 1. spune Sfintul Apostol Pavel că a intrat în istoria noastră prin păcat.

98 RELIGIILE LUMII __jn ej pumnezeu îi cheamă pe oameni să spună DA pentru ca orice NU al păcatului să-şi piardă valoarea. Am putea concepe — şi în istoria religiilor au fost de multe ori concepute — anumite condiŃii puse de Dumnezeu. Creştinismul nu se recunoaşte în nici una dintre aceste scheme. aşteaptă mîntuirea de la Dumnezeu. cu toate că termenul nu este foarte clar. substantiv mai mult sau mai puŃin abstract. Fără îndoială. ea desemnează. ospăŃ. Am putea concepe ca Dumnezeu să facă oamenilor cunoscute căile pe care aceştia s-o pornească pentru a „ieşi din încurcătură". într-un mod direct. La el. Mîntuirea ca justificare. chiar dacă îşi asumă cîte un aspect sau altul de la fiecare dintre ele. împărăŃie — ca şi la alte imagini adăugind într-un fel armonicele (eliberare. Aceste cîteva remarci sînt evident foarte succinte pentru a fi lipsite de ambiguităŃi şi neclarităŃi. Faptul că nici o imagine univocă şi fixă nu se potriveşte este subliniat de opoziŃia dialectică pe care o găsim în Biblie. estimare care va fi dezvoltată în cele ce urmează. Şi se poate considera. multe alte scheme. foarte exact. fără nici o participare din partea oamenilor. Listă de opoziŃii care. viaŃă. fără îndoială. dar recurge mai ales la alte expresii — dintre care principale sînt următoarele trei: dreptate. cel mai în măsură să-1 evoce. de altfel. primului rău de care omenirea aşteaptă să fie mîntuită: păcatul. fiecare credincios are mai mult sau mai puŃin tendinŃa să se raporteze la un sens anume. DorinŃa de iertare este legata de limbajul antropomorfic. expresia „dreptate" sau „dreptatea lui DumneCREŞTINISMUL 99 zeu" nu are conotaŃie socială. Cuvîntul „mîntuire". Dar orice identificare a mîntuirii cu o imagine fixă este imediat repusă în discuŃie de celelalte expresii pe care le foloseşte Scriptura.. Imaginea aceasta a mîntuirii corespunde. se caracterizează printr-un rol hotărîtor atribuit lui Isus. Şi sînt. Cum se poate concepe o acŃiune a lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor? Am putea concepe o intervenŃie a lui Dumnezeu „care să le pună pe toate la locul lor" în lume. ba chiar un preŃ pe care să i-1 plătim în schimbul mîntuirii. Noul Testament foloseşte mai mult verbul „a fi mîntuit" sau substantivul concret „Mîntuitorul". contrariul păcatului: „dreptatea lui Dumnezeu" este sfinŃenia sa. în realitate. nuntă. RelaŃia între Dumnezeu şi oameni poate fi înŃeleasă în moduri foarte diferite. evreii şi creştinii printre alŃii. Doar multiplicitatea acestor termeni proiectează o imagine globală asupra mîntuirii. Am putea concepe unele intervenŃii divine care să dea acŃiunilor omului ceea ce le lipseşte pentru a-şi atinge obiectivul. fără prea multe artificii. punînd totodată în evidenŃa faptul că „mîntuirea" nu poate fi complet delimitată în cuvinte. pe care o împărtăşeşte oamenilor „îndreptîndu-i". Cele trei imagini — dreptate. împărăŃie — sînt caracteristice celor trei autori şi deci celor trei teologii ale Noului Testament: „dreptatea" este termenul Sfintului Apostol Pavel. viaŃă. înŃelegerea creştină.). __m ej omenirea „plăteşte preŃul" mîntuirii sale şi în acelaşi timp primeşte preŃul acesta ca Pe un dar absolut gratuit. care consideră păcatul ca pe o ofensă făcută lui Dumnezeu.. în special în Noul Testament: mîntuirea este oare o realitate a zilei de azi sau de mîine? Este individuală sau colectivă? Spirituală sau trupească? Istorică sau eshatologi-că?. Intervin aici alte două realităŃi legate de mîntuire: iertarea şi împăcarea. rol pe care titlul de „mijlocitor" care i-a fost dat este. este impropriu să spui că Dumnezeu este „ofensat". cu totul specifică în această privinŃa. izbăvire.. nu este exhaustivă. Ele vor doar să ofere o estimare a rolului central de „mijlocitor al mîntuirii" atribuit lui Isus. şi că în el se leagă relaŃiile care structurează opera de mîntuire: — în el Dumnezeu face să Ńîşnească lumina şi să strălucească „adevărul care eliberează".. identificînd mîntuirea cu una sau alta dintre imaginile care îl ademenesc mai mult. Modul acesta de a vorbi este caracteristic Sfintului Apostol Pavel.MulŃi oameni. Aspectele mîntuirii Realitatea desemnată de cuvîntul „mîntuire" nu este acoperita de nici o definiŃie sau descriere cu adevărat satisfăcătoare. Ceea ce recunoaşte creştinul este faptul că în sînul omenirii a trăit un om (care este şi astăzi viu) situat în acelaşi timp într-o perfectă relaŃie de frăŃietate cu toŃi oamenii şi îhtr-o perfectă relaŃie de unitate cu Dumnezeu.. este practic străin Noului Testament.. __ r-n puhul său împărtăşit Dumnezeu însufleŃeşte oamenii pentru a recrea în ei imaginea divină a proiectului creator. Păcatul este refuzul iubirii lui Dumnezeu din partea . moartea şi domnia răului. „viaŃa" este termenul Sfintului Apostol Ioan. preŃ colectiv sau individual. că fiecare dintre aceste trei imagini răspunde în special uneia dintre cele trei angoase ale omului despre care vorbeam: păcatul. „împărăŃia" corespunde Evangheliilor sinoptice. împăcare. fără nici o îndoială. în aceeaşi familie semantică.

ci de o condiŃie înscrisă chiar în realitate: să-1 primeşti pe Dumnezeu înseamnă să-1 primeşti aşa cum este el. Doctrina trinitară ne permite să înŃelegem corect expresia: îndumnezeirea omului înseamnă că îi este dat Duhul lui Dumnezeu şi că. nu vrea să spună că este vorba neapărat de perioada de după moarte. de protestanŃi. Evanghelia leagă împăcarea omului cu Dumnezeu de împăcarea oamenilor între ei (cf. Dar aici nu este vorba de sentimente: refuzul acesta nu face parte din fenomenele psihologice de repulsie. Dar astăzi se pare că ea nu a dus la diferenŃieri trăite cu adevărat în viaŃa spirituală a creştinilor.omului. ExperienŃa pe care au trăit-o CREŞTINISMUL 101 apostolii. devine lucrare divină prin excelenŃă: posibilitatea de a iubi cu adevărat. prin Duhul Sfînt. care de multe ori nu pot fi controlate. şi o concepŃie mai juridică (forensique. dar viaŃa lăuntrică a acestuia rămîne marcata de păcat: el este un „păcătos îndreptat". considerată o transformare radicală a omului. deci înseamnă să doreşti împăcarea cu toŃi. Mîntuirea ca viaŃă. exprimat sau 100 RELIGIILE LUMII subînŃeles. în întîia Epistolă Sobornicească a Sfintului Apostol Ioan putem citi următoarele: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaŃă. Isus. Aici intervine afirmarea învierii. 14). parŃial în existenŃa actuală. Adevărata viaŃă a omului poate fi numită divină: înseamnă asta că omul devine Dumnezeu? TradiŃia ortodoxă vorbeşte fără nici o ezitare despre „îndumnezeirea omului". 5). Mîntuirea aşteptată înseamnă să ai acces la această viaŃă adevărată. nici o fuziune în care s-ar pierde identitatea umană a omului. chiar şi după moarte şi chiar. A refuza împăcarea cu fraŃii tăi înseamnă a-1 refuza pe Dumnezeu. ci în învierea trupului. Apostolul Pavel spune: „Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre. Astfel. Această viaŃă adevărată promisă veşniciei este imaginea vieŃii lui Isus. fără însă a le fi familiară. 23-24) şi. şi pentru care mărturisesc spunîhd „El este viu". Adjectivul „veşnic". cu iubirea lui pentru taŃi oamenii. ImportanŃa exactă a acestei controverse în momentul Reformei nu este uşor de evaluat. Obstacolul ar fi refuzul deliberat. în momentul Reformei. Se spune în mod curent că nădejdea creştină nu este în nemurirea sufletului. Dumnezeu i-o dă. au spus reformatorii). şi respinsă. fără amărăciune. după Evanghelie. Matei 5. Şi dacă omul primeşte din nou iubirea sa. „iertarea" lui Dumnezeu este fără margini şi fără condiŃii din partea lui. deoarece apar şi alte considerente. Trebuie să ne referim la modul în care Evanghelia vorbeşte despre Cristos cel înviat din morŃi. „ViaŃă" sau „viaŃă veşnică": aceştia sînt termenii caracteristici ai Sfîntului Apostol Ioan. după care Dumnezeu nu mai Ńine seama de păcatul omului. după Evanghelia lui Ioan: „Şi aceasta este viaŃa veşnică: Să Te cunoască pe tine. atunci cînd va suna ceasul. devine deplin umană. deplin. Astfel „îndumnezeita". lucrarea sa de viaŃă. spune. conştient de a fi eliberaŃi de aceste reacŃii de respingere pe care le putem avea faŃă de unii dintre fraŃii noştri. se poate spune. dăinuie şi astăzi. Apostolii nu . coînsufleŃită într-un anumit fel de omul însuşi şi de Duhul Sfînt. 5. Cel dăruit nouă" (Rom. într-o anumită măsură. Mai complexă este imaginea împăcării. Nu sînt alte condiŃii decît din partea omului: să recunoască nevoia pe care o are de iertare şi să o accepte. rămîne o taină pentru noi. el devine un drept. Păcătosul primind iertarea lui Dumnezeu şi dorind împăcarea cu toŃi este Justificat" (îndreptat): în funcŃie de DA-ul pe care îl spune lui Dumnezeu. singurul Dumnezeu adevărat. este primită de catolici. împărtăşirea credinŃei cu Dumnezeu şi între fraŃi. un asemenea limbaj nu poate fi primit decît cu mari precauŃii. între catolici şi protestanŃi a apărut o deosebire de păreri care. Putem vorbi despre „adevărata" viaŃă prin opoziŃie cu realităŃile amăgitoare care constituie o mare parte din existenŃa noastră de astăzi şi care sînt destinate morŃii. dacă acceptăm expresia. 3). Darul lui Dumnezeu este fără dezgust. Dacă ne gîndim bine. vedem clar că nu este vorba de o condiŃie pe care o pune Dumnezeu. pînă la un anumit punct. Nici un teolog sau mistic ortodox nu înŃelege prin „îndumnezeirea omului" o identificare a omului mîntuit cu Dumnezeu. din acel moment. Deosebire între o concepŃie „ontologică" a justificării (la catolici). pentru că iubim pe fraŃi. care de acum înainte nu mai este un păcătos. expresie care. Modul acesta de a vorbi este periculos marcat de un dualism suflet-trup care ar putea da naştere unor reprezentări inacceptabile asupra învierii. Este divină şi umană în acelaşi timp. Oricare ar fi nuanŃele confesionale. în Occident. o prezintă pe aceasta din urmă ca pe un preambul al împăcării cu Dumnezeu. şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17. ci că veşnicia este promisă chiar din această existenŃă. cine nu iubeşte pe fratele său rămîne în moarte" (1 Ioan 3. viaŃa omului mîntuit rămîne deplin umană. adresîndu-se Tatălui său. în general. Adevărata viaŃă înseamnă iubire.

A doua imagine: „Cristos a biruit moartea". a fost dezvoltată mai tîrziu de cei mai mulŃi dintre PărinŃii Bisericii. adică face posibilă integrarea într-o gîndire coerentă a . ci în ordinea corespunzătoare etapelor istorice: viaŃa lui Isus. Imaginea împărăŃiei este imaginea favorită a primelor trei Evanghelii (acelea care se numesc sinoptice pentru că pot fi. Aceasta este mărturia învierii şi în acelaşi timp. nu în ordinea textelor din Noul Testament. Aceste prime afirmaŃii nu constituiau. O concepŃie nedualistă asupra omului ne invită să spunem că învierea este desăvîrşirea a ceea ce trupul omului îi oferă ca posibilităŃi. problemă centrală în Noul Testament. Acelora care primesc aceasta lumină. cea mai frecventă în Scriptură. Fiecare dintre aceste teologii lămureşte ceva. timp de o perioadă pe care au recunoscut-o ca fiind închisă. Această prezentare. Mîntuirea ca împărăŃie a lui Dumnezeu. recu-noscîndu-1 doar prin semne şi după felul de a vorbi. o teorie elaborată asupra mîntuirii. parabolele nu sînt numai anunŃarea unei mîntuiri viitoare. Cu toate acestea. desigur. după Sfîntul Apostol Pavel. în acelaşi timp. împărăŃia lui Dumnezeu este mîntuirea făgăduită. dar cu o corecŃie fundamentală. Este vorba de o cu totul altfel de viaŃă. Dimensiunea relaŃională între oameni este mult mai prezentă în imaginea împărăŃiei decît în imaginile de viaŃă sau de îndreptare. care acum nu sînt decît parŃial actualizate: comunicarea cu ceilalŃi. fără a fi contracarat în planul său. ci şi indicarea căilor pe care omenirea este îndemnată să o por102 RELIGIILE LUMII nească. este întreaga omenire adunată în el. de calcul şi de „fiecare pentru el" — care caracterizează societatea noastră. ei au afirmat foarte repede că izbînda lui asupra morŃii era zălogul unei mîntuiri a tuturor. subînŃeleasă. Aceasta este prezentarea esenŃială a Epistolei către Evrei. Pastele său. echivocul consta în înŃelegerea anunŃării împărăŃiei ca aceea a unei restaurări a independenŃei Israelului. Printre auditorii direcŃi ai lui Isus. Simbolistica trupului. ea face simŃită o prezenŃă actuală a împărăŃiei lui Dumnezeu peste tot unde discipolii încep să urmeze calea deschisă de Isus. al cărui „cap" este Cristos (Efes. deschide o astfel de perspectivă. discipolii s-au convins foarte repede că acela care fusese răstignit pe cruce era viu de acum înainte. este. el le dă posibilitatea să devină „copii ai lui Dumnezeu": aceasta este teologia Sfîntului Apostol Ioan. Prima imagine: „Cristos este lumina lumii". simbolistica unei lupte cosmice între viaŃă şi moarte. care reia tema veche a sacrificiului. în vreme ce ea este mult mai veche decît celelalte. în mod progresiv. 22). 1. într-o perspectivă pe termen scurt. care mai tîrziu va fi uitată. Parabolele împărăŃiei anunŃă o substituire cu relaŃii de gratuitate a relaŃiilor de falsă dreptate — de fapt. pentru cea mai mare parte din text. Plecînd de la experienŃa apostolică. Biserica. citite toate trei în paralel. fiind însă departe de a ajunge la cunoaşterea ei deplină. Ceea ce anunŃă ea este peste putinŃă (ca şi situaŃia „lupul va paşte la un loc cu mielul" despre care vorbeşte profetul Isaia) şi. în locul şi spaŃiul acestei domnii a răului care Ńine astăzi omenirea în captivitate. Totalitatea acestor parabole. în diversitatea lor se pot percepe totuşi liniile directoare principale. pe care istoria a dezminŃit-o repede.afirmă că Isus s-a reaşezat printre noi. pe care le vom prezenta. reprezentările mîntuirii sînt multiple. într-adevăr. Trupul lui Cristos nu este numai obiectul experienŃei apostolilor după înviere. al umanităŃii. Dar să nu uităm că noi primim mesajul Evangheliei prin conştiinŃa martorilor favorizaŃi care au fost apostolii şi a celor care au alcătuit Noul Testament: prin mijlocirea lor Biserica a interpretat cuvintele lui Isus ca şi imaginile pe care le-a dat el despre împărăŃia Cerurilor pe care o anunŃa. Poate că pare anormal să vorbim despre această imagine doar în al treilea rînd. ei au trăit experienŃa prezenŃei sale în mai multe rînduri. Sînt numeroase parabolele care vorbesc despre nădejdea unei împărăŃii în care va domni Dumnezeu. Vom reŃine trei. Comunitatea creştină a aprofundat. la care se adaugă Predica de pe Munte. cîteodată deconcertante prin aparenta lor irealitate. Ea aparŃine limbajului Vechiului Testament şi cu siguranŃă a fost folosită de Isus în predicile sale. şi chiar în elaborarea scrierilor Noului Testament. subtilitatea acestei credinŃe. A treia imagine: „Cristos s-a oferit pe sine pentru a fi jertfit". unde dreptatea va lua locul nedreptăŃilor de acum şi unde lacrimile vor fi înlocuite de bucurie. ci că. gîndirea primilor creştini. exprimă cel mai bine această existenŃă evanghelică despre care am vorbit referitor la etică. sinoptic). exprimate în feluri diferite. Nădejdea creştină înseamnă să-i fie dată omului desăvîrşirea umană pentru care trupul lui reprezintă o promisiune încălcată: să devină mădular al trupului omenirii. Isus Cristos Mîntuitorul „Isus Cristos Mîntuitorul": după ce au fost zdruncinaŃi de moartea sa. comunicarea cu universul. AmbivalenŃa acestei Predici în raport cu timpul de acum şi cel care o să vină este incontestabilă. ci reprezintă prezenŃa sa pentru credincioşii din toate timpurile în semnul pîinii. în special în Evul Mediu occidental: tema aceasta va da atunci naştere unor tulburări grave despre care vom vorbi mai departe.

Cei care au devenit primii săi discipoli au simŃit o potrivire între aşteptarea pe care o purtau în ei şi ceea ce scotea Isus la lumină: „Simon Petra I-a răspuns: Doamne. profetul cel mai important. stă în serviciul credinŃei. Cuvîntul „ascultător" folosit aici nu se referă la supunerea faŃă de un ordin al vreunei misiuni — Isus nu a primit nici un ordin! — nici faŃă de prescrierile materiale ale Legii evreieşti (faŃă de care nu a fost deloc scrupulos). şi Dumnezeu L-a preaînălŃat şi I-a dăruit Lui nume. reconstituiri puŃin mai sofisticate ale discursurilor lui Isus. Dar ceea ce spune Isus este pentru oamenii simpli. Isus a cunoscut întunericul. ca şi pentru evrei. care mărturiseşte adevărul.unor aspecte de care comunitatea creştină a devenit conştientă (acesta este rolul teologiei) — dar fiecare are limitele 103 CREŞTINISMUL şi chiar capcanele ei (capcane deosebit de periculoase în cazul folosirii imaginii jertfei). 6-11). Aceasta din urmă reprezintă rezultatul şi expresia ei vizibilă. ascunsă doar de orbirea maladivă a omului din cauza păcatului şi a minciunii. 2. Dar a venit vremea să ajungă „pînă la capătul" acestei supuneri. cît şi pe prostituate. în bine sau în rău după caz. Ceea ce Dumnezeu revelează prin profeŃii săi şi prin Isus. în fond. Una din marile caracteristici ale creştinismului este că el consideră cuvîntul ca avînd puterea de a schimba lucrurile. Dar fiecare dintre aceste căi de eschivare ar fi fost negarea Evangheliei pe care el venise să o anunŃe. Isus spune: „Şi veŃi cunoaşte adevărul. 32). ci „Cuvîntul" lui Dumnezeu. în Evangheliile sinoptice. iar adevărul este eliberator. fie — cum îi sugerau unii — făcînd o minune. Evanghelisul Ioan şi. care aduce o lumină. şi încă moarte de cruce. dacă nu morŃii. Ar fi fără temei să gîndim că această dimensiune a vieŃii lui Isus nu ar fi fost decît pur pregătitoare şi că „faptele" ar fi singurele care ar contribui la mîntuire — în special ceea ce este legat de moartea sa. întreaga tradiŃie creştină îl numesc „Cuvîntul lui Dumnezeu". Dar în acest întuneric. Textul acesta prezintă moartea şi învierea lui Isus ca rezultat al întregii sale vieŃi. un aspect major al iniŃiativei lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor este „revelaŃia". nu un cuvînt oarecare. BiruinŃa lui Cristos asupra morŃii nu poate fi identificată pur şi simplu cu învierea. Ceea ce revelează Dumnezeu este într-un fel chiar evidenŃa. „Vestea cea Bună". iar adevărul vă va face liberi" (Ioan 8. să vindece un infirm într-o zi de sîmbătă şi nu să se închisteze în textul Legii. care este mai presus de orice nume. luîndu-şi măsuri de precauŃie pentru care fusese avertizat fie printr-o frază abilă şi ambiguă spusă în timpul procesului. ci devotamentul profund al vieŃii sale faŃă de ceea ce ştia că este voinŃa. să aducă mărturie pentru adevăr în orice situaŃie s-ar fi aflat. CredinŃa nu este constituită din adeziunea cumulativă faŃă de zece sau cincizeci de articole din învăŃătura de credinŃă. Hotărîrea sa fiind luată. dar aceasta o precedă. ascultător facîn-du-Se pînă la moarte. în Evanghelia a patra. chip de rob luînd. Isus s-ar fi putut sustrage. Formele literare prin care ne este transmis pot deruta: astfel. limbajul lui Isus este simplu. întru slava lui Dumnezeu-Tatăl" (Filip.. pe care îl purta în inima sa şi pe care Duhul Sfînt îl învăŃase să-1 pătrundă. Isiis Cristos biruitor al morŃii. Ar fi putut scăpa. n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu/Ci S-a deşertat pe Sine. iar mesajul propriu lui Isus este rezumat de cuvîntul „Evanghelie". Isus a fost un om al cuvîntului. pentru că este profunzimea realităŃii. Este ceea ce preamăreşte Epistola către Fi-lipeni a Sfintului Apostol Pavel: „Care./Pentru aceea. neliniştea. Supunerea sa constă în aceasta: să-i slujească pe ceilalŃi în loc să le ceară să fie ei în serviciul lui. la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice" (Ioan 6. şi la înfăŃişare aflîndu-Se ca un om. eliberator. chiar dacă a scos impresionantul .. a vieŃii. Minciuna este una din formele cele mai pernicioase ale răului care domneşte în lume. cum ar putea să ne sugereze termenul „revelaŃie" (să ne gîndim la revelaŃiile îndoielnice ale unor mistici îndoielnici sau chiar la „afacerile" pe care le gustă lumea actuală). acela care vesteşte un mesaj. Pentru creştini. „înŃelegerea credinŃei"./Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos. cel puŃin de la o moarte rezultată dintr-un proces nedrept. făcîndu-Se asemenea oamenilor. ci aceste articole îl ajută pe om să o integreze în fiinŃa gînditoare care este el. Pînă cînd viaŃa şi misiunea sa să ajungă la desăvîrşire în „Pastele său" (moartea sa şi învierea sa). primirea mîntuirii este în mod esenŃial legată de credinŃă: recunoaşterea unui mesaj care prin el însuşi este mîhtuitor. etimologic vorbind. să-i primească atît pe vameşii bogaŃi. CredinŃa este prima în raport cu efortul legitim pe care îl face omul pentru a integra mesajul în inima sa şi spiritul său. fiind criticat şi într-un caz şi în celălalt. BiruinŃa lui Cristos este înrădăcinată în tot ceea ce a constituit viaŃa sa./Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece. Dumnezeu fiind în chip. din punct de vedere cultural. adică planul lui Dumnezeu. un profet. ne sînt străine sau. Isus Cristos lumina lumii. după el. nu sînt mici secrete tainice. Pentru creştini. teolo104 RELIGIILE LUMII gia. 68). folosirea unor imagini care. al celor cereşti şi al celor pămîn-teşti şi al celor de dedesubt./S-a smerit pe Sine. adică.

bine înŃelese. mai tîrziu.. semnul era dat — acela pe care credincioşii îl descifrează şi căruia îi închină credinŃa lor — că viaŃa este mai tare decît moartea. în credinŃă şi iubire. de a cinsti legămîntul său. 106 RELIGIILE LUMII numai că aceste ritualuri şi-au demonstrat neputinŃa. El exprima dorinŃa credincioşilor de a se face plăcuŃi lui Dumnezeu. care este mai presus de orice nume"./Nu voi primi din casa ta viŃei. în acelaşi timp. rămîne taina sa. în Legămîntul Vechi. Vorbind despre moarte. creştinii sînt invitaŃi. mai mult sau mai puŃin. moartea sa pe cruce a împlinit: astfel putem spune despre acest Cristos că el este adevăratul preot. Acel „pînă la capăt" a fost onorat şi minciuna morŃii. ca tuturor celorlalŃi oameni: „Tu poŃi. dar chiar a revenit. care îi şoptea la ureche. se poate spune. El nu spune că moartea lui Cristos a fost o jertfă în sensul obişnuit al cuvîntului. Psalmii atrăgeau deja atenŃia asupra acestei posibile devieri. El a vrut să spună următoarele: „Ceea ce părinŃii noştri au vrut să facă prin ritualurile şi preoŃii lor. Am avut ocazia să subliniem cîteva aspecte ale mărturiei discipolilor privitoare la înviere. legămînt pe care li—1 propunea Dumnezeu. „Cu moartea pre moarte călcînd": frază centrală a sărbătorii pascale în liturghia ortodoxă. dincoace de ceea ce erau jertfele. a formelor luate de credinŃa sa în Dumnezeu. expresie a dăruirii de sine. „Jertfa de pe cruce": toŃi cei care. Pentru timpurile ce aveau să vină. „Dumnezeu L-a preaînăl-Ńat şi I-a dăruit Lui nume. el a făcut — ceea ce sîngele boilor sau al mieilor nu a putut împlini.. nu şi-a mai adus nimeni aminte. iar arderile tale de tot ale tale înaintea Mea sînt pururea. de ce M-ai părăsit?". făcîndu-1 pe Dumnezeu să zică: „Nu pentru jertfele tale te voi mustra. Şi alŃi oameni au trăit experienŃe asemănătoare. din păcate. Dumnezeul Meu.strigăt: „Dumnezeul Meu. alături de diferite ofrande. stricată prin păcat. 12. 49. dar cu o corecŃie fundamentală de care. ne refeream la „moartea omenească". căreia îi putem găsi echivalente în numeroase texte liturgice ale diferitor confesiuni.". Cum a fost introdus acest vocabular pentru a vorbi despre moartea lui Cristos? Autorul unuia din textele tîrzii ale Noului Testament — text care a fost numit „Epistola către Evrei". adevărata victimă şi moartea sa este adevăratul prinos de jertfă". într-adevăr. avea o semnificaŃie profundă. Este clar că partea cea mai adîncă a luptei sale lăuntrice. parcă neputincios faŃă de obiectivul pe care şi-1 asuma. Isus Cristos „ oferindu-se jertfă". ca închinarea voastră duhovnicească" (Rom. lucrul acesta Cristos 1-a realizat deplin. De altfel. nu au văzut în cruce decît execuŃia infamantă a unui condamnat. martorii morŃii lui Isus. Iată ce putem spune. el şi-a menŃinut credinŃa în Dumnezeu. a fost biruită. spune nu. autorul Epistolei către Evrei nu aplică în nici un fel morŃii lui Cristos structurile rituale pro-priu-zise. Taina împărŃită între Isus şi Dumnezeu este că Isus le-a trăit pe toate într-o credinŃă atît de mare. Cu toate acestea. Vedem că în folosirea metaforică a limbajului cultic. căci o bună parte din efortul de înŃelgere a mîntuirii. Folosirea acestui limbaj ritual a avut consecinŃe dezastruoase. Aşa a fost biruinŃa lui asupra morŃii. constituiau cultul evreu. era adevăratul legămînt cu Dumnezeu. Dar el a rămas pînă la urmă mai puternic decît minciuna morŃii. Totuşi./Căci ale Mele sînt toate fiarele cîmpului. încît. dobitoacele din munŃi şi boii" (Ps. dar care era împiedicat de obstacolul creat de păcat. aceea care a fost făcuta cunoscută de învierea sa. CREŞTINISMUL 105 Ceea ce a urmat arată că. Nu le-ar fi venit niciodată ideea să vorbească despre aceasta ca despre o jertfă: cuvîntul desemna unele dintre ritualurile tradiŃionale care. după exemplul lui Cristos: „să înfăŃişaŃi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. „Adevărata" jertfă înseamnă. fără nici un ritual: iată semnificaŃia pozitivă a acestui vocabular sacrificial. inclusiv discipolii. Cristos a reuşit: ceea ce preoŃii nu au putut face altădată. dar era. de a se dărui lui. a uitat nu numai schimbarea sensului operată de autorul Epistolei către Evrei în acest limbaj. dar şi obstacolul de netrecut al păcatului. al cărei autor este necunoscut — a avut ideea să compare moartea lui Cristos cu o jertfă. . au frecventat bisericile creştine cunosc această expresie. aceste ritualuri erau considerate simbolice. Această „moarte omenească" a trăit-o Isus. dacă este bine înŃeles şi suficient delestat de conotaŃiile sale vechi. nici din turmele tale Ńapi. după cum stau mărturie cuvintele neliniştii sale dinaintea morŃii. aceste ritualuri nu erau suficiente pentru a transforma inima credincioşilor: în ei exista pe de o parte o deschidere către Dumnezeu. pentru a cita din Sfîntul Apostol Pavel. Or. în fond. apropiat în multe privinŃe de cultele păgîne. bine plăcută lui Dumnezeu. în mod evident. atunci cînd împrăştiau pe altare sîngele victimelor. Acest cult evreu. mai ales în Evul Mediu latin. Acolo unde ei au eşuat. 9-11). „altceva decît jertfa"! Jertfa rituală simbolizează dorinŃa de a se dărui lui Dumnezeu. credinŃa lui nu a slăbit. sfintă. Ele nu pretindeau a fi un tribut plătit lui Dumnezeu. 1).

conştient că rămîne un păcătos. acela care crede pentru că simte Evanghelia nu poate rămîne indiferent la ceea ce a simŃit deja. trebuie să înŃelegem că atunci cînd aparent se vorbeşte despre Dumnezeu. care şi-a dăruit credinŃa Evangheliei. mîntuirea este dată credinciosului chiar începînd de astăzi. ştie că Dumnezeu nu-i negociază iertarea de îndată ce există în launtrul lui măcar o mică deschidere. Acest „astăzi" ca zi a mîntuirii este oare obiectul unei experienŃe efective pentru credincioşi. pe cei aleşi de cei condamnaŃi. aparent estompata în vremea noastră. negînd aceasta posibilitate. pentru că se crede că Dumnezeu ar vrea să fie plătit. lucrarea lui Dumnezeu începută în Isus Cristos are consecinŃe reperabile în istorie? Există un tip de societate care să anticipeze împărăŃia Iui Dumnezeu şi care să fie deja un fel de participare la aceasta? Care ar trebui să fie. în realitate se spune: „omul primeşte". ceva care să zică DA lui Dumnezeu alături de acela care zice nu. „Dumnezeu cere". judecata pe care şi-o aplică lui însuşi. Imaginea iadului. Totuşi această idee este lipsită de realism psihologic şi spiritual: credinŃa creştină nu înseamnă adeziunea la o doctrină. în vreme ce întreaga Evanghelie spune că darul iubirii sale şi al iertării sale este gratuit — încă şi mai rău. „Omul aspiră către": ExigenŃele Evangheliei îi spun omului ce poate constitui pentru el o viaŃă adevărată. A făcut-o în numele întregii omeniri: este statutul de mijlocitor despre care am vorbit. se vorbeşte în realitate despre om. Dumnezeu este mai mare decît inima noastră şi ştie de toate" (1 Ioan 3. evident. ci exprimă în mod eficace posibilitatea pe care o are omul de a opune un NU absolut comuniunii sale cu Dumnezeu şi cu ceilalŃi oameni. pare de neconceput. O mare parte a artei religioase creştine îl arată pe Cristos ca pe un Judecător separînd oile şi Ńapii. se înŃelege că. fie în mod comunitar în Biserică? Mai pe larg. în orice clipă a existenŃei sale. fie într-un mod personal pentru fiecare dintre ei. Omul. acest „astăzi" al mîntuirii se prezintă ca o realitate istorică. că în el există în acelaşi timp un DA şi un NU: aceasta este. fiecare ştie. cum îşi îndrumă creştinii existenŃa. ci simŃul Evangheliei: astfel. aspiră să trăiască în perspectiva pe care i-o deschide mesajul evanghelic. unde se situează fericirea despre care vorbesc Fericirile.Or. rămîne o întrebare gravă. prejudiciezi libertatea umană. în adevăratul sens al Epistolei către Evrei este drept să se spună că Cristos şi-a dat viaŃa şi prin aceasta el a primit deplin legămîntul lui Dumnezeu. „Omul primeşte": credinciosul. de „a nu căpăta mîntuirea". „Omul se judecă": creştinul care se străduieşte să trăiască după Evanghelie este conştient că nu reuşeşte s-o facă decît parŃial. Astfel. Teama de a nu fi mîntuit. ce loc ocupă în viaŃa lor cerinŃele Evangheliei — vorbeam despre ele atunci cîhd aminteam de perspectivele etice ale creştinismului? Pentru a fundamenta aceste întrebări şi pentru a depăşi ceea ce ar putea părea nişte contradicŃii. 24). care poate să meargă pînă acolo încît să refuze tot. „omul aspiră către". în contradicŃie cu chipul lui Dumnezeu pe care îl prezintă Evanghe108 RELIGIILE LUMII lia. teama de iad. Darul. ZIUA DE AZI A MÎNTUIRII. Este o dublă blasfemie: prima. nu poate exprima ideea unei pedepse venite de la Dumnezeu. cînd se spune: „Dumnezeu dă". pe de altă parte. în ideea judecăŃii şi în ideea condamnării. Ioan spune: „Fiindcă. poruncile şi judecata lui Dumnezeu Pentru cine mîntuirea? în ce condiŃii mîntuirea? Am subliniat deja că Evanghelia insistă pe gratuitatea mîntuirii: este binecuvîntarea. „jertfa lui Hristos" a fost adesea înŃeleasă ca un tribut plătit lui Dumnezeu pentru ca el să-şi uite răzbunarea. ci s-a mutat din moarte la viaŃă" (Ioan 5. căci în sensul acesta poate exista o ispită primejdioasă. că păcatul rămîne în el. că ar putea exista o pedeapsă veşnică. în . Dar. „omul se judecă". adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvîntul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis pe Mine are viaŃă veşnică şi la judecată nu va veni. A spune că Dumnezeu ar respecta acest NU dacă într-adevăr i s-ar opune înseamnă a accepta în toată dimensiunea ei taina cea plină de exaltare. deosebită pentru cei care nu sînt creştini? Cu alte cuvinte. 20). ideea că Dumnezeu ar putea în vreun fel să se hrănească cu sîngele vărsat: un fel de sadomasochism care a tulburat secole de-a rîndul viaŃa creştină. Totuşi. un dar al CREŞTINISMUL 107 lui Dumnezeu. LUCRARE A DUHULUI SFÎNT „Adevărat. Pe de o parte. Ideea că binecuvîntarea — gratuitatea — îl poate duce pe credinciosul creştin la un laxism în viaŃă nu este în totalitate greşită. a dominat conştiinŃele şi a generat angoase pentru multe generaŃii de creştini: cum să înŃelegem această afirmare a binecuvîntării lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ameninŃarea judecăŃii? Pe întrebarea pusă astfel se grefează o alta: independent de o judecată care vine să sancŃioneze o viaŃă întreagă. a iadului de care se leagă aceasta. că ideea de judecată este foarte prezentă aici. că inima sa şi viaŃa sa sînt împărŃite. „Dumnezeu judecă". după ce a frecventat de cîteva ori cultul creştin. După aceste cuvinte. dacă ne osîndeşte inima noastră. dar înfricoşătoare a libertăŃii. scandalos.

se realizează de fapt astăzi prin instituŃii confesionale diferite şi care se manifestă într-un parŃial dezacord. 5. Prin el. comun tuturor creştinilor. considerat din afara ei — vorbeşte despre „economia lui Cristos" şi despre „economia Duhului Sfînt". în numele Meu. Aici. 110________________________RELIGIILE LUMII___________________________ cît şi Noul Testament. De fapt. pe care-L va trimite Tatăl. locaş al credinŃei. Acela vă va învăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu"(Ioanl4. în această lucrare. are ea oare un rol legitim în istorie? Folosim aici cuvîntul „Biserică" la singular: Biserica aceasta. Duhul Sfînt. 15-16). ci că există două aspecte ale lucrării mîntuirii. în Simbolul de la Niceea. un rol public considerabil care. deci a actualizării ei. ci se raportează la calitatea mesajului evanghelic de a fi . formele succesive prin care s-a manifestat prezenŃa ei în istorie — pînă la evenimentele cele mai actuale. recunoscută ca atare de mărturisirea de credinŃa comună a tuturor creştinilor. Biserica este locaşul mîntuirii pentru că ea este locaşul credinŃei. Ziua de azi a mîntuirii în biserică Biserica. Duhul. nici pe teologii care îi fac critica. Cristos este „înaintea" lui în obiectivitatea sa istorică. articulîndu-se una pe cealaltă: una legată de Cristos şi cealaltă de Duhul Sfiht. Şi ea ştie că acesta din urmă este precum vîntul care „suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui. una. a două feŃe complementare. Dar. urechi care i-au auzit cuvintele. Biserica este numită „catolică şi apostolică". dat unor situaŃii conjuncturale. în realitate. Prin el „strigăm: Avva! Părinte.VDuhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că sîntem fii ai lui Dumnezeu" (Rom. analize care au. justificîndu-le sau respingîndu-le după caz. cei care au auzit cuvîntul său. CREŞTINISMUL 109 Acest empirism nu-i condamnă nici pe responsabilii care angajează acŃiunile. A vorbi despre o economie a lui Cristos nu înseamnă că Duhul nu ar fi prezent aici — şi reciproc —. Şi cel mai caracteristic exemplu al dublei economii: Cristos a vorbit şi Duhul ne-a făcut să înŃelegem.această perspectivă. dar nu ştii de unde vine. oricare ar fi modul de înŃelegere al acestei misiuni. Numeroase texte spun că Duhul i-a fost „dat". eventual. Trebuie să ne amintim aici ceea ce s-a spus despre doctrina trinitară. Isus spune: „Dar Mîngîietorul. cuvîntul desemnează desfăşurarea şi structura lucrării mîntuirii voită de Dumnezeu. nici încotro se duce" (Ioan 3. mîini care l-au atins. au fost în general răspunsul comunităŃilor creştine. Această prezentare este suficientă pentru a sugera consecinŃele complementarităŃii dintre Cristos şi Duhul Sfint: Biserica trebuie să-şi trăiască credinŃa faŃă de Cristos în libertatea Duhului. dimpotrivă. Lucrarea lui Cristos şi lucrarea Duhului se prezintă în mod constant ca o complementaritate de opoziŃie. realizarea ei istorică. după cum este folosit cuvîntul în sens curent astăzi. Lucrarea Duhului Sfînt Un limbaj clasic al teologiei — destul de straniu. Aceste luări de poziŃie suscită analize teologice. ele însele influenŃe asupra practicii. ca fiind un fel de trădare a misiunii sale. Or. ci înzestrata cu o universalitate care nu se limitează la răs-pîndirea geografică. ea se înscrie într-o perspectivă teologică care o justifică şi despre care vom vorbi acum: teologia lucrării Duhului Sfint. între altele despre nedespărŃirea „persoanelor" divine. Primirea făcută Duhului Sfînt rămîne o taină a fiecăruia. mai tîrziu. ai învierii sale. Pentru credincios. Scriptura. reali-zînd o simbioza profundă. martorii vieŃii sale. „Apostolică" înseamnă că mesajul pe care ea îl transmite este acela primit de la Cristos prin apostoli. Cristos este revelat vizibil în istorie: au fost ochi care l-au văzut. începînd cu împăratul Constantin cel Mare.26). 8. ai morŃii sale. Biserica este una. Se ştie că. este total nerevelat: el acŃionează înlăuntrul inimilor fără să fie cunoscut în sine însuşi. gîndirea creştină a dus la distingerea. „Jocul" dintre acŃiunea şi analiza teologică este tipic pentru ceea ce noi numim „ziua de azi a mîntuirii". i-a fost reproşat de multe ori. atestă că Duhul Sfint nu se pogoară numai asupra „poporului lui Dumnezeu" sau a discipolilor. în însăşi natura ei. 8). în loc să fie punerea în aplicare a unor principii bine definite. atît Vechiul Testament. rolul Bisericii. la scară locală sau mai extinsă. „Catolică" înseamnă nu „romano-catolică". ci poate să fie prezent în lumea păgînă. „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre" (Rom. Cristos îl dirijează pe interlocutorul său în aşa fel încît acesta să ia poziŃie public faŃă de el — să-I primească sau să-1 respingă. din punct de vedere istoric. 5). Biserica a jucat. caracterizate respectiv printr-o referire explicită la Cristos şi printr-o referire explicită la Duhul Sfînt. Duhul este „în el". Rolul ei este acela de a transmite mesajul Evangheliei şi de a purta responsabilitatea interpretării ei. în oricare dintre familiile confesionale —. Această complementaritate este fundamentală pentru că ne face să ne dăm seama de conştiinŃa pe care o are Biserica referitor la faptul că libertatea omului este reală şi că istoria nu este scrisă dinainte de Dumnezeu.

34). Personal. o voinŃă insuficientă de împărtăşire în sînul multor comunităŃi creştine. numite în mod tradiŃional „Biserici". între Biserica de Răsărit (Constantinopol). botezul şi frîngerea pîinii — singurele două recunoscute ca taine în tradiŃia protestantă cea mai comună — atesta prezenŃa lui Cristos cel viu. care îl face pe credinciosul care primeşte botezul sau sărbătoreşte primirea sfintei euharistii părtaş la taina morŃii şi învierii sale. împărtăşirea grijilor. Pe de o parte. care au fost reunite sub denumirea de „protestantism". Evanghelia vie este Evanghelia anunŃată. Pentru început. Ortodocşii. Comuniune între Cristos şi fiecare dintre credincioşi. înseamnă. rupturi doar parŃiale. 14). Toată lumea ştie că astăzi Biserica este instituŃional divizată. Ele sînt. aşa cum este ea spusă în Biserică. ale unei revendicări fundamentale a mesajului evanghelic: a fi capabil să fie fundamental acelaşi printr-o multiplicitate de expresii fără limită de principiu. Precum Eu v-am iubit pe voi. la toate nivelurile. 12. Această primă ruptură a fost în special consecinŃa unei proaste cunoaşteri reciproce din cauza imposibilităŃii comunicării şi a unor lupte pentru putere în care eclesiolo-gia nu a avut mare lucru de spus. Ea este o iubire esenŃialmente împărtăşită: împărtăşirea unei credinŃe aflate mereu în căutarea sensului ei. Această comuniune bisericească constituie o „zi de azi a mîntuirii". 18. acolo sînt şi Eu în mijlocul lor" (Mat. de fapt. CREŞTINISMUL 111 Dar întîlnirea cu credinŃa se realizează sub altă formă decît Cuvîntul propovăduit: prin oficierea sfintelor taine.27). Aceasta este problema actuală a „ecume-nismului". aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul" (Ioan 13. diacronic şi sincronic. Această comuniune a credincioşilor formează „trupul lui Cristos". exprimarea prin semne a ceea ce Biblia exprimă prin cuvinte: într-un anumit fel. care exprimă ceea ce în Evanghelie cu greu este cuprins în exprimări conceptuale şi verbale. locaş al comuniunii. 35). dar resimŃite cu 112 RELIGIILE LUMII putere şi cu mari repercusiuni. adunaŃi în numele Meu. pentru ortodocşi. Chiar redusă din punct de vedere teritorial. şi dacă pentru toŃi oamenii sînt chemaŃi creştinii să şi-o dea pe a lor — vom reveni asupra acestei probleme — acest lucru nu înlătură posibilitatea apariŃiei unor legături interne în sînul comunităŃii creştine. locul în care Cristos cel înviat. rupturi de comuniune între marile familii confesionale: fără îndoială. din păcate... de orice rasă. asistaŃi lăuntric de Duhul Sfînt. în Apus survine o nouă ruptură. Nu numai diversificată. Miza era mai mare. de asemenea. la nivelul afectivităŃii. ia mai ales forma predicării. Şi. şi Biserica de Apus (Roma). Biserica este. evident. mulŃi creştini o răspîndesc încă. oficializată în anul 1054. Această aptitudine este expresia tipică a lucrării Duhului Sfint. în sensul acesta. Dacă Cristos şi-a dat viaŃa pentru toŃi oamenii. comuniune între creştini la toate nivelurile. Cristos adăugind chiar că după acest semn toŃi îi vor cunoaşte ca discipoli ai săi (Ioan 13. căci Cristos cel înviat este primul ei partener: „Că unde sînt doi sau trei. aparenŃă pe care. de asemenea. insuficientă împărtăşire între comunităŃi. care a scindat Occidentul între Biserica tradiŃională. prima mare ruptură a fost aceea. înseamnă că. simbolic. poate chiar mai grav. numită tot „catolică". numită în mod tradiŃional „ortodoxă". aşa cum spune Scriptura (2 Cor. comuniune între comunităŃile locale sau particulare. Un mare neajuns al Bisericii este insuficienta reprezentare concretă a comuniunii. Biserica trebuie să fie locaşul iubirii reciproce dintre credincioşi. Cele două taine majore. în secolul al XVI-lea.asumat de orice om. aşa cum a fost ea la începuturi. împărtăşirea responsabilităŃilor. incapacitatea manifestată de Biserică de a opera la timp unele reforme indispensabile. căci numai faptul că sînt aşa înseamnă separare! După schismele relativ restrînse cunoscute în primele secole. Iubirea aceasta nu se situează. toŃi creştinii sînt de acord să spună că pentru ei Cuvîntul viu al lui Dumnezeu se face auzit în primul rînd în Biserică. catolicii şi protestanŃii nuanŃează înŃelegerea rolului Bisericii în această privinŃă. Apostolicitatea şi catolicitatea sînt aspectele. practic. un metalimbaj. Biserica. 5. Un cuvînt încărcat de sensuri şi pe care prezentarea făcută pînă acum nu îl tratează în amănunt exprimă acest ideal al Bisericii: „comuniunea". credem că multe dintre diferenŃele declarate separatoare nu ar trebui să fie considerate astfel. Apoi. numită în mod tradiŃional „catolică" (ca şi cum nu orice Biserică ar fi în acelaşi timp şi ortodoxă şi catolică!). Astfel. pentru catolici intervenŃia Bisericii ia forma interpretării oficiale a Scripturii. pentru protestanŃi. ceea ce este bine. Aceste legături reprezintă primul răspuns la chemarea lui Cristos: „Să vă iubiŃi unul pe altul. continuă să vorbească şi unde i se adresează credincioşii spunîndu-i DA. şi Biserici noi. de orice cultură. „catolică". „Locaşul credinŃei" nu înseamnă numai locul în care este transmis. căruia fiecare creştin în parte îi este un mădular (1 Cor. Sfintele taine nu sînt nişte ritualuri magice aşa cum s-ar părea. 20). sau care sînt măcar considerate ca atare. propus şi primit mesajul. de orice condiŃie. cu temeiuri mai serioase şi consecinŃe mai grave: Reforma. aceea a atmosferei liturgice. era . Cuvîntul lui Dumnezeu. împărtăşirea rugăciunii şi a cultului. ci vătămată de separări care merg dincolo de diferenŃele legitime. aşa cum îl discutăm noi aici.

din acest punct de vedere. Biserica catolică aduce două avuŃii: pe de o parte. Aceste eforturi ecumenice sînt indispensabile vieŃii interne a Bisericii. Acestea recunosc. ea a dus la ruptura completă din 1520. pe de altă parte. Dificultatea cea mai mare provine din lipsa de libertate suferită de marile fortăreŃe ale acestei Biserici. alături de purificări folositoare şi rodnice repuneri în valoare. De atunci. Fără îndoială că Biserica anglicană. Dar rămîn marcate de sărăcirile generate de momentele de început ale Reformei. trecînd prin America şi Africa de Sud. trebuie aşezată aparte. de asemenea. Degrevate de numeroase forme de pietate populară. s-a dorit a fi mai întîi o reformă interioară a Bisericii. dezvoltare. pot avea un ecou rapid pe care-1 limitează mai puŃin decît în alte Biserici cenzura şi autocenzura. mai frăŃească. realizarea unei cvasi-universalizări. considerată de cele mai multe ori pe cît de insuportabilă. în special în ceea ce priveşte lumea exterioară. Universalizarea se traduce. şi invadarea problematicii mîntuirii de structuri mai mult sau mai puŃin păgîne. atît pe vremea Ńarilor. în teologia admisă. întinsă astăzi de la Canterbury pînă în Australia. a dus Bisericile la ceea ce mulŃi.. CREŞTINISMUL 113 Putem risca aici schiŃa unui bilanŃ al situaŃiei? Biserica ortodoxă aduce în concertul acesta mărturia unei tradiŃii mai vechi şi. în special acela referitor la necondiŃionarea mîntuirii. Deşi născută din Reformă. în propovăduirea curentă şi în practica credincioşilor. continuitatea sa istorică. Structuri permanente: Consiliul Ecumenic al Bisericilor. o dinamică ce poate fi considerată lipsită de control şi pe care unii dintre principii timpului au folosit-o în mare măsură în folosul puterii lor.vorba de o mediocritate dureroasă: superficialitate a învăŃămîntului. printr-o centralizare a puterii. că ceea ce trăiesc în comun este mult mai important decît ceea ce le separă. fără să fie membră. mai mult sau mai puŃin magice. în special în Ńările în curs de dezvoltare. cît şi în timpul comuniştilor: astfel. o condiŃie pentru a răspunde vocaŃiei Bisericii de a întîlni şi de a sluji lumea. întîlniri între Bisericile fiecărui continent. în general. Organizarea ei instituŃională. în scopul de a stabili o societate mai dreaptă. în ochii tuturor apar cu claritate două idei. pe atît de nejustificată din punct de vedere teologic. situare greşită a multor episcopi care au devenit principi laici. este tot mai mult inadaptată la noile situaŃii. dar indispensabilă care se poate numi înfruntarea modernităŃii. că fiecare dintre ele trebuie să facă o întoarcere la începuturi şi un efort de purificare în folosul înŃelegerii reciproce. ReacŃia. Dar. din care fac parte majoritatea comunităŃilor protestante şi ortodoxe şi cu care Biserica romană. lupta împotriva torturii. precum liturghia sau sensul structurii eclesiale. fie că este vorba de probleme teologice („CredinŃă şi ConstituŃie") sau de probleme referitoare la situaŃia mondială (pace. Ele suferă în special de o explozie pe care nu o compensează în suficientă măsură structurile federative create. ei i se potriveşte cu greu termenul de protestantism. în special Biserica rusă. defectele ei sînt că îşi strică. şi asta tocmai din cauza independenŃei lor. consideră a fi sărăciri. care deschide o controversă semnificativă între sensibilităŃi creştine diferite. în ciuda cîtorva eşecuri. care nu poate fi clasificată în vreun fel. Ele constituie. Profetul Isaia spunea: . fie regional (FranŃa are un astfel de consiliu de cîŃiva ani). dar exprimarea lor este mai puŃin limpede: Prima este că oamenii au misiunea să facă ceea ce stă în putinŃa lor spre a transforma lumea. Pe acest fundal se desfăşoară nenumărate eforturi de apropiere. expresia şi realitatea comuniunii între Biserici înregistrează un real progres. necompromisă de zvîcnirile puternice pe care le-a cunoscut Occidentul. Ele sînt locul privilegiat unde problemele. structura ei propune un model interesant artizanilor lucrării ecumenice. Dar mai existau. care a garantat în mod real obiectivitatea transmiterii mesajului şi a evoluŃiei actului creştin. al cărei mare iniŃiator a fost călugărul german Luther. trebuie să abordăm o problemă teoretică. comisii specializate răs-punzînd de problemele deosebite. astăzi — chiar şi urmaşii acestora —. Deoarece nu a fost bine înŃeleasă la timp. în zilele noastre. delăsare morală.) şi un număr destul de mare 114 RELIGIILE LUMII de iniŃiative la un nivel mai restrîns. ele mărturisesc într-o modalitate mai directă specificitatea evanghelică. atît cele ale Bisericii cît şi ale lumii. chiar dacă multe dintre ele îşi regăsesc astăzi valori uitate. colaborează datorită observatorilor şi unei punŃi permanente oficial constituite — crearea consiliilor creştine ale Bisericilor la nivel fie naŃional. De cîteva decenii încoace am intrat într-o eră ecumenică în care. Ziua de azi a mîntuirii în lume Pentru a înŃelege gîndirea creştină în privinŃa aceasta. cea ununa. pusă totuşi foarte bine la punct. Bisericile care au ieşit din Reformă prezintă situaŃii destul de diverse. propriile avuŃii. în parte. două feluri de stricăciuni: uitarea specificului evanghelic.. că unitatea lor în diversitate are nevoie de o expresie instituŃională publică. ortodoxia nu a fost supusă la încercarea grea.

creştinii caută să găsească un imbold şi insuflarea unor idei. al cărei mileniu a fost sărbătorit cu solemnitate de curînd. nu luaŃi prea repede drept lucrare a lui Dumnezeu ceea ce săvîrşiŃi într-o inevitabilă ambiguitate. InstituŃii de caritate sau sociale. pregătire sau deja prezenŃă a mîntuirii. nu înseamnă o simplă satisfacŃie intelectuală. în acelaşi timp. Duhul lui Dumnezeu lucrează în inima oamenilor în aşa fel încît nu este limitat de frontierele Bisericii. dar lucrul acesta nu ne împiedică să constatăm că unele opere par purcese de la Duhul Sfînt — acela care a însufleŃit viaŃa şi cuvîntul lui Cristos — mai limpede decît altele. A doua convingere este că mîntuirea./împarte pîinea ta cu cel flămînd. 6-8). RupeŃi lanŃurile nedreptăŃii. este faptul că tot ce se poate aştepta de la Biserică — de la Biserici — cuprinde în principal două aspecte: — un rol de stare de veghe. Unicul ei iniŃiator fiind el. sindicate sau partide politice „creştine": totul a existat sau există. Biserici diferite cola-borînd în sensul acesta. 58. iar bilanŃurile sînt diferite. care înseamnă că ea alertează opinia publică şi pe conducători asupra nevoilor la care trebuie să răspundă.. riscă mult ca să ajute populaŃii aflate în primejdie. Bisericile trebuie oare să ia iniŃiativa unor structuri specific creştine. de cele mai multe ori. daŃi drumul celor asupriŃi şi sfărîmaŃi jugul lor. cu promptitudine. ca să înŃeleagă. dar spunem lucrul acesta cu smerenie. dezlegaŃi legăturile jugului. Totul ne îndreptăŃeşte să gîndim astfel. adică prima piatră pusă la temelia împărăŃiei lui Dumnezeu? La această întrebare există două răspunsuri în opoziŃie: unul (mai mult protestant) subliniază caracterul de invazie pură al împărăŃiei şi deci un hiat între lucrarea umană şi venirea împărăŃiei. în limitele despre care am vorbit. de multe ori. Apare aici o problemă: aceea a legăturii dintre mişcarea ce vine din iniŃiativa lui Dumnezeu de a „pogorî în lumea aceasta" împărăŃia sa şi strădania omului de a construi o cetate frăŃească. Ceea ce apare astăzi. culturală sau politică. trecutul a sugerat ideea naŃiunilor creştine: „încreştinarea ruşilor". Avem multe motive să gîndim în sensul acesta despre opera unui Gandhi sau despre acŃiunile bărbaŃilor şi femeilor care astăzi. luate în grijă de către Biserică. Nu putem discerne cu precizie lucrarea sa.. probabil. în funcŃie de interpretarea care i se dă. ceilalŃi le spun: „Dumnezeu intervine în istorie şi venirea lui Cristos este prin excelenŃă întîlnirea dintre istorie şi veşnicie. transformarea societăŃii este una din misiunile creştinilor. prin organizaŃii umanitare. adăposteşte în casă pe cel sărman. celălalt (mai mult catolic) recunoaşte o continuitate între ceea ce face omul. în special prin învierea sa. apărătorii rupturii le spun: „AtenŃie. Căci în ceea ce se vede în lume./Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi" (îs. Aceste expresii păreau complet depăşite pînă nu de mult. ceea ce reuşeşte omul să facă se poate numi pregătire. deoarece îndepărtarea multora faŃă de Biserică făcea ca aceste expresii să sune fals. — un rol de suplinire provizorie acolo unde iniŃiativele umaniste nu se manifestă: Bisericile au avantajul unor structuri mai suple şi al unei mai mari uşurinŃe în a decide. 12. 28). în aceste două direcŃii — rol de veghe şi structuri de suplinire — au fost luate iniŃiative la toate nivelurile. de natură socială. fiica mai mare a Bisericii". Privirea pe care creştinii o îndreaptă asupra a ceea ce se petrece în lume. în colaborarea cu alŃi oameni în cadrul unor instituŃii neconfesionale. asupra pericolelor ce trebuie evitate. asupra nedreptăŃilor ce trebuie combătute. în multe domenii. cel puŃin în lumea occidentală. la care profeŃii Vechiului Testament chemau deja şi ale cărei exigenŃe le sporeşte Evanghelia.„Nu ştiŃi voi postul care îmi place? — zice Domnul. Să fie o simplă încercare de putere din partea Bisericii sau o adevărată slujire a Evangheliei? Fără nici o îndoială. printr-o lucrare lăuntrică a Duhului Sfint. pe cel gol îmbracă-1 şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. dar ea nu este monopolul lor. DorinŃă. evoluŃia din deceniile următoare ne va da posibilitatea să . Astăzi apare tentaŃia. este lucrarea lui Dumnezeu. în sensul de a-i apăra. Serviciul pe care creştinii îl aduc lumii constă. această mîntuire a intrat în istoria noastră şi Isus a putut să le spună discipolilor săi: „Iată a ajuns la voi împărăŃia lui Dumnezeu" (Mat. „Fran116 RELIGIILE LUMII Ńa. lucrarea Duhului. cu siguranŃă pentru Biserica catolică şi. căci adevărul rămîne taina lui Dumnezeu. pe cei săraci şi pe cei părăsiŃi din societatea noastră. deoarece pentru naŃiunile mai cultivate devenise tot mai clar caracterul liber şi personal al adeziunii de credinŃă şi. adică împărăŃia lui Dumnezeu. şi desăvîrşirea dorită. în persoana lui Isus. în perspectiva slujirii comunităŃii omeneşti? Observarea faptelor pare să indice că la această întrebare răspunsurile nu pot fi decît empirice. în întrepătrunderea lucrării creştinilor — individuale sau în Biserică — şi a societăŃii." Dacă aceste două concepŃii evidenŃiază cu claritate două sensibilităŃi înseamnă totuşi că nu există nici un dezacord în ce priveşte vocaŃia creştiniCREŞTINISMUL 115 lor de a se pune în slujba unei lumi mai drepte. Apărătorilor continuităŃii. de a se reveni la aceste concepŃii." Apărătorilor rupturii. şi pentru Biserica ortodoxă. Această divergenŃa teologică este importantă pentru că fiecare dintre cele două poziŃii este un avertisment de folos celeilalte.

. ----------. «Christologie». J. Le Cerf.. 117 CREŞTINISMUL Bibliografie Cristos din crez URS von BALTHAZAR. N. BOUYER. Labor et Fides. F. C.. L 'Eglise du Saint Esprit. Le Christ dans la theologie byzantinne. de la mărturisirea cvasităcută a numeroşi creştini. Paris. voi.. 1984. X. Le Cerf. aşa cum credem noi. G. Esquisse d'une christologie. Noul Testament. R.. Theologie de la Parole de Dieu et christologie. Le Chretien . initiation ă la pratique de la theologie. Geneva.. şi nu neapărat că un răspuns i-a fost dat deja. Paris. H. din care în special: ARMOGATHE. COTTRET. KÂSTLI. şi ALETTI. „Foi vivante". dar şi ca o problemă teologică: ce rol au acestea în ochii lui Dumnezeu? Cum împacă creştinismul convingerea sa asupra rolului unic şi universal al lui Cristos şi afirmarea unei prezenŃe universale a Duhului care dispune de graniŃele Bisericii? Lucrarea de faŃă este un semn că problema aceasta este pusă. ar fi foarte bine venite în acest sens. Bucureşti. 1983.. AMIGUES.. Le Cerf.. II. Le Moyen Age et la Bible. Petite Histoire de l'exegese biblique. col. Paris. Paris. şi BOUREL. Le Paraclet. Paris. B... L'Age d'Homme.. Paris. P. (et alii). J. mărturisire şi propovăduire a încrederii în singurul Cuvînt sau a încrederii puse în mărturisirea bunăvoinŃei care însoŃeşte (sau înlocuieşte) Cuvîntul. cel puŃin pentru că este pusă într-o manieră nouă: este vorba de întîlnirea creştinismului cu celelalte religii. Le Cerf. O. 1971. „Ce ştiu?'. LEON-DUFOUR. DORE. Le Fils eternei. 1992. 1979. Seuil. în secolul al XX-lea — creştinii au manifestat tendinŃa de a crede că viitorul religios al întregii omeniri este creştinismul. Le Dieu crucifie.. Geneva. J. L. Paris. 1967. M. Paris. Paris. 1988. La Formation de la Bible chretienne. J. SAVART. Paris. Le Temps des Reformes et la Bible. LOSSKY. M. Aubier-Montaigne. Aubier. Le Cerf. Le Cerf. 1975. Le Canon de /'Ancien Testament. ExistenŃa creştinaşi nădejdea mîntuirii AFANASSIEFF. Această vestire se realizează în moduri diferite. pînă la pro-povăduirea în plină stradă a grupurilor harismatice. Le Cerf. FREDRDCSEN. 1993. Labor et Fides. ajungînd la o concepŃie prea individualistă şi. GRAND. în cîŃiva ani. opera de mîntuire constă în anunŃarea Cuvîntului lui Dumnezeu în lume prin Evanghelie. Resurrection de Jesus et message pascal.. HI: Theologies. L 'Interpretation de la Bible. J. S.. Le Cerf. des origines chretiennes ă nosjours. P. G... R. 1974. protestante sau catolice — impulsionate de marile organisme ale Bisericii sau la iniŃiativa unor persoane particulare —. PANNENBERG. BARTH. MEYENDORFF. 1987. Y. TOATĂ COLECłIA: La Bible de tous Ies tetnps. 1953-1965. P. Lausanne. RICHE. religiile ne-creştine au fost tratate de creştini drept nişte neadevăruri ce trebuie combătute. Biblia şi creştinismul CAMPENHAUSEN. BULGAKOV. CULLMANN. Le Christ des Lumieres. Paris. 1990. J. Paris.. Recent. Labor et Fides. Timp de secole. ROUSSEL. D. este vorba de o tentaŃie. B„ Le Mystere de la Trinite. Humanitas.. situaŃia s-a transformat radical: prezenŃa şi vitalitatea altor religii se manifestă pentru creştini ca o concurenŃă. Pentru creştini. GIBERT. De Jesus aux Christs. Du verbe incarne.. prea intelectualistă: reflecŃii antropologice şi teologice asupra a ceea ce reprezintă legăturile sociale. Le Cerf. Paris. în acelaşi timp. Le Cerf. ale familiei sau ale Ńării. K. nu e mai puŃin adevărat că totuşi concepŃia personalizantă a adeziunii de credinŃă s-a îngustat. Paris. şi BEDOUELLE. Dacă. Beauchesne.înregistrăm faptele şi să le aprofundam cu discernămînt critic.. Dogmatique. Paris.. Această vestire a Evangheliei în lume naşte astăzi o întrebare care ar putea fi considerată nouă. W. 1944. Le GrandSiecle et la Bible. 1990. B. Le Siecle des Lumieres et la Bible. 1971.. voi. Le Monde contemporain et la Bible. Ies origines des representations de Jesus dans le Nouveau Testament. Le Cerf. 1982. chiar dacă nu este elegant să recunoaştem lucrul acesta. La Gloire de la Croix. Essai sur la theologie mystique de l'Eglise d'Orient.-D. Seuil. MOLTMANN. V. BOBRINSKOY. Geneva.-N. într-o perioadă mai recentă — în mare. H. 1982. BELAVAL. şi LOBRICHON. col. 1992. 1975..

1972. această ruptură era. cuvîntul „catolic" desemnează credincioşii sau instituŃiile legate de Roma. Paris. Le Cerf. Paris. 1981. Paris. datorată dis120 RELIGIILE LUMII tanŃei mari dintre cele două cetăŃi ale creştinătăŃii. el îşi are originea în primele Biserici.. M. Paris. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient. YANNARAS. CATOLICISMUL de Jean Rogues CE SE ÎNłELEGE PRIN CATOLICISM? în accepŃiunea lui teologică. ----------. în ceea ce îl deosebeşte de celelalte Biserici creştine. Evangile et Morale. Geneva. Le Cerf. A. adică numai o parte a Bisericii lui Cristos. monofiziŃi. 1988..-M. F. 1975. mai profund. Mame. ----------. La Resurrection de Jesus mystere du salut. R. V. în mod curent (sens sociologic. Agir en politique. BUSSINI. era recunoscut acelaşi îndreptar al credinŃei creştine: Sfihta Scriptură. Delachaux. 1983. Le Dieu crucifie. Desclee. ANSALDT. 1955. şi marile elaborări doctrinare din primele secole. Le Cerf. 1973.. Dar. Paris. BIRMELE. De cînd se poate vorbi de catolicism? în esenŃă. VALADIER. 1983. Paris. o istorie şi un moa de a înŃelege creştinismul. 1982. există cu începere din secolul al Xl-lea. cristalizînd-o dincolo de importanŃa ei reală — cu toate că ea nu va împiedica eforturile de reconciliere al căror veritabil eşec poate fi datat la începutul secolului al XH-lea. Theologie de l'esperance. DURWELL. 1973. Cu aceste rezerve. Le Cerf. nu putem vorbi cu adevărat de catolicism decît după ruptura dintre Răsărit şi Apus (Roma şi Constantinopol). 1974. MOLTMANN. Paris. care duseseră la unele schisme locale (arieni. 1986. L 'Homme pecheur devant Dieu. Theologie de la liberation. Paris. Ethique et sanctification. Paris.. GONOCKZY. Desclee. ---------. CONGAR.. J. QUERE. iar „catolicismul" este legat de sensul sociologic. X. Le Cerf. 1969. Theologiespolitiques et vie de l'Eglise. în secolul al Xl-lea. accentele doctrinare caracteristice faŃă de care celelalte familii creştine se distanŃează mai mult sau mai puŃin. A. Y. Odile Jacob. Paris. putem spune că ceea ce se numeşte astăzi catolicism. 1978. Le Cerf. 1974. în Răsărit. Concret vorbind[c:atolicismul este deci totalitatea creştinilor şi a comunităŃilor creştine care recunosc jurisdicŃia episcopului Romei. A. L 'Experience chretienne. EVDOKIMOFF. ea agrava situaŃia aceasta.. 1977. ne referim la sensul teologic. DESSEAUX. GUTTIEREZ. MOUROUX. Ce caracterizează catolicismul? Ce îl deosebeşte de alte religii? . J. cuvîntul „catolic" este expresia tradiŃională.. nu numai în sens geografic. Paris.. ----------.. Paris. în sînul realităŃii creştine. datată în mod curent la 1054. Le Cerf. Le Peche origfnel. P. a vorbi despre „o mie de ani de catolicism" este deci un anacronism.. F. Le Cerf. Le Salut en Jesus-Christ dans Ies dialogues cecumeniques. PARENT. pe de o parte. Paris. Existau diferenŃieri importante. 1970. De fapt. în mod tradiŃional. mai precis. 1977.) dar nu avusese loc o ruptură globală. 1963. ---------. el reprezintă. Lumen vitae. 1983. perspectives theologiques. L.. N. Le Cerf.. 118 RELIGIILE LUMII AUBERT. ca şi în Apus. Theologies politiques et vie de l'Eglise. atunci cînd martorii vieŃii şi propovăduitorii lui Isus erau încă prezenŃi. Paris. Condition chretienne et service de l 'homme. toate culturile.devant le refus de la mort. MEHL. Les Recits du salut. Le Cerf. L 'Homme. A. Labor et Fides. Le Cerf. L 'Orthodoxie. A. Le Chalet. excomunicarea reciprocă a papei şi a patriarhului de Constantinopol provoacă o ruptură enormă.. 1974. în acelaşi timp: istoria instituŃiei ce se numeşte Biserică catolică. înainte de 1054. LOSSKY. Paris. Le Cerf. Devenir chretien. Diversite et communion. Paris. Vingt Siecles d'histoire oecumenique. ci. Le Cerf.. DUMAS. 1983.. pentru a spune că Biserica lui Cristos este universală. Le Cerf.. pe de altă parte. recunoaşterea unei situaŃii de fapt. F. Aubier. Paris. Se ştie că în secolul al XVI-lea o nouă ruptură — a Reformei — va limita aria catolicismului. La drept vorbind.. 1992. J. acela care este numit Papal înŃeles astfel. Aubier. DABARLE. Mappus. datînd din secolul al XVI-lea). întrebuinŃarea cuvîntului ca atare s-a produs mult mai tîrziu. adunînd Bisericile din Apus. L'Ethique et la vie. R. 1991. care nu este decît aspectul uneia din cele două faŃete ale Bisericii din Apus. P. B.. Jesus-Christ l 'unique mediateur. Paris. în vocaŃia ei de a primi toate rasele.. C. SESBOUE. 1980. J. atunci cînd vorbim despre „catolicitatea" Bisericii. ceea ce se numeşte „Biserica de neîmpărŃit" nu era monolitică. Paris. Paris.. Coloana pe care se sprijină Biserica. essai d'anthropologie chretienne.. L 'Eglise dans laforce de l'Esprit. folosită de toate confesiunile creştine. modul de înŃelegere a creştinismului sau.

Această dualitate de funcŃii. a cărui viaŃă concretă este mediocră. după cum o dovedesc ritualurile ungerii împăraŃilor şi regilor. Ceea ce reprezintă „deosebirea" catolică nu este un principiu precis definit. Realitatea este departe de a fi corespuns cu ceea ce evocă această viziune. care ne-ar face să gîndim că numai criterii teologice propriu-zise au contribuit la făurirea catolicismului: procesul de întărire a credinŃei dezvoltat de catolicism a scăpat. a fost influenŃată de fapte contingente istoriei. în acelaşi timp. pentru că este rodul experienŃei spirituale a comunităŃii eclesiale şi. Catolicismul nu ar fi fost ceea ce este dacă circumstanŃele nu ar fi atras atenŃia asupra unui anume aspect al mesajului creştin mai mult decît asupra altuia. Astfel. prin convertirea la creştinism a francilor. şi-a început existenŃa. în timp ce întîmplări neprevăzute afectează relaŃiile dintre cele 122 RELIGIILE LUMII două puteri. dimpotrivă. fără să fie generalizabile. După concepŃia curentă a epocii. de dorinŃa de a înŃelege şi a trăi Evanghelia. bisericile construite şi împroprietărite de aceşti seniori rămîn de fapt proprietatea lor. ea se străduieşte. putem discerne pentru fiecare confesiune: — convingeri puternice. — deprinderi de gîndire. al regilor şi episcopilor. ci un ansamblu de accente pe care le-am putea defini ca pe o „cultură CATOLICISMUL 121 teologico-spirituală". avînd un singur scop: mîntuirea oamenilor după Evanghelie. Ei numesc preoŃii pe care îi aleg ei înşişi. trebuie să constate existenŃa unor abateri mai mult sau mai puŃin grave. alegînd neghina de grîu. în principiu. la Roma. al seniorului feudal şi preotului slujitor. mai mult sau mai puŃin îndrăzneŃ. în realitate. chiar dacă mijloacele lor diferă. încoronarea lui Ca-rol cel Mare ca împărat roman de Apus. ceea ce mai tîrziu va trebui recunoscut ca fiind o serie de erori. acelea de principe şi de preot. Viziunea acestei unităŃi a trupului comun al Bisericii şi societăŃii este măreaŃă. atribuind accentuările doctrinare ale catolicismului doar circumstanŃelor (sociale. ungerea lui Pe-pin cel Scurt de către papa. Principele este considerat un adevărat instrument al Bisericii. se pare. în mare parte. chiar îndoielnice. unul folosind forŃa braŃului şi celălalt forŃa cuvîntului. dacă nu ar fi apărut personalităŃi marcante care să-şi pună pecetea asupra dezvoltării lui sau chiar să provoace importante schimbări de situaŃie. ele au putut fi sesizate şi roadele lor au putut fi împărŃite cu alte comunităŃi. chiar dacă nu trebuie să avem în vedere concubinajul . de influenŃa împrejurărilor istorice. — modalităŃi de înŃelegere şi de exprimare a credinŃei. în această „situaŃie de creştinătate" există o totală simbioză între Biserică şi societatea laică. Biserica catolică ştie că ceea ce a spus şi a făcut în cursul istoriei nu este întotdeauna conform cu ceea ce are mai autentic propria sa tradiŃie. Totuşi.La acest fel de întrebări trebuie să ne ferim să dăm răspunsuri exclusiv doctrinare. ea nu este mai puŃin fructul — în ceea ce priveşte esenŃa — unei coerenŃe interne a catolicismului de-a lungul etapelor lui succesive. există doar o singură societate. o Europă suprapusă Bisericii de Apus şi în strînsă alianŃă cu Roma. De asemenea. interese sordide au dat naştere mediocrităŃii şi au cangrenat trupul. Episcopii devin ei înşişi seniori şi nu mai manifestă vigilenŃa pastorală care este sarcina lor episcopală. cîteodată plătindu-le munca (ceea ce se numeşte „simonie"). trupul acesta unic. De altfel. faptele sînt mult mai complexe. apoi. nu corespunde separării evocate pentru mulŃi (după o interpretare de altfel contestabilă) de fraza din Evanghelie: „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi (iar) lui Dumnezeu cele ce sîht ale lui Dumnezeu": cele două puteri au acelaşi scop. culturale. al elaborării intelectuale a teologiei. Biserica este în mîinile seniorilor feudali. trebuie să ne păzim de răspunsuri exclusiv istorice. dacă cultura fiecărei epoci istorice nu ar fi dat o culoare anume modului de a-1 înŃelege. în anul 800. în funcŃie de epoci. acestea au existat şi există fără îndoială în fiecare confesiune. să dis-ceamă în ce cazuri tradiŃia sa reprezintă un progres şi în care. Mai înainte. O MIE DE ANI DE „CATOLICISM" Evul Mediu O dată cu ruptura dintre Răsărit şi Apus din anul 1054 începe istoria unui creştinism latin separat. care cu timpul se va numi „catolicism". societatea aceasta. fără nici o îndoială datorită harismei acestei confesiuni. bun sau mai puŃin bun. exceptînd lumea bizantină. Dar aspectul comunităŃii catolice a fost modelat. este cîrmuit de o dualitate de structuri — articulaŃie a rolurilor papei şi împăratului. în cursul celui de al doilea mileniu. acelaşi lucru se poate spune desigur despre fiecare dintre confesiunile creştine: împrejurările au dus la apariŃia unui corpus spiritual sau doctrinar în care sînt amestecate convingerile de credinŃă cu ceea ce este doar obişnuinŃa. Daca evoluŃia ei. — în sfîrşit. numit „Trupul lui Cristos". mai ales în timp. neînsemnate. CoerenŃă care nu exclude anumite contradicŃii. care se dovedesc fructuoase pentru cei care le adoptă. justificabile în sine. politice): voinŃa de devotament şi obiectivitate în primirea şi interpretarea mesajului lui Cristos nu va fi avut decît o importanŃă aparentă. în fapt. cangrena se generalizează. avînd totuşi roade ce par. Asistăm la cvasigeneralizarea unui cler incult.

(la modă în vremea aceea. între secolele al Xl-lea şi al XV-lea. papa devine suveranul vremelnic. Mişcare dublă foarte caracteristică: pe de o parte. Pentru aceasta. căci contextul epocii îl îngăduie. continuatorii săi vor denatura. autoritatea romană. doritor să exprime mesajul creştin în categorii structurate şi coerente. aceea de la Cîteaux. primele manifestări ale umanismului traduc eliberarea. care propune o predică făcută din formule fără viaŃă. dar. care capătă autonomie faŃă de puterea feudală şi de puterea episcopilor: de aceea. Aceste pagini întunecate ale Bisericii catolice nu împiedică totuşi două mari dinamici fructuoase. în pofida regulei celibatului adoptat de Biserica latină). de cele mai multe ori mai îndrituită decît cea a episcopilor ca să înfrunte puterea seculară. în acelaşi timp. ea trebuie să se sprijine pe scaunul roman. înfruntarea dintre puterea sa şi puterea vremelnică atrage excomunicarea împăratului de către papa şi depunerea papei de către împărat. franciscanii. Mai întîi este vorba de înflorirea unor mari ordine religioase pe care le scoate la iveală un adevărat suflu evanghelic: reînnoirea monastică de la Cluny. Să amintim cîteva evenimente deosebit de importante din această perioadă. în această Biserică irupe dubla sfidare a Reformei şi a naşterii lumii moderne. aventura evanghelică în care îŃi pui viaŃa în primejdie —. Se pregătesc deja multe transformări. de dezvoltarea unei ample mişcări spirituale. zădărnicind eforturile susŃinute din acea perioadă în vederea unei reconcilieri cu Răsăritul. în acelaşi timp. este marcată de reacŃii împotriva decadenŃei şi. şi dominicanii. Figura cea mai reprezentativă este Toma d'Aquino. papa se comporta mai mult ca un principe printre principi. de multe ori în sens peiorativ. această operă inspirată şi vor produce ceea ce se numeşte. ceea ce-i accentuează caracterul juridic şi clerical. apariŃia a două ordine denumite „ale fraŃilor cerşetori". în secolul al XV-lea asistăm la naşterea aspiraŃiilor aşa-numitei lumi moderne. Se iese din ambiguitatea epocii carolingiene. care îl afectează la toate nivelurile. facem . în mod pozitiv. se dezvoltă universităŃile şi cercetarea teologică. ca suport ideologic. care răspundeau chemării sfîntului Dominic. începutul marilor aventuri ale descoperirii lumii. se întăreşte. una de ordin spiritual. 124 RELIGIILE LUMII Reforma protestantă şi „contrareforma" catolică. A doua parte a Evului Mediu. dobîndirea de către Biserică a unei adevărate libertăŃi exterioare. Ruptura de la mijlocul secolului al Xl-lea de patriarhii Răsăritului întăreşte şi mai mult scaunul de la Roma. Teologia care s-a născut din scolastică a pierdut contactul cu izvoarele biblice şi patristice pe care se baza Toma d'Aquino. evidenŃiază în mod tragic o întoarcere spre forŃă şi violenŃă: fanatismul doctrinar ia locul aspiraŃiei evanghelice. în care Biserica era una cu societatea creştină şi aceasta cu imperiul. decurgînd în mare parte din acest suflu evanghelic. în special Summa theologiae. Una dintre cruciade va fi chiar deturnată de la obiectivul ei — CATOLICISMUL 123 eliberarea Ierusalimului — către cucerirea Constantinopolului. în privinŃa istoriei şi a conŃinutului Reformei. Cruciadele (secolele al Xllea-al XHI-lea) par să fie fructul binelui şi al răului în acelaşi timp: un adevărat elan spiritual — întoarcerea la izvoarele credinŃei. începuturile perioadei moderne Ce marchează situaŃia Bisericii catolice în acest moment crucial al istoriei ei? Mai întîi. începînd cu Grigore al IX-lea (sfîrşitul secolului al Xl-lea). ros de venalitate şi de superstiŃii. al cărei simbol a fost Canossa (1077). Aceasta decadenŃă a unei mari părŃi a clerului este însoŃită de decadenŃa poporului creştin şi lasă cale liberă pentru tot felul de pervertiri superstiŃioase ale credinŃei. pe de altă parte. o puternică centralizare în jurul scaunului pontifical. mai severă. este o teologie de multe ori sclerozată." el face apel la filozofia lui Aristotel pe care o foloseşte adaptînd-o ca suport al exprimării credinŃei. marchează desigur. Multe filiale din Burgundia se leagă de abaŃia aceasta. în aceeaşi perioadă. însufleŃită de cruciade. Opera sa. Numeroase ordine religioase şi monastice cunosc o reală vitalitate. înfrîngerea împăratului. va domina secolele următoare. un om pasionat de respectarea şi proclamarea Evangheliei. decît ca un păstor de suflete. legată. faŃă de credinŃă. o violenŃă pe care aproape nimeni în Biserică nu a denunŃat-o. animaŃi de Francesco d'Assisi. fără ostilităŃi. Exemplul cel mai marcant este reîmprospătarea monastică apărută la Cluny. Din secolul al XII-lea începe InchiziŃia. devenind astfel cel mai activ apărător al acestuia. La Roma se instaurează o centralizare. cealaltă de ordin intelectual. Dar iată şi reversul acestei evoluŃii: Biserica începe să se considere din ce în ce mai mult ea însăşi ca o putere. De cele mai multe ori totuşi. scolastica. „principele principilor". îndreptată împotriva ereticilor. dar faptul că a ajuns o groaznică „vînătoare de vrăjitoare". formînd o imensă structură cvasimondială. dar vitalitatea trupului însuşi al Bisericii. Din nefericire. care ajunge pînă la a domina societatea. Ea se vrea în slujba „adevăratei credinŃe". un om marcat de Evanghelie pînă în adîncul fiinŃei sale. este relativă. Biserica se eliberează de sub tutela principilor. urmată imediat de o nouă reformă. în mare parte. printre altele. de o derivă a puterii dobîndite de Biserica din Apus. pentru a se ajunge la o adevărată centralizare a lumii occidentale.

fără ca cineva să se preocupe mai mult pentm a înŃelege ceea ce se ascundea dincolo de acest punct de vedere propriu-zis teologic. adică interpretarea transmisă prin Biserică. mult mai bine puse în lumină de protestanŃi: nevoia credinŃei. geografice) ale dezvoltării protestantismului sînt evident strîns legate de împrejurările politice şi economice. Ele erau mai profunde şi mai „noi" în acelaşi timp. Dacă aspectele scandaloase (ceea ce este numit astăzi „afaceri") au avut un rol. Ceea ce a fost de fapt o autentică reformă a luat prin urmare numele de „Contrareformă". Discursul său neconform cu ortodoxia oficială a fost suficient pentru a-i aduce excomunicarea. Cauzele Reformei au fost complexe. ci în ele lucrarea de mîntui-re este actualizată pentru aceia care le primesc cu credinŃa. teologic şi doctrinar. Sub aceste aspecte. dar Reforma însăşi îşi are raŃiunile profunde în interiorul Bisericii: diferite manifestări ale deficitului moral al Bisericii epocii. pentru o bucată de timp. pe care mulŃi dintre catolici le consideră astăzi excese inverse celor reproşate unor formulări ale Reformei. de multă vreme numeroşi creştini îşi exprimau criti-cile. care este în acelaşi timp un deficit cu adevărat teologic şi doctrinar. plin de neîncredere. Reforma practicilor religioase a fost reală. dacă mîntuirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu făcut credinciosului. climatul devenise deja polemic. Au luat naştere mari curente şi instituŃii ale reînnoirii eclesiale: iezuiŃii.. mai degrabă decît să le estompeze. Biserica catolică va apărea. astfel. iar analiza istoricilor şi a teologilor încă nu s-a terminat. care avea să-i domine viaŃa timp de CATOLICISMUL 125 secole. la lucrarea Bisericii şi a preoŃilor în evoluŃia ideii de mîntuire. ele sînt lipsite de „scăldarea" în Biblie. în special în Evanghelie. concordia dintre principi şi popoarele creştine şi lupta împotriva acŃiunilor necredincioşilor". Fără îndoială că existau membri ai ierarhiei care erau favorabili unei reforme vizînd „abuzurile". dar premisele în ceea ce priveşte credinŃa pe care le conŃinea intuiŃia spirituală a lui Luther nu au fost sesizate. atît la nivelul practicilor bisericeşti. în timpul acestei întîrzieri. în plan doctrinar. ReacŃia autoreformatoare a Bisericii catolice a început să se manifeste la conciliul din Trento (15451563). marcate de contextul polemic în care s-a desfăşurat conciliul. reforma de la Cârmei cu Teresa de Avila. cît şi la nivelul credinŃei. de fapt pînă la al doilea conciliu de la Vatican. chiar dacă punerea ei în practică a fost parŃială şi de lungă durată. 2) o nemulŃumire legată de decalajul cultural. care nu sînt numai semne. Biserica catolică a adoptat poziŃii şi formulări rigide. aici propunînd doar cîteva observaŃii despre contribuŃia Bisericii catolice la aceste evenimente şi despre repercusiunile acestora asupra ei. căci scolastica decadentă care domnea întuneca aceste probleme. reformatorii. Atunci cînd Biserica catolică a înfruntat în sfirşit problemele astfel puse şi a manifestat preocuparea de a sintetiza evoluŃia de pînă atunci şi de a se reforma cu bunăştiinŃă. importanŃa slujbei care ne ajută să înŃelegem sfintele taine („Sfintele taine sînt eficace atîta timp cît sînt însemnate". Cum a reacŃionat Biserica romană la revendicările lui Luther? Preocupată de propriile-i probleme instituŃionale. afirmaŃia referitoare la eficacitatea Sfintelor Taine. Biserica romană nu a înŃeles ce se întîmpla atunci. sînt de multe ori dezechilibrate. catolicismul de astăzi găseşte o expresie fundamentală a ceea ce caracterizează concepŃia catolică despre credinŃa creştină. Conciliul acesta a fost convocat „pentru a se asigura integritatea religiei creştine. Oratoriul. A trebuit să vină conciliul de la Trento — la treizeci de ani după excomunicarea lui Luther — ca să fie luată în serios provocarea lansată de Reformă. pentru reforma moravurilor. spunea Toma d'Aquino). afirmarea eficacităŃii sfintelor taine este insuficient echilibrată faŃă de alte exigenŃe. dar şi două motive de nemulŃumire: 1) formulările. este un criteriu de credinŃă. respingîndu-le din cauză că sînt prea radicale. în secolul nostru. încorsetată în formulele şi în spiritul conciliului de la . nu există credinŃă „fără lucrări". conciliul reia marile probleme puse de reformatori: condiŃiile în care este primită şi interpretată Sfmta Scriptură — afirmaŃia după care „tradiŃia". RaŃiunile de ordin doctrinar se refereau la întîietatea binecuvîntarii. afirmaŃia că. categoriile folosite de conciliul de la Trento sînt cele ale scolasticii. Astăzi este corectată interpretarea mult timp admisă care preŃuia mai mult explicaŃiile de ordin moral în detrimentul motivaŃiilor legate într-adevăr de credinŃă. în secolele următoare. în textele oficiale ale conciliului de la Trento referitoare la aceste probleme de credinŃă. îşi formaseră şi întăriseră convingerile în formulări pe care Biserica catolică le-a considerat şi le consideră încă de neacceptat.trimitere la capitolul „Protestantismul". presupun validitatea necondiŃionată a conceptelor (plan „esenŃialist" puŃin compatibil cu o epistemologie modernă şi deja zdruncinată chiar din acea perioadă). condamnaŃi de Biserică. Formele concrete (sociale.. referirea la conciliul din Trento va accentua aceste detalii sau insuficienŃe. la autoritatea Bisericii în interpretarea Evangheliei. dar fără să pună problemele care au fost mai tîrziu puse de Luther.

fâ-cîndu-se chiar apărătoarea acesteia. RevoluŃia. De la RevoluŃie la primul război mondial RevoluŃia Franceză. în special. dar şi în privinŃa modului de a trata problemele religioase. Ce trebuie deci să se înŃeleagă prin „lumea catolică"? în acest spaŃiu geografic. va atrage după sine o persecuŃie căreia Biserica îi va plăti un tribut greu. secolul Luminilor. Au luat naştere alte conflicte: vom regăsi această problemă foarte vie şi în secolul al XLX-lea. fondatori de ordine religioase. se pot auzi şi voci reformatoare care dau mărturie evanghelică. care începuse o dată cu Renaşterea. Lumea catolică pare să acorde mai mult credit forŃei decît Evangheliei. precum Las Casas. Deşi Biserica romană este întotdeauna interesată de ceea ce se poate numi jocul puterilor. „apostoli ai dragostei creştine". . mişcările pe care le declanşează în Europa creează un peisaj nou în care germinează ideea de democraŃie şi a cărui modelare este desăvîrşită de etapele succesive ale revoluŃiei industriale. scaunul pontifical încercînd — şi reuşind — să-şi întărească puterea doctrinară şi disciplinară opunîndu-se oricărei idei noi şi refuzînd orice dialog. în raport cu tutela sa. implantaŃiile în Lumea Nouă vor fi terminat de remodelat „spaŃiul cato126 RELIGIILE LUMII Hc". în ce priveşte clerul.Afacerea" Galilei ilustrează conflictul profund dintre cultura profană şi Biserică şi. Biserica — instituŃie şi. comună Bisericii. este foarte interesantă şi foarte puternică diferenŃa dintre atitudinea Bisericii catolice şi cea a Bisericilor protestante. CATOLICISMUL 127 în acest peisaj. Se ştie că această condamnare apare astăzi ca nejustificata şi că Roma a luat asupra ei ideea de „drepturi ale omului". cu repercusiunile ei economice şi sociale. în creşterea activităŃii pastorale locale şi comunitare.. care plasează Biserica în defensivă. SemnificaŃia condamnării DeclaraŃiei Drepturilor Omului. deposedată apoi de bunurile sale de Statul italian în anul 1871. compensînd. Războaiele religioase din Europa. în ciuda rezistenŃei Bisericii. unde. Papalitatea. din 1791. modul în care a fost colonizată America Latină şi „evanghelizarea" ei prin forŃă rămîn amintiri dureroase. Cu toate acestea. Dar condamnarea din 1791 era conformă viziunii. se dezvoltă mişcări filozofice în general anticlericale. precum Vincent de Paul şi urmaşii săi. instituŃie romană — este puternică: astfel papa îşi va atribui dreptul de a împărŃi cuceririle din America şi chiar întreaga planetă între spanioli şi portughezi! în acelaşi timp. în FranŃa. dar şi continuitate de netăgăduit a evoluŃiei culturale. în domeniile artistice ca şi în domeniile filozofice. PersecuŃia aceasta a scos în evidenŃă. Voltaire. în secolul al XVIII-lea. ceea ce nu înseamnă că motivele acestui tribut au fost întotdeauna de ordin religios. Cîteva decenii mai tîrziu. eşecul ei. sub faŃada religioasă se ascund rivalităŃi de putere. Această imagine este reală nu numai în plan politic — papa considerîndu-se prizonier la Vatican —. precum Francois de Sales. în sfîrşit. situaŃiile politice se succedă într-o mare diversitate: epopeea napoleoniană. accentuînd decalajul dintre mentalitatea catolică şi o cultură modernă în plin avînt. literare sau ştiinŃifice. în acelaşi timp. Gînditori creştini. precum Pascal. este continuată. nordice şi anglo-saxone. restaurări şubrede ale regimurilor monarhice. reprezintă curente foarte active ale creştinismului occidental. se va comporta pînă în 1929 ca o cetate asediată. „Lumea catolică" şi ambiguităŃile ei. eroziunea suferită în Europa ca urmare a alipirii la Reformă a Ńarilor germanice. transformîndu-se în Teroare. fidelitatea catolicilor. persistenŃa puterii acesteia. indiferent ce s-ar putea crede despre argumentele care puteau exista atunci pentru acceptarea sau refuzul ConstituŃiei civile a clerului. se va modela ea însăşi. a fost de un cu totul alt ordin. în . care au denunŃat practicile incalificabile ale colonizatorilor Lumii Noi. în această situaŃie a intervenit RevoluŃia Franceză. ea rămîne în mare măsură în afara forŃelor care vor duce la apariŃia unei lumi cu adevărat modeme. cele două războaie mondiale. Atitudinea Romei nu a împiedicat manifestarea unei adevărate vitalităŃi evanghelice în diferite domenii: în creşterea numărului ordinelor religioase. Această tendinŃă de emancipare contribuise de altfel la favorizarea Reformei. în acelaşi timp. Biserica catolică îşi va defini poziŃia faŃă de putere şi. în ansamblu. în acelaşi an are loc respingerea dincolo de mare a cuceritorilor musulmani (recucerirea Granadei) şi călătoria spre Lumea Nouă (Cristofor Columb). contestatari. Anul 1492 marchează de două ori expansiunea geografică a lumii catolice.. în această privinŃă.Trento. soarta rezervată refractarilor era absolut nedreaptă. O mare diversitate de situaŃii. după care în societate totul vine de la Dumnezeu. care îl tratează pe Pius al VH-lea ca pe o marionetă. DeclaraŃia Drepturilor Omului. eliberarea spiritului. în contextul acesta. umilită o dată de Napoleon. cu ironia lui muşcătoare. într-un fel. Se ştie că Galilei a fost constrîns să abjure certitudinea sa că Pămîntul se învîrteşte în jurul Soarelui pentru că era contrară faŃă de ceea ce se credea a fi un dat al credinŃei (1633). simbolizează această situaŃie. afirmarea naŃionalismelor şi.

mai ales. Ea comportă şi alte luări de poziŃie ale ierarhiei şi. acŃionînd ex cathedra. fondatorul Şcolii Biblice de la Ierusalim. chipul catolicismului rămîne în ansamblu acelaşi ca şi în secolul al XlX-lea. arătat mai ales în Germania şi în FranŃa. prin aura care înconjoară acest cuvînt fascinant. pî-nă la urmă. desigur. aduce o soluŃionare a problemei sociale. Studiul critic al textelor biblice şi al condiŃiilor de alcătuire ale acestora. Dar îşi fac deja apariŃia unele semne de schimbare: în FranŃa. „infailibilitate". Cea mai importantă este aceea a părintelui Lagrange. Aceeaşi epocă a cunoscut amorsarea. o puternică expansiune misionară. în ce priveşte problema socială propriu-zisă. în planul gîndirii) şi în structura internă a Bisericii. să evidenŃiem cîteva aspecte caracteristice. Dar conciliul acesta se încadrează într-un ansamblu de luări de poziŃie avînd aceeaşi tendinŃă. De acest spirit de neîncredere se leagă dificultăŃile întîlnite de Teilhard de Chardin. DOUĂ MARI TRĂSĂTURI ALE CATOLICISMULUI O antropologie „optimistă" „Ce sens are viaŃa omenească?" La această întrebare Evanghelia deschide calea unui răspuns care nu . în acelaşi sens. acceptarea de către Biserică a separaŃiei de stat. în 1870. şi angajarea unui dialog cu celelalte confesiuni creştine în aceleaşi Ńări precum şi în Anglia. adică manifestîn-du-şi explicit întreaga autoritate referitor la credinŃă şi morală. viaŃa organizaŃiei Bisericii. dar ele constituiau expresia unei autentice vitalităŃi evanghelice. Biserica catolică pare dominată de puterea fără margini a monarhiei pontificale. apoi ideea aceasta a cedat încetul cu încetul în faŃa evidenŃei. formarea a sute de congregaŃii feminine avînd drept scop comun îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale „celor săCATOLICISMUL 129 raci". înfruntarea Bisericii catolice cu ideile care au luat naştere din progresul ştiinŃific se manifestă în principal prin două probleme. dogma aceasta îi face pe mulŃi catolici să creadă că papa are dreptate imediat ce ridică puŃin vocea: iată o extindere dincolo de orice măsură a dogmei din 1870 — indiferent care ar fi problemele pe care dogma aceasta le pune teologilor — dar căreia instanŃele Bisericii evită să-i modereze exagerările! Autoritatea papală a jucat un rol mai novator în domeniul politic. înainte de a continua această trecere în revistă istorică. Chiar şi aici. prin diferite iniŃiative laice. desigur. Aceasta afirmă că papa. EvoluŃionismul darwinist a fost condamnat în 1859. Aceste două domenii fac obiectul unor declaraŃii solemne ale primului conciliu de la Vatican. Dar ce se poate spune despre aceste atitudini disperat defensive? în ce priveşte modul în care Biserica însăşi se înŃelege pe sine. Pius al Xl-lea va condamna AcŃiunea franceză în anul 1926. în 1950 — a „poligenismului". Dar. papa Leon al XHI-lea şi-a făcut un titlu de glorie pentru că a alertat opinia mondială asupra acestei situaŃii prin enciclica Rerum novarum din anul 1892. mai pe larg. care de fapt se împletesc: aceea a originilor speciei umane şi aceea a originilor Bibliei.apariŃia unor preocupări sociale promovate de papa Pius al XIN-lea. interpretarea acestei dogme de către cler şi credincioşi escamotînd în general toate barierele puse de declaraŃia conciliară. Aceste situaŃii noi pregătesc un eveniment neaşteptat. unde presiunea papei Leon al XHI-lea a dus la ceea ce se va numi „ralierea" Bisericii FranŃei la Republică. fraternitatea între credincioşi şi necredincioşi în tranşeele războiului din 1914. viaŃa catolicismului în secolul al XlX-lea este bogată: restaurarea unor ordine religioase masculine. cel puŃin începînd cu sfirşitul secolului al XlX-lea. ViaŃa Bisericii catolice nu se limitează la problemele pe care le-am discutat. patristice şi liturgice. Mişcarea de secularizare — DeclaraŃia Drepturilor Omului fiind expresia ei majoră — a fost înŃeleasă mai bine şi parŃial acceptată de autoritatea de la Roma decît de „catolicul de rînd". considerată în structura ei instituŃională. se manifestă aici un fel de schizofrenie. interesul tot mai mare pentru studiite biblice. trăsături care. condamnările au cedat în faŃa evidenŃei şi situaŃia s-a lămurit chiar înainte de Vatican II. în privinŃa aceasta. IniŃiativele acestea nu puteau. dar care constituie esenŃialul a ceea ce putem numi identitatea confesională a catolicismului. sînt măi mult sau mai puŃin accentuate în funcŃie de împrejurări. Este caracteristic cazul FranŃei. Ultima manifestare de rezistenŃă rezidă într-o condamnare — de către papa Pius al XH-lea. în mentalitatea catolică. a catolicismului social care a luat amploare după primul război mondial. punctul forte al secolului a fost definirea solemnă a ceea ce se numeşte „infailibilitate pontificală" la Conciliul Vatican I. aproape constante ale înŃelegerii „catolice" a credinŃei şi vieŃii creştine. care susŃinea ideea că mai multe specii umane au putut să apară pe pămînt independent unele de altele. ideea că ele nu pot fi citite independent de context şi de „genul literar" căruia îi aparŃin duc la condamnări. nu poate proclama o eroare — situaŃie extrem de rară (desigur. lucrul acesta nu s-a întîmplat decît o singură dată după 1870). Dar. Problemele acestea au fost ridicate de ştiinŃele naturale şi de începutul 128 RELIGIILE LUMII unei abordări critice a istoriei. Aceasta se manifestă în special în luările de poziŃie doctrinare (sau. Conciliul Vatican II. în perioada dintre cele două războaie mondiale.

spirituale foarte adînci.nnnezeu. pentru care figura-cheie o reprezintă Sfintul Augusmf. omul este marcat de o istorie. Pentru a caracteriza Biserica ca mai reprezentativ la ea. în timpul Reformei şi Contrareformei pe care a atras-o după sine. Problema se pune pentru omul care s-a născut şi care trăieşte în această articulare: este el. doxul acesta este generat de o înŃelegere greşită a datelor. ci în cadrul p îl constituie situaŃia istorică a omenirii. e o problemă teologică. încrederea în factorul uman pe car^p mărturiseşte catolicismul este una dintre dimensiunile mesajului evanghelic. este apropierea vieŃii Biseric^ de viaŃa reală a credincioşilor: mai puŃine aparate eclesiastice greoaie^mai puŃine reglementări disciplinare (nu există obligativitatea celibajHjji pentru preoŃi). Totuşi. Ceea ce se înŃelege atunci cînd se vorbeşte despre caracterul „mai uman" al comunităŃilor protestante este de ordin empiric. crede mai mult (şi a'desea mai mult chiar decît ar cere-o tradiŃia sa autentică!) în miza vieŃii omeneşti. prin sine însuşi. prezintă omul..important să discutăm aici specificitatea catolică în raport cu protest&itismul. protestantismul pare „mai uman" decît catoli-cisr. bazîndpuşe numai pe Dumnezeu într-un mod mai radical. departe de a propune o definiŃie conceptuală şi statică a omului. pentru că ortodoxia nu are în privinŃa aceasta o viziune cu adevăra? deosebită. să rezolve problemele implicate în această întrebare asupra sensului^/ vieŃii: cum trebuie înŃeleasă libertatea umană? în ce măsură este omul denaturat de păcat? în ce măsură este omul actorul care îşi joacă propriul destin? Cum trebuie înŃeleasă formularea biblică a omului „chip al lui Dumnezeu"?. Cîteo-dată. opoziŃii şi.este o formulare obtuză. falsificînd chipul lui plet. afective. erau animate de patimă. minimalizînd miza păcatului. la prima vedere. optimistă se traduce în diferite domenii creştine. am putea spune chiar optimistă. a oscilat în mod constant între două poziŃii extreme. Aşa au stat lucrurile. orice valoare omului născut din omenirea „păcătoasă" şi alta care. Reforma revendica toarcerea la Evanghelie: mîntuirea numai prin binecuvînta tolică spune ca această afirmaŃie este compatibilă cu o vizii vă a posibilităŃilor pe care. în posibilităŃile şi în responsabilităŃile date oamenilor în. să relativizeze mai rrjHJŃ lucrarea umană. cu siguranŃă. se referă la acordul între caracterul gratuit („binevoitor") al damriufcjui Dumnezeu pentru oameni şi consistenŃa vieŃii omului — li-bertateatlui şi eventualele lui merite în faŃa lui Dumnezeu. ci obiect de aprofundări şi interpretări. o mai mare încredere acordată fie corpului ecle-sial în Conducerea vieŃii Bisericii. Gîndirea teologică. dar cu rezonanŃe filozofice. Mentalitatea catolică. această confruntare s-a transformat în dispute care. anumite rupturi faŃă de convingerile exprimate de Bisericile Reformei. Confruntarea aceasta constituie. „bun la ceva"? Desigur. Dar el consideră. prin corectarea deviaŃiilor. Antropologia creştină. Vom încerca să o precizăm prin intermediul a trei asi iertarea. în acelaşi timp. Această formulare nu este deloc teologică. le dă omului bună\ nezeu. în mod nesănătos. că obiecŃiile lor s-au radicalizat pre"â mult şi că. un preŃios element de reglare. Individual ca şi colectiv.. fiind înŃeles faptul că acŃi sînt ele însele fruct al binecuvântăr . faŃă de această situaŃie. dar indică o orientare care explkă foarte bine diferenŃe. Una dintre marile controverse care au marcat Biserica în A din primele secole. Una care este tentată să nege. noi credem că se poate defini „cultura teologico-spirituală" care marchează cato130 RELIGIILE LUMII licisrrml drept o antropologie „încrezătoare". în*special în trecut. în două sensuri: o ajută să simtă harisma tradiŃie^sale şi. Catolicismul recunoaşte astăzi justeŃea reproşurilor făcute atunci de reforrnaŃori. nu i-a luat — afirmarea gratuităŃii mîntui omului. CATOLICISMUL1 TOaNa 1 t__ Problema nu este pusa în raport cu un om teoretic. să se ferească de tentaŃiile deviante. stă orientare încrezătoare. de păcat şi de moarte. de asemenea. pentru Biserica romană. faŃă de Dumnezeu. ist< este aceea marcata de rău. CredinŃa populară a Evului Mediu readusese creştinism religie în care omul caută să merite bunăvoinŃa lui Dumr crări" diferite. ca pe un partener cu drepturi depline. sau care neagă. de un destin: antropologia creştină mT\ caută deci să definească „omul în sine". ci să dea sens desfăşurării istoriei \ sale. rănindu-i libertatea. Este. Este motivul pentru care acest răspuns dă naştere unei anumite pluralităŃi de accepŃiuni ale „sensului creştinai omului". Această omenire reală. într-un mod care cu siguranŃă îi va surprinde pe unii cititori. fie fiecărui credincios în a-şi conduce propria/iată. marcată de controverse grave de-a lungul secolelor. Danifcest stil de viaŃă al comunităŃilor nu împiedică protestantismul ca. în mare parte. dimpotrivă. se situează întro viziune istorică. într-un ev care merg de la poziŃiile oficiale — mai curente — pînă la lucrările teo dincioşiîor (excluzînd ceea ce repr gerări ale practicilor de preacucer îndoială vorbi despre un consens al lor afirmaŃii: — păcatul. la limită.

pentru .. în special cu Măria „Mama lui Dumnezeu". pe de altă parte. în adevăratul ei sens. ea pare să-i acorde omului puteri nelimitata .e rezervat lui e cei care tră132 RELIGIILE LUMII iese în lumea aceasta şi cei pe care Dumnezeu i-a primit în împărăŃia lui. Comuniunea cu cei pe care Dumnezeu i-a îndreptat şi sanctificat. :le ara ii"0 tarea oate unei de gradul doi. ea se izbeşte de riură realitate. pre ie).onstruieşTo . Dumnezeu dînd omuli — opera oamenilor — credîncio împărăŃiei lui Dumnezeu în măsura Dumnezeu aşa cum este explicat în 1 — introdusă. dar reflectă cît se poate de bine un curent de gîndire familiar catolicismului: Dumnezeu nu este străin de ceea ce oamenii trăiesc după învăŃătura Evangheliei. în mod indi.construiască împărăŃia lui Dumnezeu". Acest mod de a gîndi determină convingerea că acolo unde se construieşte o societate frăŃească. dacă omul. Căci. trebuie să discer ai de poziŃii destul < :!e mai solemne. Putem le comunitare? F lială că este tentaŃia această anticipar :a multă uşurinŃă la unele instituŃii de tate umană. . dar dragostea reciprocă. în măsura în aceste iman care este ui i dar al lui Dumnezeu. acolo unde sînt combătute nedreptăŃile.nu t na gheliei valorile cele Evan iporanii noştri (. în spiritul acest. Şi de aici pînă la a afirma că oamenii — credincioşi sau „oameni binevoitori" — sînt cei ce construiesc înv Ńia lui Dumnezeu nu mai este decît un pas. deoarece cuvîntu Dumnezeu.nstituŃiabi Ńerea că in tui ca ceea c? in •'. Această convingere a dat şi dă încă de multe ori loc unor abuzuri şi deformări. 8). ea este însă una dintre expresiile ceie mai puternice ale nădejdii creştine şi a ceea ce am numit c „antropologie optimista". Este vorba lui Dumnezeu in i persoanelor. Ceea ce se exprimă astt ntclor omul tuităŃi e la ediiicarea i cu planul iui persoana uma-Duhului Sfînt .) i valori. 13. Venirea împărăŃiei lui Dumnezeu în lume. acolo este Dumnezeu": acest cîntec al Liturghiei nu este un text doctrinar. Comuniune aeci dragoste reciprocă şi roditoare între ei şi noi. în îm nă accede la deplina dimensiune a ui sîht pe deplin rodnice în ea. omul fiind credincios sau nu. sînt orilor cărora le e: lisă veşnicia este su- cuvinte ale lui Isus: ta Scriptură. cot i lor şi lament.oncret la o u prin „lu-e drept încă ca-oziti-a lui Dumică. după moarte. Această ultimă afirmaŃie stă la l „cultul sfinŃilor". muniunii catolice asi ce es versif ie. acolo se stabileşte împărăŃia lui Dumnezeu. Convincturile pot ma însă o CATOLICISMUL îndepărtare de raŃionamenul Bisericii catolice. ocupă un loc important în viaŃa Bisericilor ortodoxă şi catolică.şte impropriu . formularea aceasta ridică două feluri de obiecŃii: pe de o parte. sai -a disl te. Or. prin /iată veşnică" (Ic 5). „Acolo unde este bunătate şi iubire. ită clar derivele. ExplicaŃia este că nu poate să existe iubire dec ii aceea infuzată în inima omului de Duhul Sfînt al lui Dumnezeu. moartea. sau ale Sfîntului nu cade niciodats r. ca de alt ricilor.

aparŃine acestei lamismul lor şi în îentă importantă a icismul: împărăŃia ficativă pentru vi-jirea eshatologică. Convingerea catolică ci. Ce avi*: deci Biserica catolică romană despre Bl Convingerea ei este că Biserica are un rol „statornic" tuirii. inserate în ve. expresie foarte semni ziunea catolică asupra raportului dintre astăzi şi desavîr în perspectiva aceasta se înscrie concepŃia catolică a tru ConsistenŃa Bisericii. şi-au legat destinul de acela al lui Cristos. defel teoretice. Botezul semnifică faptul că Dumnezeu îi oferă credinciosului darul de a fi asociat la moartea şi învierea lui Cristos: acela care.manifestarea căn constituie doar o provocare sau formează doar cadru anticipări a împărăŃiei lui Dumnezeu. Cele două taine principale — recunoscute şi desemnate ca atare de toate confesiunile creştine — sînt botezul şi euharistia. ci că ea nghelia pe care o trans-e fi o supunere cuvînt :e sisteme interpretati-: şi ale fiecărei epoci. prin ideea că Biserica este ea însăşi „tainică". Cristos cel viu este primul membru al acestei comunităŃi. în acelaşi fel. Ea este trupul lui Cristos „deja şi nu încă". răspunde la acest dar al lui Dumnezeu are încredere în faptul că ea se realizează în el. în mediul catolic a cîştigat autoritate ideea sacra-mentalităŃii Bisericii. Acestea nu sînt formulări dogmatice precise. S-a văzut cum catolicismul şi protestantismul au tentaŃia de a maximiza sau minimaliza realismul sfintelor taine. Aceasta nu înseamnă e sau acŃiune. aului Bisericii. :. în ultimele decenii. ci care să aibă o importanŃă reală în reali Dumnezeu. CeilalŃi membri sînt cei care. Biserica nu are eficienŃă prin ea însăşi. după o expresie destul de obişnuită. dar reală. zenŃei Duhului Sfînt în ea. ci în spe-jrative. la atitudinea primelor corn i: am văzut cum ai deră o expresie a r munci de elaborar necesitate pentru c rare ale cărŃilor bil de Duhul Sfînt Bisericii credincioasă esenŃei mes. 1 Noul Testament pen-comunitate unită prin 134 RELIGIILE LUMII nişte legături vitale. folosită fi tru a desemna Biserica. euharistia semnifică faptul că acei credincioşi care se împărtăşesc cu „masa Domnului" se alătură Paştelui său şi sînt mădulare ale Trupului lui. în aceste ritualuri danii lui Dumnezeu este declarat şi. imaginea aceasta puternică a Trupului lui Cristos desemnează oare Biserica concretă. istorică sau Biserica-obiect al speranŃei în desăvîrşirea finală a planului Iui Dumnezeu? Pentru catolicism Biserica istorică este în acelaşi timp chip şi prezenŃă a trupului lui Cristos. ConsistenŃa aceasta se majiifesta în percepi . capul trupului. ideea aceasta este ilustrată prin locul pe care îl ocupă sfintele taine în practica catolică şi. formează toŃi cei :a una universală? n împlinirea mîn-cŃiona numai zarea planului lui :rea cu fidelitate a s. prezenŃă incoativă. desemnează riturile liturgice. ele exprimă o compo culturii „teologico-spirituale" care caracterizează cato! lui Dumnezeu „deja şi na încă". în aceste ea este rodul prelaborate cărŃile pe ui creştin şi care a iele acestea cer să :riptură. ci Evanghelia ire ia mai multe d inităŃi creştine este aci dă siguranŃa că ramîn lui care îi este încredin de orice eroare în gîm sensurile ei profunde E ă de Evanghelie nu pe vită Biserica să elaboi î culturale ale fiecărui fel al tuturor Bise• este instituŃii . TradiŃia catolică insista asupra realităŃii acestei împărtăşiri a darului lui Dumnezeu.ilui Evangheliei şi în creşterea Trupului lui Cristo îl „hrăneşte" permiŃînd unor noi membri să se integre două domenii. afirmă că este vorba de o ^re cuvintele lui Isus şi î că asistenŃa acordată de-a lungul secolelor. ci Trupul. Vorbind aici despre Bisf rarul bisericesc ca atare. exprimînd-o în situaŃai „Trupul lui Cristos": expresia aceasta. prin toată . primit în mod real. în dii ciuda aspectului lor destul de vag. pe care îl care cred în Isus Cristos. un rol care nu se reduce la a pregăti cadrul în can Dumnezeu. iŃelegem apaincioşilor: persoaomană. în credinŃa exprimată prin tot ceea ce face. cu riscul de a lăsa practica sfintelor taine să devină o atitudine mai mult sau mai puŃin magică. totodată. sfintele taine reprezentînd expresia ei cea mai evidentă. Perceperea Sfintei Scrii care toate confesiunile le ci fost partea „umană" a acej fie interpretate nu numai c cial Ńinînd cont de genurile viaŃă. dar Trup care trăieşte totuşi. Această supunere 1 cu cuvînt. Nu înŃelegem doar Biserica catolică i parŃial distrus. Prin aceasta se spun două lucruri: că Biserica. Cuvîntul „taină". ci comunitatea organică a cred nele şi instituŃiile. în sensul propriu. pe care Biserica te în el. că Biserica ar fi la adăpo nu va răstălmăci niciodată mite. prin credinŃa lor.

ExistenŃa acestei legături este evidentă. ArticulaŃia organică tetre comunitate şi pastor este o caracteristică majoră a eclesiologiei tradiŃionale. Oricare ar fi mărimea şi importanŃa sa umană.preoŃii vechiului Legămînt": restabilirea comuniunii între Dumnezeu şi oameni. au făcut ca funcŃia episcopului să fie împărŃită cu nişte delegaŃi. prin jertfirea vieŃii sale. sub forma populară de „preot". de multe ori acest echilibru este distrus. foarte bine structurata astăzi în jurul episcopului Romei. Episcopul este însărcinat îndeosebi cu menŃinerea legăturii într»comunitatea sa şi celelalte. niciodată o comunitate creştină nu a putut avea pretenŃia să existe în izolare. Prin-tr-o confuzie progresivă şi regretabilă. Apostolicitate şi catolicitate înseamnă că întreaga comunitate a Bisericii îşi are originea în mărturia apostolilor.viaŃa ei. episcopi sau preoŃi. conotaŃie pe care nu o «vea la început. de a pune capăt sacerdoŃiului aşa cum este el înŃeles în general de istoria religiilor. Fiecare comunitate este recunoscută de Biserica universală prin faptul că episcopul ei — chiar şi atunci cînd e ales în interiorul comunităŃii — este recunoscut de episcopii din comunităŃile învecinate. alunecarea aceasta este o derivă de pe urma căreia continuăm să suferim. în „comuniune" cu ele. <. sînt totuşi foarte primitive. Aşa că este adesea greu — studiind Biserica de astăzi şi mai ales amintindu-ne istoria ei — să distingem între ceea ce. cele două caracteristici pe care toate confesiunile creştine le consideră fundamentale şi care sînt prezente în crezul comun: Biserica trebuie să fie „apostolică" şi „catolică" (în sensul teologic al ultimului cuvînt). trebuie să distingem un eşalon local — comunităŃile creştine şi funcŃiile diferite ale clerului care le animă— şi vasta organizare mondială. el este primul dintre membrii ei. Dar. în esenŃă. structurile funcŃiei eclesiale s-au îmbogăŃit cu caracteristici sociale. RevoluŃia evanghelică în acest domeniu a fost. Structura funcŃiilor bisericeşti locale este conformă. O structură a bisericii care garantează păstrarea celor dintru început Aceasta este a doua caracteristică specifică a catolicismului printre confesiunile creştine. tradiŃiilor care. După Noul Testament. „acela care veghează asupra comunităŃii". ci a primit-o în mod obiectiv şi că doar în comuniune cu celelalte comunităŃi contemporane ea asigură şi verifică autenticitatea evanghelică a doctrinei şi a vieŃii sale.catolicis-mului şi. în structura Bisericii. în înfăŃişarea episcopilor şi a preoŃilor. Să le discutăm pe scurt. în sensul că realizează. Cuvîntul acesta. termenul reŃinut de tradiŃie este acela de „episcop". persoane importante ale societăŃii civile. că nu şi-a dat ea însăşi o Evanghelie. prin cuvinte şi lucrări (înŃelegem cuvinte şi lucrări ale creştinilor. de asemenea. că întregul popor creştin poate fi numit sacerdotal. protestantismului. fără a data de la primele comunităŃi creştine. avînd sarcina să răspundă de viaŃa comunităŃii şi»de adevăratul ei caracter creştin. la diferite niveluri. îngreunarea comunităŃilor creştine şi. într-adevăr. Atunci cînd Biserica a obŃinut în fapt un statut public. totul fiind relatat în Faptele SfinŃilor Apostoli. în sensul că participă la trecerea care a fost Pastele lui Cristos: de la moarte la viaŃă. FuncŃia acestui responsabil este desemnată prin mai mulŃi termeni. a evoluat în funcŃie de limbi şi a dat în franceză „eveque". Structura fundamentală rezultă din articulaŃia organică între comunitatea locală şi acela care este. şi acela este Cristos. în acelaşi timp. primul responsabil. Slujitorii Bisericii. amrstind de Vechiul Testament sau de religiile păgîne. care se numesc „presbiteri". Stau mărturie în acest sens călătoriile apostolice şi mesajele adresate de la o comunitate la alta în perioada de început. ceea ce pe'xfeilalŃi sacerdoŃi îi duce la eşecul în sacrificiile rituale. A fost cazul episcopilor. „episcop". 136 RELIGIILE LUMII Noul Testament spune. date fiind distanŃele geografice. în sfirşit. Ea trebuie să aibă conştiinŃa că nu se poate constitui decît în legătură cu alte comunităŃi. Episcopul nu este deasupra comunităŃii. aparŃine realmente structurii bisericeşti şi ceea ce este doar un epifenomen social. cuvînt însemnîhd „bătrîni". parŃial. s-a încărcat cu o conotaŃie sacerdotală. sînt deci în serviciul acestui sacerdoŃiu comun: nu îl deŃin propriu-zis. Să amintim. comunitatea neputînd să se constituie deplin ca o celulă a Bisericii decît sub conducerea episcopului său. făcînd din aceşti slujitori. Aceste tradiŃii sînt comune ortodoxiei şi. Din nou acel „deja şi nu încă" asupra căruia am insistat mai înainte. că ceea ce ea prefigurează este parŃial prezent: Trupul lui Cristos tot mai vast. îrnpărŃia lui Dumnezeu care va sa vină. care s-ar putea traduce prin „supraveghetor" sau. de la situaŃia de ruptură la aceea de comuniune. şi mai bine. am putea spone. cuvîntul „presbiter". unul singur poate fi „sacerdot". chiar de! la începuturi. grija faŃade pericolul de a fi risipite. Or. Termenul cel mai conform cu Evanghelia este acela de „pastor". alături de antropologia „încrezătoare". altfel spus. ceea ce nu reuşiserăs. CATOLICISMUL 135 Structura locală. în special o dată cu împăratul Constantin. nu numai structuri) are vocaŃia să exprime chemarea lui Dumnezeu şi să fie o imagine a împărăŃiei lui Dumnezeu. ComunităŃile ele însele au de trăit .. în realitate.

. cu excepŃia acelora. la problema unei structurări interconfesio-nale şi a unui „ministeriu al comuniunii universale". pentru a verifica şi a-şi asuma coCATOLICISMUL 137 muniunea. a fost un eveniment capital. mitropoliŃi. Biserica catolică a refuzat să devină membră a Consiliului Ecumenic. relativ puŃin numeroase.). mitropoliŃi primaŃi. acestea minimalizează importanŃa obiectivitătii istorice asigurată de structuri — dar este limpede că. îşi asumă o responsabilitate mult mai mare. care depind de patriarhii catolici din Orientul Apropiat. a urmat o linie constantă. Ei transmit. ci omniprezenŃa Duhului Sfînt. ne putem întreba dacă această schimbare a orientării este cu adevărat reală. care. Puterea patriarhului Occidentului a crescut: funcŃiei de veghetor în serviciul comuniunii Bisericilor locale i s-a substituit încetul cu încetul o funcŃie de autoritate directă asupra acestor Biserici. al poporului creştin în constituirea vieŃii reale a Bisericii. La Conciliul Vatican II s-a creat impresia că Biserica catolică ar face o cotitură în sensul întoarcerii la o eclesiologie de comuniune. puterea a fost din ce în ce mai centralizată. Cu toate că acest Consiliu nu se vrea Biserică. dar episcopii sînt în fond cei care garantează lucrul acesta. astfel încît în momentul actual. în primele secole ale creştinătăŃii. diocezele) se adună prin intermediul episcopilor lor. după treizeci de ani. altfel spus. dimpotrivă. PrezenŃa Bisericilor născute în urma Reformei ne obligă să ne gîndim. această dublă osmoză demonstrează că distincŃia dintre jurisdicŃiile bisericeşti nu mai poate fi astăzi numai geografică. pînă la un anumit punct. în special în Statele Unite şi în FranŃa. Catolicii şi ortodocşii au căzut de acord aproape în totalitate asupra sensului acestor structuri. Ceea ce spuneam mai înainte ar părea să sugereze că lumea creştină se limitează la Bisericile catolică şi ortodoxă. alŃii. minimalizează rolul comunităŃilor. Recent. demonstrează tentaŃia inerentă faŃă de enorma structură de la Roma: confundarea catolicităŃii cu centralizarea. am putea spune că o caricatură a protestantismului este o Biserică destruc-turată expusă factorului subiectiv şi că o caricatură a Bisericii catolice este o structură fără oameni. împărŃindu-şi între ele Apusul şi Răsăritul. sub numele de patriarhi. în funcŃie de clivajele civile. recunoaşterea reciprocă a păstrării celor dintru început. ezitările care au precedat această luare de poziŃie (o comisie lucrase mai mulŃi ani asupra acestei eventualităŃi) demonstrează că problema nu este în mod obligatoriu închisă. In fapt. Aceste responsabilităŃi nu sînt propriu-zis învestite cu autoritate. în ciuda urcuşurilor şi coborîşurilor. Independent de problemele umane dificile care sînt în joc. ImportanŃa lui rămîne totuşi indecisă sau cel puŃin fragilă. Neaşteptat şi totuşi pregătit inconştient de o mare parte a Bisericii.apostolicitatea şi catolicitatea. EvoluŃia catolicismului. au apărut destul de repede două tronuri patriarhale deosebit de venerabile şi de venerate: Roma şi Constantinopol. Structura universală. patriarh al Apusului. Unii episcopi iau asupra lor responsabilitatea de conducere sau de coordonare a unei regiuni (arhiepiscopi. . La limită. Ea s-a extins şi din punct de vedere geografic pentru că. care exprimă nu o universalitate materială. ne putem întreba dacă Vatican II reprezintă o paranteză închisă sau un nou punct de plecare care nu a fost încă aplicat. Biserica ortodoxă se structurează după ceea ce se numeşte „eclesiolo-gia comuniunii": Bisericile locale (în termeni administrativi. Bisericile născute din Reformă s-au depărtat parŃial de el: în ochii catolicilor. într-o oarecare măsură. după cucerirea Americii. prin „vigilenŃa" care reprezintă de fapt responsabilitatea lor proprie. Centralizarea internă a Bisericii catolice şi mişcarea ei de recul faŃă de ideea de a intra 138 RELIGIILE LUMII într-o structură mai vastă decît ea. Cea mai mare parte a Bisericilor necatolice sînt membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor. CONCILIUL DIN SECOLUL AL XX-LEA ŞI VIITORUL Conciliul Vatican II Al doilea conciliu de la Vatican a avut loc la cincisprezece ani de la sfîrşitul celui de al doilea război mondial. el a devenit de fapt — într-o manieră foarte pozitivă — partenerul Bisericii catolice în dialogurile ecumenice vizînd puneri de acord pe toate planurile. începînd să-şi limiteze aspectul centralizator. întîietatea fiind recunoscuta episcopului Romei. Ar trebui să situăm aici chestiunea Bisericilor legate de Roma din teritoriile în mod tradiŃional ortodoxe (Bjsericile „unite") şi extinderea ortodoxiei în Ńările occidentale. Dacă structurile despre care am vorbit sînt comune catolicismului şi ortodoxiei şi. o foarte mare parte a dezvoltării misionare a pus sub toiagul patriarhului Occidentului cvasitotalitatea comunităŃilor catolice din lumea întreagă. în special în cursul celui de-al doilea mileniu.. şi protestantismului. adică un schelet neîmbrăcat în carne. cînd sînt scrise aceste rînduri. Aici găsim de altfel sensul profund al cuvîntului „catolicitate". avînd aceste date noi. Cu toate acestea. altfel se prezintă situaŃia cu structura Bisericii la nivel mondial. tendinŃa aceasta a protestantismului este o reacŃie la distorsiunile din Biserica catolică.

Conciliul acesta era neaşteptat pentru că teoretizarea. o fierbere în rîndul poporului creştin. Or. într-o mutaŃie mai profundă. privită cel mai adesea cu neîncredere de către autorităŃi. Paul al Vl-lea. anunŃă calm convocarea unui conciliu ecumenic. exprimînd voinŃa comună pentru numeroşi creştini ce aparŃineau diferitelor confesiuni creştine de a pregăti şi de a contribui la realizarea unităŃii Bisericii universale. adică de o aducere la zi. ortodoxă ca şi catolică. de la începuturi pînă la o formă fixă anormală în ultimele secole. dezvoltată în secolul precedent. înconjurată de un zid protector. Această aspiraŃie. de asemenea. cum i-a spus el. prezenŃa la Vatican II a unor invitaŃi — „observatorii" Bisericilor ortodoxă şi protestantă — a constituit un gest simbolic de fraternitate interconfesională şi a avut influenŃă asupra Ńinutei acestui conciliu căci. Totuşi. de altfel. Tinerimea muncitoare creştină) constituia exemplul unui nou aspect al Bisericii care se pregătea. a căpătat încetul cu încetul o forŃă profundă. el a luat o iniŃiativă neaşteptată. schimburile de păreri între persoanele care s-au reunit timp de mai multe luni de zile în şir în patru runde au atribuit un rol real invitaŃilor necatolici. acesta este instanŃa supremă a discernerii şi a formulării a „ceea ce crede Biserica". din 1962 pînă în 1965. CATOLICISMUL 139 Aceste probleme apăreau în special în trei sectoare. Cele trei componente vizibile dăduseră naştere unor mişcări în gîndire. cum se spunea pe vremea aceea. un „papă de tranziŃie". cît şi din dorinŃa „misionară" de a mărturisi Evanghelia într-o lume tot mai străină de Biserică. loan al XXIII-lea fusese ales în ciuda vîrstei sale (sau datorită ei?). inconştient pregătit în profunzime. A fost. pentru că atît teologii. cît şi pastorii. sugera că astfel de concilii aparŃineau unei epoci depăşite. Biserica nu mai voia să fie Biserica închisă în ea. O mişcare precum JOC {Jeunesse ouvriere chretienm. între timp. în anul 1959. discuŃii ce reprezintă una din cheile de interpretare a acestor 140 RELIGIILE LUMII texte. mare număr de personalităŃi. de asemenea. într-adevăr. mişcare încurajată de lucrările istorice care arătau că liturghia a evoluat mereu. subterană pregăa conciliului. beneficiind de experienŃa unei exegeze critice. referitoare la puterea cvasiabsolută a papei. influenŃa de care se bucura un. alegătorii nehotărîŃi găsind în el. în gîndirea credincioşilor. a reluat ferm acest proiect şi astfel conciliul a fost realizat. iar pentru momentul actual să se vorbească doar despre „concilii generale". — „mişcarea ecumenică". Dar acest conciliu a fost. în primul rînd papa Ioan al XXII 1-lea. loan al XXIII-lea a murit şi succesorul lui. fiind inutile de acum înainte. dar şi cîŃiva prelaŃi precum Francois Lienard sau patriarhul unit Maximos IV şi unii dintre teologii a căror gîndire contribuise la această maturizare. născută dintr-un climat nou care trezea multora dorinŃa de a înŃelege ceremoniile şi de a participa la ele. Aceste trei mişcări erau înglobate într-o dinamică mai vastă. precum şi o mare parte dinamică a poporului creştin puneau întrebări tot mai precise care evidenŃiau necesitatea unor reforme. ca şi discuŃii care au dat naştere formulării lor. ceea ce a alterat ecumenicitatea lor — papa Paul al Vllea a sugerat de altfel ca termenul „ecumenic" să fie păstrat doar pentru primele şapte sinoade. papa loan al XXIII-lea. Unele întrebări. Dar conciliile de la Trento şi de la Vatican au fost limitate la episcopii care sînt legaŃi de scaunul de Ia Roma. în sfîrşit. Conciiiul Vatican II nu poate fi deci redus la textele votate cum trebuie pe care le-a produs. — „mişcarea liturgică". Au existat. străină faŃă de celelalte Biserici creştine şi de mişcările sociale. Pentru a organiza acest conciliu a fost nevoie de trei ani de pregătiri. surprinse şi interesate de îbarea la faŃă a Bisericii. A fost. pe care autoritatea romană sfirşise prin a o admite mai mult sau mai puŃin. . în afara unor şedinŃe formale. foarte puternică la un număr restrîns de creştini. deciarînd că Biserica avea nevoie de un aggiornamento. a cele mai largi pături ale societăŃii civile. Independent de aceste mişcări. care apăreau din diverse părŃi şi care determinau iniŃiative practice alături de aprofundări teoretice: — „mişcarea biblică". Aceasta dinamică s-a manifestat.Să amintim că un conciliu care se numeşte „ecumenic" reprezintă reunirea plenară a episcopilor din lumea întreagă. chiar înainte de cel de al doilea război mondial. recent ales. toate trei în sensul de a se lua în consideraŃie factorul de „modernizare". Impactul cu lumea şi cultura modernă genera confruntări. După tradiŃie. anterioare rupturii cu Răsăritul. atît pentru ei înşişi. suscitaseră iniŃiative reale — de multe ori sancŃionate cu severitate de autorităŃi — anticipînd reformele pe care avea să le adopte conciliul. Evenimentul conciliar nu ar putea fi redus la textele solemne promulgate. în interiorul ei. prin asumarea unor responsabilităŃ' de către laici. printre altele. dinamica globală era semn că. texte votate. în special în ansamblul mişcărilor numite AcŃiunea catolică. desigur.

c .A fost. istorici.. xi despre consensul acordat — sau refuzat — afirmaŃiilor de tig doctrinar şi.' să se p deschis. instituŃiile. într-adevăr. prin viaŃa lui. vocaŃia creştini! :articipa la responsabilităŃile comunităŃii umane străduindu-se să discearnă valorile care rodesc în sînul ei şi să contribuie la promovarea lor. exprimă ceea ce a „primit" cu adevărat.. sociologi. A fost. in stirşit. 1 textele suferă de pe urma diverselor compromisuri la c: cele reticenŃe ale unei minorităŃi opozante. t--^ "ncilîului. în sfîrşit. de la contestarea simbolizs ii '68 pentru FranŃa pînă la căderea Imperiului Sovietic. adică adevărul catolic. o fierbere in nndul poporului creştin. dar în final. . ca şi de pe urma atitudinilor timide ale unei părŃi a episcopatului. influenŃa de care se bucura un mare număr de personalităŃi. Această „luare în primii e" este opera întregului corp eclesial. Pentru aceasta trebuie să treacă mai mult timp decît s-a scurs pînă acum.ii a căror ginuut ~ ■. pastorii joacă un rol aici. ca şi de pe n mide ale unei părŃi a episcopatului. După părerea observatorilor externi.. Vom nota totuşi unele luări de poziŃie însene da mutaŃie: declaraŃia asupra libertăŃii r numai adevărul. Este vorb.. . Această „luare în primire" este opera întregului corp eclesial. cele două domenii fiind de altfel puternic întrepătrunse. căci era ceva vizibil). are drepturi). v ^ * . adică adevărul catolic. nu avea echivalent în istorie. într-un timp destul de scurt. recunoaşterea răspunderii laicilor în viaŃa Bisericii. prin viaŃa lui. recii ■ * (desigur. „înşire contribuise la această maturizare subterana preea-teolop. dar şi ciŃiva prelaŃi ard sau patriarhul unit Maximos IV şi unu dintre : contribuise la această maturizare subterană pregăr -c T ienard sau patriarhul unit Maximos IV şi unu dintre precum Francois Lienaiu r. trecînd prin 14U texte. Mai mult decît doială. . în acelaşi timp. Din 1965 are loc ce* se numeşte „luarea în primire" a conciliului. evenimentul Vatican II în sine va marca isto: Vom nota totuşi unele luări de poziŃie însemnate reprezentînd o profundă mutaŃie: declaraŃia asupra libertăŃii religioase (pe cînd pentru Vatican I numai adevărul. Conciiiul Vatican îl nu poate fi deci redus la textele care le-a produs. . trecînd j 3 le econointeresate de . . dar în final. i tican II a fost un eveniment important: faptul că un greoi a putut. cele două domenii fiind de altfel puternic întrepătrunse. nu avea echivalent în istorie.. ~ . în afară de aceasta. Această primă perioadă a receptării Conciliului Vat: ¥r ■ coincis cu o serie de crize ale societăŃii. Rapiditatea ac racterul ambiguu a ceea ce a rezultat la treizeci de a Perioada de după conciliu. de punerea în aplicare a deciziilor pastorale. o dată cu trecerea la limbile naŃionale în locul limbii latine. Pînă labele mai largi pături ale societăŃii civile. decizia concretă a reformei liturgice (ceea ce a frapat ce! mai mult. gur. textele suferă de pe urma diverselor compromisuri la care au dus puternicele reticenŃe ale unei minorităŃi opozante. de punerea în aplicare a deciziilor pastorale. fără nici o îndoială. în parte. Ierarhia. lucrarea conciliară nu a amplorii şi profunzimii problemelor cu care se confn parte. Pentru aceasta trebuie să treacă mai mult timp decît s-a scurs pînă acum. voca responsabilităŃile comunităŃii umane strădu : care rodesc în sînul ei şi să contribuie la promo concretă a reformei liturgice (ceea ce a frapat ce a n vizibil). Din 1965 are loc ceea c. poporul creştin. instituŃiile. de la contestarea simbolizată de mai '68 pentru FranŃa pînă la căderea Imperiului Sovietic. Vatican II a fost un eveniment important: faptul că un aparat mondial atît de greoi a putut. într-un timp destul de scurt. exprimă ceea ce a „primit" cu adevărat. Este vorba aici despre consensul acordat — sau refuzat — afirmaŃiilor de tip doctrinar şi. Această primă perioadă a receptării Conciliului Vatican II a coincis cu o serie de crize ale societăŃii. surprir schimbarea la faŃă a Bisericii. ceea ce a refuzat sau a lăsat deoparte. Rapiditatea aceasta explică poate caracterul ambiguu a ceea ce a rezultat la treizeci de ani de la conciliu. .lucrarea conciliară nu a putut fi pe măsura amplorii şi profunzimii problemelor cu care se confrunta şi pe care. Ierarhia.aoaj teologic se numeşte „luarea în primire" a conciliului. poporul creştin. timidă) unei autenticităŃi creştine B răspunderii laicilor în viaŃa Bisericii. Mai mult decît textele. timidă) unei autenticităŃi creştine Bisericilor necatolice. teologii... . politologi. de asemenea. să se pună in discuŃie atît de deschis. în primul rînd papa Ioan al XXIII-lea.. le stîrnea din conştiinŃa confuză încă a Bisericii. o dată cu trecerea la limbile naŃionale în loc După părerea observatorilor externi. Ńj teologic Perioada de după conciliu. le stîrnea din conştiinŃa confuză încă a Bisericii. sociologi.. evenimentul Vatican II în sine va marca i . pastorii joacă un rol aici. teologii. ceea ce a refuzat sau a lăsat deoparte. în acelaşi timp.

de care depind diaspora greacă. RAHNER.). Slovaciei şi Americii de Nord. JOSSUA. în cazul de faŃă. Le Cerf. O Biserică dotată cu „autonomie internă" rămîne legată strîns de Biserica ei mamă şi nu are nevoie decît de acordul acesteia. apoi în urma activităŃilor misionare. care se găsesc mai ales în Kenya. GUTTIEREZ. şi de Ierusalim. care dispun de „autonomie internă"1. PARENT. 1985. Bielorusia.. G. Paris. M. BUSSINI. Or. Y.. Theologie de la liberation. Le Cerf. Le Centurion. cu care se aseamănă mult cele 50 de milioane de ortodocşi necalcedonieni (unitatea de credinŃă dintre cele două Biserici a fost proclamată în 1989 şi 1990). ale Serbiei. Compter sur Dieu. Trăite fondamental de la foi. Le Cerf. Dieu createur. 1 O Biserică autonomă ca Biserică autocefală trebuie să fie recunoscută de toate Bisericile ortodoxe. arhiepiscopia de origine rusă a Europei occidentale. simbolurile acesteia şi învăŃătura de credinŃă. decizia i era ceva ine. Estonia şi Moldova. Le Cerf. . 1978. conduse de patriarhi. A. conduse de arhiepiscopi (pentru Grecia. 1992. de către patriarhia Moscovei. de Antiohia. Paris. F.. — patriarhia Moscovei. ---------. a fost constituită în anul 1970. 1993. La Reception de Vatican II. României şi Bulgariei. La Morale. Le Corps humain: du soupcon ă l'evangelisation. Le Cerf. Le Centurion. G. Le Cerf. Le Cerf. Paris. THEVENOT. ologi.. Biserica ortodoxă numără circa 200 de milioane de botezaŃi.. Le Cerf. J. Paris. crizele econo142 RELIGIILE LUMII O antropologie „optimistă" AUBERT. Paris.. ca şi scrierile PărinŃilor rămîn punctele ei de referinŃă fundamentale. GANOCKZY. Bisericile autonome ale Finlandei şi Cretei (alegerea primatului unei Biserici autonome trebuie să fie confirmată de Biserica mamă. — patriarhiile „apostolice": de Alexandria. 1979. Le Centurion. 1953. Homme createur. de care depinde diaspora arabă creştină. ci o interdependenŃă.um trebuie pe măsura e care. — Biserica ucraineană autocefală şi Biserica autocefală a Macedoniei nu au fost recunoscute de nici o altă Biserică ortodoxă. în . LEGRAIN.asta. — Biserica naŃională a Georgiei.-M. O structură a Bisericii CONGAR. condusă de un catholicos (titlu dat altădată şefilor Bisericilor care se găseau în afara frontierelor de răsărit ale Imperiului Bizantin).. din ortodocşii de origine msă şi ucraineană care s-au răspîndit în Lumea Nouă. L 'Homme pecheur devant Dieu. Paris. Paris. Continuitatea ei cu Biserica primului mileniu este pregnantă. Constantinopol). Poloniei. autocefalia nu este o independenŃă. Les Idees maîtresses de Vatican II. 1971. Ministeres et communion ecclesiale. R. Paris. 1971. Biserica ortodoxă se prezintă ca o comuniune de mai multe Biserici. 1978. Iată lista acestora: — patriarhia „ecumenică" de Constantinopol. (ed. — Bisericile naŃionale ale Greciei şi Ciprului. Jalonspour une theologie du la'icat. Le Centurion. aceasta fiind prima Biserică autocefală pur occidentală. BISERICA ORTODOXĂ de Olivier Clement Biserica ortodoxă este una dintre cele trei expresii majore ale creştinismului. — Bisericile naŃionale. în Uganda şi în Zair şi care au apărut mai întîi spontan. G. de care depind Biserica autonomă a Japoniei şi Bisericile din Ucraina. din respect pentru patriarhia ecumenică. Paris.-P. MARTELET. Va-dial atît de Ńie atît de ăzbate cailiu. de care depind comunităŃile negre. de care această biserică a depins mult timp).. us puterni-udinilor tinici o îno profunVatican I lesiunoaşterea articipa la 'orile şit. J. 1983. X.. Conciliul din secolul al XX-lea şi viitorul Concile Vatican II (texte). 1974. 144 RELIGIILE LUMII — Bisericile minoritare ale Albaniei (în plină reconstrucŃie). Pretres et e\'iques. 1992. 1985. Lumen vitae. Letonia. ALBERIGO. K. Paris...

desigur. apoi de ordin politic (revoluŃiile comuniste. ca şi Biserica catolică. Această perioadă este caracterizată de trei linii de evoluŃie: avîntul misiunii. cea a Etiopiei şi cea a Indiei de Sud cu o importantă diasporă în Occident. separarea dintre Apusul şi Răsăritul creştin. centrul unei culturi creştine viguroase şi creatoare. războiul din Liban). misiunea bizantină converteşte lumea răsăriteană. „egalul apostolilor". cel puŃin în planul spiritual. Simultan. Alaska şi în Insulele Aîeutine. pînă la comunităŃile dispersate în China. Tensiunea profetică înspre acesta din urmă a fost atunci apărată de monahism. latină (română şi „moldavă": circa 20 de milioane). are de facto putere de decizie în desemnarea patriarhului. . slavă de sud (circa 22 de milioane). în sud. Această experienŃă monastică a fost împărtăşită poporului creştin prin exemplul. începînd din secolele al V-lea — al VH-lea. „bipolară": în vreme ce universitatea imperială transmite o cultură umanistă uneori anti-creştină. împăratul. la rîndul lui.. de multe ori misionarii fiind aceia care dau acestor limbi un alfabet şi o sintaxă. Sfînta Scriptură şi liturghia sînt traduse în limbile populare. este şi ea total izolată iar destinul ei pare nesigur. Structura lumii bizantine este. Prin criza din secolul al VH-lea. aceea a martirilor. care încearcă să se reimplanteze în Rusia cu numele de Biserica rusă liberă. răspîndeşte în întregul univers ortodox adevăraŃi misionari. în Australia circa un milion. mai ales. — braŃul răsăritean reprezintă drumul istoric al misiunii ruse. în majoritate călugări şi siro-palestinieni.axa verticală este formată la nord de ortodoxia arabă (circa 5 milioane de botezaŃi). corespunde fie unor grefe ale Bisericii ruse în Finlanda. paternitatea spirituală şi. asiatice. traversînd Asia. Bisericile siriace. în special. este conştientă de totala ei continuitate cu Biserica din primul mileniu. msă şi bielorusă (circa 100 de milioane). în America Latină 3 milioane. primirea.. Coreea. o importanta aprofundare teologică. SCURTA ISTORIE.— Biserica rusă din afara frontierelor sau Biserica sinodală. Invaziile musulmane în Orientul Apropiat. scot la iveală un fluviu imnografic în care sensul grecesc al luminii şi al armoniei se uneşte cu sensul semit. în secolul al IX-lea. Ortodoxia constituie astfel un fel de cruce uriaşă la scară planetară: —. — braŃul apusean. Japonia. este depăşită ispita cezaro-pa-pismului. a PărinŃilor şi a celor şapte BISERICA ORTODOXĂ 145 sinoade ecumenice. peninsula Athos devine centrul spiritual propriu-zis al ortodoxiei: fiecare Ńară ortodoxă întreŃine aici una sau mai multe mînăstiri care coexistă cu pustnicii şi cu schivnicii. carnal al lui „Dumnezeu patetic". cuceririle israeliene. Trăsătura bizantină Perioada care Ńine de la al Vll-lea sinod ecumenic pînă la căderea Con-stantinopolului (1453) poate fi numită propriu-zis bizantină. tensiunea tot mai mare în relaŃiile cu Roma fac din Constantinopol altera Roma. Aceasta se alătură astfel unei prezenŃe creştine foarte vechi în Ńările române şi caucaziene. unica tentativă (rămasă embrionară) de „uniatism" ortodox. s-a luat hotărîrea ca episcopii să fie recrutaŃi dintre călugări. de rit galican (circa 2 000 de credincioşi). pelerinii abundă şi Sfîntul Munte. trecerea la civilizaŃia proto-bizantină. poeŃi teologi de renume. bărbaŃi căsătoriŃi. între profetism şi sectarism. care marchează în Orient. de comunităŃile din Africa Neagră (circa 200 000). este şi ea într-o totafă izolare canonică. ucraineană (circa 30 de milioane). dintre care în jur de 200 000 în FranŃa. călugării au încercat să-i asocieze pe simplii credincioşi la modul lor de viaŃă. de altfel foarte puternic. celălalt fiind acela de „slava cea dreaptă") se izbeşte de rezistenŃa unei adevărate Biserici mărturisitoare. susŃinută de cele mai multe ori de călugări. Polonia şi Slovacia. — Episcopia catolică-ortodoxăa FranŃei. în folosul unei concepŃii „simfonice" asupra raporturilor dintre Stat şi Biserică. discipolii lui Metodiu şi Chirii. elenă (circa 12 milioane). începînd cu Constantin şi cu Teodosie a existat. însă orice încercare din partea lui de a modifica etica sau „dreapta doctrină" (acesta este unul dintre sensurile cuvîntului „ortodoxie". Dar preoŃii de parohie rămîn. fie. 146 RELIGIILE LUMII La sfîrşitul primului mileniu. în America de Nord 4 milioane. în realitate. riscul mare de a confunda împărăŃia lui Dumnezeu cu împărăŃia Cezarului convertit în mod miraculos. cu multe invazii. prăbuşirea Greciei. Bisericile ortodoxe necalcedoniene sînt Biserica Armeniei. în mod normal. prin posturi îndelungate şi printr-o intensă viaŃă liturgică. a cărui funcŃie este deci plină de un imens prestigiu religios. ca să se evite o oarecare „mondenizare" a episcopatului. Biserica ortodoxă. După tradiŃia poliglotă a Răsăritului. prin elaborarea liturghiei numită bizantină. marilor migraŃii din secolul al XX-lea de ordin economic (exodul slav şi mediteranean către „emisfera occidentală"). Moştenirea patristică Individualizată prin evoluŃia proprie a Răsăritului creştin. Astfel în Europa occidentală se găsesc mai bine de un milion de ortodocşi. După criza iconoclasmului. Biserica coptă.

prin Fiul. esenŃial fiind faptul că. cruciada a patra a dus la jefuirea Constantinopolului printr-o profanare frenetică. Alături de factorii importanŃi. în secolul următor. Ńîşnind de la Tatăl. Răsăritul a rămas fidel unei concepŃii sinodale a Bisericii. Liturghia devine un spectacol sacru. organizează o puternică vatră de creştinism slav în Bulgaria. persecuŃia creştinilor ortodocşi şi necalcedonieni în statele latine din Răsărit). Creşte tot mai mult ispita unui ritualism de-a dreptul magic. începînd cu bulgarii. reîmprospătarea artei icoanei şi a frescei. cuvintele „şi de la Fiul". se desfăşoară o renaştere transfigurată. pe atunci alipită Poloniei-Lituaniei. O dată cu reforma gregoriană. prin mitul eshatologic al „Celei de a treia Rome"). dintr-o teamă cuvioasă. la capătul unei uri mereu crescînde şi reciproce. dependenŃa unilaterală a Duhului în raport cu Fiul s-ar traduce printr-o BISERICA ORTODOXĂ 147 dependenŃă analoagă a libertăŃii profetice după Sfîntul Duh. mişcarea pustnicilor transpune aventura primilor călugări în pădurea nordică. a adăugat formulei ioanice — reluată de către cel de-al doilea sinod ecumenic — „Duhul purcede de la Tatăl". în care umanul se afirmă fără a se separa de divin. Kievul şi Novgorodul primesc botezul în mod oficial în anul 988. DominaŃia otomană în Balcani. a tradiŃiei isihaste (din grecescul hesychia: pace. Tot atunci arta icoanei a atins culmea dezvoltării. în Ucraina. Papa desemnează cu autoritate un patriarh latin şi favorizează latinizarea fragilului imperiu latin constituit atunci. Dumnezeu cel viu. din iubire pentru oameni. în latină Filioque. aceasta a dat naştere unei reforme interioare a Bisericii (slujirea săracilor. în Duhul Sfînt. căci Occidentul. ci şi vremelnice. presiunile ciclice ale statului. se face foarte rar. Numai că tragediile istorice aveau să înăbuşe totul. începînd cu secolul al XlII-lea în Serbia pînă în secolul al XlV-lea în Rusia. prestigiul culturii iezuite. eşuează o încercare de reapropiere. se crede. are loc o difuzare progresivă a culturii „slavone" în rîndul elitelor. se face participabil prin „energiile" sale. Sinteza palamită a fost susŃinută de o readaptare. Schisma dintre Apusul şi Răsăritul creştin este în realitate un lung proces de îndepărtare care se precizează între secolele al Xl-lea şi al XlII-lea. a strălucit în Schimbarea la FaŃă şi a luminat noaptea Paştilor pentru a pătrunde acum în Sfînta Euharistie şi a anticipa Parusia. Pentru ortodocşi Filioque compromite „monarhia " Tatălui. cu condiŃia ca ritualul şi obi148 RELIGIILE LUMII . iconostasul — acest hotar acoperit cu icoane care separă altarul de naos — se hipertrofiază pentru a proteja „Sfînta Sfintelor". în cadrul unei „simfonii" cu Statul. linişte. relativa izolare şi un anumit arhaism al Rusiei moscovite. primatul roman a evoluat către o monarhie tot mai pregnantă (proces care nu se va încheia decît în 1870) şi s-a afirmat ca un izvor al oricărei puteri. în raport cu prezenŃa tainică şi ierarhică a lui Cristos. în secolul al XHI-lea. Atunci a fost evanghelizat în profunzime poporul rus. blîndeŃea unirii cu Dumnezeu). situaŃia ambiguă dintre Moscova şi Constantinopol i-au făcut pe episcopii ortodocşi să ceară alipirea la Roma. să se strîngă în locurile din nord-estul Ńării şi să se unifice în jurul Moscovei. După distrugerea Kievului de către mongoli. cu ceea ce se întîmpla la Templul din Ierusalim. toate acestea fac să domnească o mentalitate de societate „tradiŃională". poporul lui Dumnezeu tinde să se confunde cu naŃionalitatea pe care Biserica o ocroteşte (în Imperiul Otoman) sau o exaltă (în Rusia. ca semnificaŃia religioasă a Imperiului. Biserica ajută poporul rus.apostolii slavilor. la Constantinopol şi în Grecia. mai întîi la Muntele Athos. împrăştiat şi sălbăticit. care pune accent pe harul Duhului Sfînt şi deci pe experienŃa creştină. Controversa privitoare la „purcederea" Sfmtului Duh se învîrte în jurul formulei Filioque. Este vorba în special de sinteza realizata în secolul al XlV-lea de Sfîntul Grigorie Pala-mas şi confirmată de sinodul reunit la Constantinopol în anul 1351: total inaccesibil în „supra esenŃa" sa. în secolele al XlV-lea şi al XV-lea. dar perimaŃi astăzi. amplificată de un Serghie de Radonej pînă la o vastă lucrare socială. dese împărtăşiri) şi unei importante creaŃii culturale: umanismul creştin şi spiritualitatea pentru laici a lui Nicolae Cabasila. Din secolul al XV-lea pînă în secolul al XVH-lea: Evul Mediu ortodox De la căderea Constantinopolului pînă la începutul secolului al XVIII-lea. rolul papei în Biserică şi teologia Sfîn-tului Duh. prin această lumină necreată care. se desfăşoară un fel de „Ev Mediu" ortodox. nu doar spirituale. fără ca vreun sinod ecumenic să fi examinat vreodată această problemă. ortodocşii consideră drept cauze durabile şi propriu-zis teologice ale schismei cu Apusul. ceea ce duce la un schimb de anateme între un legat pontifical şi un patriarh de Constantino-pol. culturală şi de pacificare politică. sînt evanghelizaŃi sîrbii. Persoana se eliberează. în 1204. împărtăşirea. veche de secole (ambiguităŃi bizantine la trecerea cruciadelor anterioare. prin Teofan Grecul şi Andrei Rubliov. Acest univers ortodox se închide cu atît mai mult cu cît este supus asalturilor unui catolicism însufleŃit de Contra-Reformă. în acest context. în anul 1054. în afară de aceasta. Descoperim tot mai mult rodnicia teologică a acestei epoci. la fel.

pentru că face corp comun cu poporul şi se teme de influenŃa turcă asupra patriarhiei din Constantinopol. duc lupte zadarnice împotriva ei. unitatea patriarhiei Antio-hiei a fost distrusă. în derîdere. dezvoltă o întreagă pedagogie a credinŃei. Atunci cînd bulgarii cer o Biserică naŃională de care depind. este în primele rîhduri ale acestei lupte. în anul 1701. la care au participat patriarhii de Antiohia şi de Alexandria. Ea capătă un statut de autocefalie în fiecare dintre aceste naŃiuni care renasc. unde se refugiază mari maeştri spirituali ruşi şi ucraineni). preconizează deasa împărtăşanie. pentru a simŃi lumina şi viaŃa care radiază din Cristos cel înviat. sprijinindu-se pe Viena şi pe Roma. în timp ce numeroşi călugări formaŃi de Paisie vin în această Ńară. mai bine zis. precum măcelarul Papoulakos. şi redescoperă marea sinteză teologică şi mistică a Evului Mediu bizantin. Biserica. dar şi limba şi cultura acestor naŃionalităŃi. a denunŃat mesianismul naŃional şi ritualismul magic. devine persecutor. Paisie Velicikovski. la care pînă la urmă aderă majoritatea episcopatului ortodox local pentru ca în felul acesta să se apere Ńărănimea română de opresiunea maghiară. se pare. Betleem. în Rusia. ameninŃat de Austria şi de Rusia. compatrioŃii lor stabiliŃi la Constantinopol. Nicodim traduce mai mulŃi autori spirituali ai Apusului. caracterul sacramental al Bisericii. aceea care a păstrat nu numai credinŃa. principiul autocefaliei trebuie să rămînă teritorial şi nu naŃional. Primenirea filocalică Secolul al XVIII-lea a însemnat o vreme de chinuri mari pentru Biserica ortodoxă. folosind metodele erudiŃiei occidentale. în jurul patriarhului An-tim al Vl-lea şi al patriarhilor de Alexandria şi de Antiohia. în secolul al XVII-lea. unde renovează „paternitatea spirituală".ceiurile răsăritene să se menŃină. certurile între popoare în interiorul Bisericii lui Cristos". 1666-1667. ci de la influenŃa „colivarilor"2 alungaŃi de la Muntele Athos 2 Nicodim Aghioritul şi prietenii săi au fost numiŃi astfel. ridiculizează civilizaŃia post-bizantină iar profeŃii. ortodoxia reuşeşte să supravieŃuiască datorită continuităŃii liturghiei şi spiritualităŃii. Cu toate acestea. adică naŃionalismul religios. un stareŃ ucrainean stabilit în Moldova. ascetice şi mistice (dimensiuni care în Răsărit nu pot fi separate). slăbită din punct de vedere intelectual. armata austriacă distruge aproape o sută patruzeci de mînăstiri trăgînd cu tunurile asupra lor. cinci volume in-folio publicate în anul 1782. Adevăratul răspuns nu vine de la teologii formaŃi în Germania. . populaŃiile creştine din Balcani se eliberează unele după altele de sub stăpînirea otomană. un sinod reunit în 1872 în acest oraş. incapacitate de a admite cea mai mică diversitate în practica liturgică. rolul Duhului Sfint în Sfintele Taine şi pe acela al libertăŃii în deschiderea către har. Opera sa majoră este Filocalia. Imperiul Habsburgic creează o aşa-zisă Biserică „unită". Fenomene asemănătoare se observă în România şi în Grecia. împărătesele „luminate". organizează. Imperiul Otoman. în formarea acestor comunităŃi „unite". Reforma interioară izbucneşte la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Se pregăteşte totuşi o primenire: prin predi-carea dreptăŃii sociale şi prin înmulŃirea şcolilor de toate gradele (Sfîntul Tihon de Zagorsk în Rusia şi Sfîntul Cosma în Grecia) şi printr-o afirmare a sevei spirituale (grupuri feminine de rugăciune în Rusia. o imensă culegere de tratate teologice. Problema otrăveşte şi astăzi relaŃiile dintre catolicism şi ortodoxie. ortodocşii au văzut refuzul caracterului lor eclesial. între Reformă şi ContraReformă. reînnoirea tradiŃiei isihaste în Moldova. de către adversarii lor de la muntele Athos. dar şi pe laici. Multe sinoade (Iaşi 1642. mai ales Ecaterina a H-a. creîndu-se o Biserică „greco-catolică". în 1718. 1672) afirmă. o vastă muncă de traducere şi editare a textelor patristice şi face ca mişcarea filocalică să treacă din lumea greacă în lumea slavă şi română. în urma unui lung conflict intern pentru ocuparea tronului patriarhal. patriarhia este suprimată de Petru cel Mare şi Biserica este supusă unui sinod în care puterea reală aparŃine unui mare funcŃionar laic („procurorul general al Sfintului Sinod"). Un grup de maeştri spirituali — în special Nicodim Aghioritul şi Macarie NoBISERICA ORTODOXĂ 149 taras — regăsesc sensul comunitar al slujirii. condamnă „fi-letismul". „invocarea Numelui". Europa de sud-est în secolul alXIX-lea în secolul al XlX-lea. pentru că ei preconizau împărtăşirea deasă şi subliniau caracterul pascal al duminicii. dinastia bavareză impusă de „marile puteri" nesocoteşte sau. încît a provocat schisma — Raskol — „bătrînilor-credincioşi" sau „vechilor ritualişti" ruşi. Pentru a înăbuşi orice rezistenŃă. paralizează practica alegerii mînăstirilor şi secularizează bunurile Bisericii. îi cheamă pe călugări. în Transilvania. necunoaştere a istoriei. „rivalităŃile naŃionale. în special ExerciŃiile ignaŃiene. Sinodul de la Moscova. Filocalia slavonă este publicată în 1793 în Rusia. al căror avantaj este obîrşia populară. Anumite confrerii laice salvează în parte ortodoxia şi Biserica ucraineană este astfel divizată. dar capitulînd în privinŃa primatului papal şi a preceptului Filioque: aşa s-a făcut unirea de la Brest din anul 1596. la „rugăciunea inimii". în timpul căruia unii candidaŃi au cerut ajutorul Romei. în Grecia. Filocalia — „Iubirea frumuseŃii" —. Moscova. dar cu atîta violenŃă.

el restabileşte deplina responsabilitate a poporului lui Dumnezeu şi alegerea episcopilor de către acesta. el alege un patriarh. ca Marx. 3 „Marea Idee" preconiza restaurarea Imperiului Bizantin. de la sfîrşitul secolului al XlX-lea pînă la primul război . înainte de a fi — în anul următor — risipit de bolşevici. care va duce la un dezastru naŃional. din impersonalitatea ritualului şi din familia patriarhală. Tatăl lui Cristos şi. Nietzsche sau Freud (care-1 va comenta!). ci şi de un spirit de viaŃă reînnoit în interiorul Bisericii. se reuneşte în anul 1917. începută de mînăstiri. „abundenŃa de lumină eristică ce se dezvăluie acolo". dar în altă perspectivă. pentru prima oară. în secolul al XlX-lea. Astfel. La începutul secolului al XX-lea. cunoaştere care accelerează ruinarea unei religii folclorice. Urmîndu-1 pe Dostoievski se desfăşoară. care ating nivelul universităŃilor occidentale. misiunea filocalică realizată de discipolii lui Paisie atrag după ele punerea în valoare a funcŃiei profetice. este reluată şi dezvoltată de academiile teologice. BISERICA ORTODOXĂ 151 Vedem ieşind la suprafaŃă. 1871) renunŃă de bunăvoie şi în chip dramatic la o strălucită carieră ecleziastică pentru a mărturisi o kenosis a Cuvîntului şi să dea la iveală „în profunzimile întunecoase ale gîndirii moderne". profunzimi pînă atunci inexplorate. adună la un loc nu numai episcopi. Ei însufleŃesc o întreagă renaştere culturală. nu numai din popor. preconizează împărtăşaniile dese pregătite de slujbe duhovniceşti colective. Atunci cînd armata grecească va încerca să realizeze acest proiect. la fel de important. la hotarul neantului. aparent anticreştine. Dumnezeul lui Dostoievski se revelează în dezmembrările omului. Rusia pînă în 1917 Strălucirea Sfintului Serafim de Sarov. Convocarea sinodului este hotărîtă din anul 1904 şi „o comisie presinodală" pregăteşte un vast aggiornamento.refuzau ritualurile de substituŃie în această zi. 150 RELIGIILE LUMII şi răspîndiŃi în toată Ńara. Macarie şi Ambrozie. în rest. fidelitate faŃă de arkhe — faŃă de mesajul original). cei mai lucizi explorează prăpastia nihilismului pentru a-1 descoperi aici pe Cris-tos învingătorul morŃii şi al infernului. analog „abatelui" în FranŃa. 4 Titlu monahie. fenomenul este reprezentat de Ioan de Kronstadt care evanghelizeaza mediile muncitoreşti. La începutul secolului al XX-lea. Ioan de Kronstadt a fost un autentic şi modest taumaturg. un vizionar. în ciuda unor opoziŃii groteşti. după primul război mondial. Apostolos Makrakis. prin el. care definea viaŃa creştină drept „dobîndire a Sfintului Duh". pentru preoŃii de parohie. Biserica cere eliberarea ei juridică. după două secole de întrerupere. filozofi şi scriitori. departe de intelighenŃia sectară care-şi face din ateism o religie. dar va fi stupid împuşcat în anul 1937. Alexandru Papadiamantis (n. mare matematician şi fizician. toŃi sînt răspunzători de toŃi iar pămîntul devine Sfînta Taină. dezvoltă un laborios efort în plan social. 1911) exprimă în nuvelele şi romanele sale tot ce este mai bun în spiritualitatea monastică şi populară şi creionează un fel de folosire liturgică a existenŃei pînă în cele mai simple gesturi şi de către fiinŃele cele mai primitive. savant de geniu. prin multe aspecte arhaice (dar acest cuvînt poate însenina. Mesajul lui Dostoievski este că Dumnezeu cel viu. harismatice a stareŃului. dar favorizează conştientizarea profundă a credinŃei. antropologia PărinŃilor. este singura confesiune creştină care a atras atenŃia unuia dintre „părinŃii" modernităŃii — Dostoievski —. Mişcarea de traduceri şi studii patristice. adică refacerea patriarhiei. de asemenea. Dostoievski şi filozofia religioasă Reînnoirea este legată intim de cunoaşterea tot mai profundă a Occidentului. el îşi va asuma importante responsabilităŃi ştiinŃifice după revoluŃie. Sinodul acesta. vine să studieze la Academia de Teologie de la Moscova şi dezvoltă o sinteză novatoare a gîndirii creştine chiar în inima fenomenului ştiinŃific modern. în „natura sintetică" a lui Cristos. în anul 1922. Pavel Florenski. dar se face vestitorul unei „Mari Idei"3 cvasimesianice. va fi distrusă de naŃionaliştii turci şi toŃi grecii din Asia Mică vor fi expulzaŃi. CredinŃa trece „prin marele creuzet al îndoielii". concentrarea comunităŃilor greceşti răspîndite în Asia Mică într-un singur stat. în acest sens sînt emblematice destinele — ca şi cum s-ar încrucişa în ciuda distanŃei în timp — a doi mari gînditori religioşi: arhimandritul4 Alexandr Buharev (n. regăseşte. „este libertatea şi bucuria omului". Hirotonit preot în 1911. în „pustiul" de la Optino. pot fi văzuŃi marii gînditori „slavo-fili" precum Kireievski şi titanii literaturii — Gogol şi Dostoievski — ori ai gîndirii — Leontiev şi Soloviov. închistarea castei preoŃilor (preotul fiind aproape întotdeauna fiu de preot) este distrusă nu numai de revolta multor seminarişti (Stalin va fi unul dintre aceştia). ci şi intelectuali „căutători de Dumnezeu". „coliva". AbsenŃa lui Dumnezeu devine importantă. şi al nostru. devenit onorific. amînat mereu de un împărat marcat de o ezitare maladivă. unde se succedă stareŃii Leonida. pe Tihon. o sfinŃenie sacerdotală. „părinte spiritual" înzestrat cu „înŃelegerea sufletelor": vin spre el valuri de oameni. ortodoxia. Dumnezeul devenit om respectă libertatea oamenilor pînă acolo încît se lasă asasinat de ei — dar ca să dea viaŃă asasinilor săi. mai precis consumul acelui preparat dulce care se serveşte la înmormîntare. ci şi preoŃi şi delegaŃi laici.

ea devine. părintele Nicolae Kazatkin asigură înflorirea unei viguroase comunităŃi ortodoxe care foloseşte ca limbă de cult numai japoneza. Nesmelov. Colectivizarea pămînturilor. este însoŃită de distrugerea creştinismului rural şi deportarea preoŃilor şi a cîntăreŃilor de la sate. misiunea ortodoxă este de fapt aceea a Bisericii ruse. a Antiohiei (al cărei sediu se află. singurul profesor de teologie printre aceşti aventurieri ai spiritului. caută să unească dionismul şi creştinismul. Din anul 1918. separarea radicală a Bisericii de stat şi de şcoală a fost concepută în perspectiva . în secolul al XlX-lea şi pînă în 1917. veniŃi din regiunile subBISERICA ORTODOXĂ 153 carpatice şi dispreŃuiŃi de un catolicism local de nuanŃă irlandeză şi italiană. Biserica rusă a suferit cele mai groaznice persecuŃii pe care le-a cunoscut vreodată lumea creştină. Este de remarcat faptul că au existat preoŃi şi episcopi care s-au arătat interesaŃi de numeroasele cercetări asupra sensului cosmosului. evidenŃiază în sexualitatea bazată pe dragoste calea posibilă a unei experienŃe religioase fundamentale. artistică şi literară care a fost numită cîteodată „vîrsta de argint" a culturii ruseşti. Berdiaev accepta sfidările şi minimalizările lumii moderne: de fapt. într-o viziune care anticipează ecumenismul. Aşa au luat naştere „reuniunile religioase şi filozofice" la care cei mai serioşi oameni ai bisericii se întîlneau cu cei mai îndrăzneŃi gînditori. sugerează chipul lui Dumnezeu „în negativ" subliniind că persoana nu are o altă definiŃie decît aceea că este de nedefinit. moştenitori ai lui Soloviov. Trei mari misionari: arhimandritul Macarie în Siberia apuseană. inversînd interpretările lui Freud. între 1928 şi 1934. declaraŃi „chiaburi ideologici". adesea brutal — în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ortodocşii arabi devin atunci pionierii renaşterii arabe. din Evul Mediu. Pătrunşi de această idee. alegerea se face între „moartea omului" sau descoperirea persoanei. în această Ńară. Vladimir Soloviov (n. cu zeci de mii de martiri. Misiunea şi Orientul Mijlociu pînă în 1917 în această perioadă. Biserica rusă (reprezentată de Societatea Rusă din Palestina) intervine în favoarea ortodocşilor arabi dominaŃi de un episcopat grec impus de patriarhul de Constantinopol. Academia din Kazan a devenit un mare centru de studii misionare şi de isla-mologie. legată multă vreme şi de persecutarea credincioşilor de rit vechi (acceptaŃi de către stat de abia în 1905). apoi. o nouă „vîrstă de aur". încearcă să înŃeleagă şamanismul. Identificată cu un proces de rusificare. chipul lui Dumnezeu. al creativităŃii umane. cercetări care aveau drept scop fixarea în istorie şi în cultură a efortului de „transfigurare" rezervat pînă atunci monahismului. Ivanov). conivenŃa ei cu „antroposogia". strîns legată de o vastă reîmprospătare ştiinŃifică. de fapt. La începutul secolului al XX-lea. care rareori provin din mediul universitar. Hipius.mondial. cei mai mari resping ambiguităŃile. al erosu-lui. în jurul anului 1900. în Orientul Mijlociu. Nadha („Trezire") care propovădu-ieşte unificarea şi independenŃa „semilunii rodnice" într-o societate laică deschisă modernităŃii. ba chiar corupŃia episcopilor îi împiedicau pe ortodocşi să se apere cu eficacitate împotriva uniaŃilor (înarmaŃi mai bine cultural şi favorizaŃi de FranŃa) şi împotriva misionarilor protestanŃi (care se bucurau de sprijinul Ńărilor anglo-saxone). violenŃa antireligîozităŃii marxiste s-a dezlănŃuit în Rusia. Ea publică o întreagă bibliotecă ortodoxă în vreo cincizeci de limbi asiatice. existenŃa în comuniune. Pînă în anul 1941. mai sensibilă faŃă de limbile şi culturile locale. în Japonia. pasivitatea. 1900) vrea să apropie căutarea occidentală de contemplaŃia orientală. Totul se întoarce pe dos în cea mai mare şi mai populată patriarhie. De acum înainte ea se fundamentează pe o mărturie liturgică (în limba fiecărei populaŃii) şi de multe ori pe un ajutor social dezinteresat. Rozanov. minunata aventură a „filozofiei religioase" ruseşti. Şestov clatină „evidenŃele raŃiunii" prin „revelaŃiile morŃii". punînd în aplicare lectura spirituală a lui Nietzsche. Marea încercare (de la 1917 pînăla Perestroika) Din anul 1917. după cel de al doilea război mondial. „noua con152 RELIGIILE LUMII ştiinŃă religioasă" (Merejkovski. Misiunea rusă se menŃine în Alaska şi în insulele Aleutine (vîndute de Petersburg Statelor Unite ale Americii în 1867) şi poate astfel uni toŃi imigranŃii ortodocşi care sosesc în Statele Unite respectîndu-le diversitatea. sinteza universului. în Europa de Sud-Est. pe care otomanii îl făcuseră responsabilul unui millet ortodox. conceptualizează „telurismul sacru" al sufletului rus şi preconizează deja o ecologie creştină. „Sofiologii" (Florenski. Marile epurări staliniste dintre anii 1937 şi 1938 distrug ceea ce a mai rămas din intelighenŃia creştină: atunci a fost împuşcat părintele Pavel Florenski. mulŃi credincioşi uniŃi. DominaŃia aceasta. traduc Sfinta Scriptură şi Liturghia în mai multe dialecte care în felul acesta vor căpăta statut de limbi scrise. se întorc de bunăvoie la ortodoxie. Ioan Ve-niaminov şi Sfîntul Gherman de Alaska în Extremul Orient şi în Pacificul de Nord înfruntă o natură aspră şi distanŃe enorme. la Damasc) o dată cu lunga criză (1891-1906) care permite venirea la putere a unui patriarh arab şi întărirea unui episcopat autohton. Bulgakov).

Australia) există o diaspora ortodoxă care numără în jur BISERICA ORTODOXĂ 155 de 10 milioane de botezaŃi. obligîndu-1 să servească propaganda regimului în străinătate. Bisericile ortodoxe din Europa de Sud-Est au cunoscut. Din 1960 pînă în 1964.„decăderii religiei". în diaspora domneşte o mare confuzie canonică. în Occident (Europa Occidentală. orice cateheză sau publicaŃie creştină este interzisă. fapt pe care ideologia oficială îl considera de neînlăturat şi care trebuia să fie accelerat: de aceasta se ocupă asociaŃia „luptătorilor fără Dumnezeu". mulŃi episcopi şi preoŃi se întorc din deportare. şi 154 RELIGIILE LUMII realizează în felul acesta — compromiŃîndu-le pentru multă vreme — unele din reformele prevăzute în lucrările presinodale. Perioada următoare. Ritul bizantin este tot mai mult celebrat în limbile locale. în 1961. patriotismul ei. după cel de al doilea război mondial. coexistă mai multe JurisdicŃii". exercita un apăsător control asupra sinodului şi patriarhului. sute de preoŃi şi mii de credincioşi au fost întemniŃaŃi. preotul pierde controlul asupra parohiei sale. Este restabilită patriarhia (Serghie în 1944. Pimen în 1970). de binefacere. Dar mişcarea aceasta este zdrobita de Andropov. America de Nord şi de Sud. Consiliul pentru probleme religioase de pe lîngă Consiliul de miniştri al U. modernitatea . între 1958 şi 1965. care cuprindea o strălucită elită intelectuală. patriarhia Moscovei i-a adunat pe ortodocşii de origine rusă şi ucraineană care nu aparŃin jurisdicŃiei „sinodale" în Biserica autocefală a Americii. în 1970. politica de colaborare cu regimul adoptată de locum te-nens al apărătorului tronului patriarhal. obsedantă de acum înainte. care revine unui „organ executiv" laic. menŃine în forme viclean mascate presiunea şi compromite mai mult episcopatul. în 1959. nu mai poate fi ales nici un patriarh. schisma de stînga este dizolvată. Tot la Paris şi-au putut duce opera la bun sfîrşit majoritatea marilor filozofi religioşi ruşi: aşa s-a întîmplat cu Bul-gakov. Patriarhia de Constantinopol. Numărul bisericilor deschise este redus astfel la circa 7 000. ea a fondat Institutul Saint-Serge. Lucrurile se schimbă puŃin o dată cu cel de-al doilea război mondial. dar asfixiantă. în special în sînul Consiliului ecumenic al Bisericilor. ca scaun „ecumenic" însărcinat să vegheze asupra unităŃii şi universalităŃii Bisericii.S. cei mai mari teologi şi duhovnici — ca părintele Dumitru Stăniloae — au fost aruncaŃi în închisori şi în lagăre de muncă. se produc multe convertiri. asupra Bisericii se abate o persecuŃie nesîngeroasă. seminariile şi academiile teologice. EmigraŃia rusă. dar nu a reuşit să se impună asupra celorlalte naŃionalităŃi. în timpul ultimei perioade a guvernului Hruşciov. în FranŃa şi în Australia s-au organizat conferinŃe inter-episcopale conduse de reprezentanŃii locali ai Constantinopolului iar în Statele Unite există o „ConferinŃă permanentă". dispoziŃie care va fi reluată de ConstituŃiile din 1936 şi 1977. în faŃa „libertăŃii propagandei anti-religioase". care se bucură de simpatia lui. Prestigiul popular al Bisericii tradiŃionale. se poate organiza un învăŃămînt religios restrîns la formarea clerului. Se pare că se tinde spre constituirea unor Biserici locale mai mult sau mai puŃin autonome. lăsînd Biserica ortodoxă extenuată. fără a vorbi de distrugerea comunităŃilor unite. dar fix. de cele mai multe ori dependente de Bisericile tradiŃionale şi deci în comuniune. aceea a „stagnării". o mare parte a intelectualilor se întoarce spre creştinism şi organizează „seminarii libere". unde a luat fiinŃă Seminarul Saint-Vladimir. există 22 000 de parohii. nevoia de a uni toate forŃele Ńării. După moartea lui Tihon (1925). şi astăzi se găsesc printre preoŃii şi teologii Dispersiei mai mulŃi occidentali de origine. a jucat un rol important în aprofundarea şi mărturisirea ortodoxiei. Totuşi.S. refugiată într-un ghet-to liturgic emoŃionant. în schimb.R. Alexie I în anul următor. Diaspora şi sinteza neo-patristică După cum am văzut. Pretutindeni. Şestov şi Berdiaev. Ea şi-a stabilit jurisdicŃia asupra Dispersiei greceşti. La Paris. ai cărui membri sînt de cele mai multe ori impuşi de autorităŃile civile. „delegaŃii" locali ai acestui consiliu îi conduc pe preoŃi şi îi persecută pe cei care se botează sau îşi botează copiii. Biserica rusă cunoaşte o scurtă revigorare. numită „Biserica vie". socială. aproape fără cultură şi fără gîndire. Dacă lăsăm la o parte aventura izolată şi extrem de neînsemnată a cîtorva grupuri pe jumătate sau în totalitate sectare. mitropolitul Serghie. imigranŃii au devenit cetăŃeni ai Ńărilor în care se află iar comunităŃile lor au întemeiat în mod discret o familie. Decretul din 2 aprilie 1929 interzice „asociaŃiilor religioase" orice activitate intelectuală. acest decret autorizează doar „cultul religios". între 1953 şi 1959. regimul favorizează o schismă ultraprogresistă. a pretins o grijă deosebită asupra diasporei. Totuşi. Marea încercare a laicizat puternic Ńările din est. în afară de Arhiepiscopia rusă din Europa occidentală. mai ales în mediile ne-creştine. mai destinsă. toate acestea explică „normalizarea" din 4 septembrie 1943 (care nu a fost pusă pe hîr-tie niciodată). ortodoxia nu a făcut nici un fel de prozelitism în Occident. După moartea lui Stalin. care distruge tot ce se realizase pînă atunci. Sîftt închise mînăstirile. în România. care s-a extins la New York. prin deportarea animatorilor ei şi condamnarea lor ca „disidenŃi". Din 1974. culturală. presiuni şi persecuŃii asemănătoare. aproximativ în anul 1980. de exemplu.

Alexis al II-lea. la Saint-Serge. absolut „verticală". a înlesnit o anumită căinŃa. slavona (slava veche) este tot mai puŃin înŃeleasă. pentru a se evita formarea unei noi schisme a „vechilor ritualişti". Dar există. discipol al lui Flo-rovski. de asemenea. în special în organizarea parohiei. Biserica se trezeşte mai greu. lichidate în 1946-1948 din ordinul lui Stalin. unii visează să înlocuiască ideologia comunistă cu o ideologie naŃional-ortodoxă. invadează Europa de Est. pierderea a ceea ce mai rămăsese din reperele tradiŃionale — atrage după sine reacŃii de respingere şi de retragere. cîteodată întrepătrunse. în Serbia. căci limba cultului. şi părintele Lev Gillet („un călugăr din Biserica Răsăritului"). canonizarea martirilor perioadei sovietice. vulgaritatea culturii de masă. Ioannis Zizioulas. folosirea libertăŃii şi în sfîrşit. Adesea este denunŃată iudeo-masoneria iar declaraŃiile ferme ale patriarhului Alexis al Il-lea împotriva antisemitismului nu sînt întotdeauna bine primite. Pe de altă parte.exuberantă a acestui tip de gîndire cerea rectificarea. unde nomenclatura s-a menŃinut. Abia la începutul anului 1992. şi cea mai urgentă problemă este aceea a catehezei şi. în plină criză a ex-Iugo-slaviei. de obîrşie franceză. influenŃat mai mult de Losski. Sectele americane. Ea a fost germenele gîndirii ortodoxe din Grecia şi din Orientul Mijlociu. dezvoltă un puternic şi sobru personalism cristocentric. Leonid Uspenski elucidează teologia icoanei.. Vasili Krivocein şi Myrrha Lot-Borodin realizează o remarcabilă sinteză a lucrărilor patristice şi bizantine. în anii '60. întreŃinută de jurisdicŃia „sinodală". fascinaŃia banului. Unele parohii rusifică slavona şi practică deasa împărtăşanie. inserarea în TradiŃie. Nicolai Afanasiev pune bazele unei eclesiologii „euharis-tice" sau „de comuniune". Doar în România „revoluŃia" s-a făcut cîntîndu-se „Tatăl nostru". patronează o mare mişcare a tineretului de care se ocupă un episcop de treizeci şi cinci de ani. arhimandritul Sofronie. în unele cazuri transformîndu-se în capitalism sau naŃionalism. Biserica Serbiei s-a detaşat de regim şi a adoptat o atitudine de reconciliere şi de pace. Schimbările sînt prudente. Bisericile ortodoxe nu au participat în mod direct -— aşa cum au făcut Bisericile catolică şi luterană — la căderea comunismului. Se BISERICA ORTODOXĂ 157 înmulŃesc asociaŃiile. Şocul libertăŃii apusene — libertatea moravurilor. un curent puternic în favoarea unui „creştinism deschis" — acesta este numele unei asociaŃii fondate la Petersburg. în anul 1990. actualizează spiritualitatea isihastă. în Rusia. Biserica dezvolta o angajare socială pentru ajutorarea celor defavorizaŃi. dată fiind replierea forŃată asupra vieŃii liturgice şi contemplative. începînd cu anii '40. Această sinteză neo-patristică s-a alăturat lucrărilor convergente ale părintelui Justin Popovici. un număr mare de credincioşi doresc o epurare radicală şi aşa s-a produs o schismă a celor „curaŃi". mai ales în Rusia. în Europa de Sud-Est. confreriile. nivel depăşit în privinŃa numărului mînă-stirilor. Aceste Biserici sînt confruntate cu patru mari probleme: „epurarea". astăzi mitropolit de Pergam. Dar lipsesc marii moralişti şi. în acelaşi timp. efortul este continuat. a unor reforme liturgice. Patriarhia a deschis circa treizeci de seminarii şi „colegii de teologie". la Saint-Vladimir. critică Occidentul plecînd de la tema persoanei în comuniune şi aduce o admirabilă reflecŃie asupra erosului. Gheorghi Florovski şi Vladimir Losski. Botezarea adulŃilor s-a extins. societăŃile care încearcă să facă faŃă situaŃiei. Mileniul „botezării" Rusiei a fost sărbătorit cu solemnitate în iunie 1988 şi Biserica s-a putut reorganiza în urma unui sinod. şi ale părintelui Dumitru Stăniloae. Numărul bisericilor deschise este în continuă creştere şi va atinge nivelul din 1960. desemnarea unor episcopi tineri care întrunesc şi încrederea poporului. antagonismele etnice şi relaŃiile dificile cu celelalte confesiuni creştine. în România. în anii 1970 şi 1980. bogate şi active. Renaşterea Bisericilor „unite". a folosirii creatoare a libertăŃii. Legea din octombrie 1990 a stabilit o reală libertate de conştiinŃă. instrumentele de lucru. şi unul şi celălalt autori ai unor vaste tratate de dogmatică. care a jucat un rol esenŃial. alegerea unui patriarh tînăr şi activ. în 156 RELIGIILE LUMII Grecia. provoacă o tensiune puternică între catolicism şi ortodoxie. discipolul stareŃului Si-luan de la Muntele Athos. După căderea comunismului Dată fiind perioada mare de timp a opresiunii în Rusia (unde mai mult de o sută de episcopi au fost ucişi). fie într-o religie severă. în vreme ce Christos Yannaras. perestroika a fost precedată de o efervescenŃă de sevă creştină în rîndul unei părŃi a intelectualilor şi a început printr-o îndelungă reflecŃie publică asupra valorilor şi fundamentelor lor spirituale. de Boris Bobrinskoi. Pavel Evdokimov încearcă să intregreze în TradiŃie (şi nu să excludă) intuiŃiile filozofilor religioşi. cateheza.. Totuşi în Rusia. de Vladimir Porech — care luptă în favoarea drepturilor omului. renunŃîndu-se la constrîngerile la care fusese supusă. de Alexandre Schmemann şi Jean Meyendorff. Cu toate acestea. In . a unui dialog cu ateii. fie într-un naŃionalism de multe ori fascinant. poate. tot mai numeroşi în urma tranziŃiei economice actuale. sub numele de „Biserica rusă liberă". MulŃi episcopi s-au compromis mai mult sau mai puŃin în timpul vechiului regim: aceasta este însăşi condiŃia supravieŃuirii şi în cele mai multe cazuri nu era vorba decît de aparenŃe.

agravată de prăbuşirea Greciei în Asia Mică. Bartolomeu I a inaugurat o formulă de synaxa (adunare) a tuturor patriarhilor şi şefilor Bisericilor autocefale. adică în secolele al XVII-lea şi al XLX-lea (ultimul în anul 1872. ritmul fundamental al morŃii şi al învierii. ASPECTE ALE ORTODOXIEI Sensul Bisericii Biserica este Trupul lui Cristos. multe medii catolice. în Slovacia şi Transilvania. Acesta cuprinde texte din chiar primele secole ale creştinismului şi o imnografîe tot mai vastă. împacă şi luminează toate facultăŃile prin cînt. Atenagora I. lumina candelabrelor şi a luminărilor. în esenŃă. sub pecetea Evangheliei. astăzi. refuză orice „isterie anticatolica" şi împiedică o ruptură totală a dialogului. nu au locaşuri de cult în care să slujească. primatul se reînnoieşte. tinerele generaŃii ale comunităŃilor greco-cato-lice doresc parcă sa rămînă credincioase ortodoxiei. comunitatea greco-catolică. dar şi o participare la viaŃa reînnoită. Ciclurile liturgice se întrepătrund într-o simfonie complexă. Bartolomeu I. unde statul a redat uniaŃilor toate locaşurile de cult. a ariei de jurisdicŃie a Constantinopolului. accedînd la o autonomie internă. Totuşi. atît de multă vreme umilite. ca „o ofrandă jert-felnică a slujbei". Cel de dincolo de esenŃă devine mic copil. patriarh ecumenic (1949-1972). ea însăşi inseparabilă de un consensus al întregului popor al lui Dumnezeu. Casa Tatălui. al căror primat este ales de egalii săi." Poezia liturgică reia fără încetare. urmărite în picioare în cele mai multe . rămîne legată de comunitatea religi158 RELIGIILE LUMII oasă de la Taize şi de reînnoirea harismatică. mirosurile. Comuniunea aceasta se organizează în jurul „centrelor de acord". care implică slujbe foarte lungi şi ample. iar uniaŃii. se simt în stare de inferioritate în faŃa unui posibil prozelitism catolic iar anumite iniŃiative deloc binevenite sau prost interpretate au trezit o veche neîncredere. în timp ce ortodocşii trebuie să slujească pe stradă. organizat în realitate pentru prima BISERICA ORTODOXĂ 159 oară la mînăstirea palestiniană a Sfîntului Sava. s-a reconstituit brutal în defavoarea ortodocşilor. dacă divergenŃele teologice şi eclesiologice sînt depăşite. durata însăşi a slujbelor.Ucraina apuseană. mai întîi. Prin „iubire nebună". „ViaŃa moare" ca să înviem noi. prezidate de patriarhul ecumenic sau de reprezentantul său. pentru moment izolată din punct de vedere canonic iar presiunile împotriva Bisericii majoritare cresc. Templul Duhului Sfînt. „la bază" mai există încă schimburi amicale. s-au reunit sinoade panortodoxe. fiind de la sine înŃeles că Roma îşi poate relua primul loc. acestea nu sînt folosite deloc. în Transilvania. în momentele de criză majoră. gesturile de înclinare şi prosternare. mai ales în FranŃa. de multe ori cu participarea poporului. grupată în jurul episcopului ei. în linii mari. Transfigurarea simŃurilor prin frumuseŃea care „face să se nască orice comuniune" (Dionisie Areopagitul). Mişcarea creată de părintele Alexandr Men. opoziŃia dintre Moscova şi Constantinopol în timpul cortinei de fier făcuseră dificilă exprimarea unităŃii şi universalităŃii Bisericii. aceştia sînt învrăjbiŃi în restul Ucrainei: guvernul favorizează o Biserică ucraineană autocefală. pînă la interpretările „tipologice" ale Vechiului Testament. „sărbătoarea sărbătorilor". duc o activitate de ajutorare dezinteresată. Bisericile ortodoxe şi. De aici rezultă două situaŃii opuse de gravă nedreptate: în Slovacia. atunci cînd răsună fără încetare refrenul: „Hristos a înviat din morŃi/Cu moartea pre moarte călcînd/Şi celor din mormînturi/ViaŃă dăruindu-le. pe măsura comuniunii ei cu toate celelalte după o analogie trinitară. iniŃiativă şi preşedinŃie. La 15 martie 1992. înŃelege să rămînă legată de patriarhia Moscovei. Totul este animat de ciclul pascal. Astăzi. în sinodalitatea permanentă a episcopatului. certurile cu privire la diaspora. Fiecare comunitate euharistică. totul culminează cu Pastele. Biserica rusă. a început un proces presinodal. şi îşi are întotdeauna sediul în „sinodul său". această biserică. icoană. Iar unitatea tuturor comunităŃilor euharistice se exprimă. acesta este patriarhul de Constantinopol sau „patriarhul ecumenic". un mărturisitor asasinat în mod misterios în anul 1990. Cel de Nepătruns se lasă simŃit. susŃinută de naŃionalismul local. care Ńine de „spiritualitatea trupească" şi de simbolism. a făcut un efort imens de strîngere laolaltă a Bisericilor ortodoxe. o manifestă. la Constantinopol). îngustarea corelativă. O frumuseŃe de tip special. Din 1961. nu înseamnă numai prilej de Bunavestire. cu prerogativele sale (teoretice) de recurs. conferinŃele panortodoxe se reunesc frecvent. Pe de altă parte. La rîndul său. Un prim episcop deŃine primatul universal. patriarhiile. ortodocşii cer organizarea unor referendumuri populare. Fundamentul ei este reprezentat de Evanghelie şi de Euharistie. Biserica ortodoxă a păstrat ritualul zis bizantin. înmulŃirea Bisericilor naŃionale în epoca modernă. ViaŃa liturgică. care refuza acest lucru. Efortul acesta este continuat astăzi de Bartolomeu I. la fel şi patriarhul Dimitrios I (1972-1991). noul patriarh al Constantinopolului. al Crucii şi al slavei.

care nu poate fi pronunŃat. rugăciunea lui Isus se bazează pe taina Numelui. în Biblie. se deschide spre infinit. aşa cum stau mărturie vindecările care se produc adesea în preajma lor. Mormintele martirilor erau venerate încă din secolul al II-lea. Pentru Sfîntul Grigorie Palamas. Icoanele şi frescele acoperă nu numai zidurile bisericii şi. se face cunoscut în renunŃarea totală a Crucii: Numele de Isus (Ieşua. Căci răsuflarea omului. constituie puterea căii isihaste. Tensiunea de la începuturi dintre ere-mitism şi cenobitism a dispărut. trupul mort a încetat să fie considerat impur şi cimitirele. este binecuvîn-tat printr-o icoană. prin viaŃa şi moartea lor. înseamnă „Dumnezeu mîntuieşte". mai mărturiseşte Biserica. Le Seuil. adică germenele trupului slăvit. toate acestea au ca urmare o interiorizare. face ca harul Duhului Sfînt să pătrundă în toată fiinŃa omului. pe care această tradiŃie.dintre bisericile ortodoxe. departe de a fî separate de aşezările locuite. ci în însăşi materia trupului (şi de aici în materia lumii). comunică comuniunea trinitară. Rugăciunea lui Isus sau rugăciunea inimii „Rugăciunea lui Isus". şi „Dumnezeu" desemnează Tatăl. să ne amintim. „Patristica Sorbonensia". centrul lui cel mai central. apoi vine confirmarea episcopului locului. 24. materia moaştelor este deja materia Noului Ierusalim. în special căsătoria. nu numai în sufletul lui. p. în al doilea rînd. Ea implică în primul rînd o concepŃie unitară asupra omului. Inima este rădăcina intelectului. spune Sfîntul Ioan Damaschinul. sau mai degrabă către Isus. Polului liturgic îi răspunde în mod firesc polul monastic. unde omul se revelează ca sălaş al lui Dumnezeu. în sfîrşit. Fiecare mînăstire are propriile ei obiceiuri şi figuri exemplare. încearcă să aplice porunca evanghelică şi paulină: „rugaŃi-vă fără încetare". în loc să se închidă ca o închisoare. ceea ce ruşii numesc „colŃul cel frumos". cu Biblia. pentru care sufletul şi trupul sînt inseparabile („SlăviŃi-L pe Dumnezeu în trupurile voastre". desemnează „locul lui Dumnezeu". ci mijloc de comuniune. toate acestea trezesc „inima". Cristos restaurează această unitate. folosind respiraŃia. CredinŃa ortodoxă afirmă că unirea cu Cristos. spune Sfîntul Apostol Pavel). integrarea baptismală şi euha-ristică în „Trupul Său de ViaŃă". A spune „Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu" înseamnă într-adevăr a invoca Treimea: „Cristos". Paris. ne face să intrăm în communio sanctorum. Mînăstirea este un loc de permanentă slujbă. în icoană nu există un izvor vizibil al luminii şi nu este nici întuneric. în mod deosebit. Numele propriu al lui Dumnezeu. în creştinism. este considerată o pregătire indispensabilă celor cu vocaŃia singurătăŃii. chip al veşniciei. el ne trage după el în rugăciunea lui. Cuvîntul „inimă". Venerarea moaştelor este deci. în această tradiŃie. sfîntul reprezentat de icoană — cu atît mai mult dacă este însuşi Isus Cristos — nu se interpune. ba chiar lîngă altarul în care Cuvîntul care s-a întrupat este sărbătorit în Sfînta Euharistie „pentru viaŃa lumii". şi-au făcut loc în inima satului sau a oraşului. Pentru teologia şi sensibilitatea ortodoxă. Introduction ă l'etude de Gregoire Palamas. lîngă biserică. îl numeşte „inimă" (ceea ce nu coincide decît parŃial cu inima fiziologică). dar şi prin moaşte. un singur „ordin" îndreptat spre contemplaŃie. BISERICA ORTODOXĂ 161 cu Duhul Său. în mod general. înseamnă „uns"-ul. „în taină". atunci cînd el poartă şi enunŃă Numele Cuvîntului întrupat. miruirea nu este altceva decît Duhul Sfînt. căci viaŃa comunitară. „enunŃă Cuvîntul pe Răsuflarea Lui"6. simbol al morŃii din iubire care duce la înviere. Orice moment major din viaŃă. ci. Ca şi stareŃul. aici. inima este „corpul cel mai lăuntric al trupului"5. prezenŃele personale transfigurate se înscriu nu numai prin icoane. se uneşte cu însăşi Răsuflarea lui Dumnezeu. adică prin „ceea ce a rămas" din-tr-un trup sfînt. icoanele. col. moaştele. comunitară sau individuală (în chilie). Totul se întîlneşte în icoană. 1959. spaŃiul. Totul pare însorit interior şi perspectiva se inversează. pentru că Tatăl. Călugării cei mai avansaŃi primesc „marele veşmînt". împărtăşirea cu „lucrurile sfinte" şi comuniunea sfinŃilor sînt inseparabile. nu este posesie magică. al cărei germene în noi este harul botezător care învesteşte inte-rioritatea cea mai lăuntrică a omului. Numele cheamă şi aduce o prezenŃă. Ceea ce înseamnă descifrarea existenŃei prin moartea şi învierea lui Cristos. caracteristică stării post-mor-tem. deci acolo unde împărăŃia lui Dumnezeu vine la noi într-o cantitate mică de materie transfigurată. în epoca modernă se adaugă recunoaşterea obligatorie a sinodului patriarhal. în fiecare casă formează un fel de altar domestic. Recunoaşterea sfinŃeniei este foarte simplă. iconostasul. Numele. în această lume prea plină. am putea spune. pentru a „respira . au fost martorii lui Cristos. 5 Citat de J. Ea este mai întîi populară. singura şcoală adevărată de smerenie. „Dumnezeu eliberează") exprimă astfel iubirea lui Dumnezeu pentru om. Această venerare s-a extins apoi la toŃi cei care. Rugăciunea lui Isus. religie a întru160 RELIGIILE LUMII parii şi a învierii. Meyendorff. Trupul mort — de unde respectul care îi este arătat — este un germene de înviere: în mod deosebit trupul sfîntului. De aceea moaştele sînt aşezate într-un altar în care se slujeşte Sfînta Euharistie. Trebuie deci să unificăm intelectul şi inima. este depăşită într-o manieră specială printr-o anticipare a celor de pe urmă. în care separarea contra naturii a sufletului de trup. comuniunea cu o prezenŃa personală plină de forŃa învierii.

simte. în Petite Philocalie de la priere du cceur. împărtăşeşte Duhul Sfînt. prezenŃa lui Cristos şi adevăml fiinŃelor şi lucrurilor se înscriu pe oglinda inimii.. întreaga forŃă a patimii omului devine compătimire. păcătosul. Prin aceasta unim — şi eliberăm — rugăciunea mută a lucrurilor. spune Sfintul Ioan Scărarul. „Cel ce a îmbrăcat plînsul fericit şi plin de har ca pe o haină de nuntă a cunoscut rîsul duhovnicesc al sufletului". pămînt tainic unde rodeşte lumina botezului atunci cînd lacrimile amărăciunii devin lacrimi de mulŃumire. datorită harului. să degajăm miezul lor psihic pentru a-1 oferi. în el. narcisism metafizic. rînduite vocaŃiei lui de a deveni „templul Duhului Sfint". Bucureşti. treapta a 7-a în Filocalia. BISERICA ORTODOXĂ 163 nici. De acum înainte. sufletul Duhului: . pornind de la Kyrie eleison („Doamne. Instrumentul cel mai folosit pentru „rugăciunea neîntreruptă" este o formulă scurtă repetată cu blîndeŃe. wId. 8. 7 Gregoire Le Sinaîte. pînă la pulsaŃia tăcerii. 198. tandreŃe ontologică. ai milă de mine") sau de la „Slăvit fii. ale cărui cuvînt şi tăcere deşteaptă. din ciclurile de saŃietate şi lăcomie. 20. unul dintre cei mai iubiŃi scriitori asceŃi din Răsărit: „Aducerile aminte ale Patimilor lui Isus vor tămădui sufletul ce Ńine minte răul. „geamătul"8 şi slujba universului. Vine atunci „trezirea" (nepsis) care ne scoate din somnambulism. P. Scara Sfîntă. Necesara „teologie negativă". devine pură aşteptare. rugăciune dincolo de rugăciune. Livre de vie. miluieşte-mă pe mine. într-adevăr. Fiule al lui Dumnezeu. care sînt tot atîtea participări la Numele divine prin sfînta omenie a lui Cristos. Necesară în permanenŃă. Este o revoluŃie a simŃului nostru al realului Păcatul. trupul devine interior sufletului. a lui Dumnezeu cel întrupat şi răstignit. este în acelaşi timp despărŃire şi poftă nesăŃioasă. el face ca totul să graviteze în jurul ego-lui. metanoia este mult mai mult decît „căinŃa" în sens moral. din această stare de „uitare" în care nu mai ştim nici să iubim. „inima-duh" primeşte. nici să admirăm. Traites ascetiques. „Memoria morŃii" dezvăluie neliniştea fundamentală şi devine „memoria lui Dumnezeu". IV trăite. trad. Pentru a cita încă o dată din Sfintul Ioan Scărarul. Stăniloae. 95. p. Mai întîi simŃi nişte atingeri de foc pline de blîn-deŃe. nr. vindecă. se pot folosi ritmurile fundamentale ale trupului. p. LX. antinomia absolut de neconceput a lui Dumnezeu „dincolo de Dumnezeu" şi a Celui răstignit înflăcărează inima. cum spun maeştrii spirituali siriaci. „lăcaş al lui Dumnezeu". „cunoaşterea" harismatică a inimilor.. puŃin cîte puŃin. chiar şi bătăile inimii sărbătoresc ViaŃa dată nouă. Deş6 Jean Damascene.9 Pacificarea interioară deschide către adevărata libertate care face posibilă iubirea dezinteresată a aproapelui. să poleim „oglinda inimii" în care începe să se reflecte lumina dumnezeiască. Rugăciunea se infuzează în linişte. cu Cristos. „moarte-înviere" care restaurează. Astfel. muritorilor. Metanoia este deschisă bine-cuvîntării. apoi scufundarea în oceanul Luminii. treapta a 9-a. mai tare decît toate morŃile. Rugăciunea lui Isus poate fi pronunŃată pe ritmul inspiraŃiei şi expiraŃiei. „rugăciune curată". puŃin cîte puŃin. „iubirea vrăjmaşilor". blîndeŃe a celor puter9 Sfintul Ioan Scărarul. Chipul Celui Răstignit-Slăvit. 60 D. ruşinîndu-1 puternic cu a Lui neŃinere de minte a răului. o. 12 Isaac Şirul. devine „inimă de carne". Printr-o ultimă moarte din iubire. din „inimă de piatră" sau mai degrabă înveşmîntată în ceaŃă şi noroi. din insensibilitatea spirituală. Acest entaz-extaz al „îndumnezeirii" face posibilă şi „contemplaŃia slavei lui Dumnezeu ascunsă în fiinŃe şi în lucruri"12. ea metamorfozează încetul cu încetul „patimile" ucigaşe şi sinucigaşe în „virtuŃi". într-un ritm de entaz-extaz11.185. relaŃia personală. Defide orth. dincolo de propria sa transparenŃă. 11 Entaz: cunoaştere a lui Dumnezeu prin plenitudinea interioară. 162 RELIGIILE LUMII teptarea $e transferi*1** "* "vigilenŃa"> î° aşteptarea şi în presentimentul Mirelui c^ vjne prjn noaptea — şi lumina — tuturor lucrurilor. rugăciunea devine o stare. Pentru „pneumatofor" (purtător de Duh Sfînt). Omul care se roagă primeşte uneori „înŃelegerea sufletelor"." Formulă susceptibilă de uşurări progresive. Duhul conduce sufletul către naşterea veşnică în „sînul Tatălui". Rom. Paternitate spirituală care. fie şi în cea mai smerită simŃire. p. 175.Duhul"7. 1980. „De la vie contemplative". lumii lui Dumnezeu. Dumnezeule" pînă la fraza Ńesută din chemările evanghelice şi devenită obişnuită: „Doamne Isuse Cristoase. Extaz: tensiune către izvor mereu dincolo de această lumină interioară. îndreaptă pe căile lăuntrice. vocaŃia de părinte (tată sau mamă) spiritual. care nu încetează să coboare în infernul nostru interior pentru a ne elibera. „Paza inimii" sau a „minŃii" ne permite să îndepărtăm „gîndurile" disociante. 8 Cf. care îndepărtează conceptele şi imaginile despre Dumnezeu. Pr. după cum a fost precizat în celebrele Povestiri ale unui pelerin rus pe la 1860. D. sensibilitatea (care este aici o înŃelegere a inimin care. Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă.G. 83-84. voi. Harisma majoră esŃe ajci aceea a lacrimilor."10 Pentru a înlesni unirea şi trecerea mai departe. Atunci.

fiinŃa bisericească şi marială coincid. Dar Biserica a rezistat — prin martiraj — aşa cum rezistase împăraŃilor arieni. Pavel Florenski a putut spune că Măria reprezintă „inima" Bisericii. copil şi adult în acelaşi timp. Biserica. „Recapitularea Legii". „Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu". Statul. primeşte în . în mai multe rînduri. Dar spaŃiul morŃii se deschide. în centrul comuniunii sfinŃilor: Maica lui Dumnezeu Măria. „ ja binecuvîntarea lui Dumnezeu. Novela VI le arată ca două funcŃii complementare ale aceluiaşi organism. defineşte o adevărată „monobioză": unitatea SacerdoŃiului şi a Imperiului este aceea a sufletului cu trupul. moştenitorul lui. evită haosul. „Maica lui Dumnezeu". 164 ___ RELIGIILE LUMII plecata 1^. cu invocarea Sfintei Treimi. la sfîrşitul aceluiaşi secol. de exemplu. La Colonne et le fondement de la verite. împăratul. 38). trad. ce văd în stat Fiara şi în societatea păgînă Marea Prostituată. între divin şi uman. „trup al lui Dumnezeu". singura dogmă pe care o cunoaşte Biserica ortodoxă referitoare la Măria este aceea dată la Efes (431). „Tu ai trecut spre ViaŃă toată. rămăşiŃele ei pămînteşti. Acesta. Florensky. Notre-Dame de Vladimir. NaŃiunea în istoria ortodoxiei se îmbină două teme care se juxtapun în textele Noului Testament: textele supunerii faŃă de autorităŃi. Mnit^ icoane o reprezintă pe Măria cu trupul ca o fintînă. în care ea a fost confirmată Theotâkos. p. fr. urmînd o ontologie a tainei şi iubirii. este cu adevărat inima Bis V*x * '■ care aceasta împărtăşeşte mădularele şi darurile Sfîn-tului Duh eC'este cu adevărat aceea care dă viaŃă. este considerat harismatic. împăratul stapînind trupul şi patriarhul sufle13 P. verticală de lumină care face din icoană o cruce de slavă. ilustrare a profeŃiei: „O Fecioară va naşte Prunc". pînă la căderea din 1917. în biserica ortodoxă. sămînŃă a creaŃiei transfigurate. tortura. dar care întotdeauna s-a definit el însuşi ca „roman". 231. Astfel. o dogmă cu scop pur cristo-logic. depărtîndu-se deja de ea. cu un medalion pe piept care îl reprezintă pe Prunc. împăratul concentrează şi reprezintă „preoŃia regească" a poporului şi. chiar dacă. spune Isus. zămislire a universului ca „trup de slavă". Teodosie face din creştinism religia oficială. căruia îi vom spune bizantin. şi unică. din secolul al XVIII-lea. victorios. Criza iconoclastă. Se observă că Mama este aproape întotdeauna în umbra Fiului ei. atît în theotokion care. „Dacă Domnul este Capul Bisericii. în ea şi prin ea Dumnezeu devine om. cîntă liturghia bizantină. în perspectiva împărăŃiei lui Dumnezeu. promulgată de împăraŃii Vasi-le Macedoneanul şi Leon Filozoful. prunc care îşi va desăvîrşi naşterea în împărăŃia lui Dumnezeu. „Cel ce crede în fyfitie precum a zis Scriptura: rîuri de apă vie vor curge din pînte-cele lui" (toan 7. o crisalidă neagră. dar el nu se revolta. le place să spună PărinŃilor fondatori. a fost marcată de o pronunŃată dezvoltare a cezaropapismului. Constantin asigură libertatea Bisericii. Maica lui Dumnezeu.. Măria este Maica lui Dumnezeu devenit om şi deci şi a oamenilor chemaŃi să devină Dumnezeu. pentru că menŃin un spaŃiu de ordine şi de pace. cu mîinile ridicate. în Adormirea Maicii Domnului totul este invers: Măria este întinsă.„rugăciunea lui Iisus" se revelează. cu referinŃă la dogma de la Chalcedonia asupra unirii. cea mai cunoscută. în secolele al IX-lea şi al X-lea. „Fecioara blîndeŃii". care îşi lipeşte cu putere faŃa de FaŃa lui Isus. „aceea care călăuzeşte" şi îl arată pe Cristos în picioare. Trebuie corelate aici două icoane: Fecioara cu Pruncul şi Adormirea Maicii Domnului (care în Apus se numeşte Răpirea la Cer a Maicii Domnului). sfinŃit. fără separare sau amestec. BISERICA ORTODOXĂ 165 tul. este prezentă pretutindeni în mod discret. îl primeşte pe Dumnezeu în numele întregii omeniri. textele de contestare apocaliptică. Hodigui-tria. . pe de altă parte. tu care eşti Maica VieŃii". apare Cristos. multe mî-năstiri sîtjŃ ^şezate sub patronajul Fecioarei „dătătoare de viaŃă". ca şi în nenumărate icoane: „Fecioara înseninată". Justinian a precizat relaŃia Bisericii cu Imperiul ca o „simfonie": conduc împreună omenirea pe căile lui Dumnezeu. ]\. 1975. Dezordinea majoră survine o dată cu „convertirea" Cezarului: la începutul secolului al IV-lea. a Imperiului. izvorul de viaŃă dătător"13. cea mai iubită. în secolul al Vl-lea. Martirul nu se supune Cezarului cînd acesta vrea să se facă adorat şi deci suprimă libertatea de spirit. pe de o parte. în secolul al VIH-lea şi în prima jumătate a secolului al IX-lea. barează compoziŃia orizontal. Lausanne. bust. se roagă şi acceptă verdictul lui. Epanagogue. a supravieŃuit mai bine de un mileniu în Răsărit iar Imperiul Rus — în fapt şi el multinaŃional — se va voi. însuşi Constantin se definea ca „protector al Bisericii („ho epistemonărches tis ekklesias") şi „episcop din afară". deportarea sau moartea. îl Ńine în braŃe şi îl apără pe Prunc. moartă. El ia în mîini sufletul Mamei Sale. în prima. el a fost schiŃat de facto). ales al lui Dumnezeu şi al poporului (principiul eredităŃii nu exista în BizanŃ. Cuvîntul lui Cristos după care trebuie să dai Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu a suscitat atitudinea fundamentală şi atît de mult prezentă în secolul nostru al martiriului. L'Age d'homme. îşi lipeşte faŃa de faŃa acestei femei-prunc. închide orice imn liturgic.

în întreaga Europă de Sud-Est. din 1666-1667. Acesta." Pînă în secolul al XVI-lea a supravieŃuit structura bipolară a societăŃii: Biserica avea dreptul de mijlocire (pe/i alovanie). autonome. cu republica monastică de la Sfîntul Munte Athos. atitudinea lor faŃă de islam a fost o atitudine de non-violenŃă şi de bună convieŃuire. Filip. călugării (în special. începînd cu secolul al Vll-lea. Biserica. fie în republicile cazace. Pentru că şi-a exercitat dreptul acesta de denunŃare solemnă în faŃa lui Ivan cel Groaznic. Imperiul Bizantin era multinaŃional. el îngloba un fel de commonwealth de state independente. łarul. a provocat consecinŃe contrastante. 166 RELIGIILE LUMII Ńar. simbol al Noului Ierusalim. bulgarii şi sîr-bii. cerească şi vremelnică în acelaşi timp. Patriarhul de Constantinopol. a fost închis şi apoi sugrumat. după cum am precizat mai înainte.) este tolerată şi protejată de islam. Se vede că ideologia „simfoniei" este profund anistorică: este iluzia unei eshatologii deja realizate (de la „seninul de pe cer" care 1-a tulburat pe Constantin). în afară de cîteva excepŃii — Nico-lae Misticul. Antiohia şi Ierusalim au acceptat cu umilinŃă o îndelungată situaŃie de dhimmi14. Tema aceasta a fost respinsă de marele sinod de la Moscova. unde se găseşte fraza: „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi lui Dumnezeu. al cărui locŃiitor este împăratul. şi. un Pantocrator mai degrabă decît Cel Răstignit: Crucea fiind de acum emblema victoriei. Tentativă zadarnică. şi episcopatul. departe de orice trium-falism şi. Patriarhii apostolici de Alexandria. Dincolo de teritoriile pe care le administra direct. biserica Sfintei înŃelepciuni („Te-am învins Solomoane". a pecetluit în durere alianŃa dintre Biserică şi populaŃiile balcanice. au profitat de slăbirea Constantinopolu-lui în urma agresiunilor lor. . reconstituirea unui fel de Imperiu Bizantin chiar în interiorul sistemului otoman. slavii din Balcani. Visul imperial se proiectează atunci asupra deşteptărilor naŃionale. rezistenŃă din partea unei „Biserici mărturisitoare". în secolul al XlX-lea. în mod discret. sub dominaŃia islamului. Harisma lui este a înŃelepciunii. de la finele secolului al X-lea). Nu este mai puŃin adevărat că structura societăŃii bizantine este cu adevărat bipolară: pe de o parte. creştini. de a redeştepta vechiul simbol) primeau. mandeeni etc. desigur. La fel vor sta lucrurile şi cu Rusia. pentru a eleniza łările Române. Aşa au luat naştere mesianismele veterotestamentare. fie. arab şi apoi turc. La sfîrşitul Evului Mediu. a profitat de aceasta pentru a-i favoriza pe greci în Balcani în defavoarea slavilor. După abolirea acesteia. Ataşamentul lor la „lumea arabă" este o atitudine de universalitate. se dezvoltă tema celei de a „Treia Rome" şi a celui de al „Treilea Imperiu". multă vreme călugăr la Solovski. care unea în jurul ei călugării şi poporul şi. a strigat Justinian la inaugurarea ei). mai ales. care s-a opus „tetragamiei" lui Leon Filozoful. nu au pus mîna pe arme. ca basileus. chiar desemna (pentru Rusia) primatul bisericilor lor. au jucat un rol principal în deşteptarea şi modernizarea lumii arabe. Acesta confirma. fie în monarhiile constituŃionale din Balcani înainte de ocuparea comunistă. mitropolitul de Moscova. a ravagiilor făcute de epidemia de ciumă neagră. mai ales antiohieni. împăratul convoacă sinoadele şi controlează administraŃia materială. perspectivă care face din Cristos. în timp ce Imperiul. pînă la urmă. După ce otomanii au pus mîna pe Balcani. adică financiară a Bisericii. ci chiar pretendente la imperiu. unei rezistenŃe sălbatice în faŃa ocupantului „necredincios". harisma solomoniană manifestată prin construirea Noului Templu. în timpul războiului din Liban. Rusia s-a vrut succesoarea BizanŃului. ei au refuzat să pactizeze cu cruciaŃii. dar a lăsat urme adinei. apoi „împăraŃii" (dornici. în centrul oraşului. Arsenie. patriarhul este în mîna basileus-u\ui. dar nu autocefale. dar într-o situaŃie net inferioară. Nu ar trebui să uităm totuşi că Biserica ortodoxă a trăit în cu totul alte regimuri: fie în semi-democraŃia medievală a oraşelor libere Novgorod şi Pskov. Tentativele imperiale de a modifica doctrina sau etica au stîrnit întotdeauna. pentru a se afirma nu doar ca naŃiuni independente. în acelaşi timp. a fost aceea 14 CondiŃia de dhimmi — membri ai „religiilor CărŃii" (evrei. măturată în secolul trecut şi la începutul acestui secol de mişcarea modernă a naŃionaliştilor care s-au alăturat. subŃiat fără încetare. împăratul. care 1-a excomunicat pe Mihail al IlI-lea Paleologul pentru uzurparea tronului —. după căderea Constantinopolului. Călugări veniŃi din toate aceste Ńări se grupau la Muntele Athos. Represiunea turcă. în secolul al XlX-lea. dar pe de altă parte. Pînă în zilele noastre. în Evul Mediu. nostalgie a universalităŃii şi a fuziunii poporului lui Dumnezeu cu oricare popor care se consideră ales. pe care turcii l-au pus în fruntea millet-ului ortodox. cele ce sînt ale lui Dumnezeu. dincolo de orice naŃionalism. dar care recunoaşteau rolul de simbol al basileus-ului şi al patriarhului. ale latinilor şi ale turcilor. 15-22). mai mult sau mai puŃin poliglotă în serviciul liturgic. pentru a încerca. arabii creştini. pătrunşi de cultura bizantină. în secolul al XVI-lea. suveranul îşi ia titlul roman de Cezar.momentul sfinŃirii ungerea cu sfîntul mir care o dublează pe cea primită la botez. înmulŃind numărul „neo-martiri-lor". devenea propriu-zis grec. o nouă ungere harismală în momentul încoronării lor iar în timpul ceremoniei se citea pericopa din Evanghelia după Matei (22. episcopii sau superiorii mînăstirilor puteau să pledeze în favoarea graŃierii celor condamnaŃi sau să înainteze proteste către împărat dacă li se părea că legile sau actele nu erau conforme cu conştiinŃa creştină.

aceste şcoli. Isus. . 32 şi 19. abandonul lui Stolîpin). prin ralierea la stat a curentului monastic dominant.). nu acŃionează decît prin convertirea inimilor şi a minŃilor. în Rusia. I se pare deci important ca un învăŃămînt religios facultativ să poată fi susŃinut în şcoli şi ea să se poată exprima liber prin intermediul mass-mediei. mişcări ale tinerilor. Biserica doreşte ca statul să fie un stat de drept. Dar consideră că porneia distruge legătura conjugală (Mat. El relativizează legăturile familiale. bîjbîie penibil spre o laicitate originală. a ştiut să abolească „a doua sclavie".. aproape în momentul în care suprimarea sclaviei atrăgea. £ Aceste acŃiuni (.). Am mai spus-o: Biserica i-a ajutat foarte mult pe cei răzvrătiŃi şi naŃiunile care au luat fiinŃă în Balcani şi-au constituit fiecare o Biserică autocefală. pe urmă războiul nu ar fi ruinat simbolismul monarhiei şi nu ar fi oferit cale liberă revoluŃiei. Ea . un lung război civil. aceste persoane au creat avanposturi. şi prin \ aplicarea „sfinŃirii frăŃeşti". contra-instituŃii (. a bulgarilor. învăluia satele „schismatice"? Reîmprospătarea filocalică din secolul al XLX-lea a trecut peste aceste disocieri: Alexandru al II-lea..). apoi în schisma canonică a credincioşilor de stil vechi şi schisma psihologică ce a urmat secularizării brutale operate de Petru cel Mare. Ea cere libertatea deplină pentru a celebra Sfintele Taine şi a vesti Cuvîntul lui Dumnezeu. pe care unii ar fi vrut să o atragă spre neoconstantinism. cu mai multă uşurinŃă în CSI. regrupări de ajutoare (. nu revendică nici o influenŃă „exterioară".. animatori ai unei adevărate contraculturi. îi tratează pe picior de egalitate pe bărbaŃi şi pe femei. în faŃa invaziei germane. precum Muntele Athos şi Moldova.. în Statele Unite.. sinucigaş. ea le integra într-o universalitate reală. „Vîrsta de argint" a culturii ruse. ar fi făcut ca Biserica să-şi regăsească independenŃa. 9): cuvîntul înseamnă adulter. clerul a înmulŃit şcolile.. preotul. în care se descoperă şi se pun bazele sensului demnităi Ńii printr-un ansamblu de acŃiuni concrete în beneficiul celor mai favorizaŃi.). Aminteşte sensul originar al căsătoriei — înainte de timpurile „răutăŃii inimii" — şi importanŃa. Ea le-a păstrat credinŃa. foarte puŃine indicaŃii susceptibile de o interpretare juridică. educatorul care elaborează o pedagogie nouă. cu 168 RELIGIILE LUMII mai mare greutate în Balcani. dacă greşelile lui Nicolae al II-lea („duminica roşie".). Ce însemna visul „simfoniei" cînd trupele Ńarului îi treceau prin foc şi sabie pe călugării de stil vechi ai lui Solovki şi cînd incendiul înadins pornit.. Prin credinŃă au luat naştere (."15 < 1 Sensul iubirii Evanghelia cuprinde destul de puŃine indicaŃii referitoare la sexualitate şi.. a fidelităŃii. Legătura aceasta dintre Biserică şi naŃiune — mai mult cu poporul de-cît cu statul ca atare — s-a manifestat şi în secolul nostru de fiecare dată cînd naŃiunea a fost ameninŃată în însăşi existenŃa ei: aşa s-au petrecut lucrurile în Grecia. o bunătate activă care decurge din I compasiune. Rusia. structura bipolară a fost afectată profund.BISERICA ORTODOXĂ 167 care a salvat limba şi cultura grecilor. Ortodoxia. biblioteci (... în timpul atacului italian din 1940 şi din 1941. în care unele locuri de întîlnire. a sîrbilor şi a românilor. în care au proliferat sectele apocaliptice şi care pare a fi. la începutul secolului al XX-lea. Să auzim părerea unui martor: p „întîlnim o altă Rusie. înce-pînd cu secolul al XVI-lea. 5.. în care ar fi net separată de stat. multă vreme clandestine.. dar profund unită cu societatea.). în care credinŃa şi sentimentul apartenenŃei se întrepătrund fără a mai putea fi separate. îi primeşte pe adulteri şi pe prostituate.). Ostenitorul social. laici şi orăşeni. prezenŃă „osmotică" am putea spune. După acest dezastru — care a fost timpul mărturisirilor şi al martirilor — naŃiunile Europei răsăritene regăsesc Biserica drept cea mai bună aducere aminte a lor. fără cuvinte mari. Ruptură profundă. parŃial.) aceste grupuri de medici şi infirmiere creştini. călugării au luptat împotriva degradării moravurilor. reface tot ceea ce este r considerat a fi mai valoros în cultura ei. spune el. Ceea ce îi şi este acordat. la originHe revoluŃiei. au jucat un rol decisiv..) nu izolează niciodată dimensiunea spirituală de dimensius nea socială (. avocatul care luptă în favoarea celor uitaŃi din puşcării (... de justiŃie şi de respect faŃă de individ. or. Din punct de vedere politic. în Serbia şi în Rusia. dimpotrivă. Poporul a rezistat cum a putut: mai întîi. editorul. mai ales. Fiecare acŃiune este dusă în general de un grup mic de persoane care hotărăsc c să abandoneze tot şi să se consacre acestei lupte pentru redescoperirea libertăŃii creatoare a omului (. In timp ce Biserica ajuta aceste popoare să-şi recapete conştiinŃa de sine. impulsionat de Biserică.. după traducerea obişnuită. atît de profund biblică.. în interiorul Bisericii oficiale cu mişcarea „nebunilor în Cristos".. medicul care îi îngrijeşte pe cei ce se droghează (. fără să Ńină deloc seama de indicaŃiile tradiŃionale.

spune patriarhul Athenagora după ce a citit enciclica Humanae Vitae. ci doar să amintesc semnificaŃia iubirii". Pentru Biserica ortodoxă. a făcut ca această propunere să fie îndepărtată amintind că „legătura dintre bărbat şi femeia lui poate fi castă". care s-au făcut fameni pe ei înşişi. luminaŃi de sfaturile unui duhovnic. consumul de carne şi vin. să fie anatemizat". Encratismul. ca pe un 15 Morozov. viaŃa conjugală nu se desfăşoară fără o anumită asceză. chiar şi o a treia. după cum cer epistolele pastorale.. într-o Ńară ca Rusia. am spus-o. „economia" înseamnă că persoanele şi relaŃiile lor trec înaintea regulilor generale. 1907. nr. De altfel. procrearea. 15. în mod normal. unde divorŃurile sînt . fără îndoială marcaŃi de teama de sex a encratiŃilor16. 67. 19. în existenŃa creştină. accentul se deplasează de la funcŃional la personal. „curăŃenie desăvîrşită". şi Biserica veche a cunoscut un ordin al văduvelor şi fecioarelor. Biserica ortodoxă lasă acestea la latitudinea soŃilor. Un mare ascet egiptean. în acelaşi timp. în 325. amintind mereu cu putere că prin căsătorie omul ia parte la unirea irevocabilă a lui Dumnezeu cu poporul său. 620-621. 17 Hefele. 21).] une autre Russie". CurăŃenia desăvîrşită poate fi însoŃită de o „furnicătură a sufletului" după cum spun omiliile lui Macarie. trebuie să fie „bărbat al unei femei" (Tit 1. în Aide aux croyants de l'ex-URSS. 35-36). o a doua este tolerată. „Nu trebuie să dau legi. Castitatea înseamnă integrarea erosului într-o relaŃie durabilă. desemnează un ansamblu de atitudini şi de idei care au influenŃat creştinismul primelor secole. nu-i îndepărtează pe cei divorŃaŃi şi recăsătoriŃi de la Sfînta împărtăşanie şi binecuvîntează. viaŃa conjugală este deci perfect compatibilă cu preoŃia. iar canonul al cincilea din Canoanele numite apostolice. 22-30). cuvîntul acesta desemnează relaŃia pe care o stabileşte Dumnezeu cu creaŃia Sa. Sfîntul Grigorie de Nazianz spunea:„O primă căsătorie se face în conformitate deplină cu regula. Preotul. Deciziile canonice nu sînt decît „indicaŃii terapeutice". dar considerată nefastă. în acelaşi timp. care a fost hirotonit episcop. printr-o creaŃie comună. ceea ce este în sensul dezgustului Vechiului Testament pentru prostituŃia sacră. nici nu se însoară. pe la 340. au vrut să impună celibatul preoŃilor. mai mult decît o sectă. nici nu se mărită". 170 RELIGIILE LUMII lui de familie trebuie să fie exemplară. 5. în sensul că un bărbat văduv necăsătorit nu poate fi hirotonit. Pavel interpretează nunta în spiritul Cîntării Cîntărilor: o „mare taină". cu un accent clar de pocăinŃă. s-a format obiceiul ca episcopii să fie recrutaŃi dintre călugări sau ca bărbatul căsătorit. îl exclude din Biserică pe episcopul sau pe preotul care „o repudiază pe soŃia lui sub pretextul fidelităŃii faŃă de Biserică". ViaŃa 16 De la enkrateia. care se înscrie în iubirea dintre Cristos şi Biserică. ci generozitatea ei. ci pentru a le elibera duhul. care nu este justificarea ei. pentru împărăŃia cerurilor" (Mat. în realitate de la sfîrşitul secolului al IV-lea. cît mai bine asupra sensului vieŃii sexuale şi al fecundităŃii. Paris. Dar şi prin în-tîmpinare. De aceea Biserica Ortodoxă. voi. toamna. celibatul anticipeaz^şi profetizează. 6). episcopul Pafnutie. procrearea nu mai este obligatorie. De aceea Sfîntul Pavel îl recomandă. „Apres un voyage en Russie [. a lui Dumnezeu pentru poporul Său (Efes. porneia desemnează obiectivizarea sexualităŃii şi a extazului erotic în afara unei adevărate relaŃii personale. ortodoxia a dezvoltat ideea de „castitate" nu doar ca o curăŃenie desăvîrşită. atentă. Astfel.oricine se uită la o femeie ca la un simplu obiect de plăcere comite un adulter! Mai pe larg. poate ierta divorŃul. p. după ce a născut. La sinodul de la Niceea. Dacă familia lui se destramă. cîŃiva episcopi."18 în privita metodelor anticoncepŃionale. Histoire des conciles. nu pentru a le nega. în general. o a doua căsătorie.17 Sinodul de la Gangres. Din motive sociologice. Isus îi binecuvîntează pe copii şi îi dă drept exemplu. ca şi laicului care doreşte să se împărtăşească. căci sînt deja înviaŃi (Luc. ci ca pe o comuniune a sufletelor în unirea trupească. Ea se deschide în slujirea celuilalt. stipulează în canonul patru: „Dacă cineva se gîndeşte că nu trebuie să participe la o slujbă făcută de un preot căsătorit. dar au fost condamnate de Biserică. p. I. El se impune preotului înainte de a sluji Sfînta Euharistie. Isus observă că „sînt fameni. „nu-şi mai aduce aminte de durere. Nu credem că este atît de important să îndreptăm gîndurile asupra mijloacelor. De aceea Biserica ortodoxă consideră că rolul ei este înainte de toate de a spune sensul. o căsătorie ulterioară Ńine de moravurile porcilor. 12) şi că „cei ce se vor învrednici să dobîndească veacul acela şi învierea cea din morŃi. duhovnicul sau episcopul locului trebuie să le adapteze situaŃiilor concrete după principiul „iconomiei". jertfelnică. Este o „economie de iubire" care culminează cu Crucea şi învierea. să-şi lase soŃia. el trebuie să înceteze a mai sluji. în teologie. zice al şaselea sinod ecumenic. Această iubire dificilă nu poate fi o singurătate în doi. Cu o infinită tandreŃe El evocă femeia care. Postul înglobează şi abstinenŃa sexuală.. o a treia acceptată. pentru bucuria că s-a născut om în lume" (Ioan 16. o patimă narcisistă şi contopitoare. EncratiŃii nu acceptau căsătoria. 20. 1992. prin ajutorul reciproc în care fiecare îl ajută pe celălalt să-şi desăvîrşească propria vocaŃie. Pentru că a venit Mesia. prin copil. BISERICA ORTODOXĂ 169 semn eshatologic.

care au alte griji. /.. J.. Cît despre avort. în urma lui Dostoievski. apoi a aderat la Consiliul ecumenic al Bisericilor.. trim. Natura ca atare. Prezentare de ansamblu BOULGAKOV. păzitori geloşi ai tezaurului denunŃă în ecumenism „pan-erezia". Cei mai mulŃi dintre duhovnicii şi medicii ortodocşi ştiu că nu trebuie să se adreseze femeilor celor mai dezmoştenite de viaŃă prin legi sau interdicŃii. iar credinciosul trebuie să se roage şi să slujească. Cei mai îndrăzneŃi gînditori ai ei. Ea se vrea universală. Le Cerf. viitorul ortodoxiei se va juca fără îndoială în „cealaltă Europă". ci prin cuvinte de o infinită compasiune. Biserica ortodoxă este o Biserică distrusă. (et alii). în FranŃa. pentru o ontologie de comuniune şi libertate. această divino-umanitate eristică. alături de alte Biserici. pp. pentru înŃelegerea credinŃei. MEYENDORFF. care începe să retrăiască.. trebuie să tacă. cu o reintegrare plină de dragoste într-o comunitate capabilă de întrajutorare. Altfel spus. dar credincioşii ei. nu poate constitui un criteriu. Ele au fost totuşi abordate. a slujbelor şi a rugăciunilor personale. care au concluzionat că fecundarea in vitro. într-un zadarnic joc de inferi-oritate-superioritate. această parte a Vechiului Continent care constituie. distanŃa dintre a zice şi a face nu este aşa de mare. EVDOKIMOV. cu 18 PG 36. Paris. un descoperitor al izvoarelor Bisericii nedespărŃite? Va şti ea. nr. „Que sais-je?". au sondat modernitatea şi au deschis căile depăşirii şi ale transfigurării. dar nu numai în Rusia. mai ales. CreaŃia lui Dumnezeu este marcata de „cădere". Fayard. în folclor şi în ataşamentul pentru trecut. în Orientul Mijlociu ortodocşii preconizează şi practică non-vio-lenŃa şi blîndeŃea evanghelică. imense contraste o sfîşie. 171-183. dar astăzi. Initiation ă la theologie byzantine. ca în toate religiile „periferice" faŃă de un Occident fascinant şi distrugător. fisurată de neant. iar natalitatea este deosebit de scăzută. ci elanul unei comuniuni necondiŃionate? Va putea 19 Dr. o credinŃă pătrunsă de bucuria pascală. J. pentru frumuseŃea liturghiei şi a icoanelor. S. cu zbucium al inimii. Dar astăzi. Meyen-dorff) sînt menŃionate în bibliografia capitolului despre creştinism. ar putea fi admisă. Bobrinskoi. Totuşi. col. El poate fi considerat ca un păcat mai uşor pentru cazurile de primejdie extremă. ci veghetoare şi iubitoare. dar în Balcani li se întîmplă să reia vechiul refren al războaielor sfinte. în cazul unui cuplu fidel. Bibliografie N. dacă nu se vrea prometeică. „Fecondation in vitro et genetique". L 'Orthodoxie. Histoire de l'Eglise nisse. P. dar cu lacrimi. Aportul diasporei poate fi desigur considerabil. cum spunea Berdiaev. Paris. Problemele „procreaŃiei" privesc mai ales societăŃile bogate şi nu au fost studiate niciodată de marile Biserici ortodoxe. 1991. alături de alte Biserici. în Contacts. spune Sfîntul Apostol Pavel (Rom. dar este răvăşită de naŃionalism. în care ar putea găsi sens explorările divinului şi acelea ale umanului? Aici observatorul. a 4-a adusă la zi. cuplurile ortodoxe se caracterizează prin stabilitate şi fecunditate responsabilă. pentru „arta artelor şi ştiinŃa ştiinŃelor" care fac posibilă unificarea „inimăspirit" şi transformarea în „ochi de foc". Losski.. Ortodoxia defineşte Biserica drept o comuniune de comunităŃi euharistice. Principalele lucrări de teologie dogmatică (Bulgakov. L 'Eglise Orthodoxe. 172 RELIGIILE LUMII ea să devină. fie că este ortodoxă sau catolică. CLEMENT. Criteriul nu poate fi decît respectul persoanelor şi sensul comuniunii lor. Dincolo de toate acestea.. Desclee de Brouwer. BISERICA ORTODOXĂ 171 condiŃia să se evite producerea sau distrugerea embrionilor supranume-rari. 20). Paris. 8. Lausanne. pentru o viziune sacramentală a pămîntului şi a întregii creaŃii. Dominique Beaufils. ea este ameninŃată de un fel de integrism cultural. în Europa occidentală. ROBERTI. Este deci un lucru bun ca mintea omului să o amelioreze. sălaş al Duhului şi al libertăŃii. 155. 1976. să propună cu smerenie planetei pe cale de secularizare şi de haos. 3. 1991. pentru depăşirea legii printr-o „economie" a îndurării. de medici ortodocşi. revue franŃaise de l'orthodoxie. patrimoniul este imens şi dătător de viaŃă: pentru unitatea doctrinei. un „Orient-Occident". Biserica ortodoxă va fi oare capabilă să facă din patrimoniul ei nu un alibi orgolios. 1980. Din 1920 ea a participat la crearea Mişcării ecumenice. au ajuns să nu mai împărtăşească nimic. chiar dacă este plin de simpatie. ed. PUF. ----------. 292 C.. MentalităŃi separate de secole se întîlnesc aici.B. a fost ferm condamnat de o hotărîre de sinoade şi cere o căinŃă profundă. „supusă" deşertăciunii. 1979. L'Orthodoxie.uşoare şi frecvente. Dialogues avec le Patriarche Athenagoras. . O. 1975. în nici o altă confesiune creştină. poate. Paris. Paris.19 Textele promulgate de Vatican pe tema aceasta sînt bazate pe o filozofie a „naturii" pe care Biserica ortodoxă nu o împărtăşeşte. fără să mergem prea departe. în starea ei de decădere şi sclavie. L'Age d'Homme. plaga Europei răsăritene.

V.Nouvelle Cite. SCHMEMANN. Desclee de Brouwer. Ed. 6. trad. ----------. Aspectele majore ale teologiei BOBRINSKOY. EVDOKIMOV. 1521. Le Cerf. D. Le Cerf. acesta s-a organizat în numeroase Biserici. Bucureşti. Desclee de Brouwer. Desclee de Brouwer. 1975. BOULGAKOV. 1981. Paris. Convocat. iar conştiinŃa mea este prizoniera cuvintelor Domnului. Theologie de l'icone. Geneve. Paris. să tăgăduiască idei pe care le susŃinuse. L 'Eglise du Saint-Esprit. Liturghie şi icoană ANDRONIKOF. renunŃa la pensia acordata de Roma. NELLAS. sfinte taine AFANASSIEFF. Departe de a se supune. Paris. L. 11 fascicole. ---------. 1987. sacrement du Royaume.) Sînt legat prin textele scripturilor pe care le-am citit. Lausanne. Le Cerf. laZurich. B. C.. de Bellefontaine. La Communion du Saint-Esprit. L 'Art de l'icone. Stock. Paris. Luther declară: „Nu mai dau crezare nici numai papei. Filozofie religioasă BERDIAEV. 1989. N. La Foi vivante de l'Eglise. 1985. nici numai conciliilor. Paris. Le Lieu du cceur. theologie de la beaute.. La Lumiere sans declin. CLEMENT. Luther este ameninŃat cu excomunicarea. D 'eau et d'Esprit. S. Paris.. Le Cerf. L'Age d'Homme. 1989. D. Roma încercase să obŃină o retractare. bula papală Exsurge Domine îl somează pe călugărul augustin Martin Luther (14831546).. 1982. SOLOVIOV. Le sens de la liturgie. Terre des vivants. Labour et Fides. precum şi în acŃiuni şi mişcări la care colaborează membrii diferitelor Biserici. Le Cerf. Paris. în aprilie 1521. Approches de Dieu dans la tradition orthodoxe. preot şi predicator al bisericii cu un corp de canonici. Eclesiologie. Ed. 1992. EVDOKIMOV. 1993.. PROTESTANTISMUL de Jean Baub£rot Protestantismul.. anthropologie des Peres de l 'Eglise. etude liturgique du bapteme. 1985. Reforma Prin bula papală.. Esprit et Liberte.. vîndute în beneficiul reconstrucŃiei bisericii Sfîntul Petru din Roma (şi socotite ca fiind în stare să absolve de unele păcate). Les Ages de la vie spirituelle. ----------. 1990. Paris. 1982. Le Christ. 1992. Trei dialoguri despre război. acesta afirmînd că nici papa şi nici conciliul nu sînt infailibili. a apărut în secolul al XVI-lea în Europa şi s-a extins — în mod diferit — pe toate continentele. introduction ă une dogmatique.. Le Cerf. Desclee de Brouwer. ---------. Paris. WARE. 1980. CÎTEVA MARI ETAPE ALE ISTORIEI SALE în iunie 1520. C. Le Genie de l'Orthodoxie.. P.. ZIZIOULAS. Les Uniates. 1981. Nu pot şi nici nu voiesc să retractez ceva... şi introd. Paris. Desclee de Brouwer. E.. OUSPENSKY. Stock. progres şi sfîrşitul istoriei universale. 1989. profesor pentru Sfintele Scripturi la Wittenberg. care constituie una din cele trei mari ramuri ale creştinismului. A. initiation â la spiritualite del'Eglise orthodoxe. Priere de Jesus et experience du Saint-Esprit. N. Luther redactase nouăzeci şi cinci de teze care criticau „virtutea" indulgenŃelor. Desclee de Brouwer. Humanitas. cu-prinzîndşi o scurtă povestire despre Anticrist.). 1992.L'Etre ecclesial. Le Vivant divinise. Presse/CEil. YANNARAS.C. de Bellefontaine. 1988. P. 3. Questions sur l'homme. Desclee du Brouwer. 1975. 1979-1991. Bucureşti. K. Le Sens de l'amour." în acelaşi an. Paris. Cu trei ani înainte (pe 31 octombrie 1517). P. Spiritualitate BEHR-SIGEL. ----------. STĂNILOAE. în faŃa dietei de la Worms. 5. Paris. Nu pot proceda altfel. Y. 1992. Paris. însă în timpul dezbaterilor poziŃia lui Luther devenise radicală. căci nu este nici sigur.. 1970. J. L'Eucharistie. Philocalie des Peres neptiques. de J. (Eil...A.. O. (. Paris. Cele nouăzeci şi cinci de teze au fost rapid distribuite în întreaga Germanie. ---------. Sources. Dumnezeu să mă ajute.. Formă religioasă foarte diversificată. Sensul creaŃiei. de Bellefontaine. 2. 1-985. Paris. Touraille. Ed. 1972. nici cinstit să acŃionezi împotriva propriei conştiinŃe (. 1980. Paris. Humanitas. el arde documentul şi transformă o contestaŃie făcută în interiorul Bisericii catolice în protest care va acŃiona mai departe în afara ei. PROTESTANTISMUL 175 . Zwingli (1484-1531). ----------. Paris.M. 173 BISERICA ORTODOXĂ 4. STĂNILOAE. Le Cerf. 1984.

modifică situaŃia în doi ani. în care moare reformatorul radical Thomas Mun-tzer). Există numeroase puncte de vedere comune privind bazele Reformei. unde va fi preot Jean Calvin (1509-1564). Acest conflict demonstrează şi faptul că. în octombrie 1529. un consens în legătură cu comuniunea sub cele două speŃe şi respingerea doctrinei catolice a transsubstanŃierii (la care puterea preotului transformă elementele materiale în trupul şi sîngele lui Cristos). în vreme ce Zwingli şi elveŃienii consideră că împărtăşania este înainte de toate o aducere aminte iar Cristos este prezent doar simbolic la aceasta (doctrina sfintelor taine). se poate constata pluralitatea sa: există mai mulŃi reformatori şi se confruntă mai multe convingeri. slujba este înlocuita de un cult duminical. Luptele. are în rîndurile ei mulŃi predicatori. o dată cu Elisabeta I (1558-1603). iar libertatea de emigrare este din nou recunoscută. In acest timp. Supuşi unei presiuni politico-militare. Libera circulaŃie a persoanelor şi a bunurilor lor era totuşi recunoscută (primă formă — rudimentară — de libertate religioasă). pe baza unităŃii confesionale a fiecărui teritoriu (cujus regio-ejus religio). Luther şi adepŃii săi Ńin la ideea de consubstanŃiere (prezenŃa în pîine şi în vin a trupului şi a sîngelui lui Cristos). Şi dacă lucrul acesta îi decepŃionează pe unii. dacă Luther este primul care a îndrăznit să facă ruptura şi deci el este „părintele fondator". care pune capăt acestui război de treizeci de ani. în parte. Armata sa. De acum înainte. în frunte cu Bucer. axat pe predică. în alte părŃi se produc rupturi cu Roma. în ducatul Prusiei (1525) etc. desigur. este însă suficientă o singură divergenŃă pentru a nu se ajunge la o biserică protestanta unică în faŃa bisericii catolice romane. Este semnificativ faptul că prima diferenŃiere din sînul protestantismului se referă la o dezbatere de exegeză biblică: Luther şi Zwingli nu înŃeleg în acelaşi fel cuvintele lui Cristos: „Acesta este trupul meu". prima dietă de la Speyer acordă principilor dreptul de liberă alegere a religiei statului lor. Cehii sînt repede înfrînŃi şi. ea capătă un suflu nou prin trecerea la protestantism a oraşului Geneva. încă de la apariŃia protestantismului. Cinci principi şi reprezentanŃii a paisprezece oraşe libere protestează. epidemiile. Pluralismul ecleziastic este rezultatul refuzului de a accepta ierarhia şi al deplasării autorităŃii de la instituŃie la Biblie. Se ajunge la o înŃelegere asupra a paisprezece puncte din cele cincisprezece puse în discuŃie. eclesiologică. de denunŃul făcut împotriva lui Michel Şervet. anglicanismul. Aşa se face că. în Germania. morală etc. „Corpul evanghelic" (protestant) şi „corpul catolic" se reunesc separat pentru unele probleme. Numai că Luther refuză să-şi identifice cauza cu aceea a micii nobilimi (revolta cavalerilor din 1522). Reforma a triumfat în Ńările scandinave. Germania va suporta multă vreme stigmatul acestui război. protestanŃii caută o înŃelegere doctrinară. Partidele confesionale continuă să existe în cadrul dietei imperiului. în 1618. Biserica Apusului este scindată în mod serios.Doi ani mai tîrziu. Numai că echilibrul obŃinut rămîne instabil. Rugăciunile particulare sînt admise. apoi cu cea a Ńăranilor (războiul Ńăranilor din 1524-1525. Decizia aceasta este repusă în cauză. către anul 1620. are loc la Marburg un colocviu teologic. unitatea confesională a Imperiului Germanic este în mod oficial destrămată. succesele obŃinute de împăratul Ferdinand al II-lea ameninŃă grav protestantismul. comportă mai multe clauze religioase: în general. Există. în 1536. Aceştia din urmă şi aliaŃii lor suedezi preiau definitiv avantajul către 1640. cu Martin Bucer (reforma cultului la începutul anului 1524). precum la Strasbourg. Opera foarte importantă (teologică. dar aspectele confesionale ale conflictului sînt dublate de o luptă pentru hegemonia europeană. adăugind înnoirii teologice modificări etice şi sociale. Războiul continuă. ars de viu din ordinul magistratului genevez (1553). regele Suediei. se va impune dincolo de Marea Mînecii. Reforma nu s-a terminat. aceasta va necesita multă vreme. Cei din Strasbourg. în 1526. Dezacordul rămîne în legătură cu caracterul de sfintă taină al împărtăşaniei. efervescenŃa religioasă şi politică ajunge la apogeu. Practica publică a confesiunii lor este recunoscută tuturor acelora al căror cult fusese stabilit în 1642. în 1524. Războiul de treizeci de ani Pacea de la Augsburg (1555) s-a întemeiat pe coexistenŃa catolicismului şi protestantismului în Imperiul Roman Germanic. Gustav-Adolf. de a doua dietă de la Speyer. el devine în foarte scurt timp un reformator printre alŃii şi nu şeful de necontestat al tuturor protestanŃilor. de unde şi numele de „protestanŃi" dat partizanilor Reformei.) a lui Calvin va fi umbrită. consiliul orăşenesc organizează două „dispute teologice" şi adoptă un program de schimbare globală. ostilităŃile se declanşează din nou în Boemia. care îi aduce faŃă în faŃă pe habsburgi şi pe bourboni. strămutările de . Pacea din Westfalia (1648-1649). 176 RELIGIILE LUMII Evenimentele din 1529 constituie o etapă. nu reuşesc să creeze un teren de înŃelegere. Iar dacă pluralismul interprotestant va favoriza cu timpul instaurarea toleranŃei. un protestantism temperat. „Acesta este sîngele meu". trei ani mai tîrziu. mai sărăcită decît va fi în protestantismul luteran. principiul cujus regio-ejus religio a devenit mai suplu. în 1555. motivată de o arzătoare pietate luterană.

Un curent puritan doreşte un protestantism mai puternic. Ludovic al XlV-lea. provocînd aici tot felul de incidente care să permită represalii. care a urmat morŃii lui Cromwell. De acum încolo îşi face loc ideea de progres. Dar dezvoltarea unui partid catolic la Curte. O „casă financiară pentru convertiŃi" încearcă. Se dezvoltă un climat general de ostilitate iar numărul căsătoriilor in-terconfesionale. numai să le ucidă şi. Iacob al II-lea fuge. Dragonii îşi pot tortura victimele în orice fel. * Mişcare religioasă născută în Biserica luterană germană în secolul al XVII-lea. scade brusc. Se vorbeşte despre „noua Reformă". Multe meserii le sînt interzise. teoretic. Aceasta înseamnă o considerabilă schimbare de mentalitate: pînă acum norma era dată de tradiŃie şi orice înnoire apărea ca o degradare mai mare sau mai mică a vechiului. de exemplu: unii copii sînt răpiŃi spre a fi crescuŃi în religia catolică. într-un cadru ecleziastic apropiat catolicismului. Către 1640. Istoria viitoare depinde de acŃiunea prezentă: millenium poate fi grăbit. Fervoarea religioasă se amestecă cu laicizarea: Biserica nu face parte din lumea aceasta. are loc o „mare ofensivă" în primăvara şi vara anului 1685. PROTESTANTISMUL 177 RevoluŃiile din Anglia în secolul al XVII-lea. chiar dacă unii „nepăsători" adoptă efectiv „religia regelui". Ńine să apară drept campion al catolicismului. Există totuşi şi un revers al medaliei: progresiva colonizare engleza şi protestantă a Irlandei. conflictul dintre rege şi parlament duce la război civil. Prima revoluŃie engleză reprezintă experienŃa unei societăŃi destul de tolerante. Pentru puritani. Grupuri de semianalfabeŃi propagă idei radicale. fără forŃă militară şi politică. Cromwell înfrînge armata regalistă la Naseby (1645). Edictul de graŃiere de la Ales — publicat după cucerirea cetăŃii La Rochelle — confirmă clauzele religioase şi civile ale Edictului de la Nantes. majoritatea protestanŃilor rezista. să-i momească prin cîştiguri pe unii dintre protestanŃi. ca reacŃie împotriva dogmatismului Bisericii oficiale (n. aflat în conflict cu papa. în pofida opoziŃiei puritanilor moderaŃi. Sub Cromwell. Această execuŃie constituie atît un act religios. Carol I este ucis. izbînda înseamnă o etapă importantă către întoarcerea lui Cristos. „Glorioasa RevoluŃie" aduce Angliei parlamentarismul şi o oarecare toleranŃă religioasă. care erau destul de dese. a „religiei regatului" şi a „religiei pretins reformate" (RPR). cît şi politic: a fost omorît reprezentantul vremelnic al lui Dumnezeu. Excomunicarea nu trebuie să aibă consecinŃe civile şi fiecare comunitate trebuie să aibă dreptul de a-şi alege pastorul. Numeroase temple sînt distruse (peste trei sferturi din acestea la sfîrşitul lui 1684) şi protestanŃii devin marginalizaŃi. în această perioadă. principe protestant convertit la catolicism (1593). Wilhelm de Orania debarcă în noiembrie 1688 avînd ca deviză: „Religia protestantă şi libertăŃile din Anglia". Lucrul acesta va influenŃa pioşenia şi teologia. Acum se insistă pe o perioadă de tranziŃie de o mie de ani (millenium). pu-nînd accent pe experienŃa religioasă personală. hughenoŃii depind de voinŃa regelui de a aplica Edictul de la Nantes. în timpul căreia. Edictul de la Nantes şi revocarea lui După 1562. sînt hăituiŃi. acesta este sensul predicilor din timpul revoluŃiei. îndeosebi o dată cu manifestatea pietismului*. care încearcă instaurarea în FranŃa a unei coexistenŃe a religiei catolice (majoritară). dar suprimă „locurile de refugiu". cel mai cunoscut fiind acela din noaptea Sfîntului Bartolomeu (1572). în urma unui proces. . Ele sînt marcate de numeroase masacre. urcarea pe tron a catolicului Iacob al II-lea şi revocarea Edictului de la Nantes în FranŃa trezesc temeri. Teama de radicalismul ultrapuritanilor nu are nici un amestec în restauraŃia din 1660.populaŃii. „adevărata Biserică" va triumfa în mod progresiv. supuşi unor reprimări permanente. dar în mod pasiv: comunitatea hughenotă aşteaptă urcarea pe tron a unui rege mai îngăduitor. ai cărei membri obŃin posibilitatea de a avea acces la orice funcŃie. o relativă libertate a cultului şi locuri de refugiu unde vor dispune de o garnizoană. într-o perioadă de douăzeci şi cinci de ani peste două sute de măsuri desfiinŃează în fapt Edictul de la Nantes. FranŃa este sfîşiată de războaie religioase. Misiunile catolice pornesc la recucerirea teritoriilor protestante. subalimentarea. în 1629. Henric al IV-lea. toate acestea i-au răpit o treime din populaŃie. această întoarcere era considerată ca o ruptură în înlănŃuirea evenimentelor umane. Pînă atunci. iar tema patimilor lui Cristos devine foarte populară în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. pune capăt acestor războaie în 1598 prin Edictul de la 178 RELIGIILE LUMII Nantes. la 30 ianuarie 1649. De acum înainte. tr. fără prea mare succes. tipografiile lucrau practic fără nici o cenzură. să le violeze nu le este permis. Predicatorii improvizaŃi şi itineranŃi nu mai sînt sancŃionaŃi.). O dată cu domnia personală a lui Ludovic al XlV-lea vine şi timpul persecuŃiilor. timp de zece ani. Biserica Angliei părea a fi o Biserică protestantă din punct de vedere teologic. în continuitate faŃă de evoluŃia istorică. După o primă experienŃă în Poitou (1681).

în 1900. ei vor fi fost influenŃaŃi. care nu are nici un superior ierarhic. Consiliul American al Misiunilor (1810). în consecinŃa. ei se folosesc de magistratură pentru a interveni în problemele religioase (procesul de vrăjitorie de la Salem în 1692). DiferenŃele ecleziastice sînt atenuate iar amestecurile etnice sînt favorizate. execuŃia a pus capăt războiului. Societatea Misiunilor din Londra (1795). unde se pot refugia mulŃi disidenŃi. Acest avînt este favorizat de efectele revoluŃiei industriale care tocmai se declanşase. Cu excepŃia rePROTESTANTISMUL 179 voltei Cămăşarilor (1702-1704)*. de altfel. care au trecut Atlanticul la bordul vasului „Mayflower". în urma descrierii suferinŃelor îndurate de cei prigoniŃi. Botezul şi căsătoria catolice. După 1630. de asemenea. Societatea Misiunilor de la Basel (1815). se construieşte astfel o identitate evanghelică. se poate spune că emigraŃia puritană produce anumite caracteristici ale noii societăŃi americane. ultimele temple sînt distruse. Iau acum fiinŃă societăŃi şi consilii de misiune cum ar fi: Misiunea Baptistă din Londra (1792). mult mai numeroşi. protestanŃii rămaşi în FranŃa par să accepte în aparenŃă catolicismul. Nu rareori. creează Pennsylvania. în Olanda ei vor constitui un cerc de intelectuali. Au încheiat un pact între ei. au loc adunări restrînse clandestine. leagăn al baptismului american şi una din primele tentative de separare a Bisericii de stat. spiritul de rezistenŃă membrilor săi care nu acceptă orice constrîngere. Abia în 1787 un „edict de toleranŃa" recunoaşte în fapt existenŃa protestanŃilor în regat. Roger Williams (1600-1684) apără drepturile indienilor asupra pămînturilor şi libertatea religioasa. ProtestanŃilor le este interzis să emigreze. în 1715 se Ńine primul sinod al Bisericii reformate clandestine. Puritanii încearcă să justifice spolierea indienilor reprezentîndu-i drept rămăşiŃele unui trib pe care „demonul" 1-a condus în acele locuri pentru a-1 guverna fără probleme. creşterea aversiunilor faŃă de FranŃa în mai multe Ńări din Europa. în jur de 250 000 de protestanŃi (dintr-un milion) părăsesc clandestin regatul. fără însă să le acorde libertatea cultului. galerele şi închisorile sînt pline de protestanŃi. Pe la mijlocul secolului următor. favorizează prosperitatea economică. Dar puritanismul inculcă. CongregaŃia religioasă constituie centrul vieŃii sociale. existau peste trei sute de societăŃi .). dar rezistenŃa spirituală a calvinismului din Lan-guedoc a continuat (n.ProtestanŃii. puritani englezi refugiaŃi în Olanda. Ludovic al XlV-lea afirmă atunci că Edictul de la Nantes nu se mai justifică şi. de manifestarea unui nou suflu al colonizării europene şi de mişcarea de redeşteptare religioasă care se răspîndeşte în mai multe Biserici protestante. în general. HughenoŃii refugiaŃi vor contribui la dezvoltarea Berlinului şi a Prusiei. îl revocă prin Edictul de la Fontainebleau (17 octombrie 1685). ea îşi alege un pastor din rîndul ei. tr. Misiunile După unele încercări în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ei fondează oraşul New Plymouth. care va fi proclamata de RevoluŃie (1791). sînt celibatari sau trăiesc în concubinaj pentru a se sustrage de la căsătoria catolică. Nu întîmplător conflictul cu Anglia izbucneşte către 1760. încetul cu încetul. Societatea Olandeză a Misiunilor (1795). care a fost supus în anul 1704. misiunile protestante cunosc un adevărat avînt la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea. Pelerinii sînt animaŃi de o utopie religioasă. li se alătură un al doilea vas de emigranŃi puritani. element constitutiv al identităŃii americane. William Penn (1644-1718). semnează în masă certificate de convertire. ungerea cu Sfîntul Mir sînt de acum înainte obligatorii. Pastorii sînt obligaŃi să părăsească teritoriile. Un quaker. El întemeiază Rhode Island. între timp. Societatea Misiunilor Evanghelice de la Paris (1822). care a fost executat în 1710. * Nume dat calviniştilor din Ceveni care au luptat împotriva administraŃiilor şi armatei lui Ludovic al XlV-lea după revocarea Edictului de la Nantes. o dată cu sosirea „PărinŃilor pelerini". ospitalitatea indienilor îi ajută să supravieŃuiască. Această dublă influenŃă (protestanta şi iluministă) se regăseşte în DeclaraŃiile Americane ale Drepturilor Omului care apar înaintea DeclaraŃiei franceze. Formată din membri „convertiŃi". în ciuda epidemiilor şi a foametei. sînt pronunŃate multe condamnări la moarte. MulŃi dintre fiii predicatorilor înnoitori vor deveni purtători de cuvînt ai RevoluŃiei americane. în fine. în primele două treimi ale secolului al XVIII-lea. Societatea Misiunilor de la Berlin (1824) etc. dar cei mai mulŃi practică în secret cultul familial. de unde se vor propaga unele idei ale Iluminismului. la sfîrşitul secolului al XVIIlea. terorizaŃi. care se tem de o revenire a catolicismului în Anglia. care poate fi considerat premisa unui sistem democratic. de Iluminismul european. ceea ce. Principalii conducători au fost Jean Cavalier. are loc însă „Marea Deşteptare". America engleză întemeierea simbolică a viitoarelor State Unite ale Americii are loc în 1620. cînd Deşteptarea a avut un impact puternic. fapt ce va antrena o pierdere substanŃială în anumite sectoare ale economiei (mai mică totuşi decît se afirmă uneori) şi. şi Abraham Mazel. 180 RELIGIILE LUMII EfervescenŃa religioasă din America engleză a scăzut încetul cu încetul.

aproape jumătate din cerinŃele de personal. Cine îi va atrage pe orbita sa? Unii protestanŃi iau iniŃiative. con-strîns de propria sa concepŃie despre unitate. miza este următoarea: căderea Imperiului Otoman şi revoluŃia sovietică destabilizează ortodoxia. Prin urmare. în Tahiti. în Asia de sud-est. locuri de întîlnire şi de dialog între protestanŃii de diferite de-nominaŃiuni şi din Ńări diferite. problematica misionară tradiŃională a fost repusă în discuŃie prin apariŃia unor expresii teologice specifice ale lumii a treia. în Madagascar. în 1960. pe care Vaticanul. ea va cuprinde. catolici şi ortodocşi. care permite unor colectivităŃi indiene accesul la modernitate fără a-şi pierde identitatea culturală. în secolul al XX-lea. în Noua Caledonie şi în vechile teritorii germane. chiar dacă au fost însoŃite de multe ori de tensiuni. acŃiunea de întronare a protestantismului a fost legată de o muncă pe plan educativ (şcoli şi traduceri ale Bibliei în limba proprie a Ńării respective. de multe ori ridicînd statutul limbii respective la acela de limbă scrisă). . 1855). procentul a crescut la două treimi. crearea unei instanŃe cum este CEVAA (Comunitatea Evanghelică de AcŃiune Apostolică). în China. Biserici născute din misiunea protestanta franceză. sub denumirea de FederaŃia Universală a StudenŃilor Creştini (FUACE). altul de dată mai recentă. — ConferinŃa Mondială a Misiunilor (Edinburgh. se pot distinge două faze: aceea a ecumenismului intern şi aceea a ecumenismului în sensul actual sau încercare de apropiere între creştini. După primul război mondial. apariŃia internaŃionalelor 1 Cuvîntul provine dintr-un termen grecesc care înseamnă „pămînt locuit". în 1976. medical (simbolizată de numele lui A. Foarte repede. Atunci s-a recunoscut „necesitatea de a se implanta în fiecare Ńară necreştină o Biserică. Şi tot pe terenul misiunii a reînviat din cînd în cînd rivalitatea dintre catolici şi protestanŃi. Ecumenismul în istoria ecumenismului1 protestant. Extinderea în Africa s-a datorat însă. rivalitate în care au pătruns imediat factori politici şi diplomatici. s-au constituit. reunind protestanŃii care doresc menŃinerea credinŃelor fundamentale ale creştinismului şi „autoritatea suverană a Scripturii" în faŃa dezvoltării scientismului şi ateismului. DiscuŃiile purtate între Bisericile occidentale şi Bisericile din lumea a treia au făcut ca însuşi protestantismul să-şi pună întrebări în legătură cu raportul nord-sud şi să înainteze propuneri în vederea dezvoltării acestor relaŃii. el nu va putea decît să condamne ecumenismul (enciclica Mortalium animos. care să nu fie divizată". îi leza interesele. Compania Indiilor s-a străduit să contracareze misiunea care. activitatea misionară a pus protestantismului problema farîmiŃării lui confesionale: o grijă faŃă de unitate s-a manifestat pentru prima dată cu ocazia primei întîlniri misionare internaŃionale — ConferinŃa de la Edinburg din 1910. predominant protestantă. în Lesotho. este cazul afacerii din Madagascar (1897). rezultatele au fost mai promiŃătoare. PROTESTANTISMUL 181 în secolul al XX-lea. în 1895. 1910). în zilele noastre. Misiunile protestante au încercat să pătrundă în toată lumea. stă mărturie că Bisericile protestante din foste Ńari de misiune şi Bisericile bătrînului continent înŃeleg să conducă împreună acŃiunea lor misionară. Astfel. Statele Unite asigurau. Schweitzer). Peste tot. activităŃii africanilor înşişi. ecumenismul dobîndeşte. misiunea a apărut în legătură cu „tratatele inegale". poate. exagerata ei dispersare. Legăturile dintre misiune şi colonizare nu pot fi negate. Unele încercări de acest fel au fost făcute chiar în Europa. eforturile nu au fost deloc încununate de succes. în parte. valurile migratoare de populaŃie şi afirmarea unei oarecare conştiinŃe mondialiste determină. după părerea ei. fapt ce evidenŃiază amploarea activităŃii desfăşurate şi. ramura ei studenŃească devine independentă. nu va reuşi să le împiedice sau măcar să le contracareze. mai ales penticostal. 182 RELIGIILE LUMII protestante. şi anume prin crearea AsociaŃiei Ecumenice a Teologilor din Lumea a Treia la Dar es-Salaam. In peninsula indiană. în secolul al XlX-lea. Să le amintim pe cele mai importante: — AlianŃa Evanghelică Universală (1846). unde misiunea protestantă franceză s-a văzut suspectată de simpatie faŃa de Anglia. care pune problema dezoccidentalizării teologiei creştine şi a formulării creştinismului în alte cadre culturale. Camerun şi Togo.şi consilii. a unei apropieri între creştinii de diferite confesiuni. încetul cu încetul. 1928). care stă la baza înfiinŃării Consiliului InternaŃional al Misiunilor. Pentru început. socio-economic (dezvoltarea exportului de materii prime pentru combaterea comerŃului cu sclavi). în Ńările latine. în 1914. Dezvoltarea mijloacelor rapide de transport. altele în America Latină. cu titlu individual. în plan teologic. cu două valuri: unul presbiterian şi congrega-Ńionist. un sens nou: acela al căutării dialogului. putere colonială cu care era în concurenŃă. — Uniunile Creştine ale Tinerilor (sau YMCA în engleză. acolo unde protestantismul fusese învins în secolul al XVI-lea. în Africa şi în Oceania. care regrupează douăzeci şi cinci de Biserici protestante din Africa şi din Europa.

Totodată. La bază. De unde şi cuvintele de ordine „înapoi la Reformă" sau „noua Reformă": noi disidenŃe. avortul şi contracepŃia. deşteptări. dar care vor fi poate contestaŃi. Faptul că nu vorbim despre acestea nu vrea să însemne că le subapreciem importanŃa. Cu alte cuvinte. pastorul Boegner) au lucrat în acest domeniu înainte ca activitatea lor să fie recunoscută oficial. penticostalii). Mişcarea CredinŃă şi ConstituŃie (Faith and Order. Reforma a proclamat trei mari cuvinte de ordine: numai Dumnezeu. Stockholm. de altfel. situată din punct de vedere istoric şi geografic) şi Biserica nevăzută (Trupul lui Cristos care este o taină a lui Dumnezeu) pentru a sublinia caracterul relativ al tuturor Bisericilor existente. ci că acordăm prioritate trăsăturilor specifice. au desfigurat de-a lungul secolelor creştinismul primar. Ca să poată fi recunoscută. fără să se ajungă totuşi la o discuŃie serioasă. AsociaŃia Creştinilor pentru Abolirea Torturii a fost de la început constituită pe o bază interconfesională). Numai Dumnezeu. Teologia protestantă stabileşte de altfel o distincŃie între Biserica vizibilă (instituŃia. în 1937-1938. Pentru imensa majoritate a protestanŃilor este vorba de Dumnezeu cel din Sfînta Treime (Tatăl. totuşi — că are două mîini şi două picioare. în general. numai harul. prin dezvoltarea dialogurilor doctrinare în aparatele bisericeşti. După aceea. la rîndul lor. infailibilitatea necesară pentru o astfel de autoritate. care încă de la început a autorizat căsătoria pastorilor. cu ochi căprui. economice.. La preoŃi şi la pastori. Biserica nu mai are autoritatea sfinŃitoare. ceva esenŃial poate să rămînă în stare latentă sau chiar să se piardă. Ecumenismul catolico-protestant este de dată mai recentă. cu o serioasă colaborare. există uneori certuri interne. sau brunetă. numai Scriptura. întro zi. Lipsită de orice mijloc de intermediere. între afirmaŃia „numai Dumnezeu" şi pluralitatea Bisericilor protestante există o certă afinitate. poate fi conceput ca o mare familie. cele două mişcări decid să fuzioneze şi aşa va lua naştere Consiliul Ecumenic al Bisericilor. chiar dacă anumite reŃele şi asociaŃii (precum grupul interconfesional al cadrelor didactice Prietenia. în timpul acestei tranziŃii.). esenŃa mişcării constă în trierea. Astfel. cu ochi albaştri. constituit definitiv la Amsterdam în 1948. Cu toate că familia aceasta are foarte multe lucruri în comun. la teologi. Marile caracteristici protestante Protestantismul este o religie foarte bine structurată din punct de vedere intelectual. UNITATEA ŞI DIVERSITATEA FAMILIEI PROTESTANTE Protestantismul. drepturile omului. nu 184 RELIGIILE LUMII este nevoie să fie menŃionat faptul — esenŃial. Atunci cînd doreşti să descrii o persoană spui despre ea că este blondă. în special atunci cînd este vorba să fie elaborat un mesaj destinat întregii societăŃi referitor la problemele de etică socială (rasism. ruptura devine organizaŃie şi protestul devine putere. AbsenŃa unui mijlocitor posibil între Dumnezeu şi fiinŃa umană de-sacralizează preoŃia: numai în cazul . 1925) doreşte să arate unitatea creştinilor în fapte concrete şi în lupta pentru o societate mai dreaptă. cu întrunirile interconfe-sionale mixte şi diferite grupuri sau mişcări în care colaborează protestanŃi şi catolici (de exemplu. în decretul despre ecumenism din 1964. culturale şi chiar religioase. „epurarea" creştinismului. Mişcarea este deci urmată de o stabilizare. noua centralizare operată de Roma şi grija pentru identitatea protestantă au diminuat în oarecare măsură elanurile ecumenice. Pe această primă afirmaŃie se bazează celelalte două: Dumnezeu se face cunoscut fiecăruia numai prin Sfînta Scriptură şi nu dă mandat nici unei instituŃii pentru împărŃirea harului său. după părerea adepŃilor săi. nici o creatură nu poate fi obiect de rugăciune sau de adoraŃie: nici Măria (care a avut şi alŃi copii după Isus). în acelaşi timp însă. 1927) au pregătit terenul cu mult mai înainte şi dacă personalităŃi catolice şi protestante (părintele Congar. 1927) abordează problemele de doctrină şi de structură. Mişcarea creştinismului practic (în engleză Life and Work. Lausanne. De aceea am grupat principalele sale trăsături în jurul celor trei principii ale Reformei. Bisericile protestante şi Biserica catolică au poziŃii diferite nu numai în probleme ca divorŃul. familia creşte prin noii membri care au ardoarea tinereŃii (în secolul al XX-lea. cînd evenimentul tinde să devină instituŃie.Bisericile protestante (hegemonice şi majoritare) şi Bisericile ortodoxe se grupează în două mişcări ecumenice. Fiul şi Sfîntul Duh). prin folosirea aceluiaşi amvon în timpul Săptămînii de rugăciune PROTESTANTISMUL 183 pentru unitate (18-25 ianuarie). recunoaşte caracterul creştin al protestantismului şi încurajează continuarea dialogului. Ecumenismul catolico-protestant se instituŃionalizează o dată cu Vatican II care. chiar reînnoiri teologice. există numeroase constrîngeri care duc la compromisuri. ci şi în problemele puse de schimbările genetice. fiecare membru al ei are particularităŃile lui proprii. ecumenismul s-a dezvoltat atît la bază cît şi la nivelul teologilor şi al responsabililor ecleziastici.. în ultimii ani. Radicalismul ei este marcat de voinŃa de a suprima adăugirile care. Trebuie să ne fie foarte clar însă că în calcul intră şi multiple interferenŃe generale: politice. nici sfinŃii.

vulnerabilitatea faŃă de criza discursului teologic etc). o oarecare evoluŃie. după teologia protestantă. Pastorul are o specializare (să anunŃe Cuvîntul. în special Bisericile luterane. vor să ajungă la actualizarea acestor texte. între o sacralizare. şi o banalizare. simboluri ale harului. în toate cazurile. De aici şi sărăcia relativă a gesturilor celui care slujeşte. Dar Biserica trebuie să admită. în această dependenŃă a protestantismului faŃă de teologii lui rezidă în acelaşi timp şi forŃa (libertatea intelectuală. şi deci nu este nevoie de o calitate specială a preotului care să-1 facă participant la actul divin într-un mod diferit faŃă de ceilalŃi credincioşi. funcŃia aceasta poate fi îndeplinită de persoane căsătorite. capătă astfel legitimitate: misiunea ei constă în a propovădui Cuvîntul şi a administra sfintele taine. pe cînd sfera de influenŃă liberală şi neoliberală favorizează metodele de citire critică modernă şi unele dintre acestea. şi nu de esenŃă. Unele tradiŃii protestante sînt totuşi mai apropiate de catolicism decît altele. De fapt. care ar risca să o transforme într-un fel de text-relicvă. femeile pot fi pastori. care ar face din ea o carte ca toate celelalte. între pastor şi laici. relativizată prin „Dumnezeu singur". în viziunea lor. luată în ansamblu. în cadrul unei teologii contextuale. Rolul pastorului în cult nu este acelaşi cu al preotului la slujbă. Karl Barth (1886— 1968) a propus ca Biblia să fie considerată în acelaşi timp şi cuvînt omenesc — depinzînd. hotărăşte în legătură cu orientările care trebuie puPROTESTANTISMUL 185 se în practică şi se pronunŃă în problemele doctrinare. în acest caz. ce se exercită întrun mod mai degrabă colegial decît ierarhic. unde principii protestanŃi au jucat un rol important. o poate exercita la fel de bine (cîteva Biserici protestante au abolit chiar preoŃia). să administreze Sfintele Taine) care nu constituie un monopol şi pe care un laic. nu atît prin acordul comun şi consimŃămîntul Bisericii. Bisericile protestante nu au ştiut întotdeauna să evite acest pericol. teologii critică — în protestantism — în mod aproape permanent organizarea şi viaŃa Bisericii. dacă recunoaşterea autorităŃii Scripturii este un punct comun pentru toate tendinŃele protestante. compus din pastori şi laici. Articolul 4 din Mărturisirea de credinŃă de la La Rochelle (1571). Acest mod de organizare vrea să concretizeze o afirmaŃie centrală a Reformei: „preoŃia universală a credincioşilor". apropiind liturghiile protestante de cea catolică. Ea se exercită intra pares. acest lucru este posibil pentru că nici o supunere faŃă de Scriptură nu se efectuează fără o hermeneutică. document fondator al Bisericii reformate din FranŃa. Sfera de influenŃă evanghelică (numită „fundamentalistă") insista asupra necesităŃii abordării Bibliei întru credinŃă. cîtprin mărturisirea şi puterea de convingere interioară a Sfîntului Duh" faŃă de fiecare credincios. dar şi fragilitatea lui (riscul unui intelectualism. slujba nu cuprinde momentul sfintei jertfe. şi propria ei limită: cuvîntul de ordine „numai Scriptura" (iar nu Scriptura şi TradiŃia) trimite la „numai Dumnezeu" şi nu la un fel de monopol al receptării şi interpretării Scripturii de către Biserică. de-a lungul secolelor. format în scopul acesta. fără încetare. Dacă autoritatea Scripturii se poate opune autorităŃii Bisericii vizibile. de la bun început. Numai Scriptura. O altă consecinŃă este preoŃia de fapt de care se bucură de multe ori teologii. într-adevăr. de asemenea. De aici. această „lăudare exagerată a 186 RELIGIILE LUMII Scripturii". interpretarea ei le îndepărtează unele de altele. Acest lucru este foarte clar la Bisericile fără episcopat. o mare prudenŃă în folosirea formulelor de iertare şi de binecuvîntare: cel care slujeşte îi invita doar pe credincioşi să primească o iertare şi o binecuvîntare pe care numai Dumnezeu le poate da. există riscul de a reproduce în sînul comunităŃii eclesiale inegalităŃi sociale care există în societate. caracteristică protestantismului. „Autoritatea suverană a Scripturii în materie de credinŃă" este. în marea majoritate a Bisericilor de astăzi. un ansamblu de texte scrise în momente de inspiraŃie. Este subliniata estomparea protagonistului uman în faŃa lui „Dumnezeu singur". este clar: Scriptura este „regula foarte sigură a credinŃei noastre. posibilitatea de inovare etc).anglicanismului unde problema este mai complexă. de asemenea. Dar situaŃia nu este cu mult diferită nici pentru Bisericile care accepta o formă de episcopat: autoritatea unui episcop protestant este funcŃională. adică avem aceeaşi putere în privinŃa cuvîntului şi a tainelor". abordarea Bibliei este obiectul unei tensiuni permanente. asupra pericolelor pe care le comportă. văzînd în aceasta. unde sinodul. „principiul formal" al Reformei. Ea impulsionează o pietate colectivă şi familială axată pe Biblie. . de toate demersurile critice şi ştiinŃifice posibile — şi cuvînt al lui Dumnezeu — depăşind în acest caz orice lectură umană. există o diferenŃă de funcŃie. Ea proclamă adevărurile esenŃiale ale Scripturii în „învăŃăturile de credinŃă" care constituie semnul unei oarecare obiectivităŃi eclesiale. Polemiştii catolici au insistat. şi conducerea ecleziastică. O influenŃă a ecumenismului poate uneori aduce. în această egalitate formală a credincioşilor. în timp ce în catolicism riscă mereu să fie supuşi controlului autorităŃilor ecleziastice. Luther scria: „Fiecare om care se recunoaşte creştin trebuie să fie sigur şi să ştie că noi sîntem şi preoŃi. o interpretare (conştientă sau nu) a Scripturii. Biserica. AbsenŃa unui preot-mijlocitor marchează.

Totuşi. cît mai degrabă un mod fundamental de a crede: este „stăpînul şi prinŃul. Dar Luther consideră ca. acela al justificării prin credinŃă. ReferinŃele la cîntări constituie principalul fundament al cantatelor şi al compoziŃiilor pentru orgă ale lui J. Totuşi. S. Bach (1685-1750). la baza amvonului. De multe ori. domnul. pentru că întrec măsura şi fac prea multă dreptate. să se creadă că există posibilitatea apropierii de cer prin acŃiuni pioase (posturi. Luther declară: „Nimeni nu este drept. TradiŃia reformată favorizează cîntarea Psalmilor. Fără acest articol." A proclama astăzi pentru un protestant „numai credinŃa" înseamnă să afirmi totala pasivitate a fiinŃei umane (creştinul ca individ şi comunitatea credincioşilor numită Biserică) în mîntuire. pornind tocmai de la cercurile puritane. locul unde se citeşte Biblia şi se comentează prin „predică". CredinŃa care primeşte darul nemeritat al lui Dumnezeu este. La fel stau lucrurile în ceea ce priveşte concepŃia protestantă referitoare la sfintele taine: Reforma s-a opus unei concepŃii obiectiviste a sfintelor taine. Principiului formal al autorităŃii suverane a Scripturii îi corespunde un principiu material. în această perspectivă. Dumnezeu ia asupra lui păcatele. protestantismul doreşte să se adreseze şi inimii credincioşilor. AcŃiunile sale sînt marcate de o tară indelebilă: atunci cînd vrea să-i slujească pe ceilalŃi. refuzul jertfei 188 RELIGIILE LUMII din timpul slujbei. Aceştia sînt mult prea drepŃi. în secolele al XLX-lea şi al XX-lea. Cu cît universul protestant este mai sobru. conducătorul şi judecătorul oricărei doctrine. desigur. creştinul este în acelaşi timp şi drept. Sacralitatea este „Cartea" prin excelenŃă. Institutele şi societăŃile biblice se vor înmulŃi şi vor căpăta o extindere mondială în secolul al XlX-lea. refuzul ca nici o fiinŃă să nu poată arăta calea spre cer şi să poată primi rugăciuni (nici sfinŃii şi nici Măria) sînt strîns legate de această afirmaŃie centrală a protestantismului. obŃinută numai prin harul lui Dumnezeu. AlŃii. pentru că pofta nepotolită de rău rămîne în el. Reforma a făcut din cîntul religios unul din mijloacele de exprimare privilegiate. Astfel. el apără şi domină întreaga învăŃătură a Bisericii şi înalŃă conştiinŃa noastră în faŃa lui Dumnezeu. Nu se constată nici o demarcaŃie între naos şi strane: credincioşii se adună la un loc în strană pentru a lua Cina. Comentînd Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Romani. Anglicanismul a primit foarte bine marile opere religioase. care înlocuieşte imaginea. care corespunde. Goliciunea locaşului de cult este marcată îndeosebi în tradiŃia reformată şi în sfera de influenŃă evanghelică. constituie punctul focal al spaŃiului. unei pietăŃi ce insistă pe suferinŃele lui Cristos (de aici. semnificativ. Numeroase limbi ale unor Ńări din Africa. Refuzul despre care am vorbit deja: refuzul unei diferenŃe de esenŃă între laici şi clerici. care marchează apogeul artei muzicale luterane. sub sfera de influenŃă a redeşteptărilor. După ea. bănuită cîteodată că ar deveni obiect de venerare care se transformă de fapt în adorare. vrînd să obŃină de la . care are tendinŃa să facă din împărtăşirea cu ele un mijloc de izbăvire. cu atît ataşamentul faŃă de Biblie este mai intens. precum Messia de Hăndel. el se slujeşte de aceştia în scopuri personale. în ansamblul său. acŃiuni caritabile etc).ImportanŃa acordată Bibliei este legata de privilegiul ce se dă ascultării. moartea şi iadul. pietiste şi evanghelice. lumea nu este decît moarte şi întuneric" (Luther). justificarea este mai puŃin un conŃinut al unor credinŃe printre altele. în această perspectivă. pentru că în Cristos. Unii nu sînt aşa din cauza abandonului şi a omisiunilor. orice ar face. în sînul anglicanismului şi luteranismului se manifestă o tendinŃă care. Cultul penticostal este conceput din alternări între numeroase cîntări şi luări de cuvînt spontane. la luterani. favorabil şi folositor pentru aproapele său" (Tratat despre libertatea creştină). în comunităŃile protestante negre americane se constituie un nou stil de expresivitate muzicală şi religioasă: negro-spirituals şi gospel songs. aşa cum acesta s-a oferit drept jertfă pentru el" şi să desăvîrşească ceea ce i se pare „necesar. merge mînă în mînă un anumit fundamentalism biblic cu o căldură comunicativă şi o pietate încărcată emoŃional. şi păcătos (simuljustus etpeccator). Crucea este neornamentată. în protestantism se operează o centralizare a sacralită-Ńii care de fapt îi este favorabilă. sfintele taine sînt simboluri ale harului dumnezeiesc şi deci nu pot avea valoare decît dacă sînt primite cu credinŃă. Numai cuvîntul biblic dă sens sfintelor taine. Deci nu sînt drepŃi. importanŃa sărbătorii Vinerii Sfinte). Numai harul. fiinŃa umană are nevoie de mîntuire prin binecuvîntare. Pe masa de împărtăşanie (care înlocuieşte altarul) se află o Biblie mare. Asia şi Oceania ajung la stadiul de limbi scrise datorită traducerilor Bibliei întreprinse de misionarii protestanŃi. în întregime justificat. Totdeauna păcătos. creştinul trebuie „să fie îhtr-un fel un Cristos pentru aproapele lui. ea este aşezată. instrument al unei participări mai active a PROTESTANTISMUL 187 credincioşilor la desfăşurarea slujbei. Dacă este iluzoriu. Pentru Reformă. TradiŃiile anglicană şi luterană admit mai multe elemente vizibile — începînd cu crucifixul. izvor de iubire. Dacă în catolicism sfinŃenia este risipită într-o multitudine de obiecte. Acest lucru poate fi văzut în arhitectura locaşului de cult (deşi în foarte multe locuri vechi biserici au devenit temple): amvonul. pelerinaje.

pe de altă parte. care nu este o jertfa oferită de Biserică (în felul acesta putînd să participe la lucrarea mîntuitoare a lui Dumnezeu). o mişcare foarte cunoscută (Armata Salvării). structură federală care adună la un loc majoritatea Bisericilor protestante şi ortodoxe. morala este considerată înainte de toate drept o mărturie a recunoştinŃei prin care fiecare creştin este chemat să răspundă îndreptării sale prin „aducerea oamenilor pe calea mîntuirii". Şi aici regăsim forŃa. de a se damna). ca şi hirotonirea pastorilor. 78 şi urm. Consiliul Ecumenic al Bisericilor. care susŃinea că a primit din cer explicarea textelor biblice şi insista pe apropiata întoarcere a lui Isus. la care responsabilitatea morală devine chiar locul experienŃei caracterului finit al existenŃei umane şi al libertăŃii fiinŃei umane. ea comportă o putere explozivă care trebuie disciplinată. frîna morală pe care PROTESTANTISMUL 189 o reprezintă frica de a se pierde. încă din secolul al XVI-lea. la care trebuie adăugaŃi copiii şi simpatizanŃii. ci între sexualitatea poftei lacome şi sexualitatea dragostei. respectul pentru odihna din ziua de sabat (sîmbăta). Cea mai cunoscuta este desprinderea lui Henric al VUI-lea de Roma în urma refuzului papei de a-i anula . Unul dintre domeniile cele mai vizibile ale schimbării a fost morala sexuală şi conjugală. Dumnezeu a creat fiinŃa umană sexuată. legate de „morala naturală". Faptele nemaiputînd concura la mîntuire. La lectura rîndurilor care urmează.Biserica catolică posibilitatea unei interco-muniuni. Dar. cele două tendinŃe teologice cele mai răspîndite în cadrul Bisericilor şi al mişcărilor şi. Cina. precum acelea ale bioeticii. marcat de gîndirea lui Kant (filozof şi protestant provenit din pietism). Se înŃelege de ce protestantismul a putut fi acuzat de laxism (el slăbeşte. cît şi de rigorism şi de îngustime (se consideră că el impune adepŃilor săi o autodisciplină care se referă la fleacuri. Iată deci cîteva indicaŃii referitoare la principalele Biserici care îl compun. care insensibilizează). Adventiştii propovăduiesc o reformă sanitară prin igienă. ci o ceremonie în care Cristos invită („FaceŃi aceasta în amintirea Mea") şi se dă el însuşi credincioşilor. şi iertarea păcatelor. Această formă temperată de protestantism a luat fiinŃă în mai multe etape. cu riscul de a recatoliciza parŃial protestantismul. întemeiat de Ellen Gould Hamon (Mme White. Adventismul de ziua a şaptea. în contrast cu tendinŃa condamnării manifestate de Roma. ci simbolul prin care se intră într-un legămînt cu Dumnezeu. AsociaŃia inter2 Cf. Unii luterani consideră drept taină şi pocăinŃa. sexualitatea nu este rea. cititorul nu trebuie să uite că există o anumită întrepătrundere între diferitele componente ale protestantismului. dezvolta o concepŃie axată mai mult pe sfintele taine. alimentaŃie echilibrată. în sfirşit. Anglicanismul. morala apare fundamental teologică. adventismul de ziua a şaptea este o Biserică ce practică botezul adulŃilor prin imersiune. Autoritatea Bibliei. luarea unei poziŃii nuanŃate care cu greu poate să ducă la o vizibilitate socială într-o societate dominată de spectacularul mediatic. Aceste două riscuri există cu adevărat atunci cînd radicalitatea afirmaŃiilor Reformei se confruntă cu complexitatea inextricabilă a existenŃei umane. a fost dezvoltat de Wesley. Adventiştii sînt în număr de cinci milioane de adulŃi botezaŃi. 1827-1915). cît şi fragilitatea protestantismului: pe de o parte. obligativitatea plăŃii dijmei şi insistenŃa pe profeŃiile biblice sînt caracteristicile doctrinei sale. se spune. Afirmarea pasivităŃii fiinŃei umane în legătură cu mîntuirea ei a mers împreună cu un activism religios secular bazat pe refuzul unei duble morale: aceea a monahului care caută să se supună cerinŃelor evanghelice prin exerciŃiul renunŃării de sine în afara lumii şi aceea a laicului avînd prescripŃii mai puŃin severe. ProtestanŃii recunosc două taine: botezul. FederaŃia Protestantă din FranŃa a publicat „elemente de reflecŃie" despre „biologie şi etică" care încearcă să împace „promisiunea [biblică] de dominare a naturii" cu „punerea în gardă [tot biblică] împotriva poftei nesăbuite de atotputernicie". Reforma a revalorificat căsătoria şi a privit cu neîncredere celibatul consfinŃit. el nu se mai făcea imediat după naştere —. p. după cum se vor exprima adversarii lui. acceptarea teologică a modernităŃii. AcŃiuni care se inspiră din aceste principii au o influenŃă sigură şi se remarcă în acest sens eficienŃa lor în rîndurile tinerilor consumatori de droguri. Caracteristici ale moralei protestante se regăsesc pînă şi în problemele etice cele mai noi. care nu este un mijloc de mîntuire — de aceea. abŃinerea de la consumul de alcool şi tutun. interpretată într-un mod mai degrabă fundamentalist2. de inspiraŃie adventistă. Principalele componente ale protestantismului Protestantismul apare adesea ca un fel de labirint pentru care ar trebui să dispunem de un fir al Ariadnei. 190 RELIGIILE LUMII naŃională pentru apărarea libertăŃii religioase. Ruptura nu se face între sexualitate şi castitate. grupează personalităŃi de confesiuni diferite. în toate cazurile. Aspectul acesta pe care îl întîlnim în special la Calvin. Acest aspect caracterizează chiar şi protestantismul modernist al secolului al XlX-lea.

în Canada. aceste Biserici admit în zilele noastre femeile în rîndul clerului şi chiar. aziluri de bătrîni. platforma doctrinală a Bisericii Angliei. Ea numără douăzeci şi cinci de mii de „ofiŃeri" (cu normă întreaga). Armata Salvării. aşa cum a fost Roger Williams (1600-1684). celibatul ecleziastic este abolit. ea împărtăşeşte convingerile fundamentale ale acestuia şi. Un baptist este. ca şi clerul. Actualul preşedinte Bill Clinton este. Numeric. Armata Salvării se ocupă deci de acŃiuni sociale de mare amploare: spitale. pastor. caută să le procure un minimum de confort material. Marcată de puritanism. case de sănătate pentru copii. ^feiserica Angliei. în fosta URSS şi în multe Ńări din Africa. în general. centre polivalente. care grupează credincioşii Comuniunii Anglicane din Statele Unite.căsătoria. ele reprezintă prima denominaŃiune protestantă din Statele Unite. în Australia. întemeietorul coloniei Rhode Island unde au fost instaurate libertatea religioasă şi separarea Bisericilor de stat. şaizeci de mii de. premiul Nobel pentru pace în 1984). Această biserică are o concepŃie mai funcŃională despre episcopat. Numărul anglicanilor este Ńvaluat la ora actuală la circa cincizeci de milioane în lumea întreagă. Episcopii lor se întîlnesc din zece în zece ani la ConferinŃa de la Lambeth. apără ornamentele liturgice precum şi folosirea elementelor care apropie anglicanismul de catolicism. doreşte o liturghie simplă şi sobră şi îşi arată adesea suspiciunea faŃă de încercările de apropiere cu Roma. datorită influenŃei reformatorului din Strasbourg. Obiectivul ei este mai întîi lupta împotriva flagelurilor sociale (sărăcie. în Noua Zeelandă etc. Baptismul. alcoolism.Broad Church apără şi ea o concepŃie protestantă a preoŃiei. asupra faptului că anglicanismul provine din Reformă. demnitatea morală. mîntuire". comportă trei curente principale: — nigh Church (sau anglocatolicismul) valorifică tradiŃia vechii Biserici. V— Low Church insistă. Botezul este practicat în general prin imersiune. premiul Nobel pentru pace (1964) acordat pentru lupta non-violentă în favoarea drepturilor cetăŃeanului. \\. îi aleg pe episcopii acestei Biserici care îşi recrutează de foarte multe ori membrii din clasele înalte ale societăŃii americane. Creată de pastorul William Booth (1829-1912). care se îngrijeşte în mod deosebit de cei abandonaŃi şi de neadaptaŃi. funcŃionari şi trei milioane de „soldaŃi" (cu jumătate de normă). avînd în sînul ei mulŃi negri. Fostul preşedinte Jimmy Carter este un predicator laic baptist foarte activ. în urma unei campanii de evanghelizare în cartierele mizerabile din partea de est a Londrei. PROTESTANTISMUL 191 Aceste diferite Biserici fac parte din Consiliul Ecumenic al Bisericilor. \irmata Salvării. Elisabeta I moderează însă această evoluŃie prin Prayer Book care a apărut în anul 1559. chiar şi astăzi. membru al Bisericii baptiste. Piligrim Fathers care au debarcat în America erau în parte baptişti. apoi să-i aducă în faŃa alegerii Evangheliei. în această perspectivă. cum a fost pastorul Martin Luther King (1926-1968). Biserici anglicane există de asemenea în Africa de Sud (cu episcopul Desmond Tutu. Sub Eduard al Vl-lea. iniŃiată de John Keble (1792-1866) şi John Newman (1801-1890) înainte ca acesta din urmă să se convertească la catolicism. începînd cu secolul al XlX-lea. care lucrează în optzeci şi trei de Ńări. Armata Salvării nu este o Biserică. săpun. ca şi el. în general. De notat că laicii. de asemenea. anglicanismul se apropie foarte mult de protestantism. Orientarea teologică este mai degrabă calvinistă. a acceptat cu braŃele deschise metodele ştiinŃifice şi critice de exegeză biblică. Martin Bucer (1552). ele dau dovadă de un anume pragmatism. prostituŃie. cămine etc. insistă pe necesitatea sanctificării. dimpotrivă. în Statele Unite. în episcopat. Actul de supremaŃie (1534) îl proclamă pe rege drept „şef suprem" al Bisericii Angliei. Curente identice se întîlnesc în Protestant Episcopal Church. . baptismul este foarte activ. Provenită din metodism. Low Church este evanghelică din punct de vedere teologic (evangelical) şi insistă asupra autorităŃii Bibliei. un adult care s-a convertit la Isus Cristos (convertirea aceasta fiind necesară chiar dacă acesta s-a născut într-un mediu creştin). Astăzi Bisericile baptiste sînt de tendinŃă evanghelică (evangelical) şi oferă o interpretare a Bibliei considerată de multe ori fundamentalistă. dar anumite elemente catolice supravieŃuiesc în liturghie şi este păstrat principiul episcopal. dar reprezintă mai curînd o sferă de influenŃă liberală care. Scriptura este proclamată totuşi unica autoritate în materie de credinŃă. droguri). apoi de Deşteptarea din secolul al XlX-lea. Bisericile baptiste se bazează pe o concepŃie asupra botezului care îl apropie de „profesiunea personală de credinŃă". Vitalitatea acestei High Church provine în parte din Mişcarea de la Oxford. Biserica pluralistă. botezul şi Cina sînt singurele taine. PoziŃia lor le asigură uneori un rol principal în dialogul ecumenic. insistă asupra importanŃei episcopatului şi a succesiunii apostolice. Fondatorul primei adunări baptiste este englezul John Smyth (mort în 1612). Ea invită persoanele cu care intră în legătură să se adreseze oricărei Biserici protestante pe care o aleg. Credo din 1571 şi prin 39 Articles care sînt. activitate progresivă reflectată de cuvîntul de ordine: „Supă.

al cărui sediu se află la Geneva. o orientare teologică şi spirituală determinantă. dîndu-le lectură mai degrabă literală). uneori. oricărui regim clerical şi au o concepŃie foarte protestantă referitoare la funcŃia pastorală. unii chiar mergînd pînă la a o refuza categoric. O componentă pietistă insistă asupra necesităŃii convertirii PROTESTANTISMUL 193 şi a profesiunii de credinŃa personale (împotriva oricărui creştinism datorat unui conformism social). După Conciliul Vatican II. ea a dus la o atitudine mai degrabă pasivă a luteranilor în faŃa puterilor politice. dimpotrivă. Totuşi. de multe ori în cursul istoriei. este practic sinonim cu „protestant". pîinea şi vinul rămîn pîine şi vin fiind în acelaşi timp realmente . Biserica locală este expresia necesară şi suficientă a Bisericii vizibile într-un loc dat. Termenul acesta. dar. sacerdoŃiul universal al credincioşilor etc. liberalismul se recunoaşte în cîteva principii fundamentale: relativizarea formulelor doctrinare. care a luat fiinŃa din mişcările de deşteptare din secolele al XVIII-lea. putem spune că el se doreşte a fi un însoŃitor teologic al modernităŃii şi al culturilor (teologii numite „contextuale"). adică un ansamblu de aproximativ trei sute de Biserici care există în mai mult de o sută de Ńări. luteranismul a încredinŃat principilor organizarea Bisericilor şi un anume rol de supraveghetori. de multe ori. Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB). CEB. Pe de altă parte. textul simbolic cel mai important al luteranismului nu a fost redactat chiar de Luther. în opoziŃie sau rezervate faŃă de liberalism. desemnează. fără să fi fost totuşi botezaŃi la vîrsta adultă. un anume dinamism social. Jimmy Carter este preşedintele Comisiei Drepturilor Omului în cadrul AlianŃei Baptiste Mondiale. Luteranismul. ei se opun cu ostilitate. fac posibilă structurarea unei vieŃi în comun. O componentă harismatica pune accentul pe darurile Duhului Sfint. în limba germană (evangelisch). se doreşte „o uniune frăŃească de Biserici care II mărturisesc pe Isus Cristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor după Sfînta Scriptură şi se străduiesc să răspundă împreună comunei lor vocaŃii pentru slava singurului Dumnezeu. Fiecare Biserică locală se conduce singură. Pentru a înŃelege mai bine influenŃa baptismului. privilegiul acordat sentimentului religios şi consecinŃelor morale ale credinŃei. dar la nivel internaŃional. în fapt. acceptarea pozitivă a criticii biblice. dar speranŃele unora ca Biserica catolică să adere la CEB nu par să se realizeze prea curînd. la ABM sînt afiliate o sută treizeci şi patru de uniuni sau federaŃii de Biserici baptiste din circa nouăzeci de Ńări. în engleză (evangelical). Termenul acesta desemnează o sferă de influenŃă teologică. Bisericile luterane datează de la începutul Reformei şi principiile lor centrale sîht acelea care constituie marile doctrine ale protestantismului: autoritatea suverană a Bibliei. A fost constituit un grup mixt de lucru format din paisprezece persoane. cu toate că uneori unii dintre membrii acestora se dovedesc a fi receptivi la influenŃa sa. sau aproape cinci sute de milioane de creştini. Bisericile cu tendinŃa „evanghelică" sînt. de multe ori în mod regulat. în urma dezvoltării criticii biblice. în sfîrşit. deschiderea faŃa de cultură şi căutarea unor puncte de sprijin din aria cunoştinŃelor profane. la ele. Pentru ele. luteranii au o credinŃă mai sensibilă decît reformaŃii (rolul pedagogic al imaginii este admis) şi liturghia lor este mai puŃin sărăcăcioasă. Principalul subiect al dezbaterilor dintre cele două Biserici a fost Cina cea de Taină: pentru luterani. Dacă vrem să rezumăm liberalismul (şi neo-liberalismul) într-o formulă. Liberalismul. în general. Aceasta facilitează relaŃiile de frăŃietate dintre diferitele Biserici baptiste şi le oferă un loc comun de exprimare. a AlianŃei Baptiste Mondiale (ABM) merge în acelaşi sens. Crearea. Curente liberale se întîlnesc atît în Bisericile luterane. din principiu. Totuşi. CEB grupează cea mai mare parte a Bisericilor. Aceasta a fost un factor de laicizare şi de modernizare. anumite Biserici evanghelice nu sînt membre ale CEB. Tatăl. în 1905. îndreptarea prin credinŃă. Dezvoltarea mijloacelor de transport şi de comunicaŃie rapide au favorizat crearea unor uniuni de Biserici care. ar trebui să mai adăugăm la aceasta cifră şi numărul copiilor şi al persoanelor adulte care participă. Doctrina celor „două domnii" (spirituală şi vremelnică) insista pe autonomia vremelnicului. Evangheliştii se străduiesc să păstreze o credinŃă creştină integrală. subliniind omogenitatea textelor biblice (absenŃa. Evangheliştii. fără a constitui o instanŃă normativă. a erorii în materie de credinŃă) a unora dintre acestea (dar nu tuturor. la viaŃa unei comunităŃi baptiste. dimpotrivă. Fiul şi Sfîntul Duh". între diferitele Biserici locale existau relaŃii de prietenie. altele decît Biserica catolică romană. Astăzi. Ei se opun astfel. cît şi în cele reformate sau anglicane. începînd mai ales din secolul al XlX-lea. ToŃi au în general o ardoare evanghelizatoare şi.192 RELIGIILE LUMII Bisericile baptiste sînt Biserici protestante de tip congregaŃionalist. Aceasta înseamnă înjur de treizeci şi trei de milioane de membri baptişti adulŃi. neîncrederea faŃă de instituŃia ecleziastică şi de pretenŃiile ei normative. Dar. al XlX-lea şi al XX-lea. „laxis-mului" moral. contactele cu Biserica catolică sînt permanente. chiar de la începuturile baptismului. ci de prietenul şi discipolul acestuia Philipp Melanchthon (1497-1560): Confesiunea de la Augsburg (1530).

mergînd să propovăduiască în afara parohiilor. de noua mentalitate ştiinŃifică: datorită Botezului cu Sfîntul Duh. ratificată de majoritatea Bisericilor celor două tradiŃii. a insistat asupra necesităŃii trecerii prin experienŃa convertirii şi a demonstrării „noii naşteri" printr-o sanctificare progresivă. întreŃine dialogul cu celelalte Biserici protestante. a recunoscut deplina comuniune eclesia-lă între luterani şi reformaŃi. în aceasta perspectivă. Provenit din Biserica anglicană. care se poate exprima în fiecare credincios. metodismul a fost fondat de John Wesley (1738-1791) care. numărul penticostalilor este greu de estimat. Ei sînt. a minunilor. în timpul Cinei cea de Taină. să vorbească în limbi. Biserica Angliei este interlocutoarea lor privilegiată. şi o menŃinere a rolului de pastor. au reproşat adepŃilor oficiali ai Reformei că sînt prea înfeudaŃi puterii vremelnice. înŃelegerea de la Leuenberg. şi cei rămaşi în afara intelectualizării pot să facă profeŃii. cît şi să răspundă cerinŃelor religioase şi. Penticostalismul s-a dezvoltat puternic în anii din urmă în diferite regiuni ale lumii (Coreea etc). Penticostalismul a apărut chiar la începutul secolului.trupul şi sîngele lui Cristos (doctrina consubstanŃialităŃii). Au suferit multe persecuŃii. Autodisciplina le-a permis de multe ori să fie prosperi. Ei refuzau orice jurămînt (de unde şi acuza de „pericol social") şi voiau să se retragă din lume pentru a crea comunităŃi „de creştini regeneraŃi". Adunările penticostale sînt foarte autonome unele faŃa de altele: de unde şi creşterea tot mai mare a numărului Bisericilor pe care marele public. în Marea Britanie. dar în anul 1973. care a reorganizat grupuri radicale. vrînd să promoveze „religia inimii". care grupează circa cincisprezece persoane. au fost creaŃii ale metodismului. Penticostalii. Calvinismul se distinge prin accentul pus pe slava lui Dumnezeu. A vrut să păstreze regimul episcopal. a manifestărilor de ordin haris-matic. militanŃi pacifişti foarte activi. care Ńine în loc această efervescenŃă ca să nu meargă prea departe. prezenŃa reală a lui Cristos în elementele pîine şi vin este o prezenŃă spirituală. care coordonează activităŃile acestora. care a fost tradusă. sînt în jur de patruzeci de milioane de metodişti în lume. în diferite etape. De acum. le califică drept „secte". în faŃa liberalismului. Menonismul. Unele statistici recente îi evaluează la şaizeci de milioane. asistăm la o mare efervescenŃă sau la o dozare între libertatea Duhului. ceea ce a promis PROTESTANTISMUL 195 în Biblie: daruri. ceea ce a dus la apariŃia disidenŃilor în sînul său. în special în Germania şi în Ńările Scandinave. Termenul „menonism" vine de la Menno Simons (1496-1561). din partea catolicilor şi a celorlalŃi protestanŃi. reflecŃia intelectuală şi ştiinŃifică. Presbiterianismul (şi tradiŃia reformată). într-un mod mai general. Ea are loc prin intermediul Duhului Sfînt şi nu printr-o transformare a elementelor pîine şi vin. Partizanii săi se vor a fi artizanii unei noi Reforme. fie la blestem. transformă viaŃa oamenilor. dar şi în Statele Unite (opt milioane) şi în mai multe dintre Ńările Africii (patru milioane). în multe cazuri. Cea mai mare parte a menoniŃilor s-au grupat în comunităŃi agricole în Ńările în care au fost toleraŃi încetul cu încetul. o putere care vindecă bolnavii. Această . acesta a fost un subiect de conflict. prin doctrina predestinării fiecărei fiinŃe umane dintotdeauna fie la mîntuire. care a dezvoltat foarte devreme metode moderne de evanghelizare. Marile lor afumaŃii teologice sînt identice cu acelea ale Bisericilor luterane. creată în anul 1947. Ńinînd cont. în 1973 s-a realizat totuşi un acord. Aceşti anabaptişti. să construiască comunitatea. Dumnezeu acordă în mod vizibil. Wesley a adus de asemenea o reîmprospătare a evanghelizării. camp-meetîngs. preot olandez trecut la Reformă. 194 RELIGIILE LUMII în lumea întreagă sînt aproximativ şaptezeci de milioane de luterani. eliberează din puterea „demonilor". în special în America Latină. în secolul al XVIlea. Metodismul a fost foarte activ în Statele Unite: negro-spirituals şi marile adunări religioase. Din punct de vedere istoric. adesea pacifişti. se află ea însăşi contestată de ceea ce ar putea constitui dovezile experimentale ale lucrării divine. Metodismul se caracterizează printr-o organizare unde celula de bază este „clasa". Metodismul. culturale ale păturilor inferioare şi me-diu-inferioare (mai ales indiene) şi astfel să vehiculeze un protest social. dar ele consideră că. el caută să menŃină credinŃe tradiŃionale. uneori violenŃi. calificate în general atunci ca anabaptiste (rebotezaŃii) pentru că erau împotriva botezului copiilor. Ei susŃin adesea încercări de regrupare interprotestantă (în special în Canada. Referirea la textul biblic (interpretat adesea în manieră fundamentalistă) permite canalizarea şi înŃelegerea glosolaliei (vorbirea în limbi). a vindecărilor şi. El poate să reproducă foarte bine valorile unei societăŃi dominante într-un mod mai degrabă conservator. în mod voit critică faŃă de religie. dar şi cu Bisericile ortodoxe şi cu Biserica catolică. Marea majoritate a Bisericilor lor sînt grupate în FederaŃia Luterană Mondială. cîteodată chiar şi creştinii. De altfel. dar ei păstrează o bază mai populară decît aceasta din urmă. în felul lui. în India de Sud). In funcŃie de adunări. Bisericile presbiteriene (termen anglo-saxon) şi reformate (termen folosit în Europa occidentală) reprezintă o descendenŃă pornind de la reformatorul Jean Calvin (1509-1564). Astăzi. Aflat într-o rapidă creştere. în locurile de muncă şi pe la locuinŃele populaŃiei.

. ZARNT. evreii de origine poloneză sau cei din răsăritul Europei au renunŃat şi ei la caftan şi la acel streimel cu boruri late.. întemeietorul Pennsylvaniei. J. N. Les Protestaiits en France de 1800 ă nosjours. un message. ---------. în Maroc sau în alte regiuni din Africa de Nord evreii au trecut la îmbrăcămintea europeană. ultimul mare rabin european. 1993. Le Protestantisme doit-il mourir?. Labor et Fides. Arătînd că totul trebuie să ducă la slava lui Dumnezeu. J. G. poporul evreu s-a schimbat.. înflorirea şi dezvoltarea democraŃiei. Payot-Labor et Fides. liberali şi membri ai altor tendinŃe teologice. 1985. chiar discriminare (Africa de Sud). Le Retour des huguenots. 196 RELIGIILE LUMII de tendinŃa arminiană3. El a fost mai atent decît luteranismul la problemele cetăŃii şi a favorizat. în secolul al XVII-lea. . Quakerii. ei s-au dezvoltat datorită lui William Penn. Paris. mai ales începînd cu secolul al XVII-lea. Hisioire desprotestants. Astăzi.. Labor et Fides. A. E. Dar înclinaŃia unor membri ai săi de a se considera drept „poporul ales" a produs şi un dispreŃ rasial (faŃă de indienii din America de Nord. F. Şi alte practici sînt tot mai puŃin respectate: de pildă. Paris. a 3-a. în special prin aripa sa puritană. La Precarite protestante. pe care o meditaŃie în linişte şi o viaŃă conformă cu Evanghelia ar putea-o descoperi.. 3 voi. apoi conciliile) care asociază laici şi pastori la conducerea Bisericilor. practica religiei sale a suferit şi ea schimbări. 1991. une vie. care a fost silit să conducă Reichsvertretung der Juden şi care astfel a pecetluit destinul a peste un mileniu de viaŃă evreiască în Europa. Paris. Labor et Fides. Paris. Geneva.. Bisericile presbiteriene şi reformate sînt în general pluraliste şi cuprind evanghelici. 1988.. 1985. Paris. 1969. Geneva. Geneva. Arminius (1560-1609) care a identificat predestinarea cu pre-cunoaşterea lui Dumnezeu şi a susŃinut că mîntuirea este oferită tuturor fiinŃelor omeneşti. ----------. reed. Quakerii au împins la maximum goliciunea cultului protestant şi au refuzat jurămîntul şi folosirea armelor. conduita metodică.. Termenul s-a păstrat. Calvin. LEONARD. el şi-a rămas credincios sieşi încă din epoca Talmudului şi pînă în zilele noastre. Une Foi. îndeosebi cele privitoare la îmbrăcăminte. E. în timpul evenimentelor din Anglia. Organizarea presbitero-sinodală constă într-o ierarhie de instanŃe colective (consiliul presbiterian la scara parohiei.. J. „Que sais-je?" nr. B. Naissance et affirmation de la Reforme. Profession pasteur. în special). WENDEL. LABROUSSE. unde au instaurat o toleranŃă cvasiabsolută şi unde au primit numeroşi disidenŃi. Labor et Fides. PUF. H. une loi. LIENHARD. Le Cerf.. reed.. hărnicia în muncă. PUF. ed. afirmaŃia aceasta este valabilă şi pentru Leo Baeck (mort în 1956). un roi: la revolution de l'edit de Nantes. IUDAISMUL de Maurice-Ruben Hayoun După năruirea zidurilor ghetourilor. 3 De la numele lui J. EdiŃiile Labor et Fides sînt difuzate în FranŃa prin editura Le Cerf. Au dispărut cu totul cîteva rituri. PersecutaŃi la început. 1985. Auxprises avec Dieu. 1986.doctrină a fost de multe ori un element de rezistenŃă: predestinarea fâcîndu-1 pe fiecare liber faŃă de orice lucru sau de orice autoritate din moment ce destinul lui religios era în mîinile lui Dumnezeu singur. Bibliografie BAUBEROT. 427.. reed.-P. Le Cerf. Stock.. DELUMEAU. 1991. Cele mai multe dintre Biserici (o sută cincizeci şi şapte) sînt grupate în AlianŃa Reformată Mondială. mai întîi condamnată şi apoi tolerată. Quakerii sînt cunoscuŃi astăzi în special prin operele lor filantropice şi prin activităŃile lor în folosul victimelor de război şi pentru instaurarea păcii. Ea a fost contestată totuşi. ca opunîndu-se libertăŃii omului. cu toate că în mod oficial trebuie să se vorbească despre Societatea Prietenilor. Geneva. Discipolii lui au fost calificaŃi drept quakeri („tremurici"). 1992. Paris. PUF. cu rare excepŃii.. reed. nu mai sînt prea mulŃi evrei care să mănînce doar caşer. 1985. Paris. 1985. PROTESTANTISMUL 197 ENCREVE. Martin Luther. col. Le Seuil. Membrii acestei tradiŃii sînt evaluaŃi la un număr de douăzeci şi patru de milioane (din care jumătate trăiesc în lumea a treia). la theologie protestante au XXe siecle. WILLAIME. ----------. deşi iudaismul s-a schimbat necontenit. W. Paris-Geneva. acestea fiind libere să o accepte sau să o refuze. creată la Londra în anul 1875. Histoire generale du protestantisme. calvinismul a înlesnit spiritul de iniŃiativă. Dar. un temps. sociologie du protestantisme contemporain. George Fox (1624-1691) a afirmat că acelaşi Duh care i-a inspirat pe alcătuitorii Bibliei putea da fiecăruia o „strălucire dumnezeiască".

Aşa cum Saadia împrumuta mult din ideile timpului său şi cu deosebire din teologia raŃională a islamului medieval. fiecare. cucerirea łării Sfinte şi construirea Templului. care a fost consemnată din perioada cînd a apărut creştinismul şi pînă cînd s-a încheiat compilarea literaturii tradiŃionale. au respins validitatea Legii orale şi s-au plasat în felul acesta.ConştiinŃa de a aparŃine unui popor unic şi unit a îngăduit o anumită omogenitate în iudaism de-a lungul veacurilor. lucrarea Wesen des Judentums (EsenŃa iudaismului). chiar şi adepŃii acestor doctrine funciar ezoterice se socoteau fideli Torei lui Dumnezeu. pe care o considerau întru totul conformă cu un discurs raŃional. în realitate. la începutul acestui secol. Dacă se simŃea vreodată nevoia de înnoire sau dacă o comunitate era conIUDAISMUL 199 fruntată cu vreo problemă nouă. Saadia Gaon a scris prima lucrare de teologie a iudaismului rabinic. Iar atunci cîhd natura dezbaterii culturale şi ideologice s-a modificat cu totul. cu timiditate. au acŃionat tocmai în acest fel atunci cînd denunŃau ceea ce li se părea a fi o deviere sau chiar o pervertire a religiei evreieşti. un rol de seamă 1-a jucat tradiŃia (masoret). Comentariul lor filozofic va fi însă întrerupt de un eveniment politic cu urmări considerabile: expulzarea evreilor din Peninsula Iberică. ambii inter200 RELIGIILE LUMII pretează aceleaşi texte sau autorii care se folosiseră de aceste texte mult înaintea lor. spargerea vaselor (şe-birat frakelim)jetc. pe de altă parte. Aşadar. au existat divergenŃe liturgice. izbăvirea cosmică (tikun). 1 Această chestiune a esenŃei străbate ca un fir roşu mai mult de un mileniu de viaŃă intelectuală evreiască. de exemplu. în secolele al XlII-lea şi al XFV-lea discipolii evrei ai lui Averroes au hotărît să-1 interpreteze pe Maimonide potrivit cu aspiraŃiile lor. ele există şi în prezent. în această continuitate. în secolul al X-lea. Această lucrare a avut un succes considerabil. ci şi din ideile filozofilor contemporani. să se elibereze de exclusivismul RevelaŃiei. comentator al lui Maimonide şi al surselor lui musulmane în secolul al XlV-lea? Nici una! Cu toate acestea. pe de-o parte. de la Saadia şi pînă lajLeo Baeck care a scris. o asemenea atitudine nu poate să nu uimească: ce relaŃie poate exista între Moise de Leon. tradiŃia voia totodată să fie plină de viaŃă şi şi-a păstrat de-a lungul veacurilor capacitatea de a inova: în istoria religioasă şi intelectuală a iudaismului exista deci un continuum. dăruirea Torei către vechii evrei. precum şi marile sisteme de gîndire care continuă să influenŃeze comunitatea evreiască mondială. transmigraŃia sufletelor (ghilguljianeşqmot). Dacă unicul mobil al tradiŃiei ar fi fost ca ea să se asigure mereu că nu se abate de la textul revelat. La acea dată curentul ezoteric evreiesc — numit şi curentul cabalistic — înflorise deja de multă vreme. de la sine. ea . dorindu-se fidelă autorităŃilor trecutului. în ebraică Sefer emunot wede'ot): el nu s-a mai inspirat exclusiv din sursele rabinice străvechi. pe care_cj|uta să le pună de acord cu ceea ce considera că este esenŃa iudaismului. Desigur. aceleaşi vechi izvoare evreieşti au constituit obiectul speculaŃiilor acestor oameni atît de diferiŃi. şi un raŃionalist atît de temerar ca Moise de Narbona. ea n-ar fi fost niciodată în stare să evite sclerozarea. Mendelssohn va merge pînă într-acolo încît să vorbească despre iudaismul autentic. Alte etape cheie ale istoriei intelectuale evreieşti: Renaşterea şi Iluminismul au avut. Moise Maimonide sh străduise deja să elaboreze o expunere clară şi concisă a Legii evreie^tî/pe fapt. Moise Mendelssohn şi discipolii săi. El era de acum asemenea unui val care cotropeşte torul: ideile lui Aristotel se estompaseră în faŃa unor reprezentări mistice radicale care aveau ca numieN^octrina sefirotică (torat ha-sefirot). Din punct de vedere istoric. fără a pune totuşi sub semnul întrebării unitatea lui fundamentală. din care provine iudaismul actual. Dar această neîncetată trimitere la surse nu explică totul. găsindu-şi totodată legitimitate pentru acŃiunea lor în aceleaşi vechi surse evreieşti. Oamenii Talmudului au elaborat de-a lungul secolelor o hermeneutică proprie. evreii schimbau între ei responsa. cazul teologilor karaiŃi din Egipt şi din Mesopotamia care. Cu cîteva veacuri mai înainte. Evenimentele care au întemeiat iudaismul s-au petrecut în perioada antică. intelectual evreu din secolul al XlII-lea. Talmudul punea deja eterna întrebare: „Minalan [sau me ain lanii\l" De unde am primit aceasta sau aceea? Cu alte cuvinte: avem vreo tradiŃie privitoare la aceasta sau aceste problemă(e)? Majoritatea discuŃiilor talmudice se articulează în jurul textelor RevelaŃiei. adică atunci cînd spiritul uman a început. Leo Baeck a luat şi el poziŃie în marile dezbateri filozofico-religioase. partizanii lor evrei care au aderat la noile curente de gîndire. Cu toate acestea.1 DOUA MII DE ANI DE EXIL Să evocăm pe scurt cadrul istoric al religiei lui Israel. Biblia istoriseşte în amănunt ieşirea din Egipt. gînditorii de seamă ai iudaismului s-au pus de fiecare dată de acordAAstfel. Cartea credinŃelor şi a părerilor (în arabă Kitab al-Amânat wal-l 'tiqadat. Cel mai bun exemplu al acestei formidabile capacităŃi novatoare din sî-nul iudaismului ni-1 oferă exegeza biblică. aşa cum a fost ea practicată de elitele evreieşti. începînd cu secolul al IX-lea. Azaria de Rossi şi Leon de Modena pe de o parte. în afara felului evreiesc de a gîndi şi a trăi. autorul celei mai mari părŃi din Zohar. ea este reeditată chiar şi în zilele noastre. n-a existat o ruptură decît atunci cînd unii nu mai acceptau „regula jocului": aşa a fost.

Mişna constituie lemma. al-Ghazali. un fel de dezvoltare narativă care ilustrează adeseori modul ideal de existenŃă evreiască. ideile filozofice au pătruns în sînul iudaismului rabinic sub influenŃa filozofilor grecomusulmani denumiŃi falasifa (al-Kindi. în sfîrşit. Sefer ha-Bahir (Cartea luminii orbitoare). atît de favorabil magiei. Ibn Tufail. Era diasporei începe în anul 70. sub presiunea istoriei. cam prin anul 500 al erei creştine) marchează începutul fragmentării diasporei. Cea mai mare parte a poporului evreu îşi părăseşte solul natal. sau literatura talmudică. IUDAISMUL 201 reprezentate de 500 de ani de activitate exegetică intensă cu privire la datul revelat. Această cabală se articulează în jurul a două mari scrieri. MARILE TEXTE ALE TRADIłIEI — Midraş (de la verbul li-droş. Această catastrofa a transformat iudaismul care. în 1948. care a început să fie citată pe la 1270. Talmudul şi Midraş. în opoziŃie cu Mişna. . „a face exegeză"). prin care comunităŃile împrăştiate comunicau între ele şi menŃineau astfel un liant unificator. „a studia sau a elabora o doctrină"). într-adevăr. Această parte interpretativă propriu-zisă se numeşte Ghemara. Cabala spaniolă preia ştafeta. agada. într-un înŃeles mai larg. Ibn Badja. Ansamblul acestor două părŃi dă tocmai noŃiunea de 7a/-mudm sens restrîns. Talmudul din Babilon a fost încheiat în anul 500 d. un fel de tradiŃie mistică auto-proclamată. „a învăŃa". Chiar şi Elia Delmedigo (mort în 1493) mărturiseşte în lucrarea sa Behinat ha-Dat (Examinarea religiei) că a reapărut neoplatonismul. după cea de-a doua distrugere a Templului. Midraş acoperă. prin acest termen se înŃeleg cele 24 de cărŃi ale canonului biblic. în aramaică). Talmud este ceea ce se învaŃă şi se studiază. Tora este deci învăŃătură. acele legi care fixează amănuntele concrete ale existenŃei. La această data iudaismul nu mai este o organizare politică. care i-a înlăturat curînd pe reprezentanŃii castei sacerdotale. Midraş desemnează exegeza homiletică. exilul şi captivitatea din Babilonia. Există o Tora scrisă şi o Tora orală. în Evul Mediu. ca să spunem aşa. perioada dintre secolele al IV-lea şi al V-lea şi pînă în secolul al Xll-lea.relatează şi distrugerea Templului din Ierusalim. „a interpreta". ci un edificiu religios. al-Farabi. Mai exact însă trebuie să vorbim despre hala-ha. „învăŃătură"). data compilării finale a ultimului Midraş din Yemen. — Mişna (de la verbul li-şnot. Avicenna. a devenit echivalentul ansamblului tradiŃiei orale. Mişna are înŃelesul de „doctrină" în literatura rabinică. Iudaismul devine atunci o comunitate etnică al cărei liant unificator îl constituie legătura religioasă. Terminarea scrierii Talmudului (din Ierusalim şi din Babilon. şi Sefer ha-Zohar (Cartea splendorii). A apărut clasa rabinilor şi a discipolilor învăŃaŃilor (Talmide Hahamim). monopolul lor va rămîne aproape de necontestat pînă la întemeierea statului Israel. — Talmud (de la verbul. Averroes). în secolul al XV-lea curentul averroist. reconstruirea Templului şi a doua distrugere a acestuia de către Titus. aceea care a fost consemnată în ansamblul reprezentat de Talmud şi Midraş. care reluase moştenirea filozofică maimonidiană. „a repeta". Fundamentele acestui iudaism sînt 1 Cea mai bună retrospectivă a acestor mişcări din istoria intelectuală evreiască ne este oferită de Heinrich Grătz în lucrarea sa Construirea istoriei evreieşti (1845). cît şi despre Autobiografia lui Salomon Maimon (1751/2-1800). FârîmiŃarea centrelor de decizie va da naştere şi faimoasei literaturi a aşanumitelor responsa (în ebraică: şeelot202 RELIGIILE LUMII u-te-şubot). trecut sub controlul exclusiv al clasei rabinice. A avut loc şi o importantă reapariŃie — sau naştere — a curentului ezoteric evreiesc zis cabala („tradiŃie"). în Talmud. în religia evreiască Talmudul. decedat în 1786." Rabinii deveneau responsabilii religioşi. după-amiaza şi în amurg).Cr. Talmud înseamnă studiul riguros al Torei. Termenul se foloseşte uneori pentru a desemna numai Pentateuhul. în sens strict religios. se estompează treptat. de vreme ce vorbeşte atît despre opera Ierusalim (Ierusalim sau putere religioasă şi iudaism) a lui Moise Mendelssohn. li-lmod. adică pasajul care urmează să fie interpretat. a fost nevoit să abandoneze cultul sacrificial şi să instituie cele trei rugăciuni zilnice (dimineaŃa. Un dicton rabinic ilustrează perfect această nouă stare de spirit: „Coroana Torei este mai mare decît cea a regilor şi a fiilor lui Aaron. Documentele religioase care decurg din această activitate sînt Mişna. regula normativă care defineşte modul de comportare în viaŃa curentă după legile evreieşti şi. în jurul anului 500 iudaismul rabinic ajunge la capătul constituirii sale: marile discuŃii talmudice care reprezentaseră esenŃa vieŃii religioase şi intelectuale evreieşti nu mai corespund cerinŃelor vremii. Exilul avea să dureze cam 1 880 de ani şi ia sfîrşit — cel puŃin oficial — o dată cu întemeierea statului Israel. Se anunŃă altă eră: aceea a culegerilor de halahot. — Tora (de la le-horot. reîntoarcerea sub conducerea lui Ezdra şi a lui Neemia. „a studia"). O pagină a Talmudului se prezintă astfel: o parte din Mişna este comentată de către rabini (în general. adică aceea a doctorilor Talmudului. El ajunge pînă la propria sa epocă. pusă în circulaŃie cam pe la 1170.

ocultismului şi cabalei. adică pentru a participa la mîntuirea cosmică. galiŃiene. sub egida faimosului Baal Şemtov (Păstrătorul numelui cel bun). spargerea vaselor (şebirat hakelim) şi. de astă-dată însă perfect teistă. invocînd argumentul că venirea lui Mesia suprimă toate interdicŃiile. Martin Buber. Această explozie deschide calea celui de-al treilea simbol cabalistic: prin spargerea vaselor sînt proiectate în imensitatea cosmică scîntei sau părticele ale acestui preŃios lichid divin. El însuşi consuma grăsimi interzise. Timp de aproape o jumătate de secol. Pentru a face loc lumii ce urma să se nască. FaŃă de ei. acest Ierusalim al Nordului în care trăieşte Mânase ben Israel. cu oameni ca Abraham Geiger şi Sa-muel Holdheim. probabil că nu s-ar fi ivit erezia sabataistă. Aceasta se organizează în jurul cîtorva teme centrale. Acest rabin 1-a întîlnit pe Cromwell pentru a-1 convinge să-i lase pe evrei să se întoarcă în Anglia. Dumnezeu i-a insuflat propriul său principiu de viaŃa. Este evident aspectul simbolic al unei asemenea reprezentări: pe de o parte. ca să spunem aşa. Dată fiind puterea unui asemenea influx divin. La finele Evului Mediu şi la începuturile Renaşterii apare fenomenul maran (nuevos conversos). numită aşa după falsul mesia Sabatai łvi (1626-1676). datorită unor persecuŃii cărora le-au dat naştere speranŃele sale înşelătoare. Acest „antinomism". mîntuirea cosmică (tikun).. Pentru a primi în sine un asemenea influx a fost nevoie de receptacole sau vase. întemeietorul ei. Această . David Friedlănder. care. 204 RELIGIILE LUMII Să citam. a existat dintotdeauna în stare latentă la cabalişti. Europa de Nord s-a mai zbătut în spasmele antisabataismului. întrucît lumea creată era goală de IUDAISMUL 203 orice substanŃă vitală. încep să pună la îndoială autenticitatea cabalei. întreaga realitate spirituală a unui univers care nu exista încă. adică această opunere funciară faŃă de Lege. ca să spunem aşa. iar pe de altă parte. şi aceasta în domeniul interdicŃiilor alimentare. de o sectă nouă. începînd de atunci se poate vorbi de rezistenŃe evreieşti în faŃa cabalei: ultimii reprezentanŃi ai curentului raŃionalist evreiesc. Această sectă de pietişti evrei (acesta este înŃelesul termenului ebraic hasid) a dat naştere unei mari cărŃi de edificare religioasă: Sefer hasidim (Cartea cucernicilor). Perioada modernă se articulează în jurul lui Moise Mendelssohn (1729-1786) şi al şcolii sale: Naftali Herz Wessely. O scurtă trecere în revistă a localităŃilor poloneze. Franz Rosen-zweig. Heinrich Grătz (1817-1892) marchează naşterea istoriografiei evreieşti moderne. Aceste două entităŃi ocupau. evreul trebuie să-şi concentreze ardoarea asupra diferitelor niveluri sefirotice. care sînt în număr de zece. precum şi Moşe Haghiz (mort în 1751). denumită aşa după Isaac Luria. aceea a hasidimilor. Salomon Maimon. numele Iui Herman Cohen. Religia evreiască începea să facă obiectul unor critici născute în propriile-i rînduri. evreul credincios trebuie să-şi recite rugăciunile într-un chip cu totul deosebit. Leo Baeck care au întemeiat ceea ce s-ar putea numi „ştiinŃa iudaismului" (Wissenschaft des Judentums). vasele care trebuiau să primească în ele preŃiosul lichid de vitalizare universală s-au făcut Ńăndări. Expulzarea evreilor din Spania în 1492 schimbă cu totul fizionomia iudaismului european. în sfârşit. Dumnezeu „s-a contractat în sine" spre a elibera un spaŃiu primordial în care va lua loc universul (această operaŃie de repliere în sine este desemnată prin termenul ebraic ŃimŃum). în secolul al XV-lea. lituaniene şi ucrainene în care bîntuiseră odinioară sectele sabataiste arată că ştafeta a fost preluată. Acesta este tikun: rugîndu-se.. a împins spre moarte sau spre apostazie atît de mulŃi evrei. Acest rabin s-a socotit unsul Dumnezeului lui Iacob şi a început să scutească anumite comunităŃi de îndatoririle lor religioase. morave.. care marchează îndeosebi viaŃa evreiască din Amsterdam. Pentru a stringe din nou aceste elemente. Cum să îndrăzneşti să împărŃi divinitatea în zece niveluri denumite sefirot? Cum să pretinzi că oamenii sînt în stare să influenŃeze nivelurile superioare de vreme ce ei nu izbutesc nici măcar să se transforme pe ei înşişi? Convulsiile politice care au urmat expulzării evreilor din Spania duc în secolul al XVI-lea la cabala lurianică (sau din Safed). precum autocontracŃia lui Dumnezeu (ŃimŃum).. Samson-Raphael Hirsch (1808-1888) domină cîmpul neo-ortodoxiei. în epoca noastră. Trebuie semnalată. de asemenea. care este întotdeauna citită în comunităŃile hasidice. Despre ce este vorba în aceste teme? înaintea apariŃiei lumii existau numai Dumnezeu şi Numele său. nimic din lumea creată nu poate conŃine un element divin.. Azaria de Rossi citează pentru prima dată un text al lui Filon din Alexandria şi face o expunere istorică şi totodată critică a literaturii evreieşti. A doua noŃiune cabalistică este cea a spargerii vaselor. lumea este reprezentată simbolic ca o femeie care primeşte sămînŃa bărbatului. adică gînditorii rămaşi credincioşi învăŃămintelor lui Maimonide. Isaac Satanov. Dacă n-ar fi existat acest fundal mistic. naşterea reformei în sînul iudaismului.. proces în care s-au ilustrat îndeosebi Haham łvi Aşkenazi (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea) şi fiul său Iacob Emden (1697-1776).

de putere. Pentru Biblie. în prealabil./De este cineva drept şi face judecată şi dreptate. Această „ştiinŃă a iudaismului" a făcut emuli peste tot. Gershom Scholem a reluat metodele acestei Wissenschaft. Alexander Altmann. în 1981. ci sigur va muri şi sîngele lui va fi asupra lui. în opoziŃie cu Dumnezeul lui Aristotel sau al lui Plotin. cum este al Meu sufletul tatălui. PRINCIPIILE CREDINłEI Dumnezeu şi providenŃa Evreul descoperă în Dumnezeul Bibliei o fiinŃă supremă şi imediat apropiata lui. anume la dimensiunile lingvistice3.. Vechii rabini ai Talmudului. Este ceea ce a fost denumit Dumnezeul lui Avraam./Că iată toate sufletele sînt ale Mele./Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia. temîndu-se că o asemenea multitudine de atribute ar putea. furt nu face./(./Pe nimeni nu strîm-torează şi datornicului îi întoarce zălogul. situat în afara lumii. 1-13) 3 Această concepŃie despre Dumnezeu explică ideea de providenŃă şi de teodicee. 18.)/unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi. Primul verset al Genezei consideră ca pe un fapt evident existenŃa unui Dumnezeu viu. Acest dicton popular. zice Domnul Dumnezeu. 206 RELIGIILE LUMII Totuşi în pofida experienŃei deportării în Babilonia şi a înspăimîntătoa-rei încercări reprezentate de . contrazisă chiar de o carte biblică./De nu mănîncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi. care fusese citat deja de Ieremia. care îl definesc pe Dumnezeu ca un principiu fizic. sufletul care a greşit va muri.. Dumnezeu ştie şi vede totul. zice Domnul Dumnezeu. creator şi personal. în Marea Britanic în Israel. a rupt cu ideologia ei (refuzul cabalei şi respingerea sionismului). femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurăŃenie. dotată cu o esenŃă metafizică şi lipsită de voinŃă. de omnipotenŃă. „Primul Mişcător". De atunci. înainte de asta. în FranŃa. contemporani cu apariŃia creştinismului. Punea totodată la îndoială providenŃa. Cel mai de seamă reprezentant al ei a fost Julius Guttman. căci dacă Dumnezeu ştie — şi el ştie cu siguranŃă. Şoa (holocaustul) răvăşeşte pentru totdeauna peisajul iudeo-european. oferindu-se drept argument fap-J tul că limbajul omenesc nu este în stare să exprime realităŃile transcendente. profetul începe prin a contesta o zicală a exilaŃilor: părinŃii — ziceau aceştia — au mîncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinŃii. Acest lucru trebuie precizat (cu atît mai mult cu cît realitatea îl contrazice): cei buni primesc binele." Problema teologică a fost readusă la dimensiunile ei \ reale. Atributele lui traduc ideea de viaŃă. Georges Vajda. în viziunea biblică Dumnezeu a dat naştere lumii sale printr-un act de voinŃă pură. Or. după o lungă carieră în aceasta Ńară şi. Şi Talmudul îşi punea cu gravitate întrebări referitoare la această teză. însă după ce. opera lui nu poate fi separată astăzi de înflorirea studiilor cabalistice. punea la îndoială nici mai mult.mişcare s-a născut dincolo de Rin. colegul său mai tînăr.2 Spre deosebire de această fiinŃă imaterială. IUDAISMUL 205 baiul oamenilor. care — să nu uităm — se adresează omului simplu. De fapt. de omniscienŃă. tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. însufleŃit de o credinŃă naivă. cel mai de seamă reprezentant al acestei mişcări. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. a dominat scena pînă ce s-a stins. tot aşa şi sufletul fiului. de justiŃie şi de bunătate. care varsă sînge sau face ceva de felul acesta. Scriptura nu pune propriu-zis problema existenŃei divinităŃii şi nu se preocupă să întemeieze pe raŃiune prezenŃa unui Dumnezeu creator. întrucît este omniscient —. atunci — îl întrebau pe profetul lor Iezechiel copiii celor exilaŃi în Babilon — de ce plătim noi pentru păcatele părinŃilor noştri? Pentru a îmbărbăta inimile şovăitoare./Şi care nu urmează calea tatălui său(. Dacă Dumnezeu îi răsplăteşte pe oameni după faptele lor.. celui flămînd îi dă din pîinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină. cei răi — pedeapsa pe care o merita. pe care o pune în mişcare./Dar de i s-a născut fiu hoŃ. aşa cum apare ea în Biblia ebraică.»" (Iez. El îi răsplăteşte pe oameni după meritele lor. care îşi va încheia cariera în Israel. aceea a lui Iov. să trezească îndoieli în ceea ce priveşte unicitatea absoluta a esenŃei divine.. un principiu imobil şi incorporai. atunci de ce nu acŃionează pentru a restabili nepărtinirea şi dreptatea? „Şi a mai fost cuvîntul Domnului către mine şi mi-a zis:/«Pentru ce spuneŃi voi în Ńara lui Israel pilda aceasta şi ziceŃi: PărinŃii au mîncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinŃii?/Precum este adevărat că Eu sînt viu. de la nedreptate mîinile şi le stăpîneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate. nici mai puŃin decît dreptatea divină. sub impulsul istoricilor care voiau să iniŃieze o critică a iudaismului în calitate de religie şi în calitate de cultură. în cele din urmă. s-a stins în Statele Unite. au justificato printr-o formulă devenită celebră: „ Tora s-a exprimat în lim2 ExistenŃa lui Dumnezeu este dovedită în temeiul principiului aristotelician al imposibilităŃii unui lanŃ infinit de motoare: trebuie să existe unul suprem în raport cu toate celelalte. Iezechiel pune bazele individualismului religios: tatăl nu va fi pedepsit pentru greşelile fiului şi nici acesta din urmă nu va fi hărŃuit pentru motivul că tatăl său nu s-a purtat cum trebuie.) acela este drept şi fără îndoială viu va fi.

Alteori el hotărăşte să ne pedepsească aici. Şoa trebuie situată tocmai în cadrul providenŃei şi al teodiceei. în interpretarea pe care a dat-o cărŃii lui Iov. el nu este puternic prin putere etc. acest arhetip al omenirii care suferă fără motiv. Dar protecŃia pe care Dumnezeu o acordă omului variază mai ales în funcŃie de dezvoltarea intelectului acestuia: cu cît omul şi-a însuşit mai multă ştiinŃă în această lume. nici nu urcă. Dumnezeu nu coboară. de exemplu. Unii o neagă pur şi simplu: după Talmud. o anunŃa pe aceea a lui Spinoza. ci ca atribute negative. lui Moise şi copiilor lui Israel pe muntele Sinai. care — se crede — traduc o idee concretă despre Dumnezeu. dar nu e preocupat de fiecare individ în parte. Biblia recurge la o asemenea terminologie pentru că se adresează femeilor. fericirea şi bogăŃia. Un alt gînditor evreu.Şoa. contemporan cu expulzarea evreilor din Spania. Această teză ultra-intelectualistă susŃine. Nu s-a putut impune. în sfirşit. Şi dacă vedem oamenii răi bucurîndu-se de fericire şi trăind în bogăŃie. nici nu priveşte. Chiar şi atributele de bunătate. cînd am întemeiat pămîntul?" Maimonide va da o interpretare mult mai filozofică cărŃii lui Iov. că oamenii simpli şi cucernicii naivi sînt excluşi de la o protecŃie divină oricît de neînsemnată. va pierde totul. nu vorbeşte şi nu tace: toate aceste caracteristici reflectă preocupări omeneşti care nu au nimic comun cu esenŃa divină. ignorăm din ce motive Domnul a acceptat acest teribil pariu cu diavolul în privinŃa lui Iov. într-un sens filozofic sau spiritual. El socoteşte că unitatea şi incorporeitatea absolute sînt cele două calităŃi fundamentale ale esenŃei divine. în ultimă instanŃă. spunînd că Maimonide avea în vedere „opinia filozofică şi nu credinŃa". De fapt. Să revenim la cartea lui Iov. Cîteodată el ştie ceea ce noi nu ştim şi atunci nu sîntem în stare să distingem cît de întemeiate sînt actele sale. care i se revelează lui Avraam. Rezultatul este o idee despre Dumnezeu. Maimonide mai IUDAISMUL 207 stipulează că idolatru nu este acela care admite o imagine corporală a lui Dumnezeu. nevastă. evreii n-au respins niciodată aceste temelii ale iudaismului care sînt providenŃa şi dreptatea divină. şi nu individuală: Dumnezeu cunoaşte specia umană. Un număr destul de mare de comentatori vor fi uimiŃi de această teză. vinovat de blasfemie (este apicoros. unii gîndesc că providenŃa este colectivă. asta se întîmplă pentru că Dumnezeu a preferat să-i lase să tragă foloase din faptele lor lumeşti. Isaac Abrabanel. de mizericordie. spre a-i pedepsi cu severitatea cuvenită în lumea de dincolo. Şi cînd Iov revine la demnitatea dinainte. că el nu poate crea inechitate şi că noi. copiilor şi bătrîni-lor şi pentru că nu este o carte de istorie. de multiplicitate şi de antropomorfism. Deşi Dumnezeu e atotştiutor. spre a ne răsplăti mai bine în viaŃa de apoi. Cu toate acestea Talmudul conŃine mai multe texte care îşi pun întrebări cu privire la ProvidenŃă. cu numeroase facultăŃi de supravieŃuire. după specia lor. dar viaŃa sa nu va fi în primejdie (dacă se poate spune aşa ceva). zice el. cu atît mai mult îl va protegui Dumnezeu.5 Ce făcea Dumnezeu atunci cînd la Auschwitz şi în alte locuri se petreceau sinistre atrocităŃi? într-o lucrare apărută acum cîŃiva ani6. pînă şi sănătatea. oricare ar fi aparenŃele care ne-ar putea face să ne îndoim de această nepărtinire divină. unii rabini au optat pentru ideea că răsplata virtuŃii nu este altceva decît însăşi virtutea. nici de filozofie. cînd îşi recapătă sănătatea. Această opinie. Acela care neagă providenŃa lui Dumnezeu asupra oamenilor se face. de putere şi de ştiinŃa trebuie înŃelese nu ad litteram. alŃii afirmă că Dumnezeu îi pedepseşte pe cei răi şi-i răsplăteşte pe cei buni. Doctrina rabinică este că Dumnezeu are întotdeauna dreptate. Dumnezeu răspunde ca şi cum n-ar fi înŃeles întrebarea: „Unde erai tu. un concept divin abstract. pe pămînt. adică un epicurian). Dumnezeu nu se simte obligat să explice de ce 1-a făcut să sufere atît. Ele arată cît de complexe sînt chestiunile pe care le pune definirea acesteia. nu se scoală. aceştia sînt adepŃii lui Epicur. nu pentru că talmudiştii n-ar fi recunoscut în ea binele suprem. nu simte. nici nu se aşază. Maimonide interpretează toate omonimele şi toate antropomorfismele biblice. Maimonide sfirşeşte prin a-1 despuia de orice aspect viu. ridicată în felul acesta la rangul de valoare supremă. într-o măsură mai mică animalele sînt dotate. de un purism supraomenesc. căci totul se confundă cu esenŃa sa. Hans Jonas îşi pune multe întrebări grave cu privire la teologia evreiască după Auschwitz. el nu este astfel graŃie ştiinŃei aşa cum o înŃelegem noi. la om — pentru ca să ne putem protegui în faŃa agresiunilor din afară. într-adevăr. fiind fiinŃe omeneşti. nu posedăm calităŃile necesare pentru a-i judeca acŃiunile. La întrebările insistente ale lui Iov. Maimonide trece în revistă diferitele teorii care au fost emise cu privire la providenŃă. copii şi bunuri. In fiecare din noi el a plasat mijloace de apărare — creierul. ci pentru că firea omenească este ceea ce este. Născut în 4 Primele cincizeci de capitole ale Călăuzei rătăciŃilor sînt consacrate interpretării alegorice a antropomorfîsmelor biblice. după cum spune Talmudul. spre care orice om trebuie să năzuiască. ci acela care gîndeşte că ea nu trebuie îndepărtată!4 Dar îndepărtînd de Dumnezeu orice idee de corporeitate. . a trebuit să denunŃe acest intelectualism excesiv. Sîntem departe de Dumnezeul biblic care îi vorbeşte lui Adam. Iov va fi supus celor mai aspre încercări.

precum şi a celor păgîne şi creştine. el este preocupat de anumite lucruri. în Judaica. El pune întrebarea lui „de ce?". pp. cel al tenebrelor şi al răului în general. Or. înainte de război. a înălŃat la rangul de dogmă conceptul imuta-bilităŃii (al fixităŃii) divine. pe care a scris-o pentru a îmbărbăta postum pe cei „al căror strigăt a rămas fără ecou în faŃa unui Dumnezeu mut". mai ales. deoarece Creatorul şi creatura rămîn cu totul distincte unul faŃă de cealaltă. am presupune existenŃa a două divinităŃi şi am imputa faptul că există rău şi nedreptate intervenŃiei unui alt Dumnezeu. fără a încerca totuşi să-şi aplice voinŃa (să îndrepte răul. cu dînsul [omul] sînt în necaz şi-1 voi scoate pe el şi-1 voi slăvi" (Ps. 7 strigă sus şi tare: „Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului. nici în statornicia sa şi nici măcar în devotamentul său. Se poate cita un pasaj din Pesicta rabbati (§35): „Sinceritatea mîntuitoare a lui Israel nu constă în faptul câ a dobîndit prozeliŃi. este rezultatul unei bune cunoaşteri a surselor rabinice vechi. nu există preştiinŃă divină în afară de cea a condiŃiilor fiinŃei cosmice. nu mai putem vorbi despre atotputernicie divină. în înŃelepciunea lor. Gnoza şi spiritul AntichităŃii tîrzii (2 voi. IUDAISMUL 209 tici. Apoi. se întrebaseră deja pentru ce motive justiŃia lui Dumnezeu părea a se opune dragostei şi omnipotenŃei sale şi a nu se potrivi cu omniscienŃa sa.8 întrebarea fundamentală pe care o pune este următoarea: ne impune Auschwitz o revizuire sfîşietoare a ideilor noastre despre Dumnezeu. mai pe şleau. 51-58. De unde această interogaŃie fundamentală: ce a adus Auschwitz în plus la ceea ce gîndim noi despre Dumnezeu? Vechii rabini ar fi răspuns fără îndoială că o asemenea situaŃie de abandonare de către Dumnezeu îşi are exemple în izvoarele evreieşti. 8 Cf. noi nu înŃelegem atitudinea lui Dumnezeu. 1934-1954). dimpotrivă. să îndepărteze primejdiile. iar psalmul 90 spune: „Immo anohi be-Ńara" („Striga-va către mine şi-1 voi auzi pe el. spiritul modern pretinde o imanenŃă divină totală. Jonas nu consideră necesar să re-gîndească vechea teologie rabinică. Frank-furt pe Main. voinŃa şi teodiceea sa? Pe scurt. Tora se prezintă ca o carte mai mult sau mai puŃin clară (acest lucru nu este totdeauna evident). Polonia număra peste trei milioane de evrei iar cînd s-a încheiat armistiŃiul — doar cîteva zeci de mii. şi anume atotputernicia şi bunătatea absolute. 208 RELIGIILE LUMII 1903. admiŃînd totodată că Dumnezeu este drept. Pentru a explica acest fapt. De asemenea. într-adevăr. despre atotputernicia.). Insistăm asupra faptului că nu e vorba aici de o reconstrucŃie filozofică. fără ca aceasta să ducă la vreun panteism.7 Cartea sa. chiar dacă Dumnezeul care decurge de aici este îhtrucîtva micşorat. Surhkamp. Prin urmare. de la Maimoni-de şi pînă la Herman Cohen. acest savant a lucrat înainte de război cu Martin Heidegger şi cu Rudolf Bultmann. continuă Jonas. 1989. acest Dumnezeu poate îndura şi suferi. Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: eu sînt Domnul Care fac toate acestea. Vechii rabini. dar în orice caz lipsită de mistere. Dacă am fi gnos7 Cele mai importante lucrări ale sale sînt Augustin şi problema adevărului şi. Bazîndu-se pe vechile surse evreieşti." Acest raŃionament salvează monoteismul. trebuie să ne schimbăm teologia? Şi. Această convingere că justiŃia divină este întemeiată i-a însoŃit cu siguranŃă pe mulŃi evrei în moarte. acest Dumnezeu este un Dumnezeu care evoluează. articolul lui Arnold Goldberg asupra acestei chestiuni care caută să ştie ce i-ar fi răspuns lui Hans Jonas vechii rabini. în sfîrşit.. După 1933 el a devenit conferenŃiar la Universitatea ebraică din Ierusalim. Această ultimă lucrare este cea care a contribuit cel mai mult la celebritatea autorului. 90. instruiŃi din surse exclusiv evreieşti. care a lăsat totul să se întîmple. cel al posibilităŃii de a înŃelege acŃiunea divină. sursele evreieşti vechi — Talmud şi Midraş — nu sînt oare cam depăşite? După Jonas. Or. ei . nu s-ar putea împăca cu un al treilea atribut. tocmai acestora le-a lăsat Dumnezeu grija să se ocupe de universul său. Dar Tora a insistat întotdeauna asupra atitudinii teiste care se cuvine respectată: Isaia 45. 6 Der Gottesbegriffnach Auschwitz (Conceptul de Dumnezeu după Auschwitz). Aceste cifre sînt suficiente pentru a descrie oroarea şi amploarea acestei catastrofe pentru iudaismul european. De unde chinuitoarea întrebare: ce făcea Dumnezeu atunci cînd oamenii erau asasinaŃi la Auschwitz? Hans Jonas se ridică împotriva teologiei raŃionale care. Se pare chiar că două atribute divine fundamentale.. deoarece îl interesează ce se petrece în univers." în termeni ebraici clasici asta se numeşte Ńidduc ha-Din (justificarea sentinŃei sau a verdictului). ci. iunie 1991. dar se întreabă cu mult mai multă gravitate care este natura acestui Dumnezeu. El vorbeşte chiar de putere uzurpată! întrucît Dumnezeu nu este indiferent faŃă de ceea ce se petrece. ci de o evaluare a ceea ce ar fi putut fi răspunsul vechilor rabini. şi asta încă de la începutul creaŃiei şi deci al istoriei: primele versete ale Genezei ne înfăŃişează un Dumnezeu mereu nemulŃumit în sinea sa.. în aptitudinea sa de a suporta suferinŃele. 15).5 Să amintim că.

210 RELIGIILE LUMII CreaŃia Universul creat. Aici se află în întregime însăşi problema acelui bittahon. Desigur. Dar acest comentariu caută mai ales să bagatelizeze ideile păgîne care îl reduceau la neputinŃă pe Dumnezeul lui Israel. Fără îndoială rabinii n-ar fi modificat nimic din concepŃia lor despre Dumnezeu. Biblia nu pare să fi făcut din existenŃa lui Dumnezeu o problemă specială." as-40. Tora este cartea alegerii lui Israel. n-a fost oare aşa la crearea universului şi a omului? Dar. „în bunătatea sa. cum ar fi elementul acvatic deasupra căruia plutea duhul lui Dumnezeu. Unire există în sensul că cel care a creat veghează asupra creaturii şi se simte răspunzător de soarta acesteia. Dar „religia" maimo-nidiană a rămas întotdeauna doar credinŃa unor elite." în iudaism nu există loc pentru un păcat originar în pofida faimosului psalm 50. Or. Vechii rabini n-au pus chestiunea fracŃionării esenŃei divine atunci cînd în ea se ridică o voce pentru a spune „da" şi o alta pentru a spune „nu". Dar la acest sfîrşit de secol XX. alege un lemn care nu putrezeşte. în ea acesta găseşte cuvîntul lui Dumnezeu şi pentru ea înfruntă el martiriul. Adversarii doctrinari ai rabinilor au pus la îndoială creaŃia ex nihilo. însăşi ideea creaŃiei ex nihilo nu pune nici cea mai mică problemă. asupra căruia exercită o conducere neîmpărŃită cu altcineva. Nu există deci vreun cult al suferinŃei pentru fiinŃa care accede la existenŃă ca şi cum ar îndura o pedeapsă deosebit de chinuitoare. precum şi din Enciclopedia FraŃilor PurităŃii (Ikhwan al-safa) argumentele cu ajutorul cărora considera că poate demonstra că o fiinŃă superioară şi personală a creat. Abia mult mai tîrziu iudaismul normativ va insista asupra acestui aspect al lucrurilor. legînd astfel Primul Mişcător de crbarea universului. la un moment dat. reînnoieşte zi de zi opera începutului". care nu poate oferi mult. precum focul şi pămîntul. existenŃa miracolelor şi sensul vieŃii pe pămînt nu pot fi separate de esenŃa şi de caracterul de neînlocuit al Toni. adevărată bijuterie a prozei ebraice antice se face haz de idolii care sînt confecŃionaŃi din lemn ce nu putrezeşte (sau reputat ca atare). Aşa se intitulează un pasaj important din liturghia evreiască de dimineaŃă (şaharit). tezele sale vor fi şlefuite ulterior: un Maimonide le va respinge pentru a nu relua decît proba prin mişcare. Geneza începe în modul cel mai liniştit (dacă ni se iartă acest mic joc de cuvinte) prin: „La început a făcut Dumnezeu. abandonarea plină de încredere în mîinile Domnului.." în ce fel a avut loc creaŃia şi ce întrebări îşi pune iudaismul biblico-tal-mudic cu privire la existenŃa lui Dumnezeu? A priori. Saadia Gaon a fost practic primul care a susŃinut o asemenea idee. ei au arătat că Dumnezeul lui Israel s-a folosit în mod necesar de anumite elemente. întrucît ea consideră prezenŃa lui ca o evidenŃă. cine se mai poate prevala de tezele religioase cu privire la originea universului? Pe vremea sa. Dar teoria creaŃiei universului pornind din nimic este mereu prezentă pe fondul disputelor teologice. AlŃi rabini au pretins că anumite elemente ar fi putut preexista creaŃiei. între altele: Tora a fost creată cu mult înaintea universului şi a omului. Dumnezeul personal este cel căruia i se adresează evreul care se roagă. Inspirîndu-se din neoplatonism şi din teologii raŃionalişti ai islamului. .. Isaia dă o idee despre concepŃia pe care şi-o făceau evreii asupra creaŃiei divine în secolele al VUI-leaal VH-lea înaintea erei creştine: DumIUDAISMUL 211 u esŃe asemuit unui zidar care construieşte universul cu mare precizie. chiar dacă ar fi avut groaznicul privilegiu de a trăi sau a prevedea ororile de la Auschwitz. în religia biblico-talmudică există o distincŃie radicală între Creator şi creatură. această concepŃie merge mai degrabă în direcŃia ./Săracul. Evident. în timp ce concepŃia biblică predomină chiar şi astăzi. 6: „Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. rabinii au sugerat un răspuns. precum şi faimosul tohu-bohu (haosul)." Pentru spirite teologice. şi aici.au recurs la teoria acelor middat (atribute sau calităŃi): middat-ha-din şi middat-ha-rahamim (atributele judecăŃii şi ale mizericordiei). Desigur. Opera creaŃiei este bună. sufletul cu care m-ai înzestrat este curat. această teorie nu-i poate satisface în întregime pe adepŃii teologiei raŃionale. el a extras din operele lor. Opinia evreiască se recunoaşte mai bine în tradiŃia talmudică decît în opinia filozofică maimonidiană. Poporul evreu nu se poate concepe fără Tora: ea scandează ritmul vieŃii cotidiene a evreului. întregul univers. Midraş Bereşit rabba (comentariul rabinic asupra Facerii) cuprinde lungi discuŃii în care unii rabini se întreabă cum a putut Dumnezeu să-şi creeze universul pornind de la nimic. în aceste superbe versete profetice. din cuie şi alte accesorii: Cu cine veŃi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veŃi găsi altul asemenea lui?/Chipul cel turnat este turnat de un făurar.. îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine. aşa-numiŃii mutakalimun. Aceasta se verifică din nou în rugăciunea dintîi pe care bărbatul evreu cucernic trebuie s-o rostească îndată după ce se trezeşte din somn: „Doamne. argintarul îl îmbracă cu aur şi-1 înfrumuseŃează cu lănŃişoare. 18-20). Universul profită de bunăvoinŃa Creatorului său care. fără a fi vreodată numită în chip clar.

Dar dintr-o dată el adaugă că este imposibil să demonstrezi ori să respingi într-o manieră de necombătut teza eternităŃii. după părerea sa. în timp ce elitele.. ieş me-ain în ebraică. nu poate exista o clipă primara aşa cum lasă să se înŃeleagă această expresie biblică. La început el spune că noi. deci şi a materiei. el va putea. Asta înseamnă că nici o demonstraŃie cu privire la esenŃa divină n-ar putea fi dusă la bun sfîrşit. ConcepŃia necreaŃionistă a lui Maimonide este totuşi esenŃială în istoria religioasă şi intelectuală a iudaismului. Deşi vechea exegeză rabinică a fost conştienta de această dificultate. s-au orientat în direcŃia opusă. interesul pentru gnoză al unor reprezentanŃi evrei (cel mai cunoscut fiind Elişa ben Abuia.Jahve Kanani reşit darco" („Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui". întrucît ocoleau printr-o scamatorie exegetică problema creării universului. ea a căutat soluŃii chiar în interiorul Bibliei. Se poate corela pasajul Facerii (1. Blocarea interpretării averroiste a lui Maimonide în mediul evreiesc a fost înfăptuită de Isaac Abrabanel. 1 devine deci: „Prin [Reşit] Tora. cabaliştii. în care acest termen apare din nou: . afirmînd că universul este veşnic. comentatorii averroişti au interpretat operele lui Maimonide într-un sens filozofic. CreaŃia şi gîndirea cabalistică De unde vine mistica evreiască? Există oare cu adevărat un vechi curent ezoteric. ba chiar pînă în secolul al XVIII-lea cu Salomon Maimon (1752/3-1800). a mişcării. 1) în care figurează termenul Reşit cu un alt pasaj al Pildelor lui Solomon (8. pentru că ea a provocat mari controverse şi poate şi pentru că adepŃii curentului ezoteric iudeo-medieval. în ce fel un spirit format în disciplina filozofică ar putea accepta primul verset al Facerii aşa cum este el redactat? Tocmai acest „la început" nu poate justifica teza teologică susŃinută de Sinagogă.). Deci Tora a fost instrumentul creaŃiei: rabinii procedează astfel la o substituire a celor doi termeni identici. Mai departe Maimonide spune că va încerca să demonstreze că punctul de vedere al lui Aristotel nu este valabil referitor la această problemă spinoasă. Astăzi. unitatea şi incorporeitatea divină trebuie să se presupună că universul este etern. Dacă vrem să folosim o ironie. formate prin studii filozofice. întrucît doar ea preexista creaŃiei.. Reşit. Aici trebuie să subliniem ambiguitatea fundamentală a lui Maimonide. de a fi prezentat un Maimonide care nu este fidel învăŃăturilor Torei. Ei nu lăsau loc unei teologii raŃionale.. Isaac Abrabanel a stigmatizat cu o anumită ferocitate acŃiunile lui Iosef ibn Caspi. Această idee a neantului mistic se menŃine încă în stare latentă şi aproape inconştienta în spiritul maselor. „debut". fără a se avînta în ample specu212 RELIGIILE LUMII laŃii filozofice. sau chiar „prin intermediul". căruia ramura medievală nu i-a fost decît o continuare?9 Fără îndoială.. în şcolile evreieşti. le este predată copiilor tocmai această veche exegeză din Midraş rabba. Pe de altă parte. ca şi de Biserică şi de Moschee: această formulă presupune un moment în timp. sau „prin". Pentru rabini acest termen Reşit implică ideea Torei. adepŃi ai religiei monoteiste. ştiu că o asemenea teză despre un Dumnezeu al spaŃiului şi timpului nu este acceptabilă pentru raŃiunea sănătoasă. Apoi lămureşte că pentru a demonstra existenŃa. dar. speculaŃiile profunde ale cabalei au fost amestecate cu idei misti-cizante a căror răspîndire ar fi putut pune în primejdie credinŃele evreieşti fundamentale. vinovaŃi. 22). sau „prin mijlocirea" şi substantivul Reşit care înseamnă „început". IUDAISMUL 213 cel mult. Atunci cînd învăŃăturile lui Maimonide vor ajunge în creuzetul criticii. Mîndri de aceasta metodologie. Bazîndu-se pe etimologie. după un neologism tardiv. „premisă". ale lui Isaac Albalag şi ale lui Moise Narboni. rabinii au arătat că expresia ebraică be-Reşit se descompune în mod normal în două: be instrumental care înseamnă „în". am putea spune că rabinii l-au precedat pe Spinoza şi recomandarea sa de a interpreta Biblia prin Biblie. care au absorbit-o practicîhd rugăciunile şi riturile zilnice — obiect al unei atenŃii cu totul deosebite din partea misticilor.. să încerce a slăbi probele pe care Stagiritul le invocă în favoarea sa. Acestei probleme Maimonide a vrut să-i aducă o soluŃie filozofică.. în secolele al XHI-lea şi al XVlea. devenit Aher după apostazia sa) trebuie să fi jucat un rol în decizia rabinilor de a . evreii. consilierul principilor şi al regilor. Unii vor merge pînă la a susŃine următoarea formulă: teza creaŃionistă (ex nihilo) se adresează maselor inculte care trebuie să creadă într-o origine temporală absolută a lumii. fără a presupune — fie şi numai din scopuri metodologice — eternitatea timpului. înŃelesul Facerii 1. Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul." în felul acesta rabinii distrugeau dinainte ceea ce va crede Maimonide că decelează în această expresie biblică... n-am putea admite teza Stagiarului.a ceea ce s-a numit creaŃia ex nihilo. întrucît timpul şi mişcarea sînt eterne. începînd cu Moise din Nar-bona (1300-1362) şi pînă la Elia Delmedigo (1460-1493). ele vor căpăta o înfăŃişare voit mai provocatoare: ceea ce maestrul a ascuns cu grijă în lucrările sale destinate elitei va fi etalat în plină lumină de anumiŃi comentatori: ei vor spune că şi-au dat seama de intenŃia profundă a lui Maimonide şi că slujesc adevărata lui gîndire. omul care a eşuat în încercarea de a face să fie anulate decretele de expulzare date de Isabela şi de Ferdinand.

restrînge un asemenea tip de speculaŃie. Dacă n-am admite această explicaŃie n-am înŃelege de ce Moise de Leon, autorul unei mari părŃi a tratatului ezoteric Zohar, şi-a luat precauŃia de a pune speculaŃiile sale pe seama unui mare maestru al Mişnei din secolul al II-lea, rabi Simon ben Iohai. Intelectual evreu din secolul al XIH-lea, acest spirit puternic, înclinat spre speculaŃie, înŃelegea să pună la loc de cinste o tradiŃie ezoterică pe care Talmudul n-o reluase decît în parte. într-o epocă în care tezele maimo-nidiene semănau discordia în spirite şi inimi, Moise de Leon a studiat, la începutul carierei sale, scrierile lui Maimonide. Era o vreme în care polemica antievreiască a creştinilor se desfăşura din plin şi în care perspectivele păreau puŃin îmbucurătoare în sînul comunităŃii. Moise de Leon îşi pierduse nădejdea într-o reînnoire evreiască sub egida gîndirii discursive pure. Fără îndoială că revenirea în forŃă a elementului mistic în religia lui Israel, începînd cu secolul al XH-lea (prin Sefer haBahir) şi în mijlocul 9 Este probabil că aşa stau lucrurile, dacă vrem să interpretăm în acest sens prezenŃa unor texte talmudice al căror caracter ezoteric nu poate fi pus la îndoială. Se pare chiar că în versiunea definitivă a Talmudului au fost îndepărtate unele declaraŃii socotite mai periculoase: acest lucru reiese din Mişna de Hagiga şi din comentariul Ghemarei (13 a şi urm.), în care se recomandă categoric evitarea unui anumit tip de speculaŃie (metafizică)! 214 RELIGIILE LUMII secolului al XHI-lea (prin Sefer ha-Zohar), trebuie interpretata în această perspectivă. După Abraham Abulafia, Iosef Ghicatila, Azriel şi Ezra din Gerona, Moise de Leon a adus în prim-plan două aspecte principale: cercetarea vieŃii intime a divinităŃii (teozofia) şi aprofundarea preceptelor. Spre deosebire de mistici care, în general, nu se simt legaŃi de îndeplinirea practică a comandamentelor pozitive, cabaliştii au opus întotdeauna rezistenŃă ispitelor antinomiste. Mişcarea lor se autoproclamase tradiŃională şi instaura o relaŃie cvasipalpabilă între evreul care se roagă şi Dumnezeul său. Cerul nu mai era populat de spirite separate, reci şi cu neputinŃă de sesizat. El nu mai era atît de îndepărtat. Cabaliştii afirmau că există niveluri în care Divinitatea se revelează în funcŃie de o anumită stare corespunzînd unui eon determinat, şi anume o vîrstă a lumii. Aşa se înfăŃişa, în esenŃă, viziunea lor despre lume, cunoscută sub numele de doctrină sefirotică10. Cabala, care se voia o fizică (poetică), dar şi o metafizică, socotea fiinŃele vii drept membri ai cosmosului. însuşi faptul că s-au dat nume acestor sefirot şi că li s-a atribuit o simbolistică centrată pe poporul lui Israel dădea acum evreului chinuit şi persecutat în mediul creştin impresia că există şi pentru el un loc pe lumea asta şi că se află „în legătură directa" cu realităŃile superioare. Prin rugăciunea sa, de care societatea creştină făcea haz, prin kawana (intenŃia profundă a celui care se roagă) şi prin practicarea unor miŃvot (porunci biblice), pe care lumea Ie taxa drept nebunie sau inepŃie, evreul avea în sfîrşit un spaŃiu de libertate, într-o societate europeană intolerantă. Iudeitatea nu mai semăna cu un obiect oarecare plasat într-un univers creştin duşmănos: evreul se regăsea într-un cosmos care avea o înfăŃişare tot atît de evreiască precum avea şi el însuşi! De aici senzaŃia profundă de linişte pe care cabala o inspira sufletului evreiesc. Cu toate acestea, nu e de mirare că au existat cabalişti care au încercat să-i „regîndească" pe unii din adversarii lor filozofi, precum Maimonide. Ei au măsluit ezoterismul înŃeleptului din Cordoba, prezentîndu-1 ca pe un ezoterism cabalistic autentic. CîŃiva cabalişti patenŃi şi-au luat sarcina să răspîndească ideca că Maimonide s-ar fi „convertit" la cabală. Unii l-au supus chiar pe Aristotel, maestrul lui Maimonide, unui tratament şi mai umilitor: descoperind în amurgul vieŃii sale splendoarea Torei, el şi-ar fi renegat toate scrierile, pe care după aceea le-ar fi...aruncat în foc! Savuroasă naivitate a unor oameni care îşi dădeau totuşi seama cît de greu ar fi fost să-1 contrazică pe Aristotel după toate regulile bunului-simŃ... 10 Sefira (plural sefirot) provine probabil de la rădăcina ebraică SFR, care înseamnă atît „carte", cît şi „acŃiunea de a număra". IUDAISMUL 215 De fapt, cabaliştii cunoşteau textele tradiŃiei iudeo-aristotelice; cea mai hună dovadă ne este oferită, între altele, de concepŃia lor cu privire la neantul mistic. întrucît principiul creaŃiei ex nihilo n-ar fi putut fi demonstrat cu adevărat, nici măcar pentru filozofii autentic credincioşi, cabaliştii au recurs la o nouă scamatorie. De vreme ce neantul pur al filozofilor nu putea da naştere decît unui alt neant de aceeaşi natură, cabaliştii au conceput un neant mistic, adică o plenitudine absolută de existenŃă oarecum în felul în care o lumină intensă ajunge să fie orbitoare şi pare obscură. Cabaliştii exploatau aici un pasaj din Midraş după care, la început, existau numai Dumnezeu şi Numele său. Pentru ei, totul provine de la Dumnezeu, dar realitatea cea mai apropiată de Dumnezeu, care este Dumnezeu fără a fi totuşi în întregime Dumnezeu, realitate care face parte din esenŃa sa, deosebindu-se totuşi întru cîtva de ea pe plan ontologic, nu este altceva decît Numele11. Cabaliştii s-au folosit deci de această referinŃă la Midraş. Sprijinin-du-se pe Pirche ale lui rabi Eliezer,

ei au dedus teoria despre ŃimŃum (auto-contracŃia lui Dumnezeu). Deoarece, înainte ca spaŃiul să existe, Dumnezeu ocupa totul, el a trebuit oarecum „să se retragă" pentru ca spaŃiul să poată exista. Astfel, a fost rezolvată, cel puŃin după un mod de gîndire mistic, spinoasa problemă a creaŃiei pornind de la neant. Miracolele Din ce cauză această problemă a veşniciei sau a apariŃiei întîmplătoare a universului ocupă un loc atît de important în sistemele religioase, fie ele de inspiraŃie mistică sau filozofică? Motivul: dacă nu admitem creaŃia în înŃelesul tradiŃional al termenului, nu pot exista şi nici măcar nu pot fi concepute miracolele! Acest lucru 1-a înŃeles foarte bine Maimonide. El spune răspicat că ai" fi putut interpreta întreaga Tora în sensul ideii că lumea este veşnică şi că sînt nenumărate versete biblice care pledează în acest sens. Dar adaugă că, dacă ar fi acŃionat în acest fel, „ar fi dat peste cap întreaga Tora". Ceea ce 1-a obligat pe Maimonide să meargă pe calea pe care a ales-o au fost constrîngeri de ordin teologic. într-adevăr, minunea ieşirii din Egipt, traversarea Mării Roşii, dăruirea manei în timpul străbaterii deşertului, precum şi minunile enunŃate în celelalte cărŃi biblice n-ar putea fi concepute fără a crede într-o lume creată. Un univers veşnic, coextensiv lui Dumnezeu, nu s-ar potrivi cu intervenŃiile DivinităŃii într-o ordine naturală care ar fi atunci cvasiimuabilă. Aceasta s-ar opune nu numai ideii 11 Asupra acestui aspect, dar în cu totul alt context ideologic, ne vom referi la marele gînditor Franz Rosenzweig, care a scris, în afară de Steaua mîntuirii, şi o CărŃulie a înŃelegerii sănătoase si nesănătoase. 216 RELIGIILE LUMII omniprezenŃei divine, dar şi celei a providenŃei. Dacă nimic nu se poate schimba, atunci Dumnezeu nu se îngrijeşte de nimic, natura este aceea care face oficiul de providenŃă. în acest caz, cum se poate concepe existenŃa profeŃilor, precum şi revelaŃia? La urma urmei — chiar dacă termenul de profet nu i se aplică lui Moise decît într-un chip ambiguu — omul care a primit revelaŃia pe muntele Sinai nu este altceva decît un trimis al Domnului. Cum s-ar putea manifesta Dumnezeu într-o lume care n-ar fi, întrun fel sau altul, produsul său? Răspunsul lui Maimonide este oarecum surprinzător, cel puŃin în ceea ce priveşte raŃionamentul filozofic. După ce arată că nu toate minunile biblice au acelaşi grad de supranatural sau de miraculos, el afirmă că minunile care urmau să se producă au fost, ca să spunem aşa, pre-programate încă din clipa creaŃiei! Deci funcŃia profetului era să facă să coincidă necesitatea miracolului cu momentul potrivit în care el trebuie să se producă. De ce atîta efort, de ce o asemenea exegeză? De fapt, acceptarea miracolelor era un fel de concesie aparentă făcută pentru credincioşii simpli. Maimonide s-a pretat la acest joc, fiindcă pe el nu-1 interesa nimic mai mult decît veşnicia şi caracterul neschimbător al voinŃei divine. De aceea expresia „reŃono ha-cadum " („voinŃa sa veşnică") revine mereu în scrierile sale. Pentru Maimonide constanŃa esenŃei divine este o prioritate absolută. Ideea contrară ar avea urmări incalculabile. A admite că Dumnezeu face o minune, înseamnă a admite că ceva s-a schimbat într-însul, ceva care implică o mutaŃie în el însuşi. Oare ce ar putea produce o asemenea influenŃa asupra comportamentului divin? Logica filozofică ne spune că nimic! însă credinciosul este convins din inimă că Dumnezeu îl ascultă, că schimbă cursul lumii pentru a-1 ajuta şi a-1 salva. Pentru Maimonide nimic de felul acesta nu se poate concepe, chiar dacă, în aparenŃă, el dă impresia că s-ar putea să fie şi altfel. Biblia citează cel puŃin două exemple în care Dumnezeu a schimbat mersul lucrurilor, din dragoste pentru creaturile sale. Cazul cel mai cunoscut este cel al venerabilului Avram care a devenit Avraam. El era condamnat la sterilitate din pricina constelaŃiei astrale care era în vigoare în ziua cînd s-a născut. Cum a putut Dumnezeu să-1 facă pe Avraam „să se nască din nou"? Pur şi simplu, schimbîndu-i numele, ceea ce i-a permis să aibă un fiu, pe Isaac. Al doilea exemplu celebru în care Dumnezeu şi-a modificat oarecum „voinŃa" se referă la răutatea oraşelor Sodoma şi Gomora. Desigur, Dumnezeu le va distruge, dar după ce a acceptat un fel de tîrguială, care acreditează ideea unui Dumnezeu bun şi milostiv. De asemenea, nu se poate trece cu vederea cazul lui Iona şi al oraşului Ninive. Acest oraş fusese sortit unei distrugeri aproape sigure. Va scăpa totuşi mulŃumită intervenŃiei moIUDAISMUL 217 narhului şi a locuitorilor cetăŃii. Cel care a scris această scurtă carte biblică a avut grijă să opună nemăsurata generozitate divină îngustimii de vederi a unui profet grăbit să-şi termine treaba. Nu spune oare bunul Iona, în nevinovăŃia sa: „ştiam că tu eşti Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung-răb-dător şi mult milosîrd"? EsenŃa Torei RelaŃia care îl leagă pe Dumnezeu de poporul său Israel este de natură afectivă. în liturghia evreiască

Dumnezeu este regele universului, dar este şi părintele milostiv, acela care accepta întoarcerea fiilor săi care se pocăiesc. Tora — sursă şi condiŃie a alegerii lui Israel — este cea care constituie temelia unei asemenea relaŃii între Dumnezeu şi omul evreu. Pentru a înŃelege relaŃia evreului cucernic cu Tora sa — această lege pentru care a îndurat atîtea suferinŃe, batjocuri şi uneori chiar persecuŃii — trebuie evocată instituŃia rabinică numită Simhat Tora (bucuria în sau prin Tora). Evreul a vrut să transforme în motiv de bucurie această sursă care pare a fi cauza atîtor suferinŃe; Midraş vorbeşte despre Tora ca despre fiica Domnului, devenită logodnica lui Israel. Să nu ne temem de cuvinte, această relaŃie este — ca să spunem aşa — de ordin carnal. Tora reglementează viaŃa evreului în fiecare clipă, ea dă sens existenŃei sale. Profetul Samuel va spune: chi 'aleha horagnu col ha-iom („pentru Tine şi pentru Tora Ta ne lăsăm omorîŃi în toate zilele"). Iar mai tîrziu, psalmistul: „Dacă n-ar fi fost Tora, care este bucuria mea, aş fi pierit în mizerie" (hde To-ratha sa 'aşu 'ei az avadti be- 'oni). încă de la începuturile raŃionalismului evreiesc, toŃi gînditorii evrei au insistat asupra caracterului de neînlocuit şi veşnic al Torei lui Dumnezeu. Toate contestările iudeocreştine n-au izbutit să slăbească acest ataşament cvasifizic al evreilor pentru Tora lor. în ce fel concep evreii conŃinutul Torei? TradiŃia rabinică vorbeşte înainte de toate despre cele şapte reguli de interpretare ale lui Hillel cel Bătrîn. De fapt, ele au fost atribuite (poate mai tîrziu) lui Hillel şi lui Şa-mai, primul cuplu de autorităŃi rabinice, un fel de PărinŃi întemeietori. Este vorba despre raŃionamentul care constă în a merge de la simplu la complex, despre analogie, despre stabilirea unui fundament (a unui principiu) pornind de la un singur punct de referinŃă din Scriptură, apoi pornind de la două puncte de referinŃă ale Scripturii, de la general la particular şi invers, de la particular la general, pentru a ajunge la o similitudine care reuneşte două pasaje diferite şi, în cele din urmă, la o deducŃie pornind de la context. Mai tîrziu tradiŃia evreiască va vorbi despre cele treisprezece middot (măsuri) ale rabinului Işmael şi, în sfîrşit, despre cele treizeci şi două de middot ale rabinului Iosef ha-Gelili. 218 RELIGIILE LUMII Se ştie că interpretarea rabinică s-a opus de timpuriu exegezei paulinie-ne, considerată a reprezenta ansamblul eforturilor exegetice ale Bisericii primitive. Mărul discordiei era menŃinerea sau abandonarea sensului literal al Scripturii. Creştinii practicau o exegeză — zisă spirituală — care se opunea cercetării înŃelesului literal, recomandată de rabini. Reproşurile creştinilor se îndreptau împotriva unui „literalism îngust şi mărginit", împotriva „literei împietrite şi sclerozate" a evreilor. întradevăr, exegeza pauliniană tindea să golească Tora de întreg conŃinutul său pozitiv, supu-nînd-o unui comentariu alegoric. De exemplu, ea voia să deceleze în lemnul arcei lui Noe materia Crucii, pretinzînd că figura lui Noe era o aluzie la aceea a lui Isus, apostol al unei noi omeniri. Apoi ea interpreta psalmul 50 (versetul 6) în sensul păcatului originar. Unele biblii catolice merg pînă Ia a traduce textul original în felul următor: „[...] păcătos mama m-a conceput." Pentru a arăta în ce fel exegeza creştină a golit de înŃelesul lor comandamente pozitive, vor fi suficiente aici două exemple cunoscute. ObligaŃia de a consuma azimă cu prilejul Paştelui (Pesah) este interpretată în felul următor: în timpul acestor zile care amintesc de ieşirea din Egipt omul trebuie să-şi chinuiască trupul, inima lui nu trebuie să se umple de mîndrie. Azima, adevărată pîine a mizeriei, trebuie că simbolizează acest act de căinŃă în care omul se reîntoarce spre sine. Ca şi pîinea pe care o consumă, inima lui trebuie să se golească de orice trufie. De asemenea, circumcizia a constituit şi ea obiectul a numeroase discuŃii. Pentru evrei ea este vitală, în înŃelesul propriu al termenului. Această dăruire de sînge, această jertfa parŃială de sine atinge bărbatul în organul care îi permite să se reproducă. Este legămîntul lui Avraam. Creştinii însă se refereau, în legătură cu circumcizia, la un verset din Deuteronom care prescrie „să tăiaŃi împrejur inima voastră" („ u-maltem et 'orlat levavhem ") şi trăgeau de aici concluzia că Dumnezeu nu s-a gîndit niciodată la o îndeplinire concretă a circumciderii penisului. Rabinii, conştienŃi de contradicŃia dintre anumite declaraŃii ale Scripturii cu privire la unul şi acelaşi subiect, au stabilit următoarea regulă: atunci cînd două puncte de referinŃă ale Scripturii se contrazic (aşa cum este cazul aici), un al treilea verset va fi considerat în stare să decidă. Prin urmare, deoarece poruncile sînt date pentru a favoriza viaŃa („wahaitem bahem "), circumcizia trebuie aplicată la membrum virile; a doua poruncă, aceea care precizează circumcizia inimii, este în mod obligatoriu de natură spirituală, deoarece îndeplinirea ei concretă ar atrage după sine o moarte sigură. Principiul general cel mai puternic ordonă să fie prezervată şi favorizată viaŃa, deci el este cel care hotărăşte. Printre primele contestări iudeo-creştine, o alta privea neîncetata discuŃie referitoare la odihna şi solemnitatea zilei de sabat. Creştinii primitivi IUDAISMUL 219 stabiliseră o deosebire între solemnitatea interioară, spirituală a sabatului şi odihna care trebuie riguros respectată în această zi. Ei au opus una alteia aceste două porunci; după ei conştiinŃa sfinŃeniei acestei zile se putea mărgini la prezenŃa ei în sufletul omului şi nu trebuia să se manifeste într-un chip atît de concret cum prescrie opinia rabinică. Atunci evreii au răspuns în tratatul talmudic Sabat, care enumera

cele 39 de principii de muncă interzise în această zi. Nouăsprezece secole mai tîrziu, reformatorii evrei din Germania, printre care şi Samuel Holdheim (1806-1860), au reluat distincŃia pe care o făceau primii creştini sau iudeo-creştini între Schabbat-feier (solemnitatea zilei de sabat) şi Schabbatruhe (odihna în ziua de sabat). Pentru a încheia această lungă dispută şi a arăta importanŃa pe care o acordă evreii zilei de sabat, să amintim adagiul rabinic după care măsura în care sabatul a vegheat la puritatea şi unitatea poporului lui Israel a fost mult mai mare decît măsura în care poporul a respectat... sabatul! Omul Povestirea biblică spune că Dumnezeu 1-a creat pe om la finele operei sale, semn că 1-a conceput, de la origine, ca încununare a întregii creaŃii. Acestei fiinŃe, înzestrată cu limbaj, deci cu raŃiune, Domnul i-a încredinŃat poruncile sale, printre altele şi interdicŃia de a consuma din fructul unui anume arbore. TradiŃia evreiască nu precizează care anume arbore pentru ca — spune ea — „să nu-1 facă de ruşine"; dacă ar fi făcut altfel, oamenii şi-ar aminti mereu de un asemenea blestem. TradiŃia creştină este cea care a afirmat că era vorba de un măr. Cum pot fi definite marile linii ale antropologiei biblice: Oare omul este liber? Are el facultatea să nu se supună lui Dumnezeu? Soarta lui este oare pecetluită dinainte? De fapt, în Biblie omul este înzestrat cu un liber arbitru, dar trebuie totodată să înfrunte răul de care Dumnezeu nu este răspunzător. De ce a trebuit să fie reunite două realităŃi care sînt de ordine diferite, cel puŃin în aparenŃa? Pentru că Dumnezeu 1-a vrut pe om liber în sine, dar amplasarea lui în univers şi dependenŃa lui faŃă de materie fac din el, în mod necesar, o fiinŃa supusă răului sau ispitită de către acesta. De asemenea, omul trebuie sa respecte poruncile divine (miŃvot); pentru evreu, acesta este cel mai bun mijloc de a duce pe pămînt o viaŃă virtuoasă şi echilibrată şi de a obŃine, după moarte, partea sa de fericire în viaŃa de dincolo. Crearea omului reprezintă o sfîşiere, o ruptură şi, prin aceasta, un ultra-giu la armonia a ceea ce este imobil şi veşnic. Venind pe lume, omul rupe un spaŃiu şi o barieră, asemenea smulgerii fructului unui arbore. Este benefic pentru om faptul că a fost creat? înŃelepŃii Talmudului s-au preocupat de aceasta problemă gravă. Precedîndu-1 pe Camus, care va vorbi de220 RELIGIILE LUMII spre „a face faŃă sfidării absurdului", rabinii vor sfîrşi prin a spune, la capătul unor foarte lungi discuŃii, că omul ar fi făcut mai bine să nu fi venit pe lume (dacă aceasta ar fi depins cu adevărat de el!). Dar, de vreme ce a fost creat, omul este obligat să dea un sens existenŃei sale, cu alte cuvinte el trebuie să se asume! Spre deosebire de creştinism, iudaismul rabinic nu se vrea un denigrator al cărnii. Desigur, el se distanŃează de preocupările strict materiale, proslăveşte detaşarea de bunurile acestei lumi şi predică valoarea existenŃei eterne. în acest fel trebuie înŃeleasă opoziŃia între haie şa 'a (trăirea în clipă sau a clipei, adică vremelnicul) şi haie olani (viaŃa eternităŃii, adică spiritualul). Dar iudaismul nu transformă această dualitate firească, împotriva căreia omul nu poate face nimic, într-un dualism care nu poate fi depăşit. Astfel, nu condamnă bogăŃia (dobîndită pe cale cinstită) şi totuşi n-o socoteşte o virtute. Să nu uităm că prima poruncă a Torei se numeşte piria we-ribia (creşterea şi înmulŃirea). Iudaismul rabinic nu opune nici lumea pămînteană lumii care va să vină (olani ha-ba). El face din viaŃa pe cealaltă lume un ideal, dar n-o erijează într-o valoare absolută, superioară oricărei alta. Aici, pe pămînt, omul se.poate depăşi neîncetat şi îşi poate transforma lipsurile în calităŃi pozitive] De exemplu, în căsătorie şi prin procreare, el se prelungeşte, îşi asigura o continuare chiar şi pentru vremea cînd va fi trecut în veşnicie. Dacă dispune de o avere personală sau, pur şi simplu, de mijloace importante, el va putea uşura povara celor săraci, va putea veghea asupra văduvei şi orfanului. De asemenea, va putea — ceea ce este o obligaŃie supremă— să se îngrijească de nevoile celor care studiază tot timpul Tora. Ce îl povăŃuieşte Talmudul pe omul simplu (care nu face parte din clasa înŃelepŃilor, nici din cea a erudiŃilor) pentru ca să aibă acces la Şehina (PrezenŃa divină), adică la binele suprem, în limbajul rabinilor? Acestei întrebări de o excepŃională gravitate Talmudul îi răspunde într-un chip aparent prozaic: acest om să-şi dea fiica de nevastă unui talmid haham (discipol al înŃelepŃilor)! IntenŃia este clară: întrucît întregul Israel formează o unitate organică, oricare ar fi natura şi nivelul oamenilor care o alcătuiesc, a lua drept ginere un erudit al Torei, înseamnă a dobîndi un merit pentru tine însuŃi. Dacă nu poŃi să te dedai tu însuŃi studiului, trebuie să-Ńi împărŃi cu mărinimie banii (dacă îi ai) şi să permiŃi astfel ca cei a căror vocaŃie autentică este să-şi consacre Torei existenŃa lor să se dedice studiului. Acum înŃelegem mai bine această expresie eliptică surprinzătoare a rabinilor: pentru a avea acces la PrezenŃa divină, să-Ńi dai fiica de soŃie unui discipol al înŃelepŃilor! Opusul elevului învăŃaŃilor nu este altul decît am ha-areŃ, omul din popor, adică cel fără cultură. Despre acesta Talmudul vorbeşte ca despre o fiinŃă care nu recită Şema Israel, partea cea mai importantă din liturghia IUDAISMUL 221 de dimineaŃă şi de seară, şi care nu-şi pune nici tefilin (impropriu traduse prin cuvîntul „fîlactere").

Teologia rabinică, oricît de puŃin sistematică ar fi, vorbeşte totuşi despre viaŃa într-o lume mai bună, aflată hic et nune. O viaŃă aşa cum o descrie profetul Isaia (capitolul 11) este denumită de rabini „epoca mesianică" şi ar corespunde cu ceea ce Kant numeşte „domeniul scopurilor". Un timp în care omul nu va mai fi lup pentru alŃi oameni, în care pînă şi animalele vor fi atinse de acel „har universal", de vreme ce nu va mai exista nici vînător, nici vînat. TradiŃia evreiască a vrut întotdeauna să ia drept bună, cuvînt cu cuvînt, această povestire minunată în care sugarul se va juca în apropierea culcuşului viperei fără a fi în vreo primejdie. între haiie olam ha-ba (viaŃa în lumea care va să vină) şi ipotetica sau reala tehiiat hametim (învierea morŃilor) există un alt concept rabinic deosebit de important, anume iemot ha-maşiiah (zilele lui Mesia, epoca mesianică). Apare astfel ideea că lumea nu este rea în sine şi că ea poate, trebuie să fie îmbunătăŃită12. Epoca mesianică va fi momentul în care creaŃia nu va mai fi o separare de lumea divină, momentul în care omul va fi terminat ciclul istoriei şi în care însuşi Dumnezeu va fi atins oarecum fericirea supremă. Este ecoul pe care un alt profet îl retrimite lui Isaia, strigînd: „în ziua aceea Domnul va ridica din nou mîna sa" (îs., 11, 11). Dacă Dumnezeu este recunoscut de toate popoarele lumii, monoteismul va domni atunci în chip absolut. Şi dacă, în plus, toŃi oamenii se adresează lui Dumnezeu numindu-1 în acelaşi fel, fraternitatea universală nu va mai fi o vorbă goală. Astfel se va realiza faimoasa prezicere a lui Isaia: „nici un popor nu-şi va mai ridica sabia împotriva altui popor şi ele nu vor mai învăŃa războiul." Universalismul profeŃilor lui Israel izbucneşte aici în toată bogăŃia lui. ProfeŃi ebraici, dar şi tradiŃia ancestrală, s-au putut adresa omenirii întregi, fără a simŃi nici cea mai mică stinghereală. Mai trebuie notat că tradiŃia (orală) evreiască atribuie unor zile festive cu conŃinut funciar evreiesc un fel de dublu înŃeles: unul destinat poporului care este depozitarul revelaŃiei divine, celălalt îndreptat spre omenire în ansamblu. Această preocupare universală există încă de la originile iudaismului. Este cazul sabatului, despre care mulŃi cred că este o solemnitate săptămînală respectată numai de evrei. Acest fel de a vedea uită ceea ce talmudiştii denumesc sabat haberi 'a, „sabatul creaŃiei", un fel de sîmbătă cosmică pe care toŃi oamenii trebuie s-o respecte. A doua solemnitate, în aparenŃă tipic evreiască sau israelită, este reprezentată de sărbătoarea Sucot, sărbătoarea Colibelor, în amintirea locuinŃelor provizorii în care au locuit — conform voinŃei lui 12 Problema a fost pusă din nou, într-un mod magistral, de către Franz Rosenzweig: există oare un univers în care creaŃie şi mîntuire pot fi legate? 222 RELIGIILE LUMII Dumnezeu — copiii lui Israel după ieşirea din Egipt. Suca (coliba) mesianică va fi aceea în care toate popoarele pămîntului se vor aduna pe muntele Sion pentru a celebra acolo această sărbătoare. ViaŃa de apoi Cum îşi reprezentau rabinii viaŃa de apoi? De fapt, existau două feluri de eshatologii rabinice: una populară, cealaltă pentru elite. Această distincŃie care, la Maimonide, va deveni o adevărată linie despărŃitoare între două categorii de oameni, este folosită de talmudişti doar în scopuri metodologice: oamenii îşi aleg în chip firesc discursul pe care îl consideră destinat lor. Potrivit eshatologiei populare, Dumnezeu este ca un „bucătar" care 1-a pus pe Leviathan într-un vas pentru saramură şi care a păstrat vin în strugurii originari („ iiaiin me-şumar be-anawaw"). Cei drepŃi, care au binemeritat de Tora lui Dumnezeu în decursul vieŃii lor pămîntene, vor fi invitaŃi la acest festin paradisiac. Dar de ce a ales iudaismul talmudic carnea unui peşte interzis şi deliciosul produs al viŃei de vie? Se ştie că iudaismul se deosebeşte de toate celelalte religii monoteiste printr-o mulŃime de interdicŃii şi de legi alimentare. Evreul care respectă halaha, regula normativă evreiască, trebuie să se abŃină de la consumul fructelor de mare şi al oricărui peşte care nu are înotătoare şi solzi. Leviathanul este însă un monstru marin a cărui came este improprie pentru consum. Să nu uităm că evreii nu glumesc cînd e vorba de puritate şi impuritate şi că, în mitologia lor, mediul marin conŃine cea mai mare cantitate de impurităŃi. Această idee că Dumnezeu îi „răsplăteşte" pe cei care i-au respectat prescripŃiile alimentare, servindu-le tocmai un aliment strict interzis pe pămînt, apare ca un fel de concesie inconştientă făcută unui antinomism prezent în fiecare dintre noi. Acest lucru este valabil şi pentru vin, a cărui consumare este însoŃită la evrei de o mulŃime de precauŃii şi de purificări. Talmudul s-a adresat vulgului folosind o terminologie şi imagini care, pentru acesta din urmă, sînt sugestive şi expresive. în schimb, omului virtuos, care consideră că răsplata virtuŃii este numai virtutea însăşi, Talmudul îi adresează un mesaj cu totul deosebit: atunci cînd înŃelepŃii trec în veşnicie, ei sînt prevăzuŃi cu coroane (simbol al regalităŃii Toreî) şi se bucură de splendoarea PrezenŃei divine („nehenim mi-ziv ha-Şehina")n. Această teorie talmudică n-ar putea fi acceptată ad litteram decît de oamenii care ignoră că acolo sus nu există nici şedere, nici stat în picioare („ein 'amida we-ein ieşiva"). în acest caz, cum să concepi un stomac pentru a mînca? Cealaltă viziune talmudică, orientată într-o manieră total di13 Georges Vajda a găsit o frumoasă formulă pentru acest tip de ideal contemplativ post-mortem. El

scria: „înŃelepŃii savurează rodnicia inteligibilelor!" IUDAISMUL 223 ferită, vorbeşte despre un ideal absolut contemplativ; coroanele care împodobesc capetele simbolizează imortalitatea intelectelor şi au funcŃia unor simple metafore. învierea morŃilor Doctrina învierii morŃilor a avut contestatari încă din timpurile cele mai vechi. Ne dăm seama de aceasta după pedepsele pe care le-a prevăzut Talmudul împotriva celor care nu credeau în învierea morŃilor. Am văzut că blasfematorul, apicoros, era exclus din comunitatea credincioşilor pentru că refuza să admită o asemenea dogmă. Fără îndoială, unele spirite libere au opus acestei teze un anumit număr de argumente neverosimile. în secolul al IX-lea Saadia şi-a propus să le răspundă. Ce-i de făcut pentru a reconstitui un corp aşa cum a fost? Ce-i de făcut dacă viermii pămîntului au devorat în întregime toate membrele? Saadia răspunde imperturbabil că Dumnezeu, de vreme ce a putut crea totul pornind de la neant, va fi pe deplin în măsură să reconstituie corpurile, oricare vor fi fost vătămările pe care le-au suferit... Această chestiune a reŃinut şi atenŃia lui Averroes în secolul al XH-lea. Filozoful va spune, între altele, că trupurile înviate vor fi de o natură cu totul deosebită decît a celor care au trăit... Desigur, Talmudul citează capitolul 37 din Iezechiel care evocă miracolul învierii membrelor uscate pe malul fluviului Hebar. Era vorba acolo de o viziune profetică sau de o realitate tangibilă? Pentru teologia biblico-talmudică pură, învierea morŃilor este un fapt real. Maimonide şi continuatorul său de mai tîrziu, Elia Delmedigo (1460-1493), par să fi hotărît altfel. Unul din motivele celei dintîi controverse anti-maimonidiene a fost tocmai omisiunea, voluntară sau involuntară, de către Maimonide a dogmei învierii morŃilor. Pentru a-1 apăra de orice bănuială de impietate, un grup de discipoli din Damasc au redactat un tratat intitulat în arabă Maqa-la fi-Tehiyyat ha-Metim (Tratat cu privire la învierea morŃilor), pe care l-au pus în circulaŃie. în această operă apocrifa autorul (presupusul Maimonide) îşi apără cu tărie buna credinŃă şi stipulează că învierea morŃilor este un principiu de credinŃa esenŃial al doctrinei evreieşti. De altfel, vom regăsi această dogmă în cele 13 principii de credinŃă, sau ikarim, transformate într-un imn sinagogal care încheie slujbele religioase. Pare puŃin probabil ca Maimonide să fi putut oferi drept învăŃătură o asemenea doctrină într-o operă care se adresa elitelor. Cum să-Ńi închipui că sufletul, separat în sfirşit de trup şi redat vieŃii speculative pentru veşnicie, ar avea din nou nostalgia „acestei lumi de mizerie în care sîntem condamnaŃi să trăim"? După ce şi-a făcut studiile şi a fost profesor în Italia, şi anume la Pado-va, apoi la VeneŃia, Elia Delmedigo, autorul cărŃii Behinat ha-dat (Examinarea religiei), a scris, la cererea elevului său credincios, Saul Cohen Aş224 RELIGIILE LUMII kenazi, o operă densă şi totodată succintă în care arată că învierea morŃilor nu este o „dogmă primară" a iudaismului. N-a fost singurul care gîndea aşa. în Renaşterea italiană cei mai mulŃi dintre gînditorii evrei deschişi faŃă de cultura modernă par să nu fi admis decît aceste trei dogme: Dumnezeu, providenŃa sa şi profeŃii săi. învierea morŃilor, precum şi caracterul accidental al universului erau, ca sa spunem aşa, diluate în această linie dogmatică în care putuseră fi totuşi subsumate, deşi în mod neexplicit. Iudaismul şi dogmele Se cuvine să vorbim foarte pe scurt despre problema pe care o pun dogmele (sau ceea ce Ńine loc de dogmă) în gîndirea evreiască. în această chestiune să-i dăm întîi cuvîntul lui Delmedigo: „Nu cred că termenii Torei se explică prin metoda filozofiei, nici că Tora are nevoie de serviciile filozofiei. Cred că nimeni nu adoptă un asemenea punct de vedere, cu excepŃia celui care nu este nici adept al Torei, nici filozof [...]. Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să creadă că greşesc, pentru simplul motiv că în scrierile mele urmez metoda filozofilor." (Fondul ebraic al Bibliotecii naŃionale 968 folio 79 a). Se pare că Delmedigo a vrut ca principiile fundamentale ale iudaismului să fie clar definite, dar şi să fie puse la adăpost de orice incriminare de natură filozofică sau intelectualistă. După el, masele şi elitele au datoria să accepte principiile fundamentale ale iudaismului cu privire la credinŃă şi la RevelaŃie. Această esenŃă a iudaismului constituie nucleul său neştirbit. Ea cuprinde 11 puncte: existenŃa, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, profeŃia, răsplătirea în viaŃa de apoi, ştiinŃa şi providenŃa divine, caracterul imuabil al Torei, superioritatea profeŃiei mozaice, învierea şi venirea lui Mesia. în plus, Delmedigo distinge între un şoreş dat (principiu al religiei) şi un şoreş Tora (principiu al Torei). Acum o sută de ani, unul din cei mai buni cunoscători ai literaturii rabinice, Solomon Schechter14, a revenit asupra problemei generale pe care o pun dogmele în sînul iudaismului. Flegmatic şi cu un umor foarte britanic, el începe prin a aminti că, după părerea unora, şi anume Mendelssohn, iudaismul n-ar avea nici o dogmă; singura dogmă e că n-are nici o dogmă! Lăsînd la o parte gluma, autorul lucrării Rabbinic Anthology notează că Biblia nu consideră nici măcar existenŃa lui Dumnezeu ca o dogmă; ea

presupune acest fapt ca bine stabilit şi admis; excepŃie face doar Decalogul, în care Dumnezeu se adresează direct adunării lui Israel, pentru a nega valoarea altor divinităŃi. în acest spirit Schechter observă că expresia 14 S. Schechter, „The Dogmas of Judaism", Jewish Quarterly Review, 1899, pp. 48-61, 115-127. IUDAISMUL 225 talmudică ,Jcafar ba 'icar"15 (a nega fundamentul) este esenŃială pentru a înŃelege definiŃia însăşi a unei dogme. Punctul de plecare al oricărei gîn-diri evreieşti cu privire la dogme rămîne cu toate acestea Mişna Sanhedrinului, căci ea dă mai multe caracterizări ale celui considerat apicoros. Aşa cum am văzut, blasfemator poate fi cel ce neagă providenŃa divină, învierea morŃilor şi răsplătirea în lumea de apoi, întrucît este numit apicoros acela care neagă toate aceste lucruri laolaltă sau separat. Se pare că expresia „Min ha-Tora" (adică: „Aceste doctrine sînt predate de către Tora") a fost un adaos ulterior. Schechter mai arată, pe bună dreptate, că Maimonide a fost precedat în stabilirea dogmelor evreieşti de către karaitul Iuda Hadassi (către 1150). Acesta distingea nouă dogme: creaŃia ex nihilo, existenŃa unui Creator, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, trimiterea de către Dumnezeu a lui Moise şi a celorlalŃi profeŃi, intangibilitatea Torei lui Dumnezeu — care este perfectă şi nu are nevoie de nici o completare din partea unei presupuse tradiŃii orale —, necesitatea de a studia Tora lui Dumnezeu în limba originală, înălŃarea Templului de către Dumnezeu — pentru ca să se manifesteze într-însul —, învierea, răsplătirea în lumea de apoi, venirea lui Mesia, fiul lui David. Să comparăm aceste „dogme" cu cele 13 principii de credinŃă (icarim) ale lui Maimonide: existenŃa unui Creator, unitatea sa, incorporeitatea sa, veşnicia sa, faptul că rugăciunea trebuie adresată numai lui, credinŃa în profeŃie, Moise profet fără egal nici înainte, nici după el, revelarea Torei pe muntele Sinai, imutabilitatea acestei Tore, cunoaşterea de către Dumnezeu a actelor omeneşti, răsplata şi pedeapsa, venirea lui Mesia şi, în sfirşit, învierea. Cel mai celebru comentator al Talmudului, Hananel din Cairuan, scria \ într-unui din comentariile sale că, pentru a avea parte de lumea viitoare, 1 trebuie să adniiŃi, în credinŃa ta, patru lucruri: Dumnezeu, profeŃii, lumea I viitoare şi venirea lui Mesia. Cît despre Nahmanide, el cita în lucrarea sa U Predică în prezenŃa regelui trei lucruri: creaŃia, omniscienŃa şi providenŃa divine. Să mai semnalăm şi faptul că Abba Mari ben Moise din MontpelI lier — marele adversar al studiilor filozofice cu prilejul controverselor / asupra scrierilor lui Maimonide — considera că erau absolut necesare nuI mai trei credinŃe: existenŃa, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, creaVjia ex nihilo şi, în sfîrşit, providenŃa divină. După cum se vede din această scurtă retrospectivă, problema dogmelor a fost rareori o preocupare esenŃială a evreilor. Ea devenea o asemenea preocupare numai cînd aceştia simŃeau necesitatea de a se defini faŃă de ostilitatea lumii din afară. 15 întîlnită în primul rînd în Sifra, 111b; cf. şi Pesicta 163 b. (Editura S. Buber) şi Mehilta (Editura Friedmann) 22 b. 226 RELIGIILE LUMII CăinŃa şi iertarea în iudaism este întotdeauna îngăduit să se discute dacă există o deosebire între noŃiunea de „dogmă", pe de o parte, şi cea de „principiu fundamental" sau de „rădăcină", sau de „principiu de credinŃă", pe de alta. în schimb există cel puŃin două alte noŃiuni — cruciale pentru etica religioasă evreiască — a căror realitate nu suferă nici o contestare: pocăinŃa (teşuva) şi iertarea (seliha). Aceste două noŃiuni constituie puncte de sprijin ale omului în situaŃii cu totul extreme: atunci cînd îşi încalcă îndatoririle, cînd face o greşeală sau intră în păcat, cînd nu respectă o poruncă divină sau chiar numai pă-mînteană, făptaşul trebuie să se întoarcă spre Dumnezeu. Aşa este cazul lui David, care s-a făcut vinovat de comportarea imorală cunoscută şi care a intonat psalmul: „łie unuia am greşit şi rău înaintea ta am făcut..." („Leha levadeha hatati we-hara be-eîneiha asiti... "). Talmudul vrea să vadă aici cel mai sincer dintre actele de căinŃă de care este în stare omul. El povesteşte chiar că atunci cînd Solomon, fiul regelui David, a sfinŃit Templul, unii duşmani ai casei regale au crezut că Dumnezeu nu va ierta niciodată uciderea lui Urie Heteul şi adulterul cu Batşeba, de care monarhul evreu David se făcuse vinovat, dar cînd porŃile Templului s-au deschis, feŃele duşmanilor săi au devenit — zice Talmudul — „negre ca fundul unor cratiŃe acoperite cu funingine". Aceste păcate extrem de grave figurează chiar în Decalog. Cu toate acestea căinŃa lui David a fost sinceră. Talmudul, precum şi întreaga tradiŃie orală evreiască, îl prezintă pe David ca pe un monarh cucernic, care îşi recită psalmii de dimineaŃa pînă seara. Primele versete ale celei de-a Treia CărŃi a Regilor evocă un David îmbătrînit, dar care nu şi-a pierdut memoria. El înŃelege că trebuie să facă să fie respectată fagăduiala dată Batsebei, anume ca Solomon să fie moştenitorul său legitim. S-ar putea

în timpul trecut" şi a vrut să citească aici iniŃialele celor trei mari păcătoşi care s-au căit pentru faptele lor rele. Provenind din Sinagogă. de exemplu. iar prima literă a cuvîntului următor fiind un Kaf. Este vorba de Cain. marele persecutor şi blasfemator: tradiŃia evreiască se încăpăŃînează să-i atribuie o profesie de credinŃă riguros monoteistă. care a fost aproape tot atît de intolerant la început. mai mult sau mai puŃin \ corect. nu mai trăim deloc. el se pronunŃă ca o aspirantă şi nu ca o ocluzivă). chiar dacă duminica rămîne ziua de sărbătoare prin excelenŃă şi chiar dacă vacanŃa de iarnă — în pofida numelui ei — nu este altceva decît vacanŃa de Crăciun. Arbitrul suprem nu era conştiinŃa morală. cîrmuită de un rege care acŃiona întru totul potrivit cu profeŃia lui Iahve. Dumnezeu îi iartă toate păcatele! Vom reveni asupra acestei idei cînd vom evoca ziua de Roş ha-Şana (Anul Nou) şi Ziua Ispăşirii (lom ha-Kipurim). totul era legat — solul. recitarea zilnică a unei oraŃii oarecare). TradiŃia a descompus acest termen care înseamnă „odinioară. ci revelaŃia divină. destul de neaşteptată la un monarh a cărui inimă fusese atît de împietrită. Aşa a fost firea evreului la origini: o fiinŃă omenească trăind după legice Torei. înfrîngerea militară. anume în perioada numită elenistică. Dar în cărŃile profetice vedem deja apărînd ceea ce criticii biblici numesc individualismul religios (capitolul 18 din Iezechiel).16 De altfel. de monarhul nelegiuit Mânase.Jlaşivenu haŞem eleha we-naşuva.. sub semnul contestărilor religioase. solul lui Dumnezeu şi. 228 RELIGIILE LUMII împrejurării] Cum poate fi asigurată supravieŃuirea cultului sacrificial dacă nu mafixlstă Templu. cu regulile sale religioase sau civile (trebuie evitată I opoziŃia între religios şi profan) constituia un tot. S-ar putea evoca exemplul lui Faraon însuşi. nici castă sacerdotală? Cum poate fi menŃinută unitatea politică a unui popor care trăieşte sub cizma ocupantului? Să nu uităm că jugul Imperiului Roman a durat mai mult de opt veacuri şi că. iudaismul este acceptat de multă lume. căci Dumnezeu este trist din pricina morŃii celorlalŃi fii ai săi. tradusă de obicei prin expresia „poporul lui Israel". Iertarea divină şi căinŃa omenească sinceră merg mînă în mînă. mult mai mult decît ritului (în cazul de faŃă. Nici revoluŃia monoteistă nu s-a impus fără ciocniri.spune că în tradiŃia evreiască ulterioară apare un David regenerat. în tot decursul istoriei lor evreii s-au impus opunîndu-se. în pofida păgînismului. de David şi.. sau aproape deloc. în tradiŃia evreiască nu există nici o situaŃie în care să fi fost refuzată iertarea vreunui om care s-a căit sincer. pentru că nimic nu s-ar putea sustrage sferei divinului. ideea de am Israel. însăşi puterea era în acelaşi timp civilă şi religioasă. ceva Ńinînd de 16 Se spune că el ar fi pronunŃat o frază din celebrul cîntec al Mării Roşii: ^i-Kamoha baelim IAHVE!" („Dar cine este ca tine printre dumnezei. evreul a încercat să i se impună. tocmai poporul evreu este cel care a condus aceasta revoluŃie. împreună. decît subprodusul manifestării lui Dumnezeu. Nu se poate vorbi despre evreu sau despre trăire evreiască dacă nu se ia în consideraŃie acest cadru. deoarece domnea asupra unui popor care nu-1 recunoştea pe rege decît pentru că a fost uns de către profet. Sînt tot atîŃia termeni care. în timp ce regulile bine înŃelese ale gramaticii ne recomandă să spunem aici hamoha şi nu kamoha (cuvîntul precedent terminîndu-se printr-o vocală. o IAHVE!"). a cărui pervertire n-a fost egalată decît de convertirea lui! Faptul că tradiŃia evreiască a plasat o asemenea formulă la IUDAISMUL 227 sfîrşitul liturghiei arată importanŃa pe care o acordă eticii. în sfîrşit. ca să spunem aşa. Ei au trebuit să întrerupă obiceiuri. Iudaismul. Societatea civilă şi republicană nu mai acordă vreunui cult statutul de religie de stat. societăŃile iudeo-creştine fac o treabă foarte bună. şi vom reveni [adică: ne vom pocăi]. hades iamenu che-CheDeM' („Reîntoarce-ne spre Tine. PRACTICI ŞI RITURI /^ La început. exilul şi deportarea au schimbat totul. în prezent. şi anume Che-CheDeM.. or. Este vorba tocmai de această idee: dacă un nelegiuit se căieşte sincer şi deci nu mai merge pe drumul cel rău. Sentimentul etic prezent în om nu era. de asemenea. Există şi un alt pasaj care termină în general liturghia şi care se enunŃă în felul următor: . reînnoieşte zilele noastre ca în vremurile de odinioară"). încă din Antichitate. o Doamne. După aceea însă a fost nevoit să se obişnuiască cu un alt adversar. punîndu-se în slujba ei şi împru-mutîndu-i limba şi istoria sa naŃională. . Biserica nu s-a arătat deloc indulgentă cu matricea din care se născuse. aceeaşi tradiŃie talmudică se opune categoric oricărui triumfalism: în timpul sărbătorii care comemorează ieşirea evreilor din Egipt nu se recită în întregime imnul Halei Aliluia (psalmii 113-118). ucigaşul fratelui său Abel. au existat evrei din naştere care făceau deosebirea dintre un iudaism-religie şi un iudaism-culturăjCultura idiş. înainte.. în iudaism. tradiŃii şi valori pe care nu le socoteau bune. creştinismul. poporul şi reli-\ gia. Ceea ce fusese firesc în ochii evreului a devenit ceva supraadăugat. însă tradiŃia s-a aplecat asupra expresiei ebraice care înseamnă „în vremurile de odinioară". tradiŃia evreiască afirmă că Faraon era pe cale să se înece atunci cînd a rostit mişcătoarea sa profesie de credinŃă. pot reda. egiptenii. limba.

precum Hermann Cohen. Această dublă lectură este necesară pentru a avea siguranŃa că toŃi au înŃeles ceea ce au citit. de două ori în ebraică şi o dată în aramaică. Fără îndoială. Toate aceste „excrescenŃe" pun o problemă: poŃi fi evreu fără a respecta Tora şi comandamentele ei (tniŃvot)? Fiecare va răspunde după convingerile sale. în fiecare vineri. 230 RELIGIILE LUMII sînt pentru Israel la fel de dificili ca şi rîia" („Kaşim gherim le-Israel ka-sappahat")! Dar tot Talmudul se mîndreşte cu cîŃiva convertiŃi celebri care au devenit cei mai mari propagatori ai Torei lui Dumnezeu. IUDAISMUL 229 Cum devii evreu Te naşti evreu17. Deci rabinii au acceptat existenŃa unei omeniri neevreieşti. DimineaŃa. iar în cea de-a şaptea Domnul „S-a odihnit". vechii rabini au formulat faimoasele legi ale Noahizilor. cînd evreii pierduseră obişnuinŃa limbii sfinte. rabinii au decis să le pună la îndemînă o traducere în limba curentă. 12—15). în decursul veacurilor. aramaică. Rabinii nu au lăsat deoparte chestiunea universalităŃii legii morale şi relaŃiei ei cu practicile pur rituale. mai multe porunci — de exemplu. Această versiune aramaică sau caldeeană se numeşte Targum. că un iudaism fără Tora şi fără pămîntul lui Israel (łara FăgăduinŃei) nu este de conceput în practică. evreii religioşi sînt obligaŃi să citească pasajul ales. EducaŃia face să ne firesc ceea ce în aparenŃă nu era. Un neevreu poate deveni evreu dacă doreşte. sub pulpana căruia ai venit să-Ńi cauŃi refugiu!" Este vorba aici de o convertire de bunăvoie. în epoca veche. să nu furi. Este oare ceva întîmplător? AbsenŃa acestor porunci Ńine mai degrabă de grija vechilor rabini de a nu impune obiceiuri evreieşti unei omeniri neevreieşti. dar este limpede. sare în ochi. în şcolile evreieşti copiii trăiesc o viaŃă evreiască în miniatură: învaŃă ebraica. Fiii lui Israel n-au vrut să impună omenirii neevreieşti legea lor. 5. să institui tribunale şi să nu consumi membrele unui animal încă viu. în celula familială părinŃii evrei transmit copiilor lor valorile evreieşti. Iar tradiŃia evreiască găseşte cu cale să spună că . Ahad ha-Am (pe numele lui adevărat Aşer łvi Ghins-berg). Acest om a încercat — şi nu fără un anumit succes — să se slujească de o limbă intrinsec religioasă pentru a exprima sentimente şi a descrie realităŃi lipsite de aura sacrului. să nu ucizi. spre deosebire de sabatul creaŃiei. De altfel. prin convertire. înainte de începerea sabatului. şi-a scris întreaga operă profană şi laică în limba ebraică. care nu era în mod obligatoriu înfeudat vreunui partid religios. în sfîrşit. indiferent de caracterul universal sau universalist al doctrinei lor! Această odihnă din timpul sabatului a fost justificată la origine în felul următor: opera creaŃiei a durat şase zile. Mişcarea sionistă a izbutit şi ea să se exprime în ebraică pentru a chema la refacerea unui stat evreiesc. în numele ideii de toleranŃă sau de acceptare a celuilalt. dar fără a practica preceptele divine în felul pe care l-au definit rabinii. întreaga lor şcolaritate este scandata de rugăciune şi de celelalte practici evreieşti. Deci. Gînditori evrei din secolul al XX-lea. Ulterior. Acestea sînt în număr de şapte: să crezi într-un Dumnezeu unic. Aici este necesar să ne întoarcem puŃin înapoi. a cărui respectare este stipulată în Decalog.a ismis multe opere importante care se^vor laice. se înscrie pe tablă data după calendarul civil şi religios. convertirile la iudaism au fost cîteodată însoŃite de anumite dificultăŃi şi experienŃe nefericite. Copilul se adaptează astfel realităŃilor evreieşti. Biblia şi Talmudul. în fapt. Cu toate acestea. în Decalog (Deut. există însă şi evrei prin afinitate sau prin educaŃie. este evreu din naştere copilul născut de o mamă evreică. cum devii evreu? Prin educaŃie. să nu te faci vinovat de adulter. Textul ebraic spune cu entuziasm: „Dumnezeu să te răsplătească pentru fapta ta! Să-Ńi fie întreagă răsplătirea ta de către Dumnezeu. considerat că se adresează omenirii întregi? Pentru că sabatul săp-tămînal nu trebuia să fie respectat în mod obligatoriu de toată lumea. Să notăm că astăzi se vorbeşte mai degrabă despre iudeitate sau chiar despre iudaicitate. îndeosebi Onkelos ha-Gher (Convertitul) care a dat o traducere aramaică cvasicano-nică a Bibliei. potrivit căruia „convertiŃii 17 în principiu. Aceşti bărbaŃi şi aceste femei se simt şi se vor evrei. să-Ńi respecŃi părinŃii. respectarea postului în Ziua Ispăşirii sau practica circumciziei — nu figurează în Decalog. La începutul secolului nostru un autor de frunte al acestui curent. Pentru ce au fost adăugate aceste şapte legi Decalogului. în cartea despre Rut Moabita vedem că o tînără femeie provenită din-tr-un popor străin a optat pentru Israel şi pentru Dumnezeul său. au conchis de aici că sabatul este o sărbătoare mesianică. în sala de mese mănîncă hrană ca-Şer. Rabinii au decis că mama este aceea care transmite apartenenŃa religioasă. într-adevăr. respectarea sabatului este motivată prin necesitatea de a acorda repaus robului şi roabei. prin învăŃarea Torei şi. dacă nu prin convertire. asta explică de ce găsim în Talmud declaraŃia unui înŃelept. ei par să fie favorabili unui iudaism nerabinic. prilej pentru întreaga omenire de a se reuni fără deosebire de rasă sau de religie. Să nu uităm nici faptul că o mare parte a literaturii Hascalei (Iluminismul evreiesc) se referă exclusiv la teme nereligioase.

Este adevărat că o convertire în vederea contractării unei căsătorii are uneori un caracter sincer. un grup etnic. Nu există alte motive. 12-66.. ei trebuie să fie circumcişi în a opta zi (în afara contraindicaŃiilor de ordin medical). soŃul (sau soŃia) venit(ă) din afară spune următoarele: am divorŃat de soŃul meu IUDAISMUL 231 (sau de nevasta mea) pentru care mă convertisem. Să cităm şi din Daniel 9. procedurile de convertire pe lîngă tribunalele rabinice sînt foarte anevoioase. Această evoluŃie a conferit iudaismului rabinic aspectul său actual. de ordin teologic. Iudaismul nu este un club de tenis sau de golf. întrun cuvînt de a înlătura orice barieră care le desparte. strămoşul lui Mesia — este un descendent tîrziu al acelei Rut care s-a convertit! în prezent. cel sacrificial şi cel sinagogal. tribunalele rabinice BateDinim din Israel şi din Paris impun în mod voit termene foarte lungi pentru convertire. Această rugăciune însoŃeşte inaugurarea Templului. Este interzis să fie discriminaŃi. Marile religii dominante îşi pot permite să accepte un „volan" aleatoriu format din cîteva sute de mii de bărbaŃi şi femei care intră în biserici sau în moschei ori. Ele resping de la bun început pe acela care vrea să se convertească doar pentru a putea contracta o căsătorie în regulă cu alesul (respectiv cu aleasa) inimii sale. " Asta nu înseamnă că cele două culte. deci nu-i de mirare că în versetul 62 se spune: „Şi regele. Iudaismul nu-şi poate permite un asemenea lux. Atunci cînd unul din cei doi soŃi hotărăşte să intre într-o nouă comunitate religioasă. Găsim în special oraŃiile jaculatorii care — aşa cum arată şi numele lor — sînt scurte şi intense. El este dator să respecte şi regulile purităŃii familiale (eufemism care semnifică interdicŃia relaŃiilor sexuale între soŃi în timpul menstruaŃiilor). Cînd un cuplu format dintr-un convertit şi un evreu se dislocă.. ei devin membri cu drepturi depline. ci că erau deja prezente unele formule de oraŃie. convertesc pe cine vor şi cum vor. Cu toate acestea. el trebuie să respecte postul din Ziua Ispăşirii. care au scris Sefer Hasidim. atunci cînd fiinŃe umane îşi exprimă voinŃa de a crede în acelaşi Dumnezeu. fără a uita de tahanun. la el nu se aderă din comoditate sau din convenienŃă. dimpotrivă. O dată admişi în sînul ei. să respecte şi legile alimentare şi să celebreze sărbătorile evreieşti. Această atitudine a caracterizat şi moravurile pietiştilor iudeo-renani din Evul Mediu. pentru încetinirea voită a procesului convertirilor. 38.David — cu alte cuvinte. Cît despre copiii de sex masculin. Este tocmai ceea ce explică de ce psalmii cîntaŃi de către leviŃi au fost integraŃi în liturghie într-o măsură atît de mare. deci divorŃez şi de iudaism. 4-19. de a se ruga în aceeaşi limbă. Acestea sînt principalele legi pe care convertiŃii trebuie să se angajeze să le urmeze dacă vor să fie admişi în comunitatea evreiască. în plus. fără prea multe probleme. 48. în Pentateuh figurează cîteva indicaŃii pe care vechii rabini le-au interpretat ca fiind trimiteri mai mult sau mai puŃin clare spre rugăciune. primul dintre convertiŃi. mai ales începînd de la versetul 23). Dacă anumite comunităŃi liberale. Rabinii insistă ca el să se conformeze riturilor şi practicilor iudaismului mai mult chiar decît un evreu din naştere. în afara cazului cînd îl împiedică raŃiuni stringente de sănătate (picii 'ah nefeş). pentru unicul motiv că este un convertit sau provine din convertiŃi. al cărei conŃinut se apropie foarte mult de cel al unei rugăciuni. tehina („cerere") şi rina („cîntec") (versetele 28-30. O asemenea atitudine a marelui rabinat din Paris sau a celui din Israel are o explicaŃie şi poate fi chiar justificată. evreiască. au subzistat unul alături de celălalt. Evreii au trecut de la cultul sacrificial la cultul sinagogal în urma unui foarte lung proces. 54 şi passim). creştină sau musulmană.8. Monarhul vorbeşte acolo explicit de tefila („rugăciune"). în esenŃă minoritar. Nimeni n-are voie să refuze unui convertit căsătoria cu fiul sau cu fiica sa. ei nu-1 descurajează pe candidatul la convertire. 43. 33. El trebuie să respecte cu stricteŃe sabatul. Rugăciunile TranziŃia de la convertire la rugăciune nu este uşoară. Nu se poate uita lunga şi 232 RELIGIILE LUMII frumoasa oraŃie a regelui Solomon (3 Reg. mai ales în America. Este o comunitate de credinŃă şi. le părăsesc pentru totdeauna. precum cea a lui Iacov (Fac. rabinii ştiu să dea dovadă de deschiderea de spirit necesară dacă este vorba de iudaism. De aceea au vrut să separe intenŃia de a îmbrăŃişa iudaismul de dorinŃa de a se căsători cu alesul inimii. A devenit totuşi uşoară dacă ne gîndim la Avraam. Biblia conŃine şi cantate lungi. Rabinii s-au simŃit întotdeauna jigniŃi de un asemenea tip de comportare. 49). Orice candidat admis la convertire trebuie să urmeze un ciclu lung de studii şi de practici evreieşti. împreună cu toŃi IsraeliŃii au adus jertfă Domnului (wa-iizbah). al cărui nume este menŃionat chiar la începutul celor 18 binecuvîntari (şemone esre) sub următoarea formă: Magen Abraham („scutul lui Avraam"). ConŃine de asemenea rugăminŃile lui Iacov şi cele ale Iui Iosif. ceea ce arată că asemenea cazuri apăruseră deja în secolul al Xl-lea în Germania şi că au fost rezolvate în favoarea căsătoriei. ceea ce seamănă cel mai mult (încă şi astăzi) cu rugăciunile se găseşte în literatura profeŃilor şi în Psalmi. 44. faimoasa fervoare tăcută. De asemenea. unde este adresată lui Dumnezeu o adevărată .

oricine putea conduce slujba religioasă. Un lucru este însă sigur: în cursul celui de-al II-lea secol înaintea erei creştine rugăciunea devenise o institu234 RELIGIILE LUMII Ńie necontestată. dacă era în stare să facă acest lucru şi îşi exprima voinŃa în această privinŃă. cele două culte sînt puse. de aici provine o altă denumire a sinagogii. în cursul perioadei medievale. Luther nu s-a înşelat traducînd totdeauna „sinagogă" prin Schide („şcoală"). Astfel. ea fiind rezervată de atunci încolo pentru sabat şi zilele de sărbătoare. înşişi preoŃii. în psalmul 93. 4). Deoarece oamenii nu puteau petrece mult timp în diferitele locuri de rugăciune. Fiecărui grup de leviŃi — douăzeci şi patru. în plus. Cu toate acestea. a patra slujbă. precum şi un al-memor (de la arabul alminbar). în eternitate" sau „LăudaŃi-1 pe Cel Veşnic căci este bun. Şi Iezechiel vorbeşte despre bătrînii poporului care au venit să-i ceară sprijin şi asistenŃă. lunea Şi joia. căci rugăciunea evreiască a slujit totdeauna atît fervoarea religioasă. 33 a). aŞa cum îl cunoaştem astăzi? Nu se ştie. Ne amintim de psalmul care vorbeşte despre tristele întîlniri ale exilaŃilor pe malurile fluviilor din Babilonia. A treia slujbă va da naştere unui musaf (un fel de sacrificiu adiŃional). la origine. De patru ori pe zi aceşti delegaŃi participau la slujba divină pentru a recita rugăciuni (în stare embrionară) şi a citi pasaje din Scriptură. Ieşirea din Egipt. Cei care rămăseseră acasă se adunau şi ei pentru a se ruga (Mişna Taanit. corespundea rugăciunii de seară ma 'ariv.rugăciune. 136). De atunci dăinuie regula după care nici o rugăciune evreiască nu se poate desfăşura decît în prezenŃa unei adunări (minian). ocupă un loc de frunte în toate rugăciunile („zeher liŃi 'at miŃrairn "). încă din această epocă. cînd locuitorii de la Ńară veneau la oraş. în vîrstă de peste 13 ani. înainte de a pleca spre ogoare. De aci relaŃiile strînse dintre casa de studii (Bet ha-midraş) şi casa de rugăciuni. La început aceasta era aproape goală. în afară de un dulap unde se păstrau sulurile Legii. Care este originea textelor liturgice? Cine a pus temelia rugăciunilor evreieşti? „Oamenii marii adunări i-au dat lui Israel laudele [adresate lui Dumnezeu]. 19. Răspundeau cîntărilor leviŃilor prin formule scurte: „Binecuvîntat fie Cel Veşnic. Participarea poporului s-a instituŃionalizat. este sigur că revolta macabeilor18 a influenŃat constituirea anumitor rugăciuni şi a introdus formule privitoare la salvare şi la mîntuire. leviŃii. pentru a lua parte la cultul sacrificial. în sfîrşit. în preajma . întrerupeau pentru o clipă în fiecare dimineaŃă cultul sacrificial spre a se consacra rugăciunii. Harul său va dura în vecie". Două slujbe divine s-au transformat în ceea ce va deveni şaharit (rugăciunea de dimineaŃă) şi minha (rugăciunea de după-masă). „locul de adunare" (se vorbeşte şi de Bet ha-tefila). şi începutul serii. au trebuit să fie scurtate textele: s-a suprimat deci citirea zilnică a Torei. cît şi studiul. FuncŃiile sinagogale nu erau ocupate de titulari precis stabiliŃi. la apusul soarelui. trebuiau să locuiască la Ierusalim." Dacă. Se născuse liturghia zilnică. deşi zilele lui erau numărate. Ei se prosternau cu faŃa la pămînt în timp ce preoŃii îndeplineau sacrificiile. Bet ha-keneset. în fine. După întoarcerea din Babilonia se pare IUDAISMUL 233 cg vechii evrei au păstrat nuclee de slujbe religioase. seara. acesta era un fel de pupitru de la care predicatorul se adresa comunităŃii. Reuniunile cu caracter religios apar în perioada exilului babilonian. poezia sau liturghia evreiască nu poate fi separată de cultul în sinagogă. Cu toate acestea. alături de cultul sacrificial care a luat din nou avînt. rugăciunile şi binecuvîntările rostite la începutul şi la finele sărbătorilor" (Be-rahot. arhetipul luptei poporului evreu pentru eliberarea sa. bet ha-şabat („casa sabatului"). mîngîierile Tale au veselit sufletul meu. ca să spunem aşa. au fost reŃinute pentru oraŃii două momente: dimineaŃa. unde plîngeau în amintirea Sionului (Ps. O dată cu perioada talmudică a început să se prevadă în sinagogi o galerie pentru femei. După atîŃia ani petrecuŃi în afara Ńării lor. Poporul şi-a manifestat atunci voinŃa de a lua parte la cultul sacrificial. exilaŃii se schimbaseră: a urmat o interiorizare a cultului şi o întărire a cucerniciei individuale. deoarece Templul îşi închidea uşile (ne 'Hat şearim). Se impunea treptat o nouă formă de cult. de zece evrei. Pentru citirile săptămînale au fost alese cele două zile de tîrg. Acest termen grecesc traduce exact corespondentul său ebraic. Dumnezeu se declară gata să se ducă „peste tot unde va fi invocat Numele său". Ea era numita înainte închiderea. faŃă în faŃă: „Cînd s-au înmulŃit durerile mele în inima mea. De asemenea. nu se afla în ea practic nici o piesă de mobilier. Dumnezeul lui Israel. elementul mesianic a pătruns cu tărie în liturghie. De cît timp a fost nevoie pentru a impune ciclul zilnic al rugăciunilor. La început evreii nu se adunau decît cu prilejul sabatului şi al zilelor de sărbătoare. Ńara lui Israel fiind împărŃită în douăzeci şi patru de sectoare — îi corespundeau asociaŃii de ma 'amadot (grup de oameni care stăteau în picioare alături de preoŃi). Fiecare sector îşi delega reprezentanŃii la Ierusalim. Dar aceasta îi privea doar pe cei mai cucernici şi care.

lăsată la aprecierea fiecăruia (cel puŃin pînă în secolul al IX-lea). mai ales în epoca medievală. dar comporta după Şema o compoziŃie liturgică implorînd protecŃia divină Pentru durata nopŃii („haşchivenu Avitiu. Cel care se roagă o recită stînd nemişcat faŃă de Dumnezeu. şi anume pentru zilele săp-tămînii. sfînt este Domnul Savaot. în felul acesta se rezolva cu supleŃe opoziŃia dintre rugăciunea comunitară şi oraŃia individuală. căreia i-a fost integrat. compoziŃie liturgică prin excelenŃă. 1. „Şi fiindcă Ana vorbea în inima sa. care făcea parte. denumită şi Şemone-esre (optsprezece binecuvîntări. La început. Israele") este nucleul cel mai vechi. într-adevăr. aceste citiri au fost încadrate de imnuri care cîntă minunea creaŃiei mereu reînnoite. fiul lui Sirah nu este o carte canonică. 1-11) ne oferă şi ea un exemplu clar de tahanun. care au realizat mai multe versiuni. Cartea înŃelepciunii lui Isus. La început. cele trei mari rugăciuni zilnice cuprind în continuare aceste trei momente esenŃiale. 13). 4-9. dăruirea Torei şi ieşirea din Egipt. Se cuvine să spunem cîte ceva despre intenŃia rugăciunii. fiul lui Sirah ne arată cum „se acorda" cultul sacrificial cu suflul buzelor (are-şetsefatenu): „Atunci strigau fiii lui Aaron din trîmbiŃele lor de aramă/Au făcut auzit glas mare întru pomenire în faŃa Celui Preaînalt. întru numele Lui să fie lăudat. Tefda şi Tahanun. IUDAISMUL 235 trat de-a lungul veacurilor cu o liturghie. Sinagoga a preluat aceasta rugăciune tăcută şi personală. se înrudeşte cu un fel de fervoare tăcută. cea de seară nu avea Tefila. s-a simŃit nevoia de a lăsa sufletului omenesc un spaŃiu de libertate. cea mai lungă a zilei. aşa-numita Tahanun („suplică"). Sufletul îşi putea revărsa simŃirile faŃă de Dumnezeul său folosindu-se de propriile sale vorbe sau pur şi simplu prin meditaŃii în tăcere. fireşte. 2. din cultul sa-crificial. el consta în a citi mai multe pasaje biblice (Deut. fără orientare — căci acesta este înŃelesul termenului ebraic kawana — nu este 0 rugăciune. Căci în toate religiile aşa-zis pozitive. care interzicea evreilor să-şi practice cultul. încă de la origini. cu aceste trei rugăciuni fundamentale. 3): „Sfint. rugăciunea de dimineaŃă. ConŃinutul său a rămas acelaşi. Cealaltă compoziŃie.apariŃiei creştinismului. dar şi învăŃămîntul sau studiul. conŃinutul rugăciunii este strict personal. Cît priveşte cultul însuşi. 11. cheduşa (sfinŃire) este inspirată din cartea lui Isaia (6. a fost integrat liturghiei zilnice. 37-41). Prima este binecuvîntarea sacerdotală (bircat kohanim) (Num. 13-21 şi Num. pentru sabat şi pentru zilele de sărbătoare. întreaga fervoare spre Dumnezeu. s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Dumnezeului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv pînă ce s-a săvîrşit podoaba Domnului şi slujba lui s-a încheiat/Atunci./Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faŃa la pămînt. 50. fiind rezervat sabatului şi zilelor de sărbătoare. Chiar şi cultul domestic. plin este tot pămîntul de slava Lui. 6. simplă şi expresivă. O rugăciune fără intenŃie profundă. Desigur. Această rugăcine exprimă credinŃa neabătută în Dumnezeu. Un pasaj din Cartea înŃelepciunii lui Isus. în pofida schimbărilor care i-au afectat textul. care s-au înzes18 Revolta împotriva ocupantului păgîn. dar faimoasa rugăciune a Anei din Cartea întîia a Regilor (1 Reg. Piiut. ca să se închine Domnului său atotştiitorul. Tefila şi Tahanun sînt cele trei mari articulaŃii ale rugăciunii. a fost un nucleu dinamic pe care s-au grefat alte producŃii literare ale unor oameni cucernici. La origine. Şema. cuprinde Şema. Iudaismul rabinic a preluat deci în liturghia zilnică o practică foarte veche. Cel care se roagă trebuie „să-şi orienteze" în mod spiritual tot sufletul. A treia mare parte a cultului. este desemnată în mod curent prin termenul amida. Tefila mai cuprinde şi alte două compoziŃii liturgice. El s-a menŃinut pînă în zilele noastre. Talmudul specifică limpede că învăŃarea Torei (Talmud Tora) preŃuieşte cît tot restul („ we-talmud Tora che-neghed kulam "). Şema („Ascultă. Cu excepŃia rugăciunii Tahanun.. deşi în realitate această rugăciune cuprinde nouăsprezece). coborîndu-se. Dumnezeului Celui Preaînalt. Astăzi. acest text scurt. Cea de după-amiază nu are Şema.. iar buzele ei numai se mişcau. Tefila. adică „în picioare". a ridicat mîinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvîntarea Domnului cu buzele sale şi rostind numele Domnului. Eli socotea că ea e beată" (1 Reg. rugăciunea devenise deci în iudaismul rabinic o instituŃie cu rădăcini puternice. slujba era strictă./Şi au lăudat cîntăreŃii cu glasurile lor în casa cea mare. El a precedat chiar şi rugăciunea de seară. Ulterior. desemnată în ebraică prin termenul kawaua. dar nu avea încă dimensiunile actuale. Tefda şi Tahanun. devenise un obicei. 15. Şema. trebuie reamintit că slujba religioasă evreiască are un dublu scop: rugăciunea. "). 24-26). După aceea compoziŃiile liturgice s-au dezvoltat considerabil. dar cuprinde Tefda şi Tahanun." Această sanctificare solemnă a trezit o anumită admiraŃie la cîŃiva poeŃi sinagogali. Nu trebuie să se lase distrat de 236 . adică rugăciunea individuală de acasă (tefilat iahid). 18-23). liturghia evreiască era scurtă. a cărei origine se afla încă în cultul sacrificial. De altfel. sfînt. dar glasul nu i se auzea. 6./Şi ei se închinau încă o dată ca să primească binecuvîntare de la Cel Preaînalt" (Sir.

dacă prima poruncă a Torei se referea tocmai la piria we-ribia („rodire şi înmulŃire"). care trebuie să fie citit înainte de recitarea Cîntării Cîn-tărilor. foarte puŃini. Unii. iudaismul nu nutreşte dispreŃ pentru problemele trupului. 19 Se pare că a fost alcătuit de Moşe Cordovero. create de Dumnezeu de la început. dar unii evrei s-au abătut cîteodată de la ea după ce au fost autorizaŃi cu forme în regulă de către anumiŃi rabini. Ne putem închipui ce probleme puteau provoca asemenea comportamente... zice Bahir. nu se mai găseşte. doctrina este un lucra. în secolul al XVI-lea cabala lu-rianică a prevăzut toate rugăciunile evreieşti cu un halou mistic pe care nu-1 aveau la început. o versiune modificată a acestui preambul.. autorii lucrării Sefer ha-Bahir au mers clar în această direcŃie atunci cînd au dezvoltat alegoria regelui care a cerut odată servitorilor săi hainele de gală cu care el îi înzestrase înainte. care le ignoră cu desăvîrşire: metempsihoză sau transmigraŃia sufletelor. în prezent. In ochii Domnului. pe de o parte. fie în orice alt loc unde se poate ridica hupa (baldachinul nupŃial). Este adevărat că în alte cărŃi de rugăciune figurează. în special.. Cabaliştii au folosit din plin această noŃiune de kawana în mistica rugăciunii — rădăcina însăşi a acestui substantiv (le-kawen. feciorul lui Eleazar. „transmigraŃie". Rabinii au vrut să vadă în expresia biblică prin care se motiva apariŃia potopului: „Căci tot trapul se abătuse de la calea Sa pe pămînt" („ Cin şihet col basar et darco 'al-ha-areŃ") o aluzie la descompunerea integrală a moravurilor. " („în vederea [sau în numele] unificării celui Sfînt. şi a contracepŃiei. Ea cuprinde şapte binecuvîntări (seva berahot) superb declamate de către psaltul sinagogal şi dintre care principale sînt următoarele: „Binecuvîntat fie Cel Veşnic care 1-a creat pe om" (. chiar dacă se consideră că noaptea nunŃii tinerilor căsătoriŃi este însoŃită de bucurie şi chiar dacă Solomon este evocat astfel în Cîntarea Cîntărilor: „în ziua sărbătoririi nunŃii lui. Aceasta regulă a fost acceptată de celelalte comunităŃi evreieşti.25.. pe de altă parte. este cel al prostituŃiei şi al adulterului. Sefer ha-Bahir. O religie atît de înaltă cum este iudaismul nu poate preconiza plăcerea pur şi simplu. le-a curăŃat şi le-a încredinŃat altor servitori. De fapt. întrucît se consideră că oraŃia se adresează Regelui regilor.RELIGIILE LUMII nimic altceva.Joter haAdam") şi „Binecuvîntat fie Cel Veşnic care ne interzice uniunile nepermise [araiot]". dar sînt şi dezaprobate de toată lumea. trebuie evocata şi endoga- .. O mare parte dintre evreii sefarzi o pronunŃă înainte de a-şi recita rugăciunile. Exemplul cel mai izbitor este constituit de unii rabini itineranŃi care se căsătoreau în deplină legalitate (religioasă) în locurile unde rămîneau mai multă vreme. Care este locul dragostei în iudaismul religios? Dacă orice relaŃie sexuală extraconjugală este strict interzisă. binecuvîntat fie el") s-a născut la începutul secolului al XVI-lea. Dacă o soŃie era sterilă şi chiar dacă soŃia nu izbutea să asigure soŃului o descendenŃă bărbătească. despre care Biblia spune Ca „a abătut mînia Mea de la fiii lui Israel. Mai exista şi un alt exemplu de intruziune a unor idei mistice într-un text.. Să amintim totuşi că. în principiu. rîvnind între ei pentru Mine" Cbe-cane'o etchinati") (Num. le păstraseră în stare foarte bună. să-şi ia şi altă consoartă.." („Bein be-ghilgul ze bein be-ghilgul aherim. Faimoasa rugăciune care începe prin formula: . Atunci se pune problema plăcerii pure.e-şem ihud cudşa beriha hu. dar cei mai mulŃi le-au înapoiat murdărite. După cum am mai pomenit. după idolatrie. iudaismul n-a profesat niciodată o asemenea doctrină. 11). autorul lucrării Pardes Rimonim (Livada rodiilor). în Germania. Acrul sexual bine integrat în viaŃa conjugală nu este o servitute. într-o stare în care nu puteau fi folosite. fiul preotului Aaron". dar misticii din Evul Mediu şi. aceasta înseamnă inevitabil că dragostea slujeşte procreării. unele cărŃi de rugăciune comportă un scurt preambul19.. vineri seara: „Să fie în acest ciclu de transmigraŃie sau în altele.£. O asemenea credinŃă care vede în Divinitate mai multe divinităŃi se înrudeşte cu ceea ce cabaliştii au numit „pustiirea plantaŃiilor" („ chiŃuŃ ha-neti'ot"). şi că aceste suflete migrează de la un corp la altul. în ziua bucuriei inimii lui" („ be-iom hatunato u-be-iom simhat Ubo"). cel mai mare păcat. nu numai că aceste practici au dispărut. fără a şti măcar că prin aceasta subscriu la o concepŃie mistică privind rugăciunea. soŃul putea. în acelaşi sens să nu uităm de „Fi-neas. în care cuvîntul ghilgul. "). Or. trebuie amintit că iudaismul n-a decretat monogamia decît la începutul secolului al Xl-lea. fără a divorŃa. Astfel. practica este altceva. în acelaşi loc. „a orienta") slujea scopurilor lor — şi au desemnat diferitele sefirot (niveluri ale esenŃei divine) către care trebuie să se întoarcă cel ce se roagă pentru ca rugăciunea lui să producă efectul urmărit. învăŃaŃii Talmudului afirmă în tratatul Berahot (Binecuvîn-tări) — tratatul care cuprinde cele mai multe indicaŃii referitoare la rugăciuni — că nu trebuie să răspunzi nici măcar unui rege atunci cînd îŃi faci rugăciunea. Este vorba despre unificarea acestor sefirot. Cîhd se vorbeşte despre căsătorie la evrei. căci arborele sefirotic (cele zece sefirot de la Keter pînă la Malhuf) instaurează o unitate dinamică a DivinităŃii. Atitudinea evreiască în faŃa acestor două probleme este departe de a fi clară şi univocă. IUDAISMUL 237 Dragostea şi căsătoria Ceremonia nupŃială are loc fie la sinagogă.. Dumnezeu. Acest text conŃine două noŃiuni fundamentale: că există un număr limitat de suflete. Vom reveni asupra relaŃiilor dintre mistică şi iudaism.

contracepŃia este interzisă. în timpul perioadelor menstruale. în prezent căsătoriile aşa-zis mixte. ocuparea timp de secole a Ńării lui Israel.. Se impune tăierea rituală a animalului. el îşi pierde bogăŃiile. Dar în unele medii tradiŃionaliste (nu şi ultra-tradiŃionaliste) se consideră permis să se recurgă la contracepŃie atunci cînd cuplul are un număr rezonabil de copii. soŃia neisraelită a lui Moise. Rabinii au extins această interdicŃie la toate produsele din carne şi la toate produsele lactate. să intervină în două ocazii în care fiinŃele se apropie: masa şi patul. pentru ca să-şi piardă tot sîngele. bărbatul trebuie să-şi iubească tandru soŃia şi să aibă grijă ca ea să aibă satisfacŃie sexuală. Este un fapt. 18. mistic sau teologic. dar consideră că plăcerea nu este un scop în sine. Ei n-au fost călăuziŃi de preocuparea de a păstra puritatea nu ştiu cărei rase evreieşti. fără femei şi fără distracŃii. mai ales cea masculină. Cînd s-a luat hotărîrea că mama este cea care transmite apartenenŃa evreiască. rabinii au hotarît că evreii trebuie să 238 RELIGIILE LUMII se căsătorească între ei. deoarece flacăra arde sîngele. Ritul circumciziei este prezent în corpusul biblic. nu era de origine ebraică. Nu este permis să consumi unt. sînt mereu mai frecvente. Ce se poate face cu copiii? Să fie respinşi ca nişte paria sau ca fiinŃe reprobabile. inversul este însă îngăduit. cuŃitul de tăiere trebuie să fie perfect neted şi să nu fie aplicat pe gîtul animalului decît o singură dată. Sărbători. TaŃii. Ei au preferat să-i adopte pe aceşti copii şi să facă din ei nişte buni evrei. Dar mai ales naşterea unui băiat este aceea care dă loc unor ceremonii religioase. adică acelea în care nu amîndoi contractanŃii sînt evrei. în principiu.). preotul din Madian! Ea i-a şi dat urmaşi lui Moise. deşi nu ei au cerut să vină pe lume? Rabinii aveau prea mult simŃ umanitar pentru a-şi îngădui un asemenea comportament. Asemenea raŃionamente au trecut probabil prin mintea rabinilor care erau oameni puŃin înclinaŃi spre sentimentalism şi foarte atenŃi la faptele reale. totodată. în schimb. Iudaismul acordă cea mai mare valoare circumciziei care. precum şi să păstreze existenŃa demografică a unui popor evreu. petreceri şi doliu Desigur. naşterea unei fete poate fi însoŃită de festivităŃi. apologiştii şi comentatorii şi-au luat sarcina să ascundă — voit sau nu — adevăratele motive ale acestei decizii şi să nu înfăŃişeze decît consideraŃii de ordin religios. avînd copitele despicate. Toate interdicŃiile sexuale sînt prevăzute în amănunt în Leviticul 18. Atunci cînd un popor este învins şi ocupat. Cu mult înainte de era creştină. cu toate implicaŃiile ei (mii de soldaŃi romani staŃionaŃi în Palestina. dar şi femeile. Carnea friptă nu are nevoie de acest tratament. Ne amintim acel ciudat pasaj din Ieşirea (4) în care Sefo-fa. trebuie executată a opta zi după naştere („ u-ba-iom ha-şemini — imol beshar orlato "). cît şi pe bărbatul său. Chiar dacă literatura rabinilor abilitaŃi prin erudiŃia lor să ia hotărîri juridice nu spune aceasta în chip clar. David. onanismul şi împerecherea cu animalele. la prînz. La urma urmei. ai mîncat carne. că ea slujeşte procreării. De exemplu. trebuie după un timp să plece sau capătă alte sarcini. cărora inamicul le face curte sau pe care le ia cu forŃa. Oricum ar sta lucrurile .. mai ales dacă fac parte din forŃele de ocupaŃie. descreştea prea brutal. ba era chiar fiica lui Ietro. născîndu-i pe Gherşom şi pe Eliezer. a influenŃat. iudaismul respinge homosexualitatea.). orice coabitare sexuală este riguros interzisă. este adevărat că puŃin timp după aceea a fost repudiată (leş. istoric.. Deci iudaismul rabinic nu condamnă plăcerea. dacă nu sînt contraindicaŃii medicale.. fie că ne place ori îl deplîngem. carnea trebuie să fie scăldată într-o soluŃie de apă cu grunji de sare. carnea trebuie să provină numai de la animale rumegătoare. Avortul este condamnat de către iudaism. în afară de aceasta. de asemenea. înainte de a fi dată spre consumare. Exista riscul ca Ńara să fie pustiită dacă populaŃia. Se respectă o pauză de patru pînă la şase ore (variind după comunitate) pentru a consuma brînză dacă. Iată cîteva argumente de ordin sociologic şi. Sînt prevăzute cîteva excepŃii. Din aceste uniri se nasc copii. Cu toate acestea mulŃi continuă să se întrebe care au fost adevăratele motive care i-au determinat pe vechii rabini să decidă că femeia este aceea care garantează originea evreiască a copilului său. 2 şi urm. Ca orice religie întemeiata pe Biblie. Sefora.. Nimeni nu poate crede că decizia de a considera ca evreu pe oricine este născut dintr-o mamă evreică se întemeia exclusiv pe pretinse motivaŃii teologice.. probabil. a circumcis în împrejurări stranii atît pe "ui.. InterdicŃiile Rabinii au vrut. IUDAISMUL 239 cît şi interdicŃii sexuale. comportamentul juridic al rabinilor. Deci în iudaism există atît interdicŃii alimentare. este interzis să fierbi iedul în laptele mamei sale. în afară de aceasta. soŃia lui Moise. atunci cînd sînt grav ameninŃate sănătatea sau viaŃa mamei. luptele şi revoltele au provocat brutale descreşteri ale numărului evreilor. au căutat să combată politeismul şi păgînismul celor din jur. lapte sau brînză după ce ai mîncat carne. Am pomenit şi de Rut Moabita printre ai cărei descendenŃi a fost chiar. Se cunoaşte cazul unor femei de rabini care au trebuit să recurgă la contracepŃie după mai multe cezariene.

în timpul celor şapte zile care urmează unui deces. aceea a răscumpărării primului născut. dar pentru fiii autentici ai iudaismului acest calcul este de neconceput. Se invoca teama de efectele unei pretinse „duble morale". cînd ritul va fi codificat şi însoŃit de ru240 RELIGIILE LUMII găciuni fixe. în cursul acestor zile sînt citite. ei se duc la sinagogă. dacă polemiştii (care s-au ridicat. în special în Ziua Ispăşirii (ceremonia numită izcor). Şi astăzi încă. în fiecare zi a primei luni de doliu (şeloşim) trebuie recitat kadiş. teologia biblică i-a conferit o valoare sacră. care nu sînt nici pe deplin bune. Mai tîrziu. într-adevăr. evreii se adună în sinagogi care. li se adresează cele zece zile de penitenŃă. în Tefila nu se spune „ha-El hakadoş" („Dumnezeu cel sfînt"). Acestora. dimineaŃa devreme. în comunitate. de a se deplasa cu un vehicul şi chiar de a aprinde focul. precum şi un anumit număr de sărbători familiale sînt prilejul unor mese numite hilulot. Regulile care se respectă la Roş ha-Şana sînt practic identice cu cele ale zilei de sabat. erau foarte preŃuite în Africa de Nord. potrivit căreia un individ s-ar simŃi îndemnat să-şi ia nişte angajamente. numite siva. provine din vremuri foarte vechi şi este atestată în corpusul biblic. Rudele şi prietenii îi vizitează pe îndoliaŃi pentru a-i consola. pentru ca să devenim mai buni şi să ne căim cu toată sinceritatea. adică nouă. în ziua Anului Nou Dumnezeu nu stabileşte decît soarta oamenilor pe deplin virtuoşi sau a celor cu totul depravaŃi. Zdrobitoarea majoritate este formată din benoniim. O altă ceremonie. aceasta prescripŃie este respectată în chip diferit de diverse familii. această ceremonie Provine cu siguranŃă din vremuri foarte vechi şi nu este de origine israe-»tă. scurtă. Rabinii repetă de trei ori vestita rugăciune Kol Nidrei („Toate făgăduielile"). ci „ha-Meleh ha-Kadoş" („Regele cel sfint").. selihot (broşuri de căinŃă). o aură cvasisacră transfigurează feŃele mesenilor. Ca şi celelalte sărbători evreieşti. Cei ai căror părinŃi mai trăiesc încă trebuie să plece din locul de rugăciune şi să aştepte sfîrşitul acestei ceremonii. anul evreiesc nu e constituit numai din simpla comemorare a celor dispăruŃi! El cuprinde şi sărbători şi solemnităŃi. în orice caz. Doliul durează 11 luni. în această seară. Să începem cu acestea din urmă. Dumnezeu spune că. cît şi la animal. se consideră că în acest fel evreul se pregăteşte pentru primirea verdictului divin ultim. Pentru a asigura alimentarea familiei în IUDAISMUL 241 aceste zile de sărbătoare se poate folosi o flacără sau o sursă de foc aprinsă înaintea începutului sărbătorii. care consfinŃeşte intrarea băiatului evreu. înfăşuraŃi cu şalurile lor de rugăciune. de feluri diferite. bar-miŃva („confirmarea religioasă" în ebraică. Kipur îl va absolvi. „fiul miŃvei". Dar toŃi aceştia nu alcătuiesc decît o minoritate. înlăturarea totală a sacrificiului omenesc i-a condus pe preoŃi să găsească o soluŃie simbolică. fiinŃe mijlocii. Roş-ha-Şana (Anul Nou) marchează începutul solemnităŃilor din luna tişri. unde sînt primiŃi la intrare de către rabin. între Roş ha-Şana şi lom Kipur sînt cele zece zile de penitenŃă. poate nu fără motiv. la vîrsta de 13 ani. Un asemenea raŃionament a trecut poate prin mintea unor indivizi lipsiŃi de conştiinŃa. care li se părea a fi abuzivă şi totodată permisivă. nici cu totul rele. „maturitatea religioasă"). sfinŃirea Numelui lui Dumnezeu {kadiş iatom sau „kadiş al orfanului"). operă religioasă normativă compilată în secolul al XVI-lea de către Iosef Caro. Slavă Domnului. ar fi descoperit acolo că rabinii au luat toate măsurile de precauŃie necesare: ei atrag atenŃia că acela care comite cu bună ştiinŃă o faptă rea sau o . Se consideră că Dumnezeu dă dovadă de mizericordie pentru creaturile sale. Desigur că. atît la om. în Israel. intrinsec monoteistă. singurul cuvînt idiş trecut ca atare la comunităŃile sefarde (rabinii din Germania au comunicat prin responsa acest termen colegilor lor din Africa de Nord). abuzînd de justiŃia oamenilor. vineri seara.. Căsătoria. primul născut îi revine de drept. la apusul soarelui. numite aseret ietne teşuva. însă fără vărsare de sînge omenesc. preluînd-o. împotriva unor abuzuri de netolerat) ar fi avut grijă să consulte tratatul Ioma. impregnate de o fervoare mistică. Polemişti antievrei. potrivit tradiŃiei evreieşti. naşterile. ştiind totuşi că nu le va respecta şi că. Cum să-Ńi închipui că-1 poŃi înşela pe Dumnezeu? Cum să crezi că. Sufletul celor dispăruŃi poate fi evocat (hazcarat neşamot) în zilele de sabat sau în anumite ocazii. De altfel. în continuare. lom Kipur începe în ajun. Aceste mese festive. îl poŃi păcăli pe Domnul Preaînalt? De altfel. sînt arhipline. circumcizia va fi denumită „intrarea în Legămîntul lui Avraam".şi chiar dacă acest rit al circumciziei a fost introdus pe furiş în textul Ieşirii. interdicŃia de a munci. îndoliatul rămîne acasă împreună cu toată familia sa. Este şi ziua în care întreaga omenire trece la judecată în faŃa tronului divin. şi chiar şi unii rabini (dar din alte motive). în fiecare an se fac rugăciuni pentru odihna sufletului celor morŃi. aşa cum „unui tată îi este milă de fiii săi". Pentru liturghia evreiască aceasta este ziua naşterii universului (ha-iom harat olani). au încercat să înlăture această rugăciune. circumcizia. Pentru doliu există reguli stricte codificate în Şulhan Aruh. este jahrzeit. cînd lumea se adună în jurul unei mese cu ocazia aniversării morŃii unui mare maestru sau a unui taumaturg. Apoi. satisfăcătoare pentru exigenŃele DivinităŃii. dar sfişie-toare.

rezistă şi ea. pur şi simplu. în ebraică: Hanhagat ha-Mitboded). deoarece atunci se mergea pe jos spre Ierusalim) sînt: Sucot (Colibele). Cînd se lasă noaptea. îndepărtarea de societatea oamenilor l-au sedus totuşi pe un autor musulman. au adoptat o atitudine şi mai ambiguă. trebuie respectat un post deplin iar slujbele religioase durează pînă la căderea nopŃii. Momentul cel mai solemn este acela în care rabinul aminteşte că marele preot de la Templul din Ierusalim intra în Sfînta Sfintelor spre a pronunŃa Nudele inefabil. înainte de a putea pretinde să le fie dăruită Tora. al-Farabi. Această parte a slujbei se numeşte s*der ha-avoda. în cursul zilei de 9 av. însingurarea. aceste sărbători sînt vesele. cu alte cuvinte. nahamu 'ami!" („Mîn-gîiaŃi. vestitul Ibn Badja (1135). în lucrarea sa Felul de viaŃă al celui solitar (Tabdir al-Mutawwahid. mîngîiaŃi pe poporul Meu!") IUDAISMUL 243 RELIGIE ŞI SOCIETATE Ca şi oricare altă religie. Comentatorii averroişti ai lui Mafmonide. care se termină într-o euforie generală prin citirea acelei meghila a Esterei (sulul Esterei) şi prin strigătele vesele ale copiilor. Cele două seri de seder (povestirea ieşirii din Egipt) iau sfirşit foarte tîrziu. să ştie că nici măcar Kipur nu-1 va spăla de păcate! A doua zi. Sunetul şofarului (cornul de berbec) marchează atunci sfârşitul zilei de Kipur. el ar fi trebuit să dispară. postul Esterei. Talmudul este absolut categoric în această privinŃă întrucît el prescrie în Pirche Avot („Capitolele părinŃilor") „să nu te îndepărtezi de comunitate" („al tifros min ha-Ńibur"). Dar tradiŃia evreiască vrea să vadă aici intervenŃia lui Dumnezeu în istorie. Este unica slujbă din an care comportă cinci amidot (recitate stînd în picioare). de pildă Moise din Narbonne. mai vechi. tot astfel coliba cea mică din pustie. corespunzînd celor patruzeci şi nouă de grade de impuritate contractate în timpul şederii lor în Egipt. expusă tuturor vijeliilor. acolo mănîncă şi dorm. precum a 17-a zi a lunii tamuz. Există şi zile de post. evreii au avut nevoie de patruzeci şi nouă de zile. Prin urmare. în cea de-a doua noapte se citeşte din nou Agada. Sărbătoarea de Sucot comemorează vremea în care. în ce-1 priveşte pe Maimonide. care se arăta evident în favoarea vieŃii în societate. Cu toate acestea. care evocă acele insule ale FericiŃilor. cunoscut numai de el. Şavuot celebrează sfîrşitul celor şapte săptămîni care separă Pesahul de ziua considerata a fi aceea în care vechilor evrei le-a fost dăruită Tora. la poalele muntelui Sinai a stat un popor curăŃit de orice zgură. care începe cu aceste cuvinte: „Nahamu. Sîmbăta care urmează este totdeauna aceea în care este citită pericopa profetică (Isaia 40).greşeală sub pretextul că îi va da absolvire Kipur. îndeosebi de Platon. Se citeşte rugăciunea Neila (însemnîhd „închiderea"): după cum templul 242 RELIGIILE LUMII îşi închide porŃile seara. tot astfel şi Dumnezeu pune acum capăt hotărîri-lor care îi privesc pe diferiŃi oameni. întrucît puneau accentul pe satisfacŃia de ordin social. Suca este un puternic simbol al situaŃiei nesigure în care sau aflat adesea fiii lui Israel. prin voinŃa lui Dumnezeu. după caz) pentru ca toŃi să fie foarte veseli la comemorarea ieşirii strămoşilor din Egipt. acolo se roagă. adică în ziua de Kipur propriu-zis. cînd se efectuează citirea Torei. evreii cucernici îşi petrec cît pot mai mult din timpul lor în suca. se citeşte sulul Plîngerilor. socotită a comemora căderea Templului. el ezita între doctrina acestui maestru musulman şi a altuia. împreună cu sabatul. iudaismul trebuie practicat într-un cadru social. însemnînd: „cu piciorul". Sărbătorile zise de pelerinaj (ha-reghel. precum engleza sau germana. cum să . a 9-a zi a lunii av. Pesah este o minunată sărbătoare a familiei. chiar dacă insista asupra esenŃei particulare a omului de ştiinŃă. unde se retrag conducătorii luminaŃi ai CetăŃii după ce au predat puterea în mîinile tinerilor discipoli pe care i-au format. dacă legile naturii s-ar fi aplicat stricto sensu acestui popor şi istoriei lui. într-adevăr. Atunci se citeşte Aga-da şi se consumă în mod obligatoriu patru pahare de vin (mai mici sau mai mari. în prezent. La fel cum micul popor al lui Dumnezeu continuă să existe. această căsuŃă mică acoperită cu crengi şi construită după reguli precise. gînditorii evrei au fost influenŃaŃi de doctrinele politice greco-musulmane. în viaŃa cîtorva mari înŃelepŃi talmudici se pot distinge veleităŃi de a duce o viaŃă cvasimonahală atît de potrivita pentru studiul Torei (însă după ce s-au căsătorit şi au avut copii!)în Evul Mediu. Evreii din Africa de Nord au obiceiul să traducă Agada în limba iudeo-arabă. copiii lui Israel au locuit în colibe. în schimbarea cursului firesc al lucrurilor. Pesah (Pastele) şi Şavuot (Săptămînile). căci aşa a hotărît Dumnezeu. Acestea sînt sărbătorile şi solemnităŃile care ritmează anul evreiesc. dar cu mai multe comentarii şi traduceri. Talmudul dă explicaŃia că. şi spre a implora binecuvîntarea lui Dumnezeu asupra poporului lui Israel. Cu toate acestea idealul intrinsec rabinic nu este realizabil decît în societate. alŃii o traduc în idiş sau. în limbi europene. reafirmîndu-şi astfel credinŃa în providenŃă. adică pe bunăstarea în viaŃa pămînteană. adică „slujba cultului" (sacrificial).

pentru ca — precizează el — regalitatea lor să se desfăşoare tot atît de mult şi tot atît de liniştită.. Se admite că — aşa cum a spus Zoharul — marea şi fundul marin sînt sălaşul vechilor divinităŃi beIUDAISMUL 245 nefice sau malefice. să veghezi asupra grupelor cunoscute a fi slabe în societate: văduvele. cît şi formarea omului simplu. iar o legendă talmudică (Makkot 11 a) pretinde . la această concepŃie etică. epocă în care a fost re interpretată în totalitate de către mistici care au „teologi-zat-o" pentru a o goli de sensul ei mitic şi păgîn („Dereh ha-Emori"). destituite după revoluŃia monoteista. Este aici. mai degrabă. Ńine locul persoanei mele" („Ze temurăŃi.20 îngerul Domnului o întâlneşte pe Agar aproape de un izvor („Beer la-Hai roi") (Fac. unii evrei nu pot efectua ei înşişi acest rit. şi să nu uităm fluviul Ghihon. Avraam şi Abimelec încheie o înŃelegere la Beer-Şeva. 18) au viziuni care asociază Templul cu fîntînile. mai sînt şi multe altele (de pildă spargerea unui pahar cu ocazia căsătoriilor). te vei bucura de o viaŃă liniştită şi plăcută. reprezintă greşelile comunităŃii. care. 19): „Aruncă în adîhcul mării toate păcatele noastre. în care duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"? De fapt există nenumărate referiri la elementul acvatic în Biblie. Atît Iezechiel (47. Şi se adaugă: „Această pasăre merge spre moarte. Formula care însoŃeşte tăierea păsării este următoarea: . Iudaism şi etică „RaŃiunea practică" (în sensul kantian al acestei expresii) a iudaismului rabinic se găseşte în Pirche Avot. conduşi de rabinul lor. care urmăresc atît formarea omului de ştiinŃă.. Oare trebuie evocat aici textul istoriei creaŃiei. cu ritul. 1-2) cît şi Ioil (14. izvorul legămîntului (Fac. să aibă prioritate. handicapaŃii. se dizolvă în fundul mării. după toate probabilităŃile." Ritul constă în a arunca în mare pietricele (simbolizînd păcate) sau firimituri de pîine (ceea ce corespunde mai degrabă cinstirii unui spirit răuvoitor) pentru ca Satan să devină paşnic. ducîndu-se spre malul Senei pentru a arunca pietricele. Anume. pe de altă Parte.). de vreme ce recomandă ca regii să fie unşi pe malul unui rîu sau unui fluviu. Dar de ce trebuie recurs la Satan pentru iertarea păcatelor? Intervine aici o credinŃă foarte veche. dar tu. de asemenea. Pentru rabini etica nu este o prioritate. la Paris se pot vedea grupuri de credincioşi. care vine de la Miheia (7. porunca mila. 9). un înlocuitor al sacrificiului. ze halifati"). orfanii etc. credinŃa că Dumnezeu se revelează sau că se poate intra „în comuniune" cu el (dacă se poate spune aşa) în apropierea unui curs de apă. se mai presupune că Satan este pacificat sau „satisfăcut" prin firimituri de pîine sau alte alimente pe care — dacă se poate spune aşa — peştii le adună pentru el. unde Solomon a fost uns rege peste Israel. recomandînd totuşi ca legăturile prieteneşti cu alŃi discipoli ai înŃelepŃilor (talmide hahamim). prin urmare Satan îşi află aici locul său natural. pentru a măsura marea vitalitate a acestui rit." Cel de-al doilea rit se numeşte taşlih (cuvînt ebraic care înseamnă „vei arunca"). la En-Roghel Adonia îşi adună „fraŃii" spre a oferi jertfe (3 Reg. ci o adevărată obsesie! Totul în exegeza lor asupra legii şi în explicarea de către ei a poruncilor divine 244 RELIGIILE LUMII (miŃvot) se reduce la această unică idee: să ai întotdeauna o atitudine morală faŃa de aproapele tău. „expiere") sînt un rit observat în ajunul zile de Kipur care constă în a oferi un cocoş sau o găină ca semn de expiere a greşelilor şi a păcatelor făptuite în timpul anului care s-a scurs. cum trebuie făcută şi transmisă educaŃia. în această epocă a anului. Există cel puŃin două practici religioase evreieşti care pot fi socotite ca apropiate de rit. dau învăŃături referitoare la felul cum trebuie să trăieşti şi să înveŃi. în acest caz. să nu favorizezi pe cel bogat în defavoarea celui sărac. 1. 7 şi urm. Iată-ne deci în situaŃia de a evoca din nou relaŃiile iudaismului. Se socoteşte că păcatele dispar sau. 31-32). Dacă. Nici Talmudul nu se lasă mai prejos. Astfel. accentul Pe necesitatea de a persevera în cadrul comunitar. Să nu comiŃi vreo nedreptate. în sfîrşit în ce fel trebuie să mori. combătută de gînditorii evrei în epoca talmudică. circumci-zia? Cum să te căsătoreşti? Cum să te rogi împreună cu alŃi evrei? Deci rabinii au respins idealul însingurării. cu etica. Copilul n-o cunoaşte întotdeauna.. îl îndeplinesc în schimb rudele lor. Keritot 5 b). Ne vom mărgini aici la două exemple.Aceasta mă înlocuieşte. Aceste texte. pe de o parte. dar. Kaparot (la singular: kapara. încă foarte vii. la nivelul său. şi că. Ele pun. Satan şi păcate.. îndeplinind aceste rituri.îndeplineşti porunca de a procrea dacă te afli pe o insulă pustie? Cum să practici. precum este cursul apei (Horaiot 12 a. din motive personale. Chiar şi ritul religios se încadrează într-o concepŃie etică. cu virtuŃi purificatoare bine cunoscute. 21. se crede. Fiecare cuplu trebuie să ducă la tăiere un număr de găini şi de cocoşi corespunzînd numărului fiilor şi fiicelor sale. o ultimă rămăşiŃă a vechiului cult practicat în Templu. 16. Fireşte. contribuie. dar de care nu s-au putut niciodată elibera cu totul superstiŃiile populare. Această practică rituală provine dintr-un trecut foarte îndepărtat şi a fost tolerată de către rabini cam pînă la secolul al XV-lea. Este suficient să te duci în strada Rosier din Paris. şi anume: kaparot şi Taşlih. Este ciudat acest trio constituit din mare. Ce relaŃie există între iertarea păcatelor şi apă? Apa este un element major.

deoarece se considera că Dumnezeu este omniprezent. Astfel Satan nu va mai fi cu adevărat blestemat. ° Evangheliile evocă şi ele asemenea practici (Fapt. în general. Un celebru talmudist babilonian din a cincea generaŃie. ştergîndu-i anumite asperităŃi care nu puteau fi acceptate. Ce era de făcut? Rabinii au început prin a agita interdicŃiile din halaha: nu era îngăduit să duci 21 Zoharul redă de altfel — învăluind-o şi într-o savoare pe deplin mistică — o legendă despre un înger care coboară din cer. Tertulian vorbeşte şi el despre orationes lito-rales.. odinioară puternice pe pămînrul lui Israel. în această ceremonie nu se aruncă oare în mare firimituri de pîine sau alte alimente? ConştiinŃa rabinică a fost şocată de aceste practici populare care aminteau în mod foarte supărător de un sincretism combătut cu asprime. literatura normativă evreiască. dar acum un duh rău vrea să-mi ia locul. De asemenea. pentru prima zi a Anului Nou. evreii au continuat să se ducă pe malul apelor. nu se practica în acea zi dacă era cumva sabat (deşi uneori ceremonia se făcea. ultima zi a sărbătorii Colibelor (nu trebuie confundată cu Şemini AŃeret) ca •kspre ziua „cea din urmă — ziua cea mare a sărbătorii" (Ioan 7. există un midraş care solicita intervenŃia pe lîngă Dumnezeu a acestui „domn al mării" (Midraş Tanhuma. După literatura tradiŃională au existat întotdeauna două metode pentru a trata cu Satan: fie să cauŃi să-1 împaci. cînd veŃi vedea o apă învolburată. au combătut această idee cam magică. Menahot 62 a) spre a-1 face să nu mai fie în stare să se preschimbe în acuzator. ca despre o instituŃie evreiască. spre a rezolva contradicŃii stridente — va părea a nu fi decît un trimis al lui Dumnezeu însuşi. La fel şi ceremonia. Faza următoare a dispozitivului rabinic a constat în rein-terpretarea conŃinutului ceremoniei. într-adevăr. în vigoare şi astăzi. 3. iar Scrisoarea către Aristeu menŃionează case construite pe malurile apelor în folosul traducătorilor Bibliei. Dar în afara łării Sfinte. deci „domnul mării" era bine văzut! în afară de asta. Darurile făcute lui Satan în Ziua Ispăşirii sau cu alte ocazii prefigurează ceremonia taşlih care era fixată. în acelaşi fel au acŃionat rabinii şi pentru ceremonia de kaparot pe care am evocat-o mai înainte. al cărei parcurs seamănă oarecum cu acela al unui submarin? Vechii evrei şi. spre a-1 înlănŃui pe Satana pentru o mie de ani în fundul prăpastiei (Bereşit raba 19 6. care avea dreptul să ia decizii. Mediile fariseice.că temeliile Templului ajung pînă în străfundurile marine. care este sălaşul său. Dar mai curioasă este relatarea din Levitic raba 24. eu v-am protejat întotdeauna. Iar un pasaj din Pirche de rabi Eliezer (cap. IUDAISMUL 247 ceva atunci cînd Roş ha-Şana cade într-o zi de sabat. 37). evreii au avut cu siguranŃă o anumită predilecŃie pentru rugăciunile pe malul apelor. trebuie să mă ajutaŃi. 13). acest pasaj nu pare a fi expresia gîndirii rabinice oficiale deoarece contrazice într-o manieră prea stridentă felul prozaic în care rabinii priveau farmecul naturii şi voinŃa lor de a o demisti-fica. săpaŃi şi agitaŃi-vă armele strigînd: „Duhul nostru va învinge!" Nu plecaŃi din aceste locuri pînă nu veŃi vedea.. Desigur. 10. deoarece nu va mai avea dovezi. RENAŞTEREA EVREIASCĂ Reînnoirea unei religii atît de vechi cum este iudaismul apare în principalele lucrări care au exprimat .. Ioan vorbeşte despre Hoşana Rabd.21 De fapt. de aceea nu găsim în chip explicit vreo urmă a acestei idei în halaha. mai tîrziu. încercîhd „să-1 orbeşti" (Suca 38 a. concetăŃenii tăi să vină înarmaŃi aproape de izvor. rugăciunile de pe malul mării. Dar rabi Iuda PrinŃul includea în rugăciunea sa zilnică fraza următoare: „Apără-mă de Satan corupătorul" (Ber 16 b). fie să lupŃi cu el pe faŃă. rabi Meherşaia {Horaiot 12 a). a paharului pe care îl sparg bucuroşi toŃi tinerii căsătoriŃi. 46) evocă Ńapul „expediat" în Ziua Ispăşirii lui Azazel (care n-ar fi altceva decît Satan). dîndu-i cinstire pe malul apei. ci va fi implorată milostivenia divină doar pentru a-i limita prerogativele. dar conştiinŃa religioasă găsise că aceasta practică este şocantă. în pofida concomitentei).. Dar aceste practici pot fi oare apropiate de ceremonia taşlih. Acesta studia tocmai lîngă un izvor cîhd i s-a înfăŃişat un duh al mării şi i-a spus următoarele: trebuie să previi pe locuitorii acestor locuri. spre a-i da un înŃeles perfect teist şi acceptabil pentru halaha. 246 RELIGIILE LUMII Wa-etenane). recomandă fiilor săi să studieze pe lîngă un curs de apă. Este o concesie curioasă făcută unui duh rău care. 16. Ei au reamintit astfel poporului îndatoririle pe care le are. epoca elenistică este şi ea bogată în mărturii care evocă unele locuri de rugăciune sau de adunări liturgice (proseuchae) în apropierea apelor: Flavius Josephus vorbeşte despre ele în lucrarea sa AntichităŃi iudaice (XIV. este deci vorba mai degrabă de urmele credinŃelor populare. Levitic raba 37 a). permiŃîndu-i totuşi să-şi amîne practica pentru altă zi. ideea de a-1 îmblînzi pe Satan oferindu-i daruri nu se găseşte în literatura rabinică. ducînd cu mîinile un lanŃ mare. 23). care îl aduce în scenă pe rabi Aba Iose. o picătură de sînge plutind pe suprafaŃa apei. socotindu-se că astfel spiritul acesta răufăcător nu va mai putea pune piedici între Dumnezeu şi jertfa lui Israel. mai tîrziu — cîhd conştiinŃa religioasă va fi devenit mai subtilă.

cu sau fără voie. rugăciunea pentru morŃi. în sfîrşit. Dimpotrivă. Nu există o justificare mai bună. intr-un fel sau altul. Nu trebuie uitat că orice evreu care şi-a pierdut tatăl sau mama sau o rudă apropiată trebuie să recite kadiş. de Franz Rosenzweig. Se mai ştie că în prezent sînt foarte numeroase măcelăriile caşer. noi nu pretindem nimic altceva decît domnia corectitudinii şi a adevărului în întreaga Ńară. formează cam 10% din comunitate. O altă cifră poate şi ea să dea o idee cu privire la practicile religioase. „Apologia iudaismului a fost scrisă de către istoria naŃiunilor. înŃelegere şi recunoştinŃă. a cărui interpretare a hasidismului a marcat întreaga noastră epocă.tocmai întinerirea lui sau care au încercat să facă acest lucru. mai bine organizate. se află în capitală. un asemenea detaliu influenŃează frecventarea sinagogilor. marile organizaŃii evreieşti. Micile comunităŃi din provincie. de Martin Buber. adică pentru cele trei slujbe religioase. de asemenea. a cărui lucrare Steaua muituirii a fost tradusă în franceză. oamenii de stat şi popoarele care s-au pus în slujba culturii autentice au fost şi apărătorii ori binefăcătorii evreilor. se cuvine să amintim contribuŃia înviorătoare a evreilor din Africa de Nord. cu alte cuvinte esenŃa lui. care au îmbogăŃit iudaismul metropolei cu o dimensiune mai dinamică. AIU (AlianŃa Israelită Universală) care a fost întemeiată în 1860 şi care adăposteşte între zidurile sale cea mai importantă bibliotecă evreiască din Europa. au aproape toate cîte un rabin sau. precum şi un restaurant deschis în perioada de vară. unul din luptătorii pentru cauza noastră. cel puŃin. în cursul cărora are loc o ceremonie a amintirii: se evocă atunci memoria tuturor dispăruŃilor din poporul lui Israel. Pe lîngă acest cadru intelectual şi spiritual al actualei renaşteri evreieşti. Deoarece majoritatea populaŃiei evreieşti locuieşte în regiunea pariziană. Evreii care frecventează sinagogile zilnic. de partea civilizaŃiei a fost. cele 2 000 de bar-miŃva (comuniuni). aproape fără nici o întrerupere. Desigur. cel puŃin o dată pe zi. Am spus că la începutul acestui secol. Oriunde se exprima o cît de mică grijă pentru omenire şi pentru etică. Oricine s-a angajat. patru mari gînditori evrei au prezentat ceea ce li se părea a fi „nucleul neştirbit" al iudaismului. cel mai important — al eliberării tuturor popoarelor. astfel încît se găsesc aici aproape 100 de sinagogi şi de lăcaşuri de rugăciune. mai există şi „evreii zilei de lom Kipur" care frecventează sinagogile în marea lor majoritate şi care se pot cifra cu această ocazie la circa 70% din comunitate. FS JU (Fondul Social Evreiesc Unificat) care se ocupă de şcolile evreieşti şi de presa evreiască (publicaŃia lunară L 'Arche şi radioul). cum este Deauville. Iudaismul s-a dezvăluit într-un chip prodigios în regiunea pariziană. Lecturile talmudice ale acestuia din 248 RELIGIILE LUMII urmă au atras în fiecare an mulŃimi de auditori şi prezintă literatura rabinică într-o lumină nouă. comunitatea evreiască a putut respira mai în voie. astfel încît evreii care se simt legaŃi de amintirea rudelor vin la sinagogă să-i cinstească. Următorul pasaj din EsenŃa iudaismului ilustrează perfect starea de spirit a evreilor în prima treime a secolului." Mai aproape de noi. de Leo Baeck. în sfirşit. De asemenea. Aceste indicaŃii traduc o anumită înviorare a practicii religioase evreieşti. Frecventarea sinagogilor este importantă şi cu prilejul altor sărbători. principii. şi anume: CRIJF (Consiliul Reprezentativ al InstituŃiilor Evreieşti din FranŃa). este greu să fie „cuantificată" cu precizie. Sub conducerea marelui rabin Kaplan (născut în 1895). timp de 11 luni. o măcelărie caşer. Sau. de pildă. După primul an de la deces această recitare a kadişului este limitată la ziua aniversară. Consistoriul central al FranŃei (cu foarte importantul consistoriu din Paris). absolut necesare pentru desfăşurarea unei vieŃi evreieşti conforme cu halaha. Anul Nou (Roş ha-Şana). în sfîrşit. De cîte ori a izbîndit adevărul şi oriunde a putut căpăta supremaŃie echitatea. care a cunoscut atîtea preschimbări în istoria evreiască. au chiar un lăcaş de rugăciune. Unele localităŃi de vilegiatură. Există. Pentru sabat gradul de frecventare a sinagogilor se poate cifra la 30% din comunitate. ci un aspect — vai! cel mai trist — al oprimării universale. iudaismul francez a realizat o mutaŃie armonioasă şi progresivă. Voit sau involuntar. cele mai reprezentative. anume cifra căsătoriilor evreieşti. între altele. un delegat rabinic. case de odihnă şi cămine pentru persoanele în vîrstă. Cerînd securitate şi libertate pentru iudaism. pentru a relua fraza lui Ranke: «Cel mai bun lucru pe care-1 poate înfăptui omul fste să aibă în vedere interesul general atunci cînd îşi apără propriul său interes». . Aservirea evreilor n-a fost niciodată un fenomen izolat. care se apreciază cam la 2 000 pe an în întreaga FranŃă. IUDAISMUL 249 să-i aleagă pe principalii responsabili religioşi. să-i semnalăm pe Andre Neher cu lucrarea sa Fîn-t[na exilului şi pe Emmanuel Levinas. al cărui rol este să organizeze viaŃa religioasă şi. iudaismul a găsit bunăstare. Frecventarea sinagogilor este şi ea semnificativă. dar se poate face o apreciere. Fireşte. Evreii mai degrabă practicanŃi sînt cei care veghează la menŃinerea legăturilor lor cu universul religios al iudaismului. 60% dintre acestea sînt celebrate la Paris. autorul EsenŃei iudaismului şi. Este vorba de Hermann Cohen (decedat în_1918) care a lăsat scrieri evreieştTgupate în trei volume. emanciparea evreilor a fost întotdeauna un aspect — fără îndoială.

Paris. specializat în araba modernă pentru sensul de „a deveni musulman". 1933. Le judăisme. L. Cearta a izbucnit cu prilejul căsătoriei unui membru al comunităŃii care a vrut să obŃină convertirea soŃiei sale. Musulmanul este aşadar în primul rînd cel care se . Paris. In afară de emulaŃia tradiŃională. L'Exegese philosophique dans le judăisme medieval. 1993. La Philosophie medievale juive. la această dublă profesiune: în arabă shahadatan. aslama. Paris. plural de la mustim. Atunci rabinii s-au opus cu violenŃă laicilor. „a se converti la islam". mai exact. factitivul său. „Que sais-je?". „Que sais-je?". Le Judăisme moderne. Metropoles etperipheries sefarades d'Occident. care.-R. La Construction de l'histoire juive. Se pune deci problema unităŃii acesteia: evreii din FranŃa au constituit întotdeauna o unitate pluralistă. Paris. NEHER. Le Cerf. DAHAN. prin urmare. ----------. ----------. L 'Essence du judăisme. Ca şi orice altă comunitate religioasă. Spre deosebire de foştii mari rabini ai acestei Ńări. 1993. „mîntuire". „pace". Această ceartă între rabinat şi Consistoriu s-a terminat prin alegerea în 1988 a lui Joseph Sitruk în postul de mare rabin al FranŃei." Aderarea la islam se reduce la această profesiune de credinŃă. PUF. Paris. ----------. PUF. ar însemna. col. în care elementul religios a fost prezent. 1992.. Paris. col. unde ascultătorii săi se numără cu sutele. „ Tel". în vremea marelui rabin Rene-Samuel Sirat (1981-1988) a existat o mare controversă chiar în sînul Consistoriului. care a fost totuşi celebrată în marea sinagogă a Victoriei. Bet-Din (tribunalul rabinic) n-a vrut să fie de acord cu convertirea şi n-a recunoscut ca valabilă căsătoria religioasă. să-şi întărească tradiŃia ancestrală fără a neglija totuşi cultura Ńării. unde vin copiii tuturor comunităŃilor evreieşti în zilele de miercuri şi duminică. Ch. singular care a fost reŃinut de către anglofoni şi care este participiul activ al verbului aslama. 1990. A devenit un loc comun a da ca sens etimologic al lui aslama „a se supune" şi. A. „atestare". V. Tubingen. prefaŃă de Chartes Touati. totdeauna foarte discretă. Gallimard. dual de la shaha-da. ----------. fuseseră universitari (de exemplu.. iar intranzitiv „a-şi afla/găsi pacea". PUF. cu timpul. din vremuri îndepărtate. O primejdie pare a ameninŃa actualmente comunităŃile evreieşti: în loc sa deschidă iudaismul spre exterior. a spune că mustim înseamnă literalmente „supus" [lui Dumnezeu]. Această alegere a marcat o cotitură în viaŃa iudaismului francez. Les Intellectueh chretiens et Ies Juifs au Moyen Age. Maimonide. Paris. fără a fi însă vreodată hegemonie. Paris. PUF. col. neevreică. Paris. WEIL. Elementul religios pur este pe cale să devină predominant.L 'Etoile de la redemption. 1992. Paris. de unde sensul bine cunoscut al cuvîntului salam. Este adevărat că 250 RELIGIILE LUMII rabinii din secolul precedent îl citeau mai mult pe Sofocle decît Talmudul. tranzitiv. 1986.. urmată de Judăisme et Gnostidsme. Bibliografie BAECK.Există o instituŃie absolut fundamentală pentru transmiterea culturii evreieşti tradiŃionale: Talmud Tora. L. iudaismul francez este un mediu viu. NAHON. „mărturie depusă". Paris. Sau. Le Puits de l'exil. Le Seuil. Este unicul mijloc de transmitere a iudaismului către tinerele generaŃii. 1983. TOUATI. Gallimard. M. iar rabinii de astăzi au mai degrabă tendinŃa contrară: să nădăjduim că iudaismul va şti. COHEN. marele rabin Iacob Kaplan este membru al Institutului. 1989. FricŃiunile. 1989. G. ISLAMUL de Azzedine Guellouz „Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Dumnezeu şi că Mahomed este trimisul său. GRÂTZ. în acest caz membrilor aleşi ai Consistoriului. Le Cerf. HAYOUN. 1933. Gersonide. G. 1994. PUF. Paris. Mohr.. ToŃi adepŃii islamului vor fi într-adevăr de acord cu faptul că nu mai trebuie îndeplinită nici o altă cerinŃă pentru ca aproapelui lor să-i fie recunoscută apartenenŃa la comunitatea musulmanilor: această vocabulă („musulmani") vine de la muslimun. „a aduce cuiva pacea". actualul titular nu-şi ascunde aversiunea faŃă de ştiinŃa şi de istoria iudaismului. ----------. pentru ca să se afume şi să se întărească. 1930. unii preferă — cel puŃin în aparenŃă — să-1 conducă la o întoarcere spre sine.este adesea completată cu tabere sau colonii de vacanŃă: familiile evreieşti care o doresc îşi pot trimite copiii la centrele în care practicile evreieşti sînt predate în timpul liber. Albin Michel.. Paris. De fapt.. traducere de Maurice-Ruben Hayoun. PUF. La Litterature rabbinique. spre deosebire de tradiŃia iudeo-franceză care a vrut totdeauna ca laicii să conducă comunitatea. Această formaŃie . De aceea el organizează lunar o amplă dezbatere în marea sinagogă din Paris. 1992. iar marele rabin Sirat este profesor de facultate). adevărata etimologie introduce o nuanŃă importantă: radicalul slm are ca înŃeles primordial „lipsă de contestare". Judische Schriften. pe care le acuză că determină o „uscare" a religiei lui Israel. opoziŃiile şi punctele de vedere divergente nu lipsesc deci în rîndurile sale. H. col. „Que sais-je?". Berlin.. Le Cerf. Maimonide et la pensee juive... care există între organizaŃiile ce vorbesc în numele acestei comunităŃi. ROSENZWEIG. H.

alegîrid ca trimişi fiinŃe situate deasupra naturii omeneşti. în sprijinul — şi mai ales la originea — indicelui pe care îl furnizează astfel ritul. Dumnezeu nu a hărăzit profeŃiile şi profeŃii decît pentru a-i pune la încercare pe oameni. la fiecare nouă afirmare a credinŃei. de legitimitatea şi codurile lor. Mai mult decît atît. însă din interior. pentru care această angajare atrage după sine supunerea faŃă de alte instanŃe. 8). cea de-a doua trebuie înŃeleasă ca o prelungire logică a celei dintîi şi desluşită ca afirmarea faptului că Mahomed este trimisul lui Dumnezeu.l F DOGMĂ ŞI CREDINłĂ „Nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. A afirma acest lucru nu este un simplu truism. se vor găsi unii care să considere conştiinŃa credinciosului anagajat în acest fel obligată să dea socoteală numai sieşi (şi aceluia cu care a acceptat să se afle în pace) în privinŃa sincerităŃii şi coerenŃei angajării sale. prin fapta lor. Islamul simte şi trăieşte existenŃa unei calităŃi particulare a întîlnirii lui cu unicitatea lui Dumnezeu. trad. trebuie invocate numeroase versete din Coran (în arabă Qur 'ăn. „Şi înaintea ta n-am trimis Noi trimişi.află în pace cu Dumnezeu. !■ ISLAMUL 253 Alte versete. dă acestei religii o notă fatalistă. tot mai numeroşi la dezbaterile între monoteişti. 138). numai trimis al lui Dumnezeu. A spune că musulmanul n-ar putea pretinde că cere din partea altui musulman altceva decît atestarea unicităŃii lui Dumnezeu şi a autenticităŃii mesajului lui Mahomed poate părea o lozincă pe care însă nar fi lipsit de interes să o luăm în serios. fără îndoială. dacă nu continuu. de limitele lor.* * * Citatele folosite în acest capitol au fost extrase din Coran. atunci cînd este rostită în cadrul liturgic al unei rugăciuni rituale. ClujNapoca. în simplitatea lapidară a expresiei lor. Această concepŃie este. intelectuale şi afective pe care le au participanŃii. devine: „Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. cel puŃin. de altfel. oricărui alt profet./. Totuşi nu s-ar comite o prea mare greşeală metodologică dacă s-ar încerca o simplificare. plural de kăfir): Dumnezeu ar fi putut — sau trebuit — să-şi transmită mesajul vorbindu-le direct oamenilor sau. Monoteismul este. Ca de exemplu acesta: „Şi Mahomed nu e nimic alta decît un trimis. Astfel încît mărturisirea de credinŃă.. De asemenea. La întrebarea plină de mirare: „Ce fel de trimis este acesta! El mănîncă bucate şi umblă prin pieŃe" (25. au fost revelate ca răspuns la obiecŃia „tăgăduitorilor" (în arabă kăfirun. pornind de la o pretinsă etimologie. 1992 («. Nu s-a manifestat nici în istoria religiilor şi. în general. îngeri. iar cei care. atît din punct de vedere intelectual. nuanŃele şi gradarea unor nuanŃe sînt la ele acasă. şi nu mai puŃin de cele reducătoare. ETA. Voi să fiŃi statornici! Domnul tău vede" (25. trebuie să ne delimităm dintru început de o anume tradiŃie care. Căci ziua în care oamenii vor vedea îngeri va fi ziua judecăŃii.. Nu trebuie să credem că nu există rivalităŃi locale decît în sînul creştinismului. 252 RELIGIILE LUMII O astfel de disparitate în evaluarea — sau devalorizarea — respectului faŃă de conştiinŃa aproapelui nu este deloc specifică islamului.). în timpul vieŃii. ne reŃin. nu trebuie să oblitereze această idee. faŃă de procedurile lor de apreciere. nu vor avea. ed. literalmente „Lectură") care atestă refuzul categoric de a acorda un statut divin profetului Mahomed ca. A primeni izvorul iniŃial de lecturile prea zeloase. chiar şi în texte scrise în alte limbi decît araba. a se bucura de ceea ce-i aşteaptă. ca un început: între cele două mărturisiri de credinŃă. cuvîntul principal al discursului islamului despre sine.. înseamnă a-şi încerca şansa de a îmbogăŃi omenirea de astăzi cu un plus de suflet. Islamul nu se potriveşte unei lecturi simpliste mai mult decît alte sisteme religioase. reprezintă contrariul faptului de a reduce din exterior. 22). v-aŃi întoarce iarăşi pe urmele voastre?" (3. întîlnim numele „Allah". Numai manualele de deontologie a controversei musulmane ar putea constitui o bibliotecă. însă dacă ar muri el sau ar fi ucis. Acestea fiind spuse. care situează existenŃa lui Dumnezeu şi puterea sa în afara oricărei contestări. cele „două profesiuni de credinŃă" au sensul de pact şi angajare. şi mărturisesc că Mahomed este creatura şi trimisul său". desemnîndu-1 pe „Dumnezeul Islamului"2. ne obligă la reflecŃie. După cum se vor găsi şi alŃii. SatisfacŃiile spirituale. cît şi moral. de Silvestru Octavian Isopescul. Coranul răspunde că. Ea nu există. de la începutul vremurilor. de cîntărire şi cenzură.. ceea ce. al unei cristalizări de efervescenŃe cît se poate de creatoare în ideologii sclerozate. cu un limbaj mai pitoresc. Aceasta este logica vrerii lui Dumnezeu. prin faptul . care nu mîncau bucate şi nu umblau pe pieŃe şi Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalŃi. singur şi fără alt asociat. înaintea lui au murit [alŃi] trimişi. vor fi refuzat să spere că îl vor întîlni pe Dumnezeu. şi în islam abundă controversele şi controversele legate de controverse. a gîndirii care oferă spectacolul frecvent. Este adevărat că. "? Penau un musulman Dumnezeu este Dumnezeu. Dar o asemenea grijă pentru păstrarea specificităŃii nu are temei.

134). versetul 22. dar timpul îşi face lucrarea. 3 2. preaînaltul. Moise.. De aceea. Or. cînd. Dar acestea sînt nume care desemnează fiinŃe. 1940. care la început contestaseră oportunitatea creării unei fiinŃe suscep1 Capitolul 25. chemaŃi-1 cu aceste şi depărtaŃi-vă de cei ce fac eres cu numirile Lui. «ChemaŃi-1 Allah sau chemaŃi-1 Er-Rahman [Cel îndurat] — orişicum îl chemaŃi. p.146). făcătorul de pace. ceea ce nu este mai puŃin grav. regele sfînt. . adjectivele sînt o subdiviziune a categoriei substantivelor. recurge constant la următoarea schemă: cînd o comunitate 1-a „uitat" pe Dumnezeu (sau. El cunoaşte cele mai ascunse şi cele mai descoperite. nu e de mirare că găsim în Coran. în mod constant. fâ-ne un zeu precum au şi ei zei" (7. Allah." (13. este echivalentul cuvîntului „Dumnezeu" din alte limbi. ceea ce este şi mai de preŃ. în mod evident. Paris. care se consacrau fără tăgadă adorării lui3. Contrar afirmaŃiilor adversarilor şi apărătorilor prea zeloşi. nu poate să nu înŃeleagă: „ale Lui şi numai ale Lui".. a uitat unicitatea lui Dumnezeu). porunca adresată Profetului de a lansa următoarea provocare. trece printre oameni care adorau idoli. Printr-o particularitate a lexicului limbii arabe. L 'Islam. „O. conŃinînd această fabulă cu valoare universală: sîntem cu toŃii făcuŃi din acelaşi lut care uită învăŃăturile şi nu are tăria de a le urma dincolo de perioadele de încercare cînd a implorat să-i fie date. Grija pentru menŃinerea vigilenŃei faŃă de tentaŃia asocierii este bine precizată: „Ale Lui Dumnezeu sînt numirile cele mai frumoase. îndurat" (1. şi El este cel puternic. Mărire lui Dumnezeu asupra celora ce-i fac ei ca tovarăşi. de unde necesitatea unui nou „deşteptător". Şi tocmai acest lucru. „Spune. ISLAMUL 255 Aceasta a fost sarcina tuturor profeŃilor care l-au precedat pe Maho-med. rugăciunea îi poate fi adresată o dată cu rostirea oricăreia dintre „numirile sale cele mai frumoase". Pe El îl laudă ceea ce este în ceruri şi pe pămînt.. îndurat. Tocmai reuşise să cîştige bunăvoinŃa lui Dumnezeu (şi. menită să-i reducă la neputinŃă: „Şi totuşi dau ei tovarăşi lui Dumnezeu! Spune: «NumiŃi-i!». 1). datorită antepunerii predicatului (ale Lui sînt). numele lui Dumnezeu este adesea evocat sau invocat în Coran urmat de unul sau altul dintre atributele sale. în semn de privilegiu.. afară de care nu este Dumnezeu. aduce din nou uitarea. Coranul nu a limitat valabilitatea unor astfel de judecăŃi la popoarele vechi. credinciosul. plăsmuitorul. călăuzirea pe calea cea dreaptă) pentru poporul său. 110). Ei vor primi răsplată pentru faptele lor" (7.. adresîndu-se celor care venerează alte divinităŃi. PredicaŃia islamică avertizează cu privire la asociere (shirk sau ishrăc): nu este vorba numai de a-i învăŃa monoteismul pe păgînii care îl ignoră (jăhil. amintit în acelaşi capitol. ale Lui sînt cele mai frumoase numiri»" (17. Astfel. El este Dumnezeu.că se sugerează că Allah este numele unui zeu (fie el cel care a triumfat în faŃa celorlalŃi zei) se încalcă tocmai ceea ce orice musulman consideră a fi esenŃial în credinŃa sa: afirmarea intransigentă a unicităŃii lui Dumnezeu. în Coran. puternicul. un membru al ei este însărcinat cu deşteptarea congenerilor săi. Astfel. 254 RELIGIILE LUMII tibile de nesupunere faŃă de Dumnezeu. 2 Henri Masse. Coranul... este acea creatură pe care Dumnezeu. după menŃionarea faptului că şi alŃi trimişi au fost Ńinta atacurilor necredincioşilor. El este Dumnezeu făcătorul. cel milostiv. musulmanul este chemat înainte de toate să manifeste vigilenŃă în orice moment. marele. alegerea atributului este un element al sensului versetului iar interpretarea raportului său cu textul este un element determinant al exegezei. Adam. ale Lui sînt numirile cele mai frumoase. el reuşeşte cu preŃul multor eforturi şi al unor grele încercări. 23~7 Nu vrem să spunem. 104.. spre deosebire de ei. ci este necesar ca el să fie reamintit comunităŃilor care au fost educate în acest sens prin revelaŃii anterioare şi care au ajuns să-1 dea uitării. alcătuitorul. literalmente „ignorant"). „El este Dumnezeu. forma determinată a substantivului ilah. că numele ar fi lipsit de importanŃă. Cititorul arab. îi convinge pe mgeri. departe de noi acest gînd. împreună cu acesta.179). „îl învaŃă toate numele".4 Unul dintre pasajele cel mai des evocate pentru ilustrarea acestei teme se găseşte în capitolul intitulat „Pribegirea". 4 Cîte comentarii nu ar stîrni faptul că versetul de început al Coranului şi al tuturor capitolelor este: „în numele lui Dumnezeu. înŃelept" (59. atrage atenŃia: „Acestea sînt numiri pe care le-aŃi numit voi şi părinŃii voştri. Coranul. Pompa cultului acelor adoratori de falşi zei păruse poporului lui Moise un lucru de invidiat! Asemănător este şi episodul cu viŃelul de aur (7. 29-33. El este cel milostiv. Dumnezeu n-a trimis asupra lor împuternicire" (52. afară de care nu este Dumnezeu. Armând Colin. 22-24). 33). cînd se referă la un episod oarecare din viaŃa unuia dintre ei. apărătorul. Nimic nu e mai fragil decît credinŃa! Moise a trăit experienŃa ironică a acestui adevăr.

Tu doar ştii ce este în sufletul meu. mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu»" (18. în mod evident diferit. este contrar înŃelepciunii şi pietăŃii lor.Unicul păcat de neiertat. într-un pasaj care constituie una din laturile specifice ale discursului coranic pe această temă. însă iartă cui voieşte" (4. pe care i-am chemat afară de Tine!» şi ei să le puie în preajmă cuvîntul: «Voi sînteŃi mincinoşi!»" (16. Domnul veacurilor!»" (59. pe atît de necesară luarea tuturor măsurilor de „precauŃie" (taqwă. 110). falşii zei se dezic de adoratorii lor pînă la a le întoarce spatele. ai şti-o. fără nici un merit şi. împotriva căruia este pe cît de dificilă. iar el apoi să zică oamenilor: «ServiŃi-mi mie lîngă Dumnezeu!» ci el să zică: «Să fiŃi învăŃaŃi în scriptura pe care o cunoaşteŃi şi vă îndeletniciŃi în ea»" (3. în alte pasaje. fiul Măriei. zice el: «N-am treabă cu tine. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. că noi n-am băgat în seamă slujba voastră»" (10.5 Dramaticul situaŃiei este uneori împins şi mai departe. Domnului meu şi Domnului nostru!»" (5. precum în această confruntare cu Judecătorul suprem: „Şi idolatrii cînd vor vedea idolii vor zice:«Doamne. nu treceŃi hotarele credinŃei voastre şi nu vorbiŃi despre Dumnezeu alta decît numai adevărul. eu însă nu ştiu ce este în sufletul tău. cînd zice el omului: «Fii necredincios!» Şi după ce s-a făcut necredincios. fiul Măriei. Este totodată un păcat insidios. afară de ceea ce mi-ai poruncit. într-un registru. Nimic nu leam zis lor. Isus Cristos. evident. A nega unicitatea lui Dumnezeu înseamnă a-1 nega pe Dumnezeu şi acesta este păcatul de neiertat: „Dumnezeu nu iartă celuia ce pune în rînd cu El o fiinŃă afară de aceasta. în adevăr Tu ştii cele ascunse. că nu exista alt dumnezeu afară de Dumnezeu. în nenumărate evocări eshatologice. prea tîrziu. înŃelepciunea şi profeŃia. Mesia Isus. etimologic „acŃiunea de a se păzi". Coranul anticipează în termeni pitoreşti contestările între „asociatori" şi „pretinşii asociaŃi". 16. înşişi trimişii lui Dumnezeu se văd ameninŃaŃi de o omenire rătăcită de la calea cea dreaptă şi care le consacră un adevărat cult. De altfel. Iată o anticipare a dialogului său cu Dumnezeu: „Şi dacă va zice Dumnezeu: «O. căci nimeni nu le va răspunde. Şi ajunge lui Dumnezeu să mărturisească între voi şi noi. este un trimis al lui Dumnezeu şi cuvîntul Său pe care 1-a pus în Măria. 62-64.29. Profetul Mahomed se vede în situaŃia de a indica o conduită prin Coran: „Spune: «Eu sînt om ca şi voi. nu mi se cuvine să zic ceva ce nu e adevărat. se află în aceeaşi ipostază. duhul său. 256 RELIGIILE LUMII 1 II I Dacă sînt mai puŃini înŃelepŃi şi se lasă îmbătaŃi de tămîierea adoratorilor în această lume. ceea ce. în Coran. ISLAMUL 257 va zice: «Mărire Ńie. Astfel. cei cu scriptura. Isuse. într-adevăr. Acest păcat nu constituie doar o impietate: este o încălcare a adevărului. aceştia sînt idolii noştri. 88). opriŃi-vă de la asta şi va fi mai bine pentru noi. de aş fi zis-o. adică: ServiŃi lui Dumnezeu. Răspunderea este aruncată asupra extremismului sectar: „O. eu mă tem doar de Dumnezeu. care impune mărturisirea existenŃei lui Dumnezeu şi a unicităŃii sale. vor da înapoi sau vor încerca măcar să dea înapoi în ziua JudecăŃii. a logicii.73). Constituie o lipsă de pietate şi de discernămînt a desemna intercesori pe lîngă Dumnezeu şi a pretinde asemenea altora: „Noi îi servim numai ca ei să ne apropie de Dumnezeu" (39. desigur. voi. Nu vor avea decît să fie de acord. 116-117). 29-30).4). CredeŃi în Dumnezeu şi în trimisul său şi nu spuneŃi nimic despre treime.51). 16). ei vor încerca zadarnic să-i cheme în ajutor pe cei pe care i-au divinizat. Cînd „asociatorii" vor fi întrebaŃi: „Unde sînt aşadar cei pe care Mi i-aŃi asociat?" sau: „Unde sînt cei asociaŃi Mie care vă ofereau pretextul de a rupe uniunea cu mine?". fiinŃele care se fac alese Pentru a fi alăturate lui Dumnezeu refuză această asociere dacă sînt înŃelepte şi capabile să înŃeleagă învăŃătura divină: „Nu se cade omului ca Dumnezeu să-i dea scriptura. este termenul utilizat cel mai curent în Coran pentru a desemna noŃiunea de pietate). după cum reiese din acest pasaj impregnat de o muşcătoare ironie: „Şi-i vom despărŃi deolaltă şi idolii vor zice: «Voi nu ne-aŃi servit. Mărire . zis-ai cîndva oamenilor: LuaŃi-mă pe mine şi pe maica mea ca doi Dumnezei afară de Dumnezeu!» El 5 28. Satan se eschivează de la a purta povara grea a tăgăduirii şi responsabilitatea ei: „Asemenea lui Satan.

11 pun în lumină acelaşi concept. ex nihilo. El începe cu această interpelare: „Taha N-am trimis asupra ta Coranul ca să te aducă-n ticăloşie.Lui! El să aibă un fiu? A lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt. numai diavolul nu voi. 3. Este nedreptate faŃă de Dumnezeu. 14. nu trebuie să ne aşteptăm la o naraŃiune lineară.. Negarea unicităŃii lui Dumnezeu este dovada ignoranŃei sau a refuzului de a trage învăŃaturile cuvenite din ceea ce totuşi apare ca evident în observarea universului şi a omului. ci ca o îndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu. 27. pretind a avea „percepŃia" unei minuni. Este deopotrivă şi dovada inechităŃii morale. pentru creatura aleasă. 6 Fatir (Creatorul ex nihilo) este titlul capitolului 35. de interpelare a conştiinŃei pot să contribuie la realizarea acestui obiectiv educativ: la momentul potrivit. unicul. 27. 43. 7 Cf. 12. 258 RELIGIILE LUMII Numeroase versete subliniază că ordinea şi măsura guvernează toate aspectele creaŃiei. 6-11. 30-33. Dumnezeul unic. 60-64. Coranul nu povesteşte. atunci cînd povesteşte. Dar minunea — ceea ce tăgăduitorul numeşte minune —. deci ziseră: «O. Şi cînd ziserăm îngerilor: «închinaŃi-vă lui Adam!» se închinară ei. a injustiŃiei (31. 23. ca şi dorinŃa de a-1 vedea pe trimisul Domnului încredinŃat îngerilor care nu se hrănesc cu mîncare şi nu umblă prin pieŃe. personaj înfăŃişat mereu în legătură cu tema constanŃei ferme şi a seninătăŃii de care trebuie să dea dovadă trimişii lui Dumnezeu. al cărui raport cu tema inaugurală se deduce din brutala juxtapunere: „Şi Noi am încheiat un legămînt cu Adam. 101. sărăceşte credinŃa de orice merit şi de orice profunzime eshatologică. 31. bineînŃeles. dar nu în mod necesar. 46. în primul rînd. creatorul total. Adam. »0. i în evocarea acestui univers de creaturi. minuŃiozitatea structurării şi funcŃionării maşinii umane. întîlnirea cu Adam are loc într-un pasaj în care i se reamintesc Profetului substanŃa şi caracterul misiunii sale. şi el 1-a uitat şi Noi n-am aflat în el tărie. în alte contexte. pentru a-şi manifesta adeziunea. Este semnificativ faptul că primul verset revelat lui Mahomed este faimosul: „Citeşte în numele Domnului tău care a făcut. dar nu unul oarecare. creată în acest scop: omul. Apoi se trece la un ISLAMUL 259 alt episod „biblic". 78. 2). numai să nu vă alunge din rai. 21. totul este punere la încercare pentru fiinŃele implicate în procesul care duce la realizarea proiectului şi. 41. 15. Episodul — eventual. unde are loc această întîlnire. / De la creaŃie ca dovadă a Creatorului la creaŃie ca dovadă a creaturii. 2-3. acesta îŃi este duşman Ńie şi muierii tale. unul dintre numele Profetului. 1). în vederea acestui scop-Ńintă. în afara puterii lui Dumnezeu. dovezile existenŃei lui Dumnezeu pe care le aduce sînt deja înscrise în creaŃie şi în ordinea care guvernează universul creat. 17-21. în legătură cu crearea ei. Mesia nu este aşa de semeŃ. 50. reluată pe larg de către discipolii lor) ca o probă a creării universului de către Dumnezeu. 9-12.7 Textul coranic juxtapune aceste două noŃiuni: „A lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi El n-a născut copil şi n-are tovarăş întru stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le-a orînduit cu orînduială" (25. singurul. asemenea tuturor revelaŃiilor. faŃă de sine însuşi şi faŃă de creaŃie. şi capitolele: 6. aşa cum şi-a obişnuit Biblia cititorii. în ceea ce priveşte „povestirea biblică". căci Dumnezeu e scut îndeajuns. este o reamintire.. 14. Capitolul 20. apelul de a medita la complexitatea. o trimitere de la cel ce a făcut pămîntul şi cerurile înalte" (20. se intitulează „Taha". Facerea de minuni nu este. Dar nu este mai puŃin semnificativ să constatam că reamintirea are ca temă faptul că Dumnezeu este Fătir6. organizatorul propriei sale creaŃii. în sprijinul ideii de mai sus. 169-170). care se va dezvălui prin şi o dată cu finalul-concluzie al acestui univers. supunerea universului şi a multiplelor sale componente faŃă de anumite legi este prezentată (în sens contrar argumentaŃiei lui Epicur sau LucreŃiu. decît pentru a lamuri sau a ilustra. Este chiar baza argumentaŃiei aduse mereu acelora care. ca să ajungi în .10-14). 25. nici chiar îngerii. 6-16. cel Atotputernic. creatura umană are dreptul la un tratament particular. astfel. 39. în special a raporturilor sale de armonie sau de ruptură cu structura şi funcŃionarea unei mecanici universale în cadrul căreia ea reprezintă un element. ca să nu fie servul lui Dumnezeu. Alte proceduri de trezire. unică şi univocă. Totul decurge din această „primă profesiune" conform căreia nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. biblic — nu exista decît pentru a ilustra un discurs edificator ori una sau alta dintre faŃetele acestuia. Coranul. un alt episod evocă minunea lui Moise. 1-3)." (96. [Din conceptul unicităŃii lui Dumnezeu se deduce că universul este dovada creaŃiei înfăptuite şi care se înfăptuieşte potrivit proiectului lui Dumnezeu şi în vederea unui scop. 13. 7. care sînt [aşa de] aproape [de Dumnezeu]" (4.

17. îndurat. aşadar. va deveni minuŃios naturalistă. cîteva capitole mai departe. oare. De fapt. Coranul trece de la relatarea biblică la o evocare extrem de precisă a procesului alcătuirii fiinŃei umane: „Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. dăruiŃi laudei TranscendenŃei Lui (2. din apă lepădată. se vor pomeni alungaŃi din gădina raiului. 260 RELIGIILE LUMII Este. un antecedent al rebeliunii lui Satan atunci cînd s-au arătat contrariaŃi în faŃa „riscului" pe care îl reprezenta acordarea dreptului de a-i Ńine locul lui Dumnezeu pe acest pămînt unuia „care avea să facă stricăciuni acolo şi să verse sînge".au drept Ńintă de atac o fiinŃă creată din lut. apoi l-am făcut sînge închegat şi sîngele închegat l-am făcut carne. şi înŃeles. şi nu despre damnare. Adam a cedat uitării şi lipsei de raŃiune. Adam. cel puternic. Se ştie că relatarea Facerii este reluată de mai multe ori în Coran. de către cititorii Coranului faptul că atenŃia pe care Cartea o acordă speciei umane. apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură şi binecuvîntat fie Dumnezeu. Astfel. Totuşi. aceia dintre descendenŃii lui Adam care vor avea grijă să folosească armele cu care i-a înzestrat milostenia divină nu vor cunoaşte nici rătăcirea. cînd ei erau cu toŃii prezenŃi. Apoi îl alese pe el Domnul său şi se întoarse la el şi-1 ocîrmui. nu va putea considera alegerea sa ca transmiŃător al Cornului drept o pedeapsă. atunci cînd demonstraŃia o cere. Pentru tine este ca să nu rabzi foame în el şi să nu fii gol. 114-122). 38. Adam. cel mai bun făcător" (23. ISLAMUL 261 Evocarea avatarurilor fiziologice ale acestui lichid nu este doar obiect al unor perifraze. apoi l-am aşezat ca o picătură într-un loc sigur. omul a mers mînă-n mînă cu Dumnezeu. 76 şi 7.28)? Cedînd ispitei lui Satan. nu este pe cale să se reveleze în Coranul trimisului său pentru a-i hărăzi chinul şi suferinŃa. 12. cu mult realism: „Şi Noi l-am făcut pe om din lutul cel mai curat.ticăloşie. ieşea la iveală un duşman declarat al fericirii omului: din acel moment.» Şi şopti către el Satan şi zise: «O. Prin faptul că Satan nu a îndeplinit porunca de a se prosterna în faŃa noii creaturi începea să se realizeze marea punere la încercare în cadrul căreia însuşi procesul de creaŃie. Dar în Coran pedeapsa este limitată. crearea omului este prezentată drept fenomenul natural care este. Se vede că episodul cu Edenul are rolul de a constitui un antecedent pentru misiunea lui Mahomed şi. El îi dă o expresie originală. care îi aduce o nouă ocîrmuire. 9 Este important să remarcăm faptul că aderarea este evocată încă din primele versete revelate şi dă titlul capitolului deschis de aceste versete (96. şi camea am făcut-o oase şi oasele le-am acoperit cu carne. este prezentă în toate momentele existenŃei fiecăruia. nu există damnare. Dacă Adam şi soŃia lui nu se „păzesc". atîta vreme cît vor exista. Persiflările lui Satan cu privire la Facere — pentru a-şi justifica refuzul prosternării poruncite de Creator —. 5-8). 61. Se revine astfel la punctul de Plecare: Mahomed. considerată din acel moment în totalitatea ei supusă încercării. Coranul o semnalează nu numai în prelungirea povestirii biblice sau ca extrasă din Biblie şi redusă la valoarea sa de parabolă edificatoare. prin aceasta.9 8Cf. pe cînd el însuşi este creat din foc. Cheia fusese deja oferită: Dumnezeu nu revelează. încă de la crearea lumii. descendent al lui Adam şi succesorul său ca mesager aI lui Dumnezeu. nici pedeapsa.8 Dar. punerea la încercare pe care Dumnezeu a hărăzit-o omului „se fragmentează" în încercări la care sînt supuşi toŃi oamenii. Adam a fixat alŃi termi de scadenŃă gestului său de nesupunere. Care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut. pentru condiŃia umană aşa cum se înscrie ea şi continuă să se înscrie în istorie. Este însă mult mai puŃin cunoscut. sub-liniindu-se faptul că. Apoi 1-a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v-a dat vouă auz şi văz şi inimi" (32. Apoi a făcut urmaşii săi din sămînŃă. Atunci cel ce va urma ocîrmuirii Mele să nu rătăcească şi să nu ajungă în ticăloşie»" (20. 1-4). Şi zise: «IeşiŃi de aici cu toŃii. oare să-Ńi arăt drumul Ia pomul veşniciei şi al stăpîniei. încă de la apariŃia sa. va fi nevoit de aici înainte să Ńină seama de proba ispitei. deşi numai sub aspectul disciplinei. înarmaŃi în mod echitabil cu îndreptările potrivite. El. îngerii nu săvîrşiseră. EvoluŃia acestui umil lichid este evocată. vorba despre punerea la încercare. inclusiv decizia de a-1 crea pe Adam. Această idee este reluată în cuvintele adresate de Dumnezeu lui Adam cînd au ieşit la iveală îndemnurile vinovate ale lui Satan. obiect al unei noi alegeri. 12-14). este prezent riscul pedepsei. ce nu piere?» Şi ei mîncară din el şi li se arătă goliciunea lor şi ei începură să coase asupra lor frunze din grădină şi neascultător a fost Adam faŃă de Domnul său şi a ajuns în rătăcire. nu fusese decît o etapă. unul altuia duşman!» Şi dacă va veni la voi ocîrmuirea de la Mine. Vigoarea . Şi ca să nu fi însetat acolo şi să nu asuzi. Punerea la încercare este însă hărăzită tututor bărbaŃilor şi femeilor.

îmbogăŃită cu o provocare revoluŃionară. într-adevăr — că milostenia lui Dumnezeu face ca răul să fie plătit pe măsură. cum infinit este fiecare dintre atributele lui Dumnezeu manifestat prin aceste semne.polemicii şi realismul medical se conjugă pentru a permite să fie numit fără ajutorul metaforei în patru versete şi în pasaje deosebit de grăitoare. în acelaşi timp. nu mai poate fi vorba de credinŃă atunci cînd convingerea că ai atins adevărul legitimează dispreŃuirea celor care nu l-au atins. care a hotărît aceasta înlănŃuire biologică. Specificitatea islamului în raport cu alte religii constă. Astfel de rătăciri sînt fapta unor spirite şi a unor suflete care şi-au pierdut încrederea în puterea lui Dumnezeu. cel ce va sosi cu siguranŃă. cînd strădania de a merge tu însuŃi pe calea lui Dumnezeu te face să-i consideri duşmani pe cei care Ńi se împotrivesc sau doar îŃi stau în cale. Regăsim această logică. Noi nu sîntem împiedicaŃi Ca să vă înlocuim cu semeni de-ai noştri şi să vă facem [din nou] fără să o ştiŃi. prin tot ceea ce i se întîmplă aici: toate cîte se petrec sau cîte s-au întîmplat în această lume trebuie să constituie pentru supleantul lui Dumnezeu tot atîtea încercări menite să-i permită să-şi măsoare puterea de a recunoaşte semnele lui Dumnezeu. şi multe coborîşuri: atunci cînd ajungerea — sau întoarcerea — la credinŃă nu este însoŃită de conştiinŃa drumului străbătut pentru a ajunge la ea şi de înŃelegere faŃă de cei care nu l-au străbătut. cei ce postesc şi cele ce postesc. cei ce dau milostenii şi cele ce dau milostenii. cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr. Iată deci o logică ce nu vrea să aibă nimic de a face cu evocarea miracolelor sau minunilor. Mai mare decît toate păcatele trecute este păcatul disperării. Aceasta poate explica multe urcuşuri. El nu va fi nici pri-yilegiat. aşadar. asociată evocării acestui strop de apă trivială şi fecundă. de sex. cei ce păzesc ruşinea lor . cei statornici şi cele statornice. credinciosul îi cere lui Dumnezeu însuşi să-i fie mij262 RELIGIILE LUMII locitor pe lîngă Dumnezeu. omul va fi singur. Aceasta spermă care reprezintă onoarea masculului devine astfel obiect de meditaŃie. în capitolul intitulat „Sura celei ce se întîmplă" (al-Waqi'a). a cărei existenŃă este dovada unicităŃii lui Dumnezeu. care precedă referinŃele biblice. după cum nu va fi îngrădit nici de efectul vreunei responsabilităŃi colective. Mai exact. va vedea-o. 57-62). în afară de cele care lasă să se întrevadă ordinea naturală. Există încercări diferite pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie. este interzisă pierderea speranŃei în iertarea divină. fără a le scuza. Cei care se îndoiesc de această sosire. al unei meditaŃii supărătoare. în funcŃie de vîrstă. fiinŃele umane sînt egale. căinŃa este întotdeauna la îndemîna păcătosului: oricare ar fi gravitatea păcatelor săvîrşite. 36-38). 160 şi passim). cei ascultători şi cele ascultătoare. adjectiv substantivizat desemnînd ceasul de pe urmă. cei credincioşi şi cele credincioase. în plus.10 Chiar şi sacrificiul celor ce mor în luptă pentru cauza lui Dumnezeu nu este de folos altor credincioşi decît în măsura în care a servit unei cauze care le este comună. După cum poate explica. necesare în dialogul cu oamenii CărŃii. mai docte. va vedea-o" (99. Voi cunoaşteŃi întîia facere. Cu diferenŃa — enormă. Este şi cazul capitolului „învierea". Ceea ce frapează este faptul că poruncile şi vestirea răsplăŃii sînt întotdeauna adresate bărbaŃilor şi femeilor. care îl privează pe om de o posibilă răscumpărare pe care o înfiorare de credinŃă ar putea-o obŃine (29. Versetul final al capitolului revine Ia tema: Dumnezeu. în locul pe care îl ocupă credinŃa pe scara valorilor. In faŃa acestor încercări ce comportă multiple aspecte. Omul din care Dumnezeu a hotărît să-şi facă „vicar" pe pămînt poate şi trebuie să fie pus la încercare cît va dura trecerea lui prin această lume. 53). n-are El puterea să învie morŃii?" (75. nici apăsat de povara a unei anume moşteniri. 7-8).40). „oare. în timp ce răsplata pentru binele făcut este sporită prin coeficienŃi de înmulŃire (6. Şi cel ce a făcut rău cît un fir de colb. Nu exista mijlocitor: plin de temere. crede omul că va fi slobod? Oare n-a fost el o picătură de sămînŃă vărsată? Apoi a fost sînge închegat şi El a făcut şi 1-a plăsmuit" (75. aşa cum la LucreŃiu ordinea naturală este dovada că zeii Panteonului păgîn nu ar putea interveni în ordinea ce guvernează cosmosul fără a încălca logica şi bunul-simŃ. căci este evident o contestare a ordinii sociale stabilite. In faŃa acestor alegeri succesive. cei umiliŃi şi cele umilite. fiecare încercare este pe măsura forŃelor celui care trece prin ea. semne infinite ca număr. cu o poziŃie strategică: „Oare. Omul apare singur în faŃa dreptăŃii lui Dumnezeu: „Şi cel ce a făcut bine cît un fir de colb. de ce dar nu vă lăsaŃi îndemnaŃi?" (56. sîht interpelaŃi: „Noi v-am făcut pe voi şi de ce nu voiŃi să credeŃi? Ce credeŃi ceea ce vărsaŃi drept sămînŃă? AŃi făcut-o voi sau am făcut-o Noi? Noi am hotărît între voi moarte. Acelaşi lucru cu privire la interdicŃii şi ameninŃări: „Moslemii şi Moslemele. El nu răscumpără.

de profeŃi.. înlocuiŃi. pe de o parte. ale lui Abraha Abisinianul. în îngerii Săi. 264 RELIGIILE LUMII ideii dezvoltate în numeroase pasaje din Coran. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimişii Săi. Aceasta corespunde anului 570 al erei creştine. „prima lună a primăverii") din anul Elefantului. referitoare la „deliciile Paradisului musulman". 19). în modul cel mai sistematic. alte cîteva nume citate în Coran aparŃin profeŃilor trimişi în mod special arabilor şi care nu sînt pomeniŃi în Biblie: Salih. adică întemeietorii celor două religii monoteiste. numai unii puteau şi trebuiau să fie numiŃi în Coran: ei sînt în număr de douăzeci şi cinci. un mesaj nou.oCeea ce înseamnă că revelaŃia coranică. nu va da nici dureri de cap. situaŃie în care ne aflăm cu toŃii. 35). eventual. un personaj istoric. cel de-al doilea element al profesiunii de credinŃă (shahada): „Mărturisesc că Mahomed este trimisul lui Dumnezeu". 73). în acest oraş situat la răspîntie de drumuri. „cel care este informat". şi cu tradiŃia arabă. ISLAMUL 263 femeile fiind şi ele chemate către acest paradis. O fericire despre care se spune că va avea ca principală componentă certitudinea de a fi agreat de Dumnezeu: „Dumnezeu a făgăduit celor credincioşi şi celor credincioase grădini pătrunse cu rîuri pe dedesubt. după cum au numit contemporanii anul în care a avut loc atacarea oraşului Mecca de către trupele. trimis al lui Dumnezeu". Litania mării (Hizb al-Bahr). este o manifestare a dreptăŃii şi milostivirii divine. în acel moment al istoriei acestui oraş. Ei zic: «Noi auzim şi ascultăm. în scriptura Sa şi în trimişii Săi. cei ce-1 pomenesc adesea pe Dumnezeu şi cele ce-1 pomenesc — lor le-a pregătit Dumnezeu iertare şi răsplată mare" (33. Mahomed a murit la 8 iunie 632. El este un profet (nabi. Acolo vor petrece în veci în locuinŃe bune în grădinile Edenului. Iertare pentru noi de la Tine. mai exact. se cunoşteau şi se recunoşteau adoratorii unor multiple şi . învăŃătura coranică referitoare. alături de alŃi cîŃiva profeŃi din Vechiul şi Noul Testament. nici moleşeală (56. este un lucru conform cu echitatea divină faptul de a nu-i lipsi de informaŃii pe candidaŃii acestei încercări. f Ea implică faptul că Mahomed este unul dintre trimişii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a transmite omenirii cuvîntul său. iar pentru fiecare individ însuşi drumul său în viaŃă. nu poate fi înŃeleasă decît ca un element al perfecŃiunii fericirii care va răsplăti virtutea. cele două „profesiuni de credinŃă" au avut o semnificaŃie cu totul deosebită. 10 Această temă este reluată într-o litanie a celebrului mistic Abu-1-Hasan al-Shaduli. în fiecare element al creaŃiei. suveran al Yemenului. Mahomed ibn Abdullah s-a născut în data de 12 raBi'al-awwal. cea de-a treia lună a calendarului arab (etimologic. Coranul insistă asupra faptului că trimiterea unor mesageri. nu ascunde cîtuşi de puŃin elementele care pot să o distingă atît de primele. într-un hadith fiind vorba de o sută douăzeci şi patru de mii! Acest fapt ar putea fi considerat o confirmare a 11 10. deşi îşi proclamă continuitatea în raport cu revelaŃiile iudeo-creştine. anume că mesajul divin este conŃinut în fiecare moment al istoriei creaŃiei. în schimb. şi de către acest personaj. titlu atribuit personajelor a căror misiune se desfăşoară în cadrul unei religii deja existente). Proclamate la Mecca. Propovăduirea. [între â"ceşti mesageri. ceea ce nu înseamnă că este contrar celor care l-au precedat). Moise şi Isus. 24. căci la Tine ne întoarcem!»" (2. „cel care este trimis să transmită o risăla ". după cum vinul. Aceasta reaşază într-o perspectivă justă pasajele cărora atît de des li s-a dat o importanŃă excesivă. ceea ce constituie o justificare şi un început al unei vocaŃii universale. Coranul afirmă că nu există popor căruia Dumnezeu să nu-i fi trimis un mesager. Hud. însă bineplăcerea lui Dumnezeu e mai mare decît aceasta. Deoarece pentru omenire încercarea o constituie însăşi istoria. la credinŃă este versetul final al capitolului 2: „Cel trimis crede în ceea ce i s-a trimis de la Domnul său şi toŃi credincioşii cred în Dumnezeu.11 Profetul subliniază metaforic numărul imens al trimişilor. inclusiv de sex masculin. evocarea prezenŃei unor fiinŃe deosebit de frumoase. pe de altă parte. El este. \_ Mahomed este trimisul lui Dumnezeu Este cea de-a doua profesiune de credinŃă a musulmanului sau. 47 şi mai ales 25. Aceasta este marea fericire" (9. cît şi de cea din urmă. dotate între altele şi cu elefanŃi. \ Un om ca toŃi oamenii. Ele nu aveau să rămînă lipsite de urmări. dar şi un trimis (rasul. pe care a început-o la vîrsta de 40 de ani.. nectarul ideal. Doamne.. nu-i revendică în nici un fel alt statut decît acela de „om. 285).şi cele ce o păzesc. Profesiunea de credinŃă implică faptul că Dumnezeu a adresat umanităŃii şi alte mesaje iar credinŃa în existenŃa acestor mesaje anterioare este parte integrantă a credinŃei în misiunea Iui Mahomed. Shu'ayb. aşadar.

variate divinităŃi. Un fel de modus vivendi făcea să fie acceptaŃi toŃi idolii lor într-un templu unic, Ka'ba (etimologic, „Cub"), obiect de veneraŃie comun şi loc comun de cult. Respectul faŃă de acest „lăcaş", unde se afla Piatra neagră, se impunea tuturor şi se manifesta în special prin celebrarea unui pelerinaj anual. Perioada pelerinajului, ca şi lunile de dinainte şi de după el, erau „interzise" (harăm) sau „sacre": nenumăratele conflicte tribale încetau în acest răstimp. Templul comun îşi avea „pontificatul" său, recrutat din rîndul aristocraŃiei citadine, care-şi împărŃea cele două funcŃii principale: întreŃinerea templului (sadăna) şi aşa-numita siqăya, coordonarea distribuirii printre pelerini a apei puŃului Zamzam, sfintă şi preŃioasă. Acestea erau obiceiuri imemoriale, atît de bine instiruŃionalizate şi legate de organizarea şi administrarea oraşului, încît, în mod paradoxal, chiar şi partizanii credinŃei în Carte, evrei şi creştini, păreau să se fi acomodat cu ele. Ba chiar într-o asemenea măsură, încît Ka'ba adăpostea, în ISLAMUL 265 momentul în care s-a predat Mecca Profetului12, atît o reprezentare a lui Avraam cît şi una a Fecioarei cu Pruncul: aceste reprezentări se aflau în vecinătatea celor peste trei sute de idoli aşezaŃi în templu. PrezenŃa lor semnifica o realistă dar paradoxală „coabitare". Şi mai specific pentru ambianŃa spirituală a acestui oraş este faptul că unii gînditori îşi proclamau independenŃa faŃa de cultele instituŃionalizate şi credinŃa într-un Dumnezeu unic, într-o morală universală. Erau numiŃi şi se autonumeau hunqfa, adepŃii unicelor „valori primordiale". Ei aveau o dogmă ce se reducea la credinŃa în Dumnezeul unic, căreia i se alătura referirea la Avram, fondatorul templului Ka'ba şi purtătorul unui mesaj divin anterior celor ale lui Moise şi Isus, în care credeau aşanumiŃii kita-biyyun, adepŃii religiei CărŃii. în calitate de observatori adesea critici ai decăderii spirituale şi ai delăsării din jurul lor, ei se delimitau atît de idolatri, cît şi de adepŃii religiilor revelate, la care denunŃau degenerescenta şi formalismul lipsit de spirit. Ceea ce nu-i împiedica însă pe unii dintre ei să participe la funcŃiile liturgice pentru care erau desemnaŃi prin titlurile lor sociale — alt indice caracteristic al funcŃionării instituŃiilor din Mecca înainte de islam, comparabile, păstrîndu-se proporŃiile, cu acelea ale unei Rome decadente. Mahomed se naşte şi creşte în condiŃii care îi permit perceperea şi depăşirea acestei varietăŃi şi acestei simbioze. Tatăl său, Abdullah, a murit la Yâthrib, oraş situat la cîteva sute de kilometri de Mecca, ce avea să devină mai tîrziu Madînat al-Rastil (Oraşul Trimisului) sau al-Madîna (Oraşul). Moartea 1-a surprins pe acest negustor în fruntea caravanei sale pe drumul de întoarcere din Siria, unde călătorise curînd după nuntă, însoŃit de tînăra sa soŃie, însărcinată. Copilul 1-a avut ca tutore pe bunicul său, Abdul-1-Muttalib. Acesta 1-a considerat ca propriul său fiu şi 1-a impus ca atare societăŃii de la Mecca, membrii acesteia numindu-1 adesea Mahomed ibn Abdu-1Muttalib. Conform obiceiului, copilul a fost încredinŃat spre creştere unuia dintre acele triburi beduine cunoscute pentru condiŃiile aspre de viaŃă, dar sănătoase, considerate ca propice călirii pentru viaŃă. în acest mediu unde natura nu fusese poluată de cerinŃele vieŃii urbane, limba păstrase simplitatea şi vigoarea pe care viaŃa cosmopolită de la Mecca le atenuase simŃitor. Doica aleasă, Halima, aparŃinea tribului Banu Sa'd, de unde numele sub care este desemnată adesea: Halima as-Sa'dyya. Un amănunt semnificativ, acest nume şi-a păstrat rangul pentru musulmani, deoarece a fost evocat întotdeauna cu mare respect de către Profet, care îi trata pe cei din tribul Banu Sa'd ca pe adevăraŃi fraŃi de sînge.13[Perioada aşa-numită 2 20 ramadan, anul 8 al hegirei, ianuarie 630. Felicitat de către un interlocutor pentru puritatea limbii arabe pe care o vorbea, Mahomed a răspus: „Sînt născut în tribul Quraysh şi crescut de tribul Banu Sa'd: deci unde *§ fi putut deprinde o limbă incorectă?" 266 RELIGIILE LUMII radhă'a (literalmente: alăptare) depăşea în general perioada de alăptare propriu-zisă.'Abia spre vîrsta de şase ani Mahomed a fost redat mamei sale. Apucase" deja să trăiască viaŃa copiilor beduini, în special să păzească turmele, aşa cum făceau copiii de vîrsta lui. Mama sa a murit şi ea Ia scurt timp după ce Mahomed se întorsese la ea. Copilul şi-a trăit primii ani la oraş în casa bunicului său, Abdu-1-Mut-talib. Qr, acest bunic era una dintre marile personalităŃi ale oraşului Mec-ca. El era titularul prestigioasei funcŃii numite siqăya (distribuirea apei) / care îi consacrase rangul printre membrii tribului Quraysh, după cum consacrase preeminenŃa tribului Quraysh asupra cetăŃenilor din Mecca; această funcŃie îi fusese încredinŃată în urma succesului negocierilor purtate cu invadatorii abisinieni care fuseseră pe punctul de a distruge Ka'ba cu ocazia expediŃiei din anul Elefantului, anul naşterii nepotului său, Mahomed. Abdu-1-Muttalib era şi se proclama hanif. Mai mult decît atît: Abdu-1-Muttalib era legat printr-o legătură personală de Avraam. îşi dorise să aibă

numeroşi urmaşi şi îl rugase pe Dumnezeu să-i dăruiască zece fii: facînd legămînt în faŃa lui Dumnezeu să-i dăruiască lui pe cel de-al zecelea fiu pe care l-ar fi avut. Cum Dumnezeu îi împlinise dorinŃa, el considerase, asemenea lui Avraam, că are tragica obligaŃie de a-şi Ńine promisiunea crudă pe care o făcuse. L-au făcut să renunŃe protestele celor apropiaŃi şi astfel s-a lăsat convins că poate, implo-rînd penitenŃă, să se dezlege de un legămînt imprudent şi imoral. Tocmai acest copil al miracolului, tatăl lui Mahomed, a fost cel care, căsătorit de curînd, a plecat în compania soŃiei însărcinate, cu caravana sa, în Siria, şi a murit la Yathrib, viitorul Madînat al-Rasul, „Oraşul Trimisului", înainte de naşterea fiului său. Este imposibil de imaginat ca raporturile nepotului cu bunicul să nu fi fost influenŃate de amintirea acestei încercări divine care i-a marcat atît de profund şi pe unul şi pe celălalt. înclinaŃia reciprocă pe care o manifestau, şi a cărei amintire a rămas atît de vie pentru nepot, şi-ar putea afla în acest fel una dintre explicaŃii... La moartea lui Abdu-1-Muttalib, fiul său Abu Tălib i-a urmat la conducerea clanului şi a „serviciului apei". Tot el i-a succedat ca tutore al tî-nărului său nepot. Fiind şi el tot un hanlf, i-a asigurat copilului o educaŃie asemănătoare educaŃiei propriilor săi copii, una în care formaŃia şcolară a avut de fapt o pondere mică. în schimb, i s-a dat copilului ocazia de a se iniŃia într-o carieră în care excelaseră toŃi membrii familiei sale, comerŃul de caravană. El şi-a făcut aşadar foarte devreme ucenicia în ceea ce priveşte responsabilităŃile unei astfel de îndeletniciri. Astfel încît, o serie de negociatori s-au gîndit să-şi asigure colaborarea lui pentru a le conduce caravanele. A fost şi cazul unei văduve bogate, Khadija bint Khuwaylid, al cărei soŃ avea să devină. ISLAMUL 267 Mahomed avea 25 de ani, iar ea 40. DiferenŃa de vîrsta este îndeajuns de semnificativă pentru a fi semnalată. Este notată de altfel de către toŃi biografii care subliniază la unison tandrul devotament eficient al soŃiei-confidente, căruia îi răspundea ataşamentul lipsit de complexe al tînărului soŃ. Din căsătorie au rezultat mai mulŃi copii, dar nu au supravieŃuit decît: Fătimah, care se va căsători cu Aii, cel de-al patrulea succesor al Profetului, Umm Kalthum şi Ruqayyah, care vor fi date succesiv în căsătorie lui Uthman, cel de-al treilea succesor.14 Perioada de la Mecca. Khadija a fost prima persoană care a crezut în misiunea noului profet. El avea 40 de ani, iar ea 55 cînd Mahomed s-a întors cu totul tulburat de pe muntele Hira15, unde, din cînd în cînd, îşi petrecea cîteva zile şi cîteva nopŃi în meditaŃie. Dumnezeu îl alesese pe el, iar Mahomed se simŃea descumpănit, strivit sub povara acestei alegeri. SoŃia lui 1-a liniştit: oare nu se bucura el, printre compatrioŃii săi, de o bună reputaŃie, datorată sincerităŃii sale, pentru care fusese supranumit al-Amîn? Cum ar fi fost posibil de imaginat că justiŃia divină i-a întins o capcană? Viziunea pe care o avusese nu putea fi o himeră: Khadija a mers şi mai departe. S-a dus să ceară sfatul unei rude a ei, cunoscut ca unul dintre acei huna/a care căutau adevărul. Acesta a afirmat că nu găseşte nici o contradicŃie între textele cunoscute de el şi alegerea divină al cărei obiect era nepotul său prin alianŃă. Omul care venea să le vestească locuitorilor Meccăi acest nou mesaj nu putea fi bănuit a priori de a fi fost împins de nevoie sau de ambiŃie la asumarea rolului de profet. (Aceşti cîŃiva ani din biografia lui Mahomed îi întăresc credinciosului musulman convingerea că Mahomed este un om. Coranul afirmă acest lucru, dîndu-i de mai multe ori lui Mahomed ordinul de a preciza: „Eu nu sînt decît un om însărcinat cu transmiterea unui mesaj", chiar cu riscul de a fi Ńinta sarcasmului fondat pe concepŃii mai „spectaculoase" cu privire la profeŃie. Mai mult decît atît, acceptarea dimensiunii umane este considerată o condiŃie a profeŃiei monoteiste: „Nu se cade omului ca Dumnezeu să-i dea scriptura, înŃelepciunea şi profeŃia, iar el apoi să zică oamenilor: «ServiŃi-mi mie lîngă Dumnezeu!», ci el să zică: «Să fiŃi învăŃaŃi în scriptura pe care o cunoaşteŃi şi vă îndeletniciŃi în ea»" (3, 73). 4 Uthman ibn Affan, aristocrat din Mecca, unul dintre primii convertiŃi. A fost ales în fruntea califatului (în arabă khilăfa, „succesiune") în 644, la moartea lui Omar. A murit în 656, după o domnie marcată de contestaŃiile provocate de prea marea influenŃă pe care o exercitau asupra lui rudele sale omeiade... 15 Este vorba despre un munte situat în vecinătatea oraşului Mecca, actualmente numit Jabal an-Nur („Muntele Luminii"). Aproape de vîrf, mai există încă acea ghar („grotă" sau „peşteră"). 268 RELIGIILE LUMII Coranul respinge astfel argumentaŃia celor care îşi bazează scepticismul pe absenŃa minunilor. Nu numai că Dumnezeu este capabil să-şi încredinŃeze mesajul cui voieşte, dar el a şi trimis numai mesageri care, ca toŃi semenii lor, „mănîncă mîncare şi umblă prin pieŃe"... RevelaŃia suscită, în funcŃie de feluritele temperamente, adeziunea militantă, simpatia sau ostilitatea. Adeziunea s-a limitat la început la rudele apropiate ale Profetului. Dar de la membrii familiei sale, conştienŃi că o „inovaŃie" religioasă bazată pe asemenea principii constituia o ameninŃare a privilegiilor lor clericale, provenea şi ostilitatea. Aceasta a avut consecinŃe grave în momentul în care unchiul Abu

Tălib a murit, conducerea clanului Quraysh revenindu-i altui unchi care nu-1 iubea pe nepotul contestatar: Abu Lahab care, dintr-o dată, s-a văzut şi titular al „serviciului apei" din puŃul Zamzam; el nu s-a mai simŃit obligat să respecte disciplina clanului şi a proclamat că Mahomed nu va mai beneficia de protecŃia familială, în acelaşi an a murit şi Khadija: anul 699 este numit „anul TristeŃii". / Perioada de la Medina.j în aceste condiŃii s-a impus exodul, hegira. împreună cu Abu Bakr16, Mahomed fuge la Yathrib, viitoarea Medina, nnde îl aşteaptă atît cei care au hotărît să creadă în el, cît şi unii care se gîndeau că ar putea tolera o propovăduire ca a lui. însă locuitorii oraşului Mecca nu se simŃeau satisfăcuŃi de exilul la care îi constrânseseră pe perturbatori. Ei le-au reproşat celor de la Medina faptul de a-i fi primit şi au cerut să le fie „extrădaŃi". Această cerere, precum şi violenŃele de care ar fi trebuit să fie însoŃită executarea ei, au sudat noua comunitate şi au făcut din ea o entitate politică. Mahomed cunoaşte în acest moment toate satisfacŃiile şi toate greutăŃile unui conducător de cetate, ale unui şef de stat. Trebuie să organizeze apărarea împotriva atacatorilor. Trebuie să administreze oraşul în funcŃie de complicitatea (pe care singur o ghiceşte sau care i se dezvăluie) dintre unii locuitori ai Medinei şi inamicul din afară. Trebuie să Ńină cont de jocul dublu al unora. Cunoaşte victoria şi înfrîngerea. Cunoaşte diplomaŃia, tratatele. Cunoaşte, în sfîrşit, victoria triumfală o dată cu recucerirea Mec-căi, oraşul care îl respinsese chiar în momentul cînd el îi dăruia o revelaŃie care avea să-1 determine să capituleze. Are loc o adevărată cotitură, după cum subliniază în mod unanim tradiŃia erudită, atît islamică cît şi neislamică, insistînd asupra clarificării revelaŃiei în texte din perioada de la Mecca şi texte din perioada Medinei. RevelaŃia care continuă va răspunde de aici înainte noilor probleme ce se vor pune. Dar, în acelaşi timp, enunŃînd diverse norme pornind de la cazuri 16 Negustor bogat din Mecca, al doilea convertit după Khadija. Este prietenul şi viitorul socru al Profetului, care avea să devină la moartea acestuia, în anul 11 de la hegira (632), primul khcd'ifa (etimologic: „succesor"). A murit în anul 13/634. ISLAMUL 269 particulare, revelaŃia nu-şi va pierde tonalitatea de mesaj divin. Profetul şi tovarăşii săi concep noua situaŃie ca pe o altă punere la încercare la care îi supune Dumnezeu, probă care serveşte Ńelului divin: mesajul dictat, purtător atît de evident al seninului atenŃiei divine acordate peripeŃiilor personale şi colective, prescrie metodele care trebuie adoptate pentru a urma legea divină pas cu pas, Ńinînd cont de schimbările intervenite în viaŃa indivizilor şi societăŃilor (3,4-7). Modul în care exegeŃii au ştiut să pună în valoare aceste indicaŃii a variat, desigur, în funcŃie de varietatea temperamentelor şi circumstanŃelor... DivergenŃele asupra acestui punct esenŃial, şi veşnic actual, s-ar cuveni să fie analizate — şi, astfel, în mod sigur, aplanate — în lumina acestei observaŃii. RevelaŃia continuă de fapt pînă în momentul aşa-numitului pelerinaj de Adio (martie 632) la Mecca, în timpul căruia Profetul rosteşte o predică socotită testamentul său spiritual. De altfel, unele versete din Coran care i-au fost revelate anunŃau apropiatul sfîrşit al misiunii sale: „Astăzi v-am împlinit legea voastră şi am săvîrşit asupra voastră harul meu şi v-am dat Islamul ca lege" (5, 5). A-I SUCCEDA PROFETULUI? ^Profetul a murit trei luni mai tîrziu, în acest al zecelea an de la hegira, la Medina, acolo unde continuase să trăiască. Acolo se află mormîntul său; tradiŃia îndeamnă, dar nu obligă, să-i fie vizitat mormîntul cu ocazia unui pelerinaj la templul lui Dumnezeu unicul. Mahomed nu-şi stabilise succesiunea; majoritatea musulmanilor au văzut în acest lucru un semn divin: comunităŃii de credincioşi îi revenea sarcina de a-şi alege conducătorul.17 Or, această comunitate îi includea pe locuitorii ambelor oraşe, Mecca şi Medina, şi era deci necesar să fie menajată susceptibilitatea tuturor. Atunci s-a recurs la o decizie conformă uzajului din punctul de vedere al fiecăreia dintre părŃi: convocarea Nidwa (Adunare) în care erau reprezentate toate clanurile şi triburile cetăŃii. O primă propunere făcută de cei din Medina a părut celor mai înŃelepŃi plina de ameninŃări faŃă de coeziunea comunităŃii: „Un prinŃ dintre ai voştri şi un prinŃ dintre ai noştri." Aşa încît membrii comunităŃii au primit cu uşurare propunerea lui Omar (care ar fi avut de altfel suficiente atuuri pentru a-şi susŃine propria campanie) de a-1 desemna pe Abu Bakr. Acest om cu experienŃă şi foarte evlavios îl însoŃise pe Mahomed în exod, cînd 17 Un anumit verset a atras atenŃia contemporanilor săi, datorită semnificaŃiei sale de mare actualitate: „Şi Mahomed nu e nimic altul decît un trimis. înaintea lui au murit [alŃi] trimişi. însă dacă ar muri el sau ar fi ucis v-aŃi întoarce iar pe urmele voastre?" (3, 138). 270 RELIGIILE LUMII acesta se hotărîse să emigreze la Medina; Profetul îl însărcinase să conducă rugăciunea cînd ultima

suferinŃă îl împiedicase să o facă el însuşi. Omar, om de stat energic şi riguros, i-a succedat lui Abu Bakr, după moartea acestuia (634). La moartea lui Omar, a existat propunerea de a-1 alege pe Aii, văr şi ginere al Profetului; el a refuzat datorită unor reŃineri, dar şi din modestie. Alegerea a înclinat atunci spre Othman (644). Membru al aristocraŃiei din Mecca, ginere al Profetului, cu legături în cele mai importante familii, el a avut slăbiciunea de a permite anturajului său să aibă prea multă influenŃă în coordonarea afacerilor publice. Acest fapt a nemulŃumit alte familii. Rezultatul: a fost ucis de către un exaltat. Aii a fost ales al patrulea calif. Avea 52 de ani (656). Este neîndoielnic faptul că AH trăise pînă atunci liniştit situaŃia care-i fusese dată. Abia mai tîrziu a apărut, de exemplu, ideea de a se da o interpretare „testamentară" elogiului public şi susŃinut pe care Profetul i-1 adusese lui Aii, cu aproximativ doi ani în urmă, cu ocazia unui incident militar. Aceste cuvinte de susŃinere — cu a căror materialitate toate mărturiile sînt de acord — fuseseră rostite în faŃa trupelor, în urma unei mişcări de contestare datorate severităŃii prea mari a lui AH; după majoritatea comentatorilor, cuvintele respective nu avuseseră drept scop decît stoparea contestaŃiilor dăunătoare disciplinei militare. După secole, unii politicieni au transformat comemorarea lor în solemnitate politico-religioasă.18 Pentru moment, partizanii şi adversarii lui Aii nu aveau altă preocupate decît să observe modul în care noul calif va trata diferitele „dosare"... Primul dosar era deosebit de delicat: pedepsirea asasinului predecesorului său. Problema era foarte spinoasă; apăreau mereu acuzaŃii fictive din partea rudelor lui Othman, faimoşii Omeiazi. Conflictul îşi avea rădăcinile foarte adînc în trecutul arabilor, iar ramificaŃiile sale erau foarte complexe. Abu Sufyan, tatăl lui Mu'awiya, şeful clanului omeiad, fusese un duşman încrîncenat al islamului şi al profetului său. El participase la expediŃiile în care locuitorii Meccăi şi aliaŃii lor se confruntaseră cu Mahomed, aliat cu cei din Medina. Figurase printre cei din urmă apărători ai Meccăi, a cărei predare o negociase, convertindu-se imediat după aceea la islam (630). Ocuparea de către fiul său a funcŃiei de guvernator al Siriei nu fusese pe placul tuturor. Or, tocmai acest fiu, Mu'awiya, era promotorul răzbunării morŃii lui Othman. AH, rezistînd pretenŃiilor acestuia, manifesta în acelaşi timp rezistenŃa împărtăşită de numeroşi tovarăşi ai Profetului faŃă de promovarea puŃin cam prea rapidă printre tovarăşi (şahăba, plural de şăhib) a acestor credincioşi veniŃi în rîndurile lor în ceasul al doisprezecelea. Cele două părŃi au intrat în conflict deschis. în 658, s-a recurs la un arbitraj 18 Această sărbătoare, numită 'Id al-Ghadlr (sărbătoarea BălŃii), după numele Ghadîr al-Khumim („Balta Al-Khumim"), teatru al evenimentelor în 962. ISLAMUL 271 care, prin naivitatea reprezentantului lui Aii, a dus la desemnarea lui Mu'awiya drept calif. Evenimentele anului 658 au fost decisive. Unii musulmani au considerat că arbitrajul acceptat de Aii rezolva problema juridică, dincolo de tot ce s-ar fi putut gîndi în legătură cu valoarea candidaŃilor şi chiar cu desfăşurarea operaŃiunilor. AlŃii au considerat că arbitrajul nu putea pune în discuŃie drepturile lui Aii la sucsesiune. în fine, o ultimă categorie au considerat că Aii greşise acceptînd arbitrajul şi-i negau calitatea de calif. Primii sînt sunniŃii, cei din a doua categorie sînt şiiŃii, iar cei din urmă sînt kharijiŃii. Prima scindare în sînul comunităŃii musulmane capătă astfel o conota-Ńie politică, fapt ce va continua, desigur, să o marcheze, fără a autoriza însă ignorarea conotaŃiilor propriu-zis religioase. Treptat, într-adevăr, revendicarea şiită a alunecat de la dreptul lui Aii de a fi cel de-al patrulea calif, la dreptul său de a-i succeda, fără alegere, vărului său. Acesta a fost un pas pe care se înŃelege că mulŃi musulmani nu l-au putut face, nici chiar atunci cînd împărtăşeau admiraŃia şiiŃilor pentru personalitatea strălucitoare a lui Aii ori împărtăşeau, ba chiar mai mult decît atît, rezervele faŃă de membrii noii dinastii. Considerentul pe care îşi fondau rezerva a fost următorul: conducerea musulmanilor nu trebuia să se bazeze pe ereditatea Profetului tocmai pentru că ea trebuia să se bazeze pe moştenirea lăsată de el... Or, această moştenire era Coranul, al cărui text îi fusese revelat, alături de ansamblul învăŃăturilor sale, numit hadith, extins la ansamblul faptelor sale, numit Sunna19 — de unde denumirea de „sunniŃi". A fortiori, apariŃia revendicării unui „drept dinastic" al moştenitorilor lui Aii a accentuat divergenŃa, ceea ce, printr-o lege a istoriei credinŃelor, a accentuat radicalizările. Recurgerea la desemnarea prin alegeri sau cooptarea deŃinătorului autorităŃii era conformă obiceiurilor arabilor din deşertul Arabiei de Nord. Dar ea a suscitat o serie de rezerve printre arabii de origine sud-arabică şi, mai mult, printre musulmanii de alte origini. Astfel, alimentată de alte tradiŃii sacerdotale şi politice, şi-a făcut discret apariŃia o anumită nostalgie după un mod de transmitere mai „mistică" a cunoaşterii divine şi a autorităŃii aflate în legătură cu aceasta. De altfel, Aii însuşi a fost Ńinta intransigenŃei ultralegitimiste a khariji-Ńilor (etimologic: „secesioniştii"), care îi reproşau faptul de a fi permis să-i fie contestată autoritatea. Aii a fost asasinat de unul dintre aceştia, la Kufa, în Irak, în 661.

Fiul său, Hassan (Hasan) a fost ales pentru a-i succeda. Şase luni i-au fost de ajuns pentru a înŃelege că membrii clanului advers nu vor da înapoi 19 Cf. p. 280. 272 RELIGIILE LUMII în faŃa unui război fratricid, care ar fi fost fatal comunităŃii musulmane. El şi-a oferit abdicarea în favoarea lui Mu'awiya, în timp de Mu'awiya a acceptat la rîndul său limitarea gestului de renunŃare a lui Hassan pe durata propriei sale vieŃi. Hassan şi-a trăit ultimele zile la Medina, ca simplu cetăŃean, şi a murit în 670. Fratele său Hussein (Husayn) i-a urmat exemplul timp de cîŃiva ani. Dar moartea lui Mu'awiya, în 680, i-a oferit un motiv juridic de a repune în chestiune acest modus vivendi. Mu'awiya, care se autointitula deschis primul „rege" din islam, a asigurat succesiunea în favoarea fiului său Yazid printr-un subterfugiu: înainte de a muri, el a obŃinut din partea notabilităŃilor de la Mecca un act de fidelitate faŃă de fiul său. Or, acest fiu era un destrăbălat notoriu. S-au ridicat deci glasuri împotriva unui mod de desemnare a succesorului care făcea ca afacerile statului să ajungă pe mîini atît de puŃin demne de ele. Hussein, la rîndul său, s-a refugiat la Mecca. Acolo s-a lăsat convins că va găsi un sprijin decisiv la Kufa, în chiar locul unde fusese ucis tatăl său. A pornit deci într-acolo, însoŃit de şaptezeci şi opt de tovarăşi, cărora li s-a alăturat pe drum un grup de şase sute de oameni. Ei n-au putut face faŃă armatei regulate, cu mult superioară ca număr şi armament, care i-a înfrînt la Kerbala (Irak), după ce le-a tăiat toate sursele de aprovizionare, în primul rînd cu apă. înfrîngerea a fost marcată de masacrarea tuturor tovarăşilor lui Hussein; au supravieŃuit numai doi dintre copiii săi. Data de 10 muharram a anului 61 de la hegira (10 octombrie 680) marchează o cotitură decisivă în istoria şiismului. Cum aceasta este data unei solemnităŃi religioase, Ashura, această sărbătoare avea să devină pentru şiiŃi un prilej de manifestaŃii spectaculoase de penitenŃă şi doliu.20 Hussein, cel de-al doilea fiu al lui Aii, datorită martiriului cu care a fost aureolat, este recunoscut de către toŃi şiiŃii ca al treilea imam, după tatăl său şi fratele său mai mare. Toată descendenŃa lui a fost asociată acestui destin tragic şi grandios: este o tradiŃie la majoritatea şiiŃilor să declare că toŃi imamii au murit asasinaŃi... Doctrina şiită va extinde apoi semnificaŃia titlului şi funcŃiile imamului. Desemnarea lui, în sensul alegerii, este de sorginte divină şi îi conferă competenŃa de a preciza şi chiar de a amenda şi completa poruncile divine, în vreme ce cuvîntul imam este utilizat de către ansamblul musulmanilor sunniŃi pentru desemnarea persoanei care sta în faŃă (amăm), în primul rînd, în timpul rugăciunii în comun pe care o conduce, fără să o „celebreze", căci această noŃiune este lipsită de sens pentru musulmani. Afortiori, ei nu recunosc nici unei fiinŃe umane statutul de intermediar între Creator şi creaturile sale. 20 Instituirea acestei comemorări este contemporană celei a sărbătorii Id al-Ghadir (962). ISLAMUL 273 Această divergenŃă cu privire la accepŃiunea cuvîntului imam dă sensul opoziŃiei şiit/sunnit, atît din punct de vedere teologic, cît şi istoric. Sunni-tul este convins că legea şi credinŃa sînt definite, în mod suficient, de Coran şi de Sunna. Şiitul este convins de pertinenŃa adevărurilor credinŃei provenind dintro altă sursă: cuvîntul „imamului epocii". Imamul este astfel investit cu atribuŃii care au o cu totul altă dimensiune decît atribuŃiile califilor, succesori, dar nu şi înlocuitori, ai Profetului. De aici importanŃa acordată de şiiŃi „identificării imamului epocii", mergînd pînă la a face din această identificare o condiŃie a mîntuirii credinciosului. DivergenŃa nu se reduce la simple lupte pentru succesiune. Este necesar să se facă distincŃia între, pe de o parte, pretenŃiile unor familii (conducătoare sau nu) la titlul de şerif (sharij înseamnă, etimologic, „nobil"), întemeiate pe o genealogie care ajunge pînă la Profet (este cazul dinastiilor conducătoare din Maroc şi Iordania) şi, pe de altă parte, controversele cu privire la titlul de imam. Chiar dacă, pînă la un anumit punct, se întîm-plă ca aceste două probleme să se confunde. Genealogia descendenŃilor lui Aii, a Alizilor, pune în lumină, fără a se confunda cu ea, cronologia evoluŃiei care a dus la repartizarea actuală a diferitelor ramuri ale islamului în lume; se înŃelege că sînt socotiŃi musulmani toŃi cei care se proclamă musulmani, fără a trece cu vederea opinia altor musulmani despre legitimitatea unei astfel de apartenenŃe. DIVERSELE RAMURI ALE ISLAMULUI: SUNNIłI, KHARIJIłI ŞI ŞUłI Scindarea în trei ramuri care a avut loc o dată cu marea schismă din anii 655-661, pe care istoriografia musulmană o numeşte „Marea discordie", stă la originea actualei repartizări geografice a musulmanilor: sunniŃi (90% dintre musulmani), kharijiŃi (0,2%) şi şiiŃi (9,8%), dintre care majoritatea (80%) se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă diferitele subramuri cu denumirea lor actuală; în total, aproximativ douăzeci de subramuri — apărute la diverse date, între care unele foarte recente — sînt reprezentate în zilele noastre în mod inegal în diferite regiuni ale lumii.

PredominanŃa sunnismului Cele patru şcoli sunnite înglobează singure 90% dintre musulmani: malekismul (Maghreb, sudul Egiptului, Africa occidentală), hanefismul (predominant în Turcia şi în Ńările care au fost sub dominaŃie turcă, altele decît Maghrebul şi Egiptul, unde nu constituie decît o minoritate), şafiis274 RELIGIILE LUMII mul (majoritar în Indonezia, Malaysia, Filipine, prezent în Egipt, Caucaz, Asia Centrală, Yemen şi Palestina) şi hanbalismul (Arabia Saudită şi Qatar). Fondatorii acestor şcoli au trăit ori şi-au desfăşurat activitatea în secolele al VHI-lea şi al IX-lea. QadyanŃii şi lahoriŃii, separaŃi din ahmadiŃi (al căror întemeietor a murit în anul 1908), nu totalizează mai mult de 500 000 de fideli. în general emigranŃi originari din sub-continentul indian şi instalaŃi în Africa de Vest, apartenenŃa lor la islamul sunnit este adesea constatată sau cel puŃin privită cu suspiciune. KharijiŃii: specificitate şi dinamism IbadiŃii sînt urmaşii acelor kharijiŃi, ultra-legitimişti, care au încetat să-1 mai susŃină pe AH în 657; ei chiar l-au combătut, imputîndu-i faptul că a acceptat ca problema conducerii comunităŃii musulmane să facă obiectul unor negocieri între simple fiinŃe umane. Ca urmare a derutei provocate de dezamăgirea suferită, ei cred, asemeni şiiŃilor, în necesitatea existenŃei unui imam al întregii comunităŃi musulmane sau, la nevoie, pentru fiecare dintre grupurile sale constituante; dar acest imam este „ales în conclav secret" de către respectiva comunitate şi nu trebuie să îndeplinească nici o condiŃie legată de origine. Numărul lor se ridică în prezent la circa două milioane; sînt majoritari în Oman, în Algeria populează oazele din zona Mzab, iar în Tunisia o parte a insulei Djerba. Rigorismul puritan al kharijiŃilor îi determină să îi excludă din islam pe păcătoşii vinovaŃi de încălcări majore, după cum îi împinge să se revolte împotriva puterii nelegitime sau exercitate în mod nelegitim: aceasta a făcut ca, de-a lungul istoriei, ei să fie vîrful de lance al cîtorva revolte populare, chiar populiste. Acelaşi rigorism i-a făcut pe kharijiŃii din Djerba şi Mzab să fie, secole de-a rîndul (potrivit unui destin care îl aminteşte pe cel al quakerilor), comercianŃi şi oameni de afaceri reputaŃi, atît în Ńara lor de origine, cît şi în coloniile unde au emigrat, datorită dinamismului, onestităŃii scrupuloase şi solidarităŃii lor. Varietatea diferitelor ramuri ale şiismului ŞiiŃii pot fi clasificaŃi potrivit unui criteriu istorico-teologic, data apariŃiei credinŃei lor fiind legată, pe bună dreptate, de evenimente „genealogice". ToŃi recunosc într-adevăr statutul de imam al lui Aii, precum şi nevoia comunităŃii umane de a avea un imam în viaŃă, singurul acreditat pentru a arăta calea cea dreaptă, fie interpretînd Scripturile, fie (în măsuri diferite, în funcŃie de ramurile şiismului), aducînd completări autorităŃii principale. Toate şcolile recunosc că descendenŃa lui Aii este îndreptăŃită să exercite această autoritate. în privinŃa celor doi fii ai lui Aii, Hassan şi ISLAMUL 275 Hussein, nu există nici o divergenŃă. Cu atît mai mult cu cît circumstanŃele tragice ale morŃii lui Hussein i-au creat o aureolă de martir. Dincolo de aceste considerente, au existat mai multe scindări, bazate pe diferenŃele de interpretare atît a statutului imamului, cît şi a modului său de desemnare. KaysaniŃi şi mukhtariŃi: primogenitură Alizilor. Adoptînd o logică de primogenitură în clanul Alizilor, kaysaniŃii şi mukhtariŃii au considerat că Hussein ar fi trebuit sa-1 aibă drept succesor nu numai pe fiul său, dar şi pe fratele său născut după el, Mahomed ibn al-Hanafiyya, născut din cea de-a doua căsătorie a lui Aii încheiată după moartea primei soŃii, Fatima, fiica Profetului. Astfel, ei se opuneau celor care considerau că dreptul la succesiune ar trebui să se limiteze la copiii născuŃi de Fatima, adică la descendenŃii Profetului însuşi. Această mişcare nu şi-a atins scopurile: imediat după moartea lui Mahomed ibn al-Hanafiyya a avut loc între adepŃi o scindare semnificativă. Unii au făcut legămînt de credinŃă faŃă de unul dintre descendenŃii săi, alŃii au afirmat că „imamul rămăsese ascuns" şi că, în consecinŃă, comunitatea continua să trăiască sub autoritatea lui, aşteptîn-du-i întoarcerea la sfirşitul vremurilor. Ei inaugurau astfel o doctrină care avea să adîncească falia care îi separă pe sunniŃi de şiiŃi. Doctrina imamului ascuns avea să capete forme mai sofisticate o dată cu apariŃia celor două mari ramuri ale şiismului: cei care cred că această „apoteoză" este legată de cel de-al şaptelea imam (septimani) şi cei care o cred a fi legată de cel de-al doisprezecelea (duodecimani). Zaydismul: un şiism raŃionalist. între timp, a luat naştere o formă de şiism care s-a separat şi se separă continuu de trunchiul de bază: zaydismul, majoritar în prezent în nordul Yemenului. SusŃinătorii acestei doctrine au considerat că, circumscrisă descendenŃei Fatimei, regula succesiunii în ordinea primogeniturii trebuia prioritar respectată, iar apoi se Ńinea seama de drepturile celui mai în vîrstă; astfel, la moartea fiului lui Hussein, Zayn al-Abidin, cel de-al patrulea imam, zaydiŃii l-au recunoscut ca succesor pe decanul de vîrstă al familiei, respectiv pe fratele născut imediat după el, Zayd. ZaydiŃii (cunoscuŃi şi sub numele de partizanii celui de-al cincilea imam) sînt încă majoritari în

prezent în nordul Yemenului. înaintea instaurării regimului republican în această Ńară, dinastia conducătoare se proclama urmaşa unui descendent al Fatimei, prin Hassan, ceea ce, potrivit regulii de primogenitură, se opunea dreptului celui mai vîrstnic. De altfel, există şi alte elemente distinctive ale dogmei zaydite. Puternic marcată de raŃionalismul mu 'tazilit, ea limitează preeminenŃa descendenŃilor lui Aii şi ai Fatimei la un drept, condiŃional, de a exercita funcŃia de imam: este necesar ca desemnarea lor sa aibă loc şi pe baza unor calităŃi morale şi intelectuale. Astfel, într-un anumit moment istoric poate exista 276 RELIGIILE LUMII un imam, în alt moment pot exista mai mulŃi, iar în altul nici unul. De altfel, zaydiŃii neagă eventualilor imami orice capacitate de cunoaştere supranaturală şi orice putere miraculoasă, ceea ce îi apropie de sunniŃi şi îi distinge de şiiŃii partizani ai celui de-al şaptelea şi respectiv al doisprezecelea imam (septimani şi duodecimani). Septimanii: un mănunchi de minorităŃi contrastante. Aceştia, după cum arata şi numele, recunosc şapte imami succesivi, adică după cel de-al patrulea imam Zayn al-Abidin (mort în 712), pe fiul acestuia Mahomed al-Baqir (al cincilea imam), pe nepotul acestuia Ja'far al-Sadiq (al şaselea imam, mort în 765). Stră-strănepotul lui Husseîn, Ismail, menit să devină cel de-al şaptelea imam, a murit în 762, cu trei ani înainte de moartea tatălui său. De aici o problemă de „succesiune": cel de-al şaselea imam îl desemnase ca succesor pe fiul său mai mic, Musa al-Kazim. în numele dreptului celui mai vîrstnic, o fracŃiune a şiiŃilor a apărat drepturile primului născut al fiului celui mare, cel de-al şaptelea imam, Ismail. Deşi reprezintă o minoritate în sînul unei minorităŃi (circa un milion faŃă de un miliard de musulmani cîŃi există în prezent), partizanii celui de-al şaptelea imam — sau ismailiŃii — au jucat un rol important în istoria islamului, mai ales în istoria imaginii islamului. Fiecare dintre ramificaŃii, uneori chiar infra-mi-noritară, a avut rolul său în această istorie. Fastul fatimid si particularismul druz. Există o legătură între ismailiŃi şi fatimizi (909-1171) care au domnit la Mahdia, apoi la Kairouan, în Tunisia, înainte de a-şi stabili o nouă capitală, Cairo, înfiinŃată în anul 969. Acestei dinastii îi aparŃine califul al-Hakim (mort în 1021) care s-a proclamat dumnezeu şi, sub acest titlu, şi-a marcat atotputernicia prin revocarea Coranului şi, în paralel, prin distrugerea Sfîntului Mormînt de la Ierusalim. El şi-a găsit un epigon în persoana lui Darazi, eponimul actualilor druzi din Palestina, Siria şi Liban, unde au jucat şi mai joacă un rol politic important, avîndu-i ca figuri de referinŃă pe şefii clanului Jumblat. Din ramura lor derivă o formă de cult ce afirmă în termeni proprii divinitatea lui Aii, Ali-ilahi (partizanii lui Ali-Dumnezeu), reprezentata de cîte-va mii de adepŃi în Irak şi Iran. Haşşaşinii: un ordin conspirator. Mai tîrziu, în timpul conflictelor dinastice care au marcat sfîrşitul dominaŃiei fatimide (1094), a început să se contureze o mişcare cunoscuta în epoca respectivă sub numele de Fidăiy-ya (literal: oamenii sacrificiului), Batiniyya („oamenii adevărului interior, ezoteric") sau Ta'limiyya („oamenii fideli doctrinei"), dar pe care europenii o cunosc sub denumirea de „secta asasinilor" (de la hashshashîn, literal: „consumatori de haşiş") ai cărei şefi succesivi au fost desemnaŃi cu ISLAMUL 277 numele romanesc de „Bătrînii muntelui". Partizanii acestei credinŃe aveau ca obiectiv triumful cauzei ismaelite autentice (cea pe care o susŃineau ei, ramura nizari) în faŃa unui ismaelism declarat ilegitim, cel reprezentat de cealaltă ramură a Fatimizilor, musta 'li, din care descind sulaymaniŃii, instalaŃi actualmente în Yemen, şi dandiŃii, grupaŃi în Gujarat, în India. Secta practica o îndoctrinare sistematică a adepŃilor săi (îndeosebi a celor pe care îi pregătea pentru misiuni teroriste), un fel de spălare a creierului, în care folosirea drogului trebuie să fi avut un anumit rol, însă cu siguranŃă mai mic decît cel descris în povestirile romanŃate ale lui Marco Polo, care se bazau pe informaŃii din auzite (el a traversat regiunea în 1271). Se înŃelege că membrii grupării ta'limiyya, fideli vocaŃiei lor băti-nite (ezoterice) nu s-au consacrat cu toŃii şi nici în exclusivitate formării acelor „comandouri" ale morŃii. Ei au creat şi biblioteci, încurajînd cercetarea ştiinŃifică: ismaelismul considera cosmologia şi ansamblul ştiinŃelor universului ca o etapă, ca o formă a cunoaşterii lui Dumnezeu. Gruparea agha-khan. Din ismaelismul septiman (nizari) se consideră că fac parte membrii grupării agha-khan. Ei sînt recunoscuŃi ca succesorii celui de-al şaptelea imam „divinizat", sub denumirea de gruparea agha-khan după titlul acordat strămoşului lor Aii Shah de către un şah al Persiei care intenŃiona să facă din Ńara sa locul de întrunire al şiiŃilor septimani, aşa cum era deja pentru şiiŃii duodecimani. Ei împărtăşesc convingerea celorlalŃi şiiŃi că sarcina de a preleva aşa numitul khums (o cincime din venitul fiecărui credincios) îi revine reprezentantului imamului (chiar dacă nu are de

în mod semnificativ. propovăduind şi promiŃînd o împărŃire mai justă a fericirii. Hafez al-Assad. Răshidun („Califii ortodocşi"). a cărui descendenŃă este îndepărtată de la succesiune pentru simplul motiv că el a murit înainte de a putea deveni imam. dacă nu mai există qarmaŃi. adeziunile cele mai numeroase şi mai semnificative din punct de vedere politic au avut loc în favoarea ramurii duodeci-male a şiismului. semnalăm faptul că în epocă circula zvonul că Fati-negociaseră această restituire. cuvintele lui Mu'awiya prin care s-a declarat „primul rege al islamului" au fost interpretate şi ca o marcă de modestie. exista însă fără îndoială o anumită înrudire între doctrina lor şi cea a nu-sayriŃilor.. grup etno-religos căruia îi aparŃine actualul preşedinte al Republicii Arabe Siriene.. care pentru ei este Musa al-Kazim. prospera dinastia fatimidă. începea să se dezvolte o altă formă de şiism. El a dispărut privirilor oamenilor. care. al căror nume este legat de fondatorul sectei. începînd chiar cu această lume. pe linia descendenŃei lui Musa al-Kazim. obicei instituit după tragicele evenimente sîngeroase de la Kerbala. de unde au adus Piatra neagră.. mergîndu-se pînă la reducerea nearabilor la un statut de muwalla' (literal „vasali"). suveran deosebit de evlavios care. aflaŃi sub tutela unui waliyy („suzeran" sau cel puŃin „naş"). desigur. aceasta repunea în discuŃie contestările ancestrale privind raportul de inegalitate a averilor şi condiŃiilor sociale.. Această măsură extremă nu a constituit obiectul unei revizuiri decît sub domnia celui de-al optulea calif omeiad (Umăr ibn Abd el-Aziz). pînă la cel de-al doisprezecelea imam. sînt destul de numeroşi. consideră „închisă" afilierea la confesiunea lor).. Acesta din urmă nu a murit. la poruncă o dăm înapoi. în timp ce alte ramuri ale şiismului septiman se marginalizau. de segregaŃie au fost durabile şi resimŃite ca atare în mod durabil. într-o primă etapă. un fel de non sum dignus. repliindu-se pe poziŃii etno-centriste teoretizate chiar de unii dintre ei (este cazul Druzilor. în numele doctrinelor septimane.. Lor le este caracteristică şi credinŃa că imamii s-au succedat. apăruŃi în secolul al X-lea şi din care derivă actualii AlaouiŃi. din 685. numit alImam al Mahdi al-Muntazar („Imamul cel bine îndreptat şi aşteptat") întruchipare a lui Dumnezeu. conform dreptului celui mai vîrstnic. QarmaŃii. irakianul Hassan Qarmat. fundaŃiile. islamizarea a fost însoŃită într-adevăr de o preponderenŃă etnică a arabilor. Cu condiŃia. precum şi un mod de viaŃă în raport cu responsabilităŃile lor de gestionari ai acestui patrimoniu.21 Sub primii Omeiazi. QarmaŃi şi AlaouiŃi: Egalitarism mistic. Iar pentru a sugera complexitatea 278 RELIGIILE LUMII problemelor actuale. de secole. Primesc de la adepŃii lor sume considerabile care le finanŃează activităŃile. Aveau s-o înapoieze abia douăzeci de ani mai tîrziu. declinîndu-şi pretenŃia de a continua o perioadă profetică sau post-profetică încheiată cu cei patru Khu-laja." Pentru a oferi o imagine a complexităŃii problemelor istorice. Ceea ce ne face să ne întrebăm dacă şi alte forme. Duodecimanii din Iran: un şiism majoritar.administrat un stat secular). şiismul a fost într-adevăr adăpostul „teologic" al musulmanilor nearabi. 21 Aceştia din urmă nu ascundeau faptul că întemeiau un regim politic. permiŃîndu-şi luxul de a însoŃi gestul de restituire de un „tract" elocvent: „Din poruncă am luat-o. ca reacŃie la politica arabocentristă a Omeiazilor. DESCENDENłA IMAMILOR Quraysh Abdu Manăf Abdu-Shams Hashim i Abdu-1-Muttaiib Clanul Omeiazilor I Abdullah Mahomed I Fătimah -------1------------------1------------------1 Abu-Tălib Abbas Abu-Lahab (eponimul Abassizilor) 1 Aii I 3 Hussein . semnalăm faptul că. care trebuie să creadă în continuare că sînt încă îndreptaŃi de către el. mai subtile. în momentul în care. de a considera că nici o fiinŃă umană nu putea aspira la o asemenea demnitate. căci au ajuns să controleze teritorii deloc neglijabile în Arabia şi Bahrein. Au rămas întipăriŃi în memoria musulmanilor datorită raidului întreprins la Mecca (930). fratele lui Ismail. a interzis să i se aducă injurii lui AH de la amvon. Ei nu au reprezentat doar o ameninŃare ipotetică. Din acest punct de vedere. Duodecimanii nu diferă de septimani numai în privinŃa identităŃii succesorului celui de-al şaselea imam. După căderea Fatimizilor.

Mai tîrziu. Profetul cerea să fie consemnată revelaŃia pe măsură ce îi era dezvăluită iar el o transmitea. hojjatolis-lam (argumentul islamului). de Sunna. dezbătută de-a lungul secolelor. între care musulmanul distinge în mod absolut Coranul. întemeierea unei republici islamice. devenită în 1935 Iran. dintre care cele pe care le-au stabilit fondatorii diverselor şcoli (madhhab). s-a văzut în situaŃia de supunere totală faŃă de „primarii de palat" ereditari: buyizii. ayatollah (semnul lui Dumnezeu). dinastia safavidă a ajuns la putere în Persia (15011732) şi a revendicat o linie de filiaŃie cu imamii: a promovat şiismul duodeci-man de la statutul lui minoritar la statutul de religie de stat pe care 1-a şi păstrat. Dar nici ISLAMUL 281 un moment spusele Profetului nu au fost confundate cu textul coranic. religiei islamice i se atribuie patru „izvoare" sau „fundamente": Coranul. Aceasta din urmă cuprinde hadîth (literal. aflată în decadenŃa. Abasizii— ajunşi la putere în 732 graŃie sprijinului conjugat acordat de mişcările şiite şi ale curentului shu Tibiyya („naŃionalism") — s-au arătat cel puŃin toleranŃi în privinŃa difuzării ideilor lor. însă mai există şi alte lucrări foarte apreciate. făcute uneori la cererea tovarăşilor şi apropiaŃilor Profetului. „Compendiul autenticului") şi Muslim (mort în 261/875). tradiŃia Profetului. Sub ultimul monarh al ultimei dinastii (cea fondată în 1925 de Reza Pahlavi). între 932 şi 1055. termen tradus în general prin „TradiŃie" (etimologic: „Conduita" Profetului. totalmente sui-generis de mujtahid. şiiŃii. în fine. Persia. a fost aceea de a discerne dacă această ierarhie trebuia să se supună puterii politice sau să o supună. Or. textul revelaŃiei transmise Profetului. Cei mai cunoscuŃi tradiŃionalişti sînt incontestabil Bukhari (mort în 256/870). dar interzicea notarea propriilor sale cuvinte. a fost teatrul unei evoluŃii moderniste care urmărea acordarea priorităŃii puterii monarhice asupra ierarhiei religioase. Cele două lucrări ale lor sînt numite al-Şahlhayn („Cele două autentice"). a devenit o modalitate clasică de a caracteriza o şcoală de gînditori (madhhab. Primele două izvoare sînt „Scripturile". titlu pe care însă adepŃii săi şi mass-media occidentală i-1 acordau şi continuă să i-1 acorde chiar şi după moartea sa. Aceste spuse şi fapte au constat adesea în interpretări ale textului cora-nic. „vicar" al imamului) — ayatolahul Ruhollah Khomeyni (1902-1989). pe care masele i-au identificat cu toate aspiraŃiile lor naŃionaliste şi egalitariste. în 1979. ei au avut ideea multor măsuri instituŃionale şi culturale care au dus spre această situaŃie. îşi exercita autoritatea asupra fidelilor prin intermedierea. în perioada imediat următoare morŃii Profetului (şi. domn). în comparaŃie cu celelalte şcoli. de altfel. Celelalte două izvoare sau fundamente sînt de fapt metode: ijtihăd (etimologic: „efort" de reflecŃie) şi ijma' (etimologic: „unanimitate"). „vorbele". fiecare în funcŃie de metoda sa de clasificare. ci şi impusă. nu numai admisă. consensul şi reflecŃia. „spusele") şi faptele Profetului. „oameni care întreprind strădania (ijtihăd) de a căuta adevărul". fiecăruia dintre izvoare. a institu-Ńionalizat ierarhia propriu-zis ecleziastică a mujtahizilor care avea în frunte un Nă'ib alImăm (literal. care refuza să i se atribuie titlul de imam. dinastia. . Alcătuirea textului Coranului s-a făcut pornind de la aceste „note".. „orientare") în funcŃie de ponderea pe care a acordat-o. etimologic: „manieră de a merge". Un punct esenŃial al dogmei lor îl constituie faptul că Imamul ascuns.i 4 Zayn al-Abidin 2 Hassan Mahomed ibn al-Hanafiyya (linia kaysaniŃilor si mukiitariŃilor) 5 Mahomed al-Baqir I Ja'far al-Sadiq Zayd (linia zaydiŃilor) Ismail (linia septimanilor) 7 Musa al-Kazim 8 Ali'Ridha 9 Mahomed al-Jahwad 10 Aii al-Naqiy 11 Hasan al-'Askari 12 Mahomed al-Mahdi (imam ascuns) 280 RELIGIILE LUMII într-o a doua etapă. după „apoteoza" sa. literal. a unei ierarhii. Aceşti călăuzitori au titluri ce le evocă atribuŃiile şi competenŃele: mollah (stăpîn. Problema. aşa cum o stabileşte şi o relatează TradiŃia). urmînd indicaŃiile sale). Lupta s-a sfirşit în favoarea propovăduitorilor religiei. autor al lucrării Jămi'alŞahîh (literal. IZVOARE ŞI FUNDAMENTE în mod obişnuit.. în timp ce hadith a fost scris după metode 22 corespunzătoare unei moşteniri exclusiv şi în mod deliberat orale.

drept o sursă ezoterică. considerat la nivelul colectivităŃii sau individual. plural de khabar. Analiza dreptului cutumiar. Pentru uşuli. şi punerea ei în aplicare împreună cu învăŃăturile Scripturilor. aşa cum a cules-o el însuşi. un model de imitat. 22 Metoda riguroasă a culegerii şi evaluării autenticităŃii spuselor adunate duce la o clasificare a hadith în mutawtir (recurent). se inspiră din lucrările lui Ja'far al-Sădiq (669-765). au dat naştere unor sisteme juridice şi morale care frapează prin extinderea lor şi deschiderea către un principiu esenŃial: „legile" după care funcŃionează societăŃile umane trebuie să fie „îndeplinite" şi „cercetate" în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca „legile" naturii. în ordine. strănepotul lui Aii. dintre care credinciosul trebuie să îşi aleagă un călăuzitor. modalităŃile şi limitele exercitării acestei reflecŃii personale. „făcut accesibil"). respectiv autorităŃile de la Medina care fuseseră martore. Primii consideră că autoritatea „călăuzitorului" se limitează la reproducerea a ceea ce a fost deja enunŃat de către imami. pluralul de 'aşi. Din 1792. orientările date de dreptul cutumiar şi interpretarea personală a jurisconsulŃilor: în ambele cazuri. Ruptura s-a produs între akbari (deŃinătorii de akhbăr. însoŃită de un tratat defiqh intitulat al-Muwatta (literal. să existe cel puŃin cîte o şcoală pentru fiecare ramură a şiismului: una dintre cele mai cunoscute. în rîndul sunniŃilor — adică al acelei majorităŃi a musulmanilor care perpetuează opŃiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunităŃii musulmane drept o problemă de moştenire după cum au refuzat să accepte că însuşirea dogmei şi a Legii ar trebui să se bazeze pe sursele ezoterice — şcolile sînt în număr de patru. ale vieŃii Profetului. extinde „consensul" (ijmă') la ansamblul comunităŃii ISLAMUL 283 musulmane. raporturile cu societatea sînt aşadar tot atîtea puneri la încercare a discernămîntului. conduce spre mai bine" starea comunităŃii). de dezvoltare şi diferenŃiere. în virtutea rutinei. devenită în 1935 Iran. CredinŃa în funcŃia de intercesori şi de dascăli ai imamilor. Pentru om. şahih (exact). a aşa-numiŃilor nă'ib („vicar": era titlul ayatolahului Khomeyni) şi a membrilor ierarhiei mujtahizilor. a adoptat doctrina uşuli. el consideră ijmă '-ui (unanimitatea) ca pe un consens al autorităŃilor pe care le cunoştea. ele fiind recunoscute şi recu-noscîndu-se reciproc. fiind bine înŃeles faptul că dezbaterea este limitată la cercul muj-tahizilor. hasan (bun) şi da "if (slab) în urma identificării fiecărui element al aşa-numitei silsila (lanŃ) a isnăd-uhii (faptul de a sprijini atribuirea unor spuse cuiva) printr-o veritabilă procedură de „apel la recuzare": redutabilul tajrih ce evocă sarcina „avocatului diavolului" în procesele intentate cu prilejul canonizării. pe baza cărora îi este permis să-şi edifice propria autoritate. autorizaŃi să practice ijtihad (efortul de reflecŃie personală) care îi îndreptăŃeşte să constituie marja 'at-taglîd (punct de referinŃă. în plus. „informaŃie transmisă") şi iişuli (deŃinătorii de uşul. în acelaşi timp. Recurgerea la ijtihad capătă sensul mai larg de „analogie" (qiyăs) căreia i se asociază criteriul de istihsan („alegerea lucrului mai bun"). 282 RELIGIILE LUMII Nu este însă de mirare ca şiismul duodeciman a fost zguduit de întrebări privind cadrul. sau martore directe ale unor martori. contemporanul său (născut în 700 la Kufa. şi mort la Bagdad.. pozitiv. s-a produs şi o altă ruptură între gîndirea religioasă şi gîndirea progresistă sau doar pozitivistă. Dar s-a arătat mai sensibil faŃă de riscurile pe care le-ar prezenta o prea mare marjă de interpretare: a acordat o mai . dar. Acest magistrat din Medina a lăsat o culegere de hadîth (faptele şi spusele Profetului). adică drept semne ale Creatorului. Prin urinare. nu este de mirare că există o şcoală kharijită corespunzătoare curentului care a dat naştere mişcării de secesiune în urma concesiilor făcute de AH. mujtahid-ul nu trebuie decît să reŃină principiile. de asemenea.Şcolile Este de la sine înŃeles că disensiunile majore pe care le-am evocat au stat la originea unor şcoli de gînditori diferite. în Irak. El inaugurează metodologia recurgerii la izvoare: întîi Coranul şi Sunna. ceea ce a avut drept urmare o rupere totală de credinŃele şi ritualurile sunnite. „fundament. Persia. model de imitat) pentru credincioşi. în 767). „Cel Simplificat". Abu Hanifa. datorită acestei calităŃi septimanii şi duodecimanii îl consideră drept cel de-al şaselea calif şi. Ash-Shăfi'i (mort în 820) s-a situat pe o poziŃie de arbitru între cele două şcoli anterioare. Cea mai veche şcoală a fost întemeiată de Malik ibn Anas (mort în 795). De notat că „PărinŃii întemeietori" au avut cu textele izvoarelor o relaŃie pe care nu o dezvăluie comportamentul de membri ai confesiunii care consideră că respectă textele interzicînd tocmai acel „efort" care le-a animat demersul. datorită autorităŃii sale ştiinŃifice. ba chiar de a o modifica. Există principii constante care au determinat modul lor de apariŃie.. criteriu precizat mai tîrziu prin noŃiunea de istişlăh („alegerea a ceea ce ameliorează. fapt ce implică reflecŃia şi nu supunerea. apoi. atrage după sine faptul că aceste autorităŃi au competenŃa de a interpreta Legea Divină. Este la fel de normal. prin întărirea considerabilă a autorităŃii religioase. principiu"). cea care reflectă credinŃele şiiŃilor duodecimani.

însărcinat cu interpretarea şi aplicarea dreptului religios. „succesori") ai tovarăşilor Profetului. că textul coranic este o creaŃie a lui Dumnezeu." Interpretarea lui în sens limitat permitea rezervarea dreptului la ijtihăd (efort de interpretare) pentru tăbi 'un (cei care îl urmaseră pe Profet) şi pentru tăbi 'u-t-tabi 'In (cei care îi urmau pe cei care îl urmaseră pe Profet). Mai riguros în privinŃa judecăŃii personale. musulmani şi nemusulmani. în particular. Ibn Hanbal a fost urmat. potrivit exemplului pe care îl oferiseră fondatorii primelor şcoli. dar s-a limitat doar la „învăŃaŃi" {'ulamă'. ultimul şef de şcoală recunoscut. Fundamentalismul wahhabit a fost fondat de Ibn Abd el-Wahhab (1115-1201/1703-1787). a repartizării puterilor. din ce în ce mai bine acceptată. apoi sînt cei care le urmează şi apoi sînt cei care vin după ei. de unde vine termenul „ulema". şi cele ale suveranului (amîr. Diverse circumstanŃe istorice au dus la repartiŃia geografică pe care o putem observa astăzi. precum şi comunităŃi kharijite. Dar ansamblul sunniŃilor recunoaşte legitimitatea interpretării teologiei şi legii islamice în conformitate cu învăŃăturile unuia sau altuia dintre cei patru şefi de şcoală. explicînd-o cu un hadith: „Comunitatea mea nu va fi niciodată unanimă în privinŃa unei erori. în mod semnificativ.mare importanŃă ideii de consens. el considera că trebuie să se recurgă la ea doar în caz de necesitate. unde există de asemenea şi importante comunităŃi hanafite moştenitoare ale populaŃiei otomane. textul coranic nu este un atribut al lui Dumnezeu. pregăteşte conştiinŃa musulmană să denunŃe în comportamentul uman tot ceea ce l-ar putea face să alunece spre „asociere". această şcoală nu a căpătat dreptul de a fi recunoscută drept tradiŃională de către ansamblul comunităŃii sunnite. să afirme că islamul este incompatibil cu laicitatea. Se pot imagina resorturile psihologice şi intelectuale ale unei astfel de atitudini. lumea musulmană a fost foarte profund marcată de resur-genŃa hanbalismului. în această cale a rigorii. în sens etimologic „fără oprelişte". „savant"). Acest mod de gîndire s-a combinat. Shafi'ismul este larg reprezentat în Orientul Mijlociu şi Extremul Orient. „vizibil"). a cărei doctrină oficială este wahhabismul. acest faimos shirk care este păcatul de neiertat.. „politică"). de către za-hiriŃi (partizani ai ideii de zăhir. cu separarea. „aparent". In mod paradoxal. el s-a opus opiniei. paradoxal. este pluralul pentru 'ălim. literal. însărcinaŃi cu conducerea afacerilor CetăŃii (siyăsa. In schimb. care a căpătat caracter oficial prin adeziunea califului abasid alMa'mun. acest „tratat de bună înŃelegere" între autorităŃile religioase era însoŃit de o limitare a iniŃiativei simplilor credincioşi şi de o întărire a supunerii lor faŃă defuqahă ( plural defaqih. dacă se ia în consideraŃie faptul că puterea crezuse posibil să o impună ca pe o interpretare „a sa". această viziune musulmană. strămoşul eponim al actualei familii aflate la putere în Arabia Sau-dită. Ahmad ibn Hanbal (mort în 855) este. în contradicŃie cu ideea „increării Coranului". în islam— cel puŃin în . fie ea şi deductivă. în virtutea privilegiului pe care l-au avut. Hanefis-mul domină în Turcia şi printre diversele populaŃii turcofone. în fond tipic laică. increat precum Dumnezeu însuşi). „domn") şi ale celorlalŃi oameni de stat. De aici denumirea de mujtahid mutlaq (interpret „absolut". rezultate din cele care şiau găsit refugiul în zona Mzab din Algeria şi în insula Djerba din Tunisia (altele sînt implantate şi majoritare în sultanatul Oman). „învăŃat"). referitoare la „Crearea Coranului" (care afirmă. se spunea. Dar se poate vedea deopotrivă la ce ar duce în alte circumstanŃe politice fidelitatea faŃă de demersul lui Ibn Hanbal. Aceşti discipoli ai lui Ibn Hazm (384^456/994-1064) au radicalizat atitudinea de respingere a interpretărilor batinite prea înclinate spre a căuta în spatele sensului literal un sens băŃin („ascuns"). a deschis calea apariŃiei unor situaŃii care i-au determinat pe unii. Excluderea de către islam a oricărei „participări" a omului la divinitate. acela de a fi tăbi'un („urmaşi". Dar. „doct".. „nelimitat") care li se dă şi care îi situează ierarhic deasupra lui mujtahid („interpret" fără epitet) ceea ce oricare alt musulman poate fi. „uşa ijtihăd-ulm s-a închis". în care amir-u\ nu putea interveni fără a risca să-şi atragă cele mai grave acuzaŃii cu privire la tradiŃionalismul lui. Se înŃelege totuşi şi din aceasta că fondatorul spera să imprime o dinamică de adaptare a normelor religioase şi legilor sociologice. s-a conturat astfel un „domeniu rezervat" al acestor fuqahă." în acelaşi timp. în acest sens. fiind cuvîntul lui Dumnezeu. cronologic. era deseori invocat un hadith: „Cei mai buni oameni ai poporului meu sînt cei din generaŃia mea. excludere ce decurge dintr-o concepŃie vigilentă cu privire la transcendenISLAMUL 285 Ńa divină. Acest demers era justificat la origine prinŃr-o dorinŃă de a da o lectură directă Coranului şi Sunnei şi o anumita libertate exegezelor. Sînt recunoscute de asemenea validitatea şi legitimitatea efortului lor de deducŃie personală (ijtihăd). După aceştia. şi depăşit. între funcŃiile sociale ale faqîh-ului. După cum se întîmplă adesea în istoria religiilor. „evident". el s-a aliat cu Mahomed Ibn 284 RELIGIILE LUMII Sa'ud. noŃiunea de ijmă' a căpătat o definiŃie mai largă şi mai riguroasă: s-a extins la toate comunităŃile din toate epocile. Malekismul este de departe majoritar în Maghreb.

însuşi acest concept de „ulema" a fost. Cu toate acestea. au exclus oare legitimitatea unei lecturi diferite şi. Asemenea culegeri există. îşi recunosc însă dreptul de a nutri faŃă de interpretările lor o veneraŃie care ar trebui să constituie privilegiul exclusiv al textelor fondatoare. Coranul. un simplu om. a dogmei şi Legii. sau fundament. întregului corp de clerici şi în exclusivitate lui. unde menŃionarea numelui de Mahomed. Dacă religiile CărŃii. deoarece textul este vorbire transcendentă — orice lectură diferită de a lor.). Timp de douăzeci de ani. tentaŃia de a-şi asigura alianŃa învăŃaŃilor („ulema"). nu Ńin de concepte în întregime superpozabile. limitat la ansamblul celor care aparŃineau unei comunităŃi. care nu se confundă cu prima. extins la „ulema" din orice altă comunitate. Or. pe de alta. a textelor fondatoare? Aceste întrebări pot da o idee despre complexitatea problemelor pe care le ridică statutul scripturilor în islam. Primind calificarea de a dirija popoare şi suverani. aceste texte se prezintă ca texte de inspiraŃie divină.. relaŃia învăŃaŃilor religioşi şi a oamenilor care propovăduiesc religia cu ceilalŃi membri ai comunităŃii musulmane ar putea degenera într-o relaŃie tipică pentru raportul dintre cler şi credincioşi. cu toate consecinŃele ce decurg: pentru credincioşii care aspiră la putere. Ei refuză dreptul de a imita marile elanuri novatoare ale prestigioşilor lor înaintaşi. mai mult decît atît: cine * Legătură între credincioşii de pe pămînt. Ele constituie o altă sursă. au cărŃi sacre. foarte reale şi foarte capabile de a trezi admiraŃia şi de a stimula vocaŃiile. căruia i se alătură rolul său de mesager. Aceste texte erau apoi consemnate de tovarăşii şi apropiaŃii săi pe materialele ce le stăteau la îndemînă şi de care dispuneau persoane pe care nimic nu le predestinase unei funcŃii sacerdotale: notau pe pergament uneori. Nu este o culegere despre ceea ce a făcut sau a spus Profetul. Aceasta înseamnă de fapt că s-au dat puteri depline de interpretare. datorită faptului că reflexul de prudenŃă faŃă de inovaŃie a devenit mai puternic decît elanul către progres şi înnoire. nu constituie un îndemn la a-1 diviniza. tentaŃia de a interveni în lupta pentru putere susŃinînduşi candidaŃii care corespund propriilor lor interese. şi Coranul. 286 RELIGIILE LUMII este calificat pentru a legitima sau autentifica o lectură. sub imperiul unei revelaŃii divine. nu fără a băga de seamă că prima lui datorie era să le păstreze în propria sa memorie. re-fuzîndu-se — în numele respectului purtat unei literalităŃi intangibile. pentru aceştia din urmă. pe de o parte. pentru că opinia lor. eventual prin subordonarea lor. este supusă condiŃiei de acceptare unanimă din partea colegiului (cît se poate de real şi periculos de nedeterminat) „confraŃilor" lor. „ulema" din epoca şi din Ńara lor. Deoarece şi-au rezervat şi dreptul de a-i coopta pe alŃi savanŃi asemenea lor. un om care avea conştiinŃa faptului că este un om. El le-a transmis pe măsura revelării lor. sau vor să o păstreze. nu există taina sfintă şi deci nu există nici un ritual de conferire a unui ordin care să dea dreptul de iertare a păcatelor. Evanghelia. chiar în literalitatea lor. se prezintă ca o carte a „revelaŃiei".. Acelaşi lucru în privinŃa mărturiei de credinŃă. din Purgatoriu şi din cer (n. grija plină de respect cu care sînt culese bucăŃile de hadith nu lasă loc confuziei între vorbirea profetică şi revelaŃia divină. Este o distincŃie majoră. aceşti învăŃaŃi cunoscători ai religiei se văd neputincioşi cînd este vorba să predice şi să gîndească reforma.t. pe de o parte. şi. în schimb. cu care musulmanul afirmă că are atîtea afinităŃi. dar cel mai adesea pe materiale mai puŃin potrivite . CORANUL Perioada de revelaŃie: Număr de „capitole" (sure): Număr de versete: Număr de cuvinte: Număr de caractere: Capitolul cel mai lung: Capitolul cel mai scurt: 612-632 114 6 536 99 400 3 116 670 282 versete 3 versete Coranul reprezintă integralitatea a ceea ce musulmanul consideră a fi făcut obiectul unei revelaŃii pentru Profet. pe de altă parte. separat de Coran: este vorba despre hadith. Coranul Specificitatea statutului scripturilor în religia islamică se află în miezul tuturor întrebărilor pe care le pune islamul şi pe care şi le pune. nu rareori se întîmplă ca recuzarea ijtihăd-ului sau autorului lui (mujtahid) să se datorească unei neconcordanŃe cu textele fondatoare. monopol al primelor două generaŃii. pentru a fi credibilă. am văzut deja că activitatea acestor învăŃaŃi era limitata la fructificarea ijtihăd-ului primelor două „generaŃii" de tăbi'un şi tăbi'u-t-tăbi'în. în cadrul fiecărei comunităŃi. iar pe de altă parte. a ascultat dictîndu-i-se texte.islamul sunnit şi sub rezerva celor semnalate în expunerea unor doctrine şiite — nu există o „comuniune a sfinŃilor"*. adesea ignorată: Biblia. Din motive istorice. Neputincioşi în dublu sens: pe de o parte pentru că sînt excluşi de la dreptul la ijtihăd mutlaq („interpretare absolută"). Această problemă naşte o alta: textele fondatoare. fie ea şi literală.

nu a avut întotdeauna perspicacitatea de a crede în ele şi. 1-5) Aceasta „vestire" este însoŃită de tot ceea ce o face să fie „gravă". mesaje emise prin creaŃie şi prin fiecare dintre creaturi. de aceea se insistă atît de mult pe deosebirea lui de orice alt mesaj uman. Iată aceste cuvinte. desigur. căci Acela care îi porunceşte să citească este însuşi Acela care este autorul oricărei lecŃii. lucru ce trebuie luat în consideraŃie în sensul cel mai strict: analfabetismul său. Ele sînt „inaugurale" mai degrabă decît augurale. literal. Dacă istoria omenirii este bogată în lecŃii. care primeşte învăŃătura coranica începînd cu cea mai fragedă vîrstă. Domnului tău care a făcut. pentru ca o lectură integrală să fie posibilă. în plus. mai ales. De asemenea. ale căror urme s-au păstrat. 288 RELIGIILE LUMII ToŃi observatorii sînt de acord: Coranul este omniprezent în viaŃa fiecărui musulman. de către singur Dumnezeu. după o astfel de şedinŃă de lecturi individuale şi paralele. la o dată la care alfabetul arab data de cel ISLAMUL 287 mult un secol. ci şi literare. la prezent — prin fiecare „concepŃie". prezenŃa. şi urmarea statutului pe care Coranul însuşi şi-1 asumă în numeroasele versete în care se întrepătrunde textul cu metatextul şi care fac să se spună că cel mai bun prezentator al textului său este Coranul. Dumnezeu nu doreşte ca oamenii implicaŃi în procesul „creaŃie-punere la incercare-judecată". Această învăŃătură este constituită din semne. se obişnuieşte. nici perseverenŃa de a-şi păstra credinŃa. în felul acesta.. Profetul era analfabet. iar textul este deosebit de comentariul la text. este pentru că Dumnezeu ia creat pe oameni capabili să adune datele cunoaşterii. deplină. că este chemat să primească un mesaj. printre componentele acestei creaŃii." Se stabileşte astfel raportul între noŃiunile care aveau să rămînă inseparabile de această nouă autoritate divină: crearea de către Dumnezeu. El este cel ce (ne)-a învăŃat [să purtăm] condeiul. astfel încît. în acel univers în care forma scrisă a ştiinŃei era un lucru excepŃional. apoi să conserve mesajul respectiv şi să-1 adune. a tot ceea ce există. să fie încredinŃate fascicole de Coran celor care participă la astfel de ceremonii (un fascicol reprezentînd o treime din ansamblu). aceea de „comerciant" foarte apreciat. Se poate imagina efectul pe care 1-a putut produce asupra mediului său aflarea primelor cuvinte care i-au adus la cunoştinŃă acestui bărbat matur. Exegeza coranica. după cum tot ea marchează şi evenimentele nefericite. khatm. „cariera" sa de dinainte de perioada profetică. se recita în cor o rugăciune prin care i se cere lui Dumnezeu acceptarea strădaniei duse la îndeplinire şi iertarea pentru toate greşelile şi omisiunile comise eventual. este dusă la bun sfîrşit o „lectură integrală" (khitma). încît. a făcut pe om din sînge închegat. Semnele respective aparŃin aşadar tuturor timpurilor şi locurilor: profeŃia. sa îl „citească". dar. căci Coranul Ńine să facă distincŃia între mesager şi auguri: „Citeşte! în numele Domnului tău. „. este împiedicată să greşească acea castă în care nu are deloc încredere noua . însoŃită sau nu de un mesaj avînd forma şi statutul de Carte. Ele le arată creaturilor ce primesc învăŃătura varietatea şi unitatea creaŃiei manifestate în toate creaturile şi în fiecare dintre ele. 1-a învăŃat pe om ceea ce n-a ştiut!" (96. este evident că omul. nu numai pe teme teologice.unei redactări ce avea să se dovedească îndelungată şi dificilă. plămădire înainte de naştere: acest strop de „sînge închegat" este la originea naşterii fiecărei fiinŃe umane: este miracolul unei geneze veşnic reîncepute a omului. Este prezent în educaŃia copilului. nu este decît un semn privilegiat printre aceste semne. şi este separată cunoaşterea lui de interpretarea lui. dar „de nerespins" de către cel ales să o asculte. Lectura lui integrală. în acelaşi timp. a făcut pe om din sînge închegat! Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun. proces reeditat la infinit de-a lungul istoriei — să Poată spune că nu au fost avertizaŃi.23 Această veneraŃie este. Căci Coranul reprezintă continuarea şi confirmarea definitivă a mesajelor transmise anterior omenirii: mesaje ale altor cărŃi. nu este un indiciu al unei slabe educaŃii. Acest har care li s-a dat este o misiune la care ar trebui să mediteze şi pe care ar trebui să o considere în paralel cu alt dar pe care Dumnezeu li 1-a făcut — sau mai degrabă li—1 „face". Coranul este punct de referinŃă pentru orice conversaŃie. destinatarul tuturor acestor semne. imagine a unei geneze a universului — asemănare tradusă prin repetarea verbului „a face".. în aproximativ o oră.24 Coranul trebuie să rămînă la adăpost de orice alterare. fără a fi bătrîn. O asemenea insistenŃă se justifică prin grija de a feri Cuvîntul divin de orice deformare. Fiecare persoană citeşte partea care îi revine. prin ea se celebrează momentele festive. a unor creaturi care sînt venite să primească învăŃătura Creatorului unic. este întotdeauna. Or. mai ales în Africa de Nord. între altele. contrazice o astfel de interpretare. VeneraŃia faŃă de text este atît de mare. aceste persoane erau puŃin instruite. „o ducere la îndeplinire". care a făcut.

ca să-1 citeşti asupra oamenilor în răstimpuri. cu perspicacitatea sa. ascuns". cum spun zahiriŃii. At-Tahrir wa t-Tanwir („Eliberarea şi luminarea"). De unde recurgerea Ia ironie în tratarea acestei teme. încadrarea revelaŃiei în limba şi vorbirea arabilor ar putea beneficia de abordarea „intelectuală" pe care o sugerau consideraŃiile referitoare la „în-stelarea textului" şi la eşalonarea „lecŃiei" coranice. Rezultă de la sine că cele două „şcoli". 290 RELIGIILE LUMII acelor asbăb an-nuzul („motive ale revelării") este consacrată acestui subiect. fiecare dintre ele pretinzînd că numai ea îl respectă cu adevărat.. „ştergere"). cît şi prin „referentul" său. 106-107) Este un fapt. zăhir — ea implică faptul că orice element al discursului coranic trebuie 23 Inclusiv greşelile de pronunŃie constînd în „asimilarea unor sunete neasimilabile sau disimilarea unor nedisimilabile". acela că profeŃia a însoŃit. băŃin — ea implică existenŃa unor sensuri ascunse pe care omul. Coranul stigmatizează hegemonismul şovin a cărui prezenŃă paralizantă se ghiceşte şi de o parte şi de alta.25 Textul şi numai textul. 119). unii adepŃi ai religiilor CărŃii au invocat această eşalonare pentru a pune în discuŃie originea divină a textului coranic. Coranul răspunde: eşalonarea era necesară pentru a înrădăcina autoritatea în suflete. Pentru zahiriŃi — partizani ai „aparenŃei". ca şi a altora: zadarnicele subtilităŃi invocate pentru refuzarea unei predicaŃii divine care l-ar plasa pe om deasupra responsabilităŃilor sale. Mai mulŃi autori au preferat acestei metode recurgerea puŃin prea grăbită la explicarea prin naskh (literal. 2 şi 13. timp de douăzeci de ani. sar putea sugera o sinteză." (17. Şi. îndemnator. dar şi de sensul sau sensurile pe care i le conferă prezenŃa şi poziŃia sa în alte contexte. pentru a pune în valoare binecuvîn-tarea divină pe care o reprezintă alegerea limbii lui. observabil". unicul miracol. „eşalonare" în timp a revelaŃiei? Acesta este un element important al exegezei coranice. Acest demers nu ar trebui să pară prea îndrăzneŃ în inovaŃia propusă. şi l-am trimis rînd pe rînd. nu Ńin de limba în care a fost revelat mesajul divin: „Şi de am fi facut-o [Cartea] Coran barbar [în limbă străină] ar fi zis ei: «Dacă nu sînt ticluite semnele . s-au acuzat reciproc. ba chiar că s-ar cuveni imitată. ca şi omoloagele lor din sînul altor familii spirituale. Dar lista popoarelor care nu au ştiut „să păstreze" este foarte lungă. meandrele unei vieŃi omeneşti. 1984. trebuie să se Ńină seama de sensul pe care i-1 conferă poziŃia sa în contextul avut în vedere.religie: casta „clericilor" (75. deoarece sîntem siguri că îl deŃinem în integralitatea lui. pentru a apăra legitimitatea acestei alegeri. din păcate mai degrabă celebri decît într-adevăr cunoscuŃi. este chemat să le decripteze. O veritabilă ştiinŃă. Această intangibilitate. 16-20). La aceasta. este textul Coranului. Mai mult decît atît. ca şi pentru Profetul însuşi. Căci pentru fiecare musulman. şi cu un auditoriu nearab. a „ceea ce este interior. MTE. a „ceea ce este vizibil. Pe baza lucrărilor unor exegeŃi de valoare. Şi Coranul l-am împărŃit noi. încă din timpul vieŃii Profetului. Unii au indus din cunoaşterea motivelor un pretext pentru restrîn-gerea valorii paradigmatice a discursului coranic. 32 volume. literal. Coranul îşi revendică raportarea la civilizaŃia arabă atît prin „semnificant". de lipsa de respect pentru textul divin. întru cîtva prea abuziv invocată şi care dă posibilitatea învăŃaŃilor să aleagă acolo unde structura „înstelată" ar impune alte perspective. Numeroase versete subliniază faptul că noua autoritate se instituie prin exprimarea într-o arabă clară şi elocventă (41. Oricare ar fi interlocutorul. cea a lui Mahomed. dar atunci să fie întregul text. Una dintre caracteristicile Coranului a fost revelată încă de la primele exegeze: este aşa-numitul tânjim (literal „înstelare"). Ne gîndim la foarte frumoasa exegeză a lui Tahar ben Achour. Pentru a interpreta fiecare termen întîlnit. 24 în primul rînd Adam care s-a dovedit a „nu fi capabil de constanŃă" (20. Tunis. inimitabilitate (i 'jăz. 37). chiar pe tine te-am trimis numai ca vestitor. ISLAMUL 289 luat ă la lettre. „faptul de a reduce la neputinŃă") a Coranului a fost şi este înŃeleasă în chipuri diferite. adică dispersarea „în stele" a termenilor şi noŃiunilor. într-adevăr. Pentru batiniŃi — partizani ai „esenŃei". în afara legilor naturii. Rezultatele la care ajunge ea au fost utilizate în scopuri uneori divergente. Această „rugăciune de la sflrşitul lecturii" figurează de asemenea în încheierea oricărei ediŃii a corpusului coranic. şi în adevăr s-a coborît el.. Şi în adevăr l-am trimis pe el [Coranul]. de numeroase ori Coranul polemizează pe aceasta temă cu un auditoriu de cultură exclusiv araba. pretinzînd că s-ar putea mai degrabă (tocmai pentru că motivele au fost arătate) admira expansiunea normativă căreia îi face loc anecdota. în cursul istoriei. fără adăugarea vreunei semnificaŃii ca rod al deducŃiei. Cu atît mai important cu cît. cum poate fi neglijată invocarea de către Coran a acelui tartîl. permiŃînd ilustrarea învăŃămintelor coranice prin exemple concrete: „. ştiinŃa 25 înŃelegem prin aceasta o depăşire şi nu eclectismul rigid din care se hrănesc prea adesea adepŃii obstinaŃi ai concilierii lipsite de nuanŃă. pentru că ea ar înlătura orice pretext de deznădejde ori de vanitate.

Tratarea datelor provenite din ambele surse este aceeaşi. Astfel. învăŃătura coranică. cu excepŃia episodului lui Iosif. sclerozat de formalismul sacerdotal. Cu această unitate de măsură trebuie evaluate „referirile" la Biblie. Textul coranic este formulat de aşa manieră încît să trezească conştiinŃele ori să le readucă la vigilenŃa de care eventual s-au îndepărtat. Altele se referă la un fond de înŃelepciune anteislamică. Demon-strînd că noua învăŃătură păstrează din valorile străvechi ceea ce ele au acceptabil. condamnînd înverşunarea conservatoare în termeni care fac din ea furie neputincioasă şi imoralitate. 59). au constat în instituirea. un incontestabil ecumenism pe care îl transmit multe versete. descoperirea care se doreşte a fi împărtăşită este aceea a unui fond comun. tocmai pentru că sînt determinaŃi de o infinitate de condiŃii spaŃio-temporale. El mobilizează tot potenŃialul limbajului 292 RELIGIILE LUMII în vederea acestei treziri. 31). ca şi în altele. . pe măsura „transmiterii treptate". Lui Dumnezeu nu-i este nimic ascuns pe pămînt şi în cer. cu preocupările ISLAMUL 291 comunităŃii musulmane. vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni frică pentru ei şi nu se vor întrista" (2. nu fără a-i asigura toate şansele la o informare care să-1 facă apt pentru o judecată echitabilă. Coranul însuşi a ridicat această problemă: „Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El. Aceştia vor fi chemaŃi din loc depărtat»" (41. Aceasta pentru că episodul nu este niciodată evocat decît pentru a da ocazia rostirii unei predici sau învăŃături. căci Dumnezeu e puternic. a putut fi semnalat. Nu este Dumnezeu afară de El. întărind ceea ce a mers înainte. se întîlnesc în valori comune. Acest efort evoluează în paralel cu un altul: dialogarea cu adepŃii celorlalte două religii ale CărŃii. veşnic. a unor trăsături de comportament. însă în urechile celor ce nu cred este surzenie şi el [Coranul] este orbire pentru ei. este urmărită învăŃătura care trebuie desprinsă. cel viu. Acestui demers i se atribuie chiar meritul de a ridica la rang universal conştiinŃe care erau Ńinute departe de o asemenea deschidere prin particularismul tribal şi de clan. fie iudei. Pentru ca acest şir nesfirşit de învăŃături să încapă în volumul CărŃii. Acest ecumenism se asociază cu o chemare la recentrarea aceloraşi practici şi dogme în jurul credinŃei în transcendenŃa şi clemenŃa divină cărora Ie răspund dreptatea şi solidaritatea oamenilor. cînd ei nu sînt cu toŃii la fel. prăfuit de rutină. pe cînd el [Mahomed] este arab?» Spune: «El este pentru cei credincioşi o ocîrmuire şi un leac. sau creştini. Unele par împrumutate din scrieri iudaice sau creştine posterioare textelor fondatoare. în acest context se pune problema ambivalenŃei unor versete ale Coranului sau. care depăşeşte cercul celor trei religii ale CărŃii. cel mai semnificativ este episodul referitor la Cei Şapte AdormiŃi din peşteră (18. înglobînd şi alte familii spirituale: „însă cei ce cred. în schimb. în primul caz. El este acela care v-a făcut în mitrasuri precum a voit. obiceiuri şi cutume proprii peninsulei arabe. a trebuit ca virtualită-Ńile semantice ale fiecărui element al textului să poată fi multiplicate în raport cu fiecare dintre celelalte elemente ale textului. naraŃiunii acordîndu-i-se o funcŃie ilustrativă.sale! Oare în o limbă barbară. Este adevărat că limbajul adoptat faŃă de evrei şi creştini s-a armonizat. în mod direct şi nedisimulat. fiziologice şi psihologice.* Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu vor fi greu pedepsiŃi. Unele prescripŃii coranice. mai exact. Nu este mai puŃin adevărat că aceste măsuri tactice au fost în mod constant depăşite de sentimentul că oamenii de bună credinŃă sau. El a trimis Tora şi Evanghelia acum de nainte ca îndreptare pentru oameni şi a trimis Furqanul. De altfel. 44). va fi regăsit acelaşi episod sau fragmente ale sale „înstelînd" în diverse capitole. se poate răzbuna. a cărei revelaŃie s-a întins pe durata a douăzeci de ani. oamenii cu o credinŃă bună. ca şi în al doilea. pentru a ne exprima mai precis. Precum acesta. sau sabei dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine. De aici. căci Dumnezeu e ştiutor. însă ele nu sînt avizate în ele însele şi nici nu pretind a reproduce sau a completa relatarea originală. ciudat este faptul că se doreşte ca toŃi oamenii să poată avea acelaşi drept la această trezire. de exemplu. fond asupra căruia o nouă privire ar avea efectul de resuscitare. înŃelept" (4. chiar dintre acelea al căror caracter novator. Acest scop a fost de a-1 pune la încercare pe om. Dumnezeu creatorul a vrut să creeze cu un anumit scop. 8-25). Este adevărat că există relatări biblice în Coran. relatările coranice nu sînt toate legate de Tora sau de Evanghelii. Textul coranic face în mod explicit ca acest lucru să fie remarcat: „Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor de dinaintea voastră şi să se întoarcă spre voi. în acest punct. revoluŃionar chiar. cel puternic şi înŃelept. Căci este vorba despre învăŃătură şi morală şi numai despre asta. nici un alt episod biblic nu este reprodus in extenso. că adaptează ceea ce aceste valori au adaptabil învăŃătura coranică respectă de fapt ataşamentul legitim al individului faŃă de rădăcinile sale. El a trimis asupra ta scriptura în adevăr.

însemnătatea acestui hadith ne este transmisă sub diferite forme. Bucureşti. versiunea românească. 294 RELIGIILE LUMII atenŃie comentariului Profetului care se încheie astfel: „Dacă este sincer.El este acela care a trimis asupra ta scriptura. ca şi din multe altele. să tragă un folos „pedagogic". Ea nu implică nici o idee de «paternitate divină». Islamul. ce li se predau la kuttăb (şcoli cora-nice). p. mereu aceeaşi: „Asta e tot?" La care."26 Asta înseamnă a nu preŃui savoarea ironică — oh. dania (zakăt). Astfel putem citi: „Pentru un musulman viaŃa religioasă constă. Ele sînt în acelaşi timp o „punere la încercare". se cramponează de cele ambivalenŃe. „dacă este sincer". acelea sînt maica scripturii. asemănătoare.t. vizitatorul puncta enumerarea cu o întrebare. col. ci mai degrabă simplitatea naivă a atitudinii sale şi credinŃa pe care aceasta o presupunea. Una dintre cele mai pitoreşti rămîne aceasta: un om simplu. iar cei ce sînt tari în pricepere zic: «Noi credem în aceasta. postul din luna ramadan (şawm) şi pelerinajul comunitar la Mecca (hajj). în îndeplinirea celor cinci obligaŃii rituale stabilite de Lege şi denumite «stîlpii islamului» (arkăn ad-din). Dumnezeu fiind Domnul în faŃa căruia personalitatea credinciosului nu există decît în virtutea unei convenŃii juridice. rugăciunea (şa-lăt). nota 3. deosebire între adevăr şi minciună. Dar versetele clare pentru unii nu sînt în mod necesar clare şi pentru alŃii. Profetul şi-a făcut datoria de a-i enumera „cei cinci stîlpi". aceea de a nu se sinchisi de credinŃa omului de jos. 1993. ci numai Dumnezeu. la ansamblu. La sfîrşitul enumerării. însă nu înŃeleg tîlcuirea ei. Unii dintre observatorii islamului au redus această imagine. căci „sufletele pervertite". în ea sînt unele semne răsvedite. în esenŃă. versetele clare şi cele ambivalenŃe se pot inversa în funcŃie de starea de spirit sau de „schimbările de dispoziŃie". ^Versetele Coranului constituie o graŃie divină în aceeaşi măsură în care sînt un ajutor pe calea descoperirii unui adevăr care este el însuşi izvor de mîntuire. Unii dintre musulmanii din diverse epoci. cu atît mai puŃin oamenii simpli. Nu ritualismul acelui om de rînd îi atrăgea aprecierea Profetului. uneori în versuri mnemotehnice. exista şi vor exista întotdeauna versete clare şi versete ambivalenŃe pentru un cititor sau altul. mai ales. Mai mult decît atît. ISLAMUL 293 de a spune. Acest veritabil „mod de întrebuinŃare" a Coranului de către Coran arată că aceasta Carte are valoare universală şi este valabilă pentru toŃi oamenii din toate timpurile. fiecare are dreptul la partea sa de versete clare şi de versete ambivalenŃe. acest comentariu trimite la un alt lucru evident: „stîlpii islamului" sînt în număr de cinci. Astfel că nici un act nu e considerat îndeplinire a unei obligaŃii rituale dacă nu aparŃine unui subiect care a făcut mărturia că „nu există dumnezeu în afară de Dumnezeu" şi că „Mahomed este trimisul lui Dumnezeu".» însă aşa cugetă numai cei pricepuŃi" (3. Humanitas. Au existat. Profesiunea de credinŃă l Primul stîlp este shahăda. 1-5). în acest sens. Metafora trimite în esenŃă la un hadith: „Islamul este edificat pe cinci [stîlpi]".). vor şti să-şi ia din întîlnirea cu versetele clare forŃa * O altă denumire a Coranului.65 (n. după ce întîlnesc versete clare. îndepărtîndu-se cu atît mai mult de calea de acces către înŃelegere şi mîntuire: dimpotrivă. chiar puŃin nătîng. omul pune aceeaşi întrebare referitoare. oamenii adevăratei cunoaşteri. atunci cînd se vor izbi de neclaritate: „Noi credem pentru că totul vine de la Dumnezeu. contrar celor „doar pe jumătate pricepuŃi". a nu acorda suficienta 26 Dominique Sourdel.Profetul răspundea invariabil: „Da. p. de această dată. a venit să-1 întrebe pe Profet despre obligaŃiile sale. cf. i se dă acelaşi răspuns. „profesiunea de credinŃă". care învaŃă despre ei din manuale dintre cele mai elementare. au ignorat adesea ironia unei pedagogii care viza chemarea la umilinŃă a discipolilor pe care privilegiile situaŃiei lor i-ar putea atrage în mrejele uneia dintre cele mai periculoase ispite ale spiritului religios. altele sînt numai pilde. Omul pleacă spunînd: „Pe Dumnezeu. inclusiv dintre contemporani. asta e tot". expunerile consacrate în manualele de specialitate fiecăruia dintre „stîlpii islamului" încep cu un capitol în care sînt enumerate „elementele constitutive". lucru pe care nimeni nu-1 ignoră. toate sînt de la Domnul nostru. despre care orice manual spune că reprezintă condiŃia pusă pentru a se putea trece la îndeplinirea celorlalte obligaŃii. n-o să adaug şi nici no să tai nimic!" Profetul i-a uimit pe martorii ciudatei scene. aceia voiesc pildele din ea să le cerceteze şi caută tîlcuirea ei.„Ce ştiu?". desigur nu lipsită de amărăciune — care se degajă din comentariul consacrat de către Profet acestui incident din care doreşte. afirmînd că acest om va avea şi el dreptul la mîntuire.63. Ce-i priveşte pe cei cu îndoiala în inimă. înseamnă. care continuă cu enumerarea celor cinci obligaŃii canonice." VIAłA RELIGIOASĂ: „STÎLPII ISLAMULUI" [ ObligaŃiile de cult ale musulmanului sînt adesea desemnate prin expresia „stîlpii islamului": profesiunea de credinŃă (shahăda). capitol care de fiecare dată ." Or.

Nu este deci o obligaŃie." In trei sferturi dintre cele aproximativ o sută de utilizări ale rădăcinii şallă în Coran. comportamentul de zi cu zi al unui număr considerabil de credincioşi este marcat de ceea ce ezităm să numim formalism. prin această decizie. sensul ei nu este cîtuşi de puŃin echivoc — conŃine elogiul şi făgăduinŃa de izbîndă pentru aceia cărora „. Există şi alte forme de a se ruga lui Dumnezeu: du'ă' (invocaŃie).. poate semnifica rugăciunea. în mod spectaculos. acele reluări — care uneori stîrnesc rîsul — ale unor formule şi gesturi din-tr-un ritual căruia oamenii cred că îi respectă caracteristica esenŃială: coincidenŃa dintre act şi intenŃie. 42). şi fără a renunŃa la intenŃiile lor." NeînŃelegerea. în hadith se conchide ironic: . _ Rugăciunea (şalăt). cînd Dumnezeu este complementul şi creatura este subiectul. pe de o parte. singura metaforă care ar putea traduce o expresie ca „plăcerea plăcerilor". în realitate. utilizînd vocabularul savanŃilor cunoscători ai religiei ('ulamă'). Fapt pe care „laicii" îl verifică pe propriul risc. legarea ei de credinŃă ('iman) este explicită. apusul . în privinŃa acestora din urmă. dacă le-am dat Noi locuri în Ńară. deloc de neglijat. ibtihăl (imploraŃie). ViaŃa musulmană este străbătută de cele două înŃelesuri ale cuvîntului. îşi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi poruncesc ce e drept şi opresc ce e strîmb" (22. în special al lui Mahomed. „aptitudine de a-şi asuma responsabilitatea unei intenŃii"). ca şi mărturia de credinŃă adecvată. Mai întîi. astfel încît se poate asista la spectacolul oferit de credincioşi care îşi însoŃesc gesturile de o abundenŃă de formule pe care există motive să credem că nu le stăpînesc întru totul. intervalul dintre prînz şi apusul soarelui ('aşr). şi. Ca prescripŃie canonică. de exemplu. dar nu numai al lui. prin obiceiul care constă în a rosti după pomenirea numelui profeŃilor. fie ei musulmani sau străini de islam. tahajjud (veghe). \ ■■ Rugăciunea Cuvîntul şalăt s-a tradus multă vreme prin „rugăciune". ci o adevărată ^' 296 RELIGIILE LUMII Rugăciunea (şalat) este în acelaşi timp şi un ritual. De aceea persistă între credincioşii din rîndul maselor şi savanŃii religiei o tradiŃie de antagonism complice ale cărei circumstanŃe determinante trebuie bine cîntărite de cel tentat să se situeze pe poziŃia arbitrului. ea este o condiŃie sine qua non a validităŃii. accep-tabilităŃii. rugăciunea (şalăt) este primită la ore stabilite: „Rugăciunea este orînduită celor credincioşi pentru timpuri hotărîte"(4. care sînt cele mai cunoscute. Acesta poate căpăta forma a ceea ce în Maghreb se numeşte waswasa. taklif (literal. iar cînd Dumnezeu este subiectul şi creatura este complementul. Ele nu sînt ore fixe. dată fiind nuanŃa conŃinută de acest termen. adică „meticulozitatea" şi „scrupulozitatea" împinse pînă la manie. dhikr (evocare).Jiijra lor va avea valoarea a ceea ce au avut de gînd cînd au îndeplinit-o. Acest hadith a fost rostit în condiŃii deosebit de semnificative. prescris conform unui calendar şi unui orar precise. ci etape ale mişcării soarelui: în zori (şubli). în funcŃie de gradul de familiarizare cu limbajul liturISLAMUL 295 gic. glorificarea. „hegira"). să salveze unele bunuri materiale sau chiar să capete ceva şanse de reuşită în vreo intrigă galantă.plasează în capul listei „intenŃia" (niyya). Astfel că acest verb. care înseamnă a „sanctifica". pe de altă parte. căci Profetul tocmai evoca meritele tovarăşilor lui de exod (hijra. Această noŃiune de niyya este consubstanŃială enunŃării obligaŃiilor canonice şi consfinŃită prin clasicul hadith: „Faptele nu au decît valoarea intenŃiei: fiecăruia în funcŃie de ceea ce a avut intenŃia să facă". credinciosul suprapune formulei învăŃate propria sa înŃelegere a ceea ce se ştie chemat sa facă. 104). Grăitoare prin sine însăşi. „capacitate". El continuă cu distingerea celor care acceptaseră exilul în numele credinŃei de cei care avuseseră intenŃia ca. De fapt. această frecvenŃă îşi găseşte elucidarea chiar în Coran.. formula: „Dumnezeu să-1 binecuvînteze [şallă] şi să-1 salute [sallam]\" Coranul asociază adesea verbul şallă şi derivatele sale evocării credinŃei (verbul 'amâna. semnifică faptul de a bi-necuvînta. acele ezitări. îşi găseşte în mod paradoxal explicaŃia în însăşi importanŃa pe care o acordă „exegeŃii credinŃei" intenŃiei (niyya) ca element constitutiv al actului religios. al cărui nume de acŃiune este 'iman) în formula ca: „Cei şi cele care cred şi se roagă. profesiunii de credinŃă (shahăda) ca „stîlp al islamului". intenŃia în întregimea ei.27 Momentele prescrise pentru rugăciune sînt cinci pe zi. în fapt. Aceştia s-au străduit să definească intenŃia adecvată. îndeplinit prin anumite gesturi. ale cărei dovezi frapante le-am putut constata în parte. cu toate pretenŃiile sale de precizie şi exhaustivitate! La aceasta se adaugă situaŃia lingvistică. şalăt este masdar (numele de acŃiune) al verbului şallă. care dictează şi însoŃeşte actul. glorificarea lui Dumnezeu este astfel acŃiunea prin care credinciosul se dăruieşte „în mod natural": Profetul Mahomed spune într-adevăr că rugăciunea este „pupila ochiului [său]". miezul zilei (dhuhr).

Căci şalăt nu este acea rugăciune prin care i se cere lui Dumnezeu o favoare sau alta. rugăciunea care trebuia efectuată în momentul respectiv este îndeplinită prioritar. Această precizare nu este atît de neînsemnată pe cît ar părea. Şahiii. s-a mulŃumit „să dea cu mîna pşjncălŃările sale" (khuffayn). Asemenea unei oficieri religioase. curăŃenia hainelor. rugăciunea. termen prin care este tradus aşa-numitul hadath_ aşghar „incident minor" (hadaŃh_ înseamnă propriu-zis „ceea ce se întîmplă fără să fi fost dorit"). udarea cu apă a urechilor. Nevoile naturale nu sînt decît exemple.2& __ Jată însă ceva şi mai semnificativ: micii abluŃiuni i se poate substitui aşa-numitul tayammum (numele de acŃiune al verbului tayammama. dar impactul ei istoric a fost mult mai durabil: timp de secole. De semnalat că s-a întîmplat ca Profetul să se roage şi încălŃat (id. Orele variază aşadar în funcŃie de anotimp şi locul geografic unde se află credinciosul. enumerarea a ceea ce este considerat hadaŃh_ nu se limitează la satisfacerea „nevoilor naturale".. desigur. condiŃie a valabilităŃii actului) poate să fi fost înŃeleasă drept o formă de curăŃire. şi astfel se adună la intrarea în camerele de rugăciune. cefei. feŃei. în fapt. Culegerile de Sunna relatează că Profetul. permisă şi meritorie. şi şalăt. tayammum (fără a uita niyya — intenŃia. prescriu: „CăutaŃi atunci un pămînt curat şi tre-ceŃi-vă mîinile peste faŃă şi antebraŃe" {2. 6). Rugăciunea este precedată de abluŃiuni. 1. antebraŃelor. orice loc şi orice timp. şalăt. încît ui araba din Orientul Mijlociu „covor" se spune sajjada. liturghie. cu nenumărate ocazii. AbluŃiunea wudu'constă în spălarea succesivă a mîinilor. a locului de rugăciune. este necesară repetarea abluŃiunii (wudii'): ea este compusă din gesturi care garantează trezirea şi nu este o simplă toaletă care asigură curăŃenia. Aceste intervale de timp variază. boala). părului şi picioarelor. o condiŃie a rugăciunii rituale (şalăt): curăŃenia corpului celui care se roagă (nu numai a părŃilor prevăzute de wu^u")..Versetele coranice de referinŃa. care înseamnă „a viza ceva".soarelui (maghrib) şi intervalul de timp care începe cu dispariŃia ultimelor licăriri ale crepusculului ('ishă'). 49-50. se conformează unui protocol alcătuit din gesturi şi formule. nici ocazia de a proceda la această adorare fără a-şi fi asigurat revenirea la conştientizarea deplină cerută de o asemenea celebrare. Verbul tayammama a fost atît de des utilizat în această accepŃiune rituală de „purificare ce înlocuieşte altă purificare" (de substituŃie) încît mulŃi au uitat sensul lui primar. \ CurăŃenia este. tradusă în general prin „curăŃenie rituală". pp. Covoraşul de rugăciune (noŃiune care a fost într-atît banalizată. după ce enumera circumstanŃele ce împiedică ori fac contraindicată ablu-Ńiunea (lipsa apei. de situaŃii cînd individul încetează să mai fie „răspunzător" de ceea ce face. p. în orice poziŃie. ceea ce ar avea ca echivalent „obiect pe care se efectuează prosternarea") asigură ferirea de contactul cu un sol despre care nu se poate şti dacă nu a fost murdărit. ci plurivalentă. numite îndeobşte în limbile europene „abluŃiuni mici şi mari" (wudii'şighusl). voi. de teamă ca nu cumva moartea care poate surveni oricînd să nu-i surprindă într-un moment în care nu sînt „la zi" cu îndeplinirea obligaŃiilor. aşezat sau întins pe o parte". Juxtapunerea sugerează de asemenea diferenŃa care se face între rugăciune.84)." Aflăm aici o bună ilustrare a deschiderii Coranului şi învăŃăturilor sale către o lectură nu simbolică (un asemenea adjectiv ar distinge în mod nejustificat un sens aparent de unul ascuns). De aici importanŃa calendarului şi a efemeridelor în viaŃa musulmanilor: ziarele lor consacră o rubrică cotidiană orelor celor cinci rugăciuni. ea include somnul. Permisiunea de a substitui abluŃiunii simpla atingere a solului. 43. care înseamnă apariŃia în faŃa lui Dumnezeu. 8. în cazul în care nu este introdusă într-o piesă de mobilier special destinată. în acest caz. între altele. abjurarea. nărilor. Orele indicate marchează intervalul de timp în care rugăciunea este considerată ca fiind îndeplinită „la timpul ei". gurii. dar credincioşii scrupuloşi se străduiesc să înfăptuiască rugăciunea prescrisă la începutul intervalului prevăzut. înaintea rugăciunilor „restante". Se poate spune deci că starea necesară îndeplinirii rugăciunii (hălajă'iza). încălŃămintea. Rugăciunea neîndeplinită rămîne ca o datorie: credinciosul se poate achita de ea în oricare alt moment. ea este o oficiere religioasă în care credinciosul este el însuşi propriul său oficiant. leşinul. nu s-a oferit credincioşilor posibilitatea de a se eschiva de la adorarea lui Dumnezeu. furia şi. Ea începe cu orientarea credinciosului (qibla) în direcŃia locului sfint consacrat 2i Bukhărî. se consideră anulată dacă individul îşi pierde controlul de sine. După orice astfel de carenŃă a vigilenŃei 27 Această menŃiune urmează imediat enunŃului prin care i se permite credinciosului să îl invoce pe Dumnezeu stînd „în picioare. „a recurge la")j<. care se scoate. rit instituŃional. este scoasă de fapt pentru că riscă să fi păstrat urmele vreunei murdării. 298 RELIGIILE LUMII . ISLAMUL 297 impuse de şalat.}Acest tip de abluŃiune este anulat de ceea ce textele europene numesc cel mai adesea „mica impuritate". renegarea. Profetul citează printre semnele graŃiei divine ce i s-au dat: „Pămîntul mi-a fost dat ca loc de rugăciune şi purificare.

credinciosul începe să recite prima sură din Coran. în . Urmează apoi „recitarea unor versete". la obiecŃia necredincioşilor: „De ce-i întoarce de la Kibla pe care o aveau înainte?" (2. Trebuie amintit că orientarea către Templul extrem. dar ele nu au ajuns la o instituŃionalizare atît de marcată. Imediat după aceea. într-un mediu în care adepŃii noii religii coabitau cu creştini şi musulmani. există „manuale" religioase sau cutume nescrise care ghidează această alegere: unii şîiŃi rezumă partea de recitare imediat următoare primei sure la capitolul celebru pentru concizia lapidară cu care se afirmă unicitatea lui Dumnezeu: „Spune: «El este Dumnezeu cel unic. Ceea ce pregăteşte o învăŃătură de imensă importanŃă: „Nu stă cuvioşia întru aceea ori să îndreptaŃi faŃa voastră spre răsărit sau spre apus. Acest gest delimitează un sanctuar (htaram) care rămîne astfel delimitat pînă la sfîrşitul oficierii religioase. dacă mai era nevoie de ea. respectiv templul de la Ierusalim. 138). orfanilor. Şi în acest caz cercetarea reprezintă mai întîi un exerciŃiu spiritual.(maşjid al-haram) al templului de la Mecca. cu o aproximaŃie de o zecime de grad. altminteri va trebui să reia ritualul. [în versiunea românească a Coranului. chiar mai degrabă decît întrebîndu-i pe cei din jur unde se află qibla. constituia o regulă pînă la data exodului la Medina. călătorilor. către care sînt orientate moscheile. 136). 136). dar precis. în textul coranic se poate găsi afirmaŃia că practica fără credinŃa propriu-zisă este lipsita de orice merit. contrare spiritului înnoitor: „. acela unde se află Kaaba: „De ori şi unde vii. 5-7). Nimic din jur nu trebuie deci să-1 distragă pe credincios de la desfăşurarea ritualului şi nici să pătrundă în spaŃiul propriu pe care şi 1-a creat. credinciosul efectuează aşa-numitul takbîr (preamărire): ridică braŃele spre cer. casele.. se găsesc chiar şi covoraşe de rugăciune cu busola încorporată. De exemplu. Sura curăŃirii. pe drumul celor de care te-ai îndurat nu al celor asupra cărora eşti înfuriat şi nu al celor ce rătăcesc" (1. riturile sînt aşezate la locul cuvenit: „Şi de ce am schimbat kibla pe care ai avut-o înainte? Numai ca să ştim cine urmează trimisului şi cine se întoarce pe călcîiul său" (2. La începutul ei. intitulat Al'aşr („timp" şi „miezul zilei"): „Pe dupămiazăzi — omul este pierdut. legînd de recitarea primei sure (al-Fătiha) recitarea unui verset al cărui conŃinut ori exprimare sînt potrivite situaŃiei. El nu se naşte şi nu este născut şi nimenea nu-i este asemenea». De aceea. cerşetorilor şi celor din robie şi îşi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii. consultîndu-şi busola2. Dumnezeu cel veşnic. îndeobşte. 139). şi el destul de scurt. şi cei ce Ńin întreolaltă făgăduinŃele pe care le-au făgăduit şi cei ce sînt statornici în nenorociri şi în timpul vitejiei" (2. dintre care ultimele au propriu-zis aspectul unei rugi: „Ocîrmuieşte-ne pe dramul cel drept. în ziua de apoi.?. aceasta constituia o rămăşiŃa a unor vechi rituri."30 Există şi alte cutume în alegerea versetelor consecutive primei sure. Profetului i s-a poruncit să răspundă: „Al lui Dumnezeu este Răsăritul şi Apusul" (2. Astfel. în orice loc de pe glob. al-Fătiha („Deschizătoarea"). Alegerea este lăsată la latitudinea credinciosului. a faptului că. rostind formula Allăhn Akbar („Dumnezeu este mai mare decît tot"). mormintele şi. întoarce faŃa ta spre templul cel sfînt" (2. dă de înŃeles ceea ce nu vrea sau nu îndrăzneşte să spună. el se transpune în starea de adoraŃie. nu mai este posibil să i se distragă atenŃia pentru a face nimic altceva. dar şi că prin credinŃă devin meritorii game comportamentale mai largi.. Este ceva obişnuit a vedeii un musulman instalat într-o casă necunoscută. sărmanilor. Prin acest gest. Coranul oferă un şir de argumente care scot în evidenŃă înnoirea. semnificaŃie pe care o sugerează însăşi denumirea gestului: takbîrat alL29 Se fabrică şi busole prevăzute cu un sistem care precizează această direcŃie. Este o bucată scurtă: şapte versete. Noi te vom întoarce spre o Kiblă care-Ńi place" (2. Nu vrem să se creadă că am ceda unui gust ireverenŃios pentru anecdotă semnalînd existenŃa unui anumit număr de situaŃii în care alegerea versetelor respective a jucat un rol important: oficiantul. "1 ISLAMUL 299 'iŃirăm („preamărirea prin care credinciosul i se consacră în exclusivitate lui Dumnezeu"). în scriptură şi în profeŃi şi dă din averea sa din dragoste către El rudelor. numit în general Al-ikhlaş. recitarea unui capitol. dacă nu este fragmentat. Prin aceasta. Credinciosul caută această direcŃie. afară de cei ce cred şi se poartă bine şi se îndeamnă spre adevăr şi se îndeamnă spre răbdare."31 30 Capitolul 112. Gesturile din timpul rugăciunii corespund unui protocol simplu. 172). „oficiantul" îşi răspunde singur: Amin ('ămîn). pe cît posibil. 144 şi 145). ci cuvios este cel ce crede în Dumnezeu. Iată o confirmare. în îngeri.

musulmanul. cea de-a treia rak'a de la apusul soarelui)." în cazul în care credinciosul se află la sfirşitul oficierii. egipteană (shafiită) sau saudită (hanbalită). La sfîrşitul ultimei rak'a a fiecărui cuplu sau la sfîrşitul fiecărei rugăciuni rituale (de exemplu. în funcŃie de „şcoală". îndată ce ora stabilită a sosit. 300 RELIGIILE LUMII Acest capitol. propun unuia dintre ei să le fie 'imam (cel care stă în faŃă). ducîndu-şi mîinile la genunchi. credinciosul se înclină adînc. Alegerea vine de la diferenŃa dintre criteriile reŃinute (gestica cel mai des adoptată de Profet. Am preferat să descriem rugăciunea rituală a oficiantului solitar. „silenŃioasă". Şi mărturisesc că Mahomed este trimisul şi Profetul lui. ca regulă generală. chiar şi puŃin numeroasă. cea de la mijlocul după-amiezei şi cea de-a cincea şi ultima. braŃele strînse. ei recită fiecare pentru sine formulele comune. acest fapt face din el obiectul unei amabilităŃi deosebite. în funcŃie de oră. Aceste mărturii sînt de altfel recunoscute de către toŃi: controversa nu se referă decît la interpretarea varietăŃii de atitudini.). Fiecare dintre aceste poziŃii se leagă de mărturii privind comportamentul Profetului. de cîte ori este posibil. braŃele şi mîinile de-a lungul corpului (maleki-Ńii şi kharijiŃii)." El continuă prin această invocare concluzivă care se înscrie în tradiŃia lui Avraam: „Doamne. credinciosul îşi redresează poziŃia pentru a lua pentru un timp poziŃia „aşezat". al unei curtoazii mergînd pînă la a-i oferi dirijarea invocaŃiei (du 'ă') care urmează oficierii. Cît timp stă în picioare. sfinŃeşte. ce durează cît timpul necesar pronunŃării de trei ori a formulei: „Preamărire Domnului meu celui Mare şi laudă Lui!" Apoi credinciosul revine la poziŃia verticală pentru ca imediat să se prosterneze cu fruntea la pămînt. iar atunci cînd ritualul impune o recitare a parte. întorcîndu-se spre stînga. strînse la piept (hanbaliŃii) sau puse în dreptul inimii (shafiiŃii). sau cea adoptată în circumstanŃe deosebit de semnificative). de exemplu. el pronunŃă cu glas tare: „As-salămu 'alaykum wa rahmatul-lah". Şi. . după fiecare Fătiha (primul capitol din Coran) care precedă rak'a. patru rak'a (rugăciunea de la mijlocul zilei. a unui pasaj deosebit de lung din Cartea sfîntă. printre primele revelate. rugăciunea de noapte) sau trei (rugăciunea de la apusul soarelui). Dar credinciosul are posibilitatea de a participa la o ceremonie în comun. care îşi poate face rugăciunea în orice moschee. Mărturisesc că nu există Dumnezeu în afara lui ISLAMUL 301 Dumnezeu. repeta această formulă care înseamnă „Pacea asupra voastră şi îndurarea lui Dumnezeu". a cărui denumire vine de la gestul de reverenŃă. salută şi binecuvîntează pe Mahomed şi pe apropiaŃii lui. După recitarea făcută în poziŃie verticală. Atunci cei din preajmă pot să i se adreseze şi să pătrundă în spaŃiul care fusese pînă atunci rezervat oficierii ritualului. adept al poziŃiei cu braŃele dea lungul corpului. turistul maghrebin ma-lekit. Astfel este completat „ciclul" sau rak'a. (Astfel aleşi) din lumile care sînt. Apoi. este reperat cînd se roagă într-o moschee turcească (hanefită). Astfel. Oficierea comportă. anunŃată de apelul muezinului (deformare a cuvîntului arab mu 'adhdhin (literal „cel care anunŃă" sau „care dă semnalul") sau doar observata prin consultarea unui ceas. I se recomandă să prefere. apare fără echivoc formularea: „el nu a dat naştere" (lam yalid) şi nu „el nu se naşte" (n. Unic şi fără de tovarăş. identifică dintr-o privire ritul căruia îi aparŃin tovarăşii săi de rugăciune. interval pe care îl pot prelungi zelul şi erudiŃia — în special prin recitarea. In viaŃa practică. Ńara lor de origine. care de altfel poate avea loc şi în altă parte decît în moschee. plecăciunea sau rak'a. musulmanii aflaŃi într-o colectivitate. Căci imamul nu este altceva decît un credincios printre alŃii care îi precedă pe ceilalŃi în efectuarea gesturilor rituale. dacă este vorba de formule ce trebuie rostite cu glas tare.] 31 Capitolul 103. credinciosul care efectuează rugăciunea îşi Ńine. efectuarea rugăciunii în comun. cel mult zece minute. care nu cuprinde decît aceste trei versete. salutat şi binecuvîntat pe Ibrahim (Avraam) şi pe apropiaŃii lui. în care recită aşa-numitul tashahhud („reamintirea mărturiei de credinŃă") care începe astfel: „Ale lui Dumnezeu saluturile Ale lui Dumnezeu faptele neprihănite. Este reverenŃa. ceilalŃi îi răspund. întorcîndu-se spre dreapta. curajului şi speranŃei. El pune astfel capăt ritualului sacru pe care 1-a instituit el însuşi. aşa cum i-ai sfinŃit. s-a impus ca un fel de parolă şi de formulă de încheiere a întîlnirilor primilor tovarăşi ai Profetului: recitarea ei înseamnă rememorarea acestui „timp" al solidarităŃii.legătură cu care ne îngăduim să facem următoarea observaŃie necesară: în textul coranic. gest care durează atît timp cît rosteşte de trei ori formula: „Preamărire Domnului meu Preaînalt şi laudă Lui!" El se ridică pentru a se prosterna din nou la foarte puŃin timp.t. Obiceiul cere ca adresarea să înceapă cu urarea: „Dumnezeu să primească!" La care oficiantul răspunde: „De la noi şi de la voi fapta cea bună!" în felul acesta este redat vieŃii „civile" acela care se rupsese de ea pentru un interval de cinci. împreunate în dreptul taliei (hanefiŃii). două rak'a (rugăciunea din zori). în consecinŃă.

sfîrşitul anului hegirian. imamul anunŃînd prin cuvintele Allăhu-akbar trecerea la etapa următoare.. Aforismul a fost interpretat de către formalişti în sensul refuzării carităŃii din partea cuiva lipsit de pietate. redus la două rak'a — în loc de patru cît cuprinde oficierea obişnuită de la mijlocul zilei — este precedat de o predică. ambele fiind asociate „credinŃei" ('îmăn). Or. mai rar „danie legală". numele acestei zile vine el însuşi de la verbulyamu 'a. Vinerea. mai sînt asociate alte două noŃiuni: aceea de credinŃă în ziua de apoi (al-yawmu-l-akhîr) şi aceea de „înfăptuire a faptelor bune" (al-'a 'măi al-şăliha). EmulaŃia. a unei şalăt-al-jumu 'a. Prea omeneasca infatuare a unora care împing siguranŃa de sine pî-nă la a se numi pe ei înşişi „puri". „a fi pur".. ritualul. Aceste două derivate sînt utilizate în Coran pentru a desemna faptul de „a spăla [păcate şi greşeli]" şi. de la minbar. formulele consacrate şi citatele abundă. să anunŃe susŃinerea lor de către un partid sau o personalitate. pelerinajul canonic. sau necesar. acordîndu-şi un fel de certificat al mulŃumirii de sine. Este vorba de oficierea care are loc vinerea (şalăt al-juma 'a. temele sînt gata oferite. 'Id al. în Coran. de unde deriISLAMUL 303 vă factitiyul zakka „a face pur". obiceiul fiind ca în aceste situaŃii să fie utilizat verbul zakkă şi numele său de acŃiune tazkiya . Adaptarea la preocupările zilei este. „a se întoarce". în principiu. însemnînd „ceea ce revine în fiecare an". Predica numită 'Id al-fiŃr („Sărbătoarea ruperii postului") are loc la începutul lunii shawwăl ce urmează după luna ramadan. cît şi simŃul actualităŃii. „predici de amvon". respectiv. cuvînt derivat de la verbul 'ăda. De asemenea. o „solemnitate". erudiŃia. Dania C Ceea ce în general este desemnat în textele europene prin cuvîntul „danie" (milostenie). lecturile sînt şi ele silenŃioase. 302 RELIGIILE LUMII Imamul joacă un rol mai important în oficierile care cuprind o predică (khuŃba: „dicurs". capitol ce se încheie astfel: . Predicatorul ia cuvîntul după rugăciunea rituală efectuată în dimineaŃa zilei de sărbătoare. în unele Ńări. cum se numeşte în franceză. Profetul a dat exemple de texte care nu luau mai mult de un sfert de oră. a treia rak'a a celei de-a patra rugăciuni. în această zi. „a reveni". în aceste cazuri. prima calitate a textului.32 32 în cazul îngenuncherilor (rak'a) silenŃioase (ansamblu de patru rak'a ale rugăciunilor a doua şi a treia. în aceste două predici (khuŃba) sînt reamintite virtuŃile şi învăŃăturile postului şi ale pelerinajului ritual. cealaltă constînd în concizie. simetric.'id („oficierea de sărbătoare". adevărată sau falsă.'idliă („Sărbătoarea sacrificiului") are loc în cea de-a zecea zi a lunii dhu al-hijja („luna pelerinajului"). „acordarea milosteniei") este confirmata printr-o exprimare dură a lui Omar.. El ştie cine se teme de El" (53. Dar contextul sugerează mai degrabă o denunŃare a celor care cred că poate exista devoŃiune acolo unde există indiferenŃă faŃă de solidaritatea cu aproapele. Cealaltă. o „sărbătoare"). Un asemenea bun cunoscător al Coranului nu putea să nu se gîndească la un capitol foarte scurt şi foarte popular: acela care începe prin identificarea plină de indignare a celui care refuză religia cu cel „care îl respinge pe orfan". prin definiŃie în comun. însă textul poartă amprenta oratorului (khaŃib). „a aduna laolaltă") şi de cele două şalăt al. vocabularul politic al epocii noastre utilizează în chip curios această accepŃiune a cuvîntului: candidaŃii la o consultaŃie electorală consideră adesea util. Este adevărat că în cadrul ei. supunerea lor faŃă de regimurile ai căror funcŃionari sînt. numele de acŃiune zakăt (dania) este utilizat aproape în exclusivitate pentru a desemna o faptă bună. Acesta este numele acŃiunii desemnate de verbul zakă. îi inspiră sau le dictează sa predice cu multe argumente. Au circulat şi mai circulă încă în lumea musulmană culegeri de predici model (khuŃab minbăriyya. este denunŃată cu ironie în unele capitole: „. „amvon") care prevăd de-a lungul săptămînilor texte pregătite gata. „a purifica" şi reflexivul factitivului ta-zakkă. cel de-al doilea calif: „îl voi ucide pe acela care face deosebire între şalăt şi zakăt". 33). aniversarea naşterii Profetului. oficierii de la mijlocul zilei. „a se purifica". Un alt tip de exces. căutate în textele religioase. adaptate calendarului sărbătorilor care urmează sau în curs: postul ramadanului. „l'A'id". a treia şi a patra a celei de-a cincea rugăciuni rituale zilnice). „a reuni".. rugăciunii de dhuhr. în afara marilor precepte legate de pietate şi morală. se numeşte în arabă zakăt. Nu vă ŃineŃi de curaŃi voi înşivă. ' Legătura dintre iqămat as-şalăt („efectuarea rugăciunii rituale") şi 7 'Ńa 'u-z-zakăt („dania". i se substituie celebrarea. în folosul unor cauze care nu sînt în mod necesar religioase. „predică"). Cele două Aid (sărbătoare) dau şi ele ocazia rostirii unor predici. Dania este aproape întotdeauna asociată rugăciunii (şalăi) rituale. de „a se spăla [de păcate şi greşeli]".Singurele texte rostite cu voce tare de către imam şi lăsate la iniŃiativa lui sînt: al-Fătiha inaugurală (recitată în picioare) şi versetele din Coran alese să îi urmeze. ameninŃă din alt punct de vedere: angajarea predicatorilor faŃă de o ideologie sau alta. şi alegerea lor este lăsată la iniŃiativa individuală. fac uneori să fie uitate atît concizia vremurilor de început.

ci şi „pomana voluntară" (şadaqa)^ şi chiar simpla „cheltuială" (injaq). ci cuvîn-tul ma'un („sprijin". spre binele celor apropiaŃi nouă: nu trebuie ca un altruism ostentativ prost înŃeles să ne facă să neglijăm acest lucru. ea trebuie înŃeleasă ca un „exerciŃiu" care „îl face mai suplu" pe donator.34 Un calcul precis intervine de asemenea în ce priveşte alte forme de zakăt. posedăm printr-o hotărî-re a lui Dumnezeu. drumeŃii. în natură. tot astfel zakăt (în ciuda celor ce s-au spus pentru a-i sublinia eficienŃa) nu îndeplineşte singură îndatorirea de solidaritate faŃă de cei aflaŃi la nevoie. Mai exact. precum pomana făcută cu ocazia sărbătorilor. orice vorbă bună adresată cuiva. „ajutor"). ca să") prin care se încheie zeci de porunci legate de cult. nu numai simpla danie legală. De aici precizările respective din Coran: în toate trebuie văzute aşadar norme revelate de o Carte care constituie un tot în cadrul căreia toate versetele se situează la acelaşi rang. luptătorii. Este vorba de a asocia adevăratei devoŃiuni 304 RELIGIILE LUMII şi. urmînd proceduri al căror enunŃ variază în funcŃie de mediul economic şi social al autorilor. Tema. al cărui factitiv este şaddaqa.-. însă „marea regulă a tuturor regulilor". dar şi metale. datornicii. 4-8). 33 Termenul şadaqa este numele de acŃiune al unui verb ce înseamnă „a se adeveri" Şi „a spune adevărul". Ca şi rugăciunea canonică. Unii au crezut că se pot plînge dinaintea Profetului de inegalitatea fundamentală a şanselor credincioşilor de a săvîrşi aceasta faptă pioasă: bogaŃii pot îndeplini în egală măsură cu săracii celelalte fapte de devoŃiune. în scadenŃe. ea consideră ca plusva-loare însuşită ceea ce a rămas timp de un an încheiat în mîinile contribuabilului. A fi prieten adevărat al cuiva înseamnă a-1 ajuta pentru el însuşi şi nu din constrîngere. el aspiră la a deveni mai apt de a accede la o spiritualitate mai înaltă şi mai liberă. în primul rînd. sclavii. Trebuie însă precizat că dania (zakăt) nu se confundă cu impozitul pe venit sau pe plusvaloare. pentru islamul incipient. „prietenul veritabil" şi. Acest lucru este sugerat şi de frecvenŃa utilizării locuŃiunii conjuncŃionale la 'alia („poate că. oricare ar fi acel cineva. . prin injaq (literal „cheltuială"): ceea ce posedăm. „pregătind terenul" în vederea altor acŃiuni a căror ocazie îl pîndeşte pe credincios în orice moment al vieŃii sale. astfel. mai ales. în consecinŃă. a făcut să se spună că. animale. Este vorba aici de mustrarea deschisă la adresa devoŃiunii ostentative. aceea lipsită de participarea sufletului şi a spiritului. CondiŃiile în care s-a format şi mai apoi s-a extins comunitatea musulmană de la Medina au făcut foarte cu-rînd necesară organizarea strîngerii produsului daniei prescrise precum şi repartizarea lui. dania datorată. \ DistincŃia care se impune între zakăt. conceptele de „pomană voluntară" şi „danie legală" nu erau clar diferenŃiate. prizonierii. De aici ciudăŃeniile care au alimentat controversele cazuiştilor: cele mai bătătoare la ochi şi mai pitoreşti fiind omisiunile unor posesiuni necunoscute sau subevaluate în epocile de referinŃă. credinŃei. se atrage atenŃia asupra faptului că devoŃiunea ostentativă este legată de refuzul solidarităŃii cu ceilalŃi oameni. aceştia au stabilit bunurile sub forma cărora se achită (cereale. şadaqa şi injaq este hotărîtoare: prescripŃiile canonice trebuie considerate de credincios drept graŃii divine. El i-a umplut de uimire pe interlocutorii săi incluzînd pe listă împlinirea aceloraşi „amabilităŃi" faŃă de membrii propriei familii. Nu este utilizat cuvîntul zakăt. Beneficiarii produsului dat ca zakăt sînt şi ei desemnaŃi în Coran: în special săracii. imobile). ea a beneficiat de atenŃia cunoscătorilor şi interpreŃilor Legii (fiiqahă'). dar îi vor depăşi cu siguranŃă pe săraci în privinŃa milosteniei voluntare (şadaqa). Conformîndu-li-se. măsurată cu talgerul. exact ca în cazul unui impozit. rituală) este o obligaŃie care nu se confundă cu rugăciunea (du'ă'). „cel ce spune adevărul". Conceptul de şadaqa este deschis ideii de comunicare cu aproapele. sincer". şădiq. obligaŃia majoră căreia i se subordonează toate celelalte.„Deci vai de rugătorii care sînt nepăsători la rugăciune care vor să fie numai văzuŃi şi tăgăduiesc sprijinul (nu vor să dea milostenii)" (107. — Profetul le-a răspuns că valoarea daniei făcute din proprie iniŃiativă nu se măsoară după valoarea ei comercială. Aşa cum şalăt (rugăciunea canonică. „a face un dar gratuit". Dar. îndelung abordată în Coran. el a adăugat că orice acŃiune a credinciosului poate constitui o şadaqa: orice gest amical. taşaddaqa înseamnă „a îndeplini o şadaqa". ISLAMUL 305 curmale.. Raportîndu-se la uştil („izvoare"). Sîntem obligaŃi să cheltuim această avere spre binele a ceea ce ne înconjoară. la care s-a gîndit Voltaire creîndu-1 pe celebrul său personaj Zadig. cu o diferenŃă de nuanŃă. Dar se înŃelege că această „cheltuială" se extinde la orice faptă bună „pe calea lui Dumnezeu" (fî sabîli-llăh). Ca obligaŃie rituală. Termenul zakăt desemnează. prin cote. în acelaşi timp. întradevăr. De aici derivă şadiq „acela pe care îl poŃi crede adevărat.

Mahomed. Un număr anumit de zile (să ajunaŃi). Dacă te întreabă servii Mei despre Mine. fixat la 5 uncii de argint (155 grame). unor „criterii de capacitate" care îi disting pe cei pentru care este considerat imposibil de cei pentru care ar fi la limita suportabilului. de la un număr mai ridicat). Există chiar precizarea: „O. 92) şi nu trebuie ales pentru a fi dăruit ceva de proastă calitate. Abia mai tîrziu a fost revelată prescripŃia unui post canonic. 266). Cultivatorul de referinŃă este proprietarul de curmali sau cultivatorul de cereale. Postul LPostul din luna ramadan este fără îndoială cea mai cunoscută din cele cinci obligaŃii canonice. „zece").rămîne. ascult ruga celui ce se roagă. Dumnezeu doreşte să vă uşureze. cifre ce reflectă natural scara „preŃurilor" la epoca respectivă şi în mediul respectiv. este nisab-xA comerciantului. ce credeŃi. atunci e bine pentru el. conform unor practici voluntare ce imitau practicile deja cunoscute din religiile CărŃii şi adăugînd uneori un soi de spirit de emulaŃie. faptul de a nu precupeŃi ceea ce dai. vine asupra sa ploaia şi-1 lasă vîrtos" (2. şi voi veŃi avea îndatorirea pentru ajunare. 3. prin extensie.35 „O. cum aveau îndatorire înaintaşii voştri. efectuarea lui este supusă. însă nu crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. „ceea ce tu însuŃi nu ai lua pentru tine decît în scîrbă". însă dacă face cineva bine de bunăvoie. { O A nu rezista celei mai primejdioase tentaŃii. 267. ba chiar cu unele compensaŃii. Mahomed a practicat acest exerciŃiu spiritual înainte de RevelaŃie. Darul trebuie făcut din ceea ce îŃi este drag (2. voi. ca să fiŃi cu frica lui Dumnezeu. aceea de a te prevala de binefacerile tale înseamnă a te expune soartei „pietrei care se rostogoleşte". prin distanŃa pe care o semnalează între epoci. a considerat că adepŃii noii religii monoteiste aveau un drept egal de a posti în a zecea zi a primei luni a anului (pentru arabii musulmani) ziua de 'Ashură' (cuvînt derivat de la 'ashara. în materie de danie (fie ea prescrisă sau voluntară). cine e însă bolnav sau în călătorie. 35 Aceste prescripŃii sînt recapitulate îndeosebi în faimosul capitol 2. ceea ce nu mai rămîne valabil după vertiginoasa devalorizare a „celui de-al doilea metal". de la băutură şi mîncare. nisăb-ul este de cinci „poveri". Locuitorii Meccăi şi. ceea ce explică faima nopŃilor de ramadan^ Cuvîntul şawm sau şiyăm (post) este numele de acŃiune al verbului şăma „a se abŃine de la băutură". să postească alt număr de zile. arabii din perioada RevelaŃiei cunoşteau practica postului. „gratuitatea" gestului. ca să împliniŃi numărul [zilelor de post] şi să-1 preamăriŃi pe Dumnezeu pentru că vă ocîrmuieşte şi să-1 mulŃumiŃi. voi ce credeŃi. ISLAMUL 307 Postul prescris. Aşa 34 Aşa-numitul nisab („prag de impozitare". dar şi ei trebuie să asculte de Mine şi să creadă în . constatînd existenŃa unei practici de devoŃiune propovăduite de Moise. a nu cere sub nici o formă „dobîndirea unui beneficiu". dacă sînteŃi pricepuŃi" (2. dacă se roagă. de patruzeci de ovine sau caprine. şi mai ales. „minimum impozabil") pentru crescătorul de animale este de cinci cămile (la care se datorează un miel. cele două „religii ale CărŃii" îl pre-scriau adepŃilor lor. este. în general. unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaseră la întîmpinarea favorabilă a Profetului cu ocazia exodului). el are fixat un termen precis: „Luna Ramadan. diferit de cel voluntar. iar dacă postiŃi (totodată) e mai bine pentru voi. nu faceŃi deşarte milosteniile voastre necăjind şi vătămînd ca şi cel ce dă milostenie ca să fie văzut de oameni. de a nu aştepta răsplată. Mai întîi. şi totuşi nu postesc. 306 RELIGIILE LUMII colb. pe cînd obişnuia a se retrage din cînd în cînd în peştera de pe muntele Hira. ca şi rugăciunea rituală. în luna aceasta să ajuneze cei ce sînt de faŃă. de treizeci de bovine. o „instituŃie al cărei cadru e stabilit". 179180). Diverse mărturii ne aduc la cunoştinŃă că Profetul şi tovarăşii săi au început prin a practica postul voluntar. Darul nu este considerat dar dacă este făcut cu ostentaŃie sau cu inima îndoită (4. desigur. dictat de grija de a nu rămîne mai prejos în materie de devoŃiune. 38). în timp ce versetul consacrat postului este al 183-lea. De altfel. Cei ce însă sînt în stare (sa postească. primul fiind Al-FatiŃta („Deschizătoarea"): versetul referitor la rugăciunea rituală este cel de-al 144-lea. însă acela din voi care e bolnav sau în călătorie (să postească asemenea alt număr de zile). nu doreşte să vă facă greutate. în care s-a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni şi ca învăŃătură răsvedită pentru drumul cel drept şi deosebirea [între adevăr şi minciună]. atunci Eu sînt aproape. La Medina. Apoi faimoşii fninaja adoptaseră această asceză a „monoteismului abrahamic". aceia să dea) unui sărac bucatele ca răscumpărare. prelevarea cămilelor înce-pînd. un post după dorinŃa lor (nudhr). apoi. în timpul nopŃii fnndu-i permis un regim normal. Este în general prezentat ca obligaŃia credinciosului de a se abŃine de la mîncare şi băutură în timpul zilei. Şi mai grăitor. ca şi efectuarea rugăciunii rituale.

cu bună ştiinŃă. Calendarul liturgic al islamului este. în legătură cu postul. că stai noaptea treaz în rugăciune şi nu dormi? zise el către unul din tovarăşi."36 Aşadar cercul obligaŃiilor este extins pînă la relaŃiile sociale (oaspeŃii) şi cele familiale (soŃia). putea aduce prejudicii perseverenŃei în devoŃiune (57.). „pe care Dumnezeu nu-1 impusese". oaspeŃii tăi au drepturi asupra ta. căci corpul tău are drepturi asupra ta. de purificarea acelor instituŃii şi valori de urmele păgînismului. Un rigorism monahal. 1966) (n. ca să facă deopotrivă numărul (lunilor) celor sfinŃite de Dumnezeu şi să încuviinŃeze ceea ce a oprit Dumnezeu" (9. nota de subsol din varianta românească (n. 308 RELIGIILE LUMII (fapt ce dovedeşte că problema respectivă s-a pus la un moment dat). de fapt amînarea lor (n. Punerea la punct a condiŃiilor necesare unei astfel de practici religioase. în acest caz. însoŃind această reîmprospătare a memoriei de o metaforă a cărei îndrăzneală este adesea relevată: „Ele vă sînt vouă haină şi voi le sînteŃi lor haină" (2. Treve de Dieu. în special luna ramadăn (literal. la un anumit interval. unuia dintre tovarăşii săi: „Ce-am auzit? E adevărat că nu încetezi să posteşti. p. poate vor umbla întru dreptate" (2. plural de la hilăl — de la un verb care înseamnă „a începe" şi care era consacrat prin uzaj în liturghia pelerinajului. aşteptarea începutului postului. Ei o încuviinŃează într-un an şi o opresc în alt an. patru erau „sfinte": un fel de „Răgaz al lui Dumnezeu"* (saumad degrabă al zeilor). soŃia ta are drepturi asupra ta. în care îndatoririle fiinŃei umane nu sînt numai cele care Ńin de devoŃiunea faŃă de Dumnezeu. ceea ce avea ca efect apropierea calendanilui liturgic de calendarul agricol. Ca şi în materie de rugăciune. Relatările din hadîth dovedesc eforturile constante ale Profetului de a modera elanurile ce ar fi putut prejudicia o concepŃie rezonabilă despre pietate. dicŃionarul Larousse. sînt denunŃate în Coran: „Mutarea*** este un adaus la necredinŃă. Trebuie subliniat un element care dă importanŃa cuvenită menŃionării îndatoririlor faŃă de soŃie: postul prescris impune abstinenŃa totală de la relaŃia sexuală în timpul cît durează postul — de la răsăritul pînă la apusul soarelui — şi în perioada prescrisă. măsură de interdicŃie a războaielor feudale în timpul anumitor zile ale săptămînii. „cea foarte caldă") şi rabi'al-awwal („prima primăvară") şi rabl'ath-thăni („a doua primăvară"). veghează. Dovadă sînt reproşurile adresate. Cel mai adesea.). Problema „timpului prescris" (miqăt) pentru diferitele obligaŃii canonice a păstrat încă semnul acestei . Probleme de calendar. această preocupare de a tempera ascetismul abuziv se referă la o etică mai largă. a celei de-a treisprezecea luni. t. dacă nu le convenea să Ńie cu sfinŃenie vreuna din cele patm luni prescrise — cf. ** Uitarea temporară a conflictelor intertribale deschise.l. se cuvine o observaŃie care îi subliniază şi alte subtilităŃi: calendarul arab preislamic juca un rol politic de primă importanŃă. în privinŃa acestui mod de concepere a calendarului liturgic. Marea problemă fusese a-i convinge pe adepŃi că postul cel nou era limitat: cel care posteşte trebuie să-şi întrerupă postul zilnic ('ifŃăr). între cele douăsprezece luni lunare. aceea de „pontif al aşanumitului nasy**: el avea ca prerogativă acordarea autorizaŃiilor de amînare a obligaŃiei de încetare a conflictului din perioada oficială pentru o altă perioadă. Era impusă „tăcerea armelor". *** Mutarea lunii Moharrem pe luna Safar. Numele cîtorva luni păstrează urma acestei apropieri. Profetul a insistat ca propriul său comportament să nu fie invocat ca un precedent care să instituie prescripŃii canonice suplimentare (fard). „Drepturile corpului în timpul postului". Mai întîi. chiar cu riscul de a accepta o reformulare specifică şi de a se preocupa. Prin aceasta vin în rătăcire cei necredincioşi. Dumnezeu nu permite ca un exces de devoŃiune să despartă ceea ce el însuşi a unit. în franceză. înainte de islam arabii utilizau un calendar lunar modificat prin adăugarea. precum şi cea de-a treisprezecea lună. lunar. impusă în mod repetat de către consiliile ecleziastice ale Bisericii catolice. care se impune întregii comunităŃi timp de o lună. Posteşte şi apoi rupe postul. Se instituise chiar o funcŃie sacerdotală. a atras atenŃia comentatorilor ca şi a simplilor practicanŃi. 338. Acest „trafic de indulgenŃe". * în text. cap. a cărui acoperire o asigurau practica „uitării temporare" (nasy). Coranul a restabilit în mod exact semnificaŃia liturgică a „semilunelor" — de fapt cuvîntul arab este ahilla. I. mai ales în secolele al X-lea şi al Xl-lea (cf. ochiul tău are drepturi asupra ta.t. ed. ISLAMUL 309 Procesul de instituire a moralei islamice trece printr-o perioada de selectare şi convertire a instituŃiilor şi valorilor preislamice. pentru a păstra din ele ceea ce poate traduce o aspiraŃie morală. 183). Sahih.Mine. Toate practicile în care intra abstinenŃa continuă (muwăşala) au fost combătute. arabii păgîni mutau de multe ori sfinŃenia unei luni pe altă lună. în afara acestor intervale în care funcŃionează interdicŃia. 181 şi 182). 27).). 37). vol. soŃilor li se reaminteşte datoria de a se comporta unul faŃă de altul ca soŃi. dar apoi culcă-te. Coranul a precizat acest lucru 36 Bukhări. Grija de a nu depăşi „timpul fixat" (miqăt) a determinat comunităŃile musulmane din lumea întreagă să instituŃionalizeze fixarea şi anunŃarea începutului lunii de post.

s-au găsit martori care au adus dezminŃirea şi au împrăştiat zvonul falsităŃii. a revendicării identităŃii a devenit mai puternică decît oricare alta. contrasemnat de reprezentanŃii autorizaŃi ai diferitelor state islamice.preocupări majore.. p. [ Ruperea postului precede. cînd s-a putut anunŃa o dată bazată pe „calcul". ea este. chiar dacă. mai ales în ceea ce priveşte fixarea lunii postului. chiar dacă în mod disimulat. el reprezintă un exerciŃiu" spiritual care nu este primit decît dacă este întreprins şi continuat sub această formă. ca în cazul oricărei prescripŃii canonice. 1. 128). Sahih. ba chiar interzis. Adoptarea unui calendar liturgic a fost considerată ca o întoarcere la izvoare. voi. îndată ce compromite continuitatea fiinŃei în integritatea sa fizică şi. ştiinŃă în care musulmanii aveau să aibă un aport unanim recunoscut. fără îndoială. în situaŃia unui „atentat la onoare": „Dacă vreunul dintre voi aude că este ofensat. care trebuie făcută şi ea în acelaşi moment. postul este o purificare: „Pentru orice lucru.. să-i fie de ajuns să[-şi] spună: sînt în timpul postului. Aceasta pentru că politica a intervenit. 326. Ńările în care s-a aplicat sistemul calculului astronomic au fost declarate „laiciste". 39 Id. ca şi generozitatea care duce la ruinarea donatorului sau la frustrarea celor apropiaŃi. iu. ba chiar atinge un Ńel opus: rugăciunea care îl epuizează pe credincios.orpuluj^e^te^ostul. Or.. orice exerciŃiu spiritual îşi ratează Ńelul."38 Mai mult decît atît: chiar dacă este pornit din sinceritate. a fortiori. " Iată o altă problemă socială şi de educaŃie transformată în mod abuziv într-o problemă religioasă: arbitrajul între cerinŃele postului şi cele ale vieŃii profesionale sau. furia este însoŃită de cuvinte ce trădează o pietate îndoielnică. aşadar. stigmatizată de Coran şi de fiadîth într-atît încît este clasată printre „factorii de anulare" a „purificării prin abluŃiunea rituală" (wudu') de dinaintea rugăciunii. mai mult. Din anul 357 de la hegira — 969 al erei creştine — stabilirea lunilor lunare prin calcule astronomice a fost oficializată şi instituită la Cairo de Jawhar. 38 Id. Profetul atrage atenŃia celui ce posteşte în legătură cu orice formă de mînie. Cu toate acestea.. este chemat să-şi amintească faptul că „lui Dumnezeu îi place să-i fie acceptate dispensele aşa cum îi place să i se îndeplinească prescripŃiile". este un fenomen sociologic atît de clar etichetat.. ca şi dania. consecvent şi neîntinat de nici o impietate care i-ar micşora meritul. dimpotrivă. Acest procedeu a fost apoi adoptat de mijloacele de informare ale altor regimuri care difuzează „mărturii bazate pe observaŃie" ce dezmint date anunŃate prin calcul. Dumnezeu nu cere să se abŃină nici de la mîncare şi băutură. explicabilă desigur. de asemenea. în ciuda unui acord corect şi în regulă. Este. credinciosul. Este o problemă care ascunde altele. y. după Profet. psihică. prescris ca ultima masă (şahur) să fie luată cît mai tîrziu. ca în cazul oricărui act de devoŃiune. p. asemenea rugăciunii. 329. . încît limbajul popular a inventat adjectivul muramdin — un neologism care ar însemna aproximativ „ramadanizat" — pentru a desemna starea celui care îşi afişează oboseala şi apatia. cazurile de acest fel erau mai rare. Adesea. către sfîrşitul nopŃii: această masă este prezentată ca o „binecuvîntare a lui Dumnezeu" la care se cuvine să nu se renunŃe. fie ea şi legitimă. este susceptibilă de a exclude subiectul din comunitatea celor care pot practica devo-Ńiunea şi dania. 37 Bukhâri. pe măsură ce comunităŃile islamice s-au văzut lipsite de posibilitatea de a-şi dirija treburile economice. suspendarea acestei „ajustări" preislamice a făcut indispensabilă întreprinderea unor cercetări speciale în această ramură a astronomiei. sociale. ea poate face ca sufletul să-şi piardă caritatea. obsesia. a oboselii nervoase îndeosebi. postul care afectează starea de sănătate este descurajat. In vreme ce meritul constă tocmai în păstrarea discreŃiei cu privire la asceză."37 De altfel. p. 324. Profetul a putut enunŃa într-un hadith această teribilă afirmaŃie: „De la acela care nu se abŃine de a cădea în falsitate prin vorbă şi prin fapta sa. Astfel. Mai mult decît atît. _>i-v. îndeplinirea rugăciunii de seară (maghrib). în plus. 40 Ibid. postul ramadanului este o în-tîlnire cu Creatorul. dacă nu chiar indispoziŃia. într-un timp cînd în islamul incipient viaŃa agricolă şi în general activităŃile economice nu încetaseră să utilizeze un calendar solar. Dacă. pur şi simplu. RenunŃarea la ceremonia numită ru 'ya i-a costat uneori foarte scump pe conducătorii contemporani care au îndrăznit să nu Ńină cont de ea. în perioada pos310 RELIGIILE LUMII tului."40 Căci asemenea celor două. textul coranic îi consideră drept aleşi „pe aceia care îşi stăpînesc furia" (3. postul ostentativ nu poate fi primit ca o îndeplinire a obligaŃiei canonice a postului prescrisă musulmanului. de altfel.39 / întocmai ca rugăciunea şi pomana ostentative. există o curăŃire^zfl&fl^-curăŃirea c. „Lui Dumnezeu îi place să-i/ie acceptate dispensele. programarea liturgică însăşi a cunoscut şi urmat o evoluŃie vecină cu paradoxul. „etalarea" oboselii.

Sahih. Asta înseamnă „nopŃile de ramadan". . a Coranului în totalitatea sa. începe cu cei pe care trebuie să-i întreŃii. alta decît conştiinŃa credinciosului. La sfirşitul lunii. după ultima rugăciune.. Deschiderea respectivă determină. să recomande ca ea să rămînă limitată în timp. pentru triumful credinŃei islamice. După citirea surei al-Fătiha sînt recitate succesiv pasaje de lungime egală (thumun. pentru ca decizia să nu fie lăsată pe seama unei autorităŃi oarecare.. încercărilor decisive pentru islam. s-a instituit practica „vegherilor": este vorba despre aşa-numita şalăt at-tarăwih (rugăciune întrerupta de pauze).» Atunci. să o rememoreze. a zece rugăciuni cu-prinzînd fiecare cîte două rak'a.42 Şi. 43 Ibid. a şaizecea parte ca lungime din ansamblul textului). „optime" din hizb."43 De aceea dispensa este la îndemînă: „într-o zi a venit la moschee un bărbat în culmea disperării: «— Sînt pierdut. 312 RELIGIILE LUMII \jŃamadanul. Ele oferă înainte de orice ocazia unei celebrări al cărei specific trece adesea neobservat: recapitularea. Fiind indicat a se săvîrşi în comun.. Un fapt rămîne mereu prezent în mintea tuturor: luna ramadan este cea în care a fost revelat Cora-nu/JÎnca din timpul vieŃii. 286. la credincioşii din rîndul oamenilor simpli. de seară (şalăt al-'ishă). din punctul său de vedere sau al comunităŃii. tradiŃionaliştii Ńin să precizeze: „Ni se întîmpla să călătorim în tovărăşia Profetului: nici cei care posteau nu au făcut niciodată un reproş celor care nu respectau postul..» Profetul prinse a rîde: «Atunci ia asta şi hrăneşte-Ńi familia!»"44 O deschidere spirituală atît de luminoasă nu afectează în nici un fel caracterul sacru al lunii ramadan.. p. în forma lor fizică şi psihică cea mai bună. Profetul recapitula în luna ramadan tot ceea ce-i fusese revelat. ca el şi tovarăşii săi să poată face faŃă.H Este vorba despre îndeplinirea. **Id. — Bine. de asemenea. Se înŃelege că realizarea acestei acŃiuni comunitare necesită o cunoaştere a textului care nu este la îndemîna oricui: comunitatea se organizează împărŃind calitatea de imam între toŃi cei care cunosc o parte a textului sau care sînt capabili. Pentru comemorarea acestui eveniment. care îi aşteptau în cursul acestei călătorii şi la capătul ei.. ele se îndeplinesc aproape întotdeauna într-o moschee sau un lăcaş de rugăciune. este eligibil pentru a celebra liturghia. Acest lucru nu este posibil decît — mai este nevoie să reamintim acest lucru? — datorită faptului că la musulmani nu exista persoane desemnate să îndeplinească funcŃiile pe care le îndeplineşte preotul şi de aceea fiecare. lună a celebrării Coranului. comportamente pe care nu le apreciază cei a căror pietate este mai „în cunoştinŃă de cauză": obligaŃiile şi interdicŃiile ar fi putut fi lăsate în suspans în alte luni decît în ramadan? 41 Bukhărî. Drept dovadă. într-o zi de ramadan. p. — Ai vreo sclavă pe care o poŃi elibera? — Nu.. nici care nu respectau postul nu reproşau nimic celor care posteau. cineva aduse un sac de cereale. Era mai important. 42 Id. — îŃi dau eu din ce să dai pomană. Profetul întrebă: «Unde este omul care avea o problemă? — Eu sînt. 333. atenŃia acordată de-a lungul întregii luni îndeplinirii celorlalte prescripŃii şi respectării altor interdicŃii canonice. Profetul a considerat de datoria lui să arate tuturor tovarăşilor săi că îşi potoleşte setea la orele amiezii."41 Acelaşi lucru şi despre postul care privează corpul de forŃele indispensabile unei activităŃi utile. Profetul a Ńinut ca această rugăciune să nu fie considerata o obligaŃie. Ai cu ce să hrăneşti 60 de săraci? — Nici asta.ISLAMUL 311 datorită amărăciunii: „Cea mai bună danie este cea care nu te sărăceşte.331. p. acela care a putut asista în aceste condiŃii la toate recitările (tarăwîh) se va găsi în situaŃia privilegiată de a fi ascultat tot textul revelat. în urma unei revizuiri a părŃii ce le revine. în formele prescrise rugăciunii canonice. Am greşit cu femeia mea după răsăritul soarelui. în decurs de o lună.. în total echivalentul numărului de rak'a efectuate de obicei într-o zi. — Cuiva mai sărac decît noi? Nu există dintr-un capăt al Medinei în altul o casă mai săracă decît a noastră. El a Ńinut.

din cele mai vechi timpuri. către Templul de la Mecca. ca adepte ale iudaismului. constituie o dova46 Taliar ben Achour. Ca şi în cazul celorlalte obligaŃii canonice. şi care semnifică acŃiunea de~a". Şi aceasta atît prin stilul formulării sale canonice în Coran şi în Sunna. întîlnit mai des. cit. ca preludiu al festivităŃilor organizate cu prilejul Marii Sărbători a ruperii postului. Mai întîi. („timp". în acelaşi timp. mai degrabă. culminau cu această ceremonie „federativă". Celebrarea are loc în moschei. At-Tahrir wat-Tanwir.. Unul dintre acestea avea loc la Asqalan şi. nu trebuiau să accepte coabitarea. 193). în Coran se arată că este noaptea începutului RevelaŃiei. pelerinaje la alte locuri sfinte. mulŃi comentatori pretind că a fost instituit din dorinŃa de deturnare a arabilor de la pelerinajul „ecumenic" la Mecca. facîndu-se vinovaŃi de a fi acceptat prezenŃa icoanelor. Pentru a ajunge la instaurarea pelerinajului ca al cincilea „stîlp" al monoteismului reînnoit care este islamul. expresie tradusă tradiŃional prin „noaptea Destinului". Această imprecizie este considerată ca un semn. prin definiŃie. Lucru pe care textele nu îl precizează în nici un fel. Avertismentul este valabil atît pentru politeiştii arabi. Aici aveau loc şi schimburi de idei ori schimburi artistice: întrecerile oratorice şi poetice de la 'Ukăz consacrau cele mai alese opere prin afişarea lor în templul Kaaba. venerat în mod atît de vădit unanim. Coranul proclamă că zidirea templului Kaaba este opera lui Avraam. Urma lor culturală este încă vie: cele mai bune dintre aceste „poeme suspendate" (mu'allaqăt) fac parte din bagajul intelectual elementar al omului arab instruit şi sînt studiate în licee şi colegii. să nu fie cu nedreptate şi să nu se certe în peregrinaj. Pelerinajul canonic este cerut o singură dată în viaŃă. în ea sînt semne răsvedite. blamaŃi pentru a fi împins toleranŃa pînă la asumarea unor funcŃii sacerdotale într-un templu invadat de idoli. concretizare a acestei convergenŃe. 314 RELIGIILE LUMII dă a originii acestui templu. fondatorul monoteismului „primordial". încît coabitarea era acceptată chiar şi de către cei care. şi în oraşe. referitor la pelerinaj. Sursa obligaŃiei „Cea dintîi casă [de închinare] fu aşezată pentru oameni în Bekka [Mekka] spre tfeiecuvîntarea lumii. deşi este recunoscut şi de păgîni. arabii practicau această „venire" către „Casă". 90-91). S-a stabilit prin uzaj ca această noapte să fie celebrată în data de 27 a lunii ramadan.Privilegiată între aceste nopŃi privilegiate este laylat al-qadr („noaptea Hotărîrii"). De la Dumnezeu [s-a stătorit] un pelerinaj la acea casă pentru oamenii care sînt în stare să facă drumul" (3. Cuvîntul miqăt. de miqăt. monoteiştii. este vorba despre condiŃii de timp. dar nu poate fi îndeplinit decît la o dată determinată a calendarului liturgic: „Peregrinajul să fie în lunile cunoscute. că templul Kaaba beneficiază de un statut de sanctuar care. în legătură cu el.46 Căci la Mecca se afla templul recunoscut de toŃi. în apropiere de Mecca. la rîndul lor. Ea este locul lui Abraam şi cine intră în ea este scutit. Aici se oferă prilejul verificării unei constante a discursului coranic: multitudinea destinatarilor cărora li se adresează. De unde concluzia: ceremonia unui hajj în jurul templului Kaaba este o datorie către Dumnezeu prin care i se restituie lui Dumnezeu templul său. dar se impun unele precizări. „Lunile sfinte" pe care le-am evocat în legătură cu luna ramadan. Este adevărat că unele triburi. practicau pelerinajul la Ierusalim şi că unii creştini practicau. op. „oră") şi semnifică . ca şi în cazul celorlalte prescripŃii liturgice. fără însă a i se fixa data. Pelerinajul Ultima citată printre obligaŃiile canonice. între care Cel de la 'Ukăz. şi cel ce şi-a propus peregrinajul în ele să nu se împreune cu muiere. „a merge către aceeaşi destinaŃie^ Or. Cu cîteva săptămîni înainte. cît şi pentru cei ce împărtăşeau un monoteism de corqplezenŃă. căci binele pe care îl faceŃi îl cunoaşte Dumnezeu. LuaŃi-vă şi merinde. însoŃită întotdeauna de condiŃia de capacitate. datorită interdicŃiei sacre care le garanta reciproc încetarea vendetelor. De unde o înlănŃuire frapantă. această mişcare de redresare este încurajată de omagiul care se aducea locului şi instituŃiei în care se recunoşteau cu toŃii. îşi trage etimologia din waqt. Nu făceau excepŃie nici hunafă („monoteişti primordiali"). în special de către cei care asociază alegerea datei cu „împărŃirea destinelor".converge". Cuvîntul hijj este o formă a lui hajj. simbol al convergenŃei lor sau. de unde denumirea lor de mu 'allaqăt („suspendate"). am reŃinut termenul de „pelerinaj" în virtutea încetăŃenim lui. cerînd chiar din partea acestuia respectarea unor condiŃii determinate. purificat astfel de întinările perioadei de după Avraam care făcuseră din el un adevărat panteon. prescripŃia pelerinajului este exemplară pentru ansamISLAMUL 313 blul „doctrinei" care guvernează instituŃia celor cinci stîlpi. unde marchează sfîrşitul întîlnirilor de veghe şi lectură. Şi în acest sens caracterul „instituŃional" al prescripŃiei canonice va fi evident: pelerinajul (hajj) este o celebrare care nu îl scuteşte pe credincios de nici o altă îndatorire. cît şi prin natura ceremoniei care îl prezidează. diferitele triburi făceau schimburi comerciale în diferite tîrguri „federale". însă cele mai bune merinde sînt frica lui Dumnezeu" (2.

Ea constă în îmbrăcarea veşmintelor — două piese din stofă. termenele la care trebuie îndeplinite „devoŃiunile" în vederea acceptării lor sînt fixate în Scripturi. începînd cu momentul în care credinciosul se găseşte la o anumită distanŃă de Mecca. ViaŃa modernă.. în ciuda faptului că. Mai ales. şi sandale. uneori. dar nici nu trebuie să lase datorii neplătite la plecare. panarabe sau interarabe. Credinciosul care decide să meargă în pelerinaj acŃionează exact ca şi cînd ar fi pentru sine propriul „preot". de pelerinaj îndeplinit cu preŃul unor împrumuturi sau care are drept consecinŃă neglijarea intereselor familiale.47 S-a vorbit adesea despre faptul că majoritatea ritualurilor pelerinajului la Mecca provin din rituri arabe. în rumori. pentru a nu fi luaŃi prin surprindere. Există o evidentă omologie între chemarea divină la a medita asupra acestor legi ale dinamicii sociale. O dată cu preamărirea Iui Dumnezeu prin formula Allăhu akbar. Efectuarea unei călătorii care poate fi foarte îndelungată şi foarte costisitoare constituie o obligaŃie numai pentru cei şi cele care dispun de mijloacele materiale şi fizice necesare. Sensul etimologic al acestui cuvînt este acela de „a face să treacă în starea de harăm. Fără să neglijeze faptul că primul destinatar al mesajului său. dar precisă Niyya. la rîndul lor. căreia îi pune capăt prin „salutul" fmal (as-salămu 'alaykum) care îl readuce în contact cu lumea şi semenii săi. De aceea pelerinajul nu se referă doar la mesajele profeŃilor înscrişi în tradiŃia CărŃilor. iar călătorii cu avionul într-un moment oarecare al călătoriei. Ńinînd cont de dificultatea acestui ritual. . 180 km (Juhfa) dacă se vine dinspre est. credinciosul intră într-o stare de sacralizare. este această comunitate. Un element esenŃial al acestor indicaŃii şi sfaturi este să nu rămînă literă moartă condiŃia de capacitate. pe Marea Roşie. Ca toate celelalte prescripŃii rituale. Ea nu are nevoie de altă condiŃie formala pentru a fi agreată în afara sincerităŃii celui ce o formulează. plural de hakim) evocaŃi în Coran. al „oficierii" religioase. chiar la îmbarcare. deşi ei nu pot fi legaŃi de linia de descendenŃă a oamenilor CărŃii. Ele încep cu sacralizarea inaugurală. Dar. din punct de vedere cronologic. pelerinajul nu trebuie să aducă vreun prejudiciu familiei credinciosului: pelerinajul este nul şi neavenit dacă credinciosul îşi lasă familia fără resurse sau neîngrijită. resimŃită în diverse state islamice. pe de altă parte. de exemplu. „sacralizarea". O ceremonie simplă. limitele în spaŃiu de la care pelerinul intră într-o stare sacră. „intenŃia".locurile. Ihrăm. Se înŃelege în cît de mare măsură sînt contrare spiritului acestei instituŃii exemplele. Cei care vin în Arabia Saudită cu vaporul. ea este de 80 km (Dhat 'Irq). ci şi la o altă tradiŃie în care sînt incluşi toŃi „înŃelepŃii" (hukamă'. a creat serioase probleme conducătorilor lor: controlul schimburilor valutare trebuia să Ńină cont de faptul că un candidat la pelerinaj nu putea să se acomodeze cu reglementări calchiate după alocaŃiile anuale pentru voiaje turistice. niyya. fără cusături — ce trebuie purtate pe toată durata ceremoniilor. în solicitări şi. Toate ritualurile pelerinajului se îndeplinesc într-un teritoriu determinat. Perioada înscrierilor pe „liste" ale pelerinilor legal autorizaŃi este bogată în demersuri. Acest lucru l-am mai întîlnit în cazul rugăciunii rituale. Coranul i-a adus o perfecŃionare etică bazată pe meditaŃia metafizică. pe aeroportul de unde pleacă. de 250 km (Dhat Hulayfa) dacă se vine dinspre nord. ca toate obligaŃiile rituale. 316 RELIGIILE LUMII nii divine a religiei sale. de „sacralizare". Totul este astfel conceput încît pelerinul să se asigure că nu va leza pe nimeni prin luarea acestei hotărîri pioase: nu numai că nu trebuie să contracteze datorii ISLAMUL 315 în vederea efectuării călătoriei. deşi a permis nuanŃarea interdicŃiilor originare. Aceste repere spaŃiale depind de punctul de plecare al pelerinului. Penuria financiară. a oferit în schimb exegeŃilor alte subiecte de reflecŃie. îndemnul de a observa legile fiziologice care prezidează „insuflarea" vieŃii omului.. pe de o parte şi. crearea lui pornind de la acel „strop de apă". „islamizate": credinciosul musulman nu vede neapărat în asta o atingere la adresa origi47 Această distanŃă variază în funcŃie de direcŃia de sosire: dacă se vine dinspre nord-est. îşi pun veşmintele atunci cînd ating paralela ce corespunde unuia din miqăt. de prestigiul asociat lui. au fost impuse texte şi coduri pe cît de numeroase. ceea ce face să existe un adevărat „concurs" de credincioşi oficianŃi în acelaşi timp şi în acelaşi loc. numeroase de fapt. îndeplinirea pelerinajului comunitar nu este considerată valabilă decît cu condiŃia de a fi fost precedată de intenŃie. şi de 60 km dacă se vine dinspre sud-est. După cum este de meditat asupra acestei „instituŃii" benefice şi a faptului că oamenii au fost „înclinaŃi" să o accepte — ca pe oricare altă punere la punct în ordinea naturală — căci ambele aspecte sînt semnificative cu privire la ProvidenŃa care veghează la menŃinerea creaŃiei. la fel ca pentru rugăciunea rituală ori pentru post. pe atît de complicate. cînd credinciosul îşi este sieşi propriul „oficiant" sau „celebrant". necusute.

ce se învecinează parŃial cu perimetrul sacru. 318 RELIGIILE LUMII Apoi este dat semnalul de „împrăştiere" care pare să simbolizeze întoarcerea progresivă la viaŃa obişnuită. cel mai adesea. Aşa se spune în manualele de religie. Pelerinul este obligat să îndeplinească un tawăf con-stînd în înconjurarea de şapte ori a Ka 'abei. şi invocînd iertarea divină. asigură cazarea şi masa pe toată durata sejurului). ca toate manifestările voinŃei divine. Ifada. Asăf şi Nă'i-la. Arafat este o cîmpie situată la 19 km de Mecca. Şi. Astfel. 153). deşi petrecute într-o adunare deosebit de numeroasă. Pelerinul se gîndeşte la Ismail şi Agar atunci cînd îşi îndeplineşte obligaŃiile rituale parcurgînd de şapte ori distanŃa între aş-Şafa şi el-Murwa. colŃul în care se găseşte încastrată Piatra neagră care. în data de 8 el trebuie să fie cuprins de starea de ihrăm. descoperit de micul Ismail. Numai faptul că aceste două locuri sînt stabilite (sau restabilite) ca fa-cînd parte dintre sha'ăir (plural de sha'ira. doi munŃi situaŃi la o distanŃa de 394 metri unul faŃă de altul. cele două obligaŃii constînd în tawăf şi sa 'y. Se poate imagina intensitatea emoŃiei trăite în ultimele minute de dinaintea asfinŃitului soarelui. este pentru că ea reproduce o practică de devoŃiune preisla-mică dedicată celor două divinităŃi tutelare ale acestor locuri. se poate ajunge în acest loc chiar în momentul respectiv. „circumambulaŃiunea". în mod curent. Instaurarea pelerinajului comunitar ca prescripŃie canonică a islamului a făcut ca ea să fie inclusă în acelaşi ritual de veneraŃie cu templul Kaaba. un membru al grupului de familii din Mecca titulare ale „monopolurilor pontificale". salutînd de departe sau de aproape „colŃurile" (arkan) construcŃiei în formă de cub şi. care nu poate dura mai mult decît timpul ritual hărăzit acestei ceremonii: „Atunci grăbiŃi de unde grăbesc oamenii şi cereŃi iertare de la Dumnezeu" (2. menŃionate mai sus. Oamenii „de credinŃă slabă" refuză să se încreadă în Dumnezeu şi. reprezenta un semn principal al sacralităŃii templului. ei o încalcă şi îşi atrag asupra lor mînia divină. afortiori. pentru oameni. un ghid de profesie. căci numărul pelerinilor a ajuns să se apropie în ultimii ani de două milioane. Acest îndemn este semnificativ pentru următorul aspect: reinstituirea pe care o face islamul este însoŃită de o epurare intransigentă de gesturile de încălcare a monoteismului şi de semnele clericalismului pînă într-atît încît ele par să fie asimilate unele altora. pe care pelerinii le recită sau le repetă după o persoană calificată sau. este. au fost compuse texte pentru rugăciune. Cei care au efectuat „oprirea" se grăbesc să părăsească cîmpia Arafat pentru a nu prelungi contactul cu sacrul. Tawăf. „împrăştierea". Oricare ar fi modalitatea în care pelerinul îşi organizează timpul pînă în cea de-a şaptea zi a lunii dhu-l-hijja. De fapt. atunci cînd îl evocă: „Şi Safa şi Merwah sînt locuri sfinte ale lui Dumnezeu şi cel care peregrinează la casa Sa sau o cercetează nu păcătuieşte dacă merge împrejurul lor" (2. in extremis. Versetul referitor la „împrăştiere" constituie o dovadă în acest sens. Căci în această zi el este chemat la tarwiya. „reflectare".Tot astfel. Iată cîteva aspecte în sprijinul ideii că în prescripŃiile canonice ale pelerinajului (hajj) există trimiteri la practicile culturale arabe cărora li se recunoaşte un nou statut: li se cere adepŃilor noii religii să nu se lase impresionaŃi negativ de faptul că ele au asemenea antecedente. abandonat împreună cu mama lui în deşert. recunoaşterea de către o comunitate sau mai multe a unei sacralităŃi de natură să-i asigure supravieŃuirea nu este un fapt întîmplător. „deambulaŃiunea". oprirea pe „muntele" Arafat. încă înainte de RevelaŃie. pînă la apusul soarelui. Această rugăciune este urmata ISLAMUL 317 de vizitarea izvorului Zamzam. Punctul culminant al acestei zile. şi să fi îndeplinit în acea zi. în special. între care a avut loc preumblarea disperată a mamei şi copilului abandonaŃi. cel mai tîrziu. Dumnezeu nu-i ajută să priceapă semnele acestei sacralităŃi. Ziua trebuie să fi fost petrecută în totalitate sau în parte în aceste locuri şi să fi fost consacrată unei meditaŃii individuale. La sfîrşitul celei de-a şaptea înconjurări. restauratorul templului Kaaba. „sacralizare". con-centricitate ce era resimŃită ca o marcă a consideraŃiei deci a acceptării condiŃiei de „satelit". Dacă practica parcurgerii distanŃei dintre cei doi munŃi este prezentată ca o toleranŃă. în timpul zilei de 9 dhu-l-hijja. Coranul nu dă această origine ritului. un himş. Wuquf. El este de fapt un membru al clanului Quraysh. obiect comun de cult pentru toate triburile. deşi nu este menŃionată în Coran. sînt momentele care precedă asfinŃitul soarelui. se îndeplineşte o rugăciune care cuprinde două rak'a înspre maqăm Ibrahim — oprirea dinaintea locului lui Avraam —. De aceea. Acest nume semnifică „acŃiunea de a se învîrti în jurul unui obiect sau loc considerat ca centru de referinŃă". Ea este semnul unei voinŃe divine. El s-ar fi putut lăsa tentat de ideea de păstrare pentru ai săi a vechiului privilegiu „pontifical" al familiei . prin urmare. aşa-numitul mutawwif (care. în privinŃa noŃiunii de harăm. un prilej de punere la încercare. Sa 'y. Cele şapte înconjurări sînt prilej de meditaŃie şi rugăciune. „emblemă". care este ziua pelerinajului. „oprirea pe muntele Arafat". asupra etapei esenŃiale a pelerinajului. Cu toate acestea. gesturi ne-prescrise formal în Scripturi. „semn de recunoaştere" a lui Dumnezeu) face această practică licită. în el este interpelat însuşi Profetul. 195). deci.

într-o astfel de perioadă oferta depăşeşte cu mult cererea.'Id alKabir sau „Marea Sărbătoare". Este vorba de a trece. coexistanŃa unui pelerinaj comunitar (hajj) cu pelerinajul individual ('umra) şi. autorităŃile religioase au decis crearea unui complex de recuperare care utilizează carnea şi pieile. musulmanul poate. Aceste vizite nu sînt obligatorii şi nu se desfăşoara conform unui ritual prestabilit. Sărbătoare numită Mawlid. să facă un pelerinaj individual care comportă înconjurarea templului Kaaba şi deambulaŃia între aş-Şafa şi el-Marwa. pelerinajele rituale. Cea de-a treia zi rituală este pentru pelerin yawm an-nahr." RelaŃia pe care astfel de cuvinte o instituie între Profet şi credincioşi se regăseşte în statutul acordat celebrării naşterii lui. ISLAMUL 319 Există o problemă de adaptare: dornici să îndeplinească ritualul în întregime. în semn de veneraŃie. Ei înŃeleg aşadar să aducă fiecare jertfa lui (badlna).. 'Umra. deşi nu figurează în Coran. în mod paradoxal. îmbracă. comunitare sau individuale.'Id aş-Şaghlr. ca şi în cazul celorlalte ritualuri. „pelerinajul ritual necomunitar". „Mica Sărbătoare". Or. Ramy al-jimăr.sale [însărcinată cu distribuirea apei izvorului Zamzam (siqăya)]. 48 Sărbătoare ce marchează sfîrşitul postului. localitate între Arafat şi Mecca (loc în care. unde se sacralizează ca pentru un pelerinaj comunitar. fără a Ńine cont de posibilitatea de a găsi pe cineva dornic să le „primească" ofranda. pe de o parte.. numită în Maghreb al. Ultimele trei zile ale pelerinajului sînt consacrate unui ritual mult comentat. a „Naşterii". „imolaŃia". acest sacrificiu poate fi compensat printr-un altul în caz de incapacitate: trei zile de post în timpul pelerinajului şi şapte la întoarcere. el înŃelege să confirme cu acest prilej principiul canonic de refuz al oricăror privilegii clericale. 38). în a face ca gesturile să contribuie la preamărirea Dumnezeului unic şi la luarea deciziei de a întoarce spatele lui Satan. dar întotdeauna marcate de o ambianŃă ce conferă un colorit familial manifestării unei pietăŃi . după cum s-a remarcat. căci. pe de altă parte. ceea ce confirmă formularea liadith-ului care o evocă: „Oricine îndeplineşte pelerinajul si nu mă vizitează. mulŃi pelerini refuză să accepte dispensa pe care le-o acordă textele. De fapt. şi chiar trebuie potrivit unor şcoli. în această zi.. Pentru a acoperi risipa pe care o reprezintă jertfirea atîtor animale. ci şi de o pietate bine înŃeleasă îşi găseşte justificarea într-o referinŃă cora-nică înŃeleasă într-un mod ciudat: „Nicicînd nu ajung la Dumnezeu cărnurile şi sîngiurile lor [jertfelor]. care altfel s-ar pierde. în schimb. 19). ritualurilor (şalăt wăjiba) şi rugăciunilor voluntare (şalăt năjîla). Islamizarea constă aici în epurarea intenŃiei şi. este vorba de un ritual a cărui origine este revelatoare pentru sensul filozofic al pelerinajului. Nahr. refuzul unei aggiornamento impus nu numai de logică. produsele obŃinute fiind apoi distribuite populaŃiilor nevoiaşe. sau coexistenŃa postului obligatoriu şi postului voluntar? 320 RELIGIILE LUMII Ziyăra pelerinajul neritual". însă ajunge la El cuvioşia de la voi" (22. „aruncarea pietrelor". în afara pelerinajului comunitar. nu impun niciodată o practică legată de mormîntul său. Şi pe bună dreptate: ritualul se desfăşoară la sute de kilometri de Medi-na unde se află mormîntul. îmi face dovada indiferenŃei lui. situate la Mină. Acest ritual este denumit în limbajul popular rajm. prin apropierea a trei pietre.. considerate sacre în preislam. „lapidare" şi uneori este folosită chiar formula explicită rajm ash-shayŃăn („aruncarea cu pietre în Satan"). toŃi musulmanii sărbătoresc 7c? al-idhă. spre a o deosebi de al. acela de a nu proceda la ijada pentru a nu-şi „coborî rangul" acceptînd să părăsească teritoriul sacru. care nu poate fi făcut decît în anumite luni. Pelerinul este de fapt scutit de gestul de sacrificare propriu-zis. unde pelerinii se odihneau).48 însă jertfa adusă de pelerin nu are acelaşi sens cu jetfirea berbecului îndeplinită de către ceilalŃi musulmani. Este cazul vizitei la mormîntul Profetului (ziyărat an-nabi). Pelerinii politeişti aruncau un număr anume de pietricele în direcŃia lor. forme diverse. „sărbătoarea Sacrificiului". Vizitarea lui este o vizită de prietenie. timp de trei zile. el este chemat să participe la un ritual de sacrificare de natură să îi răscumpere eventualele neglijenŃe comise în timpul pelerinajului: ca şi celelalte kaffara („penitenŃe"). Pentru aceasta ei trebuie să meargă pînă la un miqăt dintre cele mai apropiate. „ziua imolaŃiei". cînd. şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiŃilor" (9. Mai este nevoie să subliniem paralelismul dintre. Rezultă că această formă de penitenŃă este ea însăşi înlocuita cu altele în cazul imposibilităŃii de a posti. Aceste pietre erau considerate în preislam divinităŃi. în funcŃie de loc. Cei care participă la pelerinajul comunitar pot să-şi includă în program şi o ''umra. în perioada preislamică se aflase un tîrg. Prin acest termen se înŃeleg toate celelalte forme de'vizitare a locurilor comemorative. şi de a azvîrli şapte pietricele în direcŃia fiecăreia dintre ele. în mod evident. însă nu şi oprirea pe muntele Arafat. coexistanŃa rugăciunilor impuse. principiu pe care fusese deja însărcinat să-1 comunice membrilor clanului Quraysh: „Poate puneŃi voi adăparea peregrinului şi cercetarea templelor celor sfinte pe o treaptă cu cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi se luptă pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu sînt deopotrivă înaintea lui Dumnezeu.

din punct de vedere profe322 RELIGIILE LUMII sional. în funcŃie de predilecŃii. ci. Cartea este destinată călăuzirii celui ce o citeşte. prezent de la revelaŃie. prima lună a anului. rezultă o „difuziune înstelată" (tânjim) a noŃiunilor şi temelor în cuprinsul textului sacru. fiul său asasinat la Kerballah. la un pelerinaj la aceste locuri atît de evocatoare pentru ei. a făcut din această experienŃă o exegeză enciclopedică. Se înŃelege că şiiŃii preferă pelerinajul la mormîntul lui AH (la Kufa. „credinŃă". care se reclamă adeptă a acestei şcoli. celălalt. După cum am semnalat deseori. denunŃîndu-i pe aceia care propovăduiesc o parte din înŃelesul Cuvîntului divin şi ocultează altă parte (2. este parte integrantă din mesaj şi în a impune să nu fie neglijată nici una pentru înŃelegerea doctrinelor şi aplicarea preceptelor. sînt lăsate la libera alegere vizitele la unul sau altul dintre mormintele venerate. în . Cînd. în a crede că prezenŃa celorlalte componente. din grija de a evita orice formă de „asociere". în Irak) şi al lui Hussein. a acestui enciclopedism: Ibn an-Nadîm. transcriere integrală a Cuvîntului revelat." Hanbalitii merg şi mai departe: actuala dinastie saudită. Iată hadîth-u\ invocat: „Nu este permis să-Ńi faci bagajele decît pentru trei destinaŃii: templul sacru [Mec-ca] templul îndepărtat [Ierusalim] şi moscheea mea pe care iat-o! [Medina]. la distanŃă de exact o lună faŃă de pelerinajul comunitar. 13). Coranul. Pe de altă parte. şi ele divine. Comemorarea acestui asasinat coincide cu 'ashură a zecea zi a lunii muharram. imediat după hajj. Numeroşi şiiŃi de toate originile participă.cu toate acestea profunde. în afara dezvoltărilor special consacrate dogmei ('aqă'id. au fost adoptate cel puŃin două moduri de receptare a mesajului: unul constă în a crede că fiecare dintre componentele sale. atîta vreme cît s-a simŃit răspunzătoare faŃă de propriul destin şi a măsurat impactul pe care 1-a avut asupra ei lectura CărŃii. Juxtapunerea acestor caracteristici a avut şi are consecinŃe imense. fie că le ia ca punct de plecare pentru enunŃarea unor norme. aceea a Profetului. RELIGIE ŞI SOCIETATE Lucrările tefiqh („ştiinŃa înŃelegerii") comportă în mod tradiŃional. Comemorările funebre organizate cu aceste ocazii în locurile respective mai dau şi astăzi naştere unor manifestări foarte spectaculoase de penitenŃa. Printr-o consecinŃă logică a statutului Scripturilor în religia musulmană. astfel încît se mai întîmplă să vezi poliŃia saudită facîndu-şi datoria de a împiedica pelerinii şiiŃi să săvîrşească pe mormintele respective gesturi de pietate. după modelul celei pe care o porunceşte sfintului Ioan Botezătorul. şi alte dezvoltări ISLAMUL 321 special consacrate „tranzacŃiilor" (mu 'amalat) care codifică relaŃiile inter-umane. autor al unui Fihrist („Index"). Pornind de la aceasta. Asta se petrecea în secolul al X-lea al erei creştine. predicaŃia coranică a fost precisă în privinŃa inutilităŃii. librar din Bagdad. nu numai că şi-a retras orice pretenŃie la acest fel de exegeză a Coranului. a mers pînă la distrugerea mausoleelor construite în cinstea părinŃilor Profetului. a cărui menire profetică începe astfel: „Ioan. „gesturi de adoraŃie"). ba chiar a nocivităŃii intervenŃiei unei medieri în transmiterea şi chiar în conservarea textelor de revelaŃie divină. Accesibilă chiar în forma în care a fost revelată. menŃionăm o figură şi mai emblematică. mai tîrziu. rezultă o constantă punere în legătură a Cuvîntului divin cu episoade ale vieŃii umane — pe care el fie că le comentează. primă tentativă de clasificare universală pentru uzul bibliografilor. lucru şi mai grav. de mai multe ori. totală şi nu totalitară. Coranul nu este numai o relatare de fapte sau cuvinte inspirate. Pentru a nu mai aminti binecunoscutele exemple ale lui Averroes şi Avicenna şi ale emulilor lor. plural de 'aqîda) şi riturilor ('ibădăt. cunoaşterea acestor îndatoriri îşi are izvorul în Coran. într-o carte. circumstanŃele istorice au făcut ca această societate arabo-musulmană să nu se mai simtă răspunzătoare de conducerea propriilor sale chestiuni. invită la această lectură. considerate de către autorităŃi ca intempestive. şi cu evoluŃia unei comunităŃi. a lăsat să fie uitată exegeza deja realizată. primeşte scriptura întru putere" (19. imperativă fiindcă este divină. Ele nu merg toate în acelaşi sens. ImportanŃa istoriei Singurul miracol de care se prevalează islamul este pogorîrea cuvîntului divin. 85). Coranul şi Sunna au legat întotdeauna agrearea credinŃei şi a gesturilor de adoraŃie de îndeplinirea îndatoririlor credinciosului faŃă de aproapele său. în aceeaşi măsură în care invită la o lectură „activă". Societatea musulmană. însă discursul ortodox Ńine să se delimiteze de orice altă vizită pioasă. supranumit el-Warraq. constituie o injunc-Ńie imediată. „Papetarul". eventual izolata de context. De asemenea. ci transcrierea Cuvîntului revelat. RevelaŃia fiind „pogorîtă" (tanzîl) într-o anumită eşalonare (tartil) care s-a împletit cu evoluŃia unei vieŃi omeneşti.

a contribuit la înflorirea unei literaturi juridico-religioase relativ indiferente faŃă de consecinŃele demersurilor sale inductive şi deductive. Dezbaterile actuale se situează în acest context şi au acest fundal politic. acest lucru s-a întîmplat din motive evidente de solidaritate pentru păstrarea identităŃii în faŃa expansiunii străine.. juridice sau altele. In fapt. printr-o altă formă de paradox. în schimb. Fenomenele observabile în Ńările musulmane nu sînt decît avatarurile unei evoluŃii ce priveşte toate comunităŃile religioase. ci sînt condamnaŃi şi tăgăduitorii care nu rezistă în faŃa disperării: „Este unul dintre oamenii care îi serveşte lui Dumnezeu pe margine. 50). Mai tîrziu. zice el: «Mi s-a dat pe seama ştiinŃei!»" (39. Eşecul acestor „decenii de dezvoltare". apoi. uitată însă imediat ce pericolul a trecut: „Şi dacă-1 ajunge pe om vreun rău. Perioada otomană49 a fost propice acestei evoluŃii.. „sistemul" a fost zdruncinat tocmai prin mişcările anticolonialiste şi în cadrul formaŃiunilor guvernamentale pe care aceste mişcări le-au plasat la conducerea Ńărilor musulmane devenite independente. datorită încrederii manifestate în eficienŃa unor modele de dezvoltare asociate concepŃiei respective. această situaŃie. Această situaŃie a marcat în mod diferit raporturile între puterile politice. în principiu independenta de autorităŃile civile şi militare. dar care nu pot fi aplicate fără o adaptare la lumea secolului al XX-lea. 324 RELIGIILE LUMII în morala Coranului. acei 'ulamă' şi/u-qahă' nu făceau decît să-şi delimiteze mai lesne un „domeniu rezervat". dominaŃia colonială sau cripto-colonială a favorizat şi ea. prin gesturi de binecuvîntare sau anatemizare. oamenilor politici aflaŃi la putere sau disidenŃilor. ea nu a reŃinut decît „litera" pe care mari înaintaşi precum Mălik şi Abu Hanîfa o extrăseseră prin efortul lor dintr-o carte considerată metodă de gîndire. acela al shari 'a. fie ele autentice sau nu. Dar. în . care descriu cît se poate de bine situaŃia din momentul în care a fost alcătuită enciclopedia. Şi dacă-1 ajunge un bine rămîne el acolo. Ne cheamă el. agravat în mod brutal de criza mondială şi conjugat cu prăbuşirea ideologiei comuniste. dacă-i dăruim îndurare. despre care poate oferi o idee preponderenŃa „ofiŃerilor" în diferite etape ale evoluŃiei fostei monarhii franceze. islamul pare mai degrabă bine înarmat pentru a rezista unei asemenea derive către religiozitate. totul este supus acestei consideraŃii: scurta trecere pe care o reprezintă viaŃa omului. indignate sau ironice. indiferent de deosebirile sau chiar opoziŃiile dintre acele modele. RezistenŃa a fost timidă. Imediat după cucerirea independenŃei. momentele în care teama sau ambiŃia îi determinau pe 'ulamă' şifiiqahă' să aducă servicii sau deservi-cii. această atitudine.materie de interpretare a Legii. Colonizarea a stopat de fapt în mod clar unele reforme începute şi a favo49 Sub acest raport. sau a celei mai mari părŃi a ariei geografice în care s-a dezvoltat islamul. a contribuit fără îndoială la radicalizarea acestei dihotomii între politic şi juridic. Recunoscînd stăpînilor şi reprezentanŃilor suveranităŃii — acesta este sensul exact al cuvîntului sultan — libertatea de mişcare în materie de siyăsa („poliŃie". ca şi îndelungata istorie a universului sînt menite să pună la încercare credinŃa fiinŃei umane. Cartea şi mimai Cartea. mai cu seamă. fără să existe de fapt o ruptură reală. O situaŃie căreia i se substituie din cînd în cînd. iar dacă-1 ajunge o ispită. în sensul pe care Vechiul Regim din FranŃa îl dădea acestui cuvînt).. Este ca şi cînd noi am reŃine ca atare din Enciclopedia Luminilor tehnologiile sau chiar doctrinele. sau lesne reprimată. de jurisprudenŃă (fiqh) în special. este opera unei „clericaturi" (mai degrabă decît a unui cler). a produs o breşă prin care s-au strecurat curentele spiritualiste. Avînd o atitudine favorabilă „uniunilor sfinte" de eliberare şi fiind ataşaŃi ideii unei legitimităŃi patriotice. conducătorii acestor mişcări au făcut să fie acceptată o nouă concepŃie în privinŃa raporturilor dintre siyăsa şi shari 'a. ISLAMUL 323 rizat menŃinerea structurilor şi aberaŃiilor pe cale de dispariŃie.11). dacă avem în vedere principiile sale. paradoxal. Aceasta nu vrea să însemne că practica ar fi incompatibilă cu credinŃa. Istoria lumii musulmane. împotriva devoŃiunii dictate de teamă sau concupiscenŃă. această concepŃie a şi fost parŃial pusă în aplicare. întoarce el faŃa sa" (22. după părerea noastră. dar toată Cartea Totuşi. Chiar în paginile Coranului se găsesc din belşug avertismente. ci tocmai că ea este o manifestare a credinŃei şi nu valorează nici mai mult nici mai puŃin decît valorează credinŃa care stă la baza ei. Este condamnată nu numai ardoarea credinŃei din momentele de cumpănă. Acest adevăr nu trebuie să ne facă să uităm însă dimensiunea tragică pe care o capătă aceste manifestări în societăŃile slăbite de p istorie deosebit de vitregă. perioada mamelucilor în Egipt şi afortiori istoria modernă a Ńărilor din Maghreb nu se deosebesc de această perioadă. care a marcat ansamblul societăŃii musulmane. Datorită în special originii alogene a oamenilor politici care îi obliga să facă cele mai largi concesii în acest sens.

porunca dată bogatului este să cheltuie din ceea ce i-a dat Dumnezeu. [. Omului i se spune de altfel: „Nu uita partea ta în această lume". atît acelea care se ascund în beŃia de a da. Afortiori. tot la Dumnezeu ajunge". porunca lui Dumnezeu cu privire la ceea ce el a binevoit să acorde nu se limitează la simpla parte ce se recomandă a fi dată nevoiaşilor. primitivă. săracul care nu-şi consideră sărăcia ca pe o punere la încercare nu are merite. Ea se extinde la ansamblul cheltuielilor şi.. Despre situarea la acelaşi nivel a bogaŃilor şi săracilor. încă şi mai mult. ceea ce nu înseamnă că dispare îndatorirea de solidaritate faŃă de el. 14-18). Sau: „Iar ce-1 priveşte pe om dacă-1 ispiteşte Domnul său şi-1 cinsteşte şi se-ndură de el. zice el: «Domnul meu mă cinsteşte. Celui care ştie să scrie i se cere să scrie: „Scriitorul să nu scrie altfel decît numai cum 1-a învăŃat Dumnezeu" (2. Repartizarea cunoaşterii printre oameni este şi ea obiectul unei acŃiuni vigilente. constituie o ocazie pentru punerea la încercare a aptitudinilor omului de a dispune de harurile cu care Dumnezeu 1-a înzestrat. lumea întreagă cunoaşte şi recunoaşte contribuŃia uriaşă a civilizaŃiei musulmane la culegerea şi traducerea operelor unor civilizaŃii care au precedat-o — fie ele persană. deoarece poate aluneca lesne spre fetişism şi. mai mult decît atît. la datoria de a-i învăŃa pe alŃii. şi. Aceasta este atitudinea falşilor propovăduitori. căci „cunoaşterea. BogăŃia şi sărăcia nu sînt semne nici ale privilegierii. zice el: «Domnul meu mă dispreŃuieşte. Dar cunoaşterea nu este dată pentru a fi păstrată cu zgîrcenie numai pentru sine. tot astfel generozitatea nu este plăcută lui Dumnezeu dacă presupune privarea celor apropiaŃi sau chiar risipa susceptibilă de a-1 transforma pe donator într-o povară pentru societate. indiană sau greacă — ale căror credinŃe religioase nu le împărtăşea prin definiŃie. A arăta că şi sărăcia atrage după ea anumite îndatoriri este o chestiune de subtilitate. tot aşa cum celui care posteşte cu prea mult zel îi sînt reamintite drepturile pe care soŃia le are asupra lui. Profetul cerea ca preŃ de răscumpărare de la unii dintre prizonierii necredincioşi. nici ale dizgraŃiei divine. Această deschidere către trecut se combina cu una către prezent: culegătorii şi traducătorii care au primit simbrie şi onoruri pentru a îndeplini această sarcină nu au fost întotdeauna musulmani.. Este cunoscut faptul că bogăŃia atrage după sine şi îndatoriri. este avută în vedere o adevărată igienă a vieŃii: „Făptuieşte întru viaŃa cealaltă. dacă în viaŃa omului îşi fac loc deopotrivă succesul şi eşecul. inclusiv la ceea ce credinciosul cheltuie pentru ajutorarea alor săi şi chiar a lui însuşi. ci..]" (89. chiar cu preŃul unor călătorii în Ńinuturi îndepărtate: „Mergi şi caută ştiinŃa în China.» Şi dacă-1 ispiteşte şi-i măsoară înzestrarea. Asta înseamnă a te întreba dacă omul este prevenit în legătură cu toate formele tentaŃiei. De la datoria de a învăŃa pentru sine. aceste situaŃii nu îl situează pe om nici mai aproape. în aceeaşi măsură în care un credincios dornic să facă pelerinajul nu trebuie să-i lase pe ai săi strîmtoraŃi financiar. nici mai departe de graŃia divină: „El este acela care v-a pus ca urmaşi pe pămînt şi a ridicat treptat pe unii din voi asupra altora. nu este decît o nouă ocazie de punere la încercare a credinŃei atît pentru cei care triumfă. în mod semnificativ. prezentată adesea ca unul dintre semnele de rafinament la care au ajuns dinastia abbasidă de la Bagdad sau cea omeiadă de la Cordoba. cît şi pentru învinşi. ISLAMUL 325 Dincolo de satisfacŃiile pe care le aduce caritatea. dar şi mai subtil este a da o asemenea amploare îndatoririlor bogaŃilor şi săracilor. ca sărac. dacă trebuie" este întotdeauna o faptă pe placul lui Dumnezeu. după cum i se spune deseori să nu piardă nici o ocazie de a cunoaşte sau a-şi îmbogăŃi cunoştinŃele. încît şi unii şi alŃii să poată aspira la dobîndirea graŃiei divine. Dacă într-adevăr astfel de răsturnări de situaŃie modifică starea personală a omului. în legătură cu cei care pot dobîndi cunoaşterea. Iar această atitudine. Nu numai că averea personală este un dar de la Dumnezeu. ca să vă ispitească întru ce v-a dat" (6." Astfel nu numai săracul este prezentat ca putînd avea sentimente pioase: săracul invidios. ca şi cînd ar fi să mori mîine şi faptuieşte pentru această viaŃă ca şi cînd ar fi să trăieşti veşnic.» Banu. Căutarea cunoaşterii. să dea lecŃii .282).scopul acestei puneri la încercare se lasă observate orice creaŃie şi orice eveniment ce au loc în univers. 165). cît şi cele care ne pîndesc în beŃia sărăciei. aflat în faza sa frustă. nu există o exclusivitate fondată pe credinŃă: astfel. chiar dacă începe fără a-1 avea ca obiect pe Dumnezeu. Prin ele însele. astfel. este pentru a-i pune la încercare credinŃa.. aşadar. nu este altceva decît o simplă aplicare a învăŃăturilor deja propovăduite de către islamul încă tînăr. tocmai de aceea. a acelora care au făcut din cărŃile sfinte „mici bucăŃi de hîrtie" pe care le arată primind în schimb cîteva biete monezi sunătoare sau putere. poate chiar poziŃiile indivizilor unii în raport cu alŃii.

orice cetăŃean căruia îi revine o parte a „responsabilităŃii legislative". avînd în vedere cazul de forŃă majoră. şi chiar administrativă. Printre obiectivele sale. Se poate da ca exemplu analiza pe care o face gîndirea musulmană în domeniile civil şi penal. că este deja un „minoritar" efectiv? Şi că deci se apără pe el însuşi apărînd minorităŃile? FranŃa oferă un exemplu elocvent cu atît mai interesant de observat pentru că este încă în stare de . ci. dimpotrivă. ca de altfel dintotdeauna.musulmanilor mai tineri sau mai puŃin tineri. care au reŃinut doar o parte din autoritatea prescripŃiilor respective. ca nişte reglementări de detaliu care ar dispensa individul sau colectivitatea de efortul şi responsabilitatea pe care le incumbă edificarea unei construcŃii juridice. dar şi să se refuze a se lua în calcul situaŃii pe care Coranul nu le-a prevăzut în mod expres. în plus. amintindu-i: „Vom trimite pedeapsă asupra lor precum am trimis asupra celor ce au împărŃit. ISLAMUL 327 rafinează aparatul juridic. credinciosul este absolvit în astfel de situaŃii de orice responsabilitate personală. Pesemne că a considerat că. figurează definirea drepturilor minorităŃilor. Astfel gîndeşte în zilele noastre. în consecinŃă. se pot clarifica printr-o lectură de ansamblu a CărŃii. el nu avea altă responsabilitate decît aceea pe care o presupune funcŃia sa în regimul aflat în vigoare. după toate acestea. iar dacă răbdaŃi. Iată cum se înlănŃuie ideile într-un text coranic extras dintr-unul din capitolele ce abordează această temă: „Şi dacă pedepsiŃi. î Religie şi politică De la drepturile omului. după caz. faptul de a concepe şi de a stabili reguli prin care se întăreşte şi 50 Numărul lor este evaluat în mod diferit. în aceasta problemă. prescripŃiile coranice nu au fost niciodată prezentate. De aceea. nici chiar de către Coran.'''' Cuvîntul folosit aici (fanda) este chiar acela care desemnează „stîlpii islamului". ascunzînd cealaltă parte." (16. versete care.. Coranul cuprinde în textul său injuncŃii juridice care precizează comportamentul ce trebuie adoptat în anumite situaŃii politice şi sociale. Mai este nevoie. apoi să pedepsiŃi în acelaşi fel cum vi s-a făcut răul.. ca o încununare a construcŃiei democratice. căci calculele pot. şi răbdarea ta vine de la Dumnezeu. au făcut Coranul bucăŃi" (15. ele dau domeniului la care se referă o valoare de paradigmă. Pe de altă parte însă democraŃia pluralistă a făcut în ultima vreme multe progrese. Ele se referă în cea mai mare măsură la „statutul personal" şi la cîteva „dispoziŃii penale". dar şi meritoriu. să precizăm importanŃa oricărei forme de educaŃie? Ea este obligatorie: „ Strădania de a cunoaşte constituie o obligaŃie pentru orice musulman şi orice musulmană. din punctul de vedere al islamului. ele depăşesc cazul în sine pentru a constitui o normă. 127-128). S-a vorbit despre suveranul unei monarhii parlamentare care şi-a făcut probleme de conştiinŃă în legătură cu promulgarea unei legi votate de parlament. Pentru o comunitate.. în opera de legislaŃie.. conform unui criteriu sau altuia. Şi tu rabdă. e mai bine pentru cei ce rabdă. îmbogăŃindu-1 cu ceea ce pînă în momentul respectiv a Ńinut de simpla conduită morală. să includă sau să excludă temele evocate cu diferite ocazii. 326 RELIGIILE LUMII Iată de ce „cerneala cărturarilor este mai sfintă decît sîngele martirului". Rămîn cazurile în care societatea l-ar constrînge pe credincios la acte contrare prescripŃiilor religiei sale. Aceste injuncŃii50 se găsesc incluse în aproximativ două sute de versete. 90-91). Coranul aminteşte că acŃiunea care. oricît de numeroase ar fi ele. Pe de o parte. ba chiar. mult invocate în timpurile de revoltă împotriva formelor caricaturale ale centralismului democratic. Dar. este nu numai legitim. depăşeşte simpla obligaŃie sau dreptul în sensul strict este cea mai meritorie. afirmaŃie care. rostită de Profet. ca o condiŃie a bunei funcŃionări a instituŃiilor democratice. Coranul îl avertizează în mod explicit pe musulman cu privire la această fragmentare. nu este una oarecare. Această situaŃie a dus la ideea că totul a fost reglementat prin Carte şi că.. nu numai că ar trebui să se caute în Coran preceptele cărora musulmanii să li se conformeze.. inspirată de caritate — în dublu sens de dragoste faŃă de Dumnezeu şi faŃă de aproape —. Este oare posibil ca lectura acestui text să nu facă evidentă prioritatea acordată interdicŃiei de a face din exercitarea unui drept un prilej de răzbunare. Chiar şi acolo unde par să epuizeze minuŃiozitatea inerentă reglementărilor. la rîndul lor. nu sînt niciodată separate sau separabile în textul coranic de un context moral explicitat în versete învecinate. şi va continua să facă. Acestea nu sînt concepute ca o încălcare a regulii democraŃiei şi nici ca nişte favoruri acordate. A le separa de context înseamnă a reedita greşeala comisă de către alŃi destinatari ai revelaŃiilor divine. N-ar trebui ca fiecare cetăŃean să aibă înŃelepciunea de a se gîndi că este el însuşi un potenŃial „minoritar". să nu sublinieze îndatorirea faŃă de Dumnezeu de a alege mai degrabă calea iertării? O societate care ar institui ca regulă juridică aceste îndemnuri la răbdare şi generozitate nu i-ar putea displăcea lui Dumnezeu şi nici celor care se pun în slujba lui.

tradus cel mai adesea prin „război sflnt". datorită condiŃiilor istorice care îi constrînseseră să convieŃuiască cu adepŃii altor credinŃe. nici permisă credinciosului.. iar alteori lezaŃi în afecŃiunea lor pentru cei apropiaŃi. oricît de mare ar fi iubirea Profetului pentru Creator. pentru că li s-a întîmplat nedreptate şi Dumnezeu are putere să le ajute: aceia ce fură alungaŃi din locuinŃele lor pe nedreptul numai pentru că zic: «Domnul nostru este Dumnezeu»" (22. potrivit normelor epocii şi regiunii.gestaŃie: actualul studiu întreprins în vederea deschiderii accesului particularilor la Consiliul constituŃional. 125. raportate la normele morale ale eporcii. propriei indolenŃe. Această situaŃie duce la o stare de război în regulă. atunci cînd musulmanii minoritari polemizau cu o majoritate de necredincioşi deŃinători ai puterii. continuau controversa de la egal la egal cu minorităŃile. Coranul cere Profetului şi credincioşilor să-şi poarte controversele cu cea mai mare curtoazie (16. oricît de puternică ar fi forŃa altruismului ce l-ar împinge să le dorească celor pe care îi preŃuieşte şi iubeşte să aibă parte de credinŃa mîntuitoare. relaŃii de alianŃă. Rapiditatea expansiunii şi menŃinerea cuceririlor făcute sînt suficiente pentru a dovedi că. pe care îi văd predispuşi la atragerea dizgraŃiei divine: „Noi ştim că pieptul tău este strîmtorit pentru vorbele lor. Apoi a trebuit să fie găsite soluŃiile de a face faŃă hărŃuirii locuitorilor Medinei de către autorităŃile oraşului de origine al emigranŃilor în vederea obŃinerii „extrădării" fugarilor. metodele ce cucerire şi gestiune a cuceririlor musulmanilor prezentau o oarecare superioritate. de pace sau de război. Aceste persoane particulare ar putea astfel să se opună adoptării unor legi votate de către majoritate. Ideea de a face din divergenŃa de opinii religioase un delict nu poate fi dedusă din lectura nici unui pasaj din Coran (fie că datează dintr-una sau alta din cele două perioade). deŃinători ai puterii într-o cetate atrasă în majoritate de partea credinŃei lor. în care ultimul cuvînt va aparŃine lui Dumnezeu şi numai lui. Trebuie evocate de ase328 RELIGIILE LUMII menea relaŃiile cetăŃii musulmane cu alte cetăŃi. 46) şi precizează în mai mult de zece pasaje că. Mai întîi a fost necesară negocierea integrării în oraşul Medina a emigranŃilor din Mecca. altfel spus. chemarea la îmbrăŃişarea credinŃei monoteiste este în mod constant insistentă. nu ne va mira recurgerea la un vocabular care îmbină exaltarea virtuŃilor războinice cu valorile solidarităŃii şi compasiunii. Astfel. şi . Unul dintre atuurile cuceritorilor era fără îndoială obiceiul dobîndit. Coranul a fost revelat în parte în timpul unei perioade a vieŃii Profetului cînd el şi tovarăşii săi au trecut de la statutul de indivizi minoritari într-o cetate ostilă la acela de membri ai unei entităŃi politice care întreŃinea cu alte entităŃi politice. fără a se pierde însă semnificaŃia originară. cînd musulmanii. după cum nu o neglijaseră nici în perioada de la Mecca. nici măcar comunităŃii credincioşilor.. el este inserat după şaptezeci de versete în care se interzice sau este descurajată violenŃa: „Li s-a dat voie celor ce fură atacaŃi. Ştiind că este vorba despre. /%j. Cînd se vorbeşte despre politică. Nu a neglijat-o în perioada de la Medina. supravieŃuirea unor oameni care abandonaseră totul o dată cu exodul. Această hărŃuire a depăşit stadiul ameninŃărilor şi şantajului pentru a ajunge la agresiunea armată. administraŃie sau justiŃie. de a accepta sau chiar provoca dialogul. ea nu este nici cerută. Acest cuvînt. sensul cuvîntului a evoluat. într-o peninsulă arabică din ce în mai favorabilă noului mesaj. mai exact „emulaŃie în efort" şi se aplică oricăror forme de efort. pe picior de egalitate. Nou-veniŃii s-au văzut obligaŃi să se lupte alături de gazdele lor. treptat. ca şi soluŃii ale unor probleme „diplomatice". pur şi simplu. 40-41). este invocată ca argument suprem pentru a reduce amărăciunea şi a calma furia credincioşilor mîniaŃi uneori de obstinaŃia interlocutorilor lor. mai exact. Acest jihăd a permis. 29. Desigur. recucerirea Meccăi. înseamnă „efort". Apoi. însă laudă pe Domnul tău şi închină-te Lui. ISLAMUL 329 Deontologia dialogului Coranul nu a ignorat nici minimalizat această problemă a controversei sau chiar a polemicii religioase. însăşi credinŃa în Ziua judecăŃii de apoi. trebuie să se pună întrebarea dacă apartenenŃa la această religie a populaŃiei — sau a unei părŃi a populaŃiei — unui stat este de natură să ridice probleme particulare. el nu are nicidecum dreptul de a-i constrînge pe cei care neagă existenŃa sau unicitatea lui Dumnezeu. la drepturile oamenilor. nu se are în vedere numai organizarea interioară a cetăŃii. în cadrul celui ce trebuie depus contra propriilor înclinaŃii negative. se găsesc inserate într-un text de valoare spirituală soluŃii pentru diverse probleme legate de ceea ce se numeşte poliŃie. Primul verset ce autorizează musulmanii agresaŃi să răspundă fiecărei lovituri printr-o lovitură este datat. Dar sancŃionarea refuzului de adeziune este rezervată lui Dumnezeu.. însuşi numele dat acestei lupte este semnificativ: jihăd. trebuie abordată problema drepturilor oamenilor din punct de vedere al islamului şi.

în diferite registre. regula de conduită formulata. 330 RELIGIILE LUMII Această etică este cu atît mai constantă cu cît se bazează pe o metafizică explicită: „De ar fi voit Dumnezeu. Se întîmplă chiar ca tonul să devină incisiv la adresa Profetului: „De Ńi-ar fi abaterea lor prea supărăcioasă şi de ai putea afla o peşteră în pă-mînt sau o scară în cer ca să le aduci semn. iertare şi îndepărtarea . aşa însă voieşte să vă ispitească cu ceea ce v-a dat. Astfel este dictată o conduită care ne scuteşte în această viaŃă de orice preocupare de a perpetua conflictele teologice. cei ce credeŃi. pentru confirmare. substantivizat. Se poate da ca exemplu. Şi spune: «Doamne iartă şi îndură-Te. Necredincioşilor nu le merge bine. mai întîi pentru Profet şi apoi pentru toŃi musulmanii. aşadar. Neologismul* la care a recurs un traducător deosebit de perspicace al Coranului51 pentru a găsi echivalentul unei vocabule esenŃiale a discursului islamic ni se pare elocvent. luarea în consideraŃie atît a imperativelor vieŃii în societate.serveşte Domnului tău. va fi atinsă aceasta superbă apoteoză. pur şi simplu în afară de orice normă. Astfel. desemnează „binele". dar şi identitate de natură care face să coincidă recompensa cu acŃiunea recompensata: buna făptuire nu poate avea altă răsplată decît pe ea însăşi. 77). Ceea ce pune în evidenŃă natura. căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei care fac bine" (5. dacă analizăm această măsură din punct de vedere lingvistic. în multe alte versete. El este cel care vrea să ne încerce prin instituirea acestei diferenŃe şi el ne va aprecia eventualul merit în funcŃie de ceea ce ne-am priceput să facem cu darurile pe care ni le-a dăruit. Ńinînd de cel mai elementar bun-simŃ. adică. şi nu uita partea ta din lumea aceasta" (28. egalitate de pondere şi capacitate. Aceasta este obştea ştiinŃei lor" (53. aşa cum arată etimologia cuvîntului. la argumentul. 35). deci nu fi neştiutor" (6. La Dumnezeu este întoarcerea voastră a tuturor şi El vă va vesti ce aŃi făcut" (5. semnifică în vocabularul coranic şi în hadith ajungerea la o desăvîrşire pe care o sugerează acest verset ce seamănă cu o apoteoza.97-99). răsplata binelui să fie alta decît binele?" (55. care. 13). în formă intranzitivă. fără dovadă. căci la Dumnezeu vă veŃi întoarce cu toŃii şi El vă va învăŃa despre ceea ce v-aŃi certat" (5. fie-vă aminte de sufletele voastre. 94). ea nu va putea avea decît o recompensă pe măsură. 104).. putem citi: „FaceŃi bine. cît şi a celor ce Ńin de devoŃiunea faŃă de Creator: „Şi caută cu ceea ce Ńi-a dat Dumnezeu locuinŃa de apoi. ca El să răsplătească unui popor precum şi-a agonisit" (45. Tu eşti cel mai bun îndurător»" (23. cu preŃul şi la sfîrşitul acestui lanŃ de încercări ce constituie intriga istoriei creaŃiei. Această expansiune merge de la apelul la caritate. 60). deci întreceŃi-vă bine. Măsură pentru măsură. din acest punct de vedere. 117-118). de a nu uita să-i pomenească în rugăciunile lor pe cei îndărătnici. Coranul mai utilizează această vocabulă şi în alte capitole care îi confirmă locul pe care îl ocupă: cu mult deasupra faptelor dictate de prescripŃiile canonice. ci însăşi îndeplinirea unei voinŃe divine. putem deduce o cu totul altă „expansiune" a noŃiunii de „merit". ameninŃaŃi cu dizgraŃia: „Şi cel ce cheamă lîngă Dumnezeu alŃi Dumnezei. v-ar fi făcut pe voi un singur popor. care impun chiar. pînă-Ńi va veni siguranŃa" (15. el însuşi derivat de la adjectivul hasan. Iar aducîndu-ne aminte că instituirea autorităŃii unei religii revelate este primul dintre aceste daruri. a acestui schimb între Creator şi creatura sa. care-i îndeamnă pe credincioşi să fie dintre aceia care: „Şi cînd aud ei bîrfeală. 53). voi.. „bun". şi nu vă va strica nici un rătăcit. se întorc de la ea şi zic: «Pentru noi faptele noastre şi pentru voi faptele voastre! Pace asupra voastră! Noi nu căutăm pe cei nebuni»" (28. ExistenŃa unei diferenŃe între locuitorii acestei lumi nu este pur şi simplu un accident cu care trebuie să ne acomodăm. 30-31). Faptul de a acŃiona bine. 55) sau la adresarea acestui sever şi cîtuşi de puŃin echivoc avertisment: „O. tocmai pentru că. cunoaşterea umană este o chestiune de binecuvîntare şi pentru că împărtăşirea credinŃei rămîne un mister divin: „Deci întoarce-te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi doreşte numai viaŃa lumii. referinŃele care permit. Este vorba de 'ihsăn. Oare omul nu este acea creatură pe care Dumnezeu a adus-o pe lume spre a săvîrşi binele? Cînd. ISLAMUL 331 Cheia de boltă a moralei: al-'ihsăn „Oare. Cele aproape cincizeci de contexte în care apare acest cuvînt sau unul din derivatele lui relevă faptul că ele sînt asociate unor comportamente ce depăşesc simpla echitate: răbdare. căci de ar voi Dumnezeu i-ar aduna pe drumul cel drept. nume de acŃiune al verbului ahsana. înŃeleasă ca o compasiune faŃă de fiinŃa umană privată de cunoaşterea adevărului: „Spune credincioşilor ca să le ierte celor ce nu nădăjduiesc în zilele lui Dumnezeu. dacă sînteŃi ocîrmuiŃi. acela va da socoteală la Domnul său. Sînt numeroase. Este formulată obligaŃia.

semn al existenŃei unui Dumnezeu unic."52 De acestea se leagă şi alte spuse ale Profetului care. Sunna confirmă: „Paradisul se află sub tălpile mamelor" sau. op. Totuşi. aceste contexte prescriu atitudinile respective ca pe o regulă de respectat în relaŃiile cu părinŃii care. cînd de fapt numai de Dumnezeu trebuie să existe teamă" (2. o dată intrat în suflet.t. Este o formă de idolatrie „a se teme de oameni. poziŃia lor pe traiectoria vieŃii sale sînt tot atîtea puneri la încercare ale generozităŃii sale. ISLAMUL 333 ReflecŃia asupra acestui aspect deosebit de important constituie pentru noua religie un prilej de a se demarca de falsele religii. Tatăl şi mama se află pe prima treaptă a acestei ierarhii de îndatoriri: La „Şi Noi îi poruncirăm omului bunătate faŃă de părinŃii săi. 83). — Şi apoi? — Apoi tatăl tău. Nu este prima dată cînd constatăm că. găsim aceeaşi idee exprimată în acest dialog cu un credincios venit să ceară o consultaŃie: „Trimis al lui Dumnezeu. 31). constă în a-1 adora pe Dumnezeu ca şi cînd l-ai vedea. ca dovezi ale armoniei. Sindbad. 14). în patru versete sînt prezentate ca o urmare şi o consecinŃă necesară a credinŃei în Dumnezeu unicul: „IubiŃi-1 pe Dumnezeu. în măsura în care ele Ńin de legităŃile bunei funcŃionări a societăŃii ce contribuie la menŃinerea speciei umane în viaŃă. cu toate abuzurile sale în materie de „problema onoarei" şi de solidaritate tribală. prin urmare. Uneori. uneori.). de o manieră şi mai pitorească. Paris. drepturilor ei. mai ales. 'ilisăn. fără a lăsa însă de o parte înŃelegerea resorturilor lor: „Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor dinaintea voastră şi să se întoarcă spre voi" (4. bazată exclusiv pe luarea în consideraŃie a privirii lui Dumnezeu. aceste moravuri sînt obiect de observare şi de meditaŃie propus credinciosului. şi păcat este acel lucru care. aceşti oameni care nu sînt acceptaŃi ca judecători trebuie să constituie obiectul solicitudinii credinciosului. Pentru Coran. 23). moravurile sînt invocate." Ansamblul rudelor este explicit considerat ca prioritar în privinŃa darurilor şi ajutoarelor pe care orice persoană cu stare trebuie să le ofere pentru a purifica (căci acesta este sensul etimologic al cuvîntului zakăt) ceea ce Dumnezeu i-a acordat. 52 Bukhărî. 51 Jacques Berque. cu cortegiul lor de răzbunări sîngeroase (tha 'r). „descalifică" fapte prin ele însele meritorii. — Mama ta. nu-i daŃi asociaŃi. 332 RELIGIILE LUMII „Este pioasă acea faptă care aduce pacea în suflet şi seninătatea în inimă. A prefera privirea oamenilor privirii lui Dumnezeu „anulează". ca şi legile naturale. aduce cu sine tulburarea. dacă a ajuns vîrstnic şi a ajuns patruzeci de ani. este confirmata în Coran de o constanta lipsită de apreciere faŃă de luarea în consideraŃie a privirii oamenilor şi. prescripŃiile canonice. — Şi apoi mai cine? — Mama ta.mîniei. Le Coran. Şi. chiar dacă s-ar găsi atîŃia şi atîŃia teologi care să spună vorbe liniştitoare. Aceste lucruri sînt bine rezumate de foarte celebrul hadith: * Aluzie la echivalentul francez din text: bel agir (n. tribul Quraysh este chemat să considere calendarul comercial după care se derulează activitatea sa drept o binefacere a lui Dumnezeu (106." Această distincŃie între bine şi rău. în cuplul parenta^ preeminenŃa este acordată mamei. Căci dacă tu nu îl vezi. sînt relatate ca fiind de fapt modalităŃi de a pune capăt unor dialoguri complicate despre bine şi rău. Maică-sa 1-a purtat cu dureri şi 1-a născut cu dureri şi purtarea sa şi înŃărcarea sa sînt treizeci de luni. zice: «Doamne. SituaŃia lor în raport cu el. sacrificiilor la care ea a consimŃit şi. cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinŃii mei. ale curajului şi compasiunii. Astfel. pînă ce. arată-mi care sînt persoanele faŃă de care am cele mai multe îndatoriri. nu trebuie să ducă la false mărturiîy în general. mînă-mă ca să mulŃumesc îndurării Tale. El te vede. După ce defineşte credinŃa şi enumera cei „cinci stîlpi ai islamului". cit. iar cu tatăl şi mama purtaŃi-vă bine" (2. a fortiori. şi ca să mă port bine şi să-Ńi placă aceasta»" (46. Dar solidaritatea faŃă de rude nu trebuie să ducă la injustiŃia faŃă de un alt seamăn. 1-4). TradiŃia profetică (Sunna) dă o expresie deosebit de elocventă acestei încununări prin fapta cea bună. Profetul dă întrebării: „Ce înseamnă 'ihsăn?" un răspuns memorabil: „Fapta cea bună. . 1990. nu trebuie să se menŃină sistemul moral al societăŃii preislamice. faŃă de ostentaŃia care aspiră la a le atrage atenŃia şi admiraŃia.

urmată de L 'Etude exegetique. Bibliografie Pentru Sunna. religie fără un întemeietor uman. Din punct de vedere filologico-istoric. 1983. Sindbad. ascultare") considerată a fi fost emanată de absolut (brahman) la începutul lumii (mai precis. 336 RELIGIILE LUMII astfel. „ŞtiinŃa" sau cunoaşterea sacră. Aceste texte — cu precădere Rg. Renou1 — sîntem înclinaŃi să-1 interpretăm ca desemnînd un întreg sistem de corespondenŃe precise între componentele personalităŃii umane. 1984. „ Que sais-je? ". literal: „audiŃie. ---------.. dar pe alocuri lasă să se întrevadă preocupări mai speculative legate de originea primă a lumii. apoi. Jacques Vrin. J. precum şi explicării mecanismului retributiv al acestuia. în funcŃie de vechimea şi autoritatea lor. SoŃii sînt determinaŃi să considere că raporturile statornicite între ei au creat legături a căror rupere echivalează cu o violenŃă comisă împotriva naturii. Yajur-Veda sau „Veda formulelor sacrifi-ciale". dar şi crescătoare în ceea ce priveşte „popularitatea". Aceste corpusuri diferite.. Paris.. a timpului. BEN ACHUR. pe de o parte. fără a fi. col. numai pe cale orală. Dar al-Hikma. Le Christianisme et Ies religions du monde. 1990. L'Islam au defi. PUF. L. în special. descrierii modalităŃilor de îndeplinire a sacrificiului. ABDU-L-BAQI. C. începe să se desfăşoare un fel de mistică speculativă. un vast ansamblu de scrieri în proză consacrate. Veda poate fi descrisă ca o imensă literatură care reflectă. iar pentru biografia Profetului datorăm mult lucrării stimulatoare a lui Jaafar Maged. elementele .. Veda cuprinde patru categorii principale de texte care se succedă într-o ordine cronologică aproximativă. se bazează pe mai multe ansambluri de texte. pe acelea profesate de aceştia de-a lungul veacurilor următoare. se poate constata că predicaŃia se bazează pe atenŃia acordată legăturilor de solidaritate ce unesc membrii familiei conjugale. O a treia categorie este cea a textelor Ăranyaka sau „Textele pădurii" denumite. cea mai cunoscuta. ceea ce constituie un prilej de punere la încercare pentru cei ce au dat viaŃă. SeuiI. deoarece elementele magice pe care le implică ar fi făcut „periculoasă" studierea lor în perimetrul civilizat al oraşelor şi satelor. 334 RELIGIILE LUMII GLASSE. Essai de traduction du Coran. L 'Islam contemporain. Patru la număr. într-un fel sau altul. 1980. Paris. 1991. aşteptînd ca timpul să-şi spună cuvîntul şi ca şi copiii. cu multă grijă faŃă de copii. Se crede că aceştia au transmiso din generaŃie în generaŃie pînă la noi. a structurii personalităŃii umane etc. drept Cuvîntul sacru decît sub forma unui text scris: hinduismul nu este deci o „religie a CărŃii". la rîndul lor. M. cu modestie faŃă de aproapele mai puŃin favorizat de soartă. le Prophete homme. în aşa fel încît Veda se înfăŃişează. col. în care. fără îndoială.Afortiori. ediŃia de ansamblu de 30 de volume eşalonîndu-se pe o perioadă de patruzeci şi nouă de ani).. sînt samhită sau „culegerile" care trebuie să se fi închegat între veacurile al XV-lea şi al X-lea înainte de Cristos. numită şi „RevelaŃia" (sruti. H. în fruntea lor se găseşte Veda. La Religion dans Ies limites de Ia simple raison.Veda — sînt compuse din rugăciuni. Beirut. să afle în părinŃii lor un alt prilej de punere la încercare. HINDUISMUL de Michel Hulin şi Lakshmi Kapani DOGME ŞI CREDINłE Textele religioase de bază Hinduismul. 1984 (data ultimului volum. T. însă. Urmează. din laude aduse zeilor. MERRAD. Sama-Veda sau „Veda melodiilor sacrificiale" şi. Paris. Gallimard. At-tahrir wat-Tanwlr. textele Brahmana („Comentarii brahmanice"). A. Mai întîi. Muhammad..Veda şi Atharva. Cea de-a patra categorie. KANT. Al mu'jam al-musfahras li-alfadhil-Qur'ăn (Index verborum). fără a se exclude sau suplini între ele. 1945. Paris. însuşi termenul Upa-nişad a rămas multă vreme misterios. Paris. 1990. Dictionnaire encyclopedique de l'islam. într-o atmosferă dominată încă de practicile sacrificiale. în sfîrşit. Tunis. Paris. mai degrabă. Athar-va-Veda în care predomină descîntecele şi formulele magice. ferită de suprapuneri... „Librairie philosophique". pot fi rînduite într-o ordine descrescătoare. pe de alta. F. MTE. concepŃiile religioase ale primilor cuceritori arieni ai subcontinentului indian şi. am recurs constant la culegerile clasice ale lui Bukharî. pe soŃi şi copii. considerate toate. o dată cu fiecare re-creare a lumii) şi captată de anumiŃi înŃelepŃi sau rşi. ele cuprind RgVeda sau „Veda strofelor". Astăzi — după teoria lui L. Bordas. BERQUE. KUNG. invocaŃii rituale. ca provenind de la absolutul divin aflat în legătură directa cu omul. PărinŃii sînt chemaŃi să mediteze asupra sentimentelor de mîndrie care se nasc în ei în virtutea simplului fapt că au copii şi să se comporte faŃă de această „atribuŃie" divină aşa cum trebuie să se comporte cei cărora li s-au atribuit alte bogăŃii: cu modestie şi gratitudine faŃă de Dumnezeu. este aceea a Upanişadelor (între 800 şi cea 300). Carthage.

L 'înde fondamentale (texte selectate de Ch. Biardeau. deoarece „vizitiul" este Krşna însuşi! Regrupînd şi organizînd toate căile de mîntuire cunoscute pînă atunci. între acestea. Scrise într-o sanscrită mai mult sau mai puŃin arhaică. de la rege la măturătorul de stradă. vîrsta. de anumite personaje divine bine conturate. Paris. Smrti mai conŃine şi textele sutra sau „aforismele de bază" ale diferitelor „sisteme" (darsana) ale filozofiei brahmanice clasice. impun în privinŃa „legii proprii" (sva-dharma). Biardeau. Faptul că. Mahătmya. în plus. se află celebrele Legi ale lui Mânu. autoritatea sa este considerată de brahmani ca fiind vizibil inferioară celei a Vedelor nu face decît să exprime reticenŃa mediilor tradiŃionaliste cu privire la o astfel de popularizare. Şi în acest caz. după cum scrie M. în general. de fapt. aceea care alcătuieşte Purăna sau „Povestirile antice". în egală măsură. Vedelor li se mai alătură o serie de texte auxiliare (Vedănga) care se preocupă de fonetică. numai literatura upanişadică rămîne vie. solemnul sacrificiu vedic a căzut de mult în desuetudine. este vorba despre texte presupuse ca fiind revelate. Cele două mari epopei ale Indiei. col. textele aparŃinînd corpusului Smrti sînt dominate. la loc de cinste. unul dintre textele cheie ale hinduismului. de modalităŃile de „recompensare" a acestor acte. avînd o înclinaŃie specială pentru cosmogonie şi pentru descrierea vîrstelor lumii. ceea ce le face accesibile doar unui număr restrîns de brahmani cultivaŃi. în vreme ce Vedele nu sînt accesibile decît celor „de două ori născuŃi" sau dvija. se mai păstrează doar la cîteva generaŃii de brahmani tradiŃionalişti — cu precădere în sud. un loc special îl ocupă Bhagavad-Gîtă sau „Cîntecul Celui Prea Fericit". Renou. 149-151. Acest ansamblu închegat.2 2 M. Coloana vertebrală a corpusului Smrti o constituie textele dharmasăstra sau „Tratatele ordinii universale" între care. asemenea lui Vişnu. Gită propune una nouă: sacrificiul de sine prin îndeplinirea dezinteresată a ceea ce naşterea. 1978. ceea ce le conferă aspectul straniu. mulŃumită. 1981. mai ales. precum şi particularităŃile cultuale specifice. 1 A se vedea L. de la maestru la discipol sau din tată în fiu. de ştiinŃa calendarului etc. Depăşind diferenŃele dintre caste. L'Hindouisme. simplu episod din Mahăbhărata. Rămăyana şi Mahăbhărata. Bhagavad-Gîtă este „şi astăzi cartea de căpătîi a hindusului credincios". atît pămînteşti cît şi suprapămînteşti. numai brahmanilor — Smrti se adresează întregii comunităŃi hinduse. în împrejurări bine determinate. de texte pe jumătate juridice. Paris. asupra devoŃiunii adresate unui important zeu hindus (de pildă. HINDUISMUL 337 de ideea de dharma sau de ordine universală. Hermann. Pe de altă parte. iar marile figuri glorificate în imne — Indra. de ideea căilor de mîntuire accesibile omului prin participarea sa activă la menŃinerea acestei ordini. Krşna sau &iva. 128. adică membrilor celor trei ordine (varna) superioare — sau chiar. Dacă ansamblul vedic pare centrat pe sacrificiu şi pe fundamentele sale ezoterice. un fel de Purăna locală. — au intrat într-un con de umbră. comentariilor celebrului âankara (secolul al VlII-lea) care vedea în aceste texte însăşi chintesenŃa oricărei teologii. „Champs". pp. ce s-a dezvoltat pe parcursul primului mileniu al erei noastre şi tratează o mulŃime de subiecte. Bhăgavata-purăna. în principal. Bhagavad-Gîtă se înfăŃişează sub aspectul unei predici pe care vizitiul o adresează războinicului Arjuna în momentul premergător marii bătălii dintre clanul Kaurava şi clanul Păndava. de a participa — acesta este primul sens al termenului bhakti — la opera divină şi de a merita în schimb pogorîrea graŃiei (prasăda). se deosebeşte de Vede prin aceea că formulele sacre nu mai provin de la un absolut impersonal. Vişnu-purăna. Agni ş. adesea. include o vastă şi abstrusă literatură. deci şi celui de-al patrulea ordin. Cel de-al doilea corpus pe care se întemeiează hinduismul se numeşte Smrti sau „TradiŃia încredinŃată memoriei". ea propune oricărui hindus. precum şi diferitelor etape ale vieŃii. Axate. Varuna. sexul etc. pe jumătate eshatologice. Acestea sînt tratate de „drepturi şi îndatoriri" specifice diferitelor caste. Vedele nu mai au decît o importanŃă „arheologică". acela al servitorilor sau sudra. pe de o parte.sacrificiului şi structurile universului fizic. Li se poate alătura un gen literar fertil şi foarte popular. care glorifică virtuŃile unuia sau altuia dintre locurile sfinte consacrate de o faptă divină socotită a se fi petrecut aici. în fine. fac parte tot din Smrti în măsura în care „pun în scenă" dharma şi problemele acesteia prin intermediul unei mari diversităŃi de împrejurări omeneşti şi în măsura în care conŃin ele însele (mai ales Mahăbhărata) multe pasaje ce expun direct anumite învăŃături religioase. Cu toate acestea. p. în principiu. Modalitatea tradiŃională de transmitere orală. posibilitatea de a deveni „un ascet în lume". ci reprezintă discursul Ńinut. cel puŃin pentru noi. în zilele noastre. ele nu au fost niciodată traduse în vreuna din limbile vernaculare ale Indiei. Bhagavad-Gîtă este. De fapt. Ele se ocupă. Flammarion. stricto sensu. pe la începutul erei creştine. Anthropologie d'une civilisation.a. Malamoud). 338 RELIGIILE LUMII Cu toate acestea. Siva-purăna. cunoaşterea corpusului Smrti este insuficientă pentru acela care doreşte să înŃeleagă . Purăna înfăŃişează în detaliu mitologia acestor zei. a cărei figură centrală este Krşna). metrică. pe de altă parte.

el domină nu numai discursul Upanişadelor. cu fiinŃe naturale ca fluviile. cît şi în limbile vernaculare. fiecare dintre ele avînd. surprinzător că. au pus din nou accentul pe ritualuri şi pe posibilele lor dezvoltări ezoterice. &iva) sau de a se picta. încît se topesc cu uşurinŃa sau se transformă unele în altele. de maniera proprie de intervenŃie în lume. ca şi ideea graŃiei (prasăda) eclipsează restul problemelor. purtînd nume locale. deoarece este exprimată în textele numite Tantra. pesemne. este absolut caracteristic mentalităŃii hinduse. de altminteri. de trăsăturile specifice ale mitologiei sale. soarele sau luna. Acelaşi lucru se petrece şi cu marile tratate ale hinduismului tradiŃional. Anumite texte dintre acestea. cu tot felul de „fiinŃe" (bhuta) invizibile. casele etc. înfăŃişate. datorită bogatei diversităŃi a cultelor (pujă) închinate unui mare număr de zei şi zeiŃe. Divinul şi zeii „Panteonul" hinduist poate da naştere unor interpretări foarte diferite. cînd protectoare. a idolilor sau demonilor. în fine. cu precădere în aceea de a recita zilnic litanii (literal. într-un fel sau altul. indianistul Max Miiller constatase deja această tendinŃă în imnele vedice în care Indra. şi tocmai prin aceasta capabilă de orice metamorfoză. în funcŃie de privirea aruncată asupră-i. capitolul al Xl-lea din Bhagavad-Gîtă. dacă aparŃin cultului lui &iva. Politeistă.hinduismul concret. fără să se rupă în mod categoric de hinduismul clasic reprezentat de dharma şi de bhakti. denumirea specială de samhită. aşa cum este practicat în zilele noastre. şi-au întrecut cu mult în popularitate modelele sanscrite. în care Krşna îi apare pe neaşteptate lui Arjuna sub forma unei uriaşe prăpăstii strălucitoare din care lumile. focul. în secolul al XlX-lea. în acelaşi timp. temporar. Fenomenul amintit se manifestă în mod evident în tot felul de practici. El denumise acest fenomen „he-noteism".a. cînd panteistă. informă în esenŃa sa. dar de o natură fluidă: multiplele entităŃi care. „cele o HINDUISMUL 339 mie de nume": sahasranama) zeului considerat deosebit de ceilalŃi şi superior lor (de pildă. de exemplu. fac obiectul unui cult posedă o individualitate atît de fragilă şi de indistinctă. Ńîşnesc precum tot atîtea scîntei şi în care recad fără încetare. Politeistă. de mai multe secole. dacă sînt de provenienŃa vaişnavită şi de ăgama. concentrează asupra acestuia întreaga lor ardoare părînd că-i neglijează pe ceilalŃi. înŃeles ca sentiment al prezenŃei sau al difuziunii universale (vibhutva) a divinităŃii prin intermediul fiinŃelor. însă tocmai faptul că sînt redactate în sanscrită le face inaccesibile mulŃimii de credincioşi. ba chiar de a-şi tatua întregul corp cu numele zeului ales. de toŃi ceilalŃi. pentru a relua fericita expresie a lui G. rînd pe rînd. spre sfîrşitul primului mileniu al erei noastre şi-au făcut apariŃia noi curente religioase care. ca revelate. Cît despre „panteismul" hindus. de asemenea. răspîntiile. ea nu este. Râma. şi în mai mare măsură ca modalităŃi locale şi temporare ale prezenŃei printre noi a divinităŃii. uneori. Dar dacă India religioasă este toate acestea deodată. Acelaşi obicei se observă încă şi astăzi cînd credincioşii. aşa încît să le „emane" (srşŃi) şi să le „resoarbă" (samhăra) rînd pe rînd. Vişnu. cînd răufăcătoare şi a căror bunăvoinŃă trebuie chemată prin invocaŃii şi sacrificii. Acestea din urmă primesc. Preluînd terminologia islamului. Şi „monoteismul hindus" ia înfăŃişări specifice. cu întreg sufletul său. îmbrăcînd aspecte antropomorfe şi teriomor-fe. atît în nord cît şi în sud. s-ar putea observa aici că specificul unei zeităŃi hinduse este de a permite întotdeauna alături de sine. scrisă atît în sanscrita. sînt. totul se petrece ca şi cum hindusul ar putea să se îndrepte succesiv. ba chiar contradictorii. de asemenea. desigur. s-a dezvoltat o bogată literatură de traduceri şi adaptări în diferitele limbi provinciale. în care relaŃia interpersonală. cu locuitorii lor. asociaŃi adesea unui teritoriu şi unui grup social determinat. Deleury3. o astfel de figură divină deasupra celorlalte nu atrage după sine deprecierea acestora din urmă pînă la treapta zeităŃilor false. deci. Chiar dacă ceea ce atrage în primul rînd atenŃia este demultiplicarea nesfîrşită a divinităŃii. nefiind în stare să înfăŃişeze decît unul dintre chipurile unei divinităŃi infinit de bogate în conŃinut. datorită propensiunii spiritului religios tradiŃional de a popula arborii. dar şi pe acela al literaturii devoŃionale: astfel. spre diferiŃi zei „uitînd". fenomenul concentrării acesteia asupra uneia sau alteia dintre figurile panteonului nu este mai puŃin impresionant. India religioasă va apărea cînd politeistă. într-adevăr. Acesta este înŃelesul marii mişcări spirituale care se defineşte sub numele de „tantrism". Acest „monoteism alternativ". o anumită recunoaştere a caracterului mereu parŃial sau unilateral al înseşi marilor figuri divine: fiecare. de exemplu. fără îndoială. într-adevăr. legătura de iubire (bhakti) dintre zeu şi credincios. Rămăyana lui Tulsî Dăs (cea 1600). Ele sînt resimŃite mai puŃin ca figuri ca atare. totuşi. la originea unei foarte bogate poezii devoŃionale şi mistice scrisă în limbi vernaculare. Agni ş. El debutează cu o imensă literatură devoŃională. Varuna. scrisă în hindi. izvoarele. . o anumită legitimitate. individualizată de atributele sale. identificaŃi chiar. cînd chiar monoteista. într-un fel mai mult sau mai puŃin trecător ori durabil. Politeism. nimic din toate acestea. Nu este. cu ocazia sărbătorilor anuale sau a pelerinajului în onoarea cutărui sau cutărui zeu. Şi nu este niciodată exclusivist: faptul de a situa. El traduce. trebuie semnalat faptul că şi mişcările bhakti au fost. glorificaŃi şi înălŃaŃi la rangul de divinitate supremă.

ceea ce se numeşte Stăpînul suprem. 1990. fiind totuşi în legătură cu el —. brahman nu este nici cauză primă. Ajungem la concluzia lipsei de pertinenŃă în acest sens a propriilor noastre categorii teologice. în fiecare zi. Brahman. 340 RELIGIILE LUMII chiar cînd îşi asumă rolul de Zeitate Supremă (paramesvara). Din perspectiva. de pildă) numeşte mandalin. pămîn-tul. p. de a atenta la orice formă de viaŃă. Ceea ce numim panteism devine astfel un adevărat a-cos-mism. în acelaşi timp. şi printr-o anumită tendinŃă de a trata cu respect chiar şi elementele naturale: apa. nici panteistă. 30. dar funcŃiile le sînt limitate în timp şi destinate să ia sfîrşit o dată cu . decît sub cea a unui concept. De unde formule clasice. nici monoteistă.' A se vedea Les Grands Mythes de Vinde. prin-tr-o vie împotrivire. în acelaşi timp. Allah nu ar putea tolera asemenea asociaŃi. Această distincŃie corespunde aproximativ aceleia pe care celebrul filozof şi reformator religios Sankara (către 750 e. reprezentat adesea drept creatorul universului şi păstrătorul ordinii sale imanente. Statutul lor de fiinŃe divine este de împrumut. un brahman fidel tradiŃiei (smărta) se va prezenta bucuros. în vreme ce Stăpînul suprem produce şi resoarbe. exclude total lumea şi conştiinŃele finite.. pe plan filozofic. în aceste condiŃii. dedicînd acestei „divinităŃi preferate" (işŃadevată) un cult zilnic în perimetrul căminului său şi asistînd cu fidelitate la festivităŃi anuale. Aceasta se traduce absolut firesc. ca „toate lucrurile au ca esenŃă pe brahman. destul de frecvent întîlnită încă şi astăzi. Se consideră că. pe de o parte. accesibil numai pe cale apofatică. Unul care nu participă. între om şi animal (sau plantă). dintre cele mai complexe nu vom putea formula aici decît cîteva sugestii în acest sens. însăşi noŃiunea de panteism pare confuză o dată confruntată cu realitatea concretă a hinduismului. Pe planul filozofico-teologic patru direcŃii de gîndire ne apar ca esenŃiale. şi anume prin coexistenŃa paşnică. nici politeistă. care exclud ceea ce s-ar putea numi un panteism vulgar. hinduismul filozofic a avut întotdeauna o conştiinŃă clară a naturii exclusiv aparente a acestei fârîmiŃări a absolutului (brahman) în fiinŃe. adesea. Există poate aici. Problemele fiind. focul. cu guvernarea uneia sau alteia dintre zonele universului drept recompensă pentru meritele deosebite acumulate de aceştia de-a lungul existenŃelor lor anterioare. Spre exemplu. ca şi noi. pe calea discursului mitologic şi a cultului.n. iar drept completare trimitem cititorul la lucrări mai aprofundate4. însă brahman nu are toate lucrurile ca esenŃă" (Sarvam brahmătmakam na tu brahma sarvătmakam). s-ar putea formula mai uşor pentru noi în termeni negativi: să nu stabilim un hotar rigid între vizibil şi invizibil. ea ar ruina unitatea divinităŃii şi i-ar compromite transcendenŃa. în rîndul credincioşilor. precum HINDUISMUL 341 şi sufletelor strămoşilor morŃi şi să practice tot felul de rituri — pe care am fi tentaŃi să le etichetăm drept superstiŃii — cu caracter magic sau invocator al graŃiei divine. chiar al lui Ganesa sau Hanumăn ş. fără îndoială.. Fayard. dincolo de vicisitudinile istoriei. în perspectiva islamică. să dedice cu generozitate invocaŃii şi sacrificii unui mare număr de prezenŃe numinoase sau divinităŃilor agrare. propriu-zis. deoarece chiar existenŃa lor ar fi o insultă la adresa transcendenŃei sale. Aceasta nu îl va împiedica. în schimb. Această senzaŃie. în sfîrşit. el va putea fi un adept al lui Vişnu sau Siva. aproape a unei senzaŃii. între însufleŃit şi neînsufleŃit. ca şi cum am percepe în mod obscur că un unic elan vital însufleŃeşte toate lucrurile şi le face părtaşe divinităŃii. deci. adică să încerce să vadă cît îşi sînt de complementare aceste aspecte deosebite şi în ce măsură ele formează un sistem.) o stabilea între brahman „lipsit de orice determinare" (nir-guna) şi brahman „înzestrat cu determinaŃii" (sa-guna). nu o înŃelegem. un izvor pur teologic generator al dificultăŃilor persistente pe care hinduşi şi musulmani le resimt în a coexista paşnic. printre „alegeri" teologice socotite incompatibile. drept un adept al Vedăntei nondualiste. el va medita în linişte asupra lui brahman aflat dincolo de orice formă. regenŃii cosmici aparŃin. universul — transcendîndu-1 astfel. însă. pe care. pe de altă parte. ca să spunem aşa. înainte de orice. Paris. Stăpînul suprem îi împuterniceşte. între conştiinŃele umane însele.. pe care ştie să o protejeze. Ea dovedeşte existenŃa mişcării mergînd. oricine caută să facă puŃină ordine în mulŃimea dezorganizată a reprezentărilor şi practicilor hinduiste trebuie să-şi însuşească o perspectivă structurală. a Vedăntei nondualiste. prezenŃa a diferiŃi „asociaŃi". în schimb. la pelerinaje etc. dacă o asemenea împrăştiere ar fi reală. lumii şi timpului. adică „regenŃi cosmici".a. se cuvine să stabilim o distincŃie şi o complementaritate. oricît de neînsemnată ar fi. India nu este. periodic. fără îndoială. nici substrat ontologic al unui univers a cărui realitate se reduce la iluzia — lesne de învins— că există ceva din prezenŃa lui în jurul nostru. mai ales. accesibil. Ea există. Un alt cuplu distincŃie/complementaritate ar trebui stabilit între Stăpînul suprem însuşi şi ceea ce hinduismul (Ăgama sivaiŃi. în plus. Realitatea sa religioasă concretă funcŃionează indiferent de dilemele în care încercăm să o închidem. eventual. absolutul situat dincolo de orice determinare. dar mai mult sub forma unui sentiment. a ştiut întotdeauna că. între. în liniştea meditaŃiei şi.

propriu-zis. o relaŃie complexă. De o parte. nici măcar în ochii brahmanilor. de brahmani şi de castele superioare. în planul socio-religios. din cea mai timpurie . imaginile sau statuile unuia găsesc. De aici s-a născut ideea de a imagina viaŃa divină sub forma unui joc al iubirii între un principiu masculin (absolutul adunat în sine însuşi) şi un principiu feminin. a două dimensiuni: aceea a transcendenŃei absolute. Această concepŃie îmbracă. aspecte foarte deosebite: androgin primitiv dedublîndu-se la nesfîrşit pentru a se cunoaşte şi a se iubi pe sine. totuşi. „coborîre. din care el nu reprezintă decît un aspect) veghează creaŃia. înainte de orice. această idee va lua forma triadei divine (trimurti) în care Brahma (a nu se confunda cu brahman. De fapt. IniŃial. în incinta acestuia sau în dependinŃele sale. Ei nu formează. în concordanŃă cu ordinea naturală a lucrurilor sau dharma. primii tolerînd adesea prezenŃa şi bunăstarea celorlalŃi cu condiŃia să fie apăraŃi de aceştia printr-o distanŃă convenabilă. din cînd în cînd. Vişnu şi Siva nu se exclud niciodată unul pe celălalt. apoi. cultului lui Jsiva. niciodată amîndouă în acelaşi timp. de crearea unui simbol al coexistenŃei în brahman a unui aspect al transcendenŃei absolute. Anthro-pologie d'une civilisation. prima este. complementaritatea celor două aspecte se exprimă cu ajutorul noŃiunii de avatăra (literal. 4 înainte de toate lucrarea lui M. Este vorba. Ne reprezentam ceva asemănător unei tensiuni şi chiar a unei lupte între aceste două elemente. perimetrul în care se fac simŃite efectele acestuia sau în care i se culeg „roadele". de cealaltă parte. a cărei importanŃă reală se va dovedi mai tîrziu. de fapt. în ciuda unei diferenŃe de accent. legat adesea de un spaŃiu. anexată cultului lui Vişnu. în fine. ce-i drept. drept circula-ritate a unui proces nesfirşit: creaŃie-conservare-distrugere a universului. pentru ca totul să reînceapă. De cealaltă parte. pentru a salva comunitatea umană în ansamblul ei sau pentru a răspunde devoŃiunii aprinse a vreunui credincios. cealaltă. un „cer" (svarga) la care nu avem acces. apar doi mari zei a căror supremaŃie nu va mai fi niciodată pusă cu adevărat la îndoială. în panteonul organizat în jurul celuilalt. este aceea care opune zeii „puri". un loc — modest — în templul celuilalt. o logică ascetică şi transgresivă a îndepărtării de lume. această concepŃie duce la o reprezentare bisexuată a divinităŃii. Vişnu şi Lakşamî. Se mai cuvine să deosebim chipul universal şi îndepărtat al divinităŃii de chipul său apropiat. dincolo de timp. iar Siva distrugerea. între unii şi alŃii se instituie. Ori. orice glorie care aparŃine omenescului sau mundanităŃii. fiecare dintre cei doi mari zei guvernează cîte un aspect din cele două amintite. carnivori. dar de unde. Dumnezeu suprem figurat cu o jumătate masculină şi una feminină (Hari-Hara). la rîndul ei. NoŃiunea de Dumnezeu gelos. destul de tîrzie şi de „savantă" —. mai ales. în căutarea a ceea ce se va numi eliberare (mokşa). ori saivait. structurarea divinităŃii pare să se realizeze după trei direcŃii principale. ReşedinŃa permanentă a zeului este într-un „altundeva". al concentrării „yogine" în sine însuşi şi a unui aspect îndreptat spre manifestare. dar fiecare ocupă întotdeauna un loc mărunt. Dintre cele două atitudini. cu toate că într-o manieră foarte diferită. Această direcŃie conduce la ideea lui brahman ca „trei în unul". frumuseŃea. o logică a afirmării legitime de sine în lume. Primii nu reprezintă. ca la toate nivelurile în hinduism. Invers. spre exemplu de „regent cosmic". Şi unul şi celălalt îşi au originea în sacrificiul vedic. O a treia direcŃie de gîndire va consta în reflecŃia asupra simultaneităŃii. deja menŃionată. gîndit. al mişcării şi al expansiunii în multiplicitate. ge-nerîndu-i ordinea. destul de des. şi aceea a imanenŃei în sînul lumii create. Marile figuri divine O dată cu încheierea perioadei vedice. întîlnim polaritatea afirmaŃie/negaŃie (pravrtti/nivrtti). preferaŃi ai castei inferioare. descindere").. L 'Hindouisme. mai precis de un loc sacru (tîrtha) şi de istoria acestuia. în mitologie. Vişnu conservarea. divinul „radiind" în lume.. fericirea. Marele Distrugător. veneraŃi. bunăstarea. ierarhică şi complementară. singurii zei adevăraŃi prin contrast cu idolii. noŃiune a unei puteri (sakti) asociate acestui Dumnezeu suprem şi adesea reprezentată sub forma unui cuplu (6iva şi Părvatî.epuizarea meritelor lor. prin extensie. beneficiari ai ofrandelor vegetale. 342 RELIGIILE LUMII Concret. în natura lui brahman. adică. Vişnu pare să fi reprezentat zona de oficiere a sacrificiului. divinul care ia forma timpului distrugător pentru a stîrpi orice putere. entitate neutră. Aceştia sînt Vişnu şi &iva. el acceptă să se manifeste printre noi. \ HINDUISMUL 343 O ultimă distincŃie. Biardeau. Din punctul de vedere al dinamicii sale. dar astfel încît armonia să poată fi refăcută în orice moment. în calitatea sa de păstrător al ordinii cosmice. De o parte. cel mai adesea. Nu numai că se găsesc alături în trimiirti — reprezentare. în primele secole ale erei noastre. exclusivist şi răzbunător este tot ce poate fi mai străin de spiritul hinduismului. zeilor „impuri". La fel. o diadă: eşti ori vaişnavit. familiar. Râma şi Sîtă).

mai „edificaHINDUISMUL toare". Broasca łestoasă. dar cele mai îndrăzneŃe provocări intelectuale şi morale provin din interiorul atmosferei saivite. Krşna.a. Kal-kin vor fi amintite în cele ce urmează. decît ofrande vegetale. în vreme ce Zeul este. în special celei a Brahmana: tema luptei dintre zei (deva) şi demoni (asura) pentru dobîndirea elixirului vieŃii veşnice (amyta) şi pentru stăpînirea universului. în India. mai ales în ritualurile anumitor temple. îmbătat de putere. în vreme ce Vişnu este izvor de ordine. înfăŃişat într-o postură yoga. data de către acesta ca soŃie lui &iva. De asemenea. Cel de-al patrulea avatar. Siva este şi „regele dansului" (naŃarăja) a cărui sarabandă frenetică (tăndava) premerge de fiecare dată distrugerea universului. precum şi sub acela al zeiŃei proteguitoare a întregii comunităŃi. ambigue. Prin urmare. atît prin severitatea ascezei sale (tapas). cît şi de cei ai unei caste superioare (brahmani din Caşmir. Omul-Leu (Nara-simha). mînjit cu cenuşă. garant al stabilităŃii sociale şi al bunăstării. Totuşi. deşi după o luptă mai puŃin sîn geroasă. Zeu al tuturor exceselor. sa-crificantul (yajamăna) prin excelenŃă era războinicul (kşatrya) sau regele. Dar el se bucură de egală consideraŃie şi printre asceŃii cărora le serveşte de model. La fel. o zeitate a castelor superioare. Este o zeitate „pură" căreia discipolii nu îi aduc. ZeiŃa îl înfruntă în viaŃa de zi cu zi a mulŃimii de hinduşi. de numărul cît mai mare de victime şi de ofrande diferite aduse de sacrificant şi de executarea corectă a riturilor. Bunăstarea regatului depindea deci. Vişnu este. Siva se înfăŃişează drept zeul „sălbatic" prin excelenŃă. armonia ideală a cuplului preot-sacrifi-cant sau brahman-rege. Cît despre Siva. ZeiŃa. împotriva epidemiilor de tot felul. ea este adesea invocată de săteni pentru ca să vegheze asupra vitelor. lui îi este rezervată acea parte a corpului victimei care este afectată prin sacrificiu. discul etc). de exemplu sau Krşna — luptă împotriva răului „la nivel înalt". Kăli ş. Mitologia vaişnavită este. cu precizie. Principalul său mit o înfăŃişează drept „Cea care 1-a omorît pe demon" (Mahi şăsura-mardini). Această îmbinare a puterii spirituale şi a celei vremelnice în persoana zeului este reprezentată de statuetele împodobite ale lui Vişnu — în sudul Indiei — care îl înfăŃişează purtînd în afara atributelor sale tradiŃionale (scoica. îi asuprea pe oameni şi pe zei.perspectivă vedică. de cele mai multe ori. în anumite situaŃii. Tot ceea ce. înconjurat de cranii. Siva întruchipează deci latura violentă şi periculoasă. în general. mereu în stare de veghe. cu Divinitatea supremă căreia îi devine paredru. el apare sub înfăŃişarea unui brahman războinic care se dedă unui măcel în rîndurile kşa-trya deoarece aceştia. Ele se asociază. a căror manifestare poate fi provocată prin ritualul sacrificial. unei mari teme a mitologiei vedice. cît şi prin dispreŃul absolut faŃă de convenŃiile sociale. fără îndoială. ci aşa cum principiul lipsei de măsură se opune măsurii. asupra demonului Bali care. adică al puterii politice. întruchipează aspectul activ al divinităŃii. ea rămîne totuşi neschimbată în ciuda descurajantei multiplicităŃi a înfăŃişărilor şi numelor sale (Durgă. celelalte în legătură cu doctrina vîrstelor lumii. de curăŃenie şi armonie. el se opune.). avatarul Vă-mana (Pitic) este victorios. de pildă). prin exces de severitate. ea se află în legătură. în vreme ce întrupările lui Vişnu — Râma. Vişnu simbolizează. stînd la hotarele districtelor şi ale satelor pentru a le proteja. în temple. legat atît de supremaŃia spirituală a brahmanilor. are legătură cu „sacralitatea transgresiunii" este direct subordonat cultului saivit. 344 RELIGIILE LUMII EsenŃa mitologiei vaişnavite este legată de „întrupările" (avatăra) periodice ale lui Vişnu în lumea noastră pentru refacerea ordinii (dharma) ameninŃate de slăbiciunea umană şi de acŃiunile forŃelor răului. cît şi de ordinea firească (dharma). Ca al şaselea avatar. ea se înfăŃişează sub aspectul „zeiŃei Limitelor". acela care dispreŃuieşte orice diferenŃă şi orice ierarhie socială. nu chiar precum răul binelui sau diabolicul divinului. mai bogată sau. dacă nu chiar malefice. foarte popular. de la nenumăratele „zeităŃi ale satului" (grăma-deva-tă) de sex feminin pînă la paredrele divine superioare ale hinduismului. deci. primele în contextul „vieŃii religioase". împodobit cu un colier de şerpi care mişună prin împrejurimile locurilor de incinerare precum şi yoginul retras în pustietatea muntelui Kailăsa pentru a medita vreme de mii de ani. Rama. preocuparea sa permanentă pentru tot ce se petrece în . el este ascetul aproape gol. punct cu punct. MistreŃul) sînt teriomorfe şi s-au petrecut în perioada antediluviană. în orice caz. prin excelenŃă. Din acest motiv. El este. Parasurăma sau „Rama-cu-Secur