ARGUMENT

Aceste generatoare sinusoidale formează o clasă largă de aparate, datorită proprietăţilor remarcabile pe care le are semnalul sinusoidal în tratarea circuitelor electronice în regim variabil. Multe firme producătoare de aparataj electronic întrebuinţează denumiri cu caracter general ca: oscilator pentru aparatele la care se cunoaşte precis frecvenţa semnalului generat; generator sau test-oscilator pentru aparatele care au în plus un voltmetru pentru măsurarea tensiunii de ieşire şi un atenuator calibrat; generatoare de semnal pentru aparatele la care semnalul produs poate fi modulat; versa-tester pentru aparatele care generează semnale de formă sinusoidală sau/şi dreptunghiulară, au posibilitatea măsurării şi indicării frecvenţei şi amplitudinii semnalului şi pot măsura şi semnale externe. În ceea ce ne priveşte, vom folosi termenul de oscilator numai pentru etajul care generează efectiv semnalul de tensiune şi generator pentru întreg aparatul. Generatoarele care produc semnale sinusoidale cu o frecvenţă baleiată (scanată) automat - comandată electric - între două frecvenţe ( ) se numesc vobulatoare. Ca generatoare de semnale oscilatoarele trebuie să satisfacă o serie de cerinţe: să aibă o mare stabilitate a frecvenţei; să lucreze într-o bandă de frecvenţă cât mai mare; să dea o tensiune cât mai constantă în banda de lucru; să aibă o mare stabilitate în funcţionare. În funcţie de caracterul aplicaţiei se poate accentua una dintre aceste trăsături.

1

GENERATOARE DE SEMNAL

1.Generalităţi

Circuitele electronice care, în anumite conditii specifice, generează semnale se numesc generatoare de semnal. În funcţe de condiţiile fundamentale de producere a semnalului, generatoarela se pot împărţi în două categorii : oscilatore şi generatoare comandate. Oscilatoarele sunt generatoare de oscilaţii electrice întreţinute, cu frecvenţe proprie (care deci funcţionează fara semnal de intrare). Faţă de amplificatoare, oscilatoarele prezintă asemanari şi deosebiri. Asemanarea constă în proprietatea comună de a transforma energia de curent continuu a sursei de alimentare in energie de curent alternativ a semnalului generat. Deosebirea constă, in primul rand, in faptul ca pentru executarea acestei operaţii amplificatoarele necesită un semnal de comandă, pe când oscilatoarele lucrează fară semnal exterior de comandă. În al doilea rând, semnalul de ieşire al unui amplificator are frecvenţă dată de semnalul de intrare, pe când semnalul generat de oscilator are frecvenţa dată de parametrii circuitelor care il compun.
1.1 PARAMETRII OSCILATOARELOR

Ca generatoare de semnal, trebuie sa îndeplinească anumite condiţii privind principalii săi parametri şi anume: - forma semnalului generat; - domeniul de frecvenţă in care lucrează; - stabilitatea frecvenţei semnalului de ieşire; - mărimea si stabilitatea amplitudinii semnalului de ieşire; - coeficientul de distorsiuni neliniare impuse.

2

1.2 CLASIFICAREA OSCILATOARELOR

Oscilatoarele se pot clasifica după urmatoarele criterii: După forma semnalului pe care il generează:

3

- oscilatoare sinusoidale ; - oscilatoare nesinusoidale; • După domeniul de frecvenţă în care lucrează: - oscilatoare de joasă frecvenţă (de audiofrecvenţă); - oscilatoare de înaltă frecvenţă (de radiofrecvenţă); - oscilatoare de foarte înaltă frecvenţă; • După principiul de funcţionare: - oscilatoare cu rezistenţă negativă; - oscilatoare cu reacţie; • După natura circuitelor care intervin in sructura lor: - oscilatoare RC; - oscilatoare LC; - oscilatoare cu cuarţ;
1.3 CIRCUITE PENTRU GENERAREA IMPULSURILOR

Circuite basculante Circuitele basculante sunt circuite electronice, prevazute cu o bucla de reactie pozitiva, folosita la generarea impulsurilor. Aceste circuite prezinta in functionare doua stari de durata de obicei inegala : una de acumulare,in care tensiunile si curentii variaza foarte lent si una de basculare, in care au loc variatii foarte rapide ale tensiunilor si curentilor. Procesul de basculare este un proces cumulativ, care o data amorsat se dezvolta in avalansa. Amorsarea proceselor de basculare se poate face fie cu ajutorul unor semnale de comanda aplicate din exterior, fie in urma unui proces intern de variatie relativ lenta ( de exemplu, descarcarea unui condensator ) care creiaza la un moment dat conditii pentru declansarea proceselor ce duc la basculare. • Dupa numarul de stari stabile pe care le pot prezenta, circuitele basculante se impart in trei categorii : - circuite basculante astabile : nu prezinta nici o stare stabila ; se caracterizeaza printr-o trecere dintr-o stare in alta, fara interventia unor impulsuri de comanda exterioara.Perioada semnalelor generate depinde de valorilie parametrilor circuitului;

4

-circuite basculante monostabile:prezinta o singura stare stabila,in care pot ramane un timp indelungat.Cu ajutorul unui impuls exterior comanda ,ele trec intr-o alta stare in care raman un interval de timp determinat de elementele circuitului,dupa care revin la starea initiala; -circuite basculante bistabile:se caracterizeaza prin doua stari stabile,in care pot ramane un timp inelungat.Trecerea dintr-o stare in alta se face prin aplicarea unui impuls scurt de comanda,din exterior. Circuitele basculante autoblocate,ca si circuitul numit”trigger Schmitt” sunt variante particulare ale circuitelor enumerate. Triggerul Schmitt reprezinta un circuit basculant bistabil de structura asimetrica,cu ajutorul caruia,printre alte aplicatii,se pot obtine impulsuri dreptunghiulare din semnale alternative de o forma oarecare,aplicate la intrare. Circuitul basculant autoblocat este un circuit ce poate functiona atat in regim astabil,cat si in regim monostabil,avand rolul de a obtine impulsuri de amplitudine foarte mare si de durata foarte mica.

2. OSCILATOARE SINUSOIDALE Acest tip de oscilatoare se caracterizează prin faptul ca semnalul generat conţine o singură frecvenţă, avand forma: u=Um sinωl 1.1 Valoarea frecvenţei dorite se poate obtţne fie cu ajutorul unui circuit LC acordat (oscilatoare LC), fie prin intermediul unei reacţii pozitive selective(oscilatoare RC).

2.1 Oscialtoare cu circuite LC

5

r tot < 0 : oscilatiile cresc treptat. acesta să înceapă să oscileze pe frecvenţa sa de rezonanţă cu o amplitudine constantă a oscilaţiilor. oscilaţiile îşi păstrează amplitudinea constantă. 6 . cnvenabil alese. datorită pierderilor. În ceea ce priveşte rezistenţa negativă introdusă. un element de rezistenţă negativă. astfel încat. forţat intreţinute. se poate face numai compensand pierderile cu ajutorul unei energii corespunzătoare. • Oscilatoare cu rezistenţă negativă. Tipul oscilaţiilor generate depinde de valoarea totală a rezistenţei circuitului: r tot=rL – r n in care: r L este rezistenţa proprie a bobinei. atunci când rezistenţa totală a circuituluidevine zero. Principiul de funcţionare a acestui tip de oscilatoare duce la obţinerea la ieşire a unor oscilaţii de amplitudine constantă.oscilaţiile se amortizează până la zero. prin intermediul unui cuadripol. Rezistenta totală r tot poate fi: R tot > 0 :circuitul având pierderi de enrgie prin căldură. r n – rezistenţa negativă introdusă in circuit. unde s-a reprezentat separat rezistenţa proprie a bobinei. cu ajutorul unei rezistenţe negative.Oscilatoarele LC sunt circuite ce folosesc proprietaţile selective ale circuitelor LC.introducerea in circuit a unui element cu rezistenţă negativă. r tot = 0 : energia introdusă de elementul exterior compensează pierderile. a unui semnal de fază. respectiv la care creşterea tensiunii la borne antrenează scăderea curentului in circuit. Ţinand seama de faptul ca intr-un circuit LC cu elemente reale(r > 0). deoarece elementele fizice nu pot avea valori rezistive negative. se pot folosi două metode: . la intrarea amplificatorului. Realiyarea acestor oscilatoare are la bază compensarea pierderilor produse in circuitul LC real. realizarea unei amplitudini constante.se folosesc componentele electronice care prezintă in anumite dommenii rezistenţe negative. practic fiind limitate de caracteristicile neliniare ale elementelor active din circuit. deci folosirea unei reacţii pozitive. Un astfel de circuit (fig 1) comportă în ramura inductivă. in aceste condiţii.aplicarea. . toretic până la infinit. În vederea acestei compensari energetice. amplitudinea oscilaţiilor scade treptat pană la zero(oscilaţiile se amortizează).

prezintă rezistenţă negativă dioda tunel. datorită deficienţelor legate de găsirea unor elemente cu rezistenţă negativă avand o ună stabilitate in funcţionare. În figura 2. 2. 2. L rL rn C Fig. prin intermediul cuadripolului de reacţie.1 Circuit acordat cu rezisten ta negativ a În figura 2. se redau scheme cu astfel de elemente ce reprezintă rezistenţă negativă (notate in fig.2 Oscilatoare LC cu reacţie Oscilatoarele LC cu reacţie sunt amplificatoare cu reacţie pozitivă. in circuit a fost inclusă o dioda tunel (DT). adus de la ieşirea la intrarea oscilatorului. Deşi simple din punct de vedere constructiv. prin simbolul N). fie în cuadripolul de reacţie un circuit oscilant alcătuit din bobine şi condensatoare. oscilatoarele cu rezistenţă negativă se folosesc rar. Aceste oscilatoare se bazează pe compensarea pierderilor din circuit prin intermediul unui semnal de reacţie pozitivă. pe domeniul descrescător al caracteristicii de tip N.Dintre componentele electronice studiate. având fie în componenta circuitului de sarcină. 7 .

3 amplificator cu reactie. o parte din semnalul de la iesire se readuce la intrarea amplificatorului. 2 Scheme de oscilatoare cu rezistenta negativa Fig. (fig 3. un amplificator cu reacţie constă dintr-un amplificator cu amplificare A. βΑ0 =1 8 . A0 este amplificarea fără reacţie. Valoarea amplificarii cu reacţie este data de relaţia: Α= Α0 1 − βΑ0 ( 2. asigură apariţia unui semnal la ieşire.+ EA Fig. aplicat la intrarea amplificatorului. Din relatia de mai sus rezultă că dacă: 1 − βΑ0 = 0 sau: ( 3. S-a arătat in capitolul referitor la reacţia in amplificatoare că.A DT N C L K C . având o buclă de reacţie.) atunci amplificarea A este infinită si amplificatorul cu reacţie se transformă in oscilator. β esre factorul de reacţie. Această condiţie.) în care: A este amplificarea circuitului de reacţie. Explicaţia constă in faptul ă semnalul dat de cuadripolul de reacţie. alcatuită dintr-un cuadripol.+ C L A U1 U2 M N R ß E .2.) Prin intermediul acestuia. 3 Schema de principiu a unui Fig. de reacţie pozitivă. fără aplicarea unui semnal de intrare.2. reprezintă chiar semnalul necesar pentru întretinerea oscilaţiilor. cu factorul de transfer β.

frecvenţa de oscilatie este dată de parametrii circuitului oscilant. ϕΑ +ϕβ = 0 . φ este faza sa.denumită si relaţia lui Barkhausen. referitoare la fază.) în care : |z| este modulul numarului complex. din relaţia stabilită rezultă A infinit. teoretic. sau: j β β Αe j (ϕ +ϕΑ) =1 din care rezultă simultan: si e j ( ϕΑ+ϕβ) β Α= 1 j 2 kπ ( 5.) devine: βΑ = ( β e jϕ )( Αe jϕΑ ) =1 . semnalul de reacţie aplicat să fie în fază cu semnalul de la intrarea amplificatorului.Deşi. Deoarece atât amplificarea. În aceste condiţii relaţia (2. a carei amplitudine este determinată de parametrii elementului reactiv şi ai cuadripolului de reacţie.) 9 .).defazajul cuadripolului de reacţie trebuie să fie astfel încât oricare ar fi defazajul introdus de amplificator în circuit. ( 4.factorul de transfer al cuadripolului de reacţie trebuie să aibă modulul egal cu inversul moduluilui amplificarii . iar cealaltă referitoare la faze. relaţia (2. În cazul oscilatoarelor LC. adevărată pentru e ϕΑ = ϕβ = 2kπ deci : (6.) =1 . cât şi factorul de transfer sunt redate prin numere complexe.) şi (6. şi pentru : bis) k = 0 . (7. una referitoare la module. Prima condiţie se numeşte condiţie de amplitudine. Se ştie că un număr complex z se poate scrie: z = z e ϕ. neliniaritatea elementelor active folosite duce la limitarea oscilaţiei de ieşire. avand valoarea: f = 1 2π LC .iar a doua condiţie. = 1 . Relaţiile (5.) (6. poartă numele de condiţie de fază. este echivalentă cu două condiţii reale.) arată că : .

Circuitul oscilant ce caracterizează frecvenţa de oscilaţie fiind montat fie ca circuit de sarcină al amplificatorului. ce constituie sarcina amplificatorului si cuadripolului de reacţie. obţinându-se tensiunile de iesire U 1 şi de reacţie U 3 indicate în figura 2. comun la doua din impedanţe. oscilatoarele se clasifiă în: . pentru care se pot realiza relativ uşor bobine cu inductivitate L mică. se conecteaza la cei trei electrozi (˝cele trei puncte˝) ai elementului activ (tranzistor).oscilatoare cu cuarţ. . rezultă că acest tip de oscilatoare pot fi elemente selectative atât amplificatorul (pentru primul caz) cât si cuadripolul de reacţie (in cel de-al doilea caz). fie drept cuadripol de reacţie. În multe scheme se leagă la masă emitorul tranzistorului respectiv (fig 2. Domeniul de lucru al acestor oscilatoare este cel al frecvenţelor înalte. Circuitele folosesc de obicei ca amplificator un singur element activ. b (unde s-au prezentat numai schemele echivalente de curent alternativ). să fie in acelaşi timp conectat la potenţialul masei. cele trei impedanţe.oscilatoare cu cuplaj magnetic. Conectarea se face astfel încat unul din electrozi.oscilatoare în trei puncte. Dupa montajul folosit pentru asigurarea reacţiei.4. 10 . .3 Oscilatoare în trei puncte La acest tip de oscilatoare. 2.4).

relaţia pe care trebuie sa o indeplinească parametrii circuitului prntru a asigura intrarea in oscilaţie (amorsarea ascilaţiilor). Determinarea acestor probleme se face impunând elementelor etajului cele daua condiţii ce rezulta din relaţia Barkhausen : condiţia de amplitudine (5. ). b.cu indicarea tensiunilor de iesire si de reactie. scris tot în formă cpmplexă. Factorul de transfer al cuadripolului de reacţie. este : 11 .4.) şi condiţia de fază (6.4 Scheme de principiu a unui oscilator . scrisă in complex.cu cele .. se poate exprima în funcţie de panta (S) a tranzistorului folosit şi de impedanţa de sarcină ( Z s ) a montajului : A = −SZ s (8.) Z1 ( Z 2 + Z 3 ) Z1 + Z 2 + Z 3 Α = −SZ 1 Z2 + Z3 Z 1 +Z 2 +Z 3 şi deci : . b . Amplificarea unui amplificator.C C E z3 B Z2 U3 E Z2 z1 B U3 z1 z3 U1 Fig.valoarea frecvenţei.trei puncte" scoase in evidenta . în trei puncte ": a .. impedanţa de sarcină rezulta din conectarea în paralel a impedanţelor Zs = Z1 si ( Z 2 + Z 3 ) : (9.2. . Pentru oricare tip de oscilator aspectele cele mai importante sunt: .) pentru montajul din figura 2.

simultan. atât partea reală cât şi cea R − SX 1 X 3 = 0 . Considerând cele două impedanţe Z 1 şi Z 2 de acelaşi tip şi cu pierderi mici ( A1 << X 1 .) se poate scrie : Dacă se notează : se obţine : R1 + R2 + R3 = R R1 + jX 1 + R2 + jX 2 + R3 + jX 3 − SX 1 X 3 = 0 . la bornele cărora se aplica tensiunea U 1 . a) R − SX 1 X 3 + j ( X 1 + X 2 + X 3 ) = 0 . Deci: de unde : S = R X1 X 2 . A doua condiţie. ˝în trei puncte˝.) din care rezultă: (12. (10) în care tensiunea de ieşire U 3 se obţine pe Z 3 în divizorul potenţiometric format de Z 2 şi Z 3 . produsul SZ 1 Z 3 este un număr real şi negativ. imaginară sunt nule. cu cât rezistenţa totală a circuitului esre mai mare. . scrisă in complex. respectiv R3 << X 3 ). relaţia (12.β= U3 Z3 = U1 Z 2 + Z 3 . Z1Z 3 = ( R1 + jX 1 )( R3 + jX 3 ) ≅ jX 1 jX 3 = − X 1 X 3 . se obţine : Aβ = − S Z1 ( Z 2 + Z 3 ) Z3 = 1. Cu această observaţie.) . În adevăr : Z1 = R1 + jX 1 . Z1 + Z 2 + Z 3 (11.) reprezintă condiţia de minimă de amorsare a oscilaţiilor. (13. Relaţia este satisfăcută numai dacă. după simplificări : Aβ = − S Z1 Z 3 = 1. Înlocuind valorile obţinute în relaţia generală ( ) scrisă în complex. R1 < X 1 < Z 3 = R3 + jX 3 . (13.) Relaţia de mai sus reprezintă condiţia de oscilaţie. duce la relaţia : 12 . (14. a oscilatoarelor. R3 < X 3 < Z 1 + Z 2 + Z 3 + SZ 1 Z 3 = 0 . se observă că oricare ar fi natura impedanţelor (inductivă sau acpacitivă). pusă părtii imaginare. Se observă că panta tranzistorului (S) trebuie să fie cu atât mai mare. Z1 + Z 2 + Z 3 Z 2 + Z 3 sau. .

X 3 = jωC jωC1 2 1 1 + jωL + =0.Z1 şi Z 3 de natură inductivă. condiţia (15. Pentru fiecare tip de oscilator.5) în care : X1 = 1 1 . de tip Hartley sau Notând : 1  1 1    C + C  + jωL = 0 . ţinând seama că impedanţele Z1 şi Z 2 sunt de aceeaşi natura. (15.5*) : oscilator cu filtru trece-jos sau de tip Colpitts. puncte pot avea constructiv două variante : . iar Z 2 de natură capacitivă (fig2. 6 Schema unui oscilator cu filtru trece-suss.) duce la determinarea frecvenţei de oscilaţie.Z1 şi Z 3 de natură capacitivă.) ceea ce. Rezultă deci că oscilatoarele în trei X1 + X 2 + X 3 = 0 . X 2 = jωL .  jω  1 2  1 1 1 + = C1 C2 C . R2 T C1 C2 T L1. Fig. arată că Z 2 este de natură opusă acestora. iar Z 2 de natură inductivă (fig 2.2. (16. 5 Schema unui oscilator cu filtru trece-jos.) condiţia (15.X 2 = −( X 1 + X 3 ) . Astfel.) 13 .) devine : L2.2. (17. . de tip Colpitts. R2 Fig. R1 C2 L2. jωC1 jωC2 . pentru oscilatorul de tip Colpitts (fig 2.6*) : oscilator cu filtru trece-sus sau de tip Hartley.

LC (19. ωC . relaţia 14.) în care : L = L1 + L2 şi valoarea minimă a pantei este : S =R LC L1 L2 . Cu aceleaşi procedee. rezultă : ω0 = 1 LC . respectiv f0 = 1 2π LC .) Se observă ca f 0 (frecvenţa de oscilatie) este chiar frecvenţa de reyonanţă a circuitului acordat.) 14 . (21. (20. Cu această valoare se obţine pentru panta S (v. X2 = 1 jω C .) valoare minimă : S = R 2 = Rω0 C1C3 1 1 ω0C1 ω0C3 S =R C1C3 . format din L şi C.în care C este capacitatea echivalentă pentru circuitul format din obţine : 1 + jωL = 0 jωC C1 || C2 se sau : din care rezultă : ω0 = 1 LC 1 − ωL = 0 . X 3 = jωL2 .) În cazul oscilatorului de tip Hartlez (fig2.6) : X 1 = jωL1 . (18.

> > (22.6 Se modifică.derivând dintr-un oscilator Colpitts se numeşte oscilator de tip Clapp. Dupa ce oscilatorul începe să genereze oscilaţii. tranzistorul se conectează la circuitul oscilant prin prize create pe bobina de acord sau prin introducerea parţială a condensatorului de acord. Acesta prezintă o mare stabilitate a frecvenţei.) impune alegerea unor reactanţe X 1 . Acest lucru înseamnă un cuplaj cât mai slab al tranzistorului cu circuit acordat.5 şi 2.Schema unui oscilator de tip Clapp. căpătând aspectul din figura 7. Trebuie subliniat că relaţiile de mai sus sunt valabile în momentul intrării sistemului în oscilatie. limitarea amplitudinii apărând ca urmare a neliniarităţii caracteristicilor oscilatorului. Printr-un cuplaj mai slab se evită şi influenţa variaţiilor capacităţilor sau rezistenţelor de intrare şi ieşire ale tranzistorului asupra frecvenţei de oscilaţie. 7. În acest fel. atunci când tranzistorul funcţionează în clasa A. dacă sunt îndeplinite condiţiile : C1 > C3 şi C2 > C3 . înseriind trei condensatoare. Cerinţa de pantă S mare (relaţia 14. tranzistorul trece în clasă B sau chiar în clasă C.) 15 . Pentru reducerea cuplajului. Oscilatorul de acest tip. X 3 cât mai mici. schemele din figurile 2.+E C RC Rb R T C3 C C2 E C1 B C L Fig.

b . . 16 .Oscilatoare cu cuplaj magnetic. între care semnalul de reacţie se transmite inductiv de la un circuit oscilant acordat la o bobină de reacţie sau invers. Oricare ar fi situaţia.Oscilator cu cuplaj magnetic: a .). La această categorie de oscilatoare se pot astfel deosebi două tipuri : .b). Rezultă că proprietăţile selecive ale oscilatorului în privinţei unice de lucru (la un montaj dat)se pot datora fie amplificatorului (dacă CO reprezintă sarcina sa). a). Oscilatoarele din această categorie au în componenţa lor un amplificator şi un cuadripol de reacţie. frecvenţa de oscilaţie a oscilatorului este frecvenţa de rezonanţă a circuitului acordat. se realizează practicprintr-o conectare corectă a începuturilor de înfasurare ale celor două bobine cuplate. respectiv condiţia de reacţie pozitivă.determinată de valorile parametrilor săi L şi C. fie cuadripolului de reaţie (dacă acea este constituit din CO respectiv).cu bobina in colector si circuit acordat montat in circuitul de intrare. acordat in colector si bobina de reactie montata in circuitul de intrare.alt tip de oscilatoare având ca sarcină a amplificatorului o bobină şi drept cuadripol de reacţie un circuit acordat CO (fig 8. +EC Rb1 Lr C +E C Rb1 C L Lr Rb2 Cb Ce Re Rb2 Cb Ce Re b a Fig. 8.un tip de oscilatoare cu cuplaj magnetic la care sarcina amplificatorului este circuitul oscilant acordat (CO) şi cuadripolul este sub forma unei bobine de reacţie (fig 8. Conditia Barkhausen referitoare la fază (relaţia 6.cu circuit.

cuadripol de reactie pentru oscilatorul din figura 8. U2 2 (23. a.Structura amplificator.ٯ‬ A ß M I0 U2 Il C M U1 T L Rint R Fig.) şi ţinand seama că : A= U1 U3 şi β = U . Condiţia de amorsare a oscilaţiilor se poate deduce aplicând relaţia Barkhausen referitoare la amplitudini : βA = 1 (relatia 5.În schema echivalentă din figura 9.) 17 .9.) rezultă : U3 = 1 24) U1 ‫). Circuitul acordat LC derivaţie din colector prezintă la rezonanţă o impedanţă de tip rezistiv: Z 0 = CR si deci tensiunea de iesire L (25. se reprezintă stuctura amplificatorcuadripol de reacţie pentru tipul de oscilator având circuitul oscilant în colector.

astfel ca transformatorul să inverseze faza.) Curentul ce circulă prin bobina circuitului oscilant (in modul) este: L L U1 CR U2 U2 SU 1 S U I L 0 = X = ω L = CR 1 = ω CR L0 0 0 ω0 L (27.) se obţine intre modulele tensiunilor următoarea relatie: SU 1 0 U 2 = ω M ω CR = 0 (29.U 2 =SZ 0 U 1 =S (26.b) reprezentand valoarea minimă pe care trebuie să o aibă panta unui tranzistor pentru ca montajul să oscileze.) in care M reprezintă inductanţa mutuală a transformatorului. 18 .a) sau S= C R M (30. tensiunea indusă in secundar este: U 3 = ω MI L 0 (28.) de amorsare a oscilaţiilor devine: SM CR SM CR U1 =1 (30. Prin inlocuirea relaţiilor (27.) si deci condiţia (24.) Cu o conectare corespunzătoare a inceputurilor bobinelor L1 si L 2 .) şi (28.

-variaţia tensiunilor de alimentare.5 Oscilatoare cu cristal de cuarţ Anumite materiale cum sunt cuarţul. sarea Seignette si altele.fie metode de protecţie: -metodele de compensare presupun folosirea termistoarelor pentru a menţine curentul constant la variaţiile de temperatură si a varistoarelor pentru a menţine curentul constant la variaţiile de tensiune(in anumite limite). 2. aducand semnalul de reacţie in fază cu cel de intrare.Frecvenţa de oscilaţie fiind determinată de inductanţa si de capacitatea circuitului acordat. La oscilatoarele lucrand pe o frecvenţa fixă se poate ameliora stabilitatea folosind pentru frecvenţe inalte cristalul de cuarţ. 2.Aceste proprietăţi constau in aceea că. Pentru a obţine oscilatoare de mare stabilitate se pot folosi fie metode de componente. reacţia formată este pozitivă.aplicand plăcuţei o tensiune electrică ea işi modifică dimensiunile. -metodele de protecţie presupun introducerea elementelor circuitului acordat intr-un termostat care menţine temperatura constantă. -schimbare in timp a valorilor LC ale circuitului. iar aplicand plăcuţei forţe mecanice apar sarcini electrice de anumit tip pe feţele solicitate mecanic. prezintă proprietăţi piezoelectrice.4 Stabilitatea frecvenţei oscilatoarelor cu reacţie O problemă importantă care apare la oscilatoare este stabilitatea frecvenţei oscilatiilor. turmalina. orice variaţie a acestora duce la variaţia frecvenţei de lucru. tăiate si anumite moduri.) este indeplinită prin faptul că tranzistorul introducand un defazaj de 180  si transformatorul inversand de asemenea faza cu 180  (asa cum s-a specificat inainte).Cele mai importante cauze care pot provoca variaţia parametrilor LC ai circuitului sunt: -variaţia de temperatură a mediului ambiant.Condiţia de fază (relatia 6. In oricare din cazuri cuplajul elementului activ cu circuitul acordat se face cat mai slab cu putinţă. 19 .

din care una serie si alta derivaţie. impreună cu electrozii respectivi.10 Cristal de cuart : a . Circuitul are două frecvenţe de rezonanţă. -valorile parametrilor R.capacitatea dintre electrozi. Circuitul posedă cel puţin două caracteristici esenţiale: -rezistenţa de pierderi R este mult mai mică decat reactanţa X.schema electrica echivalenta Elementele schemei echivalente au semnificaţiile: L-echivalentul electric al masei cristalului. C s -echivalentul electric al masei cristalului. C p -capacitatea monturii.Se constată experimental că o plăcuţă de cuarţ. se comportă intr-un montaj oarecare ca un circuit RLC. 20 . R-echivalentul electric al pierderilor prin frecare. de tipul reprezentat in figura 2. ( Q= ω0 L R ).b L Cp CS R a b Fig. L.simbol b . astfel incat factorul de calitate al circuitului este foarte mare. putand atinge valori de ordinul sutelor de mii. C s .2.10.C p sunt foarte stabile in timp si inflenţate puţin de elementele de circuit.

Avantajele oscilatoarelor cu cuarţ constau în obţinerea unei bune stabilitaţi a frecvenţei şi intr-o construcţie simplă şi robustă. iar la frecvenţe mai înalte ar fi necesare plăci prea subţiri. el poate inlocui inductanţa dintr-un oscilator Colpitts. care ar deveni fragile. cristalul se comportă inductiv. la frecvenţe mai joase dimensiunile placii de cuarţ devin prea mari. In figura 2.2. Între frecvenţa de rezonanţă serie(mai mică) şi frecvenţa de rezonanţă derivaţie. caracteristice cristalului utilizat. Dezavantajul constă în aceea că nu pot lucra decât pe frecvenţe fixe. Aceste caracteristici explică marea stabilitate a oscilatoarelor cu cuarţ.11Oscilator de tip Colpitts cu cristal de cuart. obţinanduse un oscilator de foarte mare stabilitate.+Ec Rc Rb (L12) C2 C1 Cb T Fig. cuprinse între 100 kHz şi 40 MHz . 21 .11 se arată o schemă electrică de oscilator Colpitts cu cristal de cuarţ. De aceea .

Oscilatoarele RC se pot clasifica după urmatoarele criterii : • După numarul de tranzistoare folosite ca amplificatoare. cât şi cea de faza). asigurând o buna stabilitate a frecvenţei. datorită reacţiei pozitive. practic nu se mai pot folos oscilatoare de tip LC. amplificarea circuitului devine infinită. relaţiile ce trebuie să existe între mărimile caracteristice amplificatorului şi cele ala cuadripolului de reacţie pentru a asigura amorsarea oscilaţiilor. ci fixe. oscilatoarele RC pot fi : . . Spre deosebire de oscilatoarele LC.) (condiţia de fază). Aceste oscilatoare se numesc oscilatoare RC. ca şi în cazurile anterioare.) dintre aceste defazaje este satisfăcută numai pentru o singură frecvenţă. impunându-se valori mari atât inductanţelor bobinelor. în cazul oscilatoarelor RC frecvenţa semnalului generat este acea frecvenţa pentru care. în domenilu frecvenţelor joase (herţi-zeci de kiloherţi) se utilizează oscilatoare cu reacţie pozitivă selectivă. În aceste condiţii nu mai pot fi folosite condensatoare variabile. egală cu frecvenţa de oscilaţie. deoarece defazajele introduse de diverse elemente din circuit depind de frecvenţă şi relaţia (6. rezistenţă de pierderi mare şi deci un factor de calitate slab.oscilatoare RC cu două tranzistoare . iar bobinele au un număr mare de spire. 22 . La frecvenţe de ordinul zecilor de kiloherţi apar dificultăţi în realizarea oscilatoarelor.oscilatoare RC cu un singur tranzistor . În aceste condiţii. cât şi capacităţii condensatoarelor.3 Oscilatoare RC În domeniul frecvenţelor de peste 100 kHz. La frecvenţa de ordinul kiloherţilor şi mai mici. Parametrii lor trebuie să indeplinească condiţia Barkhausen (deci atât condiţia de amplitudine. avănd cuadripolul de reacţie din rezistenţe si condensatoare. Ea se află impunând relaţia (6. deci cu factorii de calitate ridicaţi. Condiţia de amplitudine dă. cu rezistenţe de pierderi mult mai mici decât reactanţele respective. la care frecvenţa de lucru este frecvenţa de rezonanţă a circuitului oscilant LC. În cazul oscilatoarelor RC se pun aceleaşi probleme ca şi în cazul oscilatoarelor cu reacţie studiate anterior. oscilatoarele LC se pot realiza cu bobine şi condensatoare de valori uşor de construit.

Oscilatoare RC cu un singur tranzistor.2).1). În aceste condiţii este evident că două nu pot realiza defazajul de 180 0 dorit şi deci numărul minim de celule RL necesare este de trei.3).4). Se poate pune problema găsirii numărului minim de celule RL care îndeplinesc condiţia obţinerii acestui defazaj. unghiul ϕ dintre tensiunea la bornele circuitului şi curentul prin circuit este mai mic decât 90 0 ( ϕ = 90 0 −δ . in care tg δ = R XC ).cu reţea de defazare trece-sus (fig3.6) impune şi reţelei de defazare crearea aceluiaşi defazaj de 180 0 . În fiecare celulă RL. Caracteristic acestei categorii este faptul ca tranzistorul introduce un defazaj de 180 0 . 23 . cu punte Wien (fig3.• După configuraţia cuadripolului de reacţie. Folosind elemente respectiv egale. ceea ce pentru respectarea condiţiei de fază (2. cu punte dublu T (fig3. oscilatoarele RC pot fi : . se pot găsi valorile acestora pentru care defazajul unei celule RC să fie de π 3 şi deci defazajul total să fie de π radiani ( 180 0 ). - cu reţea de defazare trece-jos (fig3. datorită pierderilor date de elementul pozitiv.

b –structura amplificator-cuadripol de reacţie.1 Oscilator RC cu reţea de defazare trece-sus: a –schema electrică. 3. 24 .Fig.

+EC Rc C R Rb1 C T1 R RE RB2 Rc T2 RE C R C R C A Punte WIEN a b Fig.3. b .structura amplificator .jos a . 25 .3.Oscilator RC cu punte Wien: a.structura amplificator.schema electrica.2.cuadripol de reactie.Oscilator RC cu retea de defazare trece . b .schema electrica.3.+EC R3 C2 Rs T C1 C R1 C C R U1 R R M T A R ß R R C2 U2 RS C C C R2 R3 h11 U3 R2 a b Fig.cuadripol de reactie.

5) .pentru reţeaua trece-jos : ω0 ≅ 6 RC .1. obţinându-se : .pentru reţeaua trece-sus : ω0 ≅ 1 6 RC 26 . se obţin formulele : ω0 = 1 RC 1 6+4 RS R RS R (3. punând condiţia ca factorul de reacţie β să fie real şi negativ.4. .1) pentru reţeaua trece-sus şi pentru reţeaua trece-jos : ω0 = 1 RC 6+4 . rezistenţa R’ din schemele echivalente din figurile 3.1 şi 3. În ceea ce priveşte condiţia de amplitudine. (3. formulele se simplifică. (3.4) (3. În cazul schemelor din figurile 3.3) Pentru RS <<R.3.2) În ambele cazuri.2.Oscilator RC cu punte dublu T.R C R 10 R C 2C Cb RB2 +E C C RB1 CE RE Fig.2 b se calculează impunând condiţia ca rezistenţa echivalentă a circuitului format din R’ în serie cu ( R2 R3 h11 ) să fie egală cu R : R '+ 1 =R 1 1 1 .b şi 3. + + R2 R3 h11 (3. satisfacerea acesteia duce la aflarea valorilor minime ale parametrilor tranzistoarelor pentru care montajul oscilează.

Folosind forma trigonometrică a numerelor complexe.3. al căror defazaj însumat este de 360 0 = 2π . Pentru schema din figura 3. conform relaţiei (2.6) Oscilatoare RC cu doua tranzistoare.10) Dar din relaţia (2.5) se obţine. Z1 (3. ϕB = 0 . (3. se obţine: 1 β =1 + Z1 Z2 .7) Inversând ambele părţi ale egalităţii. condiţia pentru factorul său de amplificare în curent h21 : h21 »45 (3.11) rezultă: (3. din schema echivalentă se observă că expresia factorului de reacţie β (în complex) este: • β= U2 U1 = Z2 = Z1 + Z 2 1 Z 1+ 1 Z2 .Din relaţia referitoare la amplitudine (2.9) 1 1 jωL = 1 + jωC R .13) 27 . se obţine: 1 β  1  1   + jωC  = 3 + =1 +  R +  jωC  R    1   j ωCR −  ωCR  . În cazul folosirii a două tranzistoare. pentru tranzistorul folosit ca amplificator.5).12) = 2π : ϕ A + ϕ B = 2π . 1 1 = + Z2 R în funţie de elementele lor (3. în care ϕ A (3.8) şi Z2 Exprimând impedanţele componente şi ţinând seama că: Z1 = R 1 jωL . cuadripolul de reacţie trebuie să introducă un defazaj 0 0 sau 360 0 ( 2π ) . se poate scrie: β = β ( cos ϕB + j sin ϕB ) = β . (3.6).  (3.

16) 4. (3. perioada. • Există o mare varietate de impulsuri (fig3. se numesc circuite pentru impulsuri. rezultă: ϖ0 = 1 CR 1 β= 3 . Deci. Circuitele care generează impulsuri sau care acţionează asupra impulsurilor. • Atunci când la intrarea unui circuit se aplică un impuls dreptunghiular ideal.9) partea imaginară a expresiei.14) (3. în dinte de ferestrău. GENERATOARE COMANDATE Aceasta categorie de generatoare furnizează semnal de ieşire. Majoritatea acestor tipuri de generatoare lucrează cu comandă în impulsuri. schimbându-le forma. precum si cu procesele tranzitorii pe care ele le produc în circuite. de tip clopot. În multe aplicaţii se folosesc impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară. condensatoare) din circuit. trapezoidale. 28 . la ieşire se obţine un impuls deformat.5) : dreptunghiulare. durata. triunghiulare.15) şi deci amplificarea minimă a tranzistorului trebuie să îndeplinească relaţia: A=3. (3. poziţia sau alţi parametrii. anulând în expresia (3. care durează un timp scurt în comparaţie cu perioada de succesiune a acestor variaţii. IMPULSURI Prin impuls se intelege o variaţie rapidă de tensiune sau de curent.Se observă că β este un număr real şi pozitiv. atunci când la intrare li se aplică un anumit semnal de comandă. datorită acţiunii elementelor reactive (bobine.

Astfel : amplitudinea impulsului (A) reprezintă valoarea mărimii corespunzătoare regiunii palierului (valoarea de regim) . impulsului (ε) (fig3. durata frontului posterior ( t d ). descresterea palierului (ΔA) şi. dintre care cei mai importanţi sunt : amplitudinea impulsului (A). - 29 . durata impulsului ( τi ).6).Acest impuls poate fi caracterizat cu ajutorul unor parametrii. durata frontului anterior ( tc ). dacă este cazul.

9A 0.triunghiulare. b . Tipuri de impulsuri:a. e . d . Parametrii caracteristici ai impulsului.1A t in 0. V A A 0.dreptunghiulare.a b d c e Fig. a .trapezoidale.1A V t3 td a t 0 b t Fig.in dinte de ferastrau. c . 3. 30 .tip clopot.6.cu supracrestere a palierului.cu descrestere a palierului .5A 0.5. 3. b.

T 1 T ) şi Impulsurile pot fi obţinute prin două metode : prin generare sau prin formare. 3.9 la 0. durata impulsului ( τi ) reprezintă intervalul de timp dintre momentele corespunzătoare atingerii valorii de 0.supracreşterea (ε) reprezintă diferenţa între valoarea maximă înregistrată de mărime şi valoare de regim.1 CIRCUITE PENTRU FORMAREA IMPULSURILOR 31 .descresterea palierului (ΔA) repezintă diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă a palierului. . 4.V t T Fig.7). În cazul unei succesiuni de impulsuri dreptunghiulare periodice.durata frontului anterior (de crestere) ( tc ) reprezintă intervalul de timp necesar mărimii pentru a creşte de la 0.1 la 0. .5 din amplitudinea impulsurilor. care se repetă la intervalle egale de timp (fig 3. .durata frontului posterior (de crestere) ( t d ) reprezintă intervalul de timp necesar marimii pentru a descreşte de la 0.1 din valoarea de regim. perioada de succesiune T (sau fracvenţa coeficientul de umplere Q = • f = τi . .Succesiunea de impulsuri.7.9 din valoarea de regim. parametrii caracteristici sunt - durata impulsului τi .

Limitarea oscilaţiei sinusoidale se poate face : cu un prag (superior fig. În cazul diodelor semiconductoare. Limitarea se poate aplica semnalelor de orice formă. se utilizează limitarea unor semnale de formă sinusoidală pentru a obţine impulsuri derptunghiulare sau trapezoidale. -după mărimea semnalului limitat în comparaţie cu valoarea amplitudinii semnalului: limitatoare cu prag zero sau limitatoare cu avand o anumită valoare a pragului. de derivare şi de integrare. • Clasificarea limitatoarelor se poate face după următoarele criterii: -după modul de montare a diodei în circuit: limitatoare serie şi limitatoare derivaţie. numai atunci când aceasta se află cuprinsă între anumite limite.1.1. -după alternanţa obţinută la ieşire (tipul pragului): limitatoare cu prag inferior şi limitatoare cu prag superior.1. atunci cand semnalul atinge valoarea de prag a limitatorului. mărimea corespunzătoare de la ieşire se păstrează constantă.1 Circuite de limitare Circuitul de limitare este circuitul care furnizează la ieşire o mărime (tensiune sau curent) proporţională cu mărimea de la intrare. limitarea se obţine prin trecerea acestora din stare de conducţie în stare de blocare şi invers.Metoda formarii impulsurilor se bazează pe obţinerea unei succesiuni periodice de impulsuri. c). dintre care cele mai importante sunt : circuitele de limitare.1. Cand mărimea de la intrare depăşeşte pragurile de limitare. Pentru realizarea circuitelor de limitare. a sau inferior –fig4. aceasta depinzand de polarizarea diodei dată de sursele continue din circuit. Se folosesc mai multe tipuri de circuite de formare aimpulsurilor. b ) sau cu două praguri de limitare (fig4. 4. 32 . În cele mai dese cazuri. 4. se folosesc elemente neliniare:diode semiconductoare sau tranzistoare. numite praguri de limitare. plecând de la semnale periodice de altă formă.Cel mai simplu mod de realizare a limitatoarelor este prin folsirea dioadelor şi rezistenţelor. de obicei sinusoidale.

Dacă la intrarea unui limitator cu două praguri se aplică o tensiune sinusoidală. dioda conduce şi scurtcircuitează semnalul la masă.2) În aceste circuite dioda se montează în paralel pe bornele de ieşire ale circuitului (fig4. la ieşire se obţine o tensiune limitată.5. Cu cat pragurile sunt mai apropiate şi amplitudinea semnalului este mai mare.Circuitul de limitare din figura 4. Prin asocierea unor circuite de limitare de tip derivaţie. Se obţine astfel o limitare cu prag inferior la –E. cea mai apropiată ca formă de o succesiune de impulsuri trapezoidale. dioda este blocată şi tensiunea de ieşire este zero. dioda conduce şi întreaga tensiune aplicată se obţine la ieşire. aceasta conduce alternanţa negativă numai după ce valoarea acesteia depăşeşte negativarea E a anodului. se obţine un limitator cu două praguri de limitare. Prin introducerea unei surse E în serie cu dioda.2 a). dioda va conduce numai semnalele pozitive ce depăşesc valoarea E de negativare a anodului. cu atat se poate asimila mai bine semnalul rezultat cu o serie de impulsuri dreptunghiulare.3) Pentru cazul limitatorului din figura 4.3 se face în mod similar.La ieşire se obţin astfel numai alternanţele pozitive. cu prag de limitare zero.La aplicarea alternanţei negative.a. dioda este blocată şi aceasta trece nemodificată la ieşirea circuilui.2.de tip serie (fig4. • Limitatoare • Limitatoare de tip derivaţie 33 .2).Se obţine astfel un limitator cu prag inferior zero. cu şi fără sursă de polarizare a catodului (fig 4. cu minusul spre anod (fig4. se explică obţinerea semnalelor de ieşire pentru cazurile în care dioda este montată invers. obţinandu-se o limitare cu prag inferior +E În mod similar . este un limitator serie.3) cu polul negativ spree anodul diodei. pentru alternanţa pozitivă a semnalului. La aplicarea alternanţei negative.3 a. Explicarea circuitelor reprezentate în figura 4. (fig 4. polarizate.Dacă dioda este polarizată cu o sursă E. ca în figura 4.Funcţionarea este următoarea: la aplicarea rezistenţei pozitive.

D E D + R U2 U1 R U2 U1 a D E D + R U2 U1 R b U1 U2 c d 34 .

cu prag superior la zero.2.cu prag superior la -E. Circuite de limitare de tip serie cu diode: a . b . c .4. d .cu prag inferior la +E. 35 . e . a .obtinute cu limitatoarele prezentate in figura 4. b .diagramele tensiunilor de iesire U 2(a) ÷ U2(d). d . c .cu prag inferior la zero.2.U1 t U 2 (a) t U 2 (b) E t U2 (c) t U 2 (c) t -E Fig.

36 .

R U1 D E a U1 . Circuite de lim itare de tip derivatie cu doua praguri : a ..cu diode Zener. bazată pe faptul că energia sa WC = 1 CU 2 2 nu poate varia prin salt. Saltul se transmite la ieşire (fig . În figura . Funcţionarea lui se bazează pe proprietatea condensatorului de a nu-şi varia brusc tensiunea la borne. se reprezintă un circuit de derivare RC..+ + - U2 U intr b U ies t U2 E t -E Fig 4.. 37 . Treptat.form tensiunii obtinuta la iesirea lim a itatorului. În aceste condiţii. Circuite de derivare Circuitele de derivare (de ascuţire) sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri de scurtă durată (ascuţite) din impulsuri de durate mari. a... c . b .. condensatorul se incarcă. având tendinţa să-şi păstreze starea iniţială de neîncărcare.4 .). ceea ce scade în mod corespunzător valoarea tensiunii de ieşire.cu diode redresoare. la aplicarea unui impuls dreptunghiular (un „salt’’ de tensiune ).atunci cand la intrare se aplica o tensiune sinusoidala. condensatorul se prezintă în primul moment ca un scurtcircuit. de obicei de tip dreptunghiular.

C ircuit de derivare R . 4. Circuite de integrare 38 .6. pe polarităţi opuse. tensiunea de ieşire revenind la zero. tinzând să-şi păstreze nemodificată starea de încarcare. U1 U2 t « Fig.C La aplicarea frontului posterior al semnalului dreptunghiular („salt” negativ) condensatorul are aceeaşi comportare. În mmod lent.sem nalul de intrare.U1 0 U2 a t C R 0 b Fig. b sem nalul de iesire.Form area im pulsurilor ascutite cu circuit R . Se observă deci că la un impuls relativ lung. condensatorul se descarcă exponenţial. aplicat la intrare. Se impune deci respectarea condiţiei : τ = RC << ti ( 4.1) b. Pentru ca la ieşirea circuitului să se obţină impulsuri scurte (ascuţite). se obţin la ieşire două impulsuri scurte.5. este necesar ca încărcarea si descărcarea condensatorului să se producă într-un interval de timp mai redus decât durata t a impulsului dreptunghiular aplicat. . 4. C a .

23. ca in figura 4. ele furnizând la ieţire integrala semnalului de intrare. 39 .Circuitele de integrare (de netezire) sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri cu fronturi modificate faţă de cele ale semnalului de intrare.3) atunci la aplicarea unui semnal dreptunghiular condensatorul se încarcă lent. aproximativ liniar (fig. R C U1 U2 ? Fig.Circuit de » integrare R.7 Dacă parametrii circuitului respectă condiţia ca valoarea constantei de timp τ = RC a circuitului să fie mult mai mare decât durata impulsului : τ = RC >> ti (4.8 . către zero. Datorita încarcarii şi descărcarii lente a condensatorului. impulsul de ieşire are o formă aproximativă triunghiulară.C . Schema unui astfel de circuit RC este reprezentată în figura 4. Tensiunea de ieşire creşte treptat până la dispariţia impulsului de ieşire.tinzând. 4.a). În acest moment. iar tensiunea de ieşire scade treptat.a. asigurate de condiţia (4.3).8. condensatorul începe să se descarce.

Prin asocierea corespunzătoare a unor circuite de limitare. Funcţionarea circuitului este ilustrată prin diagramele de variaţie ale tensiunilor din figura 5. b. numite şi multivibratoare. În figura 5. Ele pot fi considerate oscilatoare. se utilizează pentru a genera impulsuri dreptunghiulare periodice.1 se reprezintă un astfel de circuit. de derivare şi de integrare se pot obţine diverse forme de impulsuri plecând de la un semnal sinusoidal. 4.2 Circuite basculante astabile Circuitele basculante astabile. la care tranzistoarele se află pe rând în regim de conducţie sau de blocare pe anumite intervale de timp fără intervenşia unor semnale de comandă exterioare. condensatorul se poate încărca prin rezistenţă până la valoare maximă şi semnalul de ieşire apare ca în figura 4.?< ti Dacă circuitul are o constantă de timp de valori mai mici sau comparabile cu durata impulsului aplicat la intrare. în sensul că semnalul de ieşire apare fără a necesita un semnal de comandă la intrare.U1 U1 0 0 U2 t U2 t 0 b t 0 b t Fig.2 40 .8.Form sem a nalului de iesire la aplicarea unui sem nal dreptunghiular pentru cazurile: a ?> ti . 4. b .8.

duce la scăderea potenţialului de colector al propiului tranzistor T1 (U CE 1 + RC1 I C1 = EC .0.2 a se reprezintă situaţia T1 blocat şi T2 saturat. Condensatorul C1 se află practic descărcat în circuitul alcătuit din: E C . Fenomenul se repetă periodic. ajungând ca la un moment dat tensiunea pe în paralel pe intrarea lui T2 ) să devină egală cu tensiunea de deschidere a tranzistorului T2 . const ) . 41 . ducând la micşorarea curentului acestuia ( I C 2 ) de colector. începând să se descarce prin R r şi R r R B 2 (care este legată . care s-a încărcat în circuitul + E C . RC1 . Această crestere de transmisie prin C 2 pe baza lui T1 .. C1 C 1 E B2 B 2 E +E C RC1 C1 T1 RB2 RB1 C2 T2 R2 RC2 -E C Fig.. condensatorul C1 . rBE 2 . datorită imperfecţiunilor tehnologice.Circuit basculant astabil. În acest timp. referitoare de această dată la T2 . Prin aceasta.R C1 // r CE 1 şi R B 2 //r BE 2 . scade caderea de tensiune dată de I C 2 pe rezistenţa sa de colector şi creşte potenţialul de colector al lui T2 .Deşi schema este sistematică. Acesta începe să funcţioneze şi cu aceeaşi succesiune de fenomene. executată cu elemente respectiv egale. Această scădere se transmite prin C1 pe baza tranzistorului T2 . În figura 5. la conectarea sursei de alimentare. se ajunge la T2 saturat si T1 bloacat. produsă de cresterea lui I C1 .. 5. Creşterea căderii de tensiune pe R1 ( EC = const ). mărind valoarea curentului său de colector I C1 . Circuitele de încărcare şi respectiv de descărcare ale condensatorului C1 sunt redate in figura . Procesul evoluează în avalanşă şi duce în final la conducţia de saturaţie T1 şi la blocarea lui T2 . apare o mică variaţie a curentului de colector al unuia dintre tranzistoare(de exemplu I C1 ).

. 42 . iar T 2 fiind saturat. iagramele de variatie ale tensiunilor din circuitul basculant D astabil din fig.. rezistenţa sa colector emitor este foarte mare (r CE 1 R R C 1 )..Dar T 1 fiind saturat r C 1 E e E r BE 2 . iar T 2 fiind blocat R B 2 C 1 şi R B 2 //r B 2 . astfel că circuitul de descărcare rămane practic alcătuit din r CE 1 şi R B2 . se află în circuitul alcătuit din :R C1 //r R C1 . 27 Dar T 1 fiind blocat. astfel că circuitul real de incărcare al lui O 1 rămane alcătuit din: E C .Condensatorul C 1 incărcat . R C1 şi r Be 2 .28.. În figura. rezistenţa sa bază emitor este foarte mică (r C 2 E B 2 ). se reprezintă situaţia T 1 saturat şi T 2 blocat.Uc1 0 Ta Tb t U c2 0 t tc a Ub2 -Ec b U b1 -EC c t -EC d t Fig.

2) Pentru imbunătăţirea formei de undă a semnalului de ieşire.3).RC1 C C1 RB2 B + (T2) E C - RC1 C RBE2 « R RC1 « R a + C1 B r CE1 (T1) E + EC E r BE2 E r BE2 RC1 C1 (T1) RB2 B (T2) r CE1 C E r BE2 E + EC - C1 RB2 « RBE2 b RB2 B r CE1 « RC1 (T1) r CE1 + EC E (T2) Fig. T2 saturat. pot fi considerate a impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară.5. Variaţiile tensiunilor din colectoarele tranzistoarelor.Circuitele de incarcare. respectiv de descarcare ale condensatorului C 1: a . C1 se incarca. +E C RC1 D1 R1 C1 T1 RB2 RB1 C2 R2 D2 T2 RC2 -E C Fig.69 C 2 R B1 (5. capacităţile C 1 şi C 2 se conectează la colectoarele tranzistoarelor prin intermediul unei diode(5. in punctul comun dintre diodă şi condensator introducandu-se cate o rezistenţă legată la sursa de alimentare. avand valorile: T a =0.în felul acesta încărcarea condensatoarelor din colectoarele tranzistoarelor saturate nu se mai face prin rezistenţele de colector ale tranzistoarelor blocate. T2 bloca.starea T1 blocat.3. b .starea T1saturat.1) T b =0. 43 .Durata fiecărui impuls generat este determinată de timpul necesar. ci prin rezistenţele nou-introduse. C1 se descarca. imbunataţind frontul anterior al impulsurilor din colectoare.2.79 C 1 R B 2 (5. potenţialului bazei tranzistorului blocat pentru a variai între valoarea maxima şi zero.5.Circuit pentru imbunatatirea formei semnalului din colector.

4 Circuite basculante bistabile 44 . respectiv în bazele tranzistoarelor este reprezentată in figura 5. Trecerea in starea iniţială.Întrucat. iar T 2 este blocat. ceea ce determină şi comportarea circuitului ce are o singură stare stabilă. schema nu mai este simetrică.Din acest moment.4) Spre deosebire de cazul circuitelor astabile. prin fenomene similare celor descrise la circuitul basculant astabil. procesele au loc in sensul măririi conducţiei lui T 2 saturat. in mod obişnuit.Diagrama de variaţie a tensiunilor obţinute in colectoare.6 4.Aceasta este o stare instabilă. astfel încat să-i micşoreze starea de conducţie. Funcţionarea circuitului este urmatoarea: dacă la aplicarea tensiunii de alimentare se obţine o variaţie suplimentară a curentului de colector I C1 al tranzistorului T 1 . 4.La aplicarea fiecărui impuls de comandă. T 1 ajunge să conducă la saturaţie. permiţand conducţia lui T 2 . nu este satisfăctoare.Datorită prezenţei tensiunii E b de blocare a bazei lui T 1 .De obicei este folosită cea de-a doua variantă(fig 5.Această a doua stare reprezintă starea stabilă a montajului. se recurge frecvent la sincronizarea prin impulsuri exterioare. stabilitatea perioadei impulsurilor generate de multivibrator. de polaritate corespunzătoare scoaterii bazei lui T 1 din starea de blocare. pe colectorul tranzistorului T 2 se obţine un impuls dreptunghiular de polaritate negativă si durată proporţională cu constanta de timp C 2 R 1 . determinand deschiderea tranzistorului mai repede decat in absenţa impulsului şi asigurand astfel frecvenţa de lucru dorită.3 Circuite basculante monostabile Schema tipică a unui astfel de circuit este redată în figura(5.se poate face numai aplicand un impuls de comandă pe baza lui T 1 . sau pe baza lui T 2 . deoarece prin procesele descrise anterior are loc descărcarea condensatorului C 1 pană tensiunea pe baza lui T 2 scade. descărcarea lui C 2 nu mai poate avea loc. aplicate pe bazele tranzistoarelor prin condensatoare de capacităţi mici.5).

Circuit basculant monostabil. 45 .Pentru a provoca bascularea trebuie aplicat un impuls exterior astfel ales. fie prin scoaterea lui T 1 din saturaţie. registre. T 1 ) determină.Circuitele basculante bistabile caracterizate prin două stări stabile egal posibile.Acest lucru este posibil în două situaţii: fie prin scoaterea tranzistorului T 2 din starea de blocare. numărătoare. în care se folosesc două surse de polarizare:pentru colectoarele (E C ) şi respectiv pentru bazele tranzistoarelor (E b ). micşorand conducţia sa. deoarece polarizarea exterioară a bazei tranzistorului blocat(E b ) împiedică scăderea tensiunii aplicate pe baza acestuia sub valoarea de tăiere.5.Schema cea mai răspandită este cea simetrică (fig 5. pentru schema prezentată (cu tranzistoare npn) impulsul avand polaritate negativă. Fig. circuite de memorizare. amplitudine şi loc de aplicare. determinand deschiderea sa.În această stare. aducerea la saturaţie a tranzistorului T 1 şi respectiv blocarea tranzistorului T 2 .7).În multe cazuri impulsul exterior se aplică pe baza tranzistorului saturat. ca polaritate. încat să schimbe starea montajului. Procesele de basculare au o desfăşurare aemănatoare celor descrise la circuitele basculante anterioare: o mică variaţie a curentului de colector al unuia dintre tranzistoare (de ex. au un domeniu vast de aplicaţii fiind elemente de bază în schemele logice de comandă. datorită cuplajelor existente între colectorul unui tranzistor şi baza celuilalt.5.4. circuitul poate rămane un timp îndelungat. +EC RC1 C1 R1 T1 RB1 +EC -E b T2 T1 RB1 -E b R D2 c RB2 C2 RC2 RC1 C1 R1 T2 RB2 C2 RC2 +EC Fig.Circuit basculant monostabi comandat pe baza tranzistorului saturat.Această stare este stabilă.5. Funcţionare.

Diagramele de variatie ale tensiunilor unui circuit basculant monostabil.7.circuitul basculează.Circuit basculant bistabil.În colectoarele celor două tranzistoare se obţin impulsuri dreptunghiulare.8) Spre deosebire de circuitul astabil.Ele compensează in acelaşi timp efectele capacităţilor parazite 46 . in care T 2 la saturaţie şi T 1 este blocat.e UB1 e UB1 a UC1 t UC1 c t t -E C b -E C t d Fig. trecand rapid in cea de a doua stare stabilă. de polarităţi opuse şi de durată egală cu intervalul dintre două impulsuri succesive de comandă.5. După primirea impulsului de comandă.(fig 5. +E C i C1 RC1 C1 R1 RC2 C2 R2 T2 i C2 U C1 T1 U C2 U b1 Rb1 Rb2 U b2 +E C -E b Fig. prezentandu-se ca un scurtcircuit la variaţii bruşte ale tensiunii şi deci transmiţand integral aceste variaţii.Pentru schimbarea acestei stări este necesară aplicarea unui nou impuls de comandă exterior. condensatoarele C din schemă au numai rolul de a accelera procesul de comutare de la o stare la alta.5.6.

pot fi de următoarele tipuri(fig 5.În acest caz . polaritatea bazelor este asigurată de o rezistenţă R E conectată în circuitul de emitor al celor două tranzistoare(fig 5. se pot realiza circuite basculante bistabile. b . care împreună cu rezistenţele (R 1 IIC 1 şi R 2 IIC 2 ) din schemă pot fi circuite de integrare.de intrare ale tranzistoarelor.9). timp de valoare mai mare atunci cand tranzistorul a lucrat la saturaţie. ea datorandu-se timpului de comutaţie al tranzistoarelor. care ar produce rotunjirea fronturilor impulsurilor.tensiunea de colector Uc2 . circuitul fiind simetric.tensiunea de baza Ub2 47 . Pentru a evita eventualele inconveniente create de sursa de polarizare a bazelor E b . tensiunea care apare la bornele acestei rezistenţe este constantă si asigură polarizarea necesară bazelor. Întrucat tranzistoarele conduc pe rand curenţi egali.circuitele basculante bistabile U comanda U C2 a t EC U C2 EC b U b2 d t t t U b1 t e c Fig.35Diagramele de variatie ale tensiunilor in montajul din figura 3. c tensiunea de baza Ub1 .34 a. Rotunjirea fronturilor nu poate însă fi complet evitată. la care această sursă este eliminată din schemă. d .impulsuri de comanda.tensiunea de colector Uc1 .10) • După tipul circuitului de comandă folosit. e .

rezultă o stare de nedeterminare. în sensul că circuitul poate rămane întamplător fie în starea anterioară aplicării impulsului.10.Impulsul aplicat pe R aduce circuitul într-o stare notată “0” iar cel aplicat pe S aduce circuitul în starea”1”. -circuite basculante bistabile de tip JK (fig.5.9. Aplicand simultan impulsuri pe ambele intrări.a).10.b) constituie o variantă îmbunătăţită a celui de tip RS. la care comanda se face pe baze.Circuit basculant bistabil cu polarizarea bazelor prin RE comuna -circuite basculante bistabile de tip RS (fig 5. cu impulsuri dreptunghiulare aplicate prin intermediul unui circuit de derivare si o diodă ce selectează polaritatea dorită pentru impulsul de comandă.5. fie poate bascula.-E C RC1 C R T1 RC2 C R T2 Rb1 RE Rb2 Fig. pe două intrări numite R şi S. 48 .

5. Legarea rezistenţei R a circuitului de derivare la colector( în loc de conectarea ei la masă) duce la ridicarea stării de nedeterminare.+E C RC1 R1 RC2 R2 A T1 D C R -E b R Rb1 Rb2 R D C T2 A a S +E C RC1 RC2 R2 RC1 +E C RC2 R2 A R T1 R1 A T2 R R T1 R1 T2 D x D x Rb1 Rb2 y D C C Rb1 Rb2 -E b y R D C C -E b K b J T c Fig. circuitul basculează la fiecare comandă primită. Tipuri de circuite basculante bistabile : a .c):la aplicarea unei succesiuni de impulsuri pe această intrare comună celor două baze.T.Impulsurile aplicate pe intrarea J aduc circuitul in starea “1” cele aplicate în starea “0” iar aplicarea simultană a impulsurilor pe J şi pe K determină bascularea circuitului în starea complementară celei în care se află.10. c . -circuite basculante bistabile de tip T (fig5. 4.10.J -K.5 Bistabilul Schmitt 49 .R -S . b .

Datorită specificului său de funcţionare. 0 0 circuitul basculant bistabil Schmitt poate avea a b t următoarele utilizări(fig 5.Tensiunea sa de collector scade.5. circuitul mai este numit circuit bistabil cu cuplaj prin emitor.12): U -formator de impulsuri U U dreptunghiulare din semnale alternative aplicate la U 0 intrare(fig…) t U in in 1 1 B1 2 B1 2 ies ies(t) i in 1 2 B1 ies(t) 0 c t Fig.11) reprezintă un circit basculant cu două stări stabile de echilibru. T 1 începe să conducă. la aplicarea la intrare (pe C) a unui semnal a cărui amplitudine depăşeşte tensiunea de blocare(“nivelul de prag”).Cuplajul între tranzistoare este asigurat din colectorul lui T 1 în baza lui T 2 prin rezistenţa R. Circuitul basculant bistabil Schmitt . determinand o conducţie însă mai puternică a lui T 1 .În acest caz.Din această cauză. c . U U Starea durează pană cand semnalul exterior scade sub o anumită U U valoare(U 2 ) faţă de valoarea de deschidere a tranzistorului T U U U U . 38. 1 0 0 t t U U determinand apariţia stării iniţiale(T 1 blocat. b . prin intermediul rezistenţei de emitor R e . ducand într-un timp extrem de redus la situaţia:T 1 saturat.Bistabilul (triggerul) Schmitt (fig 5. 50 . iar invers între T 2 şi T 1 . pe rezistenţa comună R e apare o micşorare a căderii de tensiune. +E C RB1 RC1 RC2 c R2 T2 Rb2 Cd Rb1 T2 U ies Re -E C Fig.formator de impulsuri dreptunghiulare . se aplică prin cuplaj rezistiv pe baza lui T 2 care îşi micşorează conducţia .memorator de impulsuri . T 1 îşi micşorează conducţia. Utilizarile circuitului basculant bistabil Schmitt: a . T 2 blocat( a doua stare stabilă).12. Funcţionarea bistabilului este următoarea: se consideră în starea iniţială T 1 blocat şi T 2 în conducţie puternică. E T 2 saturat). avand însă o schemă asimetrică.discriminator de amplitudine.

2004 2. „Dispozitive şi circuite electronice – culegere de probleme de proiectare” 51 . Didactică şi Pedagogică. Ing. Dr. deci dă semnalul de ieşire ori de intrare(de cate ori semnalul de intrare sau impulsurile de intrare depăşesc tensiunea de prag U 1 (fig 5. Ed. Dragoş Dobrescu. Ing. Dr. Printech.12 c). circuitul basculează ori de cate ori se schimbă polaritatea impulsurilor de intrare(fig 5.12) -discriminator de amplitudine a impulsurilor. Prof. Dan Dascălu şi colectivul. Conf. „Dispozitive şi circuite electronice”. 3. „Analiza circuitelor electronice de la funcţie către dispozitiv”. circuitul basculează. Ed.-memorator de impulsuri pentru un semnal de intrare alcătuit dintr-o succesiune de impulsuri de polarităţi diferite. BIBLIOGRAFIE 1.

Virgil Golumbeanu ş. Paul Svasta.regielive. Ed.html 52 . Virgil Golumbeanu. http://facultate. Ed. Cavallioti. ş.ro/referate/alte_domenii/oscilatoare_sinuso idale-79348. Cavallioti. „Componente electronice pasive – probleme”.ro/referate/electronica/oscilatorul18461.html 7. 2005 5. Paul Svasta.a.regielive. http://facultate. 2004 6.4.a. „Componente electronice pasive – rezistoare”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful