Contract nr. 430/09.10.

2009

PROIECTAREA, EXECUTIA SI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARI CU APA SI CANALIZARE A LOCALITATILOR. PARTEA A II-A: SISTEME DE CANALIZARE A LOCALITATILOR - NORMATIV

Beneficiar: Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului Executanti: Institutul de Cercetari pentru Echipamente si Tehnologii in Constructii ICECON S.A. Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti

I

PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE 01.Date generale 01.1 Elemente componente si rolul acestora 01.2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare 01.3 Sisteme si procedee de canalizare 1.Obiectul normativului 1.1 Lucrările retelei de canalizare 1.2 Apele preluate în retelele de canalizare 1.3 Încadrarea în mediul rural/ urban 1.4 Alcătuirea retelelor de canalizare 1.5 Clasificarea retelelor de canalizare 1.5.1 Asigurarea curgerii apei în colectoare 1.5.2 Calitatea apelor colectate 1.5.3 Forma retelei PARTEA I : RETELE DE CANALIZARE 1.Proiectarea retelelor de canalizare 2.1 Retea de ape uzate în sistem separativ 2.1.1 Debite de dimensionare 2.1.2 Elemente impuse dimensionării hidraulice 2.1.2.1 Grad de umplere 2.1.2.2 Viteze minime/ maxime 2.1.2.3 Diametre minime 2.1.2.4 Adâncimea minimă si maximă de pozare 2.1.2.5 Panta longitudinală a colectorului 2.1.3 Dimensionare hidraulică 2.1.3.1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane 2.1.3.2 Alegerea diametrelor si parametrii hidraulici ai tronsonului de calcul 2.2 Retea de ape meteorice în sistem separativ 2.2.1 Debite de dimensionare 2.2.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici 2.2.2.1 Calculul debitelor pe tronsoane
II

1 1 3 4 5 5 5 6 6 7 7 7 8 8 8 8 9 9 10 10 10 11 11 11 13 14 14 17 17

2.2.2.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici ai tronsonului 2.2.2.3 Bazine de retentie 2.3 Retea de canalizare în sistem unitar 2.3.1 Stabilirea debitelor de dimensionare 2.3.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici ai tronsonului 2.Amplasarea retelei de canalizare 3.1 Reteaua de ape uzate 3. Elemente componente pe reteaua de canalizare 4.1 Tuburi realizare tronsoane 4.1.1 Forma sectiunii 4.1.2 Materialul tuburilor 4.2 Constructii anexe pe reteaua de canalizare 4.2.1 Racorduri 4.2.2 Guri de scurgere 4.2.3 Cămine de vizitare 4.2.3.1 Cămine de vizitare de trecere 4.2.3.2 Cămine de vizitare de intersectie 4.2.4 Deversori 4.2.4.1 Alcătuirea deversoarelor 4.2.5 Bazine pentru retentia apelor de ploaie 4.2.6 Sifoane de canalizare 4.2.7 Statii de pompare 4.2.7.1 Amplasament statii de pompare 3.2.7.2 Componentele statiilor de pompare 5.Retele de canalizare în sistem vacuumat 5.1 Elemente componente 5.2 Prevederi de proiectare 5.2.1 Racorduri gravitationale la căminele colectoare 5.2.2 Cămine de racorduri 5.2.3 Retea vacuumată 5.2.3.1 Debite, diametre, lungimi 5.2.3.2 Configuratie, lifturi, pante
III

18 20 21 21 21 22 22 23 23 23 23 24 24 25 26 26 28 28 29 30 30 32 32 33 35 35 38 38 39 39 39 40

5.3 Statia de vacuum 5.3.1 Recipienti vacuum 5.3.2 Pompe de vid 5.3.3 Timpul de evacuare a vacuumului 5.3.4 Timpul de func ionare zilnică al pompelor de vacuum 5.4 Conditionări în alegerea solutiei retelelor de canalizare vacuumate 6.Guri de vărsare ANEXE Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 PARTEA a II-a: EPURAREA APELOR UZATE 1. Obiectul normativului 1.1 Domeniu de aplicare 1.2 Conformarea la normele europene 1.3 Reglementări conexe 2. Definitii. Tipuri de procedee de epurare 2.1 Epurarea mecanică 2.2 Epurarea biologică conventională (secundară) 2.3 Epurarea avansată 2.4 Epurarea tertială 3. Studii privind calitatea apelor uzate 3.1 Calitatea apelor uzate influente în statia de epurare 3.1.1 Caracteristici fizice 3.1.2 Caracteristici chimice 3.1.3 Caracteristici biologice si bacteriologice 3.2 Metode de determinare 3.3 Continutul studiilor hidrochimice 3.4 Indicatori de calitate pentru efluentul statiei de epurare 4. Debitele si încărcările cu poluanti pentru statia de epurare 4.1 Debite de calcul.Definitii
IV

41 41 41 41 42 42 42 45 46 47 48 49 49 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 58 58

4.2 Debite de calcul si verificare 4.3 Încărcări cu poluanti ale apelor uzate influente în statiile de epurare 4.3.1 Statii de epurare noi 4.3.2 Statii de epurare existente retehnologizate/extinse 5. Alegerea schemei statiei de epurare 5.1 Gradul de epurare necesar 5.1.1 Treapta de epurare mecanică 5.1.2 Epurarea mecano – biologică 5.1.3 Epurarea mecano – biologică avansată 5.1.4 Epurarea tertială 5.1.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare 5.2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat 6. Scheme tehnologice statii de epurare 6.1 Alegerea schemei statiei de epurare 6.2 Tipuri de scheme de epurare 6.2.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive 6.2.2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă) 6.2.2.1 Schema generală 6.2.2.2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială 6.2.2.3 Treapta de epurare tertiară 6.2.2.4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului 6.2.2.4.1 Eliminarea fosforului pe cale biologică 6.2.2.4.2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică 7. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică 7.1 Deversorul amonte de statia de epurare 7.1.1 Debitul de calcul al deversorului 7.2 Bazinul de retentie 7.3 Grătare rare si dese 7.3.1 Debite de dimensionare si verificare ale grătarelor 7.3.2 Aspecte privind proiectarea grătarelor 7.4 Dispozitive pentru măsurarea debitelor de apă uzată din statia de epurare 7.4.1 Debite de dimensionare
V

59 63 63 63 65 65 66 66 67 67 67 68 72 72 73 73 74 74 74 75 76 76 77 78 78 78 81 82 83 83 88 88

7.5 Deznisipatoare 7.5.1 Debite de dimensionare si verificare 7.5.2 Parametrii de dimensionare 7.5.3 Deznisipator orizontal longitudinal cu sectiune transversală parabolică 7.5.4 Deznisipator orizontal tangential 7.5.5 Deznisipator cu insuflare de aer 7.5.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer 7.6 Separatoare de grăsimi 7.6.1 Debite de dimensionare si verificare 7.6.2 Parametrii de proiectare 7.7 Decantarea primară 7.7.1 Debite de dimensionare si verificare 7.7.2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare 7.7.3 Decantoare orizontale longitudinale 7.7.3.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale 7.7.4 Decantoare orizontale radiale 7.7.4.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale 7.7.5 Decantoare verticale 7.7.6 Decantoare cu etaj 7.8 Statii de pompare apă uzată 7.8.1 Amplasarea statiilor de pompare 7.8.2 Parametrii de proiectare 7.9 Elemente tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică 8. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică 8.1 Epurarea biologică în statiile de epurare urbane mici si medii cu o capacitate între 2.000 si 10.000 L.E 8.1.1 Epurarea biologică naturală 8.1.1.1 Câmpuri de irigare si infiltrare 8.1.1.2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare si infiltrare 8.1.1.3 Iazurile de stabilizare (biologice) 8.1.1.4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice 8.1.2 Epurarea biologică artificială
VI

89 89 90 91 91 93 94 97 97 98 99 100 101 103 104 109 110 114 117 120 121 122 129 131 131 131 132 134 138 140 141

8.1.2.1 Epurarea biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice 8.1.2.2 Filtre biologice precolatoare (cu picurare) de înăltime redusă 8.1.2.3 Filtre biologice precolatoare turn 8.1.2.4 Contactori biologici rotativi 8.1.2.5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie 8.1.2.6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare 8.1.2.6.1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat.. 8.1.2.6.2 Dispozitive de insuflare a aerului 8.1.2.7 Bazine cu nămol activat - tehnologii speciale 8.1.2.8 Pomparea nămolurilor din statiile de epurare 8.1.2.8.1 Statii de pompare a nămolurilor 8.1.2.8.2 Elemente de proiectare a instalatiilor de pompare 8.1.2.8.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului 8.2 Epurarea biologică în statiile de epurare urbane/ rurale cu o capacitate > 10.000 L.E (epurare avansată) 8.2.1 Epurarea biologică artificială 8.2.2 Cantităti si concentratii de poluanti în apele uzate 8.2.2.1 Concentratii ale substantelor poluante influente în reactorul biologic. 8.2.2.2 Cantităti de substantă influente în bioreactor 8.2.2.3 Cantităti de substantă din efluentul statiei de epurare 8.2.2.4 Cantităti de substantă eliminate din sistemul bazin biologic – decantor 8.2.3 Dimensionarea reactoarelor biologice 8.2.3.1 Debite de dimensionare si verificare 8.2.3.2 Vârsta nămolului 8.2.3.3 Determinarea volumului zonei de denitrificare 8.2.3.4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane 8.2.3.5 Calculul cantitătii de nămol în exces 8.2.3.6 Determinarea volumului reactorului biologic 8.2.3.7 Calculul capacitătii de oxigenare 8.3 Decantoare secundare 8.3.1 Clasificare 8.3.2 Parametrii de dimensionare 8.3.3 Decantoare secundare orizontale radiale
VII

142 145 149 150 153 158 165 166 167 172 172 174 175 179 179 182 183 184 184 185 187 187 187 189 193 197 200 202 208 208 208 211

8.3.3.1 Parametrii de dimensionare 9. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor 9.1 Clasificarea nămolurilor provenite din statiile de epurare 9.2 Cantităti specifice de nămol 9.3 Caracteristicile nămolurilor 9.3.1 Caracteristici fizice 9.3.1.1 Umiditatea 9.3.1.2 Materiile solide 9.3.1.3 Greutatea specifică 9.3.1.4 Culoarea si mirosul 9.3.1.5 Filtrabilitatea 9.3.1.6 Puterea calorică 9.3.2 Caracteristici chimice 9.3.2.1 pH-ul 9.3.2.2 Fermentabilitatea 9.3.2.3 Metalele grele 9.3.2.4 Nutrientii 9.3.3 Caracteristici biologice si bacteriologice 9.4 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor 9.4.1 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngrosare independentă a nămolului primar si a celui în exces si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare si fermentare anaerobă în 2 trepte 9.4.4 Schema de prelucrare a nămolurilor din statiile de epurare cu treaptă mecanică si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.5 Schema de prelucrare a nămolurilor din statiile de epurare cu treaptă mecanică si stabilizare aerobă 9.4.6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din statiile de epurare fără decantor primar 9.4.7 Bilantul de substantă pe linia nămolului 9.4.7.1 Bazinul de amestec si omogenizare 9.4.7.2 Concentratoare de nămol 9.4.7.3 Fermentarea anaerobă într-o singură treaptă 9.4.7.4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte
VIII

216 218 218 219 220 220 220 220 221 221 221 223 223 223 223 224 224 225 225 227 229 230 231 232 233 234 234 236 238 240

9.4.7.5 Stabilizatorul de nămol 9.4.7.6 Deshidratarea nămolului 9.5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor 9.5.1 Sitarea nămolurilor 9.5.2 Măruntirea nămolurilor 9.5.3 Conditionarea chimică a nămolurilor 9.5.3.1 Reactivi minerali 9.5.3.2 Polielectroliti sintetici 9.6 Concentrarea nămolurilor 9.6.1 Concentrarea gravitatională a nămolurilor 9.6.1.1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitationale de nămol 9.6.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotatie cu aer dizolvat 9.6.2.1 Proiectarea sistemelor de flotatie cu aer dizolvat 9.6.3 Centrifugarea nămolurilor 9.6.3.1 Date de bază pentru proiectare 9.7 Stabilizarea nămolurilor din statiile de epurare urbane/ rurale 9.7.1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă 9.7.1.1 Factori ce influentează fermentarea anaerobă 9.7.1.1.1 Materiile solide si timpul de retentie hidraulic 9.7.1.1.2 Temperatura 9.7.1.1.3 pH – ul 9.7.1.1.4 Substante toxice 9.7.1.1.5 Aplicarea fermentării anaerobe 9.7.1.1.6 Solutii pentru procesele de fermentare 9.7.1.2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului 9.7.1.2.1 Colectarea si stocarea biogazului 9.7.1.2.2 Necesarul de reactivi chimici 9.7.1.2.3 Constructia rezervoarelor de fermentare 9.7.1.2.4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe 9.7.2 Stabilizarea aerobă 9.7.2.1 Dimensionarea tehnologică 9.7.2.2 Stabilizarea cu var
IX

243 245 247 247 247 248 248 249 251 252 254 257 258 260 262 264 264 265 265 265 265 266 266 267 269 272 273 273 274 275 276 278

9.8 Deshidratarea nămolurilor 9.8.1 Deshidratarea naturală 9.8.2 Deshidratarea mecanică 9.8.2.1 Deshidratarea prin centrifugare 9.8.2.2 Deshidratarea cu filtre bandă 9.8.2.3 Deshidratarea cu filtre presă 9.9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor 9.9.1 Compostarea nămolurilor 9.9.1.1 Etapele procesului 9.9.1.2 Desfăsurarea procesului 9.9.1.3 Balanta energetică 9.9.1.4 Raportul carbon / azot 9.9.1.5 Controlul termperaturii si aerarea 9.9.1.6 Reducerea agentilor patogeni 9.9.1.7 Maturarea 9.9.1.8 Uscarea 9.9.1.9 Elemente de proiectare a sistemelor de compostare 9.9.2 Uscarea nămolurilor 9.9.2.1 Uscătoare rotative tubulare 9.9.2.2 Bilantul termic 9.9.2.3 Alegerea solutiei de uscare/incinerare a nămolurilor din statiile de epurare 9.9.2.3.1 Elemente generale 9.9.2.3.2 Mărimea SEAU 9.9.2.3.3 Folosirea nămolurilor în agricultură CONSTRUIREA CURBELOR IDF (Intensitate – Durata – Frecventa) 1. Consideratii generale 2. Algoritm pentru construirea curbelor IDF utilizând precipitatiile maxime anuale de durată D 3. Algoritm pentru construirea curbelor IDF utilizând precipitatiile de durată D peste un anumit prag 4. Determinarea precipitatiilor în puncte fără măsurători 4.1. Ponderarea cu inversul pătratului distantei fată de statiile cele mai apropiate
X

279 279 280 280 281 283 287 287 287 288 289 289 290 290 291 291 291 294 296 297 302 302 303 305

310 312 312 313 314

4.2. Analiza variabilitătii regionale a parametrilor statistici 5. Repartitii statistice utilizate 5.1. Distributia Gumbel (EVI) 5.2. Distributia Generalizată a Extremelor (GEV) 5.3. Distributia Pareto Generalizată (GPD) EXECUTAREA, EXPLOATAREA SI MONITORIZAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE 1. Prevederi legislative 2. Materiale utilizate în realizarea lucrărilor de canalizare 3. Proiectul tehnologic 4. Executarea lucrărilor reŃelei de canalizare 4.1. ConsideraŃii generale privind organizarea execuŃiei lucrărilor de canalizare 4.2. Trasarea lucrărilor pe teren şi pregătirea traseului 4.2.1. Trasarea canalului 4.2.2. Desfacerea pavajelor 4.2.3. Executarea săpăturilor 4.2.4. Sprijinirea tranşeelor 4.2.5. Epuismente 4.2.6. Pozarea tuburilor şi executarea colectoarelor 4.2.7. Executarea umpluturilor 5. Executarea lucrărilor staŃiei de epurare 5.1. Lucrări de organizare 5.2. Amenajarea terenului pentru statia de epurare 5.3. Trasarea pozitiei statiei de epurare 5.4. ExecuŃia lucrărilor de construcŃii pentru statia de epurare 6. Măsuri pentru asigurarea calităŃii lucrărilor 7. RecepŃia lucrărilor 8. Exploatarea lucrărilor de canalizare 8.1. Elaborarea Regulamentului de Exploatare si Întretinere 8.2. ConŃinutul cadru al regulamentului de exploatare si întretinere 8.3. Indicatori de performantă pentru statiile de epurare a apelor uzate 9. Măsuri de protecŃia muncii şi a sănătăŃii populaŃiei 9.1. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii la executarea, exploatarea şi întreŃinerea sistemului de canalizare 9.2. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii pentru staŃiile de pompare 9.3. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii pentru staŃiile de epurare 9.4. ProtecŃia sanitară 9.5. Măsuri de protecŃie contra incendiului Bibliografie
XI

314 315 315 317 318

321 321 323 324 324 324 324 324 324 325 325 325 326 326 326 326 326 326 330 330 331 331 332 332 334 334 335 335 336 337 338

PROIECTAREA SISTEMELOR DE ALIMENTĂRI CU APĂ CUPRINS
1. Date generale …………………………………………………………………………….. 1.1 Elemente componente și rolul acestora ……………………………………………. 1.2 Criterii de alegere a schemei ……………………………………………………….. 1.2.1 Sursa de apă ……………………………………………………………………… 1.2.2 Relieful și natura terenului ………………………………………………………. 1.2.3 Calitatea apei sursei …………………………………………………………….. 1.2.4 Mărimea debitului (cantitățile de apă furnizate – vehiculate de schemă)…… 1.2.5 Condiții tehnico-economice ……………………………………………………... 1.3 Criterii de alegere a schemei de alimentare cu apă …….……………………….... 1.4 Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă ………………………………………………………………………………….. 1.5 Calitatea apei sursei …………………………………………………………………. 1.5.1 Surse subterane ………………………………………………………………….. 1.5.2 Surse de suprafață ………………………………………………………………. 1.6 Analiza evoluției sistemului de alimentare cu apă .………………………………... 2. Captarea apei …………………………………………………………………………….. 2.1 Captarea apei din sursă subterană ……………………………………………........ 2.1.1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare ………………………………………. 2.1.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului captării …………………….. 2.1.2.1 Studiul hidrogeologic ………………………………………………………… 2.1.2.2 Studiul topografic …………………………………………………………….. 2.1.2.3 Studiul hidrochimic ………………………………………………………….. 2.1.3 Proiectarea captărilor cu puțuri forate ………………………………………….. 2.1.3.1 Debitul de calcul al captării …………………………………………………. 2.1.3.2 Debitul maxim al unui puț forat……………………………………………… 2.1.3.3 Numărul de puțuri forate….………………………………………………….. 2.1.3.4 Lungimea frontului de captare, distanța între puțuri ……………………… 2.1.3.5 Determinarea influenței între puțuri ………………………………………... 2.1.3.6 Protecția sanitară a captărilor din apă subterană ………………………… 2.1.3.7 Sistemul de colectare a apei din puțuri ……………………………………. 2.1.3.8 Alte prevederi ………………………………………………………………… 5 8 8 9 12 14 14 14 18 18 22 22 24 24 24 26 26 27 28 30 33 1 1 2 2 3 3 3 3 3

I

2.1.4 Proiectarea captării cu dren …………………..…………………………………. 2.1.4.1 Aplicare ……………………………………………………………………….. 2.1.4.2 Studii necesare ………………………………………………………………. 2.1.4.3 Stabilirea elementelor drenului …………………………………………….. 2.1.4.4 Stabilirea secțiunilor drenului ……………………………………………….. 2.1.4.5 Filtrul invers …………………………………………………………………... 2.1.4.6 Evitarea infiltrațiilor în dren de la suprafață prin zona de umplutură …… 2.1.4.7 Elemente constructive ………………………………………………………. 2.1.4.8 Zona de protecție sanitară ………………………………………………….. 2.1.5 Captarea izvoarelor ……………………………………………………………… 2.1.5.1 Studii necesare pentru captarea izvoarelor ………………………………. 2.1.5.2 Condiționări privind captarea izvoarelor …………………………………… 2.1.5.3 Construcția captărilor din izvoare ………………………………………….. 2.1.6 Tipuri special de captări din apă subterană ……………………………………. 2.1.6.1 Captări din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal ……………………… 2.1.6.2 Îmbogățirea stratelor de apă subterană …………………………………… 2.2 Captarea apei din surse de suprafață ................................................................. 2.2.1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare ………………………………………. 2.2.1.1 Clasificare: tipuri de captări ………………………………………………… 2.2.1.2 Alegerea amplasamentului captării. Criterii ………………………………. 2.2.1.3 Alegerea tipului de captare. Criterii ………………………………………… 2.2.2 Studii necesare pentru elaborarea proiectului captării ……………………….. 2.2.2.1 Studiul topografic …………………………………………………………….. 2.2.2.2 Studiul geomorfologic ………………………………………………………. 2.2.2.3 Studiul geologic și geotehnic ……………………………………………….. 2.2.2.4 Studiul climatologic și meteorologic ……………………………………….. 2.2.2.5 Studiul hidrologic …………………………………………………………….. 2.2.2.6 Studiul hidrochimic și de tratabilitate ………………………………………. 2.2.2.7 Studiul de impact și studiul de siguranță …………………………………. 2.2.3 Soluțiile tehnice pentru captări din râuri ……………………….……………….. 2.2.3.1 Captări în albie: crib și stație de pompare în mal ………………………… 2.2.3.2 Captare în mal cu stație de pompare încorporată ……………………….. 2.2.3.3 Captări plutitoare …………………………………………………………….. 2.2.3.4 Captări din lacuri ……………………………………………………………… II

34 34 34 34 35 36 36 36 37 40 40 41 41 43 43 43 45 45 45 45 46 50 50 51 51 51 52 52 53 54 54 58 62 64

.1 Schema S1 – apă subterană ușor tratabilă ……………………………….3....1.2.…. 3..4...1....2.2.3 Capacitatea tehnică a operatorului pe baza tehnologiei disponibile …....2. 3.4..........5 Captare cu baraj de derivație ………………………………………………. 3.. 3.1 Studii hidrochimice și de tratabilitate pentru apa sursei ……………………… 3...... 3.1..4..2. 3.....2 Conținutul studiilor de tratabilitate …………………………………………... și/sau sub albie) …….1.....4..2 Schema S2 – apă subterană cu tratabilitate normală .3. 3.1 Metodologia de efectuare a testelor de coagulare – floculare de laborator ………………………………………………………………….4.2.4 Scheme tehnologice ale stațiilor de tratare particularizate pe tipuri de sursă ….....…………..2...4.3..4.3....2.…………………..4...4. 3...2...2.2 Determinarea dozelor necesare de acid sulfuric...1. 3.2.....1 Conformarea proceselor existente la schimbările de norme sau de calitate a apei la sursă……………………………………………………….2.…………………………….6 Captare pe creasta pragului deversor ………………………….... 3............2..4 Impactul asupra mediului înconjurător …………………………………………..1........2....3 Determinarea caracterului coroziv al apei și a dozelor de reactivi pentru echilibrarea pH-ului ……………………………………………… 3..1.2...3..1 Obiectul stației de tratare . 3..4. 3...3 Schema S3 – apă subterană greu tratabilă .........2.4 Determinarea dozelor de reactivi pentru corecția pH-ului …………… 3.3 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei ……….. 3..2 Fiabilitatea proceselor de tratare …………………………………………… 3.2 Stații de tratare cu surse de suprafață tip lac ………………………………….1 Priza în aval de baraj ……………………………………………….4 Determinarea dozelor de reactivi de coagulare utilizați în tratarea apei ....…...2.......1... 3... 3. III 64 64 66 66 69 70 71 71 73 74 74 78 79 83 83 86 87 90 90 93 93 94 94 94 94 95 97 97 97 98 100 103 .7 Captări în condiții speciale (dren în mal.4..2 Calitatea apei cerută de utilizatori ………………………………………………....3.3 Clasificarea stațiilor de tratare ………………………………………………………..2..2...3 Captări în lac …………………………………………………………….........1........2......….2 Criterii de alegere a filierei tehnologice a stației de tratare ………………………......... 3.1..5 Determinarea dozelor de reactivi de oxidare ………………………….2.3 Siguranța proceselor de tratare ………………………………………………….......… 3..... 3. 3.2. 2..1 Stații de tratare pentru surse subterane …………………………………….....4.4...1. 3......3... Stații de tratare a apei ..... 2.1..... 2. 2....1 Compuși chimici cu efecte asupra sănătății umane ……………………....2 Prize în corpul barajului ………………………………………………….2.. 3..... respectiv acid clorhidric ………………………………………………………………….3.... 3..3... 2.

1 Deznisipatoare orizontale …………………………………………………… 3.1 Domeniul de aplicare …………………………………………………….3 Decantoare cu floculare balastată și recirculare nămol ……………… 3.2 Predecantoare.2 Proiectarea decantoarelor statice ……………………………………… 3. 3.1.5.4.1.3 Stații de tratare cu surse de suprafață tip râu ………………………………….. 3.2.1 Ozonul (O3) ………………………………………………………………. 3. Decantoare statice ………………………………………… 3.3.5 Proiectarea proceselor din stațiile de tratare ……………………………………….5.5...1 Schema L1 – apă de lac ușor tratabilă .1.4.2 Dioxidul de clor (ClO2) …………………………………………………… 3.5..2.4. 3.5.……………………….5. 3. 3..3..5..5.5.3 Coagulare – floculare ……………………………………………………………..4.1. 3.1.5... 3..3.2 Post – oxidarea ………………………………………………………………. 3.3 Schema L3 – apă de lac greu tratabilă .1.3..1 Decantoare cu pulsație ………………………………………………….2 Decantoare cu recirculare nămol ………………………………………. 3..2 Schema R2 – apă de râu cu tratabilitate normală .…………………………………. 3.2.2 Schema L2 – apă de lac cu tratabilitate normală .2 Alte tipuri de tehnologii de limpezire a apei prin decantare ……………… 3.2.5. 3.1.5.5 Limpezirea apei prin procedeul de flotație …………………………………….5..3.2..3 Stabilirea mărimii hidraulice w “in situ” ………………………………… 3.1.2.5.3 Schema R3 – apă de râu greu tratabilă .5.4.4 Limpezirea apei prin decantare ………………………………………………….4..2.5.4.5 Predecantoare verticale ……………………………………………….5. 3.2 Prevederi constructive pentru construcțiile de coagulare – floculare și decantare ………………………………………………………………. 3.1..2..5.1.………………………………….2 Pre – oxidare. 3..2. 3.4 Predecantoare orizontal radiale ……………………………………………. 3.1 Deznisipare și predecantare ……………………………………………………. post – oxidare ………………………………………….……………………… 3.2..5.4.1 Schema R1 – apă de râu ușor tratabilă …………………………………….4.2.5.2..1. 3.1 Dimensionarea decantoarelor lamelare ………………………………. 3.5.. IV 103 106 109 112 112 115 118 121 121 121 126 126 126 126 127 130 131 133 133 134 135 136 136 139 141 141 142 145 146 146 147 148 149 .4. 3.5.1 Coeficientul de coeziune al nămolului……………………………………… 3.4.4.………………………………….5.2... 3.5...4.1 Pre – oxidarea ………………………………………………………………. oxidare.3 Predecantoare orizontale longitudinale …………………………………… 3. 3.1..1 Proiectarea tehnologică a decantoarelor lamelare ……………………….4..5...

5.5.6.5.11. V 151 151 151 152 152 159 160 161 162 163 163 164 166 166 167 168 169 171 171 172 173 173 173 174 176 176 177 178 179 180 181 181 182 .5.6.11.5.2 Proiectarea filtrelor lente …………………………………………………….11.5. 3.2 Proiectarea sistemelor de adsorbție pe cărbune activ …………….3 Dimensionare bazine de preparare și dozare ……………………… 3.... 3.2.5.1.5.10.3 Condiționări privind tehnologia limpezirii apei prin filtrare pe membrane UF ……………………………………………………………………………… 3.5.4 Schema generală a unui filtru rapid ……………………………………….6.2 Dimensionare dozator uscat și transportor ………………………….9..8.2 Schema tehnologică pentru sistemele UF ……………………………….9 Limpezirea apei prin filtrare pe membrane …………………………………….2.10 Procese de adsorbție prin utilizarea cărbunelui activ ………………………..1. 3.7 Stația de pompare apă de spălare. 3.5..1 Elemente componente ……………………………………………………….8.1 Aplicare ……………………………………………………………………… 3.5.1 Dimensionare recipient de stocare reactiv ………………………….5.7.5. 3..5..…………………….11.2 Proiectarea filtrelor rapide sub presiune …………….1 Elemente componente ……………………………………………………… 3.8 Conducerea procesului de filtrare ………………………………………….6.9.7 Filtre rapide sub presiune ………………………………………………………. 3. 3.1 Elemente componente ……………………………………………………….5..6.11.….1 Stații de reactivi cu stocare și dozare uscată …………………………… 3.5.3 Condiționări ale filtrelor lente ……………………………………………….1.2 Caracteristici principale ale stației de filtre ……………………………….………………………………..5.5..8.6 Rezervor de apă de spălare ………………………………………………… 3.1. 3.5 Materialul filtrant ……………………………………………………………… 3.5.5.11..3 Sisteme cu CAG (cărbune activ granular) ……………………………… 3.11 Stații de reactivi ………………………………………………………………… 3.10. 3......5.1 Dimensionare depozit reactiv uscat ………………………………….……… 3.4 Pompe dozatoare …………………….2 Dimensionare bazine de preparare și dozare .6.5.8 Filtre lente ………………………………………………………………………….11. 3.9.5.7..2 Stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă ……………………………. 3. 3.5.5. 3.6.1 Aplicarea și proiectarea instalațiilor cu membranele UF în stațiile de tratare pentru producerea apei potabile ……………………………. 3.5.5..5.3 Metode de filtrare ……………………………………………………………. 3..……………………...6 Filtre rapide de nisip …………………………………………………………….5.5. 3.3.5. 3.5. 3.6. 3.5..10.11. 3. stația de suflante …………………… 3. 3.

.11. 3. 3... 4.6 Elemente generale privind realizarea stațiilor de reactivi …………. Rezervoare ………………………………………………………………………………...5..1 Volumul de compensare (Vcomp) …………………………………………….4. 4..3 Bazine de preparare și dozare ……………………………………….11.11.5.... 3..11.. 4...2.11.. 3..4 Pompe dozatoare……………………………………………………….13..5 Prepararea și dozarea apei de var ……………………………………….3 Prepararea și dozarea polimerului ……………………………………….5.2.3 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3.4 Bazin de preparare și dozare ………………………………………… 3.1.5.5.5.2 Configurația plană a rezervoarelor pe sol ……………………………………… VI 182 183 183 183 184 185 186 186 186 187 187 187 188 188 188 189 189 189 190 192 193 197 197 198 199 199 199 200 203 203 203 205 206 207 .….11...5...3.……… 3.………………………….2. 4.1.11.5 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3...5.4.5.13.3....1 Rolul rezervoarelor în sistemul de alimentare cu apă . 4.1 Capacitatea rezervoarelor ……………………………………………………….5.4..2 Siloz pentru var pulbere ……………………………………………….3 Alimentare și transport ………………………………………………… 3. 3.3 Rezerva intangibilă de incendiu (Vi) ………………………………………..2 Volumul de avariei (Vav) …………………………………………………… 4..5 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3....3.5...5....2.11.5.4..1 Considerente de proiectare …………………………………………. 3...5. 3.. 3..2 Amplasarea rezervoarelor ………………………………………………………. 4.5...1.5.. 3.... 4..1 Clasificarea rezervoarelor ……………………………………………………..12.3..5...4 Bazin preparare-dozare ……………………………………………….5. 3.11. 3..5..11...2 Depozitarea stocului de polimer ……………………………………… 3.1 Doze de clor ………………………………………………………………… 3.13 Recuperarea apelor tehnologice din stația de tratare ……………………… 3.2.2 Proiectarea construcțiilor de înmagazinare a apei …………………………….4 Prepararea și dozarea cărbunelui activ pudră (CAP)…………………… 3..11.1.11.5...1.11. 4.5.5.11..2 Nămolul reținut în bazinele decantor …………………………………….5.1 Bazine-decantor …………………………………………………………….1 Considerente de proiectare …………………………………………. 3.11.. 4.5.5..3.11.5.11.2 Depozitul de cărbune activ pudră .1 Considerente de proiectare …………………………………………. 3.4.11.....2.3 Alimentare și tranport …………………………………………………..5.5.5.12 Stații de clor ……………………………………………………………………..11.

4 Clasificare după valoarea presiunii .1.2 Instalația hidraulică a rezervoarelor ……………………………………….1 Dimensionarea rețelei ramificate …………………………………………….2.1 Tipuri de rețele ………………………………………………………………………… 5.3 Calculul hidraulic al conductelor rețelei ………………………………………… 5.1 Forma rețelei ……………………………………………………………………… 5. 5.2. 5.4.2..…………………………………………….3.1.... 5.3.…. 5. 4.2. 4. 4..1 Clasificare după configurația în plan a conductelor ………………………….4.2 Clasificare după schema tehnologică de alimentare a rețelei.4.3.4 Instalația hidraulică a castelelor de apă ……………………………………….1 Izolarea rezervoarelor ……………………………………………………. 4.4 Instalațiile de ventilație ……………………….3 Izolarea castelelor de apă ……………………………………………………….3. 4.2..4 Castele de apă ………………………………………………………………………… 4.. 4..3. 5. 4... 4.3.1 Determinarea debitelor de calcul pe tronsoane …………………………. 5.2...2. 4.4. 5.3.. 4.6 Verificarea etanșeității rezervoarelor ………………………………………..4.2..1.2..3.1 Elemente generale …………………………………………………………… 208 208 209 212 212 212 212 213 214 214 214 215 215 216 216 218 218 218 218 218 219 220 220 221 223 225 225 227 227 228 230 230 230 VII . Rețele de distribuție ……………………………………………………………………… 5. 5.3... 5.3 Dezinfectarea rezervoarelor de apă potabilă ……………………………………….... 4. 5. 5.3 Elementele constructive și tehnologice pentru siguranța rezervoarelor …… 4.3..3 Dimensionarea rețelelor de distribuție ……………………………………………… 5.4..4.6 Complex rezervor subteran – castel de apă ……………………………….1...1 Rolul castelelor de apă în sistemul de alimentare cu apă …………………….…………………………….3 Instalația de iluminat și semnalizare ……………………………………….3 Clasificare după presiunea asigurată în rețea în timpul incendiului .2 Verificarea rețelei ramificate ………………………………………………… 5.4.1 Rețeaua de joasă presiune ………………………………………………….3....4 Asigurarea presiunii în rețea ……………………………………………………...5 Etanșeitatea rezervoarelor ………………………………………………….2.5 Instalațiile de iluminat și semnalizare ………………………………………….2... 4..2.……………….1.2 Dimensionarea rețelei inelare …………………………………………………… 5...……….2 Debite de dimensionare a rețelei …………………………………………….1.2 Elementele constructive și tehnologice ale castelelor de apă ……………….2.2 Proiectarea rețelelor de distribuție ……………………………………………….

3.1 Aducțiuni din 2 fire legate cu bretele ……………………………………….1 Balanța de apă și determinarea apei care nu aduce venit (NRW – Non – 239 Reveneu Water) …………………………………………………………………. 6..……………………………… 5..3.3.3 Proiectarea aducțiunilor ……………………………………………………………… 6..3 Comparația soluțiilor …………………………………………………………..2. Aducțiuni ………………………………………………………………………………….4. 6. 6. 5.5.1.. 6. 242 6.1 Studii topografice ………………………………………………………………….2.5. de tasare ... 5. de dilatare..2 Cămine cu armături de golire ……………………………………………………. 6...1.1..1 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale sub presiune ………….3.4 Construcții anexe în rețeaua de distribuție ………………………………………….1 Stabilirea traseului aducțiunii …………………………………………………….2.…………………………….3 Calculul hidraulic al aducțiunii funcționând prin pompare …………… 6.. 239 5.3 Studii hidrochimice ………………………………………………………………..3.5 Hidranți de incendiu ………………………………………………………………...3..2 Studii geologice și geotehnice …………………………………………………...3 Siguranța operării aducțiunii ……………………………………………………..3 Proiectarea rețelelor de distribuție inelare pentru siguranța în exploatare …………………………………………………………………….1. 5.3.3.5.4.2 Dimensionarea secțiunii aducțiunii ……………………………………………… 6...2 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale cu nivel liber …………..2.. 6.3.4. 5..2.. 6.1.1 Cămine de vane …………………………………………………………………. 6. 5.2 Elemente privind elaborarea unui model numeric de calcul pentru rețele de distribuție inelare ………………………………………………..2 Aducțiune cu 1 fir și rezervă de avarie……….4.3. 6..3... 6.4. 6..3.3.3 Cămine de ventil de aerisire – dezaerisire ………………………………….2.2.. Clasificare ………………………………………………………………….2 Indicatori de performanță ………………………………………………………… 239 6. 6.1.3. 5..2.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului aducțiunii ………………………. VIII 242 242 242 243 244 245 245 245 246 247 247 250 250 250 254 256 259 259 260 260 .1 Calculul hidraulic al aducțiunii ………………………………………………... 5.1.3. 5.. 6. 6.2.1 Aducțiuni gravitaționale sub presiune …………………………………………..5 Balanța cantităților de apă în rețelele de distribuție ………………………………..2. 6.4 Verificarea rețelei inelare …………………………………………………..3 Aducțiuni cu funcționare prin pompare ………………………………………….4 Compensatori de montaj.4 Criterii generale de alegere a schemei hidraulice pentru aducțiuni ………… 6....3. 231 233 234 236 236 236 236 236 237 5..2 Aducțiuni gravitaționale funcționând cu nivel liber …………………………….1 Aducțiuni.

7.4. 6.. 6.. 7.5.3... 7.3 Proba de presiune a conductelor …………………………………………… 6.5.. 6. 6.1 Date generale …………………………………………………………………….4 Materiale pentru realizarea aducțiunii …………………………………………. 7.2 Echipare puțuri ……………………………………………………………………. 7.4.5.5.2 Alcătuirea stațiilor de pompare ……………………………………………………… 7.1..5 Stații de pompare pentru aducțiuni …………………………………………….5.. 7.4 Selectarea pompelor …………………………………………………………………. 7.8 Reabilitarea stațiilor de pompare …………………………………………………….5 Măsuri de protecție sanitară ………………………………………………… 7.1..2 Cămine de golire ………………………………………………………….3.4 Masive de ancoraj …………………………………………………………….. 7.6 Stații de pompare pentru rețele de distribuție apă potabilă …………………. 6.4.2.6.5. 7.3.3 Traversări aeriene de văi (râuri) ……………………………………….4. 6.….5.1 Cămine de vană de linie ………………………………………………… 6.3..5.5.4.2..3 Cămine de ventil …………………………………………………………. 261 263 263 263 263 264 265 265 266 267 267 270 272 273 273 273 274 277 277 278 279 280 281 282 284 284 284 285 286 287 288 288 Bibliografie…………………………………. Stații de pompare ………………………………………………………………………… 7.……………….. 7.5 Instalații hidraulice la stațiile de pompare ………………………………………….1 Elemente generale …………………………………………………………………….4.2 Traversările cursurilor de apă și căilor de comunicație …………………....6 Determinarea punctului de funcționare al stațiilor de pompare ………………….3. 6.3. 7.3.1.2 Conducta de aspirație …………………………………………………………….3...1 Elemente generale ……………………………………………………………….……………………………….5 Construcții anexe pe aducțiune …………………………………………….5..3 Conducta de refulare …………………………………………………………….3 Parametri caracteristici în funcționarea stațiilor de pompare …………………….5...1 Traversarea cursurilor de apă …………………………………………. 7.3.. 7.9 Instalații de automatizare și monitorizare ………………………………………….3.3. 290 IX ..5.. 6.5.7 Determinarea cotei axului pompei ………………………………………………….3 Pompe air-lift (Mamut) pentru deznisiparea puțurilor …………………………. 6..3.3.4 Stații de pompare pentru captări din surse de suprafață …………………….. 7. 7..1 Cămine ………………………………………………………………………… 6.2 Traversarea căilor de comunicație ……………………………………. 7.5.2..

2 C: captare. transportul și distribuția acesteia la presiunea.PROIECTAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU APĂ 1. Schema generală sistem de alimentare cu apă (poziția 1). cu păstrarea ordinii tehnologice se definește ca fiind schema sistemului de alimentare cu apă.1 AAB 6 ST 3 SPII 7.2 AAP 6 R 4 SPIII 7. Date generale Definiție: sistemul de alimentare cu apă este complexul de lucrări inginerești prin care se asigură prelevarea apei din mediul natural. modificărilor necesarului și cerinței de apă. complexe pentru creșterea animalelor și alte activități industriale și agricole.3 AAP 6 RD 5 Figura 1.1. Schema unui sistem de alimentare cu apă se adoptă din numeroase variante posibile pe baza conceptului că cea mai bună schemă este definită de complexul de lucrări care: − asigură timp îndelungat calitatea și necesarul de apă în condiții de siguranță privind sănătatea utilizatorilor la costuri suportabile. calitatea și necesarul solicitat de utilizator. extinderii și perfecționării tehnologiilor. corectarea calității. 1. asigură prelevarea apei din sursă: complexitatea lucrărilor este determinată de tipul sursei. Obiectiv: asigurarea permanentă a apei potabile sanogene pentru comunități umane inclusiv instituții publice și agenți economici de deservire a comunității. C 2 SPI 7. − prezintă fiabilitatea necesară pentru a se adopta pe termen scurt și lung modificărilor de calitate a apei la sursă. Unele sisteme au ca obiectiv asigurarea apei de calitate definitivă pentru alți utilizatori: platforme industriale. Schema unui sistem de alimentare cu apă se proiectează pentru o perioadă lungă de timp (minim 50 de ani).1 Elemente componente și rolul acestora Reprezentarea schematică a obiectelor componente ale unui sistem de alimentare cu apă. Schema generală a unui sistem de alimentare cu apă se prezintă în figura 1.1. înmagazinarea. 1 .

6 AAB.2. Factorii de care depinde alegerea schemei sunt prezentați în cele ce urmează.1 Sursa de apă Se vor efectua studii complete privind sursele posibile care se vor lua în considerație conform cu capitolul 2. 5 RD: rețea de distribuție. 7 SP: stații de pompare.3 ST: stația de tratare.1). AAP: aducțiuni de apă brută (de sursă) sau potabilă. este un complex de lucrări în care pe baza proceselor fizice. calitatea și necesarul solicitat. 1. chimice și biologice se aduce calitatea apei captate la calitatea apei cerute de utilizator. − amplasarea sursei în corelație cu amplasamentul utilizatorului și factorii de risc privind poluarea sau situațiile extreme (viituri. asigură transportul apei de la rezervor la branșamentele utilizatorilor la presiunea. 2 . cu nivel liber sau sub presiune între obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă până la rezervor. 1. combaterea incendiului. secetă. asigură energia necesară transportului apei de la cote inferioare la cote superioare. Notă: Toate capitolele din prezentul Normativ vor avea numărul din schema generală a sistemului de alimentare cu apă (figura 1. necesare în funcție de configurația profilului schemei. asigură înmagazinarea apei pentru: compensarea orară/zilnică a consumului. Principalele elemente care trebuie stabilite sunt: − siguranța sursei: debit asigurat. seisme). Stațiile de tratare se bazează pe tehnologii și sunt susceptibile permanent de necesitatea perfecționării datorită deteriorării calității apei surselor și progresului tehnologic. Pentru schemele sistemelor de alimentare cu apă a comunităților umane vor fi preferate sursele subterane. 4 R: rezervoare. asigură transportul apei gravitațional sau prin pompare. operare în cazul avariilor amonte de rezervoare.2 Criterii de alegere a schemei Criteriile sunt determinate de factorii care pot influența alegerea schemei. menținerea calității apei în limite normale în timp.

3 Calitatea apei sursei Trebuie să îndeplinească condițiile impuse în studiile de tratabilitate cap. Se va adopta schema care: − prezintă cei mai buni indicatori la cost specific apă (Lei/m3). energie specifică (kWh/m3) în secțiunea branșamentului utilizatorului. 1.4 Mărimea debitului (cantitățile de apă furnizate-vehiculate de schemă) Analiza și rezolvările schemei trebuie să țină seama de numărul persoanelor afectate și/sau pagubele care pot apare în cazul defecțiunilor sistemului. existența căilor de comunicație și un număr redus de lucrări de artă.5 Condiții tehnico-economice Este obligatoriu să se efectueze o analiză tehnico-economică și de risc pentru mai multe variante de scheme a sistemului de alimentări cu apă.2. C2 – numărul de persoane afectate. tipul construcțiilor pentru aducțiuni. − adoptă cele mai noi tehnologii pentru toate materialele și procesele schemei sistemului de alimentare cu apă. 3 § 3. − satisface în cele mai bune condiții cerința socială.1.5 și cap. relief. natura terenului. 1. 1. 1 § 1.3 Criterii de alegere a schemei de alimentare cu apă C1 – condițiile locale: surse existente. 1.2.2.2 Relieful și natura terenului Relieful și natura terenului pe care sunt distribuite obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă influențează transportul apei. siguranță în asigurarea calității apei și necesarului de apă. Se vor alege cu precădere schemele în care se poate asigura transportul gravitațional. − asigură risc minor din punct de vedere al fiabilității și siguranței în furnizarea continuă a apei de calitate. risc minor. stațiile de pompare. existența terenurilor stabile pe configurația schemei. poziția și configurația amplasamentului. 3 .2.1.2. rezervoarele.

4. Rezervor Qo m a x SP ST Lac C SP Ad Retea Figura 1.5 se prezintă diferite tipuri de scheme în funcție de configurația terenului.3. 4 . mărimea debitului.2. 1. 1.3.2. Schemă de alimentare cu apă în zone de deal. sursă. Scheme de alimentare cu apă în zone de munte. Izvor Rezervor Retea Figura 1.4. Schemă de alimentare cu apă în zone de șes (apă de suprafață). Qo m a Qo m i n x SRP SP ST C SP R Retea Figura 1. 1. C4 – criterii speciale: asigurarea apei pentru toți utilizatorii.C3 – costuri specifice (Lei/m3 apă)min și energie (kWh/m3)min corelate cu cele mai bune tehnologii adoptate. În figurile 1.

Kp = 1.25 pentru sisteme reabilitate (după implementare lucrări). se va adopta: Kp = 1. 1. Ks – coeficient de servitute pentru acoperirea necesităților proprii ale sistemului de alimentare cu apă: în uzina de apă. C – captare. ST – stație de tratare. C – captare. Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă.4 Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă RD C SP1 QIC ST SP2 Q1IC R SP3 QIIC QIIV Figura 1.5. spălare rețea distribuție. ST – stație tratare.10 pentru sisteme noi. RD – rețea de distribuție. SP1.Sectie de fabricatie Apa calda Vapori Turn de racire Purja SP C ST SP Apa de completare Apa rece Apa recirculata SRP Figura 1.6. 5 . SRP – stație repompare. SP3 – stații pompare. SP2. Ad – aducțiune. se va adopta Ks ≤ 1. – debitmetru/apometru. R – rezervor. Schemă de alimentare cu apă industrială (în circuit închis). SP – stație de pompare. spălare rezervoare.05. valoarea exactă se va stabili conform balanței de apă. a) Toate obiectele și elementele schemei sistemului de alimentare cu apă de la captare la ieșirea din stația de tratare se dimensionează la: unde: QIC = Kp ∙ Ks ∙ (Qzi max + QRI) (m3/zi) (1.1) Kp – coeficient de majorare a necesarului de apă pentru a ține seama de volumele de apă care nu aduc venit (NRW).

se stabilește conform SR 1343-1/2006. Qor max – reprezintă valoarea necesarului maxim orar (m3/h). 6 ∙ + ∙ ∙ ( /ℎ) (1. QRI – debitul de refacere a rezervei intangibile de incendiu. În cazul rețelei cu mai multe zone de presiune debitul njQii se calculează pentru fiecare zonă cu coeficienții de variație orară (Kor) adecvați și debitul njQii funcție de dotarea clădirilor cu hidranți interiori.2) − rezervă protejată – volumul rezervei intangibile de incendiu. conform Legii 98/1994. Volumul minim al rezervoarelor trebuie să reprezinte 50% din consumul mediu. pentru acoperirea integrală a necesarului de apă. În situația în care configurația terenului permite. care trebuie să fie asigurat de către operatorii care exploatează sisteme centralizate de alimentare cu apă.3) . rezervoarele vor asigura și presiunea în rețeaua de distribuție. se stabilește conform SR 1343-1/2006. în m3/zi. − rezervă protejată – volumul de avarii pentru situațiile de întrerupere a alimentării rezervoarelor.Qzi max este suma cantităților de apă maxim zilnice. d) Toate elementele componente ale schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare se dimensionează la debitul: = unde: QIIC – debit de calcul pentru elementele schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare. b) Toate obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă între stația de tratare și rezervoarele de înmagazinare (sistemul de aducțiuni) se dimensionează la debitul: c) Rezervoarele de înmagazinare vor asigura: Q1IC= QIC/Ks (m3/zi) (1. njQii – numărul de jeturi și debitele hidranților interiori (Qii) pentru toate incendiile teoretic simultane (n). − volumul de compensare orară și compensare zilnică pe perioada săptămânii.

Pentru asigurarea funcționării corecte a hidranților interiori trebuie făcută și verificarea ca pentru orice incendiu interior (la clădirile dotate cu hidranți) presiunea de funcționare trebuie să fie asigurată în orice situație. H2O pentru rețele (zone de rețea) de joasă presiune la debitul: = ∙ ∙ + 3. a – coeficient de reducere a necesarului maxim orar pe perioada combaterii incendiului. inclusiv când celelalte incendii teoretic simultane sunt stinse din exterior. a = 0. Verificarea rețelei la funcționarea hidranților exteriori trebuie să confirme că în orice zonă de presiune unde apar cele n incendii teoretic simultane și este necesar să se asigure în rețea (la hidranții în funcțiune): − minim 7 m col. − funcționarea rețelei în cazul combaterii incendiului de la exterior utilizând numai hidranții exteriori pentru toate cele n incendii simultane.e) Verificarea rețelei de distribuție se face pentru 2 situații distincte: − funcționarea în cazul stingerii incendiului folosind hidrantul interior cu cel mai mare debit și hidranți exteriori pentru celelalte (n-1) incendii.6 ∙ ( − 1) ∙ ∙ ( /ℎ) (1. Pentru localități cu debit de incendiu peste 20 l/s se va prevedea aducțiune dublă între rezervoare și rețea pentru ca în orice situație să existe alimentarea rețelei de distribuție.5) (njQii)max – cel mai mare incendiu interior care poate apare pe zona sau teritoriul localității. = ∙ ∙ + 3.6 ∙ ∙ + 3. Qie – debitul hidranților exteriori (l/s). n – număr de incendii simultane exterioare.4) în care: QIIV – debitul de verificare.6 ∙ ∙ ∙ ( /ℎ) (1. 7 .7.

0 0.0 0. Nr.5 Calitatea apei sursei Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă trebuie să aibă la baza studii hidrochimice și de tratabilitate. 1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Sursă slab încărcată 0.2. Parametrii monitorizați sunt cei din legislația în vigoare privind calitatea apei potabile (Legea 458/2002 modificată și completată de Legea 311/2004).0 0.0 8 .2 .5-1.5.0 .1.1.1 Sursă cu încărcare medie 1. Metodele de analiză vor fi conforme standardelor în vigoare la momentul respectiv. Analiza calității apei trebuie să furnizeze informații privind caracteristicile fizico-chimice. în funcție de sursa de apă (subterană.3.0 0. • azotul amoniacal (amoniu).5-2. bacteriologice și radioactive. Tabelul 1.6 .5. După analiza rezultatelor determinărilor experimentale sursa se va încadra în una din următoarele categorii (UTCB .10. biologice. La alegerea sursei de apă trebuie să se țină seama atât de aspectele cantitative cât și calitative.3 . Determinarea calității sursei de apă trebuie să se realizeze pe o perioadă de timp de cel puțin 1 an prin analize lunare.0. • sursa cu încărcare ridicată.0 .8 .3 .3 Sursă cu încărcare ridicată 3.5 ≤ 50 ≤ 0. • manganul.0 .1.8 50 .2. Variația parametrilor de calitate ai apei brute pentru cele trei tipuri de surse apă subterană.0 1.0 0. 458/2002 privind calitatea apei potabile): • sursa slab încarcată. • sursa cu încărcare medie.0 .2. 1.120 2.0 1.05 .80 0. • hidrogenul sulfurat.5 ≤ 0. Crt.1. • fierul.0. de suprafață).0 80 .Ghid de conformare a uzinelor de apă din România la prevederile legii nr.1 Surse subterane Poluanții care pot conduce la dificultăți în procesul de producere a apei potabile sunt: • azotații • azotiții.5 ≤ 0.

Studiile de tratabilitate vor furniza următoarele date: • reactivi si doze necesare. râuri) trebuie sa furnizeze: • date privind calitatea apei sursei din punct de vedere fizico-chimic. • analiza costurilor de investiție și operare pentru diferite scheme tehnologice analizate. • date privind calitatea apei în diferite puncte pe adâncime în cazul lacurilor. Pe baza studiilor de tratabilitate și a unei analize tehnico-economice se va adopta schema de tratare care să asigure pentru apa tratată încadrarea în condițiile impuse de legislația în vigoare pentru apa potabilă. • date privind natura substanțelor organice.5. bacteriologic și radioactiv.În cazul încadrării sursei în categoriile "sursă cu încărcare medie" respectiv "sursă cu încărcare ridicată" sunt necesare studii de tratabilitate la nivel de laborator și pe instalații pilot pentru alegerea schemei adecvate de tratare. biologic. Se menționează faptul că determinarea dozelor de reactivi și a eficienței acestora este obligatoriu să se efectueze prin studii de laborator. dozele stoechiometrice fiind adeseori insuficiente unor reacții complete (clorul adăugat pentru eliminarea azotului amoniacal poate fi consumat de alți compuși cu caracter reducător prezenți în sursa de apă). 9 .2 Surse de suprafață Studiile hidrochimice pentru proiectarea stațiilor de tratare din surse de suprafață (lacuri. 1. • evaluarea concentrațiilor diferiților subproduși de reacție. • parametrii tehnologici pentru procesele propuse (timp de contact). • date privind încărcarea cu metale grele. • date privind micropoluanții organici (pesticide). analiza calității sursei trebuie să se realizeze pe o perioada adecvată de timp astfel încât să se pună în evidență atât valorile medii ale diferiților parametrii cât și valorile extreme (minime si maxime). • estimare a consumului de energie. • eficiențe de tratabilitate pentru diferite scheme tehnologice analizate. • estimarea cantităților de reziduuri rezultate și elaborarea soluțiilor pentru neutralizarea și valorificarea acestora.

• pesticidele. • sursa cu încărcare medie. • amoniu. • o prognoză a calității apei pentru 20 . • fosfor (în cazul lacurilor). • azotați (în cazul lacurilor). 10 . • sursa cu încărcare ridicată. • carbon organic total (TOC).• date privind încărcarea cu azot și fosfor necesare în vederea evaluării tendinței de eutrofizare a sursei. • încărcarea biologică. • date privind frecvența de apariție a valorilor extreme pentru anumiți indicatori.Ghid de conformare a uzinelor de apa din România la prevederile legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile): • sursa slab încărcată.30 ani pe baza evoluției calității în perioada de monitorizare și a diferitelor surse de poluare adiacente sursei respective. • încadrarea sursei de apă într-o categorie conform legislației în vigoare (NTPA 013/2002). în cazul lacurilor. Pentru alegerea tehnologiei de tratare după analiza rezultatelor determinărilor experimentale sursa se poate încadra în una din următoarele categorii în funcție de tipul acesteia: lac sau râu (UTCB . Parametrii dominanți în calitatea apei surselor de suprafață și care vor fi monitorizați cu o frecvență mai ridicată sunt: • turbiditatea • încărcarea organică (indicele de permanganat). Parametrii cuprinși în legislația în vigoare în plus față de cei menționați vor fi monitorizați lunar iar metodele de analiză vor fi cele standardizate la momentul elaborării studiului. • date privind corelarea calității apei cu anumite evenimente meteorologice (viituri). • metale grele.

Variatia parametrilor de calitate ai apei brute . Nr.0 cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută în Lege cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută in Lege Tabelul 1.12 0.2.15 0.250 2-4 6-8 ≤ 0.0 1.1.000 Alegerea sursei sistemului de alimentare cu apă trebuie să țină seama de respectarea condițiilor impuse de Normativul NTPA 013/2002.5 ≤ 0.000.5 .10 0.5 Sursă cu încărcare medie 50 .2.2.0 0. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (µg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit.8 . Nr.0 Sursă cu încărcare ridicată 50 .6 .5 0.5 .0 .1.3.000 < 1./l) < 100.sursa râu.2 sunt prezentate încărcările în diferiți poluanți pentru cele trei categorii de surse pentru lacuri iar în tabelul 1.000.0.0 .3 . Tabelul 1.000 sub CMA Sursă slab încărcată ≤ 50 2-5 7 .500 3-5 8 .0.000.5 .000.5 - cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută în Lege cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută in Lege < 100.000 < 1. Variația parametrilor de calitate ai apei brute pentru cele trei categorii de apă .3 încărcările corespunzătoare râurilor.0 1. 11 .000 > 1.8 Sursă cu încărcare medie ≤ 50 2-6 10 . Crt.1.0 Sursă cu încărcare ridicată ≤ 50 2-7 > 12.1./l) Sursă slab încărcată 50 .5 .1.6 0.000 > 1.sursă lac.10 0. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (µg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit. Crt.În tabelul 1.0 0.1000 2-7 12 .

1. Tabelul 1. indicatorilor de performanță conform metodologiei IWA (International Water Association) și estimarea evoluției acestora. instituții publice. (4) Consum autorizat facturat (5) Consum autorizat nefacturat (6) Pierderi aparente Consum măsurat facturat Consum nemăsurat facturat Consum măsurat nefacturat Consum nemăsurat nefacturat Consum neautorizat Erori de măsurare Pierderi pe conductele de aducțiune și/sau pe conductele de distribuție Pierderi și deversări la rezervoarele de înmagazinare Scurgeri pe branșamente până la punctul de contorizare al consumatorului (8) Apă care nu aduce venituri (NRW) Apă care aduce venituri (2) Consum autorizat (1) Volum de apă intrat în sistem (3) Pierderi de apă (7) Pierderi reale (1) Volumul de apă injectat în rețeaua de distribuție (m3/an).(2). municipiului și va sta la baza tuturor lucrărilor estimate să fie executate în sistem. dezvoltarea agenților economici și încadrarea zonei în planul integrat de dezvoltare regională. − elaborarea balanței de apă conform tebelului 4. 12 . Componentele balanței de apă.4. agenți economici.6 Analiza evoluției sistemului de alimentare cu apă Pentru toate sistemele de alimentare cu apă noi prin proiectare se va stabili planul de dezvoltare al obiectelor acestuia pentru o perspectivă de minim 30 de ani. creșterea numărului de utilizatori publici. − plan de modernizare sistem pe baza datelor obținute din operare în primii 3 ani de la punerea în funcțiune. (2) Volumul anual de apă utilizat de consumatorii autorizați: persoane fizice. − aprecieri și estimări privind creșterea nivelului de trai. orașului. dotarea socială. Planul de dezvoltare va cuprinde: − estimarea dezvoltării sociale și urbanistice. Planul de dezvoltare/modernizare al sistemului de alimentare cu apă va fi supus aprobării Consiliului Local al comunei. (3) Pierderi de apă = diferența (1) .

deversări preaplin rezervoare. pentru: spălare rezervoare. • ≤ 10% din volumul de apă intrat în sistem. spălare rețea. sunt denumite și pierderi aparente.4 va trebui să se încadreze în: • ≤ 25 – 30% din volumul de apă intrat în sistem (poziția 1. pentru sisteme noi. erori tehnice la apometre și aparatele de măsură.(4) Volumele de apă autorizate facturate pe baza contorizării sau altor sisteme de estimare. 13 . tabel 1. (7) Pierderi reale = volume de apă pierdute prin avarii conducte. branșamente. exerciții pompieri. alte utilități urbane/rurale. (5) Volumele de apă nefacturate: măsurate/nemăsurate. aducțiuni. utilizare frauduloasă.4) pentru sisteme reabilitate. Indicatorul apă care nu aduce venit (NRW) poziția 8. tabel 1. (6) Volume de apă utilizate de consumatori neautorizați. (8) Apa care nu aduce venit (NRW) rezulta suma (5) + (6) + (7).

− configurație favorabilă a stratului de bază. q q NHs NHs s strat acvifer s pom pa pompa strat acvifer strat de baza strat de baza Figura 2. sub presiune (ascendant sau artezian) figurile 2.1.3. 2) Captare cu dren (figura 2.1 Captarea apei din sursă subterană 2. NHs dren talpa Figura 2. Puț în strat freatic.1. stratul poate fi cu nivel liber. 14 .1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare În timp au fost dezvoltate diferite tipuri de captări.2. Figura 2.1 și 2.3) aplicabilă în strate cu apă de calitate având: − adâncimea de amplasare sub 10 m. Se utilizează următoarele tipuri de captări: 1) Captări cu puțuri forate în strate freatice. − grosimea stratului de apă 3 – 5 m. Puț în strat de adâncime (ascendant). Captarea apei 2. Captare cu dren perfect.2. Acest lucru a fost generat de: − dezvoltarea metodelor de cunoaștere a stratelor acvifere subterane. de adâncime medie sau adâncime mare. − dezvoltarea mijloacelor și tehnologiilor de execuție.2.

5) Reguli generale de alegere a tipului de captare a. − strat amplasat la adâncimi relativ mari (≈ 30 m). D = 3-6 m Q put colector statie de pompare NHs pompa dren radial Ø 200 . NH s izvor Figura 2. 4) Captarea din izvoare (figura 2. în cazul captării din straturi acvifere cu alimentare din malul râurilor se va urmări modificarea calității apei captate dar și eventualele modificări ale comportării acviferului (de regulă crește conținutul de Fe din apa captată).100 m Figura 2. Captare de izvor. se respectă astfel condiția de apă sanogenă pentru apa potabilă. dacă este necesară tratarea apei soluția va fi decisă după o comparație de soluții între costul tratării apei subterane sau costurile cerute de folosirea apei din altă sursă (subterană sau de suprafață).5).4). 15 . în condițiile existenței unei configurații favorabile formării izvorului. Regula calității apei – se alege captarea de apă ale cărei caracteristici calitative sunt în limita de calitate cerută de normele în vigoare. Captare cu dren radial.300 mm l = 50 .5.3) Captare cu puțuri cu drenuri radiale (figura 2.4. este o captare în condiții speciale: − strat de apă de grosime redusă dar foarte permeabil (K > 100 m/zi). trebuie făcută o prognoză asupra calității apei râului.

o linie de alimentare cu energie electrică. i. Regula disponibilității terenului. e. se preferă amplasamentul la care există un drum de acces. apa subterană de calitate va fi alocată pentru folosința de apă potabilă la localități. în cazul în care rămân rezerve neexploatate pentru necesarul cerut în proiect acestea vor trebui conservate. Regula existenței unei configurații hidrogeologice favorabile pentru stratul purtător de apă: sisteme de alimentare strat. conductivitate redusă. situația prelevărilor în ansamblul bazinului. Regula economică. d. Reguli tehnice: (1) pentru debite mici și strate sărace în apă (grosime mică. (6) soluția de realizare a forajului va fi stabilită funcție de alcătuirea granulometrică a stratelor cu apa (se va renunța la stratele care au mult nisip fin). evoluția în perioade lungi de timp. Regula facilităților de exploatare. h. În cazul stratului din roca fisurată studiile vor fi făcute cu metode specializate. nisip fin) se aplică soluția cu dren. este o apă sanogenă favorabilă sanătății organismului omenesc. (2) pentru debite mici dar în strate adânci sau cu grosime mare de apă (peste 3 . o sursă de apă subternă este o adevărată bogăție. o aducțiune care are traseul în apropiere și are disponibil de apă. c.b. Regula celei mai bune soluții: într-o configurație hidrogeologică determinată va exista o singură soluție tehnică optimă și anume aceea care va asigura prelevarea unui debit maxim în condiții de siguranță inclusiv a calității apei. g. 16 . (3) pentru debite mari și strate de adâncime medie-mare se adoptă soluția cu puțuri forate.4 m) se adoptă soluția cu puțuri forate. se adoptă soluția cea mai economică din punct de vedere al costurilor totale. se ia în studiu captarea situată pe un teren liber sau care nu va fi destinat altei folosințe și care are sau poate avea destinație publică. Regula de disponibilitate. (5) la strate suprapuse dar cu cote diferite ale nivelului hidrostatic se va analiza soluția captării selective a acestora. Regula alocării apei de calitate. prin comparație cu alte variante viabile: o captare din apropiere – cu disponibil de apă – chiar și cu tratare. f. (4) în acvifere cu strate suprapuse se va decide dacă se face o captare cu foraj unic sau o captare cu puțuri separate pe strate. captarea cu zona de protecție de regim sever va deveni (dacă nu este) proprietatea beneficiarului captării – de regulă autoritatea locală.

cu ventilație asigurată natural și posibilitatea de intervenție la coloana definitivă a puțului.Captarea se dimensionează și va funcționa continuu și la debite cu valori constante pe perioade cât mai lungi de timp. j.6) Principii generale în dimensionarea captărilor din apă subterană a. Frontul de puțuri va avea un număr de puțuri de rezervă.Captarea se amplasează în concordanță cu prevederile planului de amenajare al bazinului hidrografic respectiv. consum specific de energie) cu datele de bază (cele de la punerea în funcțiune a captării). h. c. 17 . Captarea va avea un sistem de supraveghere a funcționării (avertizare. consum de energie). b. vor fi comparate valorile de lucru (debit. Fiecare puț va fi prevăzut cu un cămin (cabină) izolat etanș. Se dimensionează o captare de apă subterană atunci când se demonstrează prin studii adecvate că există apă subterană bună de utilizat. schimbare coloana etc) este rațional ca măsurile necesare să fie prevăzute de la proiectare. i. alegerea pompelor amplasate în puț este deosebit de importantă. g. este rațional ca alegerea pompelor și echiparea să se facă după cunoșterea efectivă a parametrilor fiecărui puț finalizat. denivelare.Captarea se dimensionează la debitul zilnic maxim (cerința maxim zilnică). deznisipare. d. masurare caracteristici. Captarea va fi astfel amplasată încât să poată fi dezvoltată ulterior până la limita capacității stratului acvifer. Puțurile nu vor fi supraexploatate și nu vor funcționa dincolo de valoarea limită a vitezei de innisipare. îmbătrânirea puțurilor va fi luată în calcul. Anual se va face o verificare a modului de funcționare a fiecărui puț. k.Captarea va avea zona de protecție sanitară chiar dacă apa captată nu este potabilă. l. reglarea debitului necesar consumului se va face numai prin rezervorul de compensare a debitelor din schema sistemului de alimentare cu apă. în cazuri special (anomalii importante) este rațională o cercetare a stării interioare a puțului cu camera TV. Dacă se apreciază ca puțurile vor trebui reabilitate periodic (spălare. numărul minim este de 20% din numărul celor necesare pentru debitul cerut. f. e.

calitate apă. posibilități de captare. se vor estima nivelele hidrostatice minime cu asigurarea 95 . disfuncțiuni.97%. cunoștințe existente despre stratele existente din zonă. Studiul hidrogeologic trebuie să pună la dispoziția proiectantului cele ce urmează: • Configurația stratelor acvifere prin: − poziția exactă.7). − date obținute prin metodele: geoelectrică.1. b) Studiul hidrogeologic definitiv Se execută prin foraje de explorare-exploatare care vor fi definitivate ca părți componente ale viitoarelor lucrări de captare. studiu hidrochimic și studiu topografic. microseismică.1. atunci când nu sunt măsurători sistematice de durată (min.2. − elaborarea schemei coloanei litologice (figurile 2. personal calificat și experiența în domeniu. 18 . Rezultatele studiului preliminar trebuie să pună în evidență: − estimarea configurației viitoarei captări. alte metode nedistructive prin care se poate pune în evidență: adâncimile la care sunt cantonate stratele de apă subterană. protecție sanitară) se realizează de firme specializate care au dotare cu utilaje și material. − estimarea complexității și extinderii studiului hidrogeologic definitiv. 2.1 Studiul hidrogeologic Se va executa în două etape: a) Studiul hidrogeologic preliminar Are la bază: − cercetarea și interpretarea datelor existente (la autorități locale și/sau central) în zona viitoarei captări: foraje existente.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului captării Studiile pentru determinarea existenței și cunoașterea caracteristicilor apei subterane (capacitate strat. Studiile vor conține: studiu hidrogeologic.6. grosimea. calitatea apei subterane. − etapele de derulare a studiului hidrogeologic definitiv. 10 ani) pentru determinarea grosimii stratului de apă în strate acvifere cu nivel liber se va corecta grosimea măsurată cu raportul între nivelul minim multianual al precipitațiilor din zonă la nivelul măsurat în anul efectuării studiilor. 2. date de exploatare. nivelul hidrostatic inclusiv variația acestuia în timp pe baza precipitațiilor din zonă.2.

19 . − măsurarea volumetrică a debitelor extrase din fiecare foraj. cu apa argila marnoasa NH = -8. Determinarea curbei q = f(s) se va executa pentru fiecare foraj de explorare după deznisiparea acestuia și echiparea corespunzătoare (coloană filtru. Figura 2. 0.60 strat vegetal nisipuri fine cu intercalatii argila NHs nivel apa nisip grosier + pietris -12. Coloană litologică în strat freatic.0 -60.50 -0.0 argila prafoasa argila nisipoasa -40.50 -0. filtru invers).50 argila prafoasa -15. s2.0 -30.50 .5 .70 ore) pentru care se vor obține 3 perechi de valori s1. • Direcția de curgere a apei subterane și panta hidraulică a stratului Prin execuția unor grupuri de 3 foraje dispuse în triunghi (latura 150 m) în stații la 500 .60 sol vegetal nisip fin -3.− propunerea de foraje de observație. aceste foraje de studiu vor fi definitivate ca foraje de observație în viitoarea captare. s3. • Determinarea capacității de debitare a forajului (curba puțului q = f(s)) Variația debitului extras funcție de denivelare este elementul fundamental care stă la baza proiectării captării.3 zile) se vor extrage minim 3 debite constante în timp (min.600 m distanță se vor determina curbele de egal nivel ale suprafaței apei subterane (hidroizohipse). Condițiile efectuării probelor de pompare sunt: − după o perioadă de stabilizare a nivelelor în strat și foraj (0. − urmărirea și notarea curbei și timpului de revenire după oprirea pompării.0 Figura 2. pe această bază se determină direcția de curgere și panta stratului.50 argila galbena nisip fin mediu uscat -18. Coloană litologică în strat de adâncime.7.0 nisip mare.0 m 0.6.

− valorile obținute pentru coeficientul de permeabilitate vor fi comparate cu valori obținute prin relații empirice date în literatură. abscisa „q”). • Determinarea coeficientului de permeabilitate Darcy Se determină: − în laborator pe baza probelor luate din foraj în perioada execuției. − elaborarea curbelor qi = f(si) pe un sistem de axe convenabil (ordonata „s”. Schema de determinare a coeficientului de permeabilitate Darcy prin măsurători pe teren. respectiv 20 m de forajul de bază (figura 2.1) − se vor obține 3 valori pentru fiecare foraj de explorare. la fiecare foraj de explorare se vor executa încă 2 foraje de observație amplasate normal pe direcția de curgere a apei subterane la 10. si2 se poate calcula valoarea k folosind expresia: = ∙ ln / (2 − − )( − ) (2.− prelevarea de probe de apă pentru analiza calitativă. q 2r F a1 a2 s1 s2 foraje de observatie F1 F2 s H pompa strat de baza put de foraj Figura 2.8).8. efectuând medierea valorilor se va adopta o valoare a coeficientului de permeabilitate pentru fiecare zonă aferentă fiecărui foraj de explorare. − pe baza determinărilor qi și si completate cu si1. 20 . − prin determinări „in situ” cu efectuarea de măsurători obținute prin metoda pompărilor de probă.

α = coeficient de transformare. 3.2. • Debitul disponibil care poate fi captat din strat ∙ ∙ ∙ (dm /s) (2. pe baza acestora se stabilesc: − viteza aparentă admisibilă de intrare a apei în foraj.0 mm/s la d40 = 1.00 mm Pentru valori intermediare se interpolează. A – aport suplimentar din alte surse: infiltrații din răuri. ii = panta hidraulică a acviferului pe distanța li. sub forma: + = + + (2. = (m). ki sunt determinate în cadrul studiului bazat pe foraje de explorare-exploatare conform cap. se mai numește viteză de neînnisipare și este limitată pentru a nu se antrena materialul fin din strat în foraj. d40 și d60. Studiul hidrogeologic trebuie să analizeze bilanțul între alimentarea stratului și debitul prelevat prin captare.1.3) Hi = înălțimea minimă a stratului de apă subterană considerată constantă pe lungimea li ki = coeficientul de permeabilitate corespunzător zonei de lungime li (m/s).50 mm va = 2.0 mm/s la d40 = 0. 21 .• Determinarea granulozității stratului Probele de rocă scoase din foraje se cern și se trasează curbele granulometrice conform normelor în vigoare. La valori mai mari pentru granulele stratului se aplică relația empirică Sichardt: = √ 15 (m/s) (2.5 mm/s la d40 = 0.25 mm va = 1. Valorile vitezei admisibile acceptate: va = 0.2) în care k este exprimat în m/s. Din curbe interesează valorile d10. lacuri (m3/an). li = distanța (lungimea) pentru care se estimează caracteristici apropiate pentru strat (m). Valorile Hi.4) P – volumul mediu de apă din precipitații pe suprafața bazinului de recepție infiltrat în acvifer (m3/an). § 3.

− prezența. − limitele de inundabilitate ale zonei la asigurare 1%. 0. Analizele vor cuprinde indicatorii ceruți prin Legea 458/2002 și 311/2004.2. infiltrare în alte strate (m3/an). − rezultatele concludente (verificate cu probe martor) asupra parametrilor neconformi Legii. − poziția unor eventuali poluatori (agenți economici. 22 . Se vor lua în considerație următoarele: − în cazul prezenței mai multor strate suprapuse și separate rezultatele vor fi date pentru fiecare strat în parte.1.1.3 Studiul hidrochimic Trebuie să stabilească prin analize fizico-chimice.Z – exfiltrare din acvifer prin: izvoare. − poziția drumurilor existente și planificate în zonă precum și a surselor de energie. E – apa pierdută prin evapotranspirația vegetației din bazin (m3/an). scara 1/500 … 1/1000 cu zona ce se estimează că va fi afectată de captare. − poziția cursurilor permanente/nepermanente de apă din zonă. Q – debitul mediu multianual ce se poate capta (m3/an). − 1 probă la fiecare mărime a debitului pentru determinarea q = f(s). alimentare depresiuni. răuri. − estimarea riscului de poluare din cauza surselor poluate din zonă. 2.2 Studiul topografic Studiul topografic trebuie să conțină: − plan general de încadrare în zonă. scara 1/25000 sau 1/50000.2. cu curbe de nivel. ferme) de natură să influențeze calitatea apei din strat direct sau indirect. Studiul se efectuează pe probe recoltate din fiecare foraj de explorare astfel: − câte 2 probe înainte și după deznisipare foraj. poziția și caracteristicile tuturor rețelelor care trec prin zona captării și în vecinătate.5%. − plan de situație de detaliu. biologice și bacteriologice calitatea apei din strat. − 1 probă la punerea în funcțiune a forajelor. 2.

23 . − estimarea riscului de modificare a calității apei stratului de apă din cauza „îmbătrânirii puțurilor” Rezultatele studiului vor fi completate în timp de către beneficiarul captării cu rezultatele obținute în exploatare.− estimarea riscului de degradare a calității apei în timp și viteza acestei degradări.

kp – coeficient de pierderi inevitabile.3 Proiectarea captărilor cu puțuri forate 2. executant foraje de explorare-exploatare.2 Debitul maxim al unui puț forat Se cunoaște: − curba de pompare. proiectant. strat sub presiune și straturi suprapuse.9 se prezintă schema de determinare a debitului maxim pentru: strat freatic. 2. SR 1343 .1 Debitul de calcul al captării = + ∙ ∙ (m /s) (2.3. SR 1343-1/2006. cf.1/2006.1.2. q = f(s) pentru fiecare foraj. instalația de foraj utilizată. 24 . 50 mm) între coloana filtru și strat.400 mm. cf.1. acesta s-a adoptat de comun acord. domeniul diametrelor normale este 200 .5) Qzi max – necesarul maxim zilnic de apă. aceasta se va constitui în coeficientul de siguranță în aprecierea vitezei aparente admisibile. − nu se va lua în considerație creșterea razei puțului datorată filtrului invers (min. − diametrul forajului în zona coloanei de filtru. condiționat și de diametrul electropompei care va fi montată în puț. − viteza aparentă admisibilă va = f (d40) pentru granulozitatea stratului în zona forajului. ks – coeficient pentru necesități proprii ale sistemului de alimentare cu apă.3. În figura 2. QRI – debitul de refacere al rezervei de incendiu.1.

Schema de determinare a debitului maxim al unui puț (foraj): a) în strat freatic. • Debitele capabile q = f(va) pentru fiecare strat sunt: − freatic: = ( )=2 ( − ) (2.9) (2.6) (2. b) în strat sub presiune. c) în straturi suprapuse (fără stratul freatic).q 2ro NHs s d NHs q DMva q (l/s) s smax q = f(s) H smax q = f(s) NHd qmax q (l/s) H Ho M ho k q = f(va ) = d (H-s)va s (m) k q = f(va ) s (m) D = 2 r0 a) q qmax NHs smax M1 D = 2 r0 b) q (l/s) q = f(s) q1 = f(va1) q2 M2 q2 = f(va2) s (m) c) D = 2 r0 Figura 2.8) .9.7) pentru s = 0 pentru s = H → q = 0 − strat sub presiune = 2 ∙ ∙ ∙ − strate suprapuse = + = 2 = ∙ 25 ∙ ∙ + ∙ ∙ (2.

α1 – coeficientul de reducere a înălțimii stratului freatic care ține seama de lungimea activă a filtrului puțului.9). pompă și deznisipare. M2 – grosimea stratelor sub presiune.1. 1.q (figura 2.9.2 – coeficient de siguranță privind respectarea valorii va în cazul scoaterii din funcțiune a unor puțuri pentru revizie instalație. ii apropiați. − este obligatoriu ca diametrul coloanei filtru din perioada pompărilor de probă să rămână identic cu cel al puțului definitivat. α1 = 0. va2 – vitezele aparente admisibile (de neînnisipare).8) și (2.7). ro. α2 = 0.3 Numărul de puțuri forate = Se va rotunji superior la un număr exact. va1.75-0. (dm/s). 2. α2 – coeficientul de reducere a lungimii coloanei de filtru.9) sunt: H – grosimea minimă a stratului freatic (corectată datorită variației precipitațiilor). − în nici o situație nu se va depăși debitul maxim al puțului (figura 2.9). r1 – raza forajului în zona stratelor captate. (dm). (dm).1.4 Lungimea frontului de captare.2 (m) (2.11) Hi – (m) ki – (m/zi) 26 .Semnificația notațiilor în relațiile (2. M.3.8. = ∑ ∙ ∙ (m) (2. ki. (2.10) Atunci când puțurile nu au același debit calculul se face prin însumarea valorilor. M1. ∙ 1. 2. d40 – diametrul ochiurilor sitei prin care trece 40% din materialul stratului. (dm). va.3. distanța între puțuri • Lungimea frontului de captare se obține prin însumarea debitelor pe tronsoanele unde s-au estimat parametrii Hi. (2. 33% iar debitul se va reduce corespunzător. Debitul și denivelarea maximă se vor obține la intersecția curbei de pompare q = f(s) și a curbei de neînnisipare q = f(va) pe sistemul de axe s. Se atrage atenția asupra următoarelor: − dacă denivelarea rezultă mai mare decât H/3 pentru strat freatic denivelarea se va limita la max. în caz contrar sunt necesare calcule de corectare.6).

3).2 și diagramele de calcul a debitelor optime conform figurii 2.8 cu mai mult de 10% referitor la smax corespunzător qPimax se procedează la creșterea distanței între foraje și corespunzător extinderea lungimii frontului de captare.9 · Q unde: Q – debitul disponibil al stratului conform relației (2. § 2.13) considerând situația în care 20% din puțuri sunt în revizie.5 Determinarea influenței între puțuri a) Încercări „in situ”. nivelele în foraje și nivelele în strat să corespundă datelor din curbele de pompare q = f(s) cf. a ≥ 100 m la strate sub presiune până la adâncimea stratului de bază 100 m. • puțul Pi+1 este oprit pe perioada efectuării pompărilor din puțurile Pi-1 și Pi. Pentru ca încercarea să fie considerată reușită este necesar ca denivelările. (m) (2.1. • se vor efectua măsurători pentru denivelări și analize de calitate apă din cele 2 foraje. • din forajul Pi-1 se va pompa un debit identic puțului Pi. a ≥ 150 m la strate sub presiune peste adâncimea de 100 m. 27 .3. În situația în care denivelările în forajele Pi și Pi-1 depășesc valorile calculate conform graficelor din figura 2.9 – coeficient de reducere a capacității stratului pentru servitute în aval de captare. 0. După execuția primului grup de 3 foraje adiacente: Pi-1.9. Pi. • distanța între puțuri a = L/np a ≥ 50 m la strate acvifere freatice.1.ii – panta stratului acvifer QIC – (m3/zi) Pentru siguranța captării se pun următoarele condiții: QIC ≤ 0.3.8 (m /zi) (2.12) Pentru siguranța și reducerea influenței între puțuri: 2. Pi+1 se vor realiza pompări simultane „in situ” pentru determinarea influenței între puțuri conform cu următoarele: • din forajul Pi se va pompa debitul: = 0.

H – grosimea minimă a stratului de apă (m).6 Protecția sanitară a captărilor din apă subterană Conform HG 930/2005 trebuie asigurate următoarele: a) Perimetrul de regim sever care delimitează o suprafață în jurul captării de la limita căreia apa curge în strat către puțuri min. − nivel în foraj fără variații pe perioada pompărilor. 2. În mod expeditiv se calculează aplicând ecuația de continuitate: volumul de apă extras din puț în timpul T egal cu volumul de apă conținut în strat în interiorul limitei distanței de protecție sanitară. Toate determinările asupra fiecărui foraj (sau grupuri de foraje) vor fi efectuate în regim permanent înțelegând prin aceasta: − debite constante extrase din foraj. T = 20 zile. M – grosimea minimă a stratului sub presiune (m). Acest debit nu va fi influențat (eventual modificat) de forajele învecinate.15) q.1. . Principiul fundamental care se va lua în considerație va fi: fiecare foraj (puț) poate asigura un debit unic determinat de condițiile impuse prin caracteristicile stratului și elementele de construcție și amenajare a forajului.3. − pentru acvifer freatic = − pentru strat sub presiune = T = 20 zile.b) Verificarea ansamblului captării Procedura de determinare a influenței între puțuri se va efectua de regulă pe grupuri de câte 3 foraje adiacente pentru toate puțurile din ansamblul captării.14) (2. qmax – debitul și debitul maxim extras din foraj (m3/zi). s – denivelarea corespunzătoare debitului maxim (m). 28 ∙ ( − /2) ∙ ∙ ∙ ∙ (m) (m) (2. − perioada minimă de timp pentru a se considera regim permanent este min 72 ore.

În această suprafață se interzice realizarea oricărei construcții care nu are legătură cu captarea. Sunt interzise activități care pot conduce la poluarea apei din strat. În conformitate cu HG 930/2005 pentru captările mai mari (peste 5 puțuri) este obligatorie determinarea perimetrului de regim sever cu ajutorul unui model matematic al acviferului. b) Zona de restricție Este suprafața delimitată de perimetrul de la limita căruia apa curge până la captare în 50 zile. în cazul supravegherii cu personal se interzice evacuarea apelor uzate în strat (se va adopta soluția de pompare a apelor în afara zonei). Dl = d/2 și se pune condiția realizării obligatorii a dezinfecției apei captate. Cu această ocazie de estimează și riscul de impurificare al apei subterane. 3 3 D1 a 2 1p ut 2p ut 3 uri pu tu ri ri utu ri 3 p putu 5 i tur pu 5 ut 1 p ri utu 2p it nfin sir i 2 i 1 Pi Pn-2 Pn-1 Pn a Dl Dam Dav 1 Dlat /a 6 5 4 3 Dam/a. se plantează cu iarbă și accesul va fi restricționat și admis doar pentru personalul autorizat de operator. Dav/a 2 1 0 1 2 3 4 5 6 Figura 2. Dav = 20 m. În situația în care rezultă: Dam > 50 m. Zona (suprafața) perimetrului de regim sever se împrejmuiește. D1 – este valabil pentru puț în bazin. Dav > 20 m și Dl > a/2 se adoptă: Dam = 50 m.10 unde pe baza raportului D1/a se obține Dam/a.p – porozitate strat. Grafic pentru calculul simplificat al distanței de protecție sanitară pentru puțuri. amplasarea de construcții și/sau desfășurarea unor activități se face numai cu avizul organelor sanitare. Pentru un șir de puțuri se utilizează diagrama din figura 2. 29 .10. Dav/a și Dlat/a.

3. Dimensionarea sistemului hidraulic de sifonare: − viteze economice v = 0.0. recomandabil crescătoare către puțul colector.8 m/s. P1 CS Pn PC PV SP P1 Pn A SP P1.11 se prezintă schema sistemului de colectare prin sifonare și elementele componente.Sistemul va fi adoptat numai în condiții speciale. 30 . În cazul puțurilor din strate de adâncime la care tavanul este format din roci relativ puțin permeabile și cu o grosime mai mare de 60 .Problemele legate de exploatarea suprafețelor de proprietari privați vor fi rezolvate conform prevederilor legislative. Schema sistemului de colectare prin sifonare. justificate.1.7 Sistemul de colectare a apei din puțuri Se vor lua în considerație două sisteme: a) Sistemul de colectare prin sifonare. 20 m. pentru siguranță puțul colector se așează la jumătatea captării.70 m zona de protecție de regim sever se poate realiza independent la fiecare puț. 2. Pn – puțuri forate CS – colector sifonare PC – puț colector PV – pompă vid CS sopt δi B SP – stație pompare δi – pierderea de sarcină între puț și colector. va fi controlată cu vana din puț Figura 2. a) Sistem de colectare prin sifonare În figura 2.5 . Dacă forajele de observație vor fi folosite și pentru controlul calității apei atunci acestea vor avea protecția sanitară asigurată.11. Zona de restricție se va marca cu borne și elemente de identificare/avertizare. b) Sistemul de colectare prin pompare. Suprafața protejata va avea latura de min. Colectarea apei se realizează prin sifonare între Pi și un puț colector PC.

o singură neetanșeitate (ruptură.5 bari. 1‰ ascendentă spre puțul colector. − construcția unui sistem de conducte de legătură (tip conducte sub presiune prin pompare) între puțuri. − alegerea electropompelor pentru echiparea fiecărui puț. În figura 2. se prevede o pompă în funcțiune și una de rezervă.− pompa de vacuum: qaer = 10% Qapă. • Configurația terenului: terenul va trebui să ofere posibilitatea să se realizeze: − pozarea colectorului de sifonare cu pantă ascendentă către puțul colector. NOTĂ: este esențială realizarea unui sistem etanș. • Lungimea maximă a colectorului de sifonare nu va depăși 500. 31 . − panta constructivă a colectorului de sifonare: min. − conductele de sifonare vor fi închise hidraulic în fiecare puț și puțul colector: imersarea minimă a capetelor conductelor va fi de 0. Dacă se justifică pomparea poate fi făcută direct în rezervor. apă cu Fe: Fe2+ → Fe3+). − să se poată asigura acoperirea peste generatoarea superioară cu min.0 m.0 m. 4.75 m. hîngheț. presiune 0. − diferența de cotă între punctul cel mai înalt al colectorului de sifonare (cota A) și nivelul minim al apei în puțul colector (cota B): max.12 este prezentată o schemă pentru sistemul de colectare prin pompare în rezervor tampon așezat pe amplasament și repomparea apei. Condiționări privind aplicarea soluției prin sifonare • Calitatea apei extrase din foraje Va trebui să existe asigurarea că apa nu conține compuși dizolvați care datorită presiunii de vacuum pot să-și schimbe starea și să producă depuneri pe conductă (ex. b) Sistemul de colectare prin pompare Schema cuprinde: − echiparea fiecărui puț cu pompe individuale (submersibile cu ax vertical). − adâncimile de pozare max. 5 m. Rezolvările care se cer: − dimensionarea conductelor de legătură între puțuri și rezervor. fisură) scoate din funcțiune toată conducta.

Schema sistemului de colectare prin pompare. Determinarea punctului de funcționare pentru o electropompă.1. H (m) q = f(H)-pompa q = f(hr)-conducta Hg qp q (l/s) Figura 2. − stabilirea punctului de funcționare pentru fiecare electropompă care echipează puțurile. vec = 0. viteze mici). − alegerea electropompelor pe baza debitelor și înălțimile de pompare pentru schema adoptată în predimensionare.H3 Rezervor tampon Pompa submersibila q2. Dimensionarea conductelor Se va asigura dimensionarea pe principiul: cheltuieli anuale minime din investiții și exploatare. Etapele vor fi: − o predimensionare hidraulică pe baza cunoașterii debitelor și vitezelor economice. punctul de funcționare este reprezentat de intersecția între curbele q = f(H) pentru pompă și q = f(hr) pentru sistemul de conducte de refulare. 32 .8 . H2 M a Figura 2.13.Rezervor H1 H2 H3 q s NHs Statie pompare Pompe cu ax orizontal q3.2 m/s (diametre mici.12.

1. − alegerea sistemului de colectare a apei din puțuri. pentru pompele cu debite ≥ 20 l/s se va analiza și soluția cu folosirea pompelor cu turație variabilă. • pentru debite reduse se vor adopta soluțiile care să conducă la cheltuieli minime din investiții și exploatare. parametrii energetici. − sisteme automate pentru asigurarea funcționării electropompelor. 33 . La fiecare km din lungimea frontului de captare va fi prevăzută o linie de foraje de observație (minim 2 amonte și una aval).3.d). stare de funcționare. − sisteme de măsură on-line: debite.8 Alte prevederi Pentru captări importante (peste 50 l/s) se va face un calcul de optimizare a alcătuirii captării prin: − alegerea diametrului forajului q = f(s. presiuni. − alegerea distanței dintre puțuri a = f(q. de 75% al electropompei pentru debite unitare ≥ 15 l/s pompă. parametrii foraj. această valoare va trebui să nu depășescă debitul maxim al puțului Pi. toate datele vor fi transmise la un dispecer zonal care va urmări permanent operarea captării. 2. Se impune dotarea sistemului cu: − electrovane de reglaj-limitare debit prelevat din foraje.Punctul de funcționare va trebui să pună în evidență: − valoarea qp – debitul pompat. − se elaborează soluții pentru îndeplinirea condițiilor: alt tip de pompă. Echipamentele vor fi amplasate în căminul/cabina puțului.s). În situația în care cele 2 condiții anterioare nu sunt realizate: − se urmărește schimbarea curbei q = f(hr) prin modificarea unor diametre. − poziția punctului de funcționare va trebui să indice: • un randament min.

2. așezat pe talpa stratului.16) 1.0 m.4 Proiectarea captării cu dren 2. 500 m.4. grosime 4 . permeabilitate bună k > 50 m/zi.2. − drenul se va executa ca dren perfect. forajele de explorare se vor definitiva ca foraje de observație pentru viitoarea captare.1. ii – panta hidraulică a stratului acvifer conform studiilor.1. acestea se vor amplasa după direcția normală la direcția de curgere a apei subterane la max. QIC – debitul de calcul (m3/zi).4.5 m.2 – coeficient de siguranță care ține seama de aproximările unor elemente din studii. ki – coeficient de permeabilitate mediu corespunzător sectorului i (m/zi).14 sunt indicate elementele componente ale unei captări cu dren.2 ∙ ∑ ∙ ∙ (m) (2. − stratul freatic.2 Studii necesare Sunt identice celor de la captări cu puțuri (cap.1.4. 34 . Hi – grosimile minime ale stratului acvifer pe sectoare având caracteristici hidrogeologice apropiate. În figura 2. 2) cu următoarele precizări: • forajele de studiu vor fi foraje de explorare.1. 2. − elemente favorabile pentru configurația curgerii stratului subteran astfel încât acesta să poată fi interceptat după o direcție determinată printr-un dren.1 Aplicare Soluția de captare cu dren (captare orizontală) se aplică în situațiile: − baza (talpa) stratului acvifer se află la adâncimi ≤ 10.3 Stabilirea elementelor drenului • lungime dren = 1.

dg – diametrul granulelor primului strat de filtru de pietriș al filtrului invers care îmbracă tubul drenului. − diametrul minim al tronsoanelor de dren Dn ≥ 20 cm.1.17) 35 .5 m FI S e c tiu n e tr a n s v e rs a la a -a d e c a n to r a SP 0 .14.4% din suprafața laterală de deasupra diametrului orizontal. − fiecare tronson de dren se dimensionează la debitul din secțiunea aval: qi-kcalcul = qiam + qsp ·li-k unde: qiam – debitul influent în capătul amonte al tronsonului. Elementele componente ale unei captări cu dren. qsp – debit specific pe metru liniar de lungime a tronsonului. • tubul drenului va fi realizat astfel încât să fie în concordanță cu agresivitatea mediului (apă+sol).4 Stabilirea secțiunilor drenului Se consideră că: − secțiunea drenului funcționează cu grad de umplere a = h/D ≤ 0. În cazuri justificate drenul poate fi realizat cu secțiune vizitabilă. • diametrul orificiilor: dor ≥ 1. Tuburile de drenaj vor fi prevăzute cu orificii pe suprafața laterală de deasupra diametrului orizontal astfel: • procentul orificiilor: 3 . (l/s) (2. − panta minimă constructivă a tubului de dren va fi 2 ‰. SP a CV3 110 E a la re z e rv o r i > 2‰ D CV2 0 .4. calitatea apei și presiunea rocii.5 m > 1 .5 dg.5. 2.5 m C V1 105 n is ip lin ia s a p a tu rii i E NHs H D D – dren CVi – cămine vizitare FI – filtru invers E – etanșare: argilă sau geomembrană PC – puț colector SP – stație de pompare FI Figura 2.C V1 S e c tiu n e lo n g itu d in a la CV2 CV3 a PC P la n PC.

Îmbinarea cu mufă sau manșon de trecut pe tub este recomandabilă. − stratele se vor amplasa folosind cofraje mobile 2. − stratul de contact cu tubul de drenaj dg cd = 3 dgm. − rezistența la acțiunea agresivă a apei și a solului.6 Evitarea infiltrațiilor în dren de la suprafață prin zona de umplutură Se va amenaja la 50 cm deasupra stratului de apă în regim natural cu un sistem etanș format din geomembrană și/sau strat de argilă de min. 2. b) Cămine de vizitare Se prevăd în aliniament la max.5 Filtrul invers Filtrul din jurul tuburilor de drenaj va lua în considerație: − min.2. procentele de parte fină (d < dmin) și fracțiune mare (d > dmax) nu vor depăși 5% din total. − compatibilitățile sanitare la calitatea apei. 50 cm grosime.4. prin dg se înțelege diametrul d10 Realizarea filtrului din jurul drenului se va face din material granular (pietrișuri sortate și spălate). − materialul va fi spălat și sortat corespunzător.7 Elemente constructive a) Tuburi de drenaj Tuburile de drenaj se pot executa din: beton simplu sau armat.4.4.1.1. gresie. − stratul exterior dg ext ≥ 3 d40 al stratului acvifer. 36 .1. − stratul median dg m = 3 dg ext. La fiecare cămin se va prevedea: − un depozit de 50 cm adâncime pentru reținerea nisipului fin. Orificiile vor fi realizate uzinat. 60 m și la toate schimbările de direcție în plan orizontal și vertical. principalele condiționări sunt: − domeniul diametrelor granulelor se va adopta respectând principiile: coeficient de uniformitate cu = d60/d10 ≤ 1. Condiționările sunt impuse de: − rezistența la solicitările date de împingerea pământului. materiale plastice sau materiale compozite.4. 3 straturi fiecare de pietriș mărgăritar de 10 cm grosime.

2. în situațiile în care apa este potabilă SP se prevede într-o construcție independentă în exteriorul PC.5 .19) .003) a stratului acvifer astfel: = D – distanța amonte (m). 3 4 +ℎ 37 / −ℎ (m) (2.10 minute − volum de închidere hidraulică conducte aspirație min. se interzice dezinfectarea apei în puțul colector. − dacă apa captată urmează să fie tratată: SP se poate amenaja în interiorul PC. 1. c) Puțul colector Se amenajează la jumătatea lungimii drenului sau în punctul de intersecție a 2 ramuri de dren. d) Foraje de observație La captările importante în lungul drenului. Diametrul puțului colector rezultă din: − acumularea unui volum sub cota radierului drenurilor influente format din: • volum de acumulare nisip min. pe fiecare kilometru se va realiza un sistem de foraje de observație organizate în profile de 3 foraje (2 în amonte și unul în aval).4. 30 cm din înălțime. Proiectantul poate decide amenajarea stației de pompare în interiorul puțului colector pe baza analizei următorilor factori: − calitatea apei captate. Distanța dintre dren și zona de protecție se determină expeditiv cu relația 2.18) 2. aceasta va fi închisă cu capac și va fi prevăzută cu gură de aerisire.− o supraînălțare de 50 cm peste cota terenului amenajat.8 Zona de protecție sanitară Zona de protecție sanitară va respecta elementele de la captarea cu puțuri.19 pentru panta mică (i < 0. 100 cm din înălțime.1. (m3) (2.0 m și rezultă diametrul puțului colector. Se adoptă o adâncime de min. Diferența este legată de continuitatea zonei în jurul captării. • volum de aspirație electropompe: VAP = Qcaptat· Tu Tu = 1 . Căminele vor fi prevăzute cu scări (trepte) pentru accesul personalului de exploatare.

1 … 0. T – durata minimă de curgere 20 zile. (m3/zi). q – debitul specific al drenului q = Q/(H · k · i). p – coeficient de porozitate al stratului (0. i – panta piezometrică a stratului acvifer.3). 38 .21: = ∙ − + 1− 1− (m) (2. se calculează din curba de infiltrație. Schema de calcul a distanței de protecție sanitară amonte. figura 2. h0 – grosimea stratului de apă la limita filtrului invers.15.003 < i > 0.15.k – coeficient de permeabilitate Darcy (m/zi).19. ho – înălțimea stratului de apă denivelat măsurată la limita filtrului invers.21) H – grosimea stratului de apă (m). η0 = h0/H.20) Unde termenii au semnificația de la relația 2. Distanța aval va avea cel puțin 10 m.01 distanța amonte se determină cu relația 2. Distanța aval va avea cel puțin 10 m. Pentru strate acvifere de coastă (panta mare i > 1%) distanța amonte se calculează cu relația 20: ∙ ∙ (m) = (2. la distanța egală cu jumătate din lățimea gropii la nivelul filtrului invers. li m ita zo n ei de pr o te ctie am o n te av al 10 m i NHd h h0 io (n at ur al) filtru invers Figura 2. Pentru strate acvifere cu panta 0.

6 0.7 5 0.3 T k i2 Hp 0. cu relația 2.21 se calculează D. se calculează prin aproximații succesive cu ajutorul graficului din figura 2. Grafic pentru caculul simplificat al distanței de protecție sanitară pentru dren. coordonata dată de cele 2 valori (η0 și ).5 η 0 .9 8 5 0.02 0.6 1 2 3 Figura 2. Se verifică periodic cu ajutorul datelor din forajele de observație.16.8 η0 0.1 0.05 0.9 η0 = h0/H T = 20 zile η1 = h1/H 0. se calculează ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ .8 0. 1.6 5 0 0.9 η1 0.6 0. h1 – grosimea stratului de apă la limita zonei de protecție sanitară.4 0.16. Pentru captări importante mărimea perimetrului se determină prin interpretarea rezultatelor obținute pe un model matematic al stratului. 7 0.9 0 0. Distanța de protecție în aval și lateral se adoptă de minim 20 m.2 0.7 5 0 0.5 5 0 .5 0. 39 .η1 = h1/H.8 0 0. se calculează η.03 0.00 0.

2. Roca friabila. I > 20 – nu se recomandă captarea.1 Studii necesare pentru captarea izvoarelor • Calitatea apei și variația debitului Adoptarea deciziei de captare a unui izvor se va realiza pe baza studiilor privind variația debitului și calității acestuia în corelație cu factorii naturali de influență. 1 an. 10 ani. b) izvor ascendent. 40 (2. Izvoarele pot fi descendente dacă curg la suprafață pe un taluz sau o albie naturală sau ascendente dacă apar la suprafață dintr-o zonă inferioară hidrogeologic. decizia fiind adoptată pe costuri de operare și investiții minime. 10 < I < 20 – soluția captării izvorului se compara tehnico-economic cu soluția din alte surse.5.1.1.17. 2. Captare de izvor: a) izvor descendent (de coastă). granulara Roca f isurata a) b) Figura 2.22) . Urmărirea debitului izvorului prin măsurători „in situ” se va realiza pe o perioadă de min.5 Captarea izvoarelor Izvoarele sunt definite ca surse subterane care se formează în condiții hidrogeologice favorabile. Sunt puse în evidență: − izvoare concentrate care apar la zi concentrat în zone limitate. topirea zăpezilor). Se definește indicele de debit: = Sunt 3 situații: I < 10 – se recomandă captarea. Calitatea apei izvorului se va urmări prin probe recoltate curent (1 probă săptămânal) și în perioadele evenimentelor meteorologice (ploi. − izvoare distribuite care se manifestă și curg pe zone mai largi. datele fiind completate cu informații obținute de la factorii locali pe o perioadă de min.

− Se va menține prin construcția captării regimul natural de curgere. construcții drumuri. analize bacteriologice și biologice. reziduu fix. − Captarea în secțiune reală de debușare din complexul geologic.1. golire și înălțime lamă deversoare. − calitatea apei corespunde cerinței sau poate fi corectată cu tehnologii existente fără costuri exagerate.5. substanțe organice. surplusul de debit peste cerința solicitată se descarcă prin prea-plin controlat. Analizele de calitate apă și urmărirea variației debitului izvorului vor pune în evidență bazinul hidrogeologic de alimentare al acestuia. − Eliminarea influențelor exterioare care pot periclita existența izvorului (cariere. Captarea cuprinde: − bazin de deznisipare (1). gust.2 Condiționări privind captarea izvoarelor − Se captează integral debitul izvorului. se produce reținerea particulelor antrenate din strat. CF). 41 . Studiile vor trebui să inventarieze/analizeze toate sursele posibile de poluare din bazinul hidrogeologic aferent izvorului. − cameră de încărcare aducțiune (2). volumul camerei se dimensionează la un timp de staționare de 30 .5. Elementele care sunt luate în calcul pentru captarea unui izvor: − debitul minim care asigură cerința de apă solicitată.18. culoare. mine. turbiditate. − să se poate asigura protecția sanitară. − Execuția cu mijloace care să nu producă modificări în structura geologică a configurației izvorului. dimensiunile și volumul acestui compartiment sunt determinate pe baza elementelor constructive pentru realizare construcție și elemente de calcul hidraulic pentru încărcare aducțiune. compartimentul va fi prevăzut cu un prea-plin pentru descărcarea debitului neutilizat și un prag pentru încărcarea camerei (2).1.50”. 2. 2. conductivitate.Analizele de calitatea apei izvorului vor pune în evidență: toC.3 Construcția captărilor din izvoare Schema captării unui izvor de coastă este dată în figura 2.

cameră de încărcare.18. Captarea izvorului de coastă: 1. Pentru construcția captării izvorului se va asigura: • Filtru de pietriș sortat în amonte de peretele pentru prelevarea apei. 3.cameră de deznisipare. golire compartimente. cameră uscată. Se vor adopta măsuri constructive pentru: • evitarea infiltrațiilor în camera de captare prin execuția unei hidroizolații exterioare a suprafeței construcției. min. 2. dimensiunile sunt impuse de gabaritul instalațiilor hidraulice Sant de garda Inierbare Ventilatie Preaplin pentru Qmax Deversor Usa metalica Pasarela 3 1 2 Golire Evacuare nisip La rezervor Figura 2.− cameră instalații hidraulice: vane închidere aducțiune. În perete se vor monta barbacane prefabricate cu orificii mai mici decât mărimea maximă a granulelor filtrului. 42 . 3 straturi de 10 cm grosime din pietriș sortat cu granulometrie descrescătoare spre stratul acvifer.

Adoptarea unei soluții de captare din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal va avea la bază: − studii hidrogeologice definitive derulate pe o perioadă de min. altă opțiune. 2. − studiul colmatării zonei de infiltrație. − modificarea calității apei captate. Calculele complexe și studiile nu pot stabili cu precizie aceste modificări și o serie de nedeterminări rămân.1. Decizia se va adopta pe baza unei analize tehnico-economice care va lua în considerație: − costurile de investiție pentru realizarea captării inclusiv amenajările conexe: amenajare zonă de infiltrație. În general la captări de acest tip apar fenomene: − reducere a debitului captării în perioade scurte (2 . − crearea unei rezerve de apă subterană. − costurile de investiție privind tratarea apei captate.1. 43 .1.2 Îmbogățirea stratelor de apă subterană Soluția se impune în situații favorabile de strate acvifere amplasate în apropierea surselor de suprafață unde se urmărește: − folosirea completă a instalației unei captări existente. − calitatea apei râului relativ stabilă sau cu variații mici de conținut în suspensii.3 ani). − studii hidrochimice privind modificările calitative ale apei râului prin infiltrația în strat. Soluția se va compara cu: altă sursă. dig de protecție. 1 an astfel încât să cuprindă integral relația râu-strat. − costurile de operare.2.1 Captări din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal Sunt recomandate în următoarele condiții: − albii majore dezvoltate pe zone aluvionare întinse și cu grosimi mari.6. − variații mari de nivele ale râului în zonă. Proiectarea acestui tip de captare urmează procedura stratelor acvifere cu nivel liber în soluția puțuri forate sau drenuri. costul apei furnizate.6.6 Tipuri speciale de captări din apă subterană 2. urmărirea și monitorizarea permanentă a captării trebuie realizată.

Sunt necesare studii și instalații corespunzătoare pentru tratarea apei de suprafață care se va infiltra. 44 .− îmbunătățirea matricei de calitate a apei prin staționarea/curgerea în subteran perioade mari de timp (≈ 100 zile).

e. Terenul de fundare trebuie să fie corespunzător pentru amplasarea unei construcții hidrotehnice. și/sau sub albie) – se aplică când malurile albiei și/sau patul sunt formate din aluviuni permeabile. − asigurarea condițiilor pentru realizarea zonelor de protecție sanitară.2. − evitarea antrenării aluviunilor în priză. Poziția captării trebuie să fie încadrată în planul general de gospodărire cantitativă și calitativă a sectorului de râu. d. în zone de aliniament sau a malului concav al sectorului de râu. Captarea se amplasează în zona stabilă a albiei. Captări din lac naturale și/sau artificiale. Captări plutitoare: aplicare – fluvii cu variații mari de nivel. apropiată de căile de comunicație și de sursele de energie. ca stabilitate și capacitate portantă. neinundabilă. aplicare – când există adâncimea minimă la malul concav al apei.2 Alegerea amplasamentului captării. f.1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare Captările din râuri. debite mari. d. pierderi de sarcină hidraulică minime. − lucrări de apărări de maluri și îndiguiri de mică amploare. lacuri sau alte surse de suprafață se realizează în cazul când alte surse de apă în zonă nu pot asigura cerința de apă pentru un utilizator calitativ și/sau cantitativ.1 Clasificare: tipuri de captări a. aplicare – când adâncimea minimă necesară se realizează în albie.2. Captare cu baraj de derivație – se aplică când adâncimea apei este redusă. 2. Captare în albie: crib și stație de pompare în mal. Captarea se amplasează amonte de localitate (utilizator). b. 2. Captări în condiții speciale (dren în mal. b. Captare în mal: cu stație de pompare încorporată sau independentă. Zonă accesibilă. c. Se recomandă ca albia să fie stabilă sau să se poată stabiliza cu lucrări de regularizare în zona prizei pe distanțele: 45 .2. c. pe același mal cu localitatea. Criterii a. g. Amplasamentul captării trebuie să permită relizarea condițiilor pentru: − prelevarea apei cu turbiditate minimă.1. f.1.2.2 Captarea apei din surse de suprafață 2. e.

hidrogeologice și hidrologice. în care: B – lățimea albiei minore stabile la nivelul minim cu asigurarea de calcul pentru captare.. lac). 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (6 .. alge. Prizele de apă din lacuri se amplasează la adâncimi cel puțin egale cu de 3 ori înălțimea valului .− în aval L1 = (4 . − condițiile specifice locale ale amplasamentului: topografice... determinat cu relația: 46 . − coordonarea cu schemele de gospodărire a apelor din bazinul hidrografic respectiv.. − cantitatea de apă necesară folosinței: mărimea debitului mediu zilnic. Alegerea tipului de captare se va face în funcție de: − tipul sursei (curs de apă. − evitarea zonelor în care vânturile dominante pot antrena plutitori.3 Alegerea tipului de captare. geotehnice.. − în amonte L1 = (4 . maxim zilnic. − amplasarea captărilor de apă este interzisă la coada lacului de acumulare. 2. Criterii a. 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (10 . 14) ∙ B pentru sectoarele curbe. anual. La alegerea amplasamentului captării din lac se va ține seama de următoarele: − rezultatele studiilor asupra calității apei din lac și evoluția sa în timp. − corelarea lucrărilor de captare cu situațiile care apar în perioadele de curățire a lacului. h. − evitarea zonelor de instabilitate a fundului și malurilor lacului.1. − condițiile de calitate a apei preluate prin priză. tipul de captare se alege în funcție de următorii factori: b. La captările din cursurile de apă.1 – coeficientul de captare.2.. − gradul de asigurare a captării pentru debitele și nivelele maxime și minime. b. gheață și zai. unde se depun cele mai multe aluviuni. sau antrenează apa cu caracteristici defavorabile calitativ. 7) ∙ B pentru sectoarele curbe..

2 adâncimea de apă minimă din râu. c.3 . Ha – acoperirea cu apă a ferestrei.75 m. în funcție de înălțimea stratului de aluviuni posibil de a fi târâte în priză. necesară pentru captarea apei fără plutitori și/sau particule solide. la gradul de asigurare a folosinței deservite.23) Qmin – debitul minim afluent pe râu în amplasamentul prizei de apă. având valoarea minimă de 0.= în care: Qc – debitul de calcul care urmează a fi captat. în cazul în care se captează debite pentru mai multe folosințe. hg1 – grosimea maximă a gheții.3 necesitățile de autospălare a aluviunilor din fața prizei. hg2 – garda minimă până la oglinda apei (min. 47 .24) d. obligatoriu se va ține seama de debitul ecologic de pe râu.. 0. b.25) în care: Hp – înălțimea pragului ferestrei față de fundul râului.. 0. Qmin se stabilește ținând seama de gradul de asigurare și procentul de debit captat pentru fiecare folosință în parte adoptând asigurarea cea mai defavorabilă. se adoptă valoarea cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor următoare: =ℎ +ℎ (2. Captările în curent liber se recomandă să fie utilizate în cazurile în care: ≤ 0. Hf – înălțimea ferestrei pentru captarea debitului Qc.25 ș ≥ ≥ (2.27) hv – este jumătate din înălțimea totală a valului. b. (2. Captările în mal se recomandă să se folosească dacă adâncimea de apă Hmin lângă malul râului respectă condiția: = + + (2.5 m). în fața prizei Hmin corespunzătoare lui Qmin.26) în care: =ℎ +ℎ (2.

2.30) (2.31) în care: hv.3 d.29) Hp • în cazul râurilor navigabile. Ha – acoperirea cu apă necesară deasupra ferestrei care se determină astfel: • în cazul râurilor fără navigație. nivelul minim asigurat.33) hvt – acoperirea cu apă necesară evitării vortexului. 3. Poziția prizei în adâncime. 4. p – pescajul maxim al navelor care circulă în zonă. râuri navigabile. cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor: =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ (2. Figura 2. plutitor. Hf – înălțimea ferestrei cribului (la grătare verticale).19. hg2 – idem § 2.1. 1. 48 . a. cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor: =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ +ℎ (2. sensul curentului. Captările cu crib se prevăd dacă adâncimea de apă Hmin în zona talvegului respectă condiția: ≥ + + (2.1 > 1. e. a. la râuri fără navigație. priza de apă (sorb). 2.00 m 1 Ha p Hp Hf 2 hv 3 Hf 4 3 2 b. b.28) în care: Hp – înălțimea de la fundul râului până la limita inferioară de intrare a apei în grătar. hg1. = =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ (2.32) (2.

d și e. g. − tipul barajului (în cazul lacurilor artificiale). în zona captării în timp.34) 49 . tipul de captare se alege în funcție de următorii factori: − tipul lacului: natural sau artificial. − limitele maxime și minime de variație a nivelului apei din lac. hg1. p – idem § 2. − variația calității apei în lac. Captările cu stații de pompare plutitoare se recomandă în cazurile când adâncimea minimă permite soluția de plutire a prizei (în general pe fluvii și râuri cu variații mari de nivel și în lacuri). ≥ unde: hv. Condiția ca să se poată adopta captarea cu stație de pompare plutitoare este ca Hmin > Hnec. hs – distanța minimă a sorbului față de fundul râului. hgn – pescajul ambarcațiunii stației de pompare plutitoare. În cazul captărilor de apă din lac. atât pe verticală cât și în funcție de distanța de la țărm și în timp.1. − siguranța și ușurința în exploatare.3. se consideră că variația nivelului apei este mare dacă diferențele sunt peste 3 – 4 m.f. = =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ + (2. hvt. − posibilitățile de etapizare a execuției captării în corelație cu alte utilizări ale apei lacului. − evoluția nivelului fundului lacului. hg2.2.

2. de ansamblu și de detaliu). − regimului de exploatare a apei din lac în cazul folosințelor multiple. la nivelul oglinzii apei. − cote exacte. − profile topografice în lungul cursului de apă prin talvegul râului și în lungul malurilor.1 Studiul topografic Studiul topografic trebuie să conțină: − planuri de situație (la scări convenabile 1:10. − studii de impact și de siguranță (risc). − studii hidrologice.2.000 . − profile transversale prin albia râului.. conform standardelor în vigoare.2. în amonte și aval de captare. 50 . pe ambele maluri. evaluarea riscului de înrăutățire a calității apei. 1:5. Pentru captările de apă din lacuri trebuie întocmite studii suplimentare asupra: − stării de eutrofizare a lacului. studii și cercetări de laborator: − studii topografice.000. pe care să fie amplasată sursa de apă de suprafață luată în considerare. − studii climatologice și meteorologice. − influența acțiunii vântului. lacului. precum și cu diferite asigurări de calcul. − studii hidrochimice și de tratabilitate. − studii geologice și geotehnice. valurilor și curenților de apă din lac asupra viitoarei captări.2 Studii necesare pentru elaborarea proiectului captării Elaborarea proiectelor pentru captări de apă de suprafață vor fi precedate de următoarele investigații.2. 2. pentru calculul pantei naturale de curgere în zona de amenajare a captării de apă.. − studii geomorfologice. corespunzătoare nivelului maxim istoric al apei. măsurate instantaneu. − precizarea limitei de inundabilitate.

Studiul geomorfologic furnizează următoarele elemente: − pantele naturale ale terenului pe diferite sectoare de bazin. material antrenat de torenți. indicarea balastierelor. eventuale pierderi de teren.2. gradul de mineralizare în timp a apelor râului/lacului. − influența condițiilor geomorfologice asupra disponibilităților de captare a debitului necesar în diferite puncte.3 Studiul geologic și geotehnic Studiile geologice și geotehnice se referă la: − constituția litologică a bazinului hidrografic. − sectoare optime de amplasare a unor captări cu barare. − limitele de proprietate. captări de mal sau alte tipuri de captare. − lucrări necesare pentru corectarea unor deficiențe. − sectoarele ocupate cu terase și lunci. a depozitelor de reziduri. zonele construite. 2. condiții de infiltrare a apei în subteran. evapotranspirația. și modul de repartiție al acestora în cursul anului. care furnizează elemente privitoare la scurgerea de suprafață. maxime instantanee. natura juridică a proprietății. atât în stare uscată cât și umedă. fenomene de eroziune. precum și gradul de tectonizare a acestor formațiuni.2. minime. a incintelor industriale. necesare la calculul volumului de apă înmagazinat la un moment dat în funcție de nivelul apei în lac și pentru stabilirea ritmului de colmatare. 51 .2. 2.2.2 Studiul geomorfologic Factorii geomorfologici sunt influențați de curgerea apelor de șiroire de pe versanți în râuri sau acumulări. 2. perimetre degradate. − stratificația terenului în amplasament și caracteristicile geotehnice ale fiecărui strat. unde infiltrația în subteran este mult favorizată. − stabilitatea malurilor lacului și a amplasamentului lucrărilor auxiliare captării.2.2.4 Studiul climatologic și meteorologic Studiile furnizează următoarele date: − precipitații medii anuale. a tuturor surselor posibile de poluare.− în cazul lacurilor de acumulare artificiale sau a celor naturale se fac periodic măsurători batimetrice.

limitele de inundabilitate. − corelația dintre debitele și nivelurile apei din râurile și lacurile de acumulare. − agresivitatea apei față de betoane și metale. − debitul solid (târât și în suspensie) și corelația acestuia cu debitele lichide. anuală și multianuală.6 Studiul hidrochimic și de tratabilitate Studiile privind calitatea apei de suprafață se referă la: − încadrarea în categoria de râu conform cu NTPA 013/2002 și asigurarea calității acesteia. afuieri generale și locale.2.− volumele de apă furnizate sursei în cazul ploilor medii și excepționale. 2. − inventarierea surselor de poluare a râului ce ar putea induce substanțe periculoase pentru calitatea apei (ape uzate industriale. − debite de servitute în aval.2. − date privind temperatura apei și variația ei în timp. − temperatura medie anuală și variația temperaturilor în decursul anului. − debitul minim de calcul cu asigurarea cerută de obiectivul pentru care se face captarea. − regimul vânturilor din zonă. 52 . − încadrarea în planul de gospodărire a apelor pe bazin.5 Studiul hidrologic Studiul hidrologic ia în considerare atât regimul de scurgere natural. drumuri. spălare suprafețe. − debite medii anuale și lunare (min. depozite). de canalizare. 3 ani) cu asigurările corespunzătoare. − umiditatea relativă lunară.2. − încadrarea în criteriile stabilite de NTPA 013/2002 pentru apa destinată potabilizării. cât și cel amenajat și furnizează următoarele elemente: − dinamica albiei în zona captării cu referire la fenomenele de depunere și eroziune. vor fi indicate și nivelele de îmbunătățire a calității apei ca urmare a îmbunătățirii epurării apei în amonte. − regimul înghețului.2. 2.

– evaluarea importanței acestor situații de risc. 2. Etapa a II –a: Studiu de securitate cu obiectivele principale: – identificarea riscurilor care pot afecta lucrarea și cauzele lor. − dozele estimate de reactivi în corelație cu caracteristicile apei brute. − tipuri de reactivi necesari și recomandați în procesul de tratare a apei. Etapa a III – a: Clasificarea riscurilor și recomandări Aprecierile de risc se fac pentru situația actuală și de viitor. Procedura de elaborare și conținutul cadru al studiilor de impact trebuie să fie conform reglementărilor tehnice în vigoare. biologice și microbiologice ale apei de tratat în concordanță cu categoria de folosință. ambele fiind importante pentru funcționarea sistemelor de alimentare cu apă. Studiul de siguranță (risc) comportă trei etape: Etapa I: Analiza situației existente Se elaborează o documentație în care se analizează planurile de securitate actuale. Evaluarea factorilor de risc pentru sursa de apă se face atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. 53 .Studiile de tratabilitate a apei precizează: − procedeele tehnologice de tratare care trebuie analizate.2. în funcție de caracteristicile fizice. caracterizate prin indicele de criticitate. − schemele tehnologice de principiu și parametrii de proiectare tehnologică.2. Pentru reducerea acestor efecte trebuie luate măsuri speciale pentru a se asigura limitele admise pentru protecția mediului în sensul conservării condițiilor naturale existente înainte de construcția captării. chimice.7 Studiul de impact și studiul de siguranță Impactul unei captări din surse de apă de suprafață asupra mediului este în general negativ. – menționarea și definirea măsurilor corective.

1.97% hg 0.75 .20.50 1.20 m). beton armat. 3 Nexp 0.20.6 m VI L.3 Saltea de fascine (ϕ 10 – 15 cm) prinse cu sârmă la 30 – 40 cm 2. Crib din elemente prefabricate/monolit 1. Sistem de amorsare (pompe vid) 9.75 .00 0.. Schema unei captări în albie. Volum acumulare nisip antrenat 5. 54 . Cuțit cheson 6. tablă protejată sau inox.1. − se așează pe talvegul apei pe un pat de anrocamente dacă fundul albiei este stabil sau în cazul albiilor cu fundul nestabil (nisip fin.3 5 Figura 2. 1 . 4. - Nmin asig. Crib: − construcție permanentă de protecție a sorbului. Conductă de legătură crib – mal 3.1.P.1 IV v= 0 1.2 Anrocamente de fixare 1.2 1 h0 IV 1. Elementele componente ale captării sunt date în figura 2.2% 9 Aer La SP 2 /s 5m 1. Sorb conductă aspirație 8.00 6 4.50 7 0. Pereu pe pat din balast 1.2.1 Captare în albie: crib și stație de pompare în mal Se aplică atunci când adâncimea minimă necesară se realizează în albie (la debite minime pe râu înălțimea apei este mai mare de 1. mâl) patul de anrocamete trebuie să fie așezat pe o saltea de fascine. − se poate realiza ca o construcție independentă din: căsoaie de lemn. 8 Nmax asig.75 . 95 . Stație de pompare mal 0.3.2.2.00 4 1.1 Grătar 1..3 Soluțiile tehnice pentru captări din râuri 2. 1. Saltea beton simplu 7.

Admisie apa R Crib Gratar 1 1 Conducta de legatura r 1-1 1-1 1 = 8 -10 o Crib Fereastra acces 1 apa Conducta de legatura a) b) Figura 2. aluviunile trec având inerţie mai mare). − se execută din bare rezistente la şocul cu plutitorii. 1. − se execută cu batardou pentru punerea la uscat. se consideră că nu pot apărea deficiențe la ambele construcții simultan.1 – 0. La toate tipurile de priză se determină pierderile de sarcină care apar datorită grătarelor.− în cazul unor captări mari (peste 200 – 500 l/s) din motive de siguranță se realizează două criburi. iar amplasarea lor se face pe partea laterală sau superioară a cribului (şoc redus din cauza plutitorilor. − construcția se verifică la plutire și stabilitate în toate ipotezele de funcționare. ambele criburi sunt în funcțiune. timpanelor. ferestrelor.35) unde: vi – viteza apei între barele grătarului.21. nișelor. 20 m între ele.3 m/s. b) grătar în pereți laterali. Tipuri de criburi. 55 . acces redus al aluviunilor din cauza întoarcerii curentului de apă. în funcție de dispoziția constructivă.1 Grătarul cribului − se dimensionează la o viteză medie de trecere între bare de 0. acestea vor fi așezate la min. Pierderile de sarcină la grătare înclinate sau verticale se calculează cu relația Kirschmer: ∆ℎ = ∙ = ∙ ∙ ∙ (2. a) grătar plan.

ζ β . +ℎ unde: (2. în figura 2. în calcul se va introduce un coeficient care depinde de procentul dintre plinuri și goluri și gradul de înfundare al grătarului.37) Ferestrele prizelor fiind acoperite de grătare.70 Figura 2.38) .22. s – grosimea maximă a unei bare. Notând grosimea barelor cu s și intervalele dintre bare cu b și ținând seama de obturarea posibilă cu plutitori sau aluviuni cu un procent (în practică ”p” se poate lua 25%).67 5 1. (m m ) b.36) hrîbs = pierderi de sarcină locale la îngustarea bruscă de secțiune. 35 r=5 2.2 Ferestrele prizei (2.22. Valorile coeficientului ( ) de formă a barelor grătarelor .5 0. În calcule pentru a tine seama de gradul de înfundare al grătarului de adoptă: ℎ = 3 ∙ ∆ℎ 1.00 r = 1.coeficient de formă a barelor.α . în funcție de tipurile de bare. hrlbs = pierderi de sarcină locale la largirea bruscă de secțiune.unghiul format de bare cu orizontala. 10 10 c. b – distanța între bare.76 1. Valorile coeficientului β sunt date. Pentru α = 0 (grătare orizontale) pierderea de sarcină se calculează cu relația: ∆ℎ = ℎ î – coeficient de rezistență hidraulică a grătarelor. suprafața totală a ferestrelor de captare este: = ∙ (1 + 56 )∙ (2. T ipul de bare a. 10 e. 10 15 10 d.42 1.

57 . Hg – înălțimea ferestrei. 2. = ( + 1) ∙ ∙ În stabilirea debitului Q pentru dimensionarea grătarelor se va ține seama și de debitul de (1. ζ se poate lua în practică de la 1. − poate fi sub formă de conductă sifon sau de aspirație realizată din tuburi de oțel.0 – 1. − în cazul conductelor de sifonare scurte (sub 50 m de la priză la mal) camera colectoare de pe mal lipsește iar prelevarea apei se poate prin racordare directă la pompe cu amorsare cu un rezervor vidat.05 la 1.40) în care: Btot – lățimea ferestrei.în care: = = ∙ (1 + ) (2. Lungimea și înălțimea ferestrei se determină cu formula: = ∙ (2.3 Saltea de fascine − este utilizată în cazul în care patul albiei este instabil. spălare în sens invers în perioada de funcționare a captării. valoare Qspălare poate fi 1.5 – 2) ∙ Qcaptat. p – coeficient de obturare a grătarului.10.41) (2.42) + ∙ (1 − ) ∙ (2. în funcție de forma barelor.39) = ζ – coeficient de corecție al contracției. s – grosimea barelor.5 m/s. 3. Stație de pompare − este echipată cu electropompe corespunzătoare Q și Hp. b – distanța dintre bare (goluri). Conducta de legătură − se dimensionează la o viteză de 1. înclinarea lor și direcția generală a curentului de apă față de planul de amplasare al grătarului.

24. Figura 2.2 Captare în mal cu stație de pompare încorporată Se adoptă atunci când: − se asigură adâncimea minimă la malul concav. iar apa urmează să suporte o tratare pentru corectarea calităţii. Captarea cu cheson este o construcţie monolită.2. Captarea în mal se poate realiza în variante constructive diferite.pentru debite mari de apă (mari unităţi industriale.3. 6. cu bazin avansat în albie. − albia majoră nu permite realizarea unui batardou pentru perioada de execuție sau remedieri în exploatare. 5. centre populate mari.pentru centre populate sau industrii. conductă de aducțiune (refulare). captări cu cheson în mal . 6 5 6 3 4 5 4 3 2 2 1 a. care de obicei cuprinde şi staţia de pompare. în funcţie de debitul captat şi de destinaţia apei captate (cheson de formă circulară sau rectangulară.23. − debitul captat este mare. irigaţii. 2. stație de pompare. 1 b. cameră uscată/umedă pentru pompe): a. CET-uri). − albia este stabilă în zonă. 3. Elementele componente ale captării cu cheson în mal sunt date în figura 2. 4. prag.captări în mal cu bazin deschis (figura 2. priză. − nu este rațională realizarea unui crib. 1.2.23) . bazin. b. 58 . Schemele captărilor cu bazin: a. b. debitul este mediu. cu bazin săpat în mal. râu.

a. de lansare Betonare in final Furtun cu jet de spalare Jgheab de evacuare A-A Apa cu suspensii Apa curata Stavile B 1 2 3 4 B Ferestre cu gratar rar Sita mobila Stavile (vane) Figura 2. 4. camera sitelor rotative.3 m/s) 1 Nmin Stavila de perete F1 IV 2 3 4 A Pompa in camera uscata A 0. 59 . cameră uscată pentru pompe. cameră cu rol de bazin de aspiraţie pentru pompe.70 F1 Fereastra cu gratar (v=0.B-B Motorul sitei Sita mobila IV Nmax 0. 1. detaliu sită. Captare de mal.24. 2. 3. camera de admisie şi deznisipare a apei. cu cheson.5 Cheson Panou de sita mobila Tambur motor Camera de lucru. secţiune verticală B – B. b.

Bazin de aspiraţie pentru pompele din camera uscată. sitele rotative sunt formate din panouri de sită cu ochiuri de dimensiuni mici.6 m/s pentru a nu se produce sedimentarea suspensiilor gravimetrice din apa brută. apa trece prin panourile de sită. articulate şi trecute peste două tambururi – unul sus (motor) şi altul jos (pasiv). sunt indicate studii speciale de laborator care să determine pe lângă volumul camerei de aspirație. În interior.și forma acesteia. În cazuri special folosind pompe submersibile. 60 . sunt reţinute impurităţile mari.Camera sitelor rotative.2 m/s) și se verifică la scoaterea din funcțiune a unui compartiment.0 m/s pentru a avea pierderi de sarcină reduse. Sitele se dimensionează la secțiunea corespunzătoare nivelurilor minime ale apei din râu (v = 0.Chesonul este o lucrare. așezată stabil în mal (fundată la o adâncime unde nu se pot produce afuieri – la ape mari – adâncime numită adâncimea de afuiere). La debite importante.Camera de admisie şi deznisipare a apei (cu posibilităţi de evacuare a nisipului depus). Sitele se prevăd cu ochiuri de 1 x 1 mm în cazul apelor cu suspensii foarte fine și cu ochiuri de 5 x 5 mm până la 20 x 20 mm la debite mari . Calculul conductelor de aspirație se face la viteza de 0.1 … 0. pentru reducerea volumului camerei de aspirație. plutitorii în general. se deosebesc următoarele compartimente: 1. care are deschideri protejate în zona apei. panourile se ridică permanent. și la 1 m/s pentru sitele rotative cu curățire continuă. Sitele folosite pot fi plane și fixe la construcțiile mici și site mobile la prizele mari. pompele pot fi amplasate direct în bazinul de aspirație. 2. Camera de aspirație se dimensionează pentru un timp de trecere a apei de 60 … 100 s.1 … 0. 3. Construcţia este compartimentată în plan pe linii tehnologice independente.3 m. ajungând deasupra nivelului apei în faţa unui jet de spălare. Dimensionarea sitelor se face la o viteză de 0. fixe. La dimensionare se ține seama de obturarea (înfundarea) secțiunilor cu 20 … 50% care crează între amonte și aval o diferență de nivel de 0.6 … 1.2 m/s în cazul sitelor plane. Viteza pe conductele de aspirație nu trebuie să scadă sub 0. de regulă cilindrică.1 … 0. dintre care una este întotdeauna de rezervă.

Plutitori de la 0. cu distanţe între bare de 3 – 10 cm.2°C.1.1 max. pentru a evita antrenarea în priză a aluviunilor târâte de apă la partea de jos a albiei. 61 . din bare rotunde (ţeavă) sau profile.Cameră uscată. ** Blocarea barelor grătarelor cu zaiul se evită prin încălzirea grătarelor la t°C = t°C apă + 0. se formează în apa râului în condiții speciale de hapă.4. camera de manevră a vanelor şi pompelor de epuisment. În cazul în care nu se dispune de pompe cu ax vertical (care au motoarele montate pe platforma superioară).3 … 0. * La nivelurile mari în râu. fiecare fereastră are prevăzută o stavilă plană. Grătarele sunt de tip rar. Camera uscată poate fi suprimată în situațiile în care pentru cerința de apă și înălțimea de pompare sunt disponibile electro – pompe submersibile cu randamente satisfăcătoare. Condiții existente pe râu Zai * Viteza de trecere a apei prin grătar în m/s max.1°C).1 ÷ 0. şi se pot curăţa cu greble mecanice (la prizele mari) sau manual. În faţa prizei. 0. Grătarele trebuie să fie executate cu exactitate şi iarna se pot înlocui cu grătare din lemn sau se pot lua măsuri speciale pentru a se evita prinderea zaiului de barele metalice (încălzire bare grătar cu diferență de temperatură față de apă de min. manevrabilă de la suprafaţă. 0. se prevăd: camera de comandă. Nivelul planşeului se execută de obicei cu circa 0. În partea superioară a construcţiei. grătarele sunt rare. În cazul grătarelor fără curățire mecanică. Plutitori În cazul grătarelor cu curățire mecanică. se lucrează cu fereastra de sus. Tabel 2. se execută o pasarelă de acces a personalului pentru curăţarea grătarelor de la priză şi îndepărtarea plutitorilor şi gheţii. care adăposteşte pompele treapta I (care trimit apa de la sursă la staţia de tratare). cu asigurarea 1%. 0.7 m peste nivelul maxim al apelor râului.3 Observații Poate fi mărită dacă se iau măsuri speciale împotriva zaiului** și lama de apă peste grătar este de min. Vitezele de trecere a apei prin grătare. Admisia apei în priză se face prin două serii de ferestre –fereastre sub nivelul minim şi fereastre sub nivelul maxim. cu adoptarea unor măsuri importante de păstrare uscată a camerei. pot fi prevăzute pompe cu ax orizontal. Pentru dimensionarea ferestrelor prizei sunt recomandate vitezele de trecere a apei prin grătare specificate în tabelul 2.80 m.gheaţă în cristale fine. t°C apă și t°C aer. În faţa ferestrelor. Pentru închidere.1. camera motoarelor pompelor verticale şi sala transformatoarelor (dacă este cazul).6 Zai . 0.

măsurători hidraulice și electrice. iar parâmele vegetale. − asigurarea spațiilor pentru activitatea personalului de operare la utilajele montate pentru prelevarea și refularea apei brute (min. − scondrii metalici vor asigura legarea pontonului. − legătura la mal prin sisteme autoportante (≥ 2) care pot fi conductele de refulare ale pompelor. − stație de pompare amplasată în compartimentele pontonului. În realizarea captării plutitoare se impun următoarele condiționări: − pentru fiecare electro – pompă se va asigura aspirație independentă cu prelevarea apei din sursă la 1.25) formată din: − ambarcațiune (ponton) ancorată la mal printr-un sistem amovibil care va permite ridicarea și coborârea verticală odată cu variația nivelului apei în sursă. debitele și condițiile care pot să fie întâlnite pe râu: plutitori.2. tehnologic la toate nivelele. Instalația de manevrare și legare: − babalele vor fi amplasate în ambele borduri: în pupă și provă. 1.0 – 1.5 m în jurul fiecărui agregat). electro – pompele și conductele de refulare. gheață.2. − asigurarea ancorării ambarcațiunii pentru siguranța totală: mecanic. va funcționa unitar având: sisteme de izolare. Ambarcațiunea (pontonul) va fi considerată de clasă în conformitate cu prevederile navigației pe râul. Se vor prevede măsuri pentru: − accesul personalului de operare și verificare pe ambarcațiune și spațiile necesare acestui personal. Siguranța la avarie poate fi analizată. − protecția contra avariilor la ciocnirea cu vasele de transport. − ansamblul prelevării apei din sursă.3.25 – 1. fluviul sursă. vor fi executate din oțel sudat. 62 .3 Captări plutitoare Pentru râuri și fluvii cu variații mari de nivel și adâncimi de captare asigurate la malul concav se poate adopta soluția unei captări plutitoare (figura 2. interconectare. Prin proiect se va asigura mișcarea întregului ponton pe verticală între cotele minime ale nivelului sursei și cotele maxime prin articulații fixate la mal.25 m sub nivelul instantaneu. electric.

25 m 5 2 Figura 2. 5. 1 4 3 R 1. apărare de mal. Captare plutitoare – secțiune. zid de sprijin (ancoraj). electro – pompe. ambarcațiune (ponton). − construcția ambarcațiunii se va executa din tablă de oțel conform normelor navelor și ambarcațiunilor caracteristice râului/fluviului sursă. Se va executa la mal un sistem de fixare a sistemului de articulații sferice – conducte de refulare. 4. 1.25. 2. 3. IV variabil 2. conducte refulare cu articulație sferică la capătul dinspre mal.0 m 63 .− conductele de refulare independente de la fiecare pompă vor fi autoportante pe 25 – 30 m și vor asigura fixarea pontonului la mal prin articulații sferice care vor permite deplasarea verticală sus – jos și invers a pontonului. funcție de nivelul apei în fluviu. Se vor adopta măsuri pentru: − stabilizarea malurilor și albiei în zona amplasamentului cu perete de piatră și fundație pe masiv de anrocamente corespunzătoare adâncimilor maxime pe râu.1.0 .

• poziţia utilizatorului de apă faţă de lac: captare din lac. dacă acesta este amplasat amonte şi departe de baraj.4. Elementele care conduc la stabilirea soluţiei sunt: • tipul de construcție de barare a albiei. dar să poată preleva apa de calitatea cea mai bună existentă la un moment dat în lac.1 Priza în aval de baraj Se poate executa în forme şi la debite adecvate situației locale. • captări în lac.4 Captări din lacuri Priza de apă poate fi realizată în corpul barajului. • tipul de baraj şi simultaneitatea execuţiei barajului cu priza pentru folosinţe de apă. de forma celor descrise la râuri la care debitul regularizat prin lac are valori mult mai mari.2. • condiţiile raţionale de tratare a apei obţinute din lac.2. 2. 2. în general. în cazul în care lacul compensează folosinţa energetică.26). • utilizarea complexă a apei acumulate (de regulă.2 Prize în corpul barajului Sunt gândite şi executate odată cu barajul. în amonte.4. priza este de regula comună cu barajul (figura 2. în cazul în care lacul are ca principală folosinţă alimentarea cu apă sau când barajul este realizat pentru un lac de compensare a debitelor rezultate de la funcţionarea unor centrale hidroelectrice din amonte. pentru un consumator amplasat în aval. • captări în baraj sau în lac.3. astfel încât să nu pericliteze siguranţa în funcţionare a acestuia. • mărimea lacului.2. variaţia nivelului apei în lac.3. iar beneficiarul este departe de baraj. la stabilirea amplasamentului lacului se elaborează un plan de gestionare a resursei). • condiţiile reale de teren.3. în baraj sau aval. trebuie ţinut seama că barajele cu lacuri mari de acumulare sunt situate în zona de deal – munte. după executarea barajului priza poate fi numai în aval sau în lac. Sunt posibile următoarele tipuri de captări: • captări în curent liber.2. 64 . Dacă barajul este din beton. în aval de baraj sau în lac.

27) se recomandă când adâncimea și calitatea corespunzătoare a apei se găsește la distanță de mal.27. 65 .26.N m ax Pila Conducta otel N min Casa vane La statia de tratare Figura 2. Priza turn în lac. Captările cu turn (figura 2. Pasarela de acces N m ax G ratar Fereastra Stavila de inchidere a ferestrei N m in IV h g = 0. Captări în barajul cu contraforți.5 IV h depuneri La statia de tratare Figura 2. Captările cu turn se preferă în cazul când captarea nu se poate realiza cu criburi care să prezinte grad de siguranță corespunzător cerinței utilizatorului.

28).27). 2. spatiala Sorb Nivelul prognozat pentru acumularea de depuneri in lac Platforma de anrocamente (balast) Conducta de legatura Figura 2. Conducta de legătură (suficient de elastică dacă are lungime mare) se lansează prin plutire şi poate permite ridicarea prizei în caz de nevoie. o captare plutitoare.2.5 Captare cu baraj de derivație Se prevede atunci când nu se asigură adâncimea de apă pentru captare (Hmin < Hnec). Zona captării va fi balizată pentru a fi ferită de accesul plutitorilor şi uşor reperată pentru control. încât să nu fie deplasată de valuri într-o zonă în care valurile nu pun în mişcare depunerile de pe fund şi deteriora calitatea apei. Nmin.2. Se pot practica: o captare de tip turn (figura 2. când lacul este de adâncime mare şi cu un volum de apă important (figura 2.3. Se amplasează deasupra nivelului (apreciat) de colmatare şi sub nivelul minim al apei din lac (acoperire mai mare pentru a fi evitați plutitorii). Captare de fund în lac – schema generala de amplasare. iar nivelul lacului relativ constant.3. Captarea va fi amplasată la o asemenea adâncime.lac 1m Protectia sorbului Structura metalica de sustinere. se marchează şi zona de protecţie. dacă este cazul. Barajul de derivaţie (stăvilar) trebuie să asigure următoarele condiţii: − să fie stabil la acţiunea dinamică a apei. Captarea de fund este formată dintr-un sorb (pot fi prevăzute mai multe asemenea construcţii independente) protejat de o confecţie metalică stabilă de tip tetrapod. când alimentarea cu apă este sezonieră și condiţiile de iarnă nu sunt severe. o captare de fund. 2m IV IV 66 . când debitul captat este important.3 Captări în lac Se utilizează atunci când în amplasament nivelul apei este asigurat întotdeauna deasupra unor valori limită. Acest tip de captare este destinată mai ales prelevării apei din lacurile naturale.28.2.4.

a. 67 . − să permită evacuarea gheţurilor de primăvară. circulaţia peştilor sau alte folosinţe. − să asigure navigaţia. secţiune verticala prin pragul deversor. Q c a p ta t V2 G r a ta r V1 G a le r ie d e s p a la r e V3 VS S ta v ile d e s p a la r e Qs D is ip a to r d e e n e r g ie D is p o z itiv p e n tr u d ir ija r e a p lu tito r ilo r Qr A P ra g d e v e rs o r A C u le e S c a r a d e p e s ti a A C o ta m a lu lu i P r iz a Qc Qr - A VS B a ta rd o u S ta v ila s p a la r e S a lt h id r a u lic Qs .5 0 m R is b e r m a P a t a lu v io n a r P ra g d e ve rso r E ta n s a r e D is ip a to r b Figura 2. în caz de navigație se va analiza și soluția cu stavile.− să permită evacuarea debitelor mari fără a provoca inundaţii sau deteriorarea altor construcţii. b. − variaţia debitului râului şi aluviunilor transportate. − valoarea debitului de servitute/ ecologic. Forma captării depinde de: − mărimea debitului captat. s a lu b r ita te N m ax N iv e l in a lta t Ia N iv e l a p a .29. Captare cu baraj de derivaţie. vedere în plan. În figura 2.D e b it d e s e r v itu te . n a tu r a l ≥ 0 . raportul debit captat / debit râu. plutăritul. adâncimea stratului impermeabil. − posibilităţile de execuţie.29 este prezentată schema unei captări cu baraj de derivație cu priză laterală. înălţimea malurilor). − amplasamentul efectiv al prizei (natura albiei.

dacă se închide total sau parțial plecarea spre beneficiar (stavila V2) şi se deschide stavila V3. se poate asigura o circulaţie forţată cu o viteză mare (diferenţa de nivel amonte-aval este mare). grinzi de lemn sau metal). 0. dacă deschiderea totală este mare. 2. pentru evitarea antrenării plutitorilor mari şi a gheţii în sloiuri. 0. legătura construcției din albie cu malurile se face prin intermediul culeilor.3 m) sau o linie de buşteni legaţi articulat (care plutesc). spălarea acestora se poate face cu o golire secundară – de spălare.3-0. protejată cu un grătar contra plutitorilor. lângă baraj malurile trebuie să fie 68 . În pile. Vana/vanele de spălare vor fi totdeauna parțial deschise pentru evacuarea debitului de servitute/ecologic.1. Alte elemente care trebuie luate în considerație la realizarea unei captări de derivație: − corpul barajului deversor trebuie să îndeplinească condițiile de stabilitate la solicitările forțelor exterioare și contra afuierilor. cu deschiderea spre apă.Disipator de energie: − se execută atât în dreptul stavilelor de spălare. spălări în aval de construcţie. în confuzor vitezele apei sunt reduse. cât şi al barajului deversor. − lungimea lui va fi aleasă astfel ca la plecarea apei viteza să fie cel mult egală cu viteza de curgere naturală a apei. în scopul punerii la uscat a incintei pentru eventuale reparaţii. se amenajează un perete de lemn scufundat parţial (0. și priza are o formă de confuzor. ea se poate reduce cu ajutorul unor pile intermediare. viteza de trecere este redusă. care pot afecta curgerea pe canalul de legătură.5m) pentru a evita antrenarea aluviunilor mari în priză. înaintea nişei stavilei.Priza − este o deschidere în culee. − pentru a evita blocarea grătarului cu plutitori. se prevăd profile U înglobate în beton.3 m/s. − accesul apei poate fi închis cu stavile. spălări care ar putea periclita stabilitatea acesteia.1 – 0. − se prevede cu un prag (grătarul se aşează deasupra fundului albiei la min. pentru a se putea lansa batardoul (umplutură din elemente. în aval. se produc depuneri. La debite suficiente pe râu se poate funcționa cu vana V3 parţial deschisă – spălarea făcându-se continuu. − are rolul de a transforma energia apei dată de căderea concentrată la o limită care să nu producă eroziuni.

− în condiții favorabile lângă captare se poate prevedea și deznisipatorul.30. Captare tiroliză. În unele situaţii. care să reducă panta naturală a râului la o pantă de compensație. masivul de beton se execută sub forma unui prag de fund – cu grătar la nivelul fundului apei (grătarul este înclinat aval pentru a evita blocarea cu aluviuni mari). − la captările cu baraj de derivație se prevăd scări de pești care permit trecerea acestora din bieful aval spre bieful amonte. se spală mai ușor. 69 . acestea feresc barajul atât de acțiunea dinamică a unor aluviuni mari. cât și acumularea de aluviuni.6 Captare pe creasta pragului deversor Este o captare cu grătar pe creastă (figura 2. − pe râuri de munte cu caracter torențial. nisipul nu va produce dificultăți prin depunerea pe aducțiune.2. denumită și tiroliză.amenajate pentru a nu se produce inundații la ape mari având în vedere asigurările de debite și niveluri normate prin STAS 4273/1983 și STAS 4068-2/1987. la râuri cu caracter torenţial pentru debite mici. Captarea se aplică în zone de munte. se prevăd în amonte de barajul de captare două . 2.30).trei baraje din lemn și anrocamente (în cascade) pentru reținerea aluviunilor. G ra ta r Q m ax Q m in Qr Qc Qs G a le rie d e c a p ta re a p a D isip a to r R iz b e rm a Figura 2.3. care se adoptă în cazul în care debitul râului la ape mici este redus şi nu se poate asigura devierea prin captarea în mal.

şi în cazul în care fenomenele de îngheţ durează timp îndelungat. b. În această situaţie. Captarea sub albie (figura 2. iar exploatarea va pune probleme deosebite.2. Qr Nmin Nmax Qs Qc b.a) este aplicabilă la râurile cu pat aluvionar cu granulație medie sau mare. 70 . al cărui debit scade foarte mult în perioadele de iarnă şi vară.31.3. debitul pe râu este foarte redus iar iarna înghețul este sever.31. a. Pentru evitarea unor asemenea probleme. Construcţia transversală drenează apa și la un mal se execută un puț colector de unde apa este prelevată şi transportată. într-o zonă în care albia este bine dezvoltată şi are un pat de 2-3 m de aluviuni. o captare în albia râului va fi afectată. Qr – debit râu. captare cu galerie transversală pe fundul albiei. Este o captare pentru debite reduse (în general < 20 – 30 l/s) și reprezintă o soluție mai economică decât barajele de derivație. Captarea cu dren (figura 2.b) se adoptă în situaţia unor localităţi amplasate în zona colinară pentru care singura sursă de apă o constituie râul sau pârâul care izvorăşte de la cote înalte. a.2.7 Captări în condiții speciale (dren în mal.31. Qr Qs Tub perforat Qc Figura 2. dren (tub perforat pe suprafața laterală de deasupra diametrului amplasat sub fundul albie. Se poate așeza normal pe albie sau oblic pentru a mări lungimea de captare. Qc – debit captat. Aceaste captari se deosebesc de captarile de apă infiltrată prin mal sau sub fundul albiei (cu drenuri radiale). Captări sub fundul albiei. deoarece apa captată are tot caracteristicile unei ape de suprafaţă. și/sau sub albie) – se adoptă atunci când malurile albiei și/sau patul sunt formate din aluviuni permeabile. au fost imaginate şi executate captări sub fundul albiei. Qs – debit de servitute.

Filiera tehnologică generală a unei stații de tratare poate cuprinde procesele: 1) deznisipare – aplicabil pentru conținut MTS > 30% particule discrete.3.1 Obiectul stației de tratare Stația de tratare reprezintă ansamblul de construcții și instalații în care se desfășoară procese prin care se asigură corectarea calitații apei sursei pentru obținerea cerințelor utilizatorului privind calitatea apei. 5) limpezire prin decantare pentru reținerea suspensiilor coagulate. 3) pot fi by-passate temporar în funcție de calitatea apei sursei. 9) dezinfecție – neutralizare virusuri. 2) predecantare – aplicabil pentru TuAB > 500 oNTU. bacterii și asigurarea calității sanogene. Stații de tratare a apei 3. hidrogen sulfurat și carbon organic total. Orice filieră de tratare este însoțită de elemente necesare pentru asigurarea proceselor. se impune TuAD ≤ 4 oNTU. − reducerea conținutului de azotați. 6) limpezire prin filtrare pe strat de nisip pentru asigurarea unei turbidități ≤ 1o NTU. − reducerea conținutului de amoniu. 7) afinare – proces format din oxidare cu O3 (ozon) urmată de adsorbția pe CAG (cărbune activ granular) pentru reținerea micropoluanților. 2). Procesele 1). unde: TuAD – turbiditatea apei decantate în °NTU. 4) coagulare-floculare – se asigură destabilizarea particulelor coloidale prin tratare cu reactivi chimici și condițiile hidrochimice în vederea reținerii acestora. 8) corecție pH – încadrarea calității apei în zona neutră din punct de vedere al indicelor Langelier și Ryznar. Printre acestea se menționează: 71 . Alte filiere tehnologice de stații de tratare sunt particularizate pe tipuri de surse pentru: − procese de deferizare-demanganizare. − reducerea/creșterea durității apei. 3) pre-oxidarea – asigură protecția filierei la poluări accidentale și la variațiile calitative ale sursei.

− sisteme de spălare filtre rapide constituite din stații de pompe și suflante. − sisteme de recuperare a apei de la spălare filtre. În figura 3. floculanți. prepara și doza reactivii necesari proceselor de tratare (coagulanți. pentru monitorizarea și controlul proceselor de tratare și calitatea apei produse.1. a nămolului din decantoare și procesarea nămolurilor. AT – apă tratată). oxidare).pass AGENT O X ID A N T COAGULANT P O L IM E R TRATARE NAMOL A PA RECU PERATA RECU PERARE APE T E H N O L O G IC E PRE O X ID A R E COAGULARE FLOCULARE DECANTARE F IL T R A R E R A P ID A P E N IS IP AGENT O X ID A N T A PA D E V A R SAU SO DA AGENT D E Z IN F E C T A N T P O S T O X ID A R E F IL T R A R E C A G (A D S O R B T IE ) AT C O R E C T IE p H D E Z IN F E C T IE Figura 3. AB D E Z N IS IP A R E PRE . agenți dezinfectanți. − sisteme de control și automatizarea funcționării procesului. Schema generală a unei staţii de tratare (AB – apă brută.1 se prezintă schema generală a unei stații de tratare. 72 . − sistem propriu de alimentare cu apă și canalizare. − laborator.D ECA NTA RE by . cu rolul de a stoca.− stația de reactivi chimici. corecție pH.

acestea vor lua în considerație criteriile 73 . C3. − prognoza variației calității apei sursei pentru o perioadă de 10 – 15 ani corelată cu posibilitatea introducerii sau retehnologizării unor procese existente.2 Criterii de alegere a filierei tehnologice a stației de tratare C1.3. C2. aceste tipuri de încercări sunt obligatorii pentru debite necesare unei populații peste 200 000 locuitori. Criterii tehnice Adoptarea deciziilor privind alegerea unei filiere pentru o uzină de producție a apei potabile trebuie să aibe la bază: − concluziile studiilor sistematice asupra sursei: hidrochimice. − încercări experimantale “in situ” pe instalații pilot care să simuleze procesele tehnologice din filiera care se va adopta. − asigurarea echilibrului calciu – carbonic din punct de vedere al caracterului încrustrat sau agresiv al apei pe baza unei analize aprofundate a reactivilor de coagulare – floculare și a necesității obiective a prevederii sistemelor care să realizeze corectarea indicatorului pH. oxidare și adsorbție se impun pentru evitarea scoaterii din funcțiune a uzinelor. microbiologice sau radioactive. Criterii economice Adoptarea oricărei scheme tehnologice pentru o stație de tratare va avea la bază realizarea a minimum două opțiuni de surse disponibile. − încercări experimentale și simulări privind modificările de calitate a apei produse în sistemul de distribuție al utilizatorului. Cele mai importante dintre acestea se referă la: − operarea la poluări accidentale ale sursei cu substanțe toxice. biologice și bacteriologice pe o perioadă cât mai îndelungată (min. Criterii de fiabilitate În adoptarea oricărei filiere de tratare se impune prevederea unor procese și sisteme care pot funcționa temporar pentru siguranța calității apei produse. în aceste situații sistemele de poldere. − asigurarea biostabilității apei impune prevederea controlului strict al pH-ului de coagulare – floculare și afinarea în avalul filierei. 1 an).

crt. Benzina cu plumb.1-dicloretilen 0.005 0.005 0. Solvenți și sub-produșii lor de Cancer degradare. − calitatea apei cerută de utilizator. C2.A. costurile de operare și vor fi comparate pe bază de indicatori specifici: Lei/m3 apă produsă. Efecte adverse ale diferiților compuși chimici asupra sănătății umane. insecticide. Tabelul 3.075 0. pigmenți. 74 .. − siguranța proceselor de tratare în asigurarea calității apei produse. pesticide. precum şi de costurile de investiţie şi operare implicate.C1. (mg/l) 4. Fluoroze ale scheletului și dentitiei industria aluminiului. parfumuri. variații de calitate. boli de ficat și de rinichi vopseluri. Mase plastice. Factorii care trebuie luați în considerare la selectarea proceselor de tratare sunt: − calitatea apei sursei. îngrășăminte. indice de tratabilitate. de suprafață). kWh/m3 apă. − nivelul tehnologic disponibil.2-dicloretan 1.1 Compuși chimici cu efecte asupra sănătății umane O serie de compuși prezenți în sursele de apă pot genera în anumite concentrații efecte adverse asupra sănătății umane. reactivi de tratare a apei. 3. industria de mase plastice. − compatibilitatea cu mediul înconjurător. 1 Compus Fluoruri C.0 Efecte asupra sănățătii umane Sursa de contaminare 2 3 4 5 6 Benzen Tetraclorură de carbon p-diclorbenzen 1. în funcție de sursa de apă (subterană. Anumite alimente.1. evoluție în timp. în conjuncţie cu prevederile standardelor şi normativelor. gaze. Cancer vopseluri.007 Resurse naturale.005 0. Cancer medicamente. În tabelul următor se prezintă compușii chimici și efectele acestora asupra sănătății umane și sursele de contaminare.1. Cancer Deodoranți. Elementele determinante sunt diferite pentru fiecare sursă de apă iar alegerea proceselor de tratare este o funcţie de calitatea apei cerută de consumator.1 Studii hidrochimice și de tratabilitate pentru apa sursei Proiectarea stațiilor de tratare apă potabilă trebuie să aibă la baza studii hidrochimice și de tratabilitate. Cancer. 3. mărimea stației de tratare referitor la numărul de persoane afectate.2.M. − costuri de investiție și de operare. Nr. costurile de investiție. vopseluri.2.

cerneluri. Boli ale sistemului nervos și Solvenți pentru degresarea 33 Clorbenzen 0. Fecale umane și animale. textile. 22 Azotați 10 Methemoglobimie depozite naturale. Fecale umane și animale. 34 2. crt.05 Boli ale ficatului cărbunilor și uleiurilor depozitate. efecte ale sistemului Polimeri utilizați în tratarea apei și 25 Acrilamida FST nervos epurarea apelor uzate.4-D 0. Fecale umane și animale. Boli ale sistemului nervos 27 Aldicarb alte legume. rinichi și ale 20 Crom (total) 0. cercetare În curs de 28 Aldicarb sulfonat Biodegradarea aldicarbului. baterii.002 FST FST absent FST FST FST FST 7 MFL Efecte asupra sănățătii umane Cancer Boli de ficat și ale sistemului nervos Cancer Gastroenterita Legionelloza Indică prezența organismelor patogene gastroenterice Gastroenterita Indică prezența organismelor patogene gastroenterice Interferă cu dezinfecția Gastroenterita Cancer Sursa de contaminare Textile. Deșeuri animale. În curs de Insecticide pentru bumbac.A. vopseluri. Depozite naturale. Notații: CM – concentrația maximă. Boli ale rinichilor și ale sistemului Depozite naturale. soia. sistemului reproductiv 32 Clordan 0.M.005 0. minerit. arderea 24 Seleniu 0. adezivi și degresanți pentru metale. baterii. cărbune. fose septice.002 Cancer Erbicide pentru porumb. Conducte de PVC. pigmenți. cercetare Boli ale sistemului nervos și ale 31 Carbofuran 0. porumb. cartofi. pigmenți. Ape naturale. 23 Azotiți 1 Methemoglobimie Din conversia azotaților.1.1-tricloretan Clorură de vinil Giardia lamblia Legionella Coliformi totali Escherichia coli Coliformi fecali Turbiditate Viruși Fibre azbest (>10 µm) C. aerosoli. 19 Cadmiu 0.002 nervos comutatoare.005 Boli ale rinichilor depozite naturale. placare Boli de ficat. 21 Mercur (anorganic) 0. Boli ale sistemului nervos cercetare În curs de 29 Aldicarb sulfoxid Boli ale sistemului nervos Biodegradarea aldicarbului. Coloizi minerali sau organici Fecale umane si animale Conducte de azbociment. FST – funcție de schema de tratare. 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Compus Tricloretilenă 1. Erbicide pentru gâsu. MFL – milioane fibre la litru 75 . Adezivi.1 sistemului circulator electrolitică.04 Erbicide pentru porumb și bumbac. minerit.1 ficatului metalelor. solvenți.2 0. Conducte galvanizate corodate. se pot dezvolta în sistemele de încălzire. canalizări.002 Cancer Insecticid pentru termite. vopseluri. îngrășăminte. 26 Alaclor 0. Fecale umane și animale. (mg/l) 0. Cancer.Nr.07 Boli ale ficatului și rinichilor gazon. Depozite naturale. degresanți pentru metale. cercetare În curs de 30 Atrazina Tumori ale glandei mamare Erbicide pentru porumb. rășini 18 Bariu 2 Boli ale sistemului circulator epoxidice. Depozite naturale.

Insecticide.0002 0. rinichiului și sistemului nervos Cancer si boli ale ficatului și rinichilor Cancer Boli ale ficatului și sistemului nervos Cancer Boli ale ficatului.2 nervos plastice. 55 Plumb FST instalații. Electrice. reziduuri din turnurile de răcire. rinichilor și sistemului nervos Cancer Cancer Cancer Boli ale ficatului. bumbac. Conservanți pentru lemn. Subproduși de rafinare ai benzinei. componente pentru curățarea motoarelor. Insecticide utilizate contra dăunătorilor din fermele de vite. legume. rinichilor și sistemului nervos Cancer Boli ale ficatului. 54 Xilen (total) 10 vopseluri.005 1 0. minerit. instalații. Plastic.00005 FST 0. solvenți. Erbicide. oțel.M.0005 0. sistemului nervos și sistemului circulator Cancer Boli ale ficatului și rinichilor Boli ale ficatului. Depozite naturale sau industriale. industria de 58 Beriliu 0.05 Solvenți industriali. boli ale ficatului. 35 Compus o-Diclorbenzen C. Aditivi pentru benzină.6 Efecte asupra sănățătii umane Boli ale ficatului. aerospațiale. cerneluri. detergenți.1 0. (mg/l) 0. crt. animale de casă. rinichilor sistemului nervos și sistemului circulator Boli ale ficatului. Biodegradarea heptaclorului. 36 cis-1. 57 Antimoniu 0. rășini epoxidice. aliaje. industria farmaceutică. vite.Nr. rășini. Depozitarea incorectă a solvenților.07 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 trans-1.04 0.004 Boli ale oaselor și plămânilor aparate.00005 0. ceramică. solvenți industriali Reactivi pentru tratarea apei. Solvenți industriali.0002 0. ananas. livezi de pomi fructiferi. erbicide. rinichilor. reziduuri chimice. reziduuri chimice. solvenți.2-Dicloretilen 0.0004 0. materiale 59 Cianuri 0. cauciuc. Afecțiuni ale tiroidei și sistemului Electroplacare. FST – funcție de schema de tratare. Insecticide pentru fructe.003 0. îngrășăminte. Stingătoare de incendiu.001 0. Erbicide.5-TP 0.1 0. rinichiului.4. Depozite naturale sau industriale. scurgeri din gropi de gunoi orășenești.0002 0. MFL – milioane fibre la litru 76 . insecticide. rinichilor și sistemului nervos Boli ale rinichilor și sistemului nervos Sursa de contaminare Vopseluri.7 0. Notații: CM – concentrația maximă.2-diclorpropan Epiclorhidrina Etilbenzen Etilen dibromit Heptaclor Heptaclor epoxid Lindan Metoxiclor Pentaclorofenol PCBs Stiren Tetracloretilen Toluen Toxafen 2. artificii.006 Cancer electronice. 56 Cupru FST Iritații gastrointestinale conservanți pentru lemn.A. Benzina. sistemului nervos Tulburari de crestere. Insecticide contra termitelor utilizate în cultura porumbului. Uleiuri refrigerente pentru transformatori electrici.2-Dicloretilen Dibromclorpropan 1. erbicide. rinichilor sistemului nervos și sistemului circulator Cancer Boli ale ficatului. Benzina cu plumb. rinichilor și ssngelui Boli ale ficatului. Erbicide pentru soia.

Nr. sticlă. 20 pCi/l Cancer osos Depozite naturale.1.2-Tricloretan Emitatori Beta / foton (I) Emitatori Alfa (I) Emitatori Alfa (P) Radiu 226+228 (I) Radiu 226 (P) Radiu 228 (P) Uraniu Bromați C. industria chimică. deșeuri din industria chimică. 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 Compus Nichel Thaliu Adipat (di(2-etilhexil)) Dalapon Diclormetan Dinoseb Diquant Dioxina Endothal Endrin Glifosat Hexaclorbenzen Hexachlorciclopentadiena Oxamil (vidat) PAHs (benzo(a)-piren) Ftalat (di(2-etilhexil) Picloram Simazina 1. Erbicide pentru plante lemnoase.002 0. (mg/l) În curs de cercetare 0. rinichilor și afecțiuni cardiace Boli ale ficatului si rinichilor Cancer Boli ale rinichilor și stomacului Boli ale rinichilor Cancer Cancer Boli ale rinichiului și ficatului Cancer Boli ale ficatului si rinichilor Boli ale rinichilor. aliaje. 20 pCi/l Cancer osos Depozite naturale. Industria de erbicide.02 Cancer Depozite naturale. cartofi si roșii.0 Neurotoxicitate Sub-produs al dioxidului de clor. Erbicide pentru sisteme acvatice. Insecticide pentru mere. Erbicide pentru iarbă și gazon.01 Cancer Sub-produs al ozonului.2. Notații: CM – concentrația maximă.0002 0.005 0. ficatului și sistemului nervos Cancer Cancer Cancer Sursa de contaminare Aliaje metalice. Cauciuc sintetic. electroplacare. cafea. impurități în erbicide.005 4 mrem/an 15 pCi/l 15 pCi/l 5 pCi/l Cancer osos Depozite naturale. Solventi în cauciuc. industria de coloranți. îmbrăcăminți pentru alimente. boli ale ficatului. Depozite naturale. Electronice. fasole. Vezi Cancer.2 0.07 0. Produs intermediar în industria pesticidelor. medicamente. Depozite naturale. Arderea substanțelor organice. alți produși organici. rinichilor Cancer Boli ale ficatului. porumb. rinichilor și afecțiuni gastrointestinale Boli ale ficatului. vulcani.002 0.001 0.05 0.004 0.M. drumuri. Vopseluri.006 0. sisteme acvatice. Subproduși ai industriei de pesticide. MFL – milioane fibre la litru 77 . PVC și alte materiale plastice.4-Triclorbenzen 1. 0. 0. Depozite naturale sau artificiale.4 0. Insecticide. gazon. rinichilor 88 Bromdiclormetan Sub-produs al clorului. Erbicide pentru pomi fructiferi. FST – funcție de schema de tratare. 0. sisteme acvatice naturale. căi ferate.002 0. combustibili fosili.007 0. crt.7 0. solvent.5 0. Erbicide pentru porumb. Erbicide pentru porumb. Erbicide pentru iarbă. ficatului creierului si intestinelor Scade greutatea corporală Boli ale ficatului și rinichilor Cancer Boli ale tiroidei și organelor reproductive Boli ale ficatului. degresanți pentru metal. Subprodus din industria chimică.02 3x10 -8 Efecte asupra sănățătii umane Boli de inima și ale ficatului Boli ale rinichilor. baterii.2 0.A. TTHM și sistemului reproductiv 89 Clorită 1.

2. 97 Sulfați 500 Diaree Depozite naturale. rinichilor și sistemului Sub-produs al clorului. MFL – milioane fibre la litru. crt.M. splinei Sub-produs al clorului. ficatului. Eficiența acestora va fi determinată pe baza studiilor de tratabilitate.08 Cancer Sub-produs al clorului. Alegerea oxidanților va ține seama de concentrația de materii organice a apei brute și potențialul de formare a subprodușilor de dezinfecție. • tehnologia de limpezire (decantare sau flotație) și parametrii tehnologici pentru toate treptele de oxidare din filiera de tratare. Se va estima potențialul de formare a subprodușilor pentru fiecare oxidant introdus în schema de tratare. (mg/l) Vezi TTHM Vezi TTHM Vezi HAA5 0. reproductiv Cancer. Boli ale ficatului.Nr. și sistemului reproductiv Boli ale sistemului nervos. • tipul de coagulant. si afectiuni de dezvoltare Trihalometani Total 0.A. doze necesare. rinichilor Sub-produs al clorului. Notații: CM – concentrația maximă. boli ale ficatului. 90 91 92 93 94 95 Compus Cloroform Dibromoclormetan Acid dicloracetic Acid haloacetic (HAA5) Acid tricloracetic C. FST – funcție de schema de tratare. boli ale sistemului Sub-produs al clorului. doze necesare și timp de contact pentru preoxidare. 3. • doze de ozon necesare în procesul de post-oxidare și timp de contact. 78 . (TTHM) 96 Cryptosporidium FST Boli gastroenterice Fecale umane și animale.06 Vezi HAA5 Efecte asupra sănățătii umane Sursa de contaminare Cancer.2 Conținutul studiilor de tratabilitate Încadrarea în una din categoriile de calitate conform NTPA 013/2002 – “Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare ” conduce la decizia de adoptare a proceselor de tratare aplicabile sursei. Acestea trebuie sa furnizeze următoarele informații: • tipul de oxidant.1. rinichilor. reproductiv Cancer Sub-produs al clorului.

Nr crt Denumire Formula Forma de prezentare Densitate vrac (g/cm3) cuzuale (%) Densitate la diferite concentratii (g/cm3) 5% .415 10% .84 1.82 25% .2 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei.13 2.057 2. 8.84 Doze uzuale (g/m3) Utilizare 1.5 5 – 15 5 .0 1.1.2.1.81 25% . substanțelor organice oxidate în prealabil.16 20% .28 1.105 15% .3 1.333 5% -0.4.05 10% .405 10% .5.5 15 .0.100 5 .3. 5.0.91 35% .1.34 30% .3.97 5 – 30 20 – 80 Procese de coagulare floculare 2.85 15% .10 5 – 10 0.1.85 5% . Sulfat feric Fe2(SO4)3 x 9H2O solid lichid – soluție concentrație 42% 1.3.03 1.1-1 5% 0.5 1.3.1. Sulfat de aluminiu Al2(SO4)3 x 18 H2O solid sub formă granulară sau placi de culoare albă.19 0.49 45% .4. Clorura ferică FeCl3 x 6H2O solid lichid brun roșcat: soluție de concentrație 35-45% 1. 6.42 35 5 – 15 Procese de coagulare floculare 3.4. 7.29 30% . Polimeri Var Hidroxid de sodiu (Soda) Carbonat de sodiu Hipoclorit de sodiu Acid sulfuric Acid clorhidric Ca(OH)2 NaOH Na2CO3 NaClO H2SO4 HCl solid (granular) emulsie solid – pulbere de culoare albă lichid solid: fulgi de culoare albă solid .2 – 1.5 10 .1.1.2.0.2.1.3 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei Tabel 3.20 Procese de coagulare floculare 4.1.41 30% .53 40% .84 15% . lichid: soluție de diferite concentrații 0.76 40% .16 % 48-50% 25 – 30 95 37 0.315 20% .07 35% .15 Procese de floculare Corecție pH Corecție pH Corecție pH OxidareDezinfecțe Corecție pH Corecție pH Cărbune activ • Obiectv Procesul este asigurat prin utilizarea cărbunelui activ sub formă de pudră (PAC) sau granular (CAG). 10.17 45% . substanțelor toxice. 9. 79 .2.5 – 1.226 25% .65 1. substanțelor care dau gust/miros/culoare.1.32 20% . Obiectivul urmărit în stațiile de tratare: adsorția micropoluanților.01-0.1.pulbere de culoare albă lichid gălbui: soluție de concentrație 11-16 %Cl2 lichid lichid gălbui 0.

Densitatea particulei se determină în mod uzual cu mercur la presiunea atmosferică (mercurul umple spațiile goale din particula de cărbune activ. − mărimea particulelor. Pentru reducerea cantității de cenușă. Valorile uzuale sunt în gama 0. − densitatea reală. − volumul și distribuția după mărimea porilor. Densitatea particulei reprezintă densitatea unei particule singulare.74 – 0. conținutul de cenușă variază între 3 și 10%. − duritatea. Densitatea în vrac sau densitatea aparentă reprezintă greutatea cărbunelui activ uscat raportată la volumul pe care acesta îl ocupa. Se determină greutatea înainte și după uscare și răcire în exicator. • Umiditatea Umiditatea se determină prin uscarea în cuptor timp de 3 ore a unei cantități de 5 sau 10 g de cărbune activ la temperatura 150 o C.30 mg/l pentru cărbune activ fabricat din lemn.80 g/ml. Volumul pe care se bazează include volumul porilor precum și volumul materialului. printre care se menționează: − densitatea în vrac sau densitatea aparentă. 80 . − umiditatea. − densitatea particulei.5 – 0. dar nu umple porii). respectiv 0. Aceasta se determină prin umplerea unui cilindru cu volumul de 100 ml cu cărbune prin cadere liberă dintr-o mașină vibratoare și cântărirea volumului respectiv. • Densitatea Sunt mai multe tipuri de densități care se analizează.Printre proprietățile principale ale cărbunelui activ se enumeră: − conținutul de cenușă. Valorile uzuale sunt în gama 0. Uzual.6 g/ml pentru cărbune activ fabricat din cărbune mineral. se poate utiliza spălarea cu acid.24 – 0. • Conținutul de cenușă Conținutul în cenușă este reprezentat de reziduul obținut prin calcinarea la temperatura de 954o C timp de 3 ore în aer. − densitatea.

150 0. 8/30. 12/20.Densitatea reală sau densitatea scheletului este cea determinată numai pe materialul (cărbunele) propriu-zis.175 0.65 1.3 se prezintă caracteristicile sitelor utilizate în sistemul american. 12/30.40 1. Cărbunele activ pudră se încadrează de obicei la sitele 100/325.701 0.70 3.495 0.17 0.33 2. 10/30.043 Valorile uzuale ale mărimii particulelor de cărbune activ granular sunt: 8/20 (granulele trec prin sita 8 și sunt reținute pe sita 20). Tabelul 3. Valorile uzuale sunt în gama 2.833 0. • Mărimea particulelor Aceasta se determină prin cernerea a 100 sau 200 g de cărbune printr-un sistem de site mecanice timp de 10 minute după care se cântăresc reținerile pe fiecare sită în parte.295 0.36 1. 81 .074 0. 12/40 si 20/50.3. În tabelul 3. Pentru determinarea acesteia se utilizează uzual o metodă de înlocuire cu heliu (heliul intră practic în toți porii materialului).1 – 2.2 g/ml. Caracteristicile sitelor.589 0. Numărul sitei 4 6 8 12 14 16 18 20 25 30 35 40 45 50 60 80 100 200 325 Deschiderea ochiurilor sitei (mm) 4.246 0.0991 0.351 0.417 0.

Pentru adsorbția gazelor sunt necesari pori cu dimensiuni reduse (< 10 Å). Indicele de abraziune este reducerea diametrului mediu al particulelor care apare în testul descris anterior exprimată ca un procent din diametrul mediu inițial. Valorile uzuale sunt de ordinul 0. 82 . Distribuția dupa mărime a porilor este un parametru de alegere a cărbunelui activ. respectiv 2. de forme și mărimi diferite. Diametrul mediu al particulelor este calculat dintr-o distribuție a mărimii sitelor prin multiplicarea fracțiunilor de greutate reținute pe fiecare sită cu valoarea medie a ochiurilor sitei pe care cărbunele a fost reținut și cu sita imediat de dinainte (mai mare) și însumarea acestor fracțiuni.2 ml/g pentru cărbune activ fabricat din cărbuni minerali. Prin metode bine stabilite (de exemplu determinarea volumului de mercur care poate fi forțat să intre în pori ca o funcție de presiune) este posibil să se determine volumul porilor de o anumită dimensiune.5 ml/g pentru cărbune activ fabricat din lemn. Dimensiunile porilor sunt uzual între 10 Å și 100. Astfel. Valorile uzuale ale indicelui de abraziune sunt 65 – 80% (practic 70 – 75%). • Volumul și distribuția după mărime a porilor Volumul porilor reprezintă volumul total al porilor din particula de cărbune activ granular raportat la greutate. Cărbunele este cernut pe o sită care are ochiurile mai mici de două ori decât ochiurile minime rezultate prin cernerea inițială. Acest parametru este exprimat ca o funcție cumulativă a volumului porilor de raza porilor. Procedura de determinare a durității cărbunilor activi presupune cernerea acestora urmată de agitarea cărbunelui într-un recipient alături de bile de oțel inoxidabil. Volumul total al porilor poate fi determinat printr-un test de adsorbție cu azot desfășurate astfel încât azotul condensat să intre în totalitate în porii cărbunelui.8 – 1. Distribuția după mărime a porilor depinde de tipul de material utilizat și de metoda și de durata procesului de activare.000 Å (1 Å = 10-10 m). Cărbunele activ conține o structură complexa de pori.• Duritatea Abilitatea cărbunelui activ de a rezista la abraziune este unul dintre parametrii cei mai importanți.2 – 2. Porii au de obicei o geometrie neregulată și sunt interconectați. pentru reținerea compușilor care dau culoare este necesar un cărbune cu pori mari (> 20 Å). Indicele de duritate este exprimat ca procentul de greutate reținut pe această sită. Figura urmatoare prezintă o distribuție tipică.

/minut) timp de 10 – 15 min. După oprirea agitatorului.0.2. Procedeul de stabilire a dozelor de reactivi este cunoscut sub denumirea de procedeu Jartest.1 Metodologia de efectuare a testelor de coagulare – floculare de laborator Alegerea reactivilor de coagulare-floculare se realizează în urma testelor de laborator.1. cc/g 0. După sedimentare se recoltează probe de supernatant prin sifonare sau cu ajutorul unei pipete de 25 ml pe care se efectuează cel putin următoarele determinări: turbiditate. pH.6 0.5 0. 3. paharele se lasă să sedimenteze timp de 20 – 30 de minute. corespunzătoare unor doze prestabilite. Agitarea lentă permite aglomerarea suspensiilor coagulate în flocoane mai mari.2 0.1 0. stabilindu-se tipul şi cantitatea necesară de coagulant care conduc la cea mai bună limpezire a apei. Angstromi Figura 3.4.2.3 0. precum și condițiile de coagulare necesare (pH)./minut) şi apoi se continuă cu o turaţie redusă (20 – 60 rot.0 10 20 50 100 200 500 1000 Diametrul porilor. Distribuția volumului cumulativ al porilor. Dispozitivele utilizate sunt constituite din agitatoare mecanice montate pe suporturi pentru 5-8 pahare (uzual 6) de 1 dm3 capacitate. Procedeul constă în introducerea apei de studiat bine omogenizată (apa brută) în fiecare pahar.4 Determinarea dozelor de reactivi de coagulare utilizați în tratarea apei Alegerea reactivilor de coagulare și a adjuvanților este necesar să se realizeze pe baza testelor de coagulare la nivel de laborator (jar test). indice de 83 . Se realizează un amestec rapid (250 – 400 rot.2. și adăugarea în fiecare a unor cantităţi cunoscute de soluţie.1.4 0. 3.7 Volumul cumulativ al porilor. uşor sedimentabile. Se amestecă probele prin pornirea agitatorului.

• Materiale analitice: − pH-metru. − reactivi şi sticlărie pentru măsurarea indicelui de KMnO4 . − pahare Berzelius cu capacitatea de 1 litru. și timer. Prepararea coagulanţilor Se prepară o soluţie diluată de concentraţie 10 g/l. • Materiale de prelevare a apei brute: − găleată de 10 – 15 litri. − materiale de laborator pentru prepararea soluţiei diluate de coagulant de concentraţie 10 g/l. • Materiale de prelevare a supernatantului: Înălţimea de prelevare fiind stabilită între 5 şi 6 cm sub nivelul superior al apei al fiecărui vas se pot recomanda diferite aparate de prelevare: − seringi de 100 ml cu racord de prelungire. − cilindru gradat de 1 litru. − turbidimetru. − vase realizate cu ştuţuri pe peretele recipientului la 5 – 6 cm sub nivelul apei. 10 g/l introdusă într-un litru de apă brută de analizat corespunde la o doză de tratare de 10 mg/l sau 10 g/m3). permiţând prelevarea apei prin gravitaţie.permanganat. − agitatoare cu palete plate plasate toate la aceeaşi înălţime. Această concentraţie a fost aleasă în vederea facilitării luării probelor şi efectuării calculelor (1ml de soluţie diluată. − pahare Berzelius (de la 250 la 300 ml) spălate şi uscate în prealabil în vederea analizelor ulterioare. 84 . Pentru a evita degradarea soluţiilor diluate de coagulant se recomandă utilizarea acestora numai în ziua preparării lor. permiţând prelevarea sub nivelul apei prin aspirare. echipate cu robineţi. exprimată în produs tehnic comercial. Materiale necesare: • Floculator de laborator clasic cuprinzând: − 4 până la 6 posturi de agitare cu viteză reglabilă de la 15 la 400 rot/min.

se îndepărtează agitatoarele şi se porneşte cronometrul pentru faza de sedimentare (15 – 30 min. • se opreşte agitarea. indicelui de permanganat.Mod de lucru Se prelevează volumul necesar de apă brută (~ 10 dm3) pentru efectuarea tuturor testelor prevăzute. Interpretarea rezultatelor Interpretarea are drept scop determinarea tipului și dozei de coagulant care conduce la cele mai bune eficiențe de reducere a turbidității și încărcării organice și a dozei optime./min. • se reduce viteza de agitare la 20 – 60 rot. • se umple fiecare vas cu 1 litru de apă brută măsurată cu cilindrul gradat. • indicele de permanganat. • se omogenizează apa brută înainte de umplerea fiecărui vas. stabilind graficele de variaţie a următorilor parametrii în funcţie de doza de coagulant folosită. pH-ului. • se adaugă în fiecare pahar doza de coagulant dorită cu ajutorul seringilor sau pipetelor în zona de turbulență maximă (adaosul de coagulant înaintea pornirii agitatoarelor va conduce la reacția punctuală și la reducerea eficienței de coagulare). evitând agitarea supernatantului. de la 5 – 6 cm sub nivelul liber al apei pentru determinarea turbidității. pentru fiecare din reactivii utilizati: • turbiditatea. • se menţine agitarea lentă timp de 15 – 20 minute. avându-se în vedere ca temperatura apei să rămână cea din mediul natural. fie cu seringile. • se umplu seringile sau pipetele cu dozele dorite de reactiv de coagulare. Probele de apă decantată recoltate se omogenizează bine inainte de a trece la orice fel de analiză. Această operaţie se efectuează fie prin sifonare. 85 . • evoluţia pH-ului.). • se menţine agitarea rapidă timp de 1 – 3 minute. • se recoltează din fiecare vas 100 până la 200 ml de apă decantată. • se reglează agitarea rapidă între 250 şi 400 rot/min.

2 – 0. respectiv hidroxid de aluminiu. se notează cantitatea de acid consumat.5 – 6. Testele privind utilizarea polimerilor în procesul de coagulare floculare au la baza aceeași metodologie cu mențiunea că dozele de polimer (0.2 %). • se adaugă cantități de acid în proba de apă brută (1dm3) astfel încât pH-ul să se reducă cu 0.05 – 0.De asemenea. Concentrațiile acestora se vor corela cu pH-ul de coagulare.3 unități și se agită bine. Adaosul polimerului în același timp cu coagulantul nu permite formarea microflocoanelor conducând la eficiențe reduse de coagulare-floculare.1%).2 Determinarea dozelor necesare de acid sulfuric. a polimerului. a oxidanților și determinarea dozelor optime.05 – 0.4. pentru fiecare dintre reactivii analizați sunt necesare determinări de metal rezidual în supernatant. Reducerea pH-ului se realizează cu acid sulfuric în cazul utilizării sulfatului de aluminiu ca reactiv de coagulare. • se efectuează teste de coagulare – floculare pentru mai multe valori ale pH-ului cuprinse între pH-ul natural al apei și pH = 5. 86 .2 mg/l) se vor adăuga la dozele optime de reactiv de coagulare în ultimele 10 – 20 secunde de agitare rapidă.2 ml în cazul în care se utilizează soluții de concentrație 0. După selectarea reactivului de coagulare. respectiv cu acid clorhidric în cazul utilizării clorurii ferice ca reactiv de coagulare. • se continuă adaosul de acid respectiv agitarea până la obținerea valorii dorite a pH-ului. adaosul de polimer în perioada agitării lente nu permite dispersarea acestuia în masa de apă dată fiind și vâscozitatea acestuia și volumele mici introduse (0. 3. testele de tratabilitate se vor efectua la nivel de instalație pilot astfel încât să fie posibilă determinarea globală a eficienței de tratare.2. Trebuie acordata atenție deosebită dizolvării complete a polimerului urmându-se instrucțiunile de dizolvare din fișa tehnică a acestuia.1. respectiv acid clorhidric În vederea creșterii eficiențelor de reținere a încărcării organice în procesul de coagulare este necesară ajustarea pH-ului în sensul reducerii acestuia. în sensul că acesta trebuie să fie în domeniul de solubilitate minimă a hidroxidului aferent coagulantului utilizat: hidroxid de fier. Doza de acid pentru reducerea pH-ului se determină astfel: • se prepară o soluție diluată de acid (1% .

• alcalinitatea totală. 3.4. pHs. pe scala din dreapta se va citi constanta de temperatură. Apele cu pH mai mare decât pH-ul de saturaţie (indice Langelier pozitiv) sunt suprasaturate cu carbonat de calciu şi au tendinţa să depună cruste. Pentru a determina aceşti indici este necesar să se determine prin analiză următorii indicatori fizico-chimici: • pH-ul iniţial al apei de analizat. iar apele cu pH mai mic decât pH-ul de saturaţie sunt nesaturate şi vor fi agresive. se notează valoarea corespunzătoare de pe scala din stânga.1. Un alt indice care ajută la aprecierea caracterului agresiv al apei este indicele Ryznar. Cel mai cunoscut este indicele Langelier (IL) care este definit ca diferenţa între pH-ul apei şi pH-ul de saturaţie al acesteia. astfel: • se ridică o verticală din punctul corespunzător conţinutului de calciu până în punctul în care intersectează dreapta pCa. • reziduu fix (1050C) în mg/l.3 Determinarea caracterului coroziv al apei și a dozelor de reactivi pentru echilibrarea pH-ului Apa tratată are caracter coroziv în cele mai multe cazuri. Cu aceste date. 87 . • se ridică o verticală din punctul corespunzător alcalinităţii până ce intersectează dreapta pAlc. Estimarea caracterului coroziv se poate realiza prin determinarea indicilor Langelier sau Ryznar. • temperatura. • din punctul corespunzător reziduului fix se ridică o verticală până la intersecţia cu curba corespunzătoare temperaturii de lucru.2. exprimată în mg/l CaCO3.• pH-ul optim de coagulare va fi cel la care are loc reducerea încărcării organice cu cea mai mare eficiență. exprimat în mg/l CaCO3. • conţinutul de calciu. acesta fiind pH-ul la care apa având aceeaşi alcalinitate şi aceeaşi concentraţie de calciu ar fi în echilibru cu carbonatul de calciu solid. aceasta va fi pCa. C. valoarea corespunzătoare pe scala din stânga va fi pAlc.3). din diagrama Langelier (figura 3. se va determina un pH de saturaţie.

Indice Langelier -5 -4 -3 -2 -1 -0. Stabilirea potenţialului coroziv al unei ape conform Indicelui Langelier.5. Doza optimă de reactiv de neutralizare va fi doza la care pH-ul apei este egal cu pH-ul de saturație.pHs Tabel 3.4. Stabilirea potenţialului coroziv al unei ape conform Indicelui Ryznar. sodă) și determinarea pH-ului de saturație.5 7. Indice Ryznar 4–5 5–6 6–7 7 – 7.5 – 9 >9 Potenţial coroziv antartraj important antartraj uşor echilibru uşor corozivă puternic corozivă foarte puternic corozivă Stabilirea dozelor de reactivi pentru anularea caracterului agresiv al apei se va face experimental prin adaosul a diferite doze de reactivi de neutralizare (var. 88 .5 1 2 3 4 5 Potenţial coroziv Coroziune severă – necesară tratarea Coroziune severă – necesară tratarea Coroziune moderată/ severă Coroziune moderată – trebuie considerată tratarea Coroziune usoară – apa poate fi tratată Coroziune uşoară/ aproape de echilibru – nu este necesară tratarea Echilibru calco-carbonic Aproape de echilibru Depunere uşoară de cruste – probleme estetice Depunere uşoara de cruste – probleme estetice Depunere moderată de cruste – este necesară tratarea Depunere severă de cruste – necesită tratare Depunere severă de cruste – necesită tratare Stabilirea caracterului agresiv după Ryznar: IR = 2pHs – pH0 Tabel 3.5 0 0.pH-ul de saturaţie va fi: pHs= pAlc + pCa + C Stabilirea caracterului apei după Langelier: IL = pH0 .

89 Indice de saturație Langelier .32 pH real: 8. Diagrama Langelier.Indice de saturație Langelier Săruri total dizolvate: C Exemplu: Temperatura: 49oC pH: 8.68 (indice de saturație) Duritate CaCO3 p alc și p Ca mg/l (CaCO3) Figura 3.0 Duritate calcică: 120 mg/l Alcalinitate M: 100 mg/l Materii solide: 210 mg/l p Ca: 2.0 Diferența: + 0.92 p alc: 2.70 pH de saturație: 7.3.70 C la 49oC: 1.

pHs 8 7.4.5 7 6.4). sodă) și determinarea pH-ului de saturație. • se adaugă doze diferite de reactiv la apa tratată în domeniul (2 – 15 mg/l). Astfel.3.2. temperatura.1. pH p Hs 15 3. concentrație de calciu. concentrație totală de săruri.5 pH.4. • se agită 1 – 2 minute pentru omogenizare. alcalinitate.1. • pentru fiecare doză de reactiv se calculează pH-ul de saturație. • doza optimă va fi doza la care pH-ul de saturație calculat va fi egal cu pH-ul determinat al probei (figura 3. • se determină prin analize de laborator indicatorii necesari calculării pH-ului de saturație: pH. Curbă titrare cu var.4.5 6 0 5 10 Doza var (mg CaO/ l) Figura 3.2.4 Determinarea dozelor de reactivi pentru corecția pH-ului Stabilirea dozelor de reactivi pentru anularea caracterului agresiv al apei se va realiza experimental prin adaosul a diferite doze de reactivi de neutralizare (var. 9 8. în cazul apelor de suprafață care necesită preoxidare se va analiza posibilitatea utilizării dioxidului de clor sau a ozonului datorită potențialului acestor tipuri de apă de a forma cu clorul compuși organo-clorurați. 90 . Modul de determinare a acestora este prezentat în continuare: • se prepară soluții diluate: apă de var (0.5 Determinarea dozelor de reactivi de oxidare Selectarea oxidantului se va realiza în funcție de calitatea apei brute.13 CaO %) respectiv soluții de concentrație 1 – 2% pentru sodă și sodă caustică.

zona III: distrugerea cloraminelor (trecerea în N2).2 0.9 1. care corespunde unui punct denumit punct de ruptură sau « break-point ». În cazul în care în apă există numai fier și mangan se va analiza eficiența de îndepărtare a acestor doi compuși prin aerare și filtrare dar și prin adaos de permanganat și filtrare. 91 clor rezidual clor rezidual combinat liber doza Cl2 (mg/l) . reacţia care conduce la degradarea totală cu formare de azot este: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 Cl.5 Cl2 rezidual. Necesarul de clor reprezintă cantitatea de clor care va reacționa cu compușii reducători existenți în apă (fier. azot amoniacal).+ 6 H+ Această reacţie implică o stoechiometrie de 7.8 0. Evoluţia concentraţiei clorului rezidual (exprimat în mg/l).1 0.5.0 Figura 3.6 0.3 0. Singurul reactiv capabil să oxideze azotul amoniacal este clorul.6 g Cl2/g N-NH3. conduce la o curbă caracterizată prin patru zone (figura 3. mangan.1 clor rezidual combinat z z z 1 2 3 z 4 clor rezidual liber si combinat Punct critic 0 0.3 0. (mg/l) 0. Este diferența între cantitatea de clor adăugată în apă (doza de clor) și cantitatea de clor detectabilă în apă.2 0.4 0. zona I: consumul instantaneu al clorului de către elementele reducătoare prezente în apă. Pentru doze de clor suficient de mari.În cazul apelor subterane. hidrogen sulfurat. dicloraminei şi tricloraminei.5 0. a hidrogenului sulfurat și a azotului amoniacal. Reprezentarea grafică a curbei de clorinare în prezenţa amoniului. zona IV: acumularea clorului liber în apă. în funcţie de doza de clor aplicată în cursul clorinării unei ape naturale.5). sunt necesare procese de oxidare pentru îndepărtarea fierului și manganului. În soluţie apoasă. zona II: formarea monocloraminelor şi dicloraminelor. clorul liber oxidează amoniacul la azot gazos printr-o serie de reacţii care conduc într-o primă etapă la formarea monocloraminei. 0.4 0.7 0.

• se agită pentru omogenizare și se așteaptă un timp necesar reacției de 30 min. 8 7 6 N-amoniacal Clor total N . • necesarul de clor va fi doza care va conduce la concentrația minimă de azot amoniacal și clor regăsit în proba de apă. Curba de clorare determinată experimental pentru apa cu conținut de amoniu și hidrogen sulfurat (exemplu). o curba de clorare determinată experimental pentru o proba de apă cu conținut de hidrogen sulfurat și amoniu. curba de clorare va fi determinată experimental astfel: • se efectuează analize de calitate pentru apa brută.6.6 mg Cl2/mg N-NH3).În general. 7. Utilizarea clorului în procesul de tratare a apei în vederea potabilizării impune determinarea potențialului de formare a trihalometanilor.. În figura 3. 92 .6. • din fiecare probă se prelevează eșantioane pentru determinarea clorului și a concentrației de azot amoniacal. punctul critic este deplasat faţă de punctul stoechiometric. 7. Prin urmare.NH4+ (mg/l) 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 120 Doza de clor (mg/l) Figura 3.08 mg Cl2/mg H2S. ca exemplu. 1. • se aleg 8 – 10 doze de clor diferite din domeniul dozei determinate stoechiometric și se introduc în 8 – 10 probe de apă (anterior dozării se determină cu exactitate concentrația în Cl2 a hipocloritului de sodiu utilizat pentru teste). • se determină doza de clor stoechiometrică necesară pentru oxidarea elementelor reducătoare din proba de apă (exemplu: 2.9 mg Cl2/mg Fe2+.6 este prezentată.

d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie. − conținut de carbon organic total ≤ 3 mg C/dm3.2. ClO2) și sisteme de dozare CAP (cărbune activ pudră) în toate situațiile de necesitate. în cazul apei utilizate în industriile care utilizează apa potabilă. c) în punctul în care apa se îmbuteliază în sticle sau în alte recipiente. 582/30. Un element fundamental este asigurarea siguranței la poluări accidentale ale sursei. − bacteriologie – zero. având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare prin asigurarea calităţii de apă curată şi sanogenă. 93 . Condițiile de calitate fundamentale sunt: − turbiditate ≤ 1o NTU. în cazul apei potabile furnizate în acest mod. se vor prevedea sisteme de preoxidare (Cl2. Legea reglementează calitatea apei potabile.2. Partea I nr. 3 + 1.3. Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru parametri sunt în conformitate cu legea în următoarele puncte de prelevare a probelor: a) la robinetul consumatorului şi în secțiunea branșamentului clădirii.06. 3. în cazul apei potabile furnizate prin reţeaua publică de distribuţie. Calitatea apei cerută de utilizator Calitatea apei potabile trebuie să se încadreze în Legea Nr. 311/2004 (tabel 2 conform Monitor Oficial.2004).3 Siguranța proceselor de tratare Procesele din stațiile de tratare trebuie concepute pe minimum două linii care să poată funcționa independent sau interconectat prin scoatarea din funcțiune parțială a unui proces. b) la punctul de curgere a apei din cisternă. − biologie – zero. 2 + 1. Din comparația elementelor rezultate din studiile hidrochimice privind calitatea apei sursei și parametrii ceruți pentru apa produsă se pot stabili procesele obiectiv necesare pentru alegerea filierei tehnologice a stațiilor de tratare. Pentru utilaje trebuie prevăzute rezerve funcționale conform principiului: 1 + 1. 458/2002 și Legea Nr.2.

2. ape reci (2 – 3 °C).2. Apa recuperată din debitul influent este de maximum 5%. 3.2.3. Proiectele stațiilor de tratare trebuie să includă pregătirea personalului de operare corespunzător tehnologiilor adoptate și gradului de automatizare și control al stației.3 Capacitatea tehnică a operatorului pe baza tehnologiei disponibile Capacitatea operatorului uzinei de apă de a se alinia în mod permanent la schimbările de standarde și/sau ale calității apei brute. În această situație se impune reabilitarea uzinei de apă. 3.4 Impactul asupra mediului înconjurător Toate stațiile de tratare trebuie să dispună de instalații pentru recuperarea apelor tehnologice (spălare filtre. Decizia va fi adoptată pe baza costurilor specifice (lei/m3). 3. siguranței în asigurarea calității apei. poluări accidentale (poldere). închiderea unor procese. posibilității de modernizare în perspectivă. reprezintă un parametru important. Se impune: analiza tehnico – economică a reabilitării proceselor existente comparată cu prevederea de construcții și instalații noi.3.3.3.2. nămol de la decantoare) și tratarea nămolului. Tendința este să se adopte tehnologii cu operare complet automatizată.1 Conformarea proceselor existente la schimbările de norme sau de calitate a apei la sursă Există situații în care uzinele de apă existente nu mai corespund din punct de vedere al proceselor de tratare. duratei de exploatare sigură. 94 . Se vor analiza și prevedea soluții pentru funcționarea în situații speciale: ape cu turbidități mari (> 2000° NTU).2 Fiabilitatea proceselor de tratare Proiectantul trebuie să prevadă procese care să asigure parametrii ceruți în toate situațiile de complex de calitate a apei sursei.

95 . B. Încadrarea pe tipuri de surse: A1.debite mari (> 1000 dm3/s). surse de suprafață tip râu (cu încărcare variabilă).3. mărimea debitului încadrat în trei domenii: C1. C3. surse foarte încărcate.7 este prezentată diagrama de identificăre și modul de stabilire a schemelor stațiilor de tratare. debite medii (100 – 1000 dm3/s). Încărcările cu impurificatori și stabilirea gradului prin care fiecare schemă răspunde la cerințele Legii 458/2002 privind calitatea apei potabile. A3. C. B3. surse de suprafață tip lac (limpezi și relativ constante din punct de vedere calitativ). surse cu încărcare medie. varietatea de surse și de posibilități de poluare a acestora. B2. surse subterane. C2.3 Clasificarea stațiilor de tratare Având în vedere multitudinea tipurilor de procese de tratare. În figura 3. debite mici ( 0 – 100 dm3/s). A2. identificarea și încadrarea schemelor de tratare se va realiza în trei categorii: A. pe baza parametrilor dominanți pentru fiecare tip de sursă și al influenței asupra alegerii schemei și din punct de vedere al frecvenței de depășire rezultă: B1. surse slab încărcate.

Sursa subterana A1 Identificare tip sursa de apa bruta Sursa suprafata apa de lac Sursa suprafata apa de rau Debite mici (0 . 96 .7.1000 dm3/s) Debite mari (>1000 dm3/s) C2 C3 Stabilirea tipurilor de poluanti dominanti Poluanti de natura minerala Poluanti de natura oragnica Sursa de apa usor tratabila B1 Incadrarea sursei in domeniul de calitate Sursa de apa cu tratabilitate normala Sursa de apa greu tratabila B2 B3 Stabilire schma statia de tratare Figura 3. Schema de identificarea a tipului de sursă și a schemei de reabilitare a uzinei de apă.100 dm3/s) A2 A3 C1 Incadrarea in domeniul de debite Debite medii (100 .

1 Schema S1 – apă subterană ușor tratabilă Sursa se consideră ușor tratabilă când prezintă concentrații mai ridicate numai în ceea ce privește fierul și manganul.05 50 0. Principalii parametrii de calitate ai apei brute se încadrază în domeniul din următorul tabel.4. − pentru situații particulare se va analiza oxidarea cu permanganat de potasiu sau utilizarea altor agenți oxidanți. Nr.4 Scheme tehnologice ale stațiilor de tratare particularizate pe tipuri de sursă 3.5 ≤ 0.1. crt.2 0. 97 .2 .1 Caracteristici impuse apei tratate 0.6. − striparea apei (difuzia apei într-o masă de aer) prin utilizarea de sisteme de sprinklere sau duze.0. se vor asigura toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan.sursă ușor tratabilă.4. − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul stației de filtre rapide de nisip. • Filtrarea apei pentru reținerea suspensiilor de fier și mangan oxidate prin: − stație de filtre rapide de nisip. proces prin care fierul și manganul își schimbă valența și trec din formă solubilă în formă insolubilă. se va aplica aerarea cu bule fine în bazine de contact.5 0. 1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută 0. procesul se realizează prin: − aerarea apei (insuflare de aer în masa de apă) prin intermediul unui sistem de injecție aer comprimat.0 0. • Treapta de dezinfecție cu clor.5 0.1 Stații de tratare pentru surse subterane 3.3. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .2.1 În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare. Tabelul 3.5 ≤ 50 ≤ 0.05 .5 ≤ 0.

1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută 1.7. 98 .9 este prezentată schema stației de tratare pentru apa subterană cu tratabilitate normală.5 0.2 Schema S2 – apă subterană cu tratabilitate normală Sursa se consideră cu tratabilitate normală când pe lângă fier și mangan conține și/sau amoniu respectiv hidrogen sulfurat. Captare Pre .0 .5 0.oxidare Producere agent oxidant Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3.0 Caracteristici impuse apei tratate 0.În figura 3. Tabelul 3.sursă cu tratabilitate normală. Schema stație de tratare pentru apă subterană ușor tratabilă. Domeniul principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor.4.2 0.05 50 0.5 0.0 0.8.3 – 1.1 – 3.0 ≤ 50 ≤ 0.8 este prezentată schema stației de tratare în varianta de sursă subterană ușor tratabilă.0 0. crt. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .5 – 3.1 În figura 3. Nr.1.4. 3.

procesul se realizează prin: − Pentru eliminarea fierului și manganului se recomandă aerarea apei atunci când concentrațiile maxime în apa brută apar numai ocazional sau ozonul atunci când concentrațiile înregistrează valori ridicate.Captare Pre . hidrogenul sulfurat este un compus volatil care se poate elimina cu eficiențe bune prin procese 99 . − Pentru oxidarea amoniului și a hidrogenului sulfurat este necesară utilizarea clorului în doză stoechiometrică. Schema stație de tratare pentru apă subterană cu tratabilitate normală. injecție). preparare.9. dozare. este necesară în acest sens realizarea unei stații de clor cu toate componentele necesare (stocare.oxidare Producere agent oxidant Coagulant Coagulare Floculare Polimer Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3. În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare.

• Filtrarea apei pentru reținerea suspensiilor de fier.de aerare.2 0.0 – 10. ozon).1 1 2 3 4 5 6 100 .100 0. în urma oxidării cu clor a hidrogenului sulfurat sulful se transformă în sulf coloidal și apa capată aspectul unei suspensii lăptoase care trebuie limpezită.2 ≤ 0. nefiind necesa o filtrare ulterioară. crt. vor fi asigurate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. este recomandabilă soluția cu MBR – membrane submersate în reactor biologic.0 3. nu cu alți agenți oxidanți (dioxid de clor.8. datorită dificultăților deosebite de tratare.5 – 1. se menționează că amoniul și hidrogenul sulfurat reacționeaza numai cu clorul.0 Caracteristici impuse apei tratate 0.4. Tabelul 3.apă subterană greu tratabilă Sursa greu tratabilă este apa care conține azotați și azotiți sau concentrații ridicate de amoniu sau hidrogen sulfurat. se utilizează oxidarea cu clor.3 Schema S3 .5 0.0 – 8. în astfel de procese este necesar să se introducă procesele de coagulare – floculare. Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută ≤ 0. − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul stației de filtre rapide de nisip.05 50 . Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate . Pentru situația în care apar depășiri la parametrii azotați și azotiți mai mari decât cele prezentate în tabelul de mai jos se recomandă identificarea altei surse. • Treapta de dezinfecție cu clor.05 50 0. amoniul se îndepărtează numai prin oxidare cu clor la breakpoint. Variația principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor.0 3.1. 3.sursă greu tratabilă. Nr.5 0. mangan și hidrogen sulfurat oxidate: − stație de filtre rapide de nisip.

ozon). în aceste situații coeficientul de pierderi tehnologice se va adopta corespunzător. dozare. este necesară în acest sens realizarea unei stații de clor cu toate componentele necesare (stocare. 101 . • Filtrarea apei pentru reținerea sulfului coloidal: − stație de filtre rapide de nisip. • Treapta de dezinfecție cu clor. vor fi asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spalarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. procesul se va realiza prin: − Pentru oxidarea amoniului și a hidrogenului sulfurat este necesară utilizarea clorului în doză stoechiometrică. − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul statiei de filtre rapide de nisip. hidrogenul sulfurat este un compus volatil care se poate elimina într-o bună masură. se menționează că atât amoniul și hidrogenul sulfurat reacționează numai cu clorul.În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare. injecție). în urma oxidării cu clor a hidrogenului sulfurat sulful se transformă în sulf coloidal și apa capată aspectul unei suspensii laptoase care trebuie limpezită. preparare. dar nu total și prin procese de aerare. pentru concentrat se vor prevedea măsuri speciale de stocare și valorificare ulterioară. pentru cantităţi de sulf colloidal format (H2S > 4 – 5 mg/l) se impune o limpezire prin decantare cu/fără reactivi de coagulare – floculare. se impun studii aprofundate privind reținerea compușilor sulfului coloidal pe medii granulare și/sau membrane. amoniul se îndepartează numai prin oxidare cu clor la breakpoint. • Osmoza inversă pentru 20% din debitul total pentru reținerea azotaților sau azotiților strict pentru a se încadra în prevederile de calitate ale apei potabile. nefiind necesară o filtrare ulterioară. nu cu alți agenți oxidanți (dioxid de clor. procesul produce permeat în proporție de circa 75% și concentrat în proporție de circa 25% din cantitatea de apă procesată.

Schema stație de tratare pentru apă subterană greu tratabilă. 102 .10.Captare Pre .oxidare Producere agent oxidant Coagulant Coagulare Floculare Polimer Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare 80 % Q 20 % Q Osmoza inversa Concentrat 25 % Q 95 % Q 80 % Q Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3.

în conformitatea cu prevederile Legii 458/2002.5 mg C/l pentru carbon organic total ca fiind acceptabilă consumatorilor din punct de vedere al asigurării biostabilității apei la consumator.1 0.5 0.0 NTU. Din punct de vedere al pesticidelor. Nr.5 0./l) < 100.9. crt. Se consideră o concentrație maximă de 2.05 0.05 0. se recomandă utilizarea clorurii 103 .01 0. trebuie incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer.floculare care trebuie să asigure fazele procesului de coagularefloculare cu reacție rapidă și reacție lentă. pentru eficiența dezinfecției este necesară o turbiditate maxima de 1. Principalii parametri de calitate ai apei brute se încadrează în domeniul din tabelul următor. carbonul organic total și/sau pesticide. Se menționează faptul că. inclusiv circuite de injecție.5 Caracteristici impuse apei tratate 1.5 0. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate – sursă tip lac ușor tratabiă.2 Stații de tratare cu surse de suprafață tip lac 3.02 0.000 0.01 În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Treapta de coagulare.001 Caracteristici apă brută ≤ 50 2-5 3-5 < 0. agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) sub CMA Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit.4. este suficientă depășirea concentrației unuia sau mai multor pesticide în apa brută pentru ca aceasta să fie luată în considerație.3.005 0.0 5. Tabelul 3.5 < 0.1 Schema L1 – apă de lac ușor tratabilă Sursa care prezintă depășiri în ceea ce privește turbiditatea.4.0 2.2.

ferice ca reactiv de coagulare, datorită eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație; aceasta trebuie să cuprindă bazinele de flotație propriu-zise și instalațiile de producere și injecție a aerului comprimat; • Stație de filtre rapide de nisip; asigură facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Ca o alternativă la schema clasică de limpezire se recomandă să fie analizată filtrarea pe membrane în situația în care continuțul în suspensii este relativ scăzut și constant; • Pentru corecția pH-ului trebuie prevăzută o instalație de preparare-dozare apă de var care va cuprinde: silozuri stocare var stins inclusiv instalații de încărcare, bazine de preparare lapte de var și sisteme de dozare var pudră, saturatoare de var pentru preparare soluției de apă de var la concentrația de saturație, precum și hala pentru echipamentele de preparare și dozare; • Treapta de dezinfecție cu clor. Figura următoare prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac ușor tratabilă.

104

Captare din lac

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Instalatie de filtrare pe membrane (optional)

Decantare/Flotatie

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Corectie pH

Preparare dozare apa de var

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.11. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac ușor tratabilă.

105

3.4.2.2 Schema L2 – apă de lac cu tratabilitate normală
Sursa prezintă depășiri în ceea ce privește turbiditatea, carbonul organic total, în mod permanent și/sau ocazional la pesticide, respectiv metale grele. Domeniul principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor.
Tabelul 3.10. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate – sursă lac cu tratabilitate normală. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Incarcare biologica (unit./l) < 1.000.000 depășiri ocazionale cu maxim 50% a valorilor CMA Caracteristici apă brută ≤ 50 2-6 5-8 0,5 – 1.0 0,5 - 0,8 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Instalarea unui post de carbune activ pudră pentru situația de poluare accidentală la sursă, și pentru reținerea pesticidelor; trebuie să cuprindă instalația de preparare, circuitul de injecție și hala pentru depozitare și preparare; • Treapta de pre-oxidare; se vor utiliza diverși agenți oxidanți, recomandabil dioxidul de clor sau ozon; în situația în care sunt depășiri la amoniu se recomandă utilizarea clorului dar cu atenție deosebită datorită potențialului ridicat de formare al trihalometanilor pentru acest tip de sursă;

106

• Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse instalații de stocare – preparare – dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; se recomandă utilizarea clorurii ferice ca reactiv de coagulare, datorită eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter – particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație care trebuie să cuprindă bazine de flotație propriu-zise și instalații de preparare și injecție a aerului comprimat la presiunea de vaporizare; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Ca o alternativă la schema clasică de limpezire se recomandă a fi analizată filtrarea pe membrane în situația în care conținutul în suspensii este relativ scăzut și constant; • Pentru corecția pH-ului trebuie prevăzută o instalație de preparare-dozare apă de var care va cuprinde: silozuri stocare var stins inclusiv instalații de încărcare, bazine de preparare lapte de var și sisteme de dozare var pudră, saturatoare de var pentru preparare soluției de var la concentrația de saturație, precum și hala pentru echipamentele de preparare și dozare; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.12 este prezentată schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac cu tratabilitate normală.

107

Captare din lac
Agent oxidant

Pre - oxidare

Carbune activ pudra

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Decantare/Flotatie Instalatie de filtrare pe membrane (optional)

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Corectie pH

Preparare dozare apa de var

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.12. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac cu tratabilitate normală.

108

3.4.2.3 Schema L3 – apă de lac greu tratabilă
Sursa greu tratabilă se consideră sursa care conține subsțante organice, carbon organic total și/sau pesticide în mod permanent, sau ocazional metale grele.
Tabelul 3.11. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip lac greu tratabilă. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) COT (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 10.000.000 depășiri ocazionale cu maxim 70% a valorilor CMA Caracteristici apă brută ≤ 100 5–8 8 – 10 0,5 – 1,5 0,5 – 1,2 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Treapta de pre-oxidare; se vor utiliza agenți oxidanți, recomandabil dioxidul de clor și ozonul; în cazul în care sunt depășiri la amoniu se recomandă utilizarea clorului dar cu atenție deosebită datorită potențialului ridicat de formare al trihalometanilor pentru acest tip de sursă; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; se recomandă utilizarea clorurii ferice ca reactiv de coagulare, datorită

109

eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație care trebuie să cuprindă bazine de flotație propriu-zise și instalații de preparare și injecție a aerului comprimat la presiunea de vaporizare; uzual se utilizează flotația cu aer dizolvat prin presurizarea unei părți din debitul de apă; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare; • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact, generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular; filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă stocarea, prepararea, dozarea și injecția reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. Figura 3.13 prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac greu tratabilă.

110

Captare din lac
Agent oxidant

Pre - oxidare

Carbune activ pudra

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Decantare/Flotatie

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Post - oxidare

Generator de ozon

Filtrare pe carbune activ granular

Statie de pompare apa de spalare Preparare dozare apa de var

Corectie pH

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.13. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac greu tratabilă.

111

3.4.3 Stații de tratare cu surse de suprafață tip râu 3.4.3.1 Schema R1 – apă de râu ușor tratabilă
Sursa se consideră ușor tratabilă când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional. Pentru eficiența dezinfecției este necesară o turbiditate maximă de 1.0 NTU. Se consideră o concentrație maximă de 2,5 mg C/l pentru carbon organic total ca fiind acceptabilă consumatorilor din punct de vedere al asigurării biostabilității apei la consumator. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor.
Tabelul 3.12. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip râu, ușor tratabilă. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 100.000 0,05 0,1 0,02 0,001 Caracteristici apă brută 50 - 250 2-5 3-5 ≤ 0,5 ≤ 0,5 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01

În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție, instalație de preparare - dozare agent oxidant; în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon, dioxid de clor, clor gazos; 112

• Adsorbție: se recomandă prevederea unui post de carbune activ pudra pentru situația poluărilor accidentale la sursă, în special pentru reținerea pesticidelor; va cuprinde instalația de preparare, circuitul de injecție și depozit de carbune; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter - particule; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă de stocare, preparare, dozare și injecție a reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.14 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu ușor tratabilă.

113

Captare din rau

Deznisipare By - pass

Pre - decantare

Pre - oxidare

Agent oxidant Carbune activ pudra

Ape recuperate

Camera de reactie rapida Camera de reactie lenta

Statie de coagulant

Polimer

Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare

Decantare Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor

Corectie pH

Dezinfectie finala

Figura 3.14. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu ușor tratabilă.

114

3.4.3.2 Schema R2 – apă de râu cu tratabilitate normală
Sursa se consideră sursă cu tratabilitate normală când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor.
Tabelul 3.13. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip râu, cu tratabilitate normală. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 1.000.000 cel puțin unul dintre metalele grele depășește ocazional concentrația Caracteristici apă brută 50 - 500 3-6 5-8 ≤ 0,5 0,5 – 0.8 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție, instalație de preparare-dozare agent oxidant; în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon, dioxid de clor, clor gazos; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi

115

incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter - particule; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra - curent cu apă și aer simultan; • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului; • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare; • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact, generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular; filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă de stocare, preparare, dozare și injecție a reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.15 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu cu tratabilitate normală.

116

15.decantare Pre .pass Pre .oxidare Ape recuperate Agent oxidant Statie de coagulant Camera de reactie rapida Camera de reactie lenta Polimer Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare Decantare Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Generator de ozon Statie pompare apa spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor Post .Captare din rau Deznisipare By .oxidare Filtrare pe carbune activ granular Corectie pH Dezinfectie finala Figura 3. 117 . Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu cu tratabilitate normală.

3.05 0.5 0.5 Caracteristici necesare apă tratată 1. • Adsorbție preliminară: se recomandă prevederea unui post de carbune activ pudră pentru situația poluărilor accidentale la sursă. crt. dioxid de clor.000 cel puțin unul dintre metalele grele depășește permanent concentrația Caracteristici apă brută > 500 3-6 8 .3 Schema R3 – apă de râu greu tratabilă Sursa se consideră greu tratabilă când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional.0 0.5 – 1.0 2.0 5. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .01 0.05 0.5 0.12 0.02 0.01 0.005 0. în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon.4. Tabelul 3.5 0.000. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor. în special pentru reținerea pesticidelor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcăre biologică (unit.5 – 1. instalație de preparare-dozare agent oxidant.3. circuitul de injecție și depozit de carbine. va cuprinde instalația de preparare.001 - În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție.sursă tip râu greu tratabilă. clor gazos.14./l) < 10. 118 .1 0. Nr.

16 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu greu tratabilă. se impune prevedea unui post de preparare. 119 . dozare și injecție a reactivului. trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă. inclusiv circuite de injecție. • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule.• Coagulare avansată: se recomandă adaosul de acid în amonte de adaosul de coagulant pentru situația în care materiile organice naturale înregistrează valori ridicate.floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă. • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată). • Treapta de coagulare . • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact. În figura 3. vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer. agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză. • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului. • Treapta de dezinfecție cu clor. preparare. dozare și injecție acid. • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare. instalațiile trebuie să cuprindă de stocare. generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular. • Stație de filtre rapide de nisip.

oxidare Agent oxidant Preparare dozare carbune activ Ape recuperate Coagulare avansata Preparare dozare acid Statie de coagulant Camera de reactie rapida Floculator Polimer Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare Decantare Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Generator de ozon Statie pompare apa spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor Filtrare pe membrane UF. NF (optional) Post .16.oxidare Filtrare pe carbune activ granular Corectie pH Dezinfectie finala Figura 3. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu greu tratabilă.decantare Supernatant Pre .Captare din rau Deznisipare By .pass Pre . 120 .

Galerie de golire. 5. • După modul de amplasare: − deznisipatoare amplasate în construcții comune din cadrul ansambului lucrărilor de captare a apei.1 Deznisipare și predecantare Deznisipatoarele se prevăd în cazul unui conținut de suspensii solide în suspensie de tip particule discrete de 25 – 30% din concentrația totală de materii totale în suspensie. 10. 3. − deznisipatoare verticale. Vane de golire. 1 3 8 9 hd 2 0.3. Stăvilar de intare..5. Bare de liniștire.1. Nișă pentru batardou necesar la reparații în caz de avarie. Deznisipator orizontal longitudinal. 1. 121 .5 Proiectarea proceselor din stațiile de tratare 3. 7. − deznisipatoare amplasate independent. Stăvilar de ieșire.5. Cameră de separare a nisipului. obiectivul deznisipării este reținerea particulelor cu diametrul > 0. Grătar. 2. 3 minute. într-un interval de timp de 2 .2 mm.. 8.17) se compun din: cameră de liniștire.17. 4. Cameră de colectare a apei deznisipate. Clasificarea deznisipatoarelor: • După direcția de curgere a apei prin deznisipator: − deznisipatoare orizontale. 9.B hg hs 10 7 2:1 hu hd L Vedere in plan 4 1 b 5 A b A B 6 2 B 7 Figura 3.A hg hu hs 5 6 Sectiune B .1 Deznisipatoare orizontale Deznisipatoarele orizontale (figura 3. Cameră de liniștire și distribuție a apei. cameră de depunere a nisipului și cameră de colectare a apei deznisipate.005-0. 6. 3.03 4 Sectiune A .

Camera de separare a nisipului Zona activă a camerei de separare a nisipului se dimensionează în funcție de viteza de sedimentare a suspensiilor din apă.80 80.15.40 43. în funcție de diametrul suspensiilor d..35 cm între ele).8 0.... Tabelul 3.Camera de liniștire Camera de liniștire trebuie să reducă viteza apei până la viteza de curgere în camera de reținere a nisipului și să asigure o viteză uniformă în secțiunea transversală a deznisipatorului (0.2 0. trebuie prevăzute dispozitive de închidere.70 73.1 .50 54. Între camera de liniștire și cea de depunere a nisipului. Pentru evazare se recomandă înclinarea de 5/1 .00 94. Dispozitivele pot fi constituite din sisteme de grătare (bare verticale de ϕ 30 .7 0. 2.1. 50 mm.2 0. v – viteza de trecere a apei prin deznisipator (v = 0. în scopul de a bloca accesul apei în cazul efectuării lucrărilor de reparații sau altor intervenții. în funcție de diametrul suspensiilor d.4 m/s)...1) unde: Qc – debitul de calcul al instalației.6 0.. viteza de sedimentare wa.15.30 32.1. se poate lua conform tabelului 3.90 87.65 kN/m3 la temperatura de + 10°C.0. stabilită pe baza datelor experimentale.4 m/s). În lipsa acestor date.. 10/1.4 0. Valorile vitezei de sedimentare wa.. 0.( ) (3. Pereții laterali ai camerei de liniștire se realizează evazați.0 0.. la distanța de 25. Secțiunea transversală a zonei active se determină cu relația: = . dmm wa (mm/s) 0.5 1. Dimensiunile geometrice ale zonei active (b și hu ale unui compartiment) se stabilesc cu relația: 122 . în m3/s.20 21. dispuse în zig – zag.60 64.4 Observație: Datele din tabel sunt pentru granule de cuarț cu greutatea specifică de 2.

. n – numărul de compartimente care lucrează în paralel. în g/m3..( ) 123 (3. Volumul de depuneri Vd se calculează cu relația: = ∙ ∙ ∙ .09 m/s pentru granule de nisip de 1 mm (STAS 3573/1991). în ore.0..8. v – viteza de trecere a apei prin deznisipator. Lungimea camerei de deznisipare (L) se stabilește cu relația: = ∙ℎ ∙ .02.. w se stabilește cu diagrama de depuneri pentru reținerea a 20. w – viteza de sedimentare a celor mai mici particule ce trebuie reținute în deznisipator.03 m/s (pentru granule de nisip de 0.0.2.5 m).. Înalțimea stratului de depuneri se stabilește cu relația: ℎ = ∙ . în m3. a – procentul de nisip reținut în deznisipator (0.. T – durata între două curățiri.2..30% din particule. Experimental.( ) (3. la viitură. În lipsa datelor experimentale viteza de sedimentare a nisipului se va lua 0.4) unde: Vd – volumul de depuneri..( ) (3.5 m)..3).5) .. α . în m/s..coeficient cu valoarea între 1. în m/s.0.. p0 – concentrația totală de particule în suspensie.5 .0.. Qc – debitul deznisipatorului. în m3/s.25. în m.3 mm) până la 0.2) b – lățimea unui compatiment (0. 2.2... hu – înălțimea utilă a deznisipatorului (1.( ) (3..= unde: ∙ℎ . γ – greutatea volumică a depunerilor (1500.1700 daN/m3).3) unde: L – lungimea camerei de deznisipare.0.

în m.. sistemul de curățire.3% în sensul evacuării apei. hd – înălțimea spațiului pentru colectarea nisipului. se stabilește cu relația: = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ . Raportul între înălțimea și lungimea unui compartiment se recomandă să fie de 1/6.. având valoarea între limitele 0. conținutul de suspensii care trebuie reținute. Spațiul pentru colectarea nisipului se realizează cu pereți verticali și o pantă a radierului de 0. astfel încât să se asigure o viteză de evacuare a apei cu 124 ... hg – înălțimea spațiului de siguranță pentru îngheț. în metri. L – lungimea deznisipatorului.unde: hd – înălțimea stratului de depuneri. În cazuri justificate. În lipsa datelor experimentale se poate considera că în deznisipator se rețin 25. Înălțimea totală H a camerei de depunere a nisipului.5.30% din suspensiile din apa brută.... având valoarea între limitele 0. Evacuarea nisipului colectat în camera de depunere se poate face hidraulic.. Stabilirea înălțimii zonei active pentru deznisipatoarele care se prevăd a fi executate în comun cu captarea se recomandă să se facă pentru un nivel corespunzător apelor mici și în orice caz sub nivelul apelor medii...1/15.50 m...6) în care: hu – înălțimea zonei active. având valoarea între limitele 0. în metri.. Timpul de trecere a apei prin compartimentul de depunere se adoptă de 30. 0.1/10 iar între înălțime și lungime de 1/10. Acest spațiu trebuie dimensionat astfel încât să poată înmagazina cantitatea de nisip rezultat între două curățiri succesive. 2.50 m.0. Evacuarea hidraulică se poate face gravitațional sau prin sifonare.100 s și se stabilește în funcție de gradul cerut de reținere a suspensiilor. în m. intervalul între două curățiri..30 . se determină funcție de mărimea debitului de apă. Spațiul pentru colectarea nisipului se stabilește în funcție de conținutul de suspensii medii anuale în apa brută și se verifică în raport cu conținutul de suspensii al viiturilor anuale..6 . în m..25 m. mecanic sau manual. în m.15 .. B – lățimea deznisipatorului. timpul de trecere poate avea valori mai mari. hs – înălțimea spațiului de siguranță.( ) (3.

În cazul evacuării hidraulice prin sifonare. în scopul separării acestora la reparații și intervenții. − la evacuarea hidraulică gravitațională. Numărul de zile se determină pe baza hidrografului viiturii. spațiul de colectare se realizează sub forma unui șir de pâlnii dispuse în lungul deznisipatorului. reduse ≤ 50 dm3/s și cantități mici de nisip în apă.0..40. spațiul de colectare se realizează sub forma unei rigole longitudinale cu lățimea de 0.. fiecare pâlnie fiind racordată la sistemul de golire. Camera de colectare se prevede cu dispozitive de închidere pentru fiecare din compartimentele de depunere. Lățimea părții superioare a camerei de depunere se alege astfel încât să corespundă cu dimensiunile dispozitivului mecanic de curățire.10 zile. cu frecvența de 50. Lățimea deschiderii orificiului trebuie să fie aceeași cu lățimea spațiului de colectare. Pereții laterali ai pâlniilor se realizează cu înclinarea de cel puțin 1/1.80%. maximum 12 h.. Evacuarea manuală a nisipului se prevede numai în cazul deznisipatoarelor pentru debite Intervalul de timp între două curățiri succesive se recomandă să fie: 125 .Camera de colectare a apei deznisipate Această cameră asigură legătura între compartimentele camerei de depunere a nisipului și sistemul de transport al apei cu treptele următoare de tratare. 3. Spațiul pentru colectarea nisipului se prevede în capătul din aval.nisipul de minimum 2 m/s..80 m... cu un orificiu de evacuare închis cu stavilă sau alt tip de dispozitiv care să poată bloca ieșirea apei în intervalul dintre curățiri. Fiecare compartiment al camerei de depunere a nisipului se prevede cu dispozitive de golire. − la evacuarea mecanică și evacuarea hidraulică prin sifonare. În cazul curățirii mecanice. maximum 5 zile. − la evacuarea manuală 5.

1.1 Domeniul de aplicare Decantoarele statice sunt bazine în care se asigură curgerea apei orizontal – longitudinal/radial sau vertical cu viteze reduse astfel încât particulele discrete să se separă. înălțimea hi a coloanei de apă limpezită. 10’. 1’. uscare și cântărire cantitatea de suspensii cedată la Ti – notata pi.1. • viteza de sedimentare w. 3’. • Se determină la intervale Ti = 30”.3. decantare nu pot asigura performanța la apa decantată (≤ 4 °NTU).2.5.5. se stabilește: − = ∙ 100 .2 Predecantoare. (3. (mg/l). (mg/l).3 Stabilirea mărimii hidraulice w “in situ” • În pahare de 1 l (minim 5 bucăți) se pune apă de sursă. • Se determină prin filtrare.1. pi – concentrația în suspensii a apei înainte de predecantare. (%) unde: Es .eficiența de sedimentare.2.7) 3. stabilită pe baza curbelor de variație a procentului de rețineri cu mărimea hidraulică. Eficiența de sedimentare Es.2 Proiectarea decantoarelor statice Dimensionarea tehnologică a decantoarelor are la bază studii de laborator “in situ” pe apa sursei. Determinarea numărului și dimensiunilor decantoarelor se face în funcție de: • debitul de calcul Qc. 3.5. pad – concentrația în suspensii a apei după predecantare. %.1. 1h.2. 30’. Decantoare statice 3. 5’. po – cantitatea de suspensii în proba inițială.5. 2h. Aceste tipuri de decantoare sunt utilizate în cazul: − apelor cu turbidităţi mari (> 1000 °NTU) pentru care procesele de limpezire prin − în predecantare se poate utiliza reactivi de coagulare pe baza experimentelor “in situ” care demonstrează eficacitatea reactivilor. 126 .

α – este un coeficient de siguranță (1.18.8) (3.5.3 Predecantoare orizontale longitudinale Dimensionarea predecantoarelor orizontale-longitudinal (figura 3.11) Se impun condițiile: ≤ ⁄10.6 1 2 3 4 w [mm/s] 5 Figura 3.m2.( ) (3. • Lungime L și lățimea B a predecantoarelor: = ∙ .19) constă în stabilirea elementelor: • Suprafața oglinzii apei: = ∙ .05 – 1. ≥2 (3.10) în care: Q – debitul instalației (m3/h).12) .18. w – mărimea hidraulică pentru cantitatea de suspensii care se cere să fie reținută.• Se întocmesc diagrame de tip figura 3. 50%. Diagrame de sedimentare.( ) (3. p i/p o [% ] pi/po [%] 100 100 80 80 60 p i/p o = f (Ti) 40 60 40 20 20 0 1/2 1 2 3 0 Ti 0.2 0.1. 60%. 127 = ∙ . 3.10). în m3/h. (%) = = ⁄ (%) = ( ) ℎ (3.9) Se va adopta pentru dimensionarea predecantoarelor mărimea hidraulică w (sau încărcarea superficială) corespunzător procentului de rețineri care se impune a fi realizat: 40%.

/m3.( ) (3. în kg S.5 m./m3. Q – debitul instalației. pi – concentrația medie în suspensii a apei brute pe durata T. = în care: Q – debitul instalației. între două curățiri: ) . T – durata între două curățiri.( ) (3. B – lățimea predecantorului. 128 ∙ ∙( ∙ − • Volumul de nămol VN acumulat în predecantor. în m.15) .05 ÷0. n – numărul de compartimente. c – concentrația în substanță uscată a nămolului (c = 0. în m3/zi. în kg s.economic al structurii bazinului).0 – 2.10).13): = ∙ ∙ . minimum 2.14) în care: V – volumul predecantorului. γn – greutatea specifică a nămolului (γn = 1050 ÷ 1100 daN/m3). Se impun soluții pentru a se asigura funcționarea optimă a predecantoarelor orizontale longitudinal prin realizarea uniformității distribuției și colectării apei. în zile.u. în m3/h. Timpul de predecantare trebuie să rezulte ≤ 1h.în care: b – lățimea unui compartiment (se stabilește prin calcul tehnico . corelat cu b și elementele optime din dimensionare structură. v – viteza medie de curgere în bazin. în m.1). în ore: = .05 – 1.( ) (3.U. H = 2. în m3. • Timpul de predecantare: Td. L – lungimea predecantorului. pad – concentrația în suspensii a apei predecantate. • Lungimea se calculează cu relația (3.13) în care: α – este un coeficient de siguranță (1.

16) H – adâncimea utilă a decantorului. în m. APD L Evac. Curațirea predecantoarelor orizontale-longitudinale se poate realiza: − cu poduri racloare care strâng nămolul în bașe de nămol de unde este evacuat gravitațional sau prin pompare. în m. APD Evac.1 b b h AB w h Stavila Evac.19. hd – grosimea medie a stratului de nămol depus pe radier. Sectiunea verticala 1 v Sectiunea 1 . − prin golirea fiecărui compartiment și spălarea hidraulică a acestuia. Namol Figura 3.• Adâncimea totală Ht a decantoarelor orizontale longitudinale se determină: = + ℎ + ℎ . hs – înălțimea de siguranță (0. La proiectarea predecantoarelor orizontale-longitudinale se vor lua în considerație și prevederile STAS 3620-1/1985.( ) în care: (3. Namol Basa namol Cg 1 1 2 Evac. APD 3 L L Plan 3 L AB B AB Evac. 129 . Schemă predecantor orizontal-longitudinal: plan și secțiuni.25 m).

AB – apă brută. (3.5.19) D – diametrul bazinului. AD – apă decantată. h. Se consideră timpul de sedimentare egal cu perioada în care particula amplasată în poziția cea mai dezavantajoasă este reţinută. Predecantor orizontal radial. • Volumul util al decantorului: = ∙ .20) are la bază mărimea hidraulică w a particulelor care trebuie reţinute. CL – cameră limpezire. • Timpul de sedimentare: în care: h = adâncimea apei la ieşire. 130 .1. H.2. D PR d< 2 m SUD AB JAD R h CL N AD H >5% AB Figura 3. PR – pod raclor. JAD – jgheab apă decantată. > 6 2∙t 2Π ∙ r ∙ h H (3.1. § 3. SUD AB – sistem uniformizare apă brută.4 Predecantoare orizontal radiale Dimensionarea predecantoarelor orizontal radiale (figura 3.03 (m s).19): D−d Q D = ≤ 0. d şi respectând condiţia ca Viteza medie a apei si raportul D/H se verifică cu relaţia (3. CR – cameră de reacție. = ℎ ≤1 (3. în m.5. R – reactiv.17) w = mărimea hidraulică a particulelor care trebuie reţinute în predecantor. N – nămol.18) panta radierului să fie ≥ 5 %.20.3. v = în care: Diametrul predecantorului se determină în funcţie de Vu.3. se determină prin studii “in situ” cf.

Prin proiectare se vor adopta soluții care să evite blocarea podului raclor datorită gheții. Nămolul se colectează cu poduri racloare prevăzute cu lame segmentate pentru ca nămolul să fie transportat succesiv de pe o lamă pe următoarea spre bașa centrală. 2. cameră de distribuție cu dispozitivul de admisie a apei (ecran deflector).5 Predecantoare verticale execuția în adâncime. Pe baza experienţei practice. 35.1. rigolă pentru colectarea apei decantate. 5. se adoptă adâncimea h la ieşirea apei (2 ÷ 3 m). Diametrul predecantoarelor radiale este cuprins între 15⋯60 m.H – adâncimea maximă.5. conductă evacuare nămol. 6. Se recomandă pentru debite ≤ 50 dm3/s și în cazul când condițiile geotehnice permit R r 1 hs AB hu 7 hn hd 6 4 1 2 5 3 Figura 3. 131 . 40 si 45 m. Decantor vertical. deversor triunghiular. 7. 30. 4. 3.21. în ţara noastră existând proiecte tip pentru decantoarele radiale cu: D = 16. rm – raza medie a decantorului: hm – adâncimea apei în decantor la rm. 1. conductă evacuare apă decantată. 25. pâlnie colectoare nămol. 3. conductă de admsie apă brută.

v – viteza medie de curgere ascendentă (v ≤ w). r – raza tubului central (0.• Aria oglinzii apei se determină: = = ∙( − ). în mm/s. iH – încărcarea hidraulică.21) ≤ .4 m).m2. determinată cf.5.3. 132 . se va adopta maxim 1h.2. ≥ 45°. R – raza predecantorului vertical.1. • Înălțimea utilă a pre-decantorului vertical: ℎ = ∙ . ( ) (3. se va adopta din condiția § 3. de concentrația inițială în suspensii a apei brute. în care: Diametrul D al predecantorului vertical se recomandă să fie de maximum 8 m. (3. A – aria oglinzii apei. În zona de depunere a nămolului.20) în care: Q – debitul instalației. în secunde. de eficiența de predecantare și de intervalul de timp între două evacuări. în m3/h. în m2.( ) Td – timpul de decantare. în m. în m3/h. radierul bazinului se realizează tronconic cu panta Înălțimea zonei de colectare a nămolului se stabilește în funcție de debit.3 – 0.

necesitatea post – oxidării se va stabili pe baza concluziilor studiilor de tratabilitate.9. − se vor alege soluții care să elimine scurt-circuitarea hidraulică a reactoarelor. Se vor adopta măsuri de protecție anticorozivă a construcțiilor. • post-oxidarea.2.1 Pre – oxidarea Se utilizează următorii agenţi oxidanţi: clor. obiectiv: asigurarea funcţionării optime a proceselor de tratare şi evitarea contaminării filierei tehnologice. post – oxidare Procesele de oxidare trebuie adoptate în toate staţiile de tratare în mai multe secţiuni caracteristice ale schemei conform conceptului trepte de oxidare multiple: • pre-oxidare în capătul amonte al filierei pentru oxidarea substanţei organice. sursei.2. ozon. alegerea oxidantului se va efectua prin analize tehnico – economice luând în considerație și efectele privind formarea unor subproduși ca urmare a procesului.3. reducerea materiilor organice naturale şi inactivarea totală în ape limpezi a compuşilor biologici şi bacteriologici. urmăreşte oxidarea totală a micro poluanţilor. Determinarea dozelor se va efectua în conformitate cu § 3. raportul − procesul de pre-oxidare poate fi by – passat în funcție de necesitatea pre-oxidării apei 133 .5. oxidare. Pentru toți oxidanții: Cl2. între timpul real de contact și timpul teoretic va fi ≥ 0. inactivare microorganisme.2 Pre – oxidare.5. amplasat după procesele de tratare convenţionale (decantare şi filtrare rapidă pe strat de nisip). plancton. 3. dioxid de clor. utilajelor și protecția personalului de operare împotriva efectelor gazului rezidual.1. ClO2 și O3 elementele tehnologice ale reactoarelor de contact vor respecta următoarele: − se prevăd ≥ 2 bazine de reacție cu dotarea necesară pentru ca fiecare să funcționeze independent.4 din studiile de tratabilitate. • oxidare (neutralizare) pentru asigurarea dezinfecției apei.

Adâncimea Conceptual reactoarele de ozon vor funcţiona pe baza interceptării curentului de apă descendent de către voalul de bule fine de ozon în mişcare ascendentă.6 min t2 = 4 .Cl2 2m AB AB APreox APreox A A Figura 3.22.5 min Figura 3. TC = 8…10 minute.1. Bazin de reacție cu Cl2 (ape limpezi: subterane.1 Ozonul (O3) Dozele uzuale de ozon sunt în gama 1 – 3 mg O3/dm3 iar timpul de contact uzual este apei în reactoare ≥ 5 m.23. lac).2. 3. Distructor O3 O3 . Se va adopta soluţia cu două reactoare în serie.rezidual (in exces) RA RB Apa bruta Difuzori porosi Difuzori porosi Ozon Apa ozonata t1 = 5 . 134 VI .23. Bazine de contact cu ozon.Jgheab de colectare apa pre-oxidata Sol.Cl2 Sectiunea A-A Sol. ca în figura 3.5.

Avantajele utilizării ClO2 sunt: • nu formează sub-produşi de tip trihalometani (THM). timpul de contact fiind TC = 10 min. oxidează fenoli şi este foarte eficace la pH peste 8.1 – 0. La 20 oC şi presiune parţială de 5.24. Se menţionează că pentru doze mai mari de 0.1. I – intrare apă brută. E – evacuare apă oxidată.5 mg/l. • are putere oxidantă mai bună. 135 .5 mg/l există riscul formării de sub-produşi de tip cloriţi.5 g de clor.5.3.24) amestecul cu agitatoare mecanice (rezistente la coroziune) care asigură amestecul mecanic cu randamente ridicate intre apa de tratat şi soluţia de ClO2.2. Gradienții necesari de asigurat G ≥ 500 s-1.5.2 Dioxidul de clor (ClO2) Se obţine din clorită de sodiu şi clor conform reacţiei: 2NaClO2 + Cl2 → 2ClO2 + 2NaCl Stoechiometric. Se produce imediat înainte de injecţia în apă.3 kPa. ClO2 – dioxid de clor. Este instabil şi exploziv la temperaturi T > (. solubilitatea este 4 g/dm3.40 oC). Reactoarele de pre-oxidare (figura 3. Dozele utilizate: 0. Bazin de contact pre – oxidare.34 g clorită de sodiu şi 0. 1 g dioxid de clor se obţine din 1. C l 2 (C lO 2 ) I E Figura 3. Cl2 – clor.

25. Încadrarea procesului de post – oxidare în schema staţiei de tratare se realizează totdeauna ca în figura 3. amestecul total cu apă la gradientul hidraulic G = 500 – 700 s-1.26.a – (Floculare). Alcătuirea reactoarelor de ozon sunt identice cu cele utilizate în pre – oxidare. Pentru îmbunătăţirea probabilităţii de ciocnire a particulelor se adaugă şi nămol de recirculare (la concentraţii 50 – 70 g/dm3) în proporţie 5 – 7 % din debitul de apă brută. CRR – camera de amestec și reacție rapidă: 136 . se asigură gradienţi hidraulici G = 30 – 100 s-1 şi timpi de floculare tF = 10 – 15 min.2.3. agregarea și flocularea acestora cu reactivi chimici pentru a fi reținute. Încadrarea procesului de post-oxidare.2 Post –oxidarea În filierele de tratare se va intoduce conceptul de post – oxidare cu ozon pe apa limpezită după filtrele rapide de nisip pentru că eficienţa transferului creşte. funcţie de tratabilitatea apei.3 Coagulare – floculare Obiectivul procesului: destabilizarea particulelor coloidale din apă. Procesele cuprind: • Faza I – Reacţie rapidă.5. Configurația generală a compartimentelor de coagulare – floculare se indică în figura 3. 3. Dozele de O3 în post – oxidare nu depăşesc 2 mg/l.II.25. timpul de contact pentru reacţia rapidă este determinat TRR = 1 – 3 min.5. Aplicare: toate categoriile de apă care conțin particule coloidale sau dizolvate (precipitabile) necesar a fi reținute. • Faza a . O3 De la FRN Post-oxidare F CAG Figura 3. se reduc dozele de ozon şi oxidarea micro – poluanţilor devine eficientă. Introducerea soluţiei de coagulant. Se adaugă un adjuvant de coagulare (polimer).

( ) (3. T – timpul de floculare determinat de t°C și efectele polimerului.24) Următoarele elemenete tehnice se impun să fie respectate: • Criteriul produsului: concentrație. (m3) (3. G.în care: • tRR = 1 – 3 minute. Se prevăd două compartimente.6 la 0°C și k = 38. în min. C.25) G – gradient de floculare (50 – 100 s-1). în care: (3. k – coeficient adimensional ce depinde de temepratura apei.(m3) (3. • Se impune adoptarea electro-agitatoarelor cu turație variabilă pentru a se prelua variațiilor calitative ale apei brute.22) QAB – debit. tRR – timpul de reacție.23) unde: V – volum camera de amestec și reacție rapidă. C – concentrația în suspensii în camera de floculare. F – camera de floculare: • tF = 10 – 15 minunte. reprezintă o caracteristică care se va determina “in situ” luând în considerație variațiile calitative ale apei sursei. k = 23. 137 . • Secțiunea de injecție polimer (dacă este necesar) se vor prevedea minimum 3 opțiuni care să poată fi utilizate în operare: − introducere polimer în camera de amestec și reacție rapidă. variabilă de la1000 – 5000 g s. în m3. T = optim • VF = QAB ∙ tF .9 la 40 °C. • VRR = QAB ∙ tRR .u. gradient./m3. în m3/min. se va stabili prin studiul de tratabilitate. timp. fiecare cu minimum 2 electro-agitatoare având puterea: = G – gradient hidraulic ≥ 500 s-1. ∙ ∙ 1 .

− introducere polimer la ieșirea din camera de amestec și reacție rapidă.A Coagulant Polimer H s AB CR1 H apa F PF PF AB – apă brută. − introducere polimer în apa brută în amonte de injecție coagulant (≅ 30 s).1. Sistem transvazare CR1 . NR – nămol recirculat. § 3.26.3 – camere de reacție rapidă. CR1.CR2 NR Figura 3. Plan și secțiune cameră de reacție rapidă (CRR) și cameră de floculare (F). la DL F F F la DL F NR CR2 CR3 A CR1 AB CR2 CR3 CR1 Sectiunea A . F – floculator. PF – perete fals (de dirijare). Configurația CRR și F se va realiza cu mai multe electro – agitatoare pentru a permite adaptarea la variațiile calitative ale apei brute și revizia periodică a unui agitator în operare. Eficiența se va evalua prin determinarea coeficientului de coeziune a nămolului cf.2. DL – decantor lamellar. 138 .5.3. Proiectantul va trebui să prevadă elementele care permit schimbarea secțiunii de introducere polimer pe baza celei mai bune eficiențe.

t. trecându-se pe abscisă valorile pentru volumul de nămol expandat şi pe ordonată viteza ascensională a apei prin tub în m/h. Reprezentând grafic viteza ascensională a apei în tub (m/h) în funcţie de volumul de nămol expandat (figura 3. în m/h. • se unesc punctele obţinute cu o dreaptă. se construieşte un grafic. se recomandă ca la reglarea debitelor să se evite şocurile care duc la expandarea nămolului necorelată cu debitul trecut prin tub. se introduce la partea inferioară 50 – 100 ml nămol cu ajutorul pâlniei 3 care trebuie să nu treacă prin sita de la baza tubului. Coeficientul de coeziune caracterizează coeziunea nămolului și furnizează informaţii valoroase în cazul decantoarelor suspensionale.3. Vo – volumul inițial de nămol.28). 2. Un strat de nămol ocupă un volum aproximativ proporţional cu viteza unui curent ascendent de apă care-l străbate. = −1 ( ⁄ℎ) (3. valoarea reprezentând segmentul dintre origine şi intersecţia dreptei obţinute cu axa y va fi coeficientul de coeziune a nămolului (figura 3.26) unde: v – viteza ascensională a apei în tub. 139 .28) se obţine coeficientul de coeziune K.27). se notează volumul de nămol pe gradaţia tubului. Determinarea coeficientului de coeziune (K). • • se umple mai întâi tubul 1 cu apă decantată folosind vasul de nivel constant 2.5. Prelucrarea detelor • • debitele se vor transforma în viteze prin împărţirea lor la secţiunea tubului. • pentru fiecare din debite se citeşte volumul de nămol expandat din tub. Se fac cel puţin patru determinări cu debite crescătoare.3. Experimentarea propriu-zisă constă în trecerea unui curent ascendent de apă decantată (supernatantul – în cazul jar-testului) printr-un tub transparent și gradat la baza căruia s-a introdus un volum de nămol (figura 3. • cu ajutorul robinetului pentru reglarea debitului 4 se stabileşte debitul minim care permite înfoierea nămolului (se măsoară volumul de apă care curge prin preaplinul 5 într-un timp.1 Coeficientul de coeziune al nămolului 1.

27.vas de nivel constant 3.tub transparent gradat 2. Pentru nămoluri coezive coeficientul K are valori cuprinse în intervalul 0.V – volumul de nămol expandat. v (m/l) 3 2 1 K 0 K -1 0 50 100 150 200 V (m l) 250 Figura 3. Variaţia volumului de nămol în funcţie de viteza ascensională. Instalaţie pentru determinarea coeficientului de coeziune al nămolului.3. Gradul de coeziune a nămolului influenţează semnificativ atât procesul de decantare cât și procesul de filtrare (creșterea coeficientului de coeziune conduce la creşterea ciclului de filtrare).8 – 1.2 în timp ce pentru nămoluri care reţin cantităţi mari de apă K are valori de cel mult 0.alimentare nămol 4.sită Figura 3.preaplin 6. 1.robinet reglare debit 5. 140 .28.

1 Proiectarea tehnologică a decantoarelor lamelare Configurația tehnologiei decantoarelor lamelare se prezintă în figura 3. − concentrarea nămolului reținut în sisteme încorporate procesului de decantare sau − asigurarea unor pierderi tehnologice sub 3 % din influentul decantoarelor. Fe2+ în apa decantată independente la un conținut în suspensii de ≥ 40 g s. − utilizarea eficientă a sărurilor de Al sau Fe pentru coagulare astfel încât să se realizeze costuri minime și să se evite depășirea CMA la Al3+.5. NR – nămol recirculat. F – floculator Figura 3. Nex – nămol în exces./m3.modul lamelar.29. ML. Plan și secțiune prin decantorul lamelar. PNi – pompă nămol.29.u. CN – concentrator nămol.3. 141 .4.5.4 Limpezirea apei prin decantare Obiective proces: − asigurarea unei turbidități a apei decantate Tu ≤ 4°NTU. Sectiunea 1-1 JAD De la F Modul lamelar 1 1 CN Raclor namol 2 JAD De la F Evacuare namol 2 Sectiunea 2-2 JCAD PN 1 NR PN 2 PN 3 ML Nex JAD De la F CN De la F JAD JAD – jgheab colectare apă decantată. 3.

Elementele tehnologice impuse: − necesitatea unui proces de coagulare-floculare în amonte care să asigure destabilizarea și aglomerarea particulelor coloidale (§ 3.27) în care: Q – debitul influent. m3/h. PP cu profil semi – hexagonal. − sistem de colectare.5. Figura 3. acest sistem va îndeplini și rolul de regulator aval pentru uniformitatea distribuției debitului în modulul lamelar.1 Dimensionarea decantoarelor lamelare • Suprafața oglinzii apei = . se adoptă 8 – 15 m3/h.31). sistemul eficace este un concentrator de nămol amplasat sub modulul lamelar.1. Modul lamelar – casete rectangulare din plăci PE/PVC sudate. PVC. concentrare a nămolului reținut. 3. e lM lM b Figura 3.m2.4.5.( ) (3. • laminarizarea mișcării pentru eliminarea influenței pereților. − din plăci PE. ih – încărcarea hidraulică. − prevederea unui modul lamelar de tip în curent ascendent care să asigure: • separarea apei de particulele floculate de nămol. adoptarea unei valori din domeniu se va efectua pe baza studiului de tratabilitate. eficiența procesului de coagulare – floculare (coeficientul de coeziune a nămolului).3).31. PVC. 142 . • Modulul lamelar Se poate realiza în două opțiuni: − casete rectangulare din plăci PE/PVC sudate (figura 3. Modul lamelar din plăci PE.30.30). − sistem de colectare uniformă a apei decantate. PP cu profil semi – hexagonal (figura 3.

rH ≤ 30 mm. (3. în m. în m.8 m/h).1 ⁄ (3.29) reprezintă unghiul de echilibru între curgerea continuă a nămolului (60°) și curgerea intermitentă sub formă de acumulări (45°). va rezulta din limitările numărului Reynolds și mărimii de separare suspensională. acesta ∙ ∙ ∙ ≤1 ⁄ℎ. − viteza medie de curgere în lamelă nu va depăși 3 mm/s (10.unghiul de înclinare față de orizontală.28) − lungimea modului lamelar. − Amplasarea jgheaburilor se prevede: 143 . • Unghiul de înclinare al modului lamelar Se va adopta unghiul de înclinare al modului față de orizontală ∝ = 52°. − mărimea de separare suspensională: = ∙ ∙ ≤ 0. • Sistemul de colectare apă decantată − Colectarea apei decantate se va realiza cu jgheaburi dotate cu deversori triunghiulari cu funcționare neînecată. lM.30) (3. în m.0 m. b – lățimea lamelei. − Distanța dintre axul jgheaburilor de colectare nu va depăși 1.Condițiile de dimensionare impuse modului lamelar: − raza hidraulică: raportul între suprafața vie și perimetrul udat al unei lamele − valoarea numărului Reynolds al mișcării definit: ∙ = ≤ 70 determinată după direcția normală la direcția de curgere. e – înălțimea lamelei după direcția normală la direcția de curgere. Verificarea încărcării hidraulice pe proiecția orizontală a modului lamelar: = unde: nlam – număr lamele. α . lM – lungimea lamelei.

radierul jgheaburilor se va amplasa la minimum 0. se determină: = . < 1. CAB – concentrația în suspensii apă brută.l.∙ .• deasupra modului lamelar.u.m2 conform cu figura 3. ∙ . iH = 14 – 15 m3/h.2 m față de cota superioară a modului. • jgheaburile se vor executa din tablă de oțel inoxidabil și prin sistemul constructiv specific (dm3/s. deversor) să nu depășească ± 1%./m3.m2. .u. Volumul de nămol având o concentrație cs. ( . 1 .32.32. • Sistemul: concentrator de nămol Soluția recomandată constă în realizarea unui concentrator de nămol la partea inferioară a modului lamelar al cărui volum se determină pe baza cantității de substanță uscată calculată: . .⁄ ) (3.u. 0 m adoptat se va asigura posibilitatea reglării astfel încât erorile raportate la debitul • amplasarea jgheaburilor se va realiza între module pentru încărcări hidraulice > 100 mm ML Figura 3. unde: = ∙( − ).32) 144 . • prin calcul și sistemul de operare adoptat se va asigura evitarea înecării jgheaburilor de colectare.m2. CAD .( ⁄ ) (3.31) QAB – debitul de apă brută al unității de decantare. Amplasarea jgheaburilor de colectare apă decantată pentru iH = 14 – 15 m3/h./m3. această soluție se va adopta pentru încărcări hidraulice iH = 8 – 10 m3/h.concentrația în suspensii apă decantată. kg s. kg s. m3/zi.m. .

− pasarele de acces la utilaje prevăzute cu balustrade.05 kg/m3).2 Prevederi constructive pentru construcțiile de coagulare – floculare și decantare Construcțiile pentru procesele de coagulare – floculare și limpezire prin decantare vor fi acoperite și se vor crea condiții de operare normale: − temperaturi ≥ 10°C permanent. 145 .u.33) Debitul de nămol de recirculare: Nămolul de recirculare se va introduce în conducta de apă brută în amonte de camera de amestec și reacție rapidă. Evacuarea nămolului se va asigura intermitent în perioade scurte (5 – 10 minute. figura 3.07 − 0. Pentru ape limpezi (turbidități ≅ 10°NTU) și reci (t°C ≤ 10°C) pentru care camera de 3.zi.5.1. • Nămolul de recirculare = 0. – concentrația în substanță uscată a nămolului (0. amestec și reacție rapidă este prevăzută în trepte (2 – 3 agitatoare înseriate) este recomandabil să se prevadă opțiunea introducerii nămolului de recirculare în a doua cameră de amestec – reacție. orar sau la 2h) și va fi declanșat prin măsurarea on – line a concentrației nămolului. Nămolul în exces din concentrator se va evacua cu electro-pompe de nămol corespunzător concentrațiilor maxime.1 ∙ (3./m3) cu 1 – 2 rotații/oră./m3.27).u. • încărcări masice de 40 – 60 kg s. sistemul mecanic va fi dimensionat la concentrația maximă a nămolului (80 – 100 kg s./m2.u. γNC – greutatea specifică a nămolului concentrat (1050 – 1100 daN/m3).u. − posibilități de revizie periodică a utilajelor prin acces direct sau demontarea acestora. amestecul și colectarea nămolului se va realiza cu raclor imersat (cf. Stabilirea suprafeței și volumului concentratoarelor de nămol se va efectua luând în considerație: • concentrația optimă a nămolului evacuat din concentrator ≅ 50.4. Omogenizarea.unde: cs.03 – 0.000 gr s. programul de evacuare se va stabili „in situ” pe baza variației conținutului în suspensii al apei brute.

În cele ce urmează se vor prezenta principiile generale ale unor tehnologii de firmă și condițiile în care acestea pot fi luate în considerație pentru aplicare. − costurile de investiție și operare. Aplicarea acestei tehnologii conform cu datele firmei: • turbidități ≤ 1500° NTU.5. În figura 3.2. coeficientul de coeziune nămol > 1.5. 3. lipsite total de suspensii gravimetrice.4.2 m/h. − eliminarea sistemelor de colectare nămol prin prevederea unui sistem hidraulic de jeturi înecate care realizează autospălarea radierului bazinului. nu utilizează recirculare nămol. cele mai multe bazate pe tehnologii de firmă. se utilizează un gradient hidraulic echivalent la 12 – 15 W/1dm3/s.4.33 se indică schema generală și elementele componente. − dotarea cu sisteme de variație a gradientului hidraulic în faza de floculare (superpulsator) și/sau module lamelare (pulsatube/ultrapulsator).2 Alte tipuri de tehnologii de limpezire a apei prin decantare Proiectantul poate alege și alte tehnologii de limpezire a apei prin decantare. concentare nămol într-o singură unitate. − perspectiva modernizării în timp a tehnologiei ca urmare a schimbărilor de calitate a apei sursei. Avantaje: realizează toate procesele: coagulare – floculare. 146 . • ape brute ușor tratabile.1. Alegerea unei tehnologii va avea la bază: − elementele rezultate din studiile de tratabilitate. limpezire. Concepția acestui tip de tehnologie este: − introducerea intermitentă a apei brute în bazin (denumită pulsație) astfel încât să creeze gradientul hidraulic pentru coagularea – flocularea suspensiei.1 Decantoare cu pulsație Tehnologie dezvoltată de firma Degremont Franța. − siguranța procesului în obținerea performanței privind calitatea apei independent de condițiile și variațiile de calitate ale apei sursei.

5 10 Avantaje: admite și particule gravimetrice (dg < 0./m3.1. colectare AD. Decantor cu pulsație. sistem de conducte de lansare și autocurățire nămol.1. 6. tub central cameră de reacție. CN – concentrator de nămol.4. 12. AB – apă brută. 4. pod raclor.34. amestecător cu elice. 10. tratabilitate normală. cameră de reacție rapidă. R – cameră de reacție. 3. 5. 6. 2.8 2 11 2 6 7 1 10 3 4 9 4 9 5 5 12 Sectiunea 1 . bazin de acumulare – lansare. Decantor cu camere de reacție rapidă și lentă și modul lamelar în curent ascendent. 147 . 3.2 Decantoare cu recirculare nămol Concepția acestui tip de tehnologie are la bază aceleași elemente fundamentale prezentate în § 3. introducere apă brută. 5. zonă de decantare. jgheaburi de colectare apă decantată. 4 AB 1 R 2 3 7 6 AD CN 8 9 NEx Figura 3. 8.33. floculator. concentrator de nămol. pompă recirculare nămol. 2. 7.5. electro – valvă de lansare de contact cu presiunea atmosferică. 3. 10. modul lamelar. injecție reactivi. strat suspensional. 9. modul lamelar. pompă vid.1 10 3 Conducte lansare Jeturi submersate Radier Figura 3. 7. 4. AD – apă decantată. Aplicare: ape brute de râu/lac.4. cameră de reacție lentă. 9. evacuare nămol. turbidități ≤ 1500° NTU. 1. 11.u.2 mm) și asigură prin recircularea în camera de reacție rapidă creșterea concentrației suspensiei floculate la 4000 – 5000 g s.5. 8. 1. injecție reactivi.2. NEx – nămol în exces.

3.5. hidrociclon pentru separare micronisip. recuperare și injecție micronisip. pierderile de micro-nisip sunt estimate la 2 – 3%. 3. modul lamelar în curent ascendent. 4. AB NR 8 7 6 Figura 3. 10. Decantor cu floculare balastată. sistem de colectare apă decantată.3. − separă în hidrocicloane micro-nisipul de nămol și îl reintroduce în circuitul de coagulare – floculare. bașă nămol. 2. Concepția: − introduce micronisip (dg = 30 – 60 µm) în apa brută și realizează fixarea particulelor floculate pe suportul solid dat de micro-nisip.0 – 2. pompă recirculare amestec nămol/micronisip.m2 la suprafața oglinzii apei în decantorul lamelar și asigură turbidități la apa decantată NEx 9 5 10 1 2 3 4 AD 1° NTU. cameră de reacție rapidă. Actualmente este cea mai performantă tehnologie pe plan mondial. cantitățile de micro-nisip 2.2. limpezi (≅ 10° NTU) și reci. cameră de reacție lentă. pod raclor.5. 7.4. 9. − performanțe: admite încărcări 30 – 50 m3/h. − elementele de coagulare – floculare și decantare lamelară corespund § 3. 5. AD – apă decantată.35.5 kg/m3apă. Avantaje: − aplicabil la ape cu tratabilitate redusă. 1. 148 . 6. AB – apă brută.3 Decantoare cu floculare balastată și recirculare nămol Tehnologia a fost dezvoltată de Consorțiul Veolia Water prin cercetări și prefecționări continue timp de 30 ani. NEx – nămol în exces. admisie decantor. NR – nămol recirculat. 8.

35) . Schema generală proces flotație.6 ∙ QAB (m3/h) (3. = 0. P Cg 2 AB 1 16 13 5 9 3 15 6 8 7 AL AB – apă brută ABF – apă brută floculată AL – apă limpezită AP – apă limpezită presurizată Cg – coagulant P – adjuvant de coagulare: polimer 4 ABF 10 12 AP 14 11 Figura 3. 2. − suprafața orizontală a bazinului: = 3.34 QAB – debitul de apă brută (m3/h) iH – încărcare hidraulică (m3/h. recipient presurizare apă. Elementele de dimensionare care se vor lua în considerație sunt: − încărcarea hidraulică a bazinului de flotație iH = 2 – 10 m3/h. 4. m2. 1. 13.36. 10. 149 Qrecir.11. apă floculată.5. raclor imersat: colectare nămol. În procesele de coagulare-floculare la aceste categorii de ape se produc conglomerate (flocoane) ușoare pentru care un proces invers sedimentării devine mai avantajos. apă brută (de sursă). m2) − debitul de apă limpezită recirculată Variația încărcărilor și debitelor între limitele domeniului se va stabili prin studii și depinde de calitatea apei sursei. sistem reducere presiune.15. 14. cameră de limpezire. compresor. 9. apă în amestec cu aer.5. 7.5 Limpezirea apei prin procedeul de flotație Aplicare: procedeul se aplică pentru ape brute relativ limpezi (turbidități < 20o NTU) caracterizate prin natura particulelor coloidale și dizolvate de tip MON (materii organice naturale). Sistemul de flotație cu aer dizolvat (FAD) cuprinde elementele prezentate în figura 3. 12. 16.15-0.3. Procesul de flotație cu aer dizolvat se va aplica pe baza studiilor hidrochimice și de tratabilitate efectuate „in situ” pe instalații pilot pentru sursa de apă luată în considerație. sistem evacuare suspensii flotate. apă brută floculată. floculator. sistem colectare suspensii flotate. 6. evacuare nămol.36. amestec. camera de amestec apă presurizată. 3. 8. apă limpezită. apă limpezită recirculată. reacție rapidă.

evacuare și concentrare nămol. acest coeficient se determină: = ∙ 100 − 3. t – perioada în care TuAD ≤ TuAD lim = 4o NTU. la debite mai mari bazinele se vor prevedea cu raclor imersat pentru colectarea nămolului depus pe radier. Elementele obligatorii care se vor analiza în cele 2 variante: FAD și DL sunt: − analiza costurilor energetice ale proceselor de coagulare-floculare pentru cele două tehnologii: fără recircularea nămolului în procesul FAD și cu recircularea nămolului în DL.6 bar. la ieșirea din difuzor viteza apei nu va depăși dublul vitezei echivalente încărcării hidraulice. 365 zile) în care se efectuează analizele de apă decantată. raclor amestec și colectare nămol și pompele de recirculare nămol. 150 . Recipienții de presurizare se dimensionează pentru: − timp contact: 10 . cameră de amestec cilindrică și transformator de energie cinetică în energie potențială de presiune de tip difuzor dimensionat astfel încât să nu se realizeze desprinderea curentului.36 unde: T – perioada (30 zile. − comparația costurilor energetice pentru bazinul de flotație incluzând toate componentele: evacuare spumă. Construcția sistemelor FAD se va realiza sub forma bazinelor circulare sau rectangulare. mărimea bulelor de aer se va încadra în domeniul 40 . Camera de amestec între apa presurizată și apa brută floculată va fi dimensionată pentru realizarea amestecului printr-un amestecător static. În toate aplicațiile în care se propune ca soluție FAD (flotație cu aer dizolvat) proiectantul va lua în considerație și analiza unei opțiuni (variante) de limpezire a apei prin decantarea lamelară (DL). Pentru debite QAB ≤ 50 dm3/s radierul bazinelor se va construi cu o pantă ≥ 45o pentru colectarea și curgerea nămolului spre secțiunea de evacuare.Cantitatea minimă de aer pentru o eficiență favorabilă: 5000 mg/l echivalent la 5 m3 de aer/m3 apă tratată. − presiune: 4 . − stabilitatea și siguranța fiecărui proces prin determinarea coeficientului de asigurare în timp a turbidității limită a apei limpezite.60 sec. recipient de presurizare. comparativ cu decantorul lamelar având: concentrator nămol.70 µm. producția de aer comprimat.

6. • Aria unei cuve se va stabili pe baza: − realizării condiției de VF max în cuvele rămase în filtrare la scoaterea din funcțiune a unei cuve.39 unde: n – numărul de cuve.5. − sistemului constructiv adoptat.38) k – coeficient de siguranță = 1.3. • Numărul de cuve de filtru: = ∙ / ≥ 4 ăț (3. automatizare. 3.5.2 Caracteristici principale ale stației de filtre • Suprafața de filtrare = /ℎ /ℎ m 3. Numărul de cuve se va stabili printr-un calcul tehnico-economic care va lua în considerație: costuri de investiție și cheltuieli anuale de exploatare pentru tipul de cuvă adoptat. VF – viteza medie de filtrare.2 cuve la 8 m/h. L – lungimea cuvei. se va adopta 6 m/h cu limitare în cazul scoaterii din funcțiune a 1 . − raportul laturilor pentru îndeplinirea condiției: = 2 +1 3. instalații comandă și control (dispecer).5. b – lățimea cuvei. • Instalațiile hidraulice: alimentare cuve. • Construcțiile și instalațiile anexe: rezervorul de apă de spălare și stații de pompare. 151 .6.2. spălare. stația de suflante pentru spălare cu aer.37 Q – debitul stației de filtre. prelevare apă filtrată din cuve.6 Filtre rapide de nisip 3.1 Elemente componente • Cuvele de filtru.

37. 152 .5. tipul suspensiilor reținute. 3. CF – cuvă de filtru. Ads – colectare. A er CF GT As AD A dS AF bR RAS L a2 Figura 3. formă. dotare pentru care totalul cheltuielilor anuale din investiții și exploatare este minim”.41 se prezintă schema generală a unui filtru rapid. care va fi hr ≤ 1. 3.Studiile efectuate în ultimii 20 de ani indică un concept pe care proiectantul va trebui să-l respecte. Secțiune longitudinală cuvă de filtru și rezervor apă de spălare.3 Metoda de filtrare Filtrele rapide vor fi asigurate să funcționeze conform metodei: cu debit variabil și nivel constant. GT – galerie tehnologică. − dotarea sistemului de prelevare apă filtrată astfel încât să permită variația lentă a debitului în funcție de creșterea pierderii de sarcină. AF – apă filtrată. AD – sistem de distribuție apă decantată la cuvele de filtru. Se vor adopta soluțiile tehnice pentru: − variația debitului între limita maximă (impusă de viteza maximă de 8 m/h) și limita minimă. ca mărime.37 – 3. H2O. RAS – rezervor apă de spălare.5. evacuare apă de la spălare.6. caracteristicile materialului filtrant.4 Schema generală a unui filtru rapid În figurile 3. As – apă de la spălare. acesta este definit astfel: „pentru fiecare mărime de debit Q există un singur tip de cuvă.6. toate acestea determină pierderea de sarcină prin filtru. debitul minim al unei cuve se va considera în corelație cu: turbiditatea influentului.6 m col.

2 aS AS b bg b Drenaj placi crepine Figura 3. AD – apă decantată.distributie AD . GT – galerie tehnologică. AS – apă spălare.injectie aer de spalare x AF AS x a1 Figura 3.Aer G. AS – apă spălare.colectare AS Strat filtrant variabil de la C1 la C 2 fig. Camin AF Camin: .injectie apa de spalare .39. Secțiune transversală cuvă de filtru. AdS – apă de la spălare.colectare AS AD Figura 3.prelevare AF . 153 .38. F S Canal . as – aer spălare. AD – apă decantată.40. Secțiune longitudinală ax cuvă de filtru.distributie AD . C1 aS AS AS AF a1 Goluri intrare aer sub drenaj a2 Goluri acces AS si colectare AF C2 AdS Canal .T. Plan galerie tehnologică. S – nivel spălare. AS – apă spălare. aS – aer spălare. AF – apă filtrată. F – nivel filtrare. AF – apă filtrată.

Influentul se distribuie în fiecare cuvă după direcția scurtă printr-un canal longitudinal prin deversare. Oprirea alimentării cuvei se va realiza printr-o stavilă motorizată amplasată în capătul amonte al canalului de distribuție. Exemplu: − la cuvele sub 20 m2 galeria centrală poate să lipsească.0 m se va lua în considerație sistemul de alimentare/spălare denumit cu baleiaj. − pentru stații de filtre cu debite reduse ( ≤ 50 dm3/s) toate sistemele de deservire a cuvelor pot fi amplasate în galeria tehnologică sub forma sistemelor sub presiune (distribuție apă brută. b) Cuva filtrului Se va realiza o construcție paralelipipedică formată din: 154 .Aer AF Rezervor apa spalare Figura 3. Toate cuvele de filtru rapid cu suprafețe unitare între 20 și 60 m2 se vor construi conform configurației din figurile 3. pentru suprafețe unitare inferioare și superioare domeniului pot fi adoptate și alte configurații de cuve. Elementele componente sunt următoarele: a) Sistemul de admisie influent Un canal longitudinal care filează transversal cuvelor de filtru asigură alimentarea fiecărui cuve printr-un cămin care asigură alimentarea cuvei prin deversare.41.5 din înălțimea lamei deversante.41. colectare apă de la spălare). alimentarea cuvei și evacuarea apei de la spălare se va realiza printr-un jgheab suspendat amplasat după latura lungă a cuvei. − pentru cuvele mari (> 60 m2) și lățime sub cuvă > 2. lățimea de distribuție a influentului nu va depăși b ≤ 2. deversoarele cu funcționare neînecată asigură achirepartiția debitului influent în toate situațiile.0 m. Toate elementele componente ale sistemului de distribuție trebuie să funcționeze neînecat cu gardă ≥ 0. Vedere x-x.3.37 .

30 m.15 m. înălțimea saltelei de aer haer ≥ 0. hd – înălțimea drenajului (inclus grosimea acestuia). − rezistența mecanică a crepinelor. hs – înălțimea de siguranță între nivelul apei în cuvă și cota superioară a peretelui cuvei. placă turnată monolit cu predală. Crepinele vor asigura: − pierdere de sarcină la spălare hr ≥ 0. 155 . c) Drenajul filtrului Se va adopta sistemul de drenaj de mare rezistență hidraulică (figura 3. monolit din beton armat sau din tablă inox) în care sunt montate 7x7 = 49 crepine/m2 sau 8x8 = 64 crepine/m2 drenaj. − asigurarea cotei exacte și unice pentru poziția orificiilor de aer. H2O.0 kg S. − nivel de separație apă-aer sub planșeu.42) constituit din planșeu (prefabricat din plăci de beton armat.40 m funcție de cantitatea de nămol care va fi reținută în strat ( k = 2. intrarea/evacuarea aerului se va realiza printr-un orificiu Ф 2 – 3 mm la 50 mm de capătul inferior al tijei și un orificiu de 1 mm la partea superioară a tijei (sub planșeu)./m3 nisip și ciclu de filtrare).20 – 1.75 – 0.0 – 3. ha – înălțimea de apă deasupra stratului de nisip. b ≤ 2.9 m funcție și de sistemul constructiv al drenajului (plăci cu crepine prefabricate din beton armat. Înălțimea cuvei va fi formată din: hN – înălțimea stratului de nisip.60 – 0. Se vor asigura condiții foarte precise din punct de vedere constructiv pentru realizarea drenajului: − asigurarea etanșării perfecte. sistem din tablă de oțel inox).2 m col.− 2 cuve gemene L x b.U. hs ≥ 0.0 m.75 m. se va adopta hN = 1. ha = 0. − o galerie centrală între cele 2 cuve gemene având la partea superioară canalul de distribuție influent și colectarea apă de la spălare și la partea inferioară galeria: colectare apă filtrată și distribuție apă și aer de spălare. − asigurarea formării unui nivel de separație apă-aer uniform și constant pe toată suprafața cuvei. aceasta se realizează prin îngustarea bruscă de secțiune la intrare în tija crepinei (sub planșeu). hd = 0.

4 mm. 2 3 1 5 50 mm 6 4 4 Figura 3.− împiedicarea trecerii celor mai fine particule din strat în rezervorul de apă filtrată prin coșul crepinei. Crepinele se vor realiza din PEID sau PP (polipropilenă) și vor trebui să asigure rezistențele mecanice și structurale necesare în procesul de filtrare/spălare filtru. 1. lățimea fantei ≤ 0. 6. în acest moment se pornește aerul. prindere plăci. aer spălare. 156 . erorile admise la intensitatea de spălare se vor situa sub 2% în l/s m2. etanșare.42. Metoda de spălare utilizată va fi: • Faza I: apă: 3 – 4 l/s m2 aer: 16 – 17l/s m2 Durata fazei I: 3 – 5 minute Faza se începe cu apă pănâ la deversarea acesteia în jgeabul de colectare. orificiu aer. Drenaj cu plăci cu crepine. stâlpi susținere plăci. 2. Durata fazei a IIa: 10 – 12 minute. placă cu crepine. la începutul spălării nivelul apei în cuvă va fi la maxim 5 cm sub muchia jgheabului de colectare apă de la spălare. − spălarea simultană apă-aer în faza I a spălării. Sistemul de drenaj va fi proiectat să asigure: − uniformitatea debitelor de aer și apă de spălare pe suprafața cuvei. 4. 5. crepină. 3. • Faza II: apă: 6 – 8 l/s m2 Se oprește aerul și se mărește debitul de apă.

m2. • jgheburile sunt prevăzute cu orificii (Os) la partea inferioară. Spălarea filtrelor rapide cu baleiaj se asigură respectând următoarele: − intensitatea specifică pentru apa de baleiaj (apă decantată): 1 – 2 l/s. Sistemul de baleiaj este format din: • 2 jgheaburi (forma litera V) pe latura lungă a cuvei filtrului. sistemul poate fi: sub presiune.La cuvele de filtru cu b > 2 m se va prevedea un sistem hidraulic care să asigure împingerea nămolului reținut în filtre spre jgheabul colector al apei de la spălare. • funcțiunile jgheaburilor V: − asigură alimentarea cuvei prin deversare corespunzător NF menținut constant în perioada procesului de filtrare. d) Sistem de baleiaj NF Os NS JAD Os AdS F S F – filtrare S – spălare NF – nivel filtrare NS – nivel spălare Os – orificii AdS – apă de la spălare JAD – jgheab apă decantată Figura 3. acestea sunt alimentate frontal prin goluri din galeria de apă decantată. − asigură lansarea unui debit 1 – 2 l/s m2 pe suprafața apei în procesul de spălare (nivel NS). cu apă filtrată sau apă decantată. 157 .43. Sistem alimentare/spălare filtre rapide cu baleiaj. gravitațional. − intensitatea specifică pentru apă în faza I: 2 – 3 l/s m2.

− intensitatea specifică pentru apă în faza II: 6 l/s m2. • sistemul de colectare și evacuare a apei de la spălare: colectarea se va realiza prin jgheabul central al cuvei prin deversori triunghiulari atașați la care se va asigura minim 7. înălțimea căminului va fi egală cu dublu înălțimii drenajului astfel încât accesul simultan al apei. se dimensionează la viteze 0. un distribuitor cu ramificații prevăzute cu vane la fiecare cuvă. • sistemul de asigurare a aerului de spălare. aerului și apei de spălare să nu producă desprinderi de curent sau turbulențe care pot conduce la neuniformitatea spălării. în acest cămin se vor amplasa ștuțurile de racord pentru: prelevarea apei filtrate.8 – 1. • sistemul de asigurare a apei de spălare. cota muchiei deversorului va fi identică cotei drenajului pentru a se evita apariția presiunilor negative în stratul de nisip. un distribuitor hidraulic cu ramificații la fiecare cuvă prevăzut cu vane la fiecare cuvă. − durata spălării 8 – 10 minute urmare a efectului apei de baleiaj. alimentarea cu aer de spălare. va asigura golirea independentă a fiecărei cuve în maxim 4 ore. va fi prevăzut cu deversor. alimentarea cu apă de spălare. e) Galeria tehnologică Va fi prevăzută cu: • un cămin în axul cuvei.5 – 10 cm înălțime de neînecare.5 – 3 m/s. • un cămin pentru preluarea apei filtrate și descărcarea în rezervorul de apă de spălare. − vană de siguranță în amonte de vana dispozitiv de asigurare a variației debitului. • instalația hidraulică prelevare apă filtrată. această vană se va închide automat la fiecare spălare a filtrului pentru a proteja vana de reglaj a debitului. lungimii deversorului și înălțimii de siguranță pentru neînecare. • sistemul de golire al cuvelor. dimensiunile căminului vor rezulta pe baza dimensiunilor instalației hidraulice. un sistem hidraulic cu ramificații închise cu vană la fiecare cuvă. dimensionarea se va efectua pentru v = 12 – 15 m/s.0 m/s corespunzător debitului maxim al unei cuve. va fi prevăzută cu: − vană (dispozitiv hidraulic) motorizată care să asigure variația debitului de apă filtrată prin comanda dispozitivelor (senzorilor) de pierdere de sarcină prin filtru. apa de la spălare se va evacua în galeria 158 . dimensionarea secțiunilor se va face la v = 2.

3. 159 . • coeficientul de neuniformitate u=d60/d10 ≤ 1. inferioare procentual la 2% în greutate. Calităţile materialului filtrant sunt următoarele: • domenile de granulozitate conform diagramei ≡ domeniul optim. domeniu optim indicat. • să aibă duritate în scara Mohs ≥ 7 pentru a nu se sfărâma la spălare. • conţinut de roci cuarţoase recomandabil peste 92%.5. apropiată de sferă. • pierdere la acid < 2%. se vor adopta măsuri pentru profilarea hidraulică a părții inferioare a canalului de colectare și galeriei pentru evitarea depunerilor.3 mm.4. • forma granulelor. • diametrul efectiv: def = d10 = 0. închiderea canalului de evacuare a apei de la spălare spre canalul de evacuare se va realiza cu stavilă motorizată.9 – 1. pentru obţinerea unui grad de acoperire ridicat.amplasată sub sistemul de distribuție apă decantată.6. • fracţiunile inferioare diametrului minim şi superioare dmax.44. Principala caracteristică trebuie să fie: uniformitatea mărimii și formei granulelor astfel încât porozitatea p ≥ 40%. • friabilitate (procent de sfărâmare) < 4%.5 Materialul filtrant Se va adopta material granular (provenit din material aluvionar) având caracteristicile granulometrice conform figurii 3. • să realizeze un coeficient de porozitate mare (p>40%).

iF1.1. • două filtre în spălare simultană dacă nr. Metoda de spălare va fi cf.4. tF2 – durata fazelor 1 și 2 în minute.5 1 1.5.06 · iF2 · tF2] unde: A1CF – suprafața unei cuve de filtru (m2). se va adopta k = 1.40) 160 .06 · iF1 · tF1 + 0.100 d60 d60 Fra ctiunea trecuta prin sita (%) 10 1 0.5 Figura 3. (m3) (3. Domeniul optim de granulozitate al nisipului pentru filtre rapide. tF1. cuve de filtru > 7 unități. cuve ≤ 7 unități.6. § 3.1 Domeniul optim 0. iF2 – intensitățile de spălare în faza 1 (apă + aer) și faza 2 (apă) în l/s m2.5 2 Dia metrul pa rticulelor (mm) 2.44. k – coeficient de siguranță.5.6 Rezervor de apă de spălare Se va considera: • un filtru în spălare dacă nr.6. Volumul de apă de spălare: VAS = k1 · n ∙ A1CF [0. 3.

hrS.n – numărul cuvelor aflate în spălare simultană. Se va asigura prin soluții constructive circulația apei în rezervorul de apă de spălare.H + hrdrenaj + hrnisip) · 1. stația de suflante Se va amplasa într-o construcție adiacentă stației de filtre pentru a putea prelua apa de spălare din rezervorul de apă de spălare.41) (3.06 – coeficient de transformare unități.7 Stația de pompare apă de spălare. Randamentul electropompelor de spălare se impune η ≥ 80%. • 1 electropompă identică pompei din faza 1 pentru faza a 2a când vor funcționa două electropompe.6 unde: Hp – înălțimea de pompare (m). hrdrenaj – pierderea de sarcină în drenajul cu crepine. Este contraindicată utilizarea rezervorului de apă de spălare pentru clorinarea apei. 0. Se va echipa asftel (pentru spălarea simultană a unei cuve): • o electropompă pentru faza 1 de spălare: Q = iF1 x A1CF x 3. hrnisip – pierderea de sarcină în stratul de nisip colmatat (≈ egală cu înălțimea stratului de nisip).5. 3. Hg – înălțimea geodezică de pompare = diferența între cota maximă a apei în cuvă (în faza spălare) și cota minimă a apei în rezervorul de spălare. • Stația de suflante 161 (m3/h) (m) (3. • 1 electropompă de rezervă având aceleași caracteristici. Rezervorul de apă de spălare se va amplasa: − sub galeria tehnologică dacă configurația terenului și amplasarea stației de filtre în profil o permite.6.H – pierderi de sarcină locale și distribuite pe sistemul hidraulic de la pompă la cuva de spălare.2 .42) Hp = (Hg + hrS. − sub toată stația de filtre. − independent de stația de filtre dacă profilul stației și configurația terenului nu permit amplasarea sub stația de filtre.

− sistem de prelevare on-line probe de apă filtrată din fiecare cuvă.43) Înălțimea manometrică H = 0. cantitătile de apă filtrată. 162 . aceasta se va realiza la atingerea pierderii de sarcină limită (prestabilită) și depășirea turbidității limită (TuAF < 1 oNTU).6. − fiecare cuvă de filtru va fi racordată la un sistem automat de management al stației.6 .8 Conducerea procesului de filtrare Stația de filtre rapide va fi echipată astfel încât să funcționeze automat pe baza datelor măsurate de senzori și a dispozitivelor de control și manevră automate. 3. − comenzile de oprire a procesului de filtrare. balanță de pierderi de apă tehnologică și recuperată. Se vor adopta 1+1 electrosuflante amplasate într-o construcție independentă de stația de filtre. acesta va fi prevăzut cu dotări care să permită analiza funcționării fiecărei cuve (calitate apă filtrată. − măsura on-line a pierderii de sarcină în strat.6 Iaer = 16 – 18 l/s m 2 (m3/h) (3. − pornirea automată a pompelor de spălare și suflantelor pe faze după adoptarea și executarea comenzilor de oprire alimentare filtru. se va stabili zilnic balanța cantităților de apă influente în stația de filtre. − acționarea tuturor vanelor din dispecer (de preferat electrică). volume de ape utilizate pentru spălare. − debitul de apă filtrată.Debitul suflantelor: Qaer = iaer · A1CF · 3.5. se vor adopta măsuri pentru încadrarea zgomotului în normele impuse. − stările sistemului de reglaj și variație a debitului de apă filtrată. atenuarea vibrațiilor și desprăfuirea aerului aspirat.7 bari. variație debit și pierderi de sarcină). prelevare apă filtrată. transmiterea acestora la un punct central în laborator și analiză orară a turbidității.0. soluții pentru preluarea. Se vor prevedea în dotarea fiecărei cuve: − măsura on-line a nivelului apei din cuvă. − sistem de stocare date de producție apă filtrată la fiecare cuvă și pe ansamblul stației. volume de apă recuperată.

1 Elemente componente În schema din figura 3. D – drenaj. siguranța depinde de presiunea de lucru.5. 3. soluția adoptată va fi drenaj de mare rezistență hidraulică cu crepine (49 buc. presiunile uzuale sunt 4 – 6 bari. Schema filtrului rapid sub presiune./m2) realizat sub forma unui planșeu. uzual nisip cuarțos.75 m AdS R N Ae AS D R – recipient filtru rapid.7 Filtre rapide sub presiune Aplicare: − în stații de tratare de capacitate redusă (< 50 l/s) când schema hidraulică a stației trebuie să asigure alimentarea directă a rezervoarelor din schema sistemului de alimentare cu apă. SA J IF > 0.45 se indică configurația unui filtru rapid sub presiune./m2 – 64 buc.7. D – drenaj.5. SA – supapă aer. protecțiile anticorozive. F – apă filtrată.6.45.5. AS – apă de spălare. Ae – aer spălare. se va dimensiona la 163 . AdS – apa de la spălare. J – jgheab distribuție/colectare apă.3. − ca rezultat al unui calcul tehnico-economic între varianta cu filtre cu nivel liber și filtre sub presiune. − reducerea perioadei de construcție a stației de tratare. R – recipient sub presiune. materialele. caracteristicile materialului și calitatea vor trebui să îndeplinească condițiile § 3.5 din capitolul 3 din prezentul normativ. N – material filtrant. G F Figura 3. N – material filtrant. IF – influent filtru. se va adopta material monogranular.

Construcția recipienților pentru filtrele sub presiune va respecta toate reglementările pentru realizarea și proba de presiune la astfel de recipienți funcție de presiunea de lucru. Condiționările impuse realizării stațiilor cu filtre rapide sub presiune sunt: 164 .5 m/h. • AdS – evacuare apă de la spălare (v = 1. − Nmărul de cuve (recipienți).2 Proiectarea filtrelor rapide sub presiune − Suprafața de filtrare: = /ℎ /ℎ m 3.4). − Metoda de spălare pentru filtrele rapide sub presiune va fi identică metodei filtrelor rapide deschise (§ 3.8 – 1 m/s).5 – 2 m/s).44 − Se va adopta viteza medie de filtrare vF = 6 m/h considerând metoda de filtrare: cu debit variabil și nivel constant.5. • G – golire recipient.8 – 1m/s corespunzător debitului influent.7. drenajul va îndeplini condițiile prevăzute la § 3. J – jgheab perimetral având muchia superioară la minim 0.75 m deasupra stratului de nisip. dimensiunile jgheabului vor rezulta din condițiile: − neînecării la preluarea debitului maxim de apă de la spălare în contracurent. − sarcina hidraulică maximă necesară pentru încărcarea conductei de evacuare a apei de la spălare.6. acesta nu va depăși 5 unități cu diametrul cuprins între 2 – 4 m.6. dimensionat la v = 0. timp golire recipient ≤ 4 h.5.7 tf/m2 cu acțiune dublă (de sus în jos și de jos în sus). • F – prelevare apă filtrată (v = 0. Instalațiile hidraulice din dotarea filtrelor rapide de nisip vor cuprinde: • IF – influent filtru. viteza maximă de filtrare în proces și la spălarea unei cuve nu va depăși vFmax ≤ 8. 3. H2O).4 din capitolul 3 – filtre rapide deschise. • Ae – aer spălare (v = 12 – 15 m/s). Declanșarea spălării unui filtru va lua în considerație: încadrarea turbidității apei filtrate în limita Tu ≤ 1 oNTU și limitarea pierderii de sarcină prin filtru (maxim 2 m col. • AS – apa de la spălare (v = 2 – 3 m/s).5.

− volumele necesare pentru spălare pot fi asigurate în recipienți amplasați la cotă (sau sub presiune) pentru reducerea energiei consumate la spălare. − dotarea fiecărei cuve cu sisteme de măsură a debitului efluent pentru asigurarea condițiilor de funcționare cu viteză de filtrare variabilă.− asigurarea repartiției uniforme a debitului influent variabil la fiecare unitate de filtrare. sunt necesare sisteme electromecanice de acționare a vanelor de alimentare al fiecărei cuve. 165 .

. • Pietriș: strat suport h = 0. IF – influent filtru. Se vor prevedea 20 de orificii Φ 3 mm pe ml. • Drenaj: drenajul asigură colectarea apei filtrate și umplerea filtrului în sens ascendent pentru evacuarea aerului din materialul granular. Drenajul se va executa dintr-o rețea de conducte prevăzute cu orificii.2-035 m Pietris Drenaj Figura 3. Caracteristicile materialului filtrant: − diametrul granulelor: dg = 0. F – apă filtrată.8 Filtre lente Aplicarea soluției cu filtrarea lentă a apei se va lua în considerație în următoarele situații: − debite mici.46.5. încărcare biologică.7-1. sensibilitatea membranei biologice la compuși toxici existenți în apă. − conținutul de particule inferioare sau superioare diametrelor minim și maxim nu va depăși 3% din greutate.2 – 0. fenoli..4 – 0.75 m MB Camin instalatie hidraulica U F G 0.5.7 – 1.25 m U – umplere. oxigen minim 3 mg/dm3 condiționează o sursă lipsită de poluare cu substanță organică. G – golire. dg = 2 .3. − coeficientul de uniformitate u = d60/d10 ≤ 1.25 m.1 Elemente componente Bazin IF > 0.35 m. 166 .6 mm. − calitatea apei sursei. pentru un debit de 1 dm3/s sunt necesari 20. aceasta se va îngloba într-un strat de pietriș sortat 5 – 7 mm. • Nisip: strat monogranular cu înălțimea de 0. 3.3. temperatura apei este un element care condiționează formarea și dezvoltarea membranei biologice. pesticide. 3 mm.8.0 m2 de suprafață de filtrare. Schema unui filtru lent. MB – membrană biologică Nisip 0. Orificiile vor fi amplasate deasupra diametrului orizontal la 10 – 15 o. • Bazin: construcție din beton armat în care se amenajează filtul lent.

• vF = 5 m/zi. 3.2 coeficient care ține seama de perioada de scoatere din funcțiune a unei cuve pentru curățire. − Instalațiile hidraulice se vor amplasa într-un cămin vizitabil adiacent cuvei filtrului și vor cuprinde: • sistem hidraulic alimentare cuve.5 m și 2.47.5.Ramificatie Dn 100 mm Colector Dn 150 mm 1m 1m latime cuva Figura 3. variația de nivel în filtru se va situa între 0.39 § 3.2 3. − Numărul de cuve: se adoptă minim 5 cuve.2 Proiectarea filtrelor lente − Suprafața de filtrare: = / / ∙ 1.6.2.5.8. raportul laturilor fiecărei cuve va respecta condiția perimetrului minim pentru realizarea unui volum de beton armat minim. se va prevedea un sistem electromecanic care va asigura reglajul vanelor astfel încât repartiția debitului la fiecare cuvă să fie egală și să se asigure și variația debitului în perioada ciclului de filtrare. se va respecta relația 3. Conducte prevăzute cu orificii. − Metoda de filtrare adoptată: cu debit și nivel variabil. se poate adopta și soluția cu asigurarea repartiției debitului la cuve perin sisteme hidraulice cu nivel liber: canal și deversor cu funcționare neînecată la fiecare cuvă. conducte prevăzute cu vane de izolare la fiecare cuvă. 167 . variația debitului va urmări domeniul 4 – 6 m3/zi m2.45 • 1.0 m deasupra stratului de nisip.

în condiții normale de funcționare a membranei biologice durata perioadei de filtrare trebuie să fie 30 – 40 de zile. se reia ciclul prin umplerea cuvei. se oprește filtrul. se dezinfectează cu soluție de var 1% concentrație. − Ciclul de funcționare/operare pentru filtrele lente este: 1) umplerea cuvei se va realiza ascendent prin sistemul hidraulic și sistemul de drenaj. se impune analiza aprofundată a substanțelor toxice din apa sursei care pot deteriora. se va asigura în interiorul clădirii temperatura minimă de 5 oC. 3. bloca și/sau scoate din uz membrana biologică. conținutul de oxigen al apei se poate decide asupra desfășurării activității bacteriene în membrană. 2) formarea membranei biologice. stabilirea tipului de bacterii.• sistem hidraulic de colectare a apei filtrate. 3) filtrarea apei.5. • sistem de golire cuve.8. la acest sistem se va atașa un sistem care să permită umplerea cuvei de jos în sus pentru evacuarea aerului din strat. în perioada formării membranei biologice se va urmări și calitatea apei filtrate. 4) curățirea filtrelor. − Construcția filtrelor lente va fi acoperită.3 Condiționări ale filtrelor lente − Proiectantul se va asigura pe baza studiilor hidrochimice referitor la calitatea influentului filtrelor lente. prin probe prelevate orar și analize biologice se va urmări dezvoltarea bacteriilor aerobe în primii 2 – 3 cm ai stratului de nisip. se răzuiește membrana biologică (2 – 3 cm de nisip). 168 . rata de dezvoltare. turbiditatea influentului filtrelor lente nu va depăși 5 oNTU. se golește.

Sunt utilizate membrane imersate (figura 3.5 oNTU.48 se prezintă conformația pachetului HFM. Permeat Fibre cilindrice Inel de prindere a pachetului Colector central permeat Apa bruta Apa filtrata Apa bruta Figura 3. fixate în pachete până la 125 m2 suprafață de filtrare. Conformația pachetului Hollow fibre modules. Se utilizează membrane având mărimea porilor 0. Tipul de membrane prezentat în figura 3. În figura 3.01 µm care permit reținerea suspensiilor solide în procese de limpezire a apei asigurând turbidități ≤ 0. 169 .9 Limpezirea apei prin filtrare pe membrane În stațiile de tratare (potabilizare) a apei se utilizează în majoritatea aplicațiilor procesul de UF (ultrafiltare).48.35 – 1 mm diametrul interior.4-0.5. Cele mai utilizate membrane în UF (95% din aplicații) sunt de tip Hollow fibre modules (HFM) formate din fibre cilindrice cu diametrul exterior de 0.03 – 0.6 – 2 mm și 0.49) care lucrează sub vacuum de 0.3.48 lucrează prin filtrare de la interior spre exterior.6 bari.

3)-(-0. • Necesar: spălare Cl2. Crt. Membrane UF în module de presiune 3 ∆p = 0. • Rată de colmatare redusă Dezavantaje • Sensibile la dezvoltare microorganisme.6) bar q = 30-80 l/m2 h • Presiuni relativ reduse. • Desprinde turtele cu insuflare aer. Tabel 3. • Rezistențe la ape cu COT mare.In trare aer P erm e at F ib re v e rtic ale ire Ie s aer Figura 3. ClO2 periodic. Parametrii caracteristici sunt indicați în tabelul următor. • Recirculare ape cu turbidități variabile. 170 . • Simplifică sistemele hidraulice. Parametrii memebranelor UF utilizate în tratarea apei. • Limitare turbiditate influent la 10 oNTU. • Spălări dese.49.5-1. • Sensibile la MON. • Capacitate de spălare redusă. 1 Membrane UF-acetat de celuloză 2 Membrane UF-polisulfon hidrofilic • Rezistență chimică pH = 2-12. Membrane imersate care lucrează sub vacuum.5 bar q = 100-200 l/m2 h la 20oC Membrane UF-submersate 4 ∆p = (-0. Nr.16. Caracteristică/Parametru Avantaje • Spălare inversă bună. • ≈ 150 l/m2 h pentru 1 bar. • Limitare presiune negativă.

Rezervor apa spalare 5. b) Limpezire prin procese combinate pentru ape Tu ≤ 25 oNTU.2 Schema tehnologică pentru sistemele UF În figura 3. Se pretează pentru ape de lacuri (lipsite de alge) și ape subterane (în special de carst).9.5. Evacuare apa de la spalare Apa bruta 1 3 5 6 Pompa spalare Apa tratata 2 4 1. 171 .50 se prezintă schema tehnologică pentru sistemul HFM în configurația cu presiune interior-exterior. ape de sursă având: − turbidități < 10 oNTU.1 Aplicarea și proiectarea instalațiilor cu membrane UF în stațiile de tratare pentru producerea apei potabile a) Limpezirea apei fără reactivi. c) limpezire finală după un tratament bazat pe o schemă și procese convenționale: preoxidare-coagulare-floculare-limpezire prin decantoare performante 3.3. bogate în materii organice naturale (MON).5 bar la interiorul fibrelor cilindrice și colectată în exteriorul acestora. Pompa alimentare 2.5 – 1.50.9.Evacuare concentrat 4. − materii organice reduse: COT < 2 gC/m3. Pompa spalare 3. Schema tehnologică limpezire apă cu membrane UF.5. Rezervoare solutie spalare Filtrare Spalare Figura 3. Sunt indicate membranele UF submersate unde sunt necesare procese de coagularefloculare. adaos de cărbune activ pudră pentru corectarea gustului și mirosului. 6. Apa brută este introdusă la 0.

În figura 3. • Va fi solicitată producătorului de membrane UF o garanție tehnologică privind durabilitatea de utilizare în condițiile calității apei sursei.3 Condiționări privind tehnologia limpezirii apei prin filtrare pe membrane UF • Operarea instalațiilor de filtrare pe membrane UF se poate realiza numai integral automatizat.51 se prezintă schema variației fluxului masic (debit) în perioada ciclului de filtrare. operării standard și menținerea parametrilor de calitate pentru influent. Flux/Debit Q maxim Q maxim ∆Q remanent Q mediu Q mediu dupa n cicluri 30-180 min 0. La intervale de 0.9. • Calitatea apei influente în instalația pe membrane trebuie asigurată în limite constante din punct de vedere al domeniului: turbiditate (suspensii).000 până la 50.15-3 min Cicluri 1 Spalare 2 n n+1 Timp Figura 3. • Spălarea membranelor cu agenți oxidanți (Cl2. 3.51.000).5 minute la 30 minute membrana se spală în contracurent prin schimbarea direcției de filtrare. 172 .5. pH. substanțe organice. se remarcă o pierdere de sarcină (flux) remanentă pe care furnizorul trebuie să o precizeze în oferta sa după un număr de cicluri determinat (10. proprietăți bacteriologice. ClO2) pentru eliminarea efectelor de colmatare biologică-bacteriologică nu trebuie să depășească 12 spălări/an. Membranele trebuie dimensionate la un flux mediu estimat pe baza datelor de calitate pentru apa brută și calitățile membranei garantate de furnizor.Caracteristica sistemului este dată de variația fluxului (debitului) în perioada ciclului de filtrare. Pentru cazurile de colmatare (sau periodic la 25 – 30 zile) membrana se spală cu soluție acidă: hipoclorit de sodiu sau soluție de Cl2. carbon organic total. Variația debitului la filtrarea UF.

5.1 Aplicare − Reținerea MON (materii organice naturale) oxidate în prealabil.5.3. CAP poate fi dozat în camera de reacție rapidă din cadrul proceselor de coagulare-floculare. pesticide. se vor prevedea dotări în stația de tratare pentru determinarea și cunoașterea evoluției concentrațiilor principalilor poluanți din apa sursă. Condiții de aplicare: − Sistem de instalație dozare uscată. − Utilizare în situații de poluare accidentală cu: hidracarburi. − Doze: 10 – 25 g/m3 apă. − Injecția emulsiei de CAP se va efectua într-un bazin de amestec și reacție cu volum pentru un timp de contact ≥ 5 minute și gradient hidraulic 400 – 500 s-1. pesticide.10 Procese de adsorție prin utilizarea cărbunelui activ 3. − Reducerea unor oxidanți: Cl2. detergenți. compuși organo clorurați (THM). O3. se introduce sub formă de emulsie în capătul amonte al filierei de tratare.10. Recomandări: − În procesele de limpezire a apei de tip cu recircularea nămolului pentru că se poate utiliza integral capacitatea de adsorbție a CAP. − Bazin preparare emulsie CAP. − Se va utiliza numai în situațiile de vârf de poluare. KMnO4. − Reținere micro-poluanți: fenoli. detergenți.2 Proiectarea sistemelor de adsorbție pe cărbune activ • Cărbune activ pudră (CAP) Aplicare: pentru protecția filierei de tratare în situațiile de poluare accidentală a apei sursei.10. 3.5. − Depozit asigurat împotriva auto-aprinderii. ClO2. 173 . hidrocarburi. fenoli. unele metale grele și precursorii de formare.

3. • apa influentă în filtrele CAG va avea turbiditatea ≤ 1o NTU. se recomandă 8 – 10 m/h. Sistemul de control al filtrelor rapide de CAG este determinat de epuizarea capacității de absorbție a stratului de CAG. hCAG – grosimea stratului de CAG (în m).46 unde: EBCT – timpul de contact (Empty Bed Contact Time) în minute. 174 . − durata de epuizare a capacității de adsorbție stabilită „in situ” pe baza concentrațiilor poluanților adsorbiți.3 Sisteme cu CAG (cărbune activ granular) Se vor utiliza filtre rapide deschise sau subpresiune cu strat monogranular de CAG. erorile admise ± 2% la debit de alimentare/spălare pe m2 de filtru. • CAG epuizat se regenerează în uzine de regenerare centrale. Viteze de filtrare se va adopta în corelație cu necesitatea realizării timpului de contact pentru realizarea adsorbției.5. • automatizarea și controlul filtrelor rapide CAG se bazează pe conceptul stabilirii capacității de adsorbție a stratului de CAG. • spălarea se va asigura numai cu apă la i ≤ 4l/s.50 – 3. Condiționări la proiectarea stațiilor de filtre CAG • se va lua în considerație asigurarea distribuției și colectării apei filtrate absolut uniform. valorile minime recomandate 10 – 12 minute.0 m.10. pierderile de masă la o regenerare se vor considera 10%. Stațiile rapide de filtre CAG se proiectează astfel încât un număr de cuve să fie în rezervă datorită epuizării capacității de adsorbție la cuvele aflate în lucru. m2. vF – viteza de filtrare (în m/h). Se impune: = ℎ 3. se va dopta hCAG = 1. se va urmări sistematic concentrația poluantului în apa filtrată și la momentul când aceaste începe să crească peste limita admisă filtrul se oprește pentru că masa de CAG și-a epuizat capacitatea de adsorbție (s-a saturat). Numărul de cuve de rezervă se stabilește pe baza: − durata înlocuirii CAG cu material proaspăt sau regenerat.

50-3.53. AB ZT F1 F2 F3 AF Figura 3. Apa brută se filtrează prin fiecare coloană sau în serie prin mai multe coloane.52.0 m AdS strat CAG 1. Stațiile de filtre CAG cu nivel liber sunt asemănătoare stațiilor FRN. − colectarea strict uniformă a AF pe CAG asigură uniformitatea contactului dintre poluanții din apă și CAG 175 . Filtre CAG cu nivel liber – mișcare ascendentă. la epuizarea capacității de adsorbție a stratului CAG în F1.Schemele filtrelor rapide CAG pot fi: − filtre rapide cu pat fix conform figurii 3. acesta se scoate din funcțiune si CAG este trimis la regenerare.0 m AI – apă influent AF – apă filtrată pe CAG AS – apă spălare AdS – apă de la spălare AS AI G Figura 3. Filtre CAG sub presiune. în serie. − filtre cu nivel liber (figura 3.53) AF 1.52. se adoptă în mod special următoarele măsuri: − după post-oxidare cu O3 se alege filtrarea ascendentă pentru neutralizarea O3 rezidual de CAG.

sistem golire bazin de preparare. 17. Figura 3. 14. Schema stație de reactivi cu dozare uscată. 1. 2. Figura următoare prezintă schema generală a unei stații de reactivi cu stocare și dozare uscată a reactivilor. senzor de nivel. 7. 10. transportor. gură de vizitare.3. 4. sistem pneumatic încărcare reactiv. • pompe dozatoare. 3. 11.11. sistem acces reactiv. 12. dozator uscat. bazin preparare soluție reactiv.11 Stații de reactivi 3. sistem alimentare cu apă. 176 . 9. • sistem de dozare uscată a reactivului. 5. siloz stocare reactiv. compresor. • siloz stocare reactiv. pompă de transport.1 Stații de reactivi cu stocare și dozare uscată Stația de reactivi cu stocare și dozare uscată se compune din: • sistem de încărcare reactiv.5.54.5. 16. pompă dozatoare. 8. agitator.15. • sistem de transport reactiv. • bazin de dozare soluție reactiv. 13. bazin dozare. • bazin de preparare soluție reactiv. 6. vană de izolare. dispozitiv vibrant.

T – durata de autonomie. în m3/zi. studiului de tratabilitate.5. vrac – densitate în vrac a reactivului. vrac = 0.55.3. se stabilește cf.1 Dimensionare depozit reactiv uscat Cantitatea necesară de reactiv se determină cu relația următoare: = 10 ∙ ∙ 3.47 în care: Mnec – masa necesară de reactiv. Qc – debitul de calcul al stației de tratare.97 g/cm3 pentru sulfatul de aluminiu Numărul de linii și implicit numărul de silozuri se adoptă min.48 în care: Mnec – masa necesară de reactiv. Volumul necesar de reactiv se determină cu relația următoare: = 3. 2.11. în g/m3.1. Figura 3. în tone. Dmed – doza medie de reactiv. ( granular). Detalii siloz stocare reactiv. în zile. 177 .

3.50 Figura 3.5. Figurile următoare prezintă exemple de dozator uscat și transportor reactiv granular sau pulverulent.11. 178 . ⁄ℎ 3.56.2 Dimensionare dozator uscat și transportor Consumul orar maxim de reactiv se calculează: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3. Exemplu dozator uscat.1. pentru a asigura dozarea uscată a reactivului corespunzătoare unei capacități mai mari decât consumul orar maxim.49 Volumul maxim orar de reactiv rezultă: = Dozatorul uscat și transportorul vor fi prevăzute cu turație variabilă.

În alte situații. Pentru anumiți reactivi se poate realiza o diluare în două trepte.11. 179 .1.57. Numărul de preparări zilnice se va adopta în funcție de tipul de reactiv și de stabilitatea soluției realizate precum și de mărimea bazinelor de preparare și dozare. 3. rezultă volumul maxim orar al soluției de reactiv: = 3. − autonomia T = 4 ore pentru n = 6 preparări pe zi. dozarea se poate realiza direct din bazinul de preparare.Figura 3. o treaptă în bazinul de preparare.56 prezintă o imagine a unui bazin de preparare. Figura 3. Transportor pentru reactiv solid. respectiv o a doua treaptă în bazinul de dozare.5. Între bazinul de preparare și bazinul de dozare se intercalează o pompă de transport ai cărei parametrii principali se stabilesc în funcție de caracteristicile celor două bazine și de timpul în care se realizează transportul soluției dintr-un bazin în celălalt. când reactivul nu este necesar a fi diluat decât într-o singură treaptă.3 Dimensionare bazine de preparare și dozare Cantitatea orară maximă a soluției de reactiv cu concentrația „c” rezultă: = ∙ 100 3. duratele de autonomie pentru o șarjă de reactiv preparat variind după cum urmează: − autonomia T = 6 ore pentru n = 4 preparări pe zi.52 Volumul bazinului de preparare se adoptă în funcție de numărul de preparări zilnice considerate n = 4 – 6.51 Considerând densitatea soluției de reactiv corespunzătoare concentrației de preparare „ρc”. Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare pentru a preîntâmpina stratificarea soluției de reactiv.

Figura 3.58. Schema unui bazin de preparare – dozare.

3.5.11.1.4 Pompe dozatoare
Debitele minime și maxime ale pompei dozatoare se calculează cu relația: = = Qc – debitul de calcul, în m3/h; Dmin – doza minimă de reactiv, în g/m3; Dmax – doza mazimă de reactiv, în g/m3; c – concentrația de preparare a soluției de reactiv (%); ρc – densitatea soluției de reactiv, corespunzătoare concentrației de preparare. Înălțimea de pompare pentru pompele dozatoare se stabilește în funcție de sistemul hidraulic între punctul de preparare al reactivului și punctul de injecție. Se vor selecta minim (1+1) pompe dozatoare. ∙ ∙ ∙ ∙ 10 ∙ 10 ⁄ℎ ⁄ℎ ∙ 3.53 3.54

în care:

180

3.5.11.2 Stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă
Stația de reactivi cu stocare și dozare lichidă se compune din • recipient stocare reactiv; • bazin de preparare soluție reactiv; • bazin de dozare soluție reactiv; • Pompe dozatoare. Figura următoare prezintă schema generală a unei stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă a reactivilor.

Figura 3.59. Schema stație de reactivi cu dozare lichidă. 1. recipient stocare reactiv lichid; 2. senzor de nivel; 3. bazin de preparare; 4. pompă de transport soluție concentrată; 5. sistem de apă de preparare; 6. agitator; 7. pompă transport soluție concentrată; 8. bazin dozare; 9. pompă dozatoare.

3.5.11.2.1 Dimensionare recipient de stocare reactiv
Cantitatea necesară de reactiv se determină cu relația următoare: = ∙ 10 ∙ 3.55

în care: Qc – debitul de calcul, în m3/zi;

Mnec – masa necesară de reactiv, în tone; Dmed – doza medie de reactiv, în g/m3; T – durata de autonomie, în zile. Volumul necesar de reactiv se determină cu relația următoare: 3.56

181

în care: Mnec – masa necesară de reactiv;
lichid

– densitatea reactivului.

Numărul de linii și implicit numărul de recipienți se adoptă min. 2.

3.5.11.2.2 Dimensionare bazine de preparare și dozare
Cantitatea orară maximă a soluției de reactiv cu concentrația „c” rezultă: = ∙ 100 3.57

Considerând densitatea soluției de reactiv corespunzătoare concentrației de preparare „ρc”, rezultă volumul maxim orar al soluției de reactiv: = 3.58

Volumul bazinului de preparare se adoptă în funcție de numărul de preparări zilnice considerate n = 4 – 6, duratele de autonomie pentru o șarjă de reactiv preparat variind după cum urmează: − autonomia T = 6 ore pentru n = 4 preparări pe zi; − autonomia T = 4 ore pentru n = 6 preparări pe zi. Numărul de preparări zilnice se va adopta în funcție de tipul de reactiv și de stabilitatea soluției realizate precum și de mărimea bazinelor de preparare și dozare. Pentru anumiți reactivi se poate realiza o diluare în două trepte, o treaptă în bazinul de preparare, respectiv o a doua treaptă în bazinul de dozare. În alte situații, când reactivul nu este necesar a fi diluat decât într-o singură treaptă, dozarea se poate realiza direct din bazinul de preparare. Între bazinul de preparare și bazinul de dozare se intercalează o pompă de transport ai cărei parametrii principali se stabilesc în funcție de caracteristicile celor două bazine și de timpul în care se realizează transportul soluției dintr-un bazin în celălalt. Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare pentru a preîntâmpina stratificarea soluției de reactiv.

3.5.11.2.3 Pompe dozatoare
Debitele minime și maxime ale pompei dozatoare se calculează cu relația: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ ∙ 3.59

182

în care:

= Qc – debitul de calcul, în m3/h;

∙ 10

⁄ℎ

3.60

Dmin – doza minimă de reactiv, în g/m3; Dmax – doza mazimă de reactiv, în g/m3; c – concentrația de preparare a soluției de reactiv (%); ρc – densitatea soluției de reactiv, corespunzătoare concentrației de preparare. Înălțimea de pompare pentru pompele dozatoare se stabilește în funcție de sistemul hidraulic între punctul de preparare al reactivului și punctul de injecție. Se vor selecta minim (1+1) pompe dozatoare.

3.5.11.3 Prepararea și dozarea polimerului 3.5.11.3.1 Considerente de proiectare
• Debitul total al apei brute: Qc; • Doze polimer: − Doza minimă: Dmin = 0,05 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 0,4 mg/l; − Doza medie: Dmed = 0,2 mg/l. • Concentrația soluției de polimer: c = 0,5 %; • Densitatea soluției de polimer la c = 0,5% - ρ0,5% = 1,0 g/cm3. • Tipul polimerului: anionic; • Număr de linii: 1, având o capacitate de 100%.

3.5.11.3.2 Depozitarea stocului de polimer
Cantitatea necesară de polimer pentru o perioadă de 30 de zile la doza medie rezultă: = 10 ∙ ∙ 3.61

Se va propune un depozit pentru 100 – 200 kg de polimer. Polimerul se va livra în pachete de câte 20 kg fiecare. Masa totală a polimerului rezultă: = 100 − 200 183 3.62

Autonomia va fi: • La doza maximă: = = ∙ ∙ ∙ 10 ∙ 10 ≥ 15 ≥ 30 3.63 3.64

• La doza minimă:

3.5.11.3.3 Bazine de preparare și dozare
Cantitatea orară maximă a soluției de polimer de concentrație c = 0,5 % razultă: = ∙ 100 3.65 3.66 3.67

Considerând densitatea soluției de polimer ρ0,5% = 1000 kg/m3, rezultă volumul maxim orar al soluției de polimer:
, %

Timpul pentru maturarea soluției de polimer se consideră T = 2 h. Va rezulta capacitatea minimă a bazinelor de preparare și dozare: =
, %

=

Se vor considera următoarele cicluri de preparare a polimerului pe zi: • Număr minim de preparări: nmin = 6; • Număr maxim de preparări: nmax = 12.

∙2

Volumul bazinelor de preparare și dozare va fi selectat pentru a acoperi timpul maxim între două preparări consecutive: = ∙4 3.68 3.69

Autonomia la consumul minim de polimer rezultă: • Cantitatea orară minimă de polimer rezultă: = ∙ 100

• Volumul orar minim al soluției de polimer rezultă:
, %

=

3.70

184

• Autonomia soluției de polimer la doza minimă rezultă: =
, %

3.71

Soluția de polimer este stabilă numai 24 de ore. Procesul va fi ajustat astfel încât să nu depășească această perioadă și autonomia maximă la doza minimă ar trebui să fie de 24 de ore. Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare.

3.5.11.3.4 Pompe dozatoare
Debitul minim al pompei dozatoare va rezulta: = = ∙ ∙
, % , %

∙ ∙

Debitul maxim al pomei dozatoare va rezulta:

∙ 10 ∙ 10

⁄ℎ ⁄ℎ

3.72 3.73

1

2

2 3 A B C

4

Figura 3.60. Sistem de preparare polimer pulbere. A – recipient preparare; B – recipient maturare t = 1 – 2 ore; C – recipient dozare; 1. recipent dozare polimer pulbere; 2. agitator; 3. panou comandă – control; 4. alimentare pompă dozare.

185

3.5.11.4 Prepararea și dozarea cărbunelui activ pudră (CAP) 3.5.11.4.1 Considerente de proiectare
• Debitul total de apă brută: Qc; • Doze PAC: − Doza minimă: Dmin = 10 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 40 mg/l; − Doza medie: Dmed = 20 mg/l. • Densitatea cărbunelui activ pudră: ρvrac = 600 kg/m3; • Durata anuală medie pentru utilizarea cărbunelui activ pudră: Tanual = 30 zile; • Durata de autonomie: T = 7 zile; • Concentrația cărbunelui activ pudră în soluție: c = 30 g/dm3; • Număr de linii: 1, având o capacitate de 100%.

3.5.11.4.2 Depozitul de cărbune activ pudră
Cantitatea necesară de cărbune activ pudră pentru o autonomie de 7 zile la doza medie: = 10 ∙ ∙ ∙ ∙ 3.74

Autonomia va rezulta: • La doza maximă:

• La doza minimă:

= = =

∙ 10 ∙ 10 10 ∙

3.75 3.76 3.77

Consumul total mediu anual va fi:

Cărbunele activ pudră va fi depozitat în saci. Depozitul va fi prevăzut cu măsurile necesare de prevenire a incendiilor.

186

3.5.11.4.3 Alimentare și transport
Consumul orar maxim al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3.78

Debitul maxim orar al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ⁄ℎ

Conumul orar minim al cărbunelui activ pudră va rezulta:

Debitul minim orar al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ⁄ℎ

=

∙ 10

⁄ℎ

3.80

3.79

3.81

3.5.11.4.4 Bazin de preparare și dozare
Volumul cărbunelui activ în soluție va rezulta: 30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție C _______________________________________ x = ∙ 1,0 30 3.82

3.5.11.4.5 Pompe dozatoare
C

Pentru debitul minim se va considera: 30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție _______________________________________ x = ⁄ℎ ∙ 1,0 30 3.83

Pentru debitul maxim se va considera: C

30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție _______________________________________ x = ∙ 1,0 30 ⁄ℎ 3.84

187

Apa

LSH

Sistem alimentare CAP

LS

Alimentare pompe dozatoare

Figura 3.61. Sistem de preparare emulsie CAP.

3.5.11.5 Prepararea și dozarea apei de var 3.5.11.5.1 Considerente de proiectare
• Debitul total de apă brută: Qc; • Doze CAP reactiv: − Doza minimă: Dmin = 15 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 50 mg/l; − Doza medie: Dmed = 30 mg/l. • Conținutul de Ca pentru pudra de var: CCa = 65%; • Densitatea varului vrac: ρVSP = 650 kg/m3; • Concentrația apei de var: CAV = 0,2% (saturație) ; • Densitatea soluției apei de var: ρAV = 1000 kg/m3;

3.5.11.5.2 Siloz pentru var pulbere
Se va propune un siloz cu capacitatea: V1 siloz (m3). Masa de var pulbere va rezulta: = ∙ 3.85

188

Autonomia va rezulta:

Silozul va fi prevăzut cu sistem de presurizare pentru încărcare, filtre de praf și dispozitive de vibrație.

=

∙ 1000 ⁄ ∙

3.86

3.5.11.5.3 Alimentare și transport
Consumul orar maxim de var pulbere va rezulta: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3.87

Volumul orar maxim de var pulbere va rezulta: =

Conumul orar minim de var pulbere va rezulta:

Volumul orar minim de var pulbere va rezulta: =

=

∙ 10

⁄ℎ

⁄ℎ

⁄ℎ

3.89

3.88

3.90

3.5.11.5.4 Bazin preparare – dozare
Masa soluției de apă de var cu o concentrația de CAV = 0,2 % va fi: = ∙ 100 3.91

Volumul orar al apei de var 0,2 % va rezulta: =

Bazinul va avea mixere pentru dizolvarea eficientă a varului.

3.92

3.5.11.5.5 Pompe dozatoare
Debitul minim de apă de var va rezulta: = = ∙ 10 ∙ 10 189 ∙ ∙ ∙ ∙ ⁄ ⁄ 3.93 3.94

Debitul maxim apă de var va rezulta:

A lim en tare co n tin ua cu v ar

A pa

5

3

6 2

1 4

Figura 3.62. Preparare apă de var. 1. apă brută; 2. apă de var (c < 0,03%); 3. lapte de var; 4. evacuare nămol (drenaj); 5. preaplin; 6. agitator.

3.5.11.6 Elemente generale privind realizarea stațiilor de reactivi
Construcția stației de reactivi este constituită din 2 compartimente funcționale: − compartimentul recipienților de stocare și pompe transvazare; − compartimentul recipienților de 1 zi, pompe dozatoare și panou comandă.
la conducta AB

1.0 m

PT V
Sz Sz

PD z

S1
1.0 m

S2
1.0 m

1.5 m

Panou comanda

1.0 m

la injectie

Figura 3.63. Configurația stației de reactivi. Si – recipienți stocare; PTV – pompe transvazare; Sz – recipienți dozare zilnică; PDz – pompe dozatoare.

190

Pompele dozatoare sunt cu diafragmă și piston (pompe volumice) și sunt montate pe perete. Se vor adopta următoarele condiționări: − minim 2 linii paralele cu funcționare independentă: stocare – pompă transvazare – recipient dozare – pompă dozatoare; − se va asigura interconectarea hidraulică între cele două linii; − se vor prevedea pompe dozatoare de rezervă; − se vor prevedea spațiile de siguranță pentru accesul personalului la componentele stației de reactivi. Elementele care trebuie luate în considerație pentru stocarea, diluarea și dozarea reactivilor sunt: • starea reactivului: solid (granule, pudră), lichid, gaz; • natura chimică în relație cu acțiunea corozivă și condițiile de conservare; • metoda (sistemul) de stocare: silozuri, containere, saci (big – bag), paleți. Condiții de stocare: Proiectantul va respecta în totalitate prescripțiile cerute de fabricantul produsului livrat din punct de vedere al condițiilor de stocare. Planul de managemant al riscului Prin proiectare se va elabora pentru fiecare tip de reactiv utilizat în stația de tratare un plan de management al riscului asociat. Planul va cuprinde: • inventarul riscurilor care pot apărea în fiecare proces de stocare, diluare, dozare la fiecare reactiv (coagulant, adjuvant de coagulare, CAP, Cl2, polimeri); • planul situațiilor neprevăzute; acesta trebuie să cuprindă: soluții și acțiuni în cazul poluărilor accidentale, soluții în situațiile scoaterii din funcțiune a unor sisteme sau componente, responsabilitățile personalului de operare și de laborator; • un calendar precis cu date, responsabilități și raportări privind verificarea periodică a fiecărui sistem care stochează, prepară și dozează reactivi.

191

3.5.12 Stații de clor
Stația de clor cuprinde următoarele elemente: − Depozit recipienți de clor; − Sistem de interconectare recipienți, inclusiv vane electrice de inversare; − Evaporatoare de clor; − Dozatoare de clor cu vacuum; − Circuit apă preparare și circuit injecție soluție de clor; − Dispozitive de neutralizare pierderi de clor; − Dispozitive de analiza a clorului rezidual; − Elemente de automatizare.

Figura 3.64. Schema instalație de clorare a apei. Notații: CL – Clor lichid; CLV – Clor gazos (vacuum); AD – Apa dezinfectată.

Dozarea clorului se va asigura numai cu instalații de dozare cu vacuum. Acest tip de instalații prezintă siguranță sporită în exploatare datorită faptului că funcționează la presiuni mai mici decât presiunea atmosferica. În situația unei avarii clorul gazos nu este dispersat în atmosfera. În figura următoare se prezintă schematic modul de lucru al unei instalații de dozare a clorului montată pe butelie. Regulatorul cu vacuum asigură extragerea la o presiune mai mică decât presiunea atmosferică (min. 508 mm col. H2O) a clorului din recipient (1). Prin 192

13.Arc de control.Arc. 5. Volumul de clor introdus este determinat prin intermediului rotametrului (15).Robinet ajustare debit de clor.Vană disc. 9. diafragma (13) determină deplasarea către dreapta a axului (7) care acționează asupra arcului (5) și implicit asupra sferei (6).1 Doze de clor Dozele uzuale de clor pot varia de la 0. 2. 20. funcție de calitatea apei.Recipient de clor. Datorită presiunii existente în recipientul de clor (min. 3. 18. 6. La atingerea presiunii dorite. Instalație de dozare a clorului în sistemele de vacuum. 7. Prin introducerea apei de proces în hidroejector se realizează amestecul între clorul gazos și apa de proces. Figura 3. Fluctuațiile de presiune în circuitul de apă de preparare sunt amortizate de regulatorul de presiune.Rotametru.Sfera pentru păstrarea presiunii în recipient.1 la 200 mg/l.Conexiune la regulatorul de vacuum.5.Contact pentru semnalizare la distanța. 16. vacuumul se propaga în regulatorul de presiune și rotametru. 193 . 17. se realizează accesul clorului gazos în circuit. 2 bar). 3. 12.65.Sfera vana acces clor. 15. astfel încât debitul de clor gazos este în permanență constant.deschiderea clapetului anti-retur (20). către diafragma regulatorului de vacuum (13). 22.Dispozitiv de reglare a indicatorului de golire.Indicator de golire a recipientului.Hidroejector.Diafragma. 1. 21. 14.12. 11. 4.Solenoid. În tabelul următor se prezintă dozele de clor recomandate în funcție de tipul procesului. Stabilirea cu precizie a dozei de clor rămâne o operație experimentală care se efectuează cu precizie în laborator.Robinet pe recipient. 8. 10.Clapet anti-retur hidroejector.Ax vana. rezultând soluția care se injectează.Vană de siguranța.Diafragma de control. 19.Disc cu diafragma.

crt 1 2 3 4 5 6 7 8 Tipul procesului Îndepărtare microorganisme Oxidare amoniac Oxidare fierului Oxidare manganului Dezinfectare ape de piscine Îndepărtare totală cianuri Apa de proces în industria alimentară Dezinfectare rețele de distribuție Doza recomandată (mg/l) 0.18.3 ori cantitatea de mangan 1. c.2.0 – 3. în funcție de presiunea în punctul de injecție. b. tipul de hidroejector care se va utiliza se alege conform tabelului următor.1 – 50.4. e. Presiunea în punctul de injecție Tip punct de injecție Tip sondă Nulă Gravitațional (rezervor. Doze de clor recomandate în funcție de tipul procesului. c. de presiunea necesară. Hidroejector cu sondă solidarizată și vană de izolare. Hidroejector cu sondă extractibilă în în sarcină și vană de izolare. Tabelul 3. Hidroejector pentru presiuni ridicate cu sondă solidarizată și vană de izolare.5. Figura 3.64 ori cantitatea de fier 1.1 – 0. d. e. Hidroejector cu sondă solidarizată. Hidroejector cu sondă separată pentru injecție în puț sau rezervor. puț) separată 0 – 6 bar conductă solidarizată și extractibilă 0 – 9 bar conductă solidarizată solidarizată și izolabilă 9 – 17 bar conductă solidarizată și izolabilă solidarizată și extractibilă a. pentru injecție în conductă.1.66.0 100 – 200 Stabilirea dozei de clor „in situ” se determină conform § 3. Hidroejector pentru presiuni ridicate cu sondă extractibilă în în sarcină și vană de izolare.5 8 ori cantitatea de amoniac 0. f.17. f. a. Nr. 194 . În funcție de punctul în care se face injecția (conductă sau rezervor). d. Hidroejectoare utilizate.0 8. b.5 ori cantitatea de cianuri 0. Eficiența clorării depinde de modul de injectare al clorului în apa de tratat. Sistem de injecție a clorului.Tabelul 3.

19. − evacuarea aerului cu clor se realizează în sistemul de neutralizare format din: turn de neutralizare cu inele PVC. se poate face. − sistemul (gura) de evacuare a aerului din incintă trebuie să fie amplasată la maxim 12 cm deasupra pardoselii. − debitul de apă de tratat și clorul rezidual (simultan). Condiții de montaj pentru dozatoare de clor.005 m/s. rigolele se realizează pe suprafețe reprezentând min. de 0. Capacitatea Debit de clor: − minim − maxim Tip de montaj (g/h) 1 .5 4 .10 pe recipient (kg/h) 1 – 10 20 . în funcție de necesitățile fiecărui sistem. Controlul clorului rezidual se face continuu. sistem de evacuare a soluției de neutralizare la canalizare.Determinarea eficienței operațiunii de dezinfectare cu clor se poate realiza prin verificarea existenței unei doze reziduale. m2. în funcție de doza de clor care injectată.2500 pe butelie (kg/h) 0. Acestea sunt: − prevederea de senzori de avertizare a prezenței clorului în aer. − clorul rezidual. Concepția modernă implică respectarea condițiilor obligatorii atât în proiectarea cât și exploatarea stațiilor de clor. − asigurarea unor rigole de colectare și scurgere a clorului către punctele de evacuare și neutralizare. conform indicațiilor din tabelul următor. − capacitatea sistemului de evacuare a aerului trebuie să conducă la viteze specifice ale aerului la nivelul pardoselii.200 11 . Tabelul 3. 30% din suprafața depozitului de clor.200 pe perete Siguranța stațiilor de dezinfectare cu clor va fi asigurată prin neutralizarea pierderilor accidentale de clor.2 – 0. pentru a permite transformarea clorului lichid în clor gazos (evaporarea). la o distanță de punctul de injecție care să asigure un timp de contact de minim 20 – 30 min. în toate încăperile. sistem de introducere a soluției de neutralizare (în contrasens curentului de aer cu clor). panta rigolei asigură scurgerea clorului gazos către gurile de evacuare. Reglajul dozei de clor se poate face în funcție de următorii parametrii: − debitul de apă de tratat. 195 . Montajul instalației de dozare a clorului.

menține aerul extras fiind evacuat prin sistemul de neutralizare. ția maxim În figura următoare se prezintă schemele caracteristice unei stații de clor. 196 . 0. Secțiuni caracteristice printr-o stație de clor.− depozitul de clor se men ine în depresiune în mod permanent (min. soluție − sistemul de neutralizare trebuie proiectat s asigure reducerea concentrației de clor să concentra evacuată în atmosferă la nivelul de 50% din concentrația maximă admisibilă. Figura 3.67. inclusiv depozit ătoare prezint ții de recipienți de clor. la sesizarea creșterii concentrației de clor peste limita maxim admisibilă se declanș ției admisibil șeaza pornirea pompei care introduce solu neutralizanta în turn. atmosferă.5 m col. H2O).

5.13 Recuperarea apelor tehnologice din stația de tratare Apele tehnologice din stațiile de tratare sunt considerate: − nămolurile evacuate din decantoare. Sistemul de recuperare a apelor tehnologice cuprinde: 3. a IIa a cuvelor. minim 2 unități (cuve) având fiecare capacitatea: − = ∙ + 0.03 .06 ∙ ∙ ∙ + ∙ m 3. Proiectantul în acord cu operatorul stației de tratare va întocmi un plan tehnic pentru: − perioadele și timpii de evacuare a nămolului din decantoare.u.0. 197 .13. 0. cAD – concentrația în suspensii pentru apa brută.5 capitolul 3) dimensionate pentru încercări iH determinate experimental „in situ” în perioada probelor tehnologice ale stației de tratare. ts1.95 unde: V – volumul pentru bazinul de recuperare ape tehnologice. în m2. apa decantată în kg s. ts2 – timpi de spălare în faza I. − apele rezultate de la spălarea filtrelor: rapide. Obiectiv: volumele de apă rezultate după tratarea apelor tehnologice se vor reintroduce în circuitul de apă brută al stației de tratare pentru reducerea cantităților de apă prelevate din surse.06 – factor transformare unități. A1F – suprafața unei cuve de filtru. a nămolului din decantoare (0. i1max. cAB. Timpul de sedimentare se va stabili pe baza sistemului adoptat pentru spălarea cuvelor (în general 1 spălare/zi). II. γN – greutatea specifiă a nămolului (1050 . membrane. în m3. în dm3/s m2.1.3. Se va colecta supernatantul din bazinele-decantor și se va acumula într-un bazin de unde va fi reintrodus prin pompare în circuitul primar de apă brută al stației de tratare.5.1100 daN/m3). de CAG.5.u./m3.05). Bazinele-decantor vor fi de tip predecantoare verticale (§ 3.1 Bazine-decantor Bazinele-decantor sunt prevăzute pentru recuperarea apelor tehnologice. − perioadele de spălare a cuvelor de filtre. acesta se va încadra între 3-4 ore. i2max – intensitățile maxime de spălare în faza I. c – concentrația în s.

u. Nămolurile deshidrate se vor încadra la o umiditate de w = 65–75% funcție de modul de depozitare/utilizare a acestora stabilit în cadrul studiului de impact. alcalinitate) 2) sistem de deshidratare nămoluri concentrate Stația se va dota cu două centrifuge cu tambur pentru solide. Dozele de reactivi și încărcările vor fi stabilite „in situ” de laboratul de proces al stației de tratare pe baza concentrației în suspensii a apei brute. Instalația va cuprinde: 1) concentratoare gravitaționale în care se va realiza condiționarea nămolurilor. Laboratorul de proces al stației pe baza unui plan întocmit de proiectant va stabili: • tipul de polimer compatibil cu nămolul produs funcție de caracteristicile sursei de apă.2 – 0.5 t polimer/t s. − var pentru corecția pH-ului 10% din s. − polimer 0. apei decantate./m2 zi. 198 .deshidratare a nămolurilor reținute în bazineledecantor.13. • efectuarea testelor pilot pentru optimizarea operării instalației de deshidratare. în contracurent.u.u. • conținutul de SU în turtele de nămol stabilit prin avizele de mediu și gospodărirea apelor. debitele maxime care se vor reintroduce în AB sub formă de ape recuperate nu vor depăși 3% din valorile instantanee. Dimensionarea concentratoarelor va lua în considerație: − încărcări 40 – 150 kg s. caracteristicile de calitate ale apei (pH.Se va realiza un calcul de compensare orară a volumelor de apă considerând recuperarea continuă a volumelor de supernatant sub formă de ape recuperate.5.2 Nămolul reținut în bazinele decantor Se va realiza un sistem de concentrare . 3. toC. Fiecare centrifugă va fi dimensionată la 50% din debitele de nămol care urmează să fie deshidratat.

reactoare dezinfectant. − combaterea incendiului. − asigurarea volumelor de apă necesare funcționării sistemului de alimentare cu apă (spălare filtre.4. • După legătura cu alte construcții: − rezervoare independente. Tipul de rezervor se va adopta în funcție de calitatea apei și alcătuirea sistemului: − rezervoare deschise pentru apă brută sau parțial tratată (rezervă de incendiu. până la rezervor toate lucrările se dimensionează la debitul Qzi dimensionează la Qo max. 199 . Rezervoare 4.1 Clasificarea rezervoarelor • După poziția față de sol: − rezervoare la sol: îngropate. max iar după rezervor lucrările se 4. deferizare. rezervă de avarie pentru cazul poluării sursei). • După forma constructivă: rezervoare cilindrice. − rezervoare incluse în structura altor construcții (stații de filtrare. rezervoare tronconice. spălare conducte). rezervoare de forme speciale. − dimensionarea rațională a sistemului de alimentare cu apă. parțial îngropate. tratată sau potabilă) necesară pentru satisfacerea nevoilor utilizatorilor. − rezervoare supraterane numite și castele de apă. clorinare). − rezervoare închise (etanșe) pentru apă tratată sau apă potabilă.1 Rolul rezervoarelor în sistemul de alimentare cu apă În sistemul de alimentare cu apă rezervoarele sunt prevăzute pentru: − creșterea siguranței în funcționare deoarece rezervorul are un volum de apă imediat lângă localitate. • După poziția în schema sistemului de alimentare cu apă (figura 4. − pentru asigurarea compensării orare și zilnice în aglomerații umane.1. − înmagazinarea unei rezerve de apă (brută. rezervoare paralelipipedice.1): − rezervoare de trecere (amplasate între sursă și rețeaua de distribuție).

− un sistem complex de alimentare cu apă poate avea și rezervoare și contrarezervoare. stație de pompare în rețea. rezervor suprateran (castel de apă). rezervor de capăt. captare – tratare. 1 Qzi 1 m ax 3 2 a) Q o m ax 6 2 6 b) 4 1 Qzi 2 m ax 3 Qo m Qo m ax Q zi ma x ax 5 3 7 d) ma x Q o m ax -Q zi m ax c) 6 2 6 Q zi Qo 1 7 8 e) ma x Figura 4.− rezervoare de capăt sau contra-rezervoare (amplasate la capătul aval al unei rețele). cu rezervor de trecere. 5. Amplasamente caracteristice pentru rezervoare. 3. 8. castel de apă. 4. 6. 7.1.1. e. b. c. 4. d. 2. 1. cu rezervor de capăt (contrarezervor). legătura aducțiune -rezervor – rețea distribuție apă potabilă va fi dublă în cazul lucrărilor importante. a. cu rezervor cu pompare în rețea. − rezervor cu alimentarea rețelei prin pompare. cu rezervor de trecere și contrarezervor. • După poziția față de rețeaua de distribuție: − rezervor cu alimentare gravitațională a rețelei (total sau parțial). rezervor de trecere. 200 . aducțiune.2 Amplasarea rezervoarelor În funcție de configurația terenului în amplasamentul utilizatorului de apă rezervoarele pot fi amplasate: − în extravilan dacă există cote în apropierea localității care să asigure gravitațional presiunea disponibilă la utilizatori. rețea de distribuție.

în m d. în m col. − disponibilitatea terenului în zona de amplasare. 4.N. H2O și se calculează cu relația: = + +ℎ . în rețea prin pompare directă din rezervor pentru toată rețeaua sau numai zone din rețea. he – pierderea de sarcină pe circuitul rezervor – branșament luat în considerare.− în intravilan în spațiile care pot asigura zona de protecție sanitară conform HG 930/2005. 4. în m. − încadrarea în PUG – ul și PUZ – ul amplasametului deservit. − condițiile de stabilitate și rezistență a solului în zona amplasamentului. Alegerea amplasamentului rezervoarelor de apă se va face pe baza unui calcul tehnico – economic în cadrul configurației sistemului de alimentare cu apă. Hb – presiunea necesară la branșamentul consumatorului luat în calcul. H2O . Pierderea de sarcină he se poate aprecia cu relația: ℎ = .2 în care: 201 . Cc – cota topografică la branșamentul consumatorului luat în calcul. în toate cazurile vor fi determinate costurile de investiție. consumul energetic și siguranța în funcționare. rezervorul va fi pe sol cu pomparea apei în rețea sau va fi de tip castel de apă. Alegerea amplasamentului rezervoarelor trebuie să țină seama și de următoarele aspecte: • la rezervoarele cu alimentarea gravitațională a rețelei cota radierului rezervorului se alege astfel încât în rețea presiunea maximă să fi 60 m col.M. vor fi luate în considerație: − asigurarea gravitațională a presiunii în rețea pentru cât mai mulți consumatori.1 în care: CR – cota radierului rezervorului. în m. − la rezervoarele pentru apă potabilă spațiul pentru asigurarea zonei de protecție sanitară conform HG 930/2005 precum și starea mediului din zonă: rezervoul este singura construcție cu nivel liber pe fluxul de apă potabilă.N.

003 – 0. Atunci când rezervorul este de cotă joasă și din el apa se pompează în rețea. cu apă subterană având nivelul deasupra radierului rezervorului sau inundabile. b. imed – panta hidraulică medie. − se află pe cote înalte (Cc mare). apreciată în etapa de predimensionare în domeniul 0. • trebuie evitată amplasarea rezervoarelor în zone cu terenuri instabile sau cu capacitate portantă redusă. − are presiunea la branșament mare (Hb) din cauză că este o locuință tip bloc sau o construcție publică unde se prevăd hidranți interiori. a. • zona de amplasare trebuie să fie ușor accesibilă și protejată de influențe dăunătoare sub aspect sanitar. pe versanți cu pante abrupte. R ezerv or C R = C T + H b+ he he = im · l im Hb L CT a) CR he = im · l ax H mom p are p fic tiv Hb CT R eze rv or SP L N m in b) Figura 4. în m. 202 . Elemente de calcul a cotei rezervorului.008 (limitele corespund valorilor vitezelor economice de curgere prin conductele rețelei de distribuție). • amplasamentul și concepția rezervorului trebuie să permită extinderi viitoare. Vor fi luate în considerare secțiuni în rețea care: − se află la distanță mare de rezervor (he mare).∑ l – suma lungimii tronsoanelor de rețea pe circuitul cel mai scurt între rezervor și consumator (măsurată pe conducta de legătură rezervor – rețea și apoi măsurată pe traseul străzilor până la secțiunea consumatorului luat în calcul). alimentare gravitațională a rețelei. cota rezervorului CR poate fi considerată ca o cotă fictivă corespunzătoare cotei piezometrice de pompare. cu apă agresivă față de betoane. figura 4.2.2 b. mlăștinoase. alimentarea rețelei prin pompare directă.

4.Se va asigura păstrarea distanțelor minime de protecție sanitară pentru rezervoarele de apă potabilă. Vav – volumul rezervei necesare în caz de avarii la sursă sau la alte obiecte pe circuitul apei în amonte de rezervor. în procente din debitul maxim zilnic. 4. calculul se efectuează pentru alimentare/consum orar pentru o zi sau alimentare/consum zilnic pentru o saptămână.1) astfel: 203 . industrii poluante) vor fi efectuate studii speciale pentru estimarea riscului și combaterea eventualelor influențe negative asupra rezervoarelor.1 Capacitatea rezervoarelor Determinarea volumului rezervorului se va face astfel: = + + . − 20 m față de locuințe și drumuri.2. m3. Este rațional să fie cunoscută curba de consum. 4. stații de epurare. Vcomp – volumul de compensare.2 Proiectarea construcțiilor de înmagazinare a apei 4. m3. volumul de compensare se calculează (tabel 4. − în situații speciale (rețele de canalizare. − 50 m față de clădiri și instalații industriale. m3. Conform HG 930/2005 se recomandă păstrarea următoarelor distanțe minime de protecție sanitară măsurate de la pereții exteriori ai rezervorului: − 10 m până la gardul de protecție.1 Volumul de compensare (Vcomp) Acesta se determină analitic sau grafic. depozite reziduri industriale.2. m3. • cazul compensării orare pentru o zi. În conformitate cu legea 98/1994 volumul total al rezervorului trebuie să fie de minim 50% din consumul zilnic maxim (Qmax zi). prin metoda diferențelor dintre debitele orare de alimentare a rezervorului și debitele orare consumate din rezervor.3 în care: Vrez – volumul total al rezervorului.1. Vinc – volumul rezervei de incendiu.

Alimentare Ora Valori orare 1 Valori cumulate (A) 2 Consum Valori orare 3 Valori cumulate (C) 4 Diferențe A–C A–C (+) (-) (2) – (4) (2) – (4) 5 7 0 Deoarece la un sistem nou de alimentare cu apă nu este cunoscut programul de consum al coeficient | + | care variază în funcție de mărimea centrului populat. Valorile coeficientului a.4 a și b reprezintă cea mai mare valoare a diferenței maxime pozitive și negative dintre alimentare și consum. − prin determinări și măsurători “in situ” pe sisteme existente echivalente.unde: = | |+| | ∙ 100 .30 50 n < 100 0. Număr de locuitori n. de regulă consumul maxim de apă este la începutul weekendului (vineri seara-sâmbătă dimineața). în acest mod toate obiectele amonte de rezervor vor lucra la parametrii constanți.2. Proiectantul va efectua calculul volumului de compensare luând în considerație: − alimentarea uniformă zilnică a rezervoarelor. consumul minim apare duminică după-amiaza. Stabilirea elementelor de variație a consumului orar sau zilnic se va efectua: − pe baza anexei 2 din SR 1343-1/2006. STAS 4165/1988 prevede pentru calculul volumului de compensare un Tabel 4.20 următor: Se recomandă ca alimentarea rezervoarelor să se facă uniform cu un debit egal pe perioada celor 24 h sau în fiecare zi din săptămână. − variația zilnică a consumului pentru o săptămână – 7 zile. Calculul volumului de compensare a rezervoarelor prin metoda diferențelor orare. − prin estimare pe baze statistice prin comparație cu aglomerații similare.40 10 n < 20 0. conform tabelului apei (curba de consum). 4.25 100 n < 300 0.50 5 n < 10 0. 204 .1.35 20 n < 50 0. mii a n<5 0. Tabel 4.

Aceasta se poate realiza după funcționarea sistemului în regim stabil. în ore. La stabilirea volumului rezervei în caz de avarii trebuie să se analizeze. Ti = 0). posibilitatea de 205 . de 4 ore pentru localități de 10 000 – 50 000 locuitori. Tav – durata maximă. stabilitatea și siguranța terenului de execuție a aducțiunii. Ti – timpul maxim.2. importanța obiectivului de alimentat. − asigurarea consumurilor mari în perioadele de vârf din weekend. în m3/h. siguranța în funcționare a stațiilor de pompare. zero la localități cu peste 100 000 locuitori). în ore. 4. 4.2 Volumul de avarie (Vav) Se determină în funcție de lungimea și materialul conductei de aducțiune. Calculul volumului de compensare săptămânal se impune să se bazeze pe date certe privind cerința și necesarul de apă în zilele de lucru și zilele de weekend ale săptămânii. din punct de vedere tehnico – economic.Pe această bază se vor putea asigura: − acumularea unor cantități de apă în zilele de lucru (luni – vineri) și în perioadele de consum minim. în m3/h.5 în care: Qmin – debitul minim. procentul va fi cu atât mai mare cu cât localitatea este mai mare. care poate fi obținut de la alte surse considerate că funcționează la capacitatea maximă.1. de 2 ore pentru localități cu 50 000 – 100 000 locuitori. de remediere a unei avarii pe circuitul amonte de rezervor cazuri) sau cel de scoatere din funcțiune a stației de pompare (timpul admis pentru (12 ÷ 18 ore pentru conducte cu diametrul peste 800 mm. astfel: = ∙ − − ∙ . 6 ÷ 12 ore în celelalte întreruperea cu energie electrică a stației de pompare este de 6 ore pentru localități cu mai puțin de 10 000 locuitori. în cadrul schemei sistemului de alimentare cu apă. Qa – debitul. necesar pentru funcționarea sistemului de alimentare cu apă pe durata avariei (pentru localități se consideră 60 ÷ 80% din debitul zilnic maxim). în care se admite întreruperea completă a alimentării cu apă a localității (pentru orașe cu mai mult de 100 000 locuitori.

(10 minute). exteriori (Qie) și instalațiile speciale de stins incendiul (Qis) în timpii normați (Ti. prin prevederea unei surse de rezervă sau a unei aducțiuni duble. Qis – debitul pentru stingerea incendiului cu ajutorul instalațiilor speciale. în ore.6 stingerea se face cu ajutorul motopompelor formațiilor de pompieri) și valoarea a = 1 pentru rețelele de înaltă presiune (combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul exterior).2.5 (SR 1343-1/2006). Volumul rezervei intangibile de incendiu va fi calculat pentru volumul de stingere a tuturor incendiilor teoretic simultane la care se adaugă un volum de apă necesar celorlalți consumatori pe durata stingerii focului. în minute. H2O când Qorar maxim – debitul maxim orar al zonei sau localității unde se combate incendiul.7 pentru rețele de joasă presiune (p ≥ 7 m col.6 ∙ + ∙ ∙ 4.6 ∙ + 3. 206 . în l/s. = 0. în l/s. a căror durată de funcționare este Ts (ore) se stabilește conform SR EN 14466+A1/2008. ∙ + 3. Qii – debitul maxim necesar pentru combaterea celui mai mare incendiu folosind hidranții interiori. și necesarul de apă pentru consum (Qs orar maxim) la folosință pe durata stingerii incendiului (Te) cu relația 2. Ts pentru toate incendiile simultane (n)). Coeficientul “a” are valoarea 0. Te. în m3. Modul de folosire a apei din rezervor este influențat de pierderea de apă din rețeaua de distribuție. în l/s. 4. Pentru a se putea conta pe volumul de avarie ar trebui ca acesta să fie protejat.6 în care: Vi – volumul rezervei intangibile.1.3 Rezerva intangibilă de incendiu (Vi) Se stabilește în funcție de necesarul de apă pentru combaterea efectivă a incendiului (apă distribuită în caz de nevoie prin hidranții interiori (Qii). n – numărul de incendii teoretic simultane din localitate.reducere a acestuia prin cooperare cu alte sisteme de alimentare cu apă. Te – timpul teoretic de funcționare a hidranților exteriori. Ti – timpul teoretic de funcționare al hidranților interiori. Qie – debitul asigurat prin hidranții exteriori pentru combaterea unui incendiu. a. Dacă în unele cazuri va fi nevoie de mai multă apă aceasta va fi dată în măsura în care va exista apă în rezervor sau de la sursă (în rezerva de avarie).

5 000. e. 750. 7 500. aceasta crește pentru metal și beton armat precomprimat. și se adoptă măsuri speciale pe perioada redusă la minimum.3 se indică configurația generală a rezervoarelor având cuve cilindrice sau rectangulare. − pe baza materialului de construcție: metal. 400. 250. 50. 100. 2 000. 500. Volumul total al rezervoarelor obținut prin însumarea volumelor calculate se rotunjește la capacitatea standardizată imediat superioară: 25. .Refacerea rezervei de incendiu se va face în 24 ore.Când presiunea în rețea se asigură prin pompare: . 1 500. 300. c.2 Configurația plană a rezervoarelor pe sol Pentru complexul rezervoarelor de înmagazinare se prevăd în general două cuve și în spațiul dintre acestea sau adiacent se construiește camera instalațiilor hidraulice. se impune asigurarea apei pentru stingerea incendiului din alte surse. 2 500.vor exista pompe speciale pentru incendiu. beton armat sau beton armat precomprimat. Pentru capacități mai mari de 10 000 m3 volumele vor crește cu rata de 1 000 m3. pentru fiecare material există o formă optimă corelată și cu adâncimea de apă.b. d. Forma circulară sau dreptunghiulară a cuvei purtătoare de apă se stabilește: − prin calcul tehnico – economic: volum beton armat minim/m3 apă înmagazinată. 207 . când rezervorul are o singură cuvă și aceasta intră în reparație (se asigură alimentarea prin by – pass direct din aducțiune). În figura 4. 10 000 m3).Păstrarea rezervei se va face prin instalații hidraulice adecvate și prin sisteme automate de control a nivelului apei.pompele vor avea alimentare dublă cu energie electrică. 4. 1 000.Rezerva de apă se va păstra integral în toate cuvele rezervoarelor.2.

1 Izolarea rezervoarelor Se vor adopta măsuri constructive pentru: − asigurarea izolației cuvelor purtătoare de apă împotriva infiltrațiilor și/sau exfiltrațiilor. Figura 4. b. 4. − prevederea izolației termice a cuvelor rezervoarelor.2.3 Elementele constructive și tehnologice pentru siguranța rezervoarelor Problema prioritară a rezervoarelor constă în: asigurarea calității apei prin crearea condițiilor pentru conservara și eliminarea totală a riscului de poluare.3. a. Configurația generală în plan a rezervoarelor. Sicana i >1 % D Basa Camera instalatie hidraulice b.L B Camera instalatie hidraulice Pereti sicana CUVA 1 CUVA 2 a1 b1 B a. 4.3.2. rezervoare cu două cuve cilindrice. 208 . rezervoare cu două cuve rectangulare.

cu diametrul cel puțin egal cu cel al conductei de alimentare. b. executată conform prescripțiilor tehnice specifice. 209 . precum și la rezervoarele pentru apă industrială.2 Instalația hidraulică a rezervoarelor În figura 4. În cazul rezervoarelor realizate din elemente prefabricate asamblate prin precomprimare. tencuiala hidrofugă la pereți poate fi suprimată sau înlocuită cu alte protecții hidrofuge. La rezervoarele de apă potabilă nu se admite descărcarea directă a conductelor de preaplin și golire în canalizări de ape uzate.4 se indică configurația generală a instalației hidraulice pentru rezervoare formate din două cuve de volum egal. cu diametrul egal cu cel al conductei de aducțiune.− sisteme pentru eliminarea zonelor de apă stagnată astfel încât durata maximă de staționare a apei în rezervoare să fie sub 7 zile.3. Instalația hidraulică a unei cuve (figura 4. a. Conductă de alimentare. în proiect trebuie să se prevadă măsuri pentru protecția anticorozivă a acoperișului rezervorului. pentru a reduce pierderile de apă în cazul umplerii rezervorului. b. La descărcarea conductelor de preaplin și golire trebuie luate măsuri pentru ca să nu se aducă prejudicii terenurilor și obiectivelor din zonă și să se elimine total curgerea în sens invers.2. − asigurarea ventilației naturale a cuvelor rezervoarelor prin prevederea sistemelor care să permită aspirația/evacuarea aerului datorită variației nivelului apei în cuve. În cazul în care dezinfectarea apei cu clor gazos se face în rezervor sau imediat în amonte de acesta. pereții și radierul se prevăd cu tencuială hidrofugă. 4. Conductă de preaplin. perioada se referă la ape clorinate în amonte de rezervor sau în rezervor. Legătura la fiecare cuvă este prevăzută cu o vană de închidere. avizate din punct de vedere sanitar.5) se compune din: a. care să nu modifice calitatea apei. Conductele de descărcare se prevăd la capetele aval cu sită cu ochiuri de 1 cm. − asigurarea accesului personalului de operare în cuve pentru spălarea periodică a acestora și inspecție. la rezervoarele alimentate prin pompare se va prevedea dispozitiv de închidere automată. La interiorul rezervoarelor.

d. prevăzută cu o vană permanent închisă. Dimensiunea racordului se adoptă egală cu a conductei de plecare. se realizează o conductă de legătura (by – pass). legătura poate fi realizată în camera instalației hidraulice sau în exterior. sorbul de plecare a apei pentru incendiu. t°C. printr-un racord special. Pentru o siguranță suplimentară între conducta de alimentare a rezervorului și conducta de prelevare a apei. Această conductă trebuie să asigure golirea rezervorului (plin) în 6 . Evacuarea apei de spălare și dezinfectare într-un receptor natural se va face cu respectarea condițiilor NTPA 001/2002. La această conductă se leagă. blocat cu vană sigilată (accesibilă direct sau cu dispozitiv de comandă de la distanță).. se deschide această vană și se închid vanele de pe alimentarea și plecarea din rezervor – rezervorul fiind ocolit (by – passat). cu diametrul ales constructiv de 100 – 300 mm. Aparatură de măsură și control – orice rezervor trebuie să fie dotat cu următoarele dispozitive: − sistem de măsurare on – line a nivelului apei în cuvele rezervorului. diametrul se dimensionează la debitul maxim orar. În cazuri accidentale. clorului rezidual pentru apa prelevată din rezervor.5 m/s.. Conductă de golire definitivă. − sonde multiparametrice pentru măsurarea on – line a pH – ului. această legătură este obligatorie când rezervorul are o singură cuvă.c. Instalație de spălare a rezervoarelor – toare rezervoarele cu volume mari (peste 5 000 m3) vor fi prevăzute cu dotări care să permită spălarea periodică (1 – 2 ori/an) și evacuarea apei de spălare. 8 ore.8 – 1. La sisteme de alimentare în care debitul de incendiu este mai mare de 20 l/s legătura rezervor – rețea va fi dublă. conductivității. f. Conductă pentru prelevarea apei din rezervor. pentru o viteză de curgere de 0. e. g. 210 . h. Se amplasează la cel mult 100 mm de radierul bașei. Instalația hidraulică va fi gândită pentru fiecare caz în parte. când ambele cuve ale rezervorului sunt scoase din funcțiune.

Vi – vană prelevare volum de incendiu (normal închisă). 211 . NRI. a.00 AR H m ax N Ri VCN alim entare HRI Vi G b asa b) RD Cz Figura 4. RD – alimentare rețea de distribuție. A PP + 0 . P Casa vanelor Alimentare Golire Basa Preaplin A La retea Vi La retea Vana incendiu Alimentare Sicana A Golire Figura 4. G – golire. Cz – retea de canalizare. Instalația hidraulică a rezervoarelor. HRI – nivelul și adâncimea rezervei de incendiu.4. secțiune. Schema de așezare a conductelor în casa vanelor unui rezervor. plan. fiecare cuvă independent cu vană de izolare. b. AR – alimentare rezervor. PP – preaplin. VCN – vană consum normal.5.La R D VCN Vi D n 4 00 D n 4 00 Vi VCN La R D a) T ablouri electrice N M ax .

4. b. Ferestrele se prevăd cu site de protecție având ochiurile de maximum 1 mm. după cum urmează: 212 . În camera instalațiilor hidraulice trebuie prevăzut sistem de iluminare de siguranță. Ventilația rezervoarelor parțial îngropate se poate face: • prin coșuri de ventilație conform punctului a.2.3.3 Instalațiile de iluminat și semnalizare Pentru iluminarea în camera instalațiilor hidraulice și în rezervoare trebuie să se prevadă prize și lămpi portative cu cablu flexibil la tensiuni nepericuloase. care trebuie ridicate cu 0.4 Instalațiile de ventilație a.2.6 Verificarea etanșeității rezervoarelor Proba de verificare a etanșeității rezervoarelor se efectuează înaintea executării tencuielii hirofuge. cu ajustări adecvate. având ochiuri de maximum 1 mm. în cazul rezervoarelor realizate cu acest sistem constructiv. 4. 0. − realizarea gradului de impermeabilitate cerut prin proiect. • prin ferestre prevăzute în pereții construcției de susținere centrală a acoperișului.2. a izolării termice la pereți și a umpluturilor de pământ în jurul rezervoarelor.2.3. Secțiunea transversală a coșurilor de ventilație ale unui rezervor trebuie să fie min. Rezervoarele îngropate se prevăd cu coșuri de ventilație.10% din suprafața oglinzii apei. − adoptarea soluțiilor corecte pentru punerea în operă și întreținerea betonului postturnare.80 m deasupra pământului de umplutură și prevăzute la partea superioară cu căciuli și site de protecție.3.5 Etanșeitatea rezervoarelor Pentru a se realiza un rezervor etanș trebuie adoptate măsuri constructive și tehnice pentru: − alegerea mărcii și compoziției betonului utilizat la rezervoare.3. La acoperișuri făcute din prefabricate este preferabil ca ventilația să se facă prin pereți.4. 4.

după care se păstrează plin timp de zece zile. cu fascicule înglobate.− după 28 – 60 zile de la terminarea turnării betonului pentru rezervoarele executate din beton armat. În acest interval se fac verificări zilnice ale instalațiilor hidraulice și pieselor de trecere în vederea depistării și eliminării eventualelor pierderi de apă. după care proba se repetă în condițiile de mai sus. 213 . Etanșeitatea rezervorului se verifică prin umplerea acestuia până la nivelul corespunzător înălțimii utile. 4. apa evacuată se neutralizează. Dacă în intervalul respectiv se constată pierderi de apă la exteriorul pereților. − rezervorul și conductele se umplu și se mențin pline cu apă potabilă cu un conținut de minimum 20 g clor activ/m3 timp de 24 h. Etanșeitatea rezervorului se consideră corespunzătoare dacă după 10 zile pierderea de apă nu depășește 0. Ciclul umplere – probe – golire se repetă până când la trei probe consecutive se obțin la analizele bacteriologice rezultate corespunzătoare. Rezervorul se dă în funcțiune numai cu avizul organelor sanitare.25 l/zi/m2 suprafață udată (după ce se scad pierderile prin evaporare). În cazul rezervoarelor îngropate în terenuri sensibile la umezire nu se admit nici un fel de pierderi. camera vanelor și conductele se spală cu apă potabilă. rezervorul și conductele se reumplu numai cu apă potabilă și se fac analize bacteriologice. rezervorul se golește pentru efectuarea remedierilor. Înainte de umplerea rezervorului cu apă se verifică toate instalațiile hidraulice și se reglează piesele de trecere a conductelor prin pereți. apoi rezervorul. − după 15 – 60 zile de la terminarea injectării canalelor la rezervoarele precomprimate. după care rezervorul se golește. Spălarea și dezinfectarea rezervoarelor se face după cum urmează: − suprafața interioară a rezervorului se curăță manual sub jet de apă.3 Dezinfectarea rezervoarelor de apă potabilă Rezervoarele trebuie să fie spălate și dezinfectate înainte dării lor în exploatare. astfel încât să nu fie posibile pierderi de apă care să influențeze rezultatele probei de etanșeitate. Dezinfectarea se face sub controlul organelor sanitare. − după golire.

4 Castele de apă 4. conductă de alimentare cu robinet cu plutitor. cuva se poate alcătui de diverse forme.4. lemn. orificiu pentru dezamorsare sifon. conductă de plecare pentru incendiu. 6. 2. NA 1 7 NI 10 8 6 9 2 5 4 1. Castel de apă din beton armat. stabilitate cât și de etanșeitate.2 Elementele constructive și tehnologice ale castelelor de apă În figura 4. turnul de susținere a cuvei (cilindric) 2 și fundația (inelară) 3. metal) și de mărime. cuvă tronconică. 11. turn cilindric. 4. beton precomprimat. fundație inelară. conductă de legătură alimentare de consum cu vana inchisă.4. zidărie de cărămidă. NA – nivel apă. 214 . 5. NI – nivel apă pentru rezerva de incendiu. 3. 11 3 12 Figura 4. 9.1 Rolul castelelor de apă în sistemul de alimentare cu apă Castelele de apă se prevăd: • pentru unități industriale care solicită o rezervă de apă amplasată la înălțime pentru caz de avarii tehnologice • pentru clădiri izolate dezvoltate pe înălțime la care amplasarea cuvei castelului se încorporează în clădire.6 este prezentată schema unui castel de apă cu instalațiile aferente. deoarece trebuie să întrunească atât calități de rezistență. conductă de plecare la consum curent.4. în funcție de materialul de construcție (beton simplu. 4. 8. indicator de nivel cu miră. preaplin.6. 12. 7. 10. De aceea. Construcția cuvei de apă reprezintă partea cea mai dificilă a castelelor. conductă de golire cuvă. beton armat. Castelul se compune din cuva (rezervorul) 1. conductă de golire preaplin.

indicator și miră. cuve cilindrice cu fundul calotă sferică cu concavitatea în jos (material – beton armat c – V < 500 m3. d.Formele posibile ale cuvelor sunt prezentate în figura 4. Izolația termică poate să lipsească la castelele care primesc apa din surse subterane și la castelele de apă cu capacitate mai mare (peste 500 m3). c. f. f h r1 c.7. r h h r h r h r h r h r r f r h1 f f. cuve cilindrice cu fundul calotă sferică cu concavitatea în sus.. cablu. 4. executată din oțel.3 Izolarea castelelor de apă Izolarea termică a cuvei castelului rezultă dintr-un calcul termic pentru temperaturile din timpul iernii.75 m. Principalele forme ale cuvei castelelor de apă.4.7. d – V < 1 000 m3). • conducta de plecare a apei la consum curent cu o dispunere în cuvă sub formă de sifon pentru păstrarea rezervei intangibile pentru incendiu 6. Prin tubul situat în axul cuvei. Turnul are planșee intermediare. cuve tronconice cu generatoarea linie dreaptă sau hiperbolică și fundul calotă sferică cu concavitatea în jos (V > 1 000 m3).4 Instalația hidraulică a castelelor de apă Instalația castelului de apă cuprinde: • conducta de alimentare cu robinet cu plutitor 5. b. 4. cuvă cilindrică cu fund plan (volum mic). care comunică variația nivelului apei și la distanță (de exemplu.. cu o scară. d. Se mai pot folosi și sisteme de control pentru nivelul apei.4. 2r 2r 2r 2r Figura 4. a.65 . scară de acces până la planșeul de manevră a vanelor de sub cuvă și are înglobate în peretele turnului plăci de rotalit pentru asigurarea iluminatului în turn. se poate ajunge la partea superioară a cuvei și la spațiul de circulație din jurul cuvei castelului de lățimea 0. 215 2r 2r . 2r r1 e. a. Pentru urmărirea nivelului apei din cuvă se montează un dispozitiv cu plutitor. la stația de pompare) și care pot comanda printr-un releu electric pornirea sau oprirea pompelor. r1 g. e. b.g. 0.

4. Această dispoziție are avantajul că asigură simultan și volumele necesare pentru înmagazinare și presiunea necesară rețelei de distribuție prin funcționarea în comun prin intermediul stației de pompare.• orificiu pentru dezamorsarea sifonului conductei de plecare a apei 7.4. În castel se inmagazinează o parte din volumul de compensare și volumul rezervei de incendiu iar în rezervorul la sol restul volumelor cerute de funcționarea în sistem a unui unic rezervor (figura 4. Stația de pompare care face legătura rezervor – castel trebuie să aibă un program care să alimenteze corespunzător castelul.6 Complex rezervor subteran – castel de apă Din cauza limitării volumelor cuvelor castelelor de apă ( < 2 000 m3) se poate introduce în schema unui sistem de alimentare cu apă și dispoziția prezentată în figura 4. Pentru siguranța în exploatare. 216 . • conductă preaplin 9. • conductă de plecarea apei pentru incendiu 8. 4.8). stația de pompare trebuie să aibe pompe de rezervă și alimentare cu energie electrică din două surse distincte.8 (rezervor la sol – stație de pompare – castel). • conductă de golire cuvă 10. • conductă de golire preaplin (fără vană) 11. 4. • conductă de legătură alimentare – consum (cu vană închisă în mod curent) 12. pentru eliminarea castelului din circuitul apei în caz de necesitate.5 Instalațiile de iluminat și semnalizare Construcția castelelor de apă este prevăzută cu iluminare de balizaj pentru noapte și instalație de paratrăsnet cu cablu de coborâre și priză de pământ.

hc 217 . Ni .volumul rezervei de incendiu al rezervorului. rezervor la sol.volumul rezervei de incendiu al castelului de apă.volumul de compensare al castelului de apă. Schema de înmagazinare cu rezervor la sol și castel de apă. Va . V .nivelul rezervei de incendiu. castel de apă.volumul de compensare al rezervorului. 2.volumul rezervei necesare în caz de avarii. 1.8.Vcc Vic Hgmax 3 1 2 Vc +Va Q A(t) Vi R R Ni Q p(t) V R =Vcc+Vic Qc(t) V . V . VR =VcR +ViR +Va Figura 4. stație de pompare. V . 3.

1.3 Clasificare după presiunea asigurată în rețea în timpul incendiului: • rețea de înaltă presiune – asigură debitul de incendiu și presiunea de funcționare a tuturor hidranților exetriori de combatere a incendiului. a.b) – specifică localităților mari și localităților mici.2 Clasificare după schema tehnologică de alimentare a rețelei: • rețea alimentată gravitațional.2.d).2.5.1. • rețea alimentată gravitațional prin rezervor de trecere alimentat prin pompare (figura 5. rețea inelară.2.1.1.1 Tipuri de rețele 5. • rețea mixtă (figura 5.b). 5.c). prin rezervor de trecere (figura 5. rețea mixtă.c) – specifică localităților mici. • rețea alimentată prin pompare (figura 5. Scheme de rețele de distribuție. • rețea ramificată (figura 5. Rețele de distribuție 5. rețea ramificată. 5. 218 .2.1. • rețea de joasă presiune este rețeaua de distribuție care asigură presiunea de funcționare Hb la branșament. iar în caz de incendiu 7 m col. b. Figura 5. c. b.1. • rețea alimentată prin pompare și contrarezervor (figura 5. R R R a.a).H2O la hidranții exteriori.1 Clasificare după configurația în plan a conductelor care formează rețeaua: • rețea inelară (figura 5. c.1.a) – specifică localităților mari.

Figura 5. b.3 b) sau prin pompare (figura 5. 219 . alimentare gravitațională cu rezervor de trecere alimentat prin pompare. c.3 a).2.1. R SP d. alimentare prin pompare.Q zi m ax R SP c.3 c).C R Q o m ax R Q o m ax H b C SP H b a.4 Clasificare după valoarea presiunii: • rețea unică alimentată din același rezervor. Scheme hidraulice de funcționare a rețelei de distribuție.Q Q o m in Q o m ax o m ax CR . presiunea maximă de 60 m col. b.3. R1 SP b. a. Scheme tehnologice de funcționare a rețelei de distribuție. alimentare prin pompare. H2O fiind asigurată pe zone de presiune gravitațional (figura 5. cu contrarezervor. H2O (figura 5. • rețea cu zone de presiune. d. R1 R Qo max R2 < 60 m Cmin < 60 m Q2 o max Q1 o max < 60 m < 60 m a. c. Figura 5. alimentare gravitațională cu rezervor de trecere. 5. Q Q o m ax o m ed . când presiunea statică nu depășește 60 m col.

5. fără legătură directă cu rețeaua stradală. distribuția marilor consumatori de apă (inclusiv sistemul de termoficare). În localitățile/cvartalele unde distribuția clădirilor este făcută pe suprafață. forma rețelei rezultă din amplasarea rațională a conductelor în spațiile libere. − costul energetic minim total.2. criteriile de optimizare. • Ori de câte ori este posibil. schema de alimentare cu apă a rețelei. • Modul de legare a conductelor ce transportă apa depinde de mărimea.1 Forma rețelei • Rețeaua de distribuție. Noua formă se obține tot prin optimizare în noile condiții. Combinarea acestor tipuri poate conduce la orice formă reală de rețea de distribuție. forma și relieful localității. • Forma rețelei poate fi schimbată în timp. alegerea se face prin criterii de optimizare. stație de pompare). − costul total minim al lucrărilor. cel puțin parțial. perspectiva de dezvoltare.2 Proiectarea rețelelor de distribuție 5. siguranța în funcționare. noduri și o sursă de alimentare a rețelei (rezervor.1. 220 . • Într-o localitate cu distribuția utilizatorilor (caselor de locuit în principal) în lungul străzilor. − cheltuielile totale anuale minime. Principalele tipuri de rețele sunt prezentate în figura 5. forma rețelei este similară rețelei stradale. • Întrucât pentru aceeași rețea stradală pot fi obținute mai multe tipuri de rețele. se adoptă soluția cu alimentare gravitațională a rețelei. pe baza: − asigurarea serviciului de distribuție a apei în condițiile legii. din cauza extinderii suprafeței deservite sau a debitului transportat. prin retehnologizare în vederea creșterii siguranței și calității funcționării. din punct de vedere al calcului este formată din bare (conducte).

1 + 3. ⁄ℎ 5. Kp – coeficient de pierderi.15). pierderile pot fi până la 30% (Kp = 1.2 221 .30). − funcționarea rețelei în cazul combaterii incendiului de la exterior utilizând numai hidranții exteriori pentru toate cele n incendii simultane. Debitul de calcul. la care se efectuează retehnologizări și/sau extinderi. cantitățile de apă suplimentare exprimate prin acest coeficient includ și necesarul de apă pentru curățirea periodică a rețelei de distribuție (1 –2 %) și pentru spălarea și curățirea rezervoarelor (0. rezultă din relația: = unde: QIIC – debit de calcul pentru elementele schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare. acestea pot apărea din execuția necorespunzătoare. Verificarea rețelei la funcționarea hidranților exteriori se face astfel ca în orice poziție normată apar cele n incendii teoretic simultane și este necesar să se asigure în rețea (la hidranții în funcțiune): • minim 7 m col.2 Debite de dimensionare a rețelei Debitul de dimenisonare a rețelei de distribuție este debitul orar maxim. materiale cu defecțiuni.5. H2O . pentru rețele (zone de rețea) de joasă presiune la debitul: = ∙ ∙ . La rețelele de distribuție existente. Procente mai mari de 30% ale pierderilor de apă sunt considerate anormale și impun adoptarea unor măsuri adecvate de reabilitare. conform SR 1343-1/2006. Verificarea rețelei de distribuție se face pentru două situații distincte: − funcționarea în caz de utilizare a apei pentru stingerea incendiului folosind atât hidranții interiori pentru un incendiu și hidranții exteriori pentru celelalte (n-1) incendii. La rețelele de distribuție noi (sub 5 ani) se apreciază că pierderile nu vor fi mai mari de 15% din volumul de apă distribuită (Kp = 1. variațiile zilnice de presiune.2. n – numărul incendiilor teoretic simultane. Qii – debitul hidranților interiori (Qii) pentru incendiile simultane. ∙ + .4 – 0. ⁄ℎ 5.6 ∙ ∙ ∙ .5%).

a = 0. Se recomandă montarea hidranţilor exteriori pe conductele principale (artere) ale reţelei de distribuţie pe baza unui acord între proiectant.3 La reţelele importante (reţele inelare pentru localităţi cu peste 50 000 locuitori) trebuie analizată şi siguranţa în funcţionare a reţelei în cazul unor avarii pe arterele importante. proiectantul împreună cu operatorul poate justifica şi alte verificări necesare (verificarea umplerii contrarezervorului şi alimentarea reţelei numai din contrarezervor.6 ∙ ∙ + 3. = ∙ ∙ .în care: QII (V) – debitul de verificare.4 . H2O . Pe durata existenţei avariei trebuie să se verifice: − parametrii funcţionării reţelei în caz de incendiu. La reţelele foarte dezvoltate (localităţi cu peste 300 000 locuitori) reţeaua se recomandă să fie verificată. cu aprobarea autorităţilor publice locale. − asigurarea presiunii normale de funcţionare a reţelei în lipsa tronsonului (barei) avariat şi blocat pentru ceilalţi utilizatori. + 3.7 pentru rețelele de joasă presiune (p ≥ 7 m col. Pentru asigurarea funcționării corecte a hidranților interiori trebuie realizată verificarea ca pentru orice incendiu interior (de la clădirile dotate cu hidranți) presiunea de funcționare să fie asigurată în orice situație. în ipotezele de dimensionare luate în calcul şi prin determinarea timpului real de curgere (vârsta apei) a apei în reţea corelată cu calitatea apei (clorul rezidual). face cu ajutorul motopompelor formațiilor de pompieri) și a = 1 pentru rețelele de înaltă presiune (combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul exterior). max – debitul maxim orar al zonei sau localității unde se combate incendiul.6 ∙ −1 ∙ ∙ ⁄ℎ 5. aceasta permite asigurarea în bune condiţii a debitelor şi 222 + 3.6 ∙ ∙ ∙ ⁄ℎ 5. funcţionarea cu o singură sursă de alimentare). a = coeficient. − evaluarea riscului de a rămâne fără apă la consumatorii vitali. alimentarea controlată între reţelele a două zone de presiune vecine în reţea. operator cu avizul organelor abilitate. stingerea se Qor. Funcţie de situaţia locală. în sensul verificării capacităţii de a transporta Qii şi asigura presiunea în zonele considerate. • presiunea de folosire liberă a hidranților la rețelele de înaltă presiune pentru debitul = ∙ . inclusiv când celelalte incendii teoretic simultane sunt stinse din exterior.

k – rugozitatea absolută a peretelui conductei. în care: L – lungimea conductei. în intervale scurte de timp. din motive justificate. 223 . valoarea vitezei de curgere și pe unele bare chiar și a sensului de curgere. Q – debitul de calcul pe conductă. cu luarea în considerare a simultaneității maxime a consumului prin coeficienții de variație zilnică (Kzi) și orară (Ko) (a se vedea tabelele 1 și 3 din SR 1343-1/2006). Se va asigura şi posibilitatea alimentării pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu. se asigură apa pentru combaterea incendiului din exterior din alte surse decât apa din rețea vor fi luate toate măsurile de păstrare a calității de apă potabilă din rețea. În cazul în care. s2/m5. m. D – diametrul interior al conductei. 5. M – modul de rezistență hidraulică.6 iar pierderile de sarcină se determină cu formula Darcy – Weisbach: ℎ = = . acestea pot conduce. Re – numărul Reynolds. Pentru simplificarea calculelor se admite ipoteza mișcării permanente în rețelele de distribuție. v – viteza apei pe conductă.71 5.51 = √ 2 + 1 3. datorită variației zilnice și orare a debitelor și gradului de simultaneitate a consumurilor concentrate și distribuite. sarcină ʎ: Se aplică formula Colebrook – White pentru determinarea coeficientului de pierdere de √ 1 = −2 2 2.2.5 5. direct din rezervoarele sistemului de alimentare cu apă prin serviciile publice de pompieri. la schimbări în valoarea presiunii. m.3 Calculul hidraulic al conductelor rețelei Curgerea apei într-o rețea de distribuție este o curgere nepermanentă. m3/s.presiunilor la hidranţii exteriori şi garantează cantităţile de apă necesare pentru combaterea incendiului. λ – coeficient de rezistență hidraulică. m/s. m.

1.2. valorile preliminare ale vitezei economice se adoptă conform tabelului 5. Diametru conductă (mm) 100 … 200 200 … 400 400 … 600 > 600 Viteză (m/s) 0. Valorile preliminare ale vitezei economice. 0.01 0.3 m/s. • valorii măsurate pe conductele existente.2 1 . La rețelele alimentate prin pompare... a depunerilor prin sedimentare.8 … 1.. spălare periodică. Pentru barele unde aceste cerințe nu se pot respecta trebuie să se prevadă măsuri speciale: o protecție mai bună a conductei.. masive de ancoraj..0 1. Rugozitatea poate crește din cauza deteriorării protecției conductei. pentru reducerea volumului de calcule.. 4 0.9 0.1: Tabel 5.05 0.0 La verificarea funcționării rețelei viteza trebuie să aibă valori mai mici de 5 m/s și mai mari de 0. a agresivității apei. • valorii medii preluate din literatura tehnică pentru materiale și protecții similare.0 … 2.1.0 1.7 … 0.6 …0..01 Îmbătrânită Nou În exploatare Tub de fontă cenușie ductilă Cu depuneri importante Ductilă Țeavă de policlorură de vinil Tub de beton armat turnat prin centrifugare (tip PREMO) Țeavă de poliesteri armați cu fibră de sticlă Valoarea rugozității conductei se adoptă și în perspectiva de timp a funcționarii rețelei. 224 . a precipitării unor substanțe din apă.25 . 3 0. Materialul și starea conductelor Țeava de oțel Zincată Protejată k (10-3 m) 0..25 0.4 2 . funcție de rezistența materialului la aceste acțiuni.Rugozitatea peretelui conductei se adoptă conform: • valorii precizate și garantate de producătorul conductelor. pentru calculele preliminare se aplică valorile indicate în tabelul 5.2.1 . Valori ale rugozității peretelui conductei pentru calcule preliminare. deși valoarea reală a vitezei rezultă din condiția de optimizare.15 0.8 0. Tabel 5.

se consideră egală cu înălțimea construcției. ps – presiunea de serviciu la robinet (se măsoară în m col. pierderea de sarcină în contorul de apă.4. la • pentru incendiile stinse din interior se impune să se asigure un jet compact cu l ≥ 6 m branșamentele celor n incendii teoretic simultane cu debitul normat.7 în care: Hb – valoarea presiunii în branșament. se poate considera 1. sunt date orientativ presiunile la branșament Hb în funcție de înălțimea clădirilor de locuit.3. Hc – înălțimea deasupra trotuarului străzii a ultimului robinet ce trebuie alimentat. • în caz de folosire a apei pentru combatarea incendiului în orice poziție a hidranților exteriori trebuie asigurată presiunea de 7 m col. cu excepția celor de la duș sau a celor care au prevăzută baterie de amestec apă rece/caldă.5. în funcție de forma și lungimea rețelei. apă 5. În tabelul 5. pentru presiunea necesară la hidrantul interior vor fi respectate prevederile NP 086/2010. unde valoarea este 3. pentru aceasta se estimează ca necesară o presiune de 225 .4 Asigurarea presiunii în rețea 5.valoarea presiunii în branșament.2. Numărul de nivele al construcției Presiunea minimă la branșament Hb (m col.2.apă și are valoarea de 2. m col.5 m pentru fiecare nivel • pentru rețele de distribuție a apei potabile în centre urbane/rurale se consideră ca optimă soluția: asigurarea presiunii la branșament pentru clădiri < p + 4. apometru. pentru clădiri mai înalte presiunea va fi asigurată prin instalații de hidrofor.00 m pentru toate robinetele din casă. Tabel 5.apă) 1 8 2 12 3 16 4 20 Peste 4 4. se poate considera 3 – 5 m col. Presiunile la branșament Hb în funcție de înălțimea clădirilor de locuit.apă .3. hri – pierderea de sarcină pe conducta de branșament și pe rețeaua interioară de distribuție. H2O peste nivelul străzii. m col. la cel mai defavorabil hidrant.00 m). măsurată în metri coloană de apă. peste cota trotuarului: = +ℎ + .00 m).1 Rețeaua de joasă presiune trebuie să asigure: • în stare de funcționare normală presiunea la toate branșamentele: Hb .apă (se va adopta valoarea superioară sau se poate calcula exact. la construcții locuite.00 – 2.

H2O. • pentru zone cu distribuția apei prin cișmele se asigură pentru orice cișmea presiunea minimă de 3 m col. 226 . H2O.20 m col. pentru clădirile dotate cu hidranți interiori se vor adopta măsuri pentru dotarea cu instalații de asigurare a presiunii de funcționare conform NP 086/2010. o cișmea sau un hidrant. • orice capăt final de rețea va avea un branșament.

=0 5. în fiecare inel suma pierderilor de sarcină este egală cu zero (legea Bernoulli). =0 5. ∑ h = suma pierderilor de sarcină distribuită între cele două puncte.8 • energia disponibilă pentru transportul apei.12 ∆H = energia disponibilă dintre rezervor și un punct oarecare al rețelei.9 În rețeaua de distribuție se consideră că se produc pierderi de energie numai pe bare. 227 .11 − relația Bernoulli între două puncte din rețea (rezervor și oricare punct din rețea) scrisă sub forma simplificată: ∆ = 5.5. în noduri pierderea de sarcină se neglijează cu excepția nodurilor în care acționează o vană de reglare.10 5. egală cu diferența între cota piezometrică a nodului de intrare în rețea (R) și cota energetică a nodului alimentat (i). operațiunea se realizează în două etape: etapa I de calcul a debitelor prin echilibrarea nodurilor și etapa a II a de calcul a debitelor pe bare. + + 2 − + + 2 =ℎ 5. scrisă sub forma: =0 ℎ 5.3 Dimensionarea rețelelor de distribuție Dimensionarea rețelei se face folosind: • ecuația de continuitate – în fiecare nod suma debitelor care intră în nod egală cu suma debitelor care pleacă din nod.3.1 Dimensionarea rețelei ramificate • Pentru dimensionarea rețelei se dispune: − ecuația de continuitate în fiecare nod. • Debitele de calcul pe tronsoane.

qsp – necesarul specific (l/s. ⁄ . lik – lungime tronson. Calculul se efectuează într-un tabel de tip conform tabelului 5.13 pentru fiecare tronson de rețea. Pentru calcul se pleacă întotdeauna de la nodul cel mai depărtat în care se cunoaște debitul care pleacă./km) și dotării ale utilizatorilor de apă apropiate (apă caldă. Ipoteza unei distribuții uniforme a debitului prelevat din rețea. = ∑ . iar debitul care pleacă din bară (intră în nodul următor) cu Qf. constă în aplicarea ecuației de continuitate în fiecare nod. încălzire). în m.1 Determinarea debitelor de calcul pe tronsoane a.1. densitatea populației. 100 branș. Calculul se conduce mergând spre amonte. dotarea cu instalații tehnico – sanitare.Etapa I – determinarea debitelor de la capetele barelor.m) corespunzător zonei.4. 5. Proiectantul va stabili pe zone.3. Ipoteza unei distribuții neuniforme Debitele necesarului de apă se vor considera concentrate. Calcul diametre. în l/s. astfel încât debitul pe tronsonul parcurs să fie întodeauna cunoscut.pentru conductele cu lungimea 300 – 400 m: = + 2 5. numărul de branșamente.15 QT – debitul de tranzit (utilizat aval de secțiunea k). fiecare tronson fiind dimensionat la debitul din secțiunea aval. Etapa a II a constă în determinarea debitelor de calcul cu relația simplificată. pentru fiecare zonă idem se vor stabili valorile necesarului specific de apă corespunzător tronsoanelor rețelei. cote piezometrice și presiuni disponibile în noduri. în situații de branșamente dese (min.14 Pentru un tronson din rețea debitul de calcul se va considera: unde: = ⁄2 + 5. 5. b. c. 228 . debitul care intră (pleacă din nod) în bară este notat Qi.

6 – 1. Nr. Stabilirea debitului hidranților interiori (Qii) se va efectua pe baza: • amplasamentului clădirilor dotate cu hidranți interiori. crt 0 ⋮ Tr. • distanța dintre 2 incendii teoretic simultane se va calcula cu expresia: = 10. Rețeaua de distribuție ramificată se dimensionează pe baza criteriului de optimizare al investiției minime iar la rețelele cu funcționare prin pompare .000 . • valoarea pierderii de sarcină.criteriul de optimizare este costul total anual minim al costurilor de investiție și operare (în principal cheltuieli cu energia). Dimensionarea rețelei de distribuție se consideră corectă când: • presiunile disponibile satisfac presiunile de serviciu și nu depășesc cu mai mult de 30% Hd min. • toate datele din coloanele 10 – 12 aparțin nodurilor de capăt ale tronsonului. Qorar max.16 unde: Ni – numărul de locuitori ai zonei.2 m/s. toate valorile exagerate vor fi reevaluate. Condiționările impuse în ordinea priorităților sunt: • asigurarea presiunii disponibile minime la branșament (coloana 12). Topo. lik plan situație DN v i i ∙l C −C Observații: • toate datele din coloanele 1 – 9 aparțin tronsonului.Tabel 5. 229 . S – suprafața zonei (ha). N ∙q (2)+(3) cf. • asigurarea unei viteze (coloana 7) în domeniul vitezelor economice recomandate în condițiile existenței (în fabricație) a DN (coloana 6). 1 ⋮ i 2 ⋮ Debite (l/s) Qii ⋮ 3 QIIC 4 ⋮ L (m) 5 ⋮ DN (mm) 6 ⋮ vef (m/s) ⋮ 7 hr = i H L (m) 9 ⋮ Cote Piezo. 5. Dimensionare rețea ramificată. • vitezele efective în tronsoanele rețelei sunt în domeniul 0.4. 10 C C ⋮ 11 C C ⋮ Hd (m CA) 12 C −C ⋮ iH ⋮ 8 3 k Q .

H2O în toate nodurile (la rețeaua de joasă presiune). pentru ușurința calculelor se consideră pozițiile cele mai dificile ca fiind cele de cotă înaltă și cele depărtate de rezervor. iar presiunea disponibilă este de cel puțin 7 m col. viteza apei nu depășește 3 m/s. mărime debit și importanța tronsonului în ansamblul rețelei inelare.2 Dimensionarea rețelei inelare Dispoziția inelară asigură siguranța în funcționare în sensul posibilității alimentării fiecărui utilizator pe minimum două circuite hidraulice și al reducerii numărului de utilizatori afectați de o avarie pe un tronson. • diametrul conductelor este stabilit și nu poate fi modificat decât după ce se schimbă și calculul de dimensionare. Se impune: − adoptarea unei distribuții inițiale a debitelor pe fiecare tronson din rețea și stabilirea diametrelor acestora pe baza elementelor de viteză economică.5.2. DNi) din care rezultă distribuția debitelor pe bare. 5. 5.3.1.3. la verificare. − predimensionarea rețelei prin rezolvarea sistemului neliniar de ecuații.2 Verificarea rețelei ramificate Calculul de verificare va urmări etapele următoare: • debitele de incendiu exterior se consideră concentrate posibil în orice nod. • rețeaua este bine dimensionată. dacă. Metoda aplicată curent se bazează pe calculul prin aproximații succesive (Cross – Lobacev) care efectuează: corecția debitelor propuse până la realizarea închiderii pierderilor de 230 ℎ =0 5.3.18 .17 • pe fiecare inel: conduce la obținerea unui sistem de ecuații având un număr dublu de necunoscute (Qi.1 Elemente generale Aplicarea celor două ecuații fundamentale: • la noduri: =0 5.

− bare. H2O pe inelul de contur. stații de pompare).0 -1. variante de repartiții și diametre.2. − stabilirea nodurilor de alimentare a rețelei de distribuție (rezervoare. Metoda este laborioasă pentru că necesită numeroase reluări. − surse de alimentare a rețelei de distribuție (rezervoare.sarcină pe fiecare inel în limita toleranțelor admise: 0. − trasarea configurației rețelei de distribuție pe planul de situație al localității. modificări de diametre. graful rețelei coincide cu graful străzilor din localitate. H2O și 1. 5. castele de apă. castele de apă.2 Elemente privind elaborarea unui model numeric de calcul pentru rețele de distribuție inelare Pentru toate rețelele de distribuție inelare care asigură cu apă comunități cu peste 10.50 m col. delimitate de două noduri între care nu există consum (la calcul). definite ca fiind tronsoane de conducte cu lungime nenulă și diametrul constant. a) Structura modelului numeric al unei rețele de distribuție a apei potabile cuprinde următoarele: − noduri.5 m col.3.3 .000 locuitori se impune elaborarea unui model numeric care să permită obținerea rezolvărilor în toate situațiile de funcționare/operare a acesteia. − stabilirea tuturor conexiunilor între nodurile rețelei de distribuție. definite ca fiind punctul de conexiune al mai multor tronsoane de conductă.0. secțiuni în care se produce o modificare importantă a debitului sau se schimbă secțiunea/materialul conductei. determinarea investiției și/sau cheltuielile cu energia. − determinarea lungimii tronsoanelor de conductă. − precizarea coeficienților de rugozitate funcție de materialul conductei. 231 .1) Pentru o rețea nouă: − stabilirea condițiilor generale de alimentare și zonelor de presiune. stație de pompare). − numerotarea nodurilor rețelei de distribuție. b) Construirea modelului numeric al unei rețele de distribuție a apei pentru simularea funcționării acesteia din punct de vedere tehnologic constă în: b.

Y pentru reprezentarea grafică sub formă de hărți a rețelei cu evidențierea parametrilor hidraulici rezultați pe baza simulărilor efectuate pe model numeric al rețelei de distribuție. RET.3) Calculul se consideră încheiat când: − se asigură presiunea în toate nodurile la funcționare normală și funcționare la incendiu. debit de incendiu). − precizarea cotelor geodezice în nodurile rețelei de distribuție. opțional mai pot fi precizate forma și volumul rezervorului atunci când se verifică funcționarea rețelei la debit variabil în timp. − separarea rețelei pe zone de presiune. descrierea stației de pompare în model numeric al rețelei de distribuție se realizează prin precizarea curbelor caracteristice ale pompelor care echipează stația de pompare: curba caracteristică a pompei H = f (Q) și curba caracteristică de randament ɳ = f (Q). − precizarea tipului de nod funcție de debitul consumat (debit pentru consum casnic. − stația de pompare este atașată direct unui nod al rețelei de distribuție. Netis. Mike Net. − costul total de operare este minim. − prezența rezervorului în cadrul rețelei de distribuție se realizează prin stabilirea nodului în care este amplasat rezervorul și precizarea cotei piezometrice a apei în rezervor. debit pentru industrie. b.2) Verificarea funcționării rețelei se poate face pentru rețeaua nouă. Stanet. − coordonatele X.− precizarea coeficienților de pierderi de sarcină locală. − un rezervor este atașat/legat de rețeaua de distribuție prin cel puțin n noduri. 232 . pentru o rețea existentă sau pentru o rețea reabilitată. WaterGems. Piccolo.1. pentru rețele existente se impune determinarea prin măsurători “in situ” a tuturor elementelor cerute la § b. H2Onet. b. Pipe2000. b. AquaNet. − rezervorul alimentează rețeaua de distribuție. − precizarea presiunilor de serviciu ce trebuie realizate în nodurile rețelei. − determinarea și alocarea debitelor de consum în nodurile rețelei de distribuție.4) Softuri de calcul rețele de distribuție a apei (recomandare): Epanet. dar poate fi alimentat și din rețea.

− verificarea funcționării rețelei în diferite ipoteze și condiții de asigurare a serviciului. expresiei 5. OPT. adăugarea debitelor de combatere a incendiului prin hidranți interiori amplasați în pozițiile cele mai dificile. coeficient de variație orară uniform. neuniformitatea poate fi determinată de necesarul specific diferențiat și coeficientul de variație orară.5 5.2.1).5. în această situație se va limita numărul de hidranți scoși din funcțiune ( 5).3. La proiectarea rețelelor de distribuție inelare se vor urmări etapele: − predimensionare la cerințele normate maxime (QIIC cf.19 pentru fiecare inel.4: verificarea rețelei în ipoteza cerinței maxime orare neuniforme pe rețea. OPT. OPT. SR 1343-1/2006 și STAS 1478/1990.5: este obligatorie verificarea presiunii disponibile în rețele de distribuție inelare la debitele suplimentare care pot apărea ca diferențe între debitele calculate cf. Se vor lua în considerație următoarele opțiuni pentru verificarea rețelei de distribuție: OPT.1: determinarea parametrilor ceruți prin asigurarea de operare: cerință maximă orară.3 Proiectarea rețelelor de distribuție inelare pentru siguranța în exploatare Funcționarea ca rețea inelară va putea fi asigurată numai prin respectarea condiției: ⁄ < 1. Rețelele de distribuție sunt realizate pe parcursul unor perioade lungi de timp (> 100 ani) și se impune: 233 .3: verificarea rețelei în ipoteza funcționării hidranților considerând: o arteră blocată temporar (avarie). OPT. aceasta se poate realiza numai printr-un program de calcul elaborat pe baza modelului rețelei.2: determinarea presiunilor disponibile în ipoteza combaterii incendiului de la exterior cu variante pentru amplsarea incendiilor cele mai depărtate de punctul de injecție – alimentare al rețelei pe cote înalte. distanțe minime între incendii. se vor stabili măsuri compensatorii de consum cu ISU (Inspectorat Situații de Urgență). respectarea prevederilor Normativului NP 086/2010 – Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor.

pentru alimentare normală (stație pompare și contrarezervor). • Orice modificare a debitelor de bare. zonele cu viteze mici sau mari.4 Verificarea rețelei inelare • Rețeaua dimensionată sau existentă fizic. nu și alte bare).− realizarea sub forma unei configurații mixte: zonele centrale inelare având zone marginale ramificate care în timp se închid sub formă inelară. precum și pentru refacerea rezervei intangibile de incendiu și folosirea completă a rezervei de compensare fără măsuri restrictive ale consumului. pozare independentă pe trasee care să evite centrele urbane și pozare în galerii edilitare multifuncționale. − în toate proiectele de rețele de distribuție noi sau reabilitate care deservesc aglomerații peste 50. • La rețeaua alimentată prin pompare se verifică și noua echipare cu pompe a stației (stațiilor) de pompare pentru funcționare în caz de incendiu (pe baza tipurilor de pompe alese. • Când rețeaua este alimentată din mai multe surse se verifică zona de influență a apei alimentate din diverse surse. se verifică pentru asigurarea presiunii normate în ipotezele debitelor de la § 5.2.2. • La rețeaua alimentată și cu contrarezervor. deci curbelor caracteristice cunoscute). Pentru poziția incendiilor teoretic simultane se iau în considerare atâtea variante încât să existe certitudinea că pentru oricare alte variante posibile. zonele cu apă de amestec. 234 . verificarea se face pentru alimentarea numai din rezervor. Soluția cu contrarezervor nu se recomandă acolo unde se estimează că în timp pierderea de apă va depăși valoarea admisă (Kp). 5.3. necesară pentru asigurarea presiunii normate conduce automat la recalcularea rețelei pentru debitul de bază QIIC și eventual o nouă optimizare cu diametre alese cu restricție. presiunile pot fi asigurate. Nu se admite pomparea apei din puțuri direct în rețeaua de distribuție.000 locuitori se va analiza prin calcul tehnico – economic minim două variante pentru pozarea arterelor principale (conducte cu DN > 300 mm). Trebuie stabilite cu această ocazie și nodurile terminale ale rețelei (noduri ce alimentează numai beneficiarii.2. Există riscul ca rezervorul de capăt să nu fie alimentat.

000 locuitori) când apa este captată din sursă de suprafață. În această situație: − trebuie asigurată presiunea de funcționare în caz de incendiu. este necesară și verificarea timpului de parcurgere a apei în rețea în scopul determinării consumului de clor pentru dezinfectare. Pentru acestea se presupune că una din barele importante din rețea (incluzând și una din conductele de alimentare ale rețelei) este scoasă din funcțiune. Pentru zonele critice se adoptă soluții de reintroducere de dezinfectant sau de modificare a rețelei.• Când calculele normale sunt gata se poate trece la etapa a doua de verificări privind siguranța în funcționare a rețelei. inclusiv în ce privește aspectele de siguranță în funcționare. • După dimensionarea completă a rețelei se verifică dacă sunt necesare modificări asupra soluției generale de alimentare cu apă și este nevoie de o nouă optimizare. dacă acest lucru nu este posibil sau rațional se caută soluții alternative. Modelul de calcul trebuie exploatat continuu până la obținerea de concluzii constante. 235 . − trebuie limitată la minimum aria de influență asupra utilizatorilor de apă. • Asigurarea funcționării rețelei pentru coeficienți de variație orară pe rețea se poate face în etapa de dimensionare sau în etapa de verificare. hoteluri). − trebuie asigurată apa în orice situație pentru consumatorii la care este un element vital (spitale. repetabile. • Pentru rețelele foarte dezvoltate sau pentru localități mari (peste 300.

Pentru conductele din materiale plastice (PVC. PE. sistemele de golire și spălare vor fi concepute să fie asigurată protecția sanitară.5.2.5.4. 5. de tasare Compensatorii se montează: − pe arterele rețelelor de distribuție ale căror îmbinări nu pot prelua deplasările axiale provocate de variația temperaturii apei sau terenului. prevăzute cu evacuarea corespunzătoare a apei (se va asigura împotriva pătrunderii impurităților.2. dimensiunile fiind stabilite pe baza dimensiunilor armăturilor componente la care se adaugă o cameră de lucru (0. montate în cămine vizitabile. − pe conductele din oțel îmbinate prin sudură și montate în pământ. 5.3 Cămine de ventil de aerisire – dezaerisire În punctele cele mai înalte ale arterelor se prevăd robinete automate de aerisire – dezaerisire. PAFS) se vor adopta măsuri constructive privind preluarea deformărilor prin dilatare a tronsoanelor de conductă la variațiile de temperatură ale apei transportate.4 Compensatori de montaj.4.70 m înălțime). Se vor respecta prevederile SR 4163-1/1995 § 2. Cămine cu armături de golire Se prevăd în punctele joase ale conductelor. de dilatare.2. Punctele înalte vor fi ale conductelor nu ale terenului. În nici un caz nu vor fi amplasate în zone inundabile.4 Construcții anexe în rețeaua de distribuție 5.1 și 2. deci contaminarea apei potabile).2. în vecinătatea armăturilor din fontă cu flanșe. construcția căminului va fi subterană.1 Cămine de vane În toate nodurile rețelei de distribuție se vor prevedea cămine dotate cu vane care să permită izolarea oricărui tronson care alimentează sau este alimentat din nod.4. 236 . Toate vanele din nodurile arterelor de alimentare a zonelor rețelei vor fi prevăzute cu acționare electrică cu posibilitatea acționării de la distanță. Alegerea vanelor va fi corespunzătoare diametrelor tronsoanelor legate la nod.5.80 x 0.80 m în plan și 1.4. 5.

Diametrul conductelor pe care se amplasează hidranții exteriori vor fi: 100 mm pentru hidranți de 80 mm diametru.6. peste 45 m. coroborat cu § 2.1 din același standard se stipulează: dotarea cu armături de închidere a conductelor de serviciu.6.5 Hidranți de incendiu Se vor prevedea un număr de hidranți cu respectarea prevederilor STAS 4163-1/1995 § 2. presiunile la care se impun a fi asigurate se vor realiza în conformitate cu NP 086/2010 ”Normativ pentru proiectarea.2.5. modul de stingere a incendiului se va stabili de la caz la caz – cu avizul organelor abilitate. Se vor respecta prevederile: SR EN 14339/2006 și SR EN 14384/2006. în cazul clădirilor mari care cer un debit mai mare vor fi prevăzuți mai mulți hidranți care vor funcționa simultan. 150 mm pentru hidranți de 100 mm diametru și 250 mm pentru hidranți de 150 mm. Stingerea nu se va asigura prin mijloace care să scoată în afara limitelor economice funcționarea rețelei. având clădiri de locuit de max. executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor”.4. vor fi amendate în toate cazurile de următoarea restricție generală: în nici o situație rețeaua de apă potabilă nu va fi conectată cu o altă rețea a cărei apă nu este 237 . numărul acestora. P+1 se poate admite ca diametrul minim al conductei de serviciu să fie < 100 mm. 100 – 120 branșamente. hidranți supraterani. În ansamblul dotării rețelei de distribuție amplasarea hidranților. Conform cu această prevedere. distanțele de amplasare. Pentru construcții speciale se va asigura sistem local de combatere a incendiului. Pentru clădirile înalte. Amplasarea și debitul hidranților interiori se vor stabili după prevederile NP 086/2010. pentru siguranța intervenției în caz de reparații branșamentul unui hidrant de 150 mm va fi prevăzut cu vană de izolare montată în cămin și ținută în poziția deschis. în acest sens se poate admite: • pentru străzi cu lungimi < 500 m și max. sau cu importanța stabilită de organele competente. la distanțe de maximum 300 m astfel încât să nu se scoată din funcțiune mai mult de 5 hidranți de incendiu. amplasați pe artere. Prevederile conținute de NP 086/2010. referitoare la posibilitatea folosirii și altor surse de apă în combaterea incendiilor. • în aceste situații hidranții de incendiu se vor racorda la conducta principală din cea mai apropiată intersecție.2. Debitul unui hidrant exterior se va considera 5 l/s.5. Amplasarea efectivă se va face conform prevederilor normativului NP 086/2010.9.

conform legii 458/2002. se va verifica: pe tronsonul izolat să nu fie mai mult de 3 hidranți. Rețelele de distribuție pentru localități cu debit de incendiu > 20 l/s vor fi prevăzute cu legătură dublă la rezervoarele de apă. Acest lucru este valabil pentru rețeaua exterioară clădirii dar și pentru cea interioară. Când din motive tehnologice (noduri de rețea. 238 . Când stingerea incendiului interior se preconizează să se facă cu apă din alte surse. lungimea tronsonului să fie mai mică de 300 m. subterani sau supraterani în soluție constructivă acceptată și semnalizați corespunzător. cisterne murdare). vor fi asigurate măsuri ca apa din rezervor să alimenteze gravitațional recipientul folosit la stingerea incendiilor. În cazul alimentării directe a motopompelor cu apă din rezervor (prin racordul special prevăzut) vor fi luate măsurile pentru evitarea murdăririi apei în mod accidental (pompe murdare. protejați. Un aviz al organelor sanitare este necesar. Toate rețelele de distribuție pentru localitățile peste 5 000 locuitori vor avea o structură/graf/schemă de lucru de formă inelară în zona cu riscul cel mai mare la incendiu. sectorizarea pentru reparații) se prevăd vane de închidere și se izolează un tronson de conductă cu/sau fără hidranți. rețelele vor fi separate și cu măsuri speciale controlabile – apă nepotabilă. Distanța dintre doi hidranți adiacenți: cel puțin 50 m și maxim 200 m. în cazul în care în zona influențată apare un incendiu să existe rezerva în rețea sau să se impună măsuri speciale de lucru în concordanță cu organele ISU. Hidranții exteriori vor fi amplasați conform regulilor date de NP 086/2010. Durata de întrerupere a funcționării tronsonului nu va depăși 8 ore la localități mici și 4 ore la localitățile mari (peste 100 000 locuitori).potabilă. accesibili.

2 Indicatori de performață Se vor determina: • nivelul minim teoretic al pierderilor care pot exista în rețeaua de distribuție: = . unde: qsp. Indicatorul de performanță ILI poate lua valori de 1 la > 30.c = 15 – 20 dm3/Km ∙ zi și m de presiune.6. qsp. Nbr – număr branșamente. § 1. H2O). 5.br = 15 – 25 dm3/br. ∙ ∙ ∙ 365 ∙ 10 / 5.21 unde: CARL – pierderile reale anuale (m3/an).5.5. − furnizate utilizatorilor pentru asigurarea necesarului de apă la branșament. p – presiunea medie în rețea (m col. tabel 1. Valorile specifice standard recomandate de IWA – WL – Task Force sunt: − pentru branșamente: qsp. 5.5.zi). ∙ + . ∑ l – lungimea totală a conductelor rețelei (Km).b – pierderile specifice pe branșamente (dm3/br. 239 .20 Indicatorul de performanță (ILI) definit ca raportul între pierderile reale și nivelul minim teoretic al pierderilor: = 5.5 Balanța cantităților de apă în rețelele de distribuție Pentru rețelele existente/retehnologizate se impune elaborarea prin proiectare a balanței cantităților de apă: − injectate în rețea.c – pierderile specifice prin avarii în conductele rețelei (dm3/Km ∙ zi).4.1 Balanța de apă și determinarea apei care nu aduce venit (NRW – Non – Revenue Water) Calculul balanței de apă se va efectua conform cu metodologia IWA (International Water Association) – grupul de lucru pierderi de apă conform capitolul 1. − pentru conducte în rețea: qsp.zi și m de presiune.

În recomandările IWA se apreciază performanța rețelei de distribuție conform cu datele din tabelul următor: Tabel 5. 0 1 2 3 4 Categoria de performanță 1 A B C D Pierderea reală: dm3/branș. − inventarierea și controlul strict al cantităților de apă nefacturate și a consumurilor neautorizate. • C și D și ILI > 8 Încadrarea în aceste categorii indică starea de degradare a rețelei de distribuție cu pierderi peste 40% și existența riscului privind asigurarea cantitativă și calitativă a serviciului. Prin proiectare se va elabora un plan tehnic de retehnologizare a rețelei de distribuție care va cuprinde: 240 . calitatea măsurătorii și eliminarea erorilor de măsurare. refacere avarii pe sectoare în rețea. măsurare. − adaptarea contorilor referitor la clasa de precizie.5.zi pentru presiune medie ILI 10 m 2 1–4 4–8 8 – 16 > 16 3 < 50 50 – 100 100 – 200 > 200 20 m 4 < 100 100 – 200 200 – 400 > 400 30 m 5 < 150 150 – 300 300 – 600 > 600 40 m 6 < 200 200 – 400 400 – 800 > 800 50 m 7 < 250 250 – 500 500 – 1000 > 1000 Interpretarea indicatorilor este următoarea: • A și indicele infrastructurii ILI = 1 – 4. Nr. reducerea pierderilor este posibilă prin soluții care să asigure: − controlul presiunilor în rețea și menținerea acesteia la valori cvasi – constante independent de variația consumului orar. riscul în asigurarea serviciului. investițiile pentru reducerea pierderilor de apă se impune să fie analizate prin opțiuni bazate pe calcule tehnico – economice luând în considerație costul apei pierdute. • B și ILI = 4 – 8. crt. valoarea energetică încorporată în apă și costurile lucrărilor pentru depistare. Indicatori de performanță pentru rețele de distribuție. − sectorizarea rețelei și dotarea cu aparatură de măsurat debite și presiuni pentru întocmirea balanței de apă pe sectoare.

diametre. funcționare stații de pompare și rezervoare. − construcțiile anexe din rețea: cămine. vârsta acestora. sectorizare rețea. branșamente. • Indicatori de performanță. dotare. măsură presiuni. • Model de calcul hidraulic și de calitate apă al rețelei de distribuție. • Soluții de reabilitare: înlocuiri tronsoane. sisteme de colectare și transmisie date. apometrii. Planul tehnic va cuprinde etape anuale pentru o perioadă de minimum 10 ani. 241 . contorizare consumuri. presiuni. • Dotarea rețelei de distribuție: măsurarea debitelor. durata și costurile refacerii avariilor. costuri de investiție. balanța de apă.• Situația existentă a rețelei de distribuție: − lungimi. − datele statistice: avarii pe tip conductă. materiale. • Sistem SCADA – dispecer și sistem GIS: monitorizare și control on – line al rețelei de distribuție: se vor prevedea dotări pentru monitorizare debite.

Aducțiunile cu nivel liber pot fi: 242 . − calitatea apei transportate trebuie păstrată. văi. se consideră debit mare debitul cu valoarea peste 1000 dm3/s. − calitatea apei nu impune restricții.1 Aducțiuni gravitaționale sub presiune Se adoptă în cazul în care: − se asigură sarcina hidrodinamică H* între cota captării și cea a rezervorului. Captare H* Rezervor Figura 6. Schema aducțiunii gravitaționale sub presiune. Se utilizează următoarele scheme de aducțiuni: − aducțiuni cu funcționare gravitațională. − relieful terenului între captare și rezervor permite realizarea acestei lucrări.1 Aducțiuni. un număr de lucrări de artă redus (traversări râuri. − aducțiunea de lungime mare poate deservi utilizatorii în sistem regional.1. căi ferate. − terenul are pantă relativ uniformă între captare și rezervor.2 Aducțiuni gravitaționale funcționând cu nivel liber Se adoptă atunci când: − cota captării este mai ridicată decât cota rezervorului. Aducțiuni 6. drumuri naționale). − debitul nu depășește valori mari.1.1. 6. 6. Clasificare Definiție: Construcții și instalații care asigură transportul apei între secțiunea de captare și construcțiile de înmagazinare din schema sistemului de alimentare cu apă.6. − aducțiuni cu funcționare prin pompare.

3. Figura 6.1. Secțiuni caracteristice: b. aducțiune simplă prin pompare. 243 . a. Captare 1 a iradier H* 1 1-1 1: m h B b m α h h B d B D e h B c Figura 6. Schema aducțiunii gravitaționale cu nivel liber (a). − închise (apeducte) când se urmărește conservarea calității apei. b. canale deschise. c. R 1 H Q SP SP H 1 apeduct Q 1-1 R a. 6.2. pa baza unui calcul de optimizare funcție și de configurația traseului. e.− deschise (canale) când nu se impun restricții la calitatea apei.3 Aducțiuni cu funcționare prin pompare Se adoptă când captarea se află la o cotă mai mică decât cota rezervorului. d. b. apeducte. aducțiune complexă: pompare și apeduct. Schema aducțiunii funcționând prin pompare. Pomparea se poate face într-o singura treaptă sau mai multe trepte.

Trebuie luate în considerare posibilitățile de execuție (utilaje necesare. materiale disponibile). − aducțiunea poate fi amplasată în lungul unei căi de comunicație. − costul de investiție este rațional. Se va ține seama dacă: − soluția este sigură. − iarna. durată de execuție. pagubele produse prin scoaterea din circuitul de folosință pe durata execuției aducțiunii o unor suprafețe de teren. funcționarea nu este întreruptă.6.1. − energia înglobată este minimă. − se poate asigura protecție sanitară la aducțiunile de apă potabilă. − soluția este executabilă. 244 .4 Criterii generale de alegere a schemei hidraulice pentru aducțiuni Alegerea uneia dintre soluții se face printr-o analiză tehnico-economică.

conducte. unghiul de frecare. 6. coeficientul de tasare. geologice. Studiile geologice și geotehnice trebuie să furnizeze date cu privire la: − stabilitatea terenului pe traseul aducțiunii în conformitate cu STAS 6054/1977. geotehnice și hidrochimice. − situația proprietății terenurilor. clădiri. − plan de situație al traseului ales. coeziunea terenului. care să redea ca poziție. 6. rezistența admisibilă. − caracteristicile geotehnice ale terenului: categoria terenului. − poziționarea eventualelor zone de poluare. − releveele construcțiilor aflate în ampriza lucrărilor aducțiunii: drumuri. Amploarea și gradul de aprofundare a studiilor pentru diverse faze de proiectare se stabilesc de către proiectant cu acordul beneficiarului.2 Studii geologice și geotehnice Studiile geologice și geotehnice vor fi elaborate conform NP 074/2007: Normativ privind documentații geotehnice pentru construcții. − profile transversale prin albii. 245 .1 Studii topografice Studiile topografice trebuie să pună la dispoziție următoarele planuri. la scări convenabile gradului de detaliere cerut: − plan general de încadrare în zonă la scara 1:25 000 sau 1:10 000. greutatea volumică. încât la execuție să se asigure o aplicare corectă a proiectului. poduri. maluri .. umiditatea. Materializarea pe teren a punctelor topografice trebuie să fie astfel realizată. adâncimea minimă de fundare.6. formă și dimensiune toate particularitățile planimetrice și altimetrice ale terenului la scara 1:2 000 sau 1:1 000. canale. permeabilitatea. cu curbe de nivel.2. cabluri etc.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului aducțiunii Pentru elaborarea proiectelor de aducțiune sunt necesare: studii topografice. versanți. căi de comunicație pe traseul aducțiunii.2. în colaborare cu unitățile care întocmesc studiile respective și în raport cu mărimea și importanța sistemului de alimentare cu apă.

− caracteristicile solului de fundare asupra materialului tubului.− înclinarea admisibilă a taluzului la tranșee fără sprijiniri și categoria terenului din punct de vedere al execuției săpăturii (mediu. − caracteristicile apei subterane din punct de vedere al acțiunii asupra materialului tubului și asupra construcțiilor auxiliare. − măsuri speciale pentru fundarea pe terenuri de consistență redusă. Studiile necesare la traversări și subtraversări de cursuri de apă se întocmesc în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare STAS 9312/1987. dacă apa subterană sau terenul prezintă agresivitate față de betoane sau construcții metalice. − măsuri speciale pentru stabilizarea terenului în zonele susceptibile de alunecări. în terenuri cu tasări. tare sau foarte tare). − nivelul apelor subterane. − rezistivitatea solului. 6.2.3 Studii hidrochimice Studiile hidrochimice trebuie să precizeze: − caracteristicile de calitate ale apei transportate corelate cu influențele asupra materialului tuburilor și îmbinărilor. în terenuri contractile și în terenuri macroporice. 246 . − apreciere asupra stabilității terenului în ipoteza pierderilor de apă din aducțiune. sau pentru prevenirea alunecărilor.

evitându-se terenurile accidentate. Traseul să se adapteze la teren. Traseul aducțiunii să fie astfel încât linia piezometrică la funcționare normală să nu coboare în nici un punct sub cota superioară a bolții conductei. astfel încât în profilul în lung al aducțiunii să se realizeze un număr mic de puncte înalte și joase care necesită cămine speciale. trebuie evitate de asemenea. care vor determina: eventualele modificări ale traseului. alegerea materialului de construcție a conductei și vor servi la efectuarea calculelor de rezistență a aducțiunii. inundabile și zonele dens construite. a stației de tratare a apei și a rezervoarelor. Traseul să evite pe cât posibil traversări de drumuri. c). e).3 Proiectarea aducțiunilor Proiectarea aducțiunilor are la bază următoarelor date: − schema generală a sistemului de alimentare cu apă. amplasat în lungul drumurilor existente. 247 . Traseul aducțiunii să fie cât mai scurt. − debitul de calcul QI. mlăștinoase. b). Fixarea traseului aducțiunilor se stabilește pe baza documentației topografice și geologice-geotehnice.3. − condiții speciale privind asigurarea debitului minim în caz de avarie. 6.6. care va determina soluția și materialul conductei. corelat cu prevederile planurilor de urbanism general (PUG) și ale planurilor de urbanism zonal (PUZ). d). ușor accesibil. zonele cu ape subterane la nivelul apropiat de nivelul terenului și zonele în care terenul sau apa subterană prezintă agresivitate față de materialul conductei. alunecătoare. − avizul geologic-geotehnic asupra caracteristicilor terenului pe traseul aducțiunii. − calitatea apei de transportat. și să se obțină un volum minim de terasamente. Se evită traseele de-a lungul coastelor. La alegerea traseului și a profilului în lung al conductelor de aducțiune trebuie avute în vedere următoarele criterii: a). ținând seama de modul de funcționare: prin gravitație cu nivel liber sau sub presiune și prin pompare.1 Stabilirea traseului aducțiunii Traseul aducțiunii se alege în cadrul schemei de alimentare cu apă. căi ferate și râuri importante care necesită lucrări speciale. cu indicarea poziției în plan și a cotei de nivel a captării. Q’I care să acopere cerința și necesarul de apă al utilizatorului.

4. În profil longitudinal. − cotele axului conductelor sau al radierului canalului. În profilul longitudinal al aducțiunii se indică: − materialul și dimensiunile conductelor. egală cu adâncimea maximă de îngheț din zona respectivă. − poziția instalațiilor și a construcțiilor aferente aducțiunii. − pantele săpăturii pe tronsoane. 248 . − linia piezometrică. g). În profilul longitudinal conducta de aducțiune se prevede cu pante de minimum 0. trebuie respectată și condiția de adâncime minimă de fundare impusă de studiul geotehnic. − poziția lucrărilor subterane existente pe traseu.5‰ evitându-se porțiunile de palier care îngreunează evacuarea aerului spre căminele de ventil. conductele de aducțiune trebuie să aibă asigurată o acoperire minimă de pământ. Un exemplu de profil longitudinal se indică în figura 6.f). − cotele săpăturii.

00 120.30 885.00 170.90 69.00 Tipul de conducta Dn.10 173.00 250.00 180.00 9 10 11 163.80 6 167.00 564.50 163.70 166. Profilul longitudinal al unei conducte de aducțiune.00 170.10 650.00 130.0 m/s 197. Exemplu.70 360. v = 1.30 219.20 119.70 161.00 156.20 622.50 12 169.00 010. i = 3.00 134.00 Nivel de referinta Numarul punctului topografic 1 159.30 670. 249 .20 14 142.00 765. Q = 300 l/s.60 Dn 500.70 158.10 791. i = 2.20 V 791.50 Dn 600. v = 1.20 5 148.50 2 156.00 W 884.158.4.00 915.00 D km 0 km 1 km 2 Figura 6.20 170.70 169.90 157.50 PREMO Dn 600 Pmax 7 atm Pi = 7 atm M7 G M7 250.00 OTEL Dn 500 Pmax 4 atm Pi = 8 atm V G G 360.50 159.90 8 167.00 164.50 525.60 158.40 150.00 156.80 13 158.1‰.00 526.80 115.00 95.50 7 172.20 150.00 4 153.Q = 50 l/s 199.10 164.50 124.00 650.8‰.60 155.80 Cota terenului Cota fundului sapaturii Distante intre puncte Distante cumulate m 130.148 120.50 650. Pmax Pi proba de presiune (atm) D Simbolul lucrarilor speciale Kilometri lucrari speciale Kilometrul 81.00 180.00 143.masiv de proba de presiune Pi = 7 atm F = foraj geotehnic S = sant de studiu Ramnificatie F S 100.25 m/s Legenda V = camin de aerisire G = camin de golire W = camin de vana D = debitmetru M7 . Q = 250 l/s.20 3 156.00 162.50 430.20 495.

250 . există diagrame pentru fiecare tip de material: pentru un diametru cunoscut.3. să fie produs de serie. Din figura 6. C = (1/n) ∙ R1/6 – coeficientul Chezy. D = diametrul interior al conductei. Viteza apei se calculează considerând curgerea permanentă și uniformă: V= m/s Q A 6.1) Q = debitul de dimensionare. m /s (6. relația Q = f (i) este o linie dreaptă (reprezentare la scară logaritmică).6. Din această corelație de optimizare se poate calcula valoarea i = H*/L. A = secțiunea vie a conductei. acesta trebuie să se afle pe o curbă a diametrului. 1/n = coeficient (inversul rugozității relative) ale cărui valori orientative sunt: • 74 pentru tuburi din beton simplu.1) cunoscând Q. pentru localități cerința maxim zilnică (m3/s). (m2). i = pierdere unitară de sarcină. pentru combinații pot fi alese tronsoane succesive cu diametre diferite. În diagramă orice valoare este posibilă cu o singură restricție: în momentul citirii coordonatei punctului. diametrul trebuie să existe.2. • 90 tuburi din mase plastice. R = D/4 (m). • 83 pentru tuburi din beton armat precomprimat.2 Dimensionarea secțiunii aducțiunii 6.2. Din relația (6.1.1 Calculul hidraulic al aducțiunii 6. tuburi din poliesteri armati cu fibră de sticlă (PAFSIN). (m).1 rezultă că cel mai mic diametru al conductei (din investiție minimă) se realizează atunci când energia disponibilă H* este egală cu pierderea de sarcină (hr = i · L).3.2 Pentru rezolvări expeditive. unde: = ∙ ∙ ∙ . pentru conducte cu secțiune circulară. R = raza hidraulică. deci valoarea lui nu este interpretabilă.3.1 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale sub presiune Pentru calcule expeditive se utilizează formula Chezy – Manning: . i și rugozitatea materialului 1/n se poate determina diametrul conductei.

Materialul se alege din oferta disponibilă pe piață și din condiția ca acesta să reziste la presiunea de lucru din timpul exploatării și în situațiile cele mai defavorabile: presiunea de încercare. Calculul se efectuează prin aproximații succesive. presiunea în cazul loviturii de berbec. Dimensionarea aducțiunilor funcționând gravitațional. Coeficientul de rugozitate absolută k. k – coeficient de rugozitate absolută (k = 0.3 D – diametrul interior al conductei (m). k Figura 6. h = λ L Q ∙ D 2∙g∙A m 6.4 251 . Captare H* L.Calculul coeficientului Darcy λ se mai poate face utilizând formula Colebrook-White: √ = −2 ∙ ∙ ν 1 2.3) este satisfăcută. determinarea valorii Re și λ.51 √ + Re – numărul Reynolds. ν – coeficient de vâzcozitate cinematică. La alegerea diametrului trebuie precizată calitatea materialului. Re = (adimensional) 3. Dn. H* – sarcina hidrodinamică. R – raza hidraulică (m). prin alegerea unei valori D.5.003 mm ÷ 30 mm). va fi solicitat furnizorului de tuburi. Pe baza valorii λ se determină: Rezolvarea se efectuează prin aproximări succesive adoptând diametrul pentru care întreaga energie disponibilă se consumă pentru învingerea rezistenței hidraulice Σhr ≡ H*. calculul se continuă până când pentru o valoare D propusă relația (6.71 ∙ 6. v – viteza apei în conductă (m/s).

2009 MDRL – „Calculul și combaterea loviturii de berbec la conductele pentru transportul apei”. în curs de revizuire conform UTCB nr. 443/22.12. − viteza de închidere a vanelor cu plutitor la rezervoare sau cămine de rupere a presiunii va fi atât de mică încât suprapresiunea să fie acceptabilă (de regulă o 252 . oprire electropompă. Ec – modulul de elasticitate al apei. spargerea conductei) energia masei de apă se disipează într-un proces oscilatoriu de comprimaredilatare care poate conduce la spargerea (avarierea) conductei. 8/1975. − dispozitive care să reducă amploarea fenomenului. g – accelerația gravitațională (m/s2).v) redus. cu valori de ordinul 900 ÷ 1100 m/s pentru conducte din beton. Pentru calcule expeditive se calculează valoarea suprapresiunii: ∆p = ± ρ·c·∆v = 1+ / ∙ (m) m/s (6. Pentru faza proiect de execuție calculul se va efectua cu programe specializate sau prin metode grafo-analitice. D. Ea.În situațiile când pe o conductă sub presiune cu funcționare gravitațională sau prin pompare se produce o oprire bruscă a curgerii (închidere bruscă vană. respectiv grosimea peretelui conductei (m). Se vor respecta prevederile Nomativului I30/75 – Buletinul Construcțiilor vol. Soluții recomandate pentru combaterea loviturii de berbec: • la aducțiuni gravitaționale − închiderea lentă a vanelor (vo .6 și se determină presiunea maximă în conducte p = Hg + ∆p unde: c – celeritatea (m/s). până când suprapresiunea poate fi preluată de rezistența materialului conductei. Combaterea fenomenului loviturii de berbec se face prin: − conducte real elastice (PEHD).5) 6. oțel. respectiv al materialului conductei (N/m2). Lovitura de berbec este caracterizată prin unde de presiune care se propagă în lungul conductei cu viteza sunetului. ρ – densitatea apei (kg/m3). Fenomenul este denumit lovitură de berbec (șoc hidraulic). e – diametrul.

− realizarea de castele de apă care asigură acumularea apei din conductă ridicând suprapresiunea și trimiterea unei cantități de apă din castel în conductă. când unda de suprapresiune trece. Amplasarea unui recipient cu aer sub presiune: 1. − prevederea de recipienți cu pernă de aer. este soluția cea mai bună. când se produce vacuum în conductă (este o soluție sigură. când pe conductă apare unda de suprapresiune. la o presiune egală cu presiunea de regim din conductă. aspirarea de apă murdară din exterior prin găurile conductei). − asigurarea de ventile de aerisire în toate punctele înalte și în căminele de vană de linie. o parte din apa din conductă intră în recipient.6. vertical. în funcție de mărimea ventilelor de aerisire. astfel încât. parțial cu apă. dar costisitoare. se așează lângă pompe un recipient (rezervor tip hidrofor) legat printr-o conductă cu vană reglabilă. acesta este plin. 2. relativ ușor de realizat și de amplasat. este rațională la sisteme cu înălțime de refulare până la 20 m). mărind presiunea aerului până la egalizare cu noua presiune din conductă. − deschiderea vanei va fi făcută lent. la ruperea conductei și apariția unei unde negative de presiune.închidere a vanei într-un timp de 10 ori mai mare decât timpul de reflexie 2l/v0. să nu se producă vacuum în conductă (efectul vaccumului poate fi aspirația garniturilor. poziția favorabilă a castelului se stabilește de la caz la caz. parțial cu aer. nu conduce la suprapresiune). împingând în conductă o cantitate de apă (până la echlibrarea presiunii cazan-conductă) și evitând valorile negative de presiune în conductă. 253 p-Dp . 1 Recipient cu aer p+Dp p Nivel de regim 2 p+Dpmax Vana de inchidere si de realizare a unei rezistente hidraulice p Hidrofor Conducta p Figura 6. astfel încât oprirea să se facă lent. • la aducțiuni funcționând prin pompare − creșterea momentului de inerție al pompei. unde l este lungimea conductei. aerul din cazan se destinde. orizontal.

− viteza apei.2 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale cu nivel liber • Se alege o secțiune din condițiile: − hidraulice: rază hidraulică maximă și perimetrul muiat minim.7. 6.2.8) pentru secțiunea adoptată și panta longitudinală pe tronsoane de pantă idem. h h2 h h1 Q1 Q Q2 Q Figura 6. Cheia limnimetrică. cheia limnimetrică reprezintă corelația Q = f (h) pentru iR = idem. caracteristici teren. a) Canale deschise Formula generală de dimensionare a canalelor este: = = (m3/s) 254 (6.1. Rh = idem. • Se stabilește cheia limnimetrică (figura 6.8. − pantă longitudinală.p regim R ecipient tip hidrofor protejat im potriva inghetului Pom pa Figura 6.P regim C lapet A er (perna elastica) p .7) . Combaterea loviturii de berbec cu recipient tip hidrofor.3. nivel apă subterană. 1/n = idem. − geotehnice: unghi de taluz. natura îmbrăcăminții.

crt. în m/s.9. pentru o secțiune udată A dată și o pantă iR dată.1.8 6. m h b α Figura 6.8 2. Pentru un canal cu curgere liberă. Rezultă: adică perimetrul este circumscris unui semicerc cu raza h. astfel încât să nu se producă eroziuni (tabelul 6. Protecția taluzelor canalelor = 2 1+ − ℎ . iR – panta radierului. figura 6.0 255 . Tabel 6.0 9.9 Pentru stabilitatea canalului se vor adopta valori corespunzătoare pentru panta taluzului (1: m) și a vitezei apei în canal. depinzând numai de elementele geometrice ale Forma optimă de profil transversal.0 3. = ∙ ℎ 2 6.secțiunii și de rugozitatea pereților. permite transportul debitului maxim.0 5.9. Forma circulară este soluția corespunzătoare. secțiunea corespunzătoare este semicercul. 1 2 3 4 5 6 7 8 Natura căptușelii Argilă nisipoasă Loess compact Brazde așezate pe lat Beton asfaltic Piatră brută uscată Piatră brută rostuită Beton B140 Beton B200 vmax (m/s) 0. Secțiunea trapezoidală optimă: trapez circumscris semicercului. În practică se întrebuințează forma de trapez circumscris semicercului.8 5.1). ℎ =2 1+ − =2 2 1+ − ℎ.5 0. Viteza limită pentru evitarea eroziunii taluzelor – diverse categorii de căptușeli.6 0. deoarece cercul are perimetrul minim. în care K = AC√R este modulul de debit. Nr.

circulară. Pentru funcționare în condiții de timp friguros se vor adopta: − materiale rezistente la gelivitate. nepotabile pentru a preveni efectele provocate de factori climatici (zăpadă. în cazuri speciale poate avea și alte forme figura 6. a. impermeabile (K < 10 m/zi). dreptunghiulară cu boltă. taluzele și radierul se protejează corespunzător.3 Calculul hidraulic al aducțiunii funcționând prin pompare În cazul aducțiunilor funcționând prin pompare intervin: 1. Forme ale secțiunii apeductelor. unde α este unghiul taluzului față de orizontală se adoptă pentru taluz valorile 1:1. gheață) și de alți factori care alterează calitatea apei sau produc pierderi prin evaporare și exfiltrații.1. c. 3r r r r h b a b h h r b c Figura 6. Energia de pompare necesară pe durata funcționării. Pentru canale cu funcționare permanentă protecția se realizează din dale de beton (prefabricate) sau turnate pe loc. există o multitudine de soluții deoarece pot fi adoptate diametre. materiale și utilaje de pompare diferite.Panta taluzului se adoptă pe baza studiului geotehnic luând în considerație și situațiile de golire bruscă a canalului. 6.2. 1:2. rostuite. 1:3.10. b. 256 . de natura terenului în care se amplasează. Funcție de viteza de curgere a apei în canal.3. b) Apeducte Apeductele se folosesc pentru transportul apei potabile/tratate sau chiar a unei ape brute.10. Dimensionarea apeductelor se face idem § a) Canale deschise. − măsuri care să permită ruperea stratului de gheață. − măsuri care să evite înzăpezirea canalului (la viscol). Secțiunea transversală este circulară de regulă. acestea se amplasează pe un strat de balast de minim 10 cm grosime. ovoid întors. notând m = ctg α.

13 6.11) Hga – suma pierderilor de sarcină pe sistemul hidraulic de aspirație = ζ – coeficienți de pierderi de sarcină locale. D n.12 6. 1 /n CA H ga Figura 6. Puterea necesară: = ∙ ∙ ρ – densitatea apei (kg/m3) Q – debit (m3/s) g − accelerația gravitațională (m/s2) Hp – înălțimea de pompare (m) η – randamentul pompei.10) (6.14 λ – coeficient de pierderi de sarcină. λi – coeficientul Darcy.15) . Hgr – pierdere de sarcină distribuită pe conducta de refulare. Schema hidraulică pentru calculul aducțiunii prin pompare.11. = 2 ∙ m 6. Înălțimea geodezică de pompare: Înălțimea de pompare: unde: = = + 2 − (m) + + ∙ m m (6.H gr CR R Hg L. Energia consumată W = 257 ∙ (Wh) (6.

• Investiția crește cu mărirea diametrului. 3. Determinarea diametrului economic al unei conducte funcționând prin pompare. 2. Diametrul economic se determină din condiția ca suma cheltuielilor anuale de investiție (aI) și a costurilor de exploatare (CE) să fie minimă (figura 6. (6.12. metoda de execuție.16) cE = costul specific al energiei (lei/kWh). Tr – durata normată de lucru a conductei. lungimea aducțiunii. a – cota de amortisment.Costul energiei anuale: tF = număr ore funcționare. a = 1/Tr I – investiția. 258 . = ∙ ∙ (lei) (6. de regulă 30 – 50 ani. Costul de investiție.12).17) Cot total anual: CT CT = aI+E min aI E 200 400 Dec 600 800 Dn (mm) Figura 6. • Costul energiei scade prin creșterea diametrului. Viteza economică sau diametrul economic depinde de: • mărimea debitului (Q) – în general vec crește cu mărimea debitului. depinde de diametru. caracteristicile traseului. • timpul de funcționare al sistemului: prin reducerea timpului de funcționare crește valoarea vitezei economice (ex: la 1h/zi vec > 3m/s). material. Pentru calcule expeditive se poate folosi o valoare practică pentru viteza economică. • randamentul și calitatea utilajelor.

− mărimea rezervorului în care se transportă apa. = √ m /s 6. soluția economică se alege în funcție de: − lungimea aducțiunii L (m). C – coeficient Chézy.3.3 Siguranța operării aducțiunii Pentru a asigura funcționarea neîntreruptă a unui sistem de transport a apei în care poate interveni o avarie remediabilă într-un timp T. pompe de rezervă etc).3. − debitul aducțiunii Q (m3/s). se calculează cu expresia: = s /m 1 6. interconectate cu bretele. În cazul aducțiunilor funcționând prin pompare măsurile de siguranță se referă și la stația de pompare (alimentare dublă cu energie electrică. n – numărul de bretele. debitul minim asigurat se poate calcula cu relația: = unde: 0. se izolează tronsonul avariat. l = L/(n+1) – lungimea unui tronson de conductă între două bretele. − panta hidraulică disponibilă pe aducțiune.18 H* – sarcina hidrodinamică (energia disponibilă a sistemului). Soluția economică se poate realiza: 1) Cu o aducțiune cu două fire. so – modul specific de rezistență hidraulică.3. 6.25 ∙ ∙ ∗ ∙ +4 m /s 6.20 259 .19 k – modul de debit unde: A – secțiunea conductei (m2).6. 2) Cu o conductă unică și un volum al rezervei de avarie care să asigure consumul pe perioada de avarie T (h).1 Aducțiuni din 2 fire legate cu bretele În caz de avarie.

13. − dotarea operatorului cu utilaje și sisteme de intervenție pentru refacerea în timp scurt a avariei. 6. Aducțiune cu 2 fire.3.2 Aducțiune cu 1 fir și rezervă de avarie Volumul rezervei de avarie se va determina astfel ca să se asigure alimentarea utilizatorului pe durata de remediere a avariei.3.21) 6.3. tr. Volumul rezervei de avarie: Vav = Qad x tr.3. 260 . aceasta poate fi variabilă de la 6 la 24 h funcție de: − dotarea aducțiunii cu sisteme de alarmă (SCADA) și vane automate care să permită izolarea tronsonului avariat într-un timp scurt.av Qad – debitul transportat de aducțiune (m /s).3 Comparația soluțiilor Se va efectua o comparație tehnico-economică între soluția cu dublare aducțiune (2 fire) și soluția cu prevederea unui volum de avarii. Captare linie piezometrica avarie tri-k linie piezometrica la functionare normala (ambele fire) Rezervor H i l l k l C R Figura 6. 3 (m3) (6.av – timpul de refacere avariei (s).R – raza hidraulică (m). − accesibilitatea pe amplasamentul avariei. legate cu bretele.

4 Materiale pentru realizarea aducțiunii Alegerea materialului din care se execută aducțiunile se face în funcție de condițiile de funcționare (presiuni. Durata de exploatare pentru funcționarea aducțiunilor este de minim 50 de ani. încărcări mecanice exterioare).3. capacitatea portantă a solului. − riscul potențial în întreruperea funcționării datorate unei avarii. îmbinare cu flanșe. − comportarea în timp. se va lua în considerație și influența calității apei transportate asupra materialului aducțiunii. îmbinare cu mufe). • încărcarea mecanică exetrioară. Proiectantul în acord cu beneficiarul va elabora o listă de priorități privind alegerea materialului. Pentru aducțiuni cu L > 1 km se vor analiza minim 3 opțiuni de material pe baza: − costuri de investiție. • presiunea interioară. • coroziunea internă sau externă. Se vor avea în vedere următoarele: • diametrul nominal al conductei.6. La alegerea materialului conductelor se au în vedere rezultatele calculului de dimensionare hidraulică și de rezistență. exprimată prin durata de viață și modificarea parametrilor de rezistență în timp. 261 . • tipul legăturilor (sudură. profil) și de condițiile locale (agresivitatea solului.

.0. -coturi.greutate redusă (1/4 faţă de tuburile din fontă).comportarea în timp.rezistenţe la coroziune atât a apei cât şi a terenului în care se pozează.93 g/cm3.cu mufă .rezistente la acțiuni dinamice .comportarea bună la sarcini dinamice. Materiale 5 plastice (PEID. . Crt.cu mufă .Tabel 6.nu se cunoaşte comportarea în timp îndelungat (50 ani).preia în condiţii bune sarcinile interioare şi exterioare nelimitate - 3 Tuburi din oțel . Materiale folosite curent la execuția aducțiunilor.cu manșon prefabricat .cu mufă de trecut pe tub din acelaşi material .cu flanșe Beton armat 4 precomprimat PREMO . .necesitatea protecției interioare/exterioare la coroziune foarte costisitoare .cu inele de cauciuc elastomeric . deosebit de costisitoare şi manoperă mare.tuburile sunt protejate la interior cu un strat de mortar de ciment tratat termic şi la exterior cu protecţie de Zn pentru reducerea rugozitatilor.6 g/cm3) şi cu facilităţi deosebite de execuţie şi montaj prin sudură sau lipire. PVC – 1. .material flexibil – rezistent la sarcini dinamice. . 262 .cu flanșe . 2 Fontă ductilă . PVC) . .coeficienţi de dilataţie termică mari care necesită măsuri speciale de pozare. pe durate mari (20-30 ani).durabilitate mare. Material Îmbinări Avantaje Dezavantaje . .cu numeroase necunoscute. . . .cu mufă și inel de cauciuc .îmbinări garantate.rezistente la coroziune. racorduri din alte materiale.prin sudură .uşoare (PE . cât şi al comportării structurale. atât din punct de vedere al influenței asupra calităţii apei transportate.îmbinarea cu mufă şi plumb ştemuit.prin mufare. .rezistentă la coroziune. Nr.material nerezistent la sarcini dinamice şi seismice. tub în tub . Fontă de 1 presiune .prin sudare cap la cap Alte tipuri de 6 materiale (PAFSIN) . . .4-1.2.durabilitate mare.refacerea avariilor costisitoare.cu flanșe .

1.1.3. 3) Masive de ancoraj 4) Stații de pompare 6.3. Construcțiile auxiliare pot fi grupate astfel: 1) Cămine: − cămine de vane de linie.1 Cămine de vană de linie Se prevăd pentru a permite izolarea unui tronson de conductă în cazul în care se produce o avarie care necesită întreruperea circuitului apei. 6. configurația în plan și profilul aducțiunii.5.5. Sectorul conductei din amonte/aval de vană se verifică la presiunea hidrostatică corespunzătoare profilului aducțiunii și se adoptă măsuri adecvate (vane de limitare a presiunii. 263 . − cămine de golire. − cămine pentru echipamente de control. de căile de comunicații și văile sau cursurile de apă intersectate sunt necesare o serie de construcții și instalații accesorii pentru buna funcționare a sistemului de transport. la traversările de căi de circulație și în lungul conductei la fiecare 2 – 3 km.2 Cămine de golire Căminele de golire se amplasează în punctele joase de pe profilul aducțiunii sau în apropierea acestora în cazul în care există posibilitatea descărcării gravitaționale directe a tronsonului de conductă într-un emisar apropiat și amonte de fiecare vană de linie. căi ferate.5 Construcții anexe pe aducțiune În funcție de lungimea.5.3. drumuri sau depresiuni (uscate/umede). Se amplasează în punctele de legătură (bretea) între două conducte paralel.1 Cămine 6. − cămine de ventil. cămine de rupere de presiune).3.6. 2) Traversări de râuri.

vană de linie. 7. Cămin de vană de linie și golire: a. F – flanșă oarbă. Cămin de ventil: R – ramnificație. robinet de control. ventil de aerisire.80 m Capac a-a > 50 cm a >1. 4. 8. NOTĂ: Toate căminele vor fi amplasate astfel ca să nu fie inundate la ape mari sau ploi excepționale. dispozitive de golire și de ventil. se vor lua în considerație măsuri constructive pentru a permite introducerea/scoaterea celei mai mari piese componente a instalației hidraulice.15. 5. secțiune orizontală. Întrucât în racordul la ventil apa poate stagna. conductă de evacuare pentru verificare funcționare ventil. secțiune verticală. piese metalice racord. 6. teu cu flanșe. b. 1. 1.1.5. manometru (traductor de presiune). 4. 5.80 înălțime și 0. teu pentru vana de golire. 3. 3 4 7 5 1 2 F 6 R 8 Figura 6. 9. ventilație. ventil de aerisire. 1. conducta de aducțiune.3. pentru acces. este necesară izolarea termică împotriva min 1m înghețului. 7. 2. 6.0 7 6 I v 4 5 2 a 4 5 1 8 3 2 9 9 1 3 Basa Basa a b Figura 6. Dimensiunile căminelor rezultă pe baza cotelor de catalog ale instalațiilor hidraulice și asigurarea unei camere de lucru de min. capac cu incuietoare. 3.14.8 m2 (în plan). Este indicat ca proiectantul să analizeze în ansamblul traseului aducțiunii.Ventilatie > 1.3 Cămine de ventil Ventilul de aerisire are dublu rol: de a evacua aerul care se colectează în punctele înalte de pe traseu și totodată de a permite pătrunderea din exterior a aerului în conductă în cazul golirii conductei și producerii vacuumului la loviturile hidraulice. 8. compensator. trecere prin perete. 6. vană de golire. 264 . 2. uniformizarea căminelor pentru vane de linie. capac interior pentru izolație termică.8 x 0.

1 Niv. anrocamente. 6. Conductele se îngroapă sub adâncimea de afuiere a râului în sectorul respectiv și se protejează cu palplanșe și anrocamente sau numai cu anrocamente. ape mari 2 Niv.3. b. nivel ape mici. 1. Intervenția se face la ape mici. pe fiecare mal se vor prevedea chesoane necesare pentru 265 .3) DN.6. diametrul forajului va fi (1. ape mici 4 > ad. afuiere a Dn 4 4 b > 10. 5.cămine de vane. Pentru râuri importante (fluvii) se poate executa subtraversarea prin metode de foraj orizontal (pipe-jacking) la o adâncime convenabilă (2-3 ori adâncimea de afuiere). Debitul de dimensionare a unei conducte este 0.. conducte. c.7Q.5 hafuiere) 3 Dn 2 2 4 c 5 d 4 6 Figura 6. Acest sistem de traversare prezintă dificultăți atât la execuție cât și la exploatare. 6.0 m (1.2 Traversările cursurilor de apă și căilor de comunicație 6. plan.2 . secțiune longitudinală.3.2. 3. Traversare de conductă pe sub fundul râului: a.5.. secțiune transversală la săpătură în incintă de palplanșe. secțiune transversală la săpătură în tranșee.1 Traversarea cursurilor de apă Se poate face prin îngroparea conductei sub fundul albiei dacă intervenția în caz de avarie se poate realiza relativ ușor.16. 2. nivel ape mari. d.16) se realizează cu două fire de conducte din țevi de oțel fiecare având vane de izolare la capăt.5. palplanșe. 4. de aceea este recomandabil numai pentru văile cu debite reduse de apă și cu separare clară între albia minoră și albia majoră (loc pentru batardou). 1. Căminele vor fi realizate astfel ca să nu fie înecate în caz de inundație. Pentru siguranță traversarea prin îngropare sub fundul albiei (fig.

Traversările nevizitabile se execută cu tuburi protectoare din materiale care să preia solicitările date din circulație prin procedeul forajului orizontal (pipe-jacking).2 Traversarea căilor de comunicație La intersecția cu căile de transport aducțiunea este amplasată sub calea de transport printr-o construcție după prevederile avizate sau impuse de autoritatea căi de transport. tub de protecție. conductă metalică. Traversările trebuiesc concepute și realizate astfel încât în caz de avarie să nu afecteze siguranța căii iar reparația la conductă să se poată facă fără restricții de circulație. 2. Soluția va fi analizată de beneficiarul căii. care eventual ar curge prin neetanșeitatea conductei de aducțiune. in afara instalatiilor caii 1:1 . 4.5 min 1 m 3 1 2 4 Figura 6.17) sau prin conducte montate în galerii de protecție dacă adâncimea de pozare a conductei este mai mare de 4 m.3. Trecere nevizitabilă pe sub o cale ferată: 1. pentru a permite scurgerea apei.2. cămin pentru vană de izolare și pentru ventilul de aerisire. 6. În funcție de gradul de siguranță cerut pentru aducțiune se va analiza opțiunea prevederii a 2 fire de subtraversare cu posibilitatea izolării fiecăruia. în interiorul forajului se va monta conducta de aducțiune din tronsoane montate în chesonul de mal și trase în interiorul tubului de protecție. acestea vor adăposti ulterior instalația hidraulică de izolare a tronsonului de subtraversare. 266 . controlul integrității conductei și eventuale demontări ale conductei în zona subtraversării. La capetele traversării sunt prevăzute cămine pentru vane. În căminul de vană din aval pătrunde și capătul tubului de protecție. Se vor prevedea dotări pentru urmărirea presiunii pe aducțiune în zona subtraversării.5. 3.5 ori diametrul aducțiunii. Conducta este susținută deasupra generatoarei inferioare a tubului de protecție prin intermediul unor role sau al unor suporți elastici pentru a prelua sarcinile dinamice. Proiectele de traversare a aducțiunilor sub căile de comunicație prevăd ca diametrul tubului de protecție să fie 1. Trecerea se face prin conducte protejate în tuburi cu diametrul mai mare decât al aducțiunii (figura 6. cămin pentru vană de izolare și pentru golire. care este montat în pantă.montarea/scoaterea mașinii de foraj.17.

2. Soluțiile constructive pentru aceste poduri se adoptă pa baza calculelor structurale și de cost comparative între sistemele cu conductă autoportantă pe pile sau poduri suspendate. ținând seama și de eforturile care apar datorită apei. Calculul podurilor apeduct se face respectându-se toate principiile construcției podurilor pentru căi de comunicație.3 Traversări aeriene de văi (râuri) Traversarea conductelor peste cursurile de apă se poate face și aerian: • prin utilizarea unor poduri existente. ∆p – căderea de presiune admisibilă în kPa. conductele urmând a fi ancorate sub consola trotuarului sau de antretoazele podului cu condiția verificării statice și de rezistență a ansamblului și cu acordul beneficiarului de folosință a lucrării de artă.0 km se calculează suprapresiunea din lovitura de berbec și se stabilesc măsuri de protecție. podul fiind eventual executat pentru a permite și trecerea pietonilor. . − pentru conductele cu lungimea sub 1. 267 V – volumul tronsonului de conductă de încercat. • prin poduri apeduct independente.6.2 ∙ ∙∆ ∙ + ∙ dm 1 6.0 km valoarea suprapresiunii din lovitura de berbec se calculează prin metode expeditive.3.3. sau combinându-se cu construcția unui pod rutier cerut de nevoile transportului local. La soluționarea podurilor apeduct se ține seama și de necesitățile locale de traversare a albiei. 6. Se va analiza problema siguranței având în vedere că avarierea unui asemenea poate fi mult mai gravă ca a unui pod obișnuit.22 unde: ∆V – pierderea de apă admisibilă în dm3. Alegerea soluției depinde de condițiile geotehnice de fundare ale infrastructurii și de condițiile pentru execuția acesteia.5. Metodele de realizare a probei de presiune sunt cele indicate în SR EN 805/ 2000. în dm3.3 Proba de presiune a conductelor Se va efectua conform prevederilor SR EN 805/ 2000. Pierderea de apă admisibilă la sfârșitul perioadei de probă se calculează: ∆ = 1. Se vor lua în considerație următoarele: − când lungimea aducțiunii depășește 1.5.

2 m. Proba de presiune pentru aducțiuni se face pe tronsoane cu lungimea cuprinsă între 500 m și 2000 m la care sunt montate armăturile. 3. 11. 11. Înălțimea umpluturii peste creasta conductei va fi de min.1 · 106 kPa ER – caracteristic fiecărui tip de material. presiunea la lovitura de berbec și presiunea de fabricație a conductei (PN). prin realizarea unei ușoare suprapresiuni până la eliminarea totală a bulelor de aer 268 . 1.2 – factor de corecție (ex: pentru aer rezidual) în timpul încercării principale de presiune. Pentru calcule se va considera: EW = 2.3. presiunea de lucru.5 cf. 5. D – diametrul interior al tubului în m.3. umplutura se va executa cu deosebită atenție luând în considerație posibilitatea de plutire.3.4 și A 27. valoarea va fi pusă la dispoziție de fabricantul tuburilor. 1 m. A 27 ad. sunt executate toate masivele de ancoraj și s-au executat umpluturile (cu excepția secțiunilor de îmbinare care rămân libere) în conformitate cu cerințele caietului de sarcini. 2. După umplere se recomandă o aerisire finală a conductei. Se vor respecta următoarele prevederi generale și specifice: 1. 4. Se recomandă ca umplerea să se facă din capătul cel mai jos al conductei. Umplerea tronsoanelor de probă se va face astfel încât să se asigure completa evacuare a aerului din conductă.4. iar pentru conductele cu presiune mai are de 16 bari. de min. Umplutura se va realiza și compacta pe toată lungimea conductei. SR EN 805/ 2000. 26 ad. E – modulul de elasticitate la încovoiere transversală al peretelui tubului în kPa. Pentru presiune mai mare de 16 bari și în cazul când îmbinările s-au executat cu devieri în limita celor admisibile.3.3. 1. Pentru determinarea căderii de presiune ∆p se vor respecta procedurile conform A. e – grosimea peretelui tubului în m.E – modulul de elasticitate al apei în kPa. A 27. mai puțin în zona îmbinărilor care rămân libere pentru a se constata eventuale pierderi de apă. adoptarea configurației tronsoanelor de probă se realizează pe baza profilului longitudinal al aducțiunii. NOTĂ: Este importantă legătura – presiunea de încercare.

..din apă.... 6...... Pentru măsurarea presiunii se folosesc manometre având gama de precizie adoptată astfel: • până la 10 bari .. se va face numai după golirea conductei... dacă este cazul... golire......... Transmiterea forței de presiune de la capetele de închidere către pământ se va face prin masive de ancoraj sau reazeme specifice.... NOTĂ: Atunci când aducțiunea este prevăzută ca în viitor să lucreze la parametrii mai mari aceștia vor fi luați în considerare la proiectarea și încercarea conductei... Pentru fiecare tip de material furnizorul va indica detaliile și va livra sistemele de închidere a capetelor tronsonului de probă... După terminarea probei se poate continua cu execuția tranșeei....5 bari cu o pompă de presiune cu debit mic și cu urmărirea permanentă a secțiunilor de îmbinare și a secțiunilor caracteristice (ex............ 269 ... Remedierea defecțiunilor. Un exemplu de masiv de probă pentru conducte de diametru mare este dat în figura 6..... Fiecare furnizor de tuburi va indica pentru fiecare diametru debitul de umplere.. Presiunea la care s-a executat proba. 7... Se impune ca la distanța de 2 m de ambele capete ale tronsonului de probă terenul natural să nu fie deranjat (săpat) pentru ca masivele de probă să poată transmite forța de presiune masivului de pământ prin antrenarea rezistenței pasive a acestuia.. 9.. 11.......2 bari 10. devieri controlate)... precizia citirii 0.. după care se închid dispozitivele de aerisire. aerisire și pentru racordul manometrului.... Pentru testarea unui tronson de conductă capetele tronsonului se vor închide etanș.. Ridicarea presiunii de probă se face în trepte de 0... precizia citirii 0...1 bari • de la 10 la 20 bari ..... 8. rezultatele obținute precum și toate defecțiunile constatate și remedierile efectuate se trec în Procesul verbal de recepție care se depune la Cartea construcției................19. Masivele pentru proba de presiune vor fi astfel proiectate și executate încât să permită continuarea execuției aducțiunii cu lucrări de demolare și costuri minime......... Forța de presiune pe sistemele de închidere a tronsonului de probă trebuie transmisă unor masive de ancoraj....... Pe capacele de închidere se vor suda ștuțurile de umplere.....

clasă și presiune. masiv la cot în plan orizontal. 5. 6. Forța exercitată de apa din conductă la un cot având unghiul αo (figura 6. ramificații și în puncte de capăt.23 d = diametrul conductei (cm). 3. Ele nu pot fi preluate de conductă decât în cazul în care aceasta este din țevi de oțel sudate. schema de calcul. 270 . 4. se determină cu formula: = 1. 1. masiv la ramnificație. Pentru conductele din tuburi cu îmbinări mufate. 2. p = presiunea maximă din conductă (daN/cm2) S a αo 1 2 3 4 5 Figura 6.3. masive la coturi în plan vertical.18. masiv de capăt.18a) pe direcția bisectoarei unghiului format de conductă. Astfel de solicitări se produc datorită presiunii apei în interiorul conductei la coturi (și uneori și la viteze mari ale apei).5. în punctele menționate este necesară introducerea unor tronsoane de conductă sprijinite de masive de ancoraj.57 ∙ ∙ ∙ daN 6.4 Masive de ancoraj Masivele de ancoraj se introduc în secțiunile unde conducta prezintă pe traseu modificări de direcție și solicitările necesare nu pot fi preluate de conducta însăși sau nu pot fi transmise terenului de fundare fără a produce deplasări ale conductei care pot produce instabilitatea și pierderea etanșeității acesteia. cum sunt cele de la tronsoanele supuse probelor de presiune sau în căminele de vane.Proiectantul va solicita furnizorului de tuburi elementele de detaliu privind modulul de elasticitate la încovoiere a peretelui conductei (pentru lotul de tuburi care se vor livra) și domeniul valorilor vitezei undei de presiune funcție de diametru. Scheme ale masivelor de ancoraj: a.

în kgf. 271 . de regulă p ≤ 1 daN/cm2. h2 și h1 sunt indicați în figura 20a. A = suprafața de reazem pe pământul viu. Masivele de ancoraj se realizează în general din beton simplu. În figura 6.25) φ – unghiul de frecare interioară a terenului de fundație. profile de transmitere a presiunii. în kgf. G fiind greutatea masivului de ancoraj. 2.Condiția de dimensionare a masivului de ancoraj: S ≤ 0.20 se prezintă masive de ancoraj pentru un cot pe orizontală (a) și pentru coturi în plan vertical (b și c). p = presiunea admisibilă pe talpa de fundație astfel ca deformația pământului să nu depășeașcă o valoare limită.9 T S≤p·A A = secțiunea conductei (m ). T = solicitarea totală care poate fi preluată de terenul de fundație. Este important ca săpăturile la masivele de ancoraj să asigure profilul exact de rezemare a masivului de beton prin turnare directă pe pământ. γ – greutatea volumetrică a pământului (1600-1800 kg/m3). l.19. fără a intercala stratele de umplutură sau de nivelare. T2 = Gf – componenta orizontală a frecării pe talpa de fundație.26) 6. T = T1 + T2 T1 = împingerea pasivă a terenului: = 1 ∙ 2 ∙ 45 + 2 ∙ ∙ ℎ −ℎ ∙ kgf (6.3 și 0. 1. 3 Y 2 1 Figura 6. iar f – coeficientul de frecare între beton și pământ.5. Tipul și forma masivelor de probă de presiune sunt cele indicate în figura 6. 3.27 2 (6. bloc de beton rezemat pe pământ.24) (6.19. variabil între 0. Masiv de reazem pentru probele de presiune. porțiune de tranșee nesăpată.

5 Măsuri de protecție sanitară Pe traseul aducțiunilor se va institui zona de protecție sanitară în conformitate cu Hotărârea Nr. masivul de pământ pe care reazemă direct betonul. 4. 5. Tipuri de masive de ancoraj: a. 3. 30. 1. 6. masive de ancoraj pentru cot în plan vertical. 2. c. cot la 45o. beton de umplutură între masiv și cot. b. masivul de ancoraj.3. 6. carton asfaltat între două straturi de bitum.5. 930/2005 a Guvernului României.Sectiune I-I 150 10 0 Plan b/2 I a b I b/2 hp l/2 l l/2 b l d 120 6 h 6 h0 6 h 100 l/2 l l/2 c b/2 b b/2 Figura 6. prevederile Hotărârii vor fi respectate integral cu referire specială la art. sistem de ancorare conductă. masiv de ancoraj pentru cot în plan. 272 100 120 .20.

tasări. Staţii de pompare 7. Staţiile de pompare se proiectează ca entităţi independente sau ca entități componente ale altor obiecte tehnologice din cadrul sistemului de alimentare cu apă (staţie de filtre. astfel încât să se evite dezastre din eventuale alunecări de teren.7. front de captare a apei.2 Alcătuirea staţiilor de pompare Elementele componente care alcătuiesc staţiile de pompare din sistemele de alimentare cu apă sunt: − echipamente hidromecanice de bază. − asigurarea creşterii debitelor pe un tronson (secţiune) dat din cadrul sistemului. determinate pe ansamblul sistemului în care se integrează acestea. − instalaţie hidraulică alcătuită din conducte de aspiraţie şi conducte de refulare aferente staţiei şi grupurilor de pompare. Pentru staţiile de pompare amplasate în zone locuite trebuie să se aibă în vedere alcătuirea şi echiparea acestora astfel încât zgomotele şi vibraţiile produse de pompe şi motoare în funcţiune să nu depăşească limitele valorilor admise în reglementările tehnice specifice. 7. dispozitive de atenuare a loviturii de berbec. − asigurarea presiunii necesare (disponibile) în sistemele cu funcţionare intermitentă. armături destinate manevrelor de închideredeschidere şi de reglare a sensului de curgere al apei. Obiectivele staţiilor de pompare: − ridicarea nivelului energetic al apei în vederea transportului acesteia între două secţiuni caracteristici ale sistemului. instalaţii de amorsare a pompelor (unde este cazul). instalaţii de golire şi epuismente. 273 .1 Elemente generale Staţiile de pompare se implementează în cadrul sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare pe baza rezultatelor unei fundamentări tehnico-economice. reţea de distribuţie) sau ale obiectivului care este deservit de staţia de pompare. constituite din grupuri de pompa şi motor electric de acţionare a pompei. − echipamente de măsurare a parametrilor hidroenergetici ai staţiei de pompare. La amplasarea staţiilor de pompare apă potabilă trebuie să se ţină seama de asigurarea condiţiilor pentru protecţia sanitară conform reglementărilor tehnice în vigoare şi de condiţiile amplasamentului zonei.

Înălţimea de pompare “H” – dată de diferenţa dintre energiile specifice totale dintre secţiunea de refulare şi secţiunea de aspiraţie.viteza apei la aspiraţie/refulare.reprezintă cota geodezică la aspiraţie/refulare în m. instalaţii de protecţie. în m/s2. [m3/s].reprezintă volumul de apă pe care îl vehiculează (îl transportă) pompa în unitatea de timp.3 Parametri caracteristici în funcţionarea staţiilor de pompare Staţiile de pompare. în m/s. [dm3/s]. g – acceleraţia gravitaţională. − clădirea staţiei de pompare care adăposteşte echipamentele şi instalaţiile.densitatea apei. în N/m2 ρ . instalaţii de măsurare. instalaţii de încălzire şi instalaţii sanitare.1 unde: z . măsurat la flanşa de refulare a pompei. 7.− echipamente electrice compuse din: circuite de forţă. control şi comandă. utilizate în staţiile de pompare sunt: [m3/h]. circuite de iluminat. = − = + − + + − 2 7. au în componenţă agregate de pompare care asigură vehicularea unor volume de apă din bazinul de aspiraţie în bazinul de refulare situat la o cotă superioară sau direct în alte sisteme sub presiune din cadrul sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare (figura 7. 274 . v . − instalaţii şi dispozitive de ridicat destinate manevrării pieselor grele în perioada efectuării operaţiilor de mentenanţă.1). Debitul “Qie” . − zona de protecţie sanitară. în kg/m3. − instalaţii de telecomunicaţii şi dispecerizare. p – presiunea apei la aspiraţie/refulare. [dm3/min]. − instalaţii de ventilare. Unităţile de masură pentru debit.

s Pu = ρ·g·Q·H (W) în care: Q – este debitul pompei. pompei Puterea motorului pompei – această putere se notează cu Pm şi reprezintă puterea necesară la cuplajul motorului de acţionare.1. ac 7. în m3/s. pompei H – înălţimea de pompare. se notează cu P şi ă i noteaz reprezintă puterea mecanică consumată la cuplajul pompei. Ea are expresia: imea = ∙ ∙ ∙ (7. în scopul de a ridica un debit Q la ă consumat înălţimea de pompare H.4 unde: ηt – randamentul transmisiei 275 . în m. Schema unui sistem de pompare.3 unde: η – randamentul pompei. Puterea utilă a pompei – se notează cu Pu şi reprezintă puterea hidraulică transmisă de hidraulic pompă apei la trecerea acesteia prin rotorul său.2) W 7. imea Putera absorbită a pompei – denumită şi puterea la axul pompei.Figura 7.

ηC – randamentul cuplajului (cuplei). kWh/m 7.6 unde: ηM – randamentul motorului electric.Randamentul unei pompe este raportul dintre puterea transmisă curentului de fluid (cedată în curentul de fluid) şi puterea care a fost introdusă în pompă (care a ajuns în maşina hidraulică).5 Puterea agregatului – reprezintă puterea absorbită de motorul de antrenare al pompei pentru a putea imprima curentului de fluid puterea utilă: = ∙ W 7. Q – debit pompat. Energia specifică – reprezintă energia consumată pentru pomparea unui metru cub de apă: = Pag – putere agregat. = <1 ∙ 7. în kW. η – randamentul hidraulic al pompei. în m3/h.7 unde: 276 .

Atunci când selecţia pompelor se realizează folosind catalogul de pompe. Cazul II – la intersecţia Q şi Hp nu se găseşte o pompă care să satisfacă debitul total al staţiei de pompare. Pentru această situaţie în care pompa a fost selectată la intersecţia Q/2 şi Hp. În această situaţie se adoptă acel tip de pompă. În acest caz se apelează la un alt catalog de pompe sau se împarte înălţimea de pompare totală a staţiei de pompare la 2 şi păstrând valoarea debitului se va alege o pompă. Această soluţie este în general neeconomică. 277 . în staţia de pompare se vor monta 2 linii de pompare. Cazul III – la intersecţia Q şi Hp nu se găseşte nici o pompă care să satisfacă înălţimea de pompare a staţiei de pompare.4): Cazul I – pentru a realiza debitul Q şi înălţimea de pompare necesară Hp se găseşte o pompă. Pentru aplicaţii cu înălţimi de pompare mari se recomandă folosirea pompelor multietajate sau adoptarea soluţiei cu mai multe staţii de pompare înseriate. 7. fig. motiv pentru care se recomandă evitarea aplicării ei. Pentru această situaţie în care pompa a fost selectată la intersecţia Hp/2 şi Q. Selectarea pompelor va fi realizată astfel încât parametrii debit şi înălţime de pompare (Q şi H) în funcţionarea pompei să fie situaţi în domeniul de randamente maxime ale pompei. Cu valorile acestor parametri (debit şi înălţime de pompare) se caută un tip de pompă folosind un soft de selecţie pompe sau un catalog de pompe. pentru alegerea tipului de pompă există următoarele cazuri distincte. fiecare linie de pompare va fi constituită din 2 grupuri cuplate în serie.7.4 Selectarea pompelor 7. pentru care se va proceda după următorul algoritm (v. Pentru echiparea staţiei de pompare sunt necesare 4 pompe. Regimul de exploatare va consta în 2 grupuri de pompare cu functionare continuă şi unul de rezervă.1 Elemente generale Selectarea tipului de pompe şi a numărului de pompe care echipează staţiile de pompare presupune cunoaşterea debitului şi a înălţimii de pompare pe care trebuie să-i realizeze staţia de pompare. Regimul de exploatare va fi realizat în aşa fel încât numărul de ore de funcţionare să fie aproximativ acelasi pentru fiecare pompă în parte. în staţia de pompare se vor monta 3 grupuri de pompare cuplate în paralel. iar pentru siguranţă în exploatare se va mai prevedea încă o pompă de rezervă având acelaşi caracteristici. În acest caz se apelează la un alt catalog de pompe sau se împarte debitul total al staţiei de pompare la 2 şi păstrând valoarea înălţimii de pompare se va alege o pompă.4.

Sistem de colectare a apei cu pompe submersibile.Funcţie de poziţia staţiei de pompare în cadrul schemei tehnologice a sistemului de alimentare cu apă şi canalizare.2. valoarea debitului este dată de debitul capabil al puţului indicat prin studiul hidrogeologic.9 Hip – înălţimea de pompare aferentă pompei submersibile care echipează puţului i.2 Echipare puţuri Pentru selectarea pompelor care echipează puţurile din cadrul fronturilor de captare a apei subterane. = − m 7. debitul şi înălţimea de pompare necesar selectării pompelor pot fi adoptate funcţie de tehnologia obiectelor deservite conform cu cele prezentate în următoarele.8 = unde: + ℎ m 7. 278 . Cip – cota piezometrică în dreptul puţului i. iar înălţimea de pompare se determină pe baza calcului hidraulic întocmit pentru întregul sistem de colectare a apei subterane. Figura 7. hr – pierdere de sarcină calculată pentru sistemul de colectare al apei subterane.4.2). Înălţimea de pompare este dată de diferenţa dintre cota piezometrică realizată în dreptul puţului şi nivelul hidrodinamic al apei subterane în puţ (figura 7. CiNHd – cota nivelului hidrodinamic al apei în puţul i. 7.

conductă pentru emulsie apă-aer. 5. 1. 2.3 Pompe air-lift (Mamut) pentru deznisiparea puţurilor Deznisiparea se realizează cu pompa air-lift (Mamut).Având aceşti parametri cunoscuţi: debitul puţului şi înălţimile de pompare (Q şi Hp). recipient de aer comprimat. 6. 4. recipient pentru măsurare debitului de apă. Pe una din conducte se trimite aer sub presiune iar pe cealaltă (prevăzută la partea de jos cu un sorb) se ridică emulsia de apă-aer.3.5 – 2 m/s. 279 . 7. pe baza diagramelor de prezentare a tipurilor de pompe sau prin intermediul unui soft de selecţie a pompelor submersibile. se va stabili tipul de pompa pe care producatorul o ofera. perete puţ forat. pompă ce funcţionează cu aer comprimat. Construcţia şi condiţia de funcţionare pompelor Mamut este prezentată în figura 7. Schema unei pompe cu aer comprimat (Mamut). amestecător. 7.3. Pompa Mamut este formată din două conducte paralele care sunt unite la partea inferioară a pompei printr-un cap de amestec. Viteza apei in conducta de refulare este de 1. Funcţionarea pompei Mamut este condiţionată de raportul supraunitar al adâncimii de scufundare al pompei sub apă H2 faţă de înălţimea de ridicare a apei de la nivelul dinamic al acesteia în foraj H1: 1 7.4. 3.10 Figura 7. Alegerea tipului de pompă va fi stabilit astfel încât funcţionarea pompei în exploatarea puţului să se realizeze în domeniul de randamente maxime corespunzător debitului şi înălţimii de pompare dar fără a avea o gamă prea largă de pompe. Reglarea debitului se realizează prin modificarea debitului şi presiunii aerului de antrenare. conducta pentru aer comprimat. compresor de aer.

definită ca difereţa dintre nivelul maxim al apei între secţiunea de refulare şi nivelul minim al apei în secţiunea de aspiraţie. Re – numărul Reynolds.12 (k/D).13 L – lungimea conductei de refulare.4 Staţii de pompare pentru captări din surse de suprafaţă Staţiile de pompare ce deservesc tipurile de captări din surse de suprafaţă descrise în capitolul „captări din surse de suprafaţă”. montate în cameră uscată sau imersate şi sunt destinate transportului de apă brută către staţiile de tratare. astfel încât debitul de funcţionare al pompei să corespundă valorii de randament maxim prezentat de fabricanţii de pompe. pot fi echipate cu pompe orizontale sau verticale. Debitul pompelor este debitul zilnic maxim Qzi max. iar înălţimea de pompare se determină cu relaţia: unde: Hp – înălţime de pompare.11) Hg – înălţime geodezică de pompare.81 ∙ 7. k – rugozitate absolută.14 −6 2 ν – vâscozitatea cinematică a apei.71 ∙ 7. Selectarea pompelor se face în conformitate cu metodologia descrisă în § 7. de exemplu relaţia: √ = −2 ∙ . MQ2 – pierderea de sarcină între rezervorul de aspiraţie şi rezervorul de refulare. = 0.4.4. M – modulul de rezistenţă hidraulică . λ – coeficientul Darcy. 280 . se calculează cu relaţii empirice.0826 ∙ 6. = v – viteza apei în conductă ∙ 7. Hp=Hg+MQ2 (7. este funcţie de numărul Reynolds (Re) şi rugozitatea relativă 1 + 3.1.7. ν = 10 m / s la t = 20 0C. D – diametrul conductei de refulare.

2.1.4).4.3. 1. După stabilirea tipului de pompă. Tipuri de pompe şi curbe caracteristice. debitul şi înălţimea de pompare.5).Având aceşti doi parametri. Alegerea tipului de pompă Numărul grupurilor de pompare se stabileşte în conformitate cu prevederile din STAS 10110/1985.4.5. cap. se face în conformitate cu metodologia descrisă în subcap. a numărului de pompe precum şi a modului de cuplare a acestor pompe. Aducţiune deservita de o staţie de pompare cu 2+1 pompe 281 . 7.4. Figura 7. folosind un soft de selecţie a pompelor sau un catalog de pompe se va alege tipul de pompă care să funcţioneze în domeniul de randamente maxime şi care să satisfacă cerinţelor sistemului hidraulic (figura 7. Figura 7. se vor extrage din catalog curbele caracteristice şi se va verifica punctul de funcţionare al staţiei de pompare (figura 7.5 Staţii de pompare pentru aducţiuni Selectarea pompelor care echipează staţiile de pompare ce deservesc aducţiunile care transportă apa de la secţiunea de captare la construcţiile de înmagazinare şi compensare.

La intersecţia dintre orizontala corespunzătoare înălţimii de pompare HF şi curba caracteristică a pompei (furnizată de producător) se determină debitul asigurat de o pompă (Q1). se determină pe curba de randament (furnizată de producător). Punctul de intersecţie dintre cele două curbe reprezintă punctul de funcţionare al staţiei de pompare. Funcţionarea optimă din punct de vedere energetic se asigură prin echiparea staţiilor de pompare cu pompe acţionate cu turaţie variabilă. caracterizat de debitul QF şi înălţimea de pompare HF. Variaţia debitului pompat şi a înălţimii de pompare pentru o staţie de pompare echipată cu pompe acţionate cu turaţie variabilă se realizează conform relaţiilor de similitudine: = ș = 7.15 unde: Q0. pompa/pompele va regla continuu presiunea pentru a se adapta în acest mod optim debitului cerut de consumatori. Curba caracteristică a staţiei de pompare (Hst) echipată cu 3 pompe identice dintre care două pompe active şi una de rezervă. Corespunzător valorii debitului Q1.Punctul de funcţionare se determină grafic la intersecţia dată de curba caracteristică a staţiei de pompare şi curba caracteristcă a conductei de aducţiune. 7. Prin capacitatea de a-şi regla turaţia. iar funcţionarea pompelor să se realizeze în domeniul de randamente maxime.11) .4. Punctul de funcţionare al staţiei de pompare trebuie să garanteze realizarea debitului şi înălţimii de pompare cerute pentru a asigura transportul apei pe conducta de aducţiune. Curba caracteristică a conductei de aducţiune se determină folosind relaţia (7. 282 . H0 – parametrii nominali (debit şi înălţimea de pompare) pentru turaţia nominală n0 a motorului de antrenare a pompei. funcţie de consumul de apă înregistrat la branşamentele reţelei de distribuţie. pentru valori diferite ale debitului astfel încât cele două curbe (curba de sarcină a pompei şi curba reţelei) să se intersecteze.6 Staţii de pompare pentru reţele de distribuţie apă potabilă Pentru selectarea pompelor care echipează staţiile de pompare ce deservesc reţelele de distribuţie a apei atât debitul cât şi înălţimea de pompare prezintă o variaţie continuă. se determină grafic din curba caracteristică a pompei (furnizată de producător) prin cumularea debitului la aceaşi valoare a înălţimii de pompare. valoarea randament a pompei (η).

Punctul de funcţionare al staţiei de pompare variază conform graficului din figura 7.6. Pmax – curba caracteristică de sarcină a pompei acţionate cu turaţie variabilă la turaţia nominală n0=nmax. Figura 7. tipul pompelor adecvate.n0 – turaţia nominală a motorului de antrenare a pompei. Intervalul de variaţie al turaţiei pompei acţionate cu turaţie variabilă.6. Cu aceste două valori (Qor max şi Hp) se va selecta prin intermediul unui soft de selecţie pompe sau a unui catalog de pompe. H1 – debitul şi înălţimea de pompare corespunzător turaţiei n1 modificate prin intermediul convertizorului de frecvenţă motat pe motorul de antrenare al pompei. Punct de funcţionare staţie de pompare echipată cu 4 pompe identice dintre care una este acţionată cu turaţie variabilă Pmin – curba caracteristică de sarcină a pompei acţionate cu turaţie variabilă la turaţia minimă nmin. va fi ales astfel încât randamentul pompei să nu fie influenţat sensibil de aceste modificări. Q1. 283 . n1 – turaţia modificată prin intermediul convertizorului de frecvenţă montat pe motorul de antrenare al pompei Alegerea tipului şi numărului de pompe se realizează pentru debitul orar maxim Qor max şi înălţimea de pompare maximă pe care trebuie sa o realizeze staţia de pompare astfel încât să se asigure presiunea minim necesară pentru cel mai îndepărtat consumator branşat la reţeaua de distribuţie. iar punctele de funcţionare să se situeze în plaja de randamente optime ale pompei. între o valoare a debitului minim şi o altă valoare a debitului maxim.

− imbinarea între conducta de aspiraţie şi pompă se va realiza printr-o reducţie asimetrică.1 Date generale Traseul conductelor care compun instalaţia hidraulică se alege astfel încât: − să asigure accesul în condiţii de siguranţa protecţiei muncii. 7.7.5. − să permită demontarea unor utilaje sau părţi din acestea. − pe conducta de aspiraţie comună a staţiei se vor prevedea vane de izolare astfel încât să se asigure funcţionarea continuă a staţiei de pompare.2 m/s. etanşeitatea îmbinării realizându-se cu garnituri plate din diverse materiale (cauciuc. 284 . alcătuit din conductele şi armăturile montate între rezervorul de aspiraţie şi flanşa de aspiraţie a pompelor.5. − să ocupe spaţii minime şi să respecte distanţele prescrise în tabelul 2 din STAS 10110/1985.5 Instalaţii hidraulice la staţiile de pompare 7. klingherit). − conductele de aspiraţie se vor dimensiona astfel încât viteza apei la intrarea în pompe să nu depăşească 1…1. − traseul conductelor de aspiraţie la pompe se va monta astfel încât să aibă o pantă continuu crescătoare până la pompă (imin=5‰). Instalaţia hidrualică pentru staţiile de pompare cuprinde: − traseul de aspiraţie. evitându-se astfel oprirea staţiei atunci când un grup de pompare se află în revizie. pentru a evita formarea pungilor de aer.2 Conducta de aspiraţie − lungimile conductelor de aspiraţie adoptate astfel încât pierderile hidraulice să fie minime. − traseul de refulare. alcătuit din conductele şi armăturile montate după flanşa de refulare a pompelor până la ieşirea din staţie Îmbinarea conductelor cu pompele sau între tronsoane se realizează cu flanşe strânse cu şuruburi.

285 . 1. conducta comună de aspiraţie a staţiei. 11. 10. − pe conducta comună de refulare a staţiei se va prevedea dispozitivul de atenuare a loviturii de berbec şi un echipament de înregistrare a debitul pompat de staţie (apometru. conducte aspiraţie.debitmetru.7.7. manometru.3 Conducta de refulare − diametrul conductei de refulare trebuie să fie cel puţin egal cu cel al orificiului de refulare al pompei. aşa cum se prezintă în figura 7. Schema instalaţiei hidraulice dintr-o staţie de pompare apă potabilă (2+1 pompe). − pe conducta de refulare comună a staţiei se vor prevedea vane de izolare astfel încât să se asigure funcţionarea continuă a staţiei de pompare. pompa. Figura 7. imediat după fiecare pompă.5 m/s pentru conductele cu diametrul de până la 250 mm şi maxim 1. reducţie simetrică. 7. vane. 3. 6. 2. dispozitiv de atenuare a loviturii de berbec. 9. 12. evitându-se astfel oprirea staţiei atunci când un grup de pompare se află în revizie sau se schimbă pompa cu cea de rezervă. 8. 5. conducta de legatura intre dispozitivul de atenuare a loviturii de berbec şi conducta comună de refulare a staţiei. − conductele de refulare se dimensionează astfel încât viteza apei să fie de maxim 1.5. clapet de reţinere. cu un clapet de reţinere şi o vană având acelaşi diametru cu diametrul conductei de refulare.8 m/s pentru conductele cu diametrul mai mare de 250 mm. reducţie asimetrică. conducta comună de refulare a staţiei. 4. debitmetru). Pentru diametre mai mari. imbinarea se va realiza printr-o reducţie simetrică. − conductele de refulare a fiecărei pompe instalate în staţia de pompare vor fi prevăzute.7.

Curba caracteristică a reţelei (R1) se determină cu relaţia (7. Figura 7. cu caracteristica cuplajului celor două pompe funcţionând în paralel.9.8. Curba caracteristică a cuplajului paralel. Punct de funcţionare energetic. se determină însumând succesiv debitele pompelor la aceeşi înălţime de pompare H. Punctul de funcţionare se va găsi la intersecţia curbei caracteristice a reţelei R1.9.11).9 Punct de funcţionare energetic a cuplajului paralel pentru doua pompe.7. 286 . Figura 7.8. se adoptă soluţia cuplării a două sau mai multe pompe cuplate în paralel. Când funcţionează o singură pompă punctul de funcţionare al staţiei de pompare se găseşte la intersecţia dintre curba carcateristică a pompei H = f(Q) şi curba caracteristică a reţelei Hi = f(Q) figura 7. Pentru situaţiile în care debitul livrat de o pompă este insuficient pentru alimentarea consumatorilor din reţea.6 Determinarea punctului de funcţionare al staţiilor de pompare Punctul de funcţionare se determină la intersecţia dintre curba caracteristică a pompei sau a cuplajului pompelor şi curba caracteristică a reţelei. punctul PF în figura 7. aşa cum se prezintă în graficul din figura 7.

Din diagrama NPSH = f(Q) pusă la dispoziţie şi garantată de fabricant. vi – viteza apei la intrarea în sistem. Determinare cotă ax pompă. în N/m2. 287 . în m. Cota axului pompelor se stabileşte în funcţie de înălţimea geodezică maximă la aspiraţie. folosind relaţia de calcul: = + − − ∙ − ∙ ∙ 2 7.16 NPSHinst – este înălţimea totală netă absolută la aspiraţie.10. în m/s2. ρ – densitatea apei.9) presupune cunoaşterea punctului de funcţionare al instalaţiei de pompare.7. în scară absolută. Figura 7.7 Determinarea cotei axului pompei În funcţie de tipul pompelor şi de cota de amplasare a acestora staţiile de pompare se realizează în construcţie îngropată. mai precis debitul Q şi înălţimea de pompare H. punctului de funcţionare energetic al instalaţiei îi corespunde o valoare pentru NPSHpompa. în m/s. pv – presiunea de vaporizare a apei. Determinarea cotei axului pompei (figura 7. Se determină valoarea înălţimii de aspiraţie NPSHinst. g – acceleraţia gravitaţională. în kg/m3. pi – presiunea de intrare în sistem. semiîngropată sau supraterană. astfel încât să se evite funcţionarea pompelor în regim de cavitaţie. în N/m2. în scară absolută.

Q – debitul pompei corespunzător punctului de funcţionare. obţinem cota maximă la care poate fi amplasată pompa. Tabel 7. în m. Presiunea de vaporizare pv a apei la diferite temperaturi T [0C] pv [N/m2] 1 656 5 872 10 1227 20 2338 30 4493 40 7377 50 12340 60 19920 7. Amplasarea pompei la o cotă superioară cotei zax este interzisă pentru că produce disfuncţionalităţi majore în exploatarea pompei. în s2/m5.9 Instalaţii de automatizare şi monitorizare Conducerea.17 zax – reprezintă valoarea cotei axului pompei. 7. aducţiune.8 Reabilitarea staţiilor de pompare Reabilitarea staţiilor de pompare se impune atunci când: − pompele existente înregistrează consumuri energetice mari. în m3/s. uzate după o perioada îndelungată de funcţionare înregistrând cheltuieli mari de întreţinere şi exploatare. − pompele sunt vechi. Considerăm că la limită NPSHinst = NPSHpompa. − parametrii nominali ai pompelor existente sunt incompatibili cu cerinţele sistemului deservit (puţ. (pi = pat) fără viteză iniţială (vi = 0). reţea de distribuţie). iar în cazul aspiraţiei dintr-un rezervor deschis în atmosferă. iar Hga = zax-zi.1. Ma – modul de rezistenţă pe traseul de aspiraţie.Hga – înălţime geodezică de aspiraţie. presupune existenţa unui flux informaţional de culegere. administrarea şi gestionarea eficientă a staţiilor de pompare. facilitând apariţia fenomenului de cavitaţie. 288 . datorită uzurii. Echipamentele de automatizare şi monitorizare a staţiilor de pompare trebuie să fie parte integrată a sistemului SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) ce deserveşte întregul sistem de alimentare cu apă. zi – reprezintă cota nivelului apei în rezervorul de aspiraţie. stocare şi transmitere a parametrilor care caracterizează funcţionarea şi exploatarea acestora. = − ∙ + − − 7.

Monitorizarea parametrilor de exploatare a staţiilor de pompare se realizează printr-un complex de traductori (presiune. . temperatură).cantitatea de energie consumată. . Automatizarea şi monitorizarea staţiilor de pompare urmăresc: . reţea de distribuţie). echipamente de achiziţie şi concentrare a datelor. pachete de programe pentru prelucare. .Automatizarea funcţionării staţiilor de pompare trebuie corelată funcţie de regimul tehnologic al obiectivului deservit (staţie de spălare filtre. debit. stocare şi vizualizare a datelor având o interfaţă prietenoasă uşor de accesat. 289 .cantitatea de apă pompată. putere electrică.presiunile la aspiraţia şi refularea pompelor.numărul orelor de functionare pentru fiecare grup de pompare în parte. aducţiune. echipamente de transmie a datelor la distanţă.

Captarea apelor subterane prin puțuri. privind calitatea apei potabile. STAS 1629-1/1981 – Alimentări cu apă. Surse de apă de suprafață. Captări de apă din râuri. NTPA 013/7 februarie 2002 – Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare. Probabilitățile anuale ale debitelor și volumelor maxime în condiții normale și speciale de exploatare. NTPA 001/28 februarie 2002 – Stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptori naturali. 19. Prescripții de proiectare. 6. ARA & UTCB. Ghid de conformare a uzinelor de apă din România la prevederile legii nr. STAS 1629-3/1991 – Alimentări cu apă. 8. 14. NP 028/1998 – Normativ pentru proiectarea construcțiilor de captare a apei 16. Investigații. HG 930/2005 – Norme speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică. Captări din lacuri. STAS 1628-2/1996 – Alimentări cu apă. Prescripții de proiectare. 18. STAS 4165/1988 – Rezervoare din beton armat și precomprimat. 12. 9. STAS 4273/1983 – Construcții hidrotehnice cu încadrare în clasa de importanță. Cerințe de securitate și performanță. Prescripții generale. 17. 7. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică. Legea nr. Prescripții de proiectare. Prescripții generale de proiectare. Captări de apă subterană prin drenuri. 15. Prescripții de proiectare. 20. 11. STAS 3573/1991 – Deznisipatoare. 4. 2. SR 1343/iunie 2006 – Alimentări cu apă. STAS 1629-5/1981 – Alimentări cu apă. STAS 3620-1/1985 – Decantoare cu separare gravimetrică. 290 . STAS 4068-2/1987 – Debite și volume maxime de apă. studii și cercetări de laborator. Pompe portative. 5. SR EN 14466+A1/2008 – Pompe de incendiu. STAS 1629-2/1996 – Alimentări cu apă. 458/2002 modificată și completată prin Legea 311/2004. 3. Prescripții de proiectare. Determinarea cantităților de apă potabilă pentru localități urbane și rurale. Captarea izvoarelor.BIBLIOGRAFIE 1. București. Prescripții de proiectare. octombrie 2003. STAS 1629-4/1990 – Alimentări cu apă. 458/2002 privind calitatea apei potabile. 13. Legea nr. Ed. 10.

– ”Hidraulica construcțiilor și instalațiilor hidroedilitare. I și II. Conducte pentru sistemele și componentele exterioare clădirilor. 27. 1985. Ed. NP 086/2010 – Normativ pentru proiectarea. 41. 1989. București. A. Giurconiu.21. Prescripții fundamentale de proiectare. Rețele de distribuție. 37. T. Tehnică. STAS 10110/1985 – Alimentări cu apă. – ”Manualul inginerului hidrotehnician. SR 4163-1/1995 – Alimentări cu apă. (Traducere din limba rusă). M. STAS 6054/1977 – Teren de fundare. – ”Îndreptar pentru calcule hidraulice”. București. București. Stații de pompare. Timișoara. – ”Coagulation: experiences in organics removal”. 23. I. Zonarea teritoriului României. – ”Le traitement des eaux”. 40. I. Ed. Jura. Ediția a III – a. 28. Ed. I și II. 25. Editions de l′Ecole Polytechnique de Montreal. D. Mănescu. STAS 1478/1990 – Instalații sanitare. vol. 22. Medicală. 24. Journal AWWA. 39. Ed.. 35. Retezan. 33... SR EN 14384/2006 – Hidranți de incendiu supraterani. 443/22 decembrie 2009 încheiat cu MDRL – Calculul și combaterea loviturii de berbec la conducte pentru transportul apei. Rotaru. 1990. R. Dumitrescu. Ed. Prescripții fundamentale de proiectare. 30. Tehnică. vol. S. – ”Alimentări cu apă”. NP 074/2007 – Normativ privind elaborarea documentațiilor geotehnice pentru construcții. SR EN 805/2000 – Alimentări cu apă. STAS 9312/1987 – Subtraversări de căi ferate și drumuri cu conducte. Teodorescu. I 30/1975 – Buletinul construcțiilor vol. 1984.K. P. C. 34. 36. Mirel. Prescripții de proiectare. M. Sârbu. 1988. 31. N. Tehnică.. Pîslărașu. 1988. București. Timișoara. SR EN 14339/2006 – Hidranți de incendiu subterani. G. SR 6819/1997 – Alimentări cu apă..A. prescripții de proiectare și de execuție. Aducțiuni.J. Pop. August 1980. 38. I. 32. Adâncimi maxime de îngheț. Prescripții de calcul. Studii. Semmens. 291 . 26. Institutul Politehnic Traian Vuia. 1980. Field. Kiselev. M. – ”Tratat de igienă”. 8/1975 în curs de revizuire conform contract UTCB nr. – ”Alimentări cu apă”.. Facla. Alimentări cu apă la construcțiile civile și industriale. R... Prescripții generale de proiectare. Rețele de distribuție. Desjardins. executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor. SR 4163-2/1996 – Alimentări cu apă. 29.

B. Orizonturi Universitare. 58. Racovițeanu. Bucureşti. – ”Rețele hidraulice: calcul. Didactică şi pedagogică. Luca. – ”Cercetări privind optimizarea tehnologică a proceselor din uzinele de producție a apei potabile ”– Contract 151/1998. Cermi. 1999. – ”Alimentări cu apă și canalizări”.. . 47. H*G*A*.T. (pag. 2001. U. Cermi. Ianculescu. Al. UP. Orizonturi Universitare. 50. Bucureşti. 1990. Taylor. – ”Alimentări cu apă”.. P. (McGraw – Hill) – ”Water Loss Control Manual”. Al.. Luca. Ed.. J. Iaşi. Mallevialle. Ed. 1996. Ed.42. E. J. 59.T.S. – „Alimentări cu apă.R.. (ed) McGraw-Hill. Thorton.1 – 11. Sârbu. 55. Ed. Iași. 57. 2001. U. Mirel. 1993. siguranță”. U. 292 . 62. – ”Membranes. Teză de doctorat. Academiei Române. C.. Th. 44.B. București. Ed. Simms.B. Mateescu.11. J.T. E. Ediția a II – a.. Ed. U. Timișoara. New York. 1992. Wiesner. – ”Hidraulica construcțiilor”.. 45. – ”Modelling Chlorine Residuals System”. Ignat. J. 2002. 54. Bârsan. 2000. E. Iaşi. A. – ”Sisteme de distribuţia apei. EPANET – Environmental Protection Agency of United States National Risk Management Research Laboratory. – ”Studii de compatibilitate pentru reactivii de coagulare-floculare utilizați în tratarea apei” – Contract 188/1997.”. 56. Sandu. Modelare. O. 2001.D. M. Smith. Bârsan.70). E. Ed. Cermi. Dimensionare. 46. optimizare.. I. Etapa 1 – Studiu preliminar de tratabilitate” – Contract 113 A/1999. O. A.. Iași. Analiză. I. 51. Cioc. Profire. 2002. 48. 49. 2002.H. 52. Bârsan.. – ”Guideliness for Canadian Drinking Water Quality”. Didactică şi pedagogică. 43. 61. UTCB – ”Studii şi cercetări pentru conformarea uzinelor de apă din România la Directiva Comunităţii Europene 98/83/EC privind calitatea apei destinată consumului uman” – Contract 180/2001 (1B04 AMTRANS). Ed. – ”Optimizarea energetică a sistemelor de distribuție a apei”. 2000."Optimizarea schemelor tehnologice ale stațiilor de potabilizare a apei – Contribuții la elaborarea soluțiilor pentru asigurarea biostabilității apei". 60. – ”Potabilizarea apei cu tehnologia membranelor”. – ”Alimentări cu apă”.C. – ”Alimentări cu apă”. M. Odendaal. Anton. IWSA Congress. D. M. Ed. 1997. Aplicații”. – ”Modernizare flux tehnologic de tratare la uzina de apă Tg. B. Ed.. Mureș.T. 53. I.C. M. București. G.B.C. In Water Treatment Membrane Process”. R. Wiesner. Ed. 1998.C. D.. Timișoara.E. Timișoara. P. – „Alimentări cu apă”. Barker. Cermi. 20 – 26 September 1997. Mănescu. 1994. Madrid.... Trofin. București. Mănescu.

Perju. – ”Manual pentru inspecția sanitară si monitorizarea calității apei în sistemele de alimentare cu apă”. Racovițeanu. . E. – ”Studiu de tratabilitate apă de foraj 412.63. ITIACR. R. 22 – 23 June. Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor – ”Plan Operațional Sectorial De Mediu”. Al.B. – ”Teoria decantării şi filtrării apei”. 2007. Proc. E. Sandu. Ed. ISSN 0093-9994 (8 pagini).. Manaila. 68. București. – "Contribuţii privind optimizarea proceselor de tratare a apei în vederea reducerii concentraţiei de aluminiu rezidual”. Crăciun. Iovu. 2008. G. C. 67. Number 3. Iacob. Martin. C. – ”Alimentări cu apă”. G. București. U. (p 111 – 112). Performantica. București. București. Ed. Conspress. Matei. 2006. Teză de doctorat. 72. Sandu. D. – ”Damage Risk of Water in the Distribution Network (Risc în deteriorarea apei în rețelele de distribuție). Ed.. – ” Chimia apei. Bârsan. 2006. S. 2006. Vulpașu. Lucrări de laborator. Racoviteanu.. M. Coagularea – flocularea suspensiilor din apă”. Oproiu. H. M. Conf. E. Jalba. Seventh Edition... 2003.T. U.. Safety of Water Supply Systems and Sewerage.. M. 65. IEEE Transactions on Industry Applications.. Vulpașu. 75. Iaşi. 66.T. Bucharest. 2005. N. G. E. Ed. E.. Gavrilă. – ” Tratarea apei. 293 ..”. C.B. 73. Ed. ARA Int. București. 2008. Mănescu. Vulpașu. G.C. 70. D. Ed. Volume 41. Compress. 64. Water Treatment Handbook – Degremont. 2009. București. 69. Compress. Compress.C. Ed.. București. May/June 2005. Matrix Rom.0 m Municipiul Călărași” – Contract nr... – ”Stații de pompare în sisteme de alimentări cu apă și canalizări”. 22/2007.. 74. Sandu."Application of Polyelectrolytes Obtained by Radiation Processing to Potable and Waste Water Treatment". volume 1 și 2. 2010. – ”Construcții hidroedilitare”. 1994. Ighigeanu. Racoviţeanu. 71. Conspress.

........................................ Proiectarea rețelelor de canalizare...........................4 Adâncimea minimă și maximă de pozare....................................... Obiectul rețelei de canalizare .......................................... PARTEA I : REȚELE DE CANALIZARE 1..........................................3 Dimensionare hidraulică..5..... 2.........................................1 Rețea de ape uzate în procedeu separativ ..... 2................... 2....1 Lucrările rețelei de canalizare .......5 Panta longitudinală a colectorului......................1.................... 2........................2......................2 Alegerea diametrelor și parametrii hidraulici ai tronsonului de calcul……………………………………………………………………...........................2.................... 1.....1.......... 2..1 Elemente componente ale sistemului de canalizare și rolul acestora ...... 2.....1.. 2...........................2........................2............................................................... 2............... 1......3..................................................... 01............. 2...........2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici………………………….......2 Rețea de ape meteorice în procedeu separativ…………………………… 2...1.. 01....5 Clasificarea rețelelor de canalizare ..........2........ 2.............1 Grad de umplere...................... 1......... 2...3..... 1........... 1.................1 Calculul debitelor pe tronsoane……………………………………….........1 Asigurarea curgerii apei în colectoare .......................................................................3 Forma rețelei ............................... 2............1....................3 Încadrarea în mediul rural/urban ............ 1...............2.....1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane…………………………...2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare . 01..........2 Calitatea apelor colectate .. 14 14 17 17 5 5 5 6 6 7 7 7 8 8 8 8 9 9 10 10 10 11 11 11 13 1 1 3 4 I ..................... 2.................1...3 Diametre minime....................2 Viteze minime/ maxime............................................................ 2.............................2... Date generale ..........2......................... 2.........1 Debite de dimensionare…………………………………………………….................1... 1............1............4 Alcătuirea rețelelor de canalizare ......................PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE CUPRINS 01.................................5....2 Elemente impuse dimensionării hidraulice......................................2 Apele preluate în rețelele de canalizare ...............1...........3 Sisteme și procedee de canalizare ........ 1......................................................1 Debite de dimensionare................................5............1.2.................

.........6 Sifoane de canalizare……………………………………………………… 4.…………………………………….........2..2 Componentele stațiilor de pompare………………………………….2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului.. 4... 5....2....2...4 Deversori……………………………………………………………………... 4. 5.......... 4...............2..1 Tuburi pentru realizarea tronsoanelor ………………………………………..2.......2..2 Guri de scurgere…………………………………………………………….2 Cămine de vizitare de intersecție……………………………………..2 Configurație. Amplasarea rețelei de canalizare………………………………………………. 3. diametre....3.……………..4.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului…………..........………..7 Stații de pompare...... 4.3.... 5..3 Bazine de retenție……………………………………………………… 2......3 Stația de vacuum…………………...2. 5..…………………………………. 3.1 Racorduri gravitaționale la căminele colectoare........1 Rețeaua de ape uzate…………………………………………………………..1 Stabilirea debitelor de dimensionare……………………………………....1 Elemente componente………………….. lungimi……………………………………………… 5..……………..2...2.2..1 Recipienți de vacuum.. 4...1. 4. 4.……………………………………. 5..2.. Elemente componente pe rețeaua de canalizare………………... 4.2....1..2....2..3 Rețea vacuumată…………………………………..2... 5......3.3 Rețea de canalizare în procedeu unitar……………………………………… 2.........2.3.........2............Rețele de canalizare în sistem vacuumat………….....3 Cămine de vizitare…………………………………………………………..1 Forma secțiunii……………………………………………………………… 4..………………........3........ 5.............2....... 4....2.3......2 Prevederi de proiectare…………………...7... 4.5 Bazine pentru retenția apelor de ploaie…………………………………..........2...7.....3.2 Materialul tuburilor………………………………………………………….....1 Racorduri…………………………………………………………………….....1 Alcătuirea deversoarelor………………………………………………....... 4. pante……………………………………………… 5.1 Amplasamentul stațiilor de pompare………………………………… 4.......... 2.2 Cămine de racorduri……………………………... 4..... 4. 2..2 Construcții anexe pe rețeaua de canalizare…………………………………....... lifturi...2..... 5.... II 18 20 21 21 21 22 22 23 23 23 23 24 24 25 26 26 28 28 29 30 30 32 32 33 35 35 38 38 39 39 39 40 41 41 ...1 Debite..............1 Cămine de vizitare de trecere………………………………………… 4....2....

...........……………….…… 3..................................................…………………… 2.....2 Stații de epurare existente retehnologizate/extinse……………………… III 49 49 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 58 58 59 63 63 63 45 46 47 48 .......... 2.................5.. 3......4 Condiționări în alegerea soluției rețelelor de canalizare vacuumate....................…………………………………………… 1.........1 Calitatea apelor uzate influente în stația de epurare .........……............4 Timpul de funcționare zilnică al pompelor de vacuum.......3 Reglementări conexe………………………………………..........2 Caracteristici chimice………………………………………………………… 3......2 Epurarea biologică convențională (secundară)………………………………… 2.... Obiectul normativului ………………………………………………………………… 1.....4 Indicatori de calitate pentru efluentul stației de epurare……………………… 4.………………………… 2..................... 41 41 42 42 42 ANEXE Anexa 1–Curbe IDF pentru zona 8 cf............1..........1 Debite de calcul...………………………………………………… 3..........4 Epurarea terțiară…………………………………………………………………...............Guri de vărsare………………………………………........... Definiții.……………………………………… 1..1 Stații de epurare noi………………………………………………………… 4...........1..........2 Metode de determinare………............2 Conformarea la normele europene .......Definiții…......... beton și oțel ................. 4.....1 Domeniu de aplicare……………………..……………................... 5..... 3.. Anexa 4–Curbele gradului de umplere ......................... Anexa 3–Diagramă pentru calculul conductelor din fontă................ Debitele și încărcările cu poluanți pentru stația de epurare……………………… 4.............3 Epurarea avansată………………………………………………………………… 2....3 Conținutul studiilor hidrochimice…………………………………………..................... Studii privind calitatea apelor uzate .. STAS 9470/73...1 Caracteristici fizice…………………………………………………………… 3..... 3.......1...........3 Caracteristici biologice și bacteriologice…………………………………… 3.... PARTEA a II-a: EPURAREA APELOR UZATE 1.3.3....3.......... Tipuri de procedee de epurare………………….3...1 Epurarea mecanică...…………………………………………….... 6............. Anexa 2–Diagramă pentru calculul conductelor dim materiale plastice și compozite............................. 5......3.............2 Debite de calcul și verificare……………………………………………………… 4..3 Încărcări cu poluanți ale apelor uzate influente în stațiile de epurare……… 4. 5..2 Pompe de vid……..3 Timpul de evacuare a volumului rețelei .

. 6.1 Gradul de epurare necesar…. 6.2.. Alegerea schemei stației de epurare……………………………………………… 5.. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică………….2.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive …………………. 6.1 Debitul de calcul al deversorului…………………………………………….3. 6.5...2 Parametrii de dimensionare………………………………………………….5 Deznisipatoare ……………………………………………………………………....………………………………… 5.4. Scheme tehnologice pentru stații de epurare…………………………………… 65 65 66 66 67 67 67 68 72 72 73 73 74 74 74 75 76 76 77 78 78 78 81 82 83 83 88 88 89 89 90 91 91 93 6.4 Măsurarea debitelor de apă uzată din stația de epurare.3 Grătare rare și dese……………………………………………………………….1 Debite de dimensionare……………………………………………………… 7. 7.1 Eliminarea fosforului pe cale biologică..2 Tipuri de scheme de epurare……………………………………………………..4 Epurarea terțiară……………………………………………………………… 5. 7..2...2.2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat………………………… 6.2.1.. 6.1 Alegerea schemei stației de epurare…………………………………………… 6.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare………………… 5..3 Epurarea mecano – biologică avansată…………………………………… 5..3.2..4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului………. 7. 7.2.4.2 Aspecte privind proiectarea grătarelor……………………………………… 7..3 Treapta de epurare terțiară……………………………………………… 6. 7.4.... 7..2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică…………………….2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă)………………………..1..2 Bazinul de retenție………………………………………………………………… 7. 7. 7.……………………………....2..1 Debite de dimensionare și verificare ale grătarelor ………………………..…………………………………………………… 5.1 Debite de dimensionare și verificare ……………………………………….. 7. 5.2.2.1...5..4 Deznisipator orizontal tangențial……………………………………………. 7.2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială ……………….. 7.2.2. 7.2..1..2.1 Deversorul amonte de stația de epurare……………………………………….1.5 Deznisipator cu insuflare de aer…………………………………………….. IV ...1 Treapta de epurare mecanică……………..5.1.2 Epurarea mecano – biologică………………………………………………..5.5. 6.5.3 Deznisipator orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică.1 Schema generală ……………………………………………………… 6.

...6.1.. 8.7 Decantarea primară….7..4..2..7..4 Decantoare orizontale radiale……………………………………….9 Elemente tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică…………………………………………………………………………… 8.7.3.1.…………………. 7.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer………………….2 Parametrii de proiectare……………………………………………………… 7.4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice…..1 Epurarea biologică în stațiile de epurare urbane mici și medii cu o capacitate între 2.1 Epurarea biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice …… 8.1 Debite de dimensionare și verificare ……………………………………….6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare…………………… 8.1 Amplasarea stațiilor de pompare …………………………………………… 7.. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică …………. 7.1.2 Parametrii de proiectare……………………………………………………… 7..1.2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare……………………..2.6.1 Epurarea biologică naturală …………………………………………………. 7..5 Decantoare verticale…………………………….3 Iazurile de stabilizare (biologice)……………………………………….1....1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat. 7.6 Separatoare de grăsimi …………………………………………………………....1...4 Contactori biologici rotativi………………………………………………. 8..7.1...7. 8.. 7.... 8.. 7.8 Stații de pompare apă uzată …………………………………………………….1.2..2. 8.7..…………………………………………………………… 7..2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare și infiltrare…………………………………………………………………. 7.1 Câmpuri de irigare și infiltrare ………………………………………….1.5.1. 94 97 97 98 99 100 101 103 104 109 110 114 117 120 121 122 129 131 131 131 132 134 138 140 141 142 145 149 150 153 158 165 V .7.6 Decantoare cu etaj……………………………………….………….1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale………………..1. 7.000 L. 8.. 8. 8.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale …………………….1 Debite de dimensionare și verificare……………………………………….3 Filtre biologice precolatoare turn………………………………………. 8. 8.2 Epurarea biologică artificială………………………………………………… 8...7.1.6.1. 8.1.7..1...8. 7.E.000 și 10.1...5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie………………………………………………………………….3 Decantoare orizontale longitudinale………………………………………… 7...... 7.…………………………………………….2 Filtre biologice precolatoare (cu picurare) de înălțime redusă……….....2..8.2.2. 7..1..

2 Parametrii de dimensionare………………………………………………….1..3.……………………………… 166 167 172 172 174 175 179 179 182 183 184 184 185 187 187 187 189 193 197 200 202 208 208 208 211 216 218 218 219 220 220 220 220 VI .……………………….E (epurare avansată).2.1.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului……………….3. 8.……………….4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane…………………………. 8.2.2... 8.1.2.1 Concentrații ale substanțelor poluante influente în reactorul biologic.7 Bazine cu nămol activat . 8.………………………………….1 Umiditatea………………………….………….3. 9..1.1 Parametrii de dimensionare……….. 8.. 9.3.. 8..3.2.1..2.4 Cantități de substanță eliminate din sistemul bazin biologic – decantor……………………………………………………………………. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor ……… 9.……………………………………..……………….. 8.2.2. 9.2.8 Pomparea nămolurilor din stațiile de epurare………………………….2 Dispozitive de insuflare a aerului…………………………………….3 Decantoare secundare orizontale radiale…………………………………..6.2 Epurarea biologică în stațiile de epurare urbane/ rurale cu o capacitate peste 10.3 Determinarea volumului zonei de denitrificare………………………… 8.3.. 8..2 Vârsta nămolului …………………………………………….3.2. 8.2. 9.7 Calculul capacității de oxigenare……………………………………….2.3...2.3.6 Determinarea volumului reactorului biologic…………………………… 8.2.3 Caracteristicile nămolurilor……………………………………………………….2 Cantități specifice de nămol……………………………………………………… 9.3.2 Cantități de substanță influente în bioreactor………………………….1 Epurarea biologică artificială………………………………………………… 8..2 Elemente de proiectare a instalațiilor de pompare………………… 8.2.8.1 Stații de pompare a nămolurilor……………………………………… 8.1.2.8.1 Caracteristici fizice…………………………………………………………….2.3.3.8.3 Decantoare secundare……….1.tehnologii speciale………………………… 8.5 Calculul cantității de nămol în exces…………………………………….2.1.2.1 Clasificarea nămolurilor provenite din stațiile de epurare…………………… 9. 8.8.3 Dimensionarea reactoarelor biologice……………………………………… 8.000 L. 8.3.1 Clasificare……………………………………………………………………… 8.2. 8.2.…………….2.3. 8.3 Cantități de substanță din efluentul stației de epurare……………….2 Cantități și concentrații de poluanți în apele uzate………………………… 8.2.2 Materiile solide…………………………….1 Debite de dimensionare și verificare…………………………………….……………………….3. 8.2... 8. 8.

5.6 Deshidratarea nămolului………………………………………………….4 Nutrienții…………………………………………………………………… 9..3..3...…………………………………….3 Condiționarea chimică a nămolurilor……………………………………….5.7.…………………………………… 221 221 221 223 223 223 223 224 224 225 225 227 229 230 231 232 233 234 234 236 238 240 243 245 247 247 247 248 248 249 251 VII . 9.. 9.1.……………….6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stațiile de epurare fără decantor primar………….7.4. 9.4.3... 9. 9.4.6 Concentrarea nămolurilor………………….5 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și stabilizare aerobă……………………………………………….2 Fermentabilitatea…. 9.……………….…………………………………… 9.3 Greutatea specifică……………………………………………………….4.1 Reactivi minerali…………………….5 Stabilizatorul de nămol…………………………………………………… 9.……………………………………………….1.…………………………………… 9..……. 9.. 9.2.2 Mărunțirea nămolurilor……………………………………………………….3.7.4.3.3.1 Bazinul de amestec și omogenizare..3. 9.3 Fermentarea anaerobă într-o singură treaptă…………………………..4..7.3.3.2 Polielectroliți sintetici……………….2.4.1. 9.………………………. 9....4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte…………………… 9.4..6 Puterea calorică………………………………………………………….7. 9.5..2 Caracteristici chimice………………………………………………………….4.4 Culoarea și mirosul………………………………………………….2.5.4.2.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă în 2 trepte……………………………. 9.3.……………………………………..4..1..3. 9. 9.3.1 pH-ul…………………………….4 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și fermentare anaerobă într-o singură treaptă…………………. 9.9. 9.2 Concentratoare de nămol………………………………………………..7 Bilanțul de substanță pe linia nămolului…………………………………….…………………………………… 9. 9.4.3 Caracteristici biologice și bacteriologice…………………………………….4 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor………………………………… 9.……………….5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor…………………………………………… 9.7..4.5 Filtrabilitatea………………………………………………………………...5.1 Sitarea nămolurilor…………………………………………………………….1 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă într-o singură treaptă…………………………… 9.3 Metalele grele……. 9.2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngroșare independentă a nămolului primar și a celui în exces și fermentare anaerobă într-o singură treaptă………………………………………………………………… 9. 9.

.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotație cu aer dizolvat…….………………….1 Date de bază pentru proiectare…………………….2...…………………………………..1. 9.. 9.7. 9.1.8...1...1..6.1...9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor……………………………….2.8.……………………………………….5 Aplicarea fermentării anaerobe………………………………………..………………………………………….7...…………………… 9..2.1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitaționale de nămol……………………………………………………………………….7.2.………………………………….1 Compostarea nămolurilor....1 Factori ce influențează fermentarea anaerobă….2 Stabilizarea aerobă………………………. 9..2.……………….……………… 9.2.1.2 Stabilizarea cu var……………………………………………………….1 Deshidratarea prin centrifugare.2 Necesarul de reactivi chimici………………………………………….1..1.1.. 9... 9.6. 9.9.7.1 Proiectarea sistemelor de flotație cu aer dizolvat..2 Deshidratarea mecanică.………………………………………. 9.7..…………………… 9.……………………………………….…………………… 9.1 Deshidratarea naturală...1 Colectarea și stocarea biogazului…………………………………… 9.………………………………….1. 9.3. 9.6. 9.2.……………………………………….7. 9.4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe……………………..2.9.7..…………………………………..7 Stabilizarea nămolurilor din stațiile de epurare urbane/ rurale.8.1.1.6. 9..………………………………………. 9. 9.1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă…………………... 9. 9.7.1 Concentrarea gravitațională a nămolurilor………………………………….……………….1 Etapele procesului…………….2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului………………………………………………………………….7...……………………..7...1.3 pH – ul ………………………………………………………………….. VIII 252 254 257 258 260 262 264 264 265 265 265 265 266 266 267 269 272 273 273 274 275 276 278 279 279 280 280 281 283 287 287 287 288 .1.……………………. 9... 9.. 9.2 Temperatura…………………………………………………………… 9...7.2.2 Desfășurarea procesului……...7.7.1 Materiile solide și timpul de retenție hidraulic.2 Deshidratarea cu filtre bandă.7.9.1.1.8 Deshidratarea nămolurilor……………………………………………………….1.2.3 Centrifugarea nămolurilor…………………………………………………….7..8. 9.1...8. 9. 9.6 Soluții pentru procesele de fermentare……………………………… 9.6.1..7.……………………………………….1 Dimensionarea tehnologică ….6.3 Deshidratarea cu filtre presă.4 Substanțe toxice……………………………………………………….... 9.3 Construcția rezervoarelor de fermentare…………………………… 9.1.1.9..

3.1.9.1.1...9..9. 9.. 9.9.9..3. 9.9.8 Uscarea……………………………………………………………………. Bibliografie (4 pagini) ……………………………………………………………….5 Controlul termperaturii și aerarea……………………………………….2.1.9.9..9..6 Reducerea agenților patogeni…………………………………………… 9..……………………………………………………………. 9.9.2.9. 9.….9..3 Alegerea soluției de uscare/incinerare a nămolurilor din stațiile de epurare……………………………………………………………………. 9.9.2 Bilanțul termic.3 Folosirea nămolurilor în agricultură………………………………….1.……………………………………………. 9.2.2 Uscarea nămolurilor………………………………………………………….3 Balanța energetică……………………………………………………….2. 9.1 Uscătoare rotative tubulare.9.1 Elemente generale……………….9. 9.2..1.2 Mărimea SEAU………………………………………………………… 9.9 Elemente de proiectare a sistemelor de compostare…………………. 9...…………………………………… 9.4 Raportul carbon / azot…………………………………………………….3.7 Maturarea………………………………………………………………….2. 289 289 290 290 291 291 291 294 296 297 302 302 303 305 310 IX .1.

deznisipatoare. receptorul poate fi un râu.01. le transportă la stația de epurare care asigură gradul de epurare stabilit în funcție de condițiile impuse de mediu și apoi le descarcă într-un bazin natural numit receptor. stații de pompare și din alte construcții auxiliare amplasate între punctele de colectare și stația de epurare sau gurile de vărsare în emisar. un lac. Legătura dintre rețeaua interioară și cea exterioară se face printr-un canal de racord și un cămin de vizitare. deversoare. − rețeaua exterioară. − stația de epurare. treceri pe sub depresiuni și căi de comunicație. bazine de retenție. băi și alte utilități. 1 . a) Obiectele sanitare În interiorul clădirilor de locuit. numit cămin de racord. − construcții de evacuare. social – culturale sau administrative. cămine de spălare. 01.1 Elemente componente ale sistemului de canalizare și rolul acestora Pentru canalizarea unui centru populat sau industrial sunt necesare următoarele grupuri de construcții: − obiectele sanitare și rețeaua interioară. camere de legătură. denumite rețele interioare. atunci când – din cauza configurației terenului – nu este posibil ca apele de canalizare să curgă gravitațional sau viteza de curgere nu este suficientă. Date generale Definiție: Sistemul de canalizare este ansamblul de construcții inginerești care colectează apele de canalizare. Lucrările auxiliare pe rețea sunt: guri de scurgere care primesc apele meteorice de pe străzi. cămine de rupere de pantă. există obiecte sanitare de tip chiuvete. marea. b) Rețeaua exterioară Rețeaua exterioară se compune din canale subterane și de suprafață. cămine de vizitare. Stațiile de pompare se construiesc în punctele joase ale teritoriului ce se canalizează. ce servește pentru control și intervenții. solurile permeabile sau depresiuni naturale cu scurgere. De la recipiente apa este condusă în instalații interioare prin conducte și preluată în rețeaua din interiorul incintelor.

3 – colectoare principale. 7 – canal deversor. 11 – sisteme pentru valorificarea nămolurilor rezultate din SE.5– cameră de intersecție.9 – colector de descărcare. 10 – gură de vărsare.c) Stația de epurare Stația de epurare este alcătuită din totalitatea construcțiilor și instalațiilor prin care se corectează parametrii de calitate ai apelor uzate influente astfel încât caracteristicele apelor uzate epurate să corespundă normativelor în vigoare funcție de caracteristicile receptorului. În figura 1. 4 – sifon invers.1 este prezentată schema unui sistem de canalizare. 2 – colectoare secundare. Schema sistemului de canalizare.1. 8 – stație de epurare. 6 – camera deversorului. 2 . 1– canale de serviciu (secundare). d) Construcții pentru evacuare Construcțiile pentru evacuare trebuie să asigure vărsarea apelor în receptori în condiții de siguranță pentru sistemul de canalizare și receptor. 1 1 2 1 11 2 3 2 2 2 5 4 6 7 8 9 10 Figura 1.

care să permită stabilirea: − volumului total al investițiilor. evacuarea substanțelor reținute) în corelație cu gradul de suportabilitate al utilizatorilor sistemului. epurare. − costuri unitare și energetice minime independente de factorii variabili care pot apare în timp. − dotările și costurile operaționale pentru fiecare variantă. Pentru fiecare variantă se vor elabora calcule tehnice și economice. apelor de suprafață și subterane din zonă. Studii topografice. − costul apei canalizate (colectare. − planul de eșalonare a investițiilor pentru o perioadă de minim 10 ani. Orice sistem de canalizare trebuie studiat în variante multiple din care proiectantul va propune aceea variantă care va asigura: − colectarea apelor uzate în condiții sanitare fără risc privind sănătatea populației.2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare Alegerea schemei sistemului de canalizare are la bază datele configurației amplasamentului și elementele funcționale ale utilizatorului. − elementele impuse de poziția receptorului. sub presiune sau rețea vacuumată. Documentațiile obiectiv necesare pentru elaborarea schemei sistemului de canalizare sunt: • • • PUG și PUZ pentru localitatea urbană/rurală cu situația existentă și perspectivă de dezvoltare pentru minim 30 de ani. − criterii de transport ape uzate. Studii pe variante. hidrogeologice. − efecte minime asupra mediului înconjurător. 3 . în toate proiectele se vor elabora variante cu minim 2 rețele (ape uzate și ape meteorice) și 1 rețea (sistem unitar) pe ansamblul amplasamentului sau pe sectoarele acestuia. valorificarea substanțelor reținute și a nămolurilor. • Criterii tehnice și economice pe care se bazează alegerea sistemului: − colectare unitară/separativă pe categorii de ape uzate. geotehnice. hidrologice asupra teritoriului.01. se vor analiza sistemele cu transport gravitațional.

− reducerii suprafețelor impermeabile în amenajările urbane. industriale pre-epurate și publice) și meteorice. Colectarea și evacuarea apelor uzate se face în unul din următoarele procedee: − procedeul unitar.acumulare cu/fără reutilizarea acestor ape. Procedeul unitar are avantajul că necesită o singură rețea de canale. în funcție de calitatea apelor. costuri de operare mai reduse și dezavantajul unor cheltuieli inițiale de investiții mari.3 Sisteme și procedee de canalizare Un sistem de canalizare cuprinde: rețeaua de canalizare. 01. publice. Curgerea apelor uzate menajere se face prin canale închise. fie printr-o rețea de canale închise.) de spații verzi. − procedeul mixt. 4 . Curgerea apelor uzate industriale pre – epurate se face prin rețele închise sau deschise. Procedeul unitar colectează și transportă prin aceeași rețea de canalizare toate apele de canalizare: menajere. − creșterii exigențelor de întreținere și curățenie a spațiilor urbane amenajate și a creșterii suprafețelor specifice (m2/loc. industriale.Schema sistemului de canalizare trebuie să se încadreze permanent în dezvoltarea centrului populat. Curgerea apelor meteorice se poate face fie la suprafață prin rigolele străzilor sau canale deschise (șanțuri). astfel încât serviciul de canalizare să poată asigura creșterea exigențelor utilizatorilor și dezvoltările tehnologice. Canalizarea în procedeu separativ se dezvoltă în ultimele decenii pe plan mondial pe baza: − principiului reținerii apei din ploi la locul de cădere și execuția de bazine de infiltrație . de suprafață și de drenaj. Procedeul separativ colectează și transportă prin minim 2 rețele diferite apele uzate (menajere. − procedeul separativ (divizor). stația de epurare și construcțiile pentru evacuarea apelor epurate și substanțelor reținute în stația de epurare. meteorice.

unități de activitate publică. introdusă în canalizare prin gurile de scurgere (apa din ploi. Rețeaua de canalizare evacuează apele uzate de pe o suprafață delimitată numită bazin de colectare. cu rol de colectare și evacuare a apei uzate sau/și meteorice în afara localității în condițiile de siguranță pentru sănătatea utilizatorilor și mediului. Bazinul de colectare poate fi diferit pentru diversele categorii de ape uzate. Obiectul rețelei de canalizare Rețeaua de canalizare este obiectul tehnologic din sistemul de canalizare.PARTEA I: REȚELE DE CANALIZARE 1. − apa subterană infiltrată prin defecțiunile colectoarelor sau construcțiilor anexe. − apa uzată menajeră provenită de la grupurile sanitare ale unităților industriale. 5 . stații de pompare. 1. − apa uzată industrială colectată direct sau provenind de la stații de pre – epurare atunci când condițiile de calitate sunt diferite de cele ale apei admise în rețeaua publică. cămine de vizitare. − construcțiile accesorii care asigură buna funcționare a rețelei: racorduri. bazine de retenție. deversoare. complexe sportive). apă uzată menajeră. a apelor uzate industriale pre – epurate. a apelor uzate de la folosințe publice și a apelor provenite din precipitațiile căzute pe suprafața deservită de rețea. spitale. apa din topirea zăpezii.2 Apele preluate în rețeaua de canalizare pot proveni de la: − instalațiile interioare ale locuințelor. gheții). sisteme de control a calității apei și de măsurare a debitului de apă transportată. În cazuri justificate rețeaua va fi protejată contra afluxului de ape meteorice de pe suprafațele vecine localității. − instalațiile interioare ale clădirilor cu destinație publică (școli. guri de scurgere.1 Lucrările rețelei de canalizare Rețeaua de canalizare este alcătuită din: − colectoarele care asigură transportul apei colectate. − apa din precipitații. Rețeaua de canalizare asigură evacuarea apelor uzate de la folosințe casnice. direct sau prin cămine de racord. 1.

influențe asupra materialului. Norma de calitate este dată în NTPA 002/ 2005. Rețeaua de canalizare asigură evacuarea apei uzate comunitare în condiții sanitare adecvate protecției sănătății publice și a apei meteorice în condiții de siguranță stabilite în prealabil. Pentru rețelele de canalizare din mediul rural care preiau ape uzate de la ferme agrozootehnice. Preluarea oricărei categorii de calitate de ape uzate în rețeaua publică va fi condiționată de: − asigurarea funcționării rețelei publice fără deteriorări. − situația topografică a amplasamentulul pentru asigurarea curgerii gravitaționale.Z – ul zonelor în care se dezvoltă.G. în cazuri justificate pot fi acceptate apele uzate după epurarea până la limitele cerute de NTPA 002/2005.4 Alcătuirea rețelei de canalizare În configurarea rețelei se va lua în considerație: − trama stradală actuală și în perspectivă (minim 25 ani) conform P. − în Master Planul general privind sistemele de alimentare cu apă și canalizare ale amplasamentului zonei și bazinul hidrografic. N și P). 6 . − limitarea oricăror influențe negative asupra proceselor biologice din stația de epurare. − poziția stației de epurare și a receptorului. 1. − cunoașterea permanentă a volumelor de ape uzate și cantităților de poluanți (materii în suspensie.U..Cu excepția apei infiltrate în canalizare toate celelalte categorii de apă au calitate normată pentru a putea fi acceptate în rețeaua publică de canalizare.3 Încadrarea în mediul rural/ urban Rețeaua de canalizare se va încadra: − în prevederile P. pericole sau limitări ale exploatării în siguranță. − în Planul general de gospodărire al apei bazinului hidrografic în care se află localitatea. Se interzice total evacuarea apelor uzate de la fermele de animale. substanțe organice – CBO5.U.U.G – ul și P. 1. unități de prelucrare produse și crescătorii de animale se va respecta același principiu: conformarea la prevederile NTPA 002/2005.

2 Calitatea apelor colectate − rețea în procedeu unitar. după forma rețelei. 1.− asigurarea evacuării apei pe drumul cel mai scurt.5.5. − rețea cu funcționare sub presiune. contrapante. în localități pot fi două rețele (rețea de canalizare ape uzate urbane/ rurale și rețea de evacuare a apelor meteorice). − abordarea punctuală a zonelor critice: depresiuni.1 Asigurarea curgerii apei în colectoare − rețea gravitațională în care se asigură curgerea apei cu nivel liber. unitar și separativ pe zone ale localității. − soluționarea rațională a rețelei în zonele inundabile. toate apele de pe suprafața localității sunt evacuate printr-o singură rețea. − rețea în procedeu divizor/ separativ în care apele având caracteristici apropiate sunt evacuate prin aceeași rețea. realizată sistematic.6 at.5 Clasificarea rețelelor de canalizare Rețelele de canalizare pot fi clasificate astfel: • • • după modul de curgere al apei. − posibilitatea prevederii galeriilor edilitare în zone cu densitate mare de rețele. în care apa curge sub presiune asigurată prin pompare.4 – 0. − un plan de dezvoltare etapizată în concordanță cu dezvoltarea comunității deservite. rețeaua va fi astfel alcătuită încât în cazul inundației să se poată asigura pomparea apei uzate (sau epurate). în zone centrale.). subtraversări. în care apa curge sub o presiune negativă (p ≈ 0. 7 . 1. după calitatea apelor colectate. cu trafic intens și terenuri dificile privind pozarea. − rețea cu funcționare sub vacuum. 1. − rețea în procedeu mixt.

creșterea este dată de activitățile economice care utilizează alte surse de apă. Tipul de rețea va fi ales după un calcul tehnico–economic justificativ pe criterii de cost de investiție și costuri de exploatare.5. reducerea este dată de apele utilizate pentru stropit.05. 8 . spălat.1 Rețea de ape uzate în procedeu separativ 2. ∙ . . 24-1 – coeficienți de transformare.i – coeficient de variație a consumului zilnic de apă conform valorilor din SR 1343 – 1/2006. Proiectarea rețelei de canalizare 2. 10-3. valorile curente pot fi cuprinse între 0. conform SR 1343–1/2006.9 – 1. kzi.a.i – coeficient de variație orară a consumului de apă. poate fi favorabil în unele cazuri de remedieri sau rațional pentru evacuarea meteorice (localități unde nu plouă simultan pe toate suprafețele).1 Debite de dimensionare Pentru dimensionare se consideră debitul uzat orar maxim provenit din utilizarea apei pe tipuri de consum (casnic. kor. conform SR 1343–1/2006. dacă se poate demonstra. Gradul de asigurare a funcționării rețelei va fi stabilit funcție de normele în vigoare și prin decizia autorității locale.1. de utilizatori pe categorii de consum. agenți economici ș. = ∙ ∑ ∙ ∙ .3 Forma rețelei Rețeaua de canalizare este o rețea ramificată.): . ținând seama și de condițiile de exploatare/reparații că o rețea de tip inelar este rațională acest sistem se poate aplica. Obligatoriu se va ține seama de pagubele care trebuie suportate în caz de funcționare neconformă. apei 2.1. public. qi – necesarul specific de apă potabilă (l/om.zi). Este rațional să fie estimate și consecințele pentru o eventuală creștere a gradului de siguranță a funcționării în viitor (apariția unor lucrări subterane importante și posibilitatea realizării de treceri denivelate în unele intersecții sau introducerea de mijloace speciale de transport. Ni – nr.1) unde: α – coeficient de reducere sau de creștere a debitului. ∙ 10 ∙ 24 (m /h) (2.

Pentru rețea pozată sub nivelul apei subterane (>1.2) 2. spitale.H): = unde: a – grad de umplere.3) 9 . servicii publice ș.1. L – lungime colector (m). Pentru rețea pozată deasupra nivelului apei subterane: qINF = 25 dm3/m.a).1. DN – diametru colector (m).0m) qINF = 50 dm3/m. În situațiile de retehnologizare a rețelei de canalizare se vor efectua studii speciale pentru stabilirea mărimii debitelor de infiltrație. Suma ∑ ∙ ∙ . = . . ∙ . (2. din expresia (2.1) reprezintă o valoare de dimensionare hidraulică a rețelei de canalizare și nu va fi utilizat în calculul de bilanț de volume zilnice.Debitul conform (2. − ape uzate publice (școli. ∙ ∙ ∙ 10 (m /zi ) (2.1 Grad de umplere definit ca raportul între înălțimea apei la debitul maxim în secțiune și înălțimea constructivă a canalului (DN.zi. cu valori 25 – 50 dm3/m liniar și m de diametru al colectorului pe zi. − ape uzate de tip menajer provenite de la unități industriale. Ape de infiltrație Se calculează cu expresia: = unde: qINF – debit specific infiltrat în dm3/m ∙ zi .2 Elemente impuse dimensionării hidraulice 2. Ape uzate de la agenți economici Acestea sunt considerate pre–epurate (vor respecta NTPA 002/2005) și vor fi estimate de utilizatorul acestora și comunicate prin protocoale scrise. lunare sau anuale de ape uzate.1) se referă la: − ape uzate menajere (nr.zi.2. pentru DN=1m. locuitori). pentru DN=1m.

pentru alte sisteme se adoptă diametre speciale. h – înălțimea apei în canal. (mm). racorduri ≤ 100.2. − gradul de umplere a ≤ 0.75 4 > 900 ≤ 0.50mm. nr. 2.crt.80 m.7 m/s pentru evitarea depunerilor în colectoarele de canalizare.0 m (la cotă radier).5. − hmin ≥ hîngheț pentru evitarea solicitării materialului tuburilor la ciclurile îngheț dezgheț (conform STAS 6054/1977). DN sau H (mm) a – grad umplere 1 < 300 ≤ 0.2 Viteze minime / maxime − Viteza de autocurățire ≥ 0.DN – diametrul nominal.6 2 350 – 450 ≤ 0.1.1. ≤ 5 m/s pentru alte materiale. Nr. 2. − diferența între diametrul colectorului de canalizare și diametrul racordului min. Tabel 2. Adâncimea minimă este impusă și de preluarea racordurilor de la utilizatori. − pentru solicitarea din trafic vor fi făcute calcule speciale.2. Pot fi adoptate pentru rețele noi DN=200mm și DN=150mm în următoarele situații: − colectoarele stradale cu Lmax ≤ 500m. pentru clădiri cu subsol 10 . (mm). H – înălțimea interioară a canalului.4 Adâncimi minime și maxime de pozare Adâncimea minimă deasupra extradosului bolții superioare a canalului.1.1. (mm).8 2.3 Diametre minime Diametrul minim pentru colectoarele de ape uzate cu curgere gravitațională se consideră Dn 250 mm.7 3 500 – 900 ≤ 0. − Viteza maximă: ≤ 8 m/s pentru colectoare din tuburi speciale sau metalice. cea mai mare valoare dintre: − hmin= 0. Grad de umplere funcție de DN sau Hcanal. pentru clădiri fără subsol se impune adâncimea de 1.2.

pentru orice tronson de capăt . negativă sau pozitivă. pentru construcțiile cu mai multe subsoluri toată cantitatea de apă uzată din subsol se pompează în rețeaua de canalizare. • Rețea cu curgere sub vacuum: − panta poate avea valori constructive după poziția colectorului sub presiune. Debitul de calcul este debitul din secțiunea aval a tronsonului dimensionat. (2. − panta tuburilor între două lifturi consecutive la rețelele vacuumate are valori de 0. limitarea este impusă de posibilitatea efectuării unor intervenții prin executarea de săpături. – 2. ∙ + → (l/s). cf.0 m (diferența de cotă radier și cotă teren). pentru diametre cu DN ≤ 400 mm adâncimea maximă se va limita la 6.2. − tuburile de canalizare vor fi realizate din PEID. Adâncimea maximă.1.adâncimea min. 2.1. PE cu diametre cuprinse între 90 – 200 mm cu îmbinare etanșă.1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane Tronsonul de colector se consideră lungimea între două intersecții sau un tronson de maxim 250m în aliniament.4) (2.0 m.5 Panta longitudinală a colectorului • Rețea cu curgere gravitațională: − panta egală cu panta străzii. dacă sensul de curgere al apei coincide cu sensul descendent al străzii. La adâncimi peste 2 m racordurile clădirilor vor avea cămin pe colector. − panta minimă pentru asigurarea vitezei de autocurățire.3.002. − panta maximă care realizează viteza maximă a apei în colector.4’) = + ∙ → (l/s) 11 .1. Pentru stabilirea debitului de calcul se adoptă: → → = → . − panta minimă constructivă se va adopta 1‰. EN 752/2008 2.3 Dimensionarea hidraulică 2. SR ≥ 1: DN.

același tip de locuințe. − pentru fiecare zonă cu densități și dotări similare va exista și se va utiliza o valoare pentru qsp. . = . fiecare tronson fiind calculat pe baza însumării debitelor pe tronsoanele amonte. .4). Pentru situații având: − racorduri la distanțe mari cu debite concentrate.uz.5) Q0-1 – debitul calculat conform relației (2. cu dotări de instalații tehnico – sanitare similare.unde: . secțiunea de intersecție se consideră nod de calcul. − regimuri diferite de dotări. Aplicarea calculului este condiționată de: − repartiția uniformă a racordurilor și debitului colectat în canalizare. Calculul debitelor se va determina prin preluări de debite concentrate. Qlati – debitul adus de colectoarele laterale care deversează în nodul i. − în cazul unor debite cu valori mari (peste 5% sau 10% din debitul transportat). 12 . ∑ (l/s ∙ m ) (2.

= = = Q Q v v h – gradul de umplere (v.2.Calcul tronson j – k. tab.2. Qpl – debit la secțiune plină (l/s). Hs – adâncimea săpăturii.1) DN(H) = ∙ h – înălțimea de apă (m). iR – panta radier. vef – viteza efectivă (m/s).1.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului de calcul Calculul se efectuează tabelar tronson cu tronson în paralel cu executarea profilului longitudinal al colectorului privind pozarea pe teren. 2. 13 . vpl – viteza la secțiune plină (m/s). iT – panta teren. Tabel 2. Nr crt Tr Quz ( l/s) L (m) Pante Teren iT 0 1 2 3 4 Radier iR 5 6 7 8 9 10 11 DN mm Qpl (l/s) Vpl (m/s) α= Quz/Qpl β= vef/vpl a= h/DN h= aDN (mm) 12 13 Vef=βvpl (m/s) ∆H= iRL (m) 14 Cote Teren (m) 15 Radier (m) 16 17 Hs (m) L – lungime tronson (m). ∆hi-k = iR · L (m) CRk = CRi – ∆hi-k (m) DN – diametru nominal colector (mm).3. Quz – debit ape uzate în secțiunea aval a tronsonului (l/s).

v ≥ vmin. 9) Se va ține seama de posibilitatea de ocolire a unor obstacole de pe traseu (puncte fixe – alte rețele. 3) Nerealizarea condiției pct. 2) Se alege un DN astfel ca din calcul să rezulte: a ≤ amax . 7) Tronsoanele aval tronsonului (j – k) trebuie să păstreze DN ≥ DN j – k . (n – rugozitatea relativă) și de forma secțiunii. = − . diagramele sunt valabile pentru un material determinat de k=1/n. 2. 6) Determinarea Qpl. β și a se efectuează cu diagrame de tipul celor din anexele 2 – 4.1. − cam in (m) (2.Observații: 1) Dacă panta străzii este descendentă cu valoarea ≥ 1/DN se adoptă valoarea iR=iT. pentru bazine mici (sub 10 km2 = 1.6) D ik CR1 D k. vpl. 8) Se va ține seama de poziția finală de racordare la colectorul următor. α. 4) Coloanele 1 – 14 caracterizează tronsonul (j – k). cote impuse etc. 10) La intersecția a două colectoare nu este obligatorie racordarea la radier. Cotele radierului în aceeași secțiune se vor determina considerând racordarea la creasta tuburilor adiacente secțiunii.000 ha) se determină prin metoda rațională care se bazează pe conceptul: o ploaie de frecvență normată va conduce la realizarea debitului maxim într– o secțiune a unui bazin când timpul de ploaie este egal cu timpul 14 . 5) Coloanele 15 – 17 caracterizează capetele tronsonului.). 2) impune refacerea calculului prin adoptarea iR > iT și eventual un alt diametru sau formă (ovoid). Cote radier secțiune de calcul.2.1 Debite de dimensionare Cantitățile de ape meteorice.2 Rețea de ape meteorice în procedeu separativ 2. Fiecare colector va fi materializat în concordanță cu calculul printr–un profil longitudinal.k+ i C R2 Figura 2.

funcție de frecvența normată și timpul de ploaie.000 locuitori. 15 . − proiectantul va stabili pe baza cerințelor autorității locale debitele și secțiunile colectoarelor pentru min.9 la timp de ploaie > 40 min.maxim de curgere din punctul cel mai îndepărtat până în secțiunea considerată. aceasta va stabilii frecvența normată f = 1/1. i – intensitatea medie a ploii de calcul.8) Valorile ϕ pentru diferite tipuri de suprafețe pot fi adoptate cf. Pentru localități cu populație ≥ 100. 1/5. 1/2. mai mare la începutul ploii. pentru calcule preliminare se stabilește conform STAS 4273/1983 și SR EN 752/2008 sau după studii speciale. Pentru localități urbane/rurale sub 100. scade o dată ce ploaia continuă. l/s. 1/3. (ha). proiectantul va lua în considerație: − decizia autorității locale din punct de vedere al protecției zonei total sau parțial.ha . SR 1846 – 2/2007. ϕ – coeficient de scurgere. se determină pe baza curbelor IDF (STAS 9470/73) sau studiu de specialitate. se consideră efectul de acumulare în rețea cu valorile: • • m = 0.7) unde: S – suprafața bazinului de colectare al secțiunii de calcul. Calculul se bazează pe relația: . m – coeficientul de reducere a debitului. pe acestă bază vor fi evaluate costurile ambelor opțiuni și pagubele (daunele) determinate de depășirea capacității de preluare a ploii de către rețea. Coeficientul ϕ este variabil în timp. m = 0. = ∙ ∙ ∙ (l/s) (2. raportul dintre volumul apă ajuns în canalizare și volumul ploii căzute pe bazin.8 la timp de ploaie < 40 min. frecvența normată a ploii de calcul se va adopta f = 1/10. pe această bază pentru fiecare secțiune de calcul va exista o singură ploaie cu frecvența normată a teritoriului din care rezultă debitul de dimensionare. Frecvența normată a ploii de calcul : notat f. Se determină ca medie ponderată pentru suprafețe neomogene: = ∑ ∑ ∙ (2.000 loc. 2 frecvențe ale ploii de calcul.

) (2.000 + .10) 16 .9) (min. STAS 9470/1973 sau studiilor de actualizare elaborate de ANM. pentru pante medii ale suprafeței bazinului între 1 – 5 %. valoarea rezultată prin calculul efectiv nu trebuie să difere cu mai mult de 20% de valoarea apreciată. pentru rețele care deservesc un teritoriu > 1. (m/s). (min. Durata ploii de calcul: tp • Pentru primul tronson al rețelei: = unde: tcs – timp de concentrare superficială: − tcs = 5 min. • Pentru tronsoanele următoare: = unde: tpi-1 – timpul de ploaie corespunzător secțiunii i a tronsonului i – k. SR 1846 – 2/2007 proiectantul va avea la bază studii meteorologice (elaborate de Administrația Națională de Metereologie-ANM) pe baza cărora se vor stabili hidrografele ploilor de calcul pentru secțiunile caracteristice ale colectoarelor.− se va adopta varianta (opțiunea) având costurile însumate minime și care ține seama de efectele sociale minime din punct de vedere al protecției bunurilor și persoanelor.(m). L – lungimea tronsonului de la prima gură de scurgere la secțiunea de calcul. La intersecția a 2 colectoare la primul tronson aval se va lua în calcul valoarea cea mai mică a timpului ploii de calcul pentru cele 2 colectoare. vai-k – viteza apreciată. pentru pante medii ale suprafeței bazinului < 1 %.Calculul este iterativ. va – viteza apreciată pe trosonul de calcul. ) (2. Intensitatea ploii de calcul Se determină pe baza timpului de ploaie (tp) și pe baza curbelor IDF cf.). − tcs = 10 min.(m/s). − tcs = 15 min. pentru pante medii ale suprafeței bazinului > 5%. Se vor lua în considerație criteriile de performanță și frecvențele recomandate pentru proiectare conform SR EN 752/2008. Viteza apreciată se estimează pe baza pantei terenului și experienței proiectantului. Pentru bazine mari (> 10 km2) cf. + (min.

.2.ha proiectantul va comanda la Administrația Națională de Meteorologie studii statistice pentru amplasament. − evacuările admisibile și impactul asupra mediului receptor.11) unde: S – suprafața bazinului de colectare formată din: = + (ha) (2. 2. Intensitatea ploii de calcul se va determina pe zone din sub–sistemul canalizării apelor meteorice pe baza frecvenței normate adoptate. 2. − prevederea de bazine de retenție (decantare) pentru reducerea debitelor maxime și reținerea apelor meteorice colectate în primele 5 – 10 min.1 Calculul debitelor pe tronsoane Debitul de calcul este debitul din secțiunea aval a tronsonului. acestea vor indica ploile maxime istorice ca durată și intensitate și vor actualiza curbele IDF corespunzătoare zonei amplasamentului. (ha).2. – coeficient de surgere mediu calculat ca medie ponderată pentru toate suprafețele aferente tronsonului i – k. prin adoptarea unui coeficient de diluție de 4 la 8 ori debitul pe timp uscat pe baza capacității de prelevare receptor. ploaia de calcul se consideră corespunzătoare secțiunii k a tronsonului i – k. m – determinat cf.2.2 Alegerea diametrului și parametrilor hidraulici Configurația rețelei de ape meteorice în procedeu separativ se va adopta în corelație cu: − configurație amplasament utilizator și receptor.2. i – intensitatea ploii de calcul cu frecvența normată. ale ploii.1. = ∙ ∙ ∙ (l/s) (2. (ha). § 2. Sami-k – suprafața bazinului de colectare din amonte de secțiunea de calcul.12) Stri-k – suprafața bazinului de colectare aferentă tronsonului secțiunii de calcul. 17 .

Se elaborează un tabel de forma tabelului 2.2. 18 .2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului Calculul se efectuează tabelar simultan cu amplasarea colectorului la teren în profilul longitudinal.2.2.3.

Viteza apreciată nu va fi diferită de vef v = v = h ≤ 1. L (m) 2 270 S (ha) 3 5 Va (m/s) 4 3.0 DN(H) (col. S – suprafața de colectare (ha).71 β 16 1.35 iT 10 0.63 h (mm) 18 284 Vef (m/s) 19 2.19) cu mai mult de 20%.8÷0.95 141. va – viteza apreciată (m/s).85 Hs (m) 23 2 2. 1 i k m 6 0.05 Ct (m) 21 148 144 Cr (m) 22 146 141. frecvența normată f=1/1.5 i (l/s. tp – timp de ploaie (min). i – intensitatea ploii de calcul (l/s. vpl – viteza secțiune plină (m/s).Tabel 2.07 a 17 0.6 L – lungime tronson (m).ha) 8 150 Qm (l/s) 9 236. ∆hi-k = iR · L (m) CRk = CRi – ∆hi-k (m) Hs – adâncimea săpăturii.015 iR 11 0.015 α 15 0.81 ∆h (m) 20 4. 19 . = Q Q vef – viteza efectivă (m/s). Dimensionarea sistemului de canalizare de ape meteorice( exemplu).15 Tr. h – înălțimea de apă (m).0 tp (min) 5 16. tcs =15’.2 DN (mm) 12 400 Qpl (l/s) 13 330 Vpl (m/s) 14 2. DN(H) – diametrul sau înălțime canal. iT – panta teren. m – coeficient de reducere (0. Φ – coeficient de scurgere. DN – diametru nominal colector (mm).9 Φ 7 0. iR – panta radier.3.05 2. ha).9). Qpl – debit secțiune plină (l/s). Qm – debit ape meteorice (l/s).

18) și viteza efectivă de curgere a apei (col. 20 . − se estimează o valoare pentru viteza de curgere a apei pe tronson (col. 10. 2. considerând viteza apreciată egală cu viteza efectivă rezultată.3 Bazine de retenție Se adoptă în conformitate cu prevederile STAS 1846 – 2/2007 cap. ) (2. 16.8.Calculul.13) − în funcție de timpul de ploaie se alege coeficientul m (col. Obiectivele bazinelor de retenție sunt: − − asigurarea compensării debitelor maxime din ploi prin reducerea debitelor în aval și curgerea acestora în perioade mai lungi. tp < 40’ pentru m = 0.4) se reia calculul. cunoscând debitul și o pantă a radierului adoptată (col.3 se efectuează în modul următor: − se completează coloanele 1. 11. Dacă valoarea acestei viteze diferă cu mai mult de 20% față de viteza apreciată (col.9).a).11). reținerea poluanților preluați de apele meteorice în prima parte a scurgerii stratului de apă. 2.8).2. 2. − se determină din diagramele cu grad de umplere.9.2.6). conform tabelului 2.β.8 m (peste bolta canalului) și racordarea între două tronsoane vecine să se facă la creasta adică păstrând continuă linia bolții superioare a canalului.12). 21. 3. 17 (α.22) astfel încât adâncimea de îngropare să fie mai mare de 0.5). pentru f = normată și Qm cu expresia (10) (col. − se determină cotele radierului conductei (col. pentru reducerea vârfului de debit când durata ploii este egală cu timpul de concentrare și durata ploii este mai mare ca durata ploii de calcul. 4. − se calculează înălțimea apei în conducta de canalizare (col.4 pentru reținerea apelor poluate. cunoscând α= Qm/ Qpl (vezi Anexa 4). = + (min. • • tp > 40’ pentru m = 0. mărimile din coloanele 15.19).4) și se calculează un timp de ploaie (col. intensitatea ploii de calcul (col. 7. − se alege un diametru pentru conducta de canalizare (col. − se determină grafic din curbele IDF.

3. se determină diagramelor de umplere: gradul de umplere a = calculează vu ≥ 0.3.2.3.3 pentru rețea ape meteorice. Pentru retehnologizarea rețelelor de canalizare existente se impune respectarea prevederilor SR EN 752/2008. − debitul maxim din ploaie al tronsonului relația (2. Un exemplu de conținut profil longitudinal este dat în figura 2. − diametrul minim pentru rețeaua de canalizare în sistem unitar DN ≥ 300mm. și β = = și cf. − pentru funcționarea colectorului de canalizare în timpul ploii se poate admite gradul de umplere amax = 1. această soluție se impune să fie analizată și pentru retehnologizarea colectoarelor de mari dimensiuni existente.1. proiectantul va adopta măsuri pentru realizarea vitezei minime de autocurățire. Se recomandă o folosință suplimentară pentru bazinul de retenție.− protecția mediului acvatic al receptorului.1 Stabilirea debitelor de dimensionare Debitul de calcul pentru fiecare tronson va rezulta din însumarea: − debitul de calcul ape uzate.2.11) § 2. cu funcționare în procedeu unitar. − pentru diametre DN > 1000 mm sau cu înălțime H > 1000 mm și debite reduse de ape uzate (pe timp uscat). Se impun următoarele condiționări: − asigurarea vitezei minime de autocurățire pe timp uscat. 2.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului Efectuarea calculelor urmărește procedurile similare.0.1) § 2. exemplificate în tabelul 2. relația (2. 2. Construcția bazinelor de retenție pentru apele meteorice se va analiza în corelație cu planul urbanistic al zonei canalizate astfel încât acestea să se încadreze în sistemul urban al zonei.3 Rețea de canalizare în procedeu unitar 2. .1.2 pentru rețea ape uzate și în tabelul 2. din aceste relații se 21 .7 m/s.21..

pentru străzi și trotuare cu lățimi > 16 m se va analiza opțiunea amplasării colectoarelor de ape uzate pe fiecare latură a străzii.0 046 3.15 325 325 i= 0.05 402. Profil longitudinal colector principal.004 3.00 396.0 7 f =1 07 .25 476 800 i=0.00 f 0 .60 E Dv 396.80 SE 395.58 399.36 375 1175 i=0.08 496.25 D 397.00 ve 0.85 405.62 DN=500 1000/1500 1200/1800 1200/1800 DN=500 DN=500 Figura 2. Poziția colectoarelor și căminelor de acces la colectoare se va adopta ținând seama de poziția celorlalte rețele subterane și de condițiile specifice impuse de funcționalitatea acestora.Camin de intersectie Camin de intersectie Camin de intersectie Camin de intersectie Statia de epurare Deversor Receptor Nmax R 393.98 42 1.5 m 1 CV la 75 m 2 CV la 71.00 2. 3.55 396.68 75 i= .existența spațiului public între trotuar și linia clădirilor va trebui luată în considerație cu prioritate pentru amplasarea rețelei de canalizare.75 B 401.36 393.35 404.34 150 i= ve = 0.08 393.2.1 Rețeaua de ape uzate Amplasarea depinde fundamental de configurația tramei stradale: • • pentru străzi și trotuare sub 10 – 12 m rețeaua de ape uzate se amplasează în axul străzii.9 4 42 ve = f 1 .56 395.5 m A 403.65 400.88 394. 22 1540 .25 C 399.47 vef =0.28 400.08 397.38 396.65 398.7 2 7 vef =0 .29 398. racordurile la utilizatori trebuie amplasate la cote inferioare celorlalte rețele.07 215 i=0 Cote radier Cote sapatura Hmed sapatura(m) Distante partiale(m) 0 Distante cumulate(m) Pante si viteze efective (m/s) Schema in plan diametre(mm) 2.00 3.00 1615 4 CV la 65 m Punctul Cote teren 6 CV la 68 m 5 CV la 62.75 401.6 2 vef =0 .65 403. Amplasarea rețelei de canalizare 3.85 402.

1. − cerințe impuse la instalare. − rezistențe structurale și procedee de îmbinare. Pentru situații determinate de: spații înguste de pozare.2 Materialul tuburilor Alegerea materialului tuburilor pentru realizarea tronsoanelor de canalizare se va face cu luarea în considerare a următoarelor elemente: − caracteristici și proprietăți fizico – mecanice și constructiv – dimensionale. − intervenția la rețele să se poată face în mod rațional.1 Tuburi pentru realizarea tronsoanelor 4. debite minime reduse.1. Elemente componente pe rețeaua de canalizare 4. − rezistența la agresivitatea apei uzate și solurilor cu/fără apă subterană. − durata de viață și siguranța în exploatare.Aceste distanțe sunt stabilite conform SR EN 8591/1997. calculului rețelei de canalizare. se aplică secțiunea ovoid care asigură la aceeași înălțime de apă o viteză de curgere mai mare. − compatibilitatea materialului la calitatea apelor uzate transportate. 4. În cazuri speciale.1 Forma secțiunii DN (mm) al secțiunii rezultă cf. Pentru colectoare mari (debite de ordinul m3/s) unde se urmărește economisirea spațiului pe verticală se poate aplica secțiunea clopot. 23 . definite prin dificultăți în realizarea distanțelor minime între rețele se vor stabili protocoale și înțelegeri cu deținătorii acestora și autoritățile locale pentru alegerea amplasamentului rețelei de canalizare și modificarea distanțelor prevăzute în SR EN 8591/1997. debite mari. întreținere și reparații. 4. În general se adoptă forma circulară ca fiind secțiunea optimă din punct de vedere hidraulic. Conceptul general admis va ține seama de următoarele: − poziția colectoarelor nu trebuie să pericliteze siguranța celorlalte rețele subterane și siguranța sanitară a utilizatorilor. − asigurarea soluțiilor raționale pentru intervenții în rețea pentru reparații/reabilitări fără deteriorarea altor rețele.

− costul de investiție.. sarcini permanente și din circulație.2. probe). cu densitate mare a construcțiilor. − legătura între canalele de racord și colectorul stradal se face prin piese speciale. executate conform (SR EN 295 – 2/1997). 24 . În localități cu terenuri macroporice. Studiul trebuie să cuprindă: − costurile tuburilor (inclusiv montaj. − factori de compatibilitate privind adaptarea la situația particulară în care se propun a fi utilizate: natura teren. 4. Decizia privind alegerea materialului se va adopta de comun acord: proiectant. − garanția duratei de viață. pierdere etanșeitate.. Când colectorul stradal are adâncimi mari un racord sau mai multe sunt preluate printr-un cămin de vizitare pe colector. se amplasează în incinta proprietății pentru locuințe individuale sau în spațiul public pentru locuințe colective. se execută din tuburi circulare DN = 100 . Racordul cuprinde: − cămin de racord. Pentru lungimi de rețele > 5 km se va efectua un studiu preliminar privind raportul cost / performanță pe baza căruia se va adopta materialul pentru execuția tronsoanelor. 200 mm. autoritatea locală ca proprietar al rețelei. fiecare canal de racord. calitatea apelor uzate inclusiv comportarea la risc (descărcări necontrolate sau accidentale de ape uzate). comportare la sarcini seismice și soluții de remediere). − soluții pentru intervenții necesare obiectiv în exploatare (refacere tub/ mufă spartă. − canal de racord.2 Construcții anexe pe rețeaua de canalizare 4. sau mai multe se leagă la un cămin de vizitare al colectorului stradal. operator.1 Racorduri Racordurile asigură preluarea apelor uzate menajere de la utilizatori în rețeaua publică de canalizare. aceasta nu poate fi mai mică de 50 ani. se execută etanș și va asigura accesul la racord.

acoperite cu grătar și legate la rețeaua de canalizare prin tuburi DN=150 mm. 3-piesă din beton simplu pentru guri de scurgere. 6-bordură. 1-grătar.1. vor fi respectate prevederile din SR EN 124/1996.2 Guri de scurgere Gurile de scurgere servesc pentru colectarea și descărcarea apelor meteorice în rețeaua de canalizare. Se clasifică după cum urmează: − guri de scurgere cu depozit și sifon. amonte de trecerea de pietoni.A 6 1 2 H 4 45° 3 10 50 5 A A Figura 4. utilizate în procedeul divizor.2. Gură de scurgere cu depozit și sifon. S ectiune a A . 4-cot DN 150. pe rețeaua de canalizare meteorică și numai pe străzi asfaltate unde cantitatea de materii în suspensie sau alte depuneri care pot fi antrenate în rețea sunt reduse (inexistente). 5-radier. − pe platforme amenajate cu pante în spațiile mai puțin circulate. Distanța între gurile de scurgere se va stabili riguros pe baza debitului capabil al rigolei (funcție de panta străzii și coeficientul de rugozitate al rigolei) astfel încât nivelul maxim al apei în rigolă (la ploaia de calcul) să fie sub nivelul superior al bordurii (≥ 5cm). pe spații necirculate. 25 . sunt cămine circulare. cf. − în intersecțiile mari la limita cu trotuarul. STAS 6701/1982 acestea pot fi tip A .4. − guri de scurgere fără sifon și depozit.cu grătar carosabil și tip B – cu grătar necarosabil. 2-tub din beton simplu DN 500. sifonul are rolul de a opri gazele din canalizare să ajungă în aer. Gurile de scurgere se amplasează: − pe rigola străzii.

− în secțiunile de schimbare a diametrelor și direcției în plan vertical și orizontal.3 Cămine de vizitare Căminele de vizitare sunt construcții verticale care realizează legătura între colectorul de canalizare și stradă.1 Cămine de vizitare de trecere Se vor prevedea și executa în conformitate cu STAS 2448/1982 și cu SR EN 1917/2005.În interiorul căminului gurii de scurgere este recomandabill să se instaleze un recipient pentru simplificarea curățirii gurilor de scurgere care să poată fi scos mecanizat pentru simplificarea curățirii gurilor de scurgere de materii gravimetrice. În figura 4.2 este dat un exemplu care indică modul de concepere al căminelor de vizitare de trecere. Conform SR EN 752/2008. − să asigure ventilarea rețelei. − în secțiunile unde este necesară spălarea rețelei. 26 .3.2. Căminele de vizitare se amplasează: − pe aliniamentele canalelor.2. 4. − în secțiunile de intersecție și racordare cu alte canale. 4. căminele de vizitare au rolul: − să permită accesul personalului de operare la colectoare.

ϕ 1.2 Cămine de vizitare de intersecție Se amplasează la intersecția a 2 sau mai multe colectoare. 27 .8 m. − trepte montate în pereți pentru facilitarea accesului la rigolă.80 30 variabil rigola Sectiunea C-C B A 1.3.0 rigola A 1. 1.500 mm.2.80 m. − capac asigurat: carosabil sau necarosabil funcție de amplasament. ϕ 0.00 12 12 30 C 1. − cameră de lucru (deasupra rigolei): min. − coș (tub) acces de la suprafață: min.0 m (sau latura 1.2. − 120 – 150 m pentru colectoare vizitabile DN ≥ 1.50 a) b) Figura 4. Distanțele între cămine se vor considera: − 50 – 60 m pentru colectoare cu DN ≤ 500mm.Sectiune A-A Sectiune B-B Scari acces Scari acces Scari acces 1.800 mm. Căminele de vizitare trebuie să cuprindă: − rigolă deschisă profilată hidraulic. − 75 – 100 m pentru colectoare semi – vizitabile DN ≥ 1.50 0 A 80 A B 1.00 C 12 > 1. în cazul colectoarelor mari se transformă în camere de intersecție. Cămin de vizitare de trecere. c) b)cu fundație proprie și pereți din cărămidă sau beton. 4. a)cu fundație proprie și pereți din tuburi prefabricate. c)construit pe colector.0 m) și înălțimea min.

Pentru intersectarea canalelor cu DN ≥ 500 mm se impune realizarea unei racordări care să realizeze: − amestecul celor 2 curenți fără fenomene hidraulice care să deterioreze contrucția. − forma racordării va trebui să evite zonele stagnante în care pot produce depuneri. adoptarea raportului de diluare se vor lua în considerație prevederile SR EN 752/ 2008.2) ∙ (m /s) (4. CBO5recept – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al receptorului înainte de deversor. Stabilirea raportului de diluare pentru apele uzate ce sunt descărcate în receptor: n = 1 + n0 n0 = Qmeteoric / Quzat unde: n0 – coeficient de diluare.3) – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al apelor uzate în amestec cu apele meteorice.1) (4.2. (mg O2/l). Debitul de ape uzate în amestec cu ape meteorice care va fi posibil să fie deversat în receptor se determină: = unde: Qadm – debitul de ape uzate și meteorice admise a fi descărcate în receptor. 4. CBO5 CBO5 La uz (4. 28 . adm – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al receptorului în conformitate cu NTPA 001/2005. (m3/s). (mg O2/l).4 Deversori Se prevăd în rețelele de canalizare în procedeu unitar pentru descărcarea unor volume de apă direct în receptor. (mg O2/l).

A Sectiunea A .64).80m. în figura 4. (m). Deversor lateral simplu. se va prevedea închiderea canalului de descărcare în receptor cu batardou. 29 . înălțimea minimă a camerei deversorului. B Lungimea deversolului lateral se determină: = unde: . − gura de vărsare a canalului de evacuare. − canalul de evacuare a apei deversate în receptor. de la rigolă va fi ≥ 1.4.A D1 L b h D2 A Figura 4.62 – 0. Deversorul lateral este tipul cel mai utilizat.1 Alcătuirea deversoarelor Deversoarele pot fi alcătuite din: − camera de deversare. Q – debitul deversat. (m3/s).4. − elemente privind evitarea inundării camerei deversorului la ape mari ale receptorului.4) µ – coeficient de debit (0. Sunt obligatorii măsuri constructive pentru: − asigurarea accesului și lucrului în camera deversorului. h – înălțimea medie a lamei deversante. pentru receptorii cu variații mari și frecvente ale nivelului se vor prevedea stăvilare cu închidere automată.2. ∙ ∙ ∙ / (m) H a° b D3 (4. se vor prevedea scări și rigole.3.3 se prezintă schema unui deversor lateral.

drumuri. − cu asigurarea sistemelor de colectare și evacuare a depunerilor (rigole.− pentru deversoarele amplasate la intrarea în stația de epurare construcția camerei poate fi deschisă. − pentru pre–epurarea apelor meteorice. cursuri de apă.2. Bazinele pentru retenția apelor meteorice pot fi: − implementate în rețea pentru reducerea debitelor de vârf . Construcția bazinelor se realizează: − min.4.4.2. căi ferate sau depresiuni. aceasta va fi curățată periodic cu o cupă tip graifer. 2. − cu dotări pentru reținerea suspensiilor plutitoare. 4. se va prevedea o bașe pe radierul camerei pentru reținerea corpurilor mari. Schema unui sistem de sifon inferior pentru canalizare este dată în figura 4. Bazinele de retenție amplasate la intrarea în stația de epurare asigură și reglarea debitelor influente în aceasta.5 Bazine pentru retenția apelor de ploaie Se vor adopta și calcula conform cap.6 Sifoane de canalizare Se prevăd în situațiile trecerii colectoarelor pe sub alte construcții. − îmbunătățirea calității apei prin sedimentare. În toate situațiile bazinele de retenție trebuie să asigure: − reducerea debitelor evacuate în aval de bazin. − amplasate pe rețeaua procedeului unitar cuplat cu deversori cu descărcare directă în receptor. pompe de evacuare nămol). 4. 2 compartimente. sisteme de colectare nămol. golirea bazinului după ploaie se va realiza gravitațional sau prin pompare în rețeaua de canalizare aval bazin. În intravilan se vor prevedea bazine de retenție închise. 30 . SR 1846 – 2/ 2007.

25 .00 N.A.00 1 15. Sifoanele sunt alcătuite din: • • camere de intrare și ieșire pe fiecare latură a subtraversării. − în procedeul unitar se vor executa totdeauna 2 fire: 1 fir va funcționa pe timp uscat.asig.A. Cerințele de eliminare a riscului în funcționarea conductelor subtraversării impun: − alegerea materialelor cu siguranță sporită: tuburi de oțel protejat. 31 . ape meteorice). poliester armat cu fibră de sticlă de construcție specială.A Conducta de ape meteorice DN 1000 Stavila Conducta de ape uzate DN 500 Figura 4.A 4.. consolidarea terenului în zona subtraversării.. cel de-al doilea fir se va pune în funcțiune la ploaie.00 16. viteza la debitul de calcul 1. fontă ductilă.asig. − adoptarea de măsuri constructive pentru stabilitatea albiei.6 m/s..50 A 15. Sifon. 1. Sistemul de canalizare impune alegerea numărului de conducte de sifonare în cadrul aceleiași traversări: − în procedeul separativ se poate realiza un singur fir pentru fiecare funcțiune (ape uzate..5 m/s. fiecare dimensionată la 0.75∙Qcalcul. Pentru cerințe deosebite privind siguranța în exploatare se impune dublarea conductelor de sifonare.00 N.4. conducte de sifonare. preluarea sarcinilor dinamice din circulație. 0. 1‰ 1 3.5 . Dimensionarea conductelor de sifonare se efectuează: • • viteze minime > 0. 1‰ Deversor Sectiune A .

− în diferite secțiuni ale rețelei unde se realizează adâncimi de pozare mari (> 7 – 8 m) datorate pantelor impuse de realizarea vitezei minime de autocurățire. − în amplasamente unde stația de epurare este amplasată la cote mai ridicate față de colectoarele principale. vor fi prevăzute în tronsoanele din camerele de intrare sisteme care să permită spălarea (curățarea) conductelor de sifonare și/sau descărcarea rețelei de canalizare. evacuarea reținerilor pe grătare. 32 .5) 4.2. Adoptarea soluției cu stație de pompare în rețeaua de canalizare se va decide printr – un calcul tehnico – economic luând în considerație: − costurile operării rețelei (curățirea periodică a depunerilor).1 Amplasamentul stațiilor de pompare Construcția stației de pompare se va realiza într – un spațiu special destinat care să se încadreze în planurile urbanistice zonale și generale luând în considerație: − disfuncțiunile create mediului: eventuale mirosuri.7 Stații de pompare În rețeaua de canalizare stațiile de pompare sunt necesare: − în zone depresionare unde nu se poate asigura curgerea gravitațională. − amenajarea unei zone verzi în amplasamentul stației de pompare. (4.În situațiile când se impune izolarea conductelor de sifonare se vor prevedea stavile de închidere în camerele de intrare/ ieșire.7. − asigurarea unei distanțe minime de 50 m față de clădirile de locuit. − costurile cu energia electrică utilizată în stații de pompare. 4. Dimensionarea hidraulică a conductelor de sifonare are la bază ecuația: = ∑ℎ unde: ∆H – diferența minimă între nivelul din camera de intrare și nivelul din camera de ieșire. ∑ – suma pierderilor de sarcină locale și distribuite pe circuitul hidraulic între camera de intrare și ieșire.2. zgomot.

înmagazinarea acestora. Exemplu de stație de pompare pentru ape uzate (debite reduse). Pentru stații de pompare de capacitate redusă (< 5 l/s) volumul bazinului de recepție (prefabricat din masă plastică) se determină pentru timpi de ordinul 1 – 3 min. − condiționările impuse de fabricantul pompelor referitor la nr.2. orar de porniri/opriri ale utilajelor.7. catarg de ridicare pom pe dulap de com anda palan im binare dem ontabila clapet colector de intrare vana cos-gratar cam in anexa pentru instalatia hidraulica electro-pom pa conducta de refulare suport regulator de nivel Figura 4. − variației debitelor pompate determinate de capacitatea utilajelor. adăpostirea pompelor (submersate) sau aspirațiilor acestora.5. 33 . numărul pompelor și condițiilor impuse de vitezele de autocurățire pe conductele de refulare.4. Volumul bazinului de recepție se stabilește pe baza: − variației orare a debitelor influente în stația de pompare.2 Componentele stației de pompare Bazinul de recepție pentru primirea apelor uzate.

se impune să se asigure: − amenajarea radierului astfel încât nămolurile să fie antrenate în pompe. Stație de pompare – (a) cameră umedă. Constructiv bazinul de recepție al stației de pompare se execută sub forma unui cheson circular sau rectangular. container camin debitmetru gratar conducta refulare admisie apa uzata electro-pompa submersibila Nmax admisie apa uzata Nmax camera umeda Nmin cheson cheson Nmin Pompa in camera uscata beton simplu beton simplu a debitmetru b Figura 4.000 m3/h).6. (b) cameră uscată. soluția se va adopta pentru stații de pompare mari ( Q > 750 – 1. − se vor prevedea grătare (sau tocătoare) pe accesul apei în bazin care să elimine intrarea corpurilor mari.6 se indică configurația generală a stației de pompare în 2 variante: − cu electro-pompe submersibile în cameră umedă.În stabilirea volumului bazinului de recepție al stației de pompare: − se vor evita situațiile de acumulare a apei uzate un timp care să conducă la producerea de depuneri. scoaterea pompelor submersibile. se va prevedea adiacent Stației de Pompare ape uzate construcția de grătare rare cu curățire automată. − măsuri constructive pentru demontarea. − cu electro-pompe în cameră uscată. − în situațiile bazinelor de recepție închise se vor adopta măsuri pentru evacuarea gazelor prin prevederea instalațiilor de ventilație. 34 . În figura 4.

000 m3/zi) se recomandă soluția cu bazin de recepție cuvă umedă cu electro – pompe submersibile. − ventilarea la nivel de 10 schimburi de aer/oră a camerei uscate. • Rețele de conducte cu funcționare la p < patm. Rețele de canalizare în sistem vacuumat Obiectiv: Colectarea apelor uzate printr-un sistem hidraulic care să evite depunerile în zone cu terenuri plate sau cu pante foarte mici. anexat bazinului de recepție se va prevedea un compartiment al instalațiilor hidraulice în care se va face accesul independent de bazinul de recepție. dotate cu electro – pompe în cameră uscată se adoptă măsuri pentru: − asigurarea etanșării perfecte a compartimentului uscat al pompelor și instalațiilor hidraulice. Pentru stații de pompare cu debite mici și medii (Q < 25.1 Elemente componente • Racorduri gravitaționale de la producătorii de ape uzate. − prevederea unei suprastructuri și sisteme de ridicare și acces la utilaje și instalații hidraulice. Aplicare: Rețea de canalizare apa uzate în sistem separativ. La stațiile de pompare de capacitate mare. În figura 5. în planșul superior al bazinului de recepție se vor prevedea galerii închise cu grătare care să permită extragerea pompelor. • Stație de pompare ape uzate. grătarelor cu rețineri și ventilație naturală.000 m3/h) se va lua în considerație compartimentarea bazinului pe fiecare unitate de pompare. înainte de acces.1 se prezintă schema unui sistem de canalizare vacuumat. 5. 5. 35 . • Cămine colectoare dotate cu supape de vacuum. − interdicția de acces în camera uscată fără funcționarea sistemului de ventilație pornit cu minim 30 min. • Recipienți de vacuum și pompe de vid.− la stații de capacitate mare ( > 1.

36 .producatori apa uzata 2 .1. plutitor Figura 5. Figura 5.3. Conceptul funcționării rețelei de canalizare vacuumate: • Dotarea cu supape de vacuum în căminele colectoare (fig.recipienti vacuum 5 .retea vacuumata 4 . 5. Sistem de canalizare vacuumat.2.2 și 5.3). Supapă. Cămin colector.pompe vid 6 . acestea se deschid automat la nivelul maxim în căminul colector și se închid după 3-4 secunde când s-a evacuat tot volumul rezervorului.statie pompare apa uzata SE .camine echipate cu supape 3 .statie de epurare camine de vane de izolare la SE Figura 5.1 2 2 3 2 3 2 2 2 2 3 4 4 5 6 1.

iT).5a și 5.5. 5. Configurația liftului. • Funcționarea rețelei de canalizare vacuumate este condiționată de mărimea pierderilor de vacuum impuse de: a) aspirația aerului la deschiderea supapelor. Teren plat a) Teren cu panta coboratoare b) Teren in contrapanta iT h lT c) Figura 5.7 bar) care asigură preluarea apei uzate în amestec cu aer și o transportă către zona aval asigurând viteze pentru amestecul bifazic aer-apă peste 2 m/s. • Configurația rețelei vacuumate trebuie să fie concepută sub forma unor tronsoane descendente prevăzute cu lifturi succesive similar schemelor din fig. 37 . 0.4.6-0. În schema c) lT = f (h.4. c) raportul aer-apă impus pentru deschiderea supapelor.5b. hmax ≤ 1. b) pierderi hidraulice în sistemul de conducte date de amestecul bifazic. Dispoziția conductelor vacuumate în raport cu panta terenului. h L Figura 5.• Rețea de presiune < patmosferică (max. d) pierderile totale de presiune ca diferență între presiunea în rezervorul de vacuum și presiunea în punctul de colectare cel mai îndepărtat.5 m. 5.

Sistemul de lifturi în funcționarea rețelei vacuumate poate fi: lift închis (fig.1 Racorduri gravitaționale la căminele colectoare (fig. Pierderea de presiune de vacuum pentru un lift închis se determină cu relația: ∆pstatic = ρ · g · x · 105 unde: ρ – densitate apă uzată. − cu/fără cămin de preluare în funcție de: configurația terenului. 5.2. g – accelerația gravitațională. 5.7). distanțe și amplasament rețea vacuumată. p1 p2 d v x d/cos α α h d p v p d/cos α α Figura 5. 4. 38 . În figura 5.2 Prevederi de proiectare 5. (kg/m3).8) Se vor adopta: − diametrul racordurilor Dn 150 – 200 mm.6.7.2. Figura 5. 5. x – diferența între cota intradosului bolții în zona inferioară și cota radierului liftului în zona superioară.8 se prezintă o schemă de amplasare. (m/s2). Racordurile gravitaționale se vor executa conform cu § 4. (bar) (5.6) sau lift deschis (fig. ( m ). Lift deschis v ≤ d/cos α.1 cap. Lift închis v > d/cos α.1) 5.

sistem aerisire retea vacuumata camin colector Figura 5.2.2.2 Cămine de racorduri Căminele de racorduri se execută din beton armat sau materiale plastice cu/fără placă de beton în carosabil/necarosabil. La un cămin de racord se pot racorda 4-5 case/gospodării sau 10 –15 locuitori echivalenți. 40 dm3.3 Rețea vacuumată 5.8. 39 .2.5 m. lungimi Se vor adopta diametre DN conform tabelului următor în funcție de mărimea debitului și lungimea tronsonului.0 m. H = 1. − prevederea unui rezervor la partea inferioară având capacitatea min. capacitatea rezervorului depinde de tipul de supapă adoptat astfel încât preluarea să se efectueze în t < 5 sec.0 – 1. 5. 5. Condiționări: − prevederea unui sistem pentru admisia aerului (Ø 20 mm). D = 1.3. diametre. Schemă cămin preluare rețea vacuumată.1 Debite.

• L = 150 m h = 0.30 m. c) Terenuri cu pantă crescătoare/contrapantă Lifturi cu pantă descrescătoare 2‰ cu lungime adoptată astfel încât îngroparea rețelei vacuumate să nu depășească 1. 1 2 3 4 5 6 Q*max (l/s) <2 >2 =2 5 10 ≤ 14 U. crt.750 m. Nr. Lmax = 150 x 25 = 3. dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s DN (mm) 110 110 110 125 160 200** Lmax (m) 500 300 200 800 120 ≤ 1900 * Se va considera debitul maxim orar al apelor uzate.15 m/lift. pante a) Terenuri plate (IT ≈ 0) Se adoptă tronsoane cu pantă descrescătoare IR = 2 ‰. b) Terenuri cu pantă descendentă: Se prevede 1 lift la 300. diametre și lungimi. Distanța între 2 lifturi consecutive Lmin = 150 m.2. • se admite o variație liniară și o pierdere medie de 0. Înălțimea lifturilor la aceiași pantă: IR = 2‰. lifturi.3.5 m. 40 . ** Diametrul colectorului general în amonte de stația de vacuum. distanța între lifturi depinde și de mărimea contrapantei terenului.M. Numărul maxim de lifturi: 25. d) Pierderile de presiune pe lift: • 10 cm/lift pentru DN 200 mm.Tabel 5.1.2 Configurație.0 m. • 20 cm/lift pentru DN 90 mm. • L = 50 m h= 0. 5.1 m. e) Izolarea tronsoanelor rețelei se va realiza cu vane montate pe ramificații astfel încât să poată fi scoasă din funcțiune pentru intervenții maxim 20% din lungimea totală a rețelei. Debite.

3 Stația de vacuum O clădire va adăposti echipamentele: recipienți de vacuum. (m3/h).3 Timpul de evacuare a vacuumului = 0. Vts = Vrețea + Vrez (m3) Vrețea – volumul rețelei vacuumate. în minute. tR – timpul de retenție. 5.6 – 0.5) ≤5 (5.7 bar. Volumul adoptat: • • VT = 3 · Vo – pentru sisteme mici. (dm3/s). 12/1. Qpv – debitul pompei de vacuum. (5. dimensiunile clădirii se stabilesc în funcție de distanțele între utilaje și distanțele necesare pentru accesul personalului de operare.3.06 x Quz x tR (m3) unde: Quz – debitul de ape uzate (orar max). (m3). (m3). Vo – volumul util al recipientului. max (m3/h) x R x 1.3. (m3). se recomandă R = 6/1 .3.3) Se adoptă minim: 1+1 pompe de vid având Qpv și presiunea de vacuum: 0.2 Pompe de vid Se adoptă pe baza raportului R = Qaer/Qapă.7 unde: Vts – volumul sistemului vacuumat.1Recipienți de vacuum Volumul se determină: Vo = 0. VT = 2 · Vo – pentru sisteme mari. Vrez – volumul recipientului de vacuum. Aerul evacuat de la pompele de vid va fi trecut prin filtru de cărbune activ. 5. Qpv = Quz.5.2) 5... (m3). (5. or. se adoptă 15 min.4) 41 . pompe de vacuum și pompe care să asigure preluarea apelor uzate și toate sistemele de operare necesare.5 (m3/h) (5.

b) Soluția se va adopta pe baza unei analize tehnico-economice de opțiuni între: rețea cu funcționare gravitațională cu asigurarea vitezei de autocurățire prin pante pronunțate și mai multe stații de pompare și varianta rețea vacuumată.zi x R/Qpv ≤ 5 h/zi unde: Tp vac – timpul de funcționare al pompei de vid.000 LE. Guri de vărsare Gurile de vărsare sunt construcții prin care se asigură evacuarea apelor epurate în receptori naturali.6) 5. 6. d) Alegerea supapei pentru încărcarea automată a rețelei vacuumate se va efectua pe baza unui număr de minim 2 opțiuni luând în considerație siguranța în funcționare și numărul garantat de cicluri de funcționare (min. Forma și dimensiunile gurilor de vărsare depind de mărimea receptorului.5. și lungimea totală maximă a colectoarelor rețelei ΣLi ≤ 5 km. (5.2-0.med. de cantitatea și calitatea apelor ce se evacuează.500 –2.3 kWh/m3 apă uzată.3. Gurile de vărsare trebuie să îndeplinească următoarele condiții: − să asigure condiții hidraulice care să permită amestecul cu apele receptorului. c) Consumurile energetice specifice (kWh/m3 apă uzată) se vor limita la maxim 0. alegerea sectoarelor pentru soluția cu rețea vacuumată va fi determinată de dificultățile de execuție a unei rețele de tip gravitațional impuse de natura terenului.7 m). existența apei subterane și greutăți ulterioare de intervenție în cazul adâncimilor de pozare mari (≈ 5.4 Condiționări în alegerea soluției rețelelor de canalizare vacuumate a) Aplicarea se va realiza pentru sectoare de amplasament limitate la 1. 250 · 103 cicluri). consumurile energetice și costurile de operare toate acestea considerând ansamblul lucrărilor inclusiv transportul apelor uzate la stație de epurare.4 Timpul de funcționare zilnică al pompelor de vacuum Tp vac = Quz. R – raportul aer/apă. 42 . e) Asigurarea unui personal calificat este esențială. se vor lua în considerație costurile de investiție.

prin aceasta se realizează un amestec total și rapid al celor 2 tipuri de ape și se evită poluarea emisarului în vecinătatea malului. Radierul gurii de vărsare se va așeza la o înălțime corespunzătoare față de patul receptorului astfel încât să împiedice colmatarea canalului prin suspensiile receptorului. epurate mecanic sau biologic. Patul receptorului și taluzurile se perează pe cel puțin 10 m în amonte și 30 m în aval de punctul de descărcare. − gurile de vărsare necesare evacuării apelor uzate provenite din procedeul divizor de canalizare. Pentru emisari cu debite mari se construiesc conducte de descărcare așezate în patul emisarilor. trebuie să asigure o dispersie cât mai bună a apelor de canalizare în receptor.− să nu fie inundată la ape mari pe râu. Întreaga construcție este asigurată structural și din punct de vedere al stabilității cu sisteme de protecție pentru toate situațiile de debite și nivele întâlnite pe râu. − să nu producă degradări ale malurilor și albiei receptorului sau alte perturbări în scurgerea normală acestuia. În secțiunea unde se termină canalul se va executa un perete de beton care să consolideze legătura dintre canal și patul corespunzător râului. 43 . − se recomandă ca amplasarea gurilor de vărsare să se facă sub un unghi de 30 – 45º față de direcția de curgere a receptorului. precum și cele din procedeul unitar de canalizare. care evacuează apele cât mai aproape de talveg.

1.receptor. 5-cameră acces. Exemplu de gura de vărsare. 1-tuburi de beton. 44 .3 2 A 1 A 4 Sectiunea A-A 1 5 4 Figura 6. 4-anrocamente. 3-pereu. 2.

ha) Intensitatea ploii (mm/min.) Timpul de ploaie 45 .Anexa 1 Curbe IDF (Intensitate – Durată – Frecvență) pentru zona 8 conform STAS 9470/73 Intensitatea ploii (l/s.

0. Diagrama de calcul pentru conducte din materiale plastice dupa relatia Manning (n=0.04 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 30 90 40 50 60 7080 100 200 300 400 500 700 900 600 800 1000 2000 5000 7000 9000 3000 4000 6000 800010000 0.9 0 1 1.07 0..01 0.004 0.0007 0.03 0.005 0.007 0.0006 0. 1.. .0004 0..002 200 i 25 0 300 350 400 450 50 0 12 00 0.0003 0.004 0.04 0.005 0. 1.0003 0.002 12 5 15 0 i 0.07 0.4 900 100 0 0.01 0.05 0.02 50 mm v= 5m 4.05 0.5 3.Anexa 2 Q (dm³/s) 0.003 0.08 0.2 2.0005 0.08 0.02 0.7 0.06 0.3 0.5 /s 4.34 1.0004 80 0 14 15 00 16 00 00 0.09 0..007 0.6 2.0111.006 0.0001 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 30 40 50 60 7080 100 90 200 300 400 600 800 1000 500 700 900 2000 Q (dm³/s) Diagramă de calcul pentru conducte din materiale plastice și compozite.0009 0.06 0.5 v= 0.4 2.0 65 3.003 0.2 m 0.001 0.0002 0.0007 0.0009 0. 100.0 0.0006 0.56 1.09 0.006 0.8 0.0008 0.1 1.0008 0.001 0.008 0.008 0.01.80 2.03 0. k=1/n=100) 46 180 0 200 0 220 240 0 26 0 28 00 0 30 0 00 /s 0.2 1.6 0. k=1/n=90 .9 60 0 70 0 80 100 Dn 0. n=0.0001 3000 4000 6000 800010000 5000 7000 9000 .1 0. 2.0002 0.009 0.009 0.0005 0.7 1.01 .

beton armat sclivisit.Anexa 3 Diagramă de calcul conducte: fontă. oțel. K=83 47 .

Anexa 4 Curbe de umplere: variația = și = funcție de gradul de umplere pentru secțiuni de colector circular/ovoid 48 .

Schemele tehnologice adoptate pentru staţiile de epurare noi. unități turistice (hoteluri. Prevederile normativului sunt conforme cu reglementările privind protecţia apelor din ţările Uniunii Europene (Directiva 91/271/CEE din 21 Mai 1991) şi din ţara noastră (NTPA 011/2005 şi NTPA 001/2005). Normele se aplică atât în cazul proiectării staţiilor de epurare noi. acestea urmând să fie efectuate conform standardelor şi reglementărilor tehnice pentru fiecare specialitate. grupuri de locuinţe. Obiectul normativului Normativul cuprinde prescripţiile necesare proiectării construcţiilor şi instalaţiilor de pe linia apei și linia nămolului în care se realizează epurarea apelor uzate urbane/ rurale.PARTEA a . precum şi calculele de stabilitate şi de rezistenţă ale construcţiilor. 49 . zone în care pentru evacuarea apelor uzate epurate în receptorii naturali se impun cerinţe suplimentare faţă de cele prevăzute în NTPA 001/2005.II – a: EPURAREA APELOR UZATE 1. termice şi de ventilaţie.1 Domeniu de aplicare Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate provenite de la aglomeraţii urbane şi rurale. sate de vacanţă). NTPA 001/2005 şi prin avizele şi autorizaţiile de mediu şi de gospodărirea apelor. cabane. moteluri. 1. unităţi militare (cazărmi). instalaţiile sanitare. Normativul cuprinde elementele referitoare la tehnologia şi procesele obiectelor în care se realizează epurarea apelor uzate. extinderii sau modernizării staţiilor de epurare existente. electrice. trebuie să permită obţinerea condiţiilor de calitate stabilite pentru efluentul epurat în NTPA 011/2005. În normativ s-a ţinut seama de recomandările Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii. campinguri. de automatizare. de la agenți economici. şi schemele tehnologice de bază utilizate în prezent pe plan naţional şi mondial. precum şi îmbunătăţirile şi completările prevăzute la retehnologizarea/modernizarea staţiilor de epurare existente. şantiere care descarcă ape uzate în rețele publice de canalizare Prevederile acestui normativ se aplică și în zonele sensibile supuse eutrofizării. cât şi în cazul retehnologizării. Normativul nu cuprinde prescripţii privind instalaţiile şi echipamentele mecanice. tabere.

50 . cu modificările ulterioare. − Legea Apelor 107/1996.3 Reglementări conexe − Legea Protecţiei Mediului 137/1996.12. cu modificările ulterioare.M. − Legea privind calitatea în construcţii 10/1995. în zonele sensibile. 1146 din 10.2002. Prezentul normativ a luat în considerație tehnologiile de epurare de referinţă a apelor uzate.A. − NTPA 001/2005 – Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali (HG 188/2002). epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti (HG 188/2002). − NTPA 011/2005 – Norme tehnice privind colectarea. 1. − NTPA 002/2005– Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare (HG 188/2002). aprobat cu Ordinul ministrului M. NTPA 002/2005 şi NTPA 011/2005. efluenţii staţiilor de epurare la evacuarea acestora în receptorii naturali. − Normativ privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă. cu modificările ulterioare. Normativul are în vedere conformarea cu Directiva Consiliului Comunităţii Europene privind tratarea apelor urbane reziduale 91/271/CEE din 21 mai 1991 care a fost preluată prin Hotărârea Guvernului României 188/2002. precum şi metodologiile de dimensionare aplicate frecvent în aceste ţări.P. Elementele de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de epurare avansată cuprinse în acest normativ sunt în concordanţă cu prevederile actelor normative existente în ţara noastră şi cu normele Uniunii Europene. Această Hotărâre de Guvern cuprinde normativele/normele tehnice de protecţia apelor NTPA 001/2005. nr. utilizate în ţările Uniunii Europene.1.2 Conformarea la normele europene În prezent Directiva 91/271/CEE impune indicatorii de calitate pe care trebuie să–i îndeplinească.

detergenților. − grăsimi în stare liberă. 2. fosforului. în suspensie sau plutitoare (grătare rare și dese). fosfor. substanțe petroliere (separatoare grăsimi).1 Epurarea mecanică Asigură eliminarea din apele uzate a: − substanțelor grosiere. Epurarea terțiară se adoptă pe baza încărcărilor efluentului treptei biologice și a unor cerințe speciale pentru efluentul stației de epurare (ex: limitare încărcare bacteriologică.2. anumite metale grele și unele substanțe refractare.2 mm (deznisipatoare).4 Epurarea terțiară Asigură reținerea din apele uzate a substanțelor refractare din apele uzate (altele decât cele reținute în epurarea biologică convențională și/sau avansată). Epurarea mecanică (primară) este obligatorie în toate schemele stațiilor de epurare independent de mărimea debitului și configurația tehnologică a proceselor și treptelor de epurare considerate. germenilor și paraziților și a substanțelor ”refractare”. 2. 2. 51 .2 Epurarea biologică convențională (secundară) Asigură eliminarea din apele uzate a materiilor în suspensie. metalelor grele. − particule minerale și organice în suspensie (decantoare primare). Este puțin eficientă în eliminarea: azotului. substanțelor organice coloidale și dizolvate (biodegradabile) având ca principal constituent carbonul. Definiții. Epurarea avansată poate fi realizată prin procese încorporate în epurarea biologică destinate eliminării compușilor carbonului și/sau poate fi realizată în procese independente după treapta de epurare biologică convențională. reutilizare apă epurată). − particulelor minerale discrete: nisipuri d > 0. detergenți. Tipuri de procedee de epurare 2.3 Epurarea avansată Asigură reținerea din apele uzate a substanțelor: azot.

− prin asimilarea valorilor indicatorilor de calitate înregistraţi la alte staţii de epurare care deservesc localităţi cu sistem de canalizare. dotări edilitare. Mirosul de ouă clocite (H2S) sau alte mirosuri indică că materia organică din apa uzată a intrat în descompunere sau existenţa unor substanţe chimice din ape uzate industriale. Apele uzate care au culori diferite de cele de mai sus indică pătrunderea în reţea a unor cantităţi de ape uzate industriale. Principalii indicatori de calitate sunt clasificaţi în 4 categorii: fizice. − prin analiza bazei de date (rezultatele rapoartelor de monitorizare) pentru staţiile de epurare existente care necesită extindere sau retehnologizare. − prin calculul principalilor indicatori de calitate pe baza încărcărilor specifice de poluant (g/loc. 3. Turbiditatea nu este o analiză utilizată curent. apele uzate în care substanţele organice au intrat în fermentaţie au culoarea gri închis. Mirosul apelor uzate proaspete este un miros specific insesizabil. în funcţie de natura şi provenienţa impurificatorilor.1. Turbiditatea se exprimă în grade NTU. bacteriologice şi biologice. pentru localități unde rețeaua de canalizare se execută simultan cu stația de epurare. chimice.1 Calitatea apelor uzate influente în stația de epurare Caracteristicile calitative ale influentului (apele uzate brute care sunt admise în staţia de epurare) se stabilesc astfel: − pe baza studiilor hidrochimice efectuate înainte de proiectarea staţiilor noi. Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis. cu 2 – 3oC (corelat cu anotimpurile). care pot da culori diferite apei.zi). Temperatura este caracteristica fizică cea mai importantă care influenţează cele mai multe reacţii chimice şi biologice care se produc în apele uzate. 52 . activităţi sociale şi industriale similare şi un număr apropiat de locuitori. Turbiditatea apelor uzate indică în mod grosier conţinutul de materii în suspensie.echivalent.3. Temperatura apelor uzate este de obicei mai ridicată decât a apelor de alimentare. Studii privind calitatea apelor uzate 3. culoarea. mirosul şi temperatura.1 Caracteristici fizice Caracteristicile fizice ale apelor uzate sunt: turbiditatea.

zonă de amplasare. Carbonul organic total (COT) pune în evidenţă cantitatea de materii organice din apele uzate prin conversia lor în dioxid de carbon. dotarea cu utilaje electrocasnice. reprezintă cantitatea de oxigen. Principalele caracteristici chimice ale apelor uzate sunt : Materiile solide totale. protozoare. coloidale minerale și organice sunt eliminate în instalaţiile de epurare biologică. Consumul chimic de oxigen (CCO) sau oxidabilitatea apei. Apele uzate conţin oxigen dizolvat în cantităţi reduse. Consumul biochimic de oxigen (CBO). Absența microorganismelor din apa uzată indica prezența unor substanțe toxice. notația curentă este CBO5. obiceiuri. Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei au ca scop determinarea genului. Materiile solide dizolvate. 3.3. în mg/dm3. bacterii.1. 53 . necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice oxidabile. Stabilitatea relativă a apelor uzate se determină prin marcarea timpului (în zile) pentru ca oxigenul conținut într-o probă de apă să fie consumat la temperatura de 20 °C. Materiile solide totale cu cele două componente ale acestora: materiile solide în suspensie şi materiile solide dizolvate servesc la stabilirea eficienţei proceselor de epurare în diferite etape. În apele uzate se deosebesc următoarele categorii de bacterii: − banale – nu sunt dăunătoare organismelor vii. acestea se determină pentru fiecare locaţie prin analize de detaliu.2 Caracteristici chimice Apele uzate comunitare prezintă caracteristici diferite funcție de locație ca : număr de locuitori. Timpul standard se consideră 5 zile. pot fi separabile prin decantare (> 100 µ). Când sunt proaspete sau după epurarea biologică pot conţine 1 – 2 mg/dm3.1. Materiile solide în suspensie. numărului și condițiilor de dezvoltare a bacteriilor în influentul și efluentul stației de epurare și în emisar.3 Caracteristici biologice și bacteriologice În apele uzate se întâlnesc diferite organisme miscroscopice (virusuri. Oxigenul dizolvat. Consumul biochimic de oxigen al unei ape este cantitatea de oxigen consumată pentru descompunerea biochimică în condiţii aerobe a materiilor organice biodegradabile la temperatura şi timpul standard. viermi). ciuperci. iar temperatura standard 20oC. larve de insecte.

2 Metode de determinare Metodele de determinare a caracteristicilor biochimice ale apelor uzate sunt prezentate în tabelul 3. Determinarea conţinutului de fosfor. 54 . Determinarea conţinutului de azot Kjeldahl. Determinarea conţinutului de materii în suspensie. 1 Parametru–indicator Consum biochimic de oxigen (CBOn) Consum chimic de oxigen (CCO-Cr) Materii totale în suspensie (MTS) U.M.3 Conținutul studiilor hidrochimice Studiile hidrochimice trebuie să precizeze: − caracteristicile fizico – chimice. Nr. biologice și bacteriologice ale efluenților industriali pre – epurați descărcați în rețeaua urbană de canalizare. Ape de suprafaţă şi ape uzate. − saprofite – prezente în apele bogate în substanțe organice. − patogene – dăunătoare organismului uman (produc febra tifoidă. mg O2/l Reglementare SR EN 1899-2 /2003 Denumire Determinarea consumului biochimic de oxigen după n zile (CBOn). Calitatea apei. Ape de suprafaţă şi ape uzate. dezinterie). − schema tehnologică recomandată pentru epurarea apelor uzate și tratarea nămolurilor. − natura și biodegradabilitatea substanțelor organice conținute în apele uzate brute. Ape de suprafaţă şi ape uzate.− coliforme – în număr mare indică o contaminare cu reziduuri animale (Clostidium perfrigens). 3.1 din NTPA 001/2005.1. biologice și bacteriologice ale apelor uzate influente în stația de epurare în conformitate cu indicatorii ceruți în tabelul nr. − caracteristicile fizico – chimice. holeră. Determinarea consumului chimic de oxigen. 2 mg O2/l SR ISO 6060/1996 3 mg/l STAS 6953/1981 4 Azotul Kjeldahl (TNK) mg/l SR EN 25663 /2000 5 Fosforul total mg/l SR EN ISO 6878 /2005 3. Metoda spectrometrică cu molibdat de amoniu. a pierderii la calcinare şi a reziduului la calcinare. Partea 2: Metoda pentru probe nediluate. Tabel 3. Metode de determinare a parametrilor de calitate ai apelor uzate.1. crt. Metoda după mineralizare cu seleniu.

188-2002. N. hotărârile şi standardele naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediu natural a apelor uzate sunt prezentate în tabelul 3. Norme tehnice. 152/2005 Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate orăşeneşti.2. N și P sunt reglementaţi în ţara noastră prin normativele tehnice pentru protecţia apelor NTPA 001/2005. P) și variația acestora pe o perioadă de minim 1 an prin recoltări de probe și analize și minim 3 ani prin estimări. CBO5. La nivelul Uniunii Europene. Normele tehnice. CCO-Cr. epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti Norme privind condiţiile de descărcare în mediu acvatic a apelor uzate Hotărârea de Guvern privind modificarea şi completarea Hotărârii de Guvern nr. Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali Norme tehnice privind colectarea. Limitele maxime admisibile stabilite prin normative pentru parametrii de calitate corespund directivei 91/271/EEC elaborată de Comisia Comunităţii Europene. CCOCr. nr.G. MTS. Zonele sensibile sunt reprezentate de apele (receptorii naturali) care intră în una din următoarele categorii: 55 . cât şi pentru condiţiile de mediu speciale care sunt denumite „zonele sensibile”. cu modificările ulterioare. valorile respective sunt prezentate în Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. Valorile maxim admisibile sunt indicate atât pentru condiţiile de mediu normale („zone mai puţin sensibile”). NTPA 011/2005 şi NTPA 002/2005.4 Indicatori de calitate pentru efluentul stației de epurare Valorile maxim admisibile ale indicatorilor de calitate ale efluentului epurat pentru CBO5. NTPA 002/2005 NTPA 001/2005 NTPA 011/2005 Hotărârea Guvernului nr. hotărâri şi standarde naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediul natural a apelor uzate. aprobate prin H.188/2002 Hotărârea Guvernului nr. 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate orășenești.2. pH. Tabel 3.Se vor determina principalii parametrii de calitate pentru apa uzată (MTS.352/2005 Ordonanţa de Urgenţă nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediu acvatic a apelor uzate Ordonanţa de urgenţă privind prevenirea şi controlul integrat al poluării 3.

extinderi sau retehnologizări. Tabel 3. (25)a 70. alte ape de suprafaţă. aliniatul 2 din NTPA 011/2005).(60)d 10e. • ape de suprafaţă folosite drept sursă de apă potabilă.• lacuri. estuare.(60)d 70–80 ns ns ns 80 Indicatorul de calitate Norma sau normativul în care este indicat 1 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 Concentraţie maxim admisibilă (mg /l) 2 20. 56 .(15)f 2e.(15)f ns ns ns 1e. ape de coastă care sunt eutrofizate sau prezintă pericolul de a deveni eutrofice în viitorul apropiat. Valorile conform Directivei nr. 91/271/EEC Concentraţii (mg/l) 4 25 Procent de reducere % 5 70–90 40b 75 90c.(2)f 1e. de mai sus. art..000 L. (125)a 35c.(2)f (NH ) Azotaţi (NO ) Azotiţi (NO ) Azot amoniacal − 3 − 2 + 4 Fosfor total (PT) NOTA : a) Valorile de 20 mg CBO5/l şi 70 mg CCO/l se aplică în cazul staţiilor de epurare existente sau în curs de realizare. valorile de 25 mg CBO5/l şi 125 mg CCO/l se aplică pentru staţiile de epurare noi.(2)f Procent minim de reducere (%) 3 70–90 40b 75 90c(70)d 70–80 ns ns ns 70–80 0 Consum biochimic de oxigen (CBO5 la 200C).3.000 LE şi în condiţiile indicate la punctul b). ce ating valori ale concentraţiilor de azotați ridicate . e) Pentru localităţi – peste 100. Limitele indicatorilor de calitate pentru efluentul stațiilor de epurare. d) Pentru localităţi cu 2000 –10. se admite în regiunile muntoase. fără nitrificare Consum chimic de oxigen (CCO) determinat prin metoda CCOCr Materii totale în suspensie (MTS) Azot total NT = TKN + N-NO2 +N-NO3 125 35c.E. cu altitudinea de peste 1. dacă nu se iau măsuri preventive de protecţie. b) Procentul de reducere de 40 % faţă de încărcarea influentului.500 m deasupra nivelului mării.(60)d 10e.(37)f 1e.E. unde este dificil să se aplice o epurare biologică eficientă din cauza temperaturilor scăzute (v. c) Pentru localităţi peste 10. 7.(3)f 25e.000 L. şi în condiţiile indicate la punctul b) de mai sus.

pot fi modificate prin ordin emis de autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.f) ns = nespecificat pentru localităţi cu 10..000 –100. Cerinţele impuse de normativele şi normele tehnice NTPA 001/2005. Respectarea prevederilor normativelor și normelor tehnice indicate în tabelul 1. funcţie de condiţiile specifice zonei în care sunt evacuate apele epurate. NTPA 011/2005 şi NTPA 002/2005.1 nu exclude obligația obținerii avizelor și autorizațiilor legale din domeniul apelor și protecției mediului.000 L. 57 .E.

i – coeficient de variație a consumului zilnic de apă conform valorilor din SR 1343 – 1/2006. 58 . 10-3 – coeficient de transformare.25. ∙ . Ni . . 10-3. creșterea este dată de activitățile economice care utilizează și alte surse de apă.4) unde: Quz. Debitele și încărcările cu poluanți pentru stația de epurare 4. kzi. = ∙ ∑ ∙ ∙ 10 (m / zi) (4.i – definiți anterior .2) unde: Quz. de apă conform valorilor din = ∙ .med.qi. .1). − debitul apelor uzate orar maxim: . = .9 – 1.max. − debitul apelor uzate mediu zilnic: . qi – necesarul specific de apă potabilă (l/om.3) unde: α.4. = ∙ ∑ ∙ ∙ . − debitul apelor uzate maxim zilnic: .2). de utilizatori pe categorii de consum. . kzi. (m /zi) (4.1) unde: α – coeficient de reducere sau de creștere a debitului. .zi – definit de relația (4. . spălat. Definiții În calculele de dimensionare a construcțiilor și instalațiilor din complexul stațiilor de epurare intervin următoarele debite caracteristice. valorile curente pot fi cuprinse între 0. reducerea este dată de apele utilizate pentru stropit. ∙ 10 ∙ 24 (m /h) (4.24-1 – coeficienți de transformare. Ni – nr. .zi). − debitul apelor uzate orar minim: . ∙ . ∙ 24 (m /h) (4.i – coeficient de variație orară a consumului SR 1343 – 1/2006. kor.1 Debite de calcul. conform SR 1343–1/2006.zi – definit de (4.

servicii publice ș. Suma ∑ ∙ ∙ . din expresia (4. La calculul debitelor influente în stația de epurare se vor lua în considerație și debitele de ape parazite determinate cf.3) se referă la: − ape uzate menajere (nr.3) reprezintă o valoare de dimensionare hidraulică a rețelei de canalizare și nu va fi utilizat în calculul de bilanț de volume zilnice. Notă: În stabilirea debitelor de ape uzate influente în stația de epurare se consideră principiul: ”debitele de ape uzate sunt identice debitelor necesarului de apă” din sistemul centralizat de alimentare cu apă (cf. . lunare sau anuale de ape uzate. − ape uzate publice (școli. spitale.24-1 – coeficient de transformare. § 4. 59 . obiceiurile locuitorilor. 4. (4. din avalul zonei aerobe (de nitrificare): = ∙ . SR 1343 – 1/2006). (4. funcționari publici.6) Debitul conform (4. − clima.a). − numărul de agenți economici și capacitățile acestora în producerea apelor uzate. locuitori).1. − numărul de persoane: din sistemul public: școli.2 Debite de calcul și verificare Debitele de calcul și verificare ale obiectelor tehnologice din stația de epurare sunt prezentate în tabelul 4. pentru alimentarea zonei anoxice (de denitrificare). p – coeficient definit cf. − ape uzate de tip menajer provenite de la unități industriale. . spitale. − debitul de recirculare a nămolului activat (recirculare externă): = = ∙ . ∙ .5) − debitul de recirculare internă. amplasament geografic.4 SR 1846 – 1/2006. alte utilități.2. SR 1846 – 1/2006. Debitele de calcul se determină independent pentru fiecare amplasament pe baza: − numărului de locuitori fizici existenți și în perspectiva de 25 – 30 ani.

. filtre de nisip și iazuri (lagune) de stabilizare Deversorul din amontele treptei de epurare biologică și canalul dintre acest deversor și emisar Filtre biologice percolatoare (clasice) Filtre biologice cu discuri sau alţi contactori biologici rotativi. . – – . . . . . . . . . − . – ∙ . . crt. . . . . . . . .Tabelul 4. – – . . .1. . 11 12 + + 60 . . Biologică 10 – . . . . . . . . Mecanică ∙ . . . . . . . Debitele de calcul și de verificare ale obiectelor tehnologice din stația de epurare. . – 3 4 5 6 7 8 9 . Epurare 6 1 2 Deversorul din amontele stației de epurare Canalul de legătură dintre deversor și bazinul de retenție și de la acesta la emisar. . . . . . . . . . . . . . ∙ . . . . – . . – . − . sau dintre deversor și emisar Canalul de acces la camera grătarelor Grătare Deznisipator – separator de grăsimi Decantoare primare Bazinul de retenţie al apelor meteorice Deversor ape epurate mecanic Câmpuri de irigare și de infiltrare. ∙ . Nr. . . ∙ . . . . – – − ∙ − ∙ ∙ ∙ ∙ − . . . . 0 Obiectul sau elementul de legătură între obiecte 1 Procedeul de canalizare Separativ (divizor) Mixt (unitar) Debit de dimensionare Debit de verificare Debit de dimensionare Debit de verificare (Qc) (Qv) (Qc) (Qv) 2 3 4 5 . .

. . . . Bazine cu nămol activat Canalele (sau conductele) dintre bazinele cu nămol activat şi decantoarele secundare. Canalele (sau conductele) pentru transportul nămolului activat de recirculare spre bazinele cu nămol activat. . + + + + . . . Canalele (sau conductele) de legătură dintre decantoarele secundare şi emisar. Canalele (sau conductele) pentru transportul nămolului în exces (în schemele cu bazine cu nămol activat). . . . . + . . . . . . + . . . Canalele (sau conductele) dintre filtrele biologice şi decantoarele secundare. . . . . . . . . + . . . . . . . . . . . . . Staţia de pompare pentru nămolul în exces în schemele cu bazine cu nămol activat. . . . inclusiv camera de distribuţie a apei filtrate la decantoarele secundare. . inclusiv camera de distribuţie a apei aerate la decantoarele secundare. . . . . 61 . . . . + . . + . + + + + .13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Staţie de pompare şi conductă pentru apă epurată de recirculare din decantoarele secundare în amontele filtrelor biologice clasice. . . . + . . . . . . . . . . . . . Decantoarele secundare după filtrele biologice Decantoarele secundare după bazinele cu nămol activat. . . . . . Staţia de pompare pentru nămolul activat de recirculare.

24 Staţia de pompare şi conductele pentru nămolul biologic reţinut în decantoarele secundare. în schemele cu filtre biologice de orice tip. (m3/h).min – debitul de apă epurată pentru recirculare (se determină la dimensionarea filtrelor biologice clasice). unde: Quz. considerat de regulă n = 2.max / Qnr. (m3/zi).min. (m3/zi).max. QAR.or – debitul apelor uzate minim orar. se poate considera n = 3 . n – coeficientul de majorare a debitului orar maxim al apelor uzate necesar determinării debitului maxim admis pe timp de ploaie în staţia de epurare (conform SR 1846/2006). QT – debitul total al amestecului de ape uzate cu apele meteorice. 62 . în cazuri speciale. Quz. . (m3/h). . Quz. . (m3/zi) . . (m3/zi).max/ QAR.min – debitul de nămol recirculat.or – debitul apelor uzate maxim orar.… 4. Qnr. cu justificarea corespunzătoare din partea proiectantului.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic.max/Qnb. care intră în deversorul din amontele staţiei de epurare.min – debitul de nămol în exces. (m3/zi). Qnb. Qne/ Qne.max.min – debitul de nămol biologic. (m3/zi).

2 Stații de epurare existente retehnologizate/ extinse Determinarea încărcărilor se va efectua: • • • prin analize și determinări ”in situ” la apele uzate influente în stația de epurare.1 Stații de epurare noi Se vor adopta următoarele valori pentru încărcarea cu poluanți dată de un locuitor echivalent (L.3. măsurători privind cantitățile de ape uzate influente în stația de epurare. analiza datelor de exploatare pe minim 3 ani reprezentativi. Valorile adoptate la proiectarea tehnologică a stațiilor de epurare se vor situa în domeniile următoare: 63 .zi.4.zi – debitul mediu zilnic al apelor uzate.E. • Materii totale în suspensie (MTS): • Azot total Kjeldahl (NTK): • Fosfor total (PT): epurare: = 0. 70 g /L.zi.E. . • Consum chimic de oxigen (CCO – Cr): 120 g O2/L.zi.E.3 Încărcări cu poluanți ale apelor uzate influente în stațiile de epurare 4..E.1).7) 4. definită anterior.3. Prin analiza variației concentrațiilor de poluanți și a cantităților de ape uzate se va estima creșterea valorii încărcărilor specifice cu poluanți pentru o perioadă de 20 de ani..E.zi). definit de (4..E. 4 g / L.med.. NTPA 011/2005) se vor efectua: • analize și determinări experimentale. . • măsurători ale debitelor apelor uzate descărcate de agenții economici..365 ∙ unde: Quz.) pe zi: • Consum biochimic de oxigen (CBO5): 60 g O2/ L.E. NTPA 002/2005. (g O2/L. Cantitățile de poluanți rezultate din produsul concentrații (g/m3) și debite (m3/zi) se vor adăuga încărcărilor provenite de la populație. (m3/zi)..zi. Pentru sistemele care preiau ape uzate de la agenții economici (cu respectarea prevederilor NTPA 001/2005.zi. Pe baza acestor valori se vor determina cantitățile de poluanți influente în stația de ∙ (kg/an) (4. 11 g / L. iCBO5 – încărcarea specifică pentru CBO5.

• • Azot total Kjedahl (NTK): 10 – 15 g / L..zi.E. 70 – 90 g/ L.zi pentru sistemul unitar de canalizare..E..zi pentru sistemul unitar de canalizare.zi pentru sistemul separativ de canalizare.E.E. • • Consum chimic de oxigen (CCO – Cr): 100 – 120 g O2/ L. 50 – 80 g O2/ L. 64 ..zi.• Consum biochimic de oxigen (CBO5): 50 – 70 g O2/ L..zi. Materii totale în suspensie (MTS): 60 – 80 g / L.E...E. Fosfor total (PT): 2 – 6 g / L.zi pentru sistemul separativ de canalizare.E.

U. Calculul gradului de epurare se va efectua și pentru situațiile: − încărcări maxime cu poluanți ale apelor uzate influente în stația de epurare.1) 65 .5. Ki se stabilește pe baza volumului mediu anual de ape uzate (m3/an) și concentrația medie a unui anumit poluant (g/m3) stabilită pe baza studiilor hidrochimice și conform § 4. Acestea sunt prezentate în tabelul 5. oxigen dizolvat.1 Gradul de epurare necesar Gradul de epurare necesar reprezintă eficiența. gradul de epurare necesar se determină pentru indicatorii: MTS. Eficiențele (gradele de epurare) vor trebui să se încadreze în normele impuse de legislația în vigoare privind protecția mediului în toate situațiile de debite și încărcări maxime.1. Se calculează: = unde: Ki – cantitatea de substanță poluantă influentă în SE. Cunoscându-se concentrațiile substanțelor poluante la intrarea și la ieșirea din stația de epurare. − debite de ape uzate maxime: Qu. N.U. gradul de epurare necesar se determină cu relația (5. (kg S.4.1).max. Pentru epurarea apelor uzate urbane. ce trebuie realizată obligatoriu de către stația de epurare pentru reținerea unui anumit poluant. CBO5./an).zi. (kg S. P. Gradul de epurare care trebuie realizat de orice stație de epurare va lua în considerație valorile maxime ale concentrațiilor în poluanți (CMA) conform NTPA 002/2005 și valorile impuse efluentului conform NTPA 001/ 2005.max. Proiectantul va adopta soluțiile pentru procesele din ansamblul stației de epurare pentru respectarea gradului de epurare în toate situațiile de debite și încărcări maxime. E. − ∙ 100 (%) (5.or. substanțe toxice./an). Quz. Ke – cantitatea de substanță poluantă efluentă din SE. În funcție de valorile gradului de epurare necesar calculat pentru parametrii menționați se aleg procesele din schema tehnologică de epurare. Alegerea schemei stației de epurare 5.

1 Treapta de epurare mecanică Se adoptă în toate situațiile și trebuie să realizeze eficiențele următoare: • • • • • • E = 40 . de epurare necesar pentru unul sau mai mulți (5..2) Pentru valori mai mari ale gradului poluanți față de valorile din relațiile (5. Nr. 5. 10 % – pentru PT.1.. E = 5 . E = 30% – pentru PT și NT.. 15 % – pentru NT.3) Valorile de mai sus sunt considerate limite maxime.. E = 20 .Tabel 5.1.. E = 90 % – pentru bacteriile coliforme totale.M. 66 . E = 20 . 60 % – pentru MTS.2 Epurarea mecano – biologică Gradul de epurare impus se stabilește în funcție de calitatea apelor uzate influente în stația de epurare și calitatea impusă pentru efluentul SE: • • • • • E = 91 – 93 % – pentru CBO5 .. E = 20% – fosforul și azotul organic. E = 75 – 86 % – pentru CCO.1..2) se impune completarea schemei de epurare cu treapta biologică cu /fără eliminarea pe cale biologică și/ sau chimică a poluanților.. crt.. E = 25 . E = 10 .. (5. Grade de epurare conform valorilor CMA impuse prin NTPA. mg/l mg O2/l mg O2/l mg/l mg/l Valori CMA conform NTPA 002/ 2005 350 300 500 30 5 Valori CMA conform NTPA 001/ 2005 60 35 20 25 125 70 2 3 1 2 Grad de epurare (%) 82 90 93 91 75 86 93 90 80 60 5.. 1 2 3 4 6 Indicator – parametru MTS CBO5 CCO – Cr N – NH4 PT U. 40 % – pentru CBO5.. 75 % – pentru bacterii coliforme totale. 40% – pentru CCO.

Legii Protecției Mediului 137/1995. E = 75 – 86 % – pentru CCO. NTPA 001/2002 completat și 67 . Depășirea valorilor maxime pentru unul sau mai mulți poluanți va conduce la valori ale gradului de epurare mai mari decât cele date anterior în relația (5. Modificările vor fi cerute de proiectant și aprobate prin avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor. La determinarea gradului de epurare necesar pentru indicatorii de mai sus se va ține seama de capacitatea de autoepurare a emisarilor. Aceste valori pot fi modificate în condițiile: − efectuării calculelor de bilanț de masă pentru emisar.3 § 3. − necesarul obiectiv de calitate al apei pentru folosințele din aval.2).5. se vor stabili gradele de epurare necesare adoptării schemei tehnologice pentru epurarea terțiară.1.1. 1 – NTPA 001/2005). E = 90 % – pentru bacteriile coliforme totale. de prevederile Legii Apelor 107/1996. Valorile maxime impuse efluenților epurați conform NTPA 001/2005 (tab.4). de bilanțul de poluanți evacuați în aceeași resursă și cerințele utilizatorilor de apă din aval pentru substanțele refractare sau poluanți speciali. Se va respecta cu prioritate valorile concentrațiile maxim admsibile la descărcarea în emisari (tab. 5.4 Epurarea terțiară Pe baza avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor. 5. − capacitate de autoepurare a sectorului de râu considerat.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare • • • • • Valorile maxime pentru poluanți prevăzute în NTPA 002/2005. în funcție de caracteristicile resursei de apă. E = 90 – 93 % – pentru azotul amoniacal (N – NH4 ) funcție de valorile admisibile din NTPA 001 și NTPA 002.3 Epurarea mecano – biologică avansată Gradele de epurare impuse: • • • • • E = 91 – 93 % – pentru CBO5.1. de capacitatea de autoepurare.3. E = 60 – 80 % – pentru PT funcție de valorile admisibile din NTPA 001 și NTPA 002.

1146/ 10. aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr. 1146 din 10 decembrie 2002 – Normativ privind obiectivele de referință pentru clasificarea apelor de suprafață: • • • • • ONmin = 7 mg O2/l – emisari de categoria I. 68 . ONmin = 5 mg O2/l – emisari de categoria III. Aceste valori pot fi modificate prin avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor de către emitentul acestora pe baza încărcării cu poluanți existentă în resursa de apă în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate și ținându-se seama de utilizatorii de apă din aval și de capacitatea de autoepurare a resursei de apă.1 se prezintă schema pentru determinarea concentrației ORmin (mg O2/l). ONmin = 4 mg O2/l – emisari de categoria IV. ONmin = 6 mg O2/l – emisari de categoria II. În figura 5.12. funcție de categoria de calitate a acestora. Se impune calculul valorii concentrației de oxigen dizolvat din apa râului într-o secțiune situată aval de punctul de evacuare al apelor uzate în emisar (ORmin).modificat în 2005. adică: > (5. 5. de Normativul privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață. aceasta trebuie să fie mai mare sau egală cu concentrația minimă de oxigen dizolvat normată pentru categoria de calitate a emisarului respectiv (ONmin).2002 și de prevederile avizului ori autorizației de gospodărire a apelor emise de unitățile abilitate.4) Concentrația minimă de oxigen dizolvat admisă în apa emisarului. ONmin < 4 mg O2/l – emisari de categoria V.2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat Autoepurarea cursurilor de apă se bazează în principal pe fenomene biologice și elementul esențial îl reprezintă bilanțul conținutului de oxigen. conform Ordinului Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr. NTPA 011/2002 completat și modificat în 2005.

X5r . Or – concentrația oxigenului dizolvat în apa râului (mg O2/l). Cadmuz (mg/l) – concentrația MTS efluent.95%. imediat aval de secțiunea de evacuare A. − deficitul inițial de oxigen din apa râului. x5. Calculul se efectuează în etape. Qr (l/s) – debit mediu lunar asig. – distanțe măsurate pe talveg. amonte de secțiunea de evacuare. imediat aval de secțiunea de evacuare A. Cuz (mg/l) – concentrația MTS influent. − CBO20 al amestecului de apă uzată epurată cu apa emisarului. A. aval de Os– concentrația oxigenului dizolvat de saturație ale cărei valori pentru temperaturi de la 0°C la 30°C și la presiunea atmosferică de 760 mmHg. cu formula: = 1. = ∙ .q. Schemă pentru determinarea ORmin (mg O2/l). + + ∙ ( ⁄) (5. determinându-se următorii parametrii: − CBO5 al amestecului de apă uzată epurată cu apa emisarului.6) xam – concentrația CBO20 a amestecului apă râu – apă epurată. L0 (km) Figura 5. 69 . sunt indicate în tabelul 5. Xadm5uz (mg/l)– concentrația CBO5 efluent. X Cuz 5u a z dm Emisar ad m Folosinta B' Qr . X5r (mg/l)) – concentrația CBO5 – râu amonte secțiunea A. O r B 1km A L=L 0-1km L0 q (l/s) – debit influent/ efluent SE.5) unde: q – debitul efluent. cu formula: = unde: − (mg O /l) (5.am – concentrația CBO5 a amestecului apă râu – apă epurată. (mg CBO /l) (5.45 ∙ unde: secțiunea A.1. L.uz (mg/l) – concentrația CBO5 influent. X5.7) .2. X Cuz 5u z SE q. cu formula: . Da.

35 9.3).4. Nr.21 0. crt. cu formule empirice sau orientativ.42 0.07 7.15 0.33 Ɵ (°C) 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Os (mg/l) 11.17 8.1 0.64 14.25 0.83 8. Valori k 1 .15 9.37 10.08 10.38 – – 0. 1 2 3 4 Caracteristicile emisarului Emisari cu viteză foarte mică de curgere sau aproape staționari Emisari cu viteză mică de curgere Emisari cu viteză mare de curgere Emisari cu viteză foarte mare de curgere Valoarea k2 (zile-1) funcție de temperatura apei 5°C 10°C 15°C 20°C 25°C – 0. Valori ale oxigenului dizolvat de saturație în funcție de temperatura apei.74 0.38 8. k2 – constanta de reaerare a apelor râului (determinată experimental.2.87 11.95 9.59 11.77 7. Ɵ (°C) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Os (mg/l) 14.60 10.80 12. [45] Nr.92 7.68 8.86 30°C – 0.50 0.23 13.20 0. amonte de secțiunea de evacuare (tab. crt.92 kr1 (zile-1) 0.3.4). Valorile constantei de reaerare k2.53 8.46 0.54 9. se determină cu relația: = ∙ 1− ∙( − ∙ − ( ) (5.17 11.83 10.63 – – – – − timpul critic.68 0.5.74 9.48 13.58 0.13 12.16 0.2 – 0. admițând valorile din tabelul 5.84 13.8) unde: kr1– constanta vitezei de consum a oxigenului pentru apele emisarului. 1 2 3 4 5 Tipul emisarului Emisari cu debite și adâncimi mari Emisari cu debite mari și cu impurificare puternică Emisari cu debite medii Emisari cu debite mici Emisari cu debite mici și viteze mari Tabel 5.11 0. r Tabel 5.3 0.48 12.80 – 0.99 Ɵ (°C) 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Os (mg/l) 8.6 − deficitul critic (maxim) de oxigen: 70 .22 8.54 0. la care se realizează deficitul maxim de oxigen în apa emisarului.24 0.15 0.17 0.Tabel 5.18 0.

Lungimea critică va fi stabilită pe baza vitezei medii de curgere a apei râului. Pentru receptorii (emisarii) cu debite nepermanente (debitul cu asigurare 95% – nul) se vor adopta măsuri pentru dezinfecția apelor uzate epurate astfel încât acestea să se încadreze în categoria corespunzătoare NTPA 013/ 2002 .uz) până când se va respecta condiția (5.2. se recalculează gradul de epurare necesar privind CBO5. 71 .= ∙ ∙ 10 ∙ − 10 = − ∙ + ∙ 10 (mg O /l) (5.3) Dacă relația (5.5.10) − se verifică dacă este îndeplinită condiția (5.2): (mg O /l) (5.A (cf.1) ORmin t (zile) tcr Dcr Figura 5. Variația oxigenului dizolvat în apa râului Or(t) aval de secțiunea de evacuare a apelor epurate.9) − oxigenul dizolvat minim din apa râului (fig. O2 (mg/l) Da Os Or 0 Sect. atunci concentrația materiei organice biodegradabile exprimată în CBO5 a efluentului epurat (xadm5. în caz contrar.3) este îndeplinită.3). reducându-se valoarea (xadm5. la debitul cu asigurare 95% și a valorii tcr.fig.5.uz) se consideră corect adoptată.

avantajoase din punct de vedere al investiției și cheltuielilor de exploatare. treapta de epurare biologică sau de epurare biologică avansată.1 Alegerea schemei stației de epurare Schema tehnologică generală a unei stații de epurare reprezintă ansamblul obiectelor tehnologice prevăzute pentru îndepărtarea substanțelor poluante din apele uzate – prin procese fizice. − utilajele și echipamentele aferente obiectelor tehnologice vor trebui să fie performante tehnic și energetic. de execuție.6. treapta de epurare terțiară. și se compune din: − linia (fluxul) apei care poate cuprinde: • • • treapta de epurare mecanică. Scheme tehnologice pentru stații de epurare 6.E. fiabile. pentru SE care deservesc localități cu N ≥ 10. Ori de câte ori este posibil amplasarea obiectelor în profilul tehnologic al stației de epurare trebuie să asigure curgerea gravitațională. Schema tehnologică a stației de epurare se întocmește având în vedere următoarele: − prevederea pe linia apei a unor obiecte tehnologice care să asigure realizarea unor grade de epurare necesare cel puțin egale cu valorile impuse. 72 . − pentru un anumit obiect tehnologic se va propune tehnologia cea mai performantă tehnic și economic care se poate adapta cel mai ușor condițiilor locale de spațiu. biologice. chimice. relief. se vor analiza tehnic și economic minim 2 opțiuni pentru fiecare proces. − linia (fluxul) de prelucrare a nămolului.000 L. − asigurarea posibilităților de extindere a stației de epurare atât pe linia apei cât și pe linia nămolului. Configurația schemei tehnologice a stației de epurare se stabilește pe baza valorilor gradelor de epurare necesare calculate pentru tipurile de poluanți care se găsesc în apele uzate influente. cu pierderi de sarcină reduse și la volume construite reduse și terasamente minime. posibilități de fundare. biochimice și microbiologice în vederea realizării gradului de epurare necesar.

gră 3. ușor Schema SE va asigura în operare efecte minime asupra mediului înconjur înconjurător referitor la emisii de gaze. se aplică în condiții favorabile de terenuri permeabile ii și ape uzate care nu conțin compuși refractari. Epurarea biologică cu procedee extensive se aplică: ă aplic 73 .1. valorificabile și ușor de integrat în mediul natural. igienice. zgomot. extensiv 7. Amplasamentul SE va avea zonă de protecție sanitară.influent.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive Schema generală se prezintă în figura 6. valorificabil și u de integrat în mediul natural. la un flux tehnologic optim pe linia apei și a nămolului pentru ție.1) poate cuprinde: ă – câmpuri de irigare – infiltrare. zon 6. ș execuție și exploatare.2 Tipuri de scheme de epurare 6. incinte excavate umplute cu nisip și/sau pietriș. 5. separatoare de grăsimi. sunt prevăzute cu i/sau pietri sisteme de distribu și drenuri de colectare. gr deznisipatoare. n Figura 6. ie. Treapta inerea or de prelucrare a nămolurilor va asigura prelucrarea nămolurilor primare și biologice. sistem de alimentare.1. Schema de epurare mecano – biologică cu procedee extensive. 4. luat Pentru substanțele reținute. până la un molurilor n pân produs igienic.Dispoziția în plan a stației de epurare trebuie să conducă la un grad de utilizare maxim a ia staț terenului avut la dispoziție. pulberi. distribuție – iazuri (lagune) de stabilizare. prezint 1.evacuare nămol primar. infiltrare. 2. instalațiile de epurare mecano – biologic trebuie să asigure ele instal biologică obținerea de produse finite. SP ap uzată epurată apă mecanic. 6. un bazin de acumulare ape uzate i con i epurate mecanic va fi adoptat în func ie de programul de utilizare al sistemului de funcție irigare. poluare sol și subsol. Va fi luată în considerare posibilitatea extinderii viitoare.degrosisare: grătare.decantor primar.sistem epurare biologică biologic extensivă. două sau mai multe iazuri legate în serie în care se dou realizează fenomenul natural de autoepurare. – filtre de nisip.6. Epurarea biologică (poz. 6 în schema din fig.2.

000 L. 2 – Degrosisare (grătare. − recircularea apelor epurate (după DS) în amonte de filtru. deznisipatoare – separatoare de grăsimi).1 Schema generală 1 – Quz – influent. NR – nămol de recirculare. Nex – nămol în exces. 6. − nu se realizează recircularea nămolului biologic.2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială 1. 3 – Decantor primar. Schema generală de epurare artificială.2.2. Elemente caracteristice: − nu se recirculă nămolul biologic sau apa epurată. 9 – Prelucrarea nămolului. FB cu discuri sau alți contactori biologici Schemă caracteristică debitelor mici și foarte mici. 8 – Bazin amestec nămol. 2.− debite reduse (N < 5. E – emisar. 5 – Decantor secundar.2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă) 6. Filtre biologice FB Aceste tipuri de instalații realizează epurarea biologică a apelor uzate pe principiul peliculei de biomasă fixată: − impun o SP pentru pomparea apei uzate epurate mecanic. 4 – Proces biologic artificial.E).2. 6.2. 6 – Nămol primar. − condiții de amplasament favorabile în apropierea comunităților rurale. − prin soluții adecvate SP apă epurată mecanic poate fi eliminată. 74 . 7 – SP nămol. 1 E 2 3 6 8 9 4 NR Nex 5 7 SP Figura 6. BNA – bazine cu nămol activat (schemă convențională) În BNA au loc procese biochimice de eliminare a materiilor organice pe bază de carbon la eficiențe ECBO5 > 90%. Elemente caracteristice: − recircularea nămolului activ reținut în decantoarele secundare.2.2.

2. − detergenți. − recircularea amestecului aerat cu un conținut mare de azotați în amonte de bazinul de denitrificare ( recirculare internă). lipsa particulelor discrete și MTS redus în influent. BNA cu nitrificare / denitrificare (epurare avansată) Realizează în treapta biologică: eliminarea substanțelor organice pe bază de carbon. − materii organice refractare: − materii totale dizolvate. chiar dacă este 75 .2. − realizarea de zone aerobe (intens aerate) în bazinele de nitrificare. azot și fosfor prin creearea condițiilor de nitrificare/ denitrificare și eliminare biologică a fosforului. Termenul „poluant special” este utilizat pentru acele clase de poluanți care sunt măsurați în micro – sau nanograme/ litru. − pentru debite reduse se poate realiza în BNA procedeul de aerare prelungită pentru stabilizarea aerobă a nămolului. 3. se poate realiza în același bazin stabilizarea aerobă a nămolului. − BNA poate realiza și aerare prelungită (extinsă ca durată și aprovizionare cu oxigen) de 12 – 24 h. − trimiterea nămolului în exces în amestec cu nămolul primar la treapta de prelucrare a nămolurilor din stația de epurare. Acești poluanți nu pot fi reduși în mod eficient. 6.− prin calcul tehnico – economic se poate admite soluția eliminării decantoarelor primare: încărcarea în materii organice (CBO5 < 150 mg O2/l). − recircularea nămolului activat reținut în decantoarele secundare în amonte de bazinele de nitrificare – denitrificare (recirculare externă).3 Treapta de epurare terțiară Treapta de epurare terțiară se va prevedea când se cere eliminarea din apele uzate a poluanților neconvenționali și speciali. Schema se caracterizează prin: − realizarea de zone anoxice în bazinele de nitrificare. În categoria poluanților neconvenționali se găsesc: − compuși organici volatili. Termenul ”neconvențional” se aplică tuturor constituenților ce pot fi înlăturați sau reduși folosind procesele de epurare avansată înainte ca apa epurată să fie reutilizată.

3. 76 . Decantor secundar AEM Influent zona anaeroba zona oxica (aeroba) Efluent Nãmol activat de recirculare Namol in exces Figura 6.4. − alte substanțe.utilizat un proces de epurare avansată. − detergenți speciali. combină zone succesive anaerobe – aerobe.2.2.2. − produse industriale.2. compuși biologici și bacteriologici.3.1 Eliminarea fosforului pe cale biologică Schema SE cuprinde reactoare biologice (de tip epurare avansată) unde se poate realiza conceptul îndepărtării biologice a fosforului prin expunerea microorganismelor la condiții alternativ anaerob – aerobe. Îndepărtarea acestora se realizează atât în procesul convențional de epurare cât și în cel avansat. În categoria poluanților speciali se numără: − medicamente sau compușii acestora. Schemă tehnologică de reținere pe cale biologică a fosforului. însă nivelul de reducere al fiecărui constituent nu este suficient. O schemă tehnologică adecvată se prezintă în figura 6.4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului 6. Caracteristicile tehnologiei sunt: • • • • sistemul asigură îndepărtarea fosforului concomitent cu oxidarea substanțelor organice pe bază de carbon. 6. AEM – apă epurată mecanic. nămolul activat se recirculă în zona amonte a bioreactorului. tehnologia poate funcționa optim la valori ale raportului CBO5/P > 10 pentru influentul treptei biologice. − antibiotice veterinare și umane. Aceasta se poate realiza pe linia apei sau a nămolului.

decantor secundar și gradul de recirculare. Alegerea uneia din metode depinde de: − concentrația de fosfor din influentul stației de epurare. − pH-ul la care se desfășoară reacțiile chimice (pH > 7).2. − în mai multe secțiuni ale procesului (dozare multipunctuală).2. 77 .6. − tipul de tehnologie adoptat referitor la concentrația nămolului în bioreactor.4. NTK. − în amonte și/sau după bioreactor (co– precipitare). CCO–Cr. CBO5. Injecția soluției de reactiv de precipitare a fosforului se poate face: − în amonte de decantorul primar (pre– precipitare).2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică Se utilizează: sulfat de aluminiu sau clorură ferică. − variația momentană a parametrilor de calitate apă uzată: MTS.

Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică 7.2).max.1) (l/s) (7. QSE – este calculat cu relația (7. Quz. + (l/s) (7.1 Debitul de calcul al deversorului Debitul la care se dimensionează deversorul este dat de relația: = unde: QT – este calculat cu relația (7. . ∙ .1. (l/s) . la deversor). aferent ultimului tronson al colectorului principal (de la ieşirea din localitate. (l/s). Debitul maxim de apă care ajunge pe timp de ploaie de la reţeaua de canalizare a localităţii la deversor este: = unde: QT – debitul total pe timp de ploaie al apelor de canalizare care intră în camera deversorului (efluentul localităţii).1 Deversorul amonte de stația de epurare Deversorul situat în amonte de stația de epurare este o construcţie care se prevede în cazul localităţilor canalizate în procedeele unitar şi mixt și are rolul de a limita debitul de apă uzată admis în stația de epurare pe timp de ploaie.2) 7.1). pe timp uscat. maxim orar. Qm – debitul de ape meteorice . .1) și conform prevederilor SR 1846–2/2006.2).7.or – debitul apelor uzate. 2 § 2.2. . conform SR 1846 – 1/ 2006. Debitul maxim de ape uzate admis în staţia de epurare pe timp de ploaie este: = unde: n = 2 este coeficientul de majorare a debitului admis în staţia de epurare pe timp de ploaie. (m3/h). acest coeficient poate lua valori mai mari (n = 3…4). (l/s). calculat conform Normativului pentru proiectarea rețelelor de canalizare (cap. − (l/s) (7. în cazuri justificate tehnico-economic pe baza efectelor apelor meteorice asupra emisarului și folosințelor de apa din aval (§ 5.3) 78 .

pentru a ține seama de asimetriile și distorsiunile care apar la deversoarele laterale.4) În situaţii justificate. se determină din relaţia: / = unde: ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 2 ∙ ℎ (m /s) (7. În acest scop.70. în ipoteza unei lame deversante triunghiulare pe lungimea deversorului. . considerat ca deversor lateral cu perete subţire. determinată pentru debitul QSE = 2 ⋅ Q u or max şi pentru un grad de umplere a = H2 de maximum 0.3).5) Înălţimea pragului deversor p se consideră egală cu adâncimea apei în canalul de legătură dintre deversor şi camera grătarelor (H2). în care H c2 reprezintă înălţimea totală a H c2 canalului dintre deversor şi camera grătarelor. în scopul ocolirii staţiei de epurare. k – coeficient de majorare a lungimii deversorului. . (l/s). g –acceleraţia gravitaţională . m=0.42.10.Pentru situaţiile curente. g =9. neînecat. încât 79 .00 deoarece deversorul trebuie să funcţioneze neînecat. (m). σn – coeficientul de înecare se consideră σ n = 1. (l/s) (7.05 … 1. Lungimea pragului deversor. ε – coeficient de contracţie laterală. (l/s) (7. Ld – lungimea pragului deversor asimilat ca deversor lateral. când n = 2. m – coeficient de debit. devierea integrală a debitului Q T spre un bazin de retenţie sau spre emisar (cu respectarea prevederilor NTPA 001/2002 modificat și completat în 2005).81m/s2. σn – coeficient de înecare. deversorul va trebui să permită prin manevra corespunzătoare a unor stavile. relaţia (20) devine: = − 2 ∙ .6) Qd – debitul deversat este calculat cu relaţia (7. în această situaţie debitul de verificare al deversorului şi al canalului de ocolire este: = = + . k = 1. camera şi colectorul de evacuare a debitului deversat Q d spre bazinul de retenţie sau spre emisar se vor dimensiona astfel.

Orientativ. Coeficientul de contracţie laterală ε are expresia: ɛ = 1 − 0.7) hm – înălţimea medie a lamei deversante (considerată cu variație triunghiulară pe lungimea Ld ) se determină cu relaţia: ℎ = unde: H1 – înălţimea apei în canalul din amontele deversorului. se prevede deversor cu două lame deversante (deversare pe două laturi). astfel încât lungimea camerei deversoare va fi: 80 − 2 ( ) (7. la dimensionarea deversorului se va urmări ca debitul specific deversat să se încadreze în domeniul: = unde: Qd – debitul deversat determinat cu relaţia (7.1 ∙ unde: n ξ – numărul de contracţii laterale ale lamei în dreptul pilelor şi culeilor.8) = 0. în relaţia gradului de umplere.7…1.10) .0. având expresia: = unde: Ld și k sunt definiți mai sus. ) (7. considerat în mod acoperitor 0.9) ( ) (7.1).80 ( ⁄ .20 … 0. dimensionat “la plin” (gradul de umplere a =H1/Hc1≈ 1. Hc1 reprezintă înălţimea totală a canalului amonte. • Dacă L d > 10 m .0) pentru debitul QT dat de relaţia (7.4).nivelul maxim al apei aval de pragul deversor să fie situat la minim 15…20 cm sub cota crestei deversante. – coeficient de formă al pilei sau culeii. • Dacă lungimea deversorului lateral Ld ≤ 10 m se va prevedea prag deversor cu o singură lamă deversantă (deversare pe o singură parte). ∙ ∙ ℎ (7. iar L'd este lungimea deversorului frontal.

. în scopul reducerii cheltuielilor de investiţie şi exploatare a staţiei de pompare. Bazinele de retenție pot fi prevăzute pentru: a) înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe o anumită perioadă de timp. c) înmagazinarea pe timp de ploaie a amestecului dintre apa uzată şi apa de ploaie materializat prin debitul deversat Qd .12) . în vederea epurării ulterioare a cantităţii de apă ce reprezintă diferenţa dintre debitele de ape uzate sosite în staţie (Quz) şi capacitatea maximă de epurare a acesteia pe timp de ploaie (QSE = 2Quz. d) înmagazinarea cantităţilor de ape uzate a căror evacuare în emisar nu se poate face decât prin pompare. cazurile cele mai frecvent întâlnite. când nu este posibilă descărcarea gravitaţională a acestora în emisar. de regulă. 81 − (m /s) (7.Rolul bazinelor de retenţie este diferit.= 2 ( ) (7. e) înmagazinarea cantităților de apă poluate accidental care nu sunt admise în SE.4) şi debitul amestecului admis a se descărca în emisar fără epurare (Qdr).or). este dat de relaţia: = unde: Qb – debitul de calcul al bazinului de retenţie. şi c.2 Bazinul de retenție Bazinul de retenţie se amplasează. după deversorul din amonte de staţia de epurare pe/sau adiacent canalului care evacuează apele deversate spre emisar.max. ( m3 / s ) . Pentru staţiile de epurare aferente localităţilor mici. b) înmagazinarea pe timp de ploaie a cantităţii de apă de canalizare (amestec între apa uzată şi apa de ploaie) ce reprezintă diferenţa dintre debitul deversat Qd definit de relația (7. canalizate. în procedeul separativ. în funcţie de scopul pentru care sunt utilizate.11) 7. Bazinele de retenţie de tipul a) şi d) se prevăd în cazul localităţilor canalizate în procedeul divizor. este recomandabilă prevederea unui bazin de uniformizare şi omogenizare a cantităţii şi calităţii apei uzate ce se va trata în treapta biologică. datorită nivelelor ridicate ale apei emisarului. Bazinele de retenţie de tipul b) şi c) se prevăd în cazul localităţilor canalizate în procedeele unitar sau mixt. Debitul de calcul al bazinelor de retenţie de tipul b.

soluţia cu bazin de retenţie se va studia comparativ. uzual 2 … 3 mm) având curăţare mecanică şi automatizată. 7. − pentru adâncimi mari ale colectorului influent (> 4 m) grătarele se vor amplasa în aval de stația de pompare și adoptând măsuri pentru reținerea suspensiilor grosiere în chesonul stației de pompare. 82 . în acest caz.0 m. În funcție de cota colectorului pentru apele uzate influente în SE: − grătarele se vor amplasa în amonte de stația de pompare în situațiile când cota radier colector influent nu depășește 3. Se impune și analiza descărcării bazinului de retenție la debite și nivele mari pe emisar. b = 30 … 40 mm – de evitat. fără personal de deservire.5 … 6 mm.000 locuitori se prevăd de regulă grătare fine (b = 0. În cadrul proiectului aferent bazinelor de retenţie se va preciza modul de curăţire. tehnic şi economic. grătarele se pot amplasa în aval de acestea. În scopul evitării acumulării sedimentelor pe radierul bazinelor de retenţie se va propune o formă geometrică adecvată şi echiparea cu mixere.000 locuitori.Qd – debitul amestecului de ape uzate cu ape de ploaie. grătarele rare (b = 50 … 100 mm) fiind amplasate în amontele grătarelor dese (curățate manual. La staţiile de epurare aferente localităţilor sub 5. se prevăd ambele tipuri de grătare. Qdr – debitul amestecului de ape uzate cu ape de ploaie ce poate fi evacuat în emisar fără epurare. Pentru localităţi cu mai mult de 5. − pentru stații de pompare cu transportoare hidraulice.3 Grătare rare și dese Grătarele sunt obiecte tehnologice care au rolul de a reţine din apele de canalizare suspensiile şi corpurile mari. cu soluţia mixtă ”bazin de retenţie – staţie de pompare” pentru introducerea apelor reținute în bazinul de retenție în fluxul tehnologic al stației de epurare. spălare şi evacuare a sedimentelor reţinute în aceste bazine în funcţie de tipul adoptat. curățate mecanic. grosiere.4). definit de relația (7. Regimul hidraulic al emisarului şi categoria de calitate a acestuia pot impune capacităţi mari pentru înmagazinarea apelor de canalizare care nu pot fi evacuate (în anumite perioade) neepurate şi gravitaţional în emisar. b = 10 … 20 mm).

2 Aspecte privind proiectarea grătarelor Dimensionarea grătarelor se conduce astfel încât.max. − Qv = Quz. 7.4 m/s în scopul evitării depunerilor.2: • în procedeul de canalizare separativ: − Qc = Quz.75 – 0.9 m/s în canalul din amontele grătarului. În acest sens. se poate prevedea numai grătar fin curăţat mecanic.80%.max.1 § 4. Automatizarea poate fi realizată şi prin relee de timp.7 – 0.0 – 1. • în procedeul de canalizare unitar și mixt: − Qc = nQuz.95 tf/m3. Acest lucru se realizează de regulă prin intermediul unor senzori de nivel. în medie.min.or.or. viteza medie a apei să fie: − 0. pentru localități sub 10.1 şi de faptul că aceste cantităţi sunt variabile. Pentru debitul de verificare (Quz. viteza medie a apei în canalul din amontele grătarului trebuie să fie de minim 0. Secţiunea transversală a canalului pe care este amplasat grătarul va avea formă dreptunghiulară.or.3. Dispozitivele de curăţare mecanică a reţinerilor de pe grătare vor fi automatizate în funcţie de pierderea de sarcină admisă la trecerea apei printre barele grătarului (7 – 25 cm).3.Pentru stațiile de epurare medii și mari grătarele dese se prevăd numai cu curățare mecanică.000 locuitori. complet automatizate. La staţiile mici de epurare. pentru debitul de calcul al apelor uzate. 83 .1 Debite de dimensionare și verificare ale grătarelor Debitele de calcul și de verificare ale grătarelor corespund celor din tabelul 4. se va considera un coeficient de variaţie zilnică K = 2 … 5. În calculul cantităţilor de reţineri pe grătare se va ţine seama de valorile medii specifice indicate în tabelul 7.4 m/s în spațiul dintre barele grătarului.min. − 1. de 70 . − Qv = Quz. 7.min.or.or). iar greutatea specifică de 0. Umiditatea reţinerilor după presare se consideră.

an). kg f / m 3 – greutatea umiditatea Volumul zilnic de substanţă uscată (umiditate w′ = 0) din reţineri este: = unde: w = 80% – este umiditatea reţinerilor.5 2 3 6 10 16 20 25 30 40 50 Cantitatea de reţineri specifică “a” (l/om.0 – 18.13) Nr.5 – ∙ ∙ ( 1000 ∙ 365 ⁄ ) (7.14) γ r = 750K 950 w = 70 – 80%.0 – 20. an) La curăţare La curăţare manuală mecanică – 25. Distanţa (interspaţiul) dintre barele grătarului (mm) 0. Cantități specifice de substanțe reținute pe grătare.1.0 – 8. Cantitatea zilnică de substanţă uscată din reţineri rezultă: = unde: 84 ∙ 100 − 100 ( ⁄ ) (7.0 – – 2.0 – 5. K – 2 … 5 coeficient de variaţie zilnică.16) . NL– numărul de locuitori.0 – 15.1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Cantitatea zilnică de reţineri pe grătare se calculează cu formula: = unde: ∙ (kgf/zi) specifică a reţinerilor cu (7.5 – 2. Tabel 7.Relaţia de calcul a volumului zilnic de substanţe reţinute pe grătare cu umiditate w = 80% este: = unde: a – este cantitatea de reţineri specifică.0 – 1.15) ∙ (kgf/zi) (7.0 – 12. crt. indicată în tabelul 7. ( l/om.

în stare uscată. m/s.15) poate fi aplicată numai dacă este îndeplinită condiţia: 85 ⁄ ∙ 2 ( ) (7. La staţiile de epurare mici. fără grătare de rezervă. Pierderea de sarcină prin grătar se determină cu relaţia: ℎ = unde: – este coeficientul de rezistenţă locală al grătarului. canalele pe care sunt amplasate grătarele (de obicei de secţiune transversală dreptunghiulară) vor fi construite cu o pantă de minim 1ä.42 pentru bare cu secţiunea transversală dreptunghiulară. revizii. mm. prevăzându-se însă canal de ocolire. s – grosimea barei. Pentru curăţarea grătarelor şi manevrarea stăvilarelor şi batardourilor.unghiul de înclinare al grătarului faţă de orizontală. etc. b – distanţa (interspaţiul) dintre barele grătarului. α= 60° … 70° . g – acceleraţia gravitaţională. Kirschmer [46]: = unde: v – viteza medie pe secţiune în canalul din amontele grătarului. cu valoarea 2. m/s2 . calculat cu formula lui O.18) . se poate proiecta un singur grătar.γ ru = 1600K 2000 kg f / m 3 – greutatea specifică a substanţelor reţinute. Pentru prevenirea depunerilor. Camerele grătarelor se vor prevedea cu stăvilare şi batardouri amonte şi aval.17) ∙ ∙ (7. în scopul izolării fiecărui grătar în parte în caz de reparaţii. mm. a căror lăţime variază între 80 … 150 cm. de formă divergentă. Formula (7. În porţiunea amonte a camerei grătarelor . se va realiza o pantă a radierului de minim 1% în scopul evitării depunerilor. iar radierul se va construi din beton rezistent la uzură. Cota radierului canalului în aval de grătar se recomandă a fi sub cota radierului amonte cu 10 …15 cm. Numărul minim de grătare active va fi n = 2. β – coeficient de formă al barei. sunt necesare pasarele.

dar minimum 10 cm. Figura 7. 86 . 7. (fig. – coeficientul cinematic de vâscozitate la temperatura medie anuală a apelor uzate.19) Re – este numărul Reynolds la mişcarea apei printre barele grătarului.1). la grătarele cilindrice fine. Variația coeficientului cinematic ( ) și a coeficientului dinamic de vâscozitate (η) în funcție de temperatură (Ɵ °C). se majorează de trei ori pierderea de sarcină teoretică determinată cu relaţia (7.= unde: ∙ > 10 (7.17). pierderea de sarcină minimă poate fi considerată hr = 7 cm. Pentru a se ţine seama de înfundarea parţială a grătarului. vg – viteza medie a apei printre barele grătarului la debitul de calcul. astfel încât în practică se consideră pierderea de sarcină conform relației (7.20).(cm2/s). (cm/s).1.

20) sunt evacuate spre a fi depozitate.5m distanţă între ei. fermentate. dezintegratoare) şi reintroduse în apă în aval sau în amonte de grătar. Pentru stațiile de epurare izolate amplasate la ≥ 1 km de zone de locuit se pot amplasa în construcții deschise. incinerate sau. compostate. sunt tocate ori fărâmiţate cu ajutorul unor dispozitive speciale în curent (griductoare. 87 . Se va lăsa un spaţiu de minim 70 cm pentru circulaţie în jurul dispozitivelor de curăţare şi tocare. reţinerile să fie presate în instalaţii speciale (făcând parte din grătarul propriu-zis sau fiind independente de grătar) sau presate şi spălate. • pentru micşorarea volumului de reţineri la grătare. 50 cm deasupra nivelului maxim al apelor din canalul grătarelor. • pentru evitarea accidentelor în toate locurile unde există pericol de cădere se vor prevedea parapete de minimum 80 cm înălţime. transport şi depozitare a reţinerilor de pe grătare vor fi mult diminuate. • pasarelele de acces la dispozitivele de tocare a reţinerilor sau la batardouri şi stăvilare vor fi amplasate cu min. precum şi pentru construcţiile de prelucrare a nămolurilor. realizate din ţevi metalice (orizontale) cu diametrul φ = 20…25 mm. în containere.umiditatea reţinerilor presate scade până la 55 – 60%. aşezate la 40 cm distanţă pe verticală şi din stâlpi amplasaţi la max.În acest scop sunt de preferat grătarele sau sitele fixe sau mobile. în acest fel cheltuielile de manipulare. − extrag din apă reţinerile de pe grătar şi le spală de substanţele fine de natură organică. se recomandă ca o dată scoase din apă. 1. prevăzute cu şnec înclinat cu funcţionare continuă şi automatizată care efectuează practic patru operaţiuni importante: − reţin corpurile grosiere. comminutoare. Grătarele se amplasează în construcții închise. − presează reţinerile micşorându-le volumul şi umiditatea. − le transportă la suprafaţă.ℎ = 3 ∙ ℎ Substanțele reţinute pe grătare : • (m) (7. Realizarea unei eficienţe ridicate în reţinerea materiilor în suspensie şi materiilor grosiere conduce la randamente sporite pentru construcţiile şi instalaţiile de epurare a apei din aval de grătare. dilaceratoare) sau în afara curentului (tocătoare.

obturări. La amplasarea și montarea debitmetrului se va ține seama de recomandările furnizorului de echipament (aliniamente obligatorii amonte și aval. pentru întreaga staţie . din cauza conţinutului mare de impurităţi. cât şi parţial.max.max. impune utilizarea numai acelor tipuri de debitmetre care nu au de suferit de pe urma depunerilor în secţiunea de măsurare.7. precum şi pentru a conduce corespunzător procesele tehnologice. Dispozitivele de măsurare se recomandă a fi amplasate pe canale deschise în care curgerea are loc cu nivel liber. Calitatea apei al cărui debit urmează a fi măsurat. sau cu ultrasunete.or. etc. pe anumite linii tehnologice sau pentru anumite obiecte tehnologice. − debitmetre electromagnetice. în scopul accesului uşor pentru degajare în zonele de posibile împotmoliri. respectiv Qmin.4.4 Măsurarea debitelor de apă uzată în stația de epurare Măsurarea debitelor în staţiile de epurare este necesară pentru evidenţa cantităţilor de apă ce se tratează la un moment dat sau într-un anumit interval de timp.or. Dimensionarea canalelor pe care se amplasează debitmetrele trebuie făcută în strânsă legătură cu aparatele auxiliare de măsurare a nivelului amonte de care se dispune. 7. Limitele extreme de indicare a nivelului trebuie să ofere o scală de măsurare care să cuprindă toată gama adâncimilor hm ce se pot realiza în canalul respectiv pentru Qmax.1 Debite de dimensionare Dimensionarea canalelor de măsurare se face la debitul maxim ce trebuie măsurat: • • în procedeul de canalizare separativ: Qc = Quz. − deversoare proporţionale sau cu caracteristică liniară. 88 . Dispozitivele de măsurare alese trebuie să conducă la pierderi de sarcină reduse şi să nu permită erori mai mari de 2 – 3% în indicarea debitelor. amplasate numai pe conducte care funcţionează sub presiune. în procedeul de canalizare unitar și mixt: Qc = 2Quz. Măsurarea debitului se poate efectua atât global. depuneri. funcționare înecată la debitmetre electromagnetice și neînecată la cele Khafagi – Venturi). Aceste tipuri de debitmetre sunt: − canale de măsură cu îngustarea secţiunii de curgere de tip Venturi.

natura terenului de fundare și spațiul disponibil.20 … 0. luând în considerație mărimea debitului.25 mm. − deznisipatoare cu insuflare de aer. se va adopta soluția având tehnologice cerute. procedeul de canalizare. În schema stațiilor de epurare funcție de mărimea și importanța acestora.1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de dimensionare și de verificare ale deznisipatoarelor: − în procedeul de canalizare separativ: − Qc = Quz. − Qv = Quz.5 Deznisipatoare Deznisipatoarele sunt construcţii descoperite care reţin particulele grosiere din apele uzate. a nămolului sau biogazului unde tehnologia de epurare impune cunoașterea permanentă a debitelor respective. este o chestiune strâns legată de o exploatare corectă și modernă a stației de epurare. 89 .min.or. costuri reduse și care asigură și performanțele 7.max. Deznisipatoarele se clasifică în: − deznisipatoare orizontale longitudinale. 7. pe canalul (conducta) de evacuare a apelor epurate. Alegerea tipului de deznisipator se face printr-un calcul tehnico – economic. în alte secțiuni de pe linia apei.5. a înregistrării. transmiterii la distanță și eventual a contorizării lui.Necesitatea măsurării continue a debitului. − deznisipatoare tangențiale. Amplasarea deznisipatoarelor se face în mod curent după grătare şi înaintea separatoarelor de grăsimi. deznisipatoarele pot fi amplasate şi în avalul acesteia. amplasarea debitmetrelor se poate face: • • • în aval de deznispatoare. În cazul existenței unei staţii de pompare echipată cu transportoare hidraulice. în special nisipul. − deznisipatoare – separatoare de grăsimi cu insuflare de aer. cu diametrul granulelor mai mare decât 0.or.

2) Mărimea hidraulică (u0) a particulelor de nisip şi viteza de sedimentare în curent (u).65 tf / m 3 .max.− în procedeul de canalizare unitar și mixt: − Qc = 2Quz.65 tf/m3 d (mm) 0.or. va trebui să respecte condiția: = unde: Ao – suprafața orizontală a oglinzii apei la debitul de calcul.or.1 … 0.80 … 1.2. 4) Încărcarea superficială.30 0.2 Parametrii de dimensionare 1) Numărul minim de compartimente este n = 2. Valori ale mărimii hidraulice și ale vitezei de sedimentare în curent pentru particule de nisip cu γ = 2.40 u o (mm/s) u (mm/s) 23 16 32 23 40 30 56 45 3) Viteza orizontală medie a apei în deznisipator trebuie să se situeze în domeniul: v0 = 0.min. la stațiile de epurare de capacitate redusă (Quz. 7.5. ≤ ( ⁄ ) (7. prevăzute cu balustrade. 7.max. pentru manevrarea acestora se vor realiza pasarele de acces cu lăţimea de 0. Tabel 7.20 m.25 0.2. la intrarea şi ieşirea din compartimentele deznisipatoarelor se vor prevedea stavile de închidere în scopul izolării fiecărui compartiment în caz de revizii.20 0. se poate adopta un singur compartiment. u0 . viteza orizontală v o = 0.21) 90 .30 m/s.zi < 50l/s) completat cu un canal de ocolire.valoarea vitezei la care particula de nisip sedimentează (chiar în condițiile unui regim de curgere turbulent).3 m / s şi diverse diametre ale granulelor (d) se consideră ca în tab. us. − Qv = Quz. (m2).viteza de sedimentare a unei particule solide într-un fluid aflat în repaos sau în regim de curgere laminar. pentru particule de nisip cu γ = 2. u . avarii sau reparaţii.

91 . zi.zi.5 m.max. − Cantitatea specifică de nisip ce trebuie evacuată se va considera: − în procedeu separativ: C = 4 …6 m3 nisip/ 100. Debitul la care se raportează cantitățile specifice de nisip este Qu. aceasta fiind controlată prin accelerarea sau încetinirea rotaţiei paletelor. 7. − Adâncimea apei în deznisipator se recomandă: H = 0.40 m lățime și 0.4 Deznisipator orizontal tangențial Este alcătuit dintr-o cuvă circulară în care accesul apei se face tangenţial printr-o fereastră laterală prevăzută în perete. − Lățimea compartimentelor va respecta dimensiunile recomandate pentru utilajul de evacuare a nisipului (podul curățitor). sau din module de câte două cuve cuplate şi amplasate simetric.000 m3 apă uzată. Mişcarea circulară imprimată apei admisă tangenţial.25 m adâncime.5.4 … 1.7. Prin interiorul tubului mobil trece conducta air-liftului care evacuează nisipul pe o platformă de drenaj amplasată adiacent bazinului.2 este prezentată schița unui deznisipator orizontal – tangențial.30 m/s.000 m3 apă uzată.zi. Deznisipatorul poate fi alcătuit dintr-o singură cuvă. Mişcarea circulară care se realizează este menţinută şi la debite mici cu ajutorul unor palete fixate rigid de un tub mobil care este acţionat într-o mişcare de rotaţie de un grup electromotor – reductor de turaţie . este menţinută la o viteză periferică de 0.5. • Rigola longitudinală de colectare a nisipului va avea o secțiune transversală cu dimensiuni de minim 0.3 Deznisipator orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică Parametrii de proiectare pentru deznisipatorul orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică sunt: − Timpul mediu de trecere a apei prin bazin: t = 30 …65 s. În figura 7. deoarece prin jocul unor stăvilare se poate realiza ocolirea bazinului. − în procedeu unitar și mixt: C = 8 … 12 m3 nisip/ 100.

air – lift.2. 13-spațiu pentru colectarea nisipului.55 M D` 8 10 9 NAc 6 NAv hmin F 11 Aer Apa 12 G M 13 H1 4 1 H2 3 Aer a Ap hu B C D 7 E Camin de vizitare H k1 P k d0 D0 k1 P Deschidere de evacuare a apei deznisipate Spre debitmetru Canal de evacuare a apei deznisipate De la gratare Canal de acces F Camin de vizitare 4 Aer Apa 2 Platforma pentru drenarea nisipului 3 d0 D0 Figura 7. Deznisipator orizontal tangențial. 6-tub mobil. 12-vană. 3-conductă de apă. 5-platformă pentru drenarea nisipului. 10-deschidere de evacuare a apei deznisipate. 1. 2-conductă de evacuare nisip. 7-palete. 9-deschidere de acces a apei în deznisipator. 4-conductă de aer comprimat. 11-clapet de reținere. 8-electromotor.2 5 L < 0. 92 .Secțiune transversală și plan.

a unei particule de diametru d care sedimentează chiar în condițiile turbulenței existente în bazin. B1 – lățimea unui compartiment. acesta cade de-a lungul acestui perete spre partea inferioară a bazinului unde este reţinut într-o rigolă longitudinală al cărui ax este amplasat la 1/3 din lăţimea compartimentului (măsurată de la peretele lângă care se insuflă aerul). nisipul conţinut în apa uzată fiind proiectat pe peretele opus zonei de insuflare a aerului. în apropierea unuia dintre pereţii bazinului. dispozitivul de insuflare este amplasat asimetric în secţiunea transversală. insuflarea aerului se face pe toată lungimea bazinului.26) (7.25 mm la o eficienţă de peste 85% se va considera : − pentru debitul de calcul: − pentru debitul zilnic maxim: = ′= ≤ 19 … 20 (mm/s) . (7.Mişcarea apei în bazin este de tip elicoidal.2 (m/s) ∙ ∙ (7.5 (mm/s) În cazul deznisipatoarelor aerate.24) n – numărul de compartimente.25) = = = 10 … 15 ∙ < 15 (m ) (7.23) ≤ 9 … 9. pentru separarea nisipului cu d ≥ 0.27) Se recomandă ca suprafața secțiunii transversale: Raportul dintre lungimea și lățimea deznisipatorului: 93 . .7. H – adâncimea utilă. • Viteza medie orizontală: unde: = ≤ 0.22) (7. măsurată între nivelul apei și cota superioară a dispozitivului de insuflare a aerului. us ≤ u.5. discuri sau plăci cu membrană elastică perforată.5 Deznisipator cu insuflare de aer Denumit și deznisipator aerat. Parametrii de proiectare recomandați pentru acest tip de deznisipator sunt: • Încărcarea superficială.2 (7. acest obiect tehnologic constă dintr-un canal longitudinal în care se insuflă aer comprimat sub formă de bule fine prin intermediul conductelor perforate. • • • Raportul dintre lățime și adâncime: = 1.1 … 0.

va fi menținută prin reglarea debitului de aer insuflat funcție de debitul de apă vehiculat prin bazin. la care ecranul longitudinal este prevăzut la partea inferioară cu un grătar din bare verticale pentru disiparea energiei curentului transversal de apă.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer Aceasta construcție reunește 2 obiecte tehnologice distincte: deznisipatorul și separatorul de grăsimi. − în procedeul de canalizare unitar și mixt: Qc = 2Quz.or: t = 1 … 3 min. Qv = Quz.1 (7. Viteza periferică ”de rulare” a apei.5 m3 aer/h.5. 20 m/s.025 … 0.min.3 m/s.min.28) • • Lățimea unui compartiment se alege funcție de deschiderea podului curățitor. Timpul mediu de staționare a apei în bazin: − pentru Qc = 2Quz. necesară antrenării nisipului depus spre canalul de colectare. Deznisipatorul aerat este identic cu cel descris în § 7.max.5. − reducerea volumelor de lucrări de construcții..or. 7.max. − pentru Qc = Quz.max. Qv = Quz. Parametrii de proiectare pentru acest obiect sunt: • Debitele de calcul și de verificare: − în procedeul de canalizare separativ: Qc = Quz.5 … 1. Avantajele rezultate: − economie de investiție și de spațiu ocupat. 94 . − reducerea cheltuielilor de exploatare.or. Aerul necesar se va asigura de la o stație de suflante.5.• • Viteza de curgere a aerului prin conductele sistemului de aerare se va considera 15 .max.or: t = 5 … 10 min.or. • • Debitul specific de aer: qaer = 0.or. respectându-se relația: = 0. de 0..m3 volum util.

1 … 0. m3 volum util.3. • • Debitul specific de aer: qaer = 0.22 = 0. dacă sunt biodegradabile. 95 .2 … 0.5 m3 aer/h. − us ≤ 6 … 7 mm/s. pentru Qv.5 (7.29) (7. Raportul debitelor de aer și de apă: = 0.• Încărcarea superficială recomandată: − u ≤ 6 … 7 mm/s.30) Grăsimile separate din apă se colectează într –un compartiment situat în zona aval de unde sunt evacuate gravitațional sau prin pompare într-un cămin de colectare a grăsimilor. în bazinul de aspirație al stației de pompare a nămolului sau direct la fermentare. − pentru Qv: t = 10 … 15 min. • Timpul mediu de staționare în bazin: − pentru Qc: t = 2 …5 min. pentru Qc. O schemă a deznisipatorului – separator de grăsimi cu insuflare de aer este dată în figura 7.5 … 1.

3.Secțiune transversală Pod curatitor B1 40 15 40 45 15 55 Ecran longitudinal 60 Sistem aerare 20 Hapa 45° Zona de separare a grasimilor Rigola pentru nisip Ecran longitudinal 60 4. 96 . Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer.10 Lama pentru grasimi Gratar pentru disiparea energiei Zona de desnisipare Lopata 45° 5 30 5 40 Secțiune longitudinală Spre instalatia de spalare a nisipului Gratar (pieptene) pentru disiparea energiei 40 200 40 200 40 505050 Base pentru nisip L Figura 7.50 5.

6. În schema tehnologică a staţiei de epurare.max. Prevederea separatoarelor de grăsimi în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti este obligatorie în următoarele cazuri: − când concentraţia grăsimilor din apa uzată exprimată prin substanţele extractibile în eter de petrol. uleiurilor. deznisiparea apelor uzate în amonte de separatoarele de grăsimi este obligatorie.or. În staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti se utilizează frecvent următoarele tipuri de separatoare de grăsimi: − deznisipatoare-separatoare de grăsimi cu insuflare de aer (§ 7.6).7 at.7. La staţiile de epurare medii (Quz. separatorul de grăsimi se amplasează între deznisipatoare şi decantoarele primare. − separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0. 7.5 ÷ 0.1 Debite de dimensionare și verificare • • Debitul de calcul al separatoarelor de grăsimi este pentru toate procedeele de canalizare: Qc = Quz.max. este ≥ 20 mg / dm3 ( se vor avea în vedere şocurile de încărcare cu grăsimi. Aceste tipuri de separatoare reţin grăsimile aflate în apă sub formă liberă (peliculă sau film) ori sub formă de particule independente formând cu apa emulsii mecanice de tip mediu sau grosier (diametrul particulelor de grăsime d p > 50 µm ).max.or.5. produselor petroliere şi a altor substanţe nemiscibile şi mai uşoare decât apa.zi= 50 … 250 l/s) şi mari (Quz. în procedeu unitar și mixt: Qv = 2Quz.). − când schema tehnologică a staţiei de epurare cuprinde treaptă biologică artificială sau naturală. previzibile sau accidentale ale influentului staţiei de epurare). Debitul de verificare: în procedeu separativ: Qv = Quz. 97 .zi > 250 l/s) se recomandă utilizarea deznisipatorului – separator de grăsimi cu insuflare de aer.max.6 Separatoare de grăsimi Separatoarele de grăsimi sunt construcţii descoperite care utilizează principiul fizic al flotaţiei naturale şi artificiale pentru separarea din apă a grăsimilor. − separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau cu tuburi înclinate.max.zi.

n – numărul de compartimente în funcțiune. (m3).0 … 4.6.32) = ∙ ∙ ≤ v (mm⁄s) (7.7.33) H – adâncimea apei în separator.5 m. cu obligativitatea prevederii unui canal de ocolire. (m). se poate admite un singur compartiment. La proiectarea separatoarelor de grăsimi se va ține seama de prevederile STAS 12264/1991.31) Timpul mediu de trecere al apei prin separator: = unde: V – volumul util al separatorului de grăsimi.5. L – lungimea utilă. În cazul unor debite de apă uzată sub 50 l/s.2 … 3.0 m. = ∙ ∙ = ≥ 5 … 12 min (7. S1 – aria secțiunii transversale a unui compartiment : = ∙ (m ) (7. L – lungimea utilă. Ao – aria suprafeței orizontale. vL – viteza longitudinală de curgere a apei prin separator (valoarea medie pe secțiune) se calculează cu relația: = ∙ = 98 (cm/s) (7. (m).34) . B1 – lățimea unui compartiment. Parametrii de proiectare recomandați pentru separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer de joasă presiune sunt: • • Viteza de ridicare a particulelor de grăsime vr = 8 … 15 m/h. (m2). • • Se recomandă raportul ≥ 2.2 Parametrii de proiectare Separatoarele de grăsimi trebuie prevăzute cu minimum două compartimente în funcţiune. H = 1. Încărcarea superficială: = unde: n – numărul de compartimente în funcțiune. B1 = 2.

zi): − qaer = 0.6 m3 /h aer/(m3/h) apă uzată în cazul insuflării aerului prin conducte perforate.7 at. Alegerea utilajului de producere a aerului comprimat (suflante) se va face pentru o presiune relativă de 0. astfel încât pentru obţinerea unei eficienţe ridicate şi constante.max.3 m3 /h aer/(m3/h) apă uzată în cazul insuflării aerului sub formă de bule fine şi medii prin materiale poroase sau prin dispozitive cu membrană elastică perforată. se determină din condiţia ca la debitul de verificare. apa să nu depăşească creasta acestor pereţi deversori iar timpul mediu de trecere a apei prin separator să respecte condiţia: = = ∙ ∙ ∙ ≥ 4 … 5 min (7. şi pentru un debit de aer: = ∙ (m /h) (7. în cazul staţiilor de epurare ce deservesc o canalizare în procedeu unitar sau mixt decantoarele vor fi precedate obligatoriu de 99 .5 – 0.37) 7.Viteza longitudinală de curgere trebuie să îndeplinească condiția: ≤ 15 ∙ • (7. substanţele în suspensie sedimentabile gravimetric care au trecut de deznisipatoare şi separatoare de grăsimi. este necesară reglarea debitului de aer insuflat funcţie de mărimea debitului de apă tratat.36) • Cantitatea de aer insuflat este funcţie de debitul de apă care se epurează la un moment dat. − qaer = 0. se vor prevedea în acest sens dispozitive de reglare automată.7 Decantorul primar Decantoarele primare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine din apele uzate orăşeneşti sau industriale cu caracteristici similare. Decantoarele primare sunt amplasate în aval de separatoarele de grăsimi sau de treapta de degrosisare atunci când separatoarele lipsesc din schema de epurare.35) Supraînălţarea hv a pereţilor deversori ai jghiaburilor de colectare a grăsimilor peste nivelul apei aferent debitului de calcul. • Debitul specific de aer ce trebuie insuflat se va considera (raportarea se face la Quz.

Eficienţele reţinerii prin decantare primară a substanţelor în suspensie (MTS) şi a substanţelor organice exprimate prin consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) sunt prezentate în § 5.or. În cazuri justificate tehnic şi economic.min. − Pentru procedeu unitar și mixt: Qc =2Quz.zi până la 200 l/s.or. 100 . a cantităţii şi calităţii apei brute şi a parametrilor de proiectare recomandaţi pentru fiecare caz în parte.min. a numărului de compartimente şi a dimensiunilor acestora se face pe baza calculului tehnico-economic comparativ. în aceste nămoluri sunt conţinute şi o parte din substanţele organice din apele uzate. astfel încât decantoarele primare reţin odată cu materiile în suspensie şi substanţe organice. umiditatea acestor nămoluri este w P = 95 … 96%. pe baza încărcării organice a apelor uzate și tehnologia adoptată pentru treapta de epurare biologică.max. 7. Substanţele reţinute poartă denumirea de nămoluri primare.or. • Debitul de verificare: − Pentru procedeu separativ: Qv = Quz.7.1.max.1. − când eficienţa decantării primare în reținerea MTS prin sedimentare gravimetrică este sub 40%.deznisipatoare. Alegerea tipului de decantor.1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de calcul și verificare ale decantoarelor primare sunt: • Debitul de calcul: − Pentru procedeu separativ: Qc = Quz. − când apele uzate ce urmează a fi epurate au provenienţă exclusiv menajeră şi debite Quz. decantoarele primare pot lipsi din schema tehnologică a staţiei de epurare şi anume: − când epurarea se realizează în instalaţii biologice compacte de capacitate mică (soluţie cu bazine de aerare).or.max.000 m3/zi . iar epurarea biologică se realizează în soluţia cu bazine de aerare. lucru ce se impune şi în procedeul separativ pentru debite ce depăşesc debite de 3. − Pentru procedeu unitar sau mixt: Qv = Quz.

5 1.8 1. Eficienţa reţinerii suspensiilor în decantor es (%) 40 … 45 46 … 50 51 … 55 56 … 60 Concentraţia iniţială a suspensiilor ( cuz ) cuz < 200 mg/l 200 mg/l ≤ cuz < 300 mg/l cuz ≥ 300 mg/l 3.3. u. parametrii de dimensionare se vor stabili pe bază de studii ”in situ”. Principalii parametri de dimensionare ai decantoarelor primare sunt: • • Debitul apelor uzate (§ 7.6 1.1).5 1 2 3 4 2. a fiecărei unităţi de decantare și să asigure preaplinul de siguranță.0 2.7. în lipsa unor date experimentale. aceasta se realizează prin prevederea în amonte de decantoare a unei camere de distribuţie a debitelor (distribuitor).38) .7.7 Viteza de sedimentare (u) (m/h) 2. ambele utile. în caz de necesitate. conform tabelului 7. Valori ale vitezei de sedimentare.9 1.7 2.7.3. pentru apele uzate industriale cu caracteristici diferite de cele urbane. crt.3 1. Nr.2 0. se va stabili în funcție de eficiența impusă în reținerea suspensiilor (es) și de concentrația inițială în suspensii a apelor uzate (cuz).3.1 • Încărcarea superficială (us) trebuie să respecte condiția: = unde: Ao – suprafața orizontală a luciului de apă din decantor. ansamblul instalaţiei de decantare va fi prevăzut cu un canal de ocolire care să asigure scoaterea din funcţiune.3 1. fiecare putând funcționa independent.2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare Numărul de decantoare va fi de minim 2 unități. Tabel 7. Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor între unităţile respective. (m2). camera de distribuţie trebuie să asigure echirepartiţia debitelor prin realizarea unei deversări neînecate şi a unei alcătuiri constructive care să conducă la evitarea depunerilor în compartimentele camerei respective. 101 ≤ (7. u – viteza de sedimentare stabilită conform tab. Viteza de sedimentare a particulelor (u).7.

20 m deasupra nivelului maxim al apei. Curgerea în conductă trebuie să fie cu nivel liber. • Timpul de decantare de calcul ( tC ) şi de verificare (tV). Pentru realizarea unei colectări uniforme pe toată lungimea de deversare. Lungimea deversoarelor trebuie să fie stabilită astfel încât debitul specific de apă pentru 1 m lungime de deversor să nu depăşească valorile următoare: a 102 .00 m.5 h. Evacuarea apei se face de obicei prin deversare peste unul sau ambii pereţi ai rigolelor de colectare a apei decantate. deflector şi a distanţei dintre ele = 0. În amonte de peretele deversor al rigolei de colectare a apei limpezite. − La debitul de verificare: dacă stația de epurare are numai treaptă de epurare mecanică sau dacă decantoarele primare sunt urmate de bazine cu nămol activat iar procedeul de canalizare este unitar sau mixt: tv = 0. determinarea numărului de deflectoare se face pe baza debitului aferent unui deflector qd = 4 … 7 l/s. dacă decantoarele primare sunt urmate de filtre biologice: tv = 1h. atât pe verticală cât şi pe orizontală.30…0. − pentru decantoarele verticale: vmax = 0. la 0. Evacuarea apei decantate se poate realiza şi printr-un colector alcătuit din conductă submersată.40 m se prevede un ecran semi-scufundat cu muchia inferioară la 0. − La debitul de calcul: tc = 1. se prevăd deversoare metalice triunghiulare amovibile pe verticală. care să asigure înălțimea egală a lamei de apă.5 h.25 m sub nivelul minim al apei şi muchia superioară la cel puţin 0. Pentru acces se recomandă prevederea de deflectoare sau ecrane semi-scufundate ori realizarea unor orificii în peretele frontal amonte care să permită repartiţia uniformă a firelor de curent pe întreaga secţiune transversală de curgere. cu fante (orificii).75 … 1. care are avantajul de a elimina influenţa vântului şi peretele (ecranul) semi-scufundat şi de a reduce substanţial abaterile de la orizontalitate a sistemului de colectare. daca procedeul de canalizare este separativ: tv = 1h. Accesul şi evacuarea apei din decantor sunt definitorii pentru eficienţa procesului de sedimentare.7 mm/s.• Viteza maximă de curgere a apei prin decantor: − pentru decantoarele orizontale: vmax = 10 mm/s.

iar viteza de mişcare a lanţului este de 1. în avalul decantoarelor se prevăd pereţi semi103 .3 Decantoare orizontale longitudinale Sunt bazine din beton armat. lamele racloare sunt aşezate la distanţa de 2.) odată cu apa decantată. la Qv. Când valorile de mai sus sunt depăşite. continuu sau intermitent. sau prin deversare uniformă pe toată lăţimea decantorului peste peretele rigolei de aducţiune a apei. la decantoarele radiale şi verticale. prin intermediul unui pod cu lamă racloare a cărui viteză de deplasare se va adopta 2 … 5 cm/s. spre construcţiile de prelucrare a nămolului. la Qc. prin prevederea de rigole radiale suplimentare. nămolul depus pe radierul bazinului este dirijat către pâlnia de nămol din amonte. Admisia apei în decantor se face prin deflectoare sau orificii practicate în peretele despărţitor dintre camera de intrare şi compartimentul decantor.m. de regulă descoperite. Curăţarea nămolului de pe radier şi transportul acestuia spre pâlnia colectoare amonte poate fi realizată şi de racloare submersate de tip lanţ fără sfârşit (lanţ cu racleţi). astfel încât ciclul tur – retur să nu depăşească 45 minute şi deplasarea podului raclor să nu repună în stare de suspensie nămolul depus pe radier. Pentru lăţimi ale compartimentelor de decantare b1 > 6 m se vor realiza două pâlnii de colectare a nămolului. prin sifonare sau pompare. viteza minimă admiţându-se de 0. având lăţimea unui compartiment b1. intervalul de timp dintre două evacuări se stabileşte funcţie de tehnologia de epurare adoptată și de caracteristicile nămolului.4).70 m/s. Înălțimea de siguranță (garda hidraulică) a pereților decantorului deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0.7. 7. Pentru evitarea antrenării spumei şi uneori a grăsimilor și plutitorilor colectați de pe suprafața apei (frunze etc. v q d ≤ 180 m3/h. În partea amonte a bazinului este prevăzută o pâlnie (başă) pentru colectarea nămolului din care acesta este evacuat hidraulic. 7. cu secţiune transversală dreptunghiulară.0 cm/s.3m. lăţimea unui compartiment nu va depăşi 9 m.− − qc ≤ d 60 m3/h. în scopul evitării intrării în fermentare a nămolului.5 … 4.0 m. Pot fi adoptate și alte tipuri de racloare. Îndepărtarea nămolului din pâlnie se face prin conducte cu diametrul de minim 200 mm.m. adâncimea utilă hu şi lungimea L (fig. se recomandă creșterea lungimii de deversare prin realizarea de rigole paralele sau. recomandându-se să nu se depăşească 4 ÷ 6 ore.

42) = unde: ∙ (m ) us – definită în paragraful anterior (tab.4. grăsimile ajung într-un cămin (rezervor) pentru grăsimi amplasat în vecinătatea decantorului. tv sunt definiți în paragrafele anterioare.scufundaţi amplasaţi la 0. n – numărul de compartimente de decantare.7.3).7.20 m deasupra nivelului maxim al apei din decantor. • Secțiunea orizontală a decantorului: = (m ) ∙ (7.4. tc.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale se face utilizându-se următoarele relaţii de calcul: • Volumul decantorului: − dimensionare: − verificare: = = ∙ ∙ (m ) (m ) (7. b1 – conform fig. hu – conform fig. muchia superioară a acestor pereţi se plasează cu minim 0. • Lungimea decantorului: 104 (m ) ∙ ∙ℎ (m ) (m ) (7. 7.39) (7. Qv. b1.45) = . 7.30 ÷ 0. Grăsimile şi alte materii plutitoare sunt împinse de lame de suprafaţă prinse de podul raclor sau de lanţul fără sfârşit şi colectate într-un jgheab pentru grăsimi.50 m în faţa deversoarelor şi la 0.44) (7. 7.3. L. printr-o conductă.25 ÷ 0.40) unde: Qc. L. fiind apoi evacuate prin vidanjare sau pompare.30 m sub nivelul minim al apei.41) (7. • Secțiunea transversală a decantorului: = = unde: vo – viteza orizontală a apei definită în paragraful anterior. aşezat în partea aval a decantorului.43) (7.

0. m) (7. evacuarea 105 ∙ ∙ (kg/zi) (7. se vor prevedea lungimi de deversare suplimentare. exprimată în substanță uscată. 9.53) unde: es.0.3.0m): ∙ (7.0. 8. din nămolul primar este: = • Volumul de nămol primar: = unde: = 1008 … 1200 (kgf/m ) . m) ≤ 180 (m /h.0.47) (7.54) .1.greutatea specifică a nămolului.49) (7. Volumul pâlniilor de nămol se stabilește astfel încât volumul geometric care se realizează ( Vpg ) să fie mai mare sau cel puţin egal cu volumul de nămol dintre două evacuări.51) (7. 5. în greutate.52) Dacă aceste condiții nu sunt respectate.48) Adâncimea utilă a spațiului de decantare: ≤ ℎ ≤ (m) (7.7.0. wp = 95 … 96 %. ∙ (m / zi) (7.50) Debitul specific al deversorului (evacuare apă decantată): = = ∙ ∙ ≤ 60 (m /h. Qc – debitul de calcul definit în § 7. 6.7. Volumele de nămol reținute în decantorul primar trebuie mărite în schemele de epurare în care se folosește coagulant sau când se trimite în decantor nămol biologic din decantoarele secundare.= • = • Raportul : 4 ≤ • ℎ = • ∙ (m) ≤ 10 ∙ (m) (7.0. cuz – definite în tab. • Cantitatea zilnică de materii solide. 7.46) Lățimea decantorului (valori recomandate: 3. 4.

care desparte spaţiul de sedimentare de cel de depunere a nămolului şi care se ia de obicei de 0.7 m/s.57) Dacă în decantorul primar se trimite nămol în exces din decantoarele secundare (în schemele cu bazine cu nămol activat) sau nămol biologic (în schemele cu filtre biologice). măsurată în secţiunea mijlocie (la distanţa L/2 de intrarea apei în decantor) este: H = hs + h u + h n + h d unde: hs – este înălţimea zonei de siguranţă care se adoptă (m) (7. Rigolele de colectare a apei limpezite se vor dimensiona la debitul de verificare Q v astfel încât în secţiunea cea mai solicitată viteza să fie de minimum 0. În tabelul 7.49). hd – înălţimea stratului de depunere. 106 . Adâncimea totală a decantorului.56) unde: Vnp.poate fi realizată continuu dacă nămolul rezultă în cantităţi mari.30 ÷ 1.55) (m / evacuare) (7. n – numărul de compartimente de decantare.20 … 0. nev – definiți anterior. hn – înălţimea stratului neutru.58) 0. conform STAS 10101-20/1990. rezultă numărul de evacuări (şarje): = Volumul de nămol dintre 2 evacuări aferent unui compartiment de decantare: = ∙ (7.30 m. în cazul în care aceasta. este deasupra nivelului apei şi de influenţa valurilor funcţie de intensitatea vânturilor. hu – adâncimea utilă a decantorului stabilită cu relaţia (7. considerat în calcule de 0. Se verifică dacă : ≥ (7. sau intermitent.00 m. Notând cu t ev (h) timpul dintre două evacuări.30 m.4 și în figura 7. în funcţie de înălţimea lamei racloare. în cursa pasivă. Sistemul de colectare a apei limpezite trebuie să asigure o colectare uniformă prin deversare în regim neînnecat. atunci volumul pâlniei de nămol Vpg se va majora corespunzător. la maxim 4 ÷ 6 h spre a se evita intrarea în fermentare a nămolului.4 sunt prezentate dimensiunile recomandate pentru proiectarea decantoarelor longitudinale orizontale.

20 0.00 11.65 2. 0 b1 (m) 1 L (m) 2 A01*=b1L (m2) 3 b2 (m) 4 b3 (m) 5 b4 (m) 6 hu (m) 7 hs (m) 8 hn (m) 9 hd (m) 10 H (m) 11 Ec (m) 12 S=b1h (m2) 13 Vu=A01*hu (m3) 14 a1 (m) 15 1 2 3 4 5 6 7 3.90 6.40 0.0 6.3 6. 107 . Nr.10 1.90 5.55 22.00 18. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale longitudinale.40 8.90 5.80 4.80 2.40 26.85 1.25 0.Tabel 7.27 0.10 3.3 5.20 0.3 4.30 0. Notă: Semnificații notații tabel vezi fig.20 0.90 8.20 0.0 5.10 0.10 2.20 0.0 8.40 0.00 15.60 2.20 0.20 1.60 3.0 7.95 0.00 3.23 *A01 – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.90 4.3 8.45 0.20 2.27 0.4.0 9.27 0.60 2.40 0.80 3. 7.45 2.20 0.45 1.90 3.70 0.00 2.70 1.90 7.80 2.4. crt.26 0.60 3.0 20…30 25…40 30…50 40…55 45…60 50…65 55…70 60…90 100…160 150…250 240…330 315…420 400…520 495…630 2.0 4.40 0.20 0.23 0.00 2.40 0.50 2.35 0.60 4.3 7.20 0.20 0.20 0.40 3.40 0.40 0.3 1.40 0.3 3.55 108…162 195…312 322…537 540…835 835…1130 1120…1456 1460…1860 0.

108 .4 b3 0.4.50 1. Decantor orizontal – longitudinal.2 – jgheab pentru colectarea materiilor plutitoare. 5 – tampon amonte pod raclor.35 n b1 Ec = b1-0.1 b2 0.L 5 1 4 a1 0.50 3 2 0.7 – pâlnie colectare pentru nămol. 3 – rigolă pentru colectarea apei decantate cu deversor triunghiular.35 0.6 – tampon aval pod raclor.70 Sectiunea 2-2 Figura 7.4 b4 1 2 Vedere in plan 0.40 (hs) hd hn hu H 7 200 Sectiunea 1-1 6 2 1 0. 1 – sistem de distribuție a apei.4 – pod raclor.

30 ÷ 50 cm distanţă se prevede un perete semiscufundat. către un cămin sau alt dispozitiv de colectare a acestora. Rigola de colectare a apei decantate se amplasează la interiorul peretelui exterior acesteia la 1. la cca.4 Decantoare orizontale radiale Sunt bazine cu forma circulară în plan. din conducta de acces. Circulaţia apei se face orizontal după direcție radială. a cărui muchie inferioară este la minim 25 ÷ 30 cm sub planul de apă. Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul unui dispozitiv de tip lalea Coandă. De aici. în care apa este admisă central prin intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară este situată la 20 ÷ 30 cm sub planul de apă. Acestea curăţă nămolul de pe radier şi îl conduc către conul central care constituie pâlnia de colectare a nămolului. reglabile pe verticală. de la centru spre periferie.0 ÷ 1. de formă circulară în plan. sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale. În 109 .5 m de perete. spre treapta de prelucrare ulterioară a nămolului. Podul raclor de suprafață este alcătuit dintr-o grindă cu montanţi articulați prevăzuţi la partea inferioară cu lame racloare. apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare practicate în peretele acestuia. al cărui diametru este de 10÷20% din diametrul decantorului. cu muchia inferioară situată la o adâncime sub planul de apă egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare hu. În primul caz. sprijină pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi. La partea superioară a cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să preia forţele generate de podul raclor al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă respectivă.7. de podul raclor este prins un braţ metalic prevăzut cu o lamă racloare de suprafaţă care împinge grăsimile şi spuma de la suprafaţa apei spre periferie.5) sau prin conductă submersată cu fante. Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală (fig. apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat.7. În faţa acestor deversoare. Cilindrul central. În alte variante. 7. prin sifonare sau prin pompare. Prevederile de mai sus nu exclud posibilitatea utilizării de poduri racloare submersate antrenate cu mecanisme speciale.Celălalt capăt al podului raclor sprijină pe peretele exterior al bazinului prin intermediul unor roţi pentru asigurarea funcționarii bune iarna. nămolul este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică. în peretele exterior al decantorului se practică ferestre prevăzute pe muchia interioară cu deversoare metalice cu dinţi triunghiulari.

2.60) unde: Qc. Colectarea în rigolă a apei limpezite se face prin deversare neînnecată. Se adoptă valoarea cea mai mare din relațiile (7. prezentat în continuare și se stabilesc dimensiunile geometrice efective: D. prin conducte cu Dn 200 mm prin care viteza nămolului să fie minim 0.7 m/s. iar adâncimea utilă h u între 1. realizând 1 ÷ 3 rotaţii complete pe oră. prevăzut şi el cu plăcuţe metalice cu deversori triunghiulari reglabili pe verticală. 110 .5.4. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele circular exterior al rigolei. sau la intervale de maxim 4 ÷ 6 h. Radierul decantorului are o pantă de 6 ÷ 8 % spre centru. • Secțiunea orizontală a oglinzii apei: = • ℎ = ∙ (m ) (m) (7.61) Adâncimea utilă a spațiului de decantare: (7. Vd.7. tv sunt definiți în § 7. Colectarea apei limpezite se poate face şi prin conductă submersată cu fante. d3.cel de-al doilea caz. hu. A0.59) și (7. Evacuarea nămolului se poate face continuu în cazul unor volume mari de nămol.2 şi 4. Diametrul decantoarelor radiale este cuprins între 16 şi 50 m.59) (7.60). Qv. iar radierul pâlniei de nămol o pantă de 2 : 1.0 m.Viteza periferică a podului raclor variază între 10 şi 60 mm/s.7.62) Cu aceste elemente se intră în tabelul 7. peretele rigolei dinspre centrul bazinului are coronamentul deasupra nivelului apei. 7. tc.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale se face utilizând următoarele relații de calcul: • Volumul decantorului: = = ∙ ∙ (m ) (m ) (7. el servind drept perete obstacol pentru spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei.

4 0.50 0.90 2.728 3.14 28.50 0.40 2.50 0.5 0.14 25.50 0.518 *A01 – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.0 2.407 2.50 0.1 30.3 0.Tabel 7.4 0.6 4. 111 .13 1.90 1.0 2.7 18.6 3.6 2.0 3.00 1.4 1.6 3.7 42.0 165 214 264 320 423 524 610 695 843 1.14 18.0 4.90 1.6 3.0 3.0 4.0 6.0 5.0 3.0 5.0 6. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale radiale.6 5.14 0.6 1.6 3.0 4. Nr.3 0.7 16.5 20. 0 D (m) 1 D2 (m) 2 d1 (m) 3 A01*=0.0 5.6 2. crt.6 5.14 35.14 32.90 16.0 4.785(D22–d21) (m2) 4 d2 (m) 5 d3 (m) 6 hs (m) 7 hu (m) 8 hd (m) 9 H (m) 10 D1 (m) 11 B (m) 12 Vu=A01*hu (m3) 13 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 16 18 20 22 25 28 30 32 35 40 45 14.1 33.30 1.5.70 0.14 20.0 4.14 40.6 1.0 2.3 0.3 0.0 3.5 2.50 0.40 2.40 2.0 0.50 0.0 4.5 23.0 5.0 2.14 22.091 1.60 0.048 1.6 3.1 37.40 2.90 2.6 4.390 1.60 0.6 1.57 0.4 0.40 2.80 0.0 6.43 0.6 2. se impun întocmite studii prealabile privind regimul de curgere și sistemele de colectare.14 30.0 4.14 45.87 0.0 2.5 26.60 264 343 423 512 846 1.50 0.90 1.50 0.0 6.220 1.90 1.686 2. Observație: Pentru diametre D > 45m.4 0.0 4.4 0.4 0.50 0.7 3.1 28.

Decantor orizontal radial.5. 112 .Apa decantata Spre treapta biologica d3 Bo Dr bo Apa uzata de la distribuitor D Evacuare namol A hu Apa uzata ir namol do d3 Detaliu `A` Strat de grasimi h ho bo Rigola de colectare a apei limpezite Consola de sustinere a rigolei de colectare a apei limpezite Figura 7.Vedere în plan și secțiuni caracteristice.

(m). Volumul zilnic de nămol primar se determină conform relației (7. m) (7.54) din § 7.67) (7. (m).1 și apoi se stabilesc durata dintre 2 evacuări.68) 113 .7.După stabilirea dimensiunilor geometrice se verifică respectarea condițiilor următoare: • Pentru decantoare cu D = 16 – 30 m: 10 ≤ • 15 ≤ • = = • ∙ ≤ 15 ≤ 20 ≤ 60 (m / h. hu – înălțimea utilă.66) unde: Dr – diametrul corespunzător peretelui deversor al rigolei. pompare). Adâncimea decantorului la perete (Hp) și la centru (Hc): = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înălțimea de siguranță.65) și (7. m) ≤ 180 (m / h. hn – înălțimea pâlniei de nămol (2 … 3 m). = ℎ + ℎ (m) (7.65) (7.3. conductele și modul de evacuare a nămolului (prin diferență de presiune hidrostatică.66): ∙ (7.64) Debitul specific deversat trebuie să îndeplinească condițiile (7. dimensiunile necesare pentru pâlnia de nămol. (m).63) Pentru decantoare cu D = 30 – 50 m: (7. hp – diferența de înălțime datorită pantei.

( m3/zi). apa se ridică spre suprafaţă unde este colectată într-o rigolă perimetrală sau în rigole radiale care debuşează în cea perimetrală în cazul în care debitul specific deversat este depăşit sau când diametrul decantorului este > 7 – 8 m. tv – timpul de decantare la Qv.7. Din pâlnia de nămol. Nămolul se depune în partea inferioară a bazinului. Dimensionarea decantoarelor verticale se face utilizând următoarele relaţii de calcul: 1) Volumul decantorului se calculează cu relaţiile (7. Apa este introdusă într – un tub central (fig. amenajată sub forma unui trunchi de con cu pereţii înclinaţi faţă de orizontală cu mai mult de 45°. În scopul reţinerii grăsimilor. acesta este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică.70) (7. Qv – debitul de verificare. prin sifonare sau pompare spre instalaţiile de prelucrare ulterioară. În camera exterioară tubului central . (h). Se construiesc pentru diametre până la 10 m iar utilizarea lor este limitată din cauza dificultăţilor de execuţie.000 m3/zi și sunt recomandate în special ca decantoare secundare după bazinele cu nămol activat sau filtrele biologice datorită avantajului prezentat de stratul gros de flocoane care măreşte eficienţa decantării.69) şi (7.71): = (m ) 114 = ∙ ∙ ( ( ) ) (7.( m3/zi). în care mişcarea apei se face pe verticală.7.71) .70) considerându-se valoarea cea mai mare rezultată din cele două relații: = unde: Qc – debitul de calcul. (h). tc – timpul de decantare la Qc.6) prin care curge în sens descendent cu o viteză v t ≤ 0. spumei şi a altor substanţe plutitoare se prevăd pereţi semiscufundaţi în faţa rigolelor de colectare a apei decantate.10 m/s. 7. în sens ascendent.5 Decantoare verticale Sunt construcţii cu forma în plan circulară sau pătrată. 2) Suprafaţa orizontală şi adâncimea utilă a decantorului se calculează cu relaţiile (7.69) (7. Se utilizează pentru debite zilnice maxime sub 5.

75) ∙ ≤ 4 (m) (7. de concentraţia în materii în suspensie a apelor uzate la intrarea în staţia de epurare (cuz) .5 h. (m). Se verifică apoi relația: ℎ − ≥ 0. Se propune un număr de unități de decantare și se urmărește ca diametrul fiecărei unități să fie sub 10 m. 4) Adâncimea totală a decantorului: = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înăltimea de siguranţă. (0.6 m).3 funcţie de eficienţa dorită es şi de concentraţia iniţială în materii în suspensie a apelor uzate c uz .unde: us – este încărcarea superficială considerată egală cu viteza de sedimentare stabilită experimental sau.8 ∙ ℎ unde: hu se adoptă din condiția: ℎ = Td ≥ 1.72) unde: D – diametrul decantorului.5 m). Înălţimea pâlniei de nămol hd se stabileşte funcţie de debitul de calcul ( Quz. Secțiunea tubului central: se adoptă 5% din suprafața de limpezire. În cazul în care relaţia (7. hn – înălţimea zonei neutre (0. conform tabelului 7. hu – adâncimea utilă.4 … 0. hd – înălţimea depunerilor (a trunchiului de con).max). de eficienţa reţinerii materiilor în suspensie prin decantare (es) şi de modul de evacuare continuu sau intermitent a nămolului.3 ÷ 0. (7. d – diametrul tubului central. 3) Înălţimea tubului central: = 0.72) nu este verificată se va mări adâncimea hu . ( m).73) 115 . în lipsa datelor experimentale.80 (7.zi.74) (m) (7.

6-conductă evacuare nămol.3 … 1.6. 4-rigolă colectare apă decantată. pentru a permite o evacuare eficientă a nămolului. 5-conductă evacuare apă decantată. 2-pâlnie colectare materii plutitoare. Se recomandă evacuarea prin pompare cu o pompă submersibilă montată la partea inferioară a bașei de nămol.7 mm/s (2.52 m/h). Diametrul bazei mici a pâlniei tronconice pentru colectarea nămolului se va adopta 0. 1-admisia apei.R 3 2 r 4 hs 1 5 hu H 6 hn hd Figura 7. se va adopta maxim 0. În lipsa unor date experimentale viteza ascensională a apei în spaţiul de decantare inelar. Secțiune transvesală. Rigola de evacuare a apei limpezite se calculează din condiţia respectării vitezei de minim 0.7 m/s la debitul de verificare în secţiunea cea mai solicitată. 116 . de durata şi volumul de nămol dintre două evacuări. 3-perete semiînecat. Decantor vertical. aferent unei unităţi de decantare.0 m. Funcţie de volumul zilnic de nămol primar. se stabilesc dimensiunile geometrice ale pâlniei de nămol şi modul de evacuare a nămolului.

0 … 2.7.1). Dimensionarea jgheaburilor se face după metodologia şi decantoarele orizontale longitudinale (conform cap.7.5 m pentru hu =2.7.000 locuitori sau debite Quz. 7 §7. Diametrul unei unităţi de decantare D depinde de: − cantitatea de nămol necesar a fi acumulată și supusă unui timp determinat de fermentare (criofilă).zi < 15 – 20 dm3/s. fermentarea este de tip anaerob în regim criofil (la temperatura mediului ambiant).0 … 2. parametrii recomandaţi la 117 h2 hu . − realizarea parametrilor (încărcarea hidraulică și timpul de decantare) pentru jgheabul cu L = D amplasat deasupra spațiului de colectare a nămolului. Secțiune transversală prin jgheabul de decantare al apei.6 Decantoare cu etaj Sunt utilizate pentru colectivităţi sub 10. Dimensiunile recomandate pentru jgheaburi sunt: b = 1. în soluția cu epurare extensivă precedată de epurare primară. Decantoarele cu etaj sunt construcţii cu forma în plan circulară sau patrată care au rolul de decantare a apei şi de fermentare a nămolului reţinut.3.max. Decantarea se realizează în jgheaburi longitudinale (asimilate decantoarelor orizontale – longitudinale) cu secţiunea transversală de forma indicată în figura 7. Fermentarea se realizează la partea inferioară a jgheaburilor.7. b hs h1 S1 15 α≥ 45° b/2 b/2 Figura 7.7.5m Înclinarea faţă de orizontală a pereţilor jgheabului: α ≥ 45°.

crt. reglabili pe verticală în scopul uniformizării curgerii. ∙ 1000 (m ) (7. Funcţie de natura terenului de fundaţie şi de prezenţa apei subterane decantoarele cu etaj pot fi construite sub formă de cuvă sau cheson. se lasă prin construcţie o fantă longitudinală de 15 . Proiectarea decantoarelor cu etaj: 1) Se determină volumul spațiului de fermentare: = unde: m – capacitatea specifică de fermentare conf.76) Nr.6. Capacitatea specifică și durata de fermentare funcție de temperatura medie anuală a aerului. N – numărul de locuitori. Înălțimea acumulare a nămolului nu va depăși hn ≤ 3…4 m. Nămolul depus în jgheaburi curge prin această fantă în zona inferioară de colectare şi fermentare.6. utilizându-se betonul armat.Suprafaţa luciului de apă neocupată de jgheaburi (aria liberă A1) trebuie să fie mai mare de 20% din suprafaţa orizontală totală a unităţii de decantare. prevăzute cu decantoare cu etaj.. Tabel 7. 0 1 2 3 Temperatura medie anuală a aerului (°C) 1 Capacitatea specifică m (l/loc) 2 Timpul de fermentare Tf (zile) 3 7 8 10 75 65 50 150 120 90 2) Se adoptă dimensiunile decantorului cu etaj pentru acumularea volumului de fermentare în 1. La partea inferioară a jgheaburilor. se poate capta şi colecta gazul de fermentare (biogazul).2 sau 4 unități de decantare cu etaj.. tab 7. 3) Pe baza diametrului ales se va adopta lățimea jgheabului și se va verifica relația: 118 (adâncimea) de .an). În cazul staţiilor de epurare din localităţi rurale. prin închiderea cu planşee a zonelor neocupate de jgheaburi. (dm3/loc. Admisia şi evacuarea apei în şi din jgheaburi se realizează prin pereţii frontali prevăzuţi cu deversori metalici triunghiulari. Adâncimea totală a decantorului nu va depăși 6 – 7 m. pereţii fiind petrecuţi pe o distanţă de 15 cm. 25 cm lăţime..

Dispoziție în plan și secțiuni caracteristice.2 .1 b hs 2 hn q1 D = Lj 1 D = Lj q1 hf hu = ∙ ∙ (h) (7.79) a x hs d D x Sectiunea 2 . (m/h). 4) Se adoptă dimensiunile jgheabului după verticală h1. (m3/zi). 7.max.5 h pentru Q1v. ∙ ∙ ≤ (7. Decantoare cu etaj. T > 0. (m).hu.3 § 7. 5) Se verifică viteza orizontală efectivă: = ∙ ≤ = 10 ( mm⁄s) (7.5 h pentru Qc. Lj – lățimea jgheabului. 2 b b Vedere in plan 2q1 b Sectiunea 1 .78) 6) Se determină timpii de decantare la debitul de calcul și de verificare conform cu expresia: = T > 1.8.5m. u – viteza de sedimentare conform tab. Quz. 119 htc hf H htc hc H Vf 1 b b .7. hu se va adopta 2.0…2. (m).77) Qc – debitul de calcul.zi.2 hu hn Vf 1 Vf 1 hc a d D = Lj d D = Lj Figura 7.h2. bj – lățimea jgheabului.= unde: us – încărcarea specifică .

Vor fi adoptate măsuri constructive pentru a se schimba periodic sensul de curgere a apei din jgheaburi pentru a se echilibra volumul de nămol din cele două bazine. Pentru necesitatea stației de pompare influent în stația de epurare se va întocmi o evaluare tehnico – economică în care se va lua în considerație: 120 . Decantor cu etaj . cu pompe submersibile şi cu transportoare hidraulice (şnecuri). cu pompe cu ax vertical.7.Sistem de evacuare nămol. se va dota fiecare cuvă cu o electropompă submersibilă montată în partea de jos a zonei de fermentare (fig.8 Stații de pompare apă uzată Staţiile de pompare se folosesc în staţiile de epurare pentru ridicarea apelor uzate sau epurate la cote care să permită curgerea între obiectele tehnologice de pe linia apei sau în emisar. vana camera umeda spre deshidratare conducta refulare electro-pompa submersibila 30°–45° Figura 7.9). în situațiile când datorită fluxului tehnologic al staţiei de epurare sau variaţiei nivelurilor de apă în emisar nu se dispune în permanenţă de diferenţa de nivel necesară pentru asigurarea curgerii gravitaționale.Evacuarea nămolului din zona de fermentare a decantoarelor cu etaj se va realiza prin pompare. 7.9. Prescripțiile prezentului normativ se aplică pentru staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal.

1 Amplasarea stațiilor de pompare Amplasarea staţiei de pompare pentru ape uzate în cadrul unei staţii de epurare: − se poate face la intrarea în staţie. instalaţii de măsurare. într-una din secţiunile fluxului tehnologic. − echipamente electrice compuse din: circuite de forţă. − zona de protecţie sanitară. Analiza se va efectua integral pentru linia apei astfel încât să se asigure un flux gravitațional în stația de epurare cu max. − echipamente de măsurare a parametrilor hidroenergetici ai staţiei de pompare. − instalaţie hidraulică alcătuită din conducte de aspiraţie şi conducte de refulare aferente staţiei şi grupurilor de pompare. instalaţii de amorsare a pompelor (unde este cazul). înainte de evacuarea apelor epurate în emisar. 121 . circuite de iluminat. instalaţii de protecţie. constituite din grupuri de pompa şi motor electric de acţionare a pompei. − la ieşirea din staţie. armături destinate manevrelor de închideredeschidere şi de reglare a sensului de curgere al apei. − stație de pompare influent cu ridicarea obiectelor din stația de epurare. − instalaţii de telecomunicaţii şi dispecerizare.− amplasarea primelor obiecte din stația de epurare la cote joase fără stație de pompare influent. control şi comandă. − amplasamentul optim se definitivează în urma unui calcul tehnico-economic comparativ. instalaţii de golire şi epuismente. Elementele componente care alcătuiesc staţiile de pompare din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare sunt: − echipamente hidromecanice de bază. o singură stație de pompare. − clădirea staţiei de pompare care adăposteşte echipamentele şi instalaţiile. − instalaţii şi dispozitive de ridicat destinate manevrării pieselor grele în perioada efectuării operaţiilor de mentenanţă. instalaţii de încălzire şi instalaţii sanitare. − instalaţii de ventilare. 7.8. dispozitive de atenuare a loviturii de berbec.

conţinutul în materii în suspensie.2 Parametrii de proiectare Parametri principali de proiectare tehnologică a staţiei de pompare sunt: − debitul ce trebuie pompat Qp. exceptând staţiile de epurare mici şi foarte mici unde pot exista soluţii optime şi cu mai multe pompări pe linia apei. ea trebuie precedată de grătare. (m). acest lucru. 122 .reprezentând suma dintre înălţimea geodezică.8. (m3/h). Hp . cu pompe cu ax vertical sau cu pompe submersibile. ea trebuie concepută astfel încât să permită evacuarea gravitaţională a apei epurate ori de câte ori nivelurile apei din emisar permit acest lucru. Programul de funcţionare automată a staţiei de pompare va urmări realizarea unui grafic de funcţionare a pompelor propuse cât mai apropiat de graficul de variaţie a debitului influent. − calitatea apei ce trebuie pompată (temperatura. în general varianta optimă este ca stația de pompare la ieșirea din stația de epurare să funcționeze nepermanent. pierderile de sarcină pe conductele de aspiraţie şi refulare şi diferenţa dintre înălţimile cinetice la ieşirea şi intrarea în pompă. deznisipatoare şi dacă tehnic şi economic se dovedeşte avantajos. Dacă staţia de pompare este amplasată la intrarea în staţia de epurare şi este echipată cu pompe cu ax orizontal. vâscozitatea). ea poate fi amplasată şi în amonte de grătare. Micşorarea acestui interval se va face numai dacă furnizorul pompei garantează prin fişa utilajului. Proiectarea stațiilor de pompare pentru apele uzate din cadrul stației de epurare se va face cu respectarea prevederilor SR EN 752/2008. Intervalul de timp dintre două porniri ale aceleiaşi pompe trebuie să fie de minim 10 minute. numai la nivele mari în emisar. Dacă staţia de pompare este echipată cu transportoare hidraulice. − înălţimea de pompare. 7. Se vor respecta și cerințele din Normativul: „Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă” capitolul 7: Stații de pompare.− în interiorul staţiilor de epurare mijlocii şi mari se recomandă cel mult o pompare a apelor uzate. şi de separatoare de grăsimi. astfel încât volumul util al bazinului de recepţie să rezulte minim. Când staţia de pompare este impusă de nivelurile ridicate ale apei emisarului.

max. la staţiile de pompare automatizate. se va considera după cum urmează: • • 2 … 10 min. în orice caz astfel încât întreg corpul pompei să fie sub nivelul maxim. alegerea acestora se face din catalogul firmelor producătoare în funcţie de debitul necesar a fi pompat şi de înălţimea de pompare necesară. Alegerea pompelor se face în funcţie de debitul necesar a fi pompat. două pompe de rezervă.Timpul de acumulare a apelor uzate corespunzător Quz. de caracteristicile pompelor şi de caracteristica conductei de refulare. de regulă.0 h la staţiile de pompare neautomatizate. de la 4 la 7 pompe în funcţiune. La pompele submersibile sau la cele cu ax vertical. în funcţie de greutatea pompelor. 123 .5 … 1. a importanţei procesului tehnologic. de domeniul de utilizare a pompelor recomandat de furnizorul acestora. La staţiile de pompare echipate cu transportoare hidraulice. de eventualele extinderi. Staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal. În cazul pompelor cu ax orizontal. pompa de rezervă poate fi montată în staţia de pompare. se recomandă ca întreg corpul pompei să fie sub nivelul minim al apei din bazinul de recepţie. etc. Numărul agregatelor de rezervă se va considera astfel: • • • până la 3 pompe în funcţiune. În cazul pompelor submersibile glisând pe tije verticale. construcţii închise. peste 7 pompe în funcţiune. 1 pompă de rezervă. sau păstrată ca “rezervă rece” în magazie. trei pompe de rezervă. În lipsa acestei indicaţii. Se recomandă ca staţiile de pompare neautomatizate să fie prevăzute pe cât posibil numai în cazuri izolate.or în bazinul de recepţie în cazul în care nu se cunoaşte graficul de variaţie a debitului influent.. cota axului pompei se va stabili sub nivelul minim al apei din bazinul de recepţie dar. 0. cu excepţia bazinului de recepţie care poate fi în unele cazuri o construcţie deschisă. de înălţimea de pompare necesară. se va respecta înecarea minimă prescrisă de furnizorul pompelor respective. etc. cu ax vertical sau submersibile sunt.

5 - La proiectarea construcţiei staţiilor de pompare se vor prevedea golurile necesare în planşee şi pereţi având laturile cu cel puţin 20 cm mai mari decât dimensiunile agregatului sau subansamblului care se introduce sau se scoate din staţie în scop de montaj.8 - 0.0 Lăţimea postamentului agregatului de pompare. se va ţine seama şi de spaţiile necesare realizării instalaţiei hidraulice pe aspiraţia şi refularea pompelor.0 m.6.5 2.6). reparaţii sau înlocuire.sub 1 m3/s . Înălţimea sălii pompelor sau sălii motoarelor de la staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal sau ax vertical. 0 Distanţa 1 Pompă cu ax orizontal 2 Pompă cu ax vertical Distanţa minimă (m) 3 Pompă submersibilă 4 1 2 3 Între perete şi părţile proeminente ale agregatelor de pompare Între perete şi postamentul agregatului de pompare Între postamentele agregatelor de pompare aşezate paralel Între agregatul de pompare şi tabloul electric. 1 m 0. Distanțe minime recomandate referitoare la amplasarea echipamentelor în stațiile de pompare apă uzată Nr. unde nu există instalaţii de ridicat.Amplasarea agregatelor în interiorul construcţiei staţiei de pompare se face cu respectarea distanţelor minime dintre agregate. între acestea şi pereţi sau tablourile electrice şi cu asigurarea unor spaţii de circulaţie în interiorul staţiei (tabelul 7. crt.pe tensiune de 380 V .5 2. dar min.8 1.peste 1 m3/s 0. Aceste distanţe permit proiectantului stabilirea gabaritelor necesare pentru clădirea staţiei de pompare. Tabel 7.5 2. în cazul alimentării: .5 1.0 1.8 - - - 4 1. În acelaşi scop. va fi de minimum 3.50 m. 124 . înălţimea sălii pompelor sau sălii motoarelor se va determina astfel încât între piesa ridicată şi celelalte agregate să existe în timpul transportului sau manevrării o distanţă de siguranţă de minim 0.5 2.pe tensiune de 6 kV Lăţimea spaţiului de circulaţie la staţiile de pompare cu debite: .0 - 5 1. Dacă staţia de pompare este prevăzută cu instalaţii de ridicat.

− pentru a înlesni demontarea pompelor se va prevedea cel puţin un compensator de montaj pe conducta generală de refulare. pardoseala va fi amenajată cu pantele şi rigolele de scurgere necesare.0 t. 25 cm peste pardoseală.S.La staţiile de pompare echipate cu pompe submersibile. o pompă de epuisment va refula apa în bazinul de recepţie. − grindă rulantă cu cărucior şi palan manual. La proiectarea instalaţiilor hidraulice aferente staţiilor de pompare trebuie avute în vedere următoarele: − conductele de aspiraţie şi refulare trebuie rezemate sau susţinute corespunzător pentru a nu produce solicitări mecanice în flanşele de racordare a agregatelor de pompare.3 t < G ≤ 2. în sensul refulării. Pe refularea fiecărei pompe se va monta obligatoriu.1 t. − monoşină cu palan manual.C. robinet de reţinere (clapetă) şi robinet de închidere (vană de izolare). în cazul pompelor cu funcţionare independentă (având conducte de refulare individuale de înălţime şi lungime redusă). în conducta de preaplin sau în conducta de golire a bazinului de recepţie în caz de avarii.R. în scopul protecţiei motorului electric de eventualele scurgeri de apă datorate neetanşeităţii îmbinărilor sau trecerilor conductelor prin pereţi. În cazurile în care greutatea G a celui mai greu agregat sau subansamblu component depăşeşte 0. Pentru colectarea pierderilor de apă din instalaţii. Apa va fi condusă spre o başă de unde.3 t.1 t < G ≤ 0. − instalaţia hidraulică să fie astfel concepută încât în timpul exploatării să se permită un acces uşor la pompe. să se poată demonta un agregat fără a demonta conductele şi fără a opri funcţionarea restului de agregate. pentru 0. suprastructura (sala pompelor sau sala motoarelor) poate lipsi. Distanţele instalaţiilor de ridicat faţă de pereţi.0 t. 125 .I. planşeu şi agregatele de pompare trebuie să respecte prescripţiile I. robinetul de reţinere şi robinetul de închidere. pentru G > 2. Postamentul pompelor cu ax orizontal va trebui să aibă înălţimea de min. instalaţiile de ridicat se vor prevedea după cum urmează: − dispozitiv mobil demontabil. pentru 0. pot lipsi.

H = D n + 600 mm. H = D n + 400 mm. − minim 700 mm pentru D n > 400 mm. Dimensionarea hidraulică a conductelor instalaţiei de pompare se va face pentru următoarele valori ale vitezei apei prin conducte: 126 . − pozarea conductelor de aspiraţie şi refulare se recomandă a se face deasupra pardoselii.− lungimea conductelor de aspiraţie să fie cât mai scurtă. conductele se vor amplasa în canale acoperite cu dale sau grătare demontabile. în acelaşi canal. B = D n + 800 mm. B = D n + 600 mm. astfel: • pentru D n ≤ 400 mm. Dimensiunile interioare ale acestor canale cu lăţimea B şi adâncimea H se stabilesc funcţie de diametrul conductelor. racordarea cu pompele cu ax orizontal sau cu ax vertical amplasate în cameră uscată făcându-se cu reducţii asimetrice în scopul evitării formării pungilor de aer. − conductele de aspiraţie se vor realiza în pantă de cel puţin 5o/oo spre pompe. b) la îmbinarea prin sudură: − minim 600 mm pentru D n < 400 mm. • pentru D n > 400 mm.0 m). La montarea mai multor conducte în paralel. în cazul pozării sub nivelul pardoselii. în scopul reducerii la minimum a pierderilor de sarcină pe aspiraţie (se recomandă ca acestea să nu depăşească 1. − minim 700 mm pentru D n > 400 mm. distanţa dintre pereţii conductelor va fi: a) la îmbinarea cu flanşe: − minim 500 mm pentru D n ≤ 400 mm.

2 … 1. trebuie să se aibă în vedere corelarea regimului tehnologic de funcţionare a staţiei de pompare cu regimul de funcţionare pentru care sunt construite motoarele de antrenare a pompelor. se va prevedea posibilitatea de golire a tuturor conductelor. în general. 24 V). crt. Sala pompelor se prevede. precum şi cel de eficienţă. conductele de transport a agentului termic nu trebuie să fie amplasate în zone în care se pot acumula gaze cu pericol de explozie. fără instalaţii de încălzire. grup sanitar.7. încăperi separate pentru instalaţii electrice) trebuie asigurate prin încălzire temperaturile normate.0 … 1. instalaţiile electrice de iluminat se vor realiza pentru tensiune nepericuloasă (12 . încălzirea se face cu apă caldă sau cu aburi de joasă presiune. urmărindu-se aspectul calitativ al supravegherii şi al conducerii procesului tehnologic. Viteza apei Nr.7 … 0.8 0. În spaţiile cu umiditate ridicată.. în aceste cazuri. Necesitatea şi gradul de automatizare a fiecărei staţii de pompare se analizează pentru fiecare caz în parte. Alimentarea cu energie electrică a staţiilor de pompare pentru ape uzate se face din sistemul energetic naţional prin linii electrice şi posturi de transformare comune şi pentru celelalte obiecte tehnologice ale staţiei de epurare..1 1. acestea se prevăd numai în situaţii speciale precizate în reglementările tehnice specifice după care se face şi proiectarea lor. În cazul staţiilor de pompare care au încăperi anexe (atelier de întreţinere. 127 . 0 (m/s) Conducte de refulare 3 Diametrul conductei (mm) 1 Conducte de aspiraţie 2 1 2 < 250 ≥ 250 0.9 … 1. astfel încât acestea să nu fie suprasolicitate în cazul pornirii lor la intervale scurte. În cazul prevederii automatizării funcţionării agregatelor de pompare. Viteze recomandate pe conductele de aspirație și pe conductele de refulare.0 1.Tabel 7. Instalaţiile electrice aferente bazinelor de aspiraţie se proiectează conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare privind protecţia antiexplozivă şi antideflagrantă.3 Pentru evitarea îngheţării apei în conductele instalaţiei de pompare în perioadele de întrerupere a funcţionării staţiei.

trebuie prevăzută o instalaţie de ventilaţie mobilă pentru introducere de aer proaspăt la locul de intervenţie şi posibilitatea de evacuare a aerului viciat în atmosferă.. 128 .. se vor prevedea aparate de măsură şi control corespunzătoare. în perioada în care personalul de exploatare lucrează în staţie. 25 schimburi de aer pe oră. toate operaţiile pe care personalul trebuie să le efectueze în acest sens. − instalaţii de ventilaţie mecanică.Staţiile de pompare. Proiectarea instalaţiilor de ventilaţie se face cu respectarea prevederilor reglementărilor tehnice specifice privind protecţia antiexplozivă şi antideflagrantă. Pentru bazinele de aspiraţie închise. în detaliu. cu excepţia celor echipate cu transportoare hidraulice. acestea prevăzându-se în cadrul depozitului şi atelierului pentru întreaga staţie de epurare. − prevederile din reglementările specifice de protecţie a muncii pe care executantul şi beneficiarul trebuie să le respecte în timpul execuţiei şi exploatării. − legarea la pământ a părţilor metalice care ar putea intra accidental sub tensiune. Ventilatoarele pentru exhaustare se amplasează numai în exterior. Pentru evidenţa continuă a debitelor de ape uzate sau epurate pompate şi pentru indicarea nivelului apei în bazinul de recepţie. La staţiile de pompare din cadrul staţiilor de epurare nu se prevăd spaţii pentru depozitare şi reparaţii. pot fi prevăzute suplimentar şi instalaţii de exhaustare fixe. Instalaţia de ventilaţie la sala pompelor trebuie să asigure 20 . Exploatarea staţiilor de pompare se face conform instrucţiunilor de exploatare. se prevăd cu instalaţii de ventilaţie mecanică separate pentru sala pompelor şi pentru bazinul de aspiraţie. Proiectul de execuţie al staţiei de pompare trebuie să conţină măsurile necesare pentru protecţia muncii ca: − balustrade. Pentru evitarea accidentelor în situaţiile ocazionale în care personalul de întreţinere şi exploatare trebuie să intervină în interiorul bazinului de aspiraţie deschis sau închis (acoperit). în afara instalaţiei de ventilaţie naturală şi a instalaţiilor de ventilaţie mobile. indicându-se. − instalaţii de iluminat la tensiune nepericuloasă. care trebuie să conţină şi măsurile de protecţia muncii.

mase plastice şi numai în cazuri speciale din oţel sau fontă. − cămine de vane pe canalele şi conductele de apă uzată şi nămol. a nămolului proaspăt sau fermentat şi lucrează sub presiune. Prin jgheaburi se realizează curgere cu nivel liber. se vor alege astfel pantele încât să se asigure o viteză minimă de autocurăţire de 0. în punctele de ramificaţie sau în zonele de acces în obiecte.9 Elemente mecanică tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare Elementele tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică cuprind: − canale (jgheaburi) şi conducte de apă. având secţiunea dreptunghiulară. nămol. − camere de distribuţie egală sau inegală a debitelor de apă şi de nămol. conductele şi canalele vor fi sprijinite pe stâlpi sau diafragme cu fundaţii izolate amplasate în teren sănătos. Conductele de legătură. care vor avea o rază de curbură de minimum 3…. Jgheaburile sau canalele deschise se construiesc din beton armat. pentru apă şi nămol.5 ori lăţimea acestora. fie prin prelucrarea ulterioară cu beton de umplutură. a nămolului precum şi a apelor epurate.7. − cămine de vizitare pe conductele de apă uzată şi nămol. se pot executa din tuburi de beton armat. se vor prevedea curbe executate monolit. în funcţie de dimensiunile acestora. La schimbările de direcţie ale jgheaburilor sau canalelor deschise. aer. precum şi posibilitatea de curăţire şi revizuire a diferitelor obiecte ale staţiei de epurare.7 m/s. dimensionate corespunzător. 129 . Când adâncimea jgheaburilor (canalelor) este mai mare de 80 cm lăţimea liberă între pereţii laterali trebuie să fie minimum 60 cm pentru a rămâne vizitabile. Conductele servesc la transportul apelor uzate în cazul pompărilor. Jgheaburile (canalele) servesc la curgerea apelor uzate. gaze de fermentare. monolit sau prefabricat. Pe jgheaburi sau canale deschise. se vor prevedea stavile de închidere. La proiectarea canalelor deschise sau a jgheaburilor de ape uzate brute sau nămol. la staţiile de epurare cu debite mici canalele pot avea radierul de formă circulară fie din construcţie. Când obiectele staţiei de epurare sunt supraterane. care vor asigura curgerea apelor şi a nămolurilor conform nevoilor proceselor tehnologice.

Se recomandă ca la staţiile mari de epurare. Amplasarea camerelor de distribuţie în profilul tehnologic se va face astfel încât să fie asigurată. care se amplasează pe canalele şi conductele de legătură din incinta staţiilor de epurare în scopul repartizării egale sau inegale a apei sau nămolului spre diferite obiecte ale staţiei de epurare. Funcţie de amplasarea lor pe verticală. La dimensionarea camerelor de distribuţie se va considera deversarea neînecată peste pereţi de lungime egală (sau inegală. Camerele de distribuţie sunt construcţii. după caz). la orice debit.La ramificaţii sau la tronsoane mai lungi de 200 m ale conductelor de nămol precum şi la curbele la 90o pe conducte de diametre mici ( Dn 100 … Dn 200 mm) se prevăd piese de curăţire amplasate într-un cămin de vizitare. 130 . deversarea neînecată. de preferinţă circulare. Garda de neînecare se va considera de minim 5-10 cm. camerele de distribuţie să fie definitivate în urma unor încercări pe model. Camerele de distribuţie se prevăd cu dispozitive de închidere care pot fi de tipul stavilelor plane (în cazul canalelor deschise) sau de tipul vanelor (în cazul conductelor). camerele de distribuţie trebuie prevăzute cu balustrade de protecţie în scopul evitării accidentelor.

se stabilește că ” pentru toate aglomerările umane cu un număr mai mare de 10. 8. 188/ 2002.2005 privind modificarea și completarea H.000 L. câmpuri de infiltrare.000 și 10.E se consideră suficientă epurarea biologică convențională a apelor uzate. filtre de nisip și iazuri biologice (de stabilizare).000 – 10. sau în acele cazuri în care această metodă se dovedește avantajoasă din punct de vedere tehnico – economic. Datorită eficienței ridicate pe care o asigură (95 – 99 %).1 Epurarea biologică naturală Epurarea biologică naturală reprezintă totalitatea fenomenelor biochimice ce decurg din metabolismul microorganismelor existente în apele uzate și are ca scop reținerea din aceste ape a substanțelor organice coloidale sau dizolvate. 352/21.04. să fie prevăzute cu stații de epurare avansată a apelor uzate.E.000 L.G.000 de locuitori echivalenți trebuie să se asigure infrastructura necesară în domeniul epurării apelor uzate. urmând ca toate colectivitățile cu peste 10. 131 . Această tehnologie de epurare se bazează pe capacitatea naturală de autoepurare a solului și a apelor și se realizează pe câmpuri de irigare. pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic al apelor uzate.1 Epurarea biologică în stații de epurare urbane mici și medii cu o capacitate între 2. care să permită epurarea avansată a apelor uzate urbane”. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică În conformitate cu H. − Iazuri biologice (de stabilizare).G. Se reglementează astfel necesitatea introducerii treptei de epurare avansată (îndepărtarea azotului și fosforului din apa uzată înainte de evacuarea în emisar) în funcție de mărimea colectivității: pentru stațiile de epurare aferente colectivităților cu 2. art.8. 51. Tehnologiile de epurare biologică naturală includ: − Câmpuri de irigare și infiltrare. 8.1.E. epurarea biologică naturală este recomandată acolo unde emisarul impune evacuarea unei ape curate.000 L.

0 19.1. Răspândirea apelor uzate epurate mecanic pe câmpurile de irigare se poate utiliza numai dacă amplasamentul și solul sunt favorabile.000 locuitori. pentru epurarea apelor uzate folosind procedeul cu câmpuri de infiltrare. când nu este nevoie de apă pentru culturi. În timpul iernii. concentraţia de materii în suspensie trebuie să fie minimă. Pentru cunoaşterea evoluţiei calităţii solului în perioada utilizării apelor uzate ca ape de irigaţii.0 h.8 10.2 Materii organice 55. Conținutul apelor uzate și nămolurilor în substanțe fertilizante. − ape uzate cu un conţinut de substanţe fertile (azot. în acest scop se vor utiliza numai ape epurate mecanic. sub 400 – 500 mm/an.7 0. Câmpurile de irigare sunt asociate câmpurilor de infiltrare.8. Nr. textura şi permeabilitatea solului . în perioadele de strâns al recoltei. se recomandă următoarele soluţii: 132 . nivelul apelor freatice.8 0. în perioadele de îngheț. potasiu) cel puţin egal cu valorile indicate în tabelul 8.1.7 Potasiu (K2O) 7.0 6.3 Tip substanţă (g/loc⋅zi) ⋅ Fosfat (P2O5) 5. − ape uzate provenite de la localităţi ce nu depăşesc 10. Această caracteristică a solului depinde de: panta terenului natural.5 – 2.1 Câmpuri de irigare și infiltrare Câmpurile de irigare și infiltrare sunt suprafeţe de teren folosite fie pentru epurare şi irigare în scopuri agricole (cazul câmpurilor de irigare) fie numai pentru epurare (cazul câmpurilor de infiltrare).1.1. este necesară urmărirea în timp a modificărilor fizico-chimice produse asupra solului.0 1. intensitatea salinizării. Timpul de decantare primară se recomandă: 1. 1 2 3 Tipul apei sau nămolului Azot Ape uzate brute Ape uzate epurate biologic Nămoluri fermentate 12.0 20. Acest tip de tehnologie este aplicabil în următoarele situaţii: − existenţa unor zone cu precipitaţii reduse. crt. Tabel 8. În perioadele ploioase apele uzate vor fi trimise pe câmpurile de infiltrare sau reţinute în bazine de stocare.3 2.0 Pentru preîntâmpinarea colmatării sistemelor de transport şi a terenurilor irigate. ultimele fiind folosite în special în perioadele cu ploi abundente. fosfor.

− analiza tehnico – economică a aplicării irigaţiilor cu ape uzate pentru compensarea deficitului de umiditate. 133 . procedeul constă în executarea unor brazde de 25 – 30 cm peste care se trimite apă uzată într-un strat de 50 – 60 cm. de acumulare substanțe toxice.− inundarea câmpurilor şi îngheţarea apei pe suprafaţa parcelelor. de alcalinizare. Câmpurile de irigare (terenuri agricole destinate irigării) se împart în parcele. de sărăturare. iar panta transversală va avea valori 2 ‰ – 5 ‰. − studiu hidrogeologic și hidrochimic pentru stabilirea nivelului pânzei freatice şi a capacităţii de epurare a solului . − studiu topografic pentru cunoașterea terenului disponibil . − irigarea sub gheaţă a câmpurilor mari de irigare pe 70 – 80% din suprafaţa totală a parcelelor. raportul mediu dintre cele două dimensiuni fiind de 5/1. La proiectarea câmpurilor de irigare şi infiltrare se va ţine seama de următoarele studii preliminare: − studiu de calitate pentru caracterizarea apelor uzate în vederea folosirii lor ca apă de irigaţie: stabilirea eventualului pericol de colmatare. − stabilirea parametrilor tehnico-economici ai amenajării pentru evaluarea fezabilităţii proiectului şi alegerea variantei optime. urmând a se realiza pe crestele brazdelor un pod de gheaţă de 20 – 30 cm grosime sub care se desfăşoară irigarea în mod normal pe toată perioada rece. − studiu pedoclimatic pentru alegerea asolamentelor şi efectuarea investiţiilor pedoameliorative ale solului . Panta longitudinală a parcelelor este recomandat să fie cuprinsă între 1 ‰ – 2 ‰ pentru terenuri argilo-nisipoase şi 3 ‰ pentru terenuri nisipoase. − stabilirea culturilor și asolamentelor capabile să utilizeze apele uzate. de infectare a solului . având suprafeţe cu lungimi de 1000 – 2000 m şi lăţimi de 150 – 250 m. această apă se va infiltra lent în sol în zilele călduroase de primăvară. − stabilirea compatibilității terenului agricol la împrăştierea apelor uzate în câmp.

2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare și infiltrare 1) Calitatea apei utilizate la irigații se va stabili prin studii agro – pedologice. (m3/ha). (mm/lună). (m3/lună.1) se obţin valori negative ale necesarului specific de apă. ha) (8. (dm /s. 8. (m3/ha). – aportul de apă freatică. ha) . Valorile normelor de irigare sunt prezentate în tabelul următor.1) Ri – rezerva de apă din sol. Rf – rezerva de apă din sol la sfârşitul lunii. 2) Necesarul de apă specific: = unde: D – necesarul de apă specific (deficit).zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic . .8.(m3/zi). P F – înălţimea precipitaţiilor utile care pot fi reţinute în sol. (s).ha). În lipsa datelor necesare pentru determinarea bilanţului apei în sol. Nig – norma de irigare. Dacă în relaţia (8. (m3/lună. T – durata de distribuire a apei pe parcursul unei luni.3). (8. la începutul lunii.zi) .1.med.(dm3/ha). 4) Suprafața câmpurilor de irigare: = unde: Quz. 3) Hidromodulul (debitul de irigare): = unde: Dc – debitul lunar de calcul. precum şi a instalaţiilor de alimentare cu apă si de desecare.ha).3) 134 . acestea se vor considera zero. (m /lună.ha) Ep – evapotranspiraţia potenţială. 3 − 10 ∙ − − + (m /lună.1. dimensionarea câmpurilor de irigare şi infiltrare . (m3/ha. .2) (ha) (8. a normelor de udare şi a normelor de infiltrare (tab. se va face pe baza normelor de irigare .

∙ .(m3/zi). (m3/ha.med.zi)* 4 Cultura 1 de la 2 până la 3 Cereale – toamnă Cereale – primăvară Rapiţă – toamnă Culturi principale Cartofi timpurii Cartofi mijlocii Cartofi târzii Sfeclă Trifoi Porumb Culturi principale Fâneţe Păşuni Secară – nutreţ Culturi intercalate Porumb – nutreţ Trifoi 200 200 250 200 200 200 400 500 500 500 500 200 400 400 300 450 500 400 400 400 500 600 750 750 750 400 600 600 300 450 1500 800 600 600 1500 3000 4000 4000 7000 1000 1500 1500 *se vor stabili prin determinări ”in situ” valorile exacte pe baza regimului precipitațiilor. = ∙ ∙ (ha) (8.zi) . Norma de udare (m3/ha) Genul culturii 0 Norma de irigare (m3/ha.zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic .4) Aig.5) 135 . 5) Suprafața câmpurilor de infiltrare: = unde: α – coeficient care exprimă partea din debitul uzat zilnic mediu care se distribuie pe câmpurile de infiltrare. Quz.zi) . Norme de udare şi de irigare cu ape uzate orientative în funcţie de culturi.Tabel 8.3. . 6) Suprafața necesară construcțiilor auxiliare: = unde: ∙ + (ha) (8. (m3/ha. Aif – definite la 6). – norma de infiltrare. Nig Nif – norma de irigare.

60 – 0. – greutatea specifică a gheţii.7) Tîng – durata perioadei de îngheţ. 8) Grosimea stratului de gheață care se formează pe timpul iernii: ℎ = unde: β – coeficient de infiltrare şi evaporare iarna: • • 0. Aîng – suprafaţa pe care se continuă irigarea pe timpul iernii. dar poate să ajungă şi la 0.10 m).70 – 0.9) . (≈ 0.k – coeficient care ţine seama de suplimentarea suprafeţelor de teren. (zile). Aif – suprafaţa câmpurilor de infiltrare.40 pentru soluri argiloase . Aif. Înălţimea stratului de gheaţă va trebui să nu depăşească 0.max.or – debitul uzat orar maxim epurat mecanic.zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic. (m2). Aig – suprafaţa câmpurilor de irigare. 7) Suprafața totală necesară amenajării câmpurilor de irigare și infiltrare: = unde: Aig. datorită amenajărilor de lucrări auxiliare.15 – 0. ( m3/zi). h0 – grosimea stratului de zăpadă ce se depune pe suprafaţa gheţii.30 – 0. ∙ . (ha). Dacă această condiţie nu este respectată se va aplica procedeul de infiltraţie sub gheaţă. Quz. 9) Debitul de calcul al canalului principal de distribuție a apei uzate: = unde: Quz. (≈ 0.75Aig).med. (ha). (0.25. + + (ha) (8. .8) (dm / s. (dm /s) (8.9 t/m3 ).80 m. pentru a nu rezulta înălţimi mari necesare digurilor.50 în cazul unui relief accidentat . . Ad definite anterior. (dm3/s) . valoare pentru care se dimensionează canalele de distribuție și irigație a apei pe parcele: = unde: 136 ∙ ∙ ∙ . 10) Debitul de calcul ce revine unei parcele de 1ha. ha) (8.6) ∙ î ∙ î + ℎ (m) (8. orientativ k = 0.75 pentru soluri nisipoase. 0.

(m).10). 86400 – coeficienți de transformare.4 – 0. are valori: (0. – coeficient care ţine seama de pătrunderea neuniformă a apei în reţeaua de drenaj. 13) Distanța dintre drenurile sau șanțurile de desecare: ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ (dm / s. (≈ 5 zile).5) . α – coeficient de infiltraţie în sol. are valoarea 1. în calcule se va lua în consideraţie ultimul.ha). Nig – norma de irigare (m3/ha · zi) . t n – perioada dintre două udări succesive.or.max. ha) (8.zi) . ( ≈1 h pentru 1 ha de parcelă udată).12) 137 .9) rezultă mai mare decât Quz. 12) Debitul de calcul al unui dren: = unde: qdes – definit de (8. 3600 – coeficienți de transformare.5. b – distanţa între drenuri definită de (8. 11) Debitul apelor evacuate de pe parcela cu suprafața de 1 ha: = unde: qdes – debitul de desecare colectat de pe suprafaţa unui ha de parcelă (modulul de scurgere) . 1000. Ades – suprafaţa deservită de un singur dren (ha) : = unde: L – lungimea drenului ( ≤ 120 m). (≈ 5 zile).qig – debitul de irigare (hidromodulul). – timpul de udare.ha). (dm3/s. 1000.11) (ha) (8.5) ⋅ t (zile).13). tdes – timpul în care trebuie să se producă desecarea. (dm3/s. t tu – perioada dintre două udări succesive.10) ∙ (dm / s) (8. (≈ 0. Nig – norma de irigare (m3/ha. Dacă debitul calculat cu relaţia (8.

50 m pentru drenajul închis.0 8.1. pentru diferite soluri şi adâncimi de aşezare poate fi adoptată orientativ din tabelul 8. h – adâncimea de drenare: 0. (m).001 cm/s pentru soluri argilo-nisipoase.25 m 1.3 Iazurile de stabilizare (biologice) Iazurile de stabilizare sunt bazine naturale sau excavate în pământ.5 8.0 9.6 – 1.2 m şi obiectiv epurarea apelor uzate brute sau epurate parţial.50 – 2. Procesele de epurare care se desfăşoară în iazurile biologice sunt de tip aerob sau/şi anaerob.00 m pentru legume.1 cm/s pentru nisip.0 16. având adâncimi de apă de 0. Iazurile biologice pot fi folosite atât pentru epurarea apelor uzate menajere. acestea bazându-se pe factori naturali.1. cât şi pentru cele orăşeneşti şi industriale.0 m pentru canalele de desecare.0 8. la adâncimi de aşezare a lor de: 1. (m) (8.5 12. 0.Distanţa dintre drenuri pentru diferite soluri şi adâncimi. Natura solului Argilă obişnuită Argilă nisipoasă grea Argilă nisipoasă obişnuită Argilă nisipoasă măruntă Sol nisipos Distanţa dintre drenuri b.4. qdes – definit de relația (8.13) 1.50 m 6.0 – 0. 138 . amenajate de cele mai multe ori în depresiuni naturale.= 632 ∙ ( − ℎ) ∙ unde: H – adâncimea la care se aşează drenurile: • • • • • • 1.0 10. 1.004 – 0.0 12. k – coeficientul de permeabilitate: 1.0 26.0 15. Distanţa dintre drenuri.10).60 m pentru fâneaţă. Tabel 8. cu condiţia ca acestea să nu conţină substanţe toxice.20 – 1.4.

− studii topografice şi geotehnice din care să rezulte: adâncimea la care se află pânza freatică. structura. din care să rezulte: temperatura medie a aerului. ceea ce poate conduce la emanaţii de gaze cu mirosuri neplăcute. primul compartiment este împărţit în două. posibilităţile de reutilizare a apei epurate. combaterea mirosurilor. evaporaţia. acestea sunt legate în serie sau în paralel. − protecția sanitară. La proiectarea iazurilor biologice sunt necesare următoarele date preliminare: − studii calitative şi cantitative asupra apelor uzate. a muştelor. porozitatea solului.0 – 3. În cazul în care iazurile sunt alcătuite din două sau mai multe compartimente. adâncimea este mare ( peste 1. iar apele uzate sunt în prealabil epurate mecanic. pentru a permite curăţarea lor periodică (la intervale de 2 – 3 ani). iar ultimele compartimente sunt populate cu peşte (aici cantitatea de oxigen trebuie să fie în permanenţă de peste 3 mg O2/l ).Adâncimea iazurilor biologice poate să ajungă la 2. se obţine un grad ridicat de epurare . gradul de acoperire a cerului. luminozitatea. în acest mod. Acest fenomen se produce atunci când cantitatea de nămol depusă pe fundul iazului este mare şi.0 m ) . rozătoarelor. de asemenea. Soluţia frecvent aplicată este cu compartimente legate în serie întrucât. La iazurile biologice cu adâncimi mai mari de 1. − posibilităţi tehnice de recirculare a apei pentru asigurarea unui mediu aerob în iaz. 139 . Iazurile biologice pot fi alcătuite din unul sau mai multe compartimente. precipitaţiile. cu funcţionare alternativă. fermentarea nămolului depus pe fund se face în condiţii anaerobe. − studii hidrologice şi meteorologice efectuate în zona de amplasare a iazurilor. alternanţa şi duritatea rocilor.0 m şi chiar mai mult. direcţia vânturilor predominante. sau utilizarea aerării artificiale cu ajutorul aeratoarelor mecanice fixe sau plutitoare (pe flotori) amplasate în diferite puncte pe suprafaţa iazului. în zonele unde variaţiile sezoniere de temperatură sunt mari (cazul ţării noastre). − condiţiile de evacuare. caz în care sunt cunoscute mai mult sub denumirea de lagune.0 m.

(mg O /l) (8. (mg O2/l).1. (zile -1) T – timpul de retenţie .4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice 1) Timpul de retenție al apei în iaz: = unde: V – volumul util al iazului.15) = ∙ .zi – debitul uzat mediu zilnic. . 3) Calitatea apei uzate efluente din iazul biologic: . 8.med. (m). Quz.17) .8. 4) Volumul iazului biologic: = 35 ∙ unde: Qc. . IOA – încărcarea organică pe suprafaţă. (zile) (8. Quz.med. (m3).V. .08( Ɵ) (m ) (8. −concentraţia în substanţe organice exprimate în CBO5 a efluentului iazului − concentraţia în substanţe organice exprimate în CBO5 influente în iazul biologic. T. (kg CBO5/ha.zi – definiți anterior. biologic.1. (m3/zi). KT – constantă de viteză la temperatura θ °C conform diagramei din fig. θ °C definite anterior. ∙ . ∙ 1. Fi – cantitatea de substanţă organică admisă în iaz (factorul de încărcare organică al iazului). = (ha) (8. Parametrii de dimensionare sunt prezentați în tabelul 8. (mg O2/l).1.16) unde: . .14) = ∙ . 140 . 2) Suprafața necesară a iazului biologic: = unde: himpus – adâncimea impusă a iazului. (kg CBO5/zi). (zile).5.zi). .

0 0 0 K T .8 0. realizând condiţiile necesare (masă biologică.1.0 5. pH./ha) 3 Încărcarea organică pe suprafaţă ( g CBO5/m2.2 250 1000 2000 5000 35 – 60 0.2 – 1.5 0 0 Figura 8. Diagrama constantei de viteză funcție de temperatura Ɵ.0 – 3. hrană. 141 . timp de contact. 1 /d 1 .0 1.2 Epurarea biologică artificială Epurarea biologică artificială reproduce în mod intensiv fenomenele de autoepurare a solurilor şi apelor de suprafaţă.6 – 1. 8.5 11 (iarna) 25 (vara) 6 – 60 zile luni ≈ 30 zile 2 – 10 zile 10 – 50 75 – 80 80 – 95 80 – 95 90 – 95 Aerob < 0. tip bacterii) dezvoltării masei bacteriene cu ajutorul căreia se mineralizează şi se reţin substanţele organice biodegradabile aflate în stare coloidală sau dizolvată în apele uzate efluente din treapta de epurare mecanică.2 5 0 0 . temperatură.1.5 0 0 1 .5 Parametrii de dimensionare ai iazurilor biologice Tipul iazului 1 Adâncimea iazului (m) 2 Încărcarea în locuitori echivalenți (loc.Tabel 8.6 – 1.zi ) 4 Timp de retenţie 5 Eficienţa epurării (%) 6 Anaerob Facultativ aerob 2.6 35 30 25 Temperatura °C 20 15 10 5 0 .

dacă acesta există.1 Epurare biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice Filtrele biologice se amplasează după decantoarele primare. respectiv drept sursă de carbon. sau se grupează în flocoane (fulgi) care plutesc în masa de apă. realizând în jurul său o peliculă denumită membrană biologică.2. O parte din materiile organice utilizate de către microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru mişcare sau pentru desfăşurarea altor reacţii consumatoare de energie cum ar fi sinteza de materie vie. realizată în filtre biologice clasice ori echipate cu biodiscuri.max. respectiv reproducerea (înmulţirea) microorganismelor.1. − epurare biologică mixtă realizată în instalaţii de tip special. Debitele de dimensionare și verificare ale filtrelor biologice: − dimensionare: filtre biologice clasice: Qc = Quz.zi. Ele constituie aşa numitul substrat organic. șanțuri de oxidare. În funcţie de procedeele de epurare predominante. Toate tipurile de filtre necesită în prealabil decantare primară. 8. − epurare biologică cu biomasă în suspensie realizată în bazine cu nămol activat. au rolul de a asigura mineralizarea (oxidarea) substanţelor organice biodegradabile cu ajutorul microorganismelor aerobe care se dezvoltă pe pelicula (membrana) biologică fixată pe materialul de umplutură din care este alcătuit filtrul. Substanţele organice din apă pot fi îndepărtate de către microorganisme care le utilizează ca hrană.Fenomenul de epurare biologică se bazează pe reacţiile metabolice ale unor populaţii mixte de bacterii. 142 .zi < 250 dm3/s și pentru încărcări reduse cu materii în suspensie și materii organice biodegradabile. în principal pentru evitarea colmatării premature a materialului filtrant. În practica epurării aceste biocenoze poartă denumirea de biomasă. ciuperci şi alte microorganisme inferioare. Filtrele biologice sunt utilizate pentru debite de ape uzate cu Quz. epurarea mecano – biologică convențională se poate clasifica: − epurare biologică cu biomasă sau peliculă fixată. Materialul celular nou creat se grupează pe un suport solid.max. în special protozoare.

în mod continuu sau intermitent se desprinde şi este antrenată de apă în decantoarele secundare unde este reţinută sub formă de nămol biologic. caracterizându-se prin prezenţa oxigenului şi prin procesele de oxidare. unde: Quz. este necesar ca în apa uzată să se găsească substanţe fertilizante cum ar fi azotul şi fosforul. − verificare: filtre biologice clasice: Qv = Quz.max. deoarece ele trebuie să reţină pelicula biologică produsă şi evacuată din filtre.max – debitul de recirculare a apei epurate. 143 . Decantoarele secundare nu pot lipsi din schemele de epurare cu filtre biologice. pentru a se permite aprovizionarea cu oxigen a microorganismelor mineralizatoare.max. care sunt predominante. (m3/zi). filtre biologice cu discuri) este necesară pomparea apei decantate primar în filtre.filtre biologice cu discuri: Qc = Quz. deoarece în majoritatea cazurilor acestea sunt construcţii supraterane. în apele uzate menajere şi orăşeneşti. astfel încât cerinţele minime de mai sus să fie îndeplinite.max. La toate tipurile de filtre se dezvoltă pe suprafaţa de contact (suprafaţa suport) o peliculă care. Pentru dezvoltarea materialului celular viu şi desfăşurarea activităţii de mineralizare a substratului organic. În anumite cazuri. trebuie asigurate cerinţele cantitative minime şi anume: CBO 5 : N: P = 100: 5: 1 La apele uzate sărace în azot şi fosfor.or – debitul apelor uzate maxim orar. Fenomenele de epurare şi microorganismele mineralizatoare sunt de tip aerob. pentru scăderea încărcării organice volumetrice a filtrului biologic.max. filtre biologice cu discuri: Qv = Quz. substanţe care să se afle într-un anumit raport faţă de carbon. deoarece poate conduce la colmatarea acestora. Contactul dintre apa uzată şi materialul filtrant sau de contact (la filtrele biologice cu discuri) trebuie să fie intermitent.max. (m3/zi). De obicei. se adaugă artificial substanţe ce conţin azot şi fosfor (fertilizare).max. QAR.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic. (m3/h). Quz.zi .or + QAR. Nămolul biologic reţinut în decantoarele secundare nu este recirculat în amonte de filtre.or. se recirculă apă epurată (decantată). Cu excepţia filtrelor biologice cu contactori rotativi (ex.

− filtre biologice închise (în cazuri rare). − cu sistem de distribuţie rotativ (la filtrele biologice cu forma în plan circulară). c) După forma în plan: − circulare. − de mare încărcare. d) După sistemul de distribuţie al apei pe suprafaţa materialului filtrant: − cu sistem de distribuţie fix şi vas de dozare. denumite şi „clasice” . − de încărcare normală.În reţinerea substanţelor organice coloidale şi dizolvate de către microorganismele care trăiesc şi se dezvoltă în pelicula biologică ataşată de granulele materialului filtrant. Filtrele biologice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: a) După modul de funcţionare şi alcătuirea constructivă: − de contact. 144 . fenomenele predominante sunt cele de interfaţă (la suprafaţa de separaţie dintre apă şi granule) cum ar fi fenomenele de sitare. − cu contactori biologici rotativi. − rectangulare. − cu sistem de distribuţie mobil şi vas de dozare (la filtrele biologice cu forma în plan dreptunghiulară). − de medie încărcare. − percolatoare (cu picurare). − cu ventilaţie artificială. b) După încărcarea organică şi hidraulică: − de mică încărcare. e) Din punct de vedere al ventilaţiei: − cu ventilaţie naturală. adsorbţie şi de decantare în spaţiul dintre granule. f) Din punct de vedere al contactului cu atmosfera: − filtre biologice deschise (majoritatea aplicațiilor).

ă decantoare. Filtru biologic percolator de înălţime redusă (”jos”) 8.2 I-influent.1.9 i 10-ferestre de acces a aerului.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic. 10 b-strat util (”de lucru”). − verificare: unde: Quz.or + QAR. (m3/zi). 7 radier 7-rigolă perimetrală de colectare a apei filtrate.9-pereţi exteriori. c strat c-strat suport (de susţinere sau de rezistenţă) inere rezistenţă Parametrii de proiectare ai filtrelor biologice percolatoare 1) Debitele de dimensionare și verificare : − dimensionare: Qc = Quz.5-radier drenant.2-cap rotativ. sunt alcătuite din următoarele elemente constructive alc toarele principale (fig.2): Figura 8.8. 145 Qv = Quz.2 Filtre biologice percolatoare (cu picurare) de în ime redusă înălțime redus Sunt construcţii în care apa uzată decantată primar este distribuită intermitent pe ii uzat distribuit suprafaţa filtrului şi străbate în sens descendent un strat de material filtrant în care are loc bate strat epurarea biologică a apelor uzate. conductă 6-radier compact.max. conductă cap 3 4-conduct de distribuţie perforată.2. 3-tiranţi. .zi. 8.max.max.max. 1-conductă de alimentare cu apă decantată a filtrului. Filtrele biologice percolatoare joase. 8-conductă de transport a apei filtrate spre decantoare. a-strat de repartiţie.2.

= (1 − ) ∙ (1 − )∙ . − concentrația în CBO5 a influentului în treapta biologică de epurare.or – debitul apelor uzate maxim orar. − concentrația în CBO5 a efluentului. . (mg/l) (8. (mg/l). . Din relațiile (8. (%). (mg/l). QAR. − concentrația în CBO5 a apelor decantate primar. − eficiența treptei de degrosisare privind reșinerea materiei organice biodegradabile.18) rezultă: = . (mg/l). (%). . . .21) unde: . se limitează la 150 mg/l pentru filtre de mică încărcare și la 300 mg/l pentru celelalte tipuri de filtre. (m3/h). − concentrația în CBO5 a apelor uzate influente în stația de epurare.Quz. (m3/zi). (8. QAR – debitul de recirculare. (mg/l). (mg/l).max.19) unde: . (m3/zi). .18) ∙ (m / zi) (8. ∙ + . ∙ = .max – debitul de recirculare a apei epurate. Qc – debitul de calcul. (m3/zi). − eficiența decantorului primar privind reținerea CBO5.20) dp Concentraţia în CBO5 a apelor decantate primar X 5uz se determină cu relaţia: . ∙( + ) (8. 2) Debitul apei epurate de recirculare se calculează cu relaţia: = unde: R – coeficient de recirculare : = (8. impusă de NTPA 001/ 2005.17) Coeficientul de recirculare se determină dintr-o ecuaţie de bilanţ de substanţe scrisă la intrarea în filtrul biologic: . . 146 − concentrația în CBO5 a apelor decantate primar.17) și (8.

55 2.67 2.78 2.6.23) 3 1.5 Valori ale factorilor de recirculare 1 2 2 3 3 4 4 5 5 6 8 9 15 16 ( =1+ )∙ (8.25) (g CBO /m . Tabel 8.36 1.5 şi 3. zi) (8.0.22) (8. (kg CBO5/zi).9). (m3): = (m ) (8. Vmf – volumul de material filtrant. f – proporţia de materie organică (exprimată în CBO5 ) îndepărtată la fiecare trecere a apei prin filtru. ) 0.36 2.20). 3) Încărcarea organică a filtrului biologic reprezintă raportul dintre cantitatea de substanţă organică (exprimată în CBO5 ). Factorul hidraulic al recirculării reprezintă raportul dintre debitul de apă uzată introdus în filtru pe timpul recirculării şi debitul de calcul: = = unde: Fb – factorul biologic al recirculării. se determină coeficientul de recirculare R aplicând relaţia (8.0 se recomandă pentru R valori cuprinse între 0. Valori ale Fh și Fb în funcție de R (f=0. Nr.Cu valorile de mai sus.24) 4) Încărcarea hidraulică a filtrului biologic se determină ca raport al debitului apelor uzate admis în filtru şi suprafaţa orizontală a filtrului: 147 . Se determină cu relația: = unde: Cb – cantitatea de substanță organică exprimată în CBO5 influentă în treapta biologică. se consideră de obicei f = 0.90. crt.08 2.65 2.5 1. 1 2 = R Fh= 1+R ( + .56 Deoarece factorul biologic al recirculării nu mai creşte în mod sensibil pentru valori ale coeficientului de recirculare R > 3.

∙ (8.0 şi ∙ (m) (8. 5) Înălţimea totală a stratului de material filtrant H .zi m3/m2.0 m: = = . – încărcarea hidraulică a filtrului.h % mg/l ≤ 200 < 0.h). 4. (g CBO5/m3.M.zi ). Tabel 8.7-1. (%).2 > 85% (medie 92%) ≤ 20 200-450 0.28) 6) Eficienţa cuplului filtru biologic-decantor secundar se poate calcula pentru schema cu o singură treaptă de epurare biologică. Parametrii de proiectare ai filtrelor biologice.7.5 > 70% (medie 77%) ≤ 45 2 3 4 unde: Io Ih – încărcarea organică a filtrului.8 > 80% (medie 88%) ≤ 25 450-750 0. Încărcare mică 1 2 3 Încărcare medie 4 Încărcare normală 5 Încărcare mare 6 Io Ih dxb . g CBO5/m3. crt 0 1 Tipul filtrului biologic Parametrii U. dxb – gradul de epurare necesar pentru CBO5.30) . .4-0. Nr.26) aria orizontală a filtrului. cu formula [45]: = unde: Io și Ih – definite anterior.2 > 75% (medie 83%) ≤ 30 750-1100 0. (mg/l).6-1. Trebuie îndeplinită condiția: ≥ (8. − concentrația în CBO5 a efluentului.= unde: Ao – (m /m .7. (m2): (8. din treapta de epurare biologică. va avea valori cuprinse între 2. h) = ( ) (8.29) 148 .(m3/m2. impusă de NTPA 001/ 2005.27) Valorile Io și Ih se adoptă conform tabelului 8.

1.40 . de obicei cu sprinklere.. clinici veterinare) și pentru epurarea biologică a apelor uzate provenite de la localități cu până la 10.2. Soluţia optimă privind eficienţa de epurare.zi (5m3 apă uzată/m2. având formă circulară în plan şi raportul dintre înălţime şi diametru (H/D) = (6 / 1) ÷ (8 / 1).. care servesc pentru realizarea unui tiraj corespunzător unei intense aerări a materialului filtrant.50 m înălţime dispuse pe verticală şi separate între ele prin spaţii de 0. De 149 .0 . 8..50 m înălţime. Se recomandă să se adopte înălţimi de turn de până la 10 m pentru epurarea apelor uzate cu o concentraţie în CBO 5 la intrarea în filtru xb5uz= 200 mg/dm 3 şi de până la 15 m pentru ape uzate cu xb5uz= 300 mg/dm 3 . Încărcarea hidraulică Ih poate fi considerată până la 120 m3 apă uzată/ m2.. iar distribuţia apei pe suprafaţa de filtrare se face continuu. La acest tip de filtre. 4.În cazul când există treaptă de dublă de epurare cu filtre biologice . Filtrele biologice turn sunt utilizate pentru ape uzate puternic încărcate cu substanțe organice (fabrici de conserve. sanatorii.. Admisia apei în filtru se face prin pompare la partea superioară a acestuia.29) în care se introduce încărcarea organică considerată pentru treapta a doua. Filtrul este alcătuit din mai multe straturi filtrante de 2. Încărcarea organică a materialului filtrant Io= 500 . conducte şi jgeaburi perforate sau distribuitoare cu deplasare longitudinală (tip „du-te vino”).. Forma constructivă în plan a filtrului biologic depinde de sistemul de distribuţie a apei pe filtru. 1800 g CBO5/m3 material filtrant. La partea inferioară a fiecărei trepte de filtrare se vor prevedea ferestre pentru asigurarea ventilării şi tirajului. Numărul minim al cuvelor de filtrare este n = 2. atunci se va prevedea posibilitatea de ocolire (by-pass) a cuvei. se alege în urma unor calcule tehnico-economice comparative.000 locuitori echivalenți. se adoptă circulară pentru distribuitoarele rotative şi dreptunghiulară pentru distribuţia cu sprinklere. 0. recircularea apei epurate este rar utilizată.h). dacă se adoptă o singură cuvă. încărcarea hidraulică şi înălţimea stratului de material filtrant. eficienţa celei de-a doua trepte se calculează cu relaţia (8.3 Filtre biologice (percolatoare) turn Sunt instalaţii de epurare biologică care se desfăşoară pe înălţime. gradul de recirculare.

w = 20 mm. denitrificarea și reținerea fosforului din apele uzate.1..8. iar discurile constituente se mai numesc biodiscuri. Valorile principalilor parametrii de prezentați în tabelul 8.2.Decantorul primar şi decantorul secundar nu pot lipsi din schema de epurare care conţine filtre biologice cu discuri. Filtrele biologice cu discuri se amplasează în fluxul tehnologic după decantoarele primare şi în amontele decantoarelor secundare. În schemele de epurare cu filtre biologice cu discuri nu se recirculă.60 şi 3. deschideri care să permită încărcarea. zgomotul în timpul funcţionării este neglijabil şi procesul de epurare poate fi complet automatizat funcţie de cantitatea şi calitatea apei tratate. respectiv evacuarea materialului filtrant.4 Contactori biologici rotativi Contactorii biologice rotativi (cunoscuţi sub denumirea Rotating Biological Contactors – RBC) sunt instalaţii de epurare alcătuite din discuri din material plastic scufundate 35-40% din diametru în apa uzată decantată primar . pentru fiecare treaptă. Filtrele biologice cu discuri au rolul de a asigura mineralizarea şi eliminarea substanţelor organice biodegradabile aflate în stare coloidală sau dizolvată din apele uzate decantate primar.asemenea. nici apa epurată.8.3). Pot fi utilizate și în scheme de epurare prin care se urmărește nitrificarea. 8. mici unităţi din industria alimentară. Instalaţia de biodiscuri necesită un consum redus de energie. Ele au grosimea d = 10 . se vor prevedea.) Sunt cunoscute şi sub denumirea de Filtre Biologice cu Discuri (FBD). care se rotesc lent (1-3 rot/min. 150 proiectare ai filtrelor biologice cu discuri sunt . în pachete. nici nămolul biologic. distanţa optimă dintre discuri considerându-se. Ele pot fi realizate sub forma unor instalaţii monobloc modulate pentru anumite valori ale debitului de ape uzate. 15 mm şi se asamblează pe un ax. Utilizarea filtrelor biologice cu discuri este avantajoasă în cazul unor debite reduse de ape uzate provenite de la mici colectivităţi (5 – 500 locuitori).0 m şi sunt realizate din materiale uşoare de tip lupolen sau styropor (materiale asemănătoare polistirenului expandat) dar mult mai dense (compacte) şi cu muchiile rezistente şi stabile. Discurile au diametrul cuprins între 0. campinguri. (fig. unităţi militare. Distanța dintre biodiscuri și radierul bazinului este importantă..

04 – 0.5 1. Notă: Încărcarea hidraulică. 151 .5 – 4.zi 3 2 0.5 – 1.03 – 0.Tabel 8.2 – 2.10 0.M.5 1.5 – 7.9 7 – 15 1–2 4 5 6 7 t Xadm5uz CadmNH3 h mg/dm 3 15 – 30 – mg/dm3 1) Temperatura apei uzate > 13 °C.785 ∙ D (m ) .08 – 0. 3) TSCBO5 – consum biochimic de oxigen total.7 – 10.zi g/m2.3 – 15.0 10.73 – 1.0 0.0 7 – 15 <2 – – 1.0 – 17. (m). organică specifică în NH3 se raportează la aria biodiscurilor: A = Σ ∙ n ∙ 0.zi g/m2.0 – 3. D – diametru biodiscuri. n – numărul de biodiscuri. Valorile parametrilor de proiectare ai FBD Nr.7 – 1.0 1.zi g/m2.0 – 2.16 3.8.3 7. 2) SCBO5 – consum biochimic de oxigen solubil.zi g/m2. crt.08 2.0 0.0 2 3 Încărcarea organică specifică maximă din prima treaptă1) Încărcarea specifică în NH3 Timpul de retenție Concentrația în CBO5 a efluentului Concentrația în NH3 a efluentului 20 – 30 40 – 60 – 0. 3 Convențională 4 Tipul epurării Cu nitrificare simultană 5 Cu nitrificare în bazine separate 6 Încărcarea hidraulică Încărcarea organică specifică1) Ih SCBO52) TCBO5 3) SCBO52) TCBO5 3) m /m .5 20 – 30 40 – 60 0. 0 1 Parametru 1 Simbol 2 U.zi g/m2.

Vedere in plan 1 I 2 8 11 1 6 11 10 9 1 2 E 5 Sectiunea 1 . 9 – motor electric. 5 – rigolă de colectare. 8 – motoreductor. 11 – lagăr. Filtru biologic cu discuri. E – efluent. 10 – postament de beton.3. I – influent. 152 . 2 – jgheab în care sunt cufundate biodiscurile.1 2 8 11 11 9 10 2 Sectiunea 2 . 6 – ax. 3 – biodisc. 1 – rigolă de admisie a apei decantate primar în instalația de filtrare.2 4 6 D 3 I E 1 5 2 4 Figura 8. 7 – pachet din biodiscuri. 4 – riglă pentru împiedecarea depunerilor.

aer Qc Influent r isa Em BNA cna Qnr = rQc Nr cnr Qc + Qnr cna DS Na cnr SPn Ne cne = cnr Efluent SE Figura 8. cnr – concentrația nămolului de recirculare. Na – cantitatea de nămol activat. Qnr – debitul de nămol recirculat.5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie Bazinele cu nămol activat (BNA). − nămolul activat de recirculare.1. Schemă generală de epurare convenţională cu bazine cu nămol activat Qc – debitul de calcul. care conţine oxigen şi care este furnizat prin procedee mecanice. Bazinele cu nămol activat realizează amestecul : − apei uzate. 153 . mixte sau cu jet . indiferent de procesul de aerare să fie îndeplinite condiţiile esenţiale: − să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor bio-chimice din bazinul de aerare. cna – concentrația nămolului activat. Nr – cantitatea de nămol recirculat.4. aerul şi nămolul activat de recirculare). conţinând substanţe organice care constituie hrana bacteriilor mineralizatoare (aşa numitul substrat organic). care conţine materialul celular viu necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului activat în bazinul de aerare. corespunzătoare unui anumit grad de epurare necesar. Fenomenul este analog celui de autoepurare a cursurilor de apă.2.8. denumite şi bazine de aerare. 8. dar mult intensificat prin aerare artificială şi prin recircularea nămolului activat. pneumatice. Amestecul celor 3 elemente trebuie să se facă astfel încât. Ne – cantitatea de nămol în exces. − să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată. − aerul.4). sunt construcţii în care se realizează procesul de epurare biologică a apelor uzate în prezenţa oxigenului introdus artificial prin aerare şi a nămolului activat de recirculare (fig.

transformă substanţele organice biodegradabile pe bază de carbon aflate în apa uzată sub formă coloidală sau dizolvată. în material celular viu. stadiu denumit „ de creştere logaritmică”. Aceste procese sunt consumatoare de oxigen. iar durata de aerare să fie mai mare de 2h. Eficienţa de îndepărtare (reducere sau eliminare) a substanţelor organice prin procedeele cu nămol activat. se va avea în vedere ca la debitul de verificare (Qv). 154 . În bazinul cu nămol activat sunt create în mod artificial condiţii de dezvoltare şi de înmulţire intensivă a microorganismelor care. − cu aerare mixtă. În schemele staţiilor de epurare unde nu sunt prevăzute decantoare primare. variază între 60 şi 98 % în funcţie de tipul de epurare adoptat.max. b) După variaţia concentraţiei nămolului activat din bazinul de aerare: − omogene (cu amestec complet).zi < 250 dm3/s. Procesele biochimice care au loc în bazinele de aerare se află în stadiul II de dezvoltare a masei bacteriene. procedeele de aerare devin avantajoase. se găsesc totdeauna în apa uzată decantată primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile aerobe din bazin.La consumuri de energie necesare pentru aerarea apei reduse. − cu jet. − cu 1 compartiment. în condiţiile asigurării unui grad de epurare dat. 3 sau 4 compartimente pentru stații cu Quz. concentraţia de oxigen dizolvat în bazin să nu scadă sub 0. element chimic care se asigură prin diverse procedee de aerare a apei. în procesul lor de viaţă. de procedeele de aerare aplicate.50 mg O2/l. − cu aerare mecanică.− să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din bazinul de aerare.zi < 25 l/s (cu dotare by-pass). Acesta se reuneşte în flocoane şi este reţinut în decantoarele secundare prevăzute în aval şi poartă denumirea de „nămol activat”. Bacteriile participante în proces sunt de tip aerob. Clasificarea bazinelor cu nămol activat se face după mai multe criterii: a) După procedeul de aerare: − cu aerare pneumatică. de natura apelor uzate Bazinele de aerare se prevăd: − cu 2.max. pentru stații cu Quz.

1 kg CBO5/kg s.zi. − cu aerare modificată: Ion ≥ 1.zi.u.concentraţia nămolului activat descreşte spre aval în lungul bazinului. BNA pot fi: − convenționale (tip piston).u. bazinele de aerare neomogene pot fi: − cu apa şi nămolul activat de recirculare introduse concentrat în capătul amonte al bazinului (aerare convenţională).u. − cu distribuţia fracţionată a nămolului de recirculare în lungul bazinului . − cu amestec complet.3 kg CBO5/kg s. e) După încărcarea organică a nămolului I on (kg CBO5/kg s.6 kg CBO5/kg s. BNA pot fi: − cu aerare prelungită: Ion < 0. − cu aerare prelungită. − cu aerare de mare încărcare (high – rate aeration). − de încărcare mare: 0.zi.u. − de încărcare mică: 0.zi ≤ Ion < 0.3 kg CBO5/kg s.u. pot exista bazine cu nămol activat: − într-o singură treaptă. − cu stabilizare de contact sau cu regenerarea nămolului.5 kg CBO5/kg s. d) După numărul treptelor de epurare biologică. − cu regenerarea nămolului de recirculare (stabilizare de contact) .6 kg CBO5/kg s.u. − cu aerare descrescătoare (tip con).− neomogene (tip piston) .zi.u. f) După natura procesului de aerare.u.zi ≤ Ion < 1. − cu alimentare fracționată (step – feed).zi. − cu aerare modificată. − în două trepte.1 kg CBO5/kg s.u.zi).5 kg CBO5/kg s. − cu distribuţia fracţionată a apei şi a nămolului de recirculare în lungul bazinului. − cu distribuţia fracţionată a apei în lungul bazinului (step-feed).zi ≤ Ion < 0. − de încărcare medie: 0. − cu aerare prelungită. c) După modul de distribuţie (repartiţie) a apei uzate şi nămolului de recirculare. − cu utilizarea procedeului Kraus. 155 .

Forma în plan a bazinelor cu nămol activat poate fi rectangulară.8. la staţii de epurare mici modulele de epurare pot fi realizate în uzină sau direct pe amplasament. Principalele componente ale bazinelor cu nămol activat (fig.− cu insuflare de oxigen pur. − șanțuri de oxidare. control. oţel inox sau metal protejat împotriva coroziunii. semi-îngropate sau supraterane.max. 2) conductele de transport şi distribuţie a aerului şi dispozitivele de insuflare a aerului (difuzoare. 3) pasarelele de susţinere a sistemelor de aerare şi de acces la acestea. cu excepţia cazului în care se aplică procedeul de insuflare a oxigenului pur şi a unor situaţii speciale impuse de protecţia sanitară a mediului înconjurător (staţii de epurare subterane. în funcţie de cerinţele profilului tehnologic şi de criteriile tehnico-economice ale soluţiei adoptate . din materiale plastice. Din punct de vedere al amplasării faţă de cota terenului amenajat. − când conținutul în substanță organică este redus (cCBO5 < 150 g O2/m3). circulară. Decantoarele primare pot lipsi din schema stației de epurare în situațiile: − când apele uzate ce urmează a fi epurate au proveniență exclusiv menajeră și debite Quz. la armăturile de reglaj situate pe conductele de aer sau apă uzată. şi automatizare. inelară (şanţurile de oxidare de exemplu) şi mixtă (dreptungiulară şi cu capetele de forma unui semicerc). − când eficiența decantării prin sedimentare gravimetrică (reținerea materiilor în suspensie) este sub 40%. Bazinele de aerare pot fi realizate din beton armat sau metal. în clădiri. tuburi. panouri. Ele trebuie fundate pe teren sănătos şi la adâncimi ≥ h îngheţ. la aparatura de măsură şi control. în zone intens locuite). furtunuri) . 5) canale sau conducte de acces şi de evacuare a apei uzate şi a nămolului de recirculare în/din bazinele de aerare. Bazinele cu nămol activat sunt în general neacoperite. 156 . 4) aparatura de măsură. bazinele de aerare pot fi îngropate. − cu aerare în foraj de adâncime. precum şi stavilele aferente.or < 200 dm3/s.5) sunt: 1) bazinul (sau cuva) în care are loc procesul.

6 0.04 – 0.2 – 0.2 0. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tipul epurării 1 TN (zile) 2 Ion (kg CBO5/ kg s.04 – 0.04 – 0.1 – 0.1 – 0.3 – 3. V – volumul bazinului.1 0. ratele pot fi crescute cu 25 – 50 %.1 – 0.7 – 1.1 – 0.0 – 1.3 0. (m3).2 – 2.9. d)Pentru nitrificare. Tabel 8. crt.4 0.3 – 0.3 1. ta = V/Qc – timpul de retenție la debitul de calcul.5 – 1a 2 – 4b 1–3 4–8 3–5 4–8 20 – 30 15 – 30 20 – 40 15 – 40c 15 – 40 100 – 150 50 – 150 25– 50 25 – 75d 25 – 75 25 – 75d 50 – 150 75 – 150 NA NA 25 – 75d 10 11 a)Concentrația nămolului activat și timpul de retenție în bazinul de contact.(kg CBO5/ m3. cna – concentrația nămolului activat. Iob – încărcare organică a bazinului.6 0. Valorile parametrilor de proiectare ai bazinelor de nămol activat sunt prezentate în tabelul următor. NA – neaplicabil. 157 .3 0.− când epurarea se realizează în instalații biologice compacte de capacitate redusă.04 – 0. (kg CBO5/ kg s.5 – 1 0. Nr.zi).1 0.zi) 3 Iob (kg CBO5/ m3.2 – 0.6 0. (mg/dm3). (h).4 0.1 – 0. b)Concentrația nămolului activat și timpul de retenție în bazinul de stabilizare.5 – 2 0.u.5 – 3 0.0 0.4 1. (zile).zi).2 – 0.1 0.3 200 – 1000 1000 – 3000a 6000 – 10000b 2000 – 5000 1000 – 3000 1500 – 4000 1500 – 3000 2000 – 5000 3000 – 5000 2000 – 5000c 2000 – 5000 2000 – 4000 1. Ion – încărcarea organică a nămolului.3 – 1. unde: TN – vârsta nămolului.2 – 0.1 1.5 – 2 5 – 10 1–4 3 – 15 3 – 15 3 – 15 20 – 40 15 – 30 15 – 25 10 – 30 10 – 30 1.1 0.3 0.3 0. Valorile parametrilor de dimensionare pentru bazinele cu nămol activat.zi) 4 cna (mg/ dm3) 5 ta (h) 6 r (%) 7 Aerare de mare încărcare Stabilizare de contact Aerare cu introducere de oxigen pur Curgere în bloc convențională Alimentare fracționată Amestec complet Aerare prelungită Șanțuri de oxidare Procese de aerare și decantare grupate în același bazin Bazine cu funcționare secvențială Aerare în contracurent 0. c)Utilizată și la vârste ale nămolului intermediare.04 – 0.7 0.u.

32) 3) Cantitatea de substanță organic biodegradabilă influentă în BNA: unde: . (%).or + Qnr. (mg O2/l). Qc – debitul de calcul. − eficiența treptei de degrosisare privind reținerea CBO5. Qv = Quz. (m3/zi).33) 4) Cantitatea de substanță organică eliminată în treapta biologică: unde: Cb – definit la pct. Qnr – debitul de recirculare. (m3/zi). zi) 158 ∙ (kg CBO ⁄zi) (8. − concentrația în CBO5 a apelor uzate influente în stația de epurare. 5) Încărcarea organică a bazinului: = (kg CBO ⁄m b. . − de verificare: .35) .zi.6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare (BNA) 1) Debitele de dimensionare și verificare: − de dimensionare: Qc = Quz. (%). (mg O2/l).3 cf.max.34) (8. = (1 − ) ∙ (1 − )∙ . relației (8.max. = ∙ (kg CBO ⁄zi) (8. Qc – definite anterior.32). .max. a. Cev – cantitatea de substanță evacuată zilnic în emisar: = unde: − concentrația substanței organice impusă la evacuarea în emisar. (%).2.1. − concentrația în CBO5 pentru influentul treptei biologice (mg O2/l).31) unde: . 8. − eficiența decantorului primar privind reținerea CBO5. 2) Concentrația substanței organice biodegradabile exprimată în CBO5: (mg⁄l) (8. .r = Qnr/Qc – rata de recirculare a nămolului. = − (kg CBO ⁄zi) (8.

32). Na – cantitatea de biomasă existentă în bazinul de aerare. zi) (8. zi) (8. reprezintă raportul dintre volumul de nămol separat într-un con Imhoff de 1 dm3.5 4. uz⁄m b .36) (m a. cf. relației (8. . (m3).38) Concentraţia în substanţă uscată cna (kg/m3) cu decantare primară fără decantare primară 1 2 Fără nitrificare Cu nitrificare şi denitrificare Cu stabilizarea nămolului Cu eliminarea fosforului (precipitare simultană) 2. 7) Încărcarea hidraulică a bazinului: = unde: Qc.5 – 4.32). . 6) Încărcarea organică a nămolului: = unde: Cb – definit la pct. 159 . 3).5 3.37) = (kg⁄m ) (8. u. relației (8. a. Iob. Ion – definite anterior.5 – 3.u).8.5 9) Indicele volumetric al nămolului (Indexul lui Mohlmann) exprimă volumul de nămol care revine unui gram de substanță uscată după o sedimentare de 30 de minute a probei de nămol și se exprimă în cm3/g.5 – 4. V – definite anterior.unde: Cb – definit la pct.5 3.5 4. V – volumul util al bazinului de aerare. 3) cf. Valori ale concentrației nămolului activat.10. Tabel 8. V.5 – 4. Tipul epurării 0 (kg CBO ⁄kg s.5 2.5 – 3. după o sedimentare de 30 de minute și cantitatea de susbstanță uscată aferentă acestui volum după etuvare.5 –3.10): = unde: Na. 8) Concentrația nămolului activ din bazinul de aerare (valori orientative tab. (kg s. umplut până la reper.

u.11): = unde: 160 ∙ 100 = − ∙ 100 = 1. r – coeficientul de recirculare al nămolului: = unde: Qc – debitul de calcul.41) ′ (kg s. TN – vârsta nămolului.Valori ale indicelui de nămol IVN = 50 … 150 cm3/g indică o bună sedimentare în decantoarele secundare. umplut până la reper. se alege în funcție de tipul epurării (tab. cna.8. V.zi→ IVN = 150 cm3/g. • • pentru Ion ≤ 0.000 − ∙ ∙ (%) (8.u. 12) Cantitatea specifică de nămol.43). cnr. 11) Debitul de nămol în exces: = unde: cna.39) 10) Concentrația nămolului de recirculare (concentrația nămolului în exces): unde: IVN – definit anterior. cu proprietăți de decantare extrem de reduse și care poate conduce la flotarea acestui nămol în decantorul secundar. Qnr – debitul de nămol recirculat. definit anterior. definită de relația (8. nes. procesul de sedimentare este necorespunzător. Qc – definite anterior. = = 1. pentru Ion > 0. IVN – definiți anterior. (m3/zi).40) ∙ − ∙( ∙ − ∙ ) (m ⁄zi) (8. Indicele nămolului poate fi exprimat în ml/l (cm3/dm3).3 kg CBO5/ kg s.42) .3 kg CBO5/ kg s.000 = ∙ + 100 (kg⁄m ) (8. − concentrația în MTS impusă la evacuarea în emisar. (mg/l).u. cne.zi→ IVN = 100 cm3/g. pentru valori IVN > 200 cm3/g.⁄kg CBO redus) (8. caz în care poartă denumirea de sediment sau indice comparativ al nămolului și reprezintă raportul dintre volumul de nămol separat într-un con Imhoff de 1dm3. obținându-se un nămol înfoiat. după o sedimentare de 30 de minute și volumul inițial al probei de nămol.

Valori ale cantității specifice de nămol.3 zile 11.35 – 0.5 zile 14.33). Valori recomandate pentru vârsta nămolului.2 zile 10.0 zile 6. Cb < 1.7 zile 16. ( − )∙ ∙ (zile) (8. Tabel 8.0 zile 13.4 zile 13.= Q ∙c − cantitatea de substanță uscată corespunzătoare volumului în exces. crt.6 – 0. (kg s.2 zile Recomandabil peste 20 zile 161 .6 zile 8. V.9 13) Umiditatea nămolului Umiditatea nămolului în exces se va considera în calcule 99 – 99.1 zile 16.7 zile 20.12). valorile recomandate depind de tipul epurării (tab.12.11.5 ≤ 20 mg/l X5uzadm ≤ 30 mg/l 0.50 Cu stabilizarea aerobă a nămolului. cne. Cb’ – definit cu relația (8.0 zile 10 zile 12. Qc.30 VD/V = 0. Tabel 8.8 0.7 Aerare prelungită 0.5 – 0.u/ kg CBO5 redus) Tipul epurării biologice Epurare convențională X5uz adm Epurare cu nitrificare 0.4 zile 8 zile 10 zile 11. 14) Vârsta nămolului se definește ca raportul dintre cantitatea de materii solide în suspensie existentă în BNA și cantitatea de materii solide în suspensie eliminată din sistemul bazin – decantor secundar: = unde: cna.2 %.3 zile 9.7 – 0.3 zile 16. inclusiv eliminarea azotului 4.000 kg CBO5/zi 10 0 C 3 Temperatura de dimensionare 12 0 C 5.200 kg CBO5/zi Tipul epurării 10 0 C 0 1 2 Cb > 6.7 zile 13.0 zile 12 0 C 1 2 3 4 5 6 7 Fără nitrificare Cu nitrificare Cu nitrificare–denitrificare VD/V = 0.0 zile 25 zile 8.40 VD/V = 0. Qne. nes (kg s.8. Mărimea staţiei de epurare Nr.43) + ∙ Vârsta nămolului este un parametru important în epurarea biologică și epurarea avansată a apelor uzate.4 zile 11.u/zi). – definiți anterior.20 VD/V = 0.

α – raportul dintre capacitatea de transfer a oxigenului în apa uzată și capacitatea de transfer a oxigenului în apa curată. se consideră α = 0.32).44 16) Capacitatea de oxigenare necesară: . după tipul de epurare biologică sunt prezentate în tabelul 8.zi) Tipul epurării biologice Epurare convențională X5uz adm ∙ (kg O /zi) (8. Tabel 8. Valori ale Ons după tipul de epurare biologică. (kg O2/ m3 b. Qc – debitul de calcul.9. Hg). V – volumul total al bioreactorului. (m3).unde: Cb – definit de relația (8. 162 .79 Aerare prelungită 0.7 … 0. V – volumul bazinului. (kg/zi): .1.44) Epurare cu nitrificare 0.47 ≤ 20 mg/l X5uzadm ≤ 30 mg/l 1.12 1. valorile cS sunt indicate în tabelul 8. – concentrația CBO5 influentă în reactorul biologic. (m3).14.1.a.45) unde: On – cantitatea de oxigen necesară. conform § 8.a.13.zi). în condiții standard (760 mm col. = ∙ ∙ ∙ ∙ / ∙ (kg O /h) (8. Ons (kg O2/ m3 b. cSA – concentrația de saturație a oxigenului dizolvat în apă curată. (mg/l).13. (m3). 15) Cantitatea de oxigen necesară se determină cu relația: = unde: Ons – oxigenul necesar specific. VD – volumul zonei de denitrificare.. Valorile oxigenului necesar specific. (kg O2/zi).. cS – concentrația de saturație a oxigenului dizolvat din bazinul de aerare la temperatura de lucru T.

15).911 p – presiunea barometrică medie anuală a aerului din localitatea respectivă. insuflare).8.878 18 0.0 15 10.. m ad.. insu lare) (8. K10 – coeficient de transfer al oxigenului în apă la T = 10 °C.946 14 0. T (° C) cS (mg O2/l) cSA (mg O2/l) 0 11. 60 cm (fig.83 21 0.46) 163 . 8. 3mg O2/l).9 iar o schemă generală a bazinelor de aerare este prezentată în figura 8. KT – coeficient de transfer al oxigenului în apă la T°C (tab.982 15 0.845 20 0. insuflare.5.2 8. (%/ m 6 .6 6.799 23 0. (g O2).3 9.0 10 11. 17) Debitul de aer necesar a fi insuflat: = unde: COh. Hi – adâncimea de insuflare (fig.. 8.2 7. − capacitatea specifică nominală de oxigenare în apa uzată se determină: = 280 ∙ unde: 280 – cantitatea de oxigen existentă într-un m3 de aer în condiții normale.44). Valorile cS și cSA pentru diferite temperaturi ale apei uzate.0 11 0.4 6.Tabel 8.77 9 1.784 24 0. valori curente: (g O / m aer.885 17 0.14.5).964 13 0..15.815 22 0.1 cB – concentrația efectivă a oxigenului dizolvat din bazinul de aerare la temperatura T. 16 0. a – distanța dintre fața superioară a dispozitivului de insuflare a aerului în apă și fața superioară a radierului.. Parametrii de proiectare ai BNA sunt prezentați în tabelul 8.5): Hi = H – a (m). ad.nec – definit de relația (8. Tabel 8. ηm – randamentul specific de oxigenare.982 12 0.4 30 7. (N m aer/ h) (8.019 10 1.47) ∙ . (1 . Valorile T°C / / pentru diferite temperaturi ale apei uzate.8 10. a = 5 .861 19 0.10 %/ m ad.4 25 8.1 20 9.3 5 12.6 11.

Sectiunea 2-2 I 1 2 Vedere in plan conducta secundara de alimentare 1 H difuzor E 2 Sectiunea 1-1 robinet de izolare conducta secundara de alimentare B Sistem de alimentare culoare BNA difuzor ramura de alimentare cu aer Hi distribuitor a Sistem colectare apa din BNA L Figura 8. Bazin cu nămol activat. 164 . E – efluent.5. I – influent.

8. La bazinele cu nămol activat cu insuflarea asimetrică a aerului ( lângă unul din pereţi) sunt valabile relațiile: = 1. (m). (m). − bule medii: db = 4 – 6 mm. = 3. mărimea bulelor de aer realizate în masa de apă astfel: − bule fine: db ≤ 3 mm. Dacă insuflarea se face uniform pe tot radierul bazinelor. 8. H – adâncimea utilă a apei în bazin (fig. (m).0 (m) (8. Alegerea adâncimii utile a apei în BNA depinde de: • • procedeul de aerare: mecanic.2. apa uzată şi nămolul activat fiind introduse în capătul amonte al bazinelor. Numărul minim al compartimentelor aferente unui bazin de aerare va fi două linii care vor funcționa independent. − bule mari: db > 6 mm. • tipul dispozitivelor de aerare. L – lungimea culoarului şi a bazinului (fig.49) (8.1. pneumatic. Un compartiment poate fi alcătuit din unul sau mai multe culoare de aerare. curgerea apei este de tip piston.8.1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat Pentru majoritatea bazinelor cu nămol activat. Volumul bazinelor de aerare se determină cu relația: = unde: (m ) (8.51) 165 .48) (8.8.0 … 6.5 = 10 … 15 unde: B– lăţimea unui culoar (fig.6.5).5).50) Funcție de acești parametrii pentru bazinele de aerare cu nămol activ se adoptă adâncimea utilă H = 3… 6 (m). relaţiile de mai sus nu mai sunt obligatorii.5).

– încărcarea organică a bazinului de aerare. au fost definite anterior.6. Alegerea dimensiunilor geometrice ale bazinelor cu nămol activat va lua în considerație spaţiul disponibil în incinta staţiei de epurare şi legăturile tehnologice cu celelalte obiecte existente sau proiectate (decantor primar. staţii de pompare a nămolului). Iob Lungimea bazinelor de aerare se determină cu relaţia: = unde: V – volumul util al bazinelor de aerare rezultat conform relației (8. nb – numărul de compartimente . Parametrii de dimensionare: − debitul specific de aer are valori qd = 2 ..h.zi).52) Difuzoare cu discuri sau domuri de aerare Se realizează sub forma unor difuzoare cu diametrul de 18 . – debitul de calcul.32) Qc . (m3/zi).a. (m3). ∙ ∙ ∙ (m) (8. se adoptă conform tab. (m)..51) . B . – definit de relația (8.2 Dispozitive de insuflare a aerului Alegerea dispozitivelor de insuflare a aerului se va realiza pe baza unui studiu de opțiuni luând în considerație: − costul unitar/m2 de bazin al dispozitivelor de insuflare.. − indicele energetic (kg O2/ kWh) și energia specifică medie consumată/ m3 de apă uzată. − densitatea de amplasare pe radier a difuzoarelor este între 1 și 6 difuzoare/ m2. 8. nb – numărul de culoare / compartiment . (kg CBO5/m3 b. decantor secundar. 30 cm care se montează prin înşurubare sau prin lipire cu adezivi speciali pe o reţea din conducte amplasată în apropierea sau chiar pe radierului bazinului. 8. (kg/m3). 166 . 10 Nm3 aer/ difuzor.Cb – definită de relația (8..1.13.H.31). Se recomandă alegerea dispozitivelor cu un indice energetic ≥ 3 kg O2/ kWh.2.

1. 6 N m3aer / h . 8 Nm3 aer/ h. 600... în condiții aerobe. Debitul specific de aer (pentru un metru liniar de tub): ql = 2 . Cu ajutorul aeratorului se realizează o epurare biologică mixtă care presupune desfășurarea în același bazin.ef – capacitatea de oxigenare orară efectivă.2.. Folosirea sistemului mixt se aplică pentru următoarele tipuri de epurare biologică: 167 . Furtunuri de aerare din membrană elastică perforată Parametrii de proiectare: − debit specific de aer : qd = 2 .25 m..1 .− capacitatea specifică nominală de oxigenare în apa uzată de către furnizorul dispozitivului de aerare.. Lungimea tuburilor situate de o parte şi de alta a unui distribuitor (tronson de conductă servind pentru distribuţia aerului în tuburile de aerare) variază de la 0.. (kg O2/h).m tub. Instalația de epurare biologică mixtă este caracterizată de ansamblul funcțional bazin – aerator realizat sub forma unui tambur rotativ.50 m la 1. . m furtun. 8. − indicele energetic: iE (kg O2/ kWh): = . − distanţa dintre furtunuri: do = 150. tuburile pot fi din material poros sau din material plastic înfășurat într-o membrană elastică perforată.7 Bazine cu nămol activat – tehnologii speciale A. Porii membranei au dimensiuni de ordinul a 0. care poate fi asigurată de sursele de aer alese.. Instalația se amplasează aval de obiectele tehnologice ce compun treapta de epurare mecanică. a procedeelor de epurare cu peliculă fixată și cu biomasă în suspensie.2 mm. Pc – puterea consumată a utilajelor de insuflare. scufundat 75% din diametru în lichidul din bazin. valoarea va fi indicată Tuburi poroase și tuburi cu membrană elastică perforată Sunt dispozitive formate din mai multe tuburi asamblate într-un „bloc de aerare” sau „modul de aerare”. 300. 6 furtunuri. (kg O / kWh) (8. − numărul de furtunuri pentru un panou: ntp = 2 .. (kW). 0. şi 900 mm.53) unde: COh.

Aerator cu funcționare mixtă : peliculă fixată și biomasă în suspensie. − epurarea biologică cu nitrificare – denitrificare și stabilizarea nămolului.6. apa din interiorul celulelor se scurge în bazin iar locul acesteia este luat de aerul atmosferic. datorită rotirii. la partea inferioară a bazinului. Când interspaţiile celulare sunt deasupra nivelului apei. − epurarea biologică cu stabilizarea nămolului.− epurarea biologică fără nitrificarea apelor uzate (convențională). La intrarea aeratorului în apă. 8. Prin rotirea aeratorului se produce aerarea apei din bazin. alimentând astfel cu oxigen microorganismele ce trăiesc în acest mediu. Alimentarea cu oxigen a peliculei fixate prin difuzia oxigenului din aerul atmosferic Admisie aer proaspat Alimentarea cu oxigen la deversare Conducerea fortata a aerului Flotabilitatea datorata aerului Eliberarea aerului comprimat Aerare cu bule medii prin eliberarea aerului Figura 8.6). Aeratorul este alcătuit din elemente de forma unor segmente de cerc care formează între ele celule pe pereţii cărora se dezvoltă pelicula biologică (fig. − epurarea biologică cu nitrificarea – denitrificarea apelor uzate. − instalații ce realizează suplimentar și eliminarea fosforului. se produce dizolvarea aerului în apă şi eliberarea bulelor de aer prin 168 . − epurarea biologică cu nitrificarea apelor uzate. aerul din interspaţii este comprimat şi pe măsură ce interspaţiile ajung.

5 – 7 0. instalare. Bazine cu nămol activat cu funcționare secvențială Procesele din bazinele cu funcţionare secvenţială sunt identice cu cele din bazinele cu nămol activat.M. Procesul care se desfăşoară într-un bazin cu funcţionare secvenţială este alcătuit din următoarele 5 etape (vezi fig.zi g N/m2. Tabel 8. 3 Tipul procesului de epurare biologică convențională scheme cu scheme fără decantor primar decantor primar 4 5 Încărcarea organică a Ion nămolului Încărcarea organică a Iob bazinuui Indicele volumetric IVN al nămolului Concentrația cna nămolului activ Cantitatea specifică nes de nămol în exces Reducerea specifică a rs substanței organice Capacitatea de nitrificare a peliculei fixate kg CBO5/ kg s. Bulele medii sunt antrenate spre suprafaţa apei. B. 169 . La trecerea biodiscurilor prin atmosferă se realizează alimentarea cu oxigen a peliculei biologice ce se dezvoltă pe suprafaţa discurilor.u. Suportul solid oferă suprafaţa de contact necesară pentru epurarea biologică cu peliculă fixată. cu deosebirea că şi aerarea şi decantarea au loc în acelaşi bazin.zi 4–6 0.* Nr.zi kg CBO5/ m3b. crt. Detalii de construcție.20 40 – 100 4. Parametrii de proiectare ai bazinelor de epurare biologică mixtă sunt prezentați în tabelul următor. 0 1 2 3 4 5 6 7 Parametru de proiectare 1 Simbol 2 U.75 – 1.fante special prevăzute în pachetele de discuri sau segmente.7): umplere • obiectiv: adăugare de substrat (apă uzată sau apă uzată decantată primar).zi cm3/g kg/m3 kg s. Dacă în bazinele cu nămol activat procesul de aerare şi decantare au loc în acelaşi timp.3 0.16. în bazinele cu funcţionare secvenţială acestea au loc secvenţial. 8.8 10 – 18 4–8 *Tehnologia instalației de epurare biologică mixtă este o tehnologie de firmă. operare se obțin de la furnizor.u/kg CBO5 redus g CBO5/m2. Valorile recomandate pentru parametrii de dimensionare ai bazinelor de epurare biologică mixtă. producându-se alimentarea cu oxigen a microorganismelor mineralizatoare.a.6 – 0.

durata etapei este ≈ 35% din durata unui ciclu.0h).. evacuare apă limpezită obiectiv: evacuarea apei limpezite din bazin. pentru limpezirea acesteia. − epurare biologică cu nitrificare şi stabilizarea aerobă a nămolului. durata etapei este circa 25% din durata unui ciclu. durata etapei este ≈ 20% din durata unui ciclu. 170 . durata etapei de evacuare poate fi cuprinsă între 5. durata etapei de evacuare este ≈ 5% din durata unui ciclu. reacţie (aerarea apei) obiectiv: completarea reacţiilor biochimice care au fost iniţiate în timpul etapei de umplere. − epurare biologică cu nitrificare/denitrificare . Numărul minim de unităţi (bazine) cu funcţionare secvenţială este n = 2.25÷2. Procesul de epurare biologică din bazinele cu funcţiune secvenţială nu necesită recircularea nămolului.30% din durata unui ciclu (0.• • • • • • • • se realizează ridicarea nivelului apei în bazin de la 25% din capacitate (la sfârşitul etapei de stand-by) la 100%. decantare: obiectiv: separarea solidelor din apă.. cu o valoare uzuală de 0. Epurarea biologică din bazinele cu funcţionare secvenţială se poate realiza în următoarele cazuri: − epurare biologică convenţională . evacuare nămol (stand-by) • • • obiectiv: permite celei de-a doua unităţi să realizeze etapa de umplere.75h. evacuarea nămolului în exces se realizează la sfârşitul fiecărui ciclu.

aer (optional) Incarcare Durata ciclu (% total) Influent Admisie+Denitrificare 25% aer Aerare Nitrificare 35% Sedimentare STOP aer 20% Evacuare apa decantata STOP aer Decantare 15% Efluent Evacuare efluent Evacuare namol in exces STOP aer Repaus 5% Evacuare namol in exces Figura 8. 171 . echipare vor fi preluate de la deținătorul tehnologiei. Tehnologia este o tehnologie de firmă (SBR – Sequential Batch Ractor) și elementele de dimensionare.7 Etapele de operare pentru bazinele cu funcționare secvențială.

staţiile de pompare sunt alcătuite din sala pompelor. permit proiectanţilor alegerea unor pompe optime atât din punct de vedere tehnologic cât şi economic. 172 . Dacă din punct de vedere al exploatării ideal ar fi să se folosească acelaşi tip de pompe. caracteristicile nămolurilor şi capabilitatea pompelor impun utilizarea a diverse pompe funcţie de cerinţele proceselor tehnologice. nămol primar în amestec cu cel biologic. nămol activat de recirculare în amestec cu cel în exces. întâlnite în cadrul proceselor tehnologice din staţiile de epurare ape uzate sunt: nămol primar.2. iar amplasarea grupurilor de pompare va fi realizată astfel încât distanţa între grupuri să fie de minimum 0.8. 8.1 Stațiile de pompare a nămolurilor Destinate să vehiculeze nămolurile rezultate în urma epurării apelor uzate. transportul nămolurilor se face prin pompare. Pentru situaţiile în care curgerea nu poate fi realizată gravitaţional. Deoarece nămolurile pompate sunt amestecuri polifazice (sisteme apoase până la paste şi materiale păstoase). Proiectarea staţiei de pompare implică dimensionarea structurii care să corespundă din punct de vedere arhitectural şi să se încadreze ambientului zonei astfel încât amplasamentul să fie în apropierea unei surse de energie. Tipurile de nămoluri pompate. nămol fermentat. conductele şi grupurile de pompare propriu-zise.2. instalaţiile hidraulice. Sala pompelor se construieşte cu o înălţime minimă de 3 m. iar pentru alegerea lor trebuie să se ţină seama atât de caracteristicile pompelor cât şi de cele ale nămolurilor pompate.8 Pomparea nămolurilor în stațiile de epurare Pomparea nămolurilor rezultate din epurarea apelor uzate este determinată de realizarea proceselor tehnologice şi/sau de diferenţa cotelor geodezice din teren. instalaţiile auxiliare electrice precum şi aparatura de măsură şi control. nămol concentrat. nămol activat de recirculare şi în exces.1. precum şi facilităţile pentru întreţinere şi exploatare pentru personalul de operare.8. Sala pompelor adăposteşte echipamentele hidromecanice.7 m iar între perete şi grupurile de pompare să fie minimum 1 m. nămol biologic. pentru a permite accesul personalului de exploatare şi întreţinere al staţiei.1. Existenţa unei game variate de pompe cu rotoare având o hidraulică adecvată caracteristicilor diferite ale nămolurilor. a drumurilor de acces. pompele folosite sunt de diferite tipuri.

a) b) c) d) Figura 8. Staţiile de pompare pot fi clasificate după poziţionarea echipamentului de pompare ca fiind staţii de pompare cu cameră umedă sau staţii de pompare cu cameră uscată. De exemplu. Tipuri de pompe și stații de pompare: pompă verticală poziţionată în cameră umedă. 173 . trebuie să fie unele din facilităţile cu care se pot echipa sistemele minimizându-se astfel impactul negativ asupra mediului. în timp ce pompele orizontale necesită o structură cu cameră uscată. pompele submersibile şi cele verticale necesită o structură cu cameră umedă. clorinarea sau tratarea cu apă oxigenată sau sistemele de epurare a aerului şi a gazelor emanate. Selectarea staţiei de pompare cu cameră uscată sau a celei cu cameră umedă se bazează de obicei pe condiţiile specifice aplicaţiei şi pe alegerea echipamentului de pompare.8. Mirosurile prezente în staţiile de pompare sunt o mare problemă mai ales în cazul în care staţia de pompare este poziţionată în locuri publice. aşa cum e indicat în figura 8. În staţiile de pompare cu cameră uscată. pompă poziţionată în cameră uscată. de aceea sistemele de control a mirosului precum aerarea corespunzătoare. pompă centrifugă poziţionată în cameră uscată. separat de camera de aspiraţie. la proiectarea acestora trebuie prevăzută şi o a doua sursă altenativă de energie independentă de sursa principală (un generator tip diesel care să asigure o sursă de energie continuă în caz de avarie).Având în vedere că funcţionarea staţiilor de pompare presupune alimentarea continuă cu energie electrică. pompele sunt localizate într-un spaţiu închis.8. pompă submersibilă poziţionată în cameră umedă.

− debitele vehiculate. una în funcţiune şi una de rezervă.6 m/s. vâscozitatea. Vitezele mari duc la creșterea pierderilor de sarcină. − înălţimile de pompare. la trei pompe în funcţiune se ia una de rezervă.1. dar să se şi evite prevederea unor capacităţi mari de depozitare. Conductele de nămol.2. de regulă. Grăsimile au tendinţa de a se lipi pe conductele de transport a nămolului sau a grăsimilor iar efectul care apare este reducerea diametrului şi deci creşterea presiunii pe conductă. Viteza nămolului în conducte trebuie să fie de 1. Conductele de nămol trebuie prevăzute cu posibilitatea de spălare pentru a se curăţa blocajele de pe conducte. Riscul de subevaluare a pierderilor de sarcină creşte odată cu creşterea lungimii de pompare şi cu creşterea concentraţiei în materii solide. În staţiile de epurare nămolul se transportă pe conducte cu DN > 150 mm.8.4 – 1. Numărul pompelor instalate în staţia de pompare se stabileşte funcţie de numărul de pompe necesar în funcţionare plus pompele de rezervă. au pierderi de sarcină cu 50 ÷ 100 % mai mari decât conductele ce transportă apă uzată. calculate ținând seama de diferenţele de nivel între bazinele de aspiraţie şi refulare şi pierderile de sarcină pe conducte. Numărul minim de pompe instalate în staţia de pompare este de cel puţin două pompe.8. Numărul pompelor de rezervă se ia orientativ. proveniența acestuia. consistenţa. Dimensiunile şi numărul de unităţi de pompare pentru marile staţii trebuiesc selectate astfel încât variaţiile debitului influent să nu ducă la opriri şi porniri frecvente ale pompelor. iar vitezele mici la depuneri şi colmatări. 174 .2 Elemente de proiectare a instalațiilor de pompare Alegerea pompelor pentru echiparea staţiei de pompare nămol presupune cunoaşterea următoarelor elemente: − caracteristicile nămolului: tipul de nămol.

750 bari) la valori relativ reduse ale debitului vehiculat (6. -Înălţimi de pompare şi eficienţe scăzute 4 Pompe cu diafragmă sau membrană -Nămol activat de recirculare şi în exces -Nămol concentrat. -Nămol biologic -Pompe larg răspândite. -Necesită întreţinere sporită dacă funcţionează continuu. Necesită funcţionare înnecată Nerecomandate pentru nămoluri concentrate 2 Pompe cu piston . -Nămol fermentat -Nămoluri încărcate cu particule solide de granulaţie maximă 10 mm -Sunt pompe autoamorsante .1.Nămoluri cu concentraţii mari în materii solide (>15%) 3 Pompe cu rotor elicoidal -Nămol activat de recirculare şi în exces -Nămol concentrat. debitul pulsatoriu poate să nu fie acceptat. -Eficienţă sporită mai ales la pompele cu debite mari(η >75%).. pompele air-lift.Acţiunea pulsatorie poate ajuta la concentrarea nămolului în başele din amonte de pompe şi repun în suspensie materiile solide în conducte când se pompează la viteze mici -Exploatare simplă 175 . impiedicând curgerea inversă prin pompă -Eficienţă redusă.2.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului Din gama pompelor utilizate pentru transportul nămolurilor fac parte pompele centrifuge. 0 Tipul pompei 1 Tipul de nămol 2 Avantaje 3 Dezavantaje 4 1 Pompe centrifuge -Namol activat de recirculare. pompele centrifuge cu cupla. -Nămol fermentat -Asigură debite constante.. pompele cu rotor elicoidal. Tabel 8. -Pentru debite mai mari de 3 l/s pot fi pompate materii solide de aproximativ 20 mm. În tabelul 8.8.60 mc/h). crt.. pompele cu lobi. -Necesită o sursă de aer comprimat.8. -În timpul funcţionării produc mult zgomot. pompele cu tocător şi pompele cu furtun. Nr. -Prezintă o construcţie robustă. -Întreţinere relativ uşoară -Acoperă întreaga gamă de debite -Destinate obţinerii presiunilor ridicate (100.. pompele cu piston. pompele cu diafragmă. pompele cu şnec. -Nămol primar în concentraţie redusă.17. -Debit pulsatoriu -Necesită protecţie împotriva funcţionării în uscat -Pompele mici necesită echipament de mărunţire pentru prevenirea colmatării -Costuri energetice ridicate în cazul vehiculării unui nămol mai concentrat -Necesită etanşări şi etanşare împotriva apei -Depind de procesele aval.17 sunt prezentate avantajele şi dezavantajele utilizării diverselor tipuri de pompe. Alegere tipuri de pompe pentru nămoluri. -Statorul/rotorul tinde să acţioneze ca un clapet de reţinere.

-Fluidul pompat trebuie să se comporte ca un lubrifiant. -Debitul pompat dependent de variaţia debitului de aer comprimat introdus. întreţinut şi reparat -Autoamorsante -Debite cuprinse între 36 şi 1250 l/min şi o înălţime de pompare de până la 152 m.Nr. -Eficienţă relativ scăzută ce variază între 40 şi 60%. nu are părţi mobile -Nu sunt recomandate pentru pomparea altor nămoluri deoarece se pot colmata cu cârpe şi particule grosiere. -Necesită spaţiu mare pentru montaj şi amplasare -Pierderi de sarcină mari -Întreţinere judicioasă a lagărelor şi şnecului -Datorită unei toleranţe mici între lobii rotativi. -Necesită întreţinere periodică -Debit pulsatoriu -Funcţionare alternativă. -randament scăzut. folosite mai ales pentru transportul nămolurilor a căror concentraţie este mare şi nu pot fi pompate sunt 176 . aceasta făcând ca eficienţa pompei să fie redusă. -Costuri relativ mici. prin comprimarea urmată de decomprimarea unui furtun -Folosirea unui lubriafiant pentru a se reduce încălzirea şi uzarea furtunului 6 Pompe air-lift -Nămol activat recirculat 7 Pompe cu șnec -Nămol activat recirculat -Autoreglare debitului funcţie de adâncimea apei din camera de admisie 8 Pompe cu lobi -Nămol primar -Nămol concentrat -Nămol fermentat -Asigură un debit constant -Nu necesită clapet de sens pe refulare -Viteze mici şi nu necesită întreţineri frecvente 9 Pompe cu tocător -Nămol primar -Nămol fermentat -rotoarele speciale permit mărunţirea obiectelor solide care ajung în pompă -reducerea posibilităților de colmatare 10 Pompe cu furtun -Nămol primar -Pompe simple de exploatat. -Utilizate pentru vehicularea unor cantităţi însemnate de nămol şi înălţimi mici de pompare -Construcţia simplă a pompei. Alte echipamente folosite pentru vehicularea nămolurilor într-o staţie de epurare. crt. nisipul va cauza o uzură mare. 0 Tipul pompei 1 Tipul de nămol 2 Avantaje 3 Dezavantaje 4 5 Pompe centrifuge cu cupla -Nămol primar -Au un volum mare şi o eficienţă excelentă pentru aplicaţiile de la sistemele pompare nămol activ. -Costurile pentru pompare cresc odată cu volumul de pompat.

Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului. transportoare pneumatice. elevatoare cu cupe. a)pompă centrifugă.transportoarele. b) pompă centrifugă cu cuplă. transportoare cu şnec. Figura 8. 177 . Acestea pot fi transportoare cu bandă. e) pompă cu rotor elicoidal. d) pompă cu piston de înaltă presiune. c) pompă centrifugă cu diafragmă.9. În figurile următoare sunt prezentate tipurile de pompe utilizate pentru pomparea nămolurilor.

Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului.10. g) pompă air-lift. i) pompă cu lobi rotativi. 178 .Figura 8. f) pompă cu piston plonjor. j) pompă cu furtun. h) pompă cu şurub.

instalații de recirculare a nămolului activat și de evacuare a nămolului în exces. și care deversează efluentul în zone sensibile supuse eutrofizării. instalații de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotați a zonei de denitrificare.2 Epurarea biologică în stații de epurare urbane/rurale cu capacitate de peste 10. în aceleași bazine în care se elimină substanțele organice biodegradabile. în scopul evitării bacteriilor filamentoase. Îndepărtarea azotului și fosforului din apele uzate se realizează frecvent. eliminarea azotului se face într-o treaptă independentă.000 LE (epurare avansată) 8. amplasată în aval de bazinul cu nămol activat. decantor secundar.000 L.8.1 Generalități Prevederile din prezent se aplică la proiectarea stațiilor de epurare a apelor uzate a căror capacitate depășește 10.2. • • un bazin selector aerob amplasat în amontele bazinului biologic. La instalațiile de epurare existente. − în cazul în care este necesară îndepărtarea azotului: bazin biologic (se elimină substanțele pe bază de carbon și se realizează nitrificare și denitrificare). − în cazul în care este necesară îndepărtarea substanțelor organice biodegradabile. a azotului și fosforului: 179 . instalații pentru nămolul activat de recirculare (recirculare externă) și de evacuare a nămolului în exces. dacă nu există posibilitatea de mai sus. Epurarea biologică avansată trebuie să cuprindă următoarele instalații tehnologice de bază: − în cazul în care este necesară numai nitrificarea: • • • • • • bazin biologic (se elimină substanțele pe bază de carbon și se transformă azotul amoniacal în azotați). decantor secundar (reține biomasa creată în bazinul biologic).E. o sursă externă de carbon organic (dacă este necesară).

(m3). (m3/zi). (m3/zi). nitrificarea și denitrificarea. cât și zonă aerobă pentru eliminarea substanțelor organice biodegradabile și nitrificare.max. (kg/m3). Aceasta poate fi definită ca durata medie de retenție a flocoanelor de nămol activat din bazinul biologic. Vârsta nămolului (TN ) reprezintă un parametru important pentru dimensionarea bazinului biologic. Qne – debitul nămolului de recirculare. instalații pentru nămolul activat de recirculare (recirculare externă) și de evacuare a nămolului în exces. vârsta nămolului pentru zona aerobă se determină cu relația: = unde: cna – concentrația în materii solide în suspensie din zona aerobă. VN = V – VD .volumul zonei aerobe. În calculele de dimensionare se va ține seama că volumul total al bazinului biologic (V) nu va cuprinde volumul bazinului anaerob (VAN) sau volumul selectorului aerob (Vsel).zi – debitul de calcul al bazinului biologic.• • • • bazin anaerob în amontele bazinului biologic pentru eliminarea fosforului. poate juca rol de selector. • o sursă externă de carbon organic (dacă este necesară). instalații de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotați a zonei de denitrficare. cne – concentrația în MTS din nămolul în exces. Dacă bazinul biologic conține atât zonă anoxică pentru denitrificare. decantor secundar. − concentrația în MTS din efluentul epurat. VD – volumul zonei anoxice pentru denitrificare. Qc = Quz. ( − )∙ ∙ (zile) (8.54) + ∙ 180 . bazin biologic în care se realizează îndepărtarea substanțelor organice biodegradabile. (kg/m3). (kg/m3). (m3). Tehnic vârsta nămolului reprezintă raportul dintre cantitatea de materii solide în suspensie existentă în bazinul biologic și cantitatea de materii solide în suspensie (ca ”substanță uscată”) care părăsește zilnic sistemul bazin biologic – decantor secundar.

1 din § 4. în zonele anoxice. în care are loc şi nitrificarea este necesară măsurarea şi monitorizarea concentraţiei de oxigen dizolvat pentru conducerea automată şi eficientă a procesului de aerare. În scopul eliminării fosforului în exces. corespunzătoare gradului de epurare dorit. În zona aerobă. − posibilitatea acumulării surplusului de nămol generat pe timp de ploaie. − îngroşarea şi evacuarea nămolului depus pe radier. Nămolul reţinut este îngroşat în stratul depus pe radier. curenţi de densitate) − debitul nămolului de recirculare. de modul şi ritmicitatea de evacuare a nămolului.15 m/s pentru nămolurile uşoare şi de minimum 0. − un transfer de oxigen care să asigure desfăşurarea proceselor biologice de nitrificare şi de îndepărtare a substanţelor organice biodegradabile. Procesul de decantare este influenţat de: − flocularea realizată în zona de admisie a apei în decantor.2. acest lucru se va realiza prin mixare. precum şi preluarea unor şocuri de încărcare cu poluanţii respectivi. de timpul de îngroşare şi de tipul sistemului de evacuare a nămolului de pe radier. astfel încât viteza lichidului la nivelul radierului să fie de minimum 0. 181 . Debitele de calcul ale apelor uzate influente în treapta de epurare biologică sunt determinate conform tabelului 4. fenomen dependent de indicele volumetric al nămolului (IVN). este necesară prevederea unui bazin anaerob în amontele bioreactorului.La proiectarea bioreactorului se vor urmări şi respecta următoarelor cerinţe: − realizarea unei concentraţii suficiente a nămolului activat din bioreactor (cna). La proiectarea decantoarelor secundare se iau în considerare următoarele: − separarea eficientă a nămolului. − procesul de epurare să nu producă mirosuri neplăcute. În procesul de nitrificare-denitrificare se elimină şi o parte din fosfor pe cale biologică. aerosoli şi vibraţii. de grosimea stratului de nămol. respectiv prin aerare în zonele oxice.30 m/s pentru nămolurile mai dense (vâscoase). zgomot. − o circulaţie corespunzătoare a lichidului în bazin pentru omogenizare şi evitarea producerii depunerilor de nămol pe radier. − condiţile hidraulice din decantor (modul de repartiție al apei la admisie şi modul de colectare la evacuare.

Debitul de verificare este funcţie de schema tehnologică de epurare (cu nitrificare. Modul de determinare a principalilor indicatori de calitate din influent a fost indicat la § 3. denitrificare ori de 182 .2. pentru calculul volumelor de nitrificare. 8. cu nitrificare-denitrificare. Pentru dimensionarea bioreactorului trebuie cunoscute: • • • • • schema de epurare cuprinzând obiectele componente de pe linia apei şi linia nămolului. azot. CCO.2. azot. cu sau fără bazin anaerob pentru eliminarea pe cale biologică a fosforului). de punctul de injecţie al debitului nămolului de recirculare externă sau/şi al debitului de recirculare internă. Datele iniţiale sunt necesare pentru determinarea încărcărilor cu substanţa organică. a bioreactorului. trebuie respectaţi parametrii tehnologici (timpi de retenţie. pe de o parte. Aprecierea corectă a acestor indicatori (CBO5. în avalul acestuia). încărcări superficiale). fosfor şi compuşii lor) prezintă o importanţă deosebită deoarece atât schema de epurare aleasă. concentraţiile în poluanţi din influentul bioreactorului. materii solide în suspensie. concentraţiile în poluanţi din efluentul staţiei de epurare.2 permit calculul gradului de epurare necesar şi impun alcătuirea schemei de epurare astfel încât poluanţii consideraţi să fie îndepărtaţi în condiţii economice confom gradului de epurare impus de normele de protecţie a mediului şi a sănătăţii oamenilor.2 Cantități și concentrații de poluanți în apa uzată Calculele de dimensionare necesită cunoaşterea indicatorilor de calitate pentru influentul şi efluentul staţiei de epurare și al treptei biologice. de poziţia din schemă a zonei anoxice (amonte. determinaţi la § 3. temperatura apei uzate (minimă şi maximă). cât şi costul de investiţie şi exploatare depind în mod determinant de aceşti indicatori. iar pe de altă parte garda hidraulică (diferenţa dintre cota coronamentului şi nivelul maxim al apei din obiectul tehnologic) trebuie să fie suficientă pentru a evita realizarea unor niveluri de apă care să depăşească coronamentul construcţiei.1. temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a staţiei de epurare. Indicatorii de calitate pentru efluentul staţiei de epurare. în bioreactor. fosfor. Valoarea debitelor de verificare trebuie corect apreciată deoarece.

care reprezintă mai puțin de 5% din azotul total. (%). cN – concentrația de azot total influentă în stația de epurare. (mg O2/l). În apele uzate urbane cantitatea de azotați și azotiți este neglijabilă. (%).eN.îndepărtare pe cale biologică a fosforului. Dacă schema de epurare nu cuprinde decantor primar atunci eficiențele es. )∙ (mg/l) (8.1 Concentrații ale substanțelor poluante influente în reactorul biologic 1) Concentrația materiilor totale în suspensie: = (1 − unde: es – eficiența decantării primare în reținerea MTS. (mg/l).2. (%). vor fi nule iar concentrațiile influente în bioreactor vor fi egale cu cele influente în stația de epurare.ex.uz – concentrația CBO5 influentă în stația de epurare. (mg/l). 8. 2) Concentrația materiilor organice biodegradabile: . cuz – concentrația MTS influentă în stația de epurare. (%).56) unde: ex – eficiența decantării primare în reținerea CBO5. Concentrațiile substanțelor poluante din efluentul stației de epurare sunt cunoscute deoarece sunt impuse de normele și normativele de protecție a apelor și definitivate prin acordurile sau autorizațiile de gospodărirea apelor și de mediu. a producţiei de nămol în exces. 183 )∙ (mg/l) (8. 3) Concentrația în azot total: = (1 − unde: eN – eficiența decantării primare în reținerea azotului total.eP.55) = (1 − )∙ . cP – concentrația de fosfor influentă în stația de epurare. de aceea la dimensionare se utilizează azotul total Keldhal în loc de NT.58) .2. a cantităţi de oxigen necesară proceselor de epurare. (mg O /l) (8. x5. (mg/l). a debitelor de recirculare internă şi externă. 4) Concentrația în fosfor total: = (1 − unde: eP – eficiența decantării primare în reținerea fosforului total.57) )∙ (mg/l) (8.

∙ (kg s. u/zi) (8. (m3/zi). . u/zi) (8.59) ∙ (kg s. (m3/zi). u/zi) (8.8. Qc – debitul de calcul. (m3/zi). (mg/l).61) unde: Qc – debitul de calcul.64) − concentrația în CBO5 din efluentul stației de epurare. (mg/l). .2.3 Cantități de substanță din efluentul stației de epurare 1) Pentru MTS: = unde: − concentrația în MTS din efluentul stației de epurare. 2) Pentru CBO5: = unde: . Qc – debitul de calcul. 2) Pentru CBO5: = unde: . (m3/zi). u/zi) (8.62) 8. u/zi) (8. 184 . 3) Pentru NTK: − definit la paragraful anterior.63) ∙ (kg s.2 Cantități de substanță influente în bioreactor 1) Pentru MTS: = unde: − definit la paragraful anterior. = ∙ (kg s. Qc – debitul de calcul.60) − definit la paragraful anterior. 4) Pentru PT: = unde: − definit la paragraful anterior.2.2. u/zi) (8. Qc – debitul de calcul. ∙ (kg s.2. ∙ (kg s. (m3/zi).

2. 3) Pentru NTK: = unde: − concentrația în NTK din efluentul stației de epurare. 185 .69) unde: KbN.2.2. − (kg s.65) 8.2 și la § 8. Nev – definite la § 8.2 și la § 8. Kev – definite la § 8. Qc – debitul de calcul. u/zi) (8.2.67) unde: Nb. u/zi) (8. u/zi) (8. 4) Pentru PT: = unde: − concentrația în PT din efluentul stației de epurare.2.2. (m3/zi).2. Cev – definite la § 8.4 Cantități de substanță eliminate din sistemul bazin biologic – decantor 1) Pentru MTS: = 2) Pentru CBO5: = 3) Pentru NTK: = 4) Pentru PT: = − (kg s. (m3/zi).3.66) ∙ (kg s.2.70) unde: KbP. unde: Cb. u/zi) (8.2.2. ∙ (kg s. u/zi) (8.2.2 și la §8.2.2.2 și la § 8. (mg/l) Qc – debitul de calcul.2. − (kg s.68) − (kg s. (mg/l).2. u/zi) (8.2.3. Kev – definite la § 8.2.3.2.3. (m3/zi).Qc – debitul de calcul.

X5uz = Xb . ex eN. c N .pentru CBO5 eN = 10 . Kb .Q ri i c Pri Efluent DP Namol primar ( Np ) cb . Q re = re . Qc DS adm adm adm adm cuz . c P Ni . cN = c b .zi.X5uz dx = ·100 (%) X5uz dN= dP = adm cN . KN . Cev . c b uz 5uz N P b Nb . Ci .pentru MSS ex = 20 . es = ex = e N = e P = 0 si deci b cuz= cuz . Cb .60 % .40 % . X 5uz .10 % . KP N AX DN A DG C+N Namol activat de recirculare Recirculare externa ( N r ) . c N . X b .Influent Q c = Qu. Schema generală de calcul: epurare biologică avansată. 186 . X5uz .11.pentru fosfor Concentratii în efluentul statiei de epurare: adm cuz = (1-ds )·cuz (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) Xb = (1-ex )·X 5uz 5uz b c N = (1-eN)·cN c b = (1-eP)·cP P adm X 5uz = (1-dx ) ·X5uz (mg/l) adm c N = (1-dN) ·c N adm cP = (1-dP) ·c P (mg/l) (mg/l) Cantitati de substanta în influentul statiei de epurare: Ni = c uz· Q c C i = X5uz· Q c KN= c N · Q c KP = c P · Q c (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) Cantitati de substanta în influentul bioreactorului: N b = cb · Q c uz b Cb= X 5uz· Q c b b KN= c N · Q c b b KP= c P · Q c Gradele de epurare necesare: ds = adm cuz . cP = c b N P 5uz Figura 8. eP Recirculare interna Q = r .15 % . c b . KP es . c P Nev .cP ·100 (%) cP C ev = X 5uz · Q c adm KN ev= c N · Q c adm KP ev= c P · Q c adm NOTA: În schemele de epurare fara decantor primar.cuz c uz ·100 (%) adm Cantitati de substanta în efluentul statiei de epurare: adm N ev = cuz · Q c (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) X 5uz . KN ev . K P ev Emisar P nre Namol în exces ( Ne ) Concentratii în influentul statiei de epurare: cuz X 5uz cN cP (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) Concentratii în influentul bioreactorului: b cuz = (1-es ) ·c uz Eficiente ale decantorului primar: es = 40 .pentru azot eP = 5 .cN ·100 (%) cN adm cP .max cuz .

0 zile 10 zile 12.max.2 zile 10.2.max.7 zile 20.3. Mărimea staţiei de epurare Nr.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic.2.2. inclusiv eliminarea azotului 4.3.0 zile 6. Quz.30 VD/V = 0.1 zile 16..or + Qnr.5 zile 14.1.0 zile 12 0 C 1 2 3 4 5 6 7 Fără nitrificare Cu nitrificare Cu nitrificare–denitrificare VD/V = 0.max.3. Qc 187 .4 zile 13. Recomandări privind vârsta nămolului (TN).1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de dimensionare și de verificare pentru reactorul biologic sunt: − debitul de calcul: Qc = Quz. conform § 8. – concentrația CBO5 influentă în reactorul biologic.zi .000 kg CBO5/zi 10 0 C 3 Temperatura de dimensionare 12 0 C 5. § 8.0 zile 25 zile 8.20 VD/V = 0. − temperatura minimă a apei uzate brute (10 – 12 °C).3 Dimensionarea reactoarelor biologice 8.2.max.2.8. unde: Quz. Cb < 1. .200 kg CBO5/zi Tipul epurării 10 C 0 1 2 0 Cb > 6.max – debitul de nămol recirculat.3 zile 11.or – debitul apelor uzate maxim orar. Tabel 8. – debitul de calcul.0 zile 13. (m3/zi).4 zile 11. 8.8.6 zile 8. crt.4 zile 8 zile 10 zile 11.50 Cu stabilizarea aerobă a nămolului. − debitul de verificare: Qv = Quz. (m3/h).3 zile 9. − mărimea stației de epurare (exprimată în cantitatea de substanță organică influentă).2 zile Recomandabil peste 20 zile unde: Cb – cantitatea de substanță organică influentă în reactorul biologic.2 (kg/zi).40 VD/V = 0.18) este un parametru de proiectare al instalațiilor de epurare avansată ce depinde de: − tipul epurării biologice.2.18.7 zile 13.3 zile 16. (m3/zi).2 Vârsta nămolului Vârsta nămolului (tab.max. (mg/l). Qnr.7 zile 16.

(m3).71) unde: . variația pe termen scurt a temperaturii apei uzate. ( ) (8.103( ) (zile) (8. nitrificarea nu se mai produce și astfel pot crește concentrațiile de amoniu în efluentul reactorului biologic.45 pentru stații de epurare cu Cb ≥ 6.E.13 zile) cu factorul 1. pentru stații cu nitrificare – denitrificare. deoarece trebuie ținut seama că în timpul iernii temperatura efluentului bazinului biologic poate scădea sub temperatura limită (Tlim) la care sunt respectate condițiile de calitate pentru amoniu (sau amoniac).000 L.2. acesta este luat în considerare pentru a asigura un transfer suficient al oxigenului și pentru eliminarea influenței altor factori negativi astfel încât să aibă loc o dezvoltare suficientă a bacteriilor nitrificatoare și menținerea acestora în nămolul activat. la valori ale temperaturii sub 8 – 10 °C. FS = 1.6. (m3).200 kg/zi ( < 20.8 pentru stații de epurare cu Cb = 1.). în relația (8.4 ∙ 1.).3. Chiar și în cazul prevederii unui bazin de egalizare pentru echilibrarea încărcărilor zilnice.4 – coeficient obținut din înmulțirea ratei maxime de creștere a bacteriilor care oxidează azotul amoniacal (nitrosomonas) la 150C (2. modificarea pH – ului.72) se va considera temperatura de dimensionare Tdim = Tlim = -2°C.72) FS – factor de siguranță ce ia în calcul: • • • • • • variația încărcărilor cu poluanți din bioreactor.E.000 L.3. FS se adoptă în funcție de mărimea stației de epurare: FS = 1. = 1− . Aplicând relația (8. T – temperatura de dimensionare.8) rezultă că la dimensionare se vor alege pentru vârsta nămolului din zona aerobă valorile minime: 188 .000 kg/zi ( > 100.72) pentru Tdim = 10°C și FS = 1. 3. Vârsta nămolului.45(1. Raportul VD/V se va determina conform § 8. V – volumul total al bioreactorului. = ∙ 3. FS nu se va adopta mai mic de 1.45. se definește: .VD – volumul zonei de denitrificare.

− concentraţia în azot organic încorporat în biomasă care părăseşte sistemul bioreactor- decantor secundar prin nămolul în exces.2. este necesară calcularea mai întâi a concentraţiei medii zilnice de azot din azotatul care trebuie denitrificat. 4 − − concentraţia în azot din NO 3 − concentraţia în azot total din influentul bioreactorului. (mg N.dim = 10 zile.000 kg CBO5/zi. se va introduce în cN valoarea azotului aferentă acestor azotaţi. În valoarea concentraţiei medii zilnice de azot total (cN) din influentul staţiei de epurare se neglijează azotul din azotaţi şi azotiţi.3.• • TN.aerob. care în general nu depăşește 5% din cN.73) − concentraţia în azot organic din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare.NH + / l ). din efluentul staţiei de epurare admisă la − dimensionare. valorile de dimensionare ale vârstei nămolului se obțin prin interpolare. 8. Acesta poate fi determinat din ecuaţia de bilanţ pentru azot indicată mai jos: = unde: − concentraţia medie zilnică de azot din azotatul care trebuie denitrificat.NO 3 /l). − (mg N. − concentraţia în azot din NH + din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare. în cazul infiltrării în reţeaua de canalizare a unor ape subterane cu un conţinut ridicat în azotaţi. (mg Norg/l).dim = 8 zile pentru Cb < 1. sau în cazul amestecului apelor uzate urbane cu ape uzate industriale care conţin azotaţi. care poate reprezenta 20÷50% din volumul total al bioreactorului (V). (mg N/l). ( mg N org / l ).NO 3 /l). 4 (mg N. − − − − (mg N − NO /l) (8.aerob.3. 189 . Determinarea volumului zonei de denitrificare Pentru determinarea volumului zonei de denitrificare (VD). pentru Cb > 6. TN. Pentru alte valori ale încărcării Cb (kg CBO5/zi).200 kg CBO5/zi.

5 (mg N Valoarea din relația (8.77) (8.78) este mai mare decât ceflorg = 2 mg N org / l propusă pentru N dimensionare. valoare sub limita admisă de normativele şi normele de protecţia Norg apelor din ţara noastră ( tabelul 3. reprezintă 4 . (mg N − NO /l) (8.3 § 3. Azotul încorporat în biomasă.04 … 0.75) (8. 05) ∙ . = 7.02 … 0. Pentru a avea siguranţa că în efluentul staţiei de epurare nu se va depăşi concentraţia limită de amoniac de 2.76) (8. cu relaţia (9. cunoscânduse că la 1 mg de azot total corespund 4. (mg N (mg N /l) /l) (8.4). azotul din supernatant trebuie inclus în concentraţia de azot din influentul staţiei de epurare (cN).5 (mg N Concentraţia limită maximă admisă pentru azotul organic din efluentul staţiei de epurare va fi: = 10 − 7. cu excepţia cazului în care există tratare separată a supernatantului. care se determină cu relaţia : = unde: = =2+ = − + + − + (mg N (mg N /l ) /l) /l) /l) (8.Concentraţia în azot se determină din concentraţia în azotaţi. 5% din cantitatea de CBO5 influentă în bioreactor.78) Concentraţia limită de azot anorganic din efluentul staţiei de epurare rezultă: .5). 025) ∙ = (0.80) 190 ..5 = 2.. .79) (8. în calculele de dimensionare se va considera = 0.427 mg NO–3 : = . Concentraţia în azot organic din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare se consideră cefl = 2 mg Norg/l.74) În cazul staţiilor de epurare care cuprind fermentare anaerobă a nămolului precum şi concentrare şi deshidratare mecanică a acestuia. astfel încât la dimensionare se va considera: = (0.0 mg N – NH+4 /l.

∙ ∙ (8. Capacitatea de denitrificare poate fi apreciată prin raportul / . Pentru staţiile de epurare prevăzute cu procese de denitrificare intermitentă sau simultană. Pentru scheme de epurare cu zonă preanoxică de denitrificare. – debit de calcul. . raportul VD/V se poate determina din relaţia: . (mg CCO/l).76). = . raportul VD/V se determină din relaţia (8. ∙ – este debitul de recirculare internă. − . această concentraţie se determină cu relaţia (8. (mg CBO5/l).NO 3 /l ). ∙ . La dimensionare se va considera pentru cefl− NO3 o valoare calculată cu relaţia: N = (0. (mg N. – coeficient de recirculare internă.4) pentru azotul anorganic. 191 Qc ri .3.82) unde: CSOc – consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea substanţelor organice pe bază de carbon.60 … 0. = . ∙ . ∙ – cantitatea de CBO5 din influentul bioreactorului. (kg O2/kg CBO5). § 3. (m3/zi).unde: – reprezintă concentraţia în CCO din influentul bioreactorului. ∙ . (m3/zi). (kg CBO5/zi).83) unde: − – concentraţia de azot din azotatul care trebuie denitrificat. = = . ∙ (mg N − NO /mg CBO ) (8. trebuie determinată mai întâi concentraţia limită (maximă) admisă de normativele şi normele de protecţia apelor (tabelul 3.81) Valorile mai mici obţinute din relaţia de mai sus vor fi luate în considerare pentru staţiile de epurare cu variaţii mari ale încărcărilor influente (în general staţiile de epurare mici şi foarte mici). . – concentraţia în CBO5 din influentul bioreactorului. Pentru calculul concentraţiei de azot din NO–3 din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare (c ).80) ∙ (mg N − NO /l) (8.83) în care se ţine seama şi de aportul de oxigen furnizat de procesul de denitrificare prin preluarea oxigenului din azotaţi: .

12 1.2 0. crt. pentru dimensionarea zonei de denitrificare ( T =10 – 12 °C).24 1.20 pot fi utilizate atât pentru schemele cu denitrificare intermitentă sau simultană. crt. Pentru schema cu denitrificare alternantă.15 0. 0 1 2 3 4 5 T (°C) ° 1 TN= 4 zile 2 TN = 8 zile 3 CSOc (kg O2/kg CBO5) TN = 10 zile TN = 15 zile 4 5 TN = 20 zile 6 TN = 25 zile 7 10 12 15 18 20 0.13 1.92 0.19.06 0.27 1.5 0.15.15 Valorile din tabelul 8.4 0.0 mg O2/l.99 0. ) este denumit „ capacitatea de denitrificare ” a instalației de epurare avansată.2.21 1.19 1.16 1.09 0. Dacă este necesar un raport (c 192 /x . Denitrificare intermitentă şi simultană 3 0.96 0.20.18 1. În calculul ”capacității de denitrificare” se impune ca în zona de denitrificare concentrația de oxigen dizolvat să fie sub 2 mg O2/l.04 1.18 1.14 0.14 1.13 0.30 1.30 Raportul ( c /x .27 1.11 0. În cazul în care temperatura apei uzate depăşeşte 12°C. ) = 0.15 1. 2. capacitatea de denitrificare se poate mări cu aproximativ 1% pentru fiecare 1°C peste 12°C.12 0.87 1.3 0. de nitrificare). funcţie de temperatura apelor uzate şi de vârsta nămolului (TN) ca în tabelul 8. 0 1 2 3 4 /x . cât și pentru schemele cu pre – denitrificare. VD / V 1 Zona pre-anoxică de denitrificare şi procese comparabile 2 / . Nr.25 1. consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea substanţelor organice pe bază de carbon CSOc (kg O2/kg CBO5 ). Consumul specific de oxigen pentru ape uzate cu un raport CCOinfl/CBO5infl ≤ 2.02 1. Tabel 8. Dacă din calcule rezultă VD/V < 0. Factorul 0.24 1. ) > 0.22 1.11 1.99 1. valorile acestui raport sunt prezentate în tabelul următor: Tabel 8. Valori standard ale c Nr.19.29 1.co – concentraţia în oxigen dizolvat în efluentul bioreactorului. atunci pentru dimensionare se va considera (c /x .75 indică un randament de transfer al oxigenului din azotaţi la apă (care are loc în zona de denitrificare) mai scăzut decât randamentul de transfer de la oxigenul dizolvat la apă (care are loc în zona aerată. fapt ce presupune un .07 1. ”capacitatea de denitrificare” se consideră media între valorile aferente schemelor cu pre – denitrificare și denitrificare intermitentă.23 1.85 0.07 1.1. se poate considera în calculele preliminare.

− precipitare chimică.50 1. – surplusul de azot din azotatul care trebuie denitrificat. Ca surse externe de carbon. concentraţia de CCO suplimentară se determină: . crt.3. =5 ∙ (mg/l) (8.135 Dintre aceste surse.precipitare).07 1. etanol şi acetaţi. pot fi utilizate următoarele substanţe: metanol. ci se vor adopta următoarele măsuri: • • • ocolirea parţială a decantorului primar. acetații și metanolul sunt recomandați atât ca eficiență în ceea ce privește rata de dezvoltare a bacteriilor denitrificatoare cât și ca preț.4. 8. se calculează surplusul de azot din azotatul care trebuie denitrificat (pentru care trebuie asigurată hrana suplimentară). în amontele bioreactorului (fig. Caracteristicile surselor externe de carbon. (mg N–NO3 /l). 0 1 2 3 Parametrul 1 U.1). nu se va mări raportul VD /V.3 § 6. − procese biologice completate cu post. tratare separată a nămolului.84) unde: . În tabelul 8.21 sunt prezentate caracteristicile acestor surse externe de carbon. de regulă. – concentrația de CCO suplimentară.2. bazinele se dimensionează: 193 precipitarea chimică (pre-precipitare sau .185 780 2. (mg CCO/l). Eliminarea biologică a fosforului se realizează în bazine de amestec anaerobe amplasate.aport organic mai redus pentru microorganismele heterotrofe anoxice (care realizează denitrificarea).09 1.630 1060 1. 6. În cazul adoptării soluţiei cu sursă externă de carbon. Nr.2. 2 Metanol 3 Etanol 4 Acid acetic 5 Densitate CCO CCO kg / m3 kg / kg kg / l 790 1.2.21.4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane Îndepartarea fosforului se poate realiza prin: − procese biologice. adaos (sursă) de carbon extern.M. Tabel 8.

Dacă concentraţia c P.. . la proiectare. posibilitatea şi spaţiile necesare în viitor pentru tratarea chimică necesară. pentru valori negative ale concentraţiei c P. cP. 1% din concentraţia de CBO5 influentă în bazinul anaerob: . tab. = (0. (mg P/l) (8.3 § 3.efl se va considera.87) . = 0. la dimensionare. = − . (mg P/l).5 mg/l) se vor prevedea.0 mg/l. prec > 0. 3.85) unde: cP. este nevoie.6 … 0.0) mg P/l (v. (mg P/l). prec < 0 nu este nevoie de precipitare chimică. Dacă în timpul iernii volumul anaerob (VAN) este folosit pentru denitrificare.0. Dacă c P. – concentraţia de fosfor total din influentul bazinului anaerob. − . (mg P/l) (8. totuşi.efl – concentraţia de fosfor total care trebuie eliminată prin precipitare simultană.75 h . Determinarea concentraţiei de fosfor care trebuie eliminată prin precipitare simultană se face din ecuaţia de bilanţ a fosforului : . prec apropiate de zero (-1. (mg P/l).-1.01 ∙ 194 .7) ∙ (mg P/l) (8.BM – concentraţia de fosfor total necesar pentru dezvoltarea biomasei heterotrofe (fosforul înglobat în biomasă). de regulă.. – concentraţia de fosfor total din efluentul staţiei de epurare. (mg P/l). + (m /zi).. (mg P/l).ex – concentraţia de fosfor biologic în exces.. pe lângă eliminarea pe cale biologică a fosforului şi de precipitare chimică.4). − .• • pentru un timp minim de contact t = 0.prec cP cP. 60-70% din concentraţia admisibilă de fosfor total din efluent: .5...86) unde: c adm =1.0(2. Concentraţia de fosfor total din efluentul staţiei de epurare c P ... .bio. atunci pentru această perioadă se va stabili o eliminare mai scăzută a fosforului biologic în exces. cP. P Concentraţia de fosfor încorporat în biomasă se consideră.. pentru debitul: . Eficienţa eliminării biologice a fosforului depinde de timpul de contact şi de mărimea raportului dintre concentraţia de substanţă organică uşor biodegradabilă şi concentraţia de fosfor. cca.

025 … 0.94) (8. 195 . – concentrația în CCO din influentul reactorului biologic. (mg P/l) (mg P/l) (8. . necesarul de var depinde de alcalinitatea procesului din bioreactor.89) (8. . . = (0. Efectuând conversia. (mg P/l) (mg P/l) (8.ex.002 ∙ ≤ 0.91) (8.01 … 0. În soluţia cu precipitare simultană. . concentraţia în azotaţi din efluentul staţiei de epurare .92) 3) Dacă schema de epurare este cu predenitrificare sau cu denitrificare cu alimentare fracţionată . (mg P/l) (mg P/l) (8.005 … 0. − precipitare cu aluminiu : 1.7 kg Fe/kg Pprec. = 0. (mg O2/l). .005 ∙ (mg P/l) (8. .005 … 0. eliminarea biologică a fosforului: .015) ∙ . (mg O2/l)..88) unde: . necesarul mediu de reactiv (sare metalică) poate fi calculat considerând 1. adaosul de var în influentul decantorului secundar conduce la creşterea pH-ului şi la mărirea eficienţei fenomenului de precipitare. se obţin următoarele doze de reactiv: − precipitare cu fier : 2. .005 ∙ . ≤ 0.5 mol Me3+/ mol cP. Dacă bazinul anaerob este situat în amonte de bioreactor: 1) Concentrația de fosfor biologic în exces: .bio..005) ∙ = (0.3 kg Al/kg Pprec.007) ∙ ≥ 15 mg N − NO /l : = (0.93) Dacă este nevoie de precipitare chimică. = (0.01) ∙ . dar nu cuprinde bazine anaerobe. . – concentrația în CBO5 din influentul reactorului biologic. .90) 2) Pentru temperaturi scăzute ale apei uzate.

c P cb . cP DP III BAZIN DE AMESTEC ANAEROB b cb .reactiv pentru precipitare (saruri. c N-NO3 Emisar I Np Nr Recirculare externa Q =r . X 5uz uz DN ANOXIC C+N AEROB efl efl efl efl cuz .prec = c P c P. Schema de calcul: epurare biologică avansată cu BNA și eliminarea fosforului.III . c N-NH 4 .12. Fe . cb N P II DS efl efl efl cN org. II .Q re e c P nre Ne c P bio ex Concentratia de azot din azotatul ce trebuie denitrificat: b c D 3= c N N-NO c eflorg N efl c N-NH 4 efl c N-NO3 c BM N org (mg N-NO /l) 3 - efl cuz adm < cuz Concentratia de fosfor total care trebuie eliminata prin precipitare simultana : adm efl X 5uz < X 5uz c P.efl c P. X 5uz cN .variante Figura 8. polimeri) I .R Qri = ri . X5uz . cuz . cN . Qc Recirculare interna BIOREACTOR Pri R (varianta) Q c.bio ex 3+ 3+ (mg P/l) cN efl efl cP adm < cN < c adm P R .BM c P. Al . 196 .

− în decantoarele secundare se reţine biomasa creată în bioreactoare./zi).u.(kg s. Producţia de nămol excedentar reprezintă suma dintre nămolul rezultat din eliminarea substanţelor organice pe bază de carbon şi nămolul provenit din îndepărtarea fosforului: = unde: Ne – cantitatea de materii solide. NeP – cantitatea de materii solide. Nămolul primar este dirijat spre treapta de prelucrare a nămolului./zi) (8.3. − în bazinele anaerobe şi în bioreactoarele unde se desfăşoară procesele de nitrificaredenitrificare se produce nămol suplimentar alcătuit din biomasa rezultată din îndepărtarea substanţelor organice biodegradabile şi din eliminarea fosforului. din nămolul în exces provenit din eliminarea fosforului. aerobă sau în bazinul anaerob. precum şi materiile solide în suspensie care au trecut de treapta de epurare mecanică. ca nămol de recirculare în scopul menţinerii unei anumite concentraţii de biomasă în reactorul biologic (recirculare externă). exprimată în substanţă uscată. cea mai mare parte a biomasei din decantorul secundar este recirculată continuu în sistemul biologic. În aceste nămoluri este reţinut şi azot. NeC – cantitatea de materii solide ./zi). exprimată în substanță uscată din nămolul în exces. u. (kg s. cantităţi care ajung în treapta de prelucrare a nămolului. Nămolul în exces conţine 10% azot şi 15 % fosfor. complex de substanţe care poartă denumirea de nămol activat. după caz. în proporţie eN = 10 … 15% şi fosfor în proporţie de eP = 5…10%.u. + (kg s.95) 197 .2.u. Surplusul (excedentul) de nămol activat este denumit nămol în exces şi este dirijat spre treapta de prelucrare a nămolului. poartă denumirea de nămoluri primare. Nămolul activat din decantoarele secundare este dirijat către bioreactor în zona anoxică./zi).8.exprimată în substanţa uscată din nămolul în exces provenită din eliminarea carbonului.5 Calculul cantității de nămol în exces În staţia de epurare se reţine şi se produce nămol în următoarele obiecte tehnologice: − în decantoarele primare se reţin materiile solide în suspensie care trec de treapta de degrosisare şi pot sedimenta gravitaţional în anumite condiţii de timp şi încărcare superficială. (kg s.

.65 0.0 kg s.79 0.89 1.17 0.03 1.13 0.59 0. Crt./kg Fe dozat.53 0.17 – coeficienți Hartwing. Cantitatea de nămol în exces din eliminarea fosforului: 198 . 0.2 0. În tabelul 8.75.04 0.22 sunt prezentate valorile producției specifice de nămol ( ( / ) ∙ 0. − . ∙ ∙ ∙ ∙ (kg s.4 0.5 kg s.01 2) Cantitatea de nămol provenită din eliminarea compușilor pe bază de fosfor.072( T = 10 …12° C. (kg CBO5/zi). Materiile solide rezultate din precipitarea simultană sunt funcţie de tipul de coagulant şi de cantitatea dozată.15 1.6 0. Cantitatea de nămol în exces din eliminarea fosforului cuprinde materia solidă rezultată din îndepărtarea fosforului biologic în exces şi din cea obţinută din precipitarea simultană.89 1. (mg/l).07 0. 0.71 0.95 1.6. Productia specifica de namol Nr. 0 / 2 .81 0. 0.6 ∙ .68 0. Tabel 8.0 1. la eliminarea fosforului biologic în exces.u. ) din îndepărtarea carbonului în funcție de temperatură. − factorul de temperatură pentru respirația endogenă.91 1./1 kg Al dozat. 4 zile 2 8 zile 3 Vârsta nămolului TN 10 zile 15 zile 4 5 20 zile 6 25 zile 7 1 2 3 4 5 0. se admit 3 g s. vârsta nămolului și de raportul .05 1.80 0. (mg/l).8 1.Cantitatea de nămol în exces depinde de vârsta nămolului: 1) Cantitatea de nămol provenită din eliminarea compușilor pe bază de carbon: = unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în stația de epurare. (zile). 4.93 1. = 1. u⁄zi) (8. .01 1.22.u.102.96) − concentrația în MTS în influentul reactorului biologic. = / (kg s.27 0.69 0.56 0. În calcule se consideră o producţie specifică de nămol de : • • 2. TN – vârsta nămolului. 0.77 0.83 0./kg CBO5 ) pentru T = 10 – 120C. − concentrația în CBO5 în influentull bioreactorului.75 + 0.77 0.u/1 g de fosfor eliminat biologic.65 0.u. ).92 1.

Tabel 8. Indiferent de tipul epurării.u/zi). (kg s.u/zi). u⁄zi) (8.98) unde: Na – cantitatea totală de biomasă. se recomandă ca indicele volumetric să nu depășească 180 … 200 cm3/g cu proprietăți de sedimentare slabe. Nr. producția specifică de nămol este de 1 g Ca (OH)2. (m3/zi).150 199 . Indicele volumetric al nămolului sau indexul lui Mohlmann este un parametru ce caracterizează procesul de sedimentare a nămolului activat în decantorul secundar. . . .97) unde: – debitul de calcul. Ne – cantitatea de biomasă în exces. (mg P/l). (kg/m3). . − concentrația de fosfor precipitat cu Al. 1000 ∙ 3 ∙ . + 5.= Qc .3 ∙ . V – volumul reactorului biologic.23. 0 1 2 3 Tipul epurării 1 IVN (cm3/g) Influența apelor uzate industriale Favorabilă Nefavorabilă 2 3 Fără nitrificare Cu nitrificare + denitrificare Cu stabilizarea nămolului 100 – 150 100 – 150 75 – 120 120 – 180 120 – 180 120 . (mg P/l). (kg s. Când influentul în reactor conține cantități mari de substanță organică biodegradabilă.8 ∙ . − concentrația de fosfor biologic în exces. + 6. . definită anterior. Pentru calculele de dimensionare ale treptei de epurare biologică avansată se recomandă valorile din tabelul următor. crt. (mg P/l). = = ∙ (zile) − concentrația de fosfor precipitat cu Fe. Valori recomandate pentru IVN. . . nămolul activat va avea un indice volumetric mare (> 200 cm3/g) cu proprietăți de sedimentare slabe. . (m3). (kg s. cna – concentrația biomasei. Producția de nămol este dependentă de vârsta nămolului: (8. În cazul utilizării varului pentru precipitare.

(kg CBO5/m3 b. Calculul coeficienților de recirculare: 200 . de tipul epurării.99) unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în stația de epurare.Valorile mai scăzute se consideră în cazurile: • • • când schema nu cuprinde decantor primar. Volumul bioreactorului se poate determina cu relaţiile: = = = ∙ (m ) (8. cna și se determină volumul bioreactorului cu una din relațiile (8. de vârsta nămolului. (kg CBO5/zi). În funcție de tipul epurării ( convențională fără nitrificare. cu nitrificare – denitrificare și stabilizarea nămolului). (kg/m3). cu nitrificare.step > cna.99).6 Determinarea volumului reactoarelor biologice Volumul bioreactorului depinde de indicatorii de calitate ai influentului şi efluentului treptei de epurare biologice. când schema cuprinde în amonte de bazinul biologic un bazin selector aerob sau un bazin de amestec anaerob. Ion – încărcarea organică a nămolului.step: cna. Acest volum cuprinde atât volumul zonei de denitrificare (VD) cât și volumul zonei de nitrificare (VN) în care are loc eliminarea compușilor pe bază de carbon organic concomitent cu nitrificarea amoniului.u/zi). = + ( ) (8. 8.zi). (kg CBO5/ kg s.u. cna– concentrația nămolului activ din bioreactor. concentrația nămolului din bioreactor se înlocuiește cu cna. Na – cantitatea de biomasă activă din bioreactor. (kg s.a. Ion. de încărcare organică a bazinului (Iob) şi a nămolului (Ion).100) În schemele de denitrificare cu alimentare fracționată (step – feed). de calitatea nămolului de recirculare prelevat din decantorul secundar.2. se adoptă valorile pentru Iob.zi). de concentraţia în materii solide în suspensie din bioreactor. Iob – încărcarea organică a bazinului.3. când bazinul biologic este prevăzut cu alimentare tip piston.

107) 5) Durata totală a unui ciclu. 1 1+ (h) (h) ≥2 (h) (8.Qre – definiți anterior. 4) Eficiența maximă a denitrificării: =1− = Se poate calcula cu relația: = unde: = . în amonte de bazinul anaerob.105) (8.1) Recircularea externă se referă la debitul de nămol activat prelevat din decantorul secundar și dirijat în funcție de soluția propusă. − (8. Qri – debitul de recirculare internă. Coeficientul de recirculare internă se determină cu relația: = unde: − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat. dacă procesul de denitrificare este intermitent: + ∙ 201 . 2) Recircularea internă constă în prelevarea din avalul zonei de nitrificare al amestecului nămol – apă uzată (bogat în azotați) și dirijarea acestuia în secțiunea amonte a zonei de denitrificare.106) (8. re – coeficientul de recirculare externă.103) − concentrația de azot din azotatul din efluentul stației de epurare. (mg N – NO3– /l). Debitul de nămol recirculat va fi: = ∙ (m ⁄zi) (8.102) unde: Qc. 3) Coeficientul total de recirculare: = + = + (8. în amonte de bazinul de denitrificare sau în amonte de zona aerobă. . (mg N – NO3– /l). Dimensionarea se face pentru un coeficient de recirculare externă re = 100%.104) (8.101) unde: Qc – debitul de calcul al bioreactorului. (m3/zi). (m3/zi).

(mg N – NO3– /l). Notă: Relația (8.072 = ∙ − factor de temperatură pentru perioada de vară.2. − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat. 4.15 ∙ 1 + 0. Qc – debitul influent în bioreactor. calculul capacității de oxigenare se va face cu valorile concentrațiilor exprimate în consum chimic de oxigen (CCO-Cr). 1) Consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea carbonului organic CSOc (kg O2/kg CBO5) se determină cu relaţia: = unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în bioreactor. (mg N – NO3– /l). (m3/zi).109) 202 .56 + 0.108) se aplică pentru raportul / . (kg O ⁄zi) − capacitatea de oxigenare necesară pentru = 0. − pentru nitrificare. TN – vârsta nămolului. = 1.8.3 – consumul specific de oxigen. (kg CBO5/zi).7 Calculul capacității de oxigenare Capacitatea de oxigenare reprezintă cantitatea de oxigen necesară proceselor biochimice din bioreactor pentru: − eliminarea carbonului organic (inclusiv respiraţia endogenă). ≤ 2. − concentrația de azot din azotatul influent în bioreactor. (kg O2/kg azot oxidat).17 ∙ ∙ ∙ ( ⁄ ) (8.3 ∙ 1000 ∙ − + (kg O ⁄zi) (8. (zile). 2) Capacitatea de oxigenare necesară pentru nitrificare: = unde: 4. Pentru rapoarte mai mari decât această valoare.2.108) eliminarea carbonului organic.3. − determinarea economiei de oxigen furnizat în procesul de denitrificare prin preluarea oxigenului necesar dezvoltării biomasei din azotaţi.

−2. Pentru calculul valorilor orare de vârf ale capacităţii de oxigenare necesare se introduc termenii fC – factorul de vârf al încărcării organice şi fN – factorul de vârf al încărcării cu azot Relaţiile de calcul pentru determinarea capacităţii de oxigenare orare necesare sunt: a) În ipoteza luării în considerare a oxigenului furnizat prin denitrificare: . Qc – debitul influent în bioreactor. (kg O2/ kg de azot denitrificat). pentru care capacitatea necesară este maximă. (mg N – NO3– /l). Factorul de vârf fN se determină ca raport între încărcarea cu TKN în 2 ore de vârf şi încărcarea în TKN medie pe 24 ore. = ∙ + 24 ∙ (kg O ⁄h) (8. 3) Capacitatea de oxigenare necesară pentru denitrificare: = unde: 2.111) unde: toți termenii au fost definiți anterior. Capacitatea de oxigenare necesară pentru eliminarea carbonului organic şi pentru nitrificarea amoniului se poate calcula în ipotezele: a) când se ţine seama de aportul de oxgen din procesul de denitrificare.110) = ∙ ( − 24 )+ ∙ (kg O ⁄h) (8.112) Factorul de vârf fC reprezintă raportul dintre cantitatea de oxigen necesară pentru eliminarea carbonului în 2 ore de vârf şi cantitatea de oxigen medie zilnică necesară. Semnul ” – ” semnifică oxigenul ce se recuperează prin denitrificare și nu se consumă. 203 .− concentrația de azot (mg N–NO3–/l).9 ∙ 1000 ∙ ( ⁄ ) (8. b) În ipoteza în care se neglijează aportul de oxigen din procesul de denitrificare: .9 – consumul specific de oxigen. b) când se neglijează aportul de oxigen din procesul de denitrificare. Se va ține seama de variaţia în decursul zilei a încărcării organice şi a încărcării cu azot. din azotatul din efluentul bioreactorului. Ipoteza care conferă siguranţă este ipoteza b. − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat. (m3/zi).

zi > 250 l/s.max. δ= 24 pentru Quz.113). max. (8.5 – Pentru stații de epurare mici și medii.2 – 2. Dintre cele două ipoteze se va considera cea pentru care se obţine ( CO h. Volumul V cuprinde volumul zonei de denitrificare şi volumul zonei de nitrificare VN. max.200 kg/zi fN pentru SE > 6.83).5 1.2 2.113).Deoarece valoarea de vârf a necesarului de oxigen pentru nitrificare se produce înainte de apariţia necesarului de vârf pentru eliminarea carbonului. capacitatea de oxigenare orară necesară se verifică. . cu relaţia (8.15 2.111). În calculele de dimensionare se va considera ipoteza pentru care se obţine valoarea maximă pentru CO h. deoarece volumul total al bioreactorului (V) este cunoscut. conform relației (8.5 1.25 – – 1.112) şi (8. Cunoaşterea raportului VD/V permite determinarea volumului zonei de denitrificare (anoxice). Raportul VD/V necesar pentru definitivarea volumului zonei anoxice (VD) se determină din relaţia (8.zi ≤ 250 l/s. Tabel 8. Ipoteza 2: fC cu o valoare admisă (apreciată) şi fN=1.100).nec ) maxim.0 1. = (kg O ⁄h) (8. caz în care factorii de vârf f c =1 şi f N = 1 .000 kg/zi 1.nec ) se face în două ipoteze: • • Ipoteza 1: fC =1 şi o valoare admisă (apreciată) pentru fN.nec determinată cu una din relaţiile (8. Valori pentru fC și fN Vârsta nămolului TN Factor de vârf 0 4 zile 1 8 zile 2 10 zile 3 15 zile 4 20 zile 5 25 zile 6 fC fN pentru SE cu 1.0 1. 204 .8 1.24.11 1. δ= 20 pentru 50 l/s < Quz. calculul capacităţii de oxigenare orare necesare ( CO h. zi ≤ 50 l/s.3 – – 1.113) unde: • • • δ= 15 pentru Quz.

60 pentru T = 27oC.95 – de solubilitate a oxigenului în apă datorită salinităţii acesteia (conţinutului de săruri). cB – concentrația O2 dizolvat din bioreactor. Capacitatea de oxigenare orară necesară CO h.nec (kg O2/h) a fost determinată pentru situaţia reală. α = 0. ţine seama de: − temperatura apei uzate. − adâncimea de insuflare din bioreactor. tensiunii superficiale.65 pentru T = 10oC.Determinarea debitului de aer necesar în condiţii reale în scopul asigurarării capacităţii de oxigenare orare necesare..024 – coeficient din relaţia de tip Arhenius. (kg O ⁄h) (8.27ºC. T – temperatura apelor uzate care se va considera iarna 10ºC şi vara. − randamentul transferului de oxigen de la aer la apă. − temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a staţiei de epurare. 205 .. pentru dimensionare se adoptă 2mg/l. α – coeficient care ţine seama de capacitatea de transfer a oxigenului de la apa curată la apa uzată: • • α = 0.114) Legătura dintre capacitatea de oxigenare orară necesară în condiţii reale AOR şi capacitatea de oxigenare orară necesară în condiţii standard sau normale SOR (Standard Oxygen Requirement) este dată de relaţia: = unde: θ = 1. − performanţele dispozitivelor de insuflare a aerului în apă. ce evidenţiază efectul temperaturii ∙ Ɵ ∙ ∙( ∗ ∙ − ) (kg O ⁄h) (8. 25º. În literatura de specialitate străină acest parametru este notat AOR (Actual Oxygen Requirement): = . după caz. când fenomenul se desfăşoară în amestecul lichid din bioreactor. factor de corecţie al transferului de oxigen care ţine seama de diferenţele β = 0.115) asupra transferului de oxigen.

în condiţii standard. § 8. în condiţii standard.116) unde: cS20 Hi – concentraţia de saturaţie a oxigenului în apa curată. cSA – concentraţia medie de saturaţie a oxigenului dizolvat în apa curată la temperatura de dimensionare T. (mg O2/l). măsurată între suprafaţa lichidului şi faţa superioară a dispozitivului de insuflare a aerului în amestecul lichid din bioreactor.206 kg/m3 este greutatea specifică a aerului. şi la adâncimea de insuflare Hi determinată cu relaţia: = unde: cSAT – concentraţia de saturaţie a oxigenului în apa curată la temperatura T (oC).035 ∙ ) (mg O ⁄l) (8.c* 20 S – este concentraţia medie de saturaţie în apă curată a oxigenului dizolvat la 20ºC. = ∙ 1 ∙ 1 = ∙ 10 ∙ (N m aer⁄h) (8.6). tab.14.1. Calculele se efectuează şi pentru perioada de iarnă (T=10oC) şi pentru perioada de vară (T =25º – 27ºC). (m).33 mg O2/l.14.115) se determină SOR. (mg O2/l).114) și (8. ∙ (1 + 0. 8. = ∙ − capacitatea specifică de oxigenare a dispozitivului de insuflare a apă curată. (g O2/N m3 aer . depinde de adâncimea de insuflare a aerului (Hi) și se determină: ∗ = ∙ (1 + 0.m adâncime de 206 aerului în . (mgO2/l): • • cSAT =11. pentru T=20oC (cf.118) unde: SOR – definit anterior. γaer = 1. cSO = 0.6).035 ∙ ) (mg O ⁄l) (8. Pentru dimensionare se alege valoarea SOR maxim rezultată.17 mg O2/l.117) Din relațiile (8. tab.1. § 8. – adâncimea de insuflare a aerului.2. pentru T=10oC (cf. în condiţii standard sau normale. 8.28 kg O2/m3 aer – conţinutul de oxigen dintr-un m3 de aer.2. 4) Debitul de aer necesar în condiţii standard (normale) se determină cu relaţia: . cSAT =9.

în condiţii normale (standard) pentru 1 m adâncime de insuflare. din zona de amplasare a reactorului pN – presiunea atmosferică în condiţii standard.80 m). 6) Presiunea necesară la flanșa de refulare a sursei de aer: ≥ unde: Hi – adâncimea de insuflare a aerului în amestecul lichid.aer (m3 aer/h) şi a înălţimii de presiune necesare la flanşa de refulare a sursei de aer. 5) Debitul de aer real pentru condiţiile reale de funcţionare a surselor de furnizare a aerului (compresoare. TN = 10oC – temperatura aerului în condiţii standard. cu relaţia: . + ℎ + ℎ (m col. (0. ∙ (%) (8. suflante) se determină în funcţie de debitul normal de aer (debitul în condiţii standard).120) unde: TR = 30 – 35oC – temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a reactorului. în condiţii normale (Standard Oxygen Transfer Efficiency). D hl – pierderea de sarcină locală în dispozitivul de insuflare a aerului în amestecul lichid din bioreactor.insuflare).121) h S− D – pierderea de sarcină distribuită în conducta de alimentare cu aer de la d sursă până la cel mai depărtat dispozitiv de insuflare.119) = . H O) (8. (T+273) – temperatura aerului în grade absolute (Kelvin).60 m). (0. SOTE – eficienţa de transfer a oxigenului în apa curată. (%/m). ( m ). Valoarea eficienţei specifice este caracteristică fiecărui dispozitiv de insuflare a aerului. 207 . este necesară determinarea debitului real de aer necesar QR. valoarea co’ se calculează pe baza eficenței specifice de transfer (η1) de ofertantul (producătorul) dispozitivului.20 – 0. la adâncimea de insuflare Hi. ∙ + 273 ∙ + 273 (N m aer⁄h) (8.20 – 0. Pentru alegerea surselor de aer. pR – presiunea atmosferică în condiţii reale. (%): = unde: − eficienţa specifică de transfer a oxigenului în apă curată.

− decantoare orizontale radiale. se proiectează în conformitate cu prevederile STAS 4162-2/1989. Decantoarele secundare nu pot lipsi din schemele de epurare biologică.3.3. Decantoarele secundare orizontale longitudinale şi radiale.2 Parametrii de dimensionare Numărul de decantoare va fi minimum două unităţi (compartimente). − decantoare cu evacuare hidraulică cu ajutorul podurilor racloare cu sucţiune. iar în cazul în care decantoarele secundare sunt amplasate după bazinele de aerare. b) După modul de evacuare a nămolului: − decantoare cu evacuare hidraulică pe principiul diferenţei de presiune hidrostatică. Substanţele reţinute în decantoarele secundare poartă denumirea de nămol biologic. − decantoare de tip special (cu module lamelare. fiecare putând funcţiona independent. cu recircularea stratului de nămol). 8.8.3 Decantoare secundare Decantoarele secundare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine nămolul biologic produs în bazinele cu nămol activat sau în filtrele biologice. ambele utile. Decantoarele secundare sunt amplasate în aval de bazinele cu nămol activat sau de filtrele biologice. acestea funcţionând în tandem cu bazinele de aerare sau cu filtrele biologice. − decantoare verticale.1 Clasificare Decantoarele secundare se clasifică astfel: a) După direcţia de curgere a apei prin decantor : − decantoare orizontale longitudinale. 208 . în funcţie de schema de epurare adoptată. 8.Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor între unităţile respective (se prevede în amonte de decantoarele secundare o cameră de distribuţie a debitelor ). substanţele reţinute poartă denumirea de nămol activat.

max. hu – înălțimea zonei utile de sedimentare. QAR.max. (m3/zi). 2 DS amplasat după FB m /zi m3/h m/h 3 Relație de calcul/ Valori recomandate 3 DS amplasat după BNA Qc = Quz. crt. BNA – bazin cu nămol activat.max – debitul de nămol recirculat. Parametrii de proiectare ai decantoarelor secundare.or+ QAR.max Q u = A usc= 0.max.2 4 5 6 7 8 m/h mm/s kg s.7 … 1. (m3/zi).7 … 1. 0 1 2 3 Parametru 1 Debitul de dimensionare Debitul de verificare Încărcare superficială la debitul de dimensionare Încărcare superficială la debitul de verificare Viteza maximă de curgere a apei Încărcarea superficială cu materii totale în suspensie Încărcarea volumetrică superficială cu nămol Timpul de decantare la debitul de dimensionare Timpul de decantare la debitul de verificare Coeficient de recirculare externă a nămolului activ U.0 t = ./m2. Nr. Quz. Ao – suprafața utilă de decantare. ) I = I ∙ I Iss = 450…500 I = ∙ (Q + Q ) A Iss = 90 … 140 h u tminc= 1.or + Qnr. (m3/h).zi Qv = Quz.7 usc = 0. FB – filtre biologice. cnr – concentrația în materii solide a nămolului de recirculare. IVN – indicele volumic al nămolului definit în tab. (kg/m3).0 h t = u tminv = 2. (cm3/g).5 … 2. 209 .max.Tabel 8.M. cna – concentrația în materii solide a nămolului activat. (m3/zi).25.zi dm3/m2.h h I = c 10 ∙ (Q + Q A Iss = 90 … 140 h u tc = 1. (m).0 t = c 9 10 h % = − ∙ 100 Quz.8. (m2).5 umaxsv = 2.zi –debitul zilnic maxim al apelor uzate.max – debitul de recirculare al apelor epurate. (kg/m3).max Q u = A Qv = Quz. DS – decantor secundar.2 umaxsv = 2.max.5 … 4.u. Qnr.5.5 h t = u tv = 3.or – debitul orar maxim al apelor uzate.

Determinarea numărului de deflectoare se face pe baza debitului aferent unui deflector q def = 4.Conducta va fi dimensionată să funcționeze cu nivel liber. la decantoarele radiale şi verticale. Evacuarea apei decantate se poate face şi prin conducte submersate funcţionând cu nivel liber.. accesul apei trebuie să se facă la o distanţă de 1. aceste deversoare sunt mobile pe verticală.80 m faţă de radier. prevăzute cu fante (orificii).. având partea superioară realizată sub forma unor dinţi triunghiulari sau trapezoidali. Când valoarea este depăşită. dar dacă nu este posibil. Lungimea deversoarelor rezultă din adoptarea valorilor recomandate pentru debitul specific deversat. astfel încât lama deversantă pentru fiecare dinte al deversorului să fie egală. intervalul de timp dintre două evacuări de nămol nu trebuie să fie mai mare de 4 h (cu măsuri adecvate la recircularea nămolului). se recomandă mărirea lungimii de deversare prin realizarea de rigole paralele sau. debitul nu va depăşi 10 m 3 / h . trebuie ca deversarea să fie neînecată şi perfect reglată pe verticală. pentru o bună distribuţie a liniilor de curent..1. permiţând astfel evacuarea controlată a apei decantate. trebuie ca accesul şi evacuarea apei să se facă cât mai uniform. precum şi pentru realizarea unei eficienţe ridicate în ceea ce priveşte sedimentarea materiilor în suspensie din apă. La decantoarele orizontale radiale şi la cele verticale.25 prezintă parametrii de dimensionare ai decantoarelor secundare.Tabelul 8.00 m atât pe verticală cât şi pe orizontală. Sistemul are avantajul că elimină influenţa vântului.. prin prevederea de rigole radiale suplimentare.... deflector şi a distanţei dintre ele a = 0. 210 . Evacuarea apei din decantor este reglată prin deversoare metalice. Se recomandă evacuarea continuă a nămolului activat din decantoarele secundare. m în situaţia cea mai dezavantajoasă (la debitul de verificare). necesitatea peretelui (ecranului) semiscufundat şi reduce substanţial abaterile de la orizontalitate ale sistemului de colectare. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a decantoarelor. Pentru a realiza o evacuare uniformă.75. pentru acces se recomandă prevederea de deflectoare. orificii sau ecrane semiscufundate. 7 dm 3 / s. orificiile fiind îndreptate către radier pentru asigurarea uniformităţii curgerii în bazin..

13.3. 10.13.4) sau prin conductă inelară submersată prevăzută cu orificii (fante). de la centru spre periferie. Circulaţia apei se face orizontal şi radial. Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală (fig. avarii). Din conducta de acces. Înălţimea de siguranţă a pereţilor decantorului deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0. în care apa este admisă central prin intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară este situată la 20 ÷ 30 cm sub nivelul apei. cu muchia inferioară situată la o adâncime sub nivelul apei egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare hu. adoptându-se pentru profilul tehnologic valorile cele mai dezavantajoase. 8. a cantităţii şi calităţii nămolului activat efluent din bazinele de aerare sau apei recirculate în schemele cu filtre biologice şi a parametrilor de proiectare recomandaţi pentru fiecare caz în parte. necesare izolării fiecărui compartiment în parte în caz de necesitate (revizii. − conducte de evacuare a nămolului activat şi de golire a decantorului . apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat.3 Decantoare secundare orizontale radiale Se recomandă a se adopta decantoare secundare orizontale radiale de tipul celui din fig. reparaţii.3 m. − sistemele de colectare şi evacuare a apei decantate. − sistemele de admisie şi distribuţie a apei epurate biologic.b) pentru diametre (D) cuprinse între 30…50 m. Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din: − compartimente pentru decantarea propriu-zisă.a ) pentru diametre (D) cuprinse între 15…25 m şi de de tipul celui din fig. Sunt bazine cu forma circulară în plan. 8. Nu se recomandă a se prevedea decantoare secundare radiale cu diametre mai mici de 15 m şi nici mai mari de 60 m.Determinarea pierderilor de sarcină prin decantor se va face atât pentru debitul de calcul cât şi pentru cel de verificare. 8. − echipamentele mecanice necesare colectării şi evacuării nămolului. Alegerea tipului de decantor. precum şi dispozitivele de închidere pe accesul şi evacuarea apei în şi din decantor. 211 . a numărului de compartimente şi a dimensiunilor acestora se face pe baza unor calcule tehnico-economice comparative. − pasarela de acces pe podul raclor .

13 b. b) prin sifonare (se aplică în cazul decantoarelor cu radier orizontal). iar extremităţile sprijină prin intermediul unor roţi adecvate pe peretele exterior al bazinului. Disiparea energiei apei din conducta de admisie trebuie să asigure condiţiile optime de floculare. apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare practicate în peretele acestuia sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale. al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă respectivă. 212 . fie prin pompare (se aplică în cazul decantoarelor cu radier înclinat). El este alcătuit dintr-o grindă solidă ce sprijină pe structura de rezistenţă centrală prin intermediul unui pivot. În acest caz. Podul raclor poate fi de două tipuri: radial sau diametral. prin sifonare sau pompare este trimis într-un colector inelar şi evacuat spre treapta de prelucrare (fig.). roţile fiind prevăzute în mod corespunzător acestui tip de rulare.13 a. 8. de aici. Soluţiile indicate pentru evacuarea nămolului din decantoare nu sunt limitative. nămolul sedimentat pe radierul decantorului este extras printr-un sistem de conducte într-un compartiment mobil solidar cu podul raclor. nămolul este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică spre treapta de prelucrare (fig. Calea de rulare poate fi realizată şi din şină metalică. În acest caz. Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul altor dispozitive care prezintă avantaje hidraulice şi tehnologice deosebite (de tipul “Lalelei Coandă”). Colectarea şi evacuarea nămolului reţinut se face continuu în următoarele variante: a) colectarea nămolului se face într-o başă centrală de unde este evacuat fie prin diferenţă de presiune hidrostatică.). de unde.În alte variante. prin diferenţă de presiune hidrostatică. solidar cu grinda podului raclor sunt prevăzuţi montanţi de care sunt prinse lame ce raclează nămolul sedimentat pe radierul decantoarului. Cilindrul central. al cărui diametru este de 20÷35% din diametrul decantorului. La partea superioară o cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să preia forţele generate de podul raclor. conducându-l în başa de evacuare. 8. sprijină pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi.

.8-deversor.. 5-instalație de sifonare a nămolului. 10-pâlnie pentru colectarea nămolului. 25m D1 D D2 d1 d2 1 2 b 8 hu hs 9 H de dn da 10 d3 Figura 8.a. Secțiuni transversale prin decantorul secundar orizontal radial..13. de. 2-pod raclor. 50m D1 D D2 d1 b 3 1 5 4 7 2 hs H 9 hu da I dn N E 6 de b. 1-camera de admisie și distribuție apă. 213 . 4-jgheab colector mobil. Decantoare radiale cu D = 15. da-conductă admisie influent. 6-guri de aspirație. 9-rigolă pentru colectarea apei decantate. 7-conducte verticale de aspirație.conductă evacuare efluent. Decantoare radiale cu D = 30. dn – conductă evacuare nămol.. 3-jgheab colector inelar fix.

0 – – – – – hs (m) 8 0.5 2.70 – – – – – H (m) 11 2.0 3.0 2.0 3.13.7 42.6 – – – – – d3 (m) 7 3.14 40.7 18.50 0.26. (m3).0 3.5 3.779 d1 (m) 5 3.26 corespund celor din figura 8.000 dn (mm) 16 150–200 200–250 200–300 250–350 300–400 350–500 350–500 500–700 16 20 25 30 35 40 45 50 *A0=0.984 6. **Vu=A0*hu – volumul util de decantare.000 700–1.80 0. Dimensiuni caracteristice decantoarelor secundare radiale.14 25.109 1.57 0.60 0.568 3.90 3.848 2. Notă: Notațiile din tabelul 8.5 23.3 3.6 3.5 hd (m) 10 0.7 A0 * (m2) 4 165 264 423 616 856 1.800 –2.5 2.5 3.90 b (m) 12 0.785(D22–d21) – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.14 D2 (m) 3 14.00 Vu** (m3) 13 413 660 1.000 1.0 4.0 d2 (m) 6 2. Nr.882 4.4 0.4 0.0 3. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Q (l/s) 1 60 – 95 115 – 185 195 – 290 300 – 463 405 – 690 700 – 950 1.90 2.0 3. (m2).14 20.200 de (mm) 15 200–300 250–350 300–400 400–600 400–600 500–700 600–800 700–1.80 1.40 3.000–1.14 50. crt.5 28.700 1.4 0.0 3.4 0.3 2.000 – 1.3 0.14 30.227 da (mm) 14 250–350 300–400 350–500 500–700 600–800 700–1.60 0.43 0.00 1.00 1.14 35.Tabel 8. 214 .0 4.1 33.4 0.3 0.14 45.5 3.7 47.90 3.90 2.4 hu (m) 9 2.424 1.6 2.200 D (m) D1 (m) 2 16.1 37.40 3.058 1.90 3.

În cazul depăşirii valorilor limită pentru debitul specific de deversare. în vederea evitării antrenării odată cu efluentul a spumei sau nămolului plutitor.m pentru rigolele cu evacuare pe două părţi. a cărui muchie inferioară este la minim 25 ÷ 30 cm sub nivelul apei. prin conductă submersată cu orificii (fante). de formă circulară în plan. un braţ metalic prevăzut cu o lamă racloare de suprafaţă care împinge nămolul plutitor. pe partea pe care se va face deversarea se vor prevedea deversoare metalice cu dinţi triunghiulari. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele circular al rigolei dinspre peretele exterior al decantorului. el servind drept perete obstacol pentru spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei. grăsimile şi spuma de la suprafaţa apei spre periferie. există posibilitatea prevederii mai multor rigole în interiorul suprafeţei decantorului. caz în care. posibilitatea ca deversarea să se facă pe ambele părţi ale acesteia. distanţa dintre rigole şi peretele decantorului trebuind să fie aproximativ aceiaşi cu adâncimea decantorului.De podul raclor este prins. Colectarea în rigolă a apei limpezite se face prin deversare neînecată. În scopul evitării antrenării spumei sau a nămolului plutitor odată cu efluentul epurat.m (la Qv) pentru rigolele cu evacuare pe o singură parte şi 6.80 m de perete. care prezintă multiple avantaje ( se elimină influenţa vântului precum şi evacuarea odată cu apa decantată a grăsimilor şi plutitorilor. la cca. În faţa acestor deversoare. sau numai în interiorul acesteia la 0. reglabile pe verticală. ca subvariantă. În cel de-al doilea caz. Acest tip de rigolă permite. În cazul rigolelor perimetrale. prevăzut şi el cu plăcuţe metalice cu dinţi triunghiulari reglabili pe verticală. Rigola de colectare a apei decantate poate fi cu deversare pe o singură parte sau cu deversare pe două părţi. Aceste rigole inelare 215 . în faţa peretelui rigolei situat spre centrul decantorului se va prevedea un ecran semiscufundat pentru evitarea antrenării spumei sau a nămolului plutitor în efluentul epurat.0 m3/h. 30 ÷ 50 cm distanţă se prevede un ecran semiscufundat.0 m3/h. se obţine uniformitate în colectarea apei decantate dacă se asigură curgerea cu nivel liber prin conducta perforată). peretele rigolei dinspre centrul bazinului are coronamentul deasupra nivelului apei.50 ÷ 0. se recomandă ca debitul specific deversat (“încărcarea hidraulică specifică a deversorului”) să nu depăşească 10. poate fi aşezată perimetral în afara sau în interiorul suprafeţei de decantare. către un cămin sau alt dispozitiv de colectare a acestora.

124) unde: Qc. 8.24. Diametrul decantoarelor radiale este cuprins între 15 şi 50 m (în cazuri justificate tehnico-economic.24 § 8. permit la rândul lor reducerea debitului specific deversat.3. 8.123) (m ) unde: Qc. prin conducte cu Dn 200 mm sau mai mari. tab. în cazul decantoarelor radiale cu colectarea nămolului cu lame racloare. hu.7 m/s .pot fi legate între ele prin rigole radiale care.7 : 1. b şi Vu. Adâncimea utilă a spaţiului de decantare: ℎ = ∙ (m) (8.123).122) și (8.126) și (8.3.125) Cu aceste elemente se intră în tabelul 8.127) .2 şi 4.3. 8.25 şi se stabilesc dimensiunile geometrice: D.Qv. sau poate fi prevăzut cu radier cu pantă zero în cazul colectării nămolului cu poduri racloare cu sifonare. 8. Ao. cu condiţia ca viteza nămolului să fie cel puţin 0. se verifică apoi dacă sunt respectate condiţiile (8. precum şi numărul de unităţi de decantare. Evacuarea nămolului se poate face continuu. Volumul util necesar de decantare: = = ∙ ∙ (m ) (8. • Secţiunea orizontală necesară: = • (m ) (8. usc – definite în tab.126) (8.24 § 8. se pot adopta şi diametre de 60 m).6 m. Viteza periferică a podului raclor variază între 10 şi 60 mm/s.1 Parametrii de dimensionare • • Debitele de dimensionare și verificare: cf. iar adâncimea utilă h u între 2.2.122) (8.127): − Pentru D = 16 … 30 m: 10 ≤ − Pentru D = 30 … 50 m: 15 ≤ 216 ≤ 15 ≤ 20 (8. Radierul decantorului poate fi prevăzut cu o pantă de 6 ÷ 8 % spre centru. d3. realizând 1 ÷ 3 rotaţii complete pe oră.3.2. Se adoptă valoarea maximă dintre (8.tv – definiți în tab..tc. iar radierul pâlniei de nămol cu o pantă de minim 1.

se vor lua măsuri specifice pentru combaterea tendinţei de creştere a turbulenţei din cauza vântului.Debitul specific deversat pe conturul rigolei de colectare a apei limpezite trebuie să verifice relaţiile (8. (m).25.129) 217 . la debitul de verificare: − Pentru rigole cu evacuare pe o parte: − Pentru rigole cu evacuare pe 2 părți: unde: Qv – definit în tabelul 8.0) m.131) = = ∙ ∙ ∙ ∙ ≤ 10 ≤6 (m /h.3÷1. hn – înălţimea pâlniei de nămol (2 … 3 m) – dacă este cazul. hp – diferenţa de înălţime datorită pantei.128) și (8. Dr – diametrul aferent peretelui deversor al rigolei. Adâncimea decantorului la perete (Hp) şi la centru (Hc): = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înălţimea de siguranţă (0.130) (8. = ℎ + ℎ (m) (8. m) (m /h. m) (8.129). (m). Dimensiunile rigolei de colectare a apei limpezite se stabilesc pentru debitul de verificare Qv punând condiţia ca în secţiunea cea mai solicitată viteza minimă să fie de 0. În cazul decantoarelor radiale cu diametrul mai mare de 50 m.7 m/s . hu – adâncimea utilă a apei în spaţiul de decantare.128) (8. (m) – dacă este cazul. n – numărul de compartimente de decantare.

Nămoluri cu s > 1: nămoluri industriale. Nămoluri incompresibile cu s = 0.9: nămoluri urbane brute și fermentate. Nămoluri organice (conțin > 50% substanțe volatile). b) După caracterul apelor uzate: • • • • • • • Nămoluri provenite din epurarea apelor uzate menajere. Nămoluri provenite din epurarea apelor uzate industriale.1 Clasificarea nămolurilor provenite din stațiile de epurare Nămolurile se clasifică: a) După treapta de epurare din care provin: • • • Nămoluri primare (rezultate din treapta de epurare mecanică). Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor 9. rezistența specifică la filtrare este independentă de presiune. Nămoluri stabilizate anaerob (rezultate din rezervoarele de fermentare a nămolurilor) sau aerob (rezultate din stabilizarea aerobă a nămolurilor). c) După compoziția chimică: Nămoluri minerale (conțin > 50% substanțe minerale). nămoluri e) După valoarea coeficientului de compresibilitate (s): Nămoluri cu s = 0. 218 . nămoluri industriale. Nămoluri secundare (rezultate din treapta de epurare biologică).6 – 0. d) După valorile rezistenței specifice la filtrare (r): Nămoluri greu filtrabile (nămoluri urbane brute și nămoluri fermentate): = 10 = 10 minerale): ≤ 10 • • • (cm/g) ÷ 10 ÷ 10 (cm/g) (cm/g) Nămoluri cu filtrabilitate medie (nămoluri industriale): Nămoluri ușor filtrabile (nămoluri urbane condiționate chimic.9.

219 . 0 1 2 3 4 5 6 Tipul de nămol 1 Încărcarea specifică cu substanță uscată (kg s. Tabel 9. Cantități specifice de nămol reținute în stațiile de epurare.8 0.zi) 2 3 1 2 3 4 5 6 7 8 Nămol proaspăt din decantoarele primare orizontallongitudinale Nămol proaspăt din decantoarele primare orizontal-radiale Nămol proaspăt din decantoarele primare verticale Nămol biologic din decantoarele secundare amplasate după filtrele biologice Nămol biologic din decantoarele secundare amplasate după filtrele biologice de mare încărcare cu epurare avansată Nămol în exces din decantoarele secundare amplasate după bazinele de aerare Nămol fermentat din decantoarele cu etaj Nămol fermentat din fose septice 25 35 – 40 30 8 20 20 – 32 30 30 – 33 0. b) Se referă la însumarea cantității de nămol rezultată în urma precipitării chimice cu cea rezultată din sedimentarea normală. crt.6 0. 0 Tipul de nămol 1 Cantități specifice de nămol Substanță uscată din Nămol umed nămol (g/om.zi) (l/om.33 În tabelul 9.9.2 sunt prezentate valori caracteristice privind cantitățile de substanță uscată din nămolurile biologice și nămolul în exces pentru diferite scheme de epurare. Cantitățile specifice de nămol reținute în stațiile de epurare sunt prezentate în tabelul 9.3 – 0. Nr.5 2.2. c) Încărcarea specifică cu substanță organică provenită din nitrificare are valori neglijabile.3 – 0. în schemele cu aerare prelungită Nămol primar rezultat în urma precipitării chimice a fosforului Nămol rezultat din procedeele de epurare cu nitrificare – denitrificare 110 – 170 70 – 100 60 – 100 80 – 120 420 – 850 12 – 30 150 80 70 100a) 550b) 18c) a) Valoarea este valabilă presupunând lipsa treptei primare de epurare.2 Cantități specifice de nămol Cantitățile de nămol ce rezultă din epurarea apelor uzate depind de calitatea apelor uzate și de tehnologia de epurare adoptată.5 0. Tabel 9.7 – 0. Nr.5 – 4 0.6 0. crt.1.2 0. Încărcări specifice cu substanță uscată.1.u/ 103 m3 apă uzată) Domeniul de variație Valoare caracteristică 2 3 Nămol primar Nămol în exces de la BNA Nămol biologic de la filtrele biologice Nămol în exces.

1. − greutatea specifică a materiilor solide. (kgf).3. Greutatea specifică a materiilor solide din componența nămolului se determină cu relația: = unde: Gs – greutatea materiilor solide. − materii organice volatile.3. (kgf). (kgf/m3). Gn – greutatea nămolului.2 Materiile solide Materiile solide din nămol cuprind: − materii solide minerale. (kgf). (kgf). exprimat procentual și care se determină cu relația: = unde: Ga – greutatea apei din nămol.2) − greutatea specifică a materiilor solide de natură organică. − greutatea specifică a materiilor solide de natură minerală.3.1 Umiditatea Umiditatea reprezintă conținutul de apă din nămol. Gm – greutatea materiilor solide de natură minerală.1) 9.1 Caracteristici fizice 9. Go – greutatea materiilor solide de natură organică.3 Caracteristicile nămolurilor 9. + (9.1. (kgf/m3). ∙ 100 (%) (9. (kgf/m3).9.(kgf). 220 .

Tabel 9. Greutăți specifice ale nămolurilor. (m3). − coeficientul dinamic de vâscozitate a filtrului.9. Legea generală a procesului de filtrare pe o suprafață S..015 1.3.050 1.3. − nămolul fermentat devine brun și cu aspect granular. Nr.3. 0 Tipul de nămol 1 Greutatea specifică (kgf/ m3) 2 1 2 3 4 5 6 Nămol primar Nămol în exces de la bazinele de aerare Nămol biologic rezultat de la filtre biologice Nămol în exces de la bazinele de aerare în schema cu aerare prelungită Nămol primar rezultat în urma precipitării chimice a fosforului Nămol biologic din schemele de epurare cu nitrificare – denitrificare 1.3. 221 ∙ ∙ ∙ ∙ (9. Crt.005 9.5 Filtrabilitatea Filtrabilitatea nămolului reprezintă proprietatea acestuia de a ceda apa prin filtrare și se exprimă prin 2 parametrii: rezistența specifică la filtrare (r) și coeficientul de compresibilitate(s). a fost exprimată de Càrman: = unde: r – rezistența specifică la filtrare.1.s). la temperatura probei.5 bar.005 1.025 1. Rezistența specifică la filtrare – rezistența pe care o opune la filtrare o turtă de nămol depusă pe o suprafață filtrantă de 1 m2 și care conține 1 kg s.4 Culoarea și mirosul Culoarea și mirosul nămolurilor variază în funcție de proveniența lor: − nămolul brut este cenușiu și prezintă un miros neplăcut. supusă la o diferență de presiune de 0.1.3 Greutatea specifică Greutatea specifică a nămolului reprezintă greutatea unității de volum și are diferite valori. 9.020 1.3. t. t – timpul de filtrare. . (m/kg).3) V – volumul de filtrat obținut după timpul de filtrare. − nămolul provenit din epurarea mecano – chimică prezintă colorație în funcție de coagulantul utilizat.u.1. (g/cm. (s). prezentate în tabelul 9.

s – coeficient de compresibilitate. P – presiunea aplicată probei de nămol. (m/kg). (m2). (kg/m3). specifice unor industriale. care conduce la creșterea rezistenței specifice de filtrare. S – suprafața filtrantă. care pune în evidență faptul că. nămoluri cu coeficient de compresibilitate supraunitar.6 – 0. rezultă: = ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ = ∙ (9.9.C – concentrația în materii în suspensie a nămolului. Graficul de variație a parametrului “a” funcție de volumul de filtrat. r0 – rezistența specifică la filtrare a turtei de nămol pentru P = 1. (Pa). ceea ce înseamnă că rezistența specifică la filtrare este independentă de presiune. 222 ∙ (9. nămoluri incompresibile – sunt acelea pentru care: s = 0 și r = r0. (Pa). Coeficientul de compresibilitate (s) se determină cu relația (9. și a = tg α.1. adică nămoluri orășenești. În funcție de valoarea coeficientului de compresibilitate. = unde: r – definit anterior. precum și unele nămoluri industriale. nămolurile se clasifică în: • • • nămoluri cu coeficient de compresibilitate subunitar de 0. ∆P – diferența de presiune aplicată probei de nămol.5).5) nămoluri . Integrând relația (9. odată cu creșterea presiunii se produce o micșorare a porilor turtei de nămol.4) t/V B A α V VL Figura 9.3) pentru ∆P = ct. brute și fermentate.

3. Se impune monitorizarea permanentă a pH-ului.79 Nm3 biogaz/ kg s. − pentru grăsimi: qbg = 1. în special la procesele de fermentare a nămolului provenit din apele uzate urbane contaminate cu ape uzate industriale.7 Nm3 biogaz/ kg s. acizilor volatili precum și valoarea pH-ului. redusă (71% CH4.2.4 (kJ/kg nămol) (9. concentrațiile optime trebuie să se încadreze în intervalul 300 – 2. 32 % CO2).3.1. 29 % CO2). la valori mai mari (> 2000 mg/l) există riscul ca fermentarea metanică să înceteze devenind predominantă fermentarea acidă.25 Nm3 biogaz/ kg s. pH-ul trebuie să se încadreze în intervalul 7 – 7.2 Fermentabilitatea Reprezintă parametrul care indică cantitatea și compoziția gazului.5.o. 44.2. În cazul fementării metanice. 223 . Acizii organici reprezintă un indicator important al fermentării./ kg nămol).2 Caracteristici chimice 9.9.1 pH – ul Se condiționează funcționarea optimă a diferitelor procese de asigurare a unui pH adecvat.o. 50 % CO2). înregistrate în urma analizei fermentării unei probe de nămol proaspăt amestecat cu nămol bine fermentat.6 Puterea calorică Puterea calorică a nămolului variază în funcție de conținutul în substanță organică (substanțe volatile) din nămol și se poate determina orientativ cu relația: = unde: SV – conținutul în substanțe volatile al nămolului. redusă (50% CH4. (kg s. Producția de biogaz rezultat (qbg) în urma fermentării anaerobe a substanțelor organice: − pentru hidrocarbonați: qbg = 0.o. procesul de fermentare este dereglat atunci când pH-ul crește peste 8.4 – puterea calorică pentru 1kg de substanță organică (kJ/kg s.3. − pentru proteine: qbg = 0.o).6) 9. 9.3. ∙ 44. redusă (68% CH4.5.000 mg/l ca acid acetic.o.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Metal 1 Concentrație medie (mg/ kg s. Crt. nămolul provenit din epurarea apelor menajere are un conținut redus de metale grele.3.4.9. Tabel 9. fosfor şi potasiu (tabel 10.3 Metalele grele Compușii chimici pe bază de Cu. 224 . Nr. Valori caracteristice ale concentrațiilor de metale grele întâlnite în nămoluri.000 500 260 6 4 80 5 14 1.3.5) poate asigura condiţii bune de dezvoltare a culturilor agricole.2. Conţinutul de azot. Pb. substituind uneori parțial îngrăşămintele chimice. Hg prezintă un grad ridicat de toxicitate și limitează utilizarea nămolului ca îngrășământ pentru diferite culturi agricole.700 9.2. As.u din nămol) 2 Arsenic Cadmiu Crom Cobalt Cupru Fier Plumb Mangan Mercur Molibden Nichel Seleniu Staniu Zinc 10 10 500 30 800 17.4 Nutrienții Reprezintă factori importanți pentru valorificarea nămolurilor în scop agricol sau de condiţionare a solului.

3 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor Criteriile care se vor lua în considerație la alegerea schemei filierei de prelucrare a nămolurilor din stația de epurare sunt: A. 2 Nămol primar brut 3 Nămol primar fermentat 4 Nămol activat brut 5 Materii solide totale (MST) Materii solide volatile Grăsimi animale și vegetale: -solubile cu eter -extractibile în eter Proteine Azot Fosfor Potasiu Celuloză Fier Siliciu pH Alcalinitate Acizi organici Capacitate energetică % % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST Unități pH mg CaCO3/l mg/l kJ/kg MST 5–9 60 – 80 6 – 30 7 – 35 20 – 30 1. Compoziția chimică și biologică a nămolurilor. crt.5 – 7.000 – 14. b) nămol organic care conține > 50% substanțe organice (în S.500 200 – 2.4 – 5 2.12 32 – 41 2. Criteriul: calitatea apelor uzate A1.5 2. 9. Criteriul treptei de epurare din care provine După criteriul de epurare a stației de epurare din care provine.9.500 100 – 600 9.8 – 2.500 – 3.U.100 – 1.100 1.2 59 – 88 – 5 .M.).3 Caracteristici biologice și bacteriologice Nămolurile proaspete reţinute în staţiile de epurare prezintă caracteristici biologice şi bacteriologice similare cu cele ale apelor uzate supuse epurării.5 – 8 580 – 1.700 19. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Indicatorul de calitate 1 U. Nr.8 – 11 0.U. Tabel 9.000 – 23. conținut > 50% substanțe minerale (în S.000 0.000 2–5 30 – 60 5 – 50 – 15 – 20 1.6– 3 1.5 – 0.). nămolurile se pot împărți: 225 .7 – – – 6.5 – 4 0. A2.8 0–1 8 – 15 2–4 15 – 20 5–8 500 – 1.3.000 MST = cantitatea de materii solide obținute în urma etuvării unei probe de nămol la temperatura 105 °C. Criteriul compoziției chimice Filierele tehnologice care prelucrează: a) nămol mineral.6 – 1.000 23. Aceste nămoluri pot conţine microorganisme patogene.5.5 – 4 0–3 8 – 15 3–8 10 – 20 6.000 – 29.

c) nămolul fermentat rezultat din rezervoarele de fermentare. d) nămol din treapta de epurare avansată.6). tratare chimică sau compostare). mirosuri. Criteriul: impact asupra mediului Alegerea filierei tehnologice pentru prelucrarea nămolului va avea la bază: − cantități minime de nămol (substanță uscată) ieșite din stația de epurare. În cadrul gospodăriei de nămol din stațiile de epurare pot exista: a) nămolul brut (neprelucrat) rezultat din obiectele stației. d) nămol stabilizat rezultat din procesele de stabilizare aerobă. − respectarea condiționărilor de mediu privind emisiile de gaze. b) nămolul stabilizat (aerob sau anaerob). b) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate industriale. e) nămolul fixat (rezultat prin solidificare).a) nămol primar rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie în treapta de epurare mecanică. Criteriul provenienței apei uzate După criteriul tipului de apă uzată din care provin. acestea trebuie să se încadreze în normativele în vigoare (tabelul 9. nămolurile se pot împărți în: a) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate orășenești. 226 . depuse sau utilizate conform cu strategia Națională privind valorificarea acestora. c) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate de la unități agro-zoo-tehnice. b) nămol secundar rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie din nămolul activ format în bazinele de aerare sau din sedimentarea materiilor în suspensie din pelicula formată în filtrele biologice (sau biodiscuri) în decantorul secundar. d) nămolul igienizat (prin pasteurizare. B. valorificare industrială. f) materie inertă (cenușă) rezultată prin incinerare. c) nămolul deshidratat (natural sau artificial). A3. − utilizarea nămolurilor produse în stația de epurare în mediul exterior stației de epurare: utilizare în agricultură.

05 1 50 150 100 150 Temperatură normală și condiții de funcționare sub presiune cu un conținut de 11% O2 la gaz uscat. 9. C. impact nesemnificativ.1 Schema de prelucrere a nămolurilor cu bazin de omogenizare – egalizare și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema de tratarea a nămolului prezentată în figura 9.4. 227 .Tabel 9.5 (8h) 1 0. − efectele cele mai reduse asupra mediului. volume (costuri) minime de substanță.U. − cele mai bune soluții de valorificare fără efecte adverse.U. Criteriul tehnico – economic Prin analize de opțiuni proiectanul va adopta filiera tehnologică de prelucrare a nămolurilor care asigură: − costuri unitare (lei/t S.) și consumuri energetice (kWh/t S. − concentrarea amestecului (îngroșarea) într-un concentrator de nămol (CN) ce realizează reducerea umidității amestecului de nămoluri. Directiva Europeană din 28 Decembrie 2000 Parametru (indicator)* Pulberi totale COT HCl SO2 NO și NO2 exprimat ca NO2 Stații existente < 6 T ∙ h-1 Dioxine și furani mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m3 -3 Media/ 1 zi 10 10 10 50 200 400 0.6.1 Media/ ½ oră 100% 97% 30 10 20 10 60 10 200 50 400 200 Pb + Cr + Cu + Mn mg ∙ m (Sb + As + Pb + Cr + Cu + Mn + Ni + V + Sn + Se + Te ) mg ∙ m-3 Sb + As + Pb + Cr + Cu + Mn + Ni + V mg ∙ m-3 Ni + As mg ∙ m-3 Cd + Hg mg ∙ m-3 Hg mg ∙ m-3 CO 90 % măsurători/ 24 ore mg ∙ m-3 1h mg ∙ m-3 95% din măsurători mg ∙ m-3 Mediu/10 minute * 0. Directiva Europeană – incinerarea.) minime.2 cuprinde: − amestecul nămolului primar (Np) cu cel în exces (Ne) într-un bazin de omogenizare – egalizare (BOE).

Schema de prelucrare a nămolului. Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn .bazin cu nămol activat DS .cantitatea de nămol fermentat Nd .rezervor de fermentare nămol BT . BT poate lipsi dacă deshidratarea nămolului se face pe platforme de uscare.concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol.volumul de nămol prima Np .cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 228 . Linia apei BNA . a Emis Influent DP Np wp Vnp BNA DS Efluent r Qre = reQc Ne we Vne Npe wc wf lf Npec SPnre wd s BOE s CN s SPn RFN bg Nf BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s s bg Valorificare s Figura 9.decantor primar Qre . fermentarea anaerobă produce biogaz stocat în rezervorul de gaz (RG) pentru valorificarea ulterioară.decantor secundar DP .2.deshidratare mecanică CN .bazin tampon DM .stație pompare nămol RFN .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre . fermentarea anaerobă se realizează într-o treaptă fără evacuare de supernatant fapt ce conduce la creșterea nămolului efluent.cantitatea de nămol primar Nf .− stabilizarea anaerobă a nămolului concentrat în rezervoare de fermentare a nămolului (RFN) reduce conținutul de substanțe organice până la 60 – 80 % din nămolul concentrat. − după RFN nămolul este stocat într-un bazin tampon (BT) necesar asigurării funcționării procesului de deshidratare mecanică (DM) la un debit constant.

Linia apei BNA .decantor primar Qre .2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngroșare independentă a nămolului primar și a celui în exces și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema de tratare a nămolului prezentată în figura 9.bazin tampon DM .9.concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol.cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 229 . Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .decantor secundar DP .stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn . Schema de prelucrare a nămolului.volumul de nămol primar Np .3 este similară cu cea din paragraful anterior diferența fiind concentrarea separată a nămolurilor (primare și biologice).3.bazin cu nămol activat DS .cantitatea de nămol fermentat Nd .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre .deshidratare mecanică CN .rezervor de fermentare nămol BT .cantitatea de nămol primar Nf .4. ar Emis Influent DP Np wp Vnp BNA Qre = reQc ? wc DS Efluent Nec s CN s Npec Ne we Vne wf lf SPnre wc CN s s Npc BOE s SPn RFN bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s s bg Valorificare s Figura 9.stație pompare nămol RFN .

Nf2 .volumul de nămol primar Np .rezervor de fermentare nămol (treapta 1) RFN2 .concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol. Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf1.cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf1.cantitatea de nămol primar Nf1.4.4 prezintă o schemă de prelucrare a nămolurilor cu 2 trepte de fermentare anaerobă: − treapta primară (RFN 1) realizează reducerea substanțelor organice prin procedee de fermentație anaerobă fără eliminare de supernatant și cu producere de biogaz.stație pompare nămol RFN1 .cantități de nămol fermentat Nd .rezervor de fermentare nămol (treapta 2) BT . cu o creștere a nămolulu efluent.bazin cu nămol activat DS .decantor secundar DP .decantor primar Qre .4. ∆wf1 – creșterea/reducerea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp . reduce umiditatea și evacuează supernatantul. Linia apei BNA .bazin tampon DM .9.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă în două trepte Schema din figura 9.deshidratare mecanică CN . − treapta secundară (RFN 2) realizează o concentrare a nămolului. Schema de prelucrare a nămolului.stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre . lf2 – limite tehnice de fermentare 230 . ar Emis Influent DP Np wp Vnp BNA Qre = reQc ? wc DS Efluent SPnre Ne we Vne wf1 lf1 wf2 lf2 Nf1 wd Nec s CN Npec s wc CN s s Npc BOE s SPn RFN1 bg bg RFN2 bg bg s Nf2 BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare Valorificare SPs RG s s s s s Figura 9.

4 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema din figura 9.concentrator de nămol Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .volumul de nămol primar Np .5 se aplică în cazul stațiilor de epurare prevăzute doar cu treaptă mecanică. ar Emis Influent DP Np wp Vnp wc Efluent s wf lf Npc CN s s SPn RFN bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s bg Valorificare s Figura 9. Linia apei DP . În acest caz treapta de prelucrare a nămolurilor cuprinde doar tratarea nămolului primar.deshidratare mecanică CN .rezervor de fermentare nămol BT .stație pompare nămol RFN .4.9. Schema de prelucrare a nămolului.cantitatea de nămol deshidratat Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 231 .cantitatea de nămol fermentat Nd .cantitatea de nămol primar Npc – cantitatea de nămol primar după concentrare Nf .bazin tampon DM .decantor primar Linia nămolului SPn .5.

4 cu deosebirea că stabilizarea se face aerob fără eliminare de supernatant și cu necesitatea asigurării unei surse de aer necesar proceselor biologice.5 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și stabilizare aerobă Schema de tratare a nămolurilor prezentată în figura 9.4.stație pompare nămol BT .volumul de nămol primar Np . a Emis Influent DP Np wp Vnp wc Efluent r s CN s s Npc SPn ws ls SN aer Ns wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare Statie suflante SPs s s s Figura 9.concentrator de nămol SN – stabilizator nămol Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .5 § 9.bazin tampon DM .cantitatea de nămol primar Npc – cantitatea de nămol primar după concentrare Ns– cantitatea de nămol stabilizat Nd .deshidratare mecanică CN .cantitatea de nămol deshidratat s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant ls – limita tehnică de stabilizare ∆ws – creșterea de umiditate prin stabilizare L 232 .decantor primar Linia nămolului SPn .6 este similară cu cea prezentată în fig.4.9. 9. Linia apei DP .6. Schemă de prelucrare a nămolurilor.

decantor secundar Qre .deshidratare mecanică CN .9.rezervor de fermentare nămol BT .bazin tampon DM .6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stații de epurare fără decantor primar Schema prezentată în figura 9. a Emis Influent BNA Qre = reQc Ne we Vne wc DS Efluent r SPnre wf lf Nec s CN s s RFN bg bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s Valorificare s Figura 9.debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre . Nămolul în exces provenit din treapta de epurare biologică va trebui stabilizat (aerob sau anaerob).stație de pompare nămol de recirculare și în exces RFN . Schemă de prelucrare a nămolurilor.concentrator de nămol Umiditate nămol we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Nf .bazin cu nămol activat DS . Linia apei BNA .cantitatea de nămol fermentat Nd .4.7 se aplică atunci când concentrațiile în substanțe organice biodegradabile (CBO5) sunt reduse iar prevederea decantorului primar în schema de epurare nu este justificată din punct de vedere tehnologic.cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Nec – cantitatea de nămol în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare L 233 .7.

6) Ninf 1./zi) (9. 2) Volumele de nămol influente în bazinul de omogenizare – egalizare : = = unde: 234 ∙ ∙ (m /zi) (m /zi) (9.8.4. Vninf2 – volume de nămol influente Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf1.9. + (kg s. Ninf2 – cantități de nămol influente Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf1. Ninf2 winf2 Vninf2 Ninf1 winf1 Vninf1 Nef wef Vnef BOE Figura 9. Cantități nămol: Ninf1.7 Bilanțul de substanță pe linia nămolului Pentru fiecare obiect din filiera tehnologică de prelucrare a nămolului se va realiza bilanțul de substanță. 9. u.7./zi).u/zi).4. În aceste bazine se realizează o egalizare a debitelor de nămol în vederea asigurării unui debit constant pentru procesele de prelucrare din aval. Ninf 2 – cantitățile de nămol influente. (kg s. (kg s.8) .1 Bazinul de amestec și omogenizare Are rolul să amestece și să omogenizeze diverse tipuri de nămoluri ce rezultă din procesele de epurare pentru a obține un amestec uniform.u. Schema unui bazin de omogenizare – egalizare (BOE). winf2 – umidități nămol influent wef – umiditatea nămolului efluent 1) Cantitatea de nămol efluentă (exprimată în substanță uscată) constituie suma celor două cantități de nămol influente: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă.7) (9.

nămol biologic. (%)./zi). Ninf 1. (m3/zi). (%)./zi). winf2 .Vninf 1. (kg s. 4) Volumul nămolului efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent. (m3/zi). Notă: Nămolurile influente în bazinul de omogenizare – egalizare poate fi: nămol primar. winf2 – umiditatea nămolului efluent. (%). (kgf/m3). (kg s. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. Ninf2 – cantitățile de nămol influente. nămol în exces. ∙ (m /zi) (9.9) Vninf 1.u. wef – umiditatea nămolului efluent. – umiditățile nămolurilor influente. − greutățile specifice ale nămolurilor influente. – umiditățile nămolurilor influente. − greutatea specifică a nămolului efluent. ∙ ∙ 3) Umiditatea nămolului efluent: (%) (9. Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente. (%).u.10) 235 . (m3/zi). Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente. (kgf/ m3). = unde: wef winf 1. winf 1.

cu producere de supernatant. Schema unui concentrator de nămol (CN). ∆wc CN Ninf winf Vninf Nef wef Vnef Figura 9.9.u/zi). (%).u. (kgf/ m3). (kg s. u/zi) (9. Reducerea volumelor de nămol este necesară în procesele de prelucrare din aval care se vor dimensiona la volume mai mici de nămol.11) ∙ (m /zi) (9. Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare 1) Cantitatea de nămol efluentă: ≅ unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent. 2) Volumul de nămol influent în concentrator: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent.u/zi).12) − (%) (9. flotație sau centrifugare. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent.9. Ninf – cantitatea de nămol influentă.4.2 Concentratoare de nămol Se reduce umiditatea nămolului (volumele de nămol) prin procese fizice de sedimentare.13) .7. (kg s. − greutatea specifică a nămolului influent. 3) Umiditatea nămolului efluent: = 236 (kg s./zi). (kg s. winf – umiditatea nămolului influent. (m3/zi).

(kgf/m3). (kg s. 237 .15) ∙ (m /zi) (9. nămol primar în amestec cu cel biologic.unde: wef – umiditatea nămolului efluent. − greutatea specifică a nămolului efluent. 4) Volumul nămolului efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent. nămol primar în amestec cu cel în exces. reducerea de umiditate poate atinge valori de până la 10 % în cazul condiționării chimice a nămolurilor. Notă: Nămolul influent la concentrare poate fi: nămol primar. nămol biologic.u. (%). (%)./zi). wef – umiditatea nămolului efluent. Vnef – definite anterior. (m3/zi). Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. winf – umiditatea nămolului influent. nămol în exces. (1 – 5%). = − (m /zi) 5) Volumul de supernatant: (9.14) unde: Vninf. ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare. (%).

∆wf . u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală. Procentul de substanță organică transformată constituie limita tehnică de fermentare (lf) a procesului considerată la calculul cantității zilnice de nămol efluent (fermentat).7. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) cu rezervor de gaz (RG).10. În urma procesului de fermentare. – cantitatea zilnică de substanță organică. în urma procesului rezultă o creștere a umidității (∆wf).16) − procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %).3 Fermentarea anaerobă a nămolului într-o singură treaptă Fermentarea anaerobă (fermentarea) a nămolului într-o singură treaptă realizează reducerea (stabilizarea) substanței organice din nămol în absența oxigenului molecular (condiții anaerobe). o parte din substanța organică este transformată în substanță minerală. biogaz și apă. u/zi) (kg s. de regulă aceasta se utilizează la stabilizarea nămolurilor concentrate ținându-se seama de faptul că în urma concentrării rezultă volume mult mai reduse. Cum fermentarea anaerobă are loc fără evacuare de supernatant. lf Ninf winf Vninf RFN Nef wef Vnef bg RG bg Valorificare Figura 9.4. 238 . u/zi) (9.9. + (kg s. Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wf – creșterea umidității prin fermentare lf – limita tehnică de fermentare bg – biogaz 1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. exprimată în substanță uscată. deci un necesar de capacitate de stabilizare mai redus.

(m3/zi). lf – limita tehnică de fermentare. wef – umiditatea nămolului efluent. Ninf – cantitatea de nămol influentă. − greutatea specifică a nămolului efluent. − greutatea specifică a nămolului influent. (kgf/m3). 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent.17) unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent. Notă: Nămolul influent la fermentarea anaerobă poate fi: nămol primar. 3) Cantitatea de nămol efluent: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă.19) ∙ (m /zi) (9. (%). (kg s. u/zi) (9.u.u/zi). 4) Umiditatea nămolului efluent = unde: wef – umiditatea nămolului efluent. (1 – 2%).2) Volumul de nămol influent: = ∙ (m /zi) (9. (%). (kgf/ m3)./zi). ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare. winf – umiditatea nămolului influent. nămol în exces concentrat.18) + (%) (9. nămol primar în amestec cu nămol biologic concentrat. nămol primar concentrat. (%).u. 239 + 1− ∙ (kg s. (m3/zi). No – definiți anterior. (40 – 55 %). (kg s. (kg s.20) . winf – umiditatea nămolului influent./zi). nămol biologic concentrat. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. Nm. nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat. (%).

9.4.7.4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte
Fermentarea anaerobă în două trepte realizează reducerea substanței organice în prima treaptă, fără eliminare de supernatant și cu producție de biogaz și o concentrare a nămolului în treapta a doua. Mecanismul reducerii substanței organice din treapta I de fermentare este identic cu cel prezentat la § 9.4.7.3; în treapta a II-a, fără amestec și recirculare internă a nămolului, are loc o concentrare gravitațională a nămolului fermentat în prima treaptă cu eliminare de supernatant și producere de biogaz.
∆wf 1 , lf ∆wf 2

Ninf winf Vninf

RFN 1

Nef 1 wef 1 Vnef 1

RFN 2

Nef 2 wef 2 Vnef 2

bg

bg

Valorificare

bg

RG

bg

Figura 9.11. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) în 2 trepte cu rezervor de gaz (RG). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef 1 , Nef2 – cantitatea de nămol efluentă din treapta 1/2 Vninf – volumul de nămol influent Vnef 1 ,Vnef 2 – volumul de nămol efluent din treapta 1/ 2 Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef 1 , wef 2 – umiditatea nămolului efluent din treapta 1/ 2 ∆wf 1 , ∆wf 2 – creșterea/ reducerea umidității prin fermentare lf – limita tehnică de fermentare bg – biogaz s – supernatant

1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. u/zi) (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală; – cantitatea zilnică de substanță organică; + (kg s. u/zi) (9.21)

− procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %); 2) Volumul de nămol influent: = ∙
240

(m /zi)

s

(9.22)

unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare: = unde: Nef1 – cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare, (kg s.u/zi); Nm, No – definiți anterior; lf – limita tehnică de fermentare, (40 – 55 %); 4) Umiditatea nămolului efluent din prima treaptă de fermentare: = unde: wef1 – umiditatea nămolului efluent din prima treaptă de fermentare, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆wf 1 – creșterea de umiditate prin fermentare în treapta 1, (1 – 2%); 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef 1 – volumul zilnic de nămol efluent din prima treaptă de fermentare, (m3/zi); Nef 1 – cantitatea zilnică de nămol efluent din treapta I de fermentare, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (kgf/m3); wef 1 – umiditatea nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (%); (kg s. u/zi) 6) Cantitatea de nămol influentă în treapta secundară de fermentare: ≅ unde: Nef 1 – cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare, (kg s.u/zi); Nef 2 – cantitatea de nămol efluentă din treapta a doua de fermentare, (kg s.u/zi); 7) Umiditatea nămolului efluent din treapta a doua de fermentare:
241

+ 1−

(kg s. u/zi)

(9.23)

+

(%)

(9.24)

(m /zi)

(9.25)

(9.26)

= unde: wef 1 wef 2

(%)

(9.27)

– umiditatea nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (%); – umiditatea nămolului efluent din a doua treaptă de fermentare, (%);

∆wf 2 – reducerea umidității din treapta secundară de fermentare , (1 – 2%); 8) Volumul nămolului efluent din treapta a doua de fermentare = unde: Vnef 2 – volumul zilnic de nămol efluent din treapta II de fermentare, (m3/zi); Nef 2 – cantitatea zilnică de nămol efluent din treapta II de fermentare, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent din treapta II de fermentare, (kgf/m3); wef 2 – umiditatea nămolului efluent din treapta secunadă de fermentare, (%); = unde: Vnef 1, Vnef 2 – definite anterior; Notă: Nămolul influent la fermentarea anaerobă poate fi: nămol primar, nămol primar concentrat, nămol în exces concentrat, nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat, nămol biologic concentrat, nămol primar în amestec cu cel biologic concentrat. − (m /zi) 9) Volumul de supernatant: (9.29) ∙ (m /zi) (9.28)

242

9.4.7.5 Stabilizatorul de nămol
Stabilizarea aerobă a nămolului realizează stabilizarea substanței organice volatile prin procese biologice similare procesului de epurare biologică a apelor uzate cu nămol activat. Nămolul introdus în stabilizatorul de nămol este aerat în vederea accelerării proceselor

metabolice ale bacteriilor aerobe; în vederea reducerii substanței organice. În aceste condiții, substanța organică (ε) este mineralizată într-un anumit procent, numit limtă tehnică de stabilizare (ls). Procesul are loc cu o reducere a umidității, astfel încât volumele de nămol efluente vor fi mai reduse.
∆ws, ls SN Ninf winf Vninf aer Nef wef Vnef

Figura 9.12. Schema unui stabilizator de nămol (SN). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆ws – reducerea de umiditate prin stabilizare ls – limita tehnică de stabilizare

1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. u/zi) (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală; – cantitatea zilnică de substanță organică; + (kg s. u/zi) (9.30)

− procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %); 2) Volumul de nămol influent: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); ∙ (m /zi) (9.31)

243

winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Cantitatea de nămol efluent: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă, (kg s.u/zi); Nm, No – definiți anterior; ls – limita tehnică de stabilizare, (35 – 50%); 4) Umiditatea nămolului efluent = unde: wef – umiditatea nămolului efluent, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆ws – reducerea umidității prin stabilizare aerobă, (1 – 2%); 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent, (m3/zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent, (kgf/m3); wef – umiditatea nămolului efluent, (%); Notă: Nămolul influent la stabilizarea aerobă poate fi: nămol primar, nămol primar concentrat, nămol în exces concentrat, nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat, nămol biologic concentrat, nămol primar în amestec cu cel biologic concentrat. ∙ (m /zi) (9.34) − (%) (9.33) + (1 − )∙ (kg s. u/zi) (9.32)

244

9.4.7.6 Deshidratarea nămolului
Deshidratarea este procesul prin care nămolului i se reduce umiditatea prin procedee fizice de separare a fracțiunii solide de cea lichidă (supernatant ); în aceste condiții, cantitatea de substanță uscată influentă va fi egală cu cea efluentă, reducerea de volum rezultă din separarea și eliminarea unei cantități importante de supernatant.
∆wd

DN
Ninf winf Vninf Nef wef Vnef

Figura 9.13. Schema deshidratare nămol (DN). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare

s

1) Cantitatea de nămol influentă: ≅ unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent, (kg s.u./zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); 2) Volumul de nămol influent: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Umiditatea nămolului efluent = unde:
245

(kg s. u/zi)

(9.35)

(m /zi)

(9.36)

(%)

(9.37)

wef – umiditatea nămolului efluent, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare, (%); 4) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent, (m3/zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent, (kgf/m3); wef – umiditatea nămolului efluent, (%); = − (m /zi) 5) Volumul de supernatant: (9.39) ∙ (m /zi) (9.38)

Notă: Nămolul influent la deshidratare poate fi: nămol fermentat anaerob, nămol stabilizat aerob fie în treapta biologică fie în stabilizatorul de nămol; orice alt tip de nămol stabilizat din punct de vedere biologic.

246

9.5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor 9.5.1 Sitarea nămolurilor
Sitarea unui nămol este procesul prin care se rețin din acesta particule de dimensiuni mai mari și de diverse compoziții (plastic, lemn, metal, materiale textile, cauciuc, hârtie, particule discrete) care pot afecta procesele de prelucrare ulterioară. În funcționarea proceselor de prelucrare a nămolurilor datorate conținutului acestora pot apare: − blocarea și uzura rotoarelor pompelor care vehiculează nămol; − blocarea șnecului centrifugelor, în cazul concentrării și/sau deshidratării; − dificultăți în realizarea amestecului în RFN; − blocarea sistemului de distribuție a nămolului, a rolelor de ghidare a benzii, precum și uzura acesteia în cazul concentrării și/sau deshidratării cu filtre bandă; − blocarea armăturilor și pieselor speciale montate pe conductele ce transportă nămol. Se vor prevedea instalații de sitare curățite automat, cu dimensiunea deschiderilor cuprinsă între 3 și 6 mm. Instalații de sitare utilizate: sitele pășitoare, instalații montate pe conductele de transport a nămolului prevăzute cu sistem de presare a reținerilor.

9.5.2 Mărunțirea nămolurilor
Mărunțirea nămolurilor este un proces în care o cantitate mare de material fibros (vâscos) conținut de nămol este tăiat sau împărțit în particule mici astfel încât să se prevină colmatarea sau înfășurarea în jurul echipamentelor în mișcare. Procesele ce trebuie precedate de tocătoare și scopurile mărunțirii sunt prezentate în tabelul 9.7.
Tabel 9.7. Procese precedate de tocătoare. Nr. crt.
0 1 2 3

Procesul
1

Scopul mărunțirii
2

Pompare Centrifugare Deshidratare cu presă cu bandă

Previne colmatarea și uzura Previne colmatarea. Centrifuga poate reține multe materii solide de mari dimensiuni și poate să nu necesite mărunțirea nămolului. Previne colmatarea sistemului de distribuție a nămolului, previne înfășurarea cilindrilor, reduce uzura benzilor și asigură o deshidratare mult mai uniformă.

247

9.5.3 Condiționarea chimică a nămolurilor 9.5.3.1 Reactivi minerali
Ractivii minerali sunt aplicabili la condiționarea nămolurilor pentru că produc flocularea nămolului. Există o varietate mare de electroliți cationici polivalenți care pot fi utilizați dar pe baza raportului cost – eficiență se aleg săruri de aluminiu sau fier: clorura ferică, clorosulfat feric, săruri de aluminiu. Fe3+ este cel mai eficient și cel mai utilizat reactiv pentru stabilizarea chimică a nămolului organic; alegerea variantei de condiționare cu FeCl3 sau cu FeSO4Cl este strict financiară. Injectarea soluției de var după condiționarea cu electrolit (pH > 10) va îmbunătăți capacitatea de filtrare prin: − reducerea cantității de supernatant; − îmbunătățirea filtrării prin precipitarea sărurilor de calciu (organice sau minerale); − injectarea unei încărcări minerale (mărirea permeabilității turtei de nămol); Injectarea de săruri de aluminiu si de var este necesară în cazul condiționării nămolului de natură organică; în cazul unui nămol hidrofil injectarea de var este suficientă pentru îmbunătățirea capacității de filtrare. Cantitatea de reactivi minerali utilizați depinde de natura nămolului ce trebuie condiționat și de gradul de eficiență impus. Tabelul următor prezintă orientativ cantitățile de reactivi.
Tabel 9.8. Cantități de reactivi utilizați la deshidratarea cu filtre – presă. Nr. crt.
0 1 2 3 4 5 6

Tip de nămol
1

FeCl3 (%)*
2

Ca (OH)2 (%)*
3

Nămol primar Amestec de nămol primar + în exces Nămol provenit din bazinele de aerare prelungită Nămol condiționat cu hidroxizi de Al Nămol condiționat cu hidroxizi de Fe Nămol provenit din epurarea convențională

2–3 4–6 6–8 – – –

10 – 15 18 – 25 30 – 35 30 – 50 25 – 40 15 – 25

*procent exprimat din materiile totale solide din nămol. Se recomadă realizarea testelor de laborator pentru determinarea tipului și dozelor optime de reactivi.

248

Dacă nămolul conține material mineral dens sau fibre, acesta va necesita cantități mici de reactivi. Un procent mare de materie organică în nămol va avea efectul opus. Adăugarea de reactivi va mări cantitatea de materie ce trebuie filtrată deoarece o cantitate mare de reactivi chimici vor rămâne în formă solidă în nămolul deshidratat ca rezultat al precipitării cu săruri metalice. Acest lucru trebuie luat în considerație la dimensionarea unităților de deshidratare: − 60 – 90 % din masa de FeCl3 injectată va rămâne în turta de nămol; − 80 – 90 % din masa de Ca (OH)2 injectată va apărea în formă solidă; Stabilirea dozelor de reactivi minerali Scopul reactivilor minerali este de a atinge un ameste optim nămol/reactiv. Adăugând apă pentru diluție (pentru soluția concentrată de FeCl3) și utilizarea a 50 – 80 g/l lapte de var va realiza o difuzie mai ușoară a reactivilor în masa de nămol. Nămolul este floculat în bazine succesive de amestec (mai întâi sarea metalică și apoi laptele de var). Timpul de reacție este de 5 – 10 minute suficient pentru dezvoltarea flocoanelor. Gradientul hidraulic recomandat este de 1.500 – 3.000 W/m3. O perioadă suplimentară se obține cu o putere disipată de creștere a flocoanelor este benefică procesului dar un amestec prea puternic al nămolului condiționat îi poate micșora capacitatea de filtrare. Pentru evitarea destabilizării nămolului floculat (distrugerea flocoanelor ) se va evita folosirea pompelor centrifugale; în cazul nămolurilor abrazive se vor utiliza pompe cu piston. Unitatea de condiționare a nămolurilor poate fi complet automatizată.

9.5.3.2 Polielectroliți sintetici
Stabilirea tipului și cantităților Reactivii eficienți pentru condiționarea nămolurilor sunt polielectroliții sintetici (cu catenă lungă) ce formează flocoane voluminoase (de ordinul milimetrilor). Polielectroliții: − realizează flocularea prin formarea de legături între particule datorită structurii de catenă lungă; flocularea este completată de coagulare în cazul polimerilor cationici; − micșorază semnificativ rezistența specifică a nămolului, supernatantul fiind eliminat rapid; nămolul floculat va avea un coeficient de compresibilitate mare. Pentru alegerea tipului de polielectrolit adecvat sunt necesare teste de floculare, drenaj și presare; acestea constau în:
249

− evaluarea rezistenței la rupere a floconului (centrifugare); − evaluarea performanței de drenaj a nămolului floculat; − evaluarea compresiunii flocoanelor; − aprecierea dacă floconul poate ”aluneca” din zona de presare; − evaluarea adeziunii presării flocoanelor prin filtrele – bandă; luând acestea în considerație, se alege polimerul eficient și din considerente economice. Polielectroliții cationici sunt eficienți în cazuri particulare, când se tratează nămolul cu un conținut de materie organică ridicat. Pentru unele aplicații (deshidratarea cu filtre presă), polielectrolitul poate fi utilizat combinat cu o sare metalică: sare ferică pentru coagularea preliminară, urmată de polielectrolit pentru a produce mai puține flocoane hidrofile. Polielectroliții ce au o masă molară medie sunt adecvați pentru utilizare în cazul filtrelor bandă; cei care au o masă molară mare generează flocoane mari, dense recomandați unei deshidratări prin centrifugare.
Tabel 9.9. Consumul mediu de polielectroliți în cazul filtrelor bandă/ centrifugare. Nr. crt.
0 1 2 3 4

Tip de nămol
1

Polielectrolit cationic (kg s.o /t substanțe solide) Filtru – bandă Centrifugă
2 3

Nămol primar Nămol primar + nămol în exces Nămol primar + nămol în exces fermentat Nămol provenit de la bazinele de aerare prelungită

2–3 3–5 4–5 4–6

4–5 6–9 6–9 7 – 11

Polielectroliții anionici sunt utilizați pentru condiționarea nămolurilor cu un conținut de materii minerale predominant (nămol hidrofob); cantitățile de polimer utilizate în aceste cazuri sunt reduse : 0,3 – 2 kg /t substanțe solide. Când nămolul organic este amestecat cu cel mineral, ionicitatea polielectrolitului poate varia în funcție de raportul substanță organică/ substanță minerală. Stabilirea dozelor de polielectroliți Polielectroliții utilizați în trepta de tratare a nămolurilor sunt furnizați ca pudră sau emulsie stabilă.

250

Polelectroliții – pudră sunt preparați la concentrații maxime de 2 – 4 g/l; această soluție trebuie lăsată să se matureze 1 h, apoi poate fi utilizată; soluțiile de polielectrolit preparate din pudră ramân eficiente 2 – 3 zile. Polielectroliții – emulsie se prepară în 2 etape: − agitarea puternică a soluției pentru diluarea concentratului , 6 – 10 ml de emulsie/ l de apă; − soluția este lăsată să se matureze 20 de minute, fiind ușor agitată. În general emulsiile conțin materie activă de 40 – 50 % pentru o densitate apropiată de 1. Soluția adăugată ( 2 – 5 g polimer/l) este diluată sau nu înainte de a fi injectată în nămol: depinde de vâscozitățile nămolului și instantaneu: − într-o centrifugă, polielectrolitul este injectat direct în conducta de nămol, fără utilizarea unui floculator fiind generată suficientă energie pentru amestec; − într-un filtru – bandă polielectrolitul este injectat într-un bazin de amestec amplasat în amonte de zona de drenare a supernatantului; flocularea are loc în mai puțin de 1 minut; − metodele de injectare devin complexe la filtrele presă; soluției de polielectrolit; flocularea are loc aproape

9.6 Concentrarea nămolurilor
Procesul de concentrare a nămolurilor constă în reducerea umidității acestora în vederea prelucrării ulterioare. Se aplică nămolurilor care rezultă în urma epurării apelor uzate. Funcție de proprietățile nămolului ce urmează a fi concentrat se pot aplica scheme cu sau fără condiționare chimică sau termică a acestuia. Cele mai utilizate procedee de concentrare a nămolurilor provenite dintr-o stație de epurare sunt: − concentrarea gravitațională; − concentrarea mecanică ce poate fi realizată prin instalații: • • • • filtru cu vacuum; filtru presă; filtru bandă; centrifugă;
251

instalație de concentrare cu șnec.

9.6.1 Concentrarea gravitațională a nămolurilor
Este procesul de reducere a umidității nămolului prin fenomenul de separare prin decantare a fazelor lichidă și solidă din componența acestuia. Se realizează bazine de sedimentare de unde se evacuează supernatant și nămol concentrat. Concentratoarele gravitaționale de nămol sunt construcții concepute sub forma unor bazine circulare (fig. 9.14) folosite pentru prelucrarea următoarelor tipuri de nămoluri: − primar condiționat sau nu cu var; − biologic de la filtrele percolatoare; − fermentat anaerob. Eficiența de reducere a umidității nămolului variază funcție de caracteristicile acestuia și de prezența/absența condiționării chimice. Acest parametru este evidențiat în tabelul 9.10.
Tabel 9.10. Eficiența de reducere a umidității nămolurilor. Nr. crt.
0

Tipul de nămol
1

Umiditatea nămolului influent la concentrare (%)
2

Umiditatea nămolului concentrat (%)
3

Reducerea de umiditate la concentrare (%)
4

1.Nămol: 1.1 primar biologic rezultat de la filtrele 1.2 percolatoare biologic rezultat de la filtrele cu 1.3 discuri 1.4 în exces de la bazinele de aerare în exces din procedee de epurare 1.5 biologică ce utilizează oxigen pur în exces din procedeele de 1.6 epurare biologică cu aerare prelungită primar fermentat, provenit din 1.7 treapta primară de fermentare 2.Amestec de nămoluri: primar + biologic rezultat de la 2.1 filtrele percolatoare primar + biologic rezultat de la 2.2 filtrele biologice cu discuri
2.3 2.4

94 – 98 96 – 99 96,5 – 99 99,5 – 98,5 99,5 – 98,5

90 – 95 94 – 97 95 – 98 97 – 98 97 – 98

3 2 1 – 1,5 1,5 1,5

99,8 – 99 92

97 – 98 88

1,8 – 2 4

94 – 98 94 – 98 98,5 – 99,5 96 – 97,5 96 98

91 – 95 92 – 95 94 – 96 93 – 96 92 96

3 2–3 3,5 – 4,5 1,5 – 3 4 2

primar + în exces de la BNA Amestec fermentat

3.Nămol condiționat chimic: 3.1 primar cu săruri de Fe

252

3.2 3.3

primar + var (doze mici) primar + var (doze mari) Tipul de nămol
1

Nr. crt.
0

95 92,5 Umiditatea nămolului influent la concentrare (%)
2

93 88 Umiditatea nămolului concentrat (%)
3

2 4,5 Reducerea de umiditate la concentrare (%)
4

primar + în exces cu săruri de 3.4 Fe primar + în exces cu săruri de 3.5 Al primar cu săruri de Fe + 3.6 biologic de la filtrele percolatoare primar cu săruri de Fe+ în 3.7 exces Amestec fermentat de nămol 3.8 primar + nămol în exces condiționat cu Fe 4.Nămol rezultat din epurarea terțiară: 4.1 cu var în doze mari 4.2 cu var în doze mici 4.3 cu săruri de Fe

98,5 99,6 – 99,8 99,4 – 99,6 98,2 96

97 93,5 – 95,5 91,5 – 93,5 96,4 94

1,5 4,3 – 6,1 6,1 – 7,9 1,8 2

95,5 – 97 95,5 – 97 98,5 – 99,5

85 – 88 88 – 90 96 – 97

9 – 10,5 7 – 7,5 2,5

La proiectarea concentratoarelor de nămol se va ține seama de criteriile: − numărul minim de unități n = 2; − încărcarea cu substanță uscată nu va depăși limita maxim admisă.

253

12).1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitaționale de nămol 1) Debitul de calcul al concentratorului gravitațional de nămol: = unde: Vninf – definit de relația (9.40) ( .A balustrada motor deversor admisie namol brut stalp central carcasa centrala piese de fixare a lamei racloare raclor central racleta din cauciuc namol concentrat Figura 9. 9. ) (9.⁄ .1.6. . (kg s. 2) Încărcarea superficială cu substanță uscată: = unde: Ninf – cantitatea de nămol influentă în concentrator.41) .u/zi).14. 254 (m /zi) (9. Concentrator gravitațional de nămol.Vedere in plan grinda racloare lama structura de admisie namol brut admisie namol brut A motor pasarela de acces A evacuare namol concentrat rigola colectare supernatant Sectiunea A .

5 primar + în exces cu săruri de Al primar cu săruri de Fe + biologic de la filtrele 3.3 biologic rezultat de la filtrele cu discuri 1. 0 Tipul de nămol 1 4.4 în exces de la bazinele de aerare și DS în exces din procedee de epurare biologică cu aerare 1.7 primar cu săruri de Fe+ în exces amestec fermentat de nămol primar + nămol în exces 3. ) (9.11.Nămol condiționat chimic 3.7 condiționat cu săruri de Fe Nr.ACNo – aria orizontală utilă a concentratorului gravitațional.6 primar fermentat 2.3 cu săruri de Fe 120 – 300 50 – 150 8 – 50 3) Încărcarea hidraulică superficială cu nămol: = unde: ( ă ⁄ .1 primar 1.11.5 prelungită 1.1 primar + biologic rezultat de la filtrele percolatoare primar + biologic rezultat de la filtrele biologice cu 2.1 cu var în doze mari 4.42) 255 . Valori recomandate pentru ISU.1 primar cu săruri de Fe 3.2 primar + var (doze mici) 3. crt. Nr.Amestec de nămoluri 2.2 cu var în doze mici 4.zi) 2 primar + în exces de la BNA 2. Tabel 9.2 biologic rezultat de la filtrele percolatoare 1.2 discuri 2.4 primar + în exces cu săruri de Fe 3.u/ m2.u/ m2.Nămol rezultat din epurarea terțiară 4.3 100 – 150 40 – 50 35 – 50 20 – 40 25 – 40 120 60 – 100 50 – 90 25 – 70 40 – 80 70 30 100 120 30 60 – 80 70 – 100 30 70 Încărcarea superficială cu substanță uscată (kg s. (m2).3 primar + var (doze mari) 3. 0 Tipul de nămol 1 Încărcarea superficială cu substanță uscată (kg s.zi) 2 1. crt. Valorile recomandate la dimensionare pentru acest parametru.6 percolatoare 3.Nămol: 1.4 Amestec fermentat 3. depind de tipul nămolului și sunt indicate în tabelul 9.

12).5 – 31 4–8 6 – 12 Valori mai mari ale acestui parametru pot conduce la evacuarea unui supernatant cu conținut ridicat de materii solide. precum și apariția nămolului plutitor.Vninf – definit de relația (9. Din relația (9. pentru valori : tc = 8 … 24 h. valorile mici conduc la realizarea condițiilor septice. (m3). (m2).12.12). Tabel 9.43) se poate determina volumul necesar al concentratorului. crt. Valori maxim recomandate pentru Ih. Nr. 0 1 2 3 Tipul nămolului 1 Încărcarea hidraulică cu nămol (m3 nămol/ m2. 4) Timpul de concentrare al nămolului (tc) este definit ca durata de staționare a nămolului în concentratorul gravitațional și este parametrul care permite determinarea volumului necesar al acestuia: = unde: VCN – volumul concentratorului de nămol. ACNo – aria orizontală utilă a concentratorului gravitațional.zi) 2 Nămol primar Nămol în exces Amestec de nămol primar cu nămol în exces 15. Vninf – definit de relația (9. mirosuri neplăcute. (ℎ) (9.43) 256 .

Schema procedeu flotație cu presurizare totală.15 și 9.100μm 7-Cameră de expansiune 8-Colector de suprafață 9-Canal colector nămol 10-Supernatant 11-Raclor 12-evacuare nămol sedimentat 257 .15. compensare 3-Stație de pompare 4-Recipient saturare (4-5 bar) 5-Alimentare aer comprimat 6-Sistem dublu de reducere presiune A.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotație cu aer dizolvat Flotația cu aer dizolvat separă faza solidă de cea lichidă prin mișcarea ascensională a microbulelor de aer introduse în nămolul influent sau în supernatantul recirculat într-un recipient de presurizare.6. 1-Nămol influent 2-Bazin amestec. 8 10 11 9 10 3 1 2 3 5 12 6 A B 4 7 Figura 9.9. În schemele din figurile 9.B-sistem de reducere presiune și creeare bule 50 .16 se prezintă elementele componente pentru cazul presurizării integrale a debitului de nămol sau presurizarea parțială a supernatantului.

5 % w = 95. h. nămol din bazine cu nămol activ cu aerare prelungită. 1-Nămol influent 2-Bazin amestec.8 10 11 9 10 3 3 5 12 6 A B 1 4 13 2 7 Figura 9. − nămol din BNA cu aerare prelungită.5 – 96 % 258 .5 – 95. nămol mixat (în exces cu nămol primar).1 Proiectarea sistemelor de flotație cu aer dizolvat Parametrii de proiectare depind de: − procesul din care provine nămolul: nămol în exces din treapta biologică. Încărcări: 4 – 6 kg SS/m2.16.6. compensare 3-Stație de pompare 4-Recipient saturare (4-5 bar) 5-Alimentare aer comprimat 6-Sistem dublu de reducere presiune A. Eficiența: IVN < 150 IVN = 150 – 250 w = 94. Schema flotație cu presurizare supernatant.2.100μm 7-Cameră de expansiune 8-Colector de suprafață 9-Canal colector nămol 10-Supernatant 11-Raclor 12-evacuare nămol sedimentat 13-stație pompare nămol influent 9.B-sistem de reducere presiune și creeare bule 50 . − utilizarea reactivilor chimici: coagulanți și polimeri. Se prevăd următoarele: a) FAD cu presurizare totală: − fără reactivi chimici.

Cantitățile de aer utilizate: 1 – 2 % din suspensii solide. Energia specifică consumată 60 – 120 kWh/ t SS. 259 . m2. Eficiența: IVN < 100 IVN = 100 – 200 IVN = 200 – 300 IVN > 300 w = 96 – 96. Procentele de recirculare: 20 – 30 %. − pe baza studiilor pe instalații pilot “in situ” care să proceseze nămolurile produse real în stația de epurare nominalizată.5 – 4. În practică se utilizează polimer 2 – 4 kg/t SS. h. Adoptarea soluției concentrării nămolului prin FAD va fi luată în considerație: − pentru instalații destinate localităților cu N > 100 000 LE.5 % Pentru nămol biologic (inclusiv nămol din decantoare primare): w = 95. Eficiența concentrării prin FAD: 96 – 97 % umiditate. În lipsa studiilor pe stații pilot soluția FAD se va adopta pe baza unei tehnologii de firmă cu experiență în domeniu.5 – 97 % w < 97 % Încărcarea hidraulică: iH ≤ 2 m3/h.5 kg SS/m2.5 % w = 96. Avantajele sunt date de obținerea unui supernatant puțin încărcat (80 – 100 mg/l).IVN > 250 Încărcări: 3. b) FAD cu presurizare parțială a supernatantului Se aplică pentru nămoluri diluate. ușor filtrabile.5 – 96 % w = 96 – 96.

r2 – raza peretelui interior al tamburului. (m). Formula de calcul a centrifugei arată că viteza de clarificare a fracțiunii lichide variază cu suprafața lichidului și nivelul forței centrifugale: = unde: ∑ − factorul de capacitate al centrifugei Sigma.3 Centrifugarea nămolurilor Centrifugarea este un procedeu care se utilizează la îngroșarea și la deshidratarea nămolurilor provenite din epurarea fizico – chimică și biologică a apelor uzate. c) centrifuge de separare – cu tambur neperforat. (m/s2). După destinația lor. b) centrifuge decantoare – cu tambur neperforat. centrifugele se clasifică în: a) filtrante – cu tambur perforat. ω – viteza de rotație. folosite la separarea materiilor în suspensie care se filtrează greu. după cum urmează: − centrifuge cu rotor unic. Din punct de vedere al procesului tehnologic.9. (rot/min/secundă). (m). Utilajele de centrifugare se pot grupa în trei categorii. folosite pentru emulsii. care produc și turte bine deshidratate și supernatant limpede. r1 – raza suprafeței lichidului reținut. folosite la epurarea materiilor în suspensie. care produc supernatant limpede. − centrifuge cu rotor cilindro – conic.44) 260 . care produc o bună deshidratare și supernatant limpede. centrifugele pot fi cu funcționare continuă sau periodică. Centrifugarea este procedeul prin care se accelerează separarea solid – lichid prin aplicarea forțelor centrifuge. dar nu sunt adecvate pentru materii solide fine. − centrifuge cu rotor cilindric. b – lungimea tamburului cilindric. 2 (3 + ) (9. g – constanta gravitațională.6. (m). în m2 (suprafața teoretică a bazinului de sedimentare gravitațional echivalent cu caracteristicile de sedimentare ale centrifugelor).

5 – 3. Forța centrifugă compactează nămolul către pereții cuvei.000 ori forța gravitațională. adjuvanți de coagulare și temperatura. Datorită forțelor centrifuge generate de rotirea șnecului se produce o separare accelerată a celor două faze – solidă și lichidă – partea solidă fiind proiectată spre exterior iar supernatantul acumulându-se în centru. în interiorul căruia se află montat concentric. Centrifugă utilizată pentru concentrarea nămolurilor. carcasa orificii de alim entare recipient rotativ variator de turatie disc principal de antrenare orificiu de evacuare a supernatantului (reglabil) alim entare cu nam ol orificiu de evacuare a nam olului concentrat cilindru prevazut cu nervuri elicoidale nam ol concentrat Figura 9. către secțiunea conică fiind apoi evacuat. concentrația în solide a influentului.000 – 6. centrifuga este alcătuită dintr-un cilindru lung.Utilajele de centrifugare utilizate. În cazul nămolurilor cu particule fine este necesară tratarea cu polimer pentru o recuperare bună a solidelor. iar transportorul intern. conduce nămolul compact de-a lungul cuvei. natura solidelor. dintre care se menționează: debitul influent. pozițional orizontal. Centrifugele moderne sunt caracterizate prin forțe centrifugale mai mari decât 3. Performanțele centrifugelor depind de utilaje și de variabilele de proces. Alimentarea cu nămol a instalației se realizează în mod continuu prin interiorul șnecului care are prevăzute orificii ce comunică cu zona interioară a cilindrului (figura 9. un șnec care se rotește cu o viteză diferită de cea a cilindrului.5. Cele mai utilizate în domeniul deshidratării nămolurilor sunt centrifugele care au o cuvă cilindro – conică cu un transportor intern cu șnec. 261 .000 x g. raportul între lungimea și diametrul centrifugei este de 2.17. Nămolul intră în centrifugă prin cuva cilindrică printr-un transportor. Constructiv.17). care se rotește mai încet decât cuva. lucrează în intervalul de 1.

Cantitatea de solide îndepărtate prin centrifugare ≡ “recuperarea de solide”.9.6. Si – solide în influent (% în greutate). ω – viteza de rotație.1 Date de bază pentru proiectare Elementul fundamental este factorul capacității: Ʃ (Sigma) Ʃ= unde: Ʃ – factorul capacității. (m). (rot/min/secundă). Determinarea factorului capacității “Ʃ”. k – factor de extrapolare.45) ω R Zona de decantare r α° Lc Figura 9. Ss – solide în nămolul evacuat (% în greutate).18. Se vor lua în considerație parametrii: ( ( − − ) ) (9. = unde: RS – recuperarea solidelor (%). ( m2). Alegerea tipului de centrifugă se realizează pe baza tipului de nămol referitor la proveniență și cerințele deshidratării. r – raza inelului.3. (m). Sc – solide în supernatant (% în greutate).46) 262 . R – raza bazinului. Axa de rotatie Evacuare namol e ad e o n p re s i Z m co 2 3 4 + 1 4 (9.

) 2 Conținut în substanțe solide (%) 3 Nămol din procedeul cu aerare prelungită și eliminare fosfor Nămol din procedeul de aerare prelungită cu nămol în exces Nămol din procedeul cu aerare prelungită și fermentare Nămol primar Nămol primar și nămol provenit din epurarea avansată Amestec proaspăt de nămoluri (P/bio = 50/50)* Amestec proaspăt de nămoluri (P/bio = 65/35) Amestec fermentat de nămoluri (P/bio = 50/50) Nămol primar fermentat 9 – 11 10 – 12 9 – 11 6–7 7–8 8–9 7–9 8–9 4–6 9 – 22 19 – 20 20 – 22 29 – 34 28 – 32 25 – 27 26 – 29 25 – 28 32 – 36 * P/bio = raportul nămol primar/ nămol biologic. − viteza optimă a transportorului (adică viteza diferențială între cuvă și șnecul transportorului) este cea mai mică viteză diferențială la care solidele decantate sunt îndepărtate din cuvă la fel de repede după cum au fost acumulate. Performanțele centrifugării nămolurilor din stația de epurare sunt date în tabelul următor: Tabel 9. − valoarea optimă a adâncimii bazinului. 263 . un bazin mai adânc produce o turtă mai umedă. dacă adâncimea bazinului este prea mică solidele care au sedimentat pot reintra în stare de suspensie. recomandabil 1500 – 3000 x g.− viteza cuvei determinată de forța G. adâncimea optimă a bazinului este adâncimea minimă la care stratul de lichid în mișcare nu interferă cu stratul solid care este împins de către șnec către punctul de evacuare. se va lua în considerație alegerea unei viteze optime stabilite pe baza corelației între umiditatea turtei (%) și recuperarea solidelor (%).13 Performanțe centrifugare nămol. crt.u. o viteză mică a transportorului menține solidele sub influența forței centrifugale pentru o perioadă mai lungă și provoacă un minim efect de “amestec” al stratului de lichid în mișcare. Nr. − stabilirea tipului și dozelor de polimer optim pentru caracteristicile nămolului. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tip de nămol 1 Cantități de polimer (kg /t s.

în bazine de aerare (nitrificare cu stabilizare).1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă Obiectivul fermentării anaerobe este reducerea agenților patogeni. • Stabilizare alcalină aplicabilă pentru amplasamente locale și având ca dezavantaj faptul că masa produsului se mărește prin adăugarea de material alcalin.19. • Stabilizare aerobă se întâlnește în stațiile de epurare mici și medii. ca stabilizatoare de nămol.7 Stabilizarea nămolurilor din stațiile de epurare urbane/ rurale Procesul de stabilizare a nămolului se poate realiza prin metodele: stabilizare anaerobă (fermentare). Produce: − nămol stabil la costuri moderne. Se realizează în bazine dedicate. necesită cantități mari de energie (pentru transferul oxigenului) și costuri mai reduse pentru investiție. În schema din figura 9. Schema proceselor în fermentarea anaerobă.9. − biogaz care poate fi folosit pentru încălzirea nămolului influent și a nămolului de recirculare la temperatura de proces. Eficiența stabilizării prin fermentare anaerobă este determinată prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în proces. Deoarece fermentarea anaerobă este realizată biologic și 264 . 9. • Stabilizarea anaerobă (fermentarea) este metoda cu cele mai numeroase aplicații în stațiile de epurare a apelor uzate. a cantității de biomasă prin distrugerea parțială a materiilor volatile și producerea de biogaz.19 se indică procesele fermentării anaerobe. Stabilizarea aerobă este mai puțin complexă din punct de vedere funcțional și uneori nu are procese separate.7. stabilizare aerobă și stabilizare alcalină. Fermentarea anaerobă se desfășoară pe bază de reacții chimice și biochimice complexe. Substante organice complexe Carbohidrati Proteine Lipide Substante organice fosfohidrante Enzime extracelulare Hidroliza Substante organice complexe Glucoza Amino acizi Acizi grasi PO-34 Acizi organici Metan CO2 Material celular Substanta mineralizata (stabilizata) Acid acetic Acid propionic Acid lactic + Material celular Figura 9.

5°C/zi față de optim.1 Materiile solide și timpul de retenție hidraulic Fermentarea anaerobă se bazează pe prevederea unui timp de retenție hidraulic care să permită stabilizarea materiilor volatile (organice).depinde de dezvoltarea microorganismelor reducerea materiilor volatile se realizează în proporție de 40 – 50% (limita tehnică de fermentare).1. proteine și lipide. sisteme termofile: t°C = 50 – 57°C.1. cele mai numeroare aplicații. Eficiența scade în prezența substanțelor greu biodegradabile. cu creșterea acesteia peste 1°C/zi poate duce la eșuarea procesului.7. Variația de temperatură. 265 . costuri de operare ridicate. Temperatura determină timpul minim de retenție al materiilor solide necesar obținerii unei distrugeri suficiente a materiilor volatile. procesul apare dacă bacteriile nu se pot dezvolta în condiții optime.1 Factorii ce influențează fermentarea anaerobă 9. necesită volume mari. Procente ridicate de descompunere a materiilor solide se obțin atunci când nămolul cuprinde materii ușor degradabile: carbohidranți simpli.3 pH – ul Bacteriile anaerobe. 9. asigură procente mari de neutralizare a agenților patogeni. 9. Elementul tehnic cel mai important este menținerea unei temperaturi constante de funcționare datorită bacteriilor implicate în proces și sensibilității la variațiile de temperatură.1.8 și 7.1. formarea de acizi și formarea de gaz metan are un timp de retenție a materiilor solide.7. Producția optimă de gaz metan are loc la un nivel al pH-ului cuprins între 6.1. timp de retenție crescut și nu utilizează încălzirea nămolului. Fiecare etapă de fermentare în parte: hidroliza.7.1. La proiectare se impune o creștere a temperaturii < 0. sunt sensibile la pH. Din punct de vedere al temperaturii sistemele de fermentare anaerobă pot fi: • • • sisteme criofile: t°C = 15 – 20°C. 9. viteza reacției de hidroloză și formarea biogazului. carbohidranți compuși (celuloza).7.1. în special cele metanogene.2.2 Temperatura Temperatura influențează gradul de fermentare. sisteme mezofile: t°C = 30 – 37°C.

000 200 0.0 (solubil) 9. Adoptarea soluției de fermentare anaerobe va avea la bază: − studii hidrochimice privind compoziția nămolurilor și efectele stabilizării acestuia asupra mediului.14. Concentrațiile unor substanțe toxice și inhibatoare.500 2.14 prezintă concentrațiile unor substanțe toxice și inhibitoare.000 mg/l 200 Concentrații puternic inhibitoare 8.5 Aplicarea fermentării anaerobe Fermentarea anaerobă este utilă și aplicabilă pentru concentrația substanțelor volatile mai mare sau egală cu 40 – 50% și nu sunt prezente substanțele inhibitoare.000 3. Procesele de amestec.1.M. încălzire și modurile de alimentare – evacuare a nămolului pot minimiza perturbările procesului de fermentare.500 – 4.000 – 1. Nr.0 (solubil) 200 – 250 (total) 180 – 420 (total) 2. 266 .0 (solubil) 30 (total) 1.000 3.500 – 5.000 8. se vor lua în considerație elementele costurilor implicate și consumurile energetice pentru integrarea cantităților de nămol rezultate în mediu. 9.1.4 Substanțe toxice Substanțele de tip: amoniac.500 – 3.000 12.Reducerea pH-ului în timpul proceselor fermentării inhibă formarea de biogaz putând conduce în final la eșuarea proceselor de fermentare.1.500 1.500 1.1. Concentrații medii inhibitoare 3.500 – 4.7. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Substanțe Na+ K+ Ca++ Mg++ Azot amoniacal (dependent de pH) Sulfuri Cupru (Cu) Crom VI (Cr) Crom III Nichel (Ni) Zinc (Zn) U.5 50 – 70 (total) 3. Tabelul 9. metale grele și sulfuri în concentrații mari pot crea condiții instabile în interiorul rezervoarelor de fermentare. crt. Tabel 9.500 2.7.

9. Evacuare gaz Gaz Namol influent Schimbator de caldura Zona activa complet amestecata Recircularea namolului Evacuare namol Figura 9. pierderi termince în rezervorul de fermentare al nămolului.7. Fermentarea anaerobă poate funcționa la două regimuri ale temperaturii: mezofilă (30 – 37°C) și termofilă (50 – 57°C). Figura 9.1. încălzire nămol. metoda fermentării anaerobe se va adopta în toate situațiile în care producția de biogaz și echivalentul acesteia în energie va acoperi minim 90% din consumurile energetic ale procesului: amestec. timpul de retenție hidraulic: 2 zile. 1) Fermentarea anaerobă de mare încărcare. t°C = 37 °C. într-o singură treaptă Rezervoarele de fermentare de mare încărcare sunt caracterizate prin amestecul și încălzirea nămolului. timpul de retenție hidraulic: 10 zile. Fermentarea anaerobă de mare încărcare într-o singură treaptă. calitățile nămolurilor.1. 2) Fermentarea anaerobă de mare încărcare în două trepte Procesul cuprinde două etape fundamentale: • • faza I: hidroliza substanței organice. faza II: producția de biogaz.− studii privind estimarea producției de biogaz în condițiile amprentei de calitate a apei uzate. t°C = 55 °C.20. debit de alimentare uniform și concentrarea nămolului înainte de a fi fermentat (figura 9.6 Soluții pentru procesele de fermentare Configurațiile proceselor de fermentare anaerobă folosite actaulmente: fermentarea de mare încărcare și fermentarea în două etape. 267 .20).21 prezintă schema procesului fermentării în două etape. recirculare.

5* 1.5 – 2. 268 .15. crt. fluiditate mai mare). Tipul procesului de fermentare Mezofilă într-o Termofilă într-o În două trepte singură treaptă singură treaptă Etapa I: Etapa aIIa: Etapa I Etapa I Termofilă Mezofilă 3 4 5 6 Nr.Parametrii de dimensionare ai proceselor de fermentare anaerobă.Biogaz Gaz Schimbator de caldura Namol proaspat Supernatant Zona activa complet amestecata Materii solide fermentate Namol fermentat Evacuare supernatant Gaz Treapta I Termofila Treapta II Mezofila Figura 9. În tabelul următor se indică parametrii generali pentru dimensionarea proceselor de fermentare anaerobă conform datelor din literatura de specialitate.21. Tabel 9. Avantajele fermentării în două faze (termofilă – mezofilă): − preluare în condiții mai bune a variațiilor de încărcare organică.zi 16 – 25 1.M.5 – 5* *doar pentru perioade cu încărcări de vârf. 0 1 2 1 2 Timpul de retenție hidraulic Încărcarea organică zile kg/m3. − calitatea nămolului fermentat mai bună: se distrug bacteriile patogene. Fermentarea anaerobă în două etape. Parametrii U. − pe ansamblul procesului de fermentare reducerea volumelor construite cu ≅ 30%.5 – 3 10 – 30* 8 – 12 2 – 4* 8 – 12 2. − nămolul procesat în faza termofilă va fi procesat în condiții mai bune în faza mezofilă (vâscozitate mai redusă.

= 1. zi). c) condiționări tehnice privind: alegerea pompelor. determinarea volumului de gaz de fermentare.u. (kg s. No = (ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță organică conținută în nămolul influent în rezervorul de fermentare. b) Volumul rezervorului de fermentare a nămolului se determină pe baza următorilor parametrii tehnologici de dimensionare: • Încărcarea organică a rezervorului: = • = 1− unde: IoRFN – încărcarea organică a rezervorului de fermentare a nămolului. o.2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului Dimensionarea tehnologică constă din: a) determinarea volumului. Nf – cantitatea zilnică de nămol fermentat. (kg/zi). b) determinarea volumului rezervorului de fermentare a nămolului. ( kg s.limita tehnică de fermentare.9. determinarea diametrelor conductelor de nămol.o.1.7.3 și § 9.coeficient de reducere. a cantității. alegerea schimbătorilor de căldură. a conductelor de agent terminc.4. izolația termică a RFN dispusă pe peretele exterior al cuvei trebuie corect aleasă. de gaz. zi) ∙ + (kg s. § 9. ɛ . de agent terminc. în special din punct de vedere a calității și bine executată în scopul păstrării acesteia în stare uscată.7. Etapele de dimensionare prezentate mai sus./zi).4.4). u.7./m3 RFN.⁄zi) (9. lf = 40 – 55% .( %).48) Cantitatea de nămol fermentat: 269 . a cantității. pot fi detaliate astfel: a) Determinarea volumului.⁄m RFN.5 … 3 (kg s. de supernatant. umidității și caracteristicile nămolului se face pe baza bilanțului de substanțe pe linia nămolului (cf. exprimată în substanță uscată. umidității și caracteristicile nămolului. exprimată în substanță uscată.47) (9.

u. pereți și radier: = = ∙ + ∙( − (kcal⁄zi) ) (kcal⁄zi) (9. (kg/zi)./zi). • Timpul de fermentare: − Tf = 90 .53) + ℎ (m) (9.51) 5…8 (m ⁄h) (9. căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă. • Volumul rezervorului de fermentare: = unde: Tf – definit anterior. c.Nm = (1 .2) Schimbătoatele de căldură trebuie să asigure căldura necesară încălzirii nămolului proaspăt.(m3/zi)..3 și § 9. 150 zile – pentru fermentarea criofilă.50) ∙ (m ⁄zi) (9.7. exprimată în substanță uscată. exprimată în substanță uscată. § 9.1) Pompele pentru recircularea nămolului se aleg astfel încât întregul volum de fermentare să fie recirculat în 5 .49) 270 .ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță minerală conținută în nămolul influent în rezervorul de fermentare.7. Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent în rezervorul de fermentare.. Ʃhr – suma pierderilor de sarcină locale și distribuite.4. − Tf = 20 zile – pentru fermentarea mezofilă. 8 h. (kg s.. Vninf – volumul de nămol influent calculat la bilanțul de substanțe pe linia nămolului (cf.4. • Debitul de recirculare: = • Înălțimea de pompare: = unde: Hg – înălțimea geodezică de pompare. c..4). − Tf = 10 zile – pentru fermentarea termofilă.52) (9.

pereți și radier.56) (9. C2 cupolă – căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă.57) = (0. C2 radier – căldura necesară acoperirii pierderilor prin radier. pereților și radierului. c. (m3/zi).54) (9. (°C).2 m/s iar diametrul nominal trebuie să fie minim 200 mm.o.7 m/s.85) ∙ (m ⁄zi) 271 . iar diametrul nominal să fie de 100 mm. Vninf – volumul zilnic de nămol influent în rezervorul de fermentare. ( m2). = = ∙ ă + ţ ∙( − ) + (9.grad– căldura specifică (cantitatea de căldură necesară creșterii temperaturii cu 1°C). − viteza biogazului rezultat în urma fermentării trebuie să fie cuprinsă între 5 – 15 m/s. (kcal/zi). A – suprafața cupolei. = ă − temperatura nămolului proaspăt introdus în rezervor.red. (kcal/zi). termofil). termofil). (kcal/°C ∙ m2 ∙ zi). (°C). (kcal/zi).8 … 0.unde: C1 – căldura necesară încălzirii nămolului proaspăt. − viteza minimă a apei trebuie să fie de 0.4) Volumul teoretic zilnic de biogaz se determină considerând o producție specifică qbg în dm3 biogaz/kg s.55) unde: K – coeficient de transfer al căldurii (natura materialului). = ∙ 1000 (m ⁄zi) (9. (°C). C2 pereți – căldura necesară acoperirii pierderilor prin pereți. (°C). C2 – căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă. – temperatura nămolului din interiorul rezervorului (mezofil. – temperatura nămolului din interiorul rezervorului (mezofil. (kcal/zi). c. Cn = 1000 kcal/m3. (kcal/zi). − temperatura nămolului proaspăt introdus în rezervor.3) Dimensionarea conductelor va asigura: − viteza nămolului în conducte trebuie să fie minim 1.

2. 25 – 30% CO2 și cantități mici de N2.2 – 1. Tabelul 9. (m3/zi). = 300 − 600 dm biogaz⁄kg s. red Când nu se cunoaște graficul de consum al biogazului. QG ef – volumul efectiv zilnic de biogaz.9 – 1. Acest indice specific al producției de biogaz este diferit pentru fiecare substanță organică din rezervorul de fermentare.unde: QG – volumul teoretic zilnic de biogaz. Biogazul de fermentare are o greutate specifică de aproximativ 0.8 0.16.5 – 0. H2.8 m3 biogaz/kg de substanțe volatile reduse. Tabel 9. vapori de apă și alte gaze. volumul rezervorului se consideră egal cu producția de biogaz în 8 ore: = 3 (m ) (9.7. qbg – se va estima pe baza unor calități de nămol similare și prin studii “in situ”.1 Colectarea și stocarea biogazului Biogazul produs prin fermentarea anaerobă a nămolului este colectat pentru a fi valorificat sau eliminat prin ardere.400 kJ/m3.7 Conținut de metan (%) 2 62 – 72 70 – 75 45 – 50 73 272 .16 indică producția de gaz a câtorva materii organice. Biogazul rezultat în urma fermentării anaerobe conține aproximativ 65 – 70% CH4. o. Un rezervor de fermentare anaerob obișnuit alimentat cu nămol primar și nămol activ în exces poate produce aproximativ 0.6 0. Biogazul de fermentare conține ≅ 65% metan și puterea calorică a gazului de fermentare este de 21.86 din greutatea specifică a aerului. Producția specifică de gaz a diferitelor materii organice. H2S. Producția de biogaz realizată este dependentă de cantitatea de substanțe volatile mineralizate și condițiile asigurate fermentării și este exprimată ca volumul de biogaz pe unitatea de masă a materiilor volatile distruse.0 0.( m3/zi). Producția specifică de gaz pe unitatea de masă redusă Material 0 Grăsimi Spumă Fibre Proteine m3/kg 1 1.58) 9.1.000 – 22.

Amestecul de aer cu biogaz de fermentare conține metan în proporție mai mică de 5% care poate fi exploziv.Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorică cuprinsă între 20 – 25 MJ/m3. − realizarea unei forme care să favorizeze amestecul nămolului și evitarea depunerilor în partea inferioară. Colectarea biogazului și sistemul de distribuție trebuie menținut la o presiune pozitivă pentru a evita explozia în cazul în care gazul se ameastecă cu aerul atmosferic.7. iar echipamentele electrice trebuie să fie protejate împotriva exploziei. Sunt folosite două tipuri de rezervoare de depozitare a gazului: rezervoare cu capac ce flotează pe gazul înmagazinat și rezervoare sub presiune. var. 9.7. sulfuri sau a concentrației metalelor grele face necesară adăugarea de reactivi chimici în proces. 9. construcțiile care realizează acest raport minim sunt: sfere.2 Necesarul de reactivi chimici Sistemele de alimentare cu reactivi chimici devin necesare datorită schimbărilor calitative și cantitative ale influentului. 20% din energia necesară procesului). prepararea și dozarea reactivilor chimici: bicarbonat de sodiu.1. 273 .2.3 Construcția rezervoarelor de fermentare Elementele fundamentale în alegerea configurației construcției sunt: − raport aria laterală RF la volum RF minim.2. Sunt necesare prevederi pentru stocarea. − construcție metalică (pentru VRF < 1000 m3) executate din vivole preuzinate de oțel aliat izolate termic. Din acest motiv toate echipamentele mecanice și constructive trebuie să fie etanșe. O valoare medie de 22. Schimbările de alcalinitate.5 MJ/m3 este de folosit pentru proiectare. − realizarea cuvei RF din beton armat precomprimat pe ambele direcții pentru închiderea fisurilor și protecția armăturilor la efectul coroziv al bazinului. Rezervoarele sub presiune.1. au de obicei formă sferică și mențin o presiune cu valori medii cuprinse între 140 – 350 kN/m2. forme ovoidale. Rezervoarele cu capac flotant sunt rezervoare cu presiune constantă și volum variabil. sulfat feric. − realizarea izolației termice care să asigure pierderi reduse (max. clorură ferică. pH.

În figura 9./LE an. vor lua în considerație adoptarea unor soluții tehnologice de firmă pentru: − soluția cu RF în două faze: termofilă – mezofilă.u.u.7. − soluția construcției RF cuplate cu rezervor de stocare biogaz la partea superioară. Recipient de colectare a spumei M La gazometru Biogaz Supapa hidraulica de siguranta Dispozitiv antiaprindere Nivel de control Preaplin Mixer Namol fermentat Pompa de recirculare apa Conducta de injectare a namolului Evacuarea spumei Boiler Schimbator de caldura Recirculare Namol brut NF Duze de amestecar Conducta inelara Pompa de namol Conducta de recirculare a namolului Pompa de recirculare a namolului Figura 9. 274 .2.E.22 se prezintă schema unui rezervor de fermentare de formă ovoidală. redusă.22.4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe Proiectele pentru rezervoarele de fermentare anaerobe a nămolului pentru stații de epurare peste 100. Rezervor de fermentare anaerob de formă ovoidală. − volume minime de nămol evacuate din stația de epurare: kg s.000 L. − soluția recirculării biogazului pentru asigurarea unui amestec eficient al volumului rezervorului.1. Analize opționale vor avea la bază: − costuri de investiție: lei/kg s. 9.

Aceste procese sunt descrise de ecuațiile de mai jos: ţ + + → ă + → + + + + + (9. Deși procesele de stabilizare teoretic ar trebui realizare în totalitate. în proporție de 20 – 25%. Includerea nămolurilor primare în proces poate influența reacția totală. Procesul de stabilizare aerobă implică costuri mari pentru energie asociate cu energia necesară pentru transferul oxigenului. de fapt doar 75 – 80% din țesutul celular este oxidat. aerobe. incapacitatea de a produce un produs secundar folositor – biogaz. în timpul reacțiilor are loc o eliberare de căldură.60) (9. reducerea organismelor patogene și condiționarea pentru prelucrarea ulterioară. implică două etape: oxidarea directă a materiei biodegradabile și oxidarea materialului celular. Este 275 . nămolul activ în exces se stabilizează.7. deoarece ele conțin puțin material celular. Dezavantaje: eficiența redusă a proceselor în timpul perioadelor reci. este compus din componente inerte și componente organice ce nu sunt biodegradabile.59) Reacția din cea de a doua ecuație este un proces de respirație endogenă și este reacția predominantă ce are loc în sistemul de stabilizare aerob. Procesul de stabilizare aerob.2 Stabilizarea aerobă Stabilizarea aerobă reprezintă tehnologia de oxidare a substanțelor organice biodegradabile și reducerea organismelor patogene prin procese biologice. reducerea masei și a volumului. Majoritatea materialului organic din nămolul primar constituie o sursă de hrană externă pentru biomasa activă conținută în nămolul biologic. Datorită necesității menținerii procesului în faza de respirație endogenă.u. țesutul celular este oxidat aerob în dioxid de carbon. Obiectivele proceselor de stabilizare aerobă: • • • producerea de nămol stabil prin oxidarea substanțelor organice biodegradabile. apă și amoniac sau nitrați.− consumuri energetice minime pentru ansamblul procesării nămolurilor în stația de epuare: kWh/kg s. 9. În timpul proceselor de stabilizare. Procesul de stabilizare aerobă este un proces de epurare biologică cu peliculă în suspensie.an. Ce rămâne. Deoarece procesele de oxidare aerobă sunt exoterme.

9.5).7. variază între 10 şi 12 zile la o temperatură de funcţionare de aproximativ 20°C. umidității și caracteristicilor nămolului se face pe baza bilanțului de substanțe pe linia nămolului (§ 9. Schimbările temperaturii de funcţionare sunt apropiate de temperatura mediului ambiant. o. Temperatura de funcţionare a sistemului de stabilizare aerobă este un parametru critic din cadrul procesului. materialul celular şi materialul organic ce constituie sursa de hrană Volumul necesar sistemului de stabilizare aerobă este guvernat de timpul de retenţie necesar pentru reducerea dorită a substanţelor volatile (organice). Reacţiile biologice ce au loc în timpul procesului de stabilizare aerobă necesită oxigen pentru respiraţia materialului celular din biomasa activă iar în cazul amestecului cu nămol primar.4.7.5 … 3 (kg s.⁄m SN. deoarece majoritatea sistemelor de stabilizare aerobă folosesc rezervoare deschise. În plus. oxigenul necesar transformării materialul organic în material celular. Timpul de retenţie necesar pentru a reduce 35 – 50% din substanţele volatile (organice). funcţionarea corespunzătoare a sistemului necesită un amestec adecvat al conţinutului pentru a asigura un contact corespunzător al oxigenului. Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este variaţia în eficienţa procesului rezultată din schimbările temperaturii de funcţionare. Reducerea substanțelor volatile (organice) variază între 35 – 50% (procent numit limita tehnică de stabilizare) din cantitatea materiilor solide în suspensie ce sunt obținute în timpul procesului de stabilizare aerobă. calității. Volumul stabilizatorului de nămol se determină pe baza următorilor parametrii tehnologici de dimensionare: • Încărcarea organică a bazinului: = = 1.necesar un timp de retenție mare pentru a se acomoda metabolismul și dezvoltarea celulară ce trebuie să se petreacă înainte de atingerea condițiilor de respirație endogenă. zi) (9. Timpul de retenţie total necesar este dependent de temperatură şi de biodegrabilitatea nămolului:creşte la 15 – 16 zile când temperatura scade sub 20°C.2.61) 276 .1 Dimensionarea tehnologică Determinarea volumului.

Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent în stabilizatorul de nămol. Nm = (1 – ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță minerală conținută în nămolul influent în stabilizatorul de nămol.4.o.o. în (kg O2/kg s.3) (kgO ⁄kg s.(kg s.coeficient de reducere./zi).67) (9. exprimată în substanță uscată. ɛ .63) (9. (%).7. (kg/zi).u.limita tehnică de stabilizare. ) unde: No – definit anterior.64) • Volumul stabilizatorului de nămol: • Cantitatea de oxigen necesară procesului de stabilizare aerobă din formula: = (0. No = (ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță organică conținută în nămolul influent în stabilizatorul de nămol. Ns – cantitatea zilnică de nămol stabilizat.66) (9. exprimată în substanță uscată. + (kg⁄zi) (9.68) = . iOn – consumul de oxigen în faza endogenă.• Cantitatea de nămol stabilizat: =( − )∙ unde: IoSN – încărcarea organică a stabilizatorului de nămol.). ls = 35 – 50% . o.65) • Capacitatea de oxigen necesară: ∙ 10 24 ∙ ∙ 277 =2∙ (kg O ⁄zi) (N m aer⁄h) (9.u. (m3/zi). ∙ (m ⁄zi) (9.5). = ∙ (kgO ⁄zi) (9./m3 SN.62) • Timpul de stabilizare: = = 6 … 16 (zile ) = unde: Vninf – volumul de nămol influent în stabilizatorul de nămol calculat în bilanțul de substanțe pe linia nămolului (§9./zi).15 … 0. (kg s. exprimată în substanță uscată. (kg/zi). zi). exprimată în substanță uscată. (kg s.

Este necesar var în exces.73) Adăugarea de var crește pH-ul nămolului. + ℎ (m) (9.2. Suflantele necesare procesului se aleg în funcţie de debitul necesar de aer în condiţii normale şi înălţimea de insuflare. bacteriile şi alte microorganisme să devină inactive. vor fi produse aceste componente. . Procesul de stabilizare cu var implică o gamă largă de reacţii chimice ce transformă compoziţia chimică a nămolului. ţinându-se cont de pierderile de sarcină: = unde: Hi – adâncimea de insuflare.70) → Reacţiile cu constituenţii organici includ: Acizi: Grăsimi: ă + + → → ș (9.72) (9.2 Stabilizarea cu var Stabilizarea cu var se asigură prin menţinerea unui pH la un nivel ridicat pentru o perioadă suficientă de timp pentru inactivarea populaţiei de microorganisme a nămolului.71) (9. (N m3 aer/h). Ʃhri – suma pierderilor de sarcină liniare și locale .74) (9. (g O2/N m3 aer. Procesul poate face ca viruşii. reducând pH-ul şi rezultând o stabilizare inadecvată.capacitatea specifică de oxigenaere. ( m ).69) 9. (m). Activitatea biologică produce compuşi ca dioxidul de carbon şi acizi organici care recţionează cu varul.unde: . pH-ul scade și reacțiile nu au loc. Următoarele ecuaţii indică tipurile de reacţii care au loc: • Reacțiile cu constituenții anorganici includ: Calciu: Fosfor: Dioxid de carbon: • 2 +2 + +6 +3 + →2 → ( + ) +3 (9. Dacă activitatea biologică din nămolul ce urmează a fi stabilizat nu este înhibată suficient.debitul de aer necesar în condiții standard. Dacă este adăugat prea puțin var.7. m adâncime insuflare). 278 .

cu pat de nisip. reprezintă cantitatea de materii solide din nămol care încarcă o suprafață de 1 m2 de platformă.Adăugarea varului la nămol.8. − platforme de uscare cu vacuumare.mol.300 cal/g. Aceste reacţii pot avea ca rezultat o creştere substanţială a temperaturii. − platforme de uscare cu radier pavat. exotermă.mol. în special la turtele de nămol cu un amestec scăzut al conţinutului. eliberând aproximativ 43. de regulă pe platforme (paturi) de uscare. 9. în reacţiile iniţiale cu apa se formează varul hidratat. − platforme de uscare cu radier din materiale artificiale.300 cal/g. u. Reacţia dintre varul stins şi dioxidul de carbon este. • mecanice. Deshidratarea naturală se realizează.8 Deshidratarea nămolurilor Deshidraterea este procedeul prin care nămolul îşi reduce umiditatea și corespunzător volumul astfel încât să poată fi manipulat cu uşurinţă și valorificat sau reintrodus în mediu.⁄m .1 Deshidratarea naturală Materiile solide conținute în nămol sunt separate de faza lichidă (supernatant) prin procedee fizice: filtrarea (drenarea) și evaporația. în timp de un an conform relației: = ∙ 365 (kg s. − platforme de uscare cu energie solară. de asemenea. În practică se utilizează două tipuri de procedee de deshidratare: • naturale. se impune efectuarea de teste “in situ” pentru stabilirea dozelor de var. Constructiv platformele de uscare se clasifică în: − platforme de uscare convenţionale. aceste temperaturi pot fi suficiente pentru a contribui la reducerea agenţilor patogeni din timpul stabilizării cu var. an) (9. 9. Parametrii de dimensionare ai platformelor de uscare: • Încărcarea cu substanță uscată a platformelor de uscare (ISU).75) 279 . Această reacţie este exotermă şi eliberează aproximativ 15.

000 de ori forța gravitațională.1 0.an) 3 Nămol primar fermentat Nămol fermentat din nămol primar cu nămol biologic de la filtrele percolatoare Nămol fermentat din nămol primar cu nămol în exces Nămol fermentat din nămol primar cu nămol rezultat în urma precipitării chimice 0./zi). (m2). În centrifuge. Utilajele folosite sunt: centrifugele.16 0.16 – 0. Procesele fizice prin deshidratarea mecanică sunt: filtrarea. filtrele cu bandă. Nr. filtru presă cu şnec (şurub).3.u. acţiunea capilară.6. filtrele presă.8. Rezultatele separării prin forțele centrifuge conduc la migrarea materiilor solide în suspensie prin lichid spre sau în afara axei de rotație a centrifugei. exprimat în substanță uscată.1 Deshidratarea prin centrifugare O prezentare mai detaliată a centrifugelor a fost făcută la § 9. 280 .17. Valorile sunt date în funcție de tipul nămolului ce trebuie deshidratat în tabelul 9. Tabel 9.17. forțele aplicate pot fi de la 500 până la 3.2.u.19 – 0.unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent deshidratat. crt. 0 1 2 3 4 Tip de nămol 1 Suprafața (m2/LE) 2 Încărcarea anulă cu substanță uscată (kg s. filtrele cu vacuum.Valori ale ISU. Eficienţele de îndepărtare a materiilor solide pentru diferite tipuri de nămol la centrifugele folosite în procesul de deshidratare sunt prezentate în tabelul 9.12 – 0.18.2 Deshidratarea mecanică La deshidratarea mecanică se folosesc utilaje proiectate pentru a separa partea solidă de partea lichidă a nămolului. ( kg s./m2. separarea prin centrifugare şi compactarea. 9.23 0.8. migrare ce depinde de diferența de densitate dintre faza lichidă și cea solidă. stoarcerea.23 120 – 150 90 – 120 60 – 100 100 – 160 9. – aria orizontală a platformelor de uscare.

23 prezintă schema unui filtru cu bandă. 281 . presiunea aplicată.2 Deshidratarea cu filtre bandă Nămolul este deshidratat în etape urmărind trei faze de funcţionare: condiţionarea chimică. localizat în amonte de presă sau este injectat direct în conducta de alimentare. Polimerul este adăudat într–un bazin separat. sistemele de drenare gravitaţionale şi viteza benzilor. configuraţia utilajelor.2. drenarea gravitaţională până la atingerea unei consistenţe determinate şi compactarea în zona de presare. Amestecarea corespunzătoare a nămolului influent cu polimerul este esenţială în funcţionarea filtrelor cu bandă. Tip de nămol 0 Materii solide din turta de nămol (%) 1 Eficiența de îndepărtare a materiilor solide (%) Fără reactivi chimici Cu reactivi chimici 2 3 NETRATAT Primar Primar și biologic rezultat de la filtrele percolatoare Primar și activ Rezultat de la filtrele de precolatoare Rezultat din procese biologice cu nămol active ce utilizează aer Primar Primar și biologic rezultat de la filtrele percolatoare Primar și activ 25 – 35 20 – 25 12 – 20 NĂMOL ÎN EXCES 10 – 20 5 – 15 60 – 80 60 – 80 80 – 90 70 – 90 75 – 90 60 – 80 55 – 65 85 – 90 85 – 90 75 – 90 FERMENTAT PE CALE ANAEROBĂ 25 – 35 18 – 25 15 – 20 65 – 80 60 – 75 50 – 65 80 – 90 80 – 90 80 – 90 STABILIZAT PE CALE AEROBĂ În exces 8 – 10 60 – 75 80 – 90 9. metoda şi tipul condiţionării chimice.18. Figura 9. Eficiența de îndepărtare a materiilor solide. Exercitarea forţelor de presiune şi comprimare se realizează între două benzi filtrante.Tabel 9.8. Condiţionarea chimică cu polimeri organici este des utilizată. pentru deshidratarea gravitațională și deshidratarea sub presiune de către filtrele cu bandă. Variabila care influenţează eficienţa filtrelor cu bandă: caracteristici nămol.

este capabilă să producă deshidratarea turtelor la un conţinut al materiilor solide de 18 – 25% pentru amestecul de nămol primar cu cel biologic.2 360 – 550 0.3 – 3. În tabelul 9.3 – 3.m kg/h.7 – 2. Materii solide (%) 1 3–7 1–4 3–6 3–6 3–6 3–7 3–4 3–6 Încărcarea pe m de Doze polimer la lățime de bandă (%) materii solide din nămol dm3/s.23.8 – 3. eficiențe filtre bandă.Eficienţele presării cu filtre cu bandă indică variații semnificative în capacitatea de deshidratare a diferitelor tipuri de nămoluri.5 1.2 1.2 180 – 320 282 . Polimer Bazin de floculate Namol Namol influnet Spalarea benzii superioare Filtrat Zona de filtrare Banda superioara Banda inferioara Spalarea benzii inferioare Turte de namol deshidratate Zona de deshidratare Figura 9. Filtru bandă.7 – 2.19.2 0.19 sunt indicate performanțele unui filtru cu bandă.2 1. în mod normal.2 3 360 – 550 45 – 180 180 – 320 180 – 320 180 – 320 4 1–4 3 – 10 2–8 2 – 10 2–8 2–5 4 – 10 3–8 Materii solide (%) Uzual 5 28 15 23 20 25 28 15 22 Domeniul de variație 6 26 – 32 12 – 20 20 – 28 18 – 25 23 – 30 24 – 30 12 – 20 20 – 25 Tip de nămol 0 Primar brut Activat în exces Primar + Activ în exces (50 : 50) Primar + în exces (40:60) Primar + nămol de la filtrele precolatoare Primar Activat în exces Primar + Activ în exces Fermentat anaerob 1.3 – 3.3 – 3.5 45 – 135 1. Tabel 9. presarea.m (g/kg) 2 1.3 – 3. Încărcări.

Filtrele presă se pot adapta la caracteristicile variabile ale materiilor solide.Testele rezistenţei specifice şi a timpului de sucţiune capilară pot fi folosite pentru a compara caracteristicile filtrării a diferitelor tipuri de nămol şi pentru a determina optimul necesar în coagulare. Dezavantajele filtrelor presă sunt costurile de investiție ridicate. 283 .2. aceste sunt presate între capătul fix și cel mobil (fig. Filtrul presă conține un număr de panouri fixate pe un cadru ce asigură aliniamentul. tipul polimerului și dozele. procentul de materii solide și reținerea materiilor solide. Conținutul ridicat de substanțe uscate al turtelor rezultate de la filtrele presă sunt combustibile la incinerare și se reduce necesarul de combustibil.24) .m kg/h. Evalueare performanţelor filtrelor cu bandă se realizează luând în considerare cantitatea și calitatea filtratului și a apei de filtrare și efectele lor asupra sistemului de epurare a apelor uzate.7 – 2.8. includ încărcarea hidraulică și încărcarea cu materii solide. Dozarea polimerului şi regimul de alimentare al mașinii trebuie să fie optimizate cu mașina. 9.2 0.7 – 3. concentrat Nămol active în exces cu insuflare de oxigen 1–2 4–8 1–3 16 18 18 Evaluarea corectă a eficienței filtrului cu bandă la un tip de nămol se efectuează pe o unitate pilot. neconcentrat Primar + Activ în exces.m (g/kg) Fermentat aerob 0. Filtrele presă sunt eficiente din punct de vedere al costurilor când turtele trebuie incinerate.9. aderența turtelor pe filtru. au o fiabiltate bună.2 0.3 Deshidratarea cu filtre presă Sistemul de filtre presă produce turte care sunt mult mai bine deshidratate până la 65% umiditate. necesar de energie comparabil cu alte tipuri de sisteme. Datele din testele pilot. necesitatea îndepărtării manual și costuri relativ ridicate de funcționare și întreținere.5 135 – 225 135 -225 90 – 180 2–8 2–8 4 – 10 Materii solide (%) Uzual Domeniul de variație 12 – 20 12 – 25 15 – 23 Primar + Activ în exces.Tip de nămol Materii solide (%) Încărcarea pe m de Doze polimer la lățime de bandă (%) materii solide din nămol dm3/s.7 – 3. în timp ce influentul este pompat în interiorul presei printr-un orificiu de admisie la o presiune cuprinsă între 7 bar și 15 bari.Un dispozitiv presează și menține închise panourile.

fixează plăcile una peste alta. presiunea de închidere este ajustată automat pe durata perioadei de presare pentru asigurarea încastrării plăcilor. capătul mobil acționat de un cilindru. 2) Admisia nămolului: este o etapă scurtă (max 10 minute). 4 – conducte interne de evacuare nămol. 3 – filtru de pânză. 1 – plăci încastrate. 3) Filtrarea : o dată ce au fost umplute camerele cu nămol. debitul de nămol influent (ce continuă să alimenteze filtrul) impune o creștere a presiunii datorată formării unui strat de nămol pe plăcile filtrului.2 1 5 4 3 Figura 9. Fiecare procedeu cuprinde etapele: 1) Închiderea presei: atunci când filtrul este gol. aerul comprimat este utilizat pentru drenarea supernatantului . presiunea maximă de filtrare este atinsă într-o perioadă de 30 – 45 minute. 284 . Când este oprită pompa.24. o pompă dozatoare umple camerele de filtrare cu nămol. Etapa de filtrare este oprită de un cronometru (programat pentru perioada de presiune maximă) și atunci când filtratul îndeplinește o încărcare pe suprafața de filtrare după cum urmează: • Condiționat cu polimer: 5 – 10 l/m2. Etapele filtrării Filtrul presă lucrează utilizând mai multe tipuri de procedee de presare. 2 – cameră de filtru. Schema filtrului presă. procesul de filtrare poate dura între 1 – 5 ore depinde de înălțimea camerei și de filtrabilitatea nămolului.h. 5 – orificii. timpul de admisie selectat depinde de filtrabilitatea nămolului (dacă acesta este ușor filtrabil timpul de admisie va fi mai scurt).

285 .h. în cazul utilizării unei cantități mari de var pentru condiționare.5 3–4 4–5 3–4 30 – 34 3–4 1) Pentru o turtă de 30 mm grosime. nb – nămol biologic. un sistem mecanizat va trage fiecare turtă individual. perioada de spălare este de 2 – 3 ore. pentru un filtru cu 100 de camere.u) 4 Conținutul de s. 4) Deschiderea ramei: capătul mobil este retras astfel ca prima cameră de filtrare să se deschidă.• Condiționat cu reactivi mineraali: 10 – 20 l/m2. această spălare se face la fiecare 10 – 15 cicluri de filtrare în cazul nămolurilor condiționate cu polimeri și la fiecare 30 – 40 de cicluri în cazul condiționării cu reactivi minerali. Tabel 9.5 – 6 2–5 2–3 5–7 3–4 25 – 29 33 – 36 3–4 2–3 4–5 3–4 5–6 30 – 34 2. perioada de descărcare a turtelor de nămol va fi între 15 – 45 minute. instalațiile de spălare pot funcționa nesupravegheate în cazul unităților de deshidratare de capacitate mare. Nr.20.u. turta de nămol alunecă sub greutate proprie. Consumul energetic al unui filtru – presă este redus: 25 – 35 kWh/t s.u. turtele de nămol pot fi lipicioase și greu de îndepărtat de pe plăcile filtrului. 0 1 2 Tipul de nămol 1 Concentrația (% s. În tabelul următor se indică eficiența filtrelor presă.u.) 2 Raportul FeCl3/s. (%) 3 Polimer (kg /t s.u (%) 5 Durata ciclului1) (h) 6 3 4 Nămol de la stabilizare aerobă Nămol proaspăt de la SE cu raportul np/nb = 70/30 Nămol proaspăt de la SE cu raportul np/nb = 50/50 Nămol fermentat de la SE cu raportul np/nb = 50/50 4–5 4.5 – 3. această etapă trebuie supravegheată deoarece. np – nămol primar. 5) Etapa de curățare: curățarea plăcilor filtrului. plăcile filtrului trebuie curățate la fiecare 500 de cicluri cu soluție HCl 5 – 7 %. crt. Eficiența filtrelor presă. datorită condiționării chimice a nămolurilor.

Tehnologia deshidratării cu filtre presă. În operarea filtrelor presă se impune asigurarea spălării la 10 – 15 cicluri în cazul condiționării cu polimer. Tehnologia deshidratării nămolului din stația de epurare cu filtre presă se va adopta: − în condițiile impuse pentru umiditatea nămolului livrat de stația de epurare la w = 65 – 70%. = unde: M. – densitatea turtei. (kg/dm3).). 286 . − cantități de nămol care să permită obținerea unor indicatori economici/energetici favorabili. 25 – 35 kWh/ t ss. ciclul de funcționare (T) necesar pentru a decide numărul de cicluri K care să pot fi utilizate zilnic.Dimensionarea filtrelor presă Date de bază: • • • cantitatea de suspensii solide (nămol și reactivi de condiționare): M = kg s. 30 – 40 cicluri în cazul condiționării cu substanțe minerale. Durata unei spălări 3 – 4 h. Ingrosare De la BNA Polimer Capacitatea totală a camerelor de filtrare: ∙ ∙ (dm ) (9./zi.76) Mixer Filtru presa MSC Mixer FeCl3 Var sau polimer Rezervor tampon Figura 9.u.u.25.25. SF (% s. substanțe uscate medii în conținutul turtei. K – definite anterior. Schema tehnologică pentru deshidratarea cu filtre presă se prezintă în figura 9. SF.

9. pentru controlul eroziunii solului. 9. Compostarea aerobă accelerează descompunerea materialului având ca rezultat creșterea temperaturii necesare distrugerii agenților patogeni și reduce cantitatea de gaze mirositoare ce rezultă în timpul procesului. tipul proceselor și echipamentelor de prelucrare a nămolului utilizate în amonte. prin insuflare de aer sau ambele. 2) Descompunerea. pentru îmbunătățirea proprietăților pământului și pentru recultivarea pământului și aceste obiective sunt atinse doar după ce se realizează reducerea agenților patogeni. ce reduce agenții patogeni și produce material similar cu pământul natural. Compostarea este recomandată pentru utilizarea finală a produsului.1 Etapele procesului Etapele procesului de compostare: 1) Amestecul nămolului cu materialul de umplutură. Este un proces autoterm ( 50 – 70 °C).1. maturarea și uscarea materialului compostat. aerarea amestecului prin mijloace mecanice. 287 . − suprafața necesară desfășurării procesului. Un produs bine stabilizat prin compostare poate fi depozitat și are un miros aproape insesizabil.9. Aproximativ 20–30 % din materiile volatile sunt transformate în dioxid de carbon și apă.9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor 9. Se poate folosi în agricultură. fermentate sau stabilizate pe cale chimică. Pot fi compostate nămoluri brute. pot duce la reducerea suprafeței de compostare cu 40%. Factorii care stabilesc alegerea procesului de compostare sunt: − producția zilnică de nămol.1 Compostarea nămolurilor Compostarea este o metoda biochimică de stabilizare a nămolurilor din apele uzate pentru a putea fi folosite ca produse de îmbunătățire a calității solurilor. 3) Maturarea și depozitarea care permite desfășurarea fenomenului de stabilizare a nămolului și răcirea compostului. Nămolurile stabilzate prin fermentarea aerobă sau anaerobă înainte de a fi compostate.9. Procesul de compostare se poate desfășura în medii aerate sau în medii neaerate. − proprietățile nămolului.

la temperaturi mezofile ( < 40°C). lipidele. Microorganismele implicate în procesul de compostare sunt bacteriile. Acestea sunt responsabile pentru energia produsă pentru încălzire. În figura 9. Iniţial. zaharurile şi proteinele. bacteriile descompun proteinele.26 se prezintă tipurile de bacterii și temperaturile corespunzătoare de acțiune. Ciupercile sunt prezente atât la temperatură mezofilă cât şi la temperatură termofilă. şi fracţiunile de semiceluloză. Microorganisme active în procesul de compostare. La temperaturi termofile (mai mari de 40°C).1. Activitatea lor este asemănătoare cu cea a actinomycetes. 5) Valorificarea.2 Desfășurarea procesului Procesul de compostare implică distrugerea complexă a substanţelor organice cu formarea de acid humic şi compost. 9. Bacteriile sunt responsabile pentru distrugerea unei părţi semnificative de material organic.4) Post–procesarea (sitarea pentu îndepărtarea materialului nebiodegradabil și mărunțirea acestuia). micro-organisme termofile 75oC 60-65oC 50-55oC 45oC actinomycete bacterii micro-organisme mezofile 20oC Figura 9.26. 288 fungi . ele metabolizează carbohidraţii. Ambele se găsesc pe părţile exterioare ale grămezilor compostate. O parte din produsul final este recirculat pentru o condiționare mai bună a amestecului format din nămol și material de umplutură.9. actinomycetes şi ciupercile.

9. 289 . Raportul ideal de carbon la azot variază intre 25:1 şi 35:1.1. În această etapă are loc evaporarea apei din materialul compostat. stabilizarea pH– ului şi formarea acizilor humici. Dacă raportul carbon/azot este mai mic de 25:1. Etapa de răcire este caracterizată prin reducerea activităţii microorganismelor şi înlocuirea organismelor termofile cu cele mezofile. Dacă raportul dintre cantitatea de apă evaporată şi cantitatea de substanţe volatile reduse este mai mic de 8 – 10. actinomycete şi ciuperci termofile. excesul de azot va fi transformat în amoniac. şi asigură integritatea structurală pentru a menţine porozitatea amestecului. amestecul va rămâne rece şi umed. trebuie să fie disponibilă suficientă energie pentru încălzire şi evaporare. În perioada termofilă temperatura creşte până la 70°C. cu apariţia de ciuperci şi bacterii.1.9. Dacă raportul depăşeşte 10. temperatura creşte de la temperatura mediului ambiant până la 40°C. iar microorganismele existente sunt înlocuite cu bacterii termofile. Dacă raportul depăşeşte 35:1.Procesul de compostare cuprinde 3 etape de asociate cu temperatura: activitate la temperatură mezofilă. În activitatea mezofilă.3 Balanţa energetică Căldura este generată de transformarea carbonului organic în dioxid de carbon şi vapori de apă. 9. la temperatură termofilă şi la temperatură scăzută (de răcire). asigură o sursă suplimentară de carbon pentru a ajusta raportul carbon/azot şi balanţa energetică. Combustibilul provine din partea de substanţe volatile degradată rapid.4 Raportul carbon/azot Microorganismele folosesc carbon şi azot în proporţii fixate de către compoziţia biomasei microbiene. materialul organic se va degrada din ce în ce mai încet şi va rămâne activ în etapa de tratare. Materialul de umplutură poate fi constituit din resturi vegetale din agricultură (tulpini de floarea soarelui. Căldura este disipată în timpul aerării şi mixării materialului de compostat. 9. Această generalizare se bazează pe căldura de evaporare şi nu se ia în considerare efectul mediului ambiant asupra evaporării şi a suprafeţei de răcire. Temperatura procesului nu va creşte dacă pierderile de căldură depăşesc temperatura generată de proces. Materialul de umplutură echilibrează conţinutul de materii solide al amestecului. având ca rezultat pierderea de nutrient şi emisia de miros amoniacal. La temperatura termofilă are loc reducere semnificativă a substanţelor organice.

şi sporeşte de asemenea aerarea prin îmbunătăţirea porozităţii. Temperatura optimă pentru degradarea substanţelor volatile variază între 40 – 50°C. Primele patru grupe sunt adesea denumite organisme patogene primare. 9. Temperatura de 40 – 50°C este optimă pentru îndepărtarea vaporilor de apă. temperatura trebuie să fie mai mare de 55°C pentru un timp specificat (2 săptămâni). deşeuri animale. volumul de material ce trebuie compostat creşte odată cu descreşterea procentuală a materiilor solide datorită volumului mai mare de amestec.1. materiale rezultate de la prelucrarea lemnului. În timp ce debitul de aer insuflat este crescut într-un sistem de aerare forţat.9. Temperatura din interiorul grămezii de compostat poate să nu fie uniformă datorită variaţiilor pierderilor de căldură. ciupercile.5 Controlul temperaturii şi aerarea Aerarea scade temperatura şi vaporii de apă şi aprovizionează cu oxigen microorganismele.6 Reducerea agenţilor patogeni Organismele patogene ce se găsesc în apele uzate se împart în cinci grupe: bacteriile. Fără o aerare suficientă. caracteristicilor de mixare şi a debitului de aer.1.9. Pentru a asigura reducerea agenţilor patogeni. Compostarea în cazul în 290 . Datorită materialului de umplutură. temperatura ce se acumulează poate depăşi 70°C. pentru a putea fi aerate de către suflante la presiune mică. deoarece ele pot imbolnăvi persoanele sănătoase şi pot genera diferite boli.coceni de porumb. 9. viermii parazitari şi ciuperci. protozoa cystis. temperatura ce se acumulează scade şi debitul de vapori de apă evacuaţi creşte. deoarece debitul ridicat de aer insuflat este necesar pentru a menţine temperaturi scăzute pentru un proces cu activitate ridicată. volumul produsului compostat este egal sau mai mare decât volumul turtelor deshidratate. funcţie de tipul procesului de compostare. sunt organisme patogene secundare deoarece ele doar infectează persoanele şi pot crea probleme de respiraţie sau boli ale sistemului imunitar. Ultimul grup. ceea ce este în detrimentul activităţii microbiene. Procesul cu grămadă statică aerată şi unele procese ce au loc în bazine special amenajate necesită amestecuri cu o porozitate mare. Temperatura ridicată este una dintre metodele de distrugere a agenţilor patogeni. Amestecare rapidă eliberează căldură şi vapori de apă. deşeuri menajere orăşeneşti. Pentru un volum dat de materii solide. viruşii. paie).

− conţinutul de materii volatile din nămol.care temperatura atinge pe cea termofilă. Uscarea are loc prin prevederea unei aerări suficiente şi a unei agitări care să îndepărteze vaporii de apă.1. Unele ciuperci ( Aspergillus fumigatus) sunt termo-tolerante şi supravieţuiesc procesului de compostare. Dimensiunile particulelor din produsul final variază între 6 şi 25 mm. bacteriene şi parazitare.9. − cantitatea de material de umplutură necesară amestecului. − greutatea totală a materiilor în stare umedă. Uscarea este critică în procesele care includ sitarea deoarece sitele nu funcţionează bine când materialul compostat are un conţinut de materii solide mai mic de 50 – 55%. Va împiedica germinarea prin generarea de acizi organici. − conţinutul de materii solide. Materialul compostat ce a fost insuficient maturat va genera miros în timpul depozitării şi după umezire. 9. − umiditatea.1.9. trebuie să elimine practic toate organismele patogene virale. Procentul de materii solide din materialul pentru compostat trebuie să fie de aproximativ 40% pentru o compostare eficientă.9. Postj – procesarea este adesea utilizată pentru a realiza materialul compostat comerciabil.9 Elemente de proiectare a sistemelor de compostare Următorii factori trebuie avuţi în vedere: − volumul total de material.8 Uscarea Vaporii de apă sunt îndepărtaţi în timpul compostării având loc o creştere a conţinutului de materii solide din amestec de 40% – 55%. a materialului organic şi a materialului de umplutură în substanţe similare cu cele ale solului.7 Maturarea Termenul de maturare se referă la transformarea componentelor rapid biodegradabile. 291 . 9. 9. − conţinutul de materii volatile din materialul pentru compostat. Termenul de stabilizare în compostare se referă la raportul de degradare microbiană a componentelor biodegradabile din amestec.1.

21. Materialul de compostat trebuie amestecat după un program stabilit în prealabil.60°C pe restul perioadei de compostare. pH-ul trebuie să varieze între 6 şi 9.5. Pentru o descompunere aerobă optimă pH-ul trebuie să aibe valori cuprinse între 7 şi 7. nămolul neprelucrat are o putere energetică mai mare.21 prezintă regulile de proiectare pentru procesele de compostare aerobă. 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Soluțiile pentru compostarea nămolului există sunt: aşezarea sub formă de grămezi statice aerate (fig. Un strat de material compostat şi sitat cu rol de izolare. Substanţele volatile ale amestecului pentru compostat trebuie să fie mai mare de 30% din conţinutul total de materii solide. Nămolul deshidratat necesită de obicei adăugarea de material de umplutură pentru reglarea conţinutului de materii solide. 9. Sursa de carbon trebuie verificată dacă este rapid biodegradabilă. se degradează mult mai uşor şi necesită mai mult oxigen. Parametrii de proiectare pentru procesele de compostare aerobă. este adăugat peste movila cu material pentru compostare. crt. Pentru aceasta trebuie menţinută o temperatură cuprinsă între 60 şi 70°C pentru o perioadă de 24 h. Umiditatea amestecului nu trebuie să fie mai mare de 60% pentru grămezile statice sau cele amestecate şi mai mică de 65% pentru compostarea în bazine închise. Trebuie monitorizat conţinutul de metale grele atât din nămolul de compostat cât şi din materialul compostat pentru a se aprecia modul final de aplicare a compostului.27). nămolurile neprelucrate emană gaze mirositoare. activitatea biologică va fi redusă.35:1. Amestecul este compostat pentru o perioadă de 21 – 28 zile.5 m pe grătare alcătuite din conducte perforate. Dacă temperatura creşte peste 65°C pentru o perioadă mai mare de timp. Tabel 9. Caracteristicile materialului de umplutură au efecte semnificative asupra procesului şi asupra calităţii produsului rezultat. La raport scăzut are loc producerea de amoniac. Dacă procesul se desfăşoară corespunzător.Tabelul 9. după care urmează maturarea timp de 30 zile. 0 1 2 3 Parametri 1 Tipul de nămol Materialul de umplutură Raportul carbon/azot Substanţe volatile Necesarul de aer Umiditatea Controlul pHului Temperatura Controlul agenţilor patogeni Amestecarea Metalele grele Problema amplasamentului Observații 2 Se composează atât nămolurile neprelucrate cât şi nămolurile fermentate. disponibilitatea zonelor de tranzitare. Temperatura trebuie să ia valori cuprinse între 50 şi 55°C pentru primele zile şi 55 . 292 . condiţiile climatice. Factorii ce trebuie analizaţi pentru alegerea amplasamentului includ disponibilitatea zonei. Nr. aşezarea în brazde (întoarse şi aerate) şi compostarea mecanică. pot fi distruşi toţi agenţii patogeni. Frecvenţa de amestecare va depinde de tipul compostării. Aerul ce conţine cel puţin 50% oxigen rămas trebuie să fie difuzat în materialului compostat pentru obţinerea unor rezultate optime. Compostarea prin dispunerea sub formă de grămezi aerate statice se realizează prin aşezarea amestecului format din nămol şi material de umplutură sub formă de grămezi de 2 – 2. în special în cazul sistemelor mecanice. Raportul carbon/azot trebuie să varieze în intervalul 20:1 .

E: • • • • • • nămol deshidratat din BNA cu aerare prelungită (2. co–produse: resturi lemnoase. Perioada de compostare este de 21 – 28 zile.28. iar în această perioadă brazda cu materialul de compostare este răsturnată de cel puţin 5 ori ca temperatura menţinută la 55°C.5 m. Se poate folosi aerarea mecanică.000 L. În timpul compostării condiţiile aerobe sunt greu de menţinut. biocontainere pentru 293 . Cea de-a doua metodă de compostare o constituie dispunerea materialului sub formă de brazde de 1–2 m înălţime şi o lăţime la bază de 2–4. frunze. Aceste sisteme sunt efic