LIDERUL

POLITIC

Cunoașterea politică are un rol esențial iar dobândirea ei reclamă o pregătire de specialitate din simplu motiv că gestiunea proceselor sociale complexe nu se mai poate face ‘’dupa ureche’’ sau după promisiuni demagogice,în lipsa oricărei proiecții cognitive ,deci constructive, asupra realității. Funcțiile explicative și prescriptive ale științei politice se verifică și în cazul personalităților politice ; cunoașerea și propulsarea candidațiilor în magistraturile supreme ale statului ar feri societățile de suferințe și consecințe imprevizibile dacă electoratul ar cunoaște mobilurle și interesele care îi determină pe unii oameni să îmbrățișeze carierea politică. Cunoașterea personalităților politice , adică a acelor cărora le delegăm soarta și viitorul nostru, a constituit o preocupare veche a filosofiei politice și a științelor politice, în general. Filosofia greacă a căutat să releve acele trăsături de caracter la oamenii politici care,cultivate, să inhibe ispitele declanșate de prerogativele puterii; totodată, ea a căutat să gasească acea formă de regim politic cara să pună cel mai bine în valoare calitățile morale și intelectuale ale conducatorului de cetate sau a clasei conducătoare. Atât Platon cât și Aristotel erau obsedați de posibilitatea năvălirii maselor pe scena vieții politice. Fără să fie elitiști avant la letrre, cei doi mari gânditori ai lumii credeau , pe bună dreptate, că tendința maselor de a intra în viața politică se datora nu înțelegerii de către acestea a menirii superioare a politicului în ordinea Cetății ci erau prefigurarea unor avantaje materiale sau de primirea de foloase necuvenite de pe urma acestei activități. Un exemplu elocvent îl constituie tipologia regimurilor democratice. Primele două forme de regimuri democratice presuăuneau existența unui cens(averi) oarecare; funcțiile se obțineau fie prin tragere la sorți ,fie prin numire, avand în vedere principiul rotatiei; în orice caz ,ele nu erau retribuite. A treia și a patra formă de regim democratic nu mai condiționau ocuparea unei funcții publice de poesesia unei propietăți. Faptul că funcțiile erau retribuite și ocuparea lor necondiționată de criterii speciale a dus la o îmbulzeală a celor interesati, mai putin interesați de calitățile necesare îndeplinirii acestor funcții cât de avantajele personale posibil de a fi obținute de pe urma exercitării lor. Astfel a aparut demagogia ca promisiuni fără fundament, considerat de Aristotel cel mai rău dintre regimuri și consecințe ei în viața publică –sinecurile. Nu întâmplător forma de regim politic preferată de Aristotel este politeia-o combinație dintre artsoctrație și democrație. Ca și strălucitul său dascălul și predecesor-Platon-Aristotel a intuit rolul temperamentului și caracterul în formarea și fizionomia personalității politice, atunci cand se referă la influența humorilor în procesul cognițtiei. Mecanismele de inhibare a impulsurilor biologice se realizează prin educație și măsura eficienței acestora se vede în viața socială prin participarea la treburile Cetății, iar discernamantul intelectual al cetățeanului se verifică cel mai bine prin categoria propietății și prin oikonomika, adică prin capacitatea de a oferi familiei sale bunurile necesare existenței. Când o comunitate politică acceptă autoritatea unui lider ea o face pe baza codurilor de perfomanță și a valorilor proiectate în lideri . Aceste valori influențează regulile politice și sunt materializate în comportamentul liderului. Liderii răspund la aceste constrângeri prin didferite modalități de acțiune, dar asteptările electoratului impun comportamentului lor anumite reguli pe care este riscant să le neglijeze.

adicã specializarea în politici sectoriale. Atributele personalității sunt acele calități care derivă din imaginea despre sine a liderului și din modul în care comunitatea politică interpretează această imagine. La sfârºitul . a acestor „mori de mãcinat palavre“. aceste atribute sunt independente. Doctrina tehnocraticã. Fiecare birou prevãzut cu computere ar urma sã reprezinte un minister. ºefi de ºcoalã. cu elite tehnice. dintre arta ºi ºtiinþa politicã. bazinul privilegiat din care se recruta clasa politicã ºi anume absolvenþii facultãþilor de drept sau familiile cu tradiþie se îngusteazã ºi noi categorii umane se dedicã acestei activitãþi. Pe mãsurã ce politicul se profesionalizeazã. În practică. ªtiinþele guvernãrii. Accentul este pus pe eficienþa actului de guvernare ºi nu pe jocul politic în sine. economice ºi sociale din ce în ce mai complexe în societãþile moderne. un criteriu decisiv pentru selecþia actualã a liderilor politici. propune înlocuirea parlamentelor. Politica se profesionalizeazã ºi se instituþionalizeazã în acelaºi timp. la începutul secolului al XX-lea. adică expectativele normative la care o comunitate politică obligă conducerea ei. ºefi de stat sau preºedinþi de parlamente sunt creatori de doctrine. au apãrut din necesitatea gestionãrii unor procese politice. Înfiinþarea facultãþilor de ºtiinþe politice rãspundea astfel unei necesitãþi de personal politic ºi birocratic pe care procesele de modernizare politicã ºi economicã o reclamau. Competenþa profesionalã devine. cum le numea James Burnham în 1940 în Era organizatorilor. Se cunosc numeroase cazuri când un participant la manifestaþiile studenþeºti sau la grevele muncitoreºti îºi descoperã brusc vocaþia de lider. printre multe altele. Se poate întâmpla ca unii politicieni cu o imagine mai proastă sau mai corupți sa predomine. Mulþi prim-miniºtri din zilele noastre. speciali ºti renumiþi în ºtiinþele economice sau juridice care au realizat în actul conducerii acea sintezã dintre techné ºi epistemé. Contextul politic și mediul în care liderii acționează pot determina astfel de combinații. de exemplu.Atributele sociale ale unui lider sunt acele calități și perfomanțe pe care el le realizează cu ajutorul codului de autoritate al comunității.

adicã titularii funcþiilor din administraþia publicã centralã ºi din cadrul puterii de stat. magistraþi. nici personajul politic care îndeplineºte o funcþie . deci cã poate fi mult mai eficient decât liderii actuali. mulþi dintre ei autodidacþi. economi ºti. Deputaþii socialiºti ºi cei liberali din secolul al XIX-lea. Un student participant la un miting de protest împotriva autoritãþilor are brusc revelaþia talentelor sale de conducãtor. triumfãtor pânã în primul rãzboi mondial în istoria politicã ºi economicã a Europei. personalul politic ºi clasa politicã erau recrutate în primul rând din profesiile juridice: avocaþi. Liberalismul. va lãsa loc puterii personalizate din cadrul regimurilor totalitare. primul muncitor care iese pe poartã spunândule celorlalþi: „Dupã mine. Un alt factor care explicã îmbrãþiºarea carierei politice este teoria vocaþiei. Personalitate ºi character personalitatea politicã nu este nici produsul vândut prin tehnicile de marketing. vor fi înlocuiþi de reprezentanþii profesiilor liberale: doctori. De fapt. are toate ºansele sã devinã lider sindical. juriºti. ofiþeri. fraþilor!“ ºi îi îndeamnã sã blocheze circulaþia pe un drum naþional. anchilozaþi în rutinã ºi dogmatisme. El simte cã poate fi un bun organizator ºi lider de opinie. procurori. faþã de ceilalþi lideri sindicali. Membrii grupului îl urmeazã pentru cã are iniþiativã: cauza lui este ºi cauza lor: simt cã nu le trãdeazã interesele. Dacã în timpul unor demonstraþii de protest împotriva disponibilizãrilor ºi lichidãrii unei întreprinderi. la începutul secolului XX. paralel cu extinderea votului universal ºi cu reprezentarea noilor grupuri în arena supremã a puterii politice. profesori etc.secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX în parlamente ponderea deputaþilor ºi senatorilor instruiþi începe sã devinã evidentã.

Nefiind nici stimul. istoric. personalitatea este istorie. Interferenþa datelor înnãscute cu mediul în care evolueazã individul. revine asupra acestei definiþii. pentru cã este întotdeauna a unui individ care trãieºte în istorie. Din definiþiile de mai sus. Personalitatea este unicã. 2. Prin urmare. Ea nu este numai o sumã. Personalitatea este temporalã. nici încheiatã. aducândui un plus de claritate: „Personalitatea este organizarea dinamicã în individ a sistemelor psihofizice care determinã ajustãrile sale particulare la mediul sãu“2. în operele de mai târziu. o integrare. o tendinþã integrativã care defineºte noþiunea de centru organizator. rezultã urmãtoarele caracteristici ale personalitãþii: 1. psihologul american Gordon Allport dã urmãtoarele definiþii personalitãþii: „configuraþia unicã pe care Personalitatea politicã (liderul politic) 139 o ia în cursul istoriei unui individ ansamblul sistemelor responsabile de conduita sa“1. niciodatã integral definitã. conceptul de personalitate este. o metodã eficientã este aceea de a pleca de la premisele de bazã ale caracteristicilor pe care ea le conþine. Ea considerã cã problema „vieþii personale“ nu poate fi examinatã decât într-o perspectivã . 5. ci o organizare. chiar dacã el are trãsãturi comune cu toþi ceilalþi. Consecvent cu aceste premise. specificã unui individ. personalitatea se prezintã ca o variabilã intermediarã. nici reacþie exclusivã la un mediu dat. în esenþã. Acelaºi autor. În fiecare individ datele genetice ºi elementele achiziþionate interfereazã într-o manierã singularã. un ansamblu de funcþii. pentru el. se afirmã ca un stil. acþiunea lor comunã asupra acestuia formeazã o istorie complexã care este personalitatea3. 3. 4. pentru personologie. ca un comportament. specificã propriei sale personalitãþi. Pentru a ajunge la o definiþie formalã a personalitãþii.oarecare în instituþiile politice.

temperament ºi starea fizicã a omului sunt legãturi evidente. Distincþia dintre personalitate ºi caracter are o importanþã deosebitã în studierea tipurilor ºi tipologiilor de lideri politici. Diferitele înclinaþii au o bazã anatomo-fiziologicã proprie. Prin caracter Kretschmer înþelege „ansamblul tuturor posibilitãþilor de reacþie afectiva voluntarã a omului. Astfel. Între caracter. complexelor centrale. Omul de caracter are o naturã integrã ºi posedã capacitatea de autocontrol. esenþialã este capacitatea de inhibare ºi blocare a impulsurilor ºi dorinþelor primare. Dacã pentru personologi caracterul nu este decât un aspect al personalitãþii. un invariant. o structurã fundamentalã pe care se va grefa o „naturã“. pe scurt. caracterul este centrul personalitãþii. grupate. Tipuri ºi tipologii de lideri .evolutivã. Ca structurã psihicã a personalitãþii caracterul se bazeazã pe o calitate spiritualã fundamentalã care îi determinã toate celelalte manifestãri. Caracterul exprimã fizionomia moralã a omului. motivaþiilor. formeazã tipuri într-un numãr finit în care poate fi încadrat orice individ. în sensul cã ele sunt doar laturi ale unei structuri neuropsihice unitare. laturile profunde ale individualitãþii. De aceea. Caracterul este determinat în primul rând de sentimente ºi voinþã. pentru caracterologi personalitatea este constituitã dintr-un ansamblu de trãsãturi fundamentale care. aºa cum s-au format ele în cursul întregii sale vieþi. fãrã legãturã cu conþinutul ºi orientarea lor. Aceastã distincþie trebuie afirmatã rãspicat. Caracterul omului este alcãtuit din însuºiri înnãscute ºi însuºiri dobândite ºi se formeazã sub influenþa vieþii ºi a voinþei datoritã cãreia omul poate sã-ºi înfrâneze manifestãrile naturale ºi sã-ºi dirijeze conduita. convingerile ºi principiile sale conducãtoare. studiul personalitãþii va tinde la examinarea factorilor dinamici ai conduitei. deoarece se confundã adeseori personalitatea ºi caracterul. aspectul sãu expresiv. pentru caracterologi. Pentru caracter.

Clasificãrile sunt importante nu numai pentru teorie (a clasifica înseamnã a stabili conexiuni logice) dar ºi pentru viaþa politicã. Astfel. Tipurile pot fi sistematizate. Clasificãrile simplificã fenomenele. Oricât ar fi de perfecþionatã o clasificare ºtiinþificã. numai o combinatoricã a mai multor criterii ºi tehnici de tipologizare ne poate permite sã percepem bogãþia tipului de lider. deoarece ele oferã posibilitatea de a se orienta în realitatea complexã. liderul liberal. liderul democratic. militare. lãsând la o parte tot ce este întâmplãtor. însã. Cu toate cã individualitatea personalitãþii se formeazã în tot cursul vieþii ºi fiecare conducãtor este original ca personalitate. de a înþelege esenþa lui. determinãrile ºi caracteristicile sale complexe. oricât de variate ar fi. A. religioase. un adevãrat ideal-tip weberian: 1. secundar. de a încadra în concept (un tip anumit) fenomenul concret ºi. 2. artistice de personalitate. Prin expresia „tipul personalitãþii“ înþelegem totalitatea trãsãturilor ei distinctive stabile. ºtiinþifice. totodatã. caracteristice pentru un grup întreg de oameni care desfãºoarã una ºi aceeaºi activitate. implicit. individual. în acelaºi timp el este ºi reprezentantul unui anumit tip de personalitate ºi în activitatea sa dezvãluie un anumit comportament sau stil de conducere. S-a bãtut monedã pânã la saþietate pe urmãtoarea tipologie. . putem vorbi despre tipuri profesionale. 3. ele nu sunt atât de complexe ca individualitatea unei personalitãþi. Pe de altã parte. ea nu poate sã scoatã în evidenþã toate tipurile posibile ºi variaþiile lor. Primul criteriu de tipologizare a liderilor politici îmbinã dimensiunea ideologicã ºi stilul de conducere. el poartã în sine un element tipic. pentru cã. evenimente sau relaþii. De aceea. Fiecare lider reprezintã un individ nerepetabil. trebuie sã fim conºtienþi cã orice clasificare este limitatã ºi se modificã în timp.Ceea ce este tipic reprezintã elementul general ºi esenþial dintr-o serie de procese. datoritã proceselor de cunoaºtere.

Personalitatea politicã (liderul politic) 143 1. Atmosfera se deterioreazã ºi-i favorizeazã pe cei lipsiþi de talent ºi de principii. El se mai caracterizeazã prin spontaneitate ºi improvizaþie. intrigile. Apar „bisericuþe“.liderul autoritar. Un astfel de conducãtor se înconjoarã de favoriþi care devin sursa sa exclusivã de informare. orientãrile ºi relaþiile ei ºi. relaþiile umane se deterioreazã. prin precauþie ºi teamã. dispariþia rãspunderii. Mai devreme sau mai târziu. concepþia „lasã lucrurile sã meargã de la sine“. prin intenþia de a se sustrage rãspunderii iar în anumite cazuri printr-un subiectivism exagerat. O parte a colaboratorilor sunt foarte încãrcaþi. Acest stil de conducere are drept consecinþe lipsa de organizare ºi reglementare. Asupra stilului conducerii se repercuteazã întreaga personalitate. alþii „taie frunza la câini“. adicã fracþiuni care urmãresc sã câºtige simpatia ºefului sau o poziþie predominantã pe lângã el pentru a-ºi promova interesele personale. Utilitatea acestei tipologii constã în surprinderea anumitor valori formative ale stilului de conducere. liderul dictatorial (totalitar). pe carieriºti ºi linguºitori. îndeosebi. ei vor forma un fel de „cordon sanitar“ în jurul liderului care vor filtra informaþiile despre care ºtiu cã ºefului îi face plãcere sã le audã. Aceºtia primesc adeseori recompense generoase pentru serviciile lor. . înþelegerea rolului sãu ca ºi de factorii social-istorici care interacþioneazã la un moment dat cu mediul politic. 4. Stilul de conducere este determinat de mai mulþi factori: calitãþile morale ºi intelectuale ale liderului. Liderul liberal Caracteristica stilului de conducere liberal este principiul „neamestecului“. particularitãþile lui psihologice. Interesele materiale devin predominante. Aceastã tipologie a fost mult amplificatã în zilele noastre de teoriile leadership-ului din managementul organizaþiilor de peste ocean. caracterul ei. mai devreme sau mai târziu iau proporþii calomnia. spiritul de gaºcã.

Liderul autoritar Stilul de conducere al liderului autoritar se caracterizeazã prin faptul cã el ia. oameni neechilibraþi.2. El impune un stil de conducere colegial ºi consultativ. O altã trãsãturã caracteristicã a acestui stil de conducere constã în dorinþa conducãtorului de a rezolva totul prin instrucþiuni. pe cât posibil. Un astfel de stil reduce activitatea creatoare a colaboratorilor. care dau dovadã. Pot exista diferite combinaþii ale însuºirilor care determinã personalitatea liderului. În acelaºi timp ei sunt ambiþioºi ºi au un sentiment exagerat al prestigiului. dominaþia dosarelor. planificã singur toate procesele ºi îi controleazã pe toþi. Liderul democratic Autoritatea liderului democratic nu provine atât din prerogativele funcþiei cât din recunoaºterea valorii sale de cãtre subalterni. Printre cei autoritari se gãsesc oameni colerici „nestãviliþi“. de o mare dârzenie ºi perseverenþã. scripta manent. conducerea colegialã se deterioreazã. El promoveazã munca în echipã ºi ia decizii în urma consultãrii membrilor echipei. Uneori caracterul autoritar serveºte la camuflarea incompetenþei profesionale sau incapacitãþii individului de a conduce. înclinaþi spre pasiune . Nu existã o corelaþie explicitã între caracterul autoritar ºi vreo altã însuºire psihicã a autoritãþii. Caracterul autoritar al liderului este deseori legat de particularitãþile voinþei ºi temperamentului. a concepþiei verba volant. Locþiitorii ºi colaboratorii conducãtorului sunt mai mult executanþi. Conducãtorii autoritari sunt în majoritatea cazurilor oameni dominatori. „ºuruburi“ în cadrul sistemului. având ca urmare directã extinderea birocraþiei. lipsa de încredere în forþele proprii se accentueazã. Eficienþa acestui stil de conducere se confirmã în capacitatea de a face faþã la noile provocãri ºi probleme complexe. „pioni“ care pot fi mutaþi dintr-un loc în altul. eficienþa conducerii scade. 3. toate deciziile de unul singur. impulsivi.

ci înclinã spre o purtare agresivã. Însãºi modalitatea de selecþie a elitelor politice în regimurile totalitare îi predispune pe liderii acestora la un anumit stil de conducere. Liderul dictatorial (totalitar) Caracteristica principalã a acestei categorii de lideri este neîncrederea funciarã în oameni. Totuºi. Elementele de populism ºi cultul personalitãþii care apar. Pe de altã parte. majoritatea sunt oameni colerici. chiar ºi în probleme minore. întrecându-l chiar pe liderul de la Centru: blocarea oricãrei creativitãþi a structurilor subalterne. dispreþul faþã de ei. Structurile de conducere ale statului au datoria doar sã aprobe ºi sã implementeze în viaþa social-politicã deciziile liderului. din aceasta nu se poate desprinde concluzia cã reprezentanþi ai altor tipuri de temperament nu pot fi autoritari. „conducãtorul iubit“. Liderul totalitar este în ipostaza unui „lup singuratic“. Orice îndrãznealã de a le contesta se plãteºte scump. „liderul infailibil“. Printre conducãtorii autoritari. 4. marcheazã stilul de conducere. în aºteptarea verdictului dat de lider. propulsarea liderilor în poziþia supremã de comandã. Toate mecanismele decizionale sunt concentrate în mâinile unei singure persoane: „liderul charismatic“. acest stil de conducere .ºi subiectivism în aprecieri. ca urmare a unei asemenea concentrãri de putere. Stilul colegial sau consultativ în mecanismul de elaborare a deciziilor este de neconceput. Partidul se substituie statului. deciziile sale sunt concomitent comunicate ºi imperative. El nu comunicã nici celor mai apropiaþi colaboratori intenþiile sale. prin vectori ideologici specifici. mai ales când sunt iritaþi. iar liderul se substituie partidului. Structura de cadre a partidului unic din regimurile dictatoriale favorizeazã. nu acceptã obiecþii. Acest stil de conducere are douã consecinþe contradictorii: fiecare subaltern umil „îºi varsã nãduful“ în teritoriu unde devine un zbir. Observaþiile aratã cã asemenea oameni. „dascãlul proletariatului“. observaþii.

şi a legilor care au făcut din Illinois primul stat în care a devenit obligatorie înregistrarea video a interogatoriilor în cazurile de omucidere. reprezentanţii poliţiei l-au lăudat pe Obama pentru implicarea activă în organizaţiile poliţiei prin reformele adoptate în domeniul aplicării pedepsei capitale. a negociat reforma protecţiei sociale. îl predispune la o izolare totalã faþã de realitate ºi. Bush. B.amplificã autismul liderului. care era atunci la al patrulea mandat. succedându-i în funcţie lui Alice Palmer ca senator din partea colegiului 13 din Illinois. şi a promovat creşterea subvenţiilor pentru creşterea copiilor. Hawaii. A susţinut o lege care mărea deducerile pentru angajaţii cu salarii mici. predispune la apariþia fenomenelor de paranoia ºi schizofrenie. 1997–2004 Obama a fost ales ca membru al Senatului statului Illinois în 1996. a pierdut alegerile primare din cadrul Partidului Democrat pentru Camera Reprezentanţilor în faţa lui Bobby Rush. de etnie luo—şi al lui Ann Dunham—născută în Wichita. A fost învestit în funcţie la 20 ianuarie 2009 şi l-a înlocuit pe predecesorul său George W.—născut în provincia kenyană Nyanza.[41] . cerând poliţiei să înregistreze rasa şoferilor pe care îi aresta. Obama a devenit preşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Servicii Umane a Senatului statului Illinois. În 2000. după ce democraţii au devenit majoritari pentru prima oară după 10 ani. alături de Joe Biden ca vicepreşedinte). Tipologiile care îmbinã criteriul ideologic cu cel psihologic oferã un plus de precizie în înþelegerea personalitãþii liderilor. Obama a fost reales în senatul statului Illinois în 1998 şi în 2002.[34][40] În timpul campaniei pentru alegerile generale din 2004 pentru Senatul Statelor Unite. Senator la nivel de stat federal. După ce a fost ales. în cele din urmã. ca urmare a lipsei de comunicare ºi a invadãrii proceselor gândirii cu proiecþia personalizatã despre realitate. Obama a obţinut suportul ambelor partide importante pentru legi care reformau codurile de etică şi legislaţia sistemului sanitar. 4 august 1961. în urma alegerilor prezidenţiale din 4 noiembrie 2008. În ianuarie 2003. În 2001. fiul lui Barack Hussein Obama. Barack Hussein Obama II n. din funcţia de copreşedinte al Joint Committee on Administrative Rules. Honolulu. care la acea vreme era compus din cartierele de sud din Chicago de la Hyde Park-Kenwood înspre sud până la South Shore şi înspre vest până la Chicago Lawn. Kansas[3]) este al 44-lea Preşedinte al Statelor Unite (primul afro-american ales în această funcţie). Obama a susţinut propunerile guvernatorului republican Ryan pentru reglementarea plăţilor împrumuturilor cu scopul de a evita scoaterea la vânzare a proprietăţilor ipotecate.[39] A susţinut adoptarea în unanimitate a legilor de monitorizare a discriminărilor rasiale. Sr.

[42] Campanie pentru Senat. Obama a primit 70% din voturi. iniţiatorii proiectului legislativ denumit Legea Transparenţei Coburn–Obama discutând proiectul. iar National Journal l-a denumit „cel mai liberal” senator pe baza unei evaluări a voturilor selecţionate în timpul anului 2007. fostul senator de Illinois.[53] Mandatul de senator. câştigătorul alegerilor primare din tabăra republicană.[45] A primit peste 52% din voturi în alegerile primare din martie 2004. Obama şi-a anunţat demisia din Senat începând cu data de 16 noiembrie 2008. în clasamentul Congress.[62] Legi Tom Coburn (senator republican de Oklahoma) şi Obama. Keyes şi-a stabilit legal reşedinţa în Illinois odată cu nominalizarea.[54] Obama a fost al cincilea senator de origine afro-americană din istoria SUA. cu 29 de procente peste cel mai apropiat contracandidat democrat. din 2005 Obama a depus jurământul ca senator la 4 ianuarie 2005. iar în 2006 a fost al zecelea.[55] Este singurul senator membru al organizaţiei Congressional Black Caucus.[59] La 13 noiembrie 2008. s-a clasat al unsprezecelea. la două luni după retragerea lui Ryan şi la mai puţin de trei luni înainte de alegeri.[52] În alegerile generale din noiembrie 2004. s-a retras din cursă în iunie 2004. o publicaţie neutră.[60][61] Aceasta i-a permis să evite conflictul între rolurile de preşedinte ales şi senator în cadrul sesiunii de tranziţie a Senatului. şi-a asigurat sfatul consultantului politic David Axelrod în acea toamnă şi şi-a anunţat candidatura în ianuarie 2003. conflict care nu a afectat niciun membru al Congresului de după Warren Harding.[51] Rezident al statului Maryland.org al celor mai puternici senatori.[43] Deciziile senatorului republican Peter Fitzgerald şi ale predecesorului său democrat Carol Moseley Braun de a nu mai candida au deschis alegeri primare în cadrul celor două partide. obţinând astfel cea mai detaşată victorie în alegerile senatoriale din istoria statului Illinois. Jack Ryan.[56] CQ Weekly.[46] Adversarul aşteptat al lui Obama la alegerile generale. la care au participat cincisprezece candidaţi. Alan Keyes a acceptat nominalizarea Partidului Republican din statul Illinois la candidatură în locul lui Ryan.Obama a demisionat din Senatul Illinois în noiembrie 2004 în urma alegerii sale în Senatul Statelor Unite. pentru a se concentra pe perioada de tranziţie prezidenţială.[57][58] În 2008.[63] .[44] Candidatura lui Obama a fost susţinută de campania publicitară a lui Axelrod cu imagini ale răposatului primar al oraşului Chicago Harold Washington şi de susţinerea fiicei lui Paul Simon. La jumătatea lui 2002. Obama a început să se gândească la o candidatură pentru Senatul federal. l-a caracterizat ca un „democrat loial” pe baza analizei voturilor din senat în perioada 2005–2007. faţă de doar 27% obţinute de Keyes.[47] n august 2004. şi al treilea ales prin vot popular. În 2005 a fost al şaisprezecelea în acest clasament.

Obama a votat pentru Legea Politicii Energetice din 2005 şi a fost coiniţiator al Legii pentru o Americă Sigură şi pentru Imigraţie Ordonată.[82] Ca membru al comisiei de politică externă. de asemenea.[89] De-a lungul campaniei.[67] La 3 iunie 2008.[80] În ianuarie 2007. şi a ţinut un discurs la Universitatea din Nairobi în care a condamnat coprupţia din cadrul guvernului kenyan. Obama a susţinut o lege pe acelaşi subiect. şi John McCain.[64] În septembrie 2006. Orientul Mijlociu. Illinois.[69] În decembrie 2006. completare ce viza transportul cu avioanele corporaţiilor. Carper. şi problemele veteranilor de război până în decembrie 2006.gov. împreună cu senatorii Thomas R. Tom Coburn. Obama şi senatorul Feingold au introdus o completare a Legii pentru Conducerea Cinstită şi Guvernarea Deschisă. prima lege federală iniţiată de Obama care a intrat în vigoare. pentru accesul uşor la informaţiile referitoare la modul cum sunt cheltuite fondurile federale. Asia Centrală şi Africa.[68] Obama a iniţiat un proiect de lege care ar fi obligat proprietarii de centrale nucleare să anunţe autorităţile locale şi statale în caz de scurgeri radioactive. o propunere legislativă ce incrimina practicile de derutare a alegătorilor la alegerile federale[72] şi a Legii pentru Dezescaladarea Războiului din Irak (în engleză Iraq War De-Escalation Act) din 2007. Securităţii şi Păcii în Republica Democrată Congo. Obama şi-a anunţat candidatura la funcţia de Preşedinte al Statelor Unite în faţa clădirii capitoliului din Springfield. preşedinte al subcomisiei senatoriale pentru afaceri europene.[71] Obama a depus proiectele legislative ale Legii pentru Prevenirea Practicilor Confuziei şi Intimidării Alegătorilor (în engleză Deceptive Practices and Voter Intimidation Prevention Act).[73]. deoarece acolo şi-a ţinut Abraham Lincoln celebrul discurs „House Divided” în 1858. a introdus un proiect de lege pentru completarea acesteia: Legea de Întărire a Transparenţei Contabile în Finanţele Federale din 2008. S-a întâlnit cu Mahmoud Abbas înainte ca acesta să devină preşedinte al Autorităţii Palestiniene. senatorul Obama.[66] şi Legea Transparenţei Contabile a Finanţelor Federale Coburn–Obama. completare promulgată în septembrie 2007. niciuna dintre cele două nefiind promulgată. o extindere a conceptului „Reducerea Cooperativă a Pericolului Nunn–Lugar” în domeniul armamentului convenţional. dar proiectul a fost respins în plenul Senatului după ce fusese anterior modificat mult în comisii. . preşedintele Bush a promulgat Legea pentru Promovarea Democraţiei.[65] Obama a introdus două iniţiative legislative care au ajuns să-i poarte numele: Lugar–Obama. Campania prezidenţială din 2008 La 10 februarie 2007. denumită „Legea Gardului de Siguranţă” (în engleză „The Secure Fence Act”). Obama a efectuat vizite oficiale în Europa de Est. a ieşit din comisia pentru mediu şi lucrări publice. muncă şi pensii şi în comisia pentru securitatea statului şi afaceri guvernamentale.[70] În ianuarie 2007. Comisii Obama a făcut parte din comisiile Senatoriale pentru politică externă. Obama a pus accent pe problema războiului din Irak. mediu şi lucrări publice. care a autorizat înfiinţarea motorului de căutare USAspending. educaţie. primind funcţii suplimentare în comisia pentru sănătate.[81] A devenit.[87][88] Alegerea locului a fost simbolică.

[118] şi a devenit primul afro-american ales preşedinte al Statelor Unite. Obama a câştigat restul de alegeri primare din februarie. Obama a afirmat că „schimbarea a sosit în America”. S-ar putea să nu ajungem la capăt într-un an. „va încetini dezvoltarea Future Combat Systems”. cu 365 electori faţă de 173 cât a obţinut McCain. Obama susţine încetarea dezvoltării de noi arme nucleare. se va opune înarmării spaţiului cosmic. Urcuşul va fi greu. niciodată nu am fost mai plin de speranţă că vom ajunge acolo.[167] Obama a declarat că dacă va fi ales. America. va face reduceri bugetare de ordinul zecilor de miliarde de dolari. discurs ţinut în faţa a sute de mii de susţinători adunaţi la Chicago.pe creşterea independenţei energetice.[162] Obama s-a adresat primului mare miting anti-război din Chicago din Clădirea federală Kluczynski. Cu suma de 58 de milioane de dolari. a câştigat cu 20 mai mulţi delegaţi decât Clinton.[90] Campania lui Obama a strâns 58 de milioane de dolari în prima jumătate a lui 2007.[94] A depăşit din nou recordurile de fonduri pe primele două luni ale lui 2008. în octombrie 2008.[96] Obama şi Clinton şiau împărţit delegaţii şi statele aproximativ egal în alegerile din 4 martie din Vermont.” Viziunea politică Obama în campanie în Pennsylvania. din care micile donaţii de mai puţin de 200 de dolari au reprezentat 16.4 milioane.[166] Obama a vorbit la cea mai mare adunare antirăzboi din Chicago în Centrul Richard J. Obama a fost la egalitate cu Hillary Clinton la alegerile primare din New Hampshire şi a câştigat mai mulţi delegaţi decât Clinton în Iowa. şi va încerca să elimine toate armele nucleare. şi Rhode Island. şi încercând să negocieze cu Rusia pentru a reduce nivelul de alertă privind rachetele balistice intercontinentale. şi pe furnizarea de servicii medicale pentru toţi. Daley şi a spus mulţimii că „nu este prea târziu” pentru a opri războiul. la un moment dat identificând acestea ca fiind principalele sale priorităţi. nici măcar într-un singur mandat.[119][120][121][122] În discursul de după anunţarea rezultatelor. reducând arsenalul nuclear american.[95] După Super Tuesday. Nevada şi Carolina de Sud. Obama a fost de la început un adversar al politicilor administraţiei Bush în Irak. încercând o interdicţie globală asupra producţiei de material fisionabil.[161] La 2 octombrie 2002. faţă de doar 45 de milioane cât a strâns Clinton. În ziua denumită Super Tuesday. Ohio. el a spus: „Drumul înainte va fi lung. Obama a încheiat luna câştigând în Wyoming şi Mississippi.[97] La 4 noiembrie 2008. ziua în care preşedintele George W.[164][165] La 16 martie 2003. Printre candidaţii aprobaţi de Convenţia Naţională Democrată din ianuarie 2008.[123] Evocând discursul lui Martin Luther King „I've Been to the Mountaintop”. va înceta investiţiile în sisteme defensive antirachetă „netestate”. ziua în care preşedintele Bush a dat ultimatumul de 48 de ore lui Saddam Hussein în care îi cerea să părăsească Irakul înainte de venirea trupelor americane.[163] luând poziţie împotriva războiului. Barack Obama l-a învins pe John McCain în alegerile generale.[168] . Dar. Bush şi Congresul au căzut de acord asupra rezoluţiei comune care a autorizat invadarea Irakului. a stabilit recordul de fonduri strânse pentru o campanie prezidenţială în primele şase luni ale anului calendaristic dinainte de alegeri. adunând peste 90 de milioane de dolari pentru alegerile primare. Texas.

[170] Obama a indicat că nu s-ar angaja în diplomaţie prezidenţială directă cu Iranul fără precondiţii. ar elimina reducerile de taxe pentru cei care câştigă peste 250. diplomatice şi morale a lumii de către SUA. publicat în Washington Post. ar restricţiona accesul la paradisurile fiscale de peste hotare.[182] În septembrie 2007. Obama a propus un sistem de licitaţii pentru restricţionarea emisiilor de carbon şi un program de investiţii pe zece ani în noi surse de energie pentru reducerea dependenţei SUA de importurile de petrol. Obama a spus că „a fost o mare greşeală lipsa de acţiune” împotriva unei întâlniri din 2005 a liderilor alQaeda care serviciile de informaţii ale SUA confirmaseră că va avea loc în Zonele Tribale Administrate Federal din Pakistan.000 de dolari pe an. neeliminând însă nici posibilitatea acţiunilor militare. precum şi reducerile de taxe pe dividende şi pe profit.[175] El şi-a retras o investiţie de 180. Carolina de Sud.[181] Obama vorbind la un miting din Conway. în octombrie 2007.[176] În numărul din iulie-august 2007 al revistei Foreign Affairs. în calitate de preşedinte. a spus că principalul mod de a preveni dezvoltarea armelor nucleare de către Iran îl conetituie discuţiile şi diplomaţia. Obama a cerut acţiuni mai ferme pentru oprirea genocidului din regiunea Darfur din Sudan.[183] Planul său ar elimina taxele pentru pensionarii cu venituri mai mici de 50. a acuzat grupurile de interese pentru distorsionarea codului fiscal american.[171][172][173] Detaliinduşi strategia de luptă împotriva terorismului global.[180] Obama propune plata profesorilor prin sisteme tradiţionale ce se bazează pe evaluarea performanţelor.[179] La scurt timp după ce şi-a anunţat candidatura la preşedinţie. şi a cerut retragerea investiţiilor din companiile care desfăşurau afaceri în Iran. Obama a spus că susţine asistenţa medicală universală în Statele Unite. nici să încercăm să o forţăm să ni se supună”.[177] În problemele economice.[174] Într-un editorial din decembrie 2005. prin fapte şi prin exemplu”.[178] După Uraganul Katrina. în aprilie 2005.[185] La anunţarea programului de guvernare în domeniul energetic. şi ar simplifica procedeele de cereri de returnări de taxe prin precompletarea informaţiilor salariale şi bancare deja colectate de către IRS. nu va pierde o ocazie similară.[186] . chiar şi fără suportul guvernului pakistanez. un grup de lobby proisraelian. El a spus că.[184] ar elimina portiţele de evitare a plăţii taxelor de către corporaţii. în august 2007. Obama a cerut o retragere gradată a trupelor americane din Irak şi deschiderea dialogului diplomatic cu Siria şi Iran. Obama a făcut apel pentru o politică externă mai deschisă după războiul din Irak şi pentru reînnoirea conducerii militare. asigurând sindicatele că schimbările vor fi efectuate prin procedee de negocieri colective.000 în acţiuni ale companiilor legate de Sudan.În noiembrie 2006. a luat apărarea politicilor sociale New Deal ale lui Franklin D. cerând atât partidelor politice să acţioneze pentru restaurarea plasei de sigurnaţă socială pentru săraci. şi la mitingul Salvaţi Darfurul din aprilie 2006.[169] Într-un discurs din martie 2007 în faţa AIPAC. a cerut americanilor să „conducă lumea. Obama a luat poziţie împotriva indiferenţei guvernului în faţa creşterii diferenţelor economice între clasele sociale. Roosevelt şi s-a opus propunerilor republicane de înfiinţare de conturi private pentru protecţia socială.000 de dolari pe an. ar ridica pragul pentru impunerea taxelor de protecţie socială. Spunând „nu putem nici să ne retragem din lume.

org. Barack Obama.2009 Secretarul General al Natiunilor Unite. s-a alăturat senatorului Sam Brownback (republican.cei mai de incredere lideri politici 30.[193] O metodă pe care o folosesc analiştii politici pentru a măsura ideologia politică este compararea ratingurilor anuale ale Americans for Democratic Action (ADA) cu cele ale American Conservative Union (ACU). Articol: Barack Obama si Ban Ki-moon .[192] Adresându-se a peste 8.[188] În decembrie 2006. Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad si prim ministrul rus Vladimir Putin au castigat de asemenea cea mai putina incredere a populatiei lumii. se afla plasat in top mult mai bine decat alti lideri mondiali care sunt sefi de stat. ne opunem deciziei lui Rick Warren' de a ignora atitudinea evidentă pro-moarte a senatorului Obama şi de a-l invita la Biserica din Saddleback”.org este un proiect colaborativ de cercetare condus de Programul de Atitudine Politica Internationala (PIPA) din cadrul Universitatii din Maryland. Obama are o medie de conservatoarism de 7. cu referire la susţinerea de către Obama a avortului legal: „În cei mai puternici termeni cu putinţă. WorldPublicOpinion. a castigat increderea publicului din intreaga lume – inspirand mai multa incredere decat orice alt lider politic potrivit unui nou sodaj efectuat in 20 de tari de WorldPublicOpinion.[189] Împreună cu Warren şi Brownback. iar ca venitul obţinut să fie cheltuit pe dezvoltarea energetică şi pe costurile tranziţiei economice. Aceste scoruri il plaseaza pe locul doi printre liderii studiati. daca Secretarul General al ONU este apreciat de 11 natiuni.Obama a propus ca toate creditele de poluare să fie scoase la licitaţie.224 de persoane din tari ce reprezinta 62% din populatia planetei. Ban Ki-moon. in medie el castigand 35-40% din increderea celor intervievati. realizat in perioada 4 aprilie – 12 iunie 2009 pe un esantion de 19.67% din partea ACU. 7 nu ii acorda incredere. masoara nivelul de incredere al oamenilor . Evaluarea sa este in general pozitiva in tarile care au participat la sondaj.06. iar 2 sunt divizate.[190] A încurajat pe „alte persoane publice să facă la fel” şi să nu le fie ruşine.000 de membrii ai Bisericii Unite a lui Hristos în iunie 2007. optsprezece grupuri antiavort au publicat o scrisoare deschisă în care au afirmat. imediat dupa Obama si putin inaintea Angelei Merkel.[194] Pe baza anilor în care a făcut parte din Congres. din Kansas) la Summitul Global pe tema SIDA şi Biserica organizat de liderii religioşi Kay şi Rick Warren. fără continuarea aplicării regulilor vechi pentru companiile de petrol şi gaze. presedintele Statelor Unite ale Americii.[187] Obama a încurajat democraţii să se apropie de evanghelici şi de alte grupuri religioase. Astfel. Sondajul.[195] şi una de liberalism de 90% din partea ADA. Obama şi-a făcut un test HIV. aşa cum a făcut şi în Kenya cu mai puţin de patru luni înainte. Obama a contestat „aşa-numiţii lideri ai dreptei creştine” pentru că sunt „mult prea dornici să exploateze ceea ce ne desparte”.[191] Înaintea conferinţei.

in Asia. acesta fiind scorul negativ cel mai ridicat al oricarui lider mondial. teritoriile Palestiniene si Coreeea de Sud. Campania sa electorala. Diferite majoritati din 13 state interogate. 50% dintre cei intervievati nu il sustin. Pakistan. acestia apreciind ca va lua deciziile potrivite in politica externa. Kenia. plus SUA. Repondentii din 14 tari au o parere negativa la adresa liderului. George W. au incredere in Obama. in China acesta se bucura de mai multa incredere decat Obama (64% vs. dar si Hong Kong. cele 2 tari africane si majoritatea statelor asiatice. Cu toate acestea. Macau si Taiwan. in medie. publicul interogat din majoritatea statelor si-a exprimat increderea in presedintele . Indonezia. 70% dintre americani si-au exprimat increderea in Obama. s-a prezentat ca o respingere a multor politici nepopulare lansate de predecesorul sau. Totusi majoritati clare din India (65%) si China (64%) au incredere in Putin. Acestea includ toate tarile europene. De mentionat ca aceste sondaje au fost efectuate inainte de alegerile prezidentiale iraniene din 12 iunie. SUA si Mexic – presedintele Hu se bucura de putina incredere din partea publicului. Pareri pozitive apar in mare parte in tarile islamice. Mexic. Marja de eroare este de +/. urmarita de mass-media in intreaga lume. 55%). Polonia. Statele Unite. desi India acorda mai multa incredere presedintelui american. Marea Britanie. La nivel global. Mai mult. In timp ce doar 5 state au incredre in el. Irak. Rusia. dar marea majoritate a evaluarilor externe i-au adus calificative negative. Vladimir Putin. Germania. Turcia. India. dar ambele tari au relatii mai bune si legaturi comerciale mai puternice cu Iranul decat cu majoritatea statelor vest europene si SUA. 14 nu au.4 %.in liderii mondiali.3% . De asemenea. In majoritatea statelor din vest – incluzand Europa. Publicul din Ucraina. Egipt. Niciun alt lider nu a inregistrat o medie de peste 40% a increderii oamenilor decat Barack Obama care a acumulat in medie 61% din voturile oamenilor. acum prim-ministru al Rusiei. In medie. Franta. Cresterea substantiala se inregistreaza printre aliatii traditionali ai SUA. dintre statele interogate. indepartati de politicile administratiei Bush (Marea Britanie. Cu toate acestea. India si China il sustin intr-o masura relativ mare. 34 de procente sunt in favoarea lui Vladimir Putin. oamenii din cea mai mare parte a statelor majoritar-musulmane nu au incredere in presedintele american. Nigeria. Franta. De asemenea. Imaginea presedintelui Mahmoud Ahmadinejad este predominant negativa. tara a carui presedinte liberal Yushchenko s-a aflat in relatii tensionate cu Kremlinul. cu aproximativ patru luni inaintea derularii sondajului. Azerbaidjan. Ucraina. este un lider extrem de popular pe teritoriul statului rus (82% dintre rusi au incredere in el). Coreea de Sud) si printre statele din Orientul Mijlociu in care prezenta Statelor Unite ramane destul de scazuta. Bush. Tarile participante la sondaj au fost: China. doar 28% din populatie are incredere in el – acesta fiind cel mai scazut procent inregistrat vreodata la nivel mondial. Obama a devenit presedinte in ianuarie 2009. Increderea publicului in presedintele Hu Jintao al Chinei e reprezentata in lume printr-o imagine mixta. isi exprima de asemenea suportul fata de presedintele rus (57%).

exista o medie de 45% a parerilor exprimate care au declarat ca nu au incredere in presedintele francez. Franta a detinut Presedintia Uniunii Europene. Cancelarul german Angela Merkel se afla pe locul 2. Ucraina. inspirand incredere pentru o medie de 40%. Astfel. De mentionat este ca nu s-au inregistrat declinuri similare in increderea exprimata de subiectii chinezi pentru nici un alt lider din Europa de vest. O exceptie in tendinta este reprezentanta de publicul chinez. daca Secretarul General al ONU este apreciat de 11 natiuni. Hong Kong (94%) si Macau (92%). presedintele Hu se foloseste foarte eficient de soft power”. Din acestea. lucru ce a contribuit probabil la cresterea nivelului de incredere al oamenilor din Statele Unite. a declarat Stephen Weber. increderea in cancelarul german este mare. respectiv 69%) si Asia (in Coreea de Sud inregistrand un scor de 90%). Africa Subsahariana si Europa. Cu toate acestea. dupa cum arata sondaje separate realizate in aceste state. 8 ii acorda putina incredere. 7 nu ii acorda incredere. teritoriile Palestiniene si Turcia). iar in Ucraina scorurile sunt egale. Aceste scoruri il plaseaza pe locul doi printre liderii studiati. Nigeria si India. Neincrederea in Secretarul General al ONU este generalizata in Statele Unite (57%). 9 natiuni au o parere pozitiva. iar in 2 tari (Rusia si Statele Unite) parerile sunt divizate. . dupa Obama si putin inaintea Angelei Merkel. O posibila explicatie sunt protestele legate de torta Olimpica si politica fata de Tibet din Franta din aprilie 2008. in medie el castigand 35-40% din increderea celor intervievati. de la 42% la 23%. In majoritatea tarilor din Asia. Presedintele Frantei. a carui incredere in Nicolas Sarkozy a scazut in 2009 fata de 2008. unde parerile sunt impartite. Exceptia este reprezentata de Indonezia. Hu a primit votul de incredere al unor largi majoritati din Taiwan (60%). Marea Britanie. nivelul de incredere in Ban Ki-moon este ridicat. Ban Ki-moon este in mod deosebit apreciat in Africa (cu o majoritate larga in Kenia si Nigeria – 70%.chinez. „Se pare ca la el acasa. In prima jumatate a anului 2008. Secretarul General al Natiunilor Unite. Germania si Franta. dar primind votul negativ a 38% dintre subiecti. insa nu la fel se intampla in mare parte a popoarelor musulmane. in topul sefilor de stat inclusi in sondaj. iar 2 sunt divizate. incluzand Marea Britanie. insa este cel care si-a imbunatatit cel mai mult imaginea: de la 30% in 2008 la 34% in 2009 in 14 dintre tarile participante la sondaj. precum si amenintarea presedintelui Sarkozy de boicotare a Jocurilor Olimpice de la Beijing. In Europa de Vest. si in unele tari din Orientul Mijlociu (Egipt. Nu la fel se intampla in Polonia si Rusia. Ban Ki-moon se afla plasat in acest top mult mai bine decat alti lideri mondiali care sunt sefi de stat Evaluarea sa este in general pozitiva in tarile care au participat la sondaj. Nicolas Sarkozy nu se bucura de la fel de multa incredere ca alti sefi de stat din Europa. De asemenea. dupa Presedintele Obama.

wikipedia. Media nivelului general de incredere este 36%. Schimbarile privind media rezultatelor generale pentru ceilalti lideri nu au fost mai mari de un procent.ro.Nicolae . Astfel. premierul britanic se bucura de increderea a 8 natiuni.www.2004 2. dar si in Franta. Ed. cat si in 2009.Bucuresti . Frigioiu. in special in cele cu o populatie majoritar musulmana (exceptie facand Azerbaijan).. insa a scazut drastic in ochii poporului chinez. arata ca majoritatea liderilor au inregistrat modificari foarte mici in ceea ce priveste media scorurilor generale.Rezultatele pentru primul ministru britanic Gordon Brown sunt asemanatoare cu cele ale cancelarului Merkel. Bibliografie: 1. De remarcat este ca noul presedinte american primeste scoruri extrem de diferite fata de predecesorul sau. Rusia si Mexic. De asemenea.ro 3. presedintele Sarkozy a inregistrat in medie rezultate pozitive mai mari cu patru procente in 2009 fata de 2008. www.comunicare.Imaginea politica aliderilor si intituriilor politice. inregistrand scoruri negative in 10 tari. desi per total sunt ceva mai scazute. Examinarea tendintelor in tarile participante la studiu atat in 2008.ro .onuinfo. iar cea a neincrederii de 45%. Polonia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful