EPIDEMIOLOGIA CANCERELOR INDICATORI EXTENSIVI Indicatorii extensivi reprezintă un raport procentual al părţii din fenomenul studiat faţă de întreg

. Aceştia sunt utili în oncologie deoarece ajută la obţinerea unor date importante privind: • • Procentul de îmbolnăviri prin cancer pentru o anumită localizare (ex. tumorile osoase Procentul diferitelor tipuri histologice de leziuni maligne ale unui anumit organ (ex. reprezintă 1,8% din totalitatea cancerelor) 95% din cancerele corpului uterin sunt adenocarcinoame şi 5% sunt alte tipuri de cancere) • Repartizarea corectă a unor fonduri pentru tratamentul neoplaziilor în raport cu INDICATORI INTENSIVI Indicatorii intensivi arată intensitatea fenomenului sau a unei părţi din acesta raportat la o populaţie bine delimitată în timp şi spaţiu. Principalii indicatori intensivi utilizaţi sunt: 1. INCIDENŢA: reprezintă numărul de cazuri noi de boală (cancer) ce apar într-o anumită perioadă de timp (de regulă un an), într-o comunitate populaţională bine delimitată geografic, raportată la 100000 de locuitori. Se poate calcula pe grupe de vârstă, sex, rasă, etnie, mediu de locuit (urban, rural), categorii sociale, stare materială, predispoziţie genetică, factori psihologici, status intelectual, etc. Ex. în SUA în 1984 incidenţa cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular era de 365,4/100000 la bărbaţi pentru grupa de vârstă 70-74 ani, iar la femei la aceeaşi grupă de vârstă în aceeaşi perioadă incidenţa era 91,9/100000. 2. MORTALITATEA: reprezintă numărul de decese prin cancer într-o comunitate populaţională dintr-o arie geografică bine determinată, într-o anumită perioadă de timp (de regulă un an) împărţit la numărul de locuitori ai respectivei comunităţi şi înmulţit cu 100000. Se poate calcula pe grupe de vârstă, sex, etc. procentul de îmbolnăviri

arsen. Majoritatea lor trebuie să fie mai întâi metabolizaţi de către organism pentru ca ulterior aceşti metaboliţi chimic activi să reacţioneze cu ADN-ul. azbest.33/100000 de femei. Factori fizici: 1 Radiaţiile ionizante 2 Radiaţiile ultraviolete 3 Radonul 4 Traumatismele 5 Corpii străini 6 Câmpul electromagnetic Factori chimici Numeroşi produşi chimici sunt implicaţi în producerea unor cancere: hidrocarburi aromatice policiclice. FACTORI DE RISC IMPLICAŢI ÎN ETIOPATOGENIA CANCERELOR FACTORI DE RISC AMBIENTALI Factorii de risc ambientali pot fi factori fizici. alcool. Valorile indicatorilor pot fi brute sau standardizate. Carcinogenii chimici acţionează de regulă la nivelul moleculelor de ADN. conservanţi. în 1995 în Bucureşti mortalitatea prin cancer mamar la femei a fost 31. erbicide. etc.Ex. . Se poate calcula în funcţie de vârstă. virali. 3. produse cosmetice. crom. tutun. (= număr de decese prin cancer împărţit la numărul de bolnavi de cancer şi înmulţit cu 100) 4. etc. INDICELE DE FATALITATE: exprimă procentul deceselor prin cancer din subpopulaţia de bolnavi cu cancer. raportat la 100000 de locuitori. medicamente. nichel. etc. aditivi alimentari. ARN-ul şi proteinele celulare. sex. pesticide. chimici. PREVALENŢA: reprezintă numărul de cazuri noi şi vechi de boală la un moment dat (de regulă un an) dintr-o comunitate populaţională bine definită geografic. Şi în cazul carcinogenilor chimici există o latenţă mare de la momentul expunerii şi până la apariţia bolii.

Erbicidele şi pesticidele 3. Ei intervin în apariţia a 10-20% din cancere. stressul. Perioada de latenţă dintre momentul aplicării agentului şi apariţia tumorii este invers proporţională cu doza zilnică şi doza totală a carcinogenilor. Paraziţi 3. alcoolul. Poluarea atmosferică şi a apelor 4.Carcinogenii chimici necesită de obicei administrări repetate pentru a produce tumori. permit identificarea persoanelor cu risc crescut şi măsuri de depistare precoce. etc. Medicamentele Factori infecţioşi 1. Bacterii 3. deoarece aceştia nu pot fi de regulă înlăturaţi. Terenul genetic Factorii hormonali Criptorhidia predispune la cancer testicular. dar nu şi realizarea unei profilaxii primare. endogeni. Hiper sau hipotiroidia pot predispune la cancer mamar. comportamentul sexual şi reproductiv. 1. Virusuri 2. Diabetul predispune la cancer de endometru. dieta. Fungi FACTORI DE RISC COMPORTAMENTALI Factorii de risc comportamentali implicaţi în apariţia bolii canceroase sunt: fumatul. Factori imunologici . FACTORII DE RISC CONSTITUŢIONALI Factorii de risc constituţionali. Hipotiroidismul de durată poate duce la cancer tiroidian. Factorul ocupaţional şi industrial 2.

Prezenţa adenopatiilor este cel mai frecvent întâlnită (60-70% din cazuri) . aşa cum se întâmplă în cazul metastazelor cutanate. de aceea este esenţială obţinerea corectă a materialului biologic. Certitudinea diagnosticului Diagnosticul de certitudine în cancer se stabileşte cu ajutorul examenului histopatologic. diagnosticul molecular şi examenul imunohistochic.PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ÎN CANCER În oncologie diagnosticul trebuie să îndeplinească următoarele principii: Certitudinea diagnosticului de cancer Precocitatea diagnosticului Formularea completă a diagnosticului. I.Uneori diagnosticul microscopic este dificil. Principalele metode de diagnostic care urmează şi sunt complementare examenului patologic sunt flow cytometry (citometria de flux). fiind necesare o serie de examene suplimentare. Prezenţa unei formaţiuni tumorale – aceasta poate fi: Tumora primară – în cazul organelor accesibile palpării sau a unei tumori superficiale în stadiile local avansate. examenul citogenetic. foarte important în precizarea diagnosticului şi clasificare. Adenopatia – mai ales cele locoregionale sau cele metastatice (la distanţă). malignitatea afirmându-se pe baza modificării morfologiei celulare şi a arhitecturii tisulare. Tumora metastatică cu dezvoltare superficială. Certitudinea diagnosticuli de cancer este obligatorie în oncologie şi trebuie reţinut că nu este permisă începerea nici unui tratament specific bolii canceroase fără un diagnostic de certitudine. Semne directe de cancer: Sunt cunoscute două semne directe de cancer. Diagnosticul clinic precizează întotdeauna care sunt semnele directe şi indirecte de cancer. 1.

Modificări aparente ale leziunilor cutanate congenitale Plagă care nu se vindecă. părţi moi). sindrom de venă cavă superioară. La nivel medular – însoţite de numeroase fenomene neurologice în funcţie de localizarea compresiei. tumefacţie care nu dispare Hemoragii (digestive. hiponatremia. Semne de stenoze sau obstrucţii care pot fi localizate la nivel fie respirator. sau metastaze cu localizare mediastinală. polakiurie. fie genitourinar. serosanghinolente. tulburări funcţionale digestive sau urinare. alterarea stării generale. dispnee în sindroamele de compresiune intrinsecă din cancerele bronhopulmonare sau extrinsecă în cazul metastazelor pulmonare sau a altor tumori solide sau afecţiuni hematologice. şi sau nicturie în fenomenele de compresie intrinsecă sau extrinsecă ale aparatului urinar. tuse. apetit selectiv. Manifestări generale de boală consumptivă: pierdere ponderală. La nivel mediastinal – disfagie. fie digestiv. sughiţ. metroragii). purulente) indiferent de locul de unde apar. febră. sanghinolente. Semne de compresiune: La nivel pelvi-abdominal – însoţite fie de tulburări de deglutiţie. prurit. dispnee. Tumoră palpabilă sau induraţie persistentă a ţesuturilor moi (sân. Sindroame paraneoplazice – pot fi primul semn al neoplaziei. seropurulente. . manifestari care apar în diversele forme de cancer cu localizare mediastinală. urinare. tranzit sau icter care pot să apară în cancerele aparatului digestiv. sindromul de liză tumorală şi sindroamele paraneoplazice neurologice. hemoptizii. Ulceratia : fie a tumorii fie a adenopatiilor Semne indirecte de cancer Scurgeri anormale (seroase. Principalele sindroame paraneoplazice sunt: hipercalcemia.2. Societatea Americană de Cancer a elaborat o listă de 7 manifestări precoce sau “de alarmă” în cancer: Modificarea tranzitului intestinal.

Tulburări permanente de deglutiţie. biologică sau terapeutică existentă la momentul diagnosticului sau tratamentului iniţial şi care are o influenţă semnificativă statistic asupra supravieţuirii generale sau a supravieţuirii fără semne de boală. Rolul factorilor prognostici în oncologie: Factorii prognostici au mai multe roluri şi anume: • • permit stabilirea unei prognoze de supravieţuire a pacienţilor şi de predicţie a răspunsului la tratament. Persistenţa disfoniei. • Permit individualizarea tratamentului cu scopul de a minimaliza efectele secundare ale terapiei. FACTORI DE PROGNOSTIC ÎN CANCER Definiţii: Factor prognostic – este acea variabilă clinică. permit stabilirea conduitei terapeutice. tusea iritativă şi modificarea caracterului tusei la tuşitorii cronici. Factor predictiv – este acea variabilă asociată cu răspunsul sau absenţa răspunsului după o anumită terapie. Clasificare: Din punct de vedere didactic factorii de prognostic pot fi împărţiţi în: Factori legaţi de boală (tumora) Factori legaţi de gazdă (bolnavul) . • permit interpretarea studiilor clinice prin identificarea unor factori ce pot influenţa rezultatele finale. prin aplicarea unor tratamente mai puţin agresive la pacienţii cu factori prognostici favorabili. asigurând astfel un limbaj comun între diferite centre în care se realizează studiile clinice. prin identificarea unor subgrupe de pacienţi (grupe de risc) cu evoluţie particulară care să beneficieze de o anumită terapie (asigură individualizarea tratamentului).

extensie ganglionară. extensie la distanţă) Evoluţie preterapeutică Semne şi simptome asociate Factori biologici – markeri tumorali. Vârsta Sexul Sarcina Starea biologică Factorii psihologici Factorii socioeconomici Factori de prognostic legaţi de tratament: Principalii factori iatrogeni care influenţează prognosticul sunt: Precocitatea diagnosticului Corectitudinea tratamentului iniţial şi tratamentul pluridisciplinar Experienţa personalului Instituţia de tratament Calitatea relaţiei medic – pacient Posibilitatea de control şi urmărire postterapeutică Factorii de prognostic legaţi de gazdă (bolnav): Principalii factori prognostici legaţi de pacient sunt: . 2. Factorii prognostici legaţi de boală (tumoră): Factori anatomopatologici: Stadiul histopatologic Tipul histologic Gradul de invazie Gradul de diferenţiere Factori clinici: Stadiul clinic (extensie locoregională.Factori legaţi de tratament (medicul) 1. sediu iniţial.

iradiere transcutanata. CLASIFICARE RADIOTERAPIE EXTERNĂ (TELEIRADIERE sau TELERADIOTERAPIE) – sursa de radiatii este exterioara corpului. Concomitent cu iradierea – interferă cu tratamentul local – efect aditiv şi chiar supraaditiv + cu efect pe boala subclinică metastatică. modificări vasculare postoperatorii pot influenţa efectul iradierii. scade potenţialul de diseminare în momentul intervenţiei chirurgicale. distruge focarele subclinice. Dezavantaje – poate interfera cu procesele normale de vindecare şi cicatrizare postoperatorii. IRADIERE METABOLICA (injectare subst radioactive cu tropism pt. BRAHITERAPIE (CURIETERAPIE) – sursa radioactivă vine în contact direct cu ţesutul. tesuturi.PRINCIPIILE RADIOTERAPIEI DEFINIŢIE. ex iod rad. RADIOTERAPIA POSTOPERATORIE Scop – elimină tumora reziduală. diminuă volumul tumoral – rată mai mare de rezecabilitate. SCOP Radioterapia este specialitatea clinica ce se ocupa cu tratamentul cancerului (si nu numai) folosind efectul citotoxic relativ selectiv al radiatiilor ionizante. PRINCIPIILE CHIMIOTERAPIEI ANTINEOPLAZICE CAI DE ADMINISTRARE A CITOSTATICELOR . Dezavantaje – întârziere în inceperea iradierii până la vindecarea completă postoperatorie. RADIOTERAPIA ŞI CHIMIOTERAPIA Înaintea iradierii – reduce volumul tumoral. pt tum tiroidiene radiocaptante) ASOCIERI TERAPEUTICE RADIOTERAPIA PREOPERATORIE Scop – elimină boala microscopică de la marginile tumorii. an.

Ciclofosfamida. sarcoame ale extremităţilor. pompe. majoritatea citostaticelor.Citostaticele se pot administra: • Sistemic • Oral – comod de administrat. intrapleural. la doze mai mari decât în inducţie) • Limfoame Hodgkin şi non-Hodgkin • • Coriocarcinom Mielom multiplu . 5Fluorouracil) Intravenos – cea mai utilizată cale. Chimioterapie iniţială (de inducţie) Este tratamentul principal al tumorilor chimiosensibile indiferent de stadiu. Metotrexat. Idarubicina. la care celelalte modalităţi terapeutice au rol ocazional. tumori cerebrale. chimioterapie de intensificare. melanoame ale membrelor.) Intramuscular (Metotrexat) Intraarterial (Farmorubicina. tumori pelvine. etc. CCNU. • • Hidroxiuree. chimioterapie de menţinere a remisiunii cu doze mai mici. etc. tumori de cap şi gât) • Intracavitar – intravezical. în unele cazuri asigură vindecarea • Unele leucemii (chimioterapie de inducţie în doze mari urmărind remisiunea completă. intraperitoneal. durată de expunere mai lungă la drog (VP16. se pot folosi • • Local camere permanente pe vene centrale. • Intraarterial – direct în artera nutritivă a tumorii. pe cateter. răspuns local mai bun faţă de administrarea sistemică dar supravieţuirea globală nu pare a fi influenţată (metastaze sau tumori primitive hepatice. Capecitabina. intrapericardic Topic cutanat – pentru noduli de permeaţie sau cancere cutanate Intratumoral – în curs de evaluare • • • INDICATIILE SI CONTRAINDICATIILE CHIMIOTERAPIEI Indicatiile chimioterapiei 1. Tegafur.

vezică urinară. Chimioterapie neoadjuvantă Precede tratamentul locoregional şi se recomandă tumorilor local avansate unde tratamentul local este dificil şi riscul metastatic este mare datorită volumului tumoral crescut. colon. utilizată în aproape toate cancerele metastatice. ovar. Boli neoplazice în stadiu terminal . sarcom Ewing) 2.• • • • Cancere testiculare non-seminomatoase Cancere pulmonare microcelulare Unele cancere la copil (neuroblastom. • Pentru unele tumori mici dar foarte agresive pentru distrugerea micrometastazelor • Pentru inhibarea creşterii celulelor neoplazice de la periferia tumorii impiedicând diseminarea şi apariţia metastazelor în timpul actului chirurgical • Permite aprecierea chimiosensibilităţii tumorii Principalele indicaţii: • • Cancer mamar local avansat Cancere ORL • Cancer de vezică urinară • Osteosarcoame şi unele sarcoame de părţi moi 3. scop principal supravieţuirea fără semne de boală • • La tumori chimiosensibile Principalele indicaţii: sân. sarcoame 4. Chimioterapie de consolidare sau adjuvantă • După tratamentul local prin radioterapie sau chirurgical cu intenţie curativă în cazul prezenţei unor factori de prognostic nefavorabil şi pentru tratamentul bolii minime reziduale. testicul. rabdomiosarcom. chiar şi cele puţin chimiosensibile. Chimioterapie paliativa • Pentru creşterea calităţii vieţii şi/sau prelungirea supravieţuirii în cancere avansate. Contraindicaţiile chimioterapiei Contraindicaţii absolute 1.

Neoplazii demonstrate curabile prin radioterapie sau chirurgie curativă care nu sunt contraindicate sau refuzate 5. caşectici. Bolnavi denutriţi. infecţii severe 3. trombocitopenie. acţionează în special pe ţesuturile cu inmultire rapidă. Indice de performanţă ECOG 3-4. . Vârstnici. hepatică. Karnoffski < 70% 10. Sarcina 3. hiponatremie INCIDENTELE SI COMPLICATIILE CHIMIOTERAPIEI TRATAMENT După chimioterapie poate apare: Toxicitate imediată: apare imediat după administrare. Asocierea cu grade severe de insuficienţă renală. Toxicitate tardivă: la distanţă de la întreruperea tratamentului. cancere secundare) În clasificarea OMS sunt patru grade de toxicitate. depresii 4. Insuficienţa medulară recentă Contraindicaţii relative 1. Pacienţi necooperanţi 9. Chimiorezistenţa tumorii 5. Prezenţa unor afecţiuni ce pot fi agravate de citostatic (fibroza pulmonară afectată de Bleomicina) 6. cardiacă (nu se administrează citostatice cu toxicitate pe funcţia afectată sau se adaptează dozele) 2. Tulburări psihice grave. este de obicei reversibilă. acţiune teratogenă. În general gradele 1-2 sunt reversibile fără a necesita obligatoriu tratament. comatoşi sau cu funcţie hematologică deprimată 4. leucopenie. debilitaţi (peste 75 ani) 8. în general în relaţie cu doza cumulativă. până la 10-12 zile. Copii (sub 3 ani) 7.2. Asocierea cu coagulopatii. inconstant reversibilă (sterilitate. gradele 3-4 trebuiesc combătute prin metode specifice. Anemie.

. Să ajute clinicianul în stabilirea planului de tratament. 5. Reacţii alergice 7. unanim acceptat. Obiective Obiectivele propuse de clasificarea TNM sunt: 1.Toxicităţi mai frecvent întâlnite: 1. Pentru anumite localizări se folosesc unele precizări complementare notate tot prin simboluri împărţite în trepte. Toxicitate pulmonară 5. G3: slab diferenţiat. Să contribuie la investigarea continuă a bolii neoplazice. Toxicitate urinară 4. Toxicitate hematologică 2. Să faciliteze schimbul de informaţii între specialişti pe baza unui limbaj comun. 4. Toxicitate dermatologică 9. 3. G2: moderat diferenţiat. Toxicitate gonadică 8. Toxicitate cardiacă 12. Să ofere informaţii prognostice. Aşa este aprecierea gradului de diferenţiere histopatologică notat cu simbolul G în cadrul căruia se disting: • • • G1: bine diferenţiat. Toxicitate digestivă 3. 2. Toxicitate la nivelul sistemului imun 10. Să ajute la evaluarea rezultatelor tratamentului. Neoplazii secundare induse de tratament citostatic CLASIFICAREA STADIALĂ ÎN CANCER . Febra postmedicamentoasă 6. Toxicitate neurologică 11.

Unele tipuri histopatologice sunt considerate prin definiţie G4:     Valoarea prognostică a participării limfatice în evoluţia tumorilor solide. carcinoame cu celulă mică (indiferent de localizare) carcinom bronhopulmonar cu celulă mare sarcom Ewing rabdomiosarcoame ale ţesuturilor moi. Acest fapt este notat cu simbolul „L” şi împărţit în trepte progresive de gravitate. fie iatrogen prin manipularea necorespunzătoare a tumorii. diseminare care se produce fie spontan.• • G4: nediferenţiat. Dacă într-o tumoră există mai multe grade de diferenţiere – cel mai puţin diferenţiat este considerat ca fiind gradul histologic al tumorii respective. Prezenţa celuleor neoplazice în vene se notează cu simbolul „V” fiind împărţit în: Vo: Fără invazie venoasă . Diseminarea neoplazică se mai face şi pe cale venoasă determinând metastaze în organe şi ţesuturi situate la distanţă de tumora primară. etc. astfel: Lo: Fără invadarea vaselor limfatice L1: Invazia vaselor limfatice Lx: invadarea vaselor limfatice imposibil de evaluat. Gx: gradul de diferenţiere nu poate fi evaluat. Gradul histologic nu se aplică pentru:      carcinoamele tiroidiene carcinoamele pleoapei retinoblastoame tumori testiculare maligne melanoame cutanate. a impus ca pe piesa operatorie să se determine şi prezenţa sau absenţa celulelor neoplazice în vasele limfatice ştiut fiind că fenomenul are adesea expresie clinică cum se întâmplă în mastita carcinomatoasă sau limfangioza pulmonară.

R0: Absenţa tumorii reziduale. BAZELE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL Rolurile chirurgie în oncologie sunt:  prevenţie  diagnostic  terapie II. Există multiple metode de recoltare a materialului biologic: amprentă sau raclaj din tumorile ulcerate.V1: Invazie venoasă microscopică V2: Invazie venoasă macroscopică Vx: Invadarea venoasă imposibil de evaluat. Absenţa sau prezenţa tumorii reziduale după tratament poate fi descrisă prin simbolul R. Definiţiile clasificării R sunt următoarele: Rx: Prezenţa tumorii reziduale nu poate fi evaluată. singura metodă ce dă certitudinea diagnosticului şi furnizează date de histoprognostic. puncţie aspirativă cu ac fin – furnizează aspirat pentru examenul citologic (atunci când intervenţia chirurgicală nu este indicată ca prim act terapeutic) o Avantaje: . Rolul chirurgiei în diagnosticul cancerului Chirurgia • • Stabileşte diagnosticul de certitudine Stabileşte diagnosticul stadial (pentru anumite localizări) Rolul chirurgiei în diagnosticul cancerului constă în faptul că permite recoltarea de material tisular pentru examenul histopatologic. R2: Tumora reziduală macroscopică. R1: Tumoră reziduală microscopică.

în funcţie de diagnosticul intraoperator se poate efectua în continuare intervenţia chirurgicală curativă adecvată o Dezavantaje: .pentru bolnave cu risc operator crescut . osteosarcoame. o Avantaje: .. o Biopsia US (ultrasunete) o ABBI (Advanced Breast Biopsy Instrumentation).examen citologic şi nu histopatologic .extirparea unei tumori în întregime sau a unei adenopatii. biopsie incizională .potenţială diseminare neoplazică . biopsie excizională . ambulator. col uterin) în scop diagnostic. cost scăzut . cost scăzut o Dezavantaje: .putin invazivă.dacă leziunea este pozitivă trebuie urmată de excizie chirurgicală Puncţia biopsie poate fi efectuată prin: o True-cut (pistoale de biopsie) o Vacuum-asistată (Mammotome). ambulator. anestezie locală.extirparea unui fragment dintr-o tumoră mai mare (tumori de ţesuturi moi.apariţia de hematoame .puţin invazivă. o Site-select (biopsie tronculară largă). anestezie locală. o Avantaje: .dacă rezutatul este pozitiv orientează actul chirurgical terapeutic o Dezavantaje: .procent mare de rezultate fals negative puncţie biopsie – furnizează fragmente tisulare suficient de mari pentru diagnosticul histopatologic al celor mai multe tipuri de tumori.extirpă în totalitate leziunea şi permite examinarea histopatologică completă .permite examen histopatologic .

anestezie generală . Transplant de organe. Chirurgia recidivelor şi metastazelor. Hormonosupresie chirurgicală. 2. 7.spitalizare .. 5. Chirurgia urgenţelor oncologice. . 4.cost ridicat III. Chirurgia cu intenţie curativă (de radicalitate). 9. Intervenţia tip second-look. 3. Chirurgie reconstructivă 8. Chirurgia paleativă. Rolul chirurgiei în tratamentul cancerului Rolul chirurgiei în tratamentul cancerului se referă la mai multe aspecte: 1. 6. Chirurgie citoreductivă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful