0

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRASOV
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ
CATEDRA TMF

Adrian POSTELNICU Victor BENCHE
Mircea IVANOIU Ovidiu Mihai CRACIUN
Virgil Barbu UNGUREANU Margareta PETROVAN
Florentin NOVAC

MECANICA FLUIDELOR ŞI MAŞINI HIDROPNEUMATICE
Indrumar de laborator
BRASOV, 2003

CUPRINS
PARTEA I.
LUCRAREA Pag.
1. Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. 1
2. Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţe solide de diferite forme. 7
3. Studiul pierderilor energetice la curgerea forţată a fluidelor. 18
4. Studiul experimental al ejectorului subsonic apă-apă. 23
5. Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale. 29
6. Studiul caracteristicilor funcţionale ale unor pompe centrifugale identice
funcţionând în serie şi în paralel.
31
7. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic (turbionar)
radial (Ventilatorul centrifugal).
37
8. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aeraulic axial (Ventilatorul
axial).
41
9. Determinarea experimentală a caracteristicilor unui profil aerodinamic prin
metoda coeficientului de presiune. Polara Eiffel.
44
10. Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ (Rotocompresorul cu palete
alunecãtoare).
50
11. Studiul experimental al unei turbine Pelton 55

PARTEA A II-A.
Elemente de analiza erorilor şi prelucrarea datelor experimentale 60
Scheme logice şi algoritmi 68
Anexe 87

1
LUCRAREA NR.1

ETALONAREA DIAFRAGMEI CU AJUTORUL TUBULUI PITOT-PRANDTL

1.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Măsurarea vitezelor şi debitelor de fluide se poateface cu aparate şi dispozitive bazate pe diverse
principii şi metode, cum ar fi:
- principiul ştrangulării curentului de fluid, adică reducerea secţiunii de trecere a fluidului şi
provocarea unei căderi de presiune (tubul Pitot-Prandtl, diafragma, ajutajul, tubul
confuzor);
- principiul variaţiei presiunii dinamice a fluidelor în mişcare prin conducte (rotametrul);
- principiul măsurării vitezelor şi debitelor pe baza variaţiei temperaturii fluidelor aflate în
mişcare (termoanemometrul);
- metode tahometrice (măsurarea debitelor se face prin transformarea vitezei de rotaţie a unei
turbine, antrenată de fluidul care curge printr-o conductă, într-un semnal electric printr-un
procedeu tahoinductiv);
- principii magnetoinductive (aceste dispozitive se folosesc pentru determinarea debitelor
gravimetrice);
- metode magnetohidrodinamice (folosite pentru măsurarea debitelor lichidelor a căror
rezistivitate volumică este mai mică decât 10
5
/cm
5
);
- metode acustice şi ultrasonice (se folosesc trenuri de unde sonore sau ultrasonore pentru
măsurarea vitezei de curgere, pe baza determinării efectului fluxului de fluid asupra
fasciculului de unde);

Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cu ajutorul tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind
diafragma.

1.2. Instalaţia experimentală

Schema simplificată a instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 1.1. Legenda figurii este :
VA - ventilator axial; CR - conducta de refulare ; TPP - tub Pitot-Prandtl ; D – diafragmă ; F - clapetă
fluture de capăt pentru reglarea debitului ; MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru
este ataşat la prizele de presiune aval-amonte ale diafragmei (MND), iar un altul este conectat la tubul
Pitot-Prandtl (MNP).












Fig. 1.1. Schema simplificată a instalaţiei.

2

1.3. Elemente teoretice

O ştrangulare a secţiunii de curgere a unui fluid printr-o conductă are ca efect o scădere a presiunii,
proporţională cu debitul de fluid. Aparatele pentru măsurarea debitului bazate pe acest rpincipiu
presupun existenţa unui element primar similar din punct de vedere geometric cu un alt element primar
etalonat direct şi realizat la fel ca acesta (element normalizat) şi elemente secundare pentru măsurarea
căderii de presiune şi parametrilor fluidului pentru ca în final se poată calcula debitul de fluid.
În lucrarea de faţă, fluidul care curge prin instalaţie este aerul ambiant. Debitul masic se
calculeazã cu ajutorul formulei (STAS - 7347 - 83):
p
d
m
aer
A p
t
oc = 2
4
2

(1)
unde
- m [kg/s] este debitul masic ;
- o coeficientul de debit (adimensional);
- c este coeficientul de detentă, valorile acestui coeficient sunt supraunitare, dar aici se va aproxima
1 ~ c ;
- d [m] - diametrul orificiului dispozitivului de strangulare;
- Ap [N/m
2
] căderea de presiune pe diafragmă ;
- p
aer
[kg/m
3
] este densitatea aerului, în amonte de diafragmă, care se calculează cu formula :
aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
p = p
(2)
Căderea de presiune pe diafragmă se poate determina cu un piezometru (micromanomatre) cu braţ
înclinat folosind relaţia :
( )
d aer lp
h g p A p ÷ p = A
(3)
în care
lp
p este densitatea lichidului piezometric, iar denivelarea lichidului piezometric în braţul
înclinat al piezometrului ataşat diafragmei este:
d d d
k l h = A
(4)
unde l
d
este lungimea coloanei de lichid piezometric în braţul înclinat, iar k
d
– constanta
corespunzătoare poiţiei braţului înclinat.
Rezultă :
d
aer
lp
aer
h g
d
m A
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
p
t
o = 1 2
4
2

(5)
Determinarea pe cale experimentalã a coeficientului de debit o se poate face calculând printr-o
altă metodă valoarea debitului masic. Una dintre metode se bazează pe explorarea câmpului de viteze
cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl. În acest sens, se pleacă de la următoarea expresie a debitului masic :
4
2
D
V Q m
med aer aer
t
p = p = 
(6)
unde A V A V Q
med
S
= =
í
d este debitul volumetric, iar ( )
í
=
S
med
VdA A V / 1 - viteza medie, A fiind aria
suprafeţei secţiunii de trecere.
Pentru determinarea vitezei medii se împarte suprafaţa secţiunii conductei în n sectoare inelar,e
fiecare cu aceeaşi arie
0
A A
i
= cu n i ,... 2 , 1 = , deci :
0
nA A = . Vom avea în acest caz:
3
n
V
nA
V A
A
A V
V
n
i
i
n
i
i i
n
n
i
med
¯ ¯ ¯
= = =
= = =
1
0
1
0
1

(7)



















Fig. 1.2

Măsurarea vitezelor în punctele cotate prin x (ale căror valori sunt date de Tabelul 1), se va face cu
ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. Vom avea:
t
aer
lp
i
h g V A
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
= 1 2
(8)
în care denivelarea în braţul înclinat al piezometrului ataşat tubului Pitot-Prandtl este
t t t
k l h = A . Din
egalitatea expresiilor (5) şi (6) rezultã:
d
aer
lp
m
h g
V
d
D
A
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
|
.
|

\
|
= o
1 2
2

(9)


1.4. Date de intrare
- oD = 276 mm, od = 200 mm,
- p
lp
= 1000 kg/m
3
(densitatea lichidului piezometric),
- Valori atmosferice în condiţii normale :
p
0 aer
= 1,293 kg/m
3
(densitatea aerului), n
0 aer
=
5
10 712 , 1
÷
· kg/(ms) (coeficientul de vâscozitate
dinamicã), p
0
= 760 mm col Hg (presiunea) , T
0
= 273 K (temperatura).



4
1.5. Prezentarea rezultatelor
Se prelevează următoarele date :
C .....
0
=
aer
t , p
aer
= … mm Hg


Tabel 1.1

Poziţii ale
clapetei de
capăt
I II III
t
k

TPP x
[mm]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
7.2
22.6
40.3
62.3
94.3
118
213.8
243.3
258.5
Oriz.
268.5
7.2
22.6
40.3
62.3
94.3
118
213.8
243.3
258.5
Vert.
268.5
V
med
[m/s]
m [kg/s]
k
d

l
d
[mm]
[mm]
d
h A

o [-]
Re [-]

după care se calculează :
- p
aer
cu formula (2) ;
- vâscozitatea dinamică cu formula:
5
5 , 1
0
273
273
|
.
|

\
|
+
+
n = n
T
C T
C
aer aer

(10)
- cu C = 111 constanta de vâscozitate. Amintim aici că vâscozitatea dinamcă se măsoară în sistem
internaţional în kg/(ms) ;
- vâscozitatea cinematică a aerului (măsurat în sistem internaţional în m
2
/s) :
aer
aer
aer
p
n
= v
(11)
Măsurătorile şi calculele se vor face pentru (cel puţin) trei reglaje ale clapetei fluture. Se va completa
tabelul de rezultate după modelul tabelului 1.1.
Se vor reprezenta grafic dependenţele: ( )
d
h m m A =   şi ( ) Re o = o , unde
aer m
D V v = / Re este
numărul Reynolds.









Fig. 1.3. Curbe de etalonare a diafragmei.

6. Unele comparaţii cu standardele referitoare la diafragme

Făcând ipoteza că în instalaţia experimentală sunt îndeplinite condiţiile impuse prin STAS 7347/1-83
sau ISO 5157-80 (porţiune rectilinie şi fără obstacole (rezistenţe hidraulice locale) în amonte egală cu
cel puţin 20…25D şi în aval, cu cel puţin 10…15D, iar elementul primar este normalizat), coeficientul
de debit o, precum şi debitul de fluid care curge prin conductă - ecuaţia (1) - se poate determina şi
analitic, folosind relaţiile obţinute pe baza tabelelor experimentale prezentate în acest standard.
Se determină mai întâi raportul diametrelor:
| =
d
D

(12)
Coeficientul de detentă c , este egal cu 1 la fluidele incompresibile şi diferit de 1 la fluidele
compresibile depinzând de raportul diametrelor, căderea de presiune pe diafragmă Ap, presiunea
absolută a fluidului în amonte de diafragmă p
1
şi de exponentul adiabatic al gazului, k:
( )
c |
k
= ÷ + ·
·
1 0 0
4
1
,41 ,35
A p
p

(13)
Presiunea aerului se transformă în pascali :
aer
p p · = 32 , 133
1
(14)

6
iar pentru p A se foloseşte relaţia (3) introdusă în (4) :
În cazul gazelor care curg la presiuni şi temperaturi apropiate de presiunea mediului ambiant şi la
viteze mai mici decât 0,2 · Ma , acest coeficient este apropiat de 1. Folosind formula de mai sus, se va
verifica această afirmaţie în cazul curgerii fluidului prin instalaţia de laborator.
Coeficientul de debit rezultă ca produs a doi factori:
o = · C E
(15)
unde E este denumit coeficientul vitezei de apropiere:
( )
E = ÷
÷
1
4
1 2
|
(16)
iar C este coeficientul de descărcare:
d
C C +
|
|
.
|

\
|
| · + | · ÷ | · + =
75 , 0
6
5 , 2 8 1 , 2
Re
10
0029 , 0 184 , 0 0312 , 0 5959 , 0
(17)
în care C
d
este un coeficient de corecţie calculabil în funcţie de distanţele raportate la diametrul
conductei de la priza amonte, respectiv aval la feţele amonte, respectiv aval ale diafragmei. Pentru
diafragma normalizată cu prize de presiune unghiulare cu camere de presiune (fante inelare), C
d
= 0.
Deoarece în ecuaţia pentru determinarea coeficientului de descărcare C intră numărul Reynolds Re
al mişcării permanente din conductă, rezolvarea problemei se va face prin aproximaţii succesive. În
cazul de faţă, ca valoare de începere a calculului se poate folosi valoarea obţinută mai înainte. Se
menţionează că algoritmul este puternic convergent. Viteza medie se determină din ecuaţia (6).
2
4
D
m
V
aer
med
tp
=


(18)
Tabelul 1.2 prezintă etapele de calcul pentru o singură valoare a coeficientului de debit şi respectiv
a debitului.
Tabel 1.2

Mărimi
constante
tD
2
4 = m
2

| = Ap = Pa p
1
= Pa E =
Prima
aproximaţie
Re = C =
o = m = kg/s V
med
= m/s
A doua
aproximaţie
Re = C =
o = m = kg/s V
med
= m/s
……… ……… ……… ……… ……… ………


7
LUCRAREA NR. 2

Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţE solide de diferite forme

1. Scopul lucrãrii
Scopul lucrării este de a determina valoarea acestor forţe de interacţiune hidrodinamicã jet-suprafaţã, în
cazul acţiunii aceluiaşi jet asupra diferitelor forme de suprafeţe.
In final forţa de acţiune pe suprafaţã în determinarea experimentalã este comparatã în funcţie de
formã, dar şi cu expresia ei teoreticã pentru o geometrie datã.

2. Elemente teoretice

Interacţiunea jeturilor fluide cu suprafeţe solide impenetrabile se rezolvã folosind o cunoscută teoremã
de mecanicã, şi anume prima teoremã (lege) a impulsului. Considerând o masă de lichid m, dintr-un
volum finit D şi separând-o de mediul înconjurător, printr-o suprafaţă de control S, având şi acţiunea
unui câmp de forţă, teorema impulsului poate fi scrisă:
( )
( ) dS f dV f dS n V V V d
t
V
S
s
D S D
m
í í í í
+ p = · p +
c
p c
 

 


(1)
unde
m
f

este forţa masicã unitarã,
s
f

este distribuţia specificã a forţei superficiale, V volumul de
control, S suprafaţa frontieră a volumului de control.

În mişcarea permanentã a unui fluid ideal într-un tub de curent, relaţia (1) ajunge la o formã
simplificatã:
í íí í í íí í
p + ÷ ÷ p ÷ p ÷ =
D SI SE SI SE SL
dV f S pd S pd S d v S d V S pd
   
2 2

(2)
n p f
s


÷ ~ , devenind exclusiv forţa normalã la suprafaţă (de presiune). Semnificaţia termenilor din
relaţia (2) este după cum urmează:
-
í
=
SL
pSL
S pd R
 
reprezintă forţa rezultantă datorită presiunilor cu care mediul lichid acţionează asupra
mediului înconjurător prin suprafaţa laterală;
-
í
p =
D
m
dV f F
 
este forţa masică rezultantă în volumul de control, exclusiv în câmp gravitaţional (este
de fapt chiar greutatea lichidului cuprins în volumul de control).
-
íí
p ÷ =
SI
i
S d V I
2

reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de intrare;
-
í
p ÷ =
SE
e
S d V I
 
2
reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de ieşire;
-
í
÷ =
SI
i
S pd P

este forţa de presiune în secţiunea de intrare;
-
í
÷ =
SE
e
S pd P
 
este forţa de presiune în secţiunea de ieşire.
Folosind aceste notaţii se poate scrie:
e i e i m pSL
P P I I F R
     
+ + + + =
(3)
Modul în care acţionează aceste forţe poate fi observat în Fig. 2.1.
8
Dacă se consideră un segment de tub de curent, delimitat de mediul înconjurător de o suprafaţă
de control care reprezintă reuniunea celor trei suprafeţe: SE SL SI , unde SI reprezintă secţiunea de
intrare, SL este suprafaţa laterală, iar SE reprezintă secţiunea de ieşire.

Fig. 2.1.

Pentru suprafeţele menţionate dS reprezintă vectorul element de suprafaţă, normal la elementul de
suprafaţă dS , orientat de la mediul fluid spre exterior.
Considerând segmentul de tub de curent sub acţiunea câmpului de forţă gravitaţional şi ţinînd
cont de relaţia (2), se poate urmări în Fig. 2.1 modul de poziţionare al forţelor din relaţia (3). Prin
construirea poligonului de forţe se poate determina rezultanta
pSL
R .
Se va trata în continuare modul de aplicare al acestor relaţii pentru un disc plan, Fig. 2.2,
plasat perpendicular pe axa unui jet de apă. Condiţia care trebuie respectată este ca diametrul discului
să fie mai mare decât 6 diametre de jet.



















Fig. 2.2.


9

Reluând relaţia (3) în cazul discului plan considerat, forţele vor fi următoarele:
gaz disc pSL
R R R + = , ) (
1
1
S S p S pd R
disc
SL
at gaz
+ ÷ = =
íí
,
íí
p ÷ = p =
1
1
2
1
2
1 1
S
S V S d V I

, 0
2 2
2
2
2
2 2
= p ÷ = p =
íí íí
S S
S d V S d V I


Se poate observa din Fig. 1.2 că vectorii element de suprafaţă
2
S d

luaţi perechi pe conturul suprafeţei
S
2
se anulează reciproc. Pe de altă parte,
- Forţa masică poate fi neglijată în cazul în care dimensiunile jetului sunt reduse, 0 ~
m
F


-
íí
· ÷ = =
1
1 1
S
at
S p S pd P
 

-
íí
= ÷ =
2
0
2
S
S pd P ; din aceleaşi considerente ca la I
2
.
Introducând aceste rezultate în relaţia (3), obţinem:
÷
disc
R
1 1
2
1 1
) ( S p S V S S p
at disc at
· ÷ · p ÷ = +
adică
1
2
1
S v S p R
disc at disc
· p ÷ =
Forţa de acţiune a jetului de apă asupra discului plan are expresia:
'
disc disc adisc
R R F + = , unde
disc at disc
S p R · ÷ =
'

După înlocuiri rezultă:
1
2
1
S V F
adisc
p ÷ =
Luând în considerare sensul pozitiv al axei x conform figurii 2.2, se poate scrie scalar:
4
2
2
1
d
V F
adisc
t
· p =
Înlocuind viteza în funcţie de debitul volumetric al jetului Q obţinem în final:
2
2
4
d
Q
F
adisc
t
· p =
(4)
în care debitul volumetric Q se măsoară în [m
3
/s], densitatea p în [kg/m
3
], diametrul jetului d în [m],
iar
adisc
F , forţa teoretică de acţiune a jetului de apă, asupra discului plan în [N].

Observaţie. In cazul jeturilor libere în aer, presiunea pe tot conturul volumului de control este aceeaşi
şi este egalã cu p
at
, deci forţele de presiune pãstreazã controlul volumului dar nu dau rezultate în
ecuaþie, deci se vor putea elimina. In final, forţa de interacţiune este datã exclusiv de variaţia
impulsului între intrare şi ieşire :
( )
e i a
V V Q F
  
÷ p =
(5)

3. Elementele componente ale instalaţiei experimentale.

Conform Fig. 2.3, instalaţia se compune din:
P - piezometru diferenţial indirect,cu mercur; R – robinet reglare debit; T - tub de cauciuc pentru priza
staticã de pe ajutaj; S - sistem de reglaj al ajutajului; A – ajutaj calibrat; DS - cupă dublă semicilindrică;
BP - bucşă de prindere pentru diferite tipuri de suprafeţe; CP - cutie din material plastic, transparentă;
BR - cadrul rabatabil de susţinere a instalaţiei ; S - suport din corniere metalice; CE - contragreutate de
10
echilibrare; B - balanţă cu axul de oscilaţie pe rulmenţi radiali; RG - riglă gradată; GM - greutate de
măsură; GE - contragreutate cursor pentru mãsurare ; V - vârf conic de stabilire a echilibrului; RZ –
rezervor.




4. Tipuri de suprafeţe studiate şi elemente de măsurare

Se testeazã câteva forme de suprafaţe, uzuale tehnic (fig. 2.4). Pentru stabilirea celei mai avantajoase
forme dintre tipurile de suprafeţe studiate, sau pentru care forţa de acţiune a jetului de apă este maximă
la acelaşi debit volumetric al jetului, vor fi studiate 4 tipuri de suprafeţe solide.
Determinarea experimentalã a forţelor de acţiune F
a
se face aplicând o relaţie a egalitãţii de
momente în cadrul balanţei.
- sistemul în repaus, adică la echilibrare fără jet, fig. 2.5:
1
l GM c GE a G · = · + ·
(6a)



Fig. 2.3.

11



















Fig. 2.4a (profil A)













Fig. 2.4b (profil B)




















Fig. 2.4c (profil C)












Fig. 2.4d (profil D)

Fig. 2.4.Tipuri de suprafete studiate : a) discul plan; b) cupa dublă semicilindrică concavă; c) cupa
semicilindrică concavă; d) cupa semicilindrică convexă.

Dacă se notează: l l l + =
1 2
, conform figurii 2.5,
- cu încărcarea dată de jet:


12
l GM l GM c GE a G b F
a
· + · = · + · + ·
1

(6b)
Fãcând diferenţa dintre (6a) şi (6b), membru cu membru, rezultã
b
l
GM F
a
· =
(7)


5. Modul de desfãşurare a lucrãrii

Se ridică suportul instalaţiei (S) şi se montează în bucşa de prindere BP, tipul de suprafaţă solidă ales,
fixându-se cu şurubul de blocare.
Suportul se va lăsa uşor jos pe peretele rezervorului, iar după ce ne asigurăm că robinetul de la
capătul conductei de refulare este închis, se va porni una din pompe şi se va deschide treptat robinetul
R care alimentează cu apă ajutajul A. Se vor evita manevrele bruşte ale robinetului R, pentru a nu fi
expulzat mercurul din piezometrul P, legat prin furtun de cauciuc în amonte de ajutaj.În prezenţa jetului
de apă se va regla poziţia ajutajului A în aşa fel încât axa geometrică a acestuia să coincidă cu axa de
simetrie a suprafeţei solide studiate. Cât timp se face acest reglaj, se va ţine balanţa B în poziţia de
echilibru.

Se închide robinetul R, iar cu ajutorul contragreutăţii de echilibrare GE şi al greutăţii de
măsurare GM se aduce balanţa B în poziţia de echilibru. Pe rigla gradată RG se va citi cota l
1
în mm la
care se găseşte extrema stângă a greutăţii de măsurare GM.
Se va deschide treptat robinetul R până obţinem la piezometrul P denivelarea dorită Ah şi se
deplasează greutatea de măsurare spre dreapta, până când balanţa B se va echilibra din nou, vârful
braţului din dreapta al balanţei revenind în dreptul vârfului V. În această situaţie se citeşte din nou pe
rigla gradată RG, la extermitatea din stânga a greutăţii de măsurare, cota l
2
mm.
După citirea la piezometrul cu mercur P a denivelării Ah [mm col. Hg], se va determina de pe
diagrama de etalonare a ajutajului de pe perte, debitul volumetric Q [m
3
/s] de apă. Se repetă acelaşi
lucru pentru fiecare tip de suprafaţă solidă studiată, având grijă să păstrăm aceiaşi denivelare la
piezometrul cu mercur P, pentru ca forţele determinate în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe să fie
comparabile.
- se verificã realizarea jetului prin pornirea instalaţiei de pompe centrifuge din vecinãtate, se alege
calitativ un anumit debit de ajutaj ;
- se verificã coaxialitatea jetului cu bucşa BP, balanţa fiind menţinutã în echilibru. Pentru realizarea
echilibrului, braţul vertical are un dispozitiv de reglare prin filet ;
- se ridicã cadrul BR şi se fixeazã (cu un şurub de blocaj) în bucşa BP, tija suprafeţei de încercat ;
- se echilibreazã balanţa rotindu-se poziţia cursorului cu greutatea GM pe rigla gradatã RG ;
- se porneşte pompa, jetul loveşte suprafaţa şi dezechilibreazã balanţa ;
- balanţa se echilibreazã, deplasând GM spre dreapta pânã când acele verificatoare sunt în prelungire şi
se noteazã noua poziţie a cursorului GM , l
2
;
- se citeşte dupã echilibrarea balanţei, denivelarea Ah a mercurului din piezometru. Ajutajul este
etalonat, astfel încât la fiecare valoare a lui Ah, corespunde un debit în diagrama de etalonare ;
- se opreşte pompa, se ridicã braţul rabatabil şi se înlocuieşte suprafaţa cu o alta ;
- se reia procedura.





13


Observaţie. Pentru a avea posibilitatea comparaţiei între douã suprafeţe diferite, impactul trebuie sã fie
fãcut de acelaşi jet (geometric şi energetic). Vom avea deci grijă ca în cadrul seriei de mãsurãtori sã
pãstrãm aceeaşi denivelare Ah (mm Hg) în toate cazurile experimentale.


6. Prelucrarea datelor experimentale şi prezentarea rezultatelor

Pentru început, insistăm asupra unor ipoteze în care se efectuează procedura experimentală :



Fig. 2.5.

14
- toate consideraţiile noastre au fost luate în sensul inexistenţei unei componente a forţelor de
interacţiune pe direcţia verticalã, cu alte cuvinte o aşezare coaxialã ;
- simetrie a suprafeţelor (faţã de un punct, faţã de o axã) aşa cã nu contãm decât pe componenta
axialã.

Rezultatele măsurătorilor se vor prezenta sintetic conform tabelelor 2.1 si 2.2.


Tabel 2.1.

Tipul suprafeţei Ah
Q
F
adisc

Unitatea de măsură mm m
3
/s N
A (etalon)

Tabel 2.2

Tipul suprafeţei l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de
măsură
mm mm mm N -
A
B
C
D

Se determină la fiecare tip de suprafaţă
1 2
l l l ÷ = , având grijă ca denivelarea Ah la piezometrul cu
mercur să fie aceeaşi pentru compararea corectă a rezultatelor. Aplicând relaţia (7), se determină forţele
experimentale în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe. În continuare se va determina coeficientul de formă
experimental cu relaţia:
ed
e
f
F
F
c =
(8)
- F
e
reprezintă forţele experimentale în cazul diferitelor tipuri de suprafeţe solide;
- F
ed
este forţa experimentală în cazul discului plan.

În final se determină forţa de acţiune teoretică în cazul discului plan
adisc
F cu relaţia (4).

Valori numerice:
- GM =11,21 N contragreutatea de măsurare;
- b = 250 mm braţul (vertical) al forţei de acţiune;
- d = 0,015 m diametrul jetului de apă (diametrul interior al ajutajului);
- p = 1000 kg/m
3
.

7. Extinderi ale lucrării

Pentru discul plan, se poate adopta un aranjament experimental în care acesta să fie tatacat oblic de
către jetul de fluid. Forţa de acţiune teoretică se poate calcula în acest caz foarte frumos cu următoarea
procedură.
15

Calculul se deruleazã în ipoteza
' '
2
'
2 1
V V V V
   
= = = (foarte aproape de realitate). Conform celor
de mai sus, considerăm că p p p p
at 1 2 2
= = =
' ' '
(specific jeturilor libere). Proiectând ecuaţia

vectorialã (1) a forţei de acţiune în sistemul de axe ales x0y, se obţine :

( )
' '
2
'
2 1 1
' ' ' cos V Q V Q V Q F
x
p + p ÷ ÷ o p =
(9a)
( ) 0 0 sin
1 1
+ ÷ o p ÷ = V Q F
y

(9b)






















Fig. 2.6.

Distribuţia debitului de ieşire în sensul (Q’’) şi în sens invers lui x’ (Q’) se face inegal, astfel că
introducem cantitatea adimensională k reprezentând raportul acestor debite : Q k Q ' ' ' = . Există de
asemeni ecuaţia de continuitate
' ' '
1
Q Q Q + =
(10)
astfel că
|
.
|

\
|
+
÷
÷ o p =
k
k
V Q F
x
1
1
cos
1 1

(11a)
o p ÷ = sin
1 1
V Q F
y

(11b)
astfel că forţa perpendicularã pe tija verticalã a balanţei, deci pe direcţia jetului, respectiv a ştiftului
este
o ÷ o = sin cos
y x stift
F F F (12)

16
De remarcat că aceastã rezultantã nu trece însã prin axul jetului ci are braţul : o = ctg
2
a
x , unde
a
d
=

2
4
, iar o
t
= o o
t
= cos
8
sin ctg
8
2 2
d d
x
b
.
La secţiuni axa de mici ale jetului de impact valorile corecţiei de braţ x
1
sunt în principiu
neglijabile aşa cum vor fi considerate în aceastã lucrare. Problema care rãmâne însã este determinarea
lui k adicã a distribuţiei debitelor. Preluãm rezultatul unei situaþii de acelaşi fel în care însã jetul este
laminar de lãţime a, înainte de impact.
1
' Q Q = , |
.
|

\
| o
=
2
cos ' '
2
1
Q Q , |
.
|

\
| o
=
2
sin '
2
1
Q Q
(13)
deci
|
.
|

\
| o
= =
2
tg
' '
'
2
Q
Q
k
(14)
Adoptând aceastã valoare
o p + o

|
.
|

\
| o
+
|
.
|

\
| o
÷
÷ o p = sin cos
2
1
2
1
cos
1 1
2
2
1 1
V Q
tg
tg
V Q F
stift

(15)
unde V
1
şi Q
1
sunt viteza, respectiv debitul ajutajului iar o unghiul ascuţit dintre suprafaţă şi ştift.
Aceastã valoare se comparã cu valorile obþinute experimental. Calculul vitezei se face cu relaţia :
V
Q
d
=
4
2


(16)
unde d este diametrul interior al ajutajului, iar p = 1000 kg/m
3
(apã).
In cazul seriei de suprafeţe (C), cilindrice cu unghiul la centru diferit, relaţia este aceeaşi, dar
( ) ( )
C C a
QV V V Q F u ÷ p = u ÷ p = cos 1 cos
(17)
unde pentru u
c
se vor lua valorile : 180
0
, 180
0
-30
0
, 180
0
-45
0
şi 180
0
-60
0
.

Observaţie. Relaţiile teoretice au fost deduse în prezenţa unor idealizãri, cum ar fi o acţiune absolut
simetricã, jet de formă circulară.

Se vor întocmi tabele după modelul tabelelor 2.1, 2.3 şi 2.4.

Tabel 2.3. Seria A

Tipul suprafeţei diedru l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de măsură mm mm mm N -
A
1

A
2
(unghi la centru 120
0
)
A
3
(unghi la centru 90
0
)
A
4
(unghi la centru 60
0
)

Tabel 2.4. Seria C.

17
Tipul suprafeţei concave l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de măsură mm mm mm N -
C
1
(planã)
C
2
(unghi 60
0
)
C
3
(unghi 45
0
)
C
4
(unghi 30
0
)






















Fig. 2.7.














Fig. 2.8. Unghiul o ia valorile 30
0
, 45
0
şi 60
0
.
In final, se vor construi douã reprezentãri grafice :
1) F
a
funcţie de unghiul de înclinare pentru seria A (conţine douã curbe – teoretic, prin câte patru
puncte – experimental)
2) F
a
funcţie de unghiul la centru pentru seria C.


18
LUCRAREA NR. 3

STUDIUL PIERDERILOR ENERGETICE LA CURGEREA FORTATÃ A FLUIDELOR

3.1. Noţiuni introductive şi scopul lucrãrii

Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în care
întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).
Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de
pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.
În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos), apar principial două tipuri de pierderi
energetice:
- pierderi energetice liniare exprimate prin:
g
V
D
L
h
lin p
2
2
ì = şi problema centralã pentru exprimarea
pierderilor devine determinarea lui ì numit şi coeficientul lui Darcy.
- pierderi energetice locale, exprimate prin :
g
V
h
loc p
2
2
. = şi problema centralã pentru exprimarea
pierderii devine determinarea lui ., coeficientul pierderii locale.
Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi, prin coeficienţii
lor caracteristici. Pentru instalaţia de faţă, vom avea următoarele pierderi de sarcină:

- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 52,50 mm (A)
- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 41,5 mm (B)
- pierdere localã însumatã : ieşire în bifurcaţie (T), cot, pierdere liniarã, cot, intrare în bifurcaţie (T),
caracterizată prin coeficientul .
s

- pierdere localã la salt brusc de secţiune, caracterizată prin coeficientul .
D

- pierdere localã variabilã în robinet, caracterizată prin coeficientul .
R



3.2. Schema instalaţiei

RZ - rezervorul instalaţiei
CA - conducte de aspiraţie, CR - conducte de refulare
P - pompã centrifugã, ME - motor electric (care antreneazã pompa centrifugã)
RI , RII, RIII, RIV - robinete (armãturi de închidere şi de reglaj)
PP - panou piezometre diferenţiale directe
MA, MR, M1, M2 - manometre metalice (tip Bourdon),
CD - contor de apã, cu cadran

Datele geometrice ale instalaţiei:
L
I
= 1,66 m ; L
II
= 1,00 m ; L
III
= 1,92 m ; L
IV
= 0,67 m ; L
V
= 0,67 m ; L
V
’ = 0,05 m ; L
V
’’ = 0,5 m
D
I
= D
III
= D
V
= 52,50 mm ; D
II
= 41,25 mm ; D
IV
= 80,50 mm

3.3. Modul de executare a lucrãrii

- Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ, asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi
robinetul R III complet deschis.
19

- Se deschid robinetele RI, RII şi RIII ( nu neapãrat complet).
- Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã întreg
debitul aspirat prin CA trece prin ramura A).
-Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie h
I1
şi h
I2
, se contorizeazã volumul de
apã ce trece prin CD în intervalul de timp At.
- Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A, obţinute prin manevrarea
robinetului RI.
- Se deschide robinetul RII (nu foarte mult), se închide robinetul RI, se fac citirile la urmãtoarele
piezometre h
II1
, h
II2
, h
III1,
h
III2
şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin
ramura B, în intervalul de timp At.
- Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII, deci pentru un alt regim de curgere prin
tronsonul 3.
- Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII, astfel că tot debitul aspirat trece prin tronsonul
C. Se citesc h
IV1
, h
IV2
şi indicaţiile manometrelor M1, M2 şi se efectueazã operaţia de cronometrare,
contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele At.
- Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea
regimului de curgere acţionând robinetul RIII, tocmai pentru a demonstra cã .
D
rãmâne aproximativ
constant în timp ce .
R
depinde de gradul de închidere, deci robinetul are un coeficient de pierdere local
variabil.
- Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea
coeficienţilor de pierderi locale şi liniare.
























Fig. 3.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.


20

3.4. Elemente de calcul

Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor ì şi . sunt aparent greoaie, dar, dupã cum se va vedea
mai jos, deducerea şi folosirea lor nu pun probleme.
Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport, în cazul unui fluid real. Intre douã puncte pe
traseu mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului). Aplicat în sensul
mişcãrii între două secţiiuni 1 şi 2, se poate scrie
¯
= ÷
2
1
2 1 p
h e e
(1)
adică
( )
¯
=
÷
+
¸
÷
+ ÷
2
1
2
2
2
1 2 1
2 1
2
p
h
g
V V p p
z z
(2)
Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele 2
secţiuni.































Fig. 3.2. Schema instalaţiei.

21


Luãm de exemplu tronsonul IV-1 , IV-2 de pe ramura C, unde z z
llIV IV 1 2
0 ÷ = , deci relaţia
devine
p p V V
g
L
D
V
g
V
g
VI IV IV IV
IV
IV
IV
IV
D
IV 1 2 1
2
2
2
2
2
1
2
2 2 2
÷
+
÷
= +

 
(3)
unde p g h
IV IV 1 1
1
=  şi p g h
IV IV 2 2
1
=  , cu
1
1 IV
h şi
1
2 IV
h mãsurate de la axa conductei. Dar
h h h h
IV IV IV IV 1
1
2
1
1 2
÷ = ÷
Pe de altă parte,
V IV
V V =
1
şi
IV IV
V V =
2
, astfel că (3) devine:
h h
V V
g
L
D
V
g
V
g
IV IV
V IV
IV
IV
IV
IV
D
V
1 2
2 2 2 2
2 2 2
÷ +
÷
= +  
(4)
Suntem interesaţi în izolarea pierderi locale şi determinarea lui .
D
. Fãcând aproximaţia (doar pentru a
simplifica calculul !) că  
IV I
= , rezultã
( )
2
2
2
2
2
2 1
1
2
V
IV
IV
IV
I
V
IV
V
IV IV D
V
V
D
L
V
V
V
g
h h ì ÷
|
|
.
|

\
|
÷ + ÷ = .
(5)
unde
2
4
IV
IV
IV
D
Q
V
t
= ,
2
4
V
V
V
D
Q
V
t
= ,
V IV
Q Q =
(6)
Analog se pot deduce şi celelalte pierderi de pe ramurile A, B, C :
- Pentru ramura A,
( )
2
2 1
2
I I
I
I I I
V
g
L
D
h h · ÷ = ì
(7)
unde ( )
2
/ 4
I I I
D Q V t = .
- Pentru ramura B,
( )
2
2 1
2
II II
II
II II II
V
g
L
D
h h ÷ = ì
(8)
unde ( )
2
/ 4
II II II
D Q V t = şi 2 /
III II
Q Q = .
( )
2
2 1
2
III
III III s
V
g
h h ÷ = .
(9)
unde ( )
2
/ 4
III III III
D Q V t = .
- Pentru ramura C,
2
2 1
' ' '
2
V
M M
IV
V V
V R
V
g
g
p p
D
L L
·
p
÷
+
+
ì ÷ = .
(10)

Observaţii
- In cazul relaţiei (10), presiunile citite la manometrele M
1
, respectiv M
2
sunt exprimate în kgf/cm
2
,
adică în at, deci trecând în unităţi SI,

22
| | | | | | | | ( )
| | | |
=
·
· · ÷
=
p
÷
2 3
4 2
2
2
1 2 1
m/s 81 , 9 kg/m 1000
10 81 , 9 N/m N/m at at
M M M M
p p
g
p p
( ) 10
2 1
· ÷
M M
p p [m col apă]

- La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt
fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI).


3.5. Prezentarea rezultatelor

Se face pe ramuri :

RAMURA (A)

Nr.crt. AV At Q
I
h
I 1
h
I 2
V
I
ì
I

m
3
sec m
3
/s mm mm m/s -
1.
2.

RAMURA B

Nr.crt. AV At Q
III
Q
II
V
II
V
III
h
II 1
h
II 2
ì
II
h
III1
h
III2
.
S

m
3
sec m
3
/s m
3
/s m/s m/s mm mm - mm mm -
1.
2.

RAMURA C

Nr.crt. AV At Q
IV
=Q
V

V
IV
V
V
.
D
( )
teor D
. p
M1
p
M2
.
R

m
3
sec m
3
/s m/s m/s - - kgf/cm
2
kgf/cm
2
-
1.
2.

Majoritatea coeficienţilor de pierdere localã au o determinare experimentalã, apropiate de procedura
folosită în cadrul acestei lucrãri. Există câteva cazuri în care se poate face analitic calculul
coeficienţilor de pierderi locale, cum ar fi de exemplu zona saltului brusc de secţiune. În acest caz, cu
teorema Borda-Carnot se obţine :
( )
2
2
1
1
|
|
.
|

\
|
÷ = .
A
A
teor D
,
raportat la V
V
, adicã
( )
2
2
2
1
|
|
.
|

\
|
÷ = .
IV
V
teor D
D
D

(11)
Comparaţi rezultatul teoretic cu cel experimental în toate încercãrile fãcute pe ramura C.



23
LUCRAREA NR. 4

STUDIUL EXPERIMENTAL AL EJECTORULUI SUBSONIC APA - APA

4.1. Generalitãţi şi scopul lucrãrii

Ejectorul, numit şi pompã staticã (cu jet), este un amplificator de debit, care foloseşte o parte din
energia unui fluid, numit fluid motor (peste tot notat cu indicele « m », fluid de energie ridicată),
pentru antrenarea prin depresiune a unui alt fluid (numit antrenat şi notat cu indicele « a ») rezultând
în final un fluid amestec (indice « am ») cu bilanţul de debit.
Q Q Q
am m a
= + (1)
De remarcat este cã ejecţia se poate realiza cu fluide identice cum este cazul lucrãrii de faţã, dar şi cu
fluide diferite sau chiar în faze diferite (lichidă sau gazoasă).
Fig.4.1 reprezintã o secţiune longitudinalã prin ejectorul cuprins în instalaţia noastrã, poziţiile
figurate reprezentând :
1 - corp ejector ; 2 – ajutaj ; 3 – duzã ; 4 - conductã 2
u
, în aval şi în amonte ; 5 - ajutaj divergent în zona
de amestec ; 6 - conductã verticalã ; 7 - flanşã (a,b,c,d).

La ieşirea din duzã, care este secţiunea minimã pe traseul fluidului motor, viteza este
maximã, deci local apare o depresiune. Intre axul ejectorului în acest punct şi capãtul inferior al
conductei verticale, scufundate în rezervor, apare un curent ascendent (ca urmare a diferenţei
de presiune), care aduce un debit (fluid antrenat în traseul fluidului motor). Pe urmãtoarea
lungime, pânã la flanşã, cele douã fluide se amestecã, omogenizându-se.
In general, o astfel de construcţie are un randament redus în definiţia sa clasicã, dar prezintã
alte avantaje care fac sã-şi gãseascã locul în utilajele şi aparatura industrialã.
Lucrarea urmãreşte determinarea dependenţei dintre debitul fluidului motor, notat cu Q
m
, şi
debitul fluidului antrenat Q
a
, iar în sens mai larg energetic, determinarea unui randament în primã
aproximaţie.

4.2. Instalaţia experimentalã

Este realizatã în principal prin introducerea pe ramura de refulare a unui circuit cu pompã centrifugã, a
dispozitivului de ejecţie prezentat mai sus. In fig. 4.2 este reprezentată instalaţia în vedere spaţială, iar
în fig. 4.3 schema instalaţiei.

RZ – rezervor, P - pompã centrifugã, ME - motor electric
CA - conductă de aspiraţie (fluid motor), CR - conductã de refulare, CN - conductã verticalã de
aspiraţie a fluidului antrenat
D - diafragmă pe conducta de aspiraţie, mãsoarã debitul fluidului motor, PD - piezometru diferenţial
EJ - ejector
CV - contor de volum, mãsoarã volum fluid amestec (Zenner)
M1 - manometru în flanşa de refulare a pompei, M2 - manometru metalic, fluid motor, înainte de
intrarea în ejector, M3 - manometru metalic, la ieşirea din ejector,
R1 - robinet reglare fluid motor, R2 - robinet de reglare fluid amestec

24

















































Fig.4.1. Secţiune longitudinală prin ejector.



25





















Fig. 4.2. Reprezentare spaţială a instalaţiei





















Fig. 4.3. Schema instalaţiei.






26
4.3. Desfãşurarea lucrãrii

4.3.1. Procedura 1
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R1
- reglarea se realizeazã prin R2, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R2),
a) se citeşte diferenţa Ah pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Q
m
din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile p
m
(la manometrul M2) şi p
am
(la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere At a unui anumit volum de lichid AV

4.3.2. Procedura 2
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R2
- reglarea se realizeazã prin R1, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R1),
a) se citeşte diferenţa Ah pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Q
m
din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile p
m
(la manometrul M2) şi p
am
(la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere At a unui anumit volum de lichid AV

4.4. Elemente de calcul

Debitul de fluid amestec se calculează cu formula :
Q
V
t
am
=
A
A

(2)
Conform egalităţii (1),
m am a
Q Q Q ÷ =
(3)
deci diferenţa trebuie sã fie în principiu pozitivã Q
a
> 0, altfel ejecţia este inexistentã!
Urmãrind evaluarea energeticã a ejecţiei putem formula expresiile energiilor specifice,
- energia specificã a unei particule de fluid motor la intrare în ejector
a
at am m
mi
z
g
p p
g
V
e +
p
+
+ =
2
2

(4)
- energie specificã a unei particule de fluid motor la ieşirea din ejector
a
at am am
me
z
g
p p
g
V
e +
p
+
+ =
2
2

(5)
unde
2
4
d
Q
V
m
m
t
= ,
2
4
d
Q
V
am
am
t
=
(6)
cu Q
m
şi Q
am
exprimaţi în [m
3
/s], iar d în [m]. Deci variaţia energiei totale a fluidului motor la trecerea
prin ejector
27
g
p p
g
V V
e e H
am m am m
me mi
p
÷
+
÷
= ÷ = A
2
2 2
[m col. apă]
(7)
Acelaşi raţionament se reproduce pentru fluidul antrenat
e
p
g
V
g
z
p
g
ai
ai ai
ai
at
= + + =
 
2
2

(8)
pentru cã punctul de plecare este la nivelul suprafeţei libere din rezervor 0 =
ai
z şi 0 ~
ai
V .
Apoi, pentru fluidul aspirat,
a
at am am
ae
ae ai
ae
z
g
p p
g
V
z
g
V
g
p
e +
p
+
+ = + +
p
=
2 2
2
[mcol. apă]
(9)
astfel că
AH e e
V
g
p
g
z
a ae mi
am am
a
= ÷ = + +
2
2 

(10)
Referindu-ne strict la zona ejector putem defini un randament ca raport dintre puterea transferatã
fluidului antrenat şi puterea consumatã de fluidul motor :
m
a
m
a
m
a
m m m
a a a
m
a
H
H
u
H
H
Q
Q
H Q g
H Q g
N
N
A
A
=
A
A
=
A p
A p
= = n
(11)
cu
apã m a
p = p = p , iar
m a
Q Q u / = este coeficientul de amestec (de antrenare).

Pentru prelucrarea datelor, constantele fizice şi geometrice proprii instalaţiei sunt:
p = 1000 kg/m
3
, g = 9,81 m/s
2
, d = 5.10
-2
m ,
iar cota z
a
[m] între suprafaţa liberã a bazinului şi axul conductei se mãsoarã în timpul funcţionãrii.

4.5. Prelucrarea datelor experimentale

Rezultatele experimentale şi de calcul se introduc în următorul tabel :

Nr.
crt.
Ah Q
m
AV At Q
am
Q
a
u p
m
p
m
/(pg) p
am
p
am
/(pg)
mm m
3
/s m
3
sec m
3
/s m
3
/s - kgf/cm
2
m apă kgf/cm
2
m apă
1.
2.


V
m
V
am
AH
a
AH
m
n
m/s m/s m m -

Grafic, se vor întocmi următoarele diagrame:
- curba de randament n funcţie de u (ca în fig. 4.4) ;
- curba Q
a
funcţie de Q
m
.

Fig. 4.4. Curba de randament a ejectorului.




28
LUCRAREA NR.5

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNEI POMPE CENTRIFUGALE


5.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Pompelor centrifuge li se determină pe stand, în laborator, debitul, sarcina realizată, puterea şi
randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.
Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă), la care circuitul
electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică, putând fi determinată puterea
absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. Având
după calcule, debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare,
se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă), caracteristica interioară a pompei.

5.2. Descrierea instalaţiei

Conform Fig. 5.1, elementele componente ale instalaţiei sunt :
ME – motor electric, P – pompă centrifugală, CA – conductă de aspiraţie, CR – conductă de refulare,
RG – robinet de golire, RR – robinet de refulare,
CV – contor de debit,
MA – manometru pe aspiraţie, MR– manometru pe refulare.






















Fig. 5.1. Schema instalaţiei.





29
5.3. Executarea lucrării

- Se verifică dacă rezervorul de apă este alimentat, nivelul apei trebuind să depăşească nivelul gurii
de aspiraţie din rezervor şi a celei de refulare din conducta de retur CR. Se închide robinetul RR.
- Se porneşte motorul electric ME al pompei P.
- Se deschide robinetul RR de pe conducta de refulare la prima poziţie de măsurare.
- Se citesc indicaţiile p
r
şi p
v
ale manometrelor şi se contorizează debitul corespunzător.
- Se reia procedura pentru o altă poziţie de măsurare a robinetului RR de pe conducta de refulare.

Datele geometrice ale instalaţiei:
d
a
= 50 mm, d
r
= 40 mm, z
M
= 250 mm, z
v
= 200 mm, z
e
= 150 mm.
Date fizice :
p = 1000 kg/m
3
(densitatea apei), g = 9,81 m/s
2
(acceleraţia gravitaţională).

5.4. Elemente teoretice

Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V A [m
3
], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t A [s].
t
V
Q
A
A
= [m
3
/s]
(1)
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
i e
H H H ÷ = [m.col. H
2
O]
(2)
unde
- mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
- mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
e
e e
e
z
g
p
g
V
H +
p
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(3)
i
i i
i
z
g
p
g
V
H +
p
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(4)
Pentru presiuni se poate scrie:
( )
e M at r e
z z g p p p ÷ p + + = [N/m
2
]
(5)
v at v i
gz p p p p + + = [N/m
2
]
(6)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
) (
2
2 2
e v M
v r i e
z z z
g
p p
g
V V
H ÷ ÷ +
p
÷
+
÷
= [m.col.H
2
O]
(7)
unde
- V
e
este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
2
4
r
e
d
Q
V
t
= [m/s]
(8)
iar V
i
este viteza la intrarea în pompă:
2
4
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(9)
30
- p
r
reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
- p
v
este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei;
-
e v M
z z z , , reprezintă cotele observabile în figura 2.

5.5. Prezentarea rezultatelor lucrării.

Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor, la ridicarea caracteristicii interioare a unei
pompe, vor fi trecute într-un tabel de forma:

Nr.
Crt.
AV At
Q
V
e
V
i

g
V V
i e
2
2 2
÷

p
r
p
v

g
p p
v r
p
÷

H
g
p
H
r
r
p
=
m
3
s m
3
/s m/s m/s m kgf/cm
2
kgf/cm
2
m m m
1
2.
3.

Ca reprezentări grafice,

- Se va trasa curba de sarcină H = H(Q) a pompei, Fig. 5.2.
- În practică poate fi ridicată simplu o caracteristică interioară redusă ) (Q H H
ir ir
= , în care
¸ = /
r ir
p H , dacă avem la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să
acopere plaja debitelor realizate de pompă. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea
reală, fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta, pe acelaşi grafic, împreună cu
caracteristica interioară H = H(Q).



Fig. 5.2. Caracteristica internă (interioară) a unei pompe.




31

LUCRAREA NR. 6

STUDIUL CARACTERISTICILOR FUNCTIONALE ALE UNOR POMPE CENTRIFUGALE
IDENTICE FUNCŢIONÂND ÎN COMUN. CUPLAREA ÎN SERIE ŞI ÎN PARALEL

6.1. Generalităţi şi scopul lucrãrii

În construcţia diferitelor instalaţii hidraulice ce realizeazã transportul prin pompe centrifuge, nu reuşim
întotdeauna realizarea parametrilor de funcţionare şi de aceea trebuie cunoscute proceduri de reglare
printre care se aflã cuplarea în serie şi în paralel a douã sau mai multe pompe (diferite sau de acelaşi
fel).
Pompelor centrifuge li se determină pe stand, în laborator, debitul, sarcina realizată, puterea şi
randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.
Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă), la care circuitul
electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică, putând fi determinată puterea
absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. Având
după calcule, debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare,
se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă), caracteristica interioară a pompei sau a
cuplajului, prin unirea punctelor obţinute pe graficul executat pe hârtie milimetrică.
Lucrarea de faţă valorificã cunoştinţele din lucrarea nr. 5 şi este recomandat sã se planifice
pentru efectuarea dupã lucrarea citatã .
In cadrul acestei lucrãri urmãrind în special cum se ridicã caracteristica internã a unui cuplaj
(serie sau/şi paralel) pentru douã pompe identice (din motive de claritate a concluziilor). Teoretic, în
cazul funcţionãrii a douã pompe identice caracteristica cuplajului se obţine dublând abscisele
caracteristicii interne a unei pompe, la aceeaşi ordonatã, adicã se dubleazã Q, pentru fiecare H, iar în
cazul cuplãrii în serie, se dubleazã ordonatele pentru aceeaşi abscisã, adicã se dubleazã H pentru
fiecare Q.
Teoretic în cazul legării în paralel a două pompe identice, la aceiaşi sarcină debitul se dublează
(datorită însumării debitelor celor două pompe). Practic însă datorită pantei caracteristicii reţelei,
sarcina la funcţionarea în comun va fi mai mare (presiunea la refulare), astfel încît debitul real obţinut
va fi mai mic decât debitul teoretic menţionat anterior.
La legarea în serie a două pompe identice, la un anumit debit considerat se recurge la însumarea
sarcinilor celor două pompe. În realitate tot ca urmare a intersecţiei dintre caracteristica reţelei şi
caracteristica cuplajului paralel, debitul real din reţea este mai mare decât cel al unei singure pompe,
însă sarcina cuplajului (presiunea pe conducta de refulare ) depăşeşte cu mult sarcina unei singure
pompe.

6.2. Descrierea instalaţiei

Conform Fig. 6.2, elementele componente ale instalaţiei sunt :
P1, P2 - pompe centrifuge (identice) ; ME 1, ME 2 - motoare electrice (identice), având turaţia de
antrenare 3000 rot/min ;
CA1, CA2 - conducte de aspiraţie ; CR - partea finalã a conductei de refulare ; CR 1-2 - conductã de
legãturã refulare pompă P1, aspiraţie pompă P2 ;
R1-2 - robinet pe conducta de legãturã CR 1-2 ; RA 2 - robinet pe conducta de aspiraţie a pompei P2 ;
R1 - robinet refulare pompã P1 ; RR - robinet de reglare a debitului total, plasat pe partea finalã a
conductei de refulare
CV - contor de consum lichid (apã) ;
32
MR - manometru refulare ; MV - manovacuumetru plasat în flanşa de aspiraţie a pompei P1 ;
TW - trusã wattmetricã, montatã pe cordonul de alimentare al motorului ME 1.




















Fig. 6.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei.























Fig. 6.2. Schema instalaţiei.



33
Observaţii.
- Ca o consecinţã a simetriei constructive, se presupune cã pompele funcţioneazã identic în cele douã
montaje ceea ce nu este totdeauna adevãrat.
- Din motive de acces la aparate de mãsurã şi de compactitate a construcţiei, secţiunea de refulare nu
se mai gãseşte în flanşa de refulare a pompei, ci a urcat mult mai sus în secţiunea de amplasare a
lui MR. Calculul performanţei energetice corecte pentru maşina hidraulicã ar impune o corecţie
legatã de pierderile dintre cele douã secþiuni.

6.3. Executarea lucrării

Dacă urmărim Fig. 6.2, înainte de pornire se verifică în mod obligatoriu ca robinetul R
r
să fie închis,
aceasta pentru împiedicarea posibilităţii apariţiei loviturii de berbec în instalaţie şi deteriorarea ca
urmare a contorului volumetric. Nivelul apei în rezervor trebuie să depăşească nivelul gurii de refulare
cu circa 15...20 de cm, aceasta pentru evitarea antrenării aerului în rezervor,de către jetul de apă de la
refulare.

Instalaţia permite efectuarea a trei serii de măsurători:

4.1. La ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe se deschide robinetul R1 şi se
închid robinetele R2 şi R1-2. La wattmetrul ataşat pompei 1, trebuie ca înainte de pornire comutatorul
de tensiune să fie reglat pe poziţia 440 V, iar comutatorul de curent pe poziţia 50 A. După pornire
comutatorul de curent se trece pe poziţia 5A. Tot după pornire se deschide treptat robinetul RR,
reglându-se valorile dorite pentru presiunile p
r
urmînd să fie citite valorile p
v
respectiv V A şi t A .
Concomitent la fiecare reglaj se citeşte numărul de diviziuni la wattmetru şi se determină din graficul
ataşat puterea absorbită N
a
.

4.2. Pentru cazul ridicării caracteristicii cuplajului paralel al pompelor, se închide robinetul R1 se
deschide robinetul R2 şi se închide robinetul R1-2

. Se are în vedere ca la pornire robinetul de pe
conducta de refulare RR să fie închis. Manevrele de la wattmetru se repetă ca în cazul situaţiei de la
4.1. cu precizarea că de această dată puterea absorbită N
a
se dublează, fiind vorba de două motoare
electrice de antrenare identice.

4.3. La ridicarea caracteristicii cuplajului serie al pompelor, se închide robinetul R2 şi de deschid
robinetele R1 şi R1-2

. Şi în această situaţie la pornire robinetul de pe conducta de refulare trebuie să
fie închis. Se repetă aceleaşi manevre la wattmetru, dublându-se şi de această dată puterea absorbită N
a
,
fiind vorba tot de două motoare electrice de antrenare.

Atenţie
Sistemul de afişare al contorului impune o procedurã greoaie pentru determinarea debitulului. În
dorinţa unei cât mai bune precizii de determinare, propunem oprirea dupã fiecare punct de încercare,
urmatã de :
- pornirea şi reglarea regimului prin RR ;
- la semnal sonor, citirea indicaţiei contorului I
1
(precizie la litru) şi pornirea simultanã a
cronometrului ;
- dupã semnalul sonor se pot citi şi celelalte valori mãsurate ;
- dupã 2-3 minute se opreşte instalaţia şi simultan cronometrul, obţinând de fapt At, şi se citeşte noua
indicaţie a contorului I
2
, astfel că
1 2
I I V ÷ = A ’
- se reia ciclul.
34

Datele geometrice ale instalaţiei: d
a
= d
r
= 50 mm, z
M
= 840 mm, z
v
= 320 mm, z
e
= 150 mm.
Date fizice : p = 1000 kg/m
3
(densitatea apei), g = 9,81 m/s
2
.

6.4. Elemente teoretice

Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V A [m
3
], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t A [s].
t
V
Q
A
A
= [m
3
/s]
(3)
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
i e
H H H ÷ = [m.col. H
2
O]
(4)
unde
- mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
- mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
e
e e
e
z
g
p
g
V
H +
p
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(5)
i
i i
i
z
g
p
g
V
H +
p
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(6)
Pentru presiuni se poate scrie:
( )
e M at r e
z z g p p p ÷ p + + = [N/m
2
]
(7)
v at v i
gz p p p p + + = [N/m
2
]
(8)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
) (
2
2 2
e v M
v r i e
z z z
g
p p
g
V V
H ÷ ÷ +
p
÷
+
÷
= [m.col.H
2
O]
(9)
unde V
e
este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
2
4
r
e
d
Q
V
t
= [m/s]
(10)
iar v
i
-este viteza la intrarea în pompă şi se calculează diferit în funcţie de modul de legare al pompelor.
- la ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe sau la legarea în serie a două pompe, se
foloseşte relaţia:
2
4
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(11)
- în cazul legării în paralel a două pompe,
2
2
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(12)
Această situaţie apare ca urmare a faptului că în acest caz fiecare pompă are conductă de aspiraţie
proprie, deci secţiunea la aspiraţie este dublă.
Alte semnificaţii ale mărimilor din (9) :
p
r
reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
p
v
este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei 1;
35
z z z
M v e
; ; reprezintă cotele observabile în figura 6.1.
Instalaţia şi datele culese permit şi calculul puterii hidraulice (utile) a unei pompe funcţionând în
cuplaj.
- în cazul cuplajului în serie, pentru fiecare pompă
Nu g Q
H
p
= 
2

(13)
- iar în cazul cuplajului în paralel, pentru fiecare pompă
Nu g
Q
H
p
= 
2

(14)

Dacã a fost cititã puterea absorbitã din reţea putem determina randamentul grupului motor-
pompã (foarte apropiat de randamentul maşinii hidraulice) prin relaţia:
( )
( )
( ) p s abs
p s up
p s pc
N
N
,
,
,
= n (pentru pompe identice, serie sau paralel)
(15)
unde n
pc
este randamentul unei pompe aparţinând cuplajului, N
abs
este puterea absorbitã, în serie sau
paralel, iar N
up
este puterea hidraulicã a unei pompe din cuplaj (serie sau paralel). In acest caz,
randamentul pompei în cuplaj este identic cu randamentul cuplajului : n
pc
= n
c
.

6.5. Prezentarea rezultatelor lucrării

Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor, la ridicarea caracteristicii interioare a unei
pompe sau a caracteristicilor cuplajelor pompelor la legarea în serie sau în paralel, vor fi trecute
într-un tabel de forma:


Nr.
crt.
AV At
Q
V
e
V
i

g
V V
i e
2
2 2
÷

p
r
p
v

g
p p
v r
p
÷

m
3
s m
3
/s m/s m/s m kgf/cm
2
kgf/cm
2
m
1.
2.

continuare tabel.

H
g
p
r
p

N
u
N
a
n
pc
m m kW kW
°


Se pot trasa curbele caracteristice H = H(Q), la legarea pompelor în serie sau în paralel (Fig. 6.3).
Cunoscând tipul de pompã folositã, putem obţine caracteristica ei internã construitã la aceeaşi turaţie, şi
o putem reprezenta în acelaşi grafic.
Ca şi la lucrarea 5, se poate ridica simplu o caracteristică interioară rapidă ) (Q H H
ir ir
= , în
care ¸ = /
r ir
p H , având la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să
acopere plaja debitelor realizate de pompă. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală,
fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta împreună cu caracteristica interioară H = H(Q).
36
Se vor trasa şi curbele de putere util N
u
si randament functie de debitul volumetric Q, fig. 6.4.





Fig. 6.3. Caracteristici de sarcină.





















Fig. 6.4. Curbe de putere si randament.




37
LUCRAREA NR. 7

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERODINAMIC
(TURBIONAR) RADIAL (Ventilatorul centrifugal)


7.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Lucrarea se ocupã de studiul unei maşini hidraulice (aeraulice) generatoare, în care sensul transformãrii
energetice este tot energie mecanicã (M, n) în energie hidraulicã (Q, H) sau (Q, Ap), dar fluidul
vehiculat este compresibil (un gaz), respectiv aerul atmosferic.
Sub raportul diferenţelor de presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii, obiectul,
studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici, la debite relativ mari, fiind deci utilizat în
instalaţii de transport şi recondiţionare a aerului (ventilatoare, exhaustoare). Rotorul ventilatorului
centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al unei pompe centrifugale (intrare axialã, ieşire
radialã), diferenţa fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. La fel controlul geometriei
canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã de pompa centrifugalã.
Ca şi în cazul celorlalte maşini, urmãrind determinarea unei dependenţe H(Q) sau mai corect,
Ap(Q), având în vedere cã înãlţimea de pompare H din cazul pompelor îşi pierde semnificaţia în cazul
unui fluid uşor, fiind preferată în practică căderea de presiune pe maşină, Ap.

7.2. Descrierea instalaţiei


















Fig. 7.1. Schema instalaţiei.

VC - ventilator centrifugal ; ME - motor electric ; C - cuplã motor–ventilator ;

S - vană de reglare (şibãr) a debitului de refulare ;

CR - conductă de refulare ; TC – tub confuzor ;

38
TP1 - piezometru cu lichid (p
lp
) la prizã de presiune staticã ; TP2 - piezometru cu lichid (p
lp
) pentru
mãsurarea presiunii dinamice, ataşat prizei T, de presiune totalã

PS - prizã de presiune staticã (la perete)

7.3. Executarea lucrãrii
- se porneşte ventilatorul
- se citeşte denivelarea pe piezometrul TP
2
(cu apã, deci p
lp
= 1000 kg/m
3
) şi pe TP
3
(cu alcool, deci p
lp

= 800 kg/m
3
), pentru fiecare poziţie a vanei între complet închis şi complet deschis, cu alte cuvinte pe
întreaga gamã de debite.

Observaţie. Este recomandat un parcurs dus-întors pe întreg domeniul de debite al instalaţiei.

7.4. Elemente teoretice

Sarcina maşinii se determinã, ca şi în celelalte cazuri, ca diferenţă între energia specificã totalã la ieşire
şi cea de la intrare în maşinã. În acest scop, ne vom referi la două secţiuni, care pot fi considerate de
intrare şi de ieşire din maşină :
- 1÷ secţiune de intrare (circularã) a ajutajului de aspiraţie
- 2÷ secţiune în zona imediat aval de ventilator, care coincide cu zona de plasare a prizei de
presiune staticã p
2
.

Calculul sarcinii se face cu ajutorul expresiei :
g
V V
g
p p
z z H
aer
2
2
2
2
1 1 2
1 2
÷
+
p
÷
+ ÷ = [m col. aer]
(1)
de unde se poate calcula căderea de presiune corespunzătoare lui H
gH p
aer
p = A [m col. aer]
(2)
În cazul ventilatoarelor, este obişnuit de a se exprima căderea de presiune , sau sarcina în m col. apă.
g
p
H
aer
p
A
= [m col. aer]
(3)
deci
H [m apă]
apã
aer
p
p
= H [m aer]
(4)
unde p
1
= p
at
(aspiraţia se face din aerul atmosferic) şi (p
2
- p
1
) este chiar indicaţia piezometrului TP
2
,
în col H
2
O.
st lp
h g p p p = ÷
1 2

(5)
În continuare,
st
aer
lp
aer
h
g
p p
p
p
=
p
÷
1 2
[m col. de aer]
(6)
Determinarea vitezelor se face apelând la ecuaţia de continuitate în ipoteza debitului volumic Q
constant de aer. Având în vedere ordinul de mărime al vitezelor în timpul încercãrii, ipoteza
corespunde realitãţii (incompresibilitatea fluidului este realã).
1 1 2 2 3 3
A V A V A V Q = = = (7)
39
unde ariile A
1
, A
2
şi A
3
se determinã prin mãsurare directã : prima secţiune, a cărei arie este A
1
, are
formă circularã, iar celelate două sunt dreptunghiulare. Viteza V
3
se determinã cu ajutorul lui h
d

mãsurat de piezometrul TP
3
(vezi lucrarea Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl).
d
aer
lp
h g V
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
= 1 2
3
[m/s], cu h
d
[m]
(8)

Observaţie. V
3
se determinã pentru o singurã poziţie a prizei de presiune, în centrul secţiunii de ieşire
şi aceastã vitezã se asimileazã cu viteza medie. Riguros ar fi trebuit sã facem o investigare a câmpului
de viteze la ieşire şi sã determinãm viteza medie conform procedurilor expuse în lucrarea nr. 1.

O datã calculat V
3
în toate punctele de mãsurare, se pot calcula şi vitezele V
1
şi V
2
cu relaţiile :
3
1
3
1
V
A
A
V = ,
3
2
3
2
V
A
A
V =
(9)
deduse din (7). Debitul masic este dat de expresia
3 3
A V Q m
aer aer
p = p =  [kg/s] (10)
unde p
aer
este densitatea aerului corectatã pentru condiţiile atmosferice de presiune şi temperaturã,
gãsite în momentul derulãrii lucrãrii. Ea se calculează cu formula:
0
0
0
p
p
T
T
aer
aer
aer aer
p = p
(11)
unde K 273 , kg/m 293 , 1
0
3
0
= = p T
aer
, p
0
= 760 torr (mmHg) sunt valorile densităţii, temperaturii şi
presiunii aerului în condiţii atmosferice normale.

Alte date constructive:
z
2
- z
1
= 0,5m ; D
1
= 200 mm ; A
2
= (145 x 175)mm
2
; A
3
= (100 x 185)mm
2
.

7.5. Prelucrarea datelor experimentale

Se va construi un tabel conform Tabel 7.1.
Tabel 7.1

h
st
h
d

g
p p
apa
p
÷
1 2
g
p p
aer
p
÷
1 2

V
3


V
2

V
1

Nr
crt
[mm.col.lich.
piezom]
[mm.col.lich.
piezom]
[m.apă] [m.aer] [m/s] [m/s] [m/s]
1.
2.


Continuare tabel 7.1

g
V V
2
2
1
2
2
÷

apa
aer
g
V V
p
p
·
÷
2
2
1
2
2
( )
apa
aer
z z
p
p
· ÷
1 2

p = H

m

[m aer] [m apă] [m apă] [mm apă] [kg/s]

40


Dupã completarea tabelului se construieşte un grafic Ap [mm apă] funcţie de debitul masic m [kg/s].

Observaţie. Ca şi în alte cazuri, având în vedere cã se lucrează cu un fluid compresibil, preferãm
exprimarea în funcţie de debitul masic pentru a nu specifica şi parametrii de stare ai aerului atmosferic.








Fig. 7.2. Caracteristica ventilatorului centrifugal.



































41
LUCRAREA NR. 8

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERAULIC AXIAL
(VENTILATOR AXIAL)

8.1. Scopul lucrãrii

Lucrarea urmãreşte cunoaşterea unei maşini de tip axial, şi anume ventilatorul axial, determinarea
curbei sale energetice principale, adicã a relaţiei cădere de presiune realizată - debit masic, precum şi
oferirea unei soluţii simple pentru determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei.

8.2. Schema instalaţiei





















Fig. 8.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.














Fig. 8.2. Schiţă a instalaţiei.

VA - ventilator axial, CR - conductã de refulare, D – diafragmã, TPP - tub Pitot-Prandtl, F - clapetă
fluture de capãt pentru reglarea debitului ;

42

MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune aval-
amonte ale diafragmei (MND), iar un altul are rezervorul conectat la priza de presiune totalã a tubului
Pitot-Prandtl (MNP).

De altfel pe aceastã instalaţie se efectueazã şi lucrarea nr. 1, « Etalonarea diafragmei cu ajutorul
tuburilor Pitot-Prandtl », lucrare la care se pot găsi mai multe detalii asupra aparaturii de mãsurã (tub
Pitot-Prandtl, diafragma). Pentru micromanometrul cu braţ înclinat, a se vedea anexa.

8.3. Elemente de calcul

Urmãrim determinarea variaţiei de energie specificã între locaţiile (2 - în aval de ventilator) şi (1 - în
amonte de ventilator)
1 2
e e H ÷ = , unde
2 , 1
2 , 1
2
2 , 1
2 , 1
2
z
g
p
g
V
e
aer
+
p
+ =
(1)
Această relaţie se particularizeazã pentru cazul de faţã deoarece: z
1
= z
2
, v
1
= 0 viteza în secţiunea
amonte este foarte micã, de fapt neglijabilã), iar şi p
1
= p
at
astfel că
g
p p
g
V
H
aer
at
p
÷
+ =
2
2
2
2

sau, grupând convenabil termenii,
g
p
g
p V H
aer
at
aer
aer
p
÷
p
|
.
|

\
|
+ p =
1
2
1
2
2
2

(2)
relaţie în care recunoaştem expresia presiunii totale.
2
2 2
2
1
2
V p p
aer tot
p ÷ =
(3)
Dacã considerãm cã presiunea staticã între secţiunea 2 şi secţiunea de amplasare a tuburilor
Pitot-Prandtl rãmâne aceeaşi, atunci acest p p
tot at
2
÷ poate fi mãsurat cu MNP desprinzând furtunul
de la braţul înclinat, care va rămâne astfel în contact cu atmosfera.
tot lp at tot
h g p p A p = ÷
2

(4)
unde p
lp
= 1000 kg/m
3
, iar
t tot tot
k l h = A
(5)
cu k
t
coeficient corespunzãtor poziţiei de înclinare a braţului. Deci, în final,
tot
aer
apã
h H A
p
p
=
(6)
iar diferenţa de presiune corespunzãtoare aceste sarcini este :
g h g H p
apã tot aer
p A = p = A (7)
Debitul masic m se determinã în funcţie de măsurătoarea fãcutã pe MND, şi anume denivelarea l
d
, din
care se obţine Ah
d
conform formulei :
d d d
k l h = A
(8)
unde k
d
este constantã, corespunzãtoare poziţiei de aşezare a braţului înclinat pentru micromanometrul
ataşat diafragmei.
In funcţie de valoarea lui Ah
d
, din diagrama de etalonare a diafragmei (ridicatã de fapt în
lucrarea nr. 1) se determinã m (debitul masic de aer).
Se poate determina şi debitul volumic Q cu formula :
43
aer
m
Q
p
=


(9)
unde
aer
aer
aer
T
T
p
p
aer
0
0
0
p = p
(10)
cu constantele fizice :
3
0
kg/m 293 , 1 = p
aer
, T
0
= 273 K şi p
0
= 760 mm Hg (torr). T
aer
se calculează, ca
de obicei, cu formula : T
aer
= T
0
+ t
aer
.

8.4. Procedura de experimentare
- se citesc la un termometru, respectiv barometru, valorile temperaturii t
aer
şi respectiv p
aer
;
- pentru diferite poziţii ale clapetei de capãt F se citesc valorile l
tot
şi l
d
, dupã care se calculeazã Ah
d
şi
Ah
tot
.

8.5. Calcule finale şi prezentarea rezultatelor

- se calculeazã p
aer
cu relaţia (10)
- se calculeazã Ah
d
şi Ah
tot

- din diagrama de etalonare a diafragmei m funcţie de Ah
d
se determinã debitul masic m pentru
fiecare valoare Ah
d

- se calculeazã Ap

Se va completa un tabel de forma :

l
d Ah
d
m
Q l
tot Ah
tot
Ap

Reglaj
F
mm mm kg/s m
3
/s mm mm mm apă

1.
2.


Se va reprezenta grafic curba Ap funcţie de
debitul masic m , Fig. 8.3.



Observaţie. Ca şi celelalte maşini
generatoare axiale, ventilatorul axial
prezintã un punct de schimbare a
convexităţii pe caracteristicã, cu alte
cuvinte un punct de inflexiune (spre
deosebire de ventilatorul centrifugal, pe a
cãrui caracteristicã interioară nu se află un
astfel de punct).







Fig. 8.3. Curba caracteristică a
ventilatorului axial.

44
LUCRAREA NR. 9

DETERMINAREA EXPERIMENTALÃ A COEFICIENŢILOR DE PORTANŢĂ ŞI
REZISTENŢĂ LA ÎNAINTARE AI UNUI PROFIL AERODINAMIC PRIN METODA
COEFICIENTULUI DE PRESIUNE. POLARA EIFFEL.


9.1. Generalitãţi şi scopul lucrãrii

Curgerea unui fluid în jurul unui obstacol depinde de natura fluidului, forma obstacolului, starea
suprafeþelor, orientarea obstacolului în raport cu direcţia de curgere din curent neperturbat şi de
numãrul Reynolds.
Asupra diferitelor segmente ale obstacolului se exercitã diferite solicitãri în funcţie de câmpul
de viteze stabilit pe contur, iar aceste eforturi pot fi descompuse după normala la suprafaţă şi de frecare
vâscoasã, în planul tangent al obstacolului.
Un profil aerodinamic este un contur închis, impermeabil sau uneori permeabil, neted ca
descriere geometrică, cu excepţia de obicei a unui singur punct (bordul de fugă) şi care realizeazã
componente ale forţei de interacţiune aerodinamicã puternic disproporţionate, în sensul că forţa de
portanţă este mult mai mare, de obicei, decât forţa de rezistenţă la înaintare – pentru definiţiile lor, a se
vedea (1).
Profilul este componentã generatoare a aripii portante şi elementul esenţial al contrucţiei palei
maşinilor axiale (reţele de profile plane sau circulare).
Lucrarea urmãreşte determinarea distribuţiei de presiuni pe conturul unui profil, pentru diferite
incidenţe, precum şi determinarea forţelor rezultante caracteristice, prin coeficienţii lor. In acest tip
de încercare nu se pot determina forţe datorate frecãrii de suprafaţã.

9.2. Elemente teoretice











Fig. 9.1

A - bordul de atac ; F - bordul de fugã ;
ME -> F – extrados ; MI -> F - intrados (unde ME, respectiv MI sunt puncte pe extrados, respectiv
intrados) ;
c - lungimea dreptei care uneşte A cu F, coarda profilului ;
b - perpendicular pe planul desenului, anvergurã ;
V
·
- viteza curentului de fluid, în curent neperturbat, undeva departe în aval sau departe în amonte ;
o - unghiul format de coardã cu direcţia lui V
·
(unghiul de incidenţã) ;

45
F
z
= P - proiecţia lui F
a
pe direcţie perpendicularã lui V
·
, forţã portantã ;
F
x
= R - proiecţia lui F
a
pe direcţia lui V
·
, forţa de rezistenţã la înaintare ;
F
a
- forţa de interacţiune aerohidrodinamicã: R P F
a
  
+ = ;

Orice forţã aerodinamică poate fi exprimată sub forma : S V C F
a a
2
2
1
·
p = , unde S este aria
suprafaţei portante (dacă ea este dreptunghiulară, S = bc, respectiv
S V C F
z z
2
2
1
·
p = , S V C F
x x
2
2
1
·
p =
(1)
unde C
z
şi C
x
sunt coeficienţii de portanţă şi de rezistenţã la înaintare. Printr-un simplu exerciţiu de
analizã dimensionalã se poate constata cã în cazul curgerii subsonice (pentru un număr Mach mai mic
decât 0,3) C
x
respectiv C
z
sunt funcţie de unghiul de incidenţã o şi de numărul Reynolds v =
·
/ Re c V .












Fig.9.2

In principiu, pentru determinarea forţei pe o fâşie de suprafaţã de lãţime ds putem scrie :
pdS n F d
s


÷ = , unde ds b dS =
Proiecţia acestei forţe pe direcţia z
1
, pe intrados şi pe extrados conduce de fapt la expresia
1
1
bdx p dF
E
z
s
÷ = , sau
1
1
bdx p dF
I
z
s
=
unde p
I
şi p
E
sunt presiunile pe intrados şi respectiv pe extrados, iar dx ds
1 1
= cos proiecţia lui ds pe
x
1
, adicã
|
.
|

\
|
÷ =
í í
c
E F S
c
dx p dx p b z F
0 0
1 1 1

(2)
Prin definiţie, se introduce coeficientul de presiune k
p

2
2
1
·
·
p
÷
=
V
p p
C
p

(3)
astfel că
( )
c
dx C C
cb V
F
C
c
p p z S
z
E I í
÷
=
p
=
·
0
1
2
2
1
1
1

(4)

46
Analog se procedeazã pentru proiecţia lui dF
S
pe direcţia x
1
pe intrados şi pe extrados, la stânga
şi la dreapta punctelor de ordonatã maximã (în valoare absolutã) a celor douã contururi, deci
( ) ( )
í í
÷ + ÷ =
MI ME
z
I I
z
E E s
dz p p b dz p p b x F
0
1
0
1 1
2 1 2 1

(5)
deci
( ) ( )
c
dz C C dz C C
C
ME MI
I I E E
z z
p p p p
x
í í
÷ + ÷
=
0 0
1 1
2 1 2 1
1

(6)
Dacã reuşim rezolvarea acestor integrale am determinat de fapt coeficienţii unor forţe
aparţinând unui sistem legat de profil Ox
1
z
1
ori pe noi ne intereseazã descompunerea acestei forţe în
sistemul legat de curent Oxz. Relaţia de conversie, conform fig. 9.2, este imediatã
¦
¹
¦
´
¦
o + o =
o ÷ o =
cos sin
sin cos
1 1
1 1
x z x
x z z
C C C
C C C

(7)

9.3. Schema instalaţiei experimentale

Schema instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 9.3, unde P este profilul aerodinamic, iar BP
este o baterie de piezometre, dintre care 22 sunt conectate la prizele de presiune staticã de pe profil (11
pe extrados şi 11 pe intrados), una la tubul Pitot-Prandtl (presiune totalã) şi alta liber în atmosferã.























Fig. 9.3



47
Din definiţia presiunii totale,
2
2
1
· ·
p + = + = V p p p p
dinamic static tot

(8)
iar pe de altă parte,
( )
tot lp tot
h h g p p ÷ p + =
· ·

(9)
Egalând aceste două expresii ale presiuni totale, rezultă :
( )
tot
aer
lp
h h g V ÷
p
p
=
· ·
2
(10)
Analog,
( ) h h g p p
lp
÷ p = ÷
· ·
(11)
deci expresia coeficientului de presiune devine
tot
p
h h
h h
C
÷
÷
=
·
·

(12)
unde densitatea aerului se calculează cu formula
aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
p = p [kg/m
3
]
(13)
cu
293 , 1
0
= p
aer
[kg/m
3
], T
0
= 273 K, p
0
= 760 torr
p
aer
şi T
aer
fiind parametrii de stare ai aerului din salã în momentul efectuãrii încercãrii.

9.4. Executarea lucrãrii şi prezentarea rezultatelor

- se verificã corecta conexiune a furtunelor la bateria de piezometre
- se citesc şi se noteazã p
aer
şi T
aer

- se fixeazã unghiul de atac între (-10
0
÷ +20
0
)
- se porneşte ventilatorul
- se citesc valorile înãlţimii coloanelor de lichid în baterie (h) completându-se Tabelul 1 şi valorile
h
·
, completându-se Tabelul 2.
- se calculeazã h
·
- h
tot
, h
·
- h , C
p
, V
·

- se reprezintã la o scarã convenabilã C
p
funcţie de x
1
şi C
p
funcţie de z
1

- prin integrare graficã şi corecţia ariilor în funcţie de scarã se determinã C
x1
şi C
z1

- se calculeazã C
x
şi C
z
în funcţie de unghiul de incidenţã o
- întreaga procedurã se repetã pentru un alt unghi de incidenţã lucrându-se pe grupe mici, 3-5
unghiuri de incidenţã
- în final se reprezintã grafic curbele ( ) o =
z z
C C şi ( )
x z z
C C C = (ultima dintre acestea se numeşte
polara Eiffel a profilului).

(se introduce, de exemplu, un profil de catalog cu geometria şi cu curbele caracteristice).
Observaţii
- Aşa cum am amintit în debutul lucrãrii valoarea lui C
x
se rezumã la componenta lui de formã,
lipsind componenta de interacţiunea cu suprafaţa (frecare în strat limitã).
48
- Polara Eiffel permite determinarea fineţei profilului, echivalentul unui randament al profilului
x z
C C f / = , valoare care trebuie maximizată în practică : în cazul zborurilor cu motor f = 15 …
30, dar în special în zboruri fãrã motor (planoare) de mare performanţã f = 47 … 50.


Tabel 9.1.

α h
·
h
tot h
·
- h
tot
V
·
C
z1
C
x1
C
z
C
x
grade mm mm mm m/s - - - -




Tabel 9.2.

o [°]

h h
·
- h C
p
h h
·
- h C
p
h h
·
- h C
p

X
1

Z
1
Nr
prizei
mm mm - mm mm - mm mm - mm mm
1 0 0
2 13 13.5
3 30 20.5
4 50 24
5 70 25
6 90 24.5
7 109 22
8 129 18.5
9 148 14.5
10 167 10
11 187 5
12 18 -9
13 38 -9
14 57 -8.5
15 77 -8
16 97 -7.5
17 117 -6.5
18 137 -6
19 157 -4.5
20 175 -3.2
21 196 -1.5
22 202 -1






49


















Fig. 9.4

















Fig. 9.5. Curbele aerodinamice ale profilului.















50
LUCRAREA NR. 10

STUDIUL GENERATORULUI PNEUMATIC VOLUMIC ROTATIV
(ROTOCOMPRESORUL CU PALETE ALUNECATOARE)


10.1. Generalităţi, scopul lucrării

Compresoarele sunt în principiu maşini destinate transportului de gaz, acţionând în sensul
creşterii presiunii lor la refulare.
În cazul acestei lucrări de laborator utilizăm un compresor volumic, rotativ, din producţia
internă (SC Hidromecanica Braşov) cu butuc aşezat excentric şi palete alunecătoare. În mod
cuvenit, o astfel de maşină este folosită în instalaţiile de transport pneumatic al pulberilor (de
exemplu ciment în vrac).
Scopul lucrării este de a urmări funcţionarea şi performanţele unei maşini volumice
lucrând cu fluid compresibil determinând variaţia mărimilor caracteristice la turaţie fixă. Pentru
câteva dezvoltări teoretice asupra acestei maşini, se poate urmări anexa A2.

10.2. Rotocompresorul cu palete alunecătoare, schema instalaţiei





















Fig.10.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei.

In Fig. 10.2 este reprezentată schema instalaţiei. Notaţiile sunt următoarele:

RC – rotocompresor cu palete alunecătoare (conţine şi un ventilator de răcire şi o pompă de ungere);
CA, CR – conducte de aspiraţie şi respectiv de refulare;
M – manometru Bourdon, pentru citirea presiunii de refulare;
T – termometru;
RV – robinet ventil de reglaj al debitului;

51
RP – robinet de purjare (ulei şi apă);
RT – recipient tampon, având dublul rol de: separator de picături ulei-apă şi de atenuator de zgomot;
D – diafragma pentru măsurarea debitului de aer;
MD – manometru diferenţial cu tub de sticlă;
TW – trusă wattmetrică.

















Fig.10.2. Schema instalaţiei.


10.3. Culegerea şi prelucrarea datelor experimentale

Regimul de funcţionare al compresorului se reglează prin închiderea treptată a robinetului de pe
refulare, deci se modifică debitul pe refulare.
Pentru fiecare debit, se fac următoarele lecturi în paralel:
- p
s
[ats] la manometrul M;
- t [°C] la termometrul T;
- Ah
d
[mm col Hg] la piezometrul ataşat diafragmei
- N
a
(puterea absorbită) pe cadranul wattmetrului

Observaţii:
- Pornirea compresorului se face numai după ce s-a efectuat ungerea internă prin rotirea manuală a
pompei de ulei ataşate la ax (şi antrenată, în funcţionare, de axul maşinii).
- Lecturile datelor nu se fac imediat după stabilirea unui nou regim (debit), ci după 40-60 secunde
din motive de inerţie termică (stabilizarea temperaturii).
- Motorul electric de antrenare este dotat cu un releu de suprasarcină care întrerupe alimentarea şi
opreşte instalaţia la depăşirea unei anumite valori de moment rezistent. De aceea, limita superioară
a suprapresiunii la refulare foarte rar depăşeşte 1,2 – 1,4 ats.

În afara datelor culese de pe instrumentele ataşate ansamblului motor electric–compresor, trebuie
cunoscute şi notate p
aer
(mm Hg, barometru aneroid) (presiunea atmosferică din încăpere în momentul
desfăşurării încercării) şi t
aer
[°C] (temperatura aerului din încăpere).
52

Etapele de calcul sunt:
1. Se calculează densitatea aerului aspirat

aer
aer
aer
T
T
p
p
0
0
aer 0 asp
· · p = p

unde p
0
= 760 mm Hg , T
0
= 273,15 K, T
aer
= (273,15 + t
aer
) [K] şi p
0
= 1,293 kg/m
3
(densitatea aerului
la p
0
şi T
0
).

2. Se calculează p [ats], presiunea absolută la refulare
| |
6 , 735
Hg mm
at
s at man
p
p p p p + = + = [ats]
cu observaţia că:
2
3
2 3
Hg
m
N
367 , 133 m 10
s
m
81 , 9
m
kg
13595 Hg mm 1 = · · = · · p =
÷
h g , Hg mm 564 , 735
367 , 133
10 9,81
at 1
4
=
·
=

3. Se trasează curba de etalonare a diafragmei


Tabel 10.1

Ah
d
[mm Hg] 192 185 169 156 144 127
Q [m
3
/s] 0,108 0,106 0,102 0,0965 0,092 0,0875

4. Se extrag din diagramă valorile debitului volumetric Q în funcţie de Ah
d
.

5. Se calculează temperatura absolută a aerului la refulare
T = (T
0
+ t) [K]

6. Se calculează debitul masic la aspiraţie
Q m
aer
· p =
asp
 , în ambele versiuni kg/s, kg/oră [1 oră = 3600 s]

7. Se calculează Q
N
, debitul volumic normal, adică valoarea debitului volumic dacă gazul ar fi refulat
la p
0
= 760 mm Hg şi T
0
= 273,15 K. Cunoscând însă debitul masic, operaţia este imediată:

p
=
s
m
Q
N
3
aer 0
Nm


în ambele versiuni

ora
Nm
,
s
Nm
3 3
.

8. Se calculează p
i ref
, densitatea la refulare pentru fiecare punct i de încercare.
i
i
i
T
T
p
p
0
0
aer 0 ref
· · p = p unde p
0
[at] = 760/735,564 = 1,03322 at.

9. Se calculează Q
ps I
, debitul volumic în condiţii de livrare (la parametrii de refulare) cu relaţia
53
i
i
ps
m
Q
i
p
=



10. Se calculează puterea de ieşire (putere hidraulică)
3
10
÷
· · = p = =
s ps h u
p Q gQH N N [kW],

unde p
s
trebuie exprimat însă în SI [N/m
2
], adică
| | | |
3 4
3
10 at 10 81 , 9
s
m
kW
÷
· · · ·

= =
s ps h u
p Q N N ,
| | | | at 1 , 98
s
m
kW
3
s ps h u
p Q N N · ·

= =

11. Se calculează randamentul [%] din expresia
| |
| |
| |
100
kW
kW
% · = n
a
u
N
N

De fapt este calculat randamentul ansamblului motor–compresor pentru că N
a
este puterea absorbită de
motorul electric.


10.4. Prezentarea rezultatelor lucrării

Se va completa un tabel conform Tabelului 10.2.


Tabel 10.2

p
s
p t T h
d
Q 
aer
aer
m Q
N
Nr
crt
ats ata C K mm m
3
/s kg/
m
3

kg/s kg/h Nm
3
/s Nm
3
/
h
1.
2.
….

continuare tabel 10.2


i

s
p
Q N
u
N
a

kg/m
3
m
3
aer/s m
3
aer/h kW kW %




Lucrarea se încheie prin reprezentarea variaţiei în cadrul aceluiaşi grafic a următoarelor dependenţe:
- Debitul masic m funcţie de p sau p
s

- Randamentul n funcţie de p sau p
s

54
- puterea hidraulică N
u
funcţie de p sau p
s


Se va avea în vedere alegerea şi figurarea unor scări diferite şi distincte pe ordonată pentru cele trei
mărimi. Alura curbei de debit masic este uşor coborâtoare (liniar), ceea ce este în neconcordanţă cu
teoria referitoare la această mărime. În realitate, într-adevăr, debitul scade cu creşterea presiunii la
refulare ca urmare a pierderilor volumice.
























Fig. 10.3. Curbe caracteristice ale rotocompresorului.



















55
LUCRAREA NR. 11

Studiul experimental al unei Turbine Pelton

11.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Turbina Pelton echipează centralele şi microcentralele funcţionând la debite mici şi căderi relativ mari (peste 400m este
folosită exclusiv). Strămoşi ai turbinelor Pelton au fost construite de către utilizatorii rurali, pentru exploatarea energiei
cursurilor de apă în regiuni de deal sau de munte, principiul de transfer energetic fiind descoperit intuitiv.




















Fig. 11.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.


















Fig. 11.2. Schema instalaţiei.

11.2. Elemente teoretice

Transferul energetic are la bază prima teoremă a impulsului aplicată asupra unei suprafeţe în mişcare,de aceea aceste
construcţii fac parte din categoria turbinelor cu acţiune. Pentru deducerile care urmează, ne vom referi la fig. 11.3.
In relaţia care descrie prima teoremă a impulsului (a se vedea cursul!)
p
F G R V Q V Q V Q
     
+ + = p ÷ p ÷ p
1
"
2
' '
2
'
2
'
2

(1)

56
survin următoarele simplificări:
-
"
2
'
2
Q Q Q + = ecuaţia de continuitate
-
2
:"
2
'
2
V V V
  
= = conform relaţiei Bernoulli
-
í
= =
S
p
dA n p F 0


jet liber în atmosferă
deci
G R V Q V Q
   
+ = p ÷ p
1 2

(2)
Proiectând pe direcţia jetului,
( ) u ÷ p = ÷ = cos 1
1
Qv R F
a
, u = u = u
"
2
'
2

(3)
şi dacă ° = u 180 ,
1
2 QV F
a
p =
(4)
deci este recomandabil ca unghiul de întoarcere a jetului să fie 180° pentru o maximă exploatare a energiei jetului.



















Fig. 11.3. Principiul turbinei Pelton.


Facem observaţia esenţială în această fază a analizei că nu este fixă cupa turbinei (datorită rotaţiei apare o viteză
tangenţială u

). În principiu se menţin relaţiile deduse anterior, cu diferenţa w V


÷ unde w u V
 

+ = (vezi triunghiul de
viteze). Acum
( ) ( ) u ÷ p = u + p = cos 1 cos
1 2 1
Qw w w Q F
a

(5)
Având în vedere că respectiva cupă se mişcă liniar pe o porţiune foarte scurtă cu viteza u, puterea activă este:

( ) ( )( )u u V
g
Q
u Qw uF N
a
u ÷ ÷
¸
= u ÷ p = = cos 1 cos 1
1
'
1

(6)
Această putere este consecinţă a unei puteri hidraulice a cărei exprimare generală este: gQH N
h
p =
şi în cazul ideal, randamentul de transformare
( ) ( ) u ÷ ÷ = ~ n cos 1
1
1
u u V
gH N
N
h
T

(7)
În cazul unei deschideri maxime, fixe, a injectorului, viteza gH k V 2
1
= depinde numai de cădere, deci randamentul
depinde numai de viteza tangenţială u, care la rândul ei depinde de turaţie (u = eR).
Maximizarea randamentului, tratat în funcţia n
T
= f(u) conduce la concluzia (vezi cursul, pentru calculul în detaliu)

57

2
1
V
u
opt
=
(8)

11.3. Instalaţia experimentală

În Fig. 11.1 este reprezentată schema spaţială a standului experimental pentru turbina Pelton, iar în fig. 11.2 schema
instalaţiei. Legenda acestor figuri este următoarea:

P – pompă, ME – motor electric, CA – conductă de aspiraţie, CR – conductă de refulare, RZ – rezervor, D – diafragmă, M –
manomteru, IN – injector, RT – rotorul turbinei Pelton, DIN – dinam, CE – comutator (întrerupător) electric, PE – panou
electric (care conţine un turometru, un ampermetru şi un voltmetru), REV – rezistenţă electrică variabilă (reostat).

Instalaţia din fig. 11.1 nu permite determinarea tratarea exclusivă a caracteristicii energetice a maşinii hidraulice, dar ea este
adecvată tratării globale în calitate de centrală a construcţiei.
Prin realizarea căderii de către pompă nu putem realiza o independenţă între debit şi înălţime (sarcină) ele fiind
legate prin caracteristica internă a pompei H = f(Q).
Având în vedere că gH k V 2
1
= şi simultan gH V
inj
2
1
· n = rezultă
2
k
inj
= n .
Nu avem nici posibilitatea practică de a investiga vâna de fluid la ieşirea din injector, dar ştim că randamentul
injectorului
inj
n , pentru o construcţie îngrijită, în jurul cursei maxime a axului, are o valoare de aproximativ
inj
n = 0,9.
Adoptând această valoare, se obţine: 9 , 0 = n =
inj
k .

11.4. Efectuarea lucrării

1. Se deblochează la tablou şi se porneşte instalaţia de la întrerupătorul CE, adică se porneşte pompa centrifugă P
2. pentru fiecare regim al instalaţiei se notează:
- Ah la piezometrul de la perete PZ;
- presiunea p la manometrul M fixat în capătul conductei de refulare;
- turaţia n [rot/min] pe turometrul situat în panoul electric PE;
- tensiunea U şi intensitatea I pe voltmetrul şi respectiv ampermetrul situate în panoul electric PE.




















Fig. 11.4.

Atenţie la poziţia comutatorului cutiei mărimilor electrice, fig. 11.4):
- în poziţia A se măsoară tensiunea la bornele generatorului electric (circuitul consumatorilor este deschis şi intensitatea
nulă);
- în poziţia B se măsoară tensiunea la bornele consumatorului, cu circuitul închis.

58

Una din soluţiile de exploatare a instalaţiei este aceea de a studia mărimile de ieşire în funcţie de puterea hidraulică
de intrare (sau hidraulică disponibilă), pentru că nu avem o reglare independentă a căderii H şi a debitului Q.
De fapt, prin reglare cu robinetul R, se parcurge caracteristica internă a pompei P urmărindu-se mărimile de ieşire.
- din diagrama de etalonare a diafragmei D de pe ramura de aspiraţie se citeşte Q
- se calculează puterea electrică N
e
= UI
- din indicaţia manometrului se determină căderea hidraulică a centralei. Din relaţia: gH p p = se calculează
| | m 10
cm
kgf
81 , 9 10
10 81 , 9
cm
kgf
2 3
4
2
·

=
·
· ·

= p
p
H
(9)
- se calculează apoi puterea hidraulică disponibilă
N
h.disp
= pgQH
(10)
- se calculează viteza jetului la ieşirea din injector
1
2 9 , 0 2 V gH gH k V
inj
= · = =
(11)
şi puterea teoretică:
N
teoretică
= pQ(V
1
-u) (1-cosu)u (12)
unde u = (165…180)
o
, p = 1000 kg/m
3
, iar 30 / n R u t = e = , cu R = D
n
/2.
- se determină puterea teoretică a turbinei permite calculul imediat al momentului activ, realizat de jetul tangenţial
activ teoretic
M N e = ,
n
N N
M
teoretic teoretic
activ
t
=
e
=
30
[N/m]
(13)

În acest mod de desfăşurare lucrarea permite calculul unui randament global al ansamblului turbină-generator,
randamentul de exploatare
h
e
global
N
N
= n
(14)
unde N
h
este puterea hidraulică disponibilă la intrarea în injector.
Un randament al turbinei hidraulice nu poate fi obţinut decât teoretic prin relaţia (randament de transformare)
2
1
1
2
1
1
) cos 1 )( ( 2
2
) cos 1 )( (
V
u V u
V
Q
u u V Q
N
N
h
T
u ÷ ÷
=
p
u ÷ ÷ p
= ~ n
(15)
Cu această derulare, lucrarea demonstrează virtuţile energetice ale turbinei şi pune în evidenţă relaţia dintre
mărimile energiei mecanice şi cele ale energiei hidraulice.

Tabel 11.1.

Ah p n U
G U I
N
e
Nr. crt.
[mm] [ats] [rot/min] [V] [V] [A] [W]
1.
2.


continuare Tabel 11.1.

Q H
N
h
v
inj
N
teoretică n
global
n
T
M
activ
[m
3
/s] [m] [W] [m/s] [W] - - [Nm]



59

Se va completa un tabel după modelul tabelului 11.1, şi se vor face următoarele reprezentări grafice:

- Puterea electrică N
electric
şi tensiunea la borne U
G
, ambele funcţie de puterea disponibilă N
h
, la o poziţie fixă a
reostatului Rx.
- Randamentele n
global
şi n
T
funcţie de N
h
, tot la o poziţie fixă a reostatului Rx.

Observaţii.

- O direcţie de dezvoltare experimentală este cea care reproduce funcţionarea reală a centralei când suntem interesaţi ca
indiferent de datele hidraulice de intrare să menţinem turaţia n constantă (în prejma turaţiei de sincronism).
- O altă direcţie experimentală poate urmări comportarea agregatului la o cădere constantă H (implicit şi debit Q
constant), dar variind sarcina electrică prin reostatul R
x
.
- In funcţie de scopul declarat al experimentului, aceste direcţii pot constitui lucrări de laborator distincte.























60
PARTEA A II-A

ELEMENTE DE ANALIZA ERORILOR ŞI PRELUCRAREA DATELOR
EXPERIMENTALE

1. Generalităţi

Procesul de măsurare a unei mărimi urmăreşte să se determine de câte ori unitatea de măsură a
respectivei mărimi se cuprinde în mărimea măsurată. De obicei, măsurarea unei mărimi este
afectată de erori, datorită diverselor cauze. Din punct de vedere statistic se pot defini
următoarele tipuri de erori:
- Erori sistematice. Sunt acele erori care rămân constante ca valoare absolută şi semn atunci când se
măsoară repetat aceeaşi mărime, în condiţii identice. Atunci când condiţiile se modifică, aceste
erori variază pe baza unei legi definite.
- Erori aleatoare. Sunt acele erori care variază imprevizibil, atât ca valoare absolută cât şi ca semn,
când se măsoară aceeaşi mărime, în mod repetat şi în condiţiii identice.
- Erori grosolane. Ele depăşesc considerabil erorile probabile, specifice condiţiilor date de
măsurare. În principiu, provin din citiri greşite, sau în cazuri mai grave, din alegerea unei metode
greşite de măsurare.


2. Repartiţia erorilor aleatoare de măsurare

Cea mai utilizată lege de repartiţie a erorilor aleatoare de măsurare este repartiţia normală, numită şi
legea lui Gauss, după numele descoperitorului ei. Densitatea de repartiţie a acestei legi este:
( )
( )
2 2
/
2
2
o ÷
t o
=
z
e z p
(1)
unde parametrul o (care este pozitiv) caracterizează precizia măsurătorilor.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul ( )
1 1
, z z ÷ , în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) ( ) o u = < = < < ÷ / 2
1 1 1 1
z z z P z z z P
(2)
unde
( ) ( ) o < =
t
= u
í
÷
t z P dt e t
t
t
2
1
2
1
0
2 /
2
, cu t > 0
(3)
Funcţia u(t) se numeşte probabilitate integrală.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul ( )
2 1
, z z , în cazul unei repartiţii aleatoare,
se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) ( ) o u ÷ o u = < < / /
1 2 2 1
z z z z z P
(4)
Probabilitatea ca erorile aleatoare să depăşească limitele o ± t , cu t > 0, în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) t t z P u ÷ = o > 2 1
(5)
In continuare, vom enumera câţiva indicatori ai preciziei de măsurare:
- Parametrul o, definit mai sus, se numeşte eroare medie pătratică de măsurare (eroare standard).
- Mărimea o
2
se numeşte dispersie a erorilor.
61
- Eroarea probabilă
o = p 6745 , 0 , ( ) 5 , 0 2 = o u
- Eroarea medie absolută
( )
t o
= = 0
í
·
· ÷
2
2
dz z p z
- Măsura de precizie este definită de ecuaţia
2
1
o
= h

3. Metode de eliminare a erorilor grosolane

3.1. Metoda de eliminare pentru  cunoscut
Fie valoarea apărută neaşteptat notată prin x*, iar celelalte rezultate ale măsurătorilor x
1
, …, x
n
. Se
consideră în continuare media aritmetică
n
x x x
x
n
+ + +
=
...
2 1

şi se constituie raportul
( ) n n
x x
t
/ 1
*
+ o
÷
=
Pentru valoarea obţinută a acestui raport, se calculează probabilităţile 1-2u(t), de unde se va obţine
probabilitatea ca acest raport să ia întâmplător o valoare mai mare sau egală cu t. Dacă valoarea
obţinută este mai mică decât ceea ce se numeşte probabilitate de excludere, atunci cantitatea apărută
neaşteptat se consideră a fi o eroare grosolană.
Pentru probabilitatea de excludere, există următoarele 3 nivele:
- Nivelul 5%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0,05.
- Nivelul 1%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0,01.
- Nivelul 0,1%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât
0,001.

3.2. Metoda de eliminare pentru  necunoscut
Dacă nu se cunoaşte o, atunci în locul său se foloseşte abaterea standard empirică
( )
¯
=
÷
÷
=
n
i
i
x x
n
s
1
1
1

Se calculează
s x x t /
*
÷ =
şi se compară cu valorile din tabelul 2. Dacă pentru un număr n de observaţii, acest raport se află între
două valori critice cu siguranţele P
1
şi P
2
> P
1
, atunci cu o siguranţă mai mare decât P
1
se poate
considera că valoarea respectivă conţine o eroare grosolană şi se poate decide eliminarea ei din lotul de
prelucrare.




62
Tabel 1. Valori ale probabilităţii (t).

t u(t) t u(t) t u(t)
2.5 0,49379 3.6 0,499841 4.7 0,4999987
2.6 0,49534 3.7 0,499892 4.8 0,4999992
2.7 0,49653 3.8 0,499927 4.9 0,4999995
2.8 0,49744 3.9 0,49952 5.0 0,4999997
2.9 0,49813 4.0 0,499968
3.0 0,49865 4.1 0,499979
3.1 0,49903 4.2 0,499987
3.2 0,49931 4.3 0,499991
3.3 0,49552 4.4 0,499995
3.4 0,49966 4.5 0,4999966
3.5 0,499767 4.6 0,4999979

3.3. Criteriile (testele) Chouvenet, Irwin, Ramonovoski

Există un număr de criterii (teste) care, pentru eliminarea erorilor grosolane, în care se pleacă de la un
şir de date x
1
, x
2
, .., x
n
, ordonate crescător sau descrescător, în ideea că extemităţile şirului sunt
susceptibile de a fi afectate de astfel de erori. De aceea, ele se verifică şi, dacă îndeplinesc condiţia de
eliminare, valoarea testată x
t
se elimină din şirul de date. În şirul de n-1 de valori rămase, se face o nouă
testare, şi se continuă procedura, până se elimină complet valorile suspecte.
În această categorie de teste se încadrează criteriile Chouvenet, Irwin, Ramonovoski. Dintre
acestea, vom descrie aici criteriul Chouvenet. Fie cã asupra unei mãrimi fizice x s-au efectuat n
mãsurãri, şi ca rezultat se obţin valorile x
1
, x
2
, ..., x
n
.
- Se calculeazã media de selecţie x şi media pãtraticã s a abaterilor individuale.:
¯
=
=
n
i
i
x
n
x
1
1
, ( )
¯
=
÷ =
n
n
i
x x
n
s
1
2
1

- Apoi se calculeazã limitele domeniului de toleranţã:
s Z x x
q
+ =
min
, s Z x x
q
+ =
max
,
unde Z
q
= Z
q
(n) este un coeficient care se ia din tabelul 3.

Orice mãrime x
k
care nu aparţine intervalului (x
min
, x
max
) trebuie eliminatã, ea fiind o valoare aberantã.

Aplicaţie

Într-o secţiune a unei conducte se fac măsurători de viteze. Pentru o prelucrare eficientă, măsurătorile
se execută în punctele 1, 2,…, n alese astfel încât aria secţiunii să fie împărţită în arii incrementale
egale (vezi de exemplu Fig. 1.2, de la Lucrarea nr. 1). Fie că vitezele măsurate sunt:

V
1
= 15; V
2
= 13,8; V
3
= 12,6; V
4
= 11; V
5
= 9,8; V
6
= 8; V
7
= 6; V
8
= 3,4 [m/s]


63


Tabel 2. Valorile critice t
n
(P) pentru eliminarea valorilor excepţionale x*
(n este numărul rezultatelor acceptate, iar P este nivelul de încredere).

n P = 0,95 P = 0,98 P = 0,99 P = 0,999
5 3,04 4,11 5,04 9,43
6 2,78 3,64 4,36 7,41
7 2,62 3,36 3,96 6,37
8 2,51 3,18 3,71 5,73
9 2,43 3,05 3,54 5,31
10 2,37 2,96 3,41 5,01
11 2,33 2,89 3,31 4,79
12 2,29 2,83 3,23 4,62
13 2,26 2,78 3,17 4,48
14 2,24 2,74 3,12 4,37
15 2,20 2,71 3,08 4,28
16 3,04 2,68 3,04 4,20
17 2,18 2,66 3,01 4,13
18 2,17 2,64 2,98 4,07
20 2,145 2,602 2,932 3,979
25 2,105 2,541 2,852 3,819
30 2,079 2,503 2,802 3,719
35 2,030 2,476 2,768 3,652
40 2,048 2,456 2,742 3,602
45 2,038 2,441 2,722 3,565
50 2,030 2,429 2,707 3,532
60 2,018 2,411 2,683 3,492
70 2,009 2,399 2,667 3,462
8 2,003 2,389 2,655 3,439
90 1,998 2,382 2,646 3,423
100 1,994 2,377 2,639 3,409
·
1,960 2,326 2,576 3,291

Tabel 3. Variaţia coeficientului Z
q
funcţie de numãrul de mãsurãtori n.

n Z
q
n Z
q

6 1,73 16 2,16
7 1,80 17 2,18
8 1,86 18 2,20
9 1,92 19 2,22
10 1,96 20 2,24
11 2,00 21 2,26
12 2,04 22 2,28
13 2,08 23 2,29
14 2,10 24 2,31
15 2,13 25 2,33
64
Pentru cazul nostru:
¯
=
= =
n
i
i
V
n
V
1
95 , 9
1
m/s (media de selecţie coincide, în aceastã metodã de
mãsurare a vitezelor, cu viteza medie). Din tabelul 3, pentru n = 8 şi Z
q
= 1,86 se calculeazã:

V V Z m s
q min
, , , , / = ÷ = ÷ · =  9 95 1 86 3 7212 3 029

V V Z m s
q max
, , , , / = ÷ = + · =  9 95 1 86 3 7212 16 871

Deoarece
| | V V V i
i
e s s
min max
, ,1 8 , rezultã, conform criteriului lui Chouvenet, cã în şirul de viteze
mãsurate nu existã nici o valoare aberantã.


4. Determinarea parametrilor formulelor empirice prin metoda celor mai mici pătrate

Dacă (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), …, (x
n
, y
n
) provin dintr-un set de măsurători şi se caută o funcţie f prin care să se
descrie analitic dependenţa y de x, atunci se poate folosi metoda celor mai mici pătrate. Ideea este de
a minimiza expresia:
( ) | |
¯
=
÷ =
n
k
n k k
a a a x f y S
1
2
1 0
,..., , ;
(6a)
unde a
0
, a
1
, …, a
n
sunt parametri care trebuie determinaţi.
Dacă măsurătorile s-au făcut cu precizie inegală, adică cu dispersii diferite, atunci suma trebuie
considerată sub forma:
( ) | |
k
n
k
n k k
w a a a x f y S
¯
=
÷ =
1
2
1 0
,..., , ;
(6b)
unde w
k
sunt ponderi de măsurare.

2 2
2
2
1
2 1
1
: ... :
1
:
1
: ... : :
n
n
w w w
o o o
=
Determinarea parametrilor a
0
, a
1
, …, a
n
care minimizează funcţia S se face prin rezolvarea sistemului
de ecuaţii:
0 =
c
c
k
a
S
, k = 0, 1, …, n
(7)

a. Aflarea parametrilor corespunzători unei funcţii liniare

În cazul unei funcţii liniare, dreapta corespunzătoare în grafic trece totdeauna prin punctul ( ) y x, :
¯
¯
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w x
x
1
1
,
¯
¯
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w y
y
1
1

(8)
De aceea, ecuaţia acestei drepte se poate scrie
( ) x x a y y ÷ = ÷
(9)
parametrul a fiind determinat cu relaţia
65
( )
2
2
2
x x
y x x
a
÷
÷
=
(10)
unde
¯
¯
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w x
x
1
1
2
2
,
¯
¯
=
=
=
n
k
k
n
k
k k k
w
w y x
xy
1
1


(11)
Dacă toate măsurătorile se fac cu acceaşi precizie, atunci toate ponderile sunt egale cu 1: 1 =
k
w ,
pentru k = 1, 2, …, N. În acest caz formulele anterioare se simplifică, după cum urmează:
N
x
x
n
k
k ¯
=
=
1
,
N
y
y
n
k
k ¯
=
=
1
,
N
x
x
n
k
k ¯
=
=
1
2
2
,
N
y x
xy
n
k
k k ¯
=
=
1

(13)


b. Determinarea parametrilor corespunzători unei funcţii de gradul doi

Pentru o funcţie de gradul doi, c bx ax y + + =
2
, parametrii a, b şi c se determină din sistemul de
ecuaţii:
¯ ¯ ¯ ¯
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k k
n
k
k k
n
k
k k
n
k
k k
w y x c w x b w x a w x
1
2
1
2
1
3
1
4

¯ ¯ ¯ ¯
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k k
n
k
k k
n
k
k k
n
k
k k
w y x c w x b w x a w x
1 1 1
2
1
3

¯ ¯ ¯ ¯
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k
n
k
k
n
k
k k
n
k
k k
w y c w b w x a w x
1 1 1 1
2

(14)


5. Dependenţe stochastice între variabile. Corelaţii liniare

Dacă se execută măsurători asupra unor variabile şi dacă fiecare este supusă unei împrăştieri aleatoare
(cu alte cuvinte necontrolabilă), trebuie făcută o analiză a legii medii de comportare a unei variabile
faţă de cealaltă. Ceea ce se obţine este curba de regresie. Dacă această curbă este o dreaptă, ea se
numeşte curbă de regresie.
Pentru două variabile x şi y, dreapta de regresie a lui y asupra lui x are ecuaţia
( ) x x r y y
x
y
÷
o
o
= ÷
(15)
unde
( )
¯
=
÷ = o
n
i
i x
x x
n
1
2
1
, ( )
¯
=
÷ = o
n
i
i i y
y y
n
1
2
1
,
y x
C
r
o o
= , y x y x
n
C
n
i
i i
÷ =
¯
=1
1

(16)
Coeficientul
x y x y
r b o o = /
,
se numeşte coeficient de regresie a lui y asupra lui x.
66
În cazul mai multor variabile, problema devine a corelaţiei liniare multiple. Dacă se consideră
variabilele x, y şi z, atunci planul de regresie al lui z în raport cu variabilele x şi y este definit de :
( ) ( ) y y b x x b z z
y z x z
÷ + ÷ = ÷
/ /

(17)
unde coeficienţii de regresie sunt daţi de
x
z
xy
yz xy xx
x z
s
s
r
r r r
b ·
÷
÷
=
2
/
1
,
x
z
xy
xz xy yx
y z
s
s
r
r r r
b ·
÷
÷
=
2
/
1

(18)
coeficienţii de corelaţie sunt daţi de
( )( )
( )
y x
n
i
i i
xy
s s n
y y x x
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¯
=
,
( )( )
( )
z x
n
i
i i
xz
s s n
z z x x
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¯
=
,
( )( )
( )
z y
n
i
i i
yz
s s n
z z y y
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¯
=


(19)
iar dispersiile empirice sunt date de expresiile:
( )
1
1
2
÷
÷
=
¯
=
n
x x
s
n
i
i
x
,
( )
1
1
2
÷
÷
=
¯
=
n
y y
s
n
i
i
y
,
( )
1
1
2
÷
÷
=
¯
=
n
z z
s
n
i
i
z

(20)


6. Metode de determinare a parametrilor care intră neliniar în formule empirice
Dacă o formulă empirică depinde neliniar de mai mulţi parametri, atunci
determinarea lor prin metoda celor mai mici pătrate devine laborioasă. În
astfel de cazuri, se încearcă liniarizarea problemei.

6.1. Metoda nivelării pentru cazul a doi parametri
Metoda nivelării constă în aducerea formulei empirice ( ) b a x f y , ; = la forma
| + o = X Y (21)
ceea ce se realizează prin schimbarea convenabilă a parametrilor.
Apoi, parametrii o şi | se determină conform celor expuse la metoda celor mai mici pătrate -
formula (10) pentru o - iar a şi b se determină funcţie de o şi |.
- Fie astfel funcţia putere
b
ax y = . Cu transformarea logaritmică: x b a y ln ln ln + = şi notând: X =
lnx şi Y = lny, se obţine (21), cu o = b, | = lna.
- Fie acum funcţia exponenţială
bx
ae y = . Folosim din nou o transformare logaritmică:
x b a y ln ln ln + = şi notând: X = x şi Y = lny, se obţine (21), cu o = b, | = lna.
- Pentru
ax
be a
y
÷
+
=
1
, se foloseşte transformarea: X = exp(-x) şi Y = 1/y.

Observaţie. În cele mai sus descrise, aplicarea procedurii celor mai mici pătrate se face asupra
variabilelor transformate (X, Y) şi nu asupra celor fizice (x, y), de aceea rezultatele obţinute pot fi
folosite ca prime aproximaţii pentru aproximaţii mai bune ale parametrilor.


67
6.2. Metoda nivelării pentru cazul a trei parametri

Să considerăm formula: c e ax y
b
+ = . Parametrul c se determină aproximativ cu expresia:
2 3 1
2
2 2 1
2y y y
y y y
c
÷ +
÷
=
(22)
unde y
1
, y
2
şi y
3
sunt valorile funcţiei y pentru valorile argumentului x în progresie geometrică. Valorile
x
1
şi x
2
pot fi alese arbitrar, dar pentru micşorarea erorii de determinare a lui c este recomandabil ca
aceste valori să fie alese mai depărtate una de cealaltă. O dată determinat parametrul c, se aplică
transformarea
x X ln = , ( ) c y Y ÷ = ln
cu care se obţine dependenţa liniară cu doi parametri
| + = bX Y ,
unde | = lna, pentru care coeficienţii se determină conform celor mai sus precizate.


68
ALGORITMI DE CALCUL

Lucrarea nr. 1: Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl























































START
Citeşte:
p
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]; C = 111
p
0
=760 [mm Hg]
D = 276 [mm]
d = 200 [mm]

·
· = n
÷
s m
kg
aer
5
0
10 712 , 1
n = 20
Citeşte:
t
aer
[°C]; p
aer
[mm Hg]
m
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
p =

p
2 / 3
0
0
0
|
|
.
|

\
|
·
+
+
· n =

·
n
T
T
C T
C T
s m
kg
aer
aer
aer aer

aer
aer
aer
s
m
p
n
=

v
2

1
Citeşte:
| | m 1, j , = ÷
j
t
k
| | m 1, j , = ÷
j
d
k
| | m 1, j , = mm l
j
d
| | n i mm l
i j
t
, 1 m; 1, j ,
,
= =
69























Da


Nu
































1
j:=1
| |
i j j i j
t t t
l k mm h
, ,
apa · =
3
,
10 1 2
,
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
=

i j
t
aer
apa
i j
h g
s
m
V

i:=i+1
i s n
2
i:=1
n
V
s
m
V
n
i
i j
m
j
¯
=
=

1
,

( )
j
m aer j
V
D
s
kg
m
4
10
2
3 ÷
· t
p =


| |
j j j
d d d
l k mm h · = apa
| |
3
2
10 1 2
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
· |
.
|

\
|
= ÷ o
j
j
d
aer
apa
m
j
h g
V
d
D

| |
aer
m
j
D V
j
v
· ·
= ÷
÷3
10
Re
j:=j+1
j s m
70


























































2
Scrie:
l
t
[mm al]; h
t
[mm apa]; V [m/s]
Trasează:
m = f(h
d
)
o = f(Re)
STOP
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; p
aer
[kg/m
3
]
n
aer
[kg/m
3
]; u
aer
[m
2
/s]
Scrie:
k
t
[-]; k
d
[-]
V
m
[m/s]; m [kg/s]
l
d
[mm al]; h
d
[mm apa]
o [-]; Re [-]
71
Lucrarea nr. 3: Studiul pierderilor energetice la curgerea forţă a fluidelor

























































START
1
Citeşte:
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]; L
I
= 1660 [mm]
L
II
= 1000 [mm]; L
III
= 1920 [mm]
L
IV
= 670 [mm]; L
V
= 670 [mm]
L
V
’ = 50 [mm]; d
I
= 52,5 [mm]
L
V
’’ = 500 [mm]; d
II
= 41,25 [mm]
d
III
= 52,5 [mm]; d
IV
= 80,5 [mm]
d
V
= 52,5 [mm]
Citeşte:
] [m
3
I
V A , At
I
[s]
] [m
3
III
V A , At
III
[s]
| | mm h
I
1
; | | mm h
I
2
; | | mm h
II
1

| | mm h
II
2
; | | mm h
III
1
; | | mm h
III
2

n

Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
IV
V
| | n 1, i , = A s t
i
IV

| | n 1, i ,
1
= mm h
i
IV

| | n 1, i ,
2
= mm h
i
IV

n 1, i ,
2
1
=

cm
kgf
p
i
M

n 1, i ,
2
2
=

cm
kgf
p
i
M

72



























































1
2
I
I
I
t
V
s
m
Q
A
A
=

3

( )
2
3
10
4
÷
· t
=

I
I
I
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ ì
I I
I I
I
I
h h
V
g
L
d

I
III
III
t
V
s
m
Q
A
A
=

3

2
3
III
II
Q
s
m
Q =

( )
2
3
10
4
÷
· t
=

II
II
II
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ ì
II II
II II
II
II
h h
V
g
L
d

( )
2
3
10
4
÷
· t
=

III
III
III
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ .
III III
III
s
h h
V
g

73


































Da


Nu





















2
i:=1
i
i
i
IV
IV
IV
t
V
s
m
Q
A
A
=

3

( )
2
3
10
4
÷
· t
=

IV
IV
IV
d
Q
s
m
V
i
i

( )
2
3
10
4
÷
· t
=

V
IV
V
d
Q
s
m
V
i
i

| | ( )

ì ÷ · ÷ +
÷
= ÷ .
÷
g
V
d
L
h h
g
V V
V
g
i
i i
i i
i
i
IV
IV
IV
I IV IV
IV V
V
d
2
10
2
2
2
3
2 1
2 2
2
| |

+
ì ÷ · ·
p
÷
= ÷ .
g
V
d
L L
g
p p
V
g
i i i
i
i
V
V
V V
I
apa
M M
V
R
2
10 81 , 9
2
2
' ' '
4
2 1
2


i:=i+1
i s n
Scrie:
] [m
3
I
V A , At
I
[s]; Q
I
[m
3
/s];
| | mm h
I
1
; | | mm h
I
2
; V
I
[m/s]; ì
I
[-];
] [m
3
III
V A , At
III
[s]; Q
II
[m
3
/s];
| | mm h
II
1
| | mm h
II
2
; V
II
[m/s]; ì
II
[-];
Q
III
[m
3
/s]; | | mm h
III
1
; | | mm h
III
2
; V
III
[m/s]; .
s
[-];
] [m
3
IV
V A ; At
IV
[s]; Q
IV
[m
3
/s]; Q
V
[m
3
/s];
| | mm h
IV
1
; | | mm h
IV
2
; V
IV
[m/s]; V
V
[m/s]; .
d
[-];

2 1
cm
kgf
p
M
;

2 2
cm
kgf
p
M
; .
R
[-]
STOP
74
Lucrarea nr. 4: Studiul ejectorului subsonic apă - apă

























































START
Citeşte:
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]
d = 0,05 [m]
Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
V
A | | n 1, i , = s t
i

| | n 1, i , = mm h
i
d

n 1, i ,
2
=

cm
kgf
p
i
m

n 1, i ,
2
=

cm
kgf
p
i
am

1
75














































Da


Nu









1
i:=1
i
i
am
t
V
s
m
Q
i
A
A
=

3

2
4
d
Q
s
m
V
i
i
am
am
t
=

| |
g
V
g
p
z m H
i i
i
am
apa
am
a a
2
10 81 , 9
apa
2 4
+
· p
· ·
+ =
( )
i i
d m
h f
s
Q =

3
m

i i i
m am a
Q Q Q ÷ =
| |
i
i
m
a
i
Q
Q
u = ÷
2
4
d
Q
s
m
V
i
i
m
m
t
=

| |
g
V V
g
p p
m H
i i i i
i
am m
apa
am m
m
2
10 81 , 9 apa
2 2
4
÷
+ · ·
· p
÷
=

| | 100 % · · = n
i
i
m
a
i i
H
H
u
i:=i+1
i s n
2
76


























































Scrie:
z
a
[m]
AV [m
3
]; At [s]; Q
am
[m
3
/s]
h
d
[mm]; Q
m
[m
3
/s]; Q
a
[m
3
/s]; u [-]
p
m
[kgf/cm
2
]; p
am
[kgf/cm
2
]; V
m
[m/s]; V
am
[m/s]
H
a
[m apă]; H
m
[m apă]; n [%]
Trasează:
n = f(u)
STOP
2
77
Lucrarea nr. 6: Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale
din ansamblul serie/paralel
























































START
Citeşte:
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]
d
a
= d
r
= 0,05 [m]
z
m
= 0,84 [m]; z
v
= 0,32 [m]
z
e
= 0,15 [m]
n
Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
V
| | n 1, i , = A s t
i

n 1, i ,
2
=

cm
kgf
p
i
r

n 1, i ,
2
=

cm
kgf
p
i
v

| | n 1, i , = kW N
i
a

N
a
se citeste la trusa
wattmetrica
1
H
g
[m apă] = z
m
– z
v
– z
e

78





































Da


Nu


















1
i:=1
i
i
i
t
V
s
m
Q
A
A
=

3

2
4
r
i
e
d
Q
s
m
V
i
t
=

2
4
a
i
i
d
Q
s
m
V
i
t
=

| |
g
V V
g
p p
H m H
i i i i
i e
apa
v r
g i
2
10 81 , 9 apa
2 2
4
÷
+ · ·
· p
÷
+ =
| |
3
10
÷
· · · · p =
i i apa u
H Q g kW N
i

| | 100 % · = n
i
i
a
u
i
N
N

i:=i+1
i s n
Scrie:
AV [m
3
]; At [s]; Q [m
3
/s]; V
e
[m/s]; V
i
[m/s];
p
r
[kgf/cm
2
]; p
v
[kgf/cm
2
];
H [m apă]; N
u
[kW]; n [%]
Trasează:
H = f(Q); N
u
= f(Q)
n = f(Q)
STOP
79
Lucrarea nr. 7: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
radial (Ventilator centrifugal)
























































START
Citeşte:
p
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
A
1
= 0,031416 [m
2
]
A
2
= 0,025375 [m
2
]
A
3
= 0,0185 [m
2
]
Az = z
2
– z
1
= 0,5 [m]
Citeşte:
p
lp
[kg/m
3
]
taer [°C]; p
aer
[mm Hg];
n
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
p =

p
H
g
[m aer] = Az
apa
aer
g
m H
p
p
· =
g
H apa] [
1
Citeşte:
| | n 1, i , apa = mm h
i
st

| | n 1, i , lp = mm h
i
din

80











































Da


Nu












1
i:=1
| |
3
10 aer
÷
·
p
p
=
i i
st
aer
apa
p
h m H
3
3
10 1 2
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
p
p
=

i i
din
aer
lp
h g
s
m
V
i i
v
A
A
s
m
V
3
2
3
2
· =

;
i i
v
A
A
s
m
V
3
1
3
1
· =

| |
g
V V
m H
i i
i
c
2
aer
2
1
2
2
÷
=
| |
3 3
/ A V s kg m
aer i
· · p = 
| |
apa
aer
p p
i i
H m H
p
p
· = apa
| |
apa
aer
c c
i i
H m H
p
p
· = apa

| | | | | | | | apa apa apa apa m H m H m H m H
i i
c p g i
+ + =

] apa [mm H p = A
i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; p
aer
[kg/m
3
]
H
g
[m aer]; H
g
[m apă]
2
81


























































2
Scrie:
h
st
[mm apă]; H
p
[m aer]; H
p
[m apă]
h
din
[mm lp]; V
3
[m/s]; V
2
[m/s]; V
1
[m/s]
H
c
[m aer]; H
c
[m apă]; H [m apă]
Ap [mm apa]; m [kg/s]
Trasează:
Ap = f( m )
STOP
82
Lucrarea nr. 8: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
axial (Ventilator axial)
























































START
Citeşte:
p
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
p
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
Citeşte:
p
lp
[kg/m
3
]
taer [°C]; p
aer
[mm Hg]
k
d
[-];k
t
[-];
n
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
p =

p
1
Citeşte:
| | n 1, i , = mm l
i
d

| | n 1, i , = mm l
i
tot

83


























































1
i:=1
| |
i i
tot t tot
l k mm h · = A apa
| |
i i
d d d
l k mm h · = A apa
| | | | ( ) mm h f s kg m
i
d i
= / 
g h p
apa tot
· p · A = A ]
m
daN
[
2


i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; p
aer
[kg/m
3
]
Scrie:
l
d
[mm al]; Ah
d
[mm al]
l
tot
[mm apa]; Ah
tot
[mm apa]
Ap [daN/m
2
]; m [kg/s]
Trasează:
Ap = f( m )
STOP
84
Lucrarea nr. 10: Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ
(Rotocompresorul cu palete alunecătoare)
























































START
Citeşte:
p
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
p
0
’=1.0332 [at]

Citeşte:
t
aer
[°C]; p
aer
[mm Hg]; n
Citeşte:
| | n 1, i , at sau /
2
= cm kgf p
i
s
| | n 1, i , = °C t
i
ac

| | n 1, i , = A mm h
i
d

i
a
N se citeste la trusa
wattmetrica
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
p = p
1
85











































Da



Nu











1
i:=1
| |
6 . 735
aer
s ac
p
p at p
i i
+ =

| |
i i
ac ac
t T k T + =
0

) ( ]
m
[
3
i
d i
h f
s
Q A =
i aer i
Q
s
kg
m · p =


aer 0
3
m
p
=

i
n
m
s
normali
Q
i


0
'
0
3
m
T
T
p
p
Q
s
Q
i
i
i i
ac
ac
n ps
=

| |
i i i
s ps u
p Q g kW N · · · =10
| | 100 % · = n
i
i
a
u
i
N
N

i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; p
aer
[kg/m
3
]
2
86



























































2
Scrie:
p
s
[at]; p
ac
[at]; t
ac
[°C]; T
ac
[K]; Ah
d
[mm];
Q[m
3
/s]; m [kg/s]; Q
n
[normali m
3
/s];
Q
ps
[m
3
/s]; N
u
[kW]; n[%]
Trasează:
Q
ps
= f(p
s
); N
u
= f(p
s
);
n = f(p
s
)
STOP
87
ANEXE

Anexa 1.

MANOMETRUL DIFERENŢIAL CU BRAŢ ÎNCLINAT

Mãsurarea diferenţelor de presiune foarte mici se fac cu un dispozitiv piezometric cunoscut sub numele
de micromanometru diferenţial cu braţ înclinat.






















Fig. A.1. Micromanometru.

In Fig. A1 este reprezentat un micromanometru, în vedere spaţială. Legenda acestei figuri este:

RZ – rezervor, TA – talpă aparat, BI – braţ înclinat cu gradaţie milimetricã, BR – buton reglare,
PM – picioare reglabile, pe filet, FL – furtune de legãturã la prizele de presiune

Lichidul piezometric este un lichid de greutate specificã micã, din categoria alcoolilor. Braţul înclinat
are rolul de a mãri sensibilitatea de mãsurã a aparatului şi în principal înclinarea se face la poziţii fixe,
poziţia braţului fiind fixate de un ştift. Fiecãrei poziţii îi corespunde o valoare k = 1/2, 1/5, 1/10 şi 1/25
(patru poziţii fixe în acesată construcţie).

Pregãtirea mãsurãrii se face verificând şi corectând
- planeitatea de aşezare a aparatului ;
- aducerea la zero a nivelului lichidului, în braţ piezometric prin scufundarea unui volum metalic
legat de butonul superior al rezervorului. Scufundarea şi ridicarea acestui volum, prin rãsucirea
butonului face ca, datoritã principiului vaselor comunicante, lichidul sã urce şi sã coboare şi în
braţul înclinat.

88

Relaţiile de calcul pentru determinarea diferenţelor de presiune are în vedere cã o diferenţã de presiune
p p p
1 2
÷ = A produce o denivelare între rezervor şi tubul înclinat
( ) ( ) o |
.
|

\
| A
+ p = o A + p = A + p = ÷ sin 1 sin
2 1
l
l
l g l l g h h g p p
p p p
l l l

(A1.1)
unde o este unghiul de înclinare a braţelor, iar Ah este coborârea nivelului în rezervor faţã de poziţia de
egalitate a presiunii la cele 2 prize. Totdeauna, priza de presiune mai mare se conectează la rezervor.
Mărimea l este mãsuratã pe tubul înclinat pornind de la zero. Pentru determinarea lui Al apelãm la
principiul conservãrii masei, adicã
l
S
d
h l
d
h S
4 4
2 2
t
= A ¬
t
= A ·
(A1.2)
















Fig. A2. Schemă de calcul a micromanometrului.

iar
|
|
.
|

\
| t
+ o p = ÷
S
d
l g p p
lp
4
sin
2
2 1
,
o
A
= A
sin
h
l
(A1.3)
sau, printr-un mic artificiu,
l g k
S
d
l g p p
apã
apã
lp
apã
p =
p
p
|
|
.
|

\
| t
+ o p = ÷
4
sin
2
2 1

(A1.4)
unde k, coeficientul de poziţie pentru braţ, este dat de expresia :
apã
lp
S
d
k
p
p
|
|
.
|

\
| t
+ o =
4
sin
2

(A1.5)
cu alte cuvinte, se face corecţia de înclinare, corecţia funcţionalã, dar şi conversia alcool-apã, apa
fiind o unitate utilizatã mai frecvent în laborator şi având ca valoare 1 mm H
2
O ¬ 9,81 N/m
2
.






89


Anexa 2.

ELEMENTE DE CALCUL PENTRU ROTOCOMPRESORUL CU PALETE
ALUNECATOARE

Volumul V între două palete vecine, vector, carcasă şi capace variază în funcţie de poziţie, dar putem
determina capacitatea pompei (volumul deplasat pe o rotaţie) având în vedere că: ( ) V z V V
C
= ÷
max min
,
unde z este numărul de palete. Folosind Fig.A2a, se construieşte funcţia
( ) ( ) ( )
í í
t
+ o
t
÷ o
t
+ o
t
÷ o
o ÷ p = o
+ p
÷ p = o
2
2
2 2
2 2
d r
b
d
r
r b V
z
z

(A2.1)

































Fig. A2. Schemă principială pentru calculul debitului compresorului cu palete alunecătoare.


90
Avem însă posibilitatea exprimării lui ( ) m p din aceleaşi considerente geometrice.
( ) ( ) o c ÷ + o c = | + o c = o p
2 2
sin 1 cos cos cos R R
(A2.2)
Prin dezvoltarea în serie a radicalului, reţinerea primilor doi termeni ai seriei şi neglijarea puterilor
superioare ale lui c, unde c = e/R,
( ) ( ) m c + m c + ~ m p 2 cos cos 2 1
2 2 2
R
(A2.3)
Rezolvarea integralei pentru calculul lui ( ) o V conduce la expresia
( )

o
t c
+ o
t
c +
|
|
.
|

\
|
÷
t
= o cos
2
sin
2
cos
2
sin 2 1
2
2
2
2
2
z z R
r
bR V
(A2.4)
După cum arată şi fig. (A3b), maximul lui ( ) o V se obţine pentru o = 0, iar minimul lui ( ) o V se obţine
pentru m = t, deci:
( )
z
R z b V V z V
C
t
c = ÷ = sin 4
2
min max

(A2.5)
şi debitul mediu calculat pe baza capacităţii
( )

o
t
|
|
.
|

\
| c
+ o |
.
|

\
| t
c +
|
|
.
|

\
|
÷
t
= o cos
2
sin
2
cos sin 2 1
2
2
2
2
2
z z R
r
bR V
(A2.6)
z
R z b V n Q
C m
t
c e
t
= = sin
2
2

(A2.7)
unde turaţia n se exprimă în [rot/s]. Cunoscând câteva elemente de geometrie internă putem determina
debitul mediu teoretic, şi apoi putem să-l comparăm cu cel experimental.















LUCRAREA NR.1 ETALONAREA DIAFRAGMEI CU AJUTORUL TUBULUI PITOT-PRANDTL 1.1. Generalităţi şi scopul lucrării Măsurarea vitezelor şi debitelor de fluide se poateface cu aparate şi dispozitive bazate pe diverse principii şi metode, cum ar fi:  principiul ştrangulării curentului de fluid, adică reducerea secţiunii de trecere a fluidului şi provocarea unei căderi de presiune (tubul Pitot-Prandtl, diafragma, ajutajul, tubul confuzor);  principiul variaţiei presiunii dinamice a fluidelor în mişcare prin conducte (rotametrul);  principiul măsurării vitezelor şi debitelor pe baza variaţiei temperaturii fluidelor aflate în mişcare (termoanemometrul);  metode tahometrice (măsurarea debitelor se face prin transformarea vitezei de rotaţie a unei turbine, antrenată de fluidul care curge printr-o conductă, într-un semnal electric printr-un procedeu tahoinductiv);  principii magnetoinductive (aceste dispozitive se folosesc pentru determinarea debitelor gravimetrice);  metode magnetohidrodinamice (folosite pentru măsurarea debitelor lichidelor a căror rezistivitate volumică este mai mică decât 105 /cm5);  metode acustice şi ultrasonice (se folosesc trenuri de unde sonore sau ultrasonore pentru măsurarea vitezei de curgere, pe baza determinării efectului fluxului de fluid asupra fasciculului de unde); Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cu ajutorul tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind diafragma. 1.2. Instalaţia experimentală Schema simplificată a instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 1.1. Legenda figurii este : VA - ventilator axial; CR - conducta de refulare ; TPP - tub Pitot-Prandtl ; D – diafragmă ; F - clapetă fluture de capăt pentru reglarea debitului ; MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune aval-amonte ale diafragmei (MND), iar un altul este conectat la tubul Pitot-Prandtl (MNP).

Fig. 1.1. Schema simplificată a instalaţiei.
1

1.3. Elemente teoretice O ştrangulare a secţiunii de curgere a unui fluid printr-o conductă are ca efect o scădere a presiunii, proporţională cu debitul de fluid. Aparatele pentru măsurarea debitului bazate pe acest rpincipiu presupun existenţa unui element primar similar din punct de vedere geometric cu un alt element primar etalonat direct şi realizat la fel ca acesta (element normalizat) şi elemente secundare pentru măsurarea căderii de presiune şi parametrilor fluidului pentru ca în final se poată calcula debitul de fluid. În lucrarea de faţă, fluidul care curge prin instalaţie este aerul ambiant. Debitul masic se calculeazã cu ajutorul formulei (STAS - 7347 - 83): (1) d 2  m   2 aer p 4 unde   m [kg/s] este debitul masic ;   coeficientul de debit (adimensional);   este coeficientul de detentă, valorile acestui coeficient sunt supraunitare, dar aici se va aproxima   1;  d [m] - diametrul orificiului dispozitivului de strangulare;  p [N/m2] căderea de presiune pe diafragmă ;  aer [kg/m3] este densitatea aerului, în amonte de diafragmă, care se calculează cu formula : (2) p T  aer   0aer aer 0 p 0 Taer Căderea de presiune pe diafragmă se poate determina cu un piezometru (micromanomatre) cu braţ înclinat folosind relaţia : (3) p   lp   aer ghd în care  lp este densitatea lichidului piezometric, iar denivelarea lichidului piezometric în braţul înclinat al piezometrului ataşat diafragmei este: (4) hd  l d k d unde ld este lungimea coloanei de lichid piezometric în braţul înclinat, iar kd – constanta corespunzătoare poiţiei braţului înclinat. Rezultă : (5)   lp  d 2  hd   m  aer 2 g   1 4   aer  Determinarea pe cale experimentalã a coeficientului de debit  se poate face calculând printr-o altă metodă valoarea debitului masic. Una dintre metode se bazează pe explorarea câmpului de viteze cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl. În acest sens, se pleacă de la următoarea expresie a debitului masic : (6) D 2  m   aer Q   aerVmed 4 unde Q   VdA  Vmed A este debitul volumetric, iar Vmed  1 / A VdA - viteza medie, A fiind aria
S S

suprafeţei secţiunii de trecere. Pentru determinarea vitezei medii se împarte suprafaţa secţiunii conductei în n sectoare inelar,e fiecare cu aceeaşi arie Ai  A0 cu i  1,2,...n , deci : A  nA0 . Vom avea în acest caz:

2

 Valori atmosferice în condiţii normale : 0 aer = 1.712  10 5 kg/(ms) (coeficientul de vâscozitate dinamicã). 0 aer = 1. d = 200 mm. p0 = 760 mm col Hg (presiunea) .n n n Vi Ai Vmed  n 1 A0  Vi  i 1 V  i 1 (7) i A nA0 n Fig. T0 = 273 K (temperatura).4. Date de intrare  D = 276 mm.  lp = 1000 kg/m3 (densitatea lichidului piezometric). 3 .2 Măsurarea vitezelor în punctele cotate prin x (ale căror valori sunt date de Tabelul 1). Din egalitatea expresiilor (5) şi (6) rezultã: 2 (9) D   Vm d    lp  2 g    1hd   aer  1. 1. Vom avea: (8)   lp  Vi  2 g     1ht  aer  în care denivelarea în braţul înclinat al piezometrului ataşat tubului Pitot-Prandtl este ht  l t k t . se va face cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl.293 kg/m3 (densitatea aerului).

3 258.3 118 213.1.6 40.3 62..5 268.5 Vert.5 Vmed [m/s]  m [kg/s] kd ld [mm] hd [mm]  [-] Re [-] I II III lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] după care se calculează :   aer cu formula (2) .3 258.8 243.. vâscozitatea dinamică cu formula: 4 ..8 243.3 94.1 Poziţii ale clapetei de capăt kt TPP x [mm] 7.3 94.5 268. 0 C . 7.3 62.2 Oriz.3 118 213. Prezentarea rezultatelor Se prelevează următoarele date : t aer  .5. 22.6 40.. paer = … mm Hg Tabel 1.2 22.

ecuaţia (1) . 6.   Se vor reprezenta grafic dependenţele: m  mhd  şi   Re .3.1. : (13) 4 p   1  0. este egal cu 1 la fluidele incompresibile şi diferit de 1 la fluidele compresibile depinzând de raportul diametrelor. Se determină mai întâi raportul diametrelor: d (12)  D Coeficientul de detentă  . căderea de presiune pe diafragmă p.41  0.se poate determina şi analitic. coeficientul de debit .32  p aer 5 (14) . presiunea absolută a fluidului în amonte de diafragmă p1 şi de exponentul adiabatic al gazului. cu cel puţin 10…15D. 1. folosind relaţiile obţinute pe baza tabelelor experimentale prezentate în acest standard. unde Re  Vm D /  aer este numărul Reynolds. Amintim aici că vâscozitatea dinamcă se măsoară în sistem internaţional în kg/(ms) . Curbe de etalonare a diafragmei. iar elementul primar este normalizat). Unele comparaţii cu standardele referitoare la diafragme Făcând ipoteza că în instalaţia experimentală sunt îndeplinite condiţiile impuse prin STAS 7347/1-83 sau ISO 5157-80 (porţiune rectilinie şi fără obstacole (rezistenţe hidraulice locale) în amonte egală cu cel puţin 20…25D şi în aval. vâscozitatea cinematică a aerului (măsurat în sistem internaţional în m2/s) : (11)   aer  aer  aer Măsurătorile şi calculele se vor face pentru (cel puţin) trei reglaje ale clapetei fluture. Fig. 5 (10)   cu C = 111 constanta de vâscozitate. precum şi debitul de fluid care curge prin conductă . aer   0 aer 273  C  T    T  C  273  1.35       p1 Presiunea aerului se transformă în pascali : p1  133. Se va completa tabelul de rezultate după modelul tabelului 1.

C d  0 . rezolvarea problemei se va face prin aproximaţii succesive. Folosind formula de mai sus. Se menţionează că algoritmul este puternic convergent.2 Mărimi constante Prima aproximaţie A doua aproximaţie ……… D 2 4  m2  = C= C= ……… p =   ……… Pa p1 =  m =  m = Pa kg/s kg/s E= Vmed = Vmed = ……… m/s m/s Re = Re = ……… ……… 6 . (18)  4m Vmed  2  aer D Tabelul 1. Pentru diafragma normalizată cu prize de presiune unghiulare cu camere de presiune (fante inelare). acest coeficient este apropiat de 1.1  10 6   0. se va verifica această afirmaţie în cazul curgerii fluidului prin instalaţia de laborator. Deoarece în ecuaţia pentru determinarea coeficientului de descărcare C intră numărul Reynolds Re al mişcării permanente din conductă.0312   2.iar pentru p se foloseşte relaţia (3) introdusă în (4) : În cazul gazelor care curg la presiuni şi temperaturi apropiate de presiunea mediului ambiant şi la viteze mai mici decât 0. În cazul de faţă.0029     Re     (17)  Cd în care Cd este un coeficient de corecţie calculabil în funcţie de distanţele raportate la diametrul conductei de la priza amonte.2  Ma . Tabel 1. respectiv aval ale diafragmei.184    0. Viteza medie se determină din ecuaţia (6). 75 8 2.5959  0. Coeficientul de debit rezultă ca produs a doi factori: (15)   CE unde E este denumit coeficientul vitezei de apropiere: E  1 4   1 2 0. ca valoare de începere a calculului se poate folosi valoarea obţinută mai înainte. 5 (16) iar C este coeficientul de descărcare: C  0.2 prezintă etapele de calcul pentru o singură valoare a coeficientului de debit şi respectiv a debitului. respectiv aval la feţele amonte.

SE SI SI   Pe    pdS este forţa de presiune în secţiunea de ieşire.LUCRAREA NR. în cazul acţiunii aceluiaşi jet asupra diferitelor forme de suprafeţe.   I e    V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de ieşire.   Fm   fdV este forţa masică rezultantă în volumul de control. dintr-un volum finit D şi separând-o de mediul înconjurător. 2. exclusiv în câmp gravitaţional (este D     de fapt chiar greutatea lichidului cuprins în volumul de control). (3) 7 . relaţia (1) ajunge la o formã simplificatã:     (2) pdS    V 2 dS   v 2 dS   pdS   pdS   fdV    f s   pn . printr-o suprafaţă de control S. Semnificaţia termenilor din SL SI SE SI SE D   relaţia (2) este după cum urmează:    R pSL   pdS reprezintă forţa rezultantă datorită presiunilor cu care mediul lichid acţionează asupra SL  mediului înconjurător prin suprafaţa laterală. dar şi cu expresia ei teoreticã pentru o geometrie datã. 2. V volumul de control.1. Considerând o masă de lichid m. f s este distribuţia specificã a forţei superficiale. 2 Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţE solide de diferite forme 1. şi anume prima teoremã (lege) a impulsului.  I i   V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de intrare. având şi acţiunea unui câmp de forţă. SE Folosind aceste notaţii se poate scrie:       R pSL  Fm  I i  I e  Pi  Pe Modul în care acţionează aceste forţe poate fi observat în Fig. Elemente teoretice Interacţiunea jeturilor fluide cu suprafeţe solide impenetrabile se rezolvã folosind o cunoscută teoremã de mecanicã. teorema impulsului poate fi scrisă:    (1)     V  t dV   V V  n dS    f m dV   f s dS D S D S     unde f m este forţa masicã unitarã. S suprafaţa frontieră a volumului de control.  Pi    pdS este forţa de presiune în secţiunea de intrare. Scopul lucrãrii Scopul lucrării este de a determina valoarea acestor forţe de interacţiune hidrodinamicã jet-suprafaţã. În mişcarea permanentã a unui fluid ideal într-un tub de curent. In final forţa de acţiune pe suprafaţã în determinarea experimentalã este comparatã în funcţie de formã. devenind exclusiv forţa normalã la suprafaţă (de presiune).

delimitat de mediul înconjurător de o suprafaţă de control care reprezintă reuniunea celor trei suprafeţe: SI  SL  SE . plasat perpendicular pe axa unui jet de apă. orientat de la mediul fluid spre exterior. 2. 8 . Pentru suprafeţele menţionate dS reprezintă vectorul element de suprafaţă. unde SI reprezintă secţiunea de intrare. Condiţia care trebuie respectată este ca diametrul discului să fie mai mare decât 6 diametre de jet. 2. iar SE reprezintă secţiunea de ieşire. Fig. SL este suprafaţa laterală. Considerând segmentul de tub de curent sub acţiunea câmpului de forţă gravitaţional şi ţinînd cont de relaţia (2). 2. se poate urmări în Fig. Fig.1 modul de poziţionare al forţelor din relaţia (3). Fig.Dacă se consideră un segment de tub de curent. normal la elementul de suprafaţă dS .2. Se va trata în continuare modul de aplicare al acestor relaţii pentru un disc plan. Prin construirea poligonului de forţe se poate determina rezultanta R pSL . 2.2.1.

In final.suport din corniere metalice. S . obţinem: Rdisc  p at ( S disc  S1 )  V12  S1  p at  S1 adică Rdisc  p at S disc  v12  S1 Forţa de acţiune a jetului de apă asupra discului plan are expresia: ' ' Fadisc  Rdisc  Rdisc . I 2   V22 dS  V22  dS  0 2  Se poate observa din Fig.tub de cauciuc pentru priza staticã de pe ajutaj. forţa de interacţiune este datã exclusiv de variaţia impulsului între intrare şi ieşire :    (5) Fa  Q Vi  Ve   3. 1.   1 2 2 I 1   V1 dS  V1 S1 .2. A – ajutaj calibrat. transparentă. deci se vor putea elimina. BR . Pe de altă parte. 2. CP .   Forţa masică poate fi neglijată în cazul în care dimensiunile jetului sunt reduse. Conform Fig. S . DS . presiunea pe tot conturul volumului de control este aceeaşi şi este egalã cu p at. iar Fadisc . asupra discului plan în [N]. unde Rdisc   pat  S disc După înlocuiri rezultă: Fadisc  V12 S1 Luând în considerare sensul pozitiv al axei x conform figurii 2. R – robinet reglare debit.2 că vectorii element de suprafaţă dS 2 luaţi perechi pe conturul suprafeţei S2 se anulează reciproc. BP . forţa teoretică de acţiune a jetului de apă.3. In cazul jeturilor libere în aer. CE .cadrul rabatabil de susţinere a instalaţiei . din aceleaşi considerente ca la I2 . densitatea  în [kg/m3]. Observaţie. instalaţia se compune din: P .bucşă de prindere pentru diferite tipuri de suprafeţe. T . diametrul jetului d în [m].sistem de reglaj al ajutajului.cupă dublă semicilindrică. se poate scrie scalar: d 2 Fadisc  V12  4 Înlocuind viteza în funcţie de debitul volumetric al jetului Q obţinem în final: (4) Q2 Fadisc  4  2 d în care debitul volumetric Q se măsoară în [m3/s]. forţele vor fi următoarele: R pSL  Rdisc  Rgaz .cu mercur.cutie din material plastic.piezometru diferenţial indirect.contragreutate de 9 . Fm  0    P1   pdS   p at  S1 SL S1 S2 S S1  P2    pdS  0 . S2 Introducând aceste rezultate în relaţia (3).Reluând relaţia (3) în cazul discului plan considerat. deci forţele de presiune pãstreazã controlul volumului dar nu dau rezultate în ecuaþie. Elementele componente ale instalaţiei experimentale. R gaz   pdS   p at ( S disc  S1 ) .

echilibrare. V .vârf conic de stabilire a echilibrului. vor fi studiate 4 tipuri de suprafeţe solide.3. 2. fig.contragreutate cursor pentru mãsurare . adică la echilibrare fără jet. uzuale tehnic (fig. RZ – rezervor. RG . 2. sau pentru care forţa de acţiune a jetului de apă este maximă la acelaşi debit volumetric al jetului.greutate de măsură. GM . .5: (6a) G  a  GE  c  GM  l1 10 .sistemul în repaus.4). Determinarea experimentalã a forţelor de acţiune Fa se face aplicând o relaţie a egalitãţii de momente în cadrul balanţei. 2. Fig. B . GE . 4.balanţă cu axul de oscilaţie pe rulmenţi radiali.riglă gradată. Pentru stabilirea celei mai avantajoase forme dintre tipurile de suprafeţe studiate. Tipuri de suprafeţe studiate şi elemente de măsurare Se testeazã câteva forme de suprafaţe.

5. .Fig.4b (profil B) Fig. c) cupa semicilindrică concavă.4.4d (profil D) Fig.cu încărcarea dată de jet: 11 . 2. 2. 2.Tipuri de suprafete studiate : a) discul plan. Dacă se notează: l 2  l1  l .4c (profil C) Fig.4a (profil A) Fig. d) cupa semicilindrică convexă. 2. b) cupa dublă semicilindrică concavă. conform figurii 2. 2.

se ridicã braţul rabatabil şi se înlocuieşte suprafaţa cu o alta . . astfel încât la fiecare valoare a lui h. se va porni una din pompe şi se va deschide treptat robinetul R care alimentează cu apă ajutajul A.se echilibreazã balanţa rotindu-se poziţia cursorului cu greutatea GM pe rigla gradatã RG . . având grijă să păstrăm aceiaşi denivelare la piezometrul cu mercur P. pentru a nu fi expulzat mercurul din piezometrul P.balanţa se echilibreazã. După citirea la piezometrul cu mercur P a denivelării h [mm col. jetul loveşte suprafaţa şi dezechilibreazã balanţa . . se va ţine balanţa B în poziţia de echilibru.se opreşte pompa. 12 . Pentru realizarea echilibrului. până când balanţa B se va echilibra din nou. Se repetă acelaşi lucru pentru fiecare tip de suprafaţă solidă studiată. corespunde un debit în diagrama de etalonare . debitul volumetric Q [m3/s] de apă.se reia procedura. vârful braţului din dreapta al balanţei revenind în dreptul vârfului V. Ajutajul este etalonat. balanţa fiind menţinutã în echilibru. Modul de desfãşurare a lucrãrii Se ridică suportul instalaţiei (S) şi se montează în bucşa de prindere BP. Se vor evita manevrele bruşte ale robinetului R. .se citeşte dupã echilibrarea balanţei. iar cu ajutorul contragreutăţii de echilibrare GE şi al greutăţii de măsurare GM se aduce balanţa B în poziţia de echilibru. pentru ca forţele determinate în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe să fie comparabile.se verificã coaxialitatea jetului cu bucşa BP.se ridicã cadrul BR şi se fixeazã (cu un şurub de blocaj) în bucşa BP. fixându-se cu şurubul de blocare. Suportul se va lăsa uşor jos pe peretele rezervorului. braţul vertical are un dispozitiv de reglare prin filet . Se va deschide treptat robinetul R până obţinem la piezometrul P denivelarea dorită h şi se deplasează greutatea de măsurare spre dreapta. Pe rigla gradată RG se va citi cota l1 în mm la care se găseşte extrema stângă a greutăţii de măsurare GM. . l2 . . membru cu membru. denivelarea h a mercurului din piezometru. .se verificã realizarea jetului prin pornirea instalaţiei de pompe centrifuge din vecinãtate.În prezenţa jetului de apă se va regla poziţia ajutajului A în aşa fel încât axa geometrică a acestuia să coincidă cu axa de simetrie a suprafeţei solide studiate.Fa  b  G  a  GE  c  GM  l1  GM  l (6b) (7) Fãcând diferenţa dintre (6a) şi (6b). legat prin furtun de cauciuc în amonte de ajutaj. tipul de suprafaţă solidă ales. iar după ce ne asigurăm că robinetul de la capătul conductei de refulare este închis. rezultã l Fa  GM  b 5. cota l2 mm.se porneşte pompa. deplasând GM spre dreapta pânã când acele verificatoare sunt în prelungire şi se noteazã noua poziţie a cursorului GM . tija suprafeţei de încercat . se va determina de pe diagrama de etalonare a ajutajului de pe perte. Hg]. Se închide robinetul R. . se alege calitativ un anumit debit de ajutaj . Cât timp se face acest reglaj. la extermitatea din stânga a greutăţii de măsurare. În această situaţie se citeşte din nou pe rigla gradată RG. .

5. insistăm asupra unor ipoteze în care se efectuează procedura experimentală : 13 . Pentru a avea posibilitatea comparaţiei între douã suprafeţe diferite. 2. 6.Fig. Prelucrarea datelor experimentale şi prezentarea rezultatelor Pentru început. Observaţie. impactul trebuie sã fie fãcut de acelaşi jet (geometric şi energetic). Vom avea deci grijă ca în cadrul seriei de mãsurãtori sã pãstrãm aceeaşi denivelare h (mm Hg) în toate cazurile experimentale.

2.   = 1000 kg/m3.1 si 2. 14 . Aplicând relaţia (7).  toate consideraţiile noastre au fost luate în sensul inexistenţei unei componente a forţelor de interacţiune pe direcţia verticalã. Valori numerice:  GM =11.21 N contragreutatea de măsurare. Extinderi ale lucrării Pentru discul plan. simetrie a suprafeţelor (faţã de un punct.1.  d = 0. Tabel 2. În final se determină forţa de acţiune teoretică în cazul discului plan Fadisc cu relaţia (4). având grijă ca denivelarea h la piezometrul cu mercur să fie aceeaşi pentru compararea corectă a rezultatelor.  Fed este forţa experimentală în cazul discului plan.2 Tipul suprafeţei Unitatea de măsură A B C D l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Se determină la fiecare tip de suprafaţă l  l 2  l1 . Rezultatele măsurătorilor se vor prezenta sintetic conform tabelelor 2.015 m diametrul jetului de apă (diametrul interior al ajutajului). Tipul suprafeţei Unitatea de măsură A (etalon) h Q Fadisc m3/s N mm Tabel 2. În continuare se va determina coeficientul de formă experimental cu relaţia: (8) F cf  e Fed  Fe reprezintă forţele experimentale în cazul diferitelor tipuri de suprafeţe solide.  b = 250 mm braţul (vertical) al forţei de acţiune. Forţa de acţiune teoretică se poate calcula în acest caz foarte frumos cu următoarea procedură. faţã de o axã) aşa cã nu contãm decât pe componenta axialã. cu alte cuvinte o aşezare coaxialã . se determină forţele experimentale în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe. 7. se poate adopta un aranjament experimental în care acesta să fie tatacat oblic de către jetul de fluid.

Proiectând ecuaţia vectorialã (1) a forţei de acţiune în sistemul de axe ales x0y. respectiv a ştiftului este (12) Fstift  Fx cos   Fy sin  15 .6. Conform celor ' '' de mai sus. Distribuţia debitului de ieşire în sensul (Q’’) şi în sens invers lui x’ (Q’) se face inegal. Există de asemeni ecuaţia de continuitate (10) Q1  Q 'Q' ' astfel că 1 k   Fx  Q1V1  cos    1 k   Fy  Q1V1 sin  (11a) (11b) astfel că forţa perpendicularã pe tija verticalã a balanţei.    Calculul se deruleazã în ipoteza V  V1  V2'  V2'' (foarte aproape de realitate). astfel că introducem cantitatea adimensională k reprezentând raportul acestor debite : Q'  k Q' ' . 2. considerăm că p1  p2  p2  pat (specific jeturilor libere). se obţine : Fx  Q1V1 cos    Q 'V2'  Q' 'V2'' Fy  Q1V1 sin   0  0    (9a) (9b) Fig. deci pe direcţia jetului.

16 . Observaţie. a 4 8 8 La secţiuni axa de mici ale jetului de impact valorile corecţiei de braţ x1 sunt în principiu neglijabile aşa cum vor fi considerate în aceastã lucrare. Relaţiile teoretice au fost deduse în prezenţa unor idealizãri. Tabel 2. (13)   Q'  Q1 .3. 1800-30 0 .4.3 şi 2. 1800-450 şi 1800-60 0.4. jet de formă circulară. Seria C. In cazul seriei de suprafeţe (C). Q'  Q1 sin 2   2  2 deci k Adoptând aceastã valoare Q'   tg 2   Q' ' 2 (14) Fstift     1  tg 2      2  cos   Q V sin   Q1V1 cos   1 1     1  tg 2      2   (15) unde V1 şi Q1 sunt viteza. Se vor întocmi tabele după modelul tabelelor 2. iar xb  ctgsin   cos  . Problema care rãmâne însã este determinarea lui k adicã a distribuţiei debitelor. Q' '  Q1 cos 2   . iar  = 1000 kg/m3 (apã). relaţia este aceeaşi. Calculul vitezei se face cu relaţia : (16) 4Q V  2 d unde d este diametrul interior al ajutajului. înainte de impact. respectiv debitul ajutajului iar  unghiul ascuţit dintre suprafaţă şi ştift. Aceastã valoare se comparã cu valorile obþinute experimental. Seria A Tipul suprafeţei diedru Unitatea de măsură A1 A2 (unghi la centru 1200) A3 (unghi la centru 90 0) A4 (unghi la centru 60 0) l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Tabel 2.1.a De remarcat că aceastã rezultantã nu trece însã prin axul jetului ci are braţul : x  ctg . unde 2 2 2 2 d d d . cum ar fi o acţiune absolut simetricã. 2. dar (17) Fa  QV  V cos  C   QV 1  cos  C  unde pentru c se vor lua valorile : 1800. cilindrice cu unghiul la centru diferit. Preluãm rezultatul unei situaþii de acelaşi fel în care însã jetul este laminar de lãţime a.

450 şi 60 0. se vor construi douã reprezentãri grafice : 1) Fa funcţie de unghiul de înclinare pentru seria A (conţine douã curbe – teoretic. 2. Unghiul  ia valorile 300. In final. 17 . prin câte patru puncte – experimental) 2) Fa funcţie de unghiul la centru pentru seria C.Tipul suprafeţei concave Unitatea de măsură C 1 (planã) C 2 (unghi 60 0) C 3(unghi 450) C 4 (unghi 30 0) l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Fig.8.7. 2. Fig.

50 mm (A) .1.5 m DI = DIII = DV = 52.50 mm .92 m .25 mm . Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.05 m .67 m . cu cadran Datele geometrice ale instalaţiei: LI = 1.pierdere localã variabilã în robinet. intrare în bifurcaţie (T). V2 . L V’’ = 0. LV = 0. vom avea următoarele pierderi de sarcină: .67 m . RIV .5 mm (B) . DII = 41.conducte de refulare P .motor electric (care antreneazã pompa centrifugã) RI . caracterizată prin coeficientul R 3.pierderi energetice locale.conducte de aspiraţie. exprimate prin : h ploc   şi problema centralã pentru exprimarea 2g pierderii devine determinarea lui .00 m . Noţiuni introductive şi scopul lucrãrii Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în care întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).panou piezometre diferenţiale directe MA. În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos).pierdere localã însumatã : ieşire în bifurcaţie (T). DIV = 80. coeficientul pierderii locale.2.pompã centrifugã. RII. asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi robinetul R III complet deschis. MR. RIII.manometre metalice (tip Bourdon). Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi. pierdere liniarã.LUCRAREA NR. LII = 1.pierdere liniarã pe o conductã de diametru 52. caracterizată prin coeficientul s . cot. cot. M2 . Modul de executare a lucrãrii Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ.robinete (armãturi de închidere şi de reglaj) PP .50 mm 3. CR .pierdere liniarã pe o conductã de diametru 41. CD . LIII = 1. prin coeficienţii lor caracteristici.rezervorul instalaţiei CA . Pentru instalaţia de faţă. L V’ = 0. ME . caracterizată prin coeficientul D . 18 .3.contor de apã. apar principial două tipuri de pierderi energetice: L V2 .pierderi energetice liniare exprimate prin: h p lin   şi problema centralã pentru exprimarea D 2g pierderilor devine determinarea lui  numit şi coeficientul lui Darcy.66 m . M1. Schema instalaţiei RZ . LIV = 0. 3 STUDIUL PIERDERILOR ENERGETICE LA CURGEREA FORTATÃ A FLUIDELOR 3.pierdere localã la salt brusc de secţiune.

. în intervalul de timp t.Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII. hIII1. 3. deci robinetul are un coeficient de pierdere local variabil. Reprezentare spaţială a instalaţiei. obţinute prin manevrarea robinetului RI. 19 . h III2 şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin ramura B. . .1.Se deschid robinetele RI. .Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã întreg debitul aspirat prin CA trece prin ramura A). se contorizeazã volumul de apã ce trece prin CD în intervalul de timp t. . contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele t. tocmai pentru a demonstra cã D rãmâne aproximativ constant în timp ce R depinde de gradul de închidere. Se citesc hIV1. deci pentru un alt regim de curgere prin tronsonul 3. hIV2 şi indicaţiile manometrelor M1. Fig.Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII. -Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie hI1 şi hI2 . se închide robinetul RI. astfel că tot debitul aspirat trece prin tronsonul C. hII2. .Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea coeficienţilor de pierderi locale şi liniare.Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A.Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea regimului de curgere acţionând robinetul RIII.. se fac citirile la urmãtoarele piezometre h II1 . . M2 şi se efectueazã operaţia de cronometrare. RII şi RIII ( nu neapãrat complet).Se deschide robinetul RII (nu foarte mult).

4.3. Intre douã puncte pe traseu mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului).2. se poate scrie 2 (1) e1  e2   h p 1 adică z 1  z 2   p1  p 2 V12  V22    2g 2 h 1 (2) p Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele 2 secţiuni. Schema instalaţiei. Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport. Elemente de calcul Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor  şi  sunt aparent greoaie. în cazul unui fluid real. 3. dupã cum se va vedea mai jos. Aplicat în sensul mişcãrii între două secţiiuni 1 şi 2. deducerea şi folosirea lor nu pun probleme. dar. Fig. 20 .

C : Pentru ramura A.Luãm de exemplu tronsonul IV-1 . unde zllIV 1  zIV 2  0 . VV  . adică în at. 21 . astfel că (3) devine: Pe de altă parte. Dar IV 1 1 hIV 1  hIV 2  hIV 1  hIV 2  VV şi VIV 2  VIV . rezultã (5) V2  L V2 2g   D  hIV 1  hIV 2  2  1  IV    I IV IV  VV VV2  D IV VV2   unde VIV  4Q IV 4QV . D 2g  I  hI 1  hI 2  I  2 LI V I (7) unde VI  4Q I / D I2  . B.  II  hII 1  hII 2  2 unde VII  4Q II / D II  şi QII  Q III / 2 . deci trecând în unităţi SI. Fãcând aproximaţia (doar pentru a simplifica calculul !) că IV  I . QIV  QV 2 2 DIV DV (6)  Analog se pot deduce şi celelalte pierderi de pe ramurile A. VIV 1 hIV 1  hIV 2  2 VV2  VIV L V2 V2  IV IV IV   D V 2g DIV 2 g 2g (4) Suntem interesaţi în izolarea pierderi locale şi determinarea lui D. cu hIV 1 şi h 1 2 mãsurate de la axa conductei. deci relaţia devine pVI 1  pIV 2   2 2 VIV 1  VIV 2 2g 2 2 VIV 1 LIV VIV 2  IV  D DIV 2 g 2g (3) 1 1 1 unde pIV 1   g hIV 1 şi pIV 2   g hIV 2 .  Pentru ramura C. '' L'V  LV p M 1  p M 2 2 g  R   V   2 D IV g VV (9) (10)  Observaţii In cazul relaţiei (10).  Pentru ramura B. DII 2 g LII VII2 (8) 2g  s  hIII 1  hIII 2  2 VIII 2 unde VIII  4QIII / DIII  . presiunile citite la manometrele M1. respectiv M2 sunt exprimate în kgf/cm2. IV-2 de pe ramura C.

2.5. apropiate de procedura folosită în cadrul acestei lucrãri. Prezentarea rezultatelor Se face pe ramuri : RAMURA (A) Nr.81m/s  2 2 M1 M2 3 2 4   p M 1  p M 2  10 [m col apă]  La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI).crt. V m3 1. 2. 22 .  A2    2 2  D teor  D2   1  V  2  D IV    (11) Comparaţi rezultatul teoretic cu cel experimental în toate încercãrile fãcute pe ramura C.81  10  1000kg/m  9. cu teorema Borda-Carnot se obţine : t sec QIV =QV m3/s VIV m/s VV m/s D V m3 t sec QIII QII m3/s m3/s VII m/s VIII m/s hII 1 mm h II 2 mm II hIII1 mm h III2 mm S V m3 t sec QI m3/s hI 1 mm hI 2 mm VI m/s I -  D teor - pM1 kgf/cm2 pM2 kgf/cm2 R -  D teor raportat la VV . RAMURA B Nr. cum ar fi de exemplu zona saltului brusc de secţiune. Majoritatea coeficienţilor de pierdere localã au o determinare experimentalã. Există câteva cazuri în care se poate face analitic calculul coeficienţilor de pierderi locale. 1. 2.crt.p M 1 at   p M 2 at  g  p N/m   p N/m  9. În acest caz. 1. RAMURA C Nr.crt. 3. adicã  A   1  1  .

contor de volum. iar în fig.piezometru diferenţial EJ .robinet reglare fluid motor. Pe urmãtoarea lungime. 5 .conductã 2u. R1 .2.d).motor electric CA . P . In fig.b. 4 . iar în sens mai larg energetic. 6 . cele douã fluide se amestecã.4.1 reprezintã o secţiune longitudinalã prin ejectorul cuprins în instalaţia noastrã. numit fluid motor (peste tot notat cu indicele « m ». R2 . apare un curent ascendent (ca urmare a diferenţei de presiune).diafragmă pe conducta de aspiraţie.2 este reprezentată instalaţia în vedere spaţială.c. o astfel de construcţie are un randament redus în definiţia sa clasicã. deci local apare o depresiune.conductã verticalã de aspiraţie a fluidului antrenat D .pompã centrifugã. 4 STUDIUL EXPERIMENTAL AL EJECTORULUI SUBSONIC APA . mãsoarã debitul fluidului motor. pânã la flanşã. 3 – duzã . CR . RZ – rezervor. 4. (1) Qam  Qm  Qa De remarcat este cã ejecţia se poate realiza cu fluide identice cum este cazul lucrãrii de faţã. determinarea unui randament în primã aproximaţie. omogenizându-se. viteza este maximã. M2 .conductã verticalã . In general. este un amplificator de debit.robinet de reglare fluid amestec 23 . 7 .APA 4. dar şi cu fluide diferite sau chiar în faze diferite (lichidă sau gazoasă). înainte de intrarea în ejector. pentru antrenarea prin depresiune a unui alt fluid (numit antrenat şi notat cu indicele « a ») rezultând în final un fluid amestec (indice « am ») cu bilanţul de debit. fluid de energie ridicată). Instalaţia experimentalã Este realizatã în principal prin introducerea pe ramura de refulare a unui circuit cu pompã centrifugã.conductã de refulare. Lucrarea urmãreşte determinarea dependenţei dintre debitul fluidului motor.corp ejector . Generalitãţi şi scopul lucrãrii Ejectorul. numit şi pompã staticã (cu jet).conductă de aspiraţie (fluid motor). dar prezintã alte avantaje care fac sã-şi gãseascã locul în utilajele şi aparatura industrialã.manometru metalic. Intre axul ejectorului în acest punct şi capãtul inferior al conductei verticale. fluid motor. La ieşirea din duzã. care foloseşte o parte din energia unui fluid.flanşã (a. notat cu Qm. scufundate în rezervor.ejector CV . la ieşirea din ejector. 4. Fig.ajutaj divergent în zona de amestec . a dispozitivului de ejecţie prezentat mai sus. în aval şi în amonte . mãsoarã volum fluid amestec (Zenner) M1 . care aduce un debit (fluid antrenat în traseul fluidului motor).LUCRAREA NR.manometru metalic. CN . ME . poziţiile figurate reprezentând : 1 . şi debitul fluidului antrenat Qa. M3 .1.manometru în flanşa de refulare a pompei. 2 – ajutaj .3 schema instalaţiei. 4. care este secţiunea minimã pe traseul fluidului motor. PD .

Fig.4. 24 . Secţiune longitudinală prin ejector.1.

4. 4. 25 .Fig. Reprezentare spaţială a instalaţiei Fig.3.2. Schema instalaţiei.

3.3.pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R1). iar d în [m]. încercând sã nu ieşim din domeniul de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã . Elemente de calcul Debitul de fluid amestec se calculează cu formula : V Qam  t Conform egalităţii (1).se porneşte pompa şi se deschide la maxim R1 . altfel ejecţia este inexistentã! Urmãrind evaluarea energeticã a ejecţiei putem formula expresiile energiilor specifice. Deci variaţia energiei totale a fluidului motor la trecerea prin ejector 26 . a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3) c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V 4.4. Vam  2 d d 2 (6) cu Qm şi Qam exprimaţi în [m3/s].  energia specificã a unei particule de fluid motor la intrare în ejector emi  2 Vm p  p at  am  za 2g g (4)  energie specificã a unei particule de fluid motor la ieşirea din ejector eme  2 Vam p am  p at   za 2g g (5) unde Vm  4Qm 4Qam . de la complet deschis spre închis.reglarea se realizeazã prin R2.3.se porneşte pompa şi se deschide la maxim R2 .2. de la complet deschis spre închis.1.pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R2). Desfãşurarea lucrãrii 4. Procedura 1 . Procedura 2 . încercând sã nu ieşim din domeniul de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã . Qa  Qam  Qm (2) (3) deci diferenţa trebuie sã fie în principiu pozitivã Qa  0.reglarea se realizeazã prin R1.4. a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3) c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V 4.

27 . 4. eae  2 p ai V ae V p  p at   z ae  am  am  z a [mcol. Apoi.curba de randament  funcţie de u (ca în fig. pentru fluidul aspirat.81 m/s2 .10-2 m .curba Qa funcţie de Qm. Prelucrarea datelor experimentale Rezultatele experimentale şi de calcul se introduc în următorul tabel : Nr.H  emi  eme  2 2 Vm  V am p m  p am  [m col. iar cota za [m] între suprafaţa liberã a bazinului şi axul conductei se mãsoarã în timpul funcţionãrii. h crt. apă] 2g g (7) Acelaşi raţionament se reproduce pentru fluidul antrenat p V2 p eai  ai  ai  zai  at  g 2g g pentru cã punctul de plecare este la nivelul suprafeţei libere din rezervor z ai  0 şi V ai  0 . 4. g = 9. Pentru prelucrarea datelor. Curba de randament a ejectorului. se vor întocmi următoarele diagrame: . apă] g 2g 2g g (8) (9) astfel că H a  eae  emi  2 Vam pam  z 2g  g a (10) Referindu-ne strict la zona ejector putem defini un randament ca raport dintre puterea transferatã fluidului antrenat şi puterea consumatã de fluidul motor : Na  a g Qa H a Qa H a H a (11)  Nm   m g Qm H m  Qm H m u H m cu  a   m   apã .4. constantele fizice şi geometrice proprii instalaţiei sunt:  = 1000 kg/m3 . . mm 1.4) . … Qm m3/s V m3 t sec Qam m3/s Qa m3/s u pm kgf/cm2 pm/(g) m apă pam kgf/cm2 pam/(g) m apă Vm m/s Vam m/s Ha m Hm m  - Grafic. 2. 4.5. d = 5. iar u  Qa / Qm este coeficientul de amestec (de antrenare). Fig.

1. elementele componente ale instalaţiei sunt : ME – motor electric. putând fi determinată puterea absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. debitul.LUCRAREA NR. Având după calcule. 5. MR– manometru pe refulare.2. Descrierea instalaţiei Conform Fig. RR – robinet de refulare. puterea şi randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.5 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNEI POMPE CENTRIFUGALE 5. sarcina realizată. în laborator. debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare. RG – robinet de golire. CR – conductă de refulare. 5.1. la care circuitul electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică. 5. se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă). Schema instalaţiei.1. caracteristica interioară a pompei. Fig. P – pompă centrifugală. MA – manometru pe aspiraţie. CV – contor de debit. Generalităţi şi scopul lucrării Pompelor centrifuge li se determină pe stand. 28 . CA – conductă de aspiraţie. Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă).

expresia: H Ve2  Vi 2 p r  p v   ( z M  z v  z e ) [m. col. Elemente teoretice Debitul de apă Q. dr = 40 mm. Executarea lucrării      Se verifică dacă rezervorul de apă este alimentat. g = 9.5. Astfel: He  Ve2 p e   z e [m. Se închide robinetul RR.  mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.col. H2O] unde  mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă. zM = 250 mm. ze = 150 mm.H2O] 2g g unde  Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia: Ve  4Q [m/s] d r2 4Q [m/s] 2 d a 29 (8) iar Vi este viteza la intrarea în pompă: Vi  (9) . Se deschide robinetul RR de pe conducta de refulare la prima poziţie de măsurare. (2) H  H e  H i [m. (1) V [m3/s] Q t Sarcina pompei H [m. H2O] 2 g g (3) (4) Hi  Pentru presiuni se poate scrie: p e  p r  p at  g  z M  z e  [N/m2] pi  pv  pat  gzv [N/m2] (5) (6) (7) Se obţine în final pentru sarcină. 5.col. nivelul apei trebuind să depăşească nivelul gurii de aspiraţie din rezervor şi a celei de refulare din conducta de retur CR. volum care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s]. H2O] 2 g g Vi 2 p i   z i [m.81 m/s2 (acceleraţia gravitaţională). Se reia procedura pentru o altă poziţie de măsurare a robinetului RR de pe conducta de refulare. Datele geometrice ale instalaţiei: da = 50 mm.col. Se porneşte motorul electric ME al pompei P. Date fizice :  = 1000 kg/m3 (densitatea apei).3.4. zv = 200 mm.col. se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3]. Se citesc indicaţiile pr şi pv ale manometrelor şi se contorizează debitul corespunzător.

5. împreună cu caracteristica interioară H = H(Q). z e reprezintă cotele observabile în figura 2. 5. 30 . V m3 t Q Ve m3/s m/s Vi m/s Ve2  Vi 2 2g pr pv s m kgf/cm2 kgf/cm2 pr  pv g m H Hr  pr g m m Fig.2. în care H ir  p r /  . z M . dacă avem la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să acopere plaja debitelor realizate de pompă.   pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare. 5. pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei. Prezentarea rezultatelor lucrării. Caracteristica internă (interioară) a unei pompe. Ca reprezentări grafice. În practică poate fi ridicată simplu o caracteristică interioară redusă H ir  H ir (Q ) . vor fi trecute într-un tabel de forma: Nr. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală. pe acelaşi grafic. 3. fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta.2. 5. 1 2. Crt. Fig. Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor. la ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe. z v .   Se va trasa curba de sarcină H = H(Q) a pompei.

R1-2 . 31 .contor de consum lichid (apã) . RR .partea finalã a conductei de refulare . In cadrul acestei lucrãri urmãrind în special cum se ridicã caracteristica internã a unui cuplaj (serie sau/şi paralel) pentru douã pompe identice (din motive de claritate a concluziilor). însă sarcina cuplajului (presiunea pe conducta de refulare ) depăşeşte cu mult sarcina unei singure pompe. CR 1-2 . plasat pe partea finalã a conductei de refulare CV . R1 . CR . la care circuitul electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică.robinet refulare pompã P1 . 5 şi este recomandat sã se planifice pentru efectuarea dupã lucrarea citatã . se dubleazã ordonatele pentru aceeaşi abscisã.motoare electrice (identice). prin unirea punctelor obţinute pe graficul executat pe hârtie milimetrică. 6.robinet pe conducta de legãturã CR 1-2 . la un anumit debit considerat se recurge la însumarea sarcinilor celor două pompe. Descrierea instalaţiei Conform Fig. 6 STUDIUL CARACTERISTICILOR FUNCTIONALE ALE UNOR POMPE CENTRIFUGALE IDENTICE FUNCŢIONÂND ÎN COMUN. la aceeaşi ordonatã. Pompelor centrifuge li se determină pe stand. adicã se dubleazã H pentru fiecare Q. iar în cazul cuplãrii în serie. sarcina la funcţionarea în comun va fi mai mare (presiunea la refulare).robinet pe conducta de aspiraţie a pompei P2 . puterea şi randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare. debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare. debitul real din reţea este mai mare decât cel al unei singure pompe. elementele componente ale instalaţiei sunt : P1. adicã se dubleazã Q. în laborator. Lucrarea de faţă valorificã cunoştinţele din lucrarea nr. ME 2 . Teoretic. se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă). CA1. Practic însă datorită pantei caracteristicii reţelei. astfel încît debitul real obţinut va fi mai mic decât debitul teoretic menţionat anterior. la aceiaşi sarcină debitul se dublează (datorită însumării debitelor celor două pompe). debitul. 6. Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă). caracteristica interioară a pompei sau a cuplajului. CA2 . având turaţia de antrenare 3000 rot/min .1. pentru fiecare H. La legarea în serie a două pompe identice.robinet de reglare a debitului total. În realitate tot ca urmare a intersecţiei dintre caracteristica reţelei şi caracteristica cuplajului paralel. ME 1.2. P2 .LUCRAREA NR.conductã de legãturã refulare pompă P1. putând fi determinată puterea absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. sarcina realizată. în cazul funcţionãrii a douã pompe identice caracteristica cuplajului se obţine dublând abscisele caracteristicii interne a unei pompe. Generalităţi şi scopul lucrãrii În construcţia diferitelor instalaţii hidraulice ce realizeazã transportul prin pompe centrifuge.conducte de aspiraţie .pompe centrifuge (identice) . nu reuşim întotdeauna realizarea parametrilor de funcţionare şi de aceea trebuie cunoscute proceduri de reglare printre care se aflã cuplarea în serie şi în paralel a douã sau mai multe pompe (diferite sau de acelaşi fel). RA 2 . aspiraţie pompă P2 . Având după calcule.2. CUPLAREA ÎN SERIE ŞI ÎN PARALEL 6. Teoretic în cazul legării în paralel a două pompe identice.

2.manovacuumetru plasat în flanşa de aspiraţie a pompei P1 . 6. montatã pe cordonul de alimentare al motorului ME 1. Fig.1.manometru refulare .trusã wattmetricã. Fig. 32 . 6.MR . MV . TW . Schema instalaţiei. Reprezentarea spaţială a instalaţiei.

cu precizarea că de această dată puterea absorbită Na se dublează. Tot după pornire se deschide treptat robinetul RR. propunem oprirea dupã fiecare punct de încercare. . Şi în această situaţie la pornire robinetul de pe conducta de refulare trebuie să fie închis. La wattmetrul ataşat pompei 1. Din motive de acces la aparate de mãsurã şi de compactitate a construcţiei. citirea indicaţiei contorului I1 (precizie la litru) şi pornirea simultanã a cronometrului . se închide robinetul R1 se deschide robinetul R2 şi se închide robinetul R1-2 ..2.1.. Ca o consecinţã a simetriei constructive. fiind vorba tot de două motoare electrice de antrenare.3. ci a urcat mult mai sus în secţiunea de amplasare a lui MR.  Observaţii. fiind vorba de două motoare electrice de antrenare identice. se închide robinetul R2 şi de deschid robinetele R1 şi R1-2 . Instalaţia permite efectuarea a trei serii de măsurători: 4.la semnal sonor. secţiunea de refulare nu se mai gãseşte în flanşa de refulare a pompei. aceasta pentru evitarea antrenării aerului în rezervor. În dorinţa unei cât mai bune precizii de determinare. După pornire comutatorul de curent se trece pe poziţia 5A. înainte de pornire se verifică în mod obligatoriu ca robinetul Rr să fie închis.3. Se are în vedere ca la pornire robinetul de pe conducta de refulare RR să fie închis. urmatã de : . .dupã semnalul sonor se pot citi şi celelalte valori mãsurate .dupã 2-3 minute se opreşte instalaţia şi simultan cronometrul. La ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe se deschide robinetul R1 şi se închid robinetele R2 şi R1-2. Executarea lucrării Dacă urmărim Fig. 6. astfel că V  I 2  I 1 ’ . iar comutatorul de curent pe poziţia 50 A. Pentru cazul ridicării caracteristicii cuplajului paralel al pompelor.1.20 de cm. Manevrele de la wattmetru se repetă ca în cazul situaţiei de la 4. Calculul performanţei energetice corecte pentru maşina hidraulicã ar impune o corecţie legatã de pierderile dintre cele douã secþiuni. 6.se reia ciclul. Concomitent la fiecare reglaj se citeşte numărul de diviziuni la wattmetru şi se determină din graficul ataşat puterea absorbită Na. aceasta pentru împiedicarea posibilităţii apariţiei loviturii de berbec în instalaţie şi deteriorarea ca urmare a contorului volumetric. Atenţie Sistemul de afişare al contorului impune o procedurã greoaie pentru determinarea debitulului. se presupune cã pompele funcţioneazã identic în cele douã montaje ceea ce nu este totdeauna adevãrat. Se repetă aceleaşi manevre la wattmetru. . dublându-se şi de această dată puterea absorbită Na.pornirea şi reglarea regimului prin RR . 4. reglându-se valorile dorite pentru presiunile pr urmînd să fie citite valorile pv respectiv V şi t .2. La ridicarea caracteristicii cuplajului serie al pompelor. obţinând de fapt t.de către jetul de apă de la refulare. şi se citeşte noua indicaţie a contorului I2. 4. 33 . trebuie ca înainte de pornire comutatorul de tensiune să fie reglat pe poziţia 440 V. Nivelul apei în rezervor trebuie să depăşească nivelul gurii de refulare cu circa 15.

6. Alte semnificaţii ale mărimilor din (9) : pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare. se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3]. (3) V [m3/s] Q t Sarcina pompei H [m. deci secţiunea la aspiraţie este dublă.  mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă. zM = 840 mm.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.H2O] 2g g unde Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia: Ve  4Q [m/s] d r2 (10) iar vi -este viteza la intrarea în pompă şi se calculează diferit în funcţie de modul de legare al pompelor. volum care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s]. expresia: H Ve2  Vi 2 p r  p v   ( z M  z v  z e ) [m. Vi  2Q [m/s] 2 d a (12) Această situaţie apare ca urmare a faptului că în acest caz fiecare pompă are conductă de aspiraţie proprie. 34 . H2O] 2 g g 2 (6) Pentru presiuni se poate scrie: p e  p r  p at  g  z M  z e  [N/m2] pi  pv  pat  gzv [N/m2] (7) (8) (9) Se obţine în final pentru sarcină. Elemente teoretice Debitul de apă Q. g = 9. Astfel: (5) V2 p H e  e  e  z e [m. (4) H  H e  H i [m. H2O] unde  mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.col.Datele geometrice ale instalaţiei: da = d r = 50 mm. zv = 320 mm. se foloseşte relaţia: (11) 4Q [m/s] Vi  2 d a  în cazul legării în paralel a două pompe.4. H2O] 2g g Hi  Vi p  i  z i [m.  la ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe sau la legarea în serie a două pompe.81 m/s2. pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei 1. ze = 150 mm. col.col.col.col. Date fizice :  = 1000 kg/m3 (densitatea apei).

2. ze reprezintă cotele observabile în figura 6. serie sau paralel)  pc s .1. p  (pentru pompe identice.5. … continuare tabel. randamentul pompei în cuplaj este identic cu randamentul cuplajului : pc = c. şi o putem reprezenta în acelaşi grafic. V m3 t Q Ve m3/s m/s Vi m/s s Ve2  Vi 2 2g m pr kgf/cm2 pv kgf/cm2 pr  pv g m 1. 35 . se poate ridica simplu o caracteristică interioară rapidă H ir  H ir (Q ) . Instalaţia şi datele culese permit şi calculul puterii hidraulice (utile) a unei pompe funcţionând în cuplaj. 6.3). putem obţine caracteristica ei internã construitã la aceeaşi turaţie. având la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să acopere plaja debitelor realizate de pompă. la legarea pompelor în serie sau în paralel (Fig. fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta împreună cu caracteristica interioară H = H(Q). crt. p   N abs  s . O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală. în care H ir  p r /  . p  unde pc este randamentul unei pompe aparţinând cuplajului. Ca şi la lucrarea 5. iar Nup este puterea hidraulicã a unei pompe din cuplaj (serie sau paralel). zv . în serie sau paralel.  în cazul cuplajului în serie.z M . Nabs este puterea absorbitã. Prezentarea rezultatelor lucrării Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor. pentru fiecare pompă (13) H Nu p   g Q 2  iar în cazul cuplajului în paralel. pentru fiecare pompă (14) Q Nu p   g H 2 Dacã a fost cititã puterea absorbitã din reţea putem determina randamentul grupului motorpompã (foarte apropiat de randamentul maşinii hidraulice) prin relaţia: (15) N up  s . Cunoscând tipul de pompã folositã. In acest caz. 6. H m pr g m Nu kW Na kW pc  Se pot trasa curbele caracteristice H = H(Q). vor fi trecute într-un tabel de forma: Nr. la ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe sau a caracteristicilor cuplajelor pompelor la legarea în serie sau în paralel.

6. Caracteristici de sarcină. fig. 6. Fig. Fig.3. 36 . 6. Curbe de putere si randament.Se vor trasa şi curbele de putere util Nu si randament functie de debitul volumetric Q.4.4.

C . Ca şi în cazul celorlalte maşini. fiind deci utilizat în instalaţii de transport şi recondiţionare a aerului (ventilatoare. Rotorul ventilatorului centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al unei pompe centrifugale (intrare axialã. H) sau (Q. având în vedere cã înãlţimea de pompare H din cazul pompelor îşi pierde semnificaţia în cazul unui fluid uşor. 37 . urmãrind determinarea unei dependenţe H(Q) sau mai corect.conductă de refulare .1. în care sensul transformãrii energetice este tot energie mecanicã (M. p. p(Q). Sub raportul diferenţelor de presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii.ventilator centrifugal . VC .1. ieşire radialã). diferenţa fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. S . CR . dar fluidul vehiculat este compresibil (un gaz). 7. obiectul. exhaustoare). respectiv aerul atmosferic. la debite relativ mari. 7. studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici.motor electric . Generalităţi şi scopul lucrării Lucrarea se ocupã de studiul unei maşini hidraulice (aeraulice) generatoare. fiind preferată în practică căderea de presiune pe maşină.LUCRAREA NR.2. n) în energie hidraulicã (Q.cuplã motor–ventilator . TC – tub confuzor .vană de reglare (şibãr) a debitului de refulare . 7 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERODINAMIC (TURBIONAR) RADIAL (Ventilatorul centrifugal) 7. p). La fel controlul geometriei canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã de pompa centrifugalã. Descrierea instalaţiei Fig. ME . Schema instalaţiei.

Calculul sarcinii se face cu ajutorul expresiei : H  z 2  z1  p 2  p1 V12  V22  [m col. ipoteza corespunde realitãţii (incompresibilitatea fluidului este realã). ca şi în celelalte cazuri.piezometru cu lichid (lp) pentru mãsurarea presiunii dinamice. cu alte cuvinte pe întreaga gamã de debite. deci lp = 1000 kg/m3) şi pe TP3 (cu alcool. (3) p [m col. în col H2O. care pot fi considerate de intrare şi de ieşire din maşină :  1 secţiune de intrare (circularã) a ajutajului de aspiraţie  2 secţiune în zona imediat aval de ventilator. (6)  lp p 2  p1  hst [m col. ataşat prizei T. (5) p 2  p1   lp g hst În continuare. Observaţie. ne vom referi la două secţiuni. aer]  aer g 2g (1) de unde se poate calcula căderea de presiune corespunzătoare lui H p   aer gH [m col. pentru fiecare poziţie a vanei între complet închis şi complet deschis. Elemente teoretice Sarcina maşinii se determinã. de presiune totalã PS .p1) este chiar indicaţia piezometrului TP2. 7.se porneşte ventilatorul . aer] (2) În cazul ventilatoarelor. aer] H  aer g deci  (4) H [m apă]  aer H [m aer]  apã unde p1 = pat (aspiraţia se face din aerul atmosferic) şi (p 2 . care coincide cu zona de plasare a prizei de presiune staticã p2. deci lp = 800 kg/m3). În acest scop.piezometru cu lichid (lp) la prizã de presiune staticã . Având în vedere ordinul de mărime al vitezelor în timpul încercãrii. Executarea lucrãrii . apă. Este recomandat un parcurs dus-întors pe întreg domeniul de debite al instalaţiei. de aer]  aer g  aer Determinarea vitezelor se face apelând la ecuaţia de continuitate în ipoteza debitului volumic Q constant de aer. ca diferenţă între energia specificã totalã la ieşire şi cea de la intrare în maşinã.se citeşte denivelarea pe piezometrul TP2 (cu apã. este obişnuit de a se exprima căderea de presiune .prizã de presiune staticã (la perete) 7.TP1 .3. (7) Q  V3 A3  V2 A2  V1 A1 38 .4. sau sarcina în m col. TP2 .

1.1.5m . T0  273K . V 2  3 V3 A1 A2 (9) deduse din (7). … Continuare tabel 7.unde ariile A1. 7.293 kg/m 3 . Ea se calculează cu formula: (11) T p  aer   0aer 0 aer Taer p 0 unde  0 aer  1.col. are formă circularã. iar celelate două sunt dreptunghiulare. a cărei arie este A1. O datã calculat V3 în toate punctele de mãsurare.1 hd [mm. p0 = 760 torr (mmHg) sunt valorile densităţii.lich. gãsite în momentul derulãrii lucrãrii. piezom] p2  p1  apa g p 2  p1  aer g V3 [m/s] V2 [m/s] V1 [m/s] [m.1 Nr crt hst [mm. (8)   lp  V3  2 g   1hd [m/s]. Prelucrarea datelor experimentale Se va construi un tabel conform Tabel 7. Tabel 7. V3 se determinã pentru o singurã poziţie a prizei de presiune. se pot calcula şi vitezele V1 şi V2 cu relaţiile : V1  A3 A V3 . A3 = (100 x 185)mm2. Riguros ar fi trebuit sã facem o investigare a câmpului de viteze la ieşire şi sã determinãm viteza medie conform procedurilor expuse în lucrarea nr. D1 = 200 mm . Debitul masic este dat de expresia  m   aer Q   aer V3 A3 [kg/s] (10) unde aer este densitatea aerului corectatã pentru condiţiile atmosferice de presiune şi temperaturã. Alte date constructive: z2 .aer] V22  V12 2g [m aer] V22  V12  aer  2g  apa [m apă]  z 2  z1    aer [m apă] p = H [mm apă]  m [kg/s]  apa 39 . temperaturii şi presiunii aerului în condiţii atmosferice normale.5.col. A2 şi A3 se determinã prin mãsurare directã : prima secţiune.apă] [m. în centrul secţiunii de ieşire şi aceastã vitezã se asimileazã cu viteza medie.z1 = 0. piezom] 1. Viteza V3 se determinã cu ajutorul lui h d mãsurat de piezometrul TP3 (vezi lucrarea Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl). A2 = (145 x 175)mm2.lich. cu h d [m]     aer  Observaţie. 2.

Observaţie. Caracteristica ventilatorului centrifugal. Ca şi în alte cazuri.2. Dupã completarea tabelului se construieşte un grafic p [mm apă] funcţie de debitul masic m [kg/s]. Fig. preferãm exprimarea în funcţie de debitul masic pentru a nu specifica şi parametrii de stare ai aerului atmosferic. 7. 40 . având în vedere cã se lucrează cu un fluid compresibil.

1.ventilator axial. VA . 41 .1. 8 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERAULIC AXIAL (VENTILATOR AXIAL) 8. Scopul lucrãrii Lucrarea urmãreşte cunoaşterea unei maşini de tip axial. 8. F . adicã a relaţiei cădere de presiune realizată . determinarea curbei sale energetice principale. D – diafragmã. Schiţă a instalaţiei. CR . Fig. precum şi oferirea unei soluţii simple pentru determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei. Reprezentare spaţială a instalaţiei. 8.tub Pitot-Prandtl.clapetă fluture de capãt pentru reglarea debitului .debit masic. şi anume ventilatorul axial.conductã de refulare. 8.2. Schema instalaţiei Fig.LUCRAREA NR. TPP .2.

« Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl ». a se vedea anexa. lucrare la care se pot găsi mai multe detalii asupra aparaturii de mãsurã (tub Pitot-Prandtl. Se poate determina şi debitul volumic Q cu formula : 42 . care va rămâne astfel în contact cu atmosfera. 2 2 g  aer g Această relaţie se particularizeazã pentru cazul de faţã deoarece: z1 = z2. atunci acest ptot 2  pat poate fi mãsurat cu MNP desprinzând furtunul de la braţul înclinat. De altfel pe aceastã instalaţie se efectueazã şi lucrarea nr. Pentru micromanometrul cu braţ înclinat. 2  z1. iar un altul are rezervorul conectat la priza de presiune totalã a tubului Pitot-Prandtl (MNP). 2  1. diafragma). (3) 1 p tot2  p 2   aerV22 2 Dacã considerãm cã presiunea staticã între secţiunea 2 şi secţiunea de amplasare a tuburilor Pitot-Prandtl rãmâne aceeaşi.micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune avalamonte ale diafragmei (MND).MN . corespunzãtoare poziţiei de aşezare a braţului înclinat pentru micromanometrul ataşat diafragmei. în final. 1.3. 2  1.în aval de ventilator) şi (1 . v1 = 0 viteza în secţiunea amonte este foarte micã. 8. (4) p tot 2  p at   lp ghtot unde lp = 1000 kg/m3. Elemente de calcul Urmãrim determinarea variaţiei de energie specificã între locaţiile (2 . Deci. H  apã  aer htot iar diferenţa de presiune corespunzãtoare aceste sarcini este : p  H aer g  htot  apã g (7)  Debitul masic m se determinã în funcţie de măsurătoarea fãcutã pe MND. unde e1. 1) se determinã m (debitul masic de aer). In funcţie de valoarea lui hd. şi anume denivelarea ld.în amonte de ventilator) (1) V2 p H  e2  e1 . din care se obţine h d conform formulei : (8) hd  l d k d unde kd este constantã. iar htot  l tot k t (5) (6) cu kt coeficient corespunzãtor poziţiei de înclinare a braţului. din diagrama de etalonare a diafragmei (ridicatã de fapt în  lucrarea nr. p 1  1 H    aer V22  p 2   at 2   aer g  aer g (2) relaţie în care recunoaştem expresia presiunii totale. de fapt neglijabilã). grupând convenabil termenii. iar şi p 1 = pat astfel că H V22 p 2  p at  2g  aer g sau.

ca de obicei. 8.4. Fig. T0 = 273 K şi p0 = 760 mm Hg (torr). … ld mm h d mm  m kg/s Q m3/s ltot mm h tot mm p mm apă Se va reprezenta grafic curba p funcţie de  debitul masic m .Q  unde  m  aer p aer T0 p0 Taer (9)  aer   0aer (10) cu constantele fizice :  0 aer  1. cu alte cuvinte un punct de inflexiune (spre deosebire de ventilatorul centrifugal. pe a cãrui caracteristicã interioară nu se află un astfel de punct). valorile temperaturii taer şi respectiv p aer. cu formula : Taer = T0 + taer . .se citesc la un termometru. respectiv barometru. Procedura de experimentare .pentru diferite poziţii ale clapetei de capãt F se citesc valorile ltot şi ld. 2.3.293kg/m 3 .5. 8. 8. Taer se calculează. Fig. dupã care se calculeazã hd şi htot. 8. Curba caracteristică a ventilatorului axial. 43 . ventilatorul axial prezintã un punct de schimbare a convexităţii pe caracteristicã. Calcule finale şi prezentarea rezultatelor se calculeazã aer cu relaţia (10) se calculeazã hd şi htot   din diagrama de etalonare a diafragmei m funcţie de h d se determinã debitul masic m pentru fiecare valoare hd se calculeazã p Se va completa un tabel de forma : Reglaj F 1.3. Ca şi celelalte maşini generatoare axiale. Observaţie.

lungimea dreptei care uneşte A cu F. Generalitãţi şi scopul lucrãrii Curgerea unui fluid în jurul unui obstacol depinde de natura fluidului.bordul de atac . c .viteza curentului de fluid. starea suprafeþelor. precum şi determinarea forţelor rezultante caracteristice.1. neted ca descriere geometrică. Un profil aerodinamic este un contur închis. V . 44 . în sensul că forţa de portanţă este mult mai mare. MI -> F . In acest tip de încercare nu se pot determina forţe datorate frecãrii de suprafaţã.  . orientarea obstacolului în raport cu direcţia de curgere din curent neperturbat şi de numãrul Reynolds. iar aceste eforturi pot fi descompuse după normala la suprafaţă şi de frecare vâscoasã.bordul de fugã . în planul tangent al obstacolului. în curent neperturbat. Lucrarea urmãreşte determinarea distribuţiei de presiuni pe conturul unui profil. ME -> F – extrados .perpendicular pe planul desenului. de obicei. Profilul este componentã generatoare a aripii portante şi elementul esenţial al contrucţiei palei maşinilor axiale (reţele de profile plane sau circulare). Asupra diferitelor segmente ale obstacolului se exercitã diferite solicitãri în funcţie de câmpul de viteze stabilit pe contur. anvergurã . Elemente teoretice Fig.intrados (unde ME. pentru diferite incidenţe. cu excepţia de obicei a unui singur punct (bordul de fugă) şi care realizeazã componente ale forţei de interacţiune aerodinamicã puternic disproporţionate. coarda profilului . decât forţa de rezistenţă la înaintare – pentru definiţiile lor. impermeabil sau uneori permeabil. 9. forma obstacolului.2. 9. F .unghiul format de coardã cu direcţia lui V (unghiul de incidenţã) . prin coeficienţii lor. b .1 A . POLARA EIFFEL. a se vedea (1). 9.LUCRAREA NR. undeva departe în aval sau departe în amonte . respectiv MI sunt puncte pe extrados. respectiv intrados) . 9 DETERMINAREA EXPERIMENTALÃ A COEFICIENŢILOR DE PORTANŢĂ ŞI REZISTENŢĂ LA ÎNAINTARE AI UNUI PROFIL AERODINAMIC PRIN METODA COEFICIENTULUI DE PRESIUNE.

Fx = R . se introduce coeficientul de presiune kp Cp  p  p 1 2 V 2 c (3) astfel că C z1  FS z1 1 2 V cb 2  C  0 pI  C p E dx1 c  (4) 45 . adicã FS z1  b   proiecţia lui ds pe (2)  c 0 c p F dx1  p E dx1   0   Prin definiţie. S = bc. 2 Orice forţã aerodinamică poate fi exprimată sub forma : Fa  C a V S . pe intrados şi pe extrados conduce de fapt la expresia dFs z   p E bdx1 .proiecţia lui Fa pe direcţie perpendicularã lui V. pentru determinarea forţei pe o fâşie de suprafaţã de lãţime ds putem scrie :   dFs   n pdS . iar dx1  ds cos 1 x1.Fz = P .proiecţia lui Fa pe direcţia lui V. respectiv 1 1 2 2 Fz  C z V S . unde dS  bds Proiecţia acestei forţe pe direcţia z1. Fig.2 In principiu.    Fa . sau dFs z  p I bdx1 1 1 unde pI şi pE sunt presiunile pe intrados şi respectiv pe extrados.9.3) Cx respectiv Cz sunt funcţie de unghiul de incidenţã  şi de numărul Reynolds Re  V c /  . unde S este aria 1 2 suprafaţei portante (dacă ea este dreptunghiulară. Fx  C x V S 2 2 (1) unde Cz şi Cx sunt coeficienţii de portanţă şi de rezistenţã la înaintare. Printr-un simplu exerciţiu de analizã dimensionalã se poate constata cã în cazul curgerii subsonice (pentru un număr Mach mai mic decât 0. forţa de rezistenţã la înaintare . forţã portantã .forţa de interacţiune aerohidrodinamicã: Fa  P  R .

dintre care 22 sunt conectate la prizele de presiune staticã de pe profil (11 pe extrados şi 11 pe intrados).3.3. este imediatã (7) C z  C z cos   C x sin    C x  C z1 sin   C x1 cos   1 1 9. unde P este profilul aerodinamic.Analog se procedeazã pentru proiecţia lui dFS pe direcţia x1 pe intrados şi pe extrados. Relaţia de conversie. iar BP este o baterie de piezometre. una la tubul Pitot-Prandtl (presiune totalã) şi alta liber în atmosferã. deci z ME z MI (5) Fs x1  b  p 0 pE1 E1  p E2 dz1  b   p 0 pI1 I1  p I 2 dz1  deci C x1  C  z ME 0  C pE dz1  2   C z MI 0  C pI dz1 2  (6) c Dacã reuşim rezolvarea acestor integrale am determinat de fapt coeficienţii unor forţe aparţinând unui sistem legat de profil Ox1z1 ori pe noi ne intereseazã descompunerea acestei forţe în sistemul legat de curent Oxz. 9.2.3 46 . conform fig. Schema instalaţiei experimentale Schema instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 9. la stânga şi la dreapta punctelor de ordonatã maximã (în valoare absolutã) a celor douã contururi. Fig. 9.

se calculeazã h . de exemplu. Observaţii  Aşa cum am amintit în debutul lucrãrii valoarea lui Cx se rezumã la componenta lui de formã. completându-se Tabelul 2. 9. ptot  p static  p dinamic  p  1 2 V 2 (8) iar pe de altă parte. (se introduce.4. h  . un profil de catalog cu geometria şi cu curbele caracteristice). V se reprezintã la o scarã convenabilã C p funcţie de x1 şi Cp funcţie de z1 prin integrare graficã şi corecţia ariilor în funcţie de scarã se determinã Cx1 şi Cz1 se calculeazã Cx şi Cz în funcţie de unghiul de incidenţã  întreaga procedurã se repetã pentru un alt unghi de incidenţã lucrându-se pe grupe mici. 47 .htot .293 [kg/m ]. 3-5 unghiuri de incidenţã în final se reprezintã grafic curbele C z  C z   şi C z  C z C x  (ultima dintre acestea se numeşte polara Eiffel a profilului). T0 = 273 K. p  p   lp g h  h  (11) (12) deci expresia coeficientului de presiune devine Cp  h  h h  htot unde densitatea aerului se calculează cu formula  aer   0aer paer T0 [kg/m3] p0 Taer (13) cu 3  0aer  1. lipsind componenta de interacţiunea cu suprafaţa (frecare în strat limitã).h . p 0 = 760 torr paer şi Taer fiind parametrii de stare ai aerului din salã în momentul efectuãrii încercãrii.Din definiţia presiunii totale. Cp . rezultă : V  2 g  lp  aer h  htot  Analog. ptot  p  lp g h  htot  (9) (10) Egalând aceste două expresii ale presiuni totale. Executarea lucrãrii şi prezentarea rezultatelor - se verificã corecta conexiune a furtunelor la bateria de piezometre se citesc şi se noteazã paer şi T aer se fixeazã unghiul de atac între (-10 0  +200) se porneşte ventilatorul se citesc valorile înãlţimii coloanelor de lichid în baterie (h) completându-se Tabelul 1 şi valorile h.

5 20.h mm Cp h mm h .5 -1 48 .5 -6.h mm Cp mm 0 13 30 50 70 90 109 129 148 167 187 18 38 57 77 97 117 137 157 175 196 202 Z1 mm 0 13. Nr prizei h mm 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 h . Tabel 9.5 -6 -4.5 10 5 -9 -9 -8. α grade h mm htot mm h .h mm Cp h mm  [] X1 h .2.5 24 25 24. echivalentul unui randament al profilului f  C z / C x .5 22 18.5 14.5 -3.htot mm V m/s Cz1 Cx1 Cz Cx - … Tabel 9. Polara Eiffel permite determinarea fineţei profilului. valoare care trebuie maximizată în practică : în cazul zborurilor cu motor f = 15 … 30.1. dar în special în zboruri fãrã motor (planoare) de mare performanţã f = 47 … 50.5 -8 -7.2 -1.

Fig. 9.4

Fig. 9.5. Curbele aerodinamice ale profilului.

49

LUCRAREA NR. 10 STUDIUL GENERATORULUI PNEUMATIC VOLUMIC ROTATIV (ROTOCOMPRESORUL CU PALETE ALUNECATOARE)

10.1. Generalităţi, scopul lucrării Compresoarele sunt în principiu maşini destinate transportului de gaz, acţionând în sensul creşterii presiunii lor la refulare. În cazul acestei lucrări de laborator utilizăm un compresor volumic, rotativ, din producţia internă (SC Hidromecanica Braşov) cu butuc aşezat excentric şi palete alunecătoare. În mod cuvenit, o astfel de maşină este folosită în instalaţiile de transport pneumatic al pulberilor (de exemplu ciment în vrac). Scopul lucrării este de a urmări funcţionarea şi performanţele unei maşini volumice lucrând cu fluid compresibil determinând variaţia mărimilor caracteristice la turaţie fixă. Pentru câteva dezvoltări teoretice asupra acestei maşini, se poate urmări anexa A2. 10.2. Rotocompresorul cu palete alunecătoare, schema instalaţiei

Fig.10.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei. In Fig. 10.2 este reprezentată schema instalaţiei. Notaţiile sunt următoarele: RC – rotocompresor cu palete alunecătoare (conţine şi un ventilator de răcire şi o pompă de ungere); CA, CR – conducte de aspiraţie şi respectiv de refulare; M – manometru Bourdon, pentru citirea presiunii de refulare; T – termometru; RV – robinet ventil de reglaj al debitului;
50

RP – robinet de purjare (ulei şi apă); RT – recipient tampon, având dublul rol de: separator de picături ulei-apă şi de atenuator de zgomot; D – diafragma pentru măsurarea debitului de aer; MD – manometru diferenţial cu tub de sticlă; TW – trusă wattmetrică.

Fig.10.2. Schema instalaţiei.

10.3. Culegerea şi prelucrarea datelor experimentale Regimul de funcţionare al compresorului se reglează prin închiderea treptată a robinetului de pe refulare, deci se modifică debitul pe refulare.     Pentru fiecare debit, se fac următoarele lecturi în paralel: ps [ats] la manometrul M; t [C] la termometrul T; hd [mm col Hg] la piezometrul ataşat diafragmei Na (puterea absorbită) pe cadranul wattmetrului

Observaţii:  Pornirea compresorului se face numai după ce s-a efectuat ungerea internă prin rotirea manuală a pompei de ulei ataşate la ax (şi antrenată, în funcţionare, de axul maşinii).  Lecturile datelor nu se fac imediat după stabilirea unui nou regim (debit), ci după 40-60 secunde din motive de inerţie termică (stabilizarea temperaturii).  Motorul electric de antrenare este dotat cu un releu de suprasarcină care întrerupe alimentarea şi opreşte instalaţia la depăşirea unei anumite valori de moment rezistent. De aceea, limita superioară a suprapresiunii la refulare foarte rar depăşeşte 1,2 – 1,4 ats. În afara datelor culese de pe instrumentele ataşate ansamblului motor electric–compresor, trebuie cunoscute şi notate paer (mm Hg, barometru aneroid) (presiunea atmosferică din încăpere în momentul desfăşurării încercării) şi taer [C] (temperatura aerului din încăpere).
51

102 156 0.15 K. 1 at  2 133.367 2 .564 mm Hg  10 3 m  133.0875 4. .Etapele de calcul sunt: 1. Se calculează densitatea aerului aspirat  aer asp   0 aer  p aer T0  p 0 Taer unde p0 = 760 mm Hg . Cunoscând însă debitul masic.092 127 0.108 185 0. Se calculează Qps I. Se extrag din diagramă valorile debitului volumetric Q în funcţie de h d. T0 = 273.81 p at mm Hg [ats] 735.293 kg/m3 (densitatea aerului la p 0 şi T0).1 hd [mm Hg] Q [m3/s] 192 0. densitatea la refulare pentru fiecare punct i de încercare.6 4 9. Taer = (273. Se calculează i ref.15 K. p T  i ref   0 aer  i  0 unde p0 [at] = 760/735. 2.564 = 1. presiunea absolută la refulare p  p man  p at  p s  cu observaţia că: 1 mm Hg   Hg  g  h  13595 kg m3  9.15 + taer) [K] şi 0 = 1. adică valoarea debitului volumic dacă gazul ar fi refulat la p 0 = 760 mm Hg şi T0 = 273.   ora   0 aer  s   s 8. Se calculează temperatura absolută a aerului la refulare T = (T0 + t) [K] 6. Se calculează QN. Se calculează debitul masic la aspiraţie  m   aer asp  Q .03322 at. în ambele versiuni kg/s. kg/oră [1 oră = 3600 s] 7.0965 144 0. Se calculează p [ats]. 5. debitul volumic în condiţii de livrare (la parametrii de refulare) cu relaţia 52 . p 0 Ti 9. operaţia este imediată:   Nm 3 Nm 3  m  Nm 3  în ambele versiuni  QN  .367 s m 3.81  10 m N  735. Se trasează curba de etalonare a diafragmei Tabel 10. debitul volumic normal.106 169 0.

Q psi 

 mi i

10. Se calculează puterea de ieşire (putere hidraulică) N u  N h  gQH  Q ps  p s  10 3 [kW], unde ps trebuie exprimat însă în SI [N/m2], adică
m3  4 3 N u kW   N h  Q ps    9,81  10  p s at   10 , s    m3  N u kW   N h  Q ps    98,1  p s at   s 

11. Se calculează randamentul [%] din expresia
%  N u kW   100 N a kW 

De fapt este calculat randamentul ansamblului motor–compresor pentru că Na este puterea absorbită de motorul electric.

10.4. Prezentarea rezultatelor lucrării Se va completa un tabel conform Tabelului 10.2.

Tabel 10.2 Nr crt 1. 2. …. continuare tabel 10.2 i kg/m
3

ps ats

p ata

t C

T K

hd mm

Q m /s
3

aer kg/ m3

 m aer

QN kg/h Nm /s
3

kg/s

Nm3/ h

Q ps

Nu m aer/h
3

Na kW

 %

m aer/s

3

kW

Lucrarea se încheie prin reprezentarea variaţiei în cadrul aceluiaşi grafic a următoarelor dependenţe:   Debitul masic m funcţie de p sau p s  Randamentul  funcţie de p sau p s
53

puterea hidraulică Nu funcţie de p sau p s

Se va avea în vedere alegerea şi figurarea unor scări diferite şi distincte pe ordonată pentru cele trei mărimi. Alura curbei de debit masic este uşor coborâtoare (liniar), ceea ce este în neconcordanţă cu teoria referitoare la această mărime. În realitate, într-adevăr, debitul scade cu creşterea presiunii la refulare ca urmare a pierderilor volumice.

Fig. 10.3. Curbe caracteristice ale rotocompresorului.

54

LUCRAREA NR. 11
Studiul experimental al unei Turbine Pelton
11.1. Generalităţi şi scopul lucrării Turbina Pelton echipează centralele şi microcentralele funcţionând la debite mici şi căderi relativ mari (peste 400m este folosită exclusiv). Strămoşi ai turbinelor Pelton au fost construite de către utilizatorii rurali, pentru exploatarea energiei cursurilor de apă în regiuni de deal sau de munte, principiul de transfer energetic fiind descoperit intuitiv.

Fig. 11.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.

Fig. 11.2. Schema instalaţiei. 11.2. Elemente teoretice Transferul energetic are la bază prima teoremă a impulsului aplicată asupra unei suprafeţe în mişcare,de aceea aceste construcţii fac parte din categoria turbinelor cu acţiune. Pentru deducerile care urmează, ne vom referi la fig. 11.3. In relaţia care descrie prima teoremă a impulsului (a se vedea cursul!) '      ' '' " (1)

Q2V2  Q2V2  QV1  R  G  Fp
55

În principiu se menţin relaţiile deduse anterior. a injectorului.3.    V2'  V2:"  V2 conform relaţiei Bernoulli   F p   pn dA  0 jet liber în atmosferă S     QV2  QV1  R  G (2) (3) (4) Fa   R  Qv1 1  cos   . Principiul turbinei Pelton. care la rândul ei depinde de turaţie (u = R). Facem observaţia esenţială în această fază a analizei că nu este fixă cupa turbinei (datorită rotaţiei apare o viteză tangenţială u ). puterea activă este: Q V1  u 1  cos u g Această putere este consecinţă a unei puteri hidraulice a cărei exprimare generală este: N h  gQH N  uFa  Qw1 1  cos u '  şi în cazul ideal.survin următoarele simplificări:  Q  Q '2  Q " ecuaţia de continuitate 2   deci Proiectând pe direcţia jetului. deci randamentul depinde numai de viteza tangenţială u. fixe. cu diferenţa V  w unde V  u  w (vezi triunghiul de viteze). Fa  2QV1 deci este recomandabil ca unghiul de întoarcere a jetului să fie 180 pentru o maximă exploatare a energiei jetului. tratat în funcţia T = f(u) conduce la concluzia (vezi cursul. 11. Acum (5) F  Q w  w cos   Qw 1  cos   a 1 2 1       Având în vedere că respectiva cupă se mişcă liniar pe o porţiune foarte scurtă cu viteza u. viteza V1  k 2 gH depinde numai de cădere. Maximizarea randamentului. Fig.  '2   "2   şi dacă   180 . randamentul de transformare (6) T  N 1 V1  u u1  cos   N h gH (7) În cazul unei deschideri maxime. pentru calculul în detaliu) că 56 .

. fig.1 este reprezentată schema spaţială a standului experimental pentru turbina Pelton. k  inj  0. Instalaţia experimentală V1 2 (8) În Fig. REV – rezistenţă electrică variabilă (reostat). Adoptând această valoare. tensiunea U şi intensitatea I pe voltmetrul şi respectiv ampermetrul situate în panoul electric PE.1 nu permite determinarea tratarea exclusivă a caracteristicii energetice a maşinii hidraulice. dar ea este adecvată tratării globale în calitate de centrală a construcţiei.9. 57 . pentru o construcţie îngrijită. 11.9 . Nu avem nici posibilitatea practică de a investiga vâna de fluid la ieşirea din injector. 11. RT – rotorul turbinei Pelton. se obţine: 11. D – diafragmă. are o valoare de aproximativ  inj = 0. 11.în poziţia A se măsoară tensiunea la bornele generatorului electric (circuitul consumatorilor este deschis şi intensitatea nulă). Prin realizarea căderii de către pompă nu putem realiza o independenţă între debit şi înălţime (sarcină) ele fiind legate prin caracteristica internă a pompei H = f(Q). IN – injector. un ampermetru şi un voltmetru). Instalaţia din fig. ME – motor electric. presiunea p la manometrul M fixat în capătul conductei de refulare. dar ştim că randamentul injectorului  inj . RZ – rezervor.     Se deblochează la tablou şi se porneşte instalaţia de la întrerupătorul CE.4. M – manomteru. în jurul cursei maxime a axului. Fig. DIN – dinam. CA – conductă de aspiraţie. cu circuitul închis. Având în vedere că V1  k 2 gH şi simultan V1   inj  2 gH rezultă inj  k 2 . CR – conductă de refulare.4. PE – panou electric (care conţine un turometru. Atenţie la poziţia comutatorului cutiei mărimilor electrice. CE – comutator (întrerupător) electric.4): .3. turaţia n [rot/min] pe turometrul situat în panoul electric PE.în poziţia B se măsoară tensiunea la bornele consumatorului. iar în fig. Legenda acestor figuri este următoarea: P – pompă. adică se porneşte pompa centrifugă P pentru fiecare regim al instalaţiei se notează: h la piezometrul de la perete PZ. Efectuarea lucrării 1. 11. 11. 2.u opt  11.2 schema instalaţiei.

pentru că nu avem o reglare independentă a căderii H şi a debitului Q. Tabel 11.1. Un randament al turbinei hidraulice nu poate fi obţinut decât teoretic prin relaţia (randament de transformare) (15) Q (V  u )(1  cos )u 2u (V  u )(1  cos ) N T  Nh  1 V Q 2 2 1  1 V12 Cu această derulare.1. se parcurge caracteristica internă a pompei P urmărindu-se mărimile de ieşire. crt. De fapt. 2. Q [m3/s] H [m] Nh [W] vinj [m/s] Nteoretică [W] global - T - Mactiv [Nm] … 58 .  = 1000 kg/m . realizat de jetul tangenţial (13) N 30 N teoretic [N/m] N teoretic  M activ . cu R = D n/2.9  2 gH  V1 şi puterea teoretică: Nteoretică = Q(V1-u) (1-cos)u o 3 unde  = (165…180) .81  cm    se calculează apoi puterea hidraulică disponibilă Nh. M activ  teoretic   n În acest mod de desfăşurare lucrarea permite calculul unui randament global al ansamblului turbină-generator. Din relaţia: p  gH se calculează (9) kgf   p  2   9.81  10 4 cm   kgf  H   p  2   10m 3 10  9.  din diagrama de etalonare a diafragmei D de pe ramura de aspiraţie se citeşte Q  se calculează puterea electrică Ne = UI  din indicaţia manometrului se determină căderea hidraulică a centralei.disp = gQH se calculează viteza jetului la ieşirea din injector (10) (11) (12) Vinj  k 2 gH  0. 1. Nr. prin reglare cu robinetul R. lucrarea demonstrează virtuţile energetice ale turbinei şi pune în evidenţă relaţia dintre mărimile energiei mecanice şi cele ale energiei hidraulice.  se determină puterea teoretică a turbinei permite calculul imediat al momentului activ. randamentul de exploatare (14) N  global  e Nh unde Nh este puterea hidraulică disponibilă la intrarea în injector. … h [mm] p [ats] n [rot/min] UG [V] U [V] I [A] Ne [W] continuare Tabel 11. iar u  R  n / 30 .Una din soluţiile de exploatare a instalaţiei este aceea de a studia mărimile de ieşire în funcţie de puterea hidraulică de intrare (sau hidraulică disponibilă).

dar variind sarcina electrică prin reostatul Rx. aceste direcţii pot constitui lucrări de laborator distincte.Se va completa un tabel după modelul tabelului 11. tot la o poziţie fixă a reostatului Rx. Observaţii.1. Randamentele global şi  T funcţie de Nh. ambele funcţie de puterea disponibilă Nh. la o poziţie fixă a reostatului Rx.    O direcţie de dezvoltare experimentală este cea care reproduce funcţionarea reală a centralei când suntem interesaţi ca indiferent de datele hidraulice de intrare să menţinem turaţia n constantă (în prejma turaţiei de sincronism). şi se vor face următoarele reprezentări grafice:   Puterea electrică Nelectric şi tensiunea la borne UG . 59 . In funcţie de scopul declarat al experimentului. O altă direcţie experimentală poate urmări comportarea agregatului la o cădere constantă H (implicit şi debit Q constant).

în cazul unei repartiţii aleatoare. se numeşte eroare medie pătratică de măsurare (eroare standard). De obicei. Sunt acele erori care rămân constante ca valoare absolută şi semn atunci când se măsoară repetat aceeaşi mărime.  Erori aleatoare. specifice condiţiilor date de măsurare.PARTEA A II-A ELEMENTE DE ANALIZA ERORILOR ŞI PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE 1. z1  . aceste erori variază pe baza unei legi definite. se calculează cu ajutorul relaţiei: (4) P  z1  z  z 2     z 2 /      z1 /   Probabilitatea ca erorile aleatoare să depăşească limitele  t . în cazul unei repartiţii aleatoare. când se măsoară aceeaşi mărime. Atunci când condiţiile se modifică. numită şi legea lui Gauss. 2. Ele depăşesc considerabil erorile probabile. Din punct de vedere statistic se pot defini următoarele tipuri de erori:  Erori sistematice. sau în cazuri mai grave. se calculează cu ajutorul relaţiei: (2) P  z1  z  z1   P  z  z1   2  z1 /   unde t (3) 1 1 2 t    e  t / 2 dt  2 P z  t  . cu t > 0. atât ca valoare absolută cât şi ca semn. Mărimea 2 se numeşte dispersie a erorilor. din alegerea unei metode greşite de măsurare. măsurarea unei mărimi este afectată de erori. Sunt acele erori care variază imprevizibil. z 2  .  Erori grosolane. în condiţii identice. Generalităţi Procesul de măsurare a unei mărimi urmăreşte să se determine de câte ori unitatea de măsură a respectivei mărimi se cuprinde în mărimea măsurată. Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul  z1 . vom enumera câţiva indicatori ai preciziei de măsurare: Parametrul . Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul  z1 . provin din citiri greşite. datorită diverselor cauze. după numele descoperitorului ei. în cazul unei repartiţii aleatoare. în mod repetat şi în condiţiii identice. Densitatea de repartiţie a acestei legi este: (1) 2 2 2 p z   e  z /    2 unde parametrul  (care este pozitiv) caracterizează precizia măsurătorilor. definit mai sus. Repartiţia erorilor aleatoare de măsurare Cea mai utilizată lege de repartiţie a erorilor aleatoare de măsurare este repartiţia normală. cu t > 0 2 0 Funcţia (t) se numeşte probabilitate integrală. se calculează cu ajutorul relaţiei: (5) P  z  t   1  2t    In continuare. În principiu. 60 .

2   0. Pentru probabilitatea de excludere. există următoarele 3 nivele:  Nivelul 5%. Se consideră în continuare media aritmetică x  x 2  . 61 . atunci cantitatea apărută neaşteptat se consideră a fi o eroare grosolană. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0. acest raport se află între două valori critice cu siguranţele P1 şi P2 > P1.  Nivelul 1%.  x n x  1 n şi se constituie raportul x*  x t   n  1 / n Pentru valoarea obţinută a acestui raport..1. de unde se va obţine probabilitatea ca acest raport să ia întâmplător o valoare mai mare sau egală cu t..01. Metoda de eliminare pentru  cunoscut Fie valoarea apărută neaşteptat notată prin x*.  Eroarea probabilă   0. se calculează probabilităţile 1-2(t).5 Eroarea medie absolută     z pz dz  h 1  2 2  2  Măsura de precizie este definită de ecuaţia 3. 3. ….  Nivelul 0.001. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0. atunci cu o siguranţă mai mare decât P1 se poate considera că valoarea respectivă conţine o eroare grosolană şi se poate decide eliminarea ei din lotul de prelucrare. iar celelalte rezultate ale măsurătorilor x1. atunci în locul său se foloseşte abaterea standard empirică s  1 n  xi  x  n  1 i 1 Se calculează t  x*  x / s şi se compară cu valorile din tabelul 2. Dacă valoarea obţinută este mai mică decât ceea ce se numeşte probabilitate de excludere. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0. Dacă pentru un număr n de observaţii. Metode de eliminare a erorilor grosolane 3. Metoda de eliminare pentru  necunoscut Dacă nu se cunoaşte . xn.05.1%.6745 .2.

Irwin.Tabel 1. Ramonovoski Există un număr de criterii (teste) care. În această categorie de teste se încadrează criteriile Chouvenet.49966 0.49744 0. ea fiind o valoare aberantã. în ideea că extemităţile şirului sunt susceptibile de a fi afectate de astfel de erori. ordonate crescător sau descrescător.4 3. de la Lucrarea nr. Pentru o prelucrare eficientă.  Se calculeazã media de selecţie x şi media pãtraticã s a abaterilor individuale.. Criteriile (testele) Chouvenet.5 (t) 0.49865 0.49379 0.49552 0.4999997 3.49534 0. şi se continuă procedura.. ele se verifică şi. valoarea testată xt se elimină din şirul de date.49931 0. În şirul de n-1 de valori rămase. n alese astfel încât aria secţiunii să fie împărţită în arii incrementale egale (vezi de exemplu Fig. x  Orice mãrime xk care nu aparţine intervalului (xmin. şi ca rezultat se obţin valorile x1.4 4.9 3.0 3.3 4. pentru eliminarea erorilor grosolane.4999979 t 4.. Fie cã asupra unei mãrimi fizice x s-au efectuat n mãsurãri. Dintre acestea. xmax) trebuie eliminatã.499987 0.4 [m/s] 62 .4999987 0.49813 0.4999992 0.8 3. xmax  x  Z q s .9 4. V5 = 9.0 (t) 0.6. V8 = 3. Irwin. Fie că vitezele măsurate sunt: V1 = 15. De aceea.8. Aplicaţie Într-o secţiune a unei conducte se fac măsurători de viteze. x2.3 3.7 4. . în care se pleacă de la un şir de date x1.499767 t 3..2.….499968 0.2 4. dacă îndeplinesc condiţia de eliminare. vom descrie aici criteriul Chouvenet.1 3. xn. V6 = 8.499841 0.1 4.4999966 0. V7 = 6.6 2.49903 0.7 2.4999995 0.6 3.5 2. 1).499892 0. 1. 2. până se elimină complet valorile suspecte.8 2.2 3.5 4.7 3. .3.8.499979 0.6 (t) 0.499995 0..49653 0. unde Zq = Zq(n) este un coeficient care se ia din tabelul 3. V4 = 11.499927 0. măsurătorile se execută în punctele 1. s  n   x  x i 2 n i 1 n 1  Apoi se calculeazã limitele domeniului de toleranţã: xmin  x  Z q s . se face o nouă testare. V3 = 12. xn.0 4. t 2.8 4. V2 = 13.: 1 n 1 n  x i . Valori ale probabilităţii (t).49952 0. Ramonovoski.9 5.499991 0. x2.

003 1.04 2.04 3.43 7.89 2.492 3.20 4.768 2.96 2.602 2.96 3.66 2.030 2.503 2.105 2.51 2.86 1.73 1.17 3.411 2.994 1.802 2.37 2.11 3.018 2.541 2.602 3.31 5.62 2.28 2.26 2. Valorile critice tn(P) pentru eliminarea valorilor excepţionale x* (n este numărul rezultatelor acceptate.78 2.048 2.79 4.291 Tabel 3.01 2.456 2.326 P = 0.64 2.29 2.62 4.399 2.01 4.98 4.999 9.20 3.41 6.683 2.429 2.652 3.04 2.742 2.80 1.409 3.17 2.78 2.030 2.145 2.576 P = 0.73 5.26 2.96 2.20 2.64 3.48 4.95 3.382 2.12 3.079 2.37 5.31 3.532 3.24 2.565 3.18 2.655 2.979 3.28 4.Tabel 2.23 3.439 3.00 2. n 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 20 25 30 35 40 45 50 60 70 8 90 100  P = 0.71 3.92 1. Variaţia coeficientului Z q funcţie de numãrul de mãsurãtori n.646 2.932 2.960 P = 0.33 .476 2. n 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Zq 1.36 3.37 4.31 2. iar P este nivelul de încredere).22 2.98 2.74 2.18 3.04 4.719 3.18 2.10 2.998 1.462 3.33 2.852 2.389 2.707 2.29 2.41 3.441 2.08 3.99 5.038 2.08 2.639 2.377 2.83 2.423 3.54 3.71 2.36 3.16 2.04 2.13 4.819 3.13 63 n 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Zq 2.24 2.05 2.43 2.667 2.68 2.009 2.07 3.722 2.

y1). …. ….. adică cu dispersii diferite.871 m / s Deoarece Vi  Vmin . atunci se poate folosi metoda celor mai mici pătrate. yn) provin dintr-un set de măsurători şi se caută o funcţie f prin care să se descrie analitic dependenţa y de x. a1. a n  wk k 1 unde wk sunt ponderi de măsurare. ….95 m/s (media de selecţie coincide. cã în şirul de viteze mãsurate nu existã nici o valoare aberantã.86  3.. cu viteza medie).Vmax  .. (xn. Dacă măsurătorile s-au făcut cu precizie inegală.1  i  8 . a0 . Determinarea parametrilor formulelor empirice prin metoda celor mai mici pătrate Dacă (x0. Aflarea parametrilor corespunzători unei funcţii liniare În cazul unei funcţii liniare. atunci suma trebuie considerată sub forma: n (6b) 2 S    y k  f  xk . 1... k = 0. în aceastã metodã de n i 1 mãsurare a vitezelor. 1 1 1 : 2 : . a 0 .. 4.1 n  Vi  9. y0). dreapta corespunzătoare în grafic trece totdeauna prin punctul x. a n care minimizează funcţia S se face prin rezolvarea sistemului de ecuaţii: (7) S  0 . a n sunt parametri care trebuie determinaţi. a1.029 m / s Vmax  V  Zq   9 . (x1. : wn  a. pentru n = 8 şi Zq = 1. : 2 2 1  2 n Determinarea parametrilor a0. rezultã.7212  3.86 se calculeazã: Pentru cazul nostru: V  Vmin  V  Zq   9 .95  1. y  k 1 n k 1 k wk k (8) w k 1 k w De aceea. a1 .86  3. conform criteriului lui Chouvenet. ecuaţia acestei drepte se poate scrie y  y  ax  x  parametrul a fiind determinat cu relaţia 64 (9) . Ideea este de a minimiza expresia: n (6a) 2 S    y k  f  xk . …..7212  16. y  : n n k k x w x  k 1 n y .95  1.... a1 .. n a k w1 : w2 : . Din tabelul 3.. an  k 1 unde a0.

Corelaţii liniare Dacă se execută măsurători asupra unor variabile şi dacă fiecare este supusă unei împrăştieri aleatoare (cu alte cuvinte necontrolabilă). trebuie făcută o analiză a legii medii de comportare a unei variabile faţă de cealaltă. b şi c se determină din sistemul de ecuaţii: n (14)  n 4   n 3   n    xk wk a    xk wk b    xk2 wk c   x k2 y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 n n n n       3   xk wk a    xk2 wk b    xk wk c   x k y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 n n n n         xk2 wk a    xk wk b    wk c   y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 5. pentru k = 1. Pentru două variabile x şi y. C  n  xi y i  x y n i 1 i 1 i 1 x y Coeficientul b y . 65 . x  r y /  x se numeşte coeficient de regresie a lui y asupra lui x. parametrii a. xy  k 1 n k y k wk k (11)  wk k 1 w k 1 Dacă toate măsurătorile se fac cu acceaşi precizie.  y  n   y i  y i  . Dependenţe stochastice între variabile. după cum urmează: n n n n (13) 1 x k 1 y k 1 x k2 1 xk y k x  k . 2. dreapta de regresie a lui y asupra lui x are ecuaţia (15) y y y r x  x  x unde (16) C 1 n 1 n 1 n 2 2 x    x i  x  . y  ax 2  bx  c . r    . …. Determinarea parametrilor corespunzători unei funcţii de gradul doi Pentru o funcţie de gradul doi. ea se numeşte curbă de regresie.a  x 2  xy x 2  x  2 (10) unde n n  x k2 wk x2  k 1 n x . Dacă această curbă este o dreaptă. xy  k  N N N N b. N. atunci toate ponderile sunt egale cu 1: wk  1 . Ceea ce se obţine este curba de regresie. x2  k  . În acest caz formulele anterioare se simplifică. y  k .

 Fie astfel funcţia putere y  ax b .1. Dacă se consideră variabilele x. În cele mai sus descrise. se obţine (21). se obţine (21). a. Metoda nivelării pentru cazul a doi parametri Metoda nivelării constă în aducerea formulei empirice y  f  x. ryz  i 1 rxy  i 1 n  1s x s y n  1s x s z n  1s y s z iar dispersiile empirice sunt date de expresiile:   xi sx  i 1 n  x 2   yi . b  la forma (21) Y  X   ceea ce se realizează prin schimbarea convenabilă a parametrilor. În astfel de cazuri. bz / y   2 2 1  rxy sx 1  rxy sx coeficienţii de corelaţie sunt daţi de n n n (19) xi  x  yi  y   xi  x z i  z      y i  y  zi  z  . atunci planul de regresie al lui z în raport cu variabilele x şi y este definit de : (17) z  z  bz / x  x  x   b z / y  y  y  unde coeficienţii de regresie sunt daţi de (18) rxx  rxy ryz s z ryx  rxy rxz s z bz / x   .  = lna. Apoi. Folosim din nou o transformare logaritmică: ln y  ln a  b ln x şi notând: X = x şi Y = lny.  Fie acum funcţia exponenţială y  ae bx . se încearcă liniarizarea problemei. sy  i 1 n  y 2  zi . 6. a  be  ax Observaţie. y şi z. parametrii  şi  se determină conform celor expuse la metoda celor mai mici pătrate formula (10) pentru  .  = lna. problema devine a corelaţiei liniare multiple.În cazul mai multor variabile. Cu transformarea logaritmică: ln y  ln a  b ln x şi notând: X = lnx şi Y = lny. atunci determinarea lor prin metoda celor mai mici pătrate devine laborioasă. de aceea rezultatele obţinute pot fi folosite ca prime aproximaţii pentru aproximaţii mai bune ale parametrilor. Y) şi nu asupra celor fizice (x.iar a şi b se determină funcţie de  şi . cu  = b. sz  i 1 n  z 2 (20) n 1 n 1 n 1 6. aplicarea procedurii celor mai mici pătrate se face asupra variabilelor transformate (X. y). 66 . se foloseşte transformarea: X = exp(-x) şi Y = 1/y. 1  Pentru y  . cu  = b. rxz  i  1 . Metode de determinare a parametrilor care intră neliniar în formule empirice Dacă o formulă empirică depinde neliniar de mai mulţi parametri.

67 . Valorile x1 şi x2 pot fi alese arbitrar. Metoda nivelării pentru cazul a trei parametri Să considerăm formula: y  ax b e  c . O dată determinat parametrul c. dar pentru micşorarea erorii de determinare a lui c este recomandabil ca aceste valori să fie alese mai depărtate una de cealaltă. Y  ln y  c  cu care se obţine dependenţa liniară cu doi parametri Y  bX   .2.6. y2 şi y3 sunt valorile funcţiei y pentru valorile argumentului x în progresie geometrică. Parametrul c se determină aproximativ cu expresia: 2 (22) y1 y 2  y 2 c y1  y3  2 y 2 unde y1. se aplică transformarea X  ln x . unde  = lna. pentru care coeficienţii se determină conform celor mai sus precizate.

m l t j .293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  T0  C  Taer   kg   aer     0 aer  T  C   T    m  s  aer  0   m2    aer    aer  s   aer 3/ 2 1 68 . j  1. m. j  1.15 [K] g=9. C = 111 p 0=760 [mm Hg] D = 276 [mm] d = 200 [mm]  kg   0 aer  1. paer [mm Hg] m Citeşte: k t j . j  1.81 [m/s2]. i  1. m k d j .ALGORITMI DE CALCUL Lucrarea nr. j  1.i mm.712  10 5  m  s  n = 20 Citeşte: taer [C]. m l d j mm . 1: Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl START Citeşte: 0aer=1.

i mm apa   k t j  l t j .i    2 g  apa  1  ht j .1 j:=1 i:=1 ht j .i  103   s   aer  i:=i+1 Da in Nu n m  Vm j    s V i 1 j .i n kg  D  10 3    m j     aer Vm j 4  s  hd j mm apa   k d j  l d j   2 D    Vm j d  j     apa  3 2g    1  hd j  10   aer  3 Vm  D  10 Re j   j  aer j:=j+1 2 jm 2 69 .i   m V j .

ht [mm apa]. m [kg/s]  ld [mm al]. aer [kg/m3] aer [kg/m3]. aer [m2/s] Scrie: lt [mm al]. Re [-] Trasează:  m = f(hd)  = f(Re) STOP 70 . V [m/s] Scrie: kt [-]. hd [mm apa]  [-]. kd [-] Vm[m/s].2 Scrie: paer [mm Hg]. taer [C].

n  kgf  p M 1i  2 . tIII [s] h I1 mm . i  1. tI [s] V III [m 3 ] .Lucrarea nr. n t IVi s .5 [mm] dV = 52. d I = 52. LIII = 1920 [mm] LIV = 670 [mm]. n hIV 1i mm. i  1. hII1 mm hII 2 mm . hIII 2 mm n Citeşte: VIVi [m 3 ]. dIV = 80. LI = 1660 [mm] LII = 1000 [mm]. i  1. hI 2 mm . hIII 1 mm . n  cm   kgf  p M 2i  2 . n hIV 2i mm.25 [mm] dIII = 52. i  1.5 [mm] LV’’ = 500 [mm]. 3: Studiul pierderilor energetice la curgerea forţă a fluidelor START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9.81 [m/s2]. n  cm  1 71 . i  1. i  1. dII = 41. LV = 670 [mm] LV’ = 50 [mm].5 [mm].5 [mm] Citeşte: VI [m 3 ] .

1  m 3  V I QI     s  t I 4QI m VI     s   d I  10 3   2  I   d I 2g hI 1  hI 2  10 3 2 LI V I  m 3  VIII QIII    t I  s   m3  Q QII    III 2  s  4QII m  VII    2  s   d II  10 3 d 2g  II   II 2 hII 1  hII 2   10 3 LII VII 4Q III m VIII    2  s   d III  10 3      s   2g hIII 1  hIII 2   10 3 2 VIII 2 72 .

hI 2 mm .  I [-].     VIV [m 3 ] . hII1 mm hII 2 mm . h I1 mm. QV [m3/s]. V III [m/s].  R [-]  cm   cm  STOP 73 . tI [s]. hIII 2 mm .2 i:=1  m 3  VIVi QIVi     s  t IVi 4Q IVi m VIVi    2  s   d IV  10 3 4QIVi m VVi    2  s  d V  10 3    2 2 VV2  VIVi L IV VIVi 3 i  hIV 1i  hIV 2i  10   I  d IV 2 g  2g  2 '' L'  LV VVi  2 g  p M 1i  p M 2i  Ri   2   9. d [-]. tIII [s]. QIII [m3/s]. hIII 1 mm . II [-].  kgf   kgf  p M1  2  .81  10 4   I V  dV 2g  VVi   apa g   2g  d i   2 VVi       i:=i+1 Da in Nu Scrie: VI [m 3 ] . QIV [m3/s]. p M 2  2  . VV [m/s]. hIV2 mm . VIII [m 3 ] . tIV [s]. s [-]. VIV [m/s]. V II [m/s]. hIV1 mm . QII [m3/s]. VI [m/s]. QI [m3/s].

i  1. n  t i s . i  1. i  1.apă START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9. i  1. n  cm  1 74 . n  kgf  p mi  2 . i  1.Lucrarea nr.81 [m/s2] d = 0.05 [m] Citeşte: Vi [m 3 ]. n  cm   kgf  p ami  2 . n i  hd mm . 4: Studiul ejectorului subsonic apă .

81  10 4  apa  g  2 Vami 2g   u i   Qai Qmi  m  4Qmi Vmi    2  s  d 2 2 p m  p ami Vm  Vami H mi m apa   i  9.1 i:=1  m 3  Vi Qami     s  t i  m  4Qami Vami    2  s  d H ai m apa   z a  m  Qmi    f hd i  s  Qai  Qami  Qmi 3 p ami  9.81  10 4  i  apa  g 2g i %  u i  H ai H mi  100 i:=i+1 Da in Nu 2 75 .

Qa [m3/s].2 Scrie: za [m] V [m3]. Vam [m/s] Ha [m apă]. Hm [m apă]. pam [kgf/cm2]. Vm [m/s]. Qm [m3/s]. t [s]. Qam [m3/s] hd [mm].  [%] Trasează:  = f(u) STOP 76 . u [-] pm [kgf/cm2].

32 [m] ze = 0. n  kgf  p ri  2 . n  cm   kgf  pvi  2 .Lucrarea nr. i  1.84 [m]. n  cm  N ai kW . i  1. i  1. i  1. n N a se citeste la trusa wattmetrica Hg [m apă] = zm – zv – ze 1 77 . n t i s .05 [m] zm = 0.15 [m] n Citeşte: Vi [m 3 ]. i  1.81 [m/s2] da = dr = 0. zv = 0. 6: Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale din ansamblul serie/paralel START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9.

H [m apă]. t [s].1 i:=1  m 3  Vi Qi     s  t i  m  4Qi Vei    2  s  d r  m  4Qi Vii    2  s  d a H i m apa   H g  p ri  p vi  apa  g  9. Q [m3/s]. pr [kgf/cm2]. Nu [kW].81  10  4 Ve2  Vii2 i 2g N ui kW    apa  g  Qi  H i  10 3 i %  N ui N ai  100 i:=i+1 Da in Nu Scrie: V [m3].  [%] Trasează: H = f(Q). Vi [m/s]. p v [kgf/cm2]. Nu = f(Q)  = f(Q) STOP 78 . V e [m/s].

Lucrarea nr. i  1.293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273.0185 [m2] z = z2 – z1 = 0. n hdini mm lp.025375 [m2] A3 = 0.81 [m/s2] p 0=760 [mm Hg] A1 = 0.031416 [m2] A2 = 0.15 [K] g=9. i  1. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  Hg [m aer] = z H g [m apa]  H g   aer  apa 1 79 . paer [mm Hg]. n Citeşte: hsti mm apa . 7: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic radial (Ventilator centrifugal) START Citeşte: 0aer=1.5 [m] Citeşte: lp [kg/m3] taer [C].

taer [C]. aer [kg/m3] Hg [m aer].1 i:=1 H pi m aer    apa  aer hsti  10 3   lp  m 3 V3i    2 g     1  hdini  10  s   aer  m A m A V2i    3  v3i . V1i    3  v3i  s  A2  s  A1 2g  i kg / s    aer  V3  A3 m H ci m aer   V22  V1i2 i H pi m apa   H pi  H ci m apa   H ci   aer  apa  aer  apa H i m apa   H g m apa   H pi m apa   H ci m apa  p  H [mm apa ] i:=i+1 Da in Nu Scrie: paer [mm Hg]. H g [m apă] 2 80 .

H p [m aer]. V3 [m/s]. m [kg/s] Trasează:  p = f( m ) STOP 81 .2 Scrie: hst [mm apă]. V2 [m/s]. Hc [m apă]. H [m apă]  p [mm apa]. Hp [m apă] hdin [mm lp]. V1 [m/s] Hc [m aer].

i  1.81 [m/s2] p0=760 [mm Hg] Citeşte: lp [kg/m3] taer [C]. n l toti mm. p aer [mm Hg] kd [-].15 [K] g=9.293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273.kt [-]. n Citeşte: l di mm .Lucrarea nr. 8: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic axial (Ventilator axial) START Citeşte: 0aer=1. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  1 82 . i  1.

taer [C]. m [kg/s]  Trasează:  p = f( m ) STOP 83 . htot [mm apa] p [daN/m2]. hd [mm al] ltot [mm apa]. aer [kg/m3] Scrie: ld [mm al].1 i:=1 htoti mm apa   k t  l toti hd i mm apa   k d  l di  mi kg / s   f hd i mm   p [ daN ]  htot   apa  g m2 i:=i+1 in Scrie: paer [mm Hg].

i  1.81 [m/s2] p 0=760 [mm Hg] p 0’=1. i  1. p aer[mm Hg]. n hd i mm. n N ai se citeste la trusa wattmetrica Taer K   T0  t aer  aer   0 aer p aer T0 p 0 Taer 1 84 . n Citeşte: p si kgf / cm 2 sau at .Lucrarea nr.293 [kg/m3] T0=273.15 [K] g=9.0332 [at] Citeşte: taer[C]. i  1. 10: Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ (Rotocompresorul cu palete alunecătoare) START Citeşte: 0aer=1. n   t aci C .

6 Taci k   T0  t aci m3 Qi [ ]  f ( hdi ) s  kg   mi     aer  Qi  s    normali m 3  mi Qni   s    0 aer m3  p ' Taci Q psi    Qni 0 p aci T0  s  N ui kW   10  g  Q psi  p si i %  N ui N ai  100 i:=i+1 Da in Nu Scrie: paer [mm Hg]. aer [kg/m3] 2 85 . taer [C].1 i:=1 p aci at   p si  p aer 735.

 Q[m3/s]. Tac[K]. pac[at].2 Scrie: ps[at]. Nu = f(ps). Qn[normali m3/s]. [%] Trasează: Qps = f(p s). hd[mm].  = f(p s) STOP 86 . Nu[kW]. Qps[m3/s]. tac[C]. m [kg/s].

Pregãtirea mãsurãrii se face verificând şi corectând . A. In Fig. MANOMETRUL DIFERENŢIAL CU BRAŢ ÎNCLINAT Mãsurarea diferenţelor de presiune foarte mici se fac cu un dispozitiv piezometric cunoscut sub numele de micromanometru diferenţial cu braţ înclinat. BI – braţ înclinat cu gradaţie milimetricã. TA – talpă aparat. din categoria alcoolilor. A1 este reprezentat un micromanometru. în vedere spaţială. Legenda acestei figuri este: RZ – rezervor. PM – picioare reglabile. poziţia braţului fiind fixate de un ştift. Fig. pe filet. prin rãsucirea butonului face ca.ANEXE Anexa 1. 87 . FL – furtune de legãturã la prizele de presiune Lichidul piezometric este un lichid de greutate specificã micã.planeitatea de aşezare a aparatului . Micromanometru. lichidul sã urce şi sã coboare şi în braţul înclinat. 1/10 şi 1/25 (patru poziţii fixe în acesată construcţie). 1/5. în braţ piezometric prin scufundarea unui volum metalic legat de butonul superior al rezervorului. Scufundarea şi ridicarea acestui volum.aducerea la zero a nivelului lichidului. datoritã principiului vaselor comunicante. Braţul înclinat are rolul de a mãri sensibilitatea de mãsurã a aparatului şi în principal înclinarea se face la poziţii fixe. BR – buton reglare. .1. Fiecãrei poziţii îi corespunde o valoare k = 1/2.

2) d 2 d 2 S  h  l h  l 4 4S Fig. printr-un mic artificiu. l  p1  p 2   lp g l  sin  4S    sau. priza de presiune mai mare se conectează la rezervor.Relaţiile de calcul pentru determinarea diferenţelor de presiune are în vedere cã o diferenţã de presiune p1  p2  p produce o denivelare între rezervor şi tubul înclinat (A1. corecţia funcţionalã. iar h este coborârea nivelului în rezervor faţã de poziţia de egalitate a presiunii la cele 2 prize.5)  d 2   lp  k   sin    4 S   apã   cu alte cuvinte.81 N/m2. apa fiind o unitate utilizatã mai frecvent în laborator şi având ca valoare 1 mm H2O  9. A2. Pentru determinarea lui l apelãm la principiul conservãrii masei.4)  d 2   lp  p1  p 2   apã g l  sin    k apã g l  4 S   apã   unde k. adicã (A1. este dat de expresia : (A1. se face corecţia de înclinare.1)  l  p1  p2   l p g h  h   l p g l  l sin    l p g l 1   sin  l   unde  este unghiul de înclinare a braţelor. Totdeauna. 88 . Mărimea l este mãsuratã pe tubul înclinat pornind de la zero.3)  d 2  h  sin    . (A1. iar (A1. Schemă de calcul a micromanometrului. dar şi conversia alcool-apã. coeficientul de poziţie pentru braţ.

unde z este numărul de palete. Schemă principială pentru calculul debitului compresorului cu palete alunecătoare. Folosind Fig. vector. dar putem determina capacitatea pompei (volumul deplasat pe o rotaţie) având în vedere că: VC  z Vmax  Vmin  . ELEMENTE DE ALUNECATOARE CALCUL PENTRU ROTOCOMPRESORUL CU PALETE Volumul V între două palete vecine.Anexa 2. carcasă şi capace variază în funcţie de poziţie. se construieşte funcţia   (A2.A2a.1)  r b  V    b  z   r  d   2  2  r 2 d   2 2  2 z   Fig. 89 . A2.

(A2. (A2. şi apoi putem să-l comparăm cu cel experimental.4)    r2  2  2 2 V    bR 2  1  2   2 sin cos   sin cos    z 2 z  2 R   După cum arată şi fig. iar minimul lui V   se obţine pentru  = . (A3b).Avem însă posibilitatea exprimării lui   din aceleaşi considerente geometrice.   90 . maximul lui V   se obţine pentru  = 0.2)   cos   Rcos   R  cos   1   2 sin 2  Prin dezvoltarea în serie a radicalului.6)      2  2 r2    V    bR 2  1  2   2 sin cos    sin cos     2 z  z    2 R   (A2. unde  = e/R.3)  2    R 2 1  2cos    2 cos 2 Rezolvarea integralei pentru calculul lui V  conduce la expresia (A2. Cunoscând câteva elemente de geometrie internă putem determina debitul mediu teoretic.5)  VC  zVmax  Vmin   4b z R 2 sin z şi debitul mediu calculat pe baza capacităţii (A2. reţinerea primilor doi termeni ai seriei şi neglijarea puterilor superioare ale lui .7) 2  Qm  nVC  b z R 2 sin  z unde turaţia n se exprimă în [rot/s]. deci: (A2.