SEMNIFICAŢIA RELIGIOASĂ A COLINDELOR

RAPORTATĂ LA ELEVII CLASELOR I-IV

Înv. Ştiubianu Anda
Şcoala cu clasele I-VIII ,,Petru Muşat” Siret

„Ştiinţa şi arta muzicii – esenţiali modelatori umani”

Lector univ. dr. Alex. Popescu

Cântecele, poeziile şi învăţăturile micului creştin

După ce am primit de la părinţi, bunici şi educatori primele sfaturi şi cunoştinţe religioase,
înainte de începerea clasei întâi, micii şcolari se spovedesc la biserică înaintea sărbătorilor Sfintei
Cruci.
Copilul trebuie de mic îndreptat pe calea credinţei în Dumnezeu. Dar pentru ca el să poată
merge îi trebuie pildă de urmat şi atunci părinţii trebuie să fie primii credincioşi. Poporului nostru i s-a
dat acest dar. Cu dragoste, părinţi îşi duc copii la şcoală şi cu aceeaşi iubire învăţătorii îi primesc pentru
a le călăuzi paşii.
În cadrul orelor opţionale, elevii vor învăţa şi „Colinde de Sfântul Nicolae”. Acest colind este
plăcut copiilor în mod deosebit, deoarece Sfântul Nicolae este un prieten al copiilor. El vine în prag de
iarnă pe căi nevăzute şi nesimţite şi aduce multe daruri copiilor cuminţi şi buni. Pe 6 decembrie, când
se comemorează ziua morţii lui, el aduce copiilor buni şi cuminţi daruri, iar pe cei răi şi neascultători,
în loc de daruri, îi ceartă şi aşteaptă ca ei să se îndrepte. Se învaţă „Colind de Sfântul Nicolae” de T.
Popovici. După acest colind, apropiindu-se sărbătoarea Naşterii Domnului şi celelalte sărbători de
iarnă, la toate clasele I – IV vor fi predate colinde şi alte cântări. Aceste cântări mai fac parte şi din
folclorul obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou.
Colinde. Colinde. Şi tremură brazii,
E vremea colindelor, Mişcă rămurele,
Căci gheaţa se-ntinde Căci noaptea de azi
Asemeni oglindelor Îi scânteie stelele
Colindele noastre sunt la fel de vechi precum cântările bisericeşti; acestea sunt izvorâte din
inima sa atât de sensibilă faţă de frumuseţea, adevărul credinţei noastre prin care ne dobândim
mântuirea. Colinda reprezintă una din emblemele spiritualităţii noastre.
Mulţi dintre marii noştri scriitori şi muzicieni s-au ocupat de culegerea de colinde din diferite
zone ale ţării. Dintre muzicieni am putea aminti pe Sabin Drăgoi, George Breazul.
În funcţie de particularităţile de vârstă şi de nivelul de însuşire a cunoştinţelor la clasa I se vor
preda colindele: „Astăzi s-a născut Hristos”, „Trei păstori”, „Moş Crăciun”, „Ia sculaţi, voi, gazde
mari!”, „Nouă azi ne-a răsărit”, „Noapte de vis”.
Se va aminti care este obiceiul străbun de Crăciun şi Ajunul Crăciunului.
Cu o zi înainte de Crăciun, în Ajun, cete de copii îmbrăcaţi curat trec pe la locuinţele
cunoştinţelor şi, după ce au întrebat la fereastră dacă-i primesc cu colindul, încep a colinda. Creştinii îi
primesc cu multă bucurie şi le dăruiesc covrigi, nuci, mere şi alte roade ale pământului. Să ne amintim
de minunatele clipe când colinda şi marele povestitor Ion Creangă.
Părinţii şi bunicii, după ce au împodobit bradul şi l-au primit pe Moş Crăciun cu daruri,
povestesc celor mici despre Naşterea Pruncului Iisus. Bucuria creşte şi mai mult când vin colindătorii.
În zilele de Crăciun copiii, tinerii şi oamenii vârstnici merg cu toţii la biserică şi după slujbă
se continuă colindul. Ei, copiii, mai merg cu Steaua, Irozii şi Vitleemul.
 Aceştia sunt îmbrăcaţi în veşminte specifice cu decoraţiuni făcute din carton şi hârtie colorată,
în mână ţin o stea împodobită cu Icoana Naşterii lui Iisus.
În orele următoare se vor învăţa şi cânta colinde de la cele mai simple până la cele mai
complexe, atât după auz, cât şi după note muzicale. Elevii vor căuta culegeri mai vechi de colinde
pentru a-şi îmbogăţi repertoriul. Ei trebuie să ştie că prin aceste cântări, obiceiuri şi datini păstrează pur
folclorul românesc. El reprezintă sufletul neamului românesc. Trebuie să urmăm exemplul îngerilor şi
păstorilor din Noaptea Sfântă.
La opt zile după Naşterea Pruncului, Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif i-au pus numele
Iisus, care înseamnă Mântuitor. Tocmai de aceea, în fiecare an, la 1 ianuarie avem sărbătoarea Tăierea
Împrejur a Domnului şi punerea numelui Iisus.
În aceeaşi zi, creştinii ortodocşi sărbătoresc şi pe Sfântul Vasile cel Mare. Pentru preamărirea
acestui sfânt se colindă şi se ură în ajunul Anului Nou.
La noi, românii, se umblă în Ajunul Anului Nou, cu „Pluguşorul” şi alte urături pentru
sănătate şi belşug în Noul An. În ziua de Anul Nou copii sunt îndemnaţi să meargă la biserică pentru a
mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ce le-a dat în anul care a trecut şi să se roage pentru Anul Nou care
soseşte.
Folcloristul Simion Florea Marian a cules din Moldova datini şi obiceiuri ale românilor la
Anul Nou.
La ora de religie elevii au învăţat că trebuie să fie buni cu vieţuitoarele naturii. Copiii
răutăcioşi şi neascultători nu rămân multă vreme nepedepsiţi pentru faptele lor urâte.
Păsările cărora li se strică cuibul, li se sparg ouăle şi li se omoară puii sau animalele pe care ei
le bat şi le chinuiesc, strigă către Dumnezeu, căci ele nu se pot apăra de răutatea acestor copii. Iar
Dumnezeu îngăduie ca răufăcătorii celor nevinovaţi să fie nepedepsiţi. Aşa că voi trebuie să apăraţi
cele mai mici vietăţi. Astfel ne învaţă şi cântecul „Ochiul lui Dumnezeu”.

Nimănui să nu-i faci rău Cât îl vezi de mititel,

Că te vede Dumnezeu. Dumnezeu ştie de el.
Tu, când vezi un vierme mic, Firul ierbii îl hrăneşte,
Nu-l strivi, nu-i fă nimic. Iară roua-l răcoreşte.
Rău nu-ţi face nici un pic, Lasă-l şi nu-i face rău,
Să nu-i faci nici tu nimic. Că te vede Dumnezeu.

Învierea Domnului – învierea cea duhovnicească a lumii – a fost şi ea o primăvară cerească

venită după o iarnă lungă de îngheţ şi moarte sufletească.
Domnul iisus a murit nevinovat. El nu avea păcate şi nu a făcut rău nimănui. El a purtat
păcatele noastre şi S-a răstignit pentru noi. Şi-a data viaţa pentru ca noi să trăim.
Patimile şi răstignirea Domnului le sărbătorim în fiecare an cu post şi rugăciune, în Vinerea
Mare, înainte de Paşti. Înainte de Săptămâna Mare, la clasele a II-a, a III-a şi a IV-a , se va învăţa „Cu
noi este Dumnezeu”, prima parte. De asemenea şi Prohodul Domnului – Starea I.
Înaintea Sfintelor Paşti se va învăţa „Hristos a înviat”, la toate clasele.
Înaintea fiecărui cântec de învăţat se vor face exerciţiile speciale de încălzire, după
particularităţile de vârstă. Aceste ore, pentru a avea şi un suport moral, se vor termina cu îndemnul:
„Mergeţi şi voi, copii, în Vinerea Mare, dinainte de Paşti, la biserică şi sărbătoriţi în post şi rugăciune
Patimile Domnului. Siliţi-vă să nu faceţi rele şi iertaţi pe cei ce v-au greşit.
În zilele de Paşti, mergeţi şi voi, copii, la biserică şi sărbătoriţi Învierea Domnului. Vestiţi şi
voi tuturor că Hristos a înviat, iar nouă ne-a dăruit viaţă veşnică”.
Tot la sărbătoarea Învierii Domnului Iisus, cu elevii clasei a IV-a se vor cânta „Eu sunt
învierea”, de I.G. Brătianu.
 După cântările dedicate Sfintelor Paşti se vor învăţa şi alte cântece, cum ar fi: „Veniţi astăzi,
credincioşi”, „Fie numele Domnului”, „Colind de Florii” ş.a.
Acestea sunt doar câteva exemple, totul depinde de măiestria fiecărui cadru , de maniera sa de
abordare.

Bibliografie
Dumitru Salade - „Educaţia prin artă şi literatură”, E.D.P., Bucureşti, 1973
Emilia Cornişel - „Folclorul copiilor”, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982
Nicolae Bîieşu - „Folclor din ţara fagilor”, Ed. Hyperion, Chişinău, 1993