UNIVERSITATEA „HYPERION” FACULTATEA DE JURNALISM Titular curs: conf. univ.

dr Ioan DEAC

PROGRAMA ANALITICA Conceperea si elaborarea ziarului Secretariat de redactie
Durata cursului: 56 ore curs

28 ore seminar Anul II, semestrul I & II Obiectivele cursului: 1. Însusirea de catre studenti a conceptelor fundamentale necesare conceperii si elaborarii unei publicatii; 2. Însusirea de catre studenti a regulilor impuse în paginarea si machetarea publicatiilor; 3. Exersarea practic-aplicativa a activitatii de concepere si elaborare a publicatiilor; Continutul cursului: Cursul prezinta notiunile de baza si principiile fundamentale de concepere si elaborare a ziarelor si revistelor în cadrul institutiilor de presa. Accentul demersului formativ se va pune pe întelegerea, însusirea si exersarea principiilor de realizare a publicatiilor tiparite, astfel încât aspectele tehnice ale distribuirii elementelor materialelor jurnalistice în pagina publicatiilor sa contribuie la punerea în valoare a informatiilor. În acest scop, vor fi analizate publicatii care se manifesta în procesul de comunicare mediatica. O atentie deosebita se va acorda activitatilor practice si aplicative, astfel încât studentii sa fie implicati prin activitatea lor în întelegerea mecanismelor de facilitare a lecturii si a distribuirii materialelor jurnalistice în paginile publicatiilor. În egala masura se analizeaza aspectele estetice, simbolice si pragmatice ale specificatiilor conceptului redactional si grafic.
Mod de evaluare: Examen practic

Studentii, organizati pe redactii, vor concepe, vor proiecta, vor pagina si vor macheta o publicatie.

Tematica prelegerilor: C1 Produse informative tiparite Conceptul redactional si grafic C2 Formatul ziarelor; Paginarea ziarelor C3 Punerea în pagina a ziarelor; Coloana de ziar C4 Formatul revistelor; Paginarea revistelor C5 Punerea în pagina a revistelor; Coloana revistelor C6 Procedee de accentuare a punerii în pagina Accentuarea prin utilizarea caracterelor C7 Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic C8 Accentuarea prin folosirea imaginilor; Accentuarea prin folosirea culorilor C9 Elemente de particularizare a conceptului redactional si grafic Titrarea publicatiei; Titrarea paginilor si fasciculelor C10 Culoarea dominanta; Vignete, casete, ornamente, Semnarea articolelor; C11 Conceperea si elaborarea redactionala a produselor jurnalistice C12 Conceperea si elaborarea redactionala a ziarelor C13 Conceperea si elaborarea redactionala a revistelor C14 Elaborarea unui concept redactional si grafic C15 Secretariatul de redactie Rolul si misiunile secretariatului de redactie C16 Niveluri de lectura ale textului jurnalistic Facilitarea lecturii jurnalistice C17 Structura si activitatile secretariatului de redactie. Calibrarea si cotarea textelor C18 Tehnoredactarea titlurilor jurnalistice si a corpului de text C19 Tehnoredactarea sapoului, a stirii, a relatarii (rubricii permanente), a reportajului C20 Tehnoredactarea anchetei, interviului, declaratiei, portretului, sumarului C21 Tehnoredactarea comentariului si a editorialului C22 Machetarea primei pagini, a paginilor de interior, a ultimei pagini si a copertelor C23 Prelucrarea imaginilor jurnalistice C24 Corectura C25 Machetarea si paginarea publicatiilor C26 Machetarea si paginarea unui ziar C27 Machetarea si paginarea unei reviste C28 Tiparirea publicatiilor

Bibliografie minimala:
*** – Dictionarul explicativ al limbii române, ed. Academiei Române, Bucuresti, 1975 *** – Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii române, ed. Academiei Române, Bucuresti, 1982 Beldescu, G. – Punctuatia în limba româna, ed. Gramar, Bucuresti, 1997 Brielmaier, Peter & Wolf, Eberhard – Ghid de tehnoredactare, trad. Odobescu, Veaceslav, ed. Polirom, Iasi, 1999 Coman, Mihai – Mass-media în România post comunista, ed. Polirom, Iasi, 2003 Coman, Mihai (coordonator) – Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 2 vol., ed. Polirom, Iasi, 1997 (vol. 1), 2000 (vol. 2) Donay, Bernadette – Mise en page et typographie, Editions PSI, Paris Funeriu, I. – Principii si norme de tehnoredactare computerizata, ed. Amarcord, Timisoara, 1998 Gaillard, Philippe – Tehnica jurnalismului, trad. Alex. Ilies Câmpeanu, ed. Stiintifica, Bucuresti, 2000 Guery, Louis – Manuel de secrétariat de rédaction, Les éditions CFPJ, Paris Guery, Louis – Précis de mise en page, Les éditions CFPJ, Paris Gutu Romalo, Valeria – Corectitudine si greseala – Limba româna de azi, ed. Humanitas, Bucuresti, 2000 Ichim, Mircea – Secretariatul de redactie, ed. FSP, Bucuresti, 1978 Jeanneney, Jean-Nöel – O istorie a mijloacelor de comunicare în masa, trad. Mihaela Calcan, ed. Institutul European, Iasi, 1997 Moulliaud, Maurice & Tétu, Jean François – Presa cotidiana, trad. Valentina Pricopie, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Petcu, Marian – Tipologia presei românesti, ed. Institutul European, Iasi, 2000 Popescu, Cristian Florin & Bâlbâie, Radu – Mic dictionar de jurnalism, ed. Fundatia Rompres, Bucuresti, 1998 Popescu, Florin Cristian – Manual de jurnalism, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003 Popescu, Cristian Florin – Dictionar explicativ de jurnalism, relatii publice si publicitate, ed. Tritonic, Bucuresti, 2002 Richaudeau, François – Manuel de typographie et de mise en page, Les éditions Retz, Paris Randall, David – Jurnalistul universal, trad. Alexandru–Bradut Ulmanu, ed. Polirom, Iasi, 1998

Ioan Deac Conceperea si elaborarea ziarului – CURS – .

ed. C2) în care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte teoretice: • Definirea categoriei produselor informative tiparite • • • Inventarierea categoriilor de produse informative tiparite Studierea si dezbaterea caracteristicilor produselor informative tiparite Dezbatere asupra principalelor particularitati. La Découverte/Poche. Bucuresti. SNAPA. Monica Mitarca. 2003 McQuail. Tudor. & Scholten. ed. Sven – Modele ale comunicarii pentru studiul comunicarii de masa. 1997 . ed. Conceptul redactional si grafic Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C1. ed. – Stiinta comunicarii.J. Bucuresti. Philippe – L’utopie de la communication: le mythe du village planétaire. Iasi. & Noomen. ale produselor informative tiparite Continut • Este identificat locul produselor informative între celelalte produse mediatice • Sunt puse în discutie discuta functiile comunicarii pe care le satisface productia de publicatii Obiective • Întelegerea caracterului specific al tipariturilor în cadrul productiei mediatice si a necesitatii conceptului redactional si grafic • Întelegerea utilitatii si necesitatii productie publicistice din perspectiva satisfacerii functiilor comunicarii Resurse: Cuilenburg. G. van J. avantaje si dezavantaje. Windahl. 2001 Breton. 1998 Fiske. Polirom. Denis. Paul Dobrescu. Humanitas. Paris.W. trad. trad. Olteanu. trad. O.Tema 1: Produse informative tiparite. John – Introducere în stiintele comunicarii. Alina Bârgaoanu.

b) unitate de continut în interiorul aceleiasi aparitii: produsul originar este astfel conceput încât sa reprezinte fie o unitate de timp. de exemplu. Datorita faptului ca presa scrisa (tiparita) reprezinta unul dintre cele patru canale ale comunicarii mediatice (alaturi de radio. importanta fiind proximitatea culturala – dar nici acesta întotdeauna. publicitare. Dar suportul care a consacrat activitatea de tiparire. dar nu caracteristica informativa este cea dominanta în cazul lor.Produse informative tiparite Aparitia ziarelor si revistelor se înscrie într-un proces mai complex de productie tipografica. brosuri.l ocupa ziarele si revistele în cadrul acestei activitati. plastic etc. nemaiavând nevoie de nici o legatura cu aceasta pentru a putea vehicula informatiile pe care le contine (spre deosebire de produsele mediatice în flux – radioul si televiziunea –. fie una spatiala. . reviste. Tipariturile sunt produsul activitatii de imprimare a unor texte sau imagini pe un suport material. rezultând astfel mai multe exemplare identice. formulare administrative etc. d) mobilitate si integritate dependente de suportul de prezentare: orice produs tiparit subzista atât cât rezista suportul sau material (integritatea continutului informativ este dependenta de mentinerea integritatii suportului material) si poate fi deplasat împreuna cu acesta. care prezinta caracteristici mediatice si culturale specifice. proximitatea temporala si cea spatiala devin indiferente în raport cu publicul. ceramica. spatiala si de interese în raport cu publicul caruia i se adreseaza. lemn. Aceasta distinctie este necesara deoarece productiile educative. încercarea de a stabili o tipologie a acestora va urmari sa claseze si sa delimiteze între multele forme de prezentare si continuturi pe care le prezinta tipariturile si sa stabileasca cât mai clar care este locul pe care. Aceasta caracteristica este conferita de faptul ca presa scrisa mediaza în principal continuturi informative. fie una tematica. În calitate de produs mediatic. fresca. pliante. ziare. piele. Tinând cont de aceasta diversitate. Aceasta calitate este conferita de faptul ca produsele tiparite prezinta urmatoarele caracteristici: a) identitate între exemplarele aceleiasi serii: fiind rezultatul unui proces de imprimare a unei matrice originare pe un suport destinat acestei operatii. Specificul activitatii de tiparire este conferit de posibilitatea de a repeta în mod identic imprimarea textelor sau imaginilor respective pe suportul material. Continuturile specifice presei scrise sunt modelate de criteriile specifice informatiei: proximitate temporala. toate exemplarele produse astfel vor fi identice si vor forma o unica aparitie. afise. Pentru imprimare pot fi folosite diverse sporturi materiale: hârtie. În cazul produselor educative tiparite. administrative sau ocazionale sunt la rândul lor productii mediatice. care este cel mai raspândit si caruia îi este asociata ideea de imprimare este hârtia. pânza. piatra. televiziune si internet) ziarele si revistele se prezinta ca un autentic produs mediatic. care presupun cu necesitate o conexiune continua cu sursa productiva. fie una de subiect. presa scrisa reprezinta productia mediatica informativa prin excelenta. activitatea de informare constituind si rolul ei principal. metal. Aceasta reprezinta modul de prezentare a celor mai multe tiparituri pe care le întâlnim în viata de zi cu zi: carti. c) independenta în raport cu sursa productiva: fiecare exemplar tiparit este independent fata de matricea originara pe care o reproduce.

. Oricât de mult s-ar diferentia între ele. unui discurs publicistic sobru si serios i se asociaza un anumit gen de titluri directe. Aceasta exigenta este satisfacuta sub doua aspecte: a continuturilor informative propriu. utilitare si normative ale continuturilor informative adoptate în scopul asigurarii aparitiei unei publicatii. Principiile estetice pe care le presupune un concept editorial vizeaza doua aspecte: asigurarea individualitatii si identitatii publicatiei respective în totalitatea productiei mediatice. o redactie. clare.zise oferite publicului si a modului în care sunt structurate aceste continuturi pe pagini si în interiorul paginilor. precum si imagini cu un pronuntat caracter oficial. buletinele sau alte publicatii periodice respecta anumite elemente editoriale consacrate – marimea paginii. De exemplu. poate fi regasita într-o codificare generica. Normelor deontologice asumate le sunt asociat un discurs publicistic propriu si o serie de reguli de ordin tipografic care sustin tipul de discurs adoptat. elementele de paginatie. dând astfel indicii despre continutul informativ pe care-l ofera publicului. Principiile de utilitate cauta sa satisfaca în cea mai mare masura asteptarile si nevoile publicului caruia îi este destinata publicatia. periodicitatea de aparitie etc. tabloide reviste si buletine (sau anale). Potrivit acestor principii. Fiecare categorie a principiilor editoriale enuntate sunt concretizate si aplicate de o maniera specifica prin intermediul elementelor tipografice.un gen anume si o asociaza categoriei de presa din care face parte. idealuri care sunt mai mult sau mai putin respectate. Principiile etice ale unui concept editorial sunt totusi mai precise si specifice echipei redactionale în cauza. sub numele unui cod deontologic profesional. care însa de cele mai multe ori enunta un numar de idealuri dezirabile pentru activitatea de presa în general. cu totul altfel va arata coloristica.Conceptul redactional si grafic Orice produs al presei scrise porneste de la un concept redactional si grafic care reprezinta totalitatea principiilor etice. Pentru realizarea lor sunt avute în vedere calitatea hârtiei. dimensiunile paginilor si a elementelor de paginare. publicatiile de presa respecta totusi niste principii dictate de norma genului caruia îi apartin. Etica publicistica pe care o adopta un grup de presa. o anumita coloristica sobra si ea. calitatea imprimarii si a lizbilitatii textului si a imaginilor. publicatiile mediatice informative pot fi împartite în ziare. Ziarele si revistele. gama coloristica a publicatiei. astfel încât cel care cauta sau urmareste o anumita informatie sa o pata face cu multa usurinta. numarul de pagini. Principiile de normative înscriu publicatia într. estetice. titlurile sau imaginile într-o publicatie care adopta un tip de discurs ironic sau într-una cu un angajament etic îndoielnic. Principiile etice reprezinta angajamentul moral si de responsabilitate al echipei de conducere si a celei redactionale în raporturile pe care le stabileste cu publicul în procesul de informare. toate acestea contribuind la realizarea individualitatii si identitatii publicatiei.

2003 Coman. 1999 Coman. ed. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. ed. Iasi. Peter & Wolf. 1999 Guéry. Paris. de punere în pagina a materialului jurnalistic Se analizeaza particularitatile presupuse de diverse formate de tipar si de punere în pagina Obiective • Însusirea principalelor standarde ale formatelor de pagina specifice ziarelor si revistelor • • Însusirea si recunoasterea diferitelor modalitati de paginare si de punere în pagina a ziarelor si revistelor Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o au dimensiunile formatelor de pagina si modalitatile de punere în pagina în procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier. C4. ed. Odobescu. C5) în care se vor stud ia si exemplifica urmatoarele aspecte: • Definirea dimensiunilor tipografice si a paginilor de ziar si de reviste • • • Modalitati de paginare a ziarelor si revistelor Împartirea în coloane si alte unitati de suprafata specifice paginii de ziar si de revista. Polirom. Iasi. Louis – Le secrétariat de rédaction. éd. modalitati de punere în pagina a ziarelor si revistelor Dezbatere asupra principalelor particularitati. Mihai – Introducere în sistemul mass-media. Veaceslav. Mihai – Mass-media în România post comunista. Iasi. trad.Tema 2: Formatul ziarelor si revistelor Tema cuprinde patru prelegeri si patru dezbateri (C2. Polirom. C3. 1995 . Polirom. CFPJ. avantaje si dezavantaje ale lecturii jurnalistice generate de diferite modalitati de paginare a tipariturilor Continut • Se prezinta dimensiunile standard ale paginii publicatiilor si modalitatile de variere a dimensiunilor acesteia • • Se analizeaza diferite modalitati de paginare a ziarelor si revistelor.

mediu si mic. format renan. dar variind în jurul dimensiunii standard A3 a paginii. nici chiar daca formeaza fascicole. impuse de practica jurnalistica si editoriala. Paginarea ziarelor Suportul material pe care îl foloseste o astfel de publicatie este hârtia. iar hârtia sa fie destul de rezistenta si opaca. În mod curent. despre evenimentele zilei anterioare (de unde îi vine si numele: cronica a zilei) sau ale celei în curs si sa anunte evenimente ce urmeaza sa se întâmple într. Coloana paginii de ziar Coloana reprezinta modul standard de structurare a informatiilor în paginile ziarelor sau a tabloidelor. Uneori ziarul este însotit de unul sau mai multe suplimente de aceleasi dimensiuni ca si pagina de baza sau de dimensiuni diferite. deoarece rândul rezultat astfel ar fi mult prea lung si ar crea dificultati la citire atât în ceea ce priveste urmarirea continuitatii dintre rânduri. pentru a ajunge la dimensiunea A4. Ziarele sunt structurate pe pagini. Suplimentele pot fi brosate. Tabloidele sunt publicatii care folosesc si ele trei formate: mare.un interval de timp nu mai mare de câteva zile. format berlinez. Rolul ziarului este sa furnizeze publicului informatii de actualitate. A1 = 594mm x 841mm. hârtia de ziar are o densitate de 60mg/cm2 . a caror latime permite citirea unui rând fara miscarea capului si urmarirea rapida a continuitatii textului.media germane ele se numesc format nordic. Dimensiunile standardului european în functie de care se stabilesc marimile paginilor sunt: A0 = 841mm x 1189mm. de o coloana) sau lungimea acesteia (de regula. pagina este împartita în coloane. Nu exista însa dimensiuni standard pentru marimea paginilor de ziar. indiferent daca sunt prezentate în forma de text dau în forma grafica. formatul mic. pentru a nu permite transparenta textului sau a imaginilor de pe verso. întotdeauna în numar par. Ele folosesc pagini apropiate dimensiunilor A2. în doua. iar paginile pot forma fascicule tematice în cuprinsul ziarului/tabloidului. mai ales daca au dimensiuni apropiate de A4 sau A5. Ziarele au drept trasatura comuna si distinctiva faptul ca pentru a ajunge la o dimensiune apropiata de A4 trebuie sa fie împaturite în patru. Cum nu exista dimensiuni standard pentru aceste formate. Trasatura comuna si distinctiva a tabloidelor consta în faptul ca ele sunt îndoite o singura data. cât si în ce priveste miscarea capului pe care trebuie sa o faca cititorul pentru a urmari textul. Ziarele si tabloidele îsi . A4 = 210mm x 297mm A5 = 148mm x 210mm Format ele clasice ale marimii paginii de ziar. în diferite zone ele pot purta nume specifice: în spatiul mass. sunt: formatul mare. A2 = 420mm x 594mm. Reducerea paginii ziarelor si tabloidelor la dimensiunea A4 exprima obisnuinta cititorilor de a citi informatii tiparite pe aceasta suprafata.Formatul ziarelor Ziarul reprezinta produsul mediatic informativ editat de un grup de presa a carui frecventa de aparitie este zilnica (cu exceptia zilelor de sarbatoare) sau care are cel putin patru aparitii pe saptamâna. Densitatea hârtiei trebuie sa asigure doua conditii: exemplarul unui ziar sa fie destul de usor. o culoare alb. Pentru înlaturarea acestor neajunsuri. Paginile ziarelor nu sunt brosate. o serie de reguli de asezare în pagina vor tine cont de aceasta reductie dictata de practica lecturii. dar si faptul ca este suprafata maxima care poate fi urmarita eficient si cu privirea. egala cu latimea unei coloane). de regula mai mici. Motiv pentru care.galbuie (desi uneori poate fi alb-roz). A3 = 297mm x 420mm. diferentele între ele fiind date de variatii în latimea paginii (de regula. Informatiile transpuse în pagina publicatiilor nu sunt tiparite pe întreaga latime a oglinzii acesteia. formatul mediu.

latimea distantei standard dintre coloane nu se modifica. Îsi are originea în modalitatea de aranjare pe doua coloane în pagina a textului în primele carti. Caracteristica specifica acestei paginari consta în faptul ca textul umple coloanele paginii în ordinea fireasca a lecturii. ordinea în care sunt plasate materialele nu reflecta . Imaginile. în functie de tipul de punere în pagina. dar aceasta reusita se face în detrimentul stilului textului. de a grupa si de a clarifica informatiile furnizate cititorului. O coloana lata (de exemplu. Latimea coloanei determina în buna masura viteza de lectura a textului si stilistica acestuia. unele carti. Pornind de la acest numar standard. Tinând cont de faptul ca împartirea paginii în coloane ramâne unitatea de baza cu care se opereaza în aranjarea informatiilor în pagina. Aceasta tehnica are rolul de a ordona. textul va fi distantat fata de linia de cadru la o distanta egala cu jumatate din distanta dintre rânduri. În primul rând. mai ales dictionarele. asigura si o reprezentare grafica placuta a paginii si mentine viu interesul cititorului pentru articolele si materialele prezentate. Avantajul metodei de paginare consta în simplitatea sa. Distanta dintre o coloana încadrata si o coloana neîncadrata este egala cu distanta standard dintre colone. graficele.5cm) impune un ritm de lectura mai scazut. În acest caz. Numarul de 6 sau de 7 coloane reprezinta unitatea de suprafata cu care se opereaza în organizarea oglinzii paginii. dar permite folosirea unei sintaxe mai elaborate si a unui lexic mai bogat. Punerea în pagina Punerea în pagina desemneaza modul de folosire a coloanelor de text si a imaginilor în aranjarea grafica a informatiilor în oglinda paginii. de regula. Informatiile sunt prezentate începând din prima coloana din stânga spre ultima de la dreapta si din partea superioara a coloanei spre partea inferioara. în rama. mai ales cele religioase. Dar si alte genuri de lucrari. pozele. Aceste reguli de distantare a coloanelor sunt necesare pentru a permite o cât mai coerenta punere în pagina a informatiilor.5cm si 3. pot fi identificate patru modalitati de paginare: în scara. Ea va delimita toate coloanele pe care le ocupa textul respectiv. dar latimea acestora este diferita: între 5. În acelasi timp. în module. Titlurile materialelor de presa ocupa doar latimea coloanei. Acestui mod de paginare nu îi sunt specifice imaginile. au pastrat aceasta modalitate de punere în pagina. care aveau un format apropiat de A4. deoarece ele ar trebui sa fie foarte mici. o suprafata a carei latime este data de latimea coloanelor. caricaturile etc. dar se creeaza discontinuitati suparatoare în lectura textului si în armonia paginii. deoarece acestea se pot adapta mai usor la dimensiunile imaginii. Textele din coloane pot fi încadrate prin linii grafice.. sunt tiparite înca în doua coloane. Linia de despartire dintre coloane functioneaza ca un element grafic asociat articolului tiparit în coloanele respective. Paginarea în scara Reprezinta cea mai simpla modalitate de aranjare a textului în pagina. În conditiile tehnoredactarii computerizate. Dezavantajele sunt însa mai multe. iar cadrul textului va avea aceea latime pe care o are coloana paginii. coloanele pot fi unificate (de cele mai multe ori în coloana dubla) sau reîmpartite (trei coloane standard se unifica. de 3cm) viteza de lectura creste foarte mult. În felul acesta imaginile nu mai pierd din informatiile pe care le transmit. Si în prezent. deoarece latimea mica a coloanei impune folosirea unor unitati lexicale scurte si a unei sintaxe relativ simple. În cazul unei coloane înguste (de exemplu. ocupa. în bloc.structureaza oglinda paginii într-un numar standard de 6 sau de 7 coloane. în principal sub raport tipografic. de latimea coloanei. de 5. cu unitati lexicale mai lungi. suprafetele imaginilor nu mai sunt atât de dependente de latimea coloanelor.5cm. dupa care se împart în doua coloane mai late) Distanta dintre coloane poate fi alba (netiparita) sau poate fi marcata printr-o linie trasata la mijlocul acesteia. În cazul delimitarii prin linii a coloanelor.

informatii suplimentare pentru o pagina tematica etc. Principiul de baza al paginarii în rama pretinde ca pagina sa nu fie fracturata nici longitudinal. Reiese astfel ca pe orice coloana trebuie sa existe un element de întrerupere. Avantajele acestui mod de paginare constau în aceea ca titlurile pot fi mai lungi. Dar dezavantajul major îl reprezinta imprecizia atribuirii imaginilor care însotesc textul. chiar daca fractureaza lectura continua a acestuia. paginarea în rama reprezinta o modalitate pe care conceptele editoriale o ocolesc. ci si una tipografica – prin delimitarea pe care o fac între texte. precum si supra-titluri etc. Plasarea imaginilor într-o paginare în rama se face cu o oarecare dificultate si produce unele dezavantaje.l însotesc sau sa fie plasate imediat dupa titlu. deoarece nu se va putea sesiza întotdeauna unde se termina textul ce o însoteste sau daca nu cumva imaginea apartine unui material alaturat. paginarea în scara este înca folosita. datorita tipului de informatii ce se publica aici si datorita simplitatii si eficientei acestei metode. imaginile sunt integrate în interiorul masei de text. care este prins astfel între titluri. aici fiind grupate informatii pe diferite criterii: stiri de ultima ora. chiar sapouri. trei sau chiar patru coloane de lungimi diferite. informatii tematice. Dar o pagina de ziar fara nici o imagine este prea putin probabila. ci doar pe aceea a asezarii în pagina. Materialele nu se mai îmbina. se recomanda ca imaginile sa fie înconjurate din toate partile de textul pe care. fapt ce va îngreuna lectura pentru cititor. Fiind dificil de ilustrat cu imagini. doua.). Paginarea în module Acest tip de paginare cauta sa exploateze avantajele paginarii în rama. articolele pot ocupa una. delimitarea lor cu ajutorul titlurilor se face fara dificultate. iar imaginile care însotesc textul se gasesc lânga acesta (stânga sau dreapta) deasupra lui sau dedesubt. nici transversal. Iar daca imaginea nu este plasata exclusiv sub titlul caruia îi apartine. la care se adauga faptul ca pot aparea fracturi longitudinale si transversale pe suprafata paginii foarte des. deoarece se pot folosi caractere de marimi diferite pentru titluri. În acest fel articolele se îmbina si se întrepatrund. ci sunt aliniate unul dupa/lânga altul. de diminuare reciproca a importantei. prim marimea caracterului titlurilor date materialelor este semnalata importanta textului respectiv. Cu toate acestea. creând o repartitie armonioasa a textului si mentinând treaza atentia cititorului. paginarea în scara reprezinta modalitatea predilecta de paginare. Spatiul dintre coloane este de cele mai multe ori un spatiu alb. având în vedere ca textul este tiparit cu acelasi caracter. chiar daca este suficient de coerenta. Având în vedere aceste dificultati. eliminând totodata neajunsul creat de imprecizia plasarii imaginilor la paginarea în bloc. alaturarea a doua evidentieri creeaza un efect pervers. Mai mult. Avantajul acestei metode este acela ca reuneste de o maniera foarte clara titlul materialului cu textul. Modalitatea de lectura devine totusi plictisitoare. În general. Paginarea în bloc Specificul paginarii în bloc consta în faptul ca textul articolelor este distribuit pe coloane de lungimi egale. Prin paginarea în rama se evita pozitionarea articolelor si titlurilor acestora la aceeasi înaltime (chiar si pentru cele care începe pe partea de sus a paginii. Titlurile ocupa întotdeauna un numar de coloane egal cu coloanele pe care este distribuit textul articolului. Chiar daca se recurge la evid entierea titlurilor prin diferite metode. formând dreptunghiuri în oglinda paginii. confuzia este asigurata pe deplin. Conforma . daca textele nu sunt însotite de imagini.neaparat si ordine importantei lor. Pentru publicatiile publicitare sau pentru paginile de publicitate – în special pentru anunturile de mica publicitate – din publicatiile informative. articolelor li se pot atasa supra-titluri sau sub-titluri. În cotidiene adeseori o coloana de pe pagina este rezervata paginarii în scara. În acest fel. Pentru a elimina astfel de neclaritati. materialele de presa sunt prea putin atractive. Conform acestui procedeu. Paginarea în rama Particularitatea acestei metode de paginare consta în faptul ca titlului articolelor li se confera nu numai o functie informativa – prin titrare.

daca materialul tipografic ocupa mai multe coloane. care joaca dublu rol. cel putin una dintre ele va avea lungime diferita. . la accentuarea prin culoare etc. dinamism. orientarea cititorului pe pagina facându-se mult mai usor. care reprezinta unitatea textuala de baza de la care se pleaca în elaborarea si realizarea unei pagini. ceea ce confera paginii impresia de suplete. ci si sub forma de imagini).acestei tehnici de paginare. Motiv pentru care s-a recurs la paginarea în module. fie al liniilor de despartire dintre coloane. La distributia pe verticala se vor obtine suprafete jurnalistice care au întotdeauna dimensiunea bazei mai mica decât dimensiunea înaltimii. Tehnicile contemporane de redactare si paginare favorizeaza în mod predilect aceasta modalitate de paginare. deoarece impune termini scurti în titrare si alegerea unor ilustratii care sa respecte aceeasi distributie. la plasarea unor texte în casete. Procedeul induce impresia de fermitate. Particularitatea acestei modalitati de paginare consta în faptul ca materialele pot fi delimitate si cu ajutorul unor linii. ea va tine întotdeauna cont de împartirea în coloane a paginii. chiar gravitate. Este o modalitate de paginare mai dificila si pretentioasa. Oricare ar fi modalitatea de punere în pagina. Prin urmare. Tinând cont de nevoia de organizare si claritate a plasarii articolelor pe pagina. mai ales prin faptul ca ea permite recurgerea la accentuari diverse ale titlurilor. pentru a nu crea dificultati la lectura. devine evident ca doar separarea materialelor prin intermediul titlurilor nu este suficienta. Aceasta distributie permite folosirea unor titluri mai expresive. fie al liniilor care sectioneaza transversal coloanele pe care este plasat materialul informativ. Blocurile sau modulele pot fi distribuite pe verticala sau pe orizontala. Aceste linii au lungimi egale cu suprafata pe care o ocupa materialele respective. eleganta. delimitarea între articole este facuta doar de catre titluri. se recurge si la modalitati de delimitare grafica a spatiilor de separare dintre diferite materiale jurnalistice. Cititorul recunoaste de la bun început toate elementele care tin de un material. folosirea unor ilustratii distribuite si ele pe orizontala. Distributia pe verticala si distributia pe orizontala Asezarea materialelor jurnalistice în pagina tine cont si de modul în care sunt distribuite elementele acestora. cu termeni multi si/sau lungi. de diversitatea modurilor în care poate fi oferita informatia cititorilor (nu doar sub forma de text. dimensiunea bazei modulelor sau a blocurilor este mai mare decât dimens iunea înaltimii. siguranta. La cele trei tipuri de paginari prezentate. dar separarea între materiale este mult mai clara. În cazul distributie pe orizontala a oglinzii paginii. În rest sunt respectare regulile impuse de paginarea în rama.

ilustrarea etc. Coloana paginii de revista Principiul împartirii pe coloane ramâne valabil. apare si posibilitatea ca acestea sa ocupe chiar pagini întregi în cuprinsul unui articol. sau chiar hârtie lucioasa. Mai frecvent decât în cazul ziarelor si tabloidelor. si la revistele care au pagina mai mare. care au o frecventa de aparitie anuala. Dimensiunea A3 este specifica numai revistelor. în functie de domeniul sau de specializarea publicatiei respective. se executa tinând cont tot de latimea coloanelor de pe pagina. aceeasi împartire pe coloane în paginare. dar în care predomina ana lizele si comentariile celor mai importante evenimente din intervalul dintre aparitii. Revistele realizeaza un echilibru si o armonie între limbajul textuale si limbajul imagistic.Formatul revistelor si al buletinelor Revistele reprezinta o subcategorie a publicatiilor mediatice informative al caror specific consta în aria tematica pe care o abordeaza. tehnica. Frecventa buletinelor este aleatoare. Specific acestor publicatii e faptul ca au un numar mai redus de coloane decât paginile de ziar. titrarea. Suplimentele revistelor sau ziarelor urmeaza. si în cazul revistelor si buletinelor. la fel si imaginile. deoarece revistele (în special cele de format A4) sunt rezultatul unei anumite nevoi de consum imaginal al receptorilor. politica. stiinta. dar specificul lor este ca prima pagina (si ultima uneori) joaca rolul de coperta. care e întotdeauna mai restrânsa decât cea a cotidienelor (fie ele ziare sau tabloide). Paginarea în coloane mai late este necesara si pentru a permite exprimarea în termeni sau formule de specialitate. în cazul imaginilor. Titlurile vor fi dimensionate la latimea coloanelor. cu exceptia analelor. în functie de dimensiunea paginilor. Buletinele sunt publicatii mediatice informative al specific este dat de evenimentul sau ocazia cu care apar. iar dimensiunea A5 este mai degraba specifica buletinelor si suplimentelor revistelor sau ziarelor. de regula este fie aniversativ. arta. Ca si ziarele. care uneori sunt mai lungi si necesita un spatiu tipografic mai extins pentru a putea exprima unitati sintactice mai mari. dar si hârtie cu densitate mai mare. unele reviste în format tabloid pot avea paginatia structurata chiar pe 6 coloane – 4cm). acestea variaza în jurul marimilor standard A3.. chiar si în cazul revistelor în format mare (tabloid) este posibila deoarece tematica revistelor este mai restrânsa decât a ziarelor si nu pretind lectura rapida din partea cititorilor. Reducerea numarului de coloane. moda. În cazul revistelor de dimensiunea tabloidelor (A3). din aceleasi ratiuni.5cm.5cm (în mod exceptional. Totusi. Hârtia care se foloseste pentru tiparirea acestor publicatii este diferita: pentru cele în format A3 se poate folosi hârtie de ziar. Revistele în format A4 si buletinele au chiar coperte si sunt brosate. paginile acestora sunt structurate pe 3–4 coloane – 8cm– 5.5cm–4cm. teatru etc. . iar pentru revistele în format A4 cel mai adesea este folosita hârtia lucioasa. revistele se pagineaza în numar par de pagini. Aspectul grafic al revistelor este strâns legat de nivelul de dezvoltare al tehnologiei tipografice si a celei de prelucrare a imaginii. producând asa-zisele „dosare tematice“ pentru fiecare aparitie. Revistele de dimensiuni A4 si buletinele au paginile structurate pe 2–3 coloane – 6. revistele tin sa marcheze foarte pregnant tematica pe care o abordeaza. Tehnica brosarii este prezenta. peste 80g/cm2 . Spatiile între coloane sunt de 0. A4 si A5. fie stiintific au de alta natura. revistele de format mare sunt structurare pe fascicole tematice. Celelalte procedee jurnalistice. dar foarte rar. Foarte adesea. Frecventa de aparitie a revistelor este saptamânala. Conceptul editorial al revistelor combina anumite tendinte de prelucrare a imaginilor cu tendinte sociale si de culturale. lunara. Paginarea revistelor În ceea ce priveste dimensiunile paginilor revistelor si buletinelor. Revistele sunt publicatii specializate în anumite domenii: cultura. divertisment. Tot în categoria revistelor intra si acele publicatii a caror tematica este actualitatea. trimestriala etc.

Ideea egalitatii de tratamentului jurnalistic poate totusi sa se învecineze cu cea a tratamentului democratic si al egalitatii de sansa acordata unor continuturi publicate. sectiune care poate constitui o contrapondere a temei centrale. Revistele care abordeaza o astfel de paginare se arata interesate de un numar relativ redus de domenii (cinci. iar partea finala va cuprinde o sectiune speciala (care poate fi structurata pe diverse rubrici)si se încheie cu o sectiune finala. mai ales pentru faptul ca numarul materialelor de pe o pagina este mult mai redus decât în cazul ziarelor. Astfel de publicatii sunt magazinele multitematice. unele buletine stiintifice sau reviste de stricta specialitate sunt editate dupa un astfel de concept editorial. A5) procedeul paginarii în scara este foarte potrivit. Iasi. Se vorbeste totusi si de o paginare specifica revistelor 1 . în care toate materialele tipografice sunt tratate ca având aceeasi importanta în raport cu domeniul sau tematica pe care o acopera revista.Punerea în pagina a revistelor Procedeele de paginare a revistelor si buletinelor nu difera mult de cea a ziarelor. Odobescu. Prin urmare. numit si convex. distributia continutului se face gradat. sase. Paginarea în fascicole Paginarea în fascicole permite gruparea informatiilor din domeniile diferite de interes pe care le abordeaza revista. sau foarte generale. în sectiuni separate si independente. trad. Paginilor A3 li se aplica cel mai adesea procedeul de paginare în modul sau în rama. 120–124 . Publicatiile care adopta acest concept editorial. nu de putine ori. precum si folosirea dosarului tematic ca o sectiune de studiu. dupa care sunt paginile rezervate dosarului tematic. iar la începutul si la sfârsitul acesteia sa îsi gaseasca locul materialele mai putin importante. se deschid cu o sectiune initiala. ambele functionând foarte bine. pp. Peter & Wolf. Pentru revistele în format mic (A4. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. sub forma articolelor. dar fara pretentii sau fara posibilitatea de a trata izolat si ritmic subiecte sau teme de interes pentru cititori. sapte) în comparatie cu revistele de 1 Brielmaier. Structura aceasta nu este conditionata decât de existenta unui program tematic pentru dosarul fiecarui numar. În aceste conditii ele se prezinta ca niste colectii aproape neordonate de informatii. ed. În acest fel se realizeaza si un echilibru între exigentele jurnalistice si cele ale genului cultural. Tema centrala a aparitiei o va reprezenta tema dosarului si în jurul ei se vor grupa si se vor selecta si celelalte materiale jurnalistice. Ea este determinata de necesitatea de a grada distributia continutul jurnalistic al acestora. a caror plasare pe pagina nu are prea mare importanta. stiintific sau de alt domeniu ale publicatiei. Modelul este folosit atât de revistele paginate în format A3 cit si de revistele paginate în format A4. Veaceslav. fie din cauza timpului ca informatiile sunt perimate. Astfel de publicatii nu prezinta un interes deosebit si nici nu sunt apreciat prea mult de catre cititori. Ea permite plasarea si gasirea rapida a informatiilor si analizelor curente. Modelul este potrivit pentru revistele care grupeaza materialele importante pe o anumita tematica si constituie cu acestea un dosar pentru fiecare aparitie. urmata de o sectiune generala (care poate cuprinde rubrici permanente sau alternative). pentru a trata identic toate materialele si pentru a lasa cititorii sa le judece importanta. Paginarea caleidoscopica Acest model al paginarii este unul foarte simplu. Asa se face ca. astfel încât cele mai importante materiale jurnalistice sa se gaseasca la mijlocul publicatiei. dar fiind faptul ca articolele si materialele jurnalistice publicate în acestea se întind pe mai multe pagini. având în vedere faptul ca revistele acopera o arie tematica mai restrânsa decât cotidienele. Polirom. 1999. Paginarea dupa curba interesului maxim Potrivita acestui model de paginare. toate paginile vor fi distribuite relativ egal cu materiale jurnalistice de aceeasi importanta. Nu exista articole de importanta pentru aparitia respectiva sau materiale care trebuie sa fie scoase în evidenta.

Acest tip de paginare ofera simultan si claritate si varietate. Fiecare sectiune este tratata separat. care cauta sa satisfaca la un nivel destul de ridicat interesele unei game mai largi de cititori. ceea ce le uneste fiind conceptul grafic. . multitematice. ca prezentând o unitate jurnalistica distincta. amintite la paginarea caleidoscopica. un numar par de pagini.tip magazin. Modelul este întâlnit la publicatiile cu pretentii medii. care nu difera decât în anumite nuantari fata de conceptul editorial de baza. dar nu este obligatoriu sa aiba si un numar egal de pagini între sectiuni. Fiecare sectiune va avea un articol de fond specific (un minidosar chiar).

Bucuresti. Iasi. Amarcord. 1998 Guéry. Minerva. Louis – Le secrétariat de rédaction. diferite elemente ale materialelor jurnalistice. C8) în care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: • Accentuarea prin utilizarea caracterelor tipografice • • Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic Accentuarea prin folosirea imaginilor si culorilor Continut • Se prezinta si se exemplifica diferite tipuri de familii de caractere tipografice • Se analizeaza efectele pe care le produc utilizarea diferitelor caractere tipografice. éd.Tema 3: Procedee de accentuare a punerii în pagina Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C6. Veaceslav. Mircea – Secretariatul de redactie. a imaginilor si culorilor Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o au diferitele caractere tipografice. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. Timisoara. folosirea imaginilor si alternarea culorilor Obiective • Cunoasterea. I. recunoasterea principalelor familii de caractere tipografice • • Însusirea si exersarea accentuarii punerii în pagina prin folosirea diferitelor caractere. CFPJ. C7. 1999 Funeriu. Odobescu. 1978 . ed. trad. ed. ed. 1995 Ichim. imaginile si culorile în procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier. – Principii si norme de tehnoredactare computerizata. Peter & Wolf. Paris. Polirom.

exista cel putin doua criterii de clasificare. Primul dintre ele se refera la spatiul liniar pe care îl ocupa caracterul. Stilurile caracterelor tipografice sunt date de înclinarea literelor fata de axa verticala sau de grosimea liniilor acestora.351mm. Alt sistem de standardizare este Pica. ROMAN]. sunt concepute si puse în practica si procedee de accentuare a anumitor informatii. Literele scrise de mâna cu penita (sau mai precis. îndemnati. aldine (extra-bold). caractere condensate. Unitatea de masura a acestui sistem este punctul tipografic cu o dimensiune de 0. denumit „pica“. de intentia de a semnaliza importanta sau specificul unor articole sau de nevoia de a sparge monotonia paginarii. Pentru a asigura compatibilitatea între procedeele tipografice s-a realizat prima standardizare a marimii caracterelor sub sistemul Didot. Al doilea criteriu se refera la prezenta sau absenta serifelor. Cel mai frecvent. în functie de conceptul editorial stabilit. prin folosirea imaginilor.51mm). Aldinele pot prezenta la rândul or o variatie în ceea ce priveste grosimea literelor: subtiri (light). cu pana retezata) prezinta grosimi diferite si rotunjite la capatul liniilor care le compun.3759mm. altfel spus. Aceste variatii de grosime se numesc „serife“ si caracterizeaza prima mare clasa tipografica: caracterele cu serife [CARACTER CU SERIFE. În mod curent stilul literelor fara nici o modificare se numeste drept sau roman [drept. semi-aldine (bold). Accentuarea prin utilizarea caracterelor Informatiile pe care le reda textual un articol jurnalistic sunt redate. în sensul lecturii) stilul literelor se numeste cursiv sau italic [cursiv. spatiu care poate fi variat.Procedee de accentuare a punerii în pagina În cautarea si gasirea informatiilor. NEGRU]. care se bazeaza pe un punct tipografic egal cu 0. de regula. cititorii trebuie sa fie condusi.largi si largi. accentuarea se realizeaza prin utilizarea caracterelor. prin pozitiona rea elementelor materialelor jurnalistice. O data cu elaborarea conceptului editorial si cu asezarea în materialelor jurnalistice în pagina. Fiecare familie de caractere tipografice prezinta patru stiluri si patru aspecte de caractere. Masurile tipografice Pâna în preajma anului 1737 fiecare tipografie avea propriile seturi de caractere. prin cresterea acesteia. de care scrierea tipografica nu . dirijati. ITALIC]. caracter cu serife]. Caracterele cu serife favorizeaza procesul de citire. Daca sunt eliminate serifele cu care se termina caracterele. Serifele reprezinta reminiscentele grafice ale trecerii de la scrierea de mâna la cea standardizata prin tiparire. iar marimea de referinta este tot cea ce 12 puncte tipografice (echivalentul a 4. se obtin caractere extra-condensate. prin alternarea culorilor. producând iluzia optica a înlantuirii literelor. prin caractere diferite sau prin caractere de marimi diferite. semi. stilul literelor se numeste aldin sau negru [aldin. Marime a fost aleasa datorita faptului ca asigura o buna lizibilitate a textului si o buna umplere a spatiului tipografic. negre (black) si foarte negre (extra-black). Caracterele tipografice Caracterul tipografic se refera la aspectul constant pe care îl are forma literelor folosite pentru transpunerea informatiilor în pagina. este cea de 12 puncte tipografice (echivalentul a 4.21mm). iar marimea de referinta a acestui sistem. Când literele prezinta o anumita înclinare fata de axa verticala (înclinare care este întotdeauna spre partea dreapta. ceea ce conduce la o viteza de citire mai mare cu un efort relativ redus. dezvoltarea orizontala a desenului acestuia. procedee care au drept scop tocmai semnalizarea distinctiilor si diferentelor dintre anumite informatii. denumit si „cicero“ (lucrarea Epistolaæ ad familiares a lui Cicero a fost tiparita în 1558 folosindu-se caractere de aceasta dimensiune). atrasi. Daca este modificata grosimea literelor. extra-aldine (heavy). În privinta aspectelor pe care le prezinta caracterele. În functie de spatiul alb rezervat interiorului literelor. Aceste accentuari pot fi folosite separat sau chiar toate deodata.

sobrietate. cel mai adesea. fara sa produca discordante grafice. Familia caracterelor elzévir au serife triunghiulare. adica o linie orizontala care marcheaza piciorul literei. Clasificarea sa împarte familiile de caractere în cinci clase: antique. situatia clasificarii familiilor de caractere se complica si datorita faptului ca în arii culturale diferite. didot. engleza si germana: Franceza elzévir didot égyptienne antique (bâton) fantaisie (écriture) humane Engleza old face modern face slab serif sans serif script venetian Germana medieval moderne antiqua egyptisch grotesk schreibschrift venetianische antiqua . O prima clasificare a familiilor de caractere este facuta de Francis Thibaudeau. fiecare familie. Desenul literelor didot se diferentiaza de cel al literelor elzévir doar prin forma serifelor. În ciuda faptului ca realizeaza pentru prima data o clasificare dupa un criteriu coerent. Caracterele din aceasta clasa sunt potrivite pentru a facilita. Textele scrise cu aceste caractere sunt totusi destul de dificile pentru lectura. În 1953. Maximilien Vox face o noua clasificare. dupa cum le arata chiar numele. nume diferite. si reprezinta cele mai folosite tipuri de caractere deoarece sunt foarte simple si mai ales pentru faptul ca pot fi asociate în acelasi text cu alte familii de caractere. cu terminatii rotunjite în forma de volute si subtiate spre capat. de aceeasi grosime cu linia literei. Aceste caractere difera de cele antique prin faptul ca primesc aceste serife rectangulare. de exemplu. nici clasificarile nu sunt universale. în care tine cont nu doar de criteriul serifelor. iar literele au liniile de aceeasi grosime. Aceste sunt foarte variate si poarta. Vox împarte. aceeasi familie de caractere a primit nume diferite. iar pe cele fantaisie în doua: script si manuaire. În felul acesta. ele fiind dependente de sistemul tipografic în care s-au produs. sub raportul aspectului. gravorii. fondatorii. Combinând aspectele pe care le pot produce cele doua clase de caractere. de-a lungul timpului au aparut foarte multe tipuri de caractere. real. Familia caracterelor didot au serife filiforme. motiv pentru care sunt folosite doar pentru texte scurte si pentru titluri. Numele familiei de caractere este dat. tipologia Thibaudeau lasa în afara sa o serie de alte tipuri de caractere. chiar solemnitate. garald. Aceste caractere sunt foarte vechi. Pentru a realiza o ordonare si o standardizare a lor. linie care este de grosime fixa. caracter fara serife]. tipografii care le-au inventat si le-au folosit. dupa numele unuia dintre desenatorii.mai avea nevoie. precum si de momentul istoric al aparitiei lor. se obtin familiile de caractere. Thibaudeau a observat ca familiile de caractere difereau între ele prin forma talpii literelor (de fapt forma serifelor) si a adoptat aceasta variatie drept criteriu de clasificare. Pe de alta parte. elzévir. Dupa cum vom arata. Familia caracterelor antique sunt semne fara serife. Din aceasta cauza sunt si recomandate pentru continuturi textuale tehnice si pentru texte publicitare. care le fac mai evidente. prin eleganta. caracterele elzévir în trei noi familii: human. egiptyenne si fantaisie. sau dupa numele unei persoane carora le-au fost dedicate. în 1921. cu baza pe linia de scriere. lectura. mai subtiri decât linia principala a desenului literei. se obtine a doua mare clasa tipografica: caracterele fara serife (sans serife) [CARACTER FARA SERIFE. În tabelul urmator sunt date echivalarile denumirilor unor familii de caractere în franceza. ci si de ansamblul elementelor care constituie un caracter. motiv pentru care se mai numesc si „baston“. Folosirea caracterelor didot este recomandata pentru textele care reclama o anumita rigoare. Familia de caractere egyptienne prezinta serife rectangulare. Potrivit acestor noi criterii. au aparut si primele clasificari. Familia caracterelor fantaisie imita scrierea de mâna.

mai nou. de numarul de coloane pe care îl ocupa titlul si de suprafata pe care o ocupa textul si ilustratiile acestuia.garalde réale didone mécane linéale incise scripte manuaire fractura non latin old face transitional modern face egyptian slab serifs sans serif incised latin script hand drawingtipes display types black letter rennaissance antiqua barock antiqua klassizstche antiqua serifenbetonte linear antiqua serifenlose linear antiqua impersönliche antiqua schrib antiqua individuelle antiqua frakturschriften fremde schriftarten În ciuda eforturilor de sistematizare a tipurilor de caractere. de stiluri sau de aspect diferit între titluri si corpul de text. O alta variatie în modul de aparitie al caracterelor este data de marimea acestora. Acestea se folosesc totusi cu o anumita retinere. [20 de puncte]. tipografii si. fanteziste. Pozitia cu valoare ierarhica superioara e reprezentata de spatiul care ocupa partea superioara si partea din stânga paginii. [16 puncte]. [36 De Puncte]. Multe dintre aceste caractere au o folosire restrânsa. artistice. Proportionarea se refera la raportul dintre marimea caracterului si marimea corpului de text. familiile clasice de caractere îsi mentin înca actualitatea datorita trasaturilor grafice care contribuie semnificativ la facilitarea lecturii. pentru a nu îsi pierde efectul prin folosirea intensa. [12 puncte]. sau caractere modificate de o maniera artistica. de pagina în care apare si de pozitia textului în pagina. de importanta informatiei din text. producatorii de programe de editare au generat si genereaza continuu noi si noi familii de caractere. concepute special pentru a titra un anumit articol. Alte tipuri de caractere sunt cele artistice. gravorii. Regula care se urmareste este proportia si armonia. În accentuarea prin utilizarea caracterelor se recurge la folosirea unor caractere de marimi. în consonanta cu subiectul pe care îl trateaza. Altfel spus. desenatorii. caligrafice. doar în scopul pentru care au fost create. dupa anumite linii sau volume. cea mai buna pozitie pentru un material este cea din coltul din stânga- . [24 de puncte]. iar armonia se refera la raporturile care se stabilesc între titlurile de pe aceeasi pagina si titlurile de pe pagini apropiate. cu aspecte grafice deosebite. Diferenta de marime a caracterelor între text si titlul este data de tipul de caracter folosit. care nu trebuie sa fie disproportionate. În activitatea tipografica si publicistica. Ea este exprimata în puncte si este specifica tuturor variantelor caracteriale: [10 puncte]. Aceasta ierarhie este ordinata dupa cele doua axe verticala si orizontala. Accentuarea prin pozitionarea elementelor materialului jurnalistic Pozitionarea pe pagina Suprafata paginii tipografice este conceputa întotdeauna ca un spatiu în care se stabileste o ierarhie a elementelor care o ocupa. dar si a importantei informatiei.

acesta va tine cont de faptul ca ultima pagina este. Tot aici poate fi plasat editorialul publicatiei. Ultima pagina are un statut distinct: ea nu este ultima în ordinea importantei. chiar o caricatura etc. ocupa locul al doilea. Uneori pe prima pagina se face un sumar titlurilor diferitelor domenii de interes. Pe prima pagina vor fi plasate cele mai importante articole si cele mai proaspete informatii. Accentuarea prin folosirea imaginilor Accentuare prin folosirea imaginilor se face în virtutea concluziei practica ca un articol sustinut de o imagine (o fotografie. pagina a 3-a sau a 2-a pot gazdui editorialul publicatiei. de format mare sau mic. cu trimiteri la paginile unde sunt dezvoltate. continând numai numele si eventual o vigneta sau o figura foarte simpla. Ultima pagina a revistelor mari numai functioneaza ca o coperta. Prima pagina. ierarhia paginilor în cadrul fascicolului urmeaza acelasi principiu. Ea va contine titlul publicatiei respective. astfel încât sa ocupe întreaga latime a ei. în ordinea lecturii. Pe coperta este semnalata întotdeauna tema dominanta a aparitiei respective sau dosarul tematic în jurul caruia se construieste numarul respectiv în forma unei imagini care acopera total pagina. cel mai importanta articol va fi gasit la începutul paginii. fie chiar plasarii editorialului sau a unui editorial alternativ. mai putin spatiul rezervat numelui revistei. rolul ultimei pagini poate fi diferit: fie e rezervat stirilor si informatiilor de ultima ora. în orice pagina de ziar (tabloid). Uneori. În functie de conceptul editorial. plecând de la premisa ca cel mai important articol ocupa si suprafata cea mai mare. astfel încât se poate spune ca ierarhia materialelor jurnalistice este data de plasarea lor pe diagonala stânga-sus–dreapta-jos a paginii. Pozitionarea atrage dupa sine si alte exigente. Astfel. cu o dezvoltare mai ampla. ierarhia importantei paginilor este stabilita pe perechi astfel: paginile 3–2. iar ierarhia tematica este exprimate de pagina pe care o ocupa. iar articolele mai putin importante ocupa suprafete mai mici – se procedeaza la o contrabalansare a paginii. prima pagina functioneaza în cele mai multe dintre cazuri ca o coperta. Oricare ar fi rolul conferit. astfel încât la baza paginii sa fie plasat un articol mai putin important. În situatia în care conceptul editorial presupune fascicule tematice. De altfel. este cea mai importanta dintre toate. pagina care ocupa locul doi în ordinea lecturii. un grafic. si este data de ordinea preferintei de lectura a cititorilor. fiind paginata ca orice alta pagina de interior. dar revistele în format mic si buletinele sfârsesc tot cu o coperta. titlul celui mai important material va fi titrat cu litere de dimensiuni mai mari decât celelalte. exceptiile fiind foarte rare. Pentru a nu crea un dezechilibru în divizarea suprafetei paginii –. în ciuda faptului ca. Buletinele au prima coperta mai putin variabila si mult mai sobra. sau cel putin în partea superioara pe partea dreapta. dupa prima pagina. marind astfel numarul subiectelor considerate de interes. În cazul revistelor. Rolul si importanta paginilor în cadrul conceptului editorial Un alt aspect al accentuarii importantei temei sau informatiei prin pozitionare se refera la alegerea paginii pe care este amplasat materialul respectiv. În continuare. poarta numele de „cover-story“. sau aceasta tematica. plasat de cele mai multe ori în partea superioara a paginii.sus al paginii. pentru ca nu toate paginile din cuprinsul unui ziar au aceeasi importanta jurnalistica.zise se pagineaza distinct. fiecare astfel de pagina este o pagina tematica. care sa aiba legatura cu materialul principal. dar nici nu are o valoare egala cu prima pagina. De regula. fie e rezervat actualitatii internationale. Prin urmare. copertele propriu. cel mai adesea. 5–4 si tot asa pâna la ante-penultima–penultima pagina. un desen. sau pagina de titlu. a caror dimensiune va scadea pe masura ce sunt plasate spre partea de dreapta-jos a paginii. Importanta pozitiei scade catre materialele plasate în coltul din dreapta-jos al paginii. Unele concepte editoriale plaseaza în prima pagina începutul a cât mai multor articole.) este mai important decât unul fara . Acest articol.

pentru distributia imaginilor în oglinda paginii se face tinând cont mai mult relatiile dintre acestea. va fi urmarit si raportul dintre imaginile care surprind detalii si cele care surprind situatii generale. Daca sunt plasate doua imagini. reprezinta un element foarte important al conceptului editorial. jocul alternarii se produce doar între zonele albe si cele tiparite. Repartizarea imaginilor în pagina este dependenta de articolele pe care le însotesc. pentru a spori cantitatea de informatii. chiar raporturi diferite între înaltime si latime. cum ar fi: asociere cu diferite stari. Buletinele si analele folosesc cu multa parcimonie imaginile. Imaginile constituie o sursa de informatii pe care fiecare cititor o poate interpreta liber. Aceasta constatare este valida. ea va ocupa centrul acesteia. dar cu intensitate mai redusa. Daca pe pagina este plasata o singura imagine. o imagine contine o cantitate de informatii mult mai mare pe unitatea de suprafata decât textul care ar descrie aceste informatii. regulile ramân aceleasi: formate si dimensiuni diferite. sugerarea unor caracteristici. o alta culoare puternica. aceasta va fi însotit obligatoriu si de o imagine. producerea unor efecte diverse. fiind de dorit sa aiba dimensiune relativ mari. ziarele si tabloidele folosesc adesea o imagine de dimensiuni considerabile pe prima pagina. imaginile sunt folosite foarte frecvent ca fundal pe care se imprima textul. dar si de numarul lor. dar daca suprafata pe care o ocupa este mai mare decât cea a textului paginii. pentru a confirma importanta materialului plasat în pozitie superioara pe pagina de ziar. În functie de sugestivitatea imaginii. dar si pentru a obtine efecte estetice deosebite. Accentuarea prin alternarea culorilor Alternarea culorilor reprezinta o alta modalitate de accentuare în prezentarea informatiilor. Nu exista o restrictie în privinta numarului de imagini amplasate pe pagina. axe oblice. dar comparabile ca ordin de marime cu cele ale coloanelor. ele vor determina o axa oblica. Devine evident ca acel subiect este tema centrala a editie. 1968) a stabilit urmatoarele relatii între efectele psihologice si simbolismul culorilor. semnalizarea unor înclinatii si orientari. e necesar sa fie amplasate astfel încât sa se schimbe ordinea lecturii informatiilor: imaginile devin purtatoarele informatiilor principale. urmata de albastru. Daca publicatia foloseste doar culoarea neagra. De aceea.imagine. cea mai des folosita fiind rosu. Cele mai multe publicatii recurg însa si la alte culori. în functie de specificul publicatiei si de celelalte elemente grafice ale conceptului editorial. datorita specificului ei de a se distinge foarte bine pe aproape orice fundal. folosind contrastul cu albul hârtiei. iar textul al celor secundare. Pentru a semnala importanta anumitor materiale de presa. . De regula. Maurice Déribéré (La couleur. dar mai ales pentru a marca tema principalului material din editia respectiva. În astfel de cazuri. fiind de dorit sa aiba dimensiuni diferite. Regula distributiei imaginilor este urmatoarea: cele mai mari imagini vor fi plasate întotdeauna în partea de sus si nu vor produce niciodata o axa paralela cu axa verticala sau orizontala a paginii. Daca sunt plasate mai multe imagini. aceasta poate fi folosita drept fundal pentru titlul articolului pe care-l însoteste. În folosirea diferitelor culori se mizeaza pe semnificatii diferite ale simbolismului culorilor. careia îi ataseaza un titlu si uneori chiar si text. În cazul revistelor. Este de dorit ca imaginile sa aiba dimensiuni diferite. cu trimitere la pagina în care subiectul va fi tratat mai amplu. deoarece. Si celelalte culori pot face obiectul conceptului editorial. culorile care sunt folosite în paginile ziarului. De aceea.

fiecare fascicul va avea elementele de particularizare proprii. În situatiile în care publicatia are mai multe fascicule tematice. De asemenea. . iar unul dintre cele mai des întâlnite este culoarea. Dar în corpul textului nu este recomandata folosirea de caractere colorate. acestea pot sa fie titrate cu litere în culorile de baza ale publicatiei.Semnificatii prin Asociere Afectiva Rosu Portocaliu Galben Verde Albastru Violet Alb Negru Dragoste Moarte Incandescenta Caldura Foc Apus de soare Ardent Stimulant Stralucitor Veselie Influenta negativa Spatiu Calatorii Doliu Demnitate Flori Ametist Obiectiva Foc Sânge Lumina solara Natura Verdeata Cer Apa Comuniune Mariaj Claritate Flori Mister Tenebre Noapte Moarte Efecte Psihologice Cald Dinamic Enervant Vesel Spiritual Dinamic Calm Repaus Prospetime Pacifist Echilibrat Nefast Sedativ Hipnotic Odihnitor Clar Proaspat Usor Calm Transparent Calm Linistitor Prospetime Sobru Clar Tristete Fiziologice Penetrant Stimulativ Favorizant al digestiei Stimulativ emotiv Forate vizibil Fizice Foarte vizibil Stimulativ pentru ochi si nervi Foarte vizibil Calmant Neant Nemiscare Foarte vizibil Odihnitor pentru ochi Calm Odihna Putin vizibil Luminos Obscur Caractere Vitalitate actiune Calm sau iritat Bucuros Rabdator Tristete Melancolie Curatenie Sobrietate Imaginatie Nesanatos Neant Simboluri Religioase Caritate Iubire Pasiune Putere Stiinta Adevar Credinta Reînviere Întelepciune Inteligenta Imoralitate Întelepciune Cunoastere Atentie Penitenta Speranta Puritate Inocenta Virtute Castitate Inocenta Virtute Curatenie Profane Dragoste Casnicie Speranta Penitenta Moarte Doliu Semnalizare Oprire Incendiu Locuri fierbinti Pericol Ajutor Încetinire Eroare Traseu de urmat Pentru a semnala importanta unor materiale de presa. O modalitate de accentuare prin culoare o reprezinta tiparirea în cliseu negativ (care poate fi de culori diferite) – TITLU ÎN CLISEU NEGATIV – sau pe fundalul unei ilustratii. pot fi folosite în titrare caractere colorate. Alternarea culorilor poate fi folosita si între elementele unui material de presa: de exemplu. în cazul caracterelor artistice. special create pentru anumite subiecte. supra-titlul sau sub-titlul unui articol poate fi redat într-o anumita culoare. sau cu litere a caror culoare se armonizeaza cu subiectul articolului respectiv. deoarece nu faciliteaza procesul de lectura.

asa ca în cazul lor accentuarea prin alternarea culorilor este mai putin vizibila tocmai pentru ca este foarte prezenta. în cazul lor aplicându-se regulile pentru ziare.Revistele în format mare folosesc mai rar culorile. folosirea culorilor este regula. . Ca si în cazul imaginilor. Pentru revistele format mic. culorile se vor bucura de o prezenta redusa în paginarea buletinelor si analelor.

1978 . C10) în care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: • Titrarea publicatiei. Veaceslav. Mircea – Secretariatul de redactie. Polirom. CFPJ. Paris Guéry. trad. Mihai (coordonator) – Manual de jurnalism.Tema 4: Elemente de particularizare ale conceptului redactional si grafic Tema cuprinde doua prelegeri si doua dezbateri (C9. ed. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. a casetelor. éd. Bucuresti. 1). Tehnici fundamentale de redactare. Odobescu. 1995 Ichim. ed. Minerva. Polirom. Peter & Wolf. a paginilor si fasciculelor • Se prezinta si se analizeaza diferite modalitati de particularizare a publicatiei prin folosirea semnaturilor. 2000 (vol. casete.. ornamente etc. Editions PSI. Iasi. a vignetelor. 2) Donay. Continut • Se prezinta si se analizeaza diferite modalitati de a particulariza un produs jurnalistic prin titrarea publicatiei. a paginilor si a fascicolelor • • Semnatura articolelor Vignete. 1997 (vol. Iasi. 1999 Coman. ed. 2 vol. Bernadette – Mise en page et typographie. ornamentelor etc. Louis – Le secrétariat de rédaction. Paris. Obiective • Întelegerea importantei functiei titrarii pentru o publicatie jurnalistica • • Recunoasterea elementelor decorative si de ornamentare a unei publicatii tiparite Dezvoltarea capacitatii de a analiza si de a aprecia importanta pe care o are titrarea si folosirea unor elemente decorative în procesul de elaborare a conceptului redactional si grafic Resurse: Brielmaier.

iar initialele apar în cazul semnarii unor materiale jurnalistice de mai mica întindere sau în situatia în care jurnalistul a prelucrat doar informatii de presa primite pe alte filiere. El poate fi tiparit cu un caracter de litera diferit de restul caracterelor folosite în publicatie. aceste nu se marcheaza prin alternare coloristica. Culoarea în care este tiparit este foarte importanta. de politica. Semnatura poate fi însotita si de alte semne grafice sau de mici vignete. numai coloanele centrale sau poate fi plasata excentric. Aceasta suprafata poate acoperi toate coloanele paginii. de regula. În afara de numarul de coloane. Numele întreg însoteste articolele de mai mare întindere. o data în plus. Ea se va regasi în culorile ce se aplica liniilor de delimitare a marinii superioare . În cazul editorialelor sau al rubricilor de mare succes. se recurge si la amprentarea paginilor acestora cu o linie de colontitlu de culoare distincta pentru fiecare fascicul în parte. Toate articolele din paginile publicatiilor. Semnatura jurnalistica este reprezentata prin redarea numelui autorului sau prin redarea initialelor acestuia. de învatamânt. acesta sa fie plasat pe partea ramasa vizibila. Locul amplasarii ei este fie la sfârsitul corpului de text. trebuie sa fie semnate. Caracterul literelor numelui publicatiei este acelasi pentru fiecare editie. dar fara ca acesta sa coboare mai jos de patrimea superioara a paginii. cu exceptia celor publicitare. sociale. Ea se va regasi în celelalte elemente grafice care compun conceptul redactional si grafic. continutul paginii sau fascicolului. Aceasta variatie este permisa atunci când deasupra numelui publicatiei se rezerva spatiu pentru cele mai importante informatii ale zilei si când spatiul astfel rezervat ar fi insuficient pentru redarea lor. Titrarea publicatiei Numele publicatiei apare întotdeauna pe prima pagina sau pe prima coperta si ocupa. daca e vorba despre o publicatie de traditie. economice. de sport. astfel încât la plierea în patru sau la plierea în doua a ziarului. Daca este vorba doar de pagini distincte. respectiv a tabloidului. sau cliseul negativ al acestuia. de regula. fie la începutul acestuia. ci pastreaza macheta coloristica a paginii. se poate admite o modificare a pozitiei numelui publicatiei de la o aparitie la alta. cu care acesta face corp comun într-o imagine. de formatul adoptat pentru pagini. mai ales atunci când reproduce caracterul traditional. Titrarea paginilor si fascicolelor În structura unei publicatii cotidiene vor fi incluse întotdeauna pagini de actualitate. de culoarea în care este tiparit titlul publicatiei. Daca numele publicatiei implica si alte elemente grafice. Pentru domeniile respective pot fi concepute si tiparite vignete care sa sugereze. asumate nemijlocit de catre autor. si alte elemente concureaza la stabilirea unui profil editorial specific si individual pentru o publicatie. Culoarea dominanta si alte culori Culoarea dominanta este data. pe care l-a avut la prima aparitie publicatia. Semnatura articolelor Semnatura articolelor reprezinta un alt element fix al conceptului redactional si grafic. Titlurile de pagina sunt plasate în colon titlu si redau tematica cuprinsa în pagina sau fascicola respectiva. de sport sau fascicule pe aceste domenii sau pe domeniile tematice distincte pe care le abordeaza o revista de specialitate. a 8-a parte din oglinda paginii. numele poate fi plasat chiar înaintea titlului. si aceasta forma grafica va ocupa aceeasi suprafata din oglinda paginii. pentru ca el este primul element de identitate si recunoastere pe care îl cauta cititorul înainte de a cumpara sau de a citi publicatia.Elemente de particularizare ale conceptului editorial Fiecare concept editorial urmareste sa creeze o imagine specifica pentru publicatia respectiva. Variatia în pozitie a numelui publicatiei trebuie sa fie redusa. fiind un element fix al conceptului redactional si grafic. În cazul fascicolelor. de tipul de paginare. de sanatate. deoarece aceasta va fi culoarea dominanta si specifica a publicatiei. Daca se specifica în conceptul redactional si grafic.

si/sau inferioare a oglinzii pagini. fie a chenarului. Dar pentru machetarea unei aparitii e nevoie de combinarea lor. Conceptia grafica a copertelor reprezinta un proces specific revistelor. ori pentru întreaga publicatie. fie a titlului. în culorile liniilor casetelor de text sau a cliseelor negative folosite în interiorul paginilor. ornamente Astfel de elemente grafice sunt folosite adesea pentru a individualiza publicatiile. de asigurarea relatiilor de armonia si de respectarea unor reguli determinate în mod practic si nu în ultimul rând de inventivitate si imaginatie. pe care astfel le accentueaza si le pun în evidenta. casete. fie al fundalului corpului de text. Culorile complementare. fie paginile care compun un dosar. . Ele decurg din principiile estetice angajate si din cele de utilitate. au rolul de a marca fie subiecte cu specific aparte. care reprezinta culori diferite si distincte de culoarea dominanta. care reprezinta nuante sau variatii de intensitate în raport cu culoarea dominanta. Pot fi specifice pentru fiecare pagina sau rubrica. * Totalitatea elementelor editoriale si tipografice care structureaza conceptul unei publicatii sunt doar elementele de referinta în realizarea unei publicatii. Sunt astfel concepute încât sa aiba putere mare de sugestie. Vignete. Rubricile permanente pot fi si ele semnalate prin marcarea cu o anumita culoare. fie a cliseului negativ ala titlului. Acesta au rolul de a sugera o anumita ierarhie a importantei sau a relatiilor de dependenta dintre elementele jurnalistice pe care le marcheaza. prin care ele se individualizeaza si sunt identificate de catre cititori. Culorile suplimentare. fie de a marca tematica unui fascicul din structura publicatiei. sa fie în armonie cu textele pe care le însotesc si cu stilul adoptat de publicatie. daca e vorba despre o revista.

ed. 1). Polirom.Tema 5: Conceperea si elaborarea re dactionala a produselor jurnalistice Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C11. 1998 . Bucuresti. ed. Tehnici fundamentale de redactare. Bucuresti. trad. C12. Alex. trad. Mihai (coordonator) – Manual de jurnalism. Polirom. David – Jurnalistul universal. Iasi. ed. trad. 2003 Randall. ed. 2000 Moulliaud. 2 vol. Tritonic. Philippe – Tehnica jurnalismului. Valentina Pricopie. Jean François – Presa cotidiana. Alexandru–Bradut Ulmanu. Iasi. Ilies Câmpeanu. 2) Gaillard. C13) în care se vor studia si exemplifica urmatoarele aspecte: • Conceperea si elaborarea redactionala a ziarelor si revistelor • • Organizarea redactionala si atributiile diferitelor functii redactionale Activitatea redactionala de concepere si elaborare a materialelor jurnalistice Continut • Se prezinta si se exemplifica diferite modalitati de organizare redactionala si atributiile specifice pentru aceste functii • Se analizeaza modalitatile de elaborare redactionala a conceptului editorial si a materialelor jurnalistice Obiective • Cunoasterea si însusirea diferitelor moduri de organizare redactionala si a atributiilor specifice pentru functiile dintr-o redactie • Însusirea si exersarea procedurilor de concepere si elaborare a conceptului editorial al unei publicatii si a sedintelor de planificare redactionala Resurse: Coman. Stiintifica. 2000 (vol.. Maurice & Tétu. 1997 (vol.

Nivelurile de lectura ale textului jurnalistic Tema cuprinde doua prelegeri si doua dezbateri (C15. Maurice & Tétu.. trad. Valentina Pricopie. trad. Polirom. conceptul editorial al unui ziar. Ilies Câmpeanu. 2000 (vol. 1). al unui buletin. Tehnici fundamentale de redactare. Mihai (coordonator) – Manual de jurnalism. Stiintifica. Iasi. 2003 Gaillard. Mihai – Mass-media în România post comunista. Polirom. a unei publicatii on-line Obiective • Exersarea si aplicarea cunostintelor referitoare la elaborarea conceptului redactional si grafic al publicatiilor • Organizarea pe redactii. ed. Iasi. trad. ed. ed. 1998 Tema 6: Rolul si misiunile secretariatului de redactie. pe grupe. Tritonic. în scopul exersarii diferitelor functii si pentru pregatirea activitatii de producere si elaborare a unui produs jurnalistic Resurse: Coman. 2 vol. Iasi. Alex. Bucuresti. 1997 (vol. David – Jurnalistul universal. Bucuresti. ed. Philippe – Tehnica jurnalismului. Alexandru–Bradut Ulmanu. Polirom. Jean François – Presa cotidiana. 2000 Moulliaud. 2003 Randall. ed. al unei reviste. C16) în care se vor urmari urmatoarele aspecte teoretice: • Definirea secretariatului de redactie • • Rolul si misiunile secretariatului de redactie în elaborarea produselor jurnalistice Analiza si interpretarea nivelurilor de organizare a lecturii publicatiilor jurnalistice Continut • Se identifica si se stabileste locul si rolul secretariatului de redactie în procesul de elaborare a produselor jurnalistice tiparite . 2) Coman.Tema 6: Elaborarea unui concept redactional si grafic Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C14) în care se vor urmari urmatoarele aspecte: • Exercitiu de elaborare a unui concept redactional si grafic Continut • Studentii vor elabora.

1999 Gaillard. Ilies Câmpeanu. Bucuresti. Polity Press. trad. trad. Philippe – Tehnica jurnalismului. Tritonic. Mihnea Columbeanu. ed. Iasi. rolului si misiunilor activitatii de secretariat de redactie în cadrul organizarii redactionale • Întelegerea utilitatii si necesitatii transpunerii informatiilor pe diferite niveluri de lectura în paginile publicatiilor tiparite Resurse: Coman. Polirom. Mihai – Introducere în sistemul mass-media. 2002 . Cluj. ed. Stiintifica. ed. Melvin & Ball–Rokeach. trad. Marian – Sociologia mass-media.• • Se identifica si se analizeaza modul de organizare pe niveluri de lectura a informatiilor jurnalistice si transpunerea acestora în realizarea ziarelor si revistelor Se identifica si se analizeaza modul în care este facilitata lectura jurnalistica prin paginarea si accentuarea stipulata în conceptul editorial Obiective • Întelegerea si însusirea locului. Iasi. 2003 Coman. ed. 1999 DeFleur. Mihai – Mass-media. 2003 Petcu. Sandra– Teorii ale comunicarii de masa. Iasi. ed. trad. Alex. ed. Polirom. mit si ritual – o perspectiva antropologica. Jean François – Presa cotidiana. James – Mass-media – Comunicare. Valentina Pricopie. L. ed. 1999 Moulliaud. Polirom. Maurice & Tétu. Dacia. Bucuresti. 2000 Lull. Catalina & Ducu Harabagiu.

corectura si prelucrarea de imagine. în principiu. în functie de orientarea si politica editoriala a publicatiei. gasirea rapida a informatiilor asteptate si cautate de cititori. departamentul economic. Departamentul redactional este condus de un redactor-sef. Aici se face calibrarea si cotarea textelor jurnalistice. Departamentul tehnic este condus de un director tehnic. machetarea paginilor. serviciile de marketing si serviciile de publicitate. care are în subordine sectiile jurnalistice care pot fi organizate dupa criterii diferite: dupa domeniile de activitate pe care le acopera. Secretariatul de redactie este responsabil de transpunerea în practica a principiilor estetice si de utilitate ale conceptului editorial. editorii de stiri. fotoreporterii. iar desfasurarea activitatii jurnalistice propriu. departamentul tehnic. din care fac parte editorul si directorul publicatiei. succesul activitatii secretarului de redactie este dependent de buna colaborare cu redactorul-sef si cu redactorii-sefi adjuncti. sectia de asigurare tehnica. datorate în buna parte editarii electronice si prelucrarii materialelor jurnalistice cu ajutorul programelor de editare de text sau de editare grafica a contribuit în mod decisiv la autonomizarea activitatii tipografice. Scopul acestor activitati îl reprezinta o prezentare cât mai buna a informatiilor. i se subordoneaza si personalul acestor sectii: redactorii-sefi adjuncti. prelucrarea fotografiilor si a ilustratiilor. dar si de costurile ridicate pe care le presupune aceasta tehnologie. reporterii corespondenti. Daca institutia de presa are si tipografie proprie. aceasta se subordoneaza tot secretarului de redactie. În cadrul acestuia se realizeaza toate operatiunile tehnice si de tehnoredactare a continuturilor informative prin prelucrarea materialelor jurnalistice si transpunerea lor în format tipografic. De asemenea. Standardizarea procedeelor tipografice si a activitatii de tehnoredactare. suficient de mari ca sa nu si le poata permite fiecare institutie de presa. Acest lucru a fost facut posibil de dezvoltarea tehnologiei tipografice care poate asigura zilnic un volum mare de tiparituri la un pret mic. sectia de productie culturala de masa. activitatea de tiparire a fost externalizata. redactorii speciali. Dar în ultima vreme. Secretariatul de redactie reprezinta structura tehnica a unei institutii mediatice care are drept misiune transpunerea în practica a conceptului redactional si grafic al publicatiei. fiind preluata de tipografii independente. În cadrul secretariatului de redactie se desfasoara o activitate de natura tehnica. Oricare ar fi structura departamentului tehnic. Structura este condusa de un secretar de redactie (în unele cazuri de un secretar general de redactie care are în subordine doi–trei secretari de redactie) si este formata din servicii care asigura urmatoarele operatiuni jurnalistice ale materialelor de presa: paginare si machetare. Aceasta structura tripartita este specifica marilor trusturi de presa scrisa. tehnoredactare.Secretariatul de redactie În institutiile mediatice ale presei scrise. În acest din urma caz. conducerea activitatilor este asigurata de o echipa manageriala. In cazul institutiilor de presa mai mici departamentul tehnic este mai restrâns. facilitarea lecturii jurnalistice. de prelucrare a formei de prezentare a materialului informativ furnizat de catre redactie. . de trei mari departamente: departamentul redactional. care presteaza servicii pentru mai multe institutii de presa. Departamentul economic este condus de un director economic care are în subordine serviciile de contabilitate. fiind format din primele doua sectii sau este reprezentat doar de secretariatul de redactie. dupa genurile jurnalistice pe care le realizeaza sau dupa zonele teritoriale pe care le acopera.zise este asigurata. secretarul de redactie se subordoneaza redactorului-sef. care are în subordine secretariatul de redactie. reporterii. corectura paginilor publicatiei. redactorii.

Prin intermediul tehnicilor de tehnoredactare si machetare. a timpilor de asteptare.ceea ce nu prea se întâmpla cu o carte. o fac cel mai adesea din ratiune profesionale. scopului lecturii. Primul nivel de lectura al publicatiilor îl reprezinta titlurile. a timpilor intermediari. Aceste particularitati se datoreaza mai multor factori: cititorilor. Dupa modul în care sunt tehnoredactate titlurile se poate identifica si o ierarhia evenimentelor: titlurilor mai mari le corespund evenimente sau informatii . Ideea textului jurnalistic trebuie sa fie transparenta de la prima lectura. este suficient sa parcurga titlurile de pe paginile ziarelor. iar cititorul trebuie sa decida rapid daca acorda timp pentru lectura unui text jurnalistic. ideile textului jurnalistic trebuie sa fie transparente. proaspat iesite de sub rotativa. lectura publicatiilor se face în perioada de tranzitie dintre doua alte activitati considerate mai importante. Daca cineva doreste sa stie ce s-a întâmplat în intervalul de timp pe care îl acopera publicatia respectiva. Prin activitatea de secretariat se ierarhizeaza importanta evenimentelor si a informatiilor publicate. Or. neasigurând întelegerea temei abordate. cititul unei publicatii se face chir în timpul mersului. reia unele pasaje sau chiar reciteste cartea respectiva la un anumit interval de timp. consumul de informatii este unul rapid. clar si explicit. se poate spune ca materialele jurnalistice îi ofera cititorului ocazia unei lecturi piramidale. E drept. Textele jurnalistice nu sunt studiate. mediteaza asupra continutului ei. nemaipresupunând revenirea si reluarea textului de catre cititor pentru întelegerea intentiilor informative ale autorului. dar suficienta. Dar nu pentru ei se tiparesc aceste produse mediatice. despre evenimentele petrecute si redate de publicatie. nu sunt adnotate si cu atât mai putin reluate dupa un interval de timp. O carte se citeste în mod liniar. dictat de efemeritatea informatiilor însesi. pâna la ultima. începând cu prima pagina. cu strategii textuale atent si subtil elaborate. textele jurnalistice trebuie scrise direct. a publicatiilor periodice. desigur. nu de putine ori în spatii sau posturi dedicate. va induce în eroare ce cel care cauta sa afle despre evenimente si sa le înteleaga. al celor de paginare si prin ca urmare a recurgerii la procedeele de accentuare ale continuturilor jurnalistice. În primul rând pentru ca cititorii acestora sunt de fapt niste consumatori de informatii. prezinta particularitati specifice si diferente notabile fata de lectura cartilor. Continuturile jurnalistice trebuie parcurse rapid. uneori li se acorda un timp anume. Daca aceasta harta este trasata cu superficialitate. O eventuala inversare a sensului de lectura a paginilor nu mai permite reconstituirea sensului si a ideilor cartii. Se întelege. Ele se tiparesc pentru cei care le consuma. Ea presupune o anumita dispozitie si determinare a cititorilor. De multe ori. specificului materialului jurnalistic. ca cei care citesc publicatiile vechi. de cunoastere sau de relaxare. revine. deoarece ele si-au pierdut actualitatea. Timpul lui este dramuit. Informatiile de azi nu mai intereseaza pe nimeni poimâine. Nu de putine ori. specifica cartilor.Importanta activitatii ce se desfasoara în aceasta structura trebuie înteleasa si prin prisma faptului ca aici se stabilizeaza si se standardizeaza în buna parte obisnuintele de lectura ale publicului. ea va fi inoperanta sau. Acestea îi vor da o imagine sumara. O alta caracteristica specifica lecturii cartilor este liniaritatea. dar aceasta se întâmpla mai degraba în cazul revistelor de specialitate si a celor cu tematica foarte clar definita. care acorda un timp anume pentru aceasta activitate. o adnoteaza. Nu exista timp de lectura si spatiu tipografic pentru realizarea unor constructii textuale stufoase. „calde“. Lectura cartilor s-a impus ca o activitate de studiu. Rolul si misiunile secretariatului de redactie Niveluri de lectura a textului jurnalistic Lectura jurnalelor. Din aceste motive. Lectura publicatiilor periodice reprezinta deseori o activitate de umplere a timpilor morti. Cel care citeste o carte. se creeaza o harta a actualitatii imediate care îi este furnizata cititorului pentru a se orienta în lumea evenimentelor reale. face observatii. împrejurarilor de lectura. Cu lectura ziarelor si revistelor nu se întâmpla asa. deosebite de cea liniara. De aceea. mai grav.

sau chiar de a începe lectura de la paginile de interior. Un cititor mai grabit se poate rezuma la lectura titlurilor si a elementelor enumerate aici. la punerea în pagina aceasta nu va mai beneficia de mijloacele de accentuare distincte. întâmplarile. Aici se produc. Tot în cadrul primului nivel de lectura intra si imaginile. unele pe care sa fie grupate doar informatii de prim rang. Dina aceasta cauza se va cauta ca nivelul de lectura sa urmareasca si unitatea de suprafata data de pagina. În textul propriu. Altfel. în special fotografiile. De altfel.l face sa adânceasca nivelul acesteia. intertitluri. tocmai prin faptul ca si-au gasit loc acolo. De aici rezulta importanta pe care o capata echilibrarea punerii în pagina prin activitatea de machetare. textul propriu. iar altele pe care sa fie grupate doar informatii de rang secund. pentru cititorul care are mai mult timp la dispozitie. Dimensiunile unei fotografii sau ale unei ilustratii. daca tehnoredactarea materialului jurnalistic s-a facut corect. De aici rezulta caracterul deosebit de important pe care îl joaca aceste elemente în stabilirea continutului si formei textului jurnalistic. Nu sunt recomandate continuarile în alte pagini a unui material. declaratiile anuntate de titluri. În ciuda faptului ca fiecare material jurnalistic are un grad de importanta diferit atât pentru cititor cât si pentru jurnalisti.zis al materialului jurnalistic. mai ales pentru faptul ca e vorba dea urmari continuarea unor informatii de nivelul trei al lecturii.le. toate materialele asezate în pagina sunt importante. deoarece risca sa nu mai fie citit. dar mai mari decât cel al corpului de text. oricare ar fi ele. el trebuie sa îsi formeze o imagine corecta despre evenimente si despre intentiile urmarite de autor. Acest risc este justificat atât din perspectiva machetatorului cât si a cititorului: fiind vorba doar despre o continuare. data de numaratoarea lor. legende. informatiile sunt tratate si redate pe larg. se fac precizari si sunt redate nuantele ideilor urmarite. Chiar daca exista o ordine a paginilor. subtitluri. de accentuare a importantei. evident în opinia redactiei respective. explicitându. le fac sa atraga mai mult atentia cititorilor decât o suprafata echivalenta acoperita cu text. Acelasi model al distributiei va fi urmat si de ideile din cuprinsul acestora. Nu toate se vor bucura însa de acelasi tratament grafic. cititorii pot avea tendinta de a începe cu ultima pagina. Lectura lor spune mai mult despre evenimentele. În fine. recurgerea la culori diferite sau la caractere artistice în redarea unui titlul exprima clar intentia publicatiei de a atrage atentia cititorilor spre materialul respectiv. Un al doilea nivel de lectura al publicatiilor este reprezentat de supratitluri. Dar din lectura acestora. ele chiar risca sa treaca neobservate. deoarece ar însemna sa afecteze importanta altor materiale amplasate pe acea pagina. or. Ele trebuie sa fie astfel redactate încât sa fie suficient de clare pentru cititorul care se opreste la primul sau la al doilea nivel de lectura. totusi. se impune o tehnoredactare pe masura a materialelor. pentru a. Nu trebuie scapat din vedere nici faptul ca ordinea de lectura a paginilor unei publicatii este aleatoare. sau pentru cel care e mai interesat de subiectul respectiv.zis.zis. eliminând multe alte informatii. Titlurile vo r fi mai scurte decât supratitlurile sau subtitlurile. Aceste elemente jurnalistice sunt redate pe pagina în caractere de dimensiuni mai mici de cât cele ale titlurilor. exista un al treilea nivel de lectura. el cunoaste deja ideile de baza ale articolului respectiv.mai importante. astfel încât sa nu fie pagini disproportionate ca importanta acordata materialelor de presa care o compun. explicatii. pe de alta parte. Având în vedere aceasta aranjare stratificata a informatiilor. La fel se întâmpla si cu titlurile colorate altfel decât culoarea de fond a publicatiei.le si precizându. informatii de amanunt. dar în acelasi timp suficient de incitante. o continuare de text pe alta pagina are putine sanse sa fie urmarita. dar nici nu vor fi materiale care sa nu aiba marcata importanta. care determina la rândul ei o lectura stratificata. sapouri. Prin urmare. dar si celelalte ilustratii. de regula. cu generozitatea oferita de spatiul tipografic. care la rândul lor vor mai scurte decât textul propriu. Recomandarea care trebuie retinuta pentru paginatori este evidenta: e de dorit ca toate . situatiile. iar ele va abandona cautarea acelei continuari. pâna sa ajunga la continuarea la care este trimis. atentia cititorului poate fi atrasa de alte materiale.

orientarea facila spre informatiile pe care acestia le cauta devine forte importanta. Acestia vor cauta în primul rând rubricile ce le sunt familiare. Aceste rubrici contribuie la ceea ce se numeste efectul „prizei de constiinta“ pe care. tipul caracterelor 3.i asigura plasarea pe aceeasi pagina. avizat. care vor face referire la tematica materialelor pe care le contin. atât pentru cititorul fidel. izolarea se realizeaza prin încadrarea textului în casete. Pentru facilitarea accesului la informatie se recurge la diverse accentuari elementelor care o compun. Facilitarea lecturii jurnalistice Cea mai importanta functie a activitatii de secretariat redactional este facilitarea identificarii si citirii informatiilor de catre cititor. O alta modalitate de atentionare a cititorului consta în izolarea materialului jurnalistic în oglinda paginii. pentru a îndeplini aceste exigente. În acest scop. se va interveni asupra textului sau altor elemente ale materialului jurnalistic. În aceste conditii. paginile unei publicatii trebuie sa functioneze ca o „harta“. De aceea. în cadrul publicatiilor vor exista rubrici cu pozitionare fixa. Delimitând o parte din informatii de masa celorlalte. care se adreseaza unor cititori mai mult sau mai putin fideli. 1969) a identificat sapte fa ctori de care este dependenta o buna lizibilitate a textului: 1. ci mai degraba cititorii ocazionali. Practica recenta a consumului de materiale de presa ne arata ca cititorii fideli nu mai reprezinta majoritatea cumparatorilor unui ziar. care sa fie usor reperabile si usor de gasit. Practica jurnalistica a aratat ca cele mai potrivite pentru o lectura usoara. în prezentarea informatiilor pe care le ofera. dimensiunea caracterelor 2. acestea fiind elemente ce tin de conceptul editorial. care doresc sa afle informatii cu privire la anumite evenimente despre care au aflat din alte surse de informare. E necesar sa se admita faptul ca orice publicatie este o colectie mai mult sau mai putin eclectica de continuturi informatice. mai ales pentru cititorii fideli. chiar îndelungata. Aspectul anticva este preferat de majoritatea cititorilor si recomandat pentru . publicatia trebuie sa fie conceputa pornind de la nevoia cititorului de a gasi informatia pe care acesta o cauta si pentru care cumpara publicatia. paginile sau fascicolele vor avea titluri. lungimea rândurilor 6. atentia cititorului este atrasa inevitabil spre aceasta sectiune izolata. De asemenea. Fronçois Richaudeau (La Lisibilité. iar textul articolelor sa se sfârseasca pa pagina pe care încep.elementele unui material jurnalistic sa fie plasate pe aceeasi pagina.l determina consumul mediatic pentru cititorii consecventi. Concluzia ce se poate trage de aici e ca uneori. satisfacându-si astfel asteptarea si cautarea. Titrarea devine o maniera determinanta de atragere a atentiei. designul caracterelor 4. spatiul dintre rânduri 7. Cel mai adesea. Aceasta preferinta este explicata prin faptul ca prelungirile usor rotunjite de la capatul liniilor literelor creeaza impresia unei legaturi si confera unitate termenilor si coerenta în perceptia unitatilor lingvistice si frazeologice. cât si pentru cel ocazional. reperele de lectura Usurinta cu care este citit un text jurnalistic depinde în mod hotarâtor de tipul de caracter care este folosit în redarea informatiilor. alinierea textului 5. În acelasi timp. culoarea este la rândul ei un factor de accentuare a importantei informatiei. pentru a oferi cititorului motiv sa se decida daca citeste sau nu citeste pagina respectiva. putin obositoare si preferata de cititori este data de citirea caracterelor cu serife. pentru a.

pentru sapouri si alte astfel de texte relativ scurte. în formula editoriala a textului în text.textele lungi. motiv pentru care sunt recomandate doar pentru tehnoredactarea titlurilor scurte. s-a dovedit a fi mai dificil pentru lectura textelor de lungimi apreciabile. cum ar fi redarea unor scrisori. a unor documente etc. Practica tipografica a aratat ca publicul manifesta preferinta pentru un corp de text cuprins între valorile 8–14 puncte. Variantele aspectelor egiptian sau medieval (în care literele sunt îngustate sau largite) sunt recomandate a fi folosite mai mult în titluri sau în textele care trateaza subiecte pentru care aspectul literelor poate deveni semnificat prin el însusi (de exemplu. Un alt factor important pentru facilitarea lecturii textului jurnalistic îl reprezinta marimea caracterului. artistice.). dar si aici cu multa retinere. Între literele minuscule si cele majuscule sunt preferate întotdeauna primele pentru o lectura mai rapida. gotice. Caracterele de aspect grotesc. El este preferat în mod deosebit pentru titluri. fanteziste creeaza dificultati mari la lectura textului si obosesc rapid cititorii. Tipurile de caractere caligrafice. Cele mai des folosite fiind marimile 10 puncte si 12 puncte. . datorita obisnuintei de a citi texte scrise astfel. adica fara serife.

Iasi. C20. Bucuresti. Polirom. Iasi. Tritonic. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction. Ilies Câmpeanu. Cotarea. Bucuresti. C21) în care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte teoretice: • Stabilirea tipurilor de procese ce se desfasoara în secretariatul de redactie • Modalitati de calibrare. cotare si tehnoredactare de succes a diferitelor genuri jurnalistice Resurse: Brielmaier. Alex. Bernadette – Mise en page et typographie. Tehnoredactarea Tema cuprinde cinci prelegeri si cinci dezbateri (C17. C19. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. 2000 Guery. Philippe – Tehnica jurnalismului. Paris Popescu. 1999 Coman. ed. Odobescu. Peter & Wolf. trad. 2003 Donay. ed. ed. Veaceslav. ed.Tema 7: Calibrarea. Mihai – Mass-media în România post comunista. 2003 . cotare si tehnoredactare a principalelor genuri jurnalistice Obiective • Întelegerea caracterului integrat al activitatii si proceselor specifice secretariatului de redactie în cadrul organizari redactionale • Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o calibrare. Stiintifica. a corpului de text si a principalelor genuri jurnalistice Continut • Sunt identificate si exemplificate procese de prelucrare a textului specifice secretariatului de redactie • Sunt analizate si dezbatute diferite modalitati si recomandari de calibrare. Les éditions CFPJ. C18. Paris Gaillard. cotare si tehnoredactarea a titlurilor. Polirom. Florin Cristian – Manual de jurnalism. trad. Editions PSI.

Cele doua operatii nu se desfasoara neaparat în aceasta succesiune. Unele adopta aplicarea unui caroiaj dimensionat sau cu indicatii de suprafata tipografica pe paginile albe.l va ocupa un material jurnalistic. care are 10 cicero (aprox. astfel încât redactorul sa stie tot timpul cum dozeaza informatiile pentru a folosi eficient spatiul rezervat subiectului sau. fiecare secretariat de redactie îsi poate stabili propriile metode de calibrare estimativa a spatiului pe care. dactilografiate la doua rânduri. în caractere de 7 puncte. Daca e vorba despre o publicatie cu aparitie cotidiana. deoarece astfel de interventii vor modifica intentia initiala si proiectul paginii. aceste dimensiuni arata ca un rând de dactilograma este aproximativ egal cu doua linii de coloana de ziar. Pentru culegerea computerizata a textului se poate recurge la metode de numarare automata a semnelor sau a liniilor dintr. lungime rând). Pornind de la aceasta constatare. erorile de calibrare pot conduce la sincope în derularea proceselor de editare si tehnoredactare. Sunt socotite semne si spatiile de pauza dintre cuvinte sau orice alt semn de scriere care e accesibil în respectivul set de caractere. Aceasta dimensiune se calculeaza în linii de dactilograma sau chiar în semne dactilografice. iar în caractere de 8 puncte. Nici una dintre situatii nu este de dorit. calibrarea se va face dupa o metoda mai precisa. Estimarea calibrului textului se poate face si dupa ce acesta a fost dactilografiat. Pentru o coloana de ziar. cotarea va pretinde mai multa atentie. se pot pierde idei sau pot aparea informatii disonante pe pagina. Metodele de calibrare a textelor sunt mai mult sau mai putin precise. Cotarea presupune operatia de atribuire a valorilor tipografice unui text. ilustratii etc. Calibrarea presupune operatia de estimare si evaluare a textului initial pentru a afla valoarea lui echivalenta în formatul tipografic atribuit (tip de caracter. înainte de dactilo grafiere. daca alegerea initiala a cotelor jurnalistice s-a dovedit neinspirata sau nepotrivita. Cea de-a doua ratiune e de ordin economic. articolele (titluri. Prima dintre ele se refera la necesitatea de a evita remanierile ample ale paginii la sfârsitul punerii în pagina a materialului: daca e excedentar se vor impune eliminari. cu 60 de semne pe rând.l vor redacta.5cm) o linie de text în caractere de 6 puncte contine 35– 40 de semne. astfel încât acesta sa corespunda machetei careia îi este destinat. Calibrarea textelor Data fiind faptul ca informatiile tiparite sunt dependente de distribuirea lor pe suprafata paginii. care contine î jur de 2000 de semne.) vor ocupa suprafete bine determinate din oglinda paginii. în functie de tipul de publicatie la care ne referim. Calibrarea este necesara pentru a da redactorilor informatii referitoare la dimensiune materialului pe care. Transformând în linii de dactilograma (courir 10 pentru masina de scris sau times 12 pentru programe de editare).un text. iar daca e insuficient se vor cauta noi articole care sa umple pagina. calibrarea va solicita mai multa atentie. Daca textul este mai complicat. Dar aceasta suprafata trebuie cunoscuta înainte de a aseza textul si celelalte elemente jurnalistice în pagina. marime de caracter.Activitatile secretariatului de redactie Calibrarea si cotarea materialelor jurnalistice Operatiile de calibrare si de cotare reprezinta fatetele unui proces prin care textul jurnalistic initial (indiferent sub ce forma se prezinta) este transpus în format tipografic. Necesitatea cunoasterii suprafetei pe care o acopera un articol este impusa din cel putin doua ratiuni. 4. ea se va derula în doua etape: evaluarea semnelor de dactilograma si transformarea lor în linii de text. prin aplicarea unor grile . Una sau alta dintre ele devine mai vizibila. corp de text. Calibrarea prin estimare Unitatea textuala de baza de la care se pleaca este pagina A4 dactilografiata. calibrarea textuala va fi facuta dupa o metoda estimativa. Daca însa e vorba despre o publicatie care are un ritm de aparitie mai rar si un timp de elaborare mai îndelungat. contine 30–35 de caractere. contine 25–30 de caractere.cel mai adesea ele se produc simultan. deoarece remanierile repetate pretind cheltuieli materiale si de timp pentru a calibra articolele la capacitatea paginii. în functie de particularitatile pe car ele prezinta prelucrarea textului. Uneori. Oricare ar fi metoda aplicata.

transparente calibrate în mai multe marimi de caracter pe dactilograma sau, daca textul este cules pe calculator, prin numararea semnelor de catre o subrutina a programului de editare. Calibrarea prin calcul Uneori redactiile primesc textele gata scrise de la colaboratori care nu utilizeaza machetele de calibrare ale institutiei respective de presa. Acestea trebuie calculate si calibrate pentru a se cunoaste dimensiunile tipografice pe care le prezinta. Evaluarea semnelor unui text facsimil se face prin stabilirea numarului mediu al semnelor de pe un rând, care apoi se înmulteste cu numarul de rânduri al paginii. Pentru a afla numarul mediu de caractere de pe un rând se numara caracterele (litere, semene de punctuatie si pauza dintre cuvinte) de pe cel putin cinci rânduri, dupa care se împarte la numarul rândurilor care au fost numarate. De asemenea, daca lungimea rândurilor dintr- un material este neregulata, atunci trebuie facuta o medie luând în calcul mai multe rânduri de lungimi diferite. Daca textul are mai multe pagini, este de dorit sa se faca media semnelor pe fiecare pagina, si apoi o medie pentru întregul facsimil. Pentru ca la scrierea de mâna, distanta dintre litere si dintre cuvinte este variabila, la stabilirea valorii medii numarului de caractere vor fi luate în calcul rânduri care sa aiba cuvinte de lungimi diferite sau rânduri care sunt plasate în locuri diferite pe pagina (la începutul, la mijlocul, la sfârsitul paginii). Evaluarea semnelor unui text dactilografiat se face de aceeasi maniera, fiind usurat de faptul ca literele masinilor de scris ocupa întotdeauna aceeasi suprafata. De asemenea, numarul de rânduri va fi aproximativ acelasi pe fiecare pagina. În cazul paginilor dactilografiate, numarul de rânduri luate în calcul pentru stabilirea mediei poate fi de doar trei. Evaluarea semnelor unui text listat (printat) metoda de calculare a numarului de semene este aceeasi, media semnelor pe un numar de rânduri,înmultita nu numarul rândurilor pe pagina sau cu media rândurilor pe pagina. Diferenta fata de textele dactilografiate consta în numarul spatiul variabil pe care îl ocupa caracterele listate. Din aceasta cauza, e de asteptat ca variatia numarului de semene pe rând sa fie mai mare decât în cazul textelor dactilografiate. La aceasta variatie se adauga înca una specifica modului de lucru al editoarelor de text: daca nu este activata functia de separare în silabe, distributia termenilor pe rând se face în cuvinte întregi, ceea ce poate induce o noua variatie a numarului mediau de semne pe rând. Pentru a compensa aceste variatii, numararea semnelor se va face urmarind aspectul rândurilor: se vor numara rânduri mai dense, dar si rânduri mai putin dense. Conversia în rânduri de tipar a textelor se face prin împartirea numarului total de semne al textului în cauza la numarul de caractere (în functie de marimea acestora) de pe un rând de tipar. În functie de metoda de tiparire, rândurile de tipar vor avea un numar fix sau un numar relativ variabil de caractere. Pentru metodele clasice, numarul de caractere va fi fix, iar pentru metodele moderne de tiparire, numarul caracterelor de pe un rând poate prezenta o usoara variatie (între 3–5 caractere, în functie de lungimea rândului). Interpretarea rezultatelor calibrari textului va arata ca întotdeauna trebuie sa se opereze cu o rezerva de spatiu tipografic. Cauzele acestei rezerve sunt diferite. Una dintre ele consta în numarul de rânduri incomplete al paragrafelor si din lungimea acestora. Un rând incomplet al unei dactilograme poate reprezenta un rând complet de tipar sau doua rânduri de tipar, din care unul incomplet. În aceasta situatie se presupune ca poate aparea spatiu suplimentar, care va fi excedentar. Dar se poate întâmpla si situatia inversa, în care spatiul rezervat sa nu fie suficient. Aceasta se întâmpla atunci când media caracterelor pe rând s-a facut luându-se în calcul rânduri care aveau, accidental, o densitate mai mica decât celelalte. O posibilitate de eliminare a acestui neajuns ar fi acea de a calcula numarul mediu al caracterelor pe rând pentru fiecare paragraf în parte. Metoda se va dovedi mult mai precisa însa cere un timp mai

îndelungat si un efort ceva mai mare. Dar si în acest caz pot aparea unele diferente la conversie, mai putine si de valoare mai mica, desigur. Dupa ce au fost estimate numarul de semen tipografice si dimensiune numar quadrat numarul de rânduri în conformitate cu valorile de cotare litera rânduri ale textului se procedeaza la echivalarea numarului de 12 puncte 4 rânduri în quadrati. Quadratul reprezinta o unitate de 1 10 puncte 5 masura de suprafata egala cu 4 rânduri de text de corp 12 8 puncte 6 (o înaltime de 4 cicero) de lungime egala cu latimea coloanei. Aceasta noua împartire va facilita paginarea textului în formule variate, deoarece se opereaza cu valori mai mici si cu unitati de suprafata care pot fi recompuse grafic mai usor decât daca s-ar opera cu rândur i. În plus, quadratul asigura, fie si în cazul distribuirii unui singur quadrat pe o coloana, un numar de rânduri de text acceptabil din punct de vedere grafic si semantic. În acelasi timp, operând în redistribuirea quadratilor de text, este eliminata posibilitatea aparitiilor rândurilor vaduve sau orfane, chiar si în cazul în care primul sau ultimul paragraf este plasat singular pe o coloana. În situatiile în care marimea corpului de text se modifica, se modifica si numarul rândurilor dintr-un quadrat, asa cum este aratat în tabel, pentru cele mai des folosite valori ale dimensiunii corpului de litera. În concluzie, o calibrare precisa si exacta este destul de greu de facut. E mai bine sa se accepte o anumita eroare de calibrare, care va fi rezolvata în procesul de asezare în pagina a materialelor jurnalistice. Compensarea diferentelor de suprafata se vor face fie prin modificarea caracterelor titlului, fie prin interventii asupra materialului, în functie de posibilitati. Aceste compensari se vor executa odata cu procesul de corectare textuala, de catre autor, de catre responsabilul de numar sau chiar de catre secretarul de redactie. Calibrarea unui text în mai multe caractere Pentru calibrarea unui text care va fi redat în mai multe caractere sau în marimi diferite (de exemplu, sapou si text, sau text si paragraf citat), se vor face echivalarile necesare pentru fiecare parte a textului respectiv. O situatie des întâlnita este cea generata de plasarea intertitlurilor în corpul de text. Acestea vor fi culese cu un corp de litera mai mare decât cel al corpului de text, de aceea trebuie tinut cont de modificarea pe care o produc asupra numarului de rânduri de tipar. Calibrarea unui text „în sumar“ Se numeste text „în sumar“ o succesiune de rânduri de text care exprima o enumerare, o lista, un program, un orar sau un sumar. Specific acestor texte este faptul ca prezinta multe rânduri incomplete. Pentru a calibra un astfel de text se împarte pagina dactilografiata sau listata (pentru paginile în facsimil operatia este mai putin sigura) în coloane care sunt comparabile ca numar de semne cu numarul de semne din rândul coloanei de tipar. În functie de câte astfel de coloane din grila sunt intersectate de un rând de dactilograma, se estimeaza câte rânduri de tipar va ocupa rândul respectiv. Evaluarea finala se face însumând numarul echivalent de rânduri de tipar furnizat de grila pentru întregul document. Calibrarea textelor foarte neregulate În situatiile în care textele sunt scrise cu un grad ridicat de variatie în ce priveste lungimea rândurilor, densitatea semnelor sau a cuvintelor, distributia acestor pe rânduri, este recomandat sa se aplice o calibrare pentru fiecare paragraf, pentru ca apoi sa se faca o medie pentru întregul document. Calibrarea textelor „în drapel“ si a celor aliniate la centru Se refera la textele ale caror rânduri sunt de lungimi diferite si/sau care urmaresc conturul unor ilustratii sau care formeaza ele însele o imagine (prin alternarea lungimii rândurilor) sau care sunt aliniate la centrul coloanei. Pentru a calibra astfel de texte se aplica metoda estimarii pentru fiecare

rând în parte. În practica, aceasta situatie se întâlneste la conversia unui text deja tiparit dintr- un format în altul si atunci când nu este cunoscut calibrajul initial.

Cotarea textelor
Operatiunea de cotare a textelor se face simultan cu cea de calibrare, desemnând atribuirea unor valori tipografice semnelor textului materialului jurnalistic. Valorile tipografice ce se atribuie textului sunt: familia de caractere, dimensiunea corpului de litera, aspectul corpului de litera, distanta între rânduri, lungimea rândului. În desemnarea familiei de caractere tipografice pentru un text trebuie sa se tina cont de mai multe aspecte. Caracterul corpului de text trebuie sa asigure o lizibilitate buna a textului, sa nu fie obositor la lectura si sa permita citirea rapida. Pentru textele mai lungi sunt recomandabile caracterele cu serife, pentru cele medii se pot folosi caractere fara serife, iar pentru textele scurte se pot folosi caractere artistice sau fanteziste. Se va urmari armonia dintre caracterul corpului de text si cel al titlului. Dimensiunea corpului de litera pentru corpul textului se stabileste în functie de lungimea textului, de raportul de proportionalitate cu dimensiunea caracterului titlului si cu dimensiunea caracterelor pentru note, legende, explicatii. Daca în interiorul textului exista portiuni ale textului sau doar cuvinte care vor fi redate cu alte dimensiuni (sau chiar cu alte caractere), acele portiuni de text sau acele cuvinte vor primi valori de cotare distincte. La stabilirea aspectului literelor se va tine cont în primul rând de aspectul de litera dominant al textului. Daca textul este redat în litere drepte, atunci termenii sau portiunile de text accentuate vor fi redate în cursiv sau în aldin. Pentru textele lungi se vor folosi litere drepte, pentru cele de lungimi medii se pot folosi si litere italice, iar pentru textele scurte se pot folosi litere aldine. Distanta între rânduri este specificata numai în cazurile în care ea difera de înaltimea specifica a respectivului tip de caractere, înaltime care asigura transpunerea textului la înaltimea de un rând. Distanta între rânduri poate fi modificata cu diferite valori ale sistemului de masurare adoptat (puncte, milimetri etc.). De regula, valoarea interliniei e de un rând. Ea poate fi modificata, de exemplu, fie pentru întreg textul, fie doar pentru primul/ultimul rând de la începutul/sfârsitul paragrafelor. Lungimea rândului specificata prin cotare este, în cele mai multe cazuri, egala cu latimea de baza a coloanei, stabilita prin conceptul editorial, în valorile sistemului de masurare stabilite (cicero, pica, milimetri, puncte). În situatiile în care textul este plasat într-o caseta pe o coloana, caseta va avea latimea de baza a coloanei, iar lungimea rândului de text se va micsora corespunzator, astfel încât în interiorul casetei sa ramâna si un spatiu alb de delimitare între linia casetei si capetele rândului. De exemplu, daca latimea de baza a coloanei este de 10 cicero, lungimea unui rând de o coloana va fi de 10 cicero, daca textul este plasat în coloana fara caseta; daca textul este plasat în caseta, lungimea rândului va fi mai mica, de 9 cicero, ramânând ½ cicero la capatul fiecarui rând pentru a delimita textul de linia casetei. Dar daca textul este distribuit pe o coloana dubla, lungimea rândului de text va fi de 21 de cicero (10 cicero ∗ 2 + 1 cicero), pentru ca va acoperi si spatiul alb dintre coloane. Spatiile albe dintre coloane si dintre text si linia casetei se stabilesc prin conceptul editorial, sau în functie de particularitatile textului respectiv. Orice schimbare a corpului de litera, a dimensiunii caracterului, a distantei între rânduri sau a lungimii rândurilor induc modificari valorilor initiale de calibrare, ceea ce presupune un nou calcul de calibrare, în conformitate cu noile valori de cotare. Evitarea acestor situatii, care presupun consum de timp (o resursa foarte importanta în activitatea jurnalistica) reprezinta un alt motiv pentru recurgerea la lucrul cu formate textuale codificate. Cotarea clasica Potrivit traditiei si tehnicii de lucru adoptate de catre fiecare secretariat de redactie, cotarea textelor se face în foarte multe modalitati. Valorile de cotare a textului se trec în partea superioara a primei

Un avantaj suplimentar al utilizarii formatelor codificate consta în faptul ca permit o transformare rapida a cotelor textului si permit chiar suprimarea unor etape ale activitatii de prelucrare a textului. o eticheta pentru fiecare combinatie de valori tipografice pe care le foloseste.pagini. Ele se pot exprima explicit. . riguroase si complete codificari a formatelor textuale. Cotarea în sistem clasic presupune o activitate foarte atenta a secretarului de redactie în cea ce priveste asigurarea armoniei si echilibrului materialelor jurnalistice care sunt vecine pe pagina. ce a unei atente. prin faptul ca formatele de cotare pot fi aplicate textelor înca din faza de concepere. Cotarea codificata are meritul de a furniza mai rapid informatii despre sincronia valorilor tipografice. conditia fiind. 10 cicero (sau picas. O asemenea codificare este folosita de catre institutiile de presa care trateaza textul cu ajutorul editoarelor de text si care folosesc programe dedicate pentru procesele specifice activitatii de secretariat de redactie. interlinie 3 puncte. de exemplu: caracter bodoni. milimetri. daca textul este transpus pe o macheta dactilografica sau pe un print. secretariatele pot folosi diferite codificari pentru fiecare format în parte. Codificarile formatelor de text sunt conforme stipularilor din conceptul redactional si grafic al publicatiei. unificându-se astfel operatiunea de cotare cu cea de calibrare. în functie de sistemul utilizat pentru dimensionarea latimii coloanelor). Cotarea electronica La fel de bine. desigur. puncte didot. corp 10 aldin. într-o caseta dedicata acestor valori. acordând un nume.

acesta va fi mai mare cu cel putin 4 puncte fata de corpul de text. Titlurile denota în buna parte calitatea informatiilor. de doua coloane. Ele pot fi fotografii originare. informeaza etc. diagrame.m. Aceste modificari nu pot fi facute decât daca sunt impuse de spatiul acordat pentru asezarea în pagina. Acest lucru presupune ca o fotografie nu va aparea în presa decât daca ea are capacitatea de a ilustra evenimentul la care se refera articolul si daca aduce note necesare. Sectia de tehnoredactare prelucreaza toate informatiile în forma necesara pentru realizarea machetelor paginii. e de dorit ca el sa acopere toate coloanele pe care se va desfasura materialul publicistic. dar si din punct de vedere tipografic.. de grafica. vor fi prelucrate cu editoare specifice: de text. decupaje dintr-o imagine originala sau chiar colaje din mai multe imagini. sunt mai rare situatiile în care pentru titluri se folosesc caractere caligrafice sau artistice (daca sunt folosite. ilustreaza. în functie de importanta informatiilor pe care le contin. – pentru tehnoredactarea titlurilor se pot folosi caractere diferite fata de caracterul corpului de text. titlul poate di tiparit într-un caracter fara serife. Uneori. Tot la tehnoredactare se asambleaza si ilustratiile sau alte elemente care însotesc textul jurnalistic al unui articol. în functie de natura articolului: argumenteaza. conforma cu angajamentul conceptului editorial. scheme. Daca aceasta forma este electronica. daca textul este tiparit într. obtinându-se titluri de o coloana. mai ales atunci când este vorba despre grafice.un caracter cu serife (regula generala). Aici se modifica doar termenii în care sunt exprimate ideile. probeaza. Programele de editare pot fi generale. dar presupun la rândul lor o prelucrare din punct de vedre jurnalistic. Fotografiile sunt realizate de laboratorul de prelucrare foto. de trei coloane s. Textele sunt finisate în forma redactionala stabilita de catre editori de stiri sau de catre redactorii de stiri. de publicatii. Vor fi alese acele imagini care servesc cât mai bine scopului urmarit. La tehnoredactare.a. vignete sau crearea unor caractere artistice. tehnoredactorii sunt cei care primesc sarcina sa rezolve nevoile de ilustrare ale unui material. de imagine. dar si special dedicate sau produse de pentru institutia respectiva de presa. Ele poarta si indicatia de pagina în care vor fi dispuse. deoarece de ea depinde asigurarea lecturii piramidale a textului. e de dorit sa se confere o unitate stilistica tuturor titlurilor dintr-o publicatie. nu ideile ca atare.Tehnoredactarea La sectia de tehnoredactare se primesc textele si ilustratiile materialelor jurnalistice de la redactie. Tehnoredactarea titlurilor jurnalistice Tehnoredactarea titlurilor reprezinta o procedura foarte importanta. Asupra textului si titlului materialelor jurnalistice se intervine în faza de tehnoredactare numai cu acordul redactiei si fara sa se aduca modificari ideilor exprimate.d. textele primesc indicatiile de format ale caracterelor si dimensiunilor de coloana în care vor aparea în pagina. ele trebuie sa fie justificate de continutul articolului respectiv). în functie de continutul lor. – daca titlul este plasat la începutul articolului. pentru ca un titlu sa fie evident. De aceea. . materialele jurnalistice. Pentru tehnoredactarea lor se recomanda a se tine cont de urmatoarele reguli: Titlurile – titlurile articolelor vo r fi redactate cu cel mai mare corp de litera folosit în materialul jurnalistic pe care îl titreaza.

care justifica acest lucru. abuzul de titluri exclamative [!]. el se refera la ceea ce spune titlul. prin urmare. supratitlul va putea fi cules în litere cursive sau în litere drepte. – de regula. pentru ca risca sa fie perceput drept titlul materialului respectiv. daca titlul este cules în litere drepte. având rolul de a-l explicita. si supratitlul va fi cules într-un caracter fara serife. dar mai mari (cu cel putin 2 puncte) decât cele ale corpului textului (de aici rezulta ca titlul va fi cules cu un caracter de cel putin 6 puncte mai mare decât corpul de text). iar daca titlul este cules în aldine. – va fi plasat întotdeauna deasupra titlului textului si va fi cules cu caractere mai mici (cel putin 4 puncte) decât cele ale titlului. – pentru tiparirea titlurilor se vor folosi litere mari sau litere de rând. aceasta optiune poate fi impusa prin conceptul redactional si grafic.]. deoarece i-ar substitui acestuia functia. [}]. dar nu în aldine. de exemplu. – în ciuda denumirii sale. Supratitlurile – se tehnoredacteaza folosind un corp de litera diferit de al corpului de text.]. – daca un titlul este mai lung de trei rânduri. dar inconvenientul acestei alinieri consta în aceea ca ramân spatii albe la dreapta sau la stânga spatiului rezervat titlului. care poate fi identic sau apropiat de cel al titlului. nu la ceea ce spune textul. celelalte semene de punctuatie se for folosi numai acolo si atunci când într-adevar este nevoie de ele. interogative [?]. supratitlul va fi cules în cursive. supratitlul este subordonat semantic titlului. aparând accentuat. parantezele [(]. pauza [. mai ales atunci când titlul se întinde pe mai multe rânduri – titlurile nu vor ocupa mai mult de trei rânduri decât în situatii cu totul exceptionale. – supratitlul nu va avea elemente de accentuare a prezentei sale mai puternice decât titlul. [\].– daca titlul este plasat în interiorul articolului (titlul „îngropat“). daca titlul este cules în într-un caracter fara serife. e de preferat sa fie reformulat. liniile oblice [/]. – în formularea titlurilor nu se vor folosi urmatoarele semne grafice: punctul [. titlurile se aliniaza la axa mediana latimii coloanelor pe care le ocupa. când titreaza evenimente cu totul iesite din comun. deasupra axe i orizontale. atunci el va fi plasat pe mijlocul axei verticale a suprafetei pe care o ocupa corpul textului. ele pot fi aliniate la stânga sau la dreapta. acoladele [{]. dubitative […] este deranjant. [)]. .

dar aceste variatii trebuie sa fie foarte mici. – pentru caracterul corpului de text specific unei rubrici se pot folosi si stilurile cursiv sau aldin. ocupând. Unele recomandari pentru tehnoredactarea corpului de text: – pentru corpul de text de baza se folosesc cel mai adesea caractere drepte. Exceptie pot face caracterele corpului de text din diferite rubrici. fie în cursive. fiind de dorit sa o ocupe în întregime.– supratitlul i se rezerva. – subtitlurile vor avea elemente de accentuare mai putine decât titlurile si supratitlurile. – supratitlurile pot fi delimitate cu o linie fata de titlu. respectiv drepte si cursive. – intertitlurile vor fi foarte scurte. Intertitlurile – tinând cont de faptul ca ele apar atunci când corpul textului este foarte lung si nu este fracturat de nici o imagine sau când materialul cuprinde idei importante sau teme de ale subiectului care merita evidentiate. – subtitlului i se rezerva unul sau doua rânduri. – de regula. de regula. Tehnoredactarea corpului de text Caracterul corpului de text face parte din elementele conceptului redactional si grafic al publicatiei. – va fi plasat întotdeauna dedesubtul titlului. alterându-se stilul caracterului (daca corpul de text este drept. amândoua procesele fiind mai rar folosite. deoarece s-ar putea întâmpla sa exprime în totalitate ideile cuprinse în text). iar accentuarile din interiorul textului se fac fie în aldine. un singur rând de aceeasi latime de coloana pe care o ocupa si titlul. – subtitlurile pot fi delimitate cu o linie fata de titlu sau fata de text. un singur rând în coloana respectiva. Practica a impus ca el sa fie identic pentru toate aparitiile si pentru toate paginile pentru a conferi unitate si coerenta punerii în pagina a textelor. care poate fi identic sau apropiat de cel al titlului sau supratitlului. astfel încât litera rezultata sa fie apropiata caracterului de baza al corpului de text. el referindu-se la ceea ce se spune în text. de aceeasi latime a coloanei cu cea rezervata titlului. intertitlurile vor fi tehnoredactate foarte apropiat de corpul textului. situatie în care accentuarile din interiorul textului se vor face în caractere drepte si aldine. nu în titlu. de preferat. . fie la subtitrare. – subtitlul este supraordinat semantic textului. stilul caracterului intertitlului va fi aldin). ele sunt culese în acelasi corp de litera ca si corpul de text. dar deasupra textului si va fi cules cu caractere mai mici (cu 4 puncte) decât cele ale titlului sau egale cu cele ale supratitlului (daca acesta a fost prevazut. Subtitlurile – se tehnoredacteaza folosind un corp de litera dife rit de al corpului de text. pentru ca în practica se recurge fie la supratitrare.

– corpul de text al sapoului va avea un aspect diferit decât cel al corpului de text de baza: va avea o marime mai mica sau mai mare decât marimea corpului de baza. fiind scurte. de baza al publicatiei. al carui specific consta în rezumarea unui text mai lung sau în prezentarea pe scurt a unor informatii necesare pentru punerea în context a unui text (în raport cu textul el va ocupa aproximativ 10% din suprafata acestuia). stirile nu sunt însotite de ilustratii. ca gen jurnalistic ce se refera la cea mai sumara formulare a unei informatii. textul trebuie sa fie relativ scurt. Ele vro fi tratate mai pe larg. – de regula. va fi aldin sau cursiv. mai ales în cazul cotidienelor. cronicii) Relatarile sunt stiri care se refera la evenimente pe care reporterii institutiei de presa le-au urmarit nemijlocit.– atunci când corpul de text este redat în caracter cursiv sau în caracter aldin. De regula stirile sunt informatii preluate de la alte surse de catre institutiile de presa. Tehnoredactarea sapoului Sapoul este un element textual al materialelor jurnalistice. nu se obisnuieste sa se ataseze supratitluri sau subtitluri. pentru variatie si pentru accentuare. va fi redat pe doua sau mai multe coloane de latimi diferite decât latimea coloanei textului de baza. Tehnoredactarea stirii Formatul de tehnoredactare al stirii. daca sapoul e mai lung. deoarece în ciuda faptului ca stilul cursiv este elegant iar cel aldin este foarte vizibil. stirilor. Stirile neinterpretate si nedezvoltate vor avea cel mai mic titlu standard si corpul de litera standard. prezent în mai multe genuri jurnalistice. daca totusi le sunt atasate ilustratii. este formatul de reper. – sapoul se culege pe o latime de coloana diferita de cea a coloanei pe care este redat text ul de baza. fiind preluari de la agentii de presa sau de la alte surse. asadar li se va atribui o suprafata tipografica mai mare decât în cazul stirii. . cu letrine. sau semnate cel mult cu initiale. intertitluri sau sapouri. – stirile pot aparea nesemnate. de la care se pleaca în tehnoredactarea celorlalte materiale. – stirile. sapoul nu are titlu. sunt totusi obositoare la lectura. – el va fi plasat imediat dupa titlu sau lânga ilustratia principala a textului. acestea vor avea strict formatul de coloana în care este redactata stirea. Tehnoredactarea relatarii (rubricii permanente. – textele de întindere mare pot fi marcate. – condensarea sau extinderea caracterelor (procedeul kerning) strict acolo unde e nevoie: în cazul unei distributii prea extinse a literelor pe un rând sau unde e într-adevar nevoie de redus numarul de rânduri. nu au nevoie de mai mult decât titlu si corpul de text. Aceasta functie a sa se evidentiaza din punct de vedere tipografic astfel: – ca element al materialului jurnalistic.

textul poate fi redat în caractere cursive sau aldine. – tipul de caracter în care este cules titlul materialului din rubrica poate fi acelasi cu caracterul corpului de text. – si pentru alte rubrici care prezinta informatii de utilitate (dobânzi bancare. dar nu mai mare decât dimensiunea titlului rubricii. El nu va fi modificat niciodata de catre secretariatul de redactie. cursiv sau drept). cotele actiunilor de bursa. câta vreme este conform conceptului. Titrarea materialelor din rubrica respectiva se supune acelorasi reguli ca si în cazul celorlalte titluri. marimea caracterului trebuie sa fie proportionala cu suprafata pe care o ocupa rubrica. – relatarile pot fi însotite de o imagine care va ocupa o suprafata mai mica decât textul relatarii. – caracterul corpului textului rubricii va fi acelasi caracterul corpului de baza al publicatiei. – corpul de text în care sunt redate este cel de baza. inclusiv stilul acestuia (aldin. Acest titlu de rubrica reprezinta un element fix al conceptului redactional si grafic. – titlurile materialelor textului din rubrica trebuie sa fie scurte (de regula distribuite pe un rând). rubricile permanente se semneaza cu numele întreg al autorului. dar se va indica sursa informatiilor. – titlul rubricii sa fie cât mai scurt. caracterul lor va fi diferit de cel în care e redat titlul rubricii. – rubrica meteo va fi marcata în mod distinct. caligrafic.Rubricile permanente si cronicile. de preferat doar unul dintre aceste elemente. care sunt mai usor de interpretat. – daca rubrica este marcata printr-o caseta (asa cum se întâmpla de cele mai multe ori) e recomandabil ca titlul sa fie prins în cadrul grafic al casetei. care indica tematica acesteia. daca rubrica e de dimensiuni relativ mici. cronicile. – tipul caracterului în care e cules titlul materialului va fi acelasi de la o editie la alta.) formatul cel mai potrivit ramâne tabelul – rubricile ci informatii de utilitate nu vor fi semnate. au de obicei un titlu de rubrica. mai mare cu 2 pâna la 4 puncte. foarte sugestiv si foarte generos. – comentariile. . Se recomanda totusi câteva reguli: – relatarile pot avea supratitluri sau subtitluri. deoarece contine informatii de utilitate imediata pentru cititori. artistic sau unul dedicat. tipul de caracter poate fi clasic. datele meteo vor fi redate în tabele. ratele de schimb valutar etc. – titlul rubricii sau al cronicii este cules în mod constant cu acelasi tip de caractere. astfel încât sa permita integrarea oricarui continut (în cuprinsul tematicii sau al domeniului e care îl trateaza materialele de la rubrica respectiva).

– titlul reportajelor poate fi plasat si pe fundalul unei imagini (de regula cea mai mare) care ilustreaza reportajul. care sa prezinte un rezumat al întregului text sau care sa prezinte unele date de context. cu rol de sapou. anchetele ocupa suprafete tipografice mari. pentru a atrage atentia. – ca si reportajele. în functie de tema reportajului si de obiectivele urmarite de autori. Pentru o buna tehnoredactare a reportajelor pot fi urmate câteva sugestii: – titlul reportajelor se culege cu cele mai mari litere de pe pagina respectiva.Tehnoredactarea reportajului Reportajele sunt genuri jurnalistice mai rare în cotidiene. deoarece acestea contribuie la transmiterea impresiei de veridicitate si participare. – poate fi însotit de o caseta de text. si pe fiecare pagina va fi plasata cel putin o imagine. . Tehnoredactarea anchetei Anchetele sunt piese de rezistenta ale unei publicatii. – reportajul va fi semnat de autorul (autorii) acestuia. Pentru ca cel mai adesea scopul lor este acela de a elucida aspecte. imaginile pot ocupa mai mult decât textul din suprafata paginii (paginilor). anchetele pretind tehnoredactarea într-o nota clara. – în mod obligatoriu reportajul va fi însotit de imagini (de preferat de la fata locului). despre care opinia publica are cunostinta înainte de publicare noilor date rezultate în urma anchetei. titlurile lor sunt redate cu cele mai mari caractere de pe pagina. – reportajul poate avea supratitlu sau subtitlu (de preferat unul singur). evenimente de interes. – anchetele pot fi deschise de sapouri în care sa fie rezumate datele initiale. li se pot asocia supratitluri sau subtitluri (de recomandat doar unul dintre ele) si în mod obligatoriu intertitluri care sa marcheze momentele importante ale anchetei. care vor ritma desfasurarea evenimentelor surprinse în text si lectura acestui de catre cititor. iar daca în ele apare si autorul reportajului aceste impresii sunt mai puternic insuflate. – în functie de impactul scontat si preconizat al reportajului. situatii. titlul reportajului va însoti fiecare sectiune a textului. al carei continut informativ sa fie în concordanta cu informatiile din text. dar care au un impact foarte puternic asupra cititorilor atunci când sunt prezente. caracterul literei în care e redat sapoul va fi mai mic decât corpul de text (dar nu mai mic de 8 puncte) si poate avea un stil diferit (aldin sau cursiv). – daca reportajul se întinde pe mai multe pagini. dar va avea cu necesitate intertitluri.

– în sapou pot fi prezentate datele biografice si/sau profesionale ale intervievatului sau o scurta trecere în revista a realizarilor si succeselor sale. iar daca este un interviu lung. . – în cazul interviului-ancheta (interviului. vor fi prezentate imagini de la acestea). – autorul interviului se semneaza. cursiv etc. nu mai sunt necesare sapouri cu datele participantilor. acestea vor fi însoti în mod obligatoriu textul anchetei. atunci vor fi prezentate imagini ale acestora. – fragmentele de text care nu apartin autorilor si care au functie argumentativa în cuprinsul anche tei vor fi redate accentuat (aldin. ci vor fi redate în citat.). cu precizarea autorului sau a surse. – replicile din timpul discutiei vor fi introduse prin linii de dialog. sugestiv al intervievatului. câteva recomandari tehnografice pot fi enumerate: – titlul interviului e preferabil sa fie un citat scurt. – daca exista dovezi. – interviurile-ancheta pot începe cu un sapou în care se justifica interesul pentru tema interviuluiancheta. probe. – corpul de text va folosi o variatie a tipului de caracter. Pentru a atinge aceste scopuri. – ancheta va fi semnata în mod obligatoriu de autorii ei sau va fi asumata de institutia de presa prin semnarea materialului cu numele publicatiei. astfel încât sa fie pus cât mai bine în evidenta contextul si scopul interviului.multiplu). acesta va fi fragmentat cu intertitluri adecvate. – interviul va fi însotit obligatoriu de o imagine a persoanei intervievate. pentru a pune în evidenta replicile intervievatului si ale jurnalistului intervievator. dar replicile sale nu vor mai fi introduse prin linii de dialog. care pot fi redate ca imagini. pentru a le scoate în evidenta. în functie de situatie. fiind suficienta precizarea numelui si a calitatii participantilor.– imaginile sunt necesare pentru a ilustra obiectivele pe care se centreaza ancheta (daca ancheta vizeaza persoane. – interviul poate avea supratitlu si subtitlu. – declaratiile de presa vor fi însotite si ele de imaginea autorului declaratiei. daca vizeaza evenimente. numele sau initialele lor vor aparea la fiecare interventie. Tehnoredactarea interviului (declaratiei. nu sunt necesare nici imaginile lor. interviului–ancheta) Interviul trebuie sa puna în evidenta persoana intervievata si obiectivele dialogului.

un cadru. Pozitionând diferit editorialul se încearca a se sugera diferentele între diverse publicatii. – interventiile vor fi redate în citat. Tehnoredactarea editorialului Editorialul este un element de rezistenta al publicatiei. fiecare interventie trebuie sa fie marcata cu numele sursei. – comentariul (pamfletul) va fi întotdeauna semnat. câteva recomandari se pot face: – editorialul poate fi marcat printr-o vigneta. – poate fi însotit de o imagine a autorului. – pot fi ilustrate cu imagini. acestor materiale jurnalistice li se va rezerva un spatiu relativ mare. culese cu acelasi corp de litera (e preferat cursivul). care poate avea si caracter de rubrica. El se plaseaza în locuri fixe pe pagina. – nu va avea supratitlu. – titlul va fi cules într-un corp de caracter diferit de cel al editorialului. dar mai mica decât ce a autorului editorialului si inserata în text. Pentru a le justifica. Tehnoredactarea comentariului (pamfletului) Comentariile si pamfletele fiind articole de interpretare. presupun o asumare de catre autori a ideilor exprimate. – o imagine-portret a celui portretizat jurnalistic este necesara. în functie de conceptul adoptat. dar sunt destule alte moduri de plasare a acestuia (pe prima pagina sau pe pagina a doua. Elementele portretului fiind produse de alti autori decât jurnalistul. prin delimitare grafica a suprafetei în care este plasat. dar cu o accentuare mai redusa decât cea a editorialului. – titlul articolelor de fapt divers va fi mai mare decât cel al stirilor. care. – autorul portretului jurnalistic nu se semneaza decât cel mult cu initialele. Tehnoredactarea articolelor de fapt divers – faptele diverse fiind articole de interes mai larg vor fi distribuite pe un spatiu mai mare decât cel rezervat stirilor. . de regula pe prima. Dat fiind ca rareori ideile exprimate în comentarii si pamflete sunt asumate si de institutia de presa. acestea vor fi tehnoredactate astfel încât sa nu fie confundate cu editorialul. constituindu-se astfel într-un directorat de constiinta pentru acestia. chiar daca reprezinta o interpretare a unei persoane. în partea dreapta superioara. care îndeplineste functia de interpretare a principalelor evenimente pentru cititori. este în acelasi timp un punct de vedere agreat si de publicatie. li se poate asocia un supratitlu sau un subtitlu. intertitlu. sapou.Tehnoredactarea portretului Portretul jurnalistic reprezinta genul jurnalistic prin care i se realizeaza unei persoane un portret cu o ocazie deosebita. iar corpul de text folosit va fi cel de baza. chiar a treia). Oricare ar fi însa pozitia sa. dar poate avea o vigneta. subtitlu. daca nu e de dimensiuni prea mari. poate fi introdus într-o caseta. – nu este indicat sa li se asocie sapouri sau intertitluri. – comentariul poate fi asezat într.

cele paginate în fascicule vor avea sumare selective la fiecare fascicola. cu titluri din toate fascicolele. cele cu dosar tematic vor evidentia titlul dosarului. de la ele pornindu-se în machetarea paginilor. vignete interioare. De aceea. fie pe ambele. în conformitate cu contractele încheiate în acest sens. editorialul va fi semnat prin plasarea numelui publicatiei în locul semnaturii autorului. ca si sumarul unei carti. se va tine cont de locul si dimensiunea acestora. De cele mai multe ori. fie în spatiul de titlu al editorialului. – revistele în format mare (A3) paginate caleidoscopic au.l reprezinte pe semnatar. sapou. privirea acestuia trebuie sa fie orientata spre cititor sau spre textul editorialului. În acestea se specifica tipul de caracter. – editorialul nu va avea supratitluri. – sumarele selective pot reproduce titlul articolelor si pagina la care se gasesc. suprafata tipografica pe care o ocupa. Tehnoredactarea anunturilor de publicitate Anunturile de publicitate se tehnoredacteaza în functie de conditiile convenite prin contractele de publicitate. ca si cotidienele. – sumarul unui cotidian este selectiv. în tehnoredactarea respectivelor pagini. va fi tiparit în litera dreapta. – editorialului i se poate atasa o fotografie care sa. ci va fi plasata fie în spatiul de cadru a editorialului. în el nu vom regasi decât unele dintre titlurile articolelor publicate în paginile publicatiei. dar în armonie cu celelalte titluri. uneori pot avea si imagini (practica împrumutata din tehnoredactarea revistelor). intertitluri. fie sumare complete. imaginea nu va fi inserata în text. daca editorialul este mai scurt. dimensiunea caracterului. selectiv si el. . daca este de întindere. anunturile de publicitate au locuri fixe pe pagina. eventualele elemente grafice care însotesc anuntul de publicitate. marimea caracterelor corpului de text este cea standard. Tehnoredactarea sumarului publicatiei Sumarul unei publicatii. sau în litera cursiva ori aldina. îl anunta pe cititor despre subiectele pe care le contine respectiva editie. – editorialul va purta semnatura autorului. subtitluri.– este titrat cu un caracter de litera mare. daca nu este semnat de o persoana. letrine sau alte elemente grafice. stilul acestuia. sumare selective. – sumarele publicatiilor se culeg în litere mai mari decât corpul de text cu 2–6 puncte. eventual unul general. – revistele de format mic (A4) au fie sumare selective. – corpul textului va folosi un caracter de litera de aspect diferit de cel al caracterului corpului de baza. în caracterul si cu elementele grafice stabilite prin conceptul editorial.

Tema 8: Machetarea Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C22) în care se vor urmari urmatoarele aspecte: • Activitatea de machetare si importanta acesteia în ansamblul activitatilor de secretariat de redactie • Modalitati de machetare a diferitelor pagini ale publicatiilor Continut • Machetarea primei pagini • • • Machetarea paginilor de interior Machetarea ultimei pagini Machetarea copertelor Obiective • Întelegerea importantei activitatii de machetare a paginilor în ansamblul activitatilor si proceselor specifice secretariatului de redactie în cadrul organizari redactionale • Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o cât mai diversificata si eficienta machetare a paginilor publicatiilor tiparite Resurse: Brielmaier. Les éditions CFPJ. 1999 Coman. 2003 . Bernadette – Mise en page et typographie. Polirom. Paris Gaillard. Philippe – Tehnica jurnalismului. Veaceslav. ed. Peter & Wolf. Iasi. Paris Popescu. 2000 Guery. ed. Bucuresti. ed. Mihai – Mass-media în România post comunista. 2003 Donay. Alex. Editions PSI. Iasi. Odobescu. Bucuresti. Florin Cristian – Manual de jurnalism. Polirom. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction. Ilies Câmpeanu. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. Stiintifica. Tritonic. trad. ed. trad.

Caracteristicile tipografice (caracterul de litera. necesarului de interve ntii ulterioare în distribuirea materialele jurnalistice între pagini. ornamente etc. Având si o importanta functie economica. dupa indicatiile de pagina impuse de redactii sau dupa indicatiile secretarului de redactie. prin machetare se urmareste o astfel de dispunere a materialelor jurnaliste pe pagina. pe machete sunt marcate locul si marimea elementelor standard (vignete. marimea acestuia. care stabileste ce materiale sunt importante pentru a fi plasate pe prima pagina. titlul paginilor etc. recomandarile pentru machetarea primei pagini a cotidienelor sunt diferite de recomandarile pentru machetarea primei pagini a revistelor. ordinea de curgere a textului si suprafata pe care o ocupa) si locul si dimensiunile ilustratiilor (suprafata pe care o ocupa. aceasta va fi mai simpla. titlurile si suprafetele rubricilor fixe. dar pe masura ce ajung la secretariatul de redactie materialele jurnalistice. prima pagina presupune o atentie deosebita în procesul de machetare. deoarece aceasta este pagina care contribuie decisiv la stabilirea identitatii publicatiei. titlurile. daca le sunt atasate). locul si dimensiunile titlurilor (marimea caracterelor si latimea în coloane pe care o ocupa. La machetare se realizeaza o imagine matriciala pentru fiecare pagina a editiei respective. spatiul pentru numerotare. care reproduce prin reducere la scara pagina publicatiei. în functie de aparitia unor evenimente cu importanta mai mare sau în functie de cantitatea de informatii la dispozitie pentru respectiva editie. Machetarea primei pagini a cotidienelor . elementele de accentuare ale informatiilor etc.Machetarea Machetarea reprezinta activitatea specifica secretariatului de redactie prin care materialele tehnoredactate sunt distribuite în pagini. încât acestea sa fie cât mai clare cititorului. De obicei. Prin machetare sunt coordonate patru categorii de materiale: textele. linii de colontitlu. Macheta se realizeaza pe o pagina alba.). sau cu ajutorul programelor de editare. definite prin conceptul redactional si grafic. mai schematica. În rest. culoarea) si pozitionarea în pagina vor respecta specificatiile conceptului redactional si grafic. vignete. macheta primei pagini se stabileste împreuna cu redactorul-sef. în functie de contextul evenimential. completitudinii lor. titlu sau explicatii. prin machetare se stabileste si se verifica ierarhizarea informatiilor din punct de vedere jurnalistic. În acelasi timp. Machetarea primei pagini Prima pagina reprezinta elementul de greutate al activitatii de machetare. Tot pe macheta sunt plasate si aranjate ilustratiile paginii. În functie de orientarea editoriala.l atraga si sa-l incite la lectura. fiind purtatoarea elementelor de recunoastere vizuala pentru cititori. distributia partii de text (marimea si stilul caracterelor. Macheta devine astfel o imagine utila si necesara pentru aprecierea modului în care sunt distribuite materialele în pagina si pentru evaluarea si verificarea armoniei paginilor. ilustratiile si anunturile publicitare (spatiul si amplasarea acestora pot fi impuse prin contractele de publicitate). De regula. În general. La începutul procesului de elaborare a machetei. amplasarea pe pagina). si alte pagini pot fi machetate împreuna cu redactorul-sef sau cu redactorii responsabili pe anumite domenii. deoarece nu va cuprinde decât elementele standard. pentru materiale de publicat care nu sunt decise în redactie: publicitatea. În general. dimensiunea coloanelor. Elementul specific si definitoriu al primei pagini este dat de faptul ca aici va fi plasat întotdeauna numele acesteia. este singura pagina pe care cititorul cumparator o vede înainte de a o citi atunci când se hotaraste sa intre în posesia publicatiei. machetele paginilor capata continut si particularitate. Numele publicatiei este un element fix al conceptului editorial. Pe ea este reprodusa împartirea în coloane si contine elementele fixe ale tehnoredactarii: spatiul pentru titlul paginii. sa. numerotarea paginilor.

pretul. al va fi machetat împreuna cu elementele grafice care îi semnaleaza prezenta. – daca deasupra numelui publicatiei a fost rezervat spatiu pentru amplasarea materialelor jurnalistice. dar este remarcata în practica). în partea .– în spatiul rezervat numelui publicatiei se vor tipari si informatiile referitoare la: numarul aparitiei. – editorialul îsi gaseste cel mai adesea locul pe prima pagina. de regula într-o coloana marginala. aceste elemente sunt fixe. foarte adesea. acestea vor fi astfel tehnoredactate încât sa nu determine o coborâre sau o urcare prea mare a limitei superioare a spatiului rezervat numelui publicatiei. grija secretariatului si a corecturii este sa urmareasca modificarea datelor variabile din aceasta sectiune. – pe prima pagina un singur titlul va avea caracterele cele mai mari (pot fi chiar mai mari decât cele ale numelui publicatiei) si va titra cea mai importanta stire sau eveniment al zilei (din perspectiva publicatiei). conform specificatiilor conceptului redactional si grafic. anul fo ndarii si o expresie de caracterizare generala a publicatiei. acesta va fi plasat tot în spatiul rezervat numelui publicatiei. alaturi de titlul apare si text care contine informatii consistente din cuprinsul acestuia. sub spatiul rezervat numelui publicatiei si. în timp ce cotidienele de format tabloid plaseaza pe prima pagina cel mult un articol întreg si deschid aici multe alte articole care îsi au continuarea în paginile de interior ale publicatiei (acest mod de machetare se numeste „pagina vitrina“. este plasat de regula în partea superioara a paginii. data de aparitie. chiar si tabloidele plaseaza pe prima pagina un sumar al publicatiei. editia. cel mai adesea sumarele se plaseaza deasupra liniei de pliere a publicatiei. – pe prima pagina se plaseaza o serie de stiri de actualitate imediata. de altfel. seria. în cazul sumarelor apare doar titlul si indicatia de pagina. care functioneaza ca un logo (nu este întotdeauna necesara. continuarile în alte pagini sunt mai degraba exceptia de la regula. – sumarele publicatiilor plasate pe prima pagina reprezinta altceva decât materialele al caror început este plasat pe prima pagina. – cotidienele de format mare plaseaza pe prima pagina articolele importante sau de ultima ora ale zilei în întregime. pe când în cazul articolelor începute pe prima pagina. – daca publicatia are un motto. deoarece publicatia arata în prima pagina cât mai multe dintre materialele pe care le detine). fiind un element important al paginii. variatia permisa este de doua trei rânduri tipografice de corp de text. particularitatile lor fiind stabilite prin conceptul redactional si grafic . anul de aparitie.

dar mai generos în cazul tabloidelor. . secretariatul de redactie si corectura urmaresc modificarea datelor variabile din aceasta sectiune.) pot fi plasate pe prima pagina. – prima pagina acorda de regula un spatiu semnificativ imaginii. uneori chiar tipatoare. fiind plasat în partea superioara a paginii. foarte vie. cu toate acestea. conceptul editorial al „ziarului în ziar“ nu va folosi aceleasi caracteristici tehnice si aceleasi elemente ca în pagina de titlu a publicatiei de baza. prima pagina a revistelor este ocupata pe toata suprafata oglinzii paginii de o imagine mare. aceste elemente sunt fixe. anul de aparitie. – numele publicatiei este tehnoredactat în conformitate cu specificatiile conceptului redactional si grafic. pot exista si alte optiuni în ceea ce priveste pozitia editorialului în pagina (chir si în dreapta jos sau pe paginile doi. data de aparitie. – în spatiul rezervat numelui publicatiei vor aparea: numarul aparitiei. – unele informatii de utilitate (curs valutar. unde ocupa o suprafata echivalenta cu 1/8 din suprafata paginii. sugestiva pentru continutul jurnalistic al numarului respectiv. – spre deosebire de cotidiene. pretul. trei). cu toate acestea. în cazul tabloidelor imaginile pot ocupa un spatiu mai mare decât textul. astfel încât atunci când ziarul este împaturit. indiferent daca e vorba despre reviste în format tabloid sau despre reviste în format A4.stânga a oglinzii paginii. si întesata cu multe frânturi de informatii. editorialul sa apara pe suprafata ramasa accesibila. astfel încât prima pagina a tabloidelor este foarte dinamica. anul fondarii si o expresie de caracterizare generala a publicatiei (mai ales daca numele publicatiei nu face prin el însusi referire la domeniul acoperit de publicatia respectiva). meteo etc. – apelul la culoare este mai rezervat în cazul cotidienelor de format mare. dupa cum este decis prin conceptul redactional si grafic. fiind destinata asigurarii identificarii si recunoasterii publicatiei respective. Machetarea primei pagini a revistelor – prima pagina a revistelor îndeplineste aceleasi functii ca ale oricarei publicatii. seria. prin aceasta caracteristica a primei pagini a revistelor se încearca apropierea de ideea de coperta. particularitatile lor fiind stabilite prin conceptul redactional si grafic. editia. – fascicola locala (sau regionala) a cotidienelor nationale (sau regionale) va începe cu prima pagina machetata dupa aceleasi reguli de paginare aplicabile primei pagini a publicatiei.

câteva reguli vor fi respectate la machetarea paginilor de interior: – se va urmari ca titlurile unor articole alaturate sa nu înceapa la aceeasi înaltime a paginii si sa nu fie de aceeasi marime. doua texte în chenar). – nu se distribuie imaginile simetric pe pagina si nici la marginea paginii. Materialele jurnalistice vor fi distribuite în pagini în functie de domeniul la care se refera. – daca nu exista alta solutie pentru a evita alaturarea titlurilor pe pagina. cultura. – se va evita crearea de suprafete mari de text sau de suprafete în care textul este distribuit în acelasi fel. – chiar daca functioneaza ca o coperta. – în cazul în care revista este conceputa pe fascicole. divertisment etc. dar fiecare prima pagina va purta marca pozitiei sale si a tematicii fascicolului. care va produce o coborâre a liniei de baza a titlului. o modalitate de a evita confuzia între titlurile alaturate poate fi si aceea de a atasa unuia dintre materialele un supratitlu. fiecare fascicul va avea prima pagina machetata dupa regulile impuse prin conc eptul tipografic. chiar daca reprezinta continuari sau anticipari ale unor articole mai mari. numerotatie. economic. pentru a nu crea confuzii. sport. acestea vor avea în mod obligatoriu caractere diferite si marimi diferite ale caracterelor. pentru a evita monotonia. fie materialul de rezistenta al numarului respectiv. pe prima pagina a revistelor mai poate fi plasat sumarul restrâns al publicatiei. social. .– pe prima pagina a revistelor se plaseaza un „cover story“. finante. politic. – începutul textului articolului sa fie plasat cât mai aproape de titlu si sa nu fie despartit de acesta de ilustratii mari sau mai multe ilustratii mici. stabilite prin conceptul tipografic. fie tema centrala a articolelor si materialelor publicate în numarul respectiv (de regula grupate în jurul unei eveniment major petrecut în perioada dintre aparitii. Machetarea paginilor de interior Paginile din interiorul cotidienelor sunt atribuite diferitelor domenii pe care le acopera publicatia respectiva: opinii. – la aranjarea în pagina a intertitlurilor se va urmari ca acestea sa nu fie plasate la aceeasi înaltime în coloane alaturate. titrare. cu titluri si indicatie de pagina. – toate textele amplasate pe pagina trebuie sa aiba titlu. – doua articole paginate la fel nu se distribuie alaturat pe aceeasi pagina (de exemplu. Indiferent de continutul materialelor din pagina. Paginile vor respecta elementele de colon-titlu. care ilustreaza fie tema dosarului editiei.

îsi gasesc locul pe ultima pagina. Dar din cauza importantei pe care i-a conferit-o practica consumului mediatic (cititorii prefera. Uneori. fie în casete. – materialele de publicitate pot fi amplasate în pagini separate sau pot fi distribuite în pagini diferite (conteaza si specificatiile prevazute în contractele de publicitate). – stirile care acopera aceeasi arie tematica pot fi grupate si plasate distinct pe pagina. – unitatea tematica a materialelor distribuite în paginile fascicolelor este obligatorie. telefoane de urgenta sau adrese de interes public. – pagina de opinii si corespondenta este specifica mai degraba revistelor. din ratiuni de comoditate si curiozitate. De regula. din zone si regiuni îndepartate. ultima pagina ocupa locul al doilea. usor de interpretat si care nu ocupa un spatiu tipografic mare. pentru marcarea grupelor de informatii vor fi folosite vignete si alte modalitati de accentuare a texului jurnalistic. sa citeasca ultima pagina dupa ce o citesc pe prima). Functiile ei jurnalistice nu sunt identice cu ale primei pagini. – în paginile de interior mai pot fi plasate în rubrici diferite informatii utile: agenda manifestarilor publice. dar pot fi prezente si în cotidiene. mai ales în cele de cu acoperire nationala si cu un prestigiu recunoscut. deoarece ultima pagina nu are întotdeauna si rolul de coperta.– se va evita fracturarea longitudinala sau transversala a paginii. Cotidienele de format mare aloca aceasta pagina fie actualitatii internationale. capabile sa satisfaca curiozitatea si interesul cititorilor. teatrale. a manifestarilor culturale. – în pagina sau paginile economice e recomandabil ca datele sa fie prezentate sub forma de tabele si grafice. Machetarea ultimei pagini În ordinea importantei jurnalistice. pe ultima pagina îsi gaseste locul un comentariu sau un materiale de opinie care polemizeaza cu ideile din editorial sau care prezinta o perspectiva mai putin obisnuita (mai putin frecventata) asupra unor evenimente de interes major tratate în publicatie. de un portret sau chiar de imagini în facsimil a scrisorilor de la cititori. dar tot mai mult se îndreapta si ele spre informatii internationale în care predomina faptul divers. – materialele jurnalistice publicitare vor purta în mod obligatoriu marca publicitatii. . – nu se vor pagina identic doua pagini alaturate. fie într-o coloana. cu exceptia situatiilor în care materialele asezate în pagina respectiva necesita delimitarea prin tematica sau genul de caruia îi apartin. informatiile si stirile inedite. a cinematografelor. ultima pagina are întotdeauna o structura relativ fixa si un continut de actualitate imediata si cu un grad mare de interes. dupa prima pagina. având în vedere ca imaginile sunt mai putin prezente în aceste pagini este recomandabil ca ea sa fie completata de o caricatura.

caz în care va fi ocupata de publicitate. Imaginea de pe prima coperta este în consonanta cu tema principala sau cu dosarul tematic al publicatiei. ci este o pagina obisnuita. Coperta a treia poate contine publicitate sau poate anunta tematica numarului viitor. ultima pagina nu mai este rezervata imaginii. în afara numelui publicatiei. prima coperta prezinta întotdeauna o „cover story“.În machetarea revistelor. Pentru a reusi o imagine eleganta si de o oarecare constanta a ultimei pagini. Ultima pagina este rezervata fie publicitatii. Pe prima coperta este numele publicatiei si o vinieta sau altfel de ilustratie grafica. sumarului publicatiei sau chiar unui sponsor important. aceasta este conceputa în rubrici. Unele buletine publica un sumar tematic pe prima sau pe ultima pagina. Este întotdeauna o imagine color. . Pe prima coperta mai pot fi plasate câteva titluri (fara indicatie de pagina) care completeaza tema principala sau care sunt complementare acesteia. Coperta a doua este rezervata. de regula. În cazul revistelor. Machetarea copertelor Copertele sunt specifice revistelor brosate (format A4 sau mai mic) si buletinelor. Regulile de machetare prezentate pentru celelalte pagini sunt valabile si în cazul acesteia. Buletinele si anuarele au o structura grafica mult simplificata. Copertele interioare si coperta a patra pot fi albe sau pot prezenta publicitate. Materialele jurnalistice din aceasta pagina sustin sugestiile imagistice din pagina de titlu. Structura lor este stabilita prin conceptul redactional si grafic.

Les éditions CFPJ. Florin Cristian – Manual de jurnalism. 2003 Donay. Bucuresti. Tritonic. Bernadette – Mise en page et typographie. Bucuresti. ed. trad. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. 2000 Guery. Polirom. ed. Iasi. Philippe – Tehnica jurnalismului. 2003 . ed. Paris Gaillard. ed. Alex. Veaceslav. Ilies Câmpeanu. colare si trucare a imaginilor Obiective • Întelegerea impactului deosebit pe care-l au imaginile folosite în publicatiile tiparite • Cresterea eficientei si impactului informatiilor din materialele jurnalistice printr-o corecta si eficienta prelucrare si amplasare a imaginilor si ilustratiilor în paginile publicatiilor tiparite Resurse: Brielmaier. Odobescu. Paris Popescu. trad. Polirom. Iasi. Peter & Wolf. Mihai – Mass-media în România post comunista. 1999 Coman. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction.Tema 9: Prelucrarea imaginilor Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C23) în care se vor urmari urmatoarele aspecte teoretice: • Modul în care imaginile si ilustratiile contribuie la mai buna receptare a informatiilor din ziare si reviste • Functiile informative pe care le joaca imaginile si ilustratiile ca elemente ale materialului jurnalistic Continut • Prelucrarea imaginilor în scopul sustinerii mesajului materialului jurnalistic • • Recomandari referitoare la plasarea imaginilor în pagina Procedee de decupare. Stiintifica. Editions PSI.

motiv pentru care ea trebuie izolata si prezentata ca atare.Prelucrarea imaginilor Prelucrarea fotografiilor si a ilustratiilor reprezinta o alta latura a activitatii secretariatului de redactie. – caricaturile se plaseaza fie în paginile de divertisment. fiind preferate caracterele fara serife. . mai ales daca textul care însoteste imaginea este cules astfel încât sa contureze marginile acesteia. – în jumatatea superioara a paginii se plaseaza fotografiile mari. care are drept scop asigurarea calitatilor informative necesare fotografiilor si ilustratiilor ce vor însoti textele jurnalistice. în jumatatea inferioara se plaseaza fotografiile mici. tabelelor. Celelalte ilustratii. trucarea imaginilor Uneori anumite fragmente sunt mai importante decât întregul imaginii în care se gasesc. nici în titluri. vor fi însotite si ele de numele autorului sau de cel al sursei (în cazul graficelor. fie în pagini cu informatii pentru care nu exista alte imagini. care au drept rol sa elimine monotonia textului si sa completeze sugestiv textul. Fotografiile vor fi însotite întotdeauna de numele autorului lor. – ca si textul. cu titlurile si culorile stabilite prin conceptul editorial. scopului si ideilor exprimate în cuprinsul textului. Uneori un fragment din imagine poate fi mai edificator decât imagine în totalitatea sa. Imaginile trebuie sa sustina individualizarea si identitatea publicatiei. imaginile pot fi plasate în linie sau pe aceeasi coloana daca reprezinta secvente ale unei miscari sau ale unui eveniment. diagramelor). ci mai ales la acelea prin care din mai multe imagini este aleasa cea care corespunde cel mai bine intentiilor. aceste fragmente pot fi decupate din imaginea de baza si plasate în pagina. în masura în care au un autor identificat. – paginile cu mult text sunt diversificate cu imagini decorative. caz în care ea va avea functia si locul stabilit astfel. Decuparea. imaginile sunt marcate cu numele autorului sau al sursei. Activitatea de prelucrare a imaginilor nu se refera doar la activitatile specifice unui laborator fotografic. Efectul de perceptie este asigurat. imaginile vor purta explicatii. Plasarea imaginilor în pagina – imaginile vor fi plasate astfel încât sa nu prezinte alinieri la marginile acestora si nici sa nu realizeze axe paralele cu axele longitudinala si transversala ale paginii. Pentru a le pune în evidenta. dar caricatura poate fi si un element specificat prin conceptul editorial. – daca este necesar. reprezinta sarcina principala a activitatii de prelucrare a imaginilor. – fotografiile persoanelor nu se plaseaza astfel încât acestea sa priveasca spre exteriorul paginii sau spre alte materiale publicistice decât cel caruia îi sunt atasate. colarea. Imaginile si celelalte ilustratii ale unei publicatii trebuie sa fie în armonie cu dimensiunile si tipurile caracterelor. Peste imaginile decupate nu se suprapune text. pentru a nu diminua efectul obtinut prin izolarea imaginii. corpul de litera al explicatiilor va fi diferit de cel al corpului de text. Identificare elementelor imaginilor si gasirea modalitatilor grafice de exprimare a unor intentii jurnalistice prin folosirea altor categorii de ilustratii.

se recurge la colarea unor imagini. Procedeul se foloseste atunci când se doreste ilustrarea unor raporturi între diferite persoane sau se doreste doar obtinerea unor imagini cu putere de sugestie mai mare. De multe ori. .În anumite situatii. Colarea imaginilor se face astfel încât sa ramâna detectabila si evidenta actiunea de alaturare a unor imagini din nevoi jurnalistice. dând impresia unei imagini adevarate. trucarea imaginilor se realizeaza cu scopul de a falsifica realitatea sau doar în scop de divertisment. din nevoia de a ilustra ideile sau subiectul dintr-un articol. Trucare imaginilor presupune combinarea mai multor imagini sau interventia pe anumite imagini astfel încât modificarea sa nu fie perceptibila si nici evidenta.

Bucuresti. Bernadette – Mise en page et typographie. Veaceslav. 1999 Donay. Academiei Române. Odobescu. G. Academiei Române. 1997 Brielmaier. Iasi. Stiintifica. 2000 Guery. Ilies Câmpeanu. Bucuresti. analizate si dezbatute principalele reguli de corectura ortografica • Sunt prezentate. trad. analizate si dezbatute principalele reguli de corectura tipografica Obiective • Întelegerea importantei corecturii în procesul de comunicare mediatica si în cel de stabilizare al limbii • Cunoasterea si exersarea regulilor de corectura ortografica si tipografica specifice activitatii publicistice Resurse: *** – Dictionarul explicativ al limbii române. Editions PSI. Polirom. 1982 Beldescu. Paris Gaillard. Gramar.Tema 10: Corectura Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C24) în care se vor studia si dezbate urmatoarele aspecte: • Rolul si functiile pe care le îndeplineste corectura în cadrul activitatii de secretariat de redactie • Reguli si norme ale corecturii ortografice si tipografice Continut • Sunt prezentate. Bucuresti. ed. Paris . Alex. ortoepic si morfologic al limbii române. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. – Punctuatia în limba româna. Philippe – Tehnica jurnalismului. Les éditions CFPJ. 1975 *** – Dictionarul ortografic. ed. ed. trad. Bucuresti. ed. Peter & Wolf. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction. ed.

în toate cazurile. – vor fi verificate întotdeauna prescurtarile. daca numele proprii sunt straine. – la scrierea cu cratima a sufixelor. adica nu va putea sa joace simultan si rolul liniei de împartire în silabe la sfârsit de rând (cuvântul compus prin sufism cu cratima va fi plasat în întregime pe acelasi rând). – se va acorda o atentie deosebita împartirii în silabe la capat de rând. Apelul la dictionare ortografice este indispensabil. caruia i se furnizeaza informatii formulate într-o forma corecta. ceea ce ar modifica sensul expresiilor. Activitatea de corectare este deosebit e importanta. buna si corecta întelegere a informatiilor. a substantivelor compuse. în conformitate cu regulile ortografice. sintactic. la fel se procedeaza si în cazul termenilor derivati cu prefixe. deoarece de ea poate depinde. In principal.). responsabilitatea fata de implicatiile pe care le poate avea textul tiparit si respectul fata de cititor. precum si la aplicarea ansamblului de reguli specifice regulilor de punctuatie. mai ales în situatiile în care textul este rescris. la raspândirea unor practici de scriere. – în cazul substantivelor compuse. în forma literara. Corectura ortografica Procesul de corectura ortografica se refera la aplicarea ansamblului de reguli care definesc scrierea corecta a termenilor în limba în care se face tiparirea textului. – în cazul substantivelor proprii. sa verifice corectitudinea acestora. pentru ca ar aglomera prezenta semnului cratimei. Pentru buna aplicare a regulilor ortografice. uneori. ortoepic si tipografic ce se aplica textelor din paginile publicatiilor. În acelasi timp calitatea corecturii denota gradul de respect fata de propria activitate. cu exceptia acelor termeni pentru care exista în limba un termen consacrat (nume de tari. precum si functiile pe care termenii le îndeplinesc în limba. dar cu conditia ca astfel de cuvinte sa nu se împarta la capat de rând în silabe. scrise cu cratima.Corectura Activitatea de corectura reprezinta operatiile de verificare din punct de vedere ortografic. Corectura se realizeaza urmarind respectarea regulilor gramaticale ale limbii în care este redactata informatia si respectarea regulilor tipografice de plasare a termenilor în rândurile tiparite. reformulat sau redimensionat. Respectarea normelor de corectura contribuie în mod decisiv la standardizarea modului în care sunt folositi unii termeni sau unele expresii. – o atentie deosebita se va acorda folosirii virgulei în propozitii si în fraza. ele se transcriu asa cum apar în limba de origine. cratima va avea functie de legatura. aceasta poate juca rol de împartire a cuvântului la capat de rând. pentru a nu modifica – corectura va urmari scrierea corecta. corectorii trebuie sa verifice urmatoarele aspecte: – cuvintele trebuie sa fie scrise complet si corect. orase etc. la standardizarea unor formule sau forme de exprimare. altfel termenii respectivi ar putea fi cititi fara sufixele sau prefixele care le însotesc. corectorii trebuie sa cunoasca morfologia si sintaxa limbii. .

pentru fiecare material jurnalistic în parte.Corectura tipografica Corectura tipografica vizeaza respectarea normelor si regulilor tipografice. pentru a facilita lectura si pentru a asigura un aspect atractiv si corect materialelor jurnalistice. se va face pentru toate rândurile din materialul respectiv. – distantele dintre doua rânduri trebuie sa fie egale. – se va urmari evitarea neîntelegerilor sau echivocurilor la împartirea textului la capat de rând. contribuind în acelasi timp la o cât mai armonioasa punere în pagina a textului. cu exceptia situatiei în care repetitia are un rol epic. dar fara linii de delimitare între ele) sa nu înceapa pe acelasi rând. – se vor elimina aparitiile de rânduri „orfane“ sau rânduri „vaduve“ prin redistribuire sau redimensionarea textului. – la corectura se va urmari ca paragrafele de pe doua coloane alaturate. – situatiile în care rândurile alaturate încep sau se încheie cu acelasi termen vor fi eliminate. La corectura tipografica se tine cont de: – paragrafele corpului de text trebuie sa înceapa întotdeauna cu un alineat. Corectura tipografica se face în prima faza în spalt. pent ru a verifica armonizarea cu textele învecinate. apartinând aceluiasi articol (sau apartinând unor doua articole diferite plasate în doua coloane alaturate. de pe o coloana pe alta sau de la o pagina la alta. . deoarece deruteaza cititorul si nu au un aspect tipografic placut. dar si pe materialul asezat în pagina. iar acolo unde se face redistribuirea distantei între rânduri. titlurile nu vor începe cu alineat. – nu vor fi admise nici situatiile în care mai multe rânduri alaturate se încheie cu acelasi cuvânt.

revista). Paris Gaillard. Odobescu. Polirom. Editions PSI. ed. Alex. machetarea. ed. Les éditions CFPJ. Veaceslav. Bucuresti. Ilies Câmpeanu. Gramar. C26. Paris . 1997 Brielmaier. – Punctuatia în limba româna. Bernadette – Mise en page et typographie. Bucuresti. trad.Tema 11: Machetarea si paginarea publicatiilor Tema cuprinde trei prelegeri si trei dezbateri (C25. Stiintifica. cotarea. C27) în care se vor urmari urmatoarele aspecte: • Realizarea unor publicatii tiparite (ziar. Peter & Wolf. G. 1999 Donay. prelucrarea imaginilor si corectura materialelor jurnalistice Obiective • Aplicarea practica a cunostintelor dobândite si exersarea concretizarii conceptului editorial • Exersarea pe diferite roluri specifice activitatii secretariatului de redactie în scopul aplicarii cunostintelor acumulate Resurse: Beldescu. ed. 2000 Guery. tehnoredactarea. în conformitate cu conceptele editoriale elaborate anterior de fiecare grupa de studenti organizata în redactii Continut • Se aplica cunostintele referitoare la calibrarea. trad. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction. Iasi. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. Philippe – Tehnica jurnalismului.

Editions PSI. Stiintifica. Peter & Wolf. Albuminare – tratament special al hârtiei care permite o mai buna imprimare a culorilor. Paris Gaillard. 1999 Donay. Alineatul orizontal este plasat la începutul primului rând ca un spatiu liber egal cu latimea a trei caractere. . Bucuresti. Alineatul poate fi orizontal sau vertical. ed. Ilies Câmpeanu. Bernadette – Mise en page et typographie. Alineat – spatiu tipografic care marcheaza începutul unui paragraf. Veaceslav. trad. ed. Alineatul vertical este plasat deasupra primului rând al paragrafului ca un spatiu alb cu o latime de cel putin 3 puncte. Iasi. trad. Philippe – Tehnica jurnalismului. 2000 Guery. Polirom.Tema 12: Tiparirea publicatiilor Tema cuprinde o prelegere si o dezbatere (C28) în care se vor urmari urmatoarele aspecte: • Rolul si functiile pe care le îndeplineste procesul de tiparire în cadrul activitatii de productie mediatica • Tipuri de procese tipografice Continut • Sunt prezentate si analizate locul. care permite pulverizarea culorilor lichide. care mareste înaltimea inter-rândului. Les éditions CFPJ. Paris Glosar de termeni Aerograf – instrument de desenare utilizat pentru retusuri si trucaje. Alex. Agent de publicitate – firma sau persoana care publica anunturile în presa. Eberhard – Ghid de tehnoredactare. Louis – Manuel de secrétariat de rédaction. Odobescu. rolul si functiilor procesului de tiparire în cadrul proceselor de productie mediatica • Cunoasterea fluxului tehnologic specific tipografiilor Obiective • Întelegerea exigentelor impuse de procesul de tiparire pentru elaborarea conceptului editorial si pentru organizarea activitatilor specific redactionale si de secretariat de redactie • Corelarea posibilitatilor teoretice si generale ale activitatii de concepere si elaborare a publicatiilor cu posibilitatile si performantele tehnice si tehnologice ale procesului tipografic Resurse: Brielmaier.

Bilet – articol scurt. . destinat sa atraga atentia publicului. Banca de date – ansamblul informatiilor referitoare la un domeniu definit de cunostinte. text care anunta o serie de articole importante. unei imagini sau publicitatii. pe videodiscuri sau în fisiere electronice pe calculatoare. aliniere la marginea din dreapta. srteamer) titluri de semnalare a unor articole plasate deasupra titlului ziarului. De obicei. Anunt – termen care desemna nu de mult publicitatea directa (prin strigare).Aliniere – ordonarea începutului textului (titlu. în ton usor umoristic. deformare electronica a caracterelor sau a imaginilor. Publicatiile brosate au întotdeauna coperte. care pastreaza întotdeauna acelasi loc pe pagina. Banderola – (bandeau. revistele în format mic sunt brosate. iar cele în format mare si ziarele sunt pliate. – produs prin fotocopiere în dispunerea prevazuta în macheta.organizat astfel încât sa fie consultat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanta. Amorsa – început al unui articol prea lung pentru a fi plasat în întregime în qacel loc. în prezent. Fiind dezvoltat în SUA. în mod deosebit formele de publicitate non-comerciala. termenul e folosit pentru a desemna publicitatea în general. care urmareste transpunerea corecta a tuturor parametrilor tehnici ai tipariturii. corpul de text etc. Andruck – tiparire de proba. Apret – hârtie a carei suprafata a fost netezita cu un calandru (cilindru de netezire). sapoul. Alocare de spatiu – portiuni de coloana rezervate unui articol. aliniere la centru. Bloc grafic – ansamblu de elemente ale unui articol – titrarea. imagine) în raport cu marginile sau cu linia mediana a coloanei. codul ASCII [aski] nu contine caracterele diacritice ale diferitelor limbi. ASCII – America Standard Code for Information Interchange: standard american si international pentru codarea caracterelor î transmiterea de date. inclusiv verificarea cromatica a ilustratiilor. Brosare – procedeul de prindere a filelor duble ale unor lucrari prin lipire cu adezivi reci sau calzi. Atac – prima fraza sau primul paragraf al unui articol care furnizeaza imediat informatia principala. Anamorfoza – deformare a unei imagini prin jocuri de oglinzi. Banca de imagini – centru de arhivare si de stocare a imaginilor pastrate pe banda magnetica. aliniere la ambele margini. în opozitie cu reclama. Contine 80 de coloane pe ecran. comentariu ironic de actualitate. În practica tipografica exista patru tipuri de alinieri: aliniere la marginea din stânga. cliseu.

aceste marimi sunt convertite în unitati metrice: 1 cicero = 12 puncte Didot = 4. Caractere vectoriale – tip litere descrise printr-o ecuatie matematica. . într-o caseta plasata într. Capital – litera majuscula de dimensiunea literei minuscule a aceluiasi corp de litera. precum si adresa si numerele de telefon ale redactiei. grotesc. de regula. Cartus – ornament desenat în forma unui sul de hârtie desfasurat.BT – abreviere pentru „Bun de tipar“. medieval. cursiv. Cliseu – orice reproducere a unui text sau a unei imagini pregatita pentru a fi tiparita. variantele de stil sunt: drept. aldin. în latime si înaltime. pe care figureaza o deviza sau o monograma. CMYK – abreviere folosita pentru desemnarea celor patru culori de baza utilizate pentru tiparirea în culori: C (cyan – albastru) M (magenta – rosu) Y (yellow – galben) K (kontrast – negru). caseta de mici dimensiuni în care este înscrisa o idee sau o sintagma care se doreste a fi pusa în valoare. Caracter de litera – pentru fiecare familie de litere exista variante de aspect si de stiluri. Cadraj – dimensiunea. Caracter de baza – tipul de litera folosit în tiparirea corpului textelor jurnalistice. Calibrare – calcul care are drept scop estimarea din timp a numarului de semne dintr-un text. care au marimi fixe. spre deosebire de caracterele bitmap. Caracterul titlurilor textelor jurnalistice poate diferi de cel al corpului textelor. care ocupa toate aceleasi suprafete pe pagina. a partii unui document ce se doreste reprodus. Este expresia înscrisa de secretarul de redactie sau de responsabilul de numar pe f ecare pagina dupa ce a efectuat toate verificarile si corecturile i pentru a fi trimisa la tiparire. egiptian. Aceste informatii se regasesc. Cabuson – ornament mai îngust decât latimea coloanei pe care este plasat. Dimensiunea lor poate fi schimbata în functie de marimea dorita. În tipografia ofset si în tehnoredactarea computerizata. Cicero – unitate de masura a marimii caracterelor de tipar. Caractere bitmap – tip de litere descrise printr-o succesiune de puncte albe sau negre. Variantele de aspect sunt: anticva. Spatiul pe care îl ocupa caracterele vectoriale este proportionala cu marimea caracterului respectiv. 512mm. folosita în tipografia pe tipar înalt. Caseta redactionala – fiecare publicatie este obligata sa publice în fiecare numar numele si contactele persoanelor de contact din conducerea publicatiei si/sau a departamentelor sale. Buraj – incident în cursul tiparirii care antreneaza acumularea de hârtie între cilindri.un loc fix în interiorul publicatiei.

). ale unei imagini. Concept redactional – ansamblul stipularilor tuturor elementelor redactionale ale uneei publicatii: continutul rubricilor. Continuare – fragmentul final al textului al unui articol care este plasat pe alta pagina decât cea în care este începutul sau. tipul caracterelor. în care apar. de un cliseu. CPI – characters per inch – numarul de semene pe inch (1 inch = 2. vignete etc. Cotare – operatiunea de atribuire a unor valori grafice si tipografice elementelor unui material jurnalistic. titlul paginii. opusa muchiei. . 12CPI = 12 caractere de 10 puncte. marimea. Coloane – suprafete dreptunghiulare verticale egale între ele în care sunt împartite paginile de ziar sau de reviste si în care este amplasate materialul tipografic. În acest sistem de distributie a semnelor tipografice. Corector – persoana însarcinata sa citeasca si sa corecteze textele între fazele de redactare. Colontitlu – denumire pentru o suprafata dreptunghiulara dispusa orizontal deasupra oglinzii paginii pe fiecare pagina a publicatiei. unde se realizeaza coaserea sau brosarea s unde se fixeaza coperta. de exemplu. rezultata prin suprapunerea filelor sau fascicolelor unei publicatii. aspectul si stilul caracterului în care este tiparit corpul textului unui material jurnalistic. Corp de text – tipul. de un articol. Cruce de reperaj sau de potrivire – linii ajutatoare intersectate folosite pentru suprapunerea cu precizie si pentru tiparirea unei prezentari grafice policolore. Contrast – ecartul între punctele de densitate ale unui cliseu. masurile si coordonatele de pozitionare a elementelor materialelor jurnalistice. Concept grafic – ansamblul stipularilor tuturor elementelor grafice ale unei publicatii (latimea coloanelor.Coala raster – coala de hârtie pe care sunt trasate reteaua de linii de ghidare a coloanelor. Cotor – partea laterala stânga. modalitatile de paginare etc.54 cm).). genul si stilul articolelor etc. cotare si tiparire. Coala tipografica – coala de hârtie care are dublul dimensiunii paginii de ziar. Colonaj – numarul de coloane ocupate pe lungime de un titlu. numarul paginii. fiecarei litere îi este rezervata aceeasi lungime fixa: 10CPI = 10 caractere de 12 puncte. El este acelasi (sau poate prezenta mici variatii) pentru majoritatea textelor din publicatie. numele ziarului.

DTP – Desk Top Publishing sau PAO (presse assisté par ordinateur) – presa realizata pe calculator. necesare unei mai bune întelegeri a textului dar folosite si pentru a reda în mod redus ideile cuprinse în textul din coloana mai lata. . deoarece ele determina modul de distribuire al materialelor. Fasonare – ansamblu de operatiuni ce urmeaza tiparirii. La sfârsitul procedurii se obtine aceeasi imagine în cele patru culori de baza. Caracterul de litera al titlurilor poate diferi de cel al corpului de text. facilitând o lectura mai rapida. faltuirea). Distanta dintre coloane – dimensiunea spatiului alb care delimiteaza coloanele între ele (de regula între 5mm si 3mm). destinata sa cuprinda titluri de paragraf. Presupune o ora limita dupa care informatia poate deveni publica. nete. Faltuire – operatiunea de îndoire si împaturire a colii tiparite pentru a-i reduce formatul. Element decorativ – vignete sau alte imagini grafice rara rol informativ. Liniile de faltuire sunt importante. o legenda sau un ornament. folosite doar pentru a conferi atractivitate si sugestivitate informatiei pe care o însoteste. cât si ca stil sau aspect. Familie de litere – totalitatea caracterelor unui anumit tip de litera. Fereastra – deschidere practicata într-un cliseu pentru a se plasa un titlu. dintre care una mult mai îngusta decât ceala lta. atât ca tip. Dublon – litera. Falt – zona a colii de tiparite unde se realizeaza îndoirea si împaturirea colii pentru a o aduce la formatul dorit. Culegerea titlurilor – stabilirea tipului caracterului de litera în care va fi tiparit textul unui material jurnalistic. Descompunerea imaginii – descompunerea imaginii sau graficii originale în puncte de raster si în culorile de baza. Dactilograma – text dactilografiat. care formeaza sectiuni diferite în cadrul ziarelor si tabloidelor. mai ales pe prima pagina. marcate cu elemente de identitate specifice. Embargo – termen de întârziere impus publicarii unei informatii dintr-un text furnizat înainte ca evenimentul sa se produca sau sa se confirme. indicatii etc.Culegere cu marginale – structurare pe doua coloane a paginii. prin care se da publicatiei forma definitiva (taierea paginilor. Fascicole – mai multe pagini reunite prin pliere. prin decuparea pe conturul elementului urmarit. Decupaj – fragmentul degajat dintr-o imagine mai mare.. comentarii scurte. cuvânt sau portiune de text repetata din greseala.

Formatul paginii – dimensiunea totala a suprafetei de hârtie pe care o oare pagina publicatiei. . revistele pe cele date de standardele A3 si A4. Font – set complet de litere si semne tipografice de un anumit caracter dintr-o anumita familie de litere. Heliogravura – procedeu de imprimare care utilizeaza un cilindru de cupru pe care sunt gravate în adîncime elementele care trebuie imprimate. distribuita. Imagine bitmap – imagine electronica realizata prin transformarea imaginii originale într-o retea de puncte care sunt ulterior juxtapuse. Galvanoplastie – tehnica de corodare prin electroliza. buletinele pe cele date de standardele A4 si A5. numarul de aparitie etc.). dar si rezolutie foarte buna la imprimare. Fisierele reprezinta formatele electronice ale materialelor jurnalistice. amplasata în partea superioara a primei pagini. Unele formate de fisiere sunt compatibile doar cu anumite programe. altele suporta convertirea dintr-un format specific unui program în altul. Imagine peisaj – imagine dreptunghiulara distribuita pe orizontala (landscape). care cuprinde numele ziarului si unele date de natura administrativa (data. În cotarea aplicata textelor în format electronic. Paginile ziarelor au dimensiuni variabile în jurul celor date de standardul A2. Frontispiciu – suprafata de pagina tipografica. Grid – retea de marcaje virtuale folosite în programele de editare pentru împartirea paginii pe rânduri si coloane. Grafic – diagrama de prezentare vizuala a diferitelor relatii între date ordonate dupa diferite criterii. Foaie de stil – fisier ascuns care contine toti parametrii atribuiti prin cotare formatului unui text. Headline – titlul principal al paginii de ziar.Fisier – un pachet de date stocate în acelasi format electronic. de regula pe orizontala. Formatul fisierelor – desemneaza tipul de stocare si de codificare a informatiilor în fisierele specifice diferitelor programe informatice de prelucrare a datelor. tratate în mod unitar de catre programele informatice care le prelucreaza. fisierul ce contine caracteristicile de formatare a textului poate fi codificat în diferite forme. stabilite prin conceptul redactional si grafic. Imaginile bitmap au dimensiuni mari. care permite obtinerea unor amprente în relief. pe o suprafata metalica. Formatul paginii – dimensiunea paginilor unei publicatii. tabloidele pe cele date de standardul A3.

dar rezolutia la imprimare este mai scazuta. o harta. Este o operatiune scumpa si nepractica. Linia de baza – o linie orizontala imaginara trasata la baza literelor astfel încât sa formeze un rând drept. Poate fi o litera artistica. lipire si copertare a colilor tiparite ale revistelor. Latimea literei – latimea unui dreptunghi imaginar în care este plasata o litera tipografica (inclusiv spatiul de la stânga si de la dreapta caracterului). buletinelor. o ilustratie. Prelungirile superioare sau inferioare ale literelor se fac pornind de la aceasta linie de baza. brosurilor etc. Legarea prin lipire (brosarea) este o operatiune specifica revistelor. . Letrina – litera initiala a unui paragraf redata într. completând-o cu date necesare întelegerii acesteia. astfel încît sa ocupe mai multe rînduri. aranjarea si dimensiunile suprafetei ocupate de elementele materialelor jurnalistice. Imagine vectoriala – imagine electronica realizata prin crearea unor obiecte matematice care ulterior sunt juxtapuse. Raspunde de realizarea tuturor aspectelor grafice ale dispunerii textelor si ilustratiilor în paginile publicatiei. Legenda imaginii – text explicativ care însoteste o figura. spatiul dintre linia de baza a unui rând si linia de baza a rândului urmator.Imagine portret – imagine dreptunghiulara distribuita pe verticala (portrait ). Elaborarea layout-ului desemneaza conceperea si proiectarea paginilor publicatiei în functie de materialul publicistic. proiect.un corp mai mare decît cel al textului. un grafic. Imaginile vectoriale au dimensiuni mai mici. Kerning – modificarea lungimii ocupate de un text prin varierea spatiului dintre literele cuvintelor sau dintre cuvinte. în cazul ziarelor si chiar al revistelor. i imagine. Interlinie – intervalul dintre un rând si rândul imediat urmator. este rezervata cartilor si uneori buletinelor sau anuarelor. În macheta se stabilesc pozitia. Layout-er – paginator: persoana care proiecteaza si aranjeaza materialele tipografice în pagina. Legarea prin coasere presupune coaserea cu ata a colilor tiparite. macheta. Layout – schema. Înaltimea literei – reprezinta dimensiunea verticala a unui font masurata între prelungirea cea mai de jos si prelungirea cea mai înalta a literelor din fontul respectiv. Legare – operatiunea de reunire prin coasere.

desenata la scara sau în marime reala. Logistica – ansamblul actiunilor si operatiunilor de gestionare a resurselor materiale în vedere îndeplinirii unor misiuni specifice unei organizatii. Lungimea zatului – lungimea maxima a unui rând dintr-o coloana. Poate fi de alt caracter decât corpul de text sau poate fi realizata artistic. dreapta) sau la mijlocul acestuia. Linotip – masina cu ajutorul careia se culeg mecanic literele pentru a se produce rânduri de text în matrice de plumb. astfel încât sa satisfaca asteptarile si gusturile unui public cât mai larg. bazat pe incompatibilitatea dintre apa si materiile grase. Linie de reper – linie ajutatoare invizibila la tipar. Se mai numeste si litera îngropata sau initiala. pagini. de regula. dupa care se orienteaza paginatorul în alcatuirea paginii. care se reiau la fiecare aparitie. Magazin – supliment special al unei publicatii. Continutul magazinelor este foarte divers.Linie directoare – linie verticala imaginara în raport cu care sunt aliniate toate rândurile la capatul rândului (stânga. Marginea paginii – suprafata netiparita dintre oglinda paginii si formatul paginii. rubrici. unde este plasat titlul ziarului si diferite mentiuni administrative sau de alta natura. . Litera de rând – toate literele mici (minusculele) dintr-un set de caractere sunt numite litere de rând. Din aceasta tehnica provine tiparul ofset din zilele noastre. pe care sunt marcate principalele elemente ale conceptului grafic. Litografie – procedeu de reproducere a unei imagini pe piatra. Litere verzale – toate literele mari (majusculele) dintr-un set de caractere sunt numite litere verzale. a unei coloane sau a unui capitol. scoasa în evidenta prin faptul ca e mai mare decât celelalte si este plasata in interiorul sau în exteriorul textului. Macheta – modelul unei pagini de ziar sau de revista. Manseta – zona superioara a primei pagini. Reprezinta o tehnologie specifica tehnicii tiparului înalt. tiparit în culori si pe hârtie de calitate superioara. Letrina – litera initiala a unui paragraf. servind la paginarea materialelor jurnalistice. Logo – element grafic cu functie simbolica care însoteste anumite publicatii. Lumânare – coloana neîntrerupta pe toata lungimea paginii. mai îngust decât coloana paginii. Logo-urile înlesnesc orientarea cititorului în publicatiei si faciliteaza recunoasterea continutului informativ.

Imaginile care însotesc textul sunt plasate. dar ilustratiile sunt mai rare. Paginare – operatia de asezare a elementelor materialului jurnalistic în pagina publicatiei în conformitate cu distributia stabilita prin machetare. Oglinda paginii – suprafata paginii destinata textului si imaginilor. Piere funerare – denumire metaforica data articolelor de o coloana asezate alaturi si la acelasi nivel unul fata de celalalt. numita astfel deoarece atunci când se rasfoieste o publicatie. Plotter – echipament periferic conectat la un computer care imprima text sau grafica pe coli de hârtie mai mari decât formatul standard A3. dintr-o coloana. Paragrafele pot începe cu alineat orizontal sau cu alineat vertical. în alta. Paginare în module – procedeu de paginare în care textele si imaginile sunt aranjate unitar. iar pentru facilitarea perceperii unitatii unui material se recurge la delimitare între articole cu ajutorul unor elemente grafice sau a unor linii. . lânga. Paginare în rama – procedeu de paginare în care textele sunt paginate în coloane de lungimi diferite. Paginare în bloc – procedeu de paginare în care textul unui material jurnalistic este paginat în bloc. care apare la începutul unei coloane nor sau al unei pagini noi. excluzând marginile. doar ca în acest caz materialul jurnalistic paginat se prezinta sub forma de film sau tiparituri de proba. Paragraf – unitate de text si continut. pagina fara sot este prima care atrage privirea. fiind în afara normelor tipografice. care cuprinde un numar de propozitii ce fac referire la aceeasi idee. Pixel – cea mai mica unitate de suprafata în care poate fi descompusa o imagine proiectata pe un ecran electronic. Paginare în scara – procedeu de paginare în care textul este ordonat „curgator. Montaj – operatie similara punerii în pagina. deasupra sau dedesubtul acestuia. O astfel de situatie trebuie evitata. având rol de note marginale. de scurte comentarii sau de a titra paragraful respectiv. Pagina „frumoasa“ – pagina impara a ziarelor. ocupând suprafata tipografica sub forma de dreptunghiuri. Articolele sunt îmbinate între ele.Marginale – text tiparit în afara oglinzii paginii. Orfan – ultimul rând (complet sau incomplet) al unui rând dintr-un paragraf.

. care servesc la asezarea în pagina a textului sau imaginilor. Re-design – revizuirea aspectului unui element al conceptului redactional si grafic. Unitatea sistemului european este cicero. Proba de tipar – imprimare a unei pagini compusa în conformitate cu macheta conceputa. pentru care nu este necesara si nici practica operatiunea de brosare sau de legare. dupa ce a materialele jurnalistice au fost corectate.352mm. operatie care scoate în evidenta portiunea respectiva de text. Pliere – operatiunea de îndoire a paginilor tipografice (faltuire) si asezare a lor într-o fascicola. în vederea actualizarii expresiei sale grafice cu exigentele noilor categorii de cititori sau cu exigentele si posibilitatile noilor concepte editoriale si tipografice. Quadrat – suprafata de text de forma dreptunghiulara a carei latura mare este egala cu latimea coloanei. care este egala cu 12 puncte de 0. Qadratin– (punctisor) spatiu alb (de regula la începutul rândului) care corespunde unui patrat a carui latura este egala cu latimea corpului de litera în care este cotat textul. Unitatea sistemului american este pica. Exista doua sisteme de exprimare a marimii literelor: cel american si cel european (francez). Este o operatiune specifica ziarelor.376mm (Didot). Retragerea rândurilor – procedeu de accentuare tipografica prin care un numar de rânduri de text este tiparit cu o anumita retragere de la marginea rândului.Postscript – limbaj folosit de computere pentru comunicarea cu imprimantele. în vederea transformarii formatului electronic al fisierelor de text sau imagine în comenzi pentru dispozitivele de scriere ale imprimantelor. care e egala cu 12 puncte de 0. Rasterul paginii – grila formata din linii de reper verticale si orizontale. Proba de tipar suporta ea însasi corectura si revizuire pâna primeste „bun de tipar“. Re-launch – actiunea de revitalizare a întregului concept redactional si grafic al unei publicatii. Rasterul rândurilor – înaltimea standard a rândului tipografic dintr-o coloana. Rasterul coloanelor – latimea standard a coloanelor din pagina unei publicatii. iar înaltimea este egala cu 4 quadratini corp 12. astfel încât sa fie în acord cu asteptarile publicului sau cu noile orientari ale publicatiei. Punct – masura tipografica pentru specificarea marimii literelor. Print – text imprimat de o imprimanta.

Pentru obtinerea celorlalte culori se combina în diferite proportii cele trei culori fundamentale. Scalare – procedeu de modificare proportionala a dimensiunilor textului sau imaginilor. Pentru cerneala tipografica. folosit în obtinerea culorilor în programele de editare grafica.). care face posibila tiparirea paginilor ziarelor si revistelor în flux continuu. O serie de stiluri de scriere formeaza un tip de caractere. pentru –l rezuma sau pentru a trezi interesul cititorilor. Scanner – terminal periferic al unui computer. o pagina sau chiar mai multe pagini. Supliment special – supliment datorat unui eveniment sau unei situatii deosebite. Tabloid – publicatie mediatica informativa al carei format de pagina variaza în jurul dimensiunilor standard A3. O rubrica poate ocupa o parte dintr-o pagina. care converteste imaginile imprimate pe diferite suporturi materiale în fisiere grafice. care prelungeste desenul acestuia. RGB – sistem cromatic bazat pe culorile fundamentale Red (rosu). Sup limentele speciale pot fi si suplimente saptamânale tematice (literare. Variatia amestecului de culori este de 5%. caractere speciale) omogene. Rubricile se disting prin elemente grafice constante. care le fac usor de urmarit de catre cititori. în care sunt reunite ideile cele mai importante ale acestuia. Scala Euro – sistem cromatic definit precis pe baza sistemului RGB. Supliment – anexa a unei publicatii. Rubrica – continut informatic cu aparitie continua. direct pe coala de hârtie. fara sa fie înca plasat în pagina. numar de numar. cifre. având continut informational sau publicitar. Serif – partea terminala a unui caracter. Suplimentul poate avea acelasi format de pagina ca si publicatia pe care o însoteste sau poate sa fie mai mic. de sport. prezentat la începutul acestuia. Spalt – proba de tipar a unui text în formatul atribuit prin cotare. Este tiparita întotdeauna în culori (yellow magazine) si pe hârtie de calitate. . semene punctuatie.Revista magazin – gen de publicatie care se adreseaza unui public larg si care acopera un spectru tematic divers. specific ziarelor si revistelor. Sapou – rezumat textual al unui articol. Rotativa – masina de tiparit. Green (verde) si Bleu (albastru). valorile procentuale sunt transformate direct în valori cantitative. Spatiul dintre rânduri – distanta dintre liniile de baza a doua rânduri învecinate Stil de scriere – profilul grafic al unei grupe de semne )litere. financiare etc.

Titlu principal – titlu tiparit cu litere mult mai mari decât restul titlurilor sau textului si care este plasat. referindu-se la cel mai important eveniment al perioadei pe care o acopera publicatia. Tipometru – rigla speciala. În acest fel se obtine o imprimare în cliseu invers. . cu un aparat de marit. Titlu în scara – efect grafic produs de liniile de titlu de pe o pagina. care se însiruie pe verticala cu un anumit decalaj lateral. iar cele de fundal ramân la suprafata. se obtine o imprimare în cliseu normal. la tema acesteia. Tipar ofset (tipar plan) – tehnologie de tiparire în care atât suprafetele care apar la tiparire. Tipar fotografic – tehnologie de tiparire prin care expunerea literelor se face fotografic. gradata în puncte si cicero (sau pica) pentru masurarea dimensiunii literelor. sau poate fi titlul principal al paginii. Tipar înalt – tehnologie de tiparire în care elementele purtatoare de semnificatie (textul si ilustratiile) sunt proeminente în raport cu suprafata imprimata. pe care sunt plasate Spalt – tiparitura de proba a unui text. cât si cele care nu apar. pe prima pagina. Astfel. în care sunt respectate indicatiile de paginare referitoare la caracterul literei. latimea coloanei. Straif – partea ramasa din coala tipografica dupa debitarea formatului paginii publicatiei. Tribuna – zona aflata imediat sub manseta primei pagini. o legenda sau textul unui articol. stilul literei. al carui rol este doar de a marca locul în care va fi plasat un titlu. pe hârtie sau pe pelicula foto. creând impresia unei scari. iar cele de fundal ramân în adâncime. în vederea verificarii repartitiei materialelor jurnalistice în pagina. de regula. Tipar adânc – tehnologie de tiparire în care elementele purtatoare de semnificatie (textul si ilustratiile) sunt gravate în adâncimea suprafetei de imprimat. un sapou. Prin modificarea factorului de marire si prin deformarea opticii de proiectie sau a suprafetei de proiectie se pot obtine dimensiuni diferite ale setului originar de caractere.Text orb – text generic. sunt transpuse fotochimic pe o placa tipografica. iar imaginile erau gravate pe clisee de zinc. Tipar de plumb – tehnologia de tiparire prin care pentru tiparirea textului si a ilustratiilor se proceda la realizarea unei matrice în care textul realizat din litere de plumb culese manual sau mecanic. Pe aceste tiparituri de proba se fac corecturile textului tipografic.

Zat profilat – mai multe rânduri de latimi diferite de cele ale coloanei. care urmeaza conturul regulat al unei imagini sau al unor forme geometrice suprapuse partial peste coloana de text. o imagine sau un alt text. . Zat fasonat – mai multe rânduri de latime diferita de cele ale coloanei. Vaduva – denumire pentru o eroare de paginatie care consta plasarea izolata a rândului de început al unui paragraf sfârsitul unei coloane sau al unei pagini.Umar – portiune de text (în forma unei coloane sau a unei fractiuni de coloana) care „sustine“ un titlu. care urmeaza conturul neregulat al unei imagini sau al unei forme geometrice suprapuse partial peste coloana de text.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful