Ministerul Educatiei al Republicii Moldova Institutul International de Management “IMI-NOVA” Catedra Stiinte Sociale si Drept

La disciplina Drept international public La tema:

A elaborat : studenta anului III, facultatea Drept. Grupa 2710, Colibaba Gabriela Coordonator stiintific : Lector universitar, Gherman Alexei

Chisinau 2010

Planul Tezei: Introducere…………………………………………………………..3 Capitolul I : Beligeranta…………………………………………….4 §1 : Notiunea si izvoarele dreptului international umanitar;…...4 §2 : Razboiul terestru:………………………………………….7 2.1 : Inceperea ostilitatilor si instituirea starii de razboi 2.2 : Statutul Combatantilor 2.3 : Mijloace si metode interzise 2.4 : Ocupatia militara. §3 : Razboiul maritime:……………………………………….16 §4 : Razboiul aerian si extraatmosferic……………………….19 Capitolul II : Protectia umanitara in caz de conflict armat……..20 §1 : Protectia populatiei civile si a persoanelor civile in caz de conflict armat………………………………………………………...21 §2 : Statutul prizonierilor de razboi……………………………24 §3 : Rolul Comitetului Crucii Rosii in realizarea protectiei umane………………………………………………………………..27 Concluzii…………………………………………………………….30 Bibliografie……………………………….…………………………33
2

Introducere

Dreptul international umanitar, creatie recenta a omenirii a aparut ca necesitate a limitarii efectelor distructive ale conflictelor armate, din ratiuni umanitare. Sunt notorii marile suferinte pe care le genereaza razboiul in rindul populatiei si pagubele immense pe care le produce. Dreptul international umanitar, creat ca un ansamblu de norme juridice integrate in sistemul dreptului international contemporan, se doreste a fi un attenuator al acestor suferinte si pierderi care depasesc “necesitatile militare”. In a doua jumatate a secolului XIX-lea, preocuparile pentru reglementarea in dreptul international a protectiei victimelor in situatie de razboi a dus la crearea in 1863 a Comitetului International al Crucii Rosii si in 1864 la adoptarea primei conventii de drept umanitar. Aceste momente au dus la divizarea lui jus in bello in doua ramuri: dreptul razboiului propriu-zis si dreptul umanitar. La conferintele de pace de la Haga din 1899 si 1907, s-a adoptat o noua denumire a dreptului razboiului, aceea de legi si obiceiuri ale razboiului. Ulterior, ca urmare a dezvoltarii codificarilor de drept umanitar culminind cu adoptarea celor doua Protocoale aditionale de la Geneva din 1977, dreptul razboiului si dreptul international umanitar sunt reunite intr-un concept nou – dreptul international umanitar al conflictelor armate, denumire acceptata si in prezent.

3

Bucuresti. §1 : Notiunea si izvoarele dreptului international umanitar Notiunea de „dreptul razboiului". destinate a reglementa in mod special problemele survenite in situatii de conflict armat international si neinternational”1.p. dar nicidecum pe durata examinarilor judiciare de mai apoi. Casa de Editura si Presa “Sansa” – S. Dupa alti parametri insa. astfel reglementind. Acelasi drept cuprinde ambele ipostaze ale razboiului : ura si infratirea. de sorginte cutumiara sau conventionala.R. Aici nu vom trece cu vederea opinia corecta. pe de o parte.Capitolul I : Beligeranta. ca „dreptul international umanitar al conflictelor armate poate fi definit ca ansamblu de norme de drept international. Ionel Closca.11. Ion Suceava. de unde si trebuie sa fie clar si nemijlocit aplicabil in timpul diferendelor militare. triada constituie un compartiment. va fi inlocuita cu „dreptul conflictelor armate". utilizata cu mult in urma. stabilit prin acordul dintre state. dreptul international umanitar dispune totusi de un continut specific mai variat si mai complex. In plan explicativ si logic. Dr. Dreptul la care ne referim e consensual. dreptul international umanitar e mai mult unul al coordonarii decit al subordonarii. o institutie a dreptului international public si dispune de toate particularitatile acestuia. Or.1992. asemeni dreptului international public. mijloacele prin care persoanele se pot nimici 1 Dr. Dreptul international umanitar. 4 . iar recent cu imbinarea „drept international umanitar".L.

E vorba in fond de selectarea metodelor si mijloacelor de ducere a razboiului. Лукашук. Ne dam seama ca anume continulul dreptului international umanitar a fost intotdeauna orientat spre satisfacerea necesitatilor omului. p. 1 2 И. Москва 1995.. p. un drept aflat la intersectia dintre necesitatile militare si cerintele umanitare si un drept de acordare a ajutorului prin apararea victimelor de razboi aflate la discretia inamicului. Eduard Serbenco. Международное право. Subliniem totusi ca tot asa cum Conventia de la Geneva (1864) a fost avant la lettre o consecinta indirecta a razboiului francoaustriac din 1859. intr-o directie mai larga de cercetare acestea nu sint unicele izvoare ale dreptului care ne preocupa. Москва 1998. iar. pe de alta parte. 3 Ерик Давид. Op. 50. 5 . Drept internaюional public. I. 48-54. cit. 5 Oleg Bгlan. Voi. Si totusi.p. tot asa si multiple alte tratate adoptate mai recent in materie de drept international umanitar au constituit o reactie la anumite diferende armate. Doctrina recunoaste tratatul si cutuma internationala ca fiind izvoare ale dreptului international. adica si a obiectelor ce nu figureaza ca obiectiv al atentatelor militare.reciproc. Международное право. impunind respectul pentru raniti aflati in captivitate sau pentru alte categorii de persoane neimplicate in conflict. ce are menirea de a diminua nenorocirile provocate de razboi prin determinarea metodelor si mijloacelor inadmisibile actiunilor militare si prin protejarea victimelor diferendului armat1. И. asa cum ele nu ofera o lista a mijloacelor prin care se exprima normele sale odata si pentru totdeauna3. Tratatul international bilateral sau multilateral constituie izvorul de baza al dreptului international umanitar. Ханс-Петер Гассер. Dreptul international umanitar apare totalmente ca un institutal dreptului international. Se pare ca avem un drept al violentei. care reglementeaza actiunile militare in interesul protejarii statului. iar scopul principal al acestei ramuri de drept consta in apararea vietii si demnitatii persoanei aflate in situatii extrimale din cauza razboiului. Chiєinгu. de apararea persoanelor si bunurilor carora li se poate adduce vreun prejudiciu2. 2001.

hotaririle instantelor judiciare si arbitrare. o totalitate de reguli abordate in privinta acordarii de uniformitate activitatii umanitare internationale. precum si despre practica instantelor judiciare nationale in privinta aplicarii normelor de drept international. aplicabile intr-o anumita situatie. Doctrina constituie o interpretare si realizare a dreptului international umanitar. la care participa cu drept de vot toate statele membre ale Conventiilor de la Geneva. deoarece in locul normelor cuprinse in tratate. a caror varietate e generata de particularitatile structurale ale acestei organizatii. jurisprudenta internationala. Completarea lacunelor in „dreptul conventional" sau compensarea neaplicarii unor tratate acorda cutumei un rol de „adaos" la normele tratatelor. Nu trecem cu vederea nici faptul ca in dreptul international umanitar exista si o serie de izvoare auxiliare. rezolutiile. statul va folosi obisnuit o serie de reguli ale dreptului conflictelor armate. La acestea se refera: Rezolutiile Adunarii Generale a ONU. legile si regulamentele interne. Este vorba. nu se poate pomeni intr-un vacuum al reglementarilor. reguli ce nu sint stabilite. Aceasta participare acorda hotaririlor Conferintelor Internationale o forta juridica similara cu cea a deciziilor luate de catre organizatiile guvernamentale internationale in domeniul dezvoltarii si interpretarii dreptului international umanitar. despre hotaririle Tribunalelor internationale. doctrina. ofera largi posibilitati pentru interpretarea si dezvoltarea progresiva a dreptului international. precum si unul de substitut al acestora. in primul rind. Jurisprudenta. 6 . in functia care ne intereseaza. dar care variaza in dependenta de evolutia evenimentelor in lume. Ca izvoare ale dreptului international umanitar sint considerate si documentele Conferintelor Internationale ale Comitetului Crucii Rosii (statutele.Cutuma ramine actuala in masura in care dreptul scris nu poate asigura plenitudinea reglementarilor. Din cele mentionate reiese ca statul care nu este supus unor norme ale conventiilor. declaratiile).

fiind instituita starea de razboi. Conform acestei prevederi. Se pare ca. Conventia de la Haga (III) din 18 octombrie 1907 „Cu privire la inceperea ostilitatilor" stabiletse ca: „Puterile contractante recunosc :a) ostilitatile intre ele nu trebuie sa inceapa decit dupa un avertisment prealabil neechivoc.1 : Inceperea ostilitatilor si instituirea starii de razboi Datele si argumentele istorice sint in favoarea faptului ca.instiintare facuta de un stat altui stat in privinta faptului :b) starea de pace intre ele inceteaza. fie sub forma unei declaratii de razboi motivata. Lipsa 7 . cel mai bine e totusi daca instituirea starii de razboi este (si trebuie sa fie!) adusa si la cunostinta statelor neutre. conform reglementarilor in domeniu. Instiintarea aceasta face loc pozitiei principiale sau „efectului de spectator" pe care il pot lua aceste state. ultimatumul cu declaratie de razboi conditionata. in ciuda tuturor laturilor ce se invoca sub cuvint ca „se putea si altfel". Aceste forme sint: • • declaratia de razboi motivata. la cele din Evul Mediu si Epoca Moderna. Momentul este intilnit la popoarele antichitatii. in mod expres. initierea unui diferend militar interstatal trebuie sa treaca anumite proceduri. sa imbrace in prealabil o forma strict stabilita de normele dreptului international umanitar. fara basculare. avertismentul prealabil neechivoc are forma unei comunicгri . doua forme in care se realizeaza evaluativ avertismentul prealabil in privinta inceperii actiunilor militare si care contribuie la adaptarea in continuare a mediului social si a cadrului politic general la trebuintele de razboi. Actualmente.§2 : Razboiul terestru 2. Documentul nominalizat precum si doctrina dreptului international umanitar fixeaza. inceperii actiunilor armate. fie a unui ultimatum cu declaratia de razboi conditionata". conform legii. declararea oficiala a razboiului premerge.

exceptii fac numai acele obiecte care nu pot servi scopurilor de razboi.instiintarii insa nu e o frustrare in acest caz si nu poate fi invocatг drept argument intru nerespectarea obligatiilor ce revin statelor neutre. de obicei. daca se poate dovedi cu certitudine ca ele erau incunostintate (puse la curent) asupra inceperii razboiului. economice si politice dintre statele aflate deja pe picior de razboi. ei fiind impartiti tn doua categorii: beligeranti si non-beligeranti (combatanti si necombatanti). Din momentul instituirii starii de beligeranta sint produse un sir de mutatii in relatiile sociale. directionind prevazator tratarea persoanelor. 3) lovirea proprietatii statului inamic (depozitele de arme. mijloacele de transport. a caror aplicare. Supusii statelor aliate. care atrag dupa sine retragerea in mod obligator a agentilor diplomatici. Situatia nationalilor aflati tn propriul teritoriu este determinata de reglementarile interne speciale. Cea mai grava se dovedeste a fi insa situatia nationalilor unui stat inamic aflati pe 8 . consulilor. ca persoane straine beneficiaza de statutul premergator starii de razboi cu anumite limitari si restrictii. ori se anuleaza. magaziile. distrugerea arhivelor daca nu este posibila evacuarea sau lasarea imediata a acestora pentru pastrare unui stat protector. 2) afectarea acordurilor si tratatelor internationale incheiate intre partile intrate in conflict. Inceperea ostilitatilor militare dicteaza si alte schimbari de efect. in dependenta de faptul in ce teritoriu se afla si carui stat apartin. Starea de beligeranta dintre partile conflictului armat inseamna: 1) ruperea sau suspendarea fireascгa si totala a relatiilor diplomatice si consulare. neutre sau prietene. aprovizionarile si orice proprietate mobila a statului care prin natura ei serveste operatiunilor de razboi). Aceste mutatii sint conditionate intru totul de efectele generate de starea de razboi. ori se suspenda si toate acestea fara a produce vreun efect negativ asupra ratatelor organizatiilor internationale sau a acelora de drept umanitar.

de asemenea. 9 . Situatia lor dificila si tratarea specifica nu chiar favorabila nu poate fi intotdeauna lichidata prin intermediul aplicarii expulzarii in tara de origine. deoarece momentul poate genera intarirea capacitatii de lupta a adversarului. De cele mai multe ori. igiena. Inceperea ostilitatilor militare poate genera. aceste persoane beneficiaza de anumite garantii oferite de reglementarile din domeniu si de normele juridice ale dreptului international umanitar.teritoriul statului vrajmas sau in propriul teritoriu deja ocupat de dusman. 2Convenюia de la Geneva (IV) din 12 august 1949 „Cu privire la protecюia persoanelor civile оn timp de rгzboi". creat in acest scop de catre Puterea detinatoare. dintre care cele mai severe sint stabilirea domiciliului fortat si internarea. unele schimbari in sfera relatiilor dintre cetatenii statelor inamice. sa reconsidere acest refuz intr-un termen cit mai scurt"1. alin. intoleranti fata de „straini". fata de ea pot fi aplicate un sir de masuri de control. Conform traditiei. 36. art. salubritate s i alimentare"2. I. Plecarile autorizate trebuie efectuate „in conditii satisfacatoare de securitate. I єi II. anularii contractelor incheiate dupa inceperea diferendului si suspendarii contractelor premergatoare starii de conflict. art. alin. aceste schimbari iau forma interzicerii relatiilor comerciale. Persoanele carora li s-a refuzat cererea de a parasi teritoriul vor avea dreptul sa obtina ca un tribunal sau un colegiu administrativ competent. 1 2 Convenюia de la Geneva (IV) din 12 august 1949 „Cu privire la protecюia persoanelor civile оn timp de rгzboi". poate duce la divulgarea secretelor de stat etc. Daca persoanei de alta nationalitate ii este refuzata cererea de a parasi teritoriul statului inamic.2 : Statutul Combatantilor: Pentru intiia data notiunea de combatant a fost definita in articolul I din Regulamentul-anexa la Conventia de la Haga (II) „Cu privire la respectarea legilor si obiceiurilor razboiului terestru” din 29 iulie 1899. reiesind din masura in care natiunile nu se tolereaza in plan interstatal. 2. 35.

respectarea regulilor de drept international aplicabile la conflictele armate.. pun spontan mina pe arme pentru a respinge invazia. 319. chiar daca aceasta este reprezentata de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de catre partea adversa. Fortele armate ale unei Parti in conflict se compun din toate fortele. Disparitia pericolului invaziei externe genera in mod obligator depunerea armelor de catre cei ridicati in masa. 1 2 3 Art. р. care incorporeaza in fortele sale armate o organizatie paramilitara sau un serviciu armat insarcinat cu mentinerea ordinii. Эрик Давид. Aceste forte armate vor trebui sa fie supuse unui regim de disciplina interna care sa asigure. la apropierea inamicului. 3. Membrii fortelor armate ale unei Parti la conflict (altii decit personalul sanitar si religios prevazut in articolul 33 al celei de a III-a Conventii) sint combatanti. 10 . care raspund de conduita subordonatilor sai fata de aceasta parte. Art. corespondentii de presa. 2. trebuie sa notifice aceasta celorlalte Parti la conflict. in special. 13 din Regulamentul-anexa la Conventia de la Haga (IV) „Cu privire la legile si obiceiurile razboiului terestru" din 18 octombrie 1907. Lor li se acorda acest statut doar daca era respectata conditia purtarii deschise a armelor si cea referitoare la respectarea legilor si a obiceiurilor de razboi. toate grupurile si toate unitatile armate si organizate care sint puse sub comanda. dar carora in caz de prizonierat li se asigura acelasi tratament ca si combatantilor: reprezentantii serviciilor administrative ale armatei. Regulamentul include si categoriile de persoane care insotesc armatele in calitate de necombatanti. Ib. 2 din Regulamentul-anexг la Convenюia de la Haga (IV) „Cu privire ia legile єi obiceiurile rгzboiului terestru" din 18 octombrie 1907.In calitate de combatanti sint recunoscute si persoanele care. intendenta etc.3 Concluzia finala este ca : 1. fara a avea timp de a se organiza in forte armate regulate1. reprezentantii justitiei militare. iar luarea lor in prizonierat in timpul beneficierii de statutul de combatant atragea dupa sine acordarea statutului de prizonier de razboi2. adica au dreptul de a participa direct la ostilitati. Partea la un conflict.

Ion Suceava. 5) practic este imposibil de a dovedi faptul primirii de catre mercenar a unei sume de bani majorate. in mod obligator. Mercenarii. pct.Pentru ca persoanelor nominalizate sa li se recunoasca statutul de combatant este necesara respectarea urmatoarelor prevederi: 1)sa actioneze in cadrul unei colectivitati. 3)sa se afle in subordinea unui comandament responsabil care sa exercite un control efectiv asupra membrilor orgnizatiei. Reglementarile din domeniu exclud acordarea statutului de mercenar persoanelor puse la dispozitia unei parti beligerante de catre statele aliate sau prietene. fiind obligat sa accepte „conditii egale” din cauza crizei economice sau a starii de somaj. din Protocolul aditional nr. aceste informatii fiind secrete si nereflectate in vreun document. altul decit o parte la conflict. 4)organizatia sa apartina unei Parti la conflict. lipsirea de statutul de prizonier daca el face fata cerintelor stabilite in vederea obtinerii acestui statut. Ionel Closca. Nu se acorda acelasi statut consilierilor militari straini. cetatenilor unei parti la conflict precum si rezidentilor de pe un teritoriu ocupat. Faptul ca luptatorul acaparat de catre statul inamic nu este cetatean al statului in ale carui forte armate a luptat. 5) sa fie supusa unui regim de disciplina interna1. in misiune oficiala ca membru al fortelor armate ale statului respectiv. alin. 11 . Indeplinesc aceleasi functii. nu atrage dupa sine. II. 2)colectivitatea in care actioneaza sa fie organizata pe principii militare. Astfel. de organizatiile internationale. 4) inscrierea sau includerea oficiala a mercenarului in cadrul fortelor armate ar duce automat la disparitia statutului de care dispune. Dr. conform articolului 47. f. 1 Dr. I. nu poate fi considerat mercenar cel care a fost trimis de catre un stat.

Spionii. cu ilegalizarea si plasarea in afara legii a urmatoarelor metode si mijloace de lupta: 1) care produc un rau superfluu. Conform acestei definitii. Pentru intiia data in dreptul international umanitar notiunea de „spion" este intоlnita in Regulamentul-anexa la cea de-a IV-a Conventie de la Haga din 18 octombrie 1907 „Cu privire la legile si obiceiurile razboiului terestru".3: Metode si mijloace interzise Atingerea obiectivului de limitare a dreptului partilor in privinta alegerii metodelor si mijloacelor de razboi s-a soldat. 1 Interzicerea aplicarii acestora este fixata pentru prima datг in Declaraюia de la Sankt-Peters-burg. 3) care produc daune considerabile (intinse. aduna ori incearca sa adune informatii in zone de operatii ale unui stat beligerant cu intentia de a le comunica partii adverse". Aceeasi interzicere este reluata de Conventia de la Haga (II) din 29 iulie 1899 („Cu privire la respectarea legilor si obiceiurilor razboiului terestru"). Articolul 29 al acestui document prevede ca: „spion poate fi considerat individul care. din 11 decembrie 1868. treptat. La metodele si mijloacele de razboi capabile de a produce un rau superfluu se refera: 1) proiectilele cu o greutate mai mica de 400 gr. lucrind pe ascuns sau sub pretexte inselatoare. iar mai apoi si de articolul 23 di Regulamentul-anexa al Conventiei de la Haga (IV) din 18 octombrie 1907. intentia de a comunica informatiile adunate partii inamice. Metode si mijloace de lupta care produc un rau superfluu. 2) cu efecte nediscriminate. 12 . care ar fi explozibile sau incarcate cu materii fulminante sau inflamabile1. 2. • pretextul fals. activitatea de spion se caracterizeaza prin urmatoarelor trei elemente: • clandestinitatea. grave si durabile) mediului natural.

b) atacuri in care se folosesc metode si mijloace de lupta care nu pot fi indreptate impotriva unui obiectiv militar determinat. fiind extrase cu mare intirziere sau dificultate. 2 Se au in vedere schijele din lemnrsticla sau plastic care. Metode si mijloace de razboi care produc daune intinse.. armele bacteriologice (biologice). in fiecare din aceste cazuri. anexa la Conventia de la Geneva din 10 octombrie 1980 „Cu privire la interzicerea sau limitarea utilizarii anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producind efecte traumatizante excesive sau ca lovind tara discriminare". Inadmisibilitatea utilizarii acestof categorii de arme este prevгzuta de Protocolul nr. Exista doua mijloace de protectie a mediului natural. precum razboiul Balcanic (1912-1913).Cu privire la shijele nelocalizabile". armele incendiare si proiectilele de mic calibru. I . 3) armele ale caror efect principal este de a provoca rani prin schije nelocalizabile prin raze X in corpul omenesc2. fara deosebire. Metode si mijloace de razboi cu efecte nediscriminate. Conform doctrinei dreptului conflictelor armate si a reglementarilor din domeniu. capabile sa loveasca. Ulterior ea a fost reluata de articolul 23 al Regulamentului-anexa la Conventia de la Haga (IV) din 18 octombrie 1907.2) gloantele care se dilata sau se turtesc usor in corpul omenesc. c) atacuri in care se folosesc metode sau mijloace de lupt ale caror efecte nu pot fi limitate dupa cum se prescrie in prezentul Protocol si care sint in consecinta. armele nucleare. Primul se refera la protejarea nemijlocita. asigurata prin reglementarile special elaborate in 1 Folosirea lor a fost interzisa prin Declaratia de la Haga (IV) din 29 iulie 1899 („Cu privire la gloantele dilatatoare"). care nu acopera in intregime miezul sau au fоst prevazute cu incizii (gloantele dum-dum)1. drept arme care au efecte discriminante (care lovesc fara discriminare) sint recunoscute: armele chimice. 13 . grave si durabile mediului natural. Prin expresia atacuri fara discriminare se inteleg: a) atacuri care nu sint indreptate impotriva unui obiectiv militar determinat. cum sint gloantele cu camasa dura. minele-capcana si alte dispozitive. creeaza riscul infectiiloif si provoaca suferinte nejustificate de necesitatile militare. obiective militare si persoane civile sau bunuri cu caracter civil. minele. Un sir de date istorice ne vorbesc despre incalcarea acestei interdictii in timpul diferitor conflicte armate. primul razboi mondial (1914-1918) etc.

ocupatia militara este invadarea armata a unui teritoriu si punerea lui sub regim de ocupatie. Total deosebita de ocupatie. 2. in scopul de a exercita efectiv asupra lui o autoritate temporara1. care decurge din anumite prevederi ce nu sint orientate in mod special spre apararea naturii. cucerirea atrage dupa sine incetarea nemijlocita a actiunilor militare din partea celor invinsi. Coordonator – Dr. apoi supunerea teritoriului. Daca dupa ocuparea teritoriului partii inamice urmeaza o capitulare deplina si neconditionata a acesteia. Mijloace perfide de ducere a razboiului. incetarea rezistentei vor schimba regimul ocupatiei si reglementarile pina aici aplicate. Ionel Closca. sint si vor fi utilizate dupa trebuinta in planul relatiilor dintre state. p. fara a uita ca in dreptul international umanitar „perfidia" tinteste doar faptele legate nemijlocit de diferendul armat.201. desfiintarea armatei si a guvernului. 1965.757. Editura Didactica si Pedagogica. iar al doilea . Editura Stiintifica si Enciclopedica.la protejarea indirecta. 14 . sprijinindu-se pe anumite norme de ordine si sinceritate.aceastг privinta. 1 Grigore Geamanu.4 : Ocupatia militara. aducem aminte ca unele sinonime ale lui au fost. p. de actiunile de lupta. Utilizata in mai multe acceptii. Trecind la subsol explicatia textuala a lexemului „perfidie". dar nu si viclesugurile de razboi in masura in care se recunoaste ca exista o distinctie intre prima si cea de-a doua notiune. Drept international contemporan. 2 Dictionar de Drept international public. Dreptul razboiului interzice perfidia. Ocupatia se caracterizeaza prin pastrarea structurilor statale ale tarii invinse si continuarea actiunilor militare impotriva statului ocupant. In doctrina. Istoria a dovedit nu o singura data ca in cadrul mijloacelor de lupta in diferite razboaie se inscrie si perfidia militara. 1982.

biruinta obtinuta asupra statului agresor exclude aplicarea in privinta acestuia a normelor care se refera la ocupatie (cazul Germaniei si al Japoniei in urma celui de-al doilea razboi mondial). ocupatia militara nu schimba si nu incorseteaza statutul teritoriului ocupat.aceasta practica este recunoscuta si acceptata doar in cazurile in care „supunerea" corespunde dreptului international. dar se aplica in cazul regimului de ocupatie militara si se caracterizeaza prin urmatoarele sase trasaturi: 1) ocupatia teritoriului nu genereaza transmiterea (transferul) suveranitatii. in cazul unui razboi de aparare. legile statului invins. 5) statul invingator trebuie sa respecte proprietatea privata si publica aflata pe teritoriul ocupat. Conform reglementarilor. fidelitatea si apartenenta populatiei din teritoriile ocupate. 2) statul ocupant trebuie sa respecte drepturile persoanelor aflate pina la ocupatie in teritoriul cotropit. 3) statul invingator trebuie sa respecte. tratatele incheiate intre partile beligerante la acest rang de razboi incep sa includa si prevederi mai cumpatate referitoare la protectia persoanelor-participante la operatiuni. Cu alte cuvinte. Aceasta prevedere nu se utilizeaza in cazul cuceririi unui sau altui stat. Abia la inceputul secolului XVIII. 4) statul ocupant este obligat sa respecte devotamentul. adica atunci cind se recunoaste invingerea statului agresor. §3 : Razboiul maritim Procesul de umanizare a razboiului maritim a decurs mai greu decit cel al razboiului terestru. cu anumite exceptii. 6) masurile intreprinse de statul ocupant inceteaza odata cu incetarea ocupatiei. 15 .

problema a fost examinata la Conferinta de pace de la Haga (1907). Un sir de articole din acelasi document determina conditiile ce trebuia sa le indeplineasca o nava pentru a fi recunoscuta in calitate de „combatant". referitor la aplicarea prevederilor de la 1864 in privinta ranitilor. Un sir de probleme cu referinta la razboiul naval au aparut in dreptul conflictelor armate in legatura cu incorporarea navelor comerciale in fortele marinei militare. Discutii initiale pe marginea acestei teme au avut loc la Washington. Prin mijloace de razboi maritim subintelegem armele sau sistemul de arme folosite de catre partile beligerante pentru a exercita una asupra alteia acte de violenta. Articolul 1 din acest document fixa ca „Nici un vas de comert transformat in nava de razboi nu poate avea drepturile si obligatiile legate de acest statut. Mijloace si metode de razboi maritim. Navele de razboi (militare) se impart in: • nave de razboi propriu-zise. Completarea si revizuirea de mai departe a normelor destinate razboiului pe mare s-a datorat aparitiei submarinelor. • navele comerciale incorporate in fortele militare maritime (cu respectarea anumitor conditii). bolnavilor si naufragiatilor pe mare. • nave de razboi afectate serviciului flotei de razboi. Pentru prima data. Ca rezultat. daca nu este pus sub autoritatea directa. care a incercat sa se pronunte in aceasta privinta prin adoptarea Conventiei (VII). unde la 22 aprilie 1922 a fost adoptat un Tratat care interzicea atacarea navelor comerciale de catre submarine impunind acestora din urma respectarea anumitor norme in privinta comportamentului.Factorul ce a jucat rolul de catalizator in reglementarea razboiului maritim 1-a constituit ciocnirea dintre flota italiana si cea austriaca linga Coasta Dalmatiana la 20 iulie 1866. La acestea se refera: 16 . Comitetul de la Geneva a pregatit un proiect de Conventie. controlul imediat si raspunderea Puterii al carei pavilion il poarta".

Primele rivneau o anulare totala a capturii. • transformarile respective sa aiba loc doar in apele maritime interne sau teritoriale ale partilor beligerante. Cu timpul. • respectarea in timpul operatiunilor militare a legilor si obiceiurilor de razboi. Or. echipajul si nava dupa toate normele razboiului maritim recunoscute de dreptul international umanitar. Pe scena operatiilor militare. • figurarea numelui comandantului in lista ofiterilor marinei militare. • mentionarea transformarilor vaselor de comert in vase militare in lista bastimentelor de razboi ale flotei militare. Prizele maritime. Priza sau captura maritima de razboi este actul militar prin care comandantul unui vas de razboi pune stapinire pe o nava de comert inamica. dorind sa-si ocroteasca vasele maritime. toate puse sub microscopul normelor arata ca razboiul maritim nu recunoaste respectarea proprietatii private a partii inamice precum o respecta razboiul terestru. Acestea sunt: • transformarea de facto a navei comerciale in vederea participarii ei la operatiunile efective de razboi. in afara de conditiile nominalizate.• portul semnelor exterioare deosebitoare ale navelor de razboi de aceeasi nationalitate. priza a devenit o institutie a dreptului international umanitar dupa foarte multe discutii in contradictoriu purtate de un grup de state in frunte cu SUA si alt grup situat de partea Angliei. • aflarea comandamentului in serviciul statului si imputernicirea lui formala de catre autoritaatile competente. in doctrina au mai fost formulate citeva momente. cele17 . a caror indeplinire era necesara pentru transformarea navelor de comert in vase de razboi. exercitindu-si autoritatea asupra comandantului de pe vasul acaparat cu dispunerea de a folosi incarcatura. • inarmarea adecvata a navei de comert transformata in bastiment de lupta. • supunerea echipajului regulilor de disciplina militara.

in scopul asigurarii securitatii pasagerilor. din pacate. aceasta datorindu-se unui sir de cauze obiective si 18 . Reglementarile s-au soldat cu anumite rezultate. Vizita este operatiunea prin care captorul cere unei nave sa se opreasca in vederea efectuarii cercetarilor la bord pentru a stabili caracterul navei si al incarcaturii transportate. contradictoriu de cele mai multe ori. Dreptul de priza nu poate fi exercitat asupra averii personale a pasagerilor si echipajului de pe navele inamice sau de pe navele neutre. Anglia si coalitii ei isi invinge oponentii din considerentul ca la data vizata fortele maritime ale ei dictau strategia pe mare. La sfirsitul secolului XIX. razboiul aerian este mai putin reglementat de catre dreptul conflictelor armate. si cu mari deosebiri de la stat la stat. aceste nave trebuie sa fie indreptate in anumite raioane sau porturi in care sa se inchieie actul de captura. Distrugerea pe mare a navelor inamice sau a celor apartinind tarilor neutre care transporta pasageri civili este interzisa. cu exceptia acelor bunuri care pot fi folosite nemijlocit in conflictul militar. Realizarea dreptului de priza prevede trei operatiuni care se desfasoara intr-o ordine succesiva: 1) vizita. Captura se realizeaza doar daca in urma verificarilor de la bordul navei cercetate este stabilit caracterul inamic si ostil al acesteia sau al incarcaturii. toate au ramas numai la nivel cutumiar. dar. Judecarea constituie etapa finala a prizei maritime in cadrul careia are loc transformarea simplei confiscari sau posesiuni fortate a navelor si bunurilor inamice in proprietate. 3) judecarea. §4 : Razboiul aerian si extraatmosferic Actualmente.lalte protejau aceasta norma vazind in ea un izvor de imbogatire. 2) captura.

O problema care in prezent provoaca discutii aprinse este acea a razboiului extraatmosferic. reglementarile actuale ale razboiului aerian sunt insuficiente pentru a asigura o protectie adecvata a populatiei si obiectivelor civile. securitatii si colaborarii internationale. Специальный выпуск. La cauzele subiective se refera: respingerea de catre statele cu o aviatie puternica a oricaror reguli de razboi aerian. май -июнь. 19 . dezvoltarea rapida si desavirsirea acestuia intr-un mod care complica orice reglementare. din care considerent este necesara elaborarea unui document special ce ar inlatura aceste lacune. Пархитько. dorinta de a mentine si a desavirsi bombardamentul aerian ca metoda de lupta. Всеволод П. in anii 80 ai secolului XX a fost intocmit un proiect de statut al 1 Аслан X. 1999 г. reprezentind doar statele care au resurse financiare suficiente si un potential tehnico-stiintific adecvat1. 132. care. spatiul cosmic si sub apa". Mai mult ca atit: problema se agraveaza prin faptul ca inca nu exista o organizatie cosmica internationala. activeaza un sir de organizatii specializate regionale. с. imposibilitatea de a efectua din aer delimitarea dintre obiectivele militare si cele civile. care ar contribui la canalizarea colaborarilor dintre state privind valorificarea spatiului extraatmosferic.subiective. Tratatul de la Moscova din 5 august 1963 „Cu privire la interzicerea experientelor cu arme nucleare in atmosfera. in mod expres. insa. Intreaga activitate cosmica trebuie sa se desfasoare in interesul mentinerii pacii. si experimente nucleare in spatiul extraatmosferic. Or. printre altele. Problema razboiului aerian nu a putut fi solutionata adecvat nici dupa 1945. Reiesind din postulatul ca fiecare stat are dreptul la valorificarea spatiului extraatmosferic. de asemenea. In acest domeniu. Абашидзе. este legat de o mare lipsa de reglementari. in acest scop. a interzis. Printre cele obiective se numara: aparitia avionului in teatrul de razboi abia la inceputul secolului XX. Взгляд в XXI век. de a efectua. В: Международное право.

Capitolul II : Protectia umanitara in caz de conflict armat §1 : Protectia ranitilor. fiind prezentat spre aprobare Congresului Aeronautic Mondial. bolnavilor si naufragiatilor 20 .Organizatiei Cosmice Mondiale. care insa nu a acordat nici o atentie documentului propus.

Problema protectiei populatiei civile a ridicat-o CICR1 care a adresat o nota cu propunerea ca Liga Natiunilor sa se preocupe de problemele referitoare la razboi si in special de mijloacele de a-1 face mai uman. Populatia civila este alcatuita din persoane care nu participa direct la ostilitatile militare si. violenta armata nu trebuie folosita decit impotriva celui care o foloseste. 1Intrucit unele state s-au opus unei reglementari complexe a problemei. Totusi primele reguli cu caracter general sint stipulate inca in Declaratia de la Sankt-Petersburg din 11 decembrie 1868. iar R. 3 2Conventia a intrat оn vigoare la 21 decembrie 1950. 1 CICR . deportarea lor in masa. acesta fiind unul din principiile de baza ale belgeirantilor.nr. dreptul international umanitar nu asigura in mod practic populatiei civile o protectie eficienta in caz de conflict armat. care prevedea ca: „statele trebuie sa aiba un singur scop legitim .P. din motivul ca ea nu era implicata sau afectata direct. impotriva sa nu este ingaduit nici un act de razboi. 1318 din 02 martie 1993. precum si orice alt tratament neomenos". 2 21 . cea de-a X-a Conferinta a CICR inscrie principiul care "interzice abuzurile autoritatilor de ocupatie impotriva populatiei civile. In acest sens. dispozitiile Conventiei se divizeaza in doua grupe: 1) norme menite sa protejeze persoanele civile impotriva abuzurilor puterii de ocupatie asemanatoare celor petrecute in cursul celui de-al doilea razboi mondial. Dupa materia pe care o reglementeaza. a fost adoptata cea de-a IV-a Conventie relativa2 privind protectia persoanelor civile in timp de razboi3.acela de slabire a fortelor militare ale inamicului".Comitetul International al Crucii Rosii. implicit. luarea de ostatici. Asadar.Pina la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. conferinta a trebuit sa se limiteze numai la un singur aspect: protectia persoanelor civile aflate sub autoritatea unei puteri ocupante. Moldova a aderat la Conventie prin H. de unde s-ar putea trage concluzia ca populatia civila urmeaza sa fie scutita de efectele directe ale razboiului. la Conferinta diplomatica de la Geneva. In 1949.

Cea de-a doua categorie de norme inscriu crearea de zone si localitati sanitare si de securitate1 si zone neutralizate2. fara nici o distinctie. De la inceputul unui conflict. li se vor garanta urmatoarele drepturi: • vor putea primi ajutoarele individuale sau colective. combatantii sau necombatantii. • li se va acorda dreptul sa practice cultul lor si asistenta vor fо scosi in afara oricarui pericol din zonele sau regiunile copiii si femeile vor fi in special protejati impotriva oricarei spirituala a preotilor cultului lor. • atingeri a onoarei lor. • unde au loc actiuni militare. fiind invitate sa-si ofere bunele lor oficii pentru a inlesni stabilirea acestor zone. In urma stabilirii zonelor. constringerii la prostitutie si la orice atentat la pudoare. urmatoarele persoane: 1 Aceste zone. In orice caz. • copiii sub cincisprezece ani. tratament medical si spitalizare in egala masura cu cetatenii statului respectiv. Partile vor dispune sa puna la adapost de pericolele luptelor. 22 . mai ales contra violului. 2 Zonele neutralizate pun la adapost de pericolele aciunilor militare urmatoarele categorii: a) ranitii si bolnavii. Partile beligerante si cele interesate vor putea incheia intre ele acorduri pentru recunoasterea zonelor si a localitatilor pe care le-ar stabili in acest scop CICR.localuri si localitati pot fi stabilite si in timp de pace sau imediat dupa inceperea ostilitatilor militare pentru a pune la adapost persoanele din prima grupa si ultima categorie. femeile insarcinate si mamele cu copii pina la 7 ani vor beneficia de protectie in aceeasi masura ca si cetatenii statului interesat. b) persoanele civile care nu participa la ostilitati si nu pun mina pe arme si nu desfasoara nici o activitate cu character militarin interiorul acestor zone. Prima grupa de norme este guvernata de principiile privitoare la tratamentul strainilor in timp de pace.2) norme care protejeaza persoanele civile impotriva anumitor efecte ale razboiului.

au fost dirijate contra populatiei civile din Israel si Arabia Sauditг. 1 3In cazuri necesare. Masurile concrete de protectie pe care trebuie sa le ia atit partea care ataca. dintre care cea mai mare parte au fost civili. 2. cit si pentru partea atacata — o limitare a pierderilor si distrugerilor obiectivelor militare. batrinilor si altor categorii de persoane vor beneficia de un document care atesta caracterul lor de spital civil.terestra. O asemenea indatorire impune responsabilitati deosebite pentru combatantii militari. infirmilor. bolnavilor.• raniti si bolnavi. reducerea la minimum a pierderilor de vieti omenesti2. Identificarea cu exactitate a obiectivelor militare pe care doresc sa le atinga. 23 . care au produs 68. vor putea primi sau trimite membrilor familiilor lor. care trebuie sa-si instruiasca trupele in acest scop. atacurile celor trei forte armate . Pericolele care ameninta populatia civila. continind douгzeci si cinci de cuvinte la cel mult o scrisoare pe luna. cit si cea care se apara. oriunde s-ar gasi. sint urmatoarele: 1. Folosirea numai a mijloacelor si metodelor de atac strict necesare pentru distrugerea obiectivelor militare alese. lipsite de precizie. Persoanele civile aflate pe teritoriul unei Parti in conflict. ele nu pot evita pierderile de vieti omenesti. • persoanele civile care nu participa la ostilitati si nu presteaza nici o munca cu caracter militar in aceste zone. fortele aliate au folosit asa-numitele arme „inteligente".000 de morti. Spitalele civile organizate pentru acordarea de ingrijiri medicale ranitilor. mai ales daca tinem seama de faptul ca in anumite operatiuni. In conflictele din Golf din 1991. care reduce cheltuielile pentru armament si munitii. Partile aflate in conflict armat pot sг restringa corespondenta familiala cel mult pina la folosirea de formulare tip. rachetele „skud". In consecinta. Aceasta norma are un sens dublu atit pentru atacator. combatanti sau necombatanti. sint multiple. partile trebuie sa aiba drept scop in urma acestor masuri. vesti cu caracter strict familial1. 2 Oricit de precise ar fi mijloacele de lupta. folosite de Irak. aeriana si navala — sint combinate. ca urmare a desfasurarii operatiunilor militare.

In diverse cazuri pot sa apara elemente noi in timpul lansarii atacului. 1 In Irak o bomba. in obiectivele militare se aflau multi civili. insa pina la acel moment ei se aflau in afara oricarei legi umanitare. a creat doctrina stoica. 24 . §2 : Statutul prizonierilor de razboi O prima ameliorare a soartei prizonierilor de razboi consta in transformarea acestora in sclavi. 1905. ci internati ori schimbati prin rascumparare. cit si a celor ce-1 executa (soldatii). inclusiv tariful de rascumparare. care fusese dirijata impotriva unui pod. Astfel. 2 In timpul bombardarii Irakului pe timp de zi. se creeaza pe cale cutumiara principiul crutarii. El a pus baza rascumpararii prizonierilor3.3. formind o era noua in lumea antica. care sa duca la incetarea sau nedeclansarea lui2. aviatorii trebuiau sa sesizeze acest fapt si sa se abtina de la atac. Paris. al carui cuantum varia in functie de rangul prizonierului. 4. Sa nu se intreprinda un atac in cazul in care s-ar ajunge la concluzia ca acesta ar putea sa produca incidental pierderi de vieti omenesti in rindul populatiei sau persoanelor civile. iar cele incidentale nu vizeaza aceasta indatorire1. Sint interzise numai atacurile intentionate indreptate impotriva populatiei civile. Dar obligatia de a intrerupe un atac care ar putea produce incidental pierderi de vieti omenesti este atit a celor care pregatesc atacul (comandantii). conform caruia prizonierii nu mai pot fi ucisi. 3 Henry Bonfils. care. p. Incepind din secolul al XVII-lea se creeaza o cutuma. conform careia comandantii militari incheiau acorduri denumite carteluri. Unul din intemeietorii acestui obicei este Alexandru cel Mare. 33-35. Manuel de droit international public. obiectiv strategic. in care stabileau conditiile de eliberare a prizonierilor de razboi. a cazut intr-o piata din apropiere si a cauzat circa 160 de morti. Sa avertizeze in timp util populatia civila inainte de declansarea atacului. ajuns la apogeul cuceririlor sale.

3 2Bunurile sau obiectele ce sint destinate pentru actiuni militare (arme. s-a apreciat ca o incalcare a dispozitiilor art. echipament militar. mercenarii si militarii care au comis crime de razboi.Beneficiaza de statut de prizonier de razboi si rezervistii. documente militare) vor fi ridicate. Toate bunurile si obiectele prizonierului de razboi vor ramine in posesia lui3. Evacuarea4 se va face in cel mai scurt timp dupa capturare. chiar daca ei incearca sa adune informatii in mod clandestin. dupa ce un tribunal competent a pronuntat o sentinta impotriva lor1. Prizonierii de razboi isi pastreaza statutul lor juridic din momentul capturarii lor pina la repatriere. orice act ilicit din partea puterii detinatoare. cai. 4 3Evacuarea. Nici un fel de masuri din partea autoritatilor care ii detin sau actiuni proprii ale lor nu pot duce la pierderea de catre ei a acestui statut in timpul captivitatii. iar bunurile ridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau repatrierii lui. militarii in tinuta nu pot fi considerati spioni. in lagare situate departe de zona de lupta. precum si membrii fortelor armate in uniforma care actioneaza pe teritoriul inamic in scopul obtinerii de informatii sau distrugerii unor obiective militare. mai ales impotriva oricarui act de intimidare. contra insultelor sau curiozitatii publice2. daca este la o distanta lunga. se va face pe etape si deplasarea pe jos nu va depasi 20 km pe zi. sabotorii. Protectia prizonierilor de razboi trebuie sa aiba un caracter permanent. antrenind moartea sau punind in pericol grav sanatatea prizonierilor vor fi considerate infractiuni grave si echivaleaza cu crime de razboi. obiectele de valoare vor fi trecute pe contul prizonierului respectiv din considerente de securitate prin ordinul unui ofiter. 2 Expunerea la televiziune a prizonierilor irakieni in timpul conflictului din Golf din 1991. Nu se bucura de statutul prizonierilor de razboi spionii. membrii miscarilor de rezistenta. Astfel. 25 . 13 din Conventia a IlI-ea. Pe timpul evacuarii Puterea detinatoare va 1 2 Numai persoanele care actioneaza cu inselaciune sau care recurg intentionat la metode ascunse pot fi considerate spioni. Orice incalcare a acestor reguli va antrena raspunderea statului respectiv si a celor care au efectuat-o.

soldele. In toate cazurile in care este posibil. iar Biroul va aduna toate obiectele personale. Dar. 107-a Conventiei 111 si Protocolul I art. 26 . ca prizonierul de razboi se afla ca urmare a unor imprejurari independente de propria sa vointa si nefiind cetatean al Puterii detinatoare. I art. efectele si categoriile de pedepse ce li se pot aplica prizonierilor de razboi sint stipulate in cap. III sect. valorile. corespondenta. imbracaminte. 1 Procedura. activitati comerciale artistice. poate fi pronuntata pentru infractiuni ce se pedepsesc cu moartea in rindurile fortei armate ale Puterii detinatoare. 76-77. cu exceptia cazurilor in care legislatia Puterii detinatoare autorizeaza un tribunal civil in mod expres sa judece un membru al fortelor armate1. in principiu. tinоnd cont de faptul. 100-101. In consecinta.asigura prizonierii cu apa potabila si hrana suficienta. conditiile. pedeapsa cu moartea nu se pronunta asupra femeilor gravide sau cu copii minori. 99. Prizonierii vor fi pusi doar la urmatoarele munci: a) lucrari agricole. Pedeapsa cu moartea. c) d) e) in administrare si lucrari de transport. servicii publice sau casnice. La incheierea pacii. 82-88 ale Conventiei. el nu va putea fi pasibil de pedeapsa cu moartea fara acordul Puterii de care depind prizonierii. precum si asupra prizonierilor de razboi care n-au implinit optsprezece ani2. ingrijiri medicale necesare. nu are nici o obligatie de credinta.86. tinind cont de clima in care se afla amplasat lagarul. Puterea detinatoare va asigura prizonierii de razboi cu imbracaminte si incaltaminte suficienta. b) lucrari legate de procedura sau extractia materiilor prime pentru industria prelucratoare. 2 Art. Agentia Centrala de informatii pentru prizonierii de razboi va inmina fisa individuala (cartela) guvernului de care depind prizonierii. Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de razboi.

etc. • de a-si asuma mandatele incredintate de Conferinta Internationala a Crucii Rosii si Semilunii Rosii. Miscarii. • de a contribui. Personalitatea juridica internationala a CICR are un carácter particular. • de a lamuri si promova prerogativele dreptului international umanitar.semnele de identitate lasate de prizonierii evadati. • de a actiona pentru aplicarea fidela a dreptului international de a se stradui in permanenta. de a incheia tratate cu acestea. decedati si le vor transmite statelor interesate. unitatea si universalitatea. in calitate de institutie neutra. in eventualitatea unor conflicte armate. independenta. aplicabil in conditiile conflictelor armate si de a pregati eventualele dezvoltari. • voluntariatul. de a recunoaste orice Societate nationala de Cruce Rosie. recunoscuta de normele dreptului internacional. rolul sau fiind definit in articolul 4 din Statut: • de a promova si de a difuza principiile fundamentale ale umanismul. a umanitar si de a primi sesizari privind violarile acestui drept. §3 : Rolul Comitetului Crucii Rosii in realizarea protectiei umane Comitetul International al Crucii Rosii ocupa un loc central in sistemul dreptului international umanitar. astfel: 27 . neutralitatea. care ii confera dreptul de a intretine cu statele si organizatiile internationale relatii oficiale. impartialitatea. sa asigure protectie si asistenta victimelor militare si civile. • carei activitate se desfasoara in special in perioadele de conflict armat sau de tulburari interne. CICR are personalitate juridica internationala. la formarea si pregatirea personalului si materialelor sanitare in colaborare cu Societatile nationale de Cruce Rosie si cu alte autoritati competente.

In 1921. Unul dintre primele principii declarate de Miscarea de Cruce Rosie este principiul unitatii. Principiul impartialitatii exclude oricare distinctie pe criterio de nationalitate. Acest principiu este un mijloc de a cistiga increderea partidor aflate in conflict.437. Organizatia Natiunilor Unite ii prin Conventiile de la Geneva. adica avind dreptul de a exercita competentele conferite prin aceste instrumente1. conditie sociala sau apartenenta politica. confesionala si economica. Conform principiului neutralitatii. prioritate acordinduse celor mai urgente cazuri si necesitati. Bucuresti. a fost abilitata cu personalitate recunoaste personalitatea juridica internationala. CICR are datoria de se stradui sa previna si sa usureze in toate imprejurarile suferintele umane. Tratat de drept international umanitar. in baza Carora isi va desfasura activitatea si anume: impartialitatea. Ion Suceava. religios si ideologic. 2000. asigurind accesul direct la victime. Esenta voluntariatului consta in acordarea de ajutor dezinteresat. respectarea persoanei umane. religie. rasa. reprezentind o expresie deosebita si nemijlocita a asistentei umanitare. Conform acestui principiu intr-un stat trebuie sa existe o 1 Ionel Closca. rasial. Voluntariatul. 28 . - juridica internationala cu vocatie de universalitate. CICR are obligatia de a se abtine de la participarea la ostilitati si controverse de orden politic. In virtutea acestui principiu. adesea anonim. prietenia. cooperarea si o pace durabila intre toate popoarele. universalitatea si egalitatea Societatilor nationale. p. sa favorizeze intelegerea reciproca. CICR introduce in Statutul sau principiile fundamentale.- ca institutie cu caracter national. sa protejeze viata si sanatatea. independenta politica. Principiul umanitatii ocupa un loc central in Miscarea Inernationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. Indivizilor li se acorda ajutor in masura suferintelor lor.

elemente care reglementează desfăşurarea ostilităţilor (dreptul de la Haga). aplicabil unei situaţii în care violenţele armate între state sau grupări ostile degenerează într-un conflict armat internaţional sau non internaţional. Concluzii Dreptul internaţional umanitar este o ramură a dreptului internaţional. deschisa pentru toti si care sa-si desfasoare activitatea umanitara pe intreg teritoriul tarii. prin care se manifesta unicitatea acestei organizatii. Crucea Rosie este o institutie universala in cadrul careia toate Societatile nationale au drepturi egale si datoria de a se ajuta reciproc. Desi fiecare principiu fundamental este definit in parte si are anumite caracteristici. El reglementează în special relaţiile dintre state şi cetăţenii inamici (fie că sunt combatanţi sau nu) şi regrupează următoarele elemente: elemente de protecţie care trebuie acordate victimelor conflictelor armate (dreptul de la Geneva). Potrivit principiului universalitatii.singura Societate de Cruce Rosie sau Semiluna Rosie. in ansamblu ele formeaza un tot intreg. 29 .

elemente de control asupra armamentului care vizează restrângerea sau suprimarea utilizării armelor de nimicire în masă. sau grupuri armate organizate. El poate fi internaţional sau non internaţional. între forţele sale armate şi forţe armate disidente. Conflictul armat internaţional reprezintă acţiunile violente sau războiul dintre două state. dezacord sau ciocniri de interese antagonice între părţi adverse. care a degenerat. Astfel. combatant. aşa cum rezultă din textele convenţiilor şi protocoalelor. Pentru a beneficia de protecţia dreptului internaţional umanitar. rasiste). sunt: conflict armat. conflictul armat este o stare de neînţelegere. care sub o conducere responsabilă. Conceptele de bază ale dreptul internaţional umanitar. tulburări interne. ocupaţie străină. cum ar fi dezordinea civilă. conflictul armat non internaţional reprezintă „Conflictul care se derulează pe teritoriul unui stat. Prin opoziţie cu acest tip de conflict. în acţiuni violente sau război. actele izolate şi sporadice de violenţă şi alte acte similare care nu sunt considerate ca fiind conflicte armate”. combatantul implicat într-un conflict armat trebuie să se încadreze în una din situaţiile următoare: „Membrii forţelor armate al unei părţi participante la conflict. Cum aceste concepte ridică cele mai multe semne de întrebare atunci când vorbim de incidenţa dreptului internaţional umanitar în contextul luptei împotriva terorismului şi pentru a asigura o abordare logică a temei. le vom defini de o manieră succintă. ca urmare a anumitor condiţii. şi să aplice prezentul protocol. civili. cât şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari care fac parte din 30 . exercită pe o parte din teritoriu un control care le permite să ducă operaţiuni militare continue şi concertate. dreptul internaţional umanitar îi asimilează şi mişcările de eliberare naţională (luptă împotriva dominaţiei coloniale. Prezentul protocol nu se aplică situaţiilor de tensiuni interne. prizonier de război. Acestei situaţii clasice.

ele sunt considerate ca fiind combatanţi sau luptători „ilegali”. în sensul definiţiei prezentate anterior. „ilegali”. atât timp cât respectă dreptul internaţional umanitar. Dacă sunt capturaţi. ei beneficiază de statutul de prizonier de război („orice combatant în sensul articolului 43 care cade în puterea unei părţi adverse este prizonier de război”). membrii tuturor grupurilor şi tuturor unităţilor armate şi organizate şi care sunt plasate sub un comandament responsabil de comportamentul subordonaţilor săi. atât combatanţii care se înscriu în definiţia formulată anterior şi care sunt consideraţi „legali”. Ele pot fi urmărite penal pentru actele săvârşite în conformitate cu dreptul intern al statului care le-a capturat. Ei trebuie să respecte regulile dreptului conflictelor armate”. Aplicând prevederile dreptului internaţional umanitar. pot fi internaţi în timp de război. membrii forţelor armate regulate chiar dacă acestea afirmă că aparţin unui guvern sau autorităţi care nu este recunoscută de partea adversă. interogaţi şi urmăriţi pentru 31 . Dreptul internaţional umanitar autorizează membrii forţelor armate ale unui stat implicat într-un conflict armat internaţional şi membrii miliţiilor asociate care îndeplinesc condiţiile necesare să angajeze ostilităţile în mod direct. chiar dacă acesta depinde de un guvern sau o autoritate care nu este recunoscută de partea adversă. cât şi combatanţii care nu se înscriu în această definiţie. Ei sunt consideraţi ca fiind combatanţi „legali” sau „privilegiaţi”. În situaţia în care anumite persoane civile participă la ostilităţi. care nu se bucură de „privilegiile” asigurate de dreptul internaţional umanitar (tratatele de drept internaţional umanitar nu conţin aceşti termeni sau aceste concepte). În toate cazurile ei se disting prin uniforma lor sau printr-un semn fix care poate fi recunoscut sau poartă armamentul de o manieră deschisă. dar şi prevederile dreptului intern.aceste forţe armate cu excepţia personalului sanitar şi religios. şi nu pot fi urmăriţi pentru participarea lor la ostilităţi.

Balan Oleg. atunci când se găsesc în mâinile inamicului. Valeriu Nour „Dretul international umanitar” Chisinau 2003.crime de război. Vitalie Rusu. Balan Oleg. De Criminologie . ei au dreptul la un tratament uman. Al Univ. Vitalie Rusu. Ce trebuie reţinut este faptul că. 32 . Valeriu Nour „Drept international umanitar” Departamentul Ed. I. Chisinau 2003. Chisinau 2001. Serbenco Eduard „Dretul international umanitar” Vol. Bibliografie: Oleg Balan.

ALLBECK. „Drept internaţional public”. Casa de Editura si Presa “Sansa” – S. 33 . Dumitra Popescu. Introducerea in dreptul international public” Editura CHBECK. ed. Dumitra Popescu. Raluca Miga-Belestiu „Dreptul international. Dr.H.R. 2002. 2008. 1999. 2003. Bucureşti 1995. 2000. Tratat de drept international umanitar. ed. Niciu Ion Marţian. Bucureşti-1994. 2000.R. ALLBECK. Bucuresti. Ionel Closca.R. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti. ed. Ion Suceava. Stelian Scaunas „Drept international public”. Dreptul international umanitar.Drept Internaţional Public. Bucuresti 2002. Sansa Bucuresti 1994. Bucuresti 1965. Ionel Closca.Drept Internaţional Public.Casa de editură şi presă “Şansa”-S.1992 Grigore Geamanu.ed. Nicolae Purda Drept international umanitar” Editura Lumina Lex. Ion Diaconu. Laura-Maria Craciunean „Drept international public” Editura Hamangiu. Ion Suceava.L. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti. Introducere in Drept international public”. Iaşi 1995 V-I. 2002. Mircea Teodorescu „Drept international umanitar” Editura Lumina Lex. Florian Coman „Drept international public”. Ionel Closca. Drept international contemporan. Bucuresti 2002. Cugetare. Bucuresti 1982. Coordonator – Dr. Iasi. ALLBECK. Bianca Selejan-Gutan. 2004. Beck. Diaconu Dumitru „Dreptul international Public” Editura C. Dr. Florian Coman. Aurora Ciuca „Drept international public”. Adrian Nastase.L. M Besteliu „Drept international. ed. Dictionar de Drept international public. George Plastara „Manual de drept international public”. Adrian Năstase.

34 . Henry Bonfils. Всеволод П. И. Международные отношения. 1990. Абашидзе. Международное право.А. Специальный выпуск. Manuel de droit international public. май -июнь.И. Баскин Ю.. 1999 г. Взгляд в XXI век. Пархитько. В: Международное право. Москва 1995. Международное право. Paris. “История международного права” . 1905. Аслан X.Х. Фельдман Д. Москва 1998. Москва. И Лукашук.Ханс-Петер Гассер.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.