2

PREDAREA, ÎNVATAREA, EVALUAREA

2.1 Predarea- învatarea- evaluarea 2.1.1 Consideratii generale Caracteristicile generale ale procesului de învatamânt (interactiunea subiect-obiect, unitatea formativ-informativ, autoreglarea prin circuite de conexiune inversa externa si interna) si dimensiunile acestuia (functionala, structurala, operationala) sunt reflectate la nivelul activitatii de predare- învatare- evaluare. Evolutia gândirii didactice marcheaza modul de abordare a procesului de învatamânt din perspectiva rolului acordat celor trei actiuni: predarea, învatarea, evaluarea. Didactica traditionala- pe care o putem plasa conventional între secolele XVII-XIX- concepe procesul de învatamânt, mai ales, ca activitate de predare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care este centrat asupra transmiterii cunostintelor în vederea memorarii si a reproducerii acestora de catre elevi si studenti. Didactica moderna – pe care o putem plasa conventional între sfârsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XXconcepe procesul de î vatamânt, în mod special, ca activitate de n predare- învatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care e centrat asupra corelatiei dintre actiunea initiala de predare si actiunea- simultana sau ulterioara- de învatare – declansata,

organizata, orientata în directia transformarii personalitatii (pre)scolarului/studentului. Didactica postmoderna – pe care o putem plasa conventional în cea de-a doua jumatate a secolului XX- concepe procesul de învatamânt, în mod special, ca activitate de predareînvatare- evaluare. Procesul de învatamânt consta în producerea intentionata a unor schimbari progresive, constante si pe termen lung în planul cunoasterii, afectivitatii si actiunii, ca urmare a trairii active a unor experiente pedagogic organizate. Aceste schimbari se manifesta ca modificari ale unor comportamente specifice: psihomotorii, afective, cognitive. Modificarile au semnificatia unei dezvoltari generale a potentialului intelectual si fizic al elevului. Organizarea procesului de învatamânt reprezinta un demers instructiv- educativ, creator, constructiv, generator de noi comportamente, ce confera institutiei scolare semnificatia unui grandiose laborator viu; loc de ample si profunde metamorfoze umane- la nivel de individ si grup scolar. Ideea de schimbare implica o dualitate: existenta cu necesitate a unor forte ce declanseaza, impun schimbarea, a unui subiect al transformarii (profesorul)- pe de o parte si existenta unei fiinte în dezvoltare care suporta schimbarea, devine obiect al transformarii (elevul)- pe de alta parte. Elevul se implica activ în actul transformarii, devenind si subiect al transformarii; este obiect si subiect în acelasi timp. Procesul de învatamânt apare ca o situatie de parteneriat pentru învatare, o situatie grevata pe interactiunea subiect-obiect (profesor-elev), a caror activitate se deruleaza într-o succesiune de alternante sau operatii simultane; adica alternanta constanta si dinamica dintre actiunea de predare (interventia profesorului) si reactia elevului (actiunea de înva tare). Aceste alternante sunt orientate spre atingerea unui scop comun: producerea învatarii dorite. Prin actiunile sale partenerul 1 poate stimula/frâna actiunile partenerului 2. Cu cât actiunile celor doi parteneri se vor afla mai în

care oglindeste activitatea elevilor este. Fata de didactica traditionala care separa actiunea de predare si învatare de actul evaluarii. didactica moderna opteaza pentru integrarea în procesul de învatamânt si a evaluarii. dintre care unul comunica. ameliorarilor si ajustarilor cerute pe întregul proces al desfasurarii predarii si învatarii. Procesul de învatamânt este eficient numai atunci când aceste doua laturi. didactica actuala încearca o reconsiderare a raportului însusi dintre predare si învatare. în acceptia actuala. accentul punându. Ea porneste de la ideea ca rezultatele învatarii reflecta mai întâi munca de învatare depusa de elevi. emite informatia si celalalt selecteaza si asimileaza informatia. . Astfel. pe predare. spre deosebire de didactica traditionala care. cu atât aceste actiuni se vor contopi într-un efort comun de realizare a uni proces unitar de predare. accentul punându-se pe organizarea optima a interactiunilor dintre acestea. deci.didactica noua proclama primatul învatarii elevului în raport cu predarea profesorului.concordanta. ca învatarea are un rol hotarâtor în explicarea eficientei activitatii scolare.evaluare. Si aceasta pentru a ajuta la luarea deciziilor legate de buna organizare si desfasurare a procesului.constituie o unitate organica.predarea si învatarea.cea de “învatare”. În consecinta. Notiunea -prin care dezvaluim influenta educativa exercitata de profesor. Concomitent. iar aceea.învatare. Legaturile complexe.este cea de “predare”. pentru a facilita introducerea îmbunatatirilor. care apar între cele doua susbsisteme sunt cele care dau identitate procesului de învatamânt. procesul de învatamânt se defineste ca integrare organica a celor trei aspecte fundamentalepredare. Acest proces ni se înfatiseaza astfel ca un complex de interactiuni a celor doua susbsisteme amintite. Aceasta deplasare de accent echivaleaza cu o trecere în mai mare masura a raspunderii învatarii asupra elevului însusi.l.învatare. calauzita de postulatul dupa care rolul hotarâtor în obtinerea rezultatelor scolare revine predarii.

“Problema principala a învatamântului este problema învatarii”.de catre profesor. Elevul învata sub îndrumarea si cu sprijinul profesorului.cu influente si dincolo de lectie. el este. Predarea implica. adica al predarii. decât atunci când se abordau problemele mai mult din unghiul sau de vedere. de transmitere a informatiilor. Ea include întregul sistem de actiuni desfasurate de profesor în cadrul lectiei. procesul de formare a elevilorprin instruire. Desi termenul se pastreaza. în acceptiune moderna predarea are un continut mult mai bogat. profesorul este cel care selectioneaza si ordoneaza informatiile în optica sporirii eficientei lor formative si educative. predarea îsi exercita atributele în optica ameliorarii învatarii. s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învata.prin care acesta asigura conditii optime de învatare.sa i se acorde prioritate.asa cum s-a subliniatponderea cea mai mare. de prezentare a materiei de învatat.subliniaza didactica moderna. Acesteia trebuie. s-o faca asimilabila. în acelasi timp.1. 2. Profesorul nu este numai o sursa de informare pentru elevi. înfatisându-se ca un complex de functii. Aceasta corespunde tezei privind elevul ca agent principal al procesului de învatamânt. El asigura conditiile . de îmbunatatirea muncii acestuia. Mai mult. fapt ce atrage dupa sine numeroase schimbari în modul de a concepe si organiza practic procesul predarii si învatarii.Faptul ca profesorul va fi mai interesat de studiul elevului.2 Predarea Predarea a fost cunoscuta în didactica traditionala ca activitate de comunicare. De aceea.prin urmare. în esenta. specialistul care stie sa trateze aceasta informatie. activitatea de învatare având. îi va conferi mult mai multe sanse sa ridice nivelul calitativ al întregului proces de învatamânt.

Profesorul are rolul conducator. de creatie didactica. programe de actiune în care prefigureaza comportamenul la care urmeaza sa ajunga elevul în urma parcurgerii secventei de instruire prevazute. facând ameliorarile de rigoare.educative. evaluarea rezultatelor pentru stabilirea eficientei programului realizat si pentru reglarea în continuare a actiunii de instruire. . Astfel. proiecteaza programul concret al activitatii instructiv. de control si inovare a procesului de învatamânt. Toate aceste actiuni contribuie la ridicarea continua a calitatii învatamântului.i conduce pe elevi la diverse surse de informare. pe care le propune a fi atinse. pe care le valorifica în mod diferentiat si creator în contextul psihosocial si pedagogic. în sensul ca el concepe. organizare si dirijare a învatarii. stimularea intereselor de cunoastere ale elevilor. profesorul parcurge cele trei etape ale unei actiuni eficiente: proiectaredesfasurarea procesului. functiile predarii se extind de la comunicarea sau transmiterea informatiilor. În conceperea programelor el are în vedere: clarificarea si precizarea performantelor. Profesorul îi îndruma si. controleaza si evalueaza rezultatele. organizeaza si dirijeaza (îndruma) activitatea de învatare a elevilor. facând ca actul învatarii sa devina tot mai mult un act de autoinstruire. la activitati de elaborare si conducere. autoformare. proiecteaza noua etapa. în care se desfasoara acesta. odata cu achizitionarea noilor cunostinte învatându. Cu fiecare secventa de instruire. care-si pastreaza un rol important.i si tehnicile de dobândire a acestora.necesare pentru ca sursele de informatii si modalitatile de difuzare a lor sa functioneze la modul optim. Profesorul confera predarii valente formative si le potenteaza. gradarea progresiva a sarcinilor. de investigare si descoperire a lor. Educatorul elaboreaza strategii didactice. El concepe.evaluare. în conformitate cu legitatile interne ale acestuia. organizeaza si dirijeaza punerea în functiune si optimizarea tuturor componentelor procesului de învatamânt.

b) operatia de expunere. c) explicarea continutului prin diferite corelatii si aplicatii. proiectata de cadrul didactic în contextul procesului de învatamânt.explicare la nivelul actiunii de predare solicita cadrului didactic nu numai “sa transmita cunostintele într-un mod logic.în general. Asamblarea operatiilor de definire-expunere. dar sa-l si îndrume pe elev. situatii si identificarea lor la nivelul unor cuvinte. care angajeaza (si) opiniile celor educati (elevi. la niveluri calitative superioare. care asigura introducerea conceptelor în actul predarii. Ea angajeaza un tip de comunicare pedagogica speciala care implica: a) definirea conceptelor fundamentale si operationale incluse în programele (pre)scolare/universitare. compararea si clasificarea acestora prin demonstratii. substituiri. cu concretizarea acestora prin descrierea unor episoade. Predarea eficienta respecta logica discursului pedagogic.în mod special. care conditioneaza învatarea . Proiectarea predarii eficiente presupune realizarea. miscari. care asigura sustinerea actului predarii. dar aflat în concordanta cu anumite cerinte metodologice.Predarea reprezinta actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional. a urmatoarelor operatii pedagogice . studenti). care asigura sustinerea actului predarii prin asertiunea conceptelor definite. Realizarea sa anjajeaza trei operatii complementare: a) operatia de definire. care ia forma unei comunicari între cadrul didactic si clasa/grupa de (pre)scolari/studenti. studentilor. pesoane. semne. compuneri. simboluri. elevilor. În calitatea sa de actiune initiala. c) operatia de explicare. în cadrul unei teorii stiintifice. astfel încât acesta sa-si mânuiasca singur cunostintele în mod logic”. predarea vizeaza transmiterea cunostintelor necesare pentru declansarea activitatii de învatare a prescolarilor. învatarea scolara. b) expunerea continutului (informatiideprinderi-strategii) în mod articulat si coerent.

în anumite conditii. sistema tica.specifice: a) asigurarea saltului de la transmiterea unilaterala la comunicarea interactiva a continutului. Skiner considera ca învatarea înseamna “formarea comportamentului nou”. Gagne defineste învatarea astfel: ”modificare a dispozitiei sau capacitatii umane. ca raspuns la influentele mediului. Predarea atinge astfel conditia sa pedagogica esentiala. b) îndrumarea activitatii elevilor de asimilare a continutului predate. planificata. relativa a comportamentului. definitorie în dictionarele de specialitate: “a învata pe altul”. structurata.elev. respectiv a determina învatarea la nivelul stabilirii obiectivelor. Ea se produce într-un anumit context. Altii definesc învatarea ca fiind o schimbare în comportamentul individual ca urmare a unei experiente proprii. modificare stabila în comportamentul individual atribuita experientei traite activ de subiect. ce poate fi mentinuta si care nu poate fi atribuita procesului de crestere. elaborarii strategiilor. rezultate din experienta”. .3 Învatarea Învatarea ne apare ca schimbare. modificarea denumita învatare se manifesta ca o modificare a comportamentului”. Vâgotski afirma ca învatarea reprezinta ”toate schimbarile comportamentului interior sau exterior. din perspectiva corelatiei cadrul didactic. c) aprecierea rezultatelor obtinute la sfârsitul activitatii. fundamentata pe experienta anterioara”.1. Enciclopedia britanica defineste învatarea astfel: “o modificare continua. Învatarea de tip scolar este organizata. 2. gradarii sarcinilor.

Implica schimbari în sfera structurilor cognitive. de stari. de actiuni. de schimbare a formelor vechi de comportare si prefigurare de noi forme. operationale. de elaborare si reelaborare continua a structurilor cognitive si operatorii.a preciza natura schimbarilor dorite. constructiva. de la actiune la gândire si invers. participative de predare. Astfel avem urmatoarele tipuri de schimbari: de la informatie la cunostinte. de transformare a trasaturilor personale. activitati. de la empiric la stiintific. în aceasta perspectiva. Asa se explica accentul ce se pune astazi pe utilizarea unor metode active. de la un mod de functionare intelectuala la un alt mod. la nivelul posibilitatilor intelectuale ale elevului. de evenimente constient finalizate în transformari. Ø a defini obiectivele învatarii. Privita. . daca învatarea de tip scolar înseamna schimbare în comportamentul elevilor. ca rezultat al angajarii. de la simple impresii la stari afective complexe. de la actiuni la constructia de cunostinte. de la forme vechi de comportare la forme noi. de transformare intentionata a modului de reflectare a realitatii. de la imagine la notiuni. Învatarea se produce ca urmare a unui efort personal. învatarea capata sensul unui process complex de munca creatoare.Învatarea scolara e privita : a) ca proces b) ca produs c) functie de diversi factori/conditii a) Învatarea ca proces reprezinta o succesiune de operatii. Ø a determina continutul învatarii. a unei participari active.a determina continutul (valorile) acestor schimbari. atunci: Ø a planifica învatarea înseamna a prevedea producerea acestor schimbari. În concluzie. la nivelul formelor de conduita si actiune. de la contemplarea concret senzoriala la gândirea abstracta.învatare.

(suma de achizitii. ele corespund transformarilor intervenite în raport cu stadiul precedent al interventiei pedagogice si sunt considerate ca o proba a valorii (calitatii si eficientei) învatamântului (activitatii de instruire). sex. b) Învatarea ca produs. ci si dorinte. Unele faciliteaza învatarea. Unele tin de particularitatile.a. interese. maturizare. ceea ce îl caracterizeaza si îi confera o valoare în societate. idei. Reusita/nereusita învatarii se datoreaza influentei combinate a ambelor categorii de conditii. conditii ce influenteaza procesele si rezultatele învatarii. atitudini. deprinderi. biologice : ereditate. notiuni. stare de sanatate 2. psihologice: potentialul genetic intelectual. obisnuinte. nivelul dezvoltarii intelectuale atins la un moment dat (stadiul . o productie specifica). altele o fac dificila. Exista cauze. c) Învatarea conditionata de diversi factori. comportamente. altele provin din exteriorul individului. Înteleasa ca produs. Rezultatele (efectele) înregistrate sunt o materializare a schimbarilor relativ permanente si stabile de natura cognitiva.a organiza conditiile care favorizeaza producerea acestor schimbari. Achizitiile sunt tocmai ceea ce apartine individului. disponibilitatile individului care învata (din interior) si se numesc conditii interne. vârsta. provin din specificul situatiei de instruire si sunt denumite conditii externe. afectiva si actionala produse. de expresie si de actiune. sunt independente de acesta. priceperi. sentimente s.Ø a organiza învatarea. norme. Se învata nu numai cunostinte si deprinderi intelectuale sau practice. dezvoltare fizica generala. Conditiile interne sunt de 2 tipuri: 1. învatarea ne apare ca un ansamblu de rezultate (calitative si cantitative) exprimate în termeni de noi cunostinte. modalitati de gândire.

a. tipul de relatii profesor. cultural al familiei). timpul scolar. continuturi). Bloom. stapânirea unor tehnici eficiente de munca intelectuala. D. David Ausubel deduce. caracteristicile clasei de elevi. influentele extrascolare: mediul familial (statutul socioeconomic. nivelul cultural al societatii în ansamblul sau. imaginatie). mediul local (urban/rural). stiut fiind faptul ca orice taxonomie a obiectivelor sugereaza natura situatiilor de învatare.elev. vointa.dezvoltarii structurilor cognitive: gândire. N. ambianta psihosociala. Conditiile externe se refera la: 1. “din procesele ce se presupune ca stau la baza însusirii . calitatea instruirii. pe care trebuie sa le creeze. procesele intelectuale ce urmeaza sa fie declansate si stimulate în strânsa legatura cu continuturile predate.a. Radu s. organizarea scolara: sistemul de cerinte scolare (obiective. R. trasaturi de personalitate.) Astfel. Preocuparea de a determina cât mai precis mecanismele intelectuale (afective.Gagne. personalitatea si competenta profesorului.materiala a scolii 2. I. motivatia.T. pornind de la tipurile de comportament pe care le vizeaza taxonomia lui Bloom în domeniul cognitiv. regimul alimentar impus de societate Tipuri de învatare. Si în tara n oastra s-au facut cercetari în legatura cu acest important aspect al activitatii de învatare (E. mediul fizic scolar. literature psiho-pedagogica ofera mai multe clasificari ale tipurilor de învatare: B. nivel general de dezvoltare culturala. volitionale) angrenate în actul învatarii a condus la stabilirea unui registru al tipurilor de învatare. caracteristici individuale. memorie. Noveanu.Titone.Ausubel s. dotarea tehnico. Interesul pentru tipologia învatarii a fost stimulat de relatia dintre obiectivele învatamântului si tipurile de învatare. R. În aceasta optica.Oprescu.

a. cognitiva (inteligibila). dorinta de a se autodepasi. Elevii se angajeaza în rezolvarea sarcinilor scolare cu un anumit grad de motivatie. dupa nivelurile intelectuale solicitate. • N. • Rezolvarea de probleme. de punere laolalta a unor elemente. Activitatea de învatare a elevilor e sustinuta de motivatia învatarii. unde se ocupa de relatiile ce se pot stabili î tre notiunile noi si cele anterior fixate în n structura cognitiva a celui ce învata: relatii de subordonare. de a oferi satisfactia parintilor s. pentru a da nastere unui produs nou. • Învatarea propozitiilor. unde Ausubel face distinctie între “formarea notiunilor” si “asimilarea” lor.Oprescu distinge patru tipuri de învatare: receptivreproductiva. de a cuceri aprecierile clasei si ale profesorului. Radu stabileste trei tipuri de învatare: receptivreproductiva. ca tip de învatare. I. creativa. care indica un nivel de sinteza. • Creativitatea sau comportamentul creator. de supraordonare si combinatorii. inteligibila. echivalenta cu învatarea denumirii obiectelor si fenomenelor (“denumirea formala a notiunii” sau “termenul” ei). operationala (inclusiv creativa). superior celui pe care-l întâlnim în rezolvarea problemelor. care se concretizeaza în constiinta lor ca nivel de aspiratie. care cuprinde procese mai complexe decât cele implicate în aplicarea propozitiilor învatate în mod constient. operationala. • Învatarea notunilor.cunostintelor si a dezvoltarii capacitatilor mentale” urmatoarele categorii de efecte comportamentale: • Învatarea reprezentationala sau învatarea prin reprezentare. . T.

pentru formarea curiozitatii stiintifice.Nivelul si gradul de motivare este o conditie si un rezultat al învatarii: motivatia conditioneaza învatarea. a intereselor pentru studiu în domeniul disciplinei pe care o preda. expunere captivanta. continutul psihologic al motivelor.anumite strategii. trebuintele. cel al relatiei motivînvatare. Coordonarea si dirijarea constienta a relatiilor dintre activitatea de predare si cea de învatare îi revine profesorului. iar învatarea influenteaza motivatia. S-au elaborat clasificari ale motivelor învatarii scolare dupa diverse criterii. Organizarea activitatii de predare si învatare implica o multime de variabile si transformari proprii fiecarui moment al desfasurarii lor. ca si în domenii cu caracter mai general. pentru viata. aspiratii). iar acestea din urma potenteaza aptitudinile. Având în vedere functia motivatiei de a potenta activitatea de învatare. pentru continuarea studiilor).l stimuleaza din exterior (agenti.si motive “extrinsece” – cele care. criteriul valoric.în acest scop. experienta surprinzatoare. sentimente. În orice domeniu de activitate reusita e conditionata de aptitudini: aptitudinile stimuleaza interesele. de la motivele “extrinsece” la cele “intrinsece”. conditii. ajungând în final la cur iozitatea epistemica. strategii).si strategii didactice de tip evaluativ. . dorinta de a sti.a. printre acestea.scop s.l determina “din interior” sa învete (convingeri. Retinem clasificarea motivelor învatarii în doua mari categorii: motive “intrinsece”. dorinta de a primi note bune) la motive de perspectiva (dorinta de a se pregati pentru viitoarea profesie. care foloseste. de la motive imediate (cunostinte interesante. Pe parcursul scolaritatii.cele care apartin elevului si. motivatia învatarii cunoaste o dinamica ascendenta. educatorul trebuie sa aiba o permanenta preocupare pentru educarea motivatiei învatarii. relatiile dintre ele având un caracter procesual dinamic.

În ceea ce. De aceea. a cauzelor acestora constituie cadrul de referinta pentru aprecierea profesorului. sa mearga cu pasi siguri pe calea succesului. Ion T. sa constientizeze cauzele care provoaca anumite neajunsuri.4 Evaluarea Evaluarea rezultatelor scolare este o etapa importanta a activitatii instructiv. fiind implicata în fiecare moment în activitatea de predare. evaluarea.strategiile evaluative. dezvoltarea învatamântului.constituie o componenta importanta a procesului de învatamânt. continutul sau. fara a . Radu subliniaza ca “numai în masura în care se tine seama de relatia dintre rezultatele scolare si celelalte componente ale activitatii (structura sistemului. Evaluarea este activitatea comuna a profesorului si a elevului (autoevaluare) în cadrul careia se închide circuitul predareînvatare. Profesorul obtine pe calea feed-back-ului informatii privitoare l rezultatele activitatii de învatare (cunostinte stocate.învatare. dupa realizarea fiecarui obiectiv propus) cu atât el va putea sa regleze în mod mai adecvat activitatea viitoare. a capacitati formate) si regleaza activitatea urmatoare în raport cu aceste informatii. De asemenea. cu cât profesorul are posibilitatea sa cunoasca mai exact succesele (insuccesele) pe care le înregistreaza acestia în fiecare secventa a procesului de învatamânt (pe parcursul lectiei. a lipsurilor înregistrate. metodele si mijloacele folosite si altele) rezultatele pot fi explicate si interpretate corespunzator”.i priveste pe elevi. care rezulta din caracteristica procesului de învatamânt de a fi un proces cu autoreglare.1.2. Cunoasterea performantelor obtinute. se subliniaza relatia dintre evaluarea microsistemului prin raportare la macrosistem spunând ca “restrângerea ariei actiunii de evaluare a activitatii de învatamânt la rezultatele obtinute de catre elevi în diverse activitati scolare.educative.

în mod special. nu ne poate oferi datele care fac posibila ameliorarea acestor activitati în perspectiva obiectivelor pe care ni le-am propus.1 Modele ale predarii Modelele predarii sunt definite în literatura de specialitate la nivelul unor “paradigme de organizare” aplicabile în contextul dimensiunii operationale a procesului de învatamânt (Neacsu.Radu) Didactica postmoderna.2.” (I. Didactica moderna. sub presiunea ideologica si metodologica exercitata de curentele pedagogice de orientare psihocentrista si sociocentrista.învatare. operationale. de inspiratie si respiratie curriculara. în limitele unei viziuni predominant magistrocentriste.fi integrate în evaluarea învatamântului întreg.evaluare. 2. în mod efectiv. abordate din perspectiva pedagogica 2. Ioan.învatare. . Ioan.2 Teorii si modele ale predarii si învatarii. dupa 1900.integreaza cele doua activitati într-o activitate complexa de predare. merge mai departe. proprie secolelor XVII-XIX. dezvoltate sub genericul “educatiei noi”. La nivelul dimensiunii sale concrete. Didactica traditionala separa activitatea de predare de cea de învatare. activitate de predareînvatare. 1994): a) Modelul comportamental este bazat pe relatia directa dintre mesajul predat/transmis de cadrul didactic si rezultatul final obtinut de elev.T. pe întelegerea procesului de învatamânt ca relatie de interdependenta permanenta între activitatea de predare. pune accent. curriculara.evaluare.care evolueaza. în masura în care dezvolta un design instructional care “opteaza pentru integrarea evaluarii în cadrul procesului de învatamânt”. Didactica postmoderna. Grigoras. procesul de învatamânt devine astfel. 1990.

d) Modelul rezolvarii problemelor. în vederea rezolvarii unor probleme de cunoastere. asigurata de cadrul didactic. . asigurata la nivelul corelatiei subiect (cadrul didactic). tine în primul rând de domeniul psihologiei. bazat pe aplicarea conceptelor. mai ales. capacitatile de cunoastere.2. subiectivitatea omului. învatarea scolara trebuie sa se construiasca nu numai dupa logica adevarului obiectiv. concretizat la nivelul continuitatii existente între transmiterea cunostintelor. Ea presupune folosirea unor scheme mentale.2 Teorii ale învatarii Învatarea. Cercetarile întreprinse în vederea elucidarii mecanismului si articulatiilor învatarii au reliefat diferite conceptii. e) Modelul interactiunii. De aceea. principiilor.generalizare) în directia concretizarii logice a discursului transmis de cadrul didactic.b) Modelul analizei sarcinii este bazat pe relatia dintre continutul predate de cadrul didactic si prescriptiile de învatare angajate în directia transformarii personalitatii elevului. în care sunt angajate toate laturile personalitatii si evident.obiect (elev) 2. numai prin faptul ca el a fost enuntat. în cadrul discursului transmis de cadrul didactic. Adevarul cel mai impede si cel mai incontestabil nu devine un element al constiintei elevului. si comunicarea pedagogica a cunostintelo r. Pentru aceasta. angajând. ci si dupa legile psihologice ale asimilarii acestui adevar. c) Modelul cognitiv este bazat pe orientarea operatiilor gândirii (analiza-sinteza. prin excelenta. elevul trebuie sa desfasoare o activitate intensa. abstractizare. regulilor.

La baza piramidei sunt patru modele psihologice de învatare: a) Învatarea conditionala clasica (Pavlov.Teoriile învatarii pot fi analizate la nivelul unor modele psihologice. aceasta realizându-se dupa îndeplinirea sarcinii didactice. “Psihologiaa procesului educational” organizeaza aceste modele la nivelul unei piramide care sugereaza ierarhiile si legaturile functionale posibile si necesare în contextual clasei/grupei de (pre)scolari si studenti. ceea ce “sporeste posibilitatea ca reactia precedenta sa mai apara si în viitor” d) Învatarea prin imitatie (Bandura. valorifica “modelul” oferit de cadrul didactic care influenteaza comportamentul elevului (atitudinal. tinde sa se ataseze de grupul respectiv”. Hull. social. 1961) valorifica similitudinile evidente . b) Învatarea prin asociatii contigue (Guthrie. 1952) implica memorarea mecanica angajata în conditiile în care “orice miscare sau element de comportament. 1953) defineste întarirea în termeni operationali. reduse sau întarite. Ross. moral) exprimat sub forma unor reactii noi: inhibitorii.raspuns. Skinner. considerata învatare mecanica. fara a mai solicita un stimul.raspuns format anterior c) Învatarea conditionala/instrumentala (Thorndike. 1900. care descriu mai multe tipuri de activitati aplicabile în cadrul scolii. 1963). 1913. Al doilea nivel al piramidei include doua modele psihologice de învatare: a Învatarea prin generalizare (Kendler. aplicabila în scoala prin “întarirea reactiilor emotive la stimuli anteriori neutri”.1924) angajeaza relatia stimul. 1978). dobândite. didactic. consolidate etc. care urmeaza îndeaproape un anume grup de stimuli. stimuli oferiti înaintea declansarii actiunii didactice. 1952. (Davitz&Ball. Watson.

1962) presupune reactualizarea unor notiuni de baza. a stimulilor care nu produc acelasi raspuns cu stimulul original Al treilea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: Învatarea conceptelor. Al patrulea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: învatarea principiilor. Mc. care asigura diferentierea stimulilor apropiati de cei originali. 1965) angajeaza “un lant de concepte” integrate la nivelul cunostintelor incluse de regula în programele scolare/universitare. 1965) angajeaza o “clasificare a stimulilor care au caracteristici comune”. § Învatarea principiilor (Bruner. deprinderi. . dar si “înzestrarea elevilor cu (noi) informatii. Al cincilea nivel al piramidei include un singur model psihologic de învatare: învatarea prin rezolvare de probleme. atitudini”. Gagne. Ø Învatarea prin rezolvare de probleme (Ausubel. 1960. respectiv. respective situatia în care “stimuli similari produc (sau daca sunt doar apropiati nu produc) acelasi raspuns ca stimulul original” c Învatarea prin discriminare (Kendler. clasificare realizabila la diferite niveluri ierarhice “astfel încât un concept cu grad superior poate fi înteles numai daca elevul stapâneste deja conceptele de grad inferior si percepe relatiile dintre ele”. 1961. facilitând aprofundarea informatiilor si perfectionarea deprinderilor.b dintre un complex de stimuli si alt complex de stimuli. care solicita si aplicarea acestora în situatii noi. • Învatarea conceptelor (Piaget. 1968) angajeaza practic cunostintele dobândite pentru “umplerea unui gol”.Donald. 1962.

1959. comunicativitate. în elaborarea raspunsului. cerinte). actul didactic (lectia) este irepetabil.3 Stiluri de predare Actul didactic prezinta o dubla caracteristica: de tehnica si creatie.). Ambele însusiri se concretizeaza într-un mod specific în comportamentul fiecarui educator si aceasta specificitate se exprima în stilul de activitate didactica. originala. Prin aceasta. trasaturi de personalitate.” 2. Activitatea de predare se realizeaza prin: stiluri de predare si comportamente de predare specifice. care solicita flexibilitatea gândirii. care exprima legitati ale acestui proces si implica utilizarea unor tehnici de lucru proprii. a unor intuitii neasteptate care trebuie dezvoltate adecvat. “implicarea.Al saselea nivel al piramidei. precum si de experienta acumulata. reguli. 1968) angajeaza rezolvarea unui tip special de problema. respectiv: aplicarea cunostintelor dobândite într-o maniera noua. Hilgard. etc. Este tehnica în sensul ca se deruleaza potrivit unei normativitati (principii. Mckinnon.aptitudini pedagogice. . Ausubel. v Învatarea comportamentelor creatoare (Guilford. precum si abilitati definite din partea educatorului. 1964. ethosul sau pedagogic. nivelul de vârf include un singur model psihologic de învatare: învatarea comportamentelor creatoare. situatia-problema. 1962. Reprezinta un act de creatie deoarece conceperea si desfasurarea lui sunt în mare masura dependente de personalitatea educatorului (pregatirea. “îndeplinirea unui scop recognoscibil”. Rezulta ca o activitate didactica reprezinta o sinteza specifica a elementelor care tin de tehnologia ei si a capacitatilor creative ale profesorului. sensibilitate si empatie.

care se manifesta în natura relatiilor promovate între educatori si elevi. întareste. comportamentele didactice pot fi: v de organizare si dirijare a activitatii elevilor (pregatirea celor necesare unei activitati. interventii pentru restabilirea conditiilor normale de desfasurare a activitatii.atitudinea pe care o adopta fata de insuccesele acestora Cele mai multe dintre aceste comportamente se manifesta verbal.manifestat în maniera în care un educator apreciaza.zisa) exprimându-se în claritatea expunerii. pantomima) si nici ca acestea din urma sunt mai putin importante.Comportamentele sunt moduri de actiune care rezulta din combinarea specifica a operatiilor prin care se realizeaza o anumita activitate. atitudinale) atunci când ele vizeaza interactiuni ale educatorului cu elevii. cât si afective si atitudinale Sub raportul scopurilor pe care le vizeaza. comportamentele pot fi: Ø intelectuale. stabilirea ordinii. organizarea activitatii elevilor (pe grupe/individual).învatare) Ø neintelectuale (afective. gradul de sistematizare. a linistii adecvate. . activizarea elevilor pentru receptarea comunicarii.educativ Ø relationale. dupa evenimente care au perturbat-o) v de transmitere (de predare propriu. Ceea ce nu înseamna însa ca nu poate fi identificata o gama destul de nuantata de comportamente nonverbale (mimica.pozitiv sau negativ. gestica. precum si al naturii actiunilor pe care le declanseaza si le dirijeaza. argumentarea v de feed-back. acestea pot fi atât cognitive. succesiunea logica a ideilor. atunci când ele se raporteaza la activitati cognitive (de instruire. încurajeaza succesele elevilor sau invers. În acest sens. cu caracter formativ.

un mod specific. El se contureaza si se restructureaza continuu. de capacitatea sa autoevaluativa.Aceste comportamente se întrepatrund si se integreaza în moduri foarte nuantate. Este relativ constant. El prezinta câteva caracteristici: 1. În contextul acestor 3 determinari: pregatire.se poate spune ca cea din urma este decisiva pentru conturarea stilului de predare si pentru dinamica acestuia. trasaturi de personalitate si experienta. În cele din urma stilul de învatamânt se defineste prin modul specific al unui educator de a organiza si conduce procesul didactic. Stilul de predare se prezinta totdeauna ca o sinteza a pregatirii profesorului. Este dinamic. Astfel ca stilul de predare se defineste ca ansamblu de structuri comportamentale. foarte variate. în sensul ca el se prezinta ca un mod relativ constant al unui educator de a instrui. de a coopera cu elevii. Evolutia stilului de predare. a trasaturilor lui de personalitate si mai cu seama a experientei acumulate. Perfectionarea continua a stilului de predare. dar e si susceptibil de schimbari 3.presupune din partea educatorului o activitate practica însotita permanent de reflectie (practica + gândire). perfectibil mai cu seama sub impactul experientei.i activitate. întelegând prin aceasta desprinderea . în sensul ca se manifesta într. chiar daca multe dintre aspectele lui sunt comune sau foarte apropiate cu ale altor profesori 2. în sensul perfectionarii (ameliorarii) lui este dependenta în mare masura de atitudinea educatorului fata de propria. Este totdeauna personal. configurând stilul de predare promovat de catre educator. de a comunica.care poate fi considerata ca fiind sinonima procesului de crestere a maiestriei didactice. pe temeiul experientei didactice. pe o perioada data. precum si de a adopta atitudini fata de rezultate si comportamente ale acestora.

în primul caz continutul este privit ca principal obiect al actului didactic. În ceea ce priveste modurile de manifestare. continutul fiind utilizat ca obiect mijlocit § promovarea unor relatii atitudinale apropiate sau distante. stilul de învatamânt ofera educatorului o deschidere spre inovatie. din acest unghi primul stil de învatamânt se caracterizeaza prin stimularea independentei elevilor. departându. celelalte având efecte contrarii § din acelasi punct de vedere relatia se poate caracteriza prin permisivitate sau dirijare sistematica si autoritara. Prin aceasta. El se manifesta pregnant în urmatoarele aspecte mai importante: § activitate centrata pe predare (actiunea educatorului) sau pe învatare (dirijarea. participarea si motivarea lor fata de activitatea scolara. în timp ce al doilea apare ca un stil prescriptiv. În acest fel.l de atitudinea rutiniera. în al doilea caz elevul devine obiect al actului didactic. cât mai ales ca rezultat al unei actiuni dirijate. ce trebuie ameliorate. ca poli ai aspectelor comportamentale pe care le definesc. În fapt între aceste dominante . atitudinea cooperanta. acest cuplu se manifesta pregnant în aprecierea rezultatelor scolare Cuplurile enuntate ca dominante ale stilului de învatamânt se prezinta în general ca pozitii extreme. cele dintâi favorizând initiativa elevilor. stilul de învatamânt poate fi raportat la diverse planuri ale actului didactic. demne de a fi promovate.din activitatile întreprinse a procedurilor si actiunilor izbutite. perfectionarea stilului de predare se prezinta nu numai ca efect al unui proces spontan. directivist § stilul de învatamânt poate avea ca nota dominanta exigenta sau indulgenta.. dar si a operatiilor nereusite. stimularea activitatii elevilor) § situarea în centrul preocuparilor educatorului a continutului ce trebuie predat sau a elevilor a caror formare si dezvoltare o vizeaza.

ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa externa. respectând autoritatea finalitatilor asumate. prin accentuarea rolului celui educat în defavoarea educatorului. Exemplu: între profesorul indulgent si educatorul exigent atitudinile adoptate de diversi profesori se înscriu pe trepte diferite de exigenta/indulgenta. b) stilul pedagogic autoritar. ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa interna.exista o paleta f arte nuantata de comportamente.actiunea cadrului didactic. c) stilul pedagogic permisiv/liberal. care valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei. c) stilul centrat pe instruire dirijata. perfectibila pe diferite circuite de conexiune inversa (externa si interna). fiecare profesor o situându-se din punctual de vedere al dominantei respective la un anumit nivel. prin accentuarea rolului educatorului în defavoarea celui educat. care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. 2) Modul de organizare a procesului de instruire permite delimitarea urmatoarelor trei “stiluri de învatamânt”: a) stilul centrat pe: rezultate.actiunea elevului. necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii celui educat. b) stilul centrat pe: antrenareasupervizarea elevului. dar si libertatea de interventie metodologica. necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii educatorului. care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. Diversele stiluri pedagogice promovate pot fi delimitate în functie de trei sisteme de referinta: 1) Maniera de conducere a procesului de instruirerelevanta la nivelul actiunii educationale/didacticeevidentiaza existenta a trei stiluri pedagogice: a) stilul pedagogic democratic.autoinstruire .

b) stil centrat pe procesul de gândire convergenta (situat la limita dintre experienta activa si conceptualizare).3) Modul de concepere a activitatii didactice permite delimitarea urmatoarelor patru “stiluri de învatare”: a) stil centrat pe procesul de acomodare (situat la limita dintre experienta concreta si experimentarea activa). de a comunica.în general. dar aflat în concordanta cu anumitecerinte metodologice. • învatare = schimbare. care conditioneaza învatarea .învatare • stil de predare = ansamblu de structuri comportamentale. un mod relativ constant al unui educator de a instrui. c) stil centrat pe procesul de acomodare (situat la limita dintre conceptualizare si observarea reflexiva). învatarea scolara. d) stil centrat pe procesul de gândire divergenta (situat la limita dintre observarea reflexiva si experienta concreta) B Cuvinte cheie • predare = actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional. de a coopera cu elevii. modificare stabila în comportamentul individual atribuita experientei traite activ de subiect. precum si de a adopta atitudini fata de rezultate si comportamente ale acestora .în mod special. ca raspuns la influentele mediului • evaluare = activitatea comuna a profesorului si a elevului (autoevaluare) în cadrul careia se închide circuitul predare.

“învatarea ca proces”. Dati exemplu de tipuri de învatare.învatarea. Un cadru didactic trebuie sa priveasca predarea. Daca ati fi profesor ce stil de predare ati aborda? Argumentati raspunsul.& Rezumat Procesul de învatamânt vazut ca relatie predare.învatareevaluare implica o descriere de tip general a acestor interactiuni. Prezentarea temei se continua cu enumerarea si descrierea celor mai importante teorii si modele ale predarii si învatarii. “învatarea conditionata de diversi factori”. dar doar din dorinta de a usura lectura temei. Capitolul se încheie cu o esenta a ceea ce înseamna stil de predare. Definiti urmatoarele sintagme: ”învatarea ca produs”. abordate din perspectiva pedagogica. Descrieti un model al predarii. urmata de prezentarea separata a conceptelor. Ν Probleme de reflectie si aplicatii 1. 5. Elaborati un eseu cu tema: “Stilul de predare al profesorului contemporan”. . În baza studierii bibliografiei mentionate la sfârsitul acestui capitol definiti “stilul didactic”.evaluarea ca un ansamblu. 2. 2. Prezentati o teorie a învatarii. 4. Μ Întrebari pentru autoevaluare 1. 3.

Editura Didactica si Pedagogica. * * * Probleme de pedagogie contemporana. 1981 3. 5. Editura Didactica si Pedagogica. Biblioteca Centrala Pedagogica. 7. Pedagogie. Pedagogie (2).). Radu. Bucuresti. 1975 4. Învatarea în scoala (trad. Jerome . Editura Polirom. Pedagogie. Cucos. Editura Didactica si Pedagogica. 1998. Curs de pedagogie. Sorin. Manual de pedagogie. Iasi. Bucuresti.manual pentru clasa a XI-a licee pedagogice. Floyd. Bucuresti. 1996 9.. 1981 . Bucuresti. Vasile (coordonator). 1994 11.¨ Referinte bibliografice 1. Vlasceanu. Ioan. Elena. David & Robinson. 1997 8. Pedagogie scolaradidactica generala. Istrate. 1982. Editura Didactica si Pedagogica. Sorin. Pentru o teorie a instruirii (trad. Cristea. Dictionar de termeni pedagogici. Ioan. Editura Universitatii. Bucuresti. Bucuresti. Jinga. Bucuresti. Editura All.). Constantin. Bucuresti. Cerghit. Editura Hardiscom. 6. Editura Didactica si Pedagogica. Bunescu. 2. I. Teorie si practica în evaluarea eficientei învatamântului.T. Nicola. 1998 10. 1988. Editura Didactica si Pedagogica. Ioan. Bruner. 1987. Cristea. Bucuresti. Lazar (coordonatori). Ausubel. Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful