I.Retele de calculatoare-notiuni generale 1.Clasificarea reţelelor de comunicaţii.

1. În principal există două tipuri de tehnologii de transmisie : • reţele cu difuzare; • reţele punct-la-punct. Reţelele cu difuzare au un singur canal de comunicaţii care este partajat de toate echipamentele din reţea. Fiecare echipament poate trimite mesaje scurte, pachete, care sunt primite de celelalte echipamente din reţea. Aceste pachete sunt ghidate de un câmp de adresă, care este verificat la recepţie de către destinatar. Dacă pachetul îi este adresat, echipamentul îl va prelucra, în caz contrar ignorându-l. Sistemele cu difuzare permit în general şi adresarea de pachete către toate destinaţiile sau adresarea selectivă către un subset de echipamente, acest lucru realizându-se prin folosirea unui cod special în câmpul de adresă (transmitere multiplă). Reţelele punct-la-punct sunt reţele care dispun de numeroase conexiuni între perechi de echipamente individuale. Pentru a ajunge de la sursă la destinaţie pe o reţea de acest tip, un pachet ar putea fi nevoit să treacă prin una sau mai multe din aceste echipamente. În cele mai multe cazuri sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi, şi de aceea algoritmii de dirijare joacă în acest tip de reţele un rol important. Ca o regulă generală, deşi există numeroase excepţii, reţelele mai mici, localizate geografic, tind să utilizeze difuzarea, în timp ce reţelele mai mari sunt de obicei punct-la-punct. 2.Din punct de vedere geografic, se poate realiza o clasificare a reţelelor în reţele locale, reţele metropolitane şi reţele larg răspândite geografic. Prin conectarea a două sau mai multe reţele rezultă o inter-reţea. Distanţa este un criteriu de clasificare important deoarece la scări diferite sunt folosite tehnici diferite. Reţelele locale-LAN-urile (Local Area Networks)- sunt reţele private, localizate pe o arie de cel mult câţiva kilometri, implementate în scopul de a partaja resurse şi de a schimba informaţii. Acest tip de reţea se distinge de alte reţele prin trei caracteristici: mărime, tehnologie de transmisie şi topologie. LAN-urile au dimensiuni restrânse, ceea ce înseamnă că timpul de transmisie în cazul cel mai defavorabil este limitat şi cunoscut dinainte. Cunoscând această limită este posibilă utilizarea unor tehnici de proiectare care în alte cazuri nu ar fi posibile. Totodată se simplifică administrarea reţelei. LAN-urile tradiţionale funcţionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mbs, au întârzieri mici (zeci de microsecunde) şi produc erori foarte puţine. LAN-urile pot fi atât cu difuzare cât şi punct-la-punct. Reţelele metropolitane-MAN (Metropolitan Area Network)- sunt, în linii mari, versiuni extinse ale LAN-urilor şi utilizează în mod normal tehnologii similare cu acestea. MAN-urile pot fi private sau publice, suportând atât transmisii de date cât şi de voce. Motivul principal pentru care MAN-urile figurează ca o categorie specială de reţele constă în adoptarea unui standard specific, care este acum implementat. Acesta se numeşte DQDB (Distributed Queue Dual Bus) şi constă în implementarea a două magistrale unidirecţionale la care sunt conectate toate echipamentele. Fiecare magistrală are un capăt de distribuţie - un dispozitiv care iniţiază activitatea de transmisie. Traficul este dirijat pe cele două magistrale, în funcţie de poziţionarea echipamentului faţă de acest „head-end”. Avantajele unei MAN sunt: • interconectare la mare viteză; • securitate ridicată pentru informaţia transportată; • serviciu de înaltă calitate; • preţ competitiv; • capacitatea aproape constantă de funcţionare, datorită căilor redundante; • înaltă disponibilitate; • flexibilitate. 1

Reţelele larg răspândite geografic -WAN (Wide Area Network)- acoperă o arie geografică extinsă şi conţin seturi de echipamente utilizate pentru a executa aplicaţiile utilizatorilor, echipamente numite gazde. Aceste gazde sunt conectate printr-o subreţea de comunicaţie a cărei sarcină este să transporte mesajele între gazde. Prin separarea aspectelor de pură comunicaţie ale reţelei de aspectele referitoare la aplicaţii, proiectarea întregii reţele se simplifică mult. În majoritatea reţelelor larg răspândite geografic, subreţeaua este formată din două componente distincte: liniile de transmisie şi elementele de comutare - canalele şi ruterele. Primele au ca scop transmiterea informaţiei iar celelalte sunt folosite pentru a conecta liniile, pentru a alege traseele de rutare a informaţiei. Tehnicile de racordare, de transmisie (inclusiv sateliţii), vitezele de lucru, modurile de funcţionare şi de gestiune diferă mult de cele ale reţelelor LAN. Ele pun în aplicare tehnici de comutare pentru a stabili legături – fizice sau logice – care conectează între ele două sisteme. Evoluţia tehnologiei a favorizat apariţia Reţelelor Numerice cu Servicii Integrate (ISDN = Integrated System Digital Network) al căror obiectiv este de a transmite simultan, pe unul şi acelaşi suport fizic, voce, text, date, imagini fixe sau animate, în alb-negru sau în culori. Această reţea multimedia va putea fi folosită de un terminal multifuncţional care să ofere, în acelaşi timp, posibilităţi de dialog cu un interlocutor (îndepărtat sau nu), de vizualizare a personajelor şi de transmisie simultană de imagini, texte şi date. Aproape toate WAN-urile au subreţele care funcţionează după principiul punct-la-punct. Scara la care operează arhitecturile de reţea mai sus menţionate, din punct de vedere al distanţei, poate fi redată sugestiv în graficul următor, în funcţie de doi parametri importanţi caracteristici acestor reţele, şi anume viteza de transfer şi distanţa dintre staţii :

Clasificarea reţelelor în funcţie de distanţă Alte criterii de clasificare şi catalogare a reţelelor de comunicaţii, în afara celor generale menţionate mai sus, şi care pot fi considerate drept proprietăţi ale acestor reţele, sunt: • mediul de transmisie, care poate fi: - ghidat: cablu coaxial gros sau subţire, perechi de fire torsadate ecranate sau neecranate, fibră optică; - neghidat: atmosfera, spaţiul cosmic. • topologia reţelei: stea (Star), inel (Ring), magistrală (Bus), arbore (Tree), etc.; • similaritatea sau nesimilaritatea nodurilor: reţele omogene sau eterogene; • numărul de noduri din cadrul reţelei respective;

2

 Topologia lanţ de stele: este o topologie combinată din mai multe topologii de tip stea. Folosirea unei anumite topologii are o mare influenţă asupra vitezei de transmitere a datelor. ierarhică (Hierarchical) şi ochi (Mesh) (figura 1.fiabilitatea reţelei depinde foarte mult de nodul central. inel (Ring). o defectare a acestuia conducând la defectarea reţelei. . Transferul informaţiei se face punct-la-punct.  Topologia ierarhică: reprezintă o topologie creată în mod similar cu “lanţul de stele”. Există două părţi ale noţiunii de topologie:  partea fizică. informaţiile emise de un sistem fiind recepţionate de toate celelalte sisteme. – Topologii fizice de reţea  Topologia magistrală: este cea mai folosită atunci când se realizează reţele locale de mici dimensiuni. însă defectarea acestuia duce la oprirea reţelei. dintre care pot fi menţionate: . Dacă în punctul respectiv se foloseşte un terminal (calculator) central de mare putere. lanţul de stele (Extended Star).este necesar un suport fizic de comunicaţie individual pentru fiecare sistem. numai că sistemul este legat la un terminal care controlează traficul topologiei. dar. dar aceste informaţii sunt copiate şi transmise către un nivel superior numai de sistemele care recunosc în adresa destinaţiei propria lor adresă.  partea logică – care defineşte modul în care este accesat mediul de comunicaţii de către gazde. Topologiile fizice cele mai folosite sunt: magistrală (Bus). . copiind mesajul dacă îi este destinat.existenţa reţelei este limitată la capacitatea nodului central. în cazul ruperii unui cablu sau defectării unui terminal. iar performanţele nu trebuie să fie spectaculoase. deci orice comunicaţie între două sisteme trece prin nodul central. Acest model topologic se mai numeşte şi magistrală liniară. Fiecare sistem recepţionează semnalul transmis pe buclă şi-l retransmite mai departe. 3 . Această topologie are şi câteva dezavantaje. Mesajul emis de un sistem (sursă) va fi retras din buclă de către acelaşi sistem atunci când îi va reveni după parcurgerea buclei. definind astfel structura reţelei. Topologia liniară reprezintă o conexiune multipunct. Avantajul este atât acela al costului mai scăzut (se foloseşte mai puţin cablu). stea (Star). deoarece există un singur cablu care leagă toate terminalele din reţea.  Topologia stea: foloseşte un punct central la care se conectează toate celelalte terminale prin cabluri directe. este posibil şi un transfer în legătură multipunct. dar şi acela că. atunci reţeaua va avea performanţe ridicate. cu ultimele tipuri de comutatoare. imaginea fiind aceea a unor terminale aşezate în cerc. nu se ajunge la oprirea întregii reţele.Topologia unei reţele Prin topologia unei reţele se înţelege modul de interconectare a terminalelor în reţea.3): Figura 1.6. a costului de interconectare şi a fiabilităţii reţelei.  Topologia în inel: conectează fiecare terminal cu alte două. Performanţele unei reţele inel sunt ceva mai mari decât ale unei reţele magistrală.

De asemenea numerotează segmentele pentru ca acele calculatoare destinaţie să poată recompune datele iniţiale. Apoi aceste frame-uri vor fi transmise bit cu bit către nivelul Fizic. a reuni două sau mai multe reţele LAN separate sau a segmenta o reţea LAN existentă astfel încât fiecare segment să devină o reţea LAN separată. ajungând până la urmă să nu mai facă faţă sarcinilor. 4 . fiecare gazdă are propria conectare la toate celelalte gazde  Interconectarea şi extinderea reţeleor Pe măsură ce o companie se dezvoltă. Dacă însă va trebui să trimitem datele peste Intranet sau Internet. acest lucru se întâmplă din pricina faptului că fiecare topologie şi arhitectură de reţea are propriile sale limite. adresele MAC fiind tot ceea ce este necesar pentru ca datele să ajungă de la sursă la destinaţie. reţeaua acesteia se extinde. Când datele sunt transmise doar de-a lungul unui LAN. sau aplicaţiile care generează un trafic intens răspund din ce în ce mai greu. devine evident faptul că trebuie făcut ceva pentru îmbunătăţirea performanţelor. Atunci când operaţiile de tipărire necesită un timp îndelungat de aşteptare (imprimantă partajată). Mai departe nivelul Legătură de date încapsulează pachetele rezultând astfel aşanumitle frame-uri la care va adăuga adresa MAC (fizică unică) a maşinii sursă şi a celei destinaţie. la care va adăuga adresele IP a maşinii suesă şi a celei destinaţie. pachetele vor deveni unităţile de date la care se va face referirea deoarece maşina destinaţie va fi căutată după adresa IP introdusă în pachet la nivelel Reţea al nivelului OSI. vom vorbi despre unităţile de date ca fiind frame-uri. Aceste componente sunt: • Repetoare + huburi • Bridge-uri + switch-uri • Routere • Porţi de interconectare Nivelul Transport fragmetează datele în unităţi mai uşor de manipulat numite segmente. Apoi nivelul Reţea încapsulează fiecare segment luând naştere pachetele.Topologia ochi: este folosită atunci când nu trebuie să existe absolut nici o întrerupere a comunicaţiei. Există anumite componente pe care un administrator de reţea le poate instala cu scopul de a extinde o reţea. Primele trei niveluri (cele mai de jos) a modelului OSI sunt cele care se ocupă de mişcarea datelor prin Internet şi Intranet. După cum se poate observa în figura care descrie tipurile de topologii.

Unele hub-uri au un port prin care pot fi legate de o consolă. În cazul în care cablul este destul de lung atenuarea va face ca semnalul să devină de nerecunoscut. deci va avea mult mai multe cabluri conectate decât un repetor. către un număr mai mare de utilizatori: Fiecare hub are propriul său port prin care se conectează la reţea şi mai multe porturi disponibile pentru calculatoare. cu mai multi conectori de cablu pe ea şi alimentată extern. Repetoarele sunt dispozitive având un singur port de intrare şi un singur port de ieşire si are rolul de a copia biti individuali între segmente de cablu diferite. deoarece acţionează doar la nivel de biţi. Anumite tipuri de concentratoare sunt pasive. Repetoarele pot fi single port in -single port out. acest proces purtând numele de atenuare. Fiecare calculator din retea se conecteaza la concentrator. Pentru a putea funcţiona. Rolul unui concentrator (HUB) este acela de a regenera si retransmite semnale. telefonia (mai ales cea mobilă) folosesc repetoare de semnal pentru a asigura transmiterea informaţiilor la distanţe foarte mari. Datorită faptului că au între opt şi doisprezece porturi pentru conectarea calculatoarelor din reţea. Concentratoare pasive. concentratoarele active trebuie alimentate cu energie electrică. el se degradează şi este distorsionat. de exemplu panourile de cablare (wiring panels) sau blocurile de conectare (punchdown blocks) fără să amplifice sau să regenereze semnalul care trece prin concentrator nemodificat. Majoritatea. Un repetor este un dispozitiv analogic care. Repetoarele sunt utilizate în general pentru a extinde lungimea cablului acolo unde este nevoie În corespondenta cu modelul OSI repetorul functioneaza la nivelul fizic. Concentratorul este componenta centrală a unei retele cu topologie stea. Majoritatea concentratoarelor sunt active. la fel ca şi repetoarele. 5 . Unele repetoare multiport acţionează ca şi concentratoare (HUB). stackable (modulare) sau multi port.Repetoare Telegrafia. conectat între două segmente de cablu. Concentratoare active. Ele sunt clasificate ca fiind componente de nivel 1. Principalul avantaj al unei reţele care foloseşte o topologie de tip stea este faptul că atunci când un cablu va fi întrerupt. Scopul unui hub este de a amplifica şi a retransmite semnale. regenerând semnalul receptionat de pe un segment de cablu si transmitându-l pe alt segment Atunci când se folosesc repetoare pentru extinderea segmentelor LAN-urilor trebuie ţinut cont de regula 5-4-3 care spune că se pot conecta doar 5 segmente folosind 4 repetoare dar numai 3 dintre aceste segmente pot avea calculatoare pe ele. la nivel de bit. Pe măsură ce semnalul traversează cablul. Concentratorul este o caseta mica. deoarece doar preiau un semnal din reţea şi îl repetă către fiecare port în parte. permite transportarea semnalului pe o distanţă mai mare în ambele direcţii. regenerând (amplificând) semnalele din reţea şi retransmiţându-le pe alte segmente. Nu interpreteaza cadrele pe care le receptioneaza. însă. restul reţelei va continua să funcţioneze la parametii normali. Concentratoarele pasive nu au nevoie de energie electrică pentru a funcţiona. si reprezinta cea mai simpla si ieftina metoda de extindere a unei retele locale. sunt numite „dumb hubs”. în sensul că regenerează şi retransmit semnale. prin intermediul propriunlui cablu (topologie stea). la fel ca repetoarele. ceea ce înseamnă că sunt hub-uri gestionabile/cu management.

Hub-urile oferã azi solutia cea mai la îndemânã. dar sunt variante cu 24. Dezavantajul folosirii repetoarelor este că acestea nu filtrează traficul din reţea. o intrerupere in oricare cablu conectat la hub afecteaza doar un segment limitat al retelei in timp ce restul retelei continua sa functioneze. Concentratoarele oferă flexibilitate şi o serie de avantaje faţă de sistemele clasice şi anume: • În cazul concentratoarelor hibride. Consideratii asupra hub-urilor Sisteme bazate pe hub-uri sunt versatile si ofera mai multe avantaje sistemului decit in cazul neutilizarii lor. Avantajele topologiilor bazate pe hub sunt urmatoarele: •Sistemul de fire poate fi schimbat sau extins dupa necesitati •Diferite porturi pot fi folosite pentrua adapta diferite tipuri de cabluri •Poate fi centralizata monotorizarea traficului si activitatii in retea. chiar şi în situaţia când nu sunt destinate unui calculator de pe cablul respective. Cu huburi. Prin aceste echipamente. adaptate la diferite tipuri de cablu. cu functie de repetor multiport se realizeazã un singur domeniu de coliziune. o intrerupere in cablu intrerupe si reteaua. • Posibilitatea extinderii sau modificării sistemului de cablu după necesitaţi. fatã de 6 . • Monitorizarea centralizată a activităţii şi a traficului din reţea. Sunt concentratoare la care se pot conecta alte concentratoare. pachetul Ethernet parcurgând tot acest domeniu. mai multe tipuri de concentratoare active oferă posibilităţi de diagnoză pentru funcţionarea sau nefuncţionarea unei conexiuni. Hub-urile Ethernet 10BaseT oferã în general 12 iesiri RJ-45.Concentratoare hibride. o întrerupere apărută în oricare dintre cablurile conectate la concentrator afectează doar segmentul respectiv. • Folosirea diferitelor porturi. Consecinţa este creşterea traficului în reţea. De obicei hub-urile firmelor seriose oferã si un port suplimentar. restul reţelei continuă să funcţioneze normal. In cazul topologiei bus. este suficientă conectarea unui alt calculator sau al unui alt concentrator. 8 sau 5 iesiri. în sensul că datele (biţii) ce sosesc la unul din porturile repetorului sunt transmise mai departe. pentru retele mici.

Obtinem astfel o cale de dezvoltare ulterioarã pânã la 144 de porturi 10Base-T. structura cablatã de categorie 5 nu trebuie schimbatã. Asemeni repetoarelor. . realizatã prin cabluri cu legãturi paralele ce se efectueazã pe partea din spate a acestor echipamente. cablu torsadat) sau ST (100Base-FX. port pentru legare pe tronsonul de bazã (uplink). care oferã în plus posibilitatea de a realiza stive de pânã la 6 astfel de echipamente. lucrând la subnivel MAC. un port uplink si un sertar în care se poate pune un modul de administrare sau un modul cu alte 12 porturi. la un hub rapid (100Mbps) la nivelul ierarhic superior sau la un comutator (switch) O solutie mai bunã este oferitã de hub-urile stivuibile. cu management. este recomandatã utilizarea de hub-uri inteligente. Un modul de management permite administrarea întregii stive. sau pentru legare în cascadã. Dacã reteaua va creste în viitor. fibrã).coax). IPX/SPX. Unele modele de hub-uri oferã 12 porturi de iesire. Rãmânem însã cu un singur domeniu de coliziune. Protocolul utilizat se numeste SNMP si se realizeazã functii de urmãrire de la distantã RMON sau în viitor RMON 2 prin agenti inteligenti de administrare. Azi sunt de preferat hub-uri Fast Ethernet care permit transferuri de 100Mbps la fiecare port si recunosc automat dacã interfata (NIC) din echipamentul conectat este de 10Base-T sau 100Base-T. deci putem avea 132 porturi administrabile în stivã. statii de lucru sau servere. deci distanta maximã între echipamente rãmâne 200m si avem un singur domeniu de coliziune. Un bridge lucreazã independent de protocolul soft. independent.cele 12 standard. interconectate printr-o magistralã rapidã. o punte poate uni două segmente sau reţele locale de mici dimensiuni (grupuri de lucru). Atunci când reteaua are mai mult de 12 noduri. Ca sã nu mai vorbim de calculatoarele mai performante. În general aceastã interfatã poate fi cu mufe BNC (pentru 10Base-2. În acest caz la acest port poate fi conectat legãtura la server. Punţi (bridge-uri) . cu cartele de retea pentru bus PCI justificã deja comunicarea prin legãturi 100Base-T. dar sunt si modele cu alt numãr de porturi. DECnet etc. Distanta de maxim 100m de la hub la echipament este valabilã. Hub-urile moderne oferã portul suplimentar la vitezã mare RJ-45(100Base-TX. Un bridge este de fapt un calculator rapid. acestea au si ele în general 12 porturi 100Base-T si un port uplink. fibrã). Revenind la hub-uri Fast Ethernet. permit conectarea unui echipament de la maxim 100m. se pune deja problema administrãrii prin software specializat care permite urmãrirea traficului. cu memorie si cel putin douã porturi de retea. Performantele oferite de calculatoarele Pentium. Datoritã cresterii rapide a puterii procesoarelor ce apar. deci suportã protocoale diferite TCP/IP. legãturile 10Base-T sunt în curs de disparitie. a volumului de date de prelucrat si de transferat între echipamente. Similar cu Hub-urile 10Base-T avem si aici modele stivuibile si administrabile. UTP) sau ST( FOIRL. RJ-45 (10Base-T. statistici de erori sau izolarea portului defect. Bridge – semn convenţional Switch – semn convenţional Bridge sau punte functioneaza pe principiul ca fiecare nod de retea are propria adresa fizica. O punte poate diviza reţeaua în două reţele separate prin izolarea traficului – o punte va împiedica „inundarea” segmentelor cu date care nu sunt destinate calculatoarelor de pe acele segmente (deci îmbunătăţeşte performanţele celor două reţele pe care le leagă). Hub-urile simple sunt tot cu rol de repetor multiport. 7 .

Se îmbunãtãteste si fiabilitatea retelei. Token Ring. FDDI etc) cât şi la mediile fizice folosite pentru comunicare. Are mai multe porturi şi se comporta ca o punte multiplă. Principalul dezavantaj pe care îl prezintă (ca şi repetoarele de altfel) este că transferă pachete cu destinaţii necunoscute (mesaje de difuzare) ceea ce poate conduce la aşanumitele “avalanşe”. la introducerea acestor dispozitive in retelele de calculatoare este introdusa o anumita latenta. puntea având acces la adresele sursă şi destinaţie ale fiecărui pachet. Comutatoare (switch-uri) Comutatoarele sunt similare cu punţile deoarece amândouă lucrează tot la nivelul Legatură de Date şi rutează cadre pe baza adreselor MAC. comutatoarele nu pierd niciodată cadre din pricina coliziunilor. puntea transferă pachetele pe segmentul respectiv (cu excepţia cazului când destinaţia se află pe acelaşi segment cu sursa => are loc segmentarea reţelei. Nu trebuie însã sã avem mai mult de 7 echipamente bridge. aici referirea făcânduse atât la tipul reţelei (Ethernet. Desi performantele sunt mai bune decat ale repetoarelor. conectează două segmente şi regenerează semnalul la nivel de pachet. perturbatiile dintr-o parte neputând trece de bridge. Aceasta este datorata timpului de interpretate a frame-urilor si de luare a deciziilor in legatura cu oprirea sau transmiterea lor care trec prin dispozitiv Astãzi se utilizeazã mai ales echipamente bridge multiport (switch) sau echipamente ruter.Punţile lucrează la nivelul Legatură de Date (Data Link) al modelului OSI. O punte de nivel MAC: • Controlează tot traficul din reţea • Verifică adresele sursă şi destinaţie ale fiecărui pachet • Generează o tabelă de rutare pe măsură ce informaţiile devin disponibile • Transferul pachetelor se face în modul următor: -dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare. între oricare douã statii conectate în retea. puntea transmite către toate segmentele . calea fiind aleasã cu un anumit protocol (de obicei Spanning Tree.dacă destinaţia apare în tabela de rutare (aflată în memoria ei RAM). Din această cauză. Switch-ul este un echipament care seamănă ca aspect cu un HUB ce se foloseste in retelele de trafic mare de date şi poate gestiona mai multe legaturi deodata. ceea ce nu se întâmpla în cazul repetoarelor) Această tabelă de rutare este construită dinamic. Pentru a lega două segmente de cablu este necesară o singură punte. Switch 8 . iar deoarece fiecare port se află în propriul domeniu de coliziune. toate informaţiile de la nivelurile superioare ale modelului OSI le sunt inaccesibile şi ca urmare nu disting tipul de protocol folosit. Principala diferenţă fiind că switch-ul (comutatorul) este folosit pentru a conecta calculatoare individuale nu segmente de reţea ( => topologie de tip stea). deci putem avea mai multe cãi de la sursã la destinatie. Aşadar punţile au toate caracteristicile unui repetor. astfel cã încãrcarea segmentelor se reduce Lucrând cu echipamente bridge putem face interconexiuni multiple între LAN-uri. dar trebuie avut grijã ca toate aceste echipamente sã lucreze cu acelasi protocol). Punţile transferă aşadar orice tip de protocol în reţea folosindu-se de adresa MAC (Media Acces Control) a calculatoarelor putând chiar să conecteze segmente de reţea diferite. În situaţia în care două reţele LAN se află la distanţă mare una de alta ele se pot uni prin folosirea a două punţi la distanţă conectate prin modemuri sincrone pe o linie telefonică dedicată.

Ca manieră de lucru. în topologii si cu protocoale diferite. Putem utiliza comutatoare ca tronson de bazã si sã ne conectãm pe iesiri cu portul uplink de la hub-uri. garantând în acelaşi timp lăţimea de bandă. Switch-ul este un dispozitiv ce combină conectivitatea unui hub cu posibilitatea regularizării traficului pentru fiecare port facuta de bridge. Comutatoarele au de obicei 6 porturi. Ruterele nu sunt transparente în ceea ce priveste protocolul ci trebuie astfel alese si configurate ca sã poatã lucra cu protocoalele utilizate în LAN-urile interconectate. Din acest motiv el este considerat un dispozitiv inter-reţele. Datorită acestor decizii datele vor fi comutate. Ruterele sunt elementele principale de structurare a retelelor moderne. Fizic. switch-ul transferă pachetele spre segmentul (portul) respectiv. FDDI. Transferul pachetelor mai departe în modul următor: dacă destinaţia apare în tabela de rutare. de unde rezultă o comunicare mult mai eficientă. Diferenţa dintre un HUB şi un Switch este una de ordin funcţional: Switch-ul ia decizii în funcţie de adresele MAC cu privire la transmiterea cadrelor pe când huburile nu iau decizii de loc. să aleagă cea mai bună cale de transmitere a acestora şi. acesta trebuie convertit la un protocol recunoscut pentru a putea fi rutat. Verificarea adresei de sursă şi de destinaţie a fiecărui pachet care soseşte pe unul dintre porturi. Dacã nu existã facilitãti pentru un anumit protocol.semn Router convenţional Cu ajutotul unui router devine posibilã interconectarea de retele realizate cu medii. el comută pachetele de pe porturile transmiţătoare către cele destinatare. Router Simbolul routerului descrie foarte bine cele două funcţii ale sale: selecţia căii de transmitere a informaţiilor şi comutarea pachetelor către cea mai bună rută. De asemenea. routerele se prezintă sub o mulţime de forme. Pentru reţelele mari. 2. în funcţie de model şi de producător. se iau pe baza informaţiilor de la nivelul 3 (adresele de reţea). (Hubul transmite datele pe toate porturile. iar calculatoarele host care le primeşte vor trebui să decidă ele dacă să accepte sau să refuze aceste date). Adresele de retea sunt 9 . Token Ring. Scopul routerului este să examineze pachetele recepţionate. să le transfere către portul corespunzător.Menirea acestui dispozitiv este de a concentra conectivitatea realizata de bridge-uri. la care ne putem conecta cu UTP sau fibrã. asigurând fiecărui port lăţimea de bandă maximă a reţelei. ceea ce face din switch un dispozitiv de nivel 2. Deciziile routerului. motiv pentru care sunt considerate echipamente de nivel 3. Router . el reprezintă cel mai important dispozitiv prin care se reglează traficul reţelei. dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare. Componentele principale ale routerului sunt interfeţele prin care reţeaua proprietară se conectează la alte segmente de reţea. în final. si putem accelera astfel transferurile în retea Rolul unui switch 1. Această comutare a pachetelor se face pe baza adresei MAC (adresa placii de retea). vor lua drumul portului la care calculatorul host ţintă este conectat. switch-ul transmite pachetele către toate segmentele (porturile). ele asigură conectivitate pentru diferitele tehnologii ale nivelului 2 : Ethernet. în ceea ce priveşte selectarea căii de rutare.

10 . retele si protocoale. Ruterele sunt echipamente complexe si utilizarea lor necesitã cunostinte de sisteme de operare distribuite. Access point este similar cu un HUB de reţea. Ruterele adapteazã si lungimea pachetului la lungimea admisã de mediu (de exemplu la rutare între Ethernet si X. routerul alege cea mai bună cale de transmitere a datelor şi transmite datele spre destinaţie. echipamente PDA. calculatoare portabile (laptop). Un punct de acces wireless are o rază de acoperire limitată. Aceste echipamente sunt: calculatoare desktop echipate cu placă de reţea wireless. Pentru asigurarea unei acoperiri mai bune putem folosi mai multe puncte de acces wireless în aceeaşi reţea. Wireless access point (Punct de acces fără fir) Punctele de acces fără fir fac posibilă echipamentelor care folosesc tehnologia wireless. sau putem folosi o antenă cu o putere mai mare de difuzare. care conţin următoarele informaţii: a) b) c) d) Toate adresele cunoscute din reţea Modul de conectare la o altă reţea Căile (rutele) posibile între routere Costul transmiterii datelor pe aceste căi 2. 2. Utilizarea lor este necesarã pentru realizarea unor retele WAN distribuite geografic Rolul unui router 1. să se conecteze la o reţea cablată. telefoane mobile cu tehnologie wireless încorporată.Repeater mode pentru preluarea semnalului existent şi trimiterea lui spre alte locaţii mai departe de aria semnalului iniţial. ceea ce înseamnă că un calculator poate să se comunice cu reţeaua cablată ca şi cum ar fi legat direct la reţeaua cablată prin cablu. lăţimea de bandă disponibilă se împarte între toate echipamentele care comnică simultan. Obstacolele reduc aria de acoperire a unei punct de acces wireless. Pe baza costului şi a căilor disponibile. Punctele de acces wireless folosesc unde radio pentru a se comunica cu alte echipamente wireless sau alte puncte de acces wireless. Router wireless oferă conectivitate pentru o linie de voce (telefon sau centrală) şi acces Internet pentru o reţea locală de computere (cablate sau WiFi) prin intermediul reţelelor publice mobile.analizate de ruter care ia decizia privind calea de rutare pe baza tabelelor de rutare.Access point. Punctele de acces wireless sunt transparente.25). Acces point wireless DWL-G700 poate fi configurat să lucreze în 2 moduri : 1. Determină adresa de destinaţie a pachetelor pe care le primeşte cu ajutorul unor tabele de rutare. Ruterele mentin aceste tabele actualizate si comunicã între ele printr-un protocol cum este OSPF (Open Shortest Path First).

de exemplu. sau o reţea LAN la internet.  poate avea ataşată şi o antenă sau mai multe. Conectarea utilizatorilor DSL la ISP. 7. DSL modem / router sau Residental gateway – modem inteligent. 7.3)  foloseşte modalităţi diferite de a encripta datele  are diverse porturi care îi permit conectarea la un swich sau la alte calculatoare. Un astfel de modem ADSL poate fi folosit în scopul conectării pe internet. 8 Mbit/sec.receptor). Modem DSL / ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line) Modem semn convenţional Un modem DSL (Fig. cu care să formeze o reţea. care poate partaja serviciul ADSL cu mai multe calculatoare sau cu o reţea întreagă. putem folosi o conexiune prin USB sau Ethernet. upload.10) este un echipament care face posibil conectarea unui calculator sau router la o linie telefonică digitală DSL pentru scopul folosirii unui serviciu ADSL. cu ajutorul căreia semnalul transmis de aparat să fie mai puternic. Cu ajutorul acestui echipament putem să conectăm un calculator. Într-o linie DSL rata de transfer pentru download este mult mai mare decât rata de transfer pentru upload. acasă sau la birou şi de obicei conţine şi un firewall pentru protejarea reţelei LAN şi a calculatoarelor.11). prin intermediul unui DSLAM 11 .2. IEEE 802.pentru a pune datele de download si de upload pe o linie DSL este nevoie de două tipuri de echipamente: un modem ADSL la client si un system terminator pentru modemul ADSL (DSLAM) la provider (Fig. Ca şi un modem obişnuit şi modemul DSL este un transceiver (transmitter – receiver = transmiţător .2.Access point-ul  funcţionează respectând anumite standarde ce permite conectarea la reţea (ex:IEEE 802.2. DSLAM (Digital Subscriber Line Access Multiplexer) . download şi 1 Mbit/sec. Pentru conectarea unui modem DSL cu calculatorul.

un modulator. putem folosi conexiunea prin USB sau Ethernet.Cable modem (Modem de cablu) Un modem de cablu este folosit pentru conectarea unui calculator sau a unei reţele la internet. switch. care au mai multe funcţii.2. router. Toate modemurile de cablu conţin : un tuner. prin intermediul unui CMTS Echipamente multifuncţionale Există echipamente de reţea. un demodulator. Conectarea utilizatorilor de cablu Tv la ISP.pentru a pune datele de download si de upload pe un cablu de televiziune este nevoie de două tipuri de echipamente: un modem de cablu la client si un system terminator pentru modemul de cablu (CMTS) la provider (Fig. un dispozitiv de control al accesului la mediu (MAC) si un microprocesor.13). wireless access point multifuncţional Apple USB 12 . CMTS (cable modem termination system) . Pentru conectarea unui modem de cablu la calculator. 7. Modem semn convenţional Modemul de cablu foloseşte reţeaua companiei de televiziune prin cablu. bridge. Aceste echipamente înglobează funcţiile mai multor echipamente de reţea cum ar fi: modem ADSL.

pe care datele pot circula în paralel. Dacă bus-ul putem spune că poate fi comparat cu o autostradă cu 8. Placa de reţea Rolul plăcii de reţea Plăcile de reţea acţionează ca interfaţă fizică între gazdă şi reţea. Mac mini sau Power Mac G5. trezire la apelare. o placă de reţea conţine circuitele hardware şi programele firmeware (rutine software păstrate în memorii protejate la scriere). ce va fi transportat prin cablul de reţea. Pe cablul de reţea datele circulă serial. De asemenea. în care există un singur flux de date. modem în aşteptare. fax la 14. grupate. Înainte ca datele să fie transmise în reţea. Placa de reţea implementează toată logica comunicaţiei între gazdă şi mediul de comunicaţie. răspuns telefonic.4kb/s. într-o formă în care acestea pot circula prin cablul de reţea. Componenta responsabilă pentru această funcţie este transceiverul (TRANSmitter reCEIVER). suport software. Magistralele pot transmite simultan (în paralel) 8. de a transmite datele către alt calculator şi de a controla fluxul de date între calculator şi cablul de reţea. cablul este similar cu o şosea cu o singură bandă. Calculatorul fie transmite. Acestea constau din mai multe căi alăturate. Suportă identificarea apelantului.Conectarea se face uşor la Internet utilizând serviciul dial-up cu Apple USB Modem. spre deosebire de modul de transfer serial. 16 sau 32 de biţi. transceiverul detectează când cablul este liber şi direcţionează semnalul când gazda îl transmite. placa de reţea recepţionează datele sosite prin cablu şi le transformă în octeţi pe care unitatea centrală a calculatorului îi poate înţelege. adică intr-un singur sir de biţi. Datele pe cablul de reţea circulă intr-o singură direcţie. care este încorporată în gazdă. Acest lucru se realizează prin transformarea semnalelor digitale din calculator în semnale analogice care parcurg cablul de reţea. Acestea sunt printr-o cale de comunicaţie. sub formă de grup şi le restructurează astfel încât să devină un flux serial de biţi. În termeni tehnici. se conectează la portul USB al sistemelor iMac G5. După ce placa de reţea a fost instalată la portul ei. se conectează cablul de reţea. Datele circulă în calculator de-a lungul unor circuite numite magistrale (bus). transmise bit după bit. Mic şi uşor. În plus. 16 sau 32 de benzi pe care circulă în paralel 8. Ele sunt instalate într-unul dintre sloturile de expansiune ale fiecărei gazde din reţea. fie recepţionează date. placa de reţea trebuie să le convertească din forma în care ele sunt înţelese de calculator. Placa de reţea preia datele care circulă în paralel. Rolul plăcii de reţea este de a pregăti datele din calculator pentru a fi transmise prin cablul de reţea. Transceiverul este conectat la placa de reţea. pentru a putea realiza legătura fizică cu restul reţelei. care implementează funcţiile nivelului legătură de date al modelului OSI. Deci placa de reţea este formată din două componente principale: interfaţa cu magistrala calculatorului şi interfaţa de legătură cu mediul de reţea. 13 . 16 sau 32 de maşini. Viteza de date până la 56kb/s. Magistrala Gazdei Interfaţa cu magistrala Interfaţa cu mediul de reţea Legătura cu reţeaua Placa de reţea Structura plăcii de reţea Pregătirea datelor.

aşa încât datele trebuie transferate în memoria RAM – cu rol de tampon (buffer) – a plăcii de reţea. unităţile de disc sau plăcile de reţea pot solicita întreruperea sau alt serviciu către microprocesorul calculatorului. unde sunt stocate temporar pe parcursul procesului de transmisie şi recepţie. Aceste dispozitive sunt integrate în arhitectura hardware a calculatorului. care trebuie setate pentru ca placa de reţea să funcţioneze corespunzător. Când o gazdă vrea să transmită un cadru de date. Acest lucru se realizează prin intermediul unui registru de control CSR(Control Status Register). Adesea. pentru a se pune de accord asupra următorilor parametri: • Dimensiunea maximă a grupurilor de date ce vor fi transmise • Volumul de date transmise fără a se aştepta confirmarea • Intervalul de timp dintre blocurile de date • Capacitatea memoriei tampon pentru a se evita depăşirea acesteia • Viteza transmisiei de date. Transmiterea şi controlul datelor. Atunci când placa de reţea transmite o solicitare către calculator. ce poate fi citit sau modificat de către CPU. Fiecare dispozitiv hardware dintr-un sistem trebuie să aibă o altă adresă de port de I∕ O. precum şi acceptarea sau adaptarea la parametrii celeilalte plăci. Acestea sunt: întreruperea (IRQ). Cu DMA placa de reţea citeşte şi scrie din memoria gazdei fără o implicare a CPU. Configurarea plăcii de reţea se poate face prin software sau prin intermediul unor jumpere (călăreţi) sau minicomutatoare DIP (Dual Inline Package) dispuse direct pe placa de reţea. Pentru a transfera datele din calculator la placa de reţea. având alocate diferite niveluri de prioritate prin care microprocesorul poate determina importanţa fiecăreia dintre solicitări. depăşeşte ritmul de prelucrare al plăcii de reţea. Adresa de memorie a portului I/O de bază identifică o locaţie (adresă ) în memoria RAM a calculatorului. ele vor conveni asupra vitezei de transmisie pe care să o folosească. mai noi conţin circuite adaptate la viteza uneia mai lente. tastatura.Placa de reţea participă şi la alte funcţii de preluare a datelor din calculator şi de pregătire a acestora pentru transmiterea prin cablu. Opţiuni şi parametrii de configurare. adresa portului I ∕O de bază şi transceiverul. calculatorul alocă o parte din spaţiul său de memorie pentru placa de reţea. Cu PIO. CPU scrie în CSR pentru a transmite faptul că trabuie să transmită sau să primească un cadru sau citeşte conţinutul lui CSR pentru a cunoaşte starea plăcii de reţea. transferul de date de la calculator la placa de reţea şi invers. Înainte ca placa de reţea emiţătoare să transmită datele în reţea. cum ar fi porturile de intrare/ieşire. Dacă o placă de reţea mai rapidă comunică cu una mai lentă. Plăcile de reţea prezintă uneori opţiuni configurabile. Observaţie. ea poartă un dialog electronic cu placa de reţea receptoare. calculatorul şi placa trebuie să comunice. Există două mecanisme de bază: accesul direct la memorie (DMA-Direct Memory Access) şi intrările/ieşirile programate (PIO-Programmed I/O). Linia de întrerupere este specificată în momentul configurării dispozitivului. viteza cu care circulă datele. Liniile de cerere a întreruperii (IRQ –Interrupt ReQuest ) sunt circuite hardware prin intermediul cărora diferite dispozitive. placa de reţea semnalează calculatorului faptul că are nevoie de date şi magistrala calculatorului transferă datele din memoria calculatorului către placa de reţea. Întreruperea. Adresele diferitelor dispozitive se găsesc în documentaţia calculatorului. se realizează prin intermediul CPU. În documentaţii se găsesc specificările pentru întreruperile asociate fiecărui dispozitiv. Atunci când toate detaliile comunicării sunt puse la punct cele două plăci încep să transmită şi să recepţioneze date. Accesul direct la memorie şi intrările/ieşirile programate Una dintre cele mai importante probleme ale plăcii de reţea. Portul I∕ O de bază specifică un canal prin care informaţia circulă între dispozitivele hardware ale calculatorului (cum ar fi placa de reţea ) şi unitatea centrală (CPU). Portul este văzut de către CPU ca o adresă. Astfel. unde aceasta poate scrie sau de unde poate citi. foloseşte o întrerupere. este cum cadrele de date sunt transferate între placa de reţea şi memoria gazdei. Fiecare placă semnalează celeilalte proprii parametri. CPU citeşte locaţiile care alcătuiesc cadrul şi le transferă plăcii de reţea. un semnal electronic transmis către CPU. Fiecare dispozitiv din calculator trebuie să folosească o altă linie de cerere a întreruperii. Această adresa este folosită de reţea ca zonă tampon (buffer) pentru a stoca temporar adresele de date transmise sau 14 . Unele plăci de reţea.

cablurilor şi conctorior. Unele păci de reţea au un parametru care permite specificarea cantităţii de memorie rezervate pentru stocarea adreselor de date. Fiecare tip are o altă configuraţie fizică decât celelalte. ocoleşte unitatea centrală şi transferă datele direct în memoria calculatorului. aceasta asigurând modificarea configuraţiei calculatorului fără intervenţia utilizatorului. Pentru a asigura compatibilitatea între calculator şi reţea. această alegere se face de obicei prin jumpere (mici conectori care fac legătura între doi pini. poate fi condusă independent de mai multe procesoare magistrală. Procesorul plăcii de reţea selecteză o porţiune din memoria calculatorului. iar calculatoarele Apple folosesc o metodă diferită de comunicaţie în reţea. placa de reţea trebuie să se potrivească cu structura internă a calculatorului (arhitectura magistralei de date) şi să posede tipul de conector corespunzător cablului folosit. • Administrarea magistralei. Atunci când placa de reţea primeşte mai multe date decât poate 15 . pe care o foloseşte pentru a procesa date. • Controlează accesul la cablu pe baza anumitor reguli. Arhitectura magistralei de date poate fi de tipul: ISA. deoarece nu folosesc adrese RAM din sistem. Unele plăci de reţea prezintă atât un transceiver intern cât şi unul extern. Este foarte important ca placa de reţea şi magistrala de date să se potrivească. Se poate mării viteza de transfer a datelor prin următoarele metode: • Accesul direct la memorie (DMA –Direct Memory Access). fără a folosii microprocesorul acestuia. În general traficul datelor în reţea se face la viteze care depăşesc posibilităţile de prelucrare a plăcilor de reţea. Micro Chanel şi PCI. Placa de reţea îndeplineşte trei funcţii importante pentru coordonarea activităţilor între calculator şi cablul de reţea: • Realizează conexiunea fizică dintre calculator şi cablu. Performanţele reţelei sunt influenţate de viteza de lucru a plăcii. Conectori şi cabluri de reţea. Tipul de placă de reţea folosit depinde de tipurile de cablu şi de conectori utilizaţi cu care placa trebuie să fie compatibilă.recepţionate. Placa preia temporar controlul asupra magistralei. În acest caz trebuie făcută o alegere. O placă de reţea lentă nu va transfera rapid datele în sau din reţea. odată cu lansarea modelelor PS∕2. deoarece reţelele inel necesită plăci cu altă configuraţie fizică decât cele utilizate în reţele de tip magistrală. Selectarea transceiverului. Toate aceste caracteristici se găsesc în documentaţiile de firmă ale plăcii. Anumite plăci de reţea nu conţin acest parametru referitor la adresa de memorie de bază. EISA. Micro Chanel Architecture a fost lansat în 1988 de firma IBM. folosită de majoritatea calculatoarelor Pentium şi Apple Power Macintesh. o placă de reţea care funcţionează într-un calculator Apple dintr-o reţea cu topologie magistrală nu va funcţiona într-un calculator IBM dintr-o reţea inel. PCI (Peripheral Component Interconnect) este o magistrală pe 32 de biţi. Cipurile de RAM de pe placa de reţea formează o memorie tampon (buffer). De multe ori adresa de memorie de bază pentru placa de reţea este D8000. Microsoft Windows NT este un sistem de operare care respectă specificaţiile plug and play. •Folosirea memoriei RAM cu memorie tampon. Compatibilitatea plăcilor de reţea. prin inserarea acestora în conectori de extensie (sloturi). Calculatorul transferă datele direct din memoria tampon (buffer) a plăcii de reţea în memoria calculatorului. O cantitate de memorie mai mare alocată plăcii de reţea îmbunătăţeşte performanţele reţelei.De exemplu. pentru a activa circuitele folosite pe placa de reţea). • Generează semnalul electric care va parcurge cablul. Ea permite adăugarea în sistem a diferitelor plăci interschimbabile. Placa de reţea conţine memorie RAM pe care o partajează cu calculatorul. ISA (Industry Standard Arhitecture) este folosită de calculatoarele compatibile IBM PC XT şi AT. Este incompatibilă cu magistrala ISA şi poate funcţiona atât pe 16 cât şi pe 32 de biţi. Se poate autoconfigura (plug and play ). EISA (Extended Industry Standard Arhitecture) a fost lanasat în 1988 şi oferă o magistrală de date pe 32 de biţi compatibilă cu ISA. • Partajarea memoriei sistem. • Partajarea memoriei plăcii de reţea. Poate transporta simultan 8 sau 16 biţi în funcţie de tipul de calculator(XT sau AT).

placa de reţea nu mai are nevoie de microprocesorul calculatorului pentru a prelucra datele. avînd formatul: MM-MM-MM-SS-SS-SS. deoarece gestionează un volum mare de trafic în reţea. dacă activităţile lor de reţea se limitează la aplicaţii care nu generează un volum mare de trafic. În cazul calculatoarelor client. Plăci de reţea specializate. 16 . care permite plăcii respective să lucreze într-o anumită reţea • Software de diagnoză şi depanare • Software de instalare. Dacă posedă un microprocesor propriu. ceea ce măreşte viteza operaţiilor efectuate. Plăcile de reţea pentru reţele fără fir suportă aproape toate sistemele de operare în reţea.prima parte a adresei: MM-MM-MM este un număr ID care arată producătorul .partea a doua a adresei: SS-SS-SS este numărul serial asignat de producător. bufferul RAM stochează o parte dintre acestea până când placa de reţea le poate prelucra. Majoritatea plăcilor de reţea includ procesoare. De obicei aceste plăci sunt folosite împreună cu o componentă numită concentrator fără fir. Această metodă măreşte performanţele plăcii şi evită congestionarea traficului în reţea. Fiecare placă de reţea are asociată o adresă formată din 48 biţi. . •Microprocesor incorporat. staţiile de lucru pot folosi plăci de reţea mai ieftine. Aceste plăci de reţea pot fi folosite pentru a crea o reţea LAN fără fir şi a adăuga staţii fără fir într-o reţea LAN cablată (cu fir). Ex: 00-06-C1-16-A1-45 este o adresă fizică a unei plăci fabricate de Cisco. Plăcile de reţea pentru reţele cu fibră optică sunt deosebit de performante dar au costuri ridicate. Adresa MAC este uzual scrisă în hexazecimal. adică prin 12 digiţi.procesa pe moment. Alte aplicaţii. Aceste plăci de reţea sunt însoţite de obicei de : • Antenă de interior omnidirecţională şi cablu de antenă • Software de reţea. care se comportă ca un transceiver pentru transmiterea şi recepţionarea semnalelor. Plăci de reţea wired (cu fir) şi wireless (fără fir) Placa de reţea este identificată printr-o adresă denumită adresă fizică sau adresă MAC. Serverele ar trebui echipate cu plăcile de reţea cele mai performante. cum ar fi cele pentru baze de date sau aplicaţii CAD (proiectare asistată) necesită plăci de reţea performante.

Din aceste motive. în format serial aşa cum datele se transmit pe cablu. aşa cum se vede în figur alăturată.fragmentează fişierul . pentru a fi transmise.tranceiverul care se ocupă cu transmiterea datelor de la placa de reţea la cablu. În calculator datele circulă în paralel pe magistralele de date. în timpul transmisiei datelor.00-C0-4F-72-DC-2C este o adresă fizică a unei plăci fabricate de Intel.adaugă informaţiile de control . Aceste operaţii sunt implementate printr-un software care se numeşte. deoarece trebuie să retransmită blocuri mari de date. este utilizată pentru a identifica calculatoarele într-o reţea LAN. care asigură transferul datelor dintre placa de bază şi placa de reţea. în forma în care ele sunt transmise pe cablu. aşa cum adresa IP este utilizată pentru a identifica calculatoarele conectate la Internet. Adică: . Din acest motiv ea este o adresă unică. retelele s-ar bloca. Placa de reţea se poate împărţi în două componente funcţionale: . numit CRC.interfaţa cu calculatorul. Pregătirea datelor se face prin transformarea lor din formatul în care ele circulă în calculator. . Dacă fiecare calculator ar transmite pe cablu o cantitate mare de date. Interfata cu calculatorul conţine un software care asigură funcţionarea plăcii de reţea ca o componentă a calculatorului. Placa de reţea transformă fluxul de date din paralel în serial. Deasemenea. care sunt codate în codul Manchester. datele care trebuie transmise se fragmentează în blocuri mai mici numite cadre. În figură.adaugă adresa sursă . sarcina de tratare a erorii este mai grea.adaugă CRC pentru verificarea transmisiei După aceste operaţiuni se obţine un cadru. Acesta se instalează după instalarea plăcii în slotul PCI sau ISA al plăcii de bază. Adresa MAC este inscripţionată pe placă printr-un procedeu denumit “ardere” într-un cip şi nu poate fi ştearsă sau modificată. 17 .adaugă adresa destinaţie . protocolul de transmisie CSMA/CD. cînd se produc erori în transmisie. Adică datelor li se adaugă un preambul. iar pe cablu datele sunt transmise serial. Interfata cu calculatorul transformarea datelor care se transferă de la placa de bază unde sunt transmise paralel. Interfata cu calculatorul asigură formarea cadrelor aşa cum sunt transmise pe cablu. se prezintă modul în care placa de reţea pregăteşte datele. În situaţia când s-a produs o coliziune se opreşte transmisia. Adresa fizică. Tranceiverul sesizează dacă pe cablu apar coliziuni. Datele fac parte din fişiere de dimensiuni mari. numită driver. Tranceiverul primeste de la interfata cu calculatorul pachetele de date. care se reia după un timp variabil. Cadrele sunt transmise prin reţeaua LAN. adresa destinaţie şi sursă şi un element de verificarea corectitudinii transmisiei pe cablu. Cadrul reprezintă unitatea de informaţie care se transmite într-o reţea LAN. apoi sunt amplificate şi transmise pe cablu.

după care un calculator le transmite şi un altul le recepţionează.Datele sunt recepţionate de o singură placă de reţea din LAN. În calculator datele sunt în format digital. iar pe cablu sub formă de semnale electice codate. precum şi adaptarea la parametrii celeilalte.capacitatea memoriei plăcii de reţea Fiecare placă de reţea transmite celeilalte aceşti parametrii. adică biţi. Calculatorul care recepţionează cadrele. se numeşte TRANSCEIVER.dimensiunea maximă a datelor .viteza de transmisie . Plăcile de reţea pot avea transceiverul intern sau extern Transmisia şi controlul fluxului Înainte ca placa de reţea să transmită datele în reţea. Componenta hardware care face această operaţiune de transformare a datelor.cantitatea de date transmise fără a aştepta confirmare .intervalul de timp dintre date . Transmisia datelor este prezentată în figura de mai jos. 18 . apoi ele sunt reasamblate pentru a reconstitui fişierul transmis.intervalul de timp până la transmiterea confirmării . aceea care are adresa destinaţie. poartă un dialog cu placa de reţea receptoare pentru a stabili următorii parametri cu care va transmite datele: . elimină informaţiile suplimentare folosite pentru transmisia datelor. În figură se prezintă cele două forme în care sunt datele: sub formă de biţi şi codate Manchester. În reţelele locale se foloseşte codul Manchester.

transformate în semnale binare .Calculatorul care are placa de reţea cu adresa fizică 006c137e54a3. ca să poată fi transmise pe magistralele plăcii de bază. Datele sunt transferate la placa de bază. se obţin datele . după ce au fost transformate din format serial în format paralel. Operaţiile de memorare sunt comandate CPU al plăcii de reţea. Recepţia datelor Placa de reţea recepţionează datele sosite de pe cablu care sunt: . care le primeşte. transmite cadre de date calculatorului care are placa de reţea cu adresa MAC 00c14f27d32c. Apoi sunt stocate în memoria RAM a plăcii de bază. 19 .sunt stocate în memoria RAM a plăcii de reţea.prin eliminarea informaţiilor conţinute de cadru.

într-o reţea de tip ring. Transferul de date între calculatoare se realizează printr-un cablu special de reţea. Conectarea cablului la placa 20 . iar plăcile mai noi au numai mufe UTP. Dar multe plăci de reţea au ambele tipuri de mufe. Cel mai raspindit standard pentru plăcile de reţea este Ethernet. Cu cât este mai mare numărul de biţi pe care se face transferul de date. Plăcile de reţea mai vechi dispun de mufe BNC. şi mufele ei ies la vedere în spatele PC-ului. unde se conectează cablul de reţea. iar dezavantajul este ca aceasta funcţionează bine numai pe distanţe mici. pentru ca fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de PC-uri. 16-bit şi 32-bit. Modemul. Modemurile fără cablu convertesc informaţiile digitale în semnale radio şi invers. Mufa cilindrică este pentru reţele bazate pe cablu coaxial de tip BNC. În cazul PC-urilor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale. la transmiterea datelor în exterior (linia telefonica). până la câteva sute de metri.Selectarea plăcii de reţea conform tipului de reţea. de tip BNC sau UTP. Avantajul comunicării prin placa de reţea este că aceasta este mult mai stabilă şi rapidă decât prin modem. nu are nevoie de o placă de reţea. Placa de reţea se montează în cutia PC-ului. care desemnează operaţiile efectuate de acest dispozitiv. Scopul plăcii de reţea este de a realiza conexiunea dintre un calculator şi o reţea locală la care acesta este conectat. Majoritatea plăcilor din acest moment suportă transfer de 10/100MBps. viteza de transmisie fiind determinată automat în funcţie de capabilităţile plăcii de reţea de la celălalt capăt al conexiunii. într-unul din sloturile de pe placa de bază. Un PC personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte PC-uri. Exista trei variante de plăci disponibile pe piaţă: 8-bit. în timp ce la primirea datelor din exterior demodulează semnalul pentru a obţine forma iniţială a datelor. Reţelele locale au apărut ca urmare a necesităţii accesului mai multor angajaţi ai unei instituţii la colecţii de date procesate şi stocate pe diferite calculatoare. sau cu rol de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele într-un PC. pot fi montate mai multe plăci de reţea. cu atât viteza de transmisie suportată de placa de reţea este mai mare. modulează informaţiile într-un format compatibil cu linia telefonică. Scopul unui modem este de a transmite informaţii în format digital prin intermediul liniilor telefonice. Termenul „modem” este o prescurtare a expresiei „MOdulator-DEModulator”. Asemenea reţele permit conectarea mai multor PC-uri în serie. tipului de mediu şi arhitecturii magistralei de date. Placa de reţea reprezintă legătura fizică dintre cablul de reţea şi magistrala internă a sistemului.

Fiecare PC este conectat la un swich printr-un cablu UTP separat.tehnologia de realizare a reţelei LAN. Tipul slotului în care va fi montată placa În funcţie de configuraţia fizică a plăcii. Pentru a asigura compatibilitatea între calculator şi reţea. însă are avantajul că o întrerupere a cablului nu afectează decât conectarea la reţeaua PC-ului de la capătul lui. Sloturile ISA sunt prize de culoare neagră de pe placa de bază. care înseamnă că placa va transmite cu o anumită viteză şi va utiliza o anumită metodă de acces la mediu. Semnalul transmis pe el ajunge prea slab la destinaţie ca să poată fi recepţionat corect. Dezavantajul acestui tip de reţea este că o întrerupere a cablului determină scoaterea din funcţiune a întregii reţele. nu se recomandă utilizarea cablurilor mai lungi de 180 de metri. Plăcile rapide pot lucra în regimul 10/100/1000 (adică pot comuta. Aceasta reţea este mai scumpă. 100 Mbps şi 1Gbps). După ce se scot cablurile. Dar este o variantă de reţea mai ieftină.tipul de cablu utilizat ca mediu de transmisie. iar de pe unele plăci mai noi au dispărut sloturile ISA. este destul de accesibil. un cablu cu 8 fire folosit pentru comunicaţii rapide. Cablul UTP se foloseşte la o reţea de mai multe PC-uri conectate în stea. iar swich-ul permite comunicarea între ele. iar sloturile PCI sunt mai scurte şi de culoare albă. Datorită pierderilor de semnal pe linie. Preţul unei plăci de reţea. Alegerea tipului de placă de reţea depinde de : . variind intre 5$ şi 100$ pentru tipurile cele mai obişnuite. Se închide şi se deconectează calculatorul de la reţeaua de alimentare şi se scot toate firele Atenţie! Lucrând la un calculator conectat. care înseamnă alegerea unei plăci care să aibă un conector adecvat cablului folosit . Mufa pătrată este pentru cablu de tip UTP. ea poate lucra pe un slot ISA sau pe un slot PCI. acesta se poate deteriora sau operatorul se poate accidenta. placa de reţea trebuie să se potrivească cu structura internă a calculatorului (arhitectura magistralei de date) şi să posede tipul de conector corespunzător cablului folosit. după necesitate. deci PC-ul trebuie să aibă slotul corespunzător pentru placa de reţea aleasă. Etapele instalării plăcii de reţea Montarea plăcii de reţea în calculator 1. iar celelalte PC-uri continua să funcţioneze normal în reţea.de reţea se realizează printr-o mufa BNC în T. se deschide carcasa Placa de reţea se introduce cu atenţie în slotul special Se montează carcasa Cablarea şi conectarea plăcii de reţea Există două tipuri de transceivere : interne şi externe 21 . Pentru viteză mare se alege soluţia cu cablu UTP dar este necesar şi un swich. Plăcile de bază vechi nu au sloturi PCI. între 10 Mbps.

Placa asigură conectarea la mediu printr-un conector. la cablu torsadat UTP • conector BNC. funcţie de tipul de cablu utilizat pentru legarea calculatoarelor în reţea. FDDI. Placă de reţea utilizată pentru realizarea unui LAN. Token ring. sau AUI poate fi folosit pentru a se ataşa la un cablu subţire Ethernet. Fiecare tehnologie de realizare a reţelei. la cablu coaxial subtire • conector DB 15. are propria viteză de transmisie a datelor şi propria metodă de acces. Transceivere externe: pentru cablu de reţea subţire (thinnet) cu conector AUI pentru Ethernet care conectează direct la placa de reţea pentru cablu gros de reţea (thicknet) cu bandă „vampir” Conectarea plăcii de reţea la mediu. la cablu coaxial gros Instalarea driverelor corespunzătoare sistemului de operare Un driver este o componentă software care permite unui calculator să comunice cu un anumit dispozitiv. Metoda de acces asigură ca pe un cablu. Pentru un conector AUI se foloseşte un cablu 10 Base-T care poate fi conectat cu un conector RJ45 pentru un transceiver intern. Driverele de reţea permit comunicarea între o placă de reţea şi redirectorul de reţea care rulează pe calculator. se face printr-un conector corespunzător cablului utilizat ca mediu de transmisie Plăcile de reţea sunt proiectate pentru o anumită tehnologie de realizare a reţelelor: Ethernet. să transmită date un număr mare de calculatoare. Redirectorul este acea parte a software-ului de reţea care acceptă cereri de 22 . Conectarea la reţea se poate face prin: • conector RJ 45. folosind tehnologia Ethernet.Ex.

Configuraţia este stabilită prin software. De asemenea. Dacă driverul pentru o anumită placă de reţea nu a fost inclus în sistemul de operare. transferul de fişiere. Protocoalele folosite de sisteme de operare pentru reţea asigură servicii precum web. precum RAID şi backup-uri Sistemele de operare pentru reţea asigură protocoale concepute pentru a îndeplini funcţiile de reţea. Semnul "+" care apare lângă categoria Network adapters va permite expandarea acestei categorii şi afişează o listă cu plăcile de reţea instalate în sistem. translatarea numelor şi adresarea IP automată. Un sistem de operare pentru reţele este un sistem de operare cu trăsături adiţionale pentru a creşte funcţionalitatea şi uşurinţa în administrare într-un mediu de reţea. Unele scannere antivirus pot detecta actualizările de drivere ca fiind un posibil atac. trebuie oprit software-ul antivirus astfel încât fişierele să fie instalate corect. Fabricantul plăcii de reţea furnizează producătorului de software de reţea driverele necesare pentru a fi incluse în sistemul de operare. precum o bază de date partajată Stocarea de date centralizată Serviciu pentru directoare ce asigură o bază de date centralizată cu toate conturile de utilizatori din reţea Coada pentru printare prin reţea Accesul la reţea şi securitate Sistem de stocare redundant. Când se instalează un nou driver. astfel încât fişierele asociate cu actualizarea driverului să nu fie accesate de alte procese. doar un driver ar trebui instalat la un moment dat. un producător va publica noi drivere software pentru o placă de reţea. atunci driverele de reţea corespunzătoare celor mai utilizate sisteme de operare sunt oferite de către producător pe suport electronic. a) Instalarea driverelor Fiecare sistem de operare oferă proceduri de instalare care folosesc o interfaţă grafică interactivă care îl ghidează pe utilizator pe parcursul procesului de instalare. se dă click pe butonul Update Driver din Device Manager. Majoritatea plăcilor de reţea sunt configurabile prin software sau respectă specificaţiile Plug-and-Play. Pentru a vizualiza şi 23 . cereri pe care le trimite sau le redirectează către un alt calculator din reţea. Este recomandată închiderea tuturor aplicaţiilor care se execută. Implemetarea driverelor de reţea constă în: instalarea driverelor configurarea driverelor actualizarea driverelor dezinstalarea driverelor. b) Configurarea driverelor Plăcile de reţea conţin parametri configurabili care trebuie setaţi corespunzător pentru ca placa de reţea să funcţioneze corect. c) Actualizarea driverelor Câteodată.intrare/ieşire (I/O) pentru fişiere aflate la distanţă. Un driver nou poate să sporească funcţionalitatea unei plăci de reţea sau poate fi necesar pentru compatibilitate cu un sistem de operare. Aceste protocoale sunt controlate de către codul din serverele aflate în reţea. Alternativ. e-mail. Următoarele sunt exemple de sisteme de operare pentru reţea: Windows 2000 Server Windows 2003 Server UNIX Linux Novell NetWare Mac OS X Un sistem de operare pentru reţea este conceput pentru a asigura resursele necesare pentru clienţi: Aplicaţii pentru servere. în timpul sau după instalarea driverelor. altfel un proces de actualizare poate să intre în conflict cu altele.

driverul poate fi dezinstalat sau se poate trece la versiunea precedentă. dublu click pe aceasta. calculatorul se reporneşte după fiecare update pentru a va verifica dacă nu există conflicte. În acest caz. Dacă nu a fost instalat nici un driver înainte de actualizare. va trebui găsit un driver pentru echipament şi instalat manual. este recomandată repornirea calculatorului chiar dacă nu există mesaj de avertizare care să ceară explicit acest lucru. În fereastra în care sunt prezentate proprietăţile plăcii de reţea se selectează meniul Driver. Când se instalează mai multe drivere. în Device Manager . 24 . Acest pas durează mai mult dar asigură o instalare corectă a driverului. dublu click pe echipament. Repornirea calculatorului asigură faptul că instalarea s-a încheiat cu succes şi că noul driver funcţionează corect. această opţiune nu va fi accesibilă. sau pentru a actualiza driverul. se selectează meniul Driver şi click pe butonul Roll Back Driver. d) Dezinstalarea unui driver pentru placa de reţea Dacă un driver de placă de reţea nu funcţionează corect după ce a fost instalat. După ce actualizarea a fost efectuată. în fereastra Adapter Properties.modifica proprietăţile plăcii de reţea. dacă sistemul de operare nu găseşte un driver potrivit pentru placa de reţea.

perfora etc. Daca estimati ca veti avea de lucru in incaperi cu tavan fals. 8. Ori de cite ori trebuie sa lucrati in pereti. Lista urmatoare cuprinde o seama de masuri de precautie de urmat cind avem de-a face cu materiale electrice: 1.Niciodata. Pantalonii lungi si hainele cu mineca lunga ajuta la protejarea picioarelor si a miinilor.trasee de ventilatie. o regula buna de urmat este sa inchideti curentul in toata cladirea.in absolut nici o situatie. Preocupati-va si de securitatea echipei de networking care lucreaza cu dvs.Aceasta se poate realiza ridicind citeva din placile din care este constituit tavanul fals si privind pe deasupra celorlalte.urmati precautiile specifice in lucrul cu astfel de materiale. 3. 9. Inainte de a incepe lucrul.Constructia unei retele(networking) este o combinatie de activitati desfasurate in meseria de constructor si in cea de electrician. 11.protectia muncii este o preocupare majora. primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa intrerupeti alimentarea cu curent electric a tuturor circuitelor care pot trece prin zona respectiva.Fiti atenti cind folositi lame.Masurati de doua ori.Precum sculele.inspectati zona mai inainte de a incepe lucrul. 2. Pastrati ordinea si curatenia in aria de lucru. Consultati inginerul de intretinere al cladirii in care veti lucra pentru a afla daca aveti materiale precum azbest si plumb in pereti. 12.Daca se agata de ceva.nu atingeti cablurile sub tensiune!Chiar daca credeti ca ati oprit curentul prin toata zona prin care lucrati!Nu puteti niciodata sa stiti daca acestea sint “fierbinti”sau nu. Nu taiati si nu perforati niciodata cablul de AC de 220V. Localizati toate traseele electrice inainte de a incerca sa instalati orice echipament de retea.In cazul in care nu sinteti sigur daca si pe unde trec fire cu curent electric prin partea cladirii in care lucrati. tavane sau mansarde. Impamintati corespunzator toate echipamentele de retea. Se recomanda purtarea ochelarilor de protectie si cind lucrati intr-un spatiu strimt sau deasupra unui tavan suspendat.In acest fel puteti identifica cabluri electrice. protejati-va ochii cu ochelari de protectie.router sau PC) cu carcasa demontata si conectat la reteaua electrica.actionati o data. localizati extinctoarele din zona.sint protejati daca pica ceva de deasupra sau va miscati in intuneric. 7. Masurati cu atentie inainte de a taia.In ambele meserii mentionate.Fiti precaut cu sculele care au cabluri de alimentare lungi.In caz pozitiv. 6. Daca trebuie sa taiati sau sa folositi un fierastrau.NORME DE PROTECTIA MUNCII IN NETWORKING Procesul de networking implica o atentie constanta si proceduri de protectia muncii.echipamente mecanice si orice altceva care v-ar putea cauza ulterior probleme. 4. 25 .puteti fi ranit. 13. Testati toate socket-urile electrice cu un tester de tensiune sau multimetru adecvat. Purtati imbracaminte adecvata.tavane etc.Astfel ochii dvs. 14. 10. Nu lucrati niciodata pe un device(hub.este usor sa te impiedici de ele.switch. 5. Folositi ochelari de protectie cind taiati sau gauriti.Evitati folosirea hainelor excesiv de largi. Nu lasati scule in locuri in care cineva ar putea sa calce peste ele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful