Jules Verne

20.000 de leghe sub mări

Traducere și note de Dan Starcu

54353048.doc

PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL 1 STÂNCA SUBMARINĂ MIȘCĂTOARE

A

nul 1866 a fost marcat de un eveniment straniu, un fenomen inexplicabil și de

neînțeles, pe care fără îndoială că nimeni nu l-a uitat. Nemaivorbind de zvonurile ce agitau oamenii din porturi și incitau opinia publică din interiorul continentelor, trebuie spus că marinarii erau, în mod deosebit, cei mai tulburați. Negustorii, armatorii, căpitanii vaselor din Europa și din America, ofițerii marinelor militare din diverse țări, apoi guvernele unor state de pe cele două continente se ocupau de acest lucru cu cea mai mare atenție. De fapt, de la o vreme, mai multe vase se întâlniseră pe ocean cu „ceva enorm”, un obiect lung, fusiform, uneori fosforecent, mult mai mare și mai rapid decât o balenă. Cele referitoare la această apariție, consemnate în diverse jurnale de bord, se potriveau destul de exact cu structura obiectului sau a ființei în discuție, cu viteza uimitoare a mișcărilor sale, cu puterea sa surprinzătoare de locomoție, cu vitalitatea neobișnuită cu care părea dotată. Dacă era într-adevăr un cetaceu, le depășea în dimensiune pe toate cele pe care știința le clasase până atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici domnul Dumeril, nici domnul de Quatrefages nu admiseseră existența acestui monstru fără să-l fi văzut, ceea ce însemna să-l fi privit cu ochii lor de savanți. Luând în considerare media observațiilor făcute în mai multe rânduri – respingând evaluările timide, ce dădeau acelui obiect o lungime de două sute de picioare (adică peste șaizeci de metri) și îndepărtând opiniile exagerate ce-l coniderau lat de o milă și lung de trei – se putea afirma, totuși, că această ființă fenomenală depășea cu nult toate dimensiunile admise până atunci de ihtiologi – dacă, într-adevăr, ea exista. Or, ea exista, faptul în sine nu mai putea fi negat și, având în vedere această tendință ce îndeamnă către supranatural creierul uman, se putea înțelege emoția pricinuită în toată lumea de acea apariție supranaturală. Nu putea fi trecută, in nici un caz, în rândul poveștilor marinărești. Chiar pe 20 iulie 1866, steamerul „Governor-Higginson”, aparținând companiei „Calcutta and Burnach steam navigation” întâlnise acea masă mișcătoare la cinci mile est de coastele Australiei. Căpitanul Baker se crezuse, la început, în fața unei stânci submarine necunoscute. Se apucase chiar să îi determine poziția exactă, când două coloane de apă, proiectate de uimitorul obiect, se ridicară șuierând până la o sută cincizeci de picioare în văzduh. Deci, afară de cazul în care acea stâncă ar fi fost subterană și era supusă erupțiilor intermitente ale unui gheizer, vasul „Governor-Higginson” avea de-a face cu vreun mamifer acvatic, necunoscut până atunci, ce arunca prin nări coloane de apă amestecate cu aer și vapori. Un fapt asemănător fusese observat și pe 23 iulie în același an, în Oceanul Pacific, de nava „Cristobal-Colon” a companiei “West India and Pacific steam navigation”. Deci, extraordinarul 2

54353048.doc cetaceu se putea deplasa dintr-un loc în altul cu o viteză surprinzătoare, din moment ce, la un interval de trei zile, vasele „Governor-Higginson” și „Cristobal-Colon” îl observaseră la o distanță de peste șapte sute de leghe marine. Cincisprezece zile mai târziu, la două mii de leghe de acolo, navele „Helvetia” aparținând Companiei Naționale, și, respectiv, „Shannon” de la Royal Mail, mergeau bord la bord în acea porțiune a Atlanticului cuprinsă între Statele Unite și Europa, semnalând monstrul la 42◦15’ latitudine nordică și 60◦35’ longitudine vestică față de meridianul Greenwich. Această observare simultană a făcut posibilă estimarea lungimii minime a mamiferului la peste trei sute de picioare englezești (cam 106 metri), căci „Shannon” și „Helvetia” îi erau de dimensiuni inferioare, deși măsurau o sută de metri de la un capăt la celălalt. Or, cele mai mari balene, acelea care populează vecinătățile insulelor Aleutine, Kulanmak și Umgullik, n-au depășit niciodată lungimea de cincizeci și șase de metri – dacă o atingeau și pe aceasta. Aceste rapoarte venite unul după altul, noile observații făcute la bordul transatlanticului Pereire, o întâlnire între Etna a companiei Inman și monstru, un proces-verbal alcătuit de ofițerii fregatei franceze Normandie, o foarte serioasă determinare a poziției geografice realizată de statul major prin comandantul Fitz-James de la bordul vasului „Lord-Clyde” au impresionat profund opinia publică. În țările unde lucrurile nu prea sunt luate în serios, apărură destule glume pe seama fenomenului, dar în statele în care aceste lucruri sunt privite cu gravitate și simț practic, precum Anglia, America, Germania, oamenii erau intens preocupați de această apariție. Peste tot în marile orașe, monstrul ajunsese la modă. Se vorbea de el în cafenele, era pomenit în ziare, se jucau piese de teatru cu el. Fiecare își putea da cu părerea. Prin jurnale apăreau tot felul de făpturi imaginare și gigantice, de la balena albă, teribilul „Moby Dick” al regiunilor hiperboreene, până la imensul Kraken, ale cărui tentacule puteau cuprinde o navă de cinci sute de tone și s-o târască în abisurile oceanului. S-au reprodus chiar și mărturii din Antichitate, opiniile lui Aristotel și Pliniu, ce admiteau existența unor astfel de monștri, apoi poveștile norvegiene ale episcopului Pontoppidan, relatările lui Paul Eggede și raportările domnului Harrington, a cărui bună credință nu poate fi supusă îndoielii atunci când afirmă că a văzut, de la bordul vasului “Castillan”, în 1857, acel șarpe enorm care bântuise până atunci numai mările vechiului Constitutionnel. În rândurile savanților și ale ziariștilor științifici izbucni și polemica interminabilă între cei care credeau și cei care negau existența creaturii. “Problema monstrului” inflamă spiritele. Timp de șase luni, războiul se duse cu șanse de ambele părți. La articolele de fond ale Institului Geografic din Brazilia, ale Academiei Științifice Regale din Berlin, ale Asociației Britanice, ale Institului Smithsonian din Washington, la discuțiile din „The Indian Archipelago”, din “Cosmos”-ul episcopului Moigno, din „Mitteilungen” al lui Petermann, la cronicile științifice din marile ziare franceze și străine, presa mică riposta cu o vervă inepuizabilă. Autorii săi spirituali parodiau ceva din Linne, citat de adversarii monstrului, susținând de fapt că „natura nu face prostii” și nu voiau să admită existența acelor krakeni, șerpi de mare, a acelor Moby Dick și a altor aberații ale marinarilor în delir. În fine, într-un articol dintr-un jurnal satiric foarte redutabil, cel mai îndrăgit redactor dădu lovitura de grație acestui monstru, precum Hipolit, și îl termină în hohotele de râs ale tuturor. Spiritul învinsese știința. În timpul primelor luni ale anului 1867, polemica păru îngropată, dar date noi ajunseră la cunoștința publicului. De acum înainte, problema redeveni pur științifică. Era vorba de un pericol adevărat, serios, ce trebuia evitat. Lucrurile luară altă întorsătură. Pentru a se oferi explicații, monstrul redeveni insuliță, stâncă, recif submarin, dar unul mișcător, imposibil de prins. Pe 5 martie 1867, vasul Moravian al companiei Montreal Ocean, găsindu-se noaptea la 27 ◦30’ latitudine și 72◦15’ longitudine, se ciocni cu tribordul de o stâncă pe care nicio hartă nu o indica

3

pe măsură ce se iviră pe punte: . navele lui Cunnard traversaseră de două mii de ori Atlanticul și niciodată nu pățiseră ceva. Așa că. un serviciu poștal între Liverpool și Halifax. nu s-ar fi reprodus în condiții identice. dintre cele mai mari care străbătuseră vreodată mările. Văzu că al cincilea compartiment fusese invadat de apă. Doar că. compartimentul nu avea cazane. opt cu roți și patru cu elice. iar vasul își continuă cursa. împărțit în șapte compartimente cu închidere etanșă. Pe 13 aprilie 1867. astfel că nimeni de la bord nu se îngrijoră. în continuare. Compania Cunnard era preferată oricărei alteia. vreun om. se simți dinspre coca vasului “Scoția”. După opt ani. cu un deplasament de o mie o sută șaizeci și două de tone. datorită naționalității noii nave victime și reputației companiei căreia îi aparținea. puțin dincolo de roata de la babord. 4 . În 1853. în timp ce pasagerii adunați în marele salon serveau masa. “Scoția” nu izbise ceva. iar doi ani mai târziu. nu pierduseră vreo scrisoare. ci fusese lovit de ceva. nava mergea cu viteza de treisprezece noduri. mai târziu. aparent fără avarii. arătă că o parte a chilei fusese sfărâmată. De aceea le alegeau pasagerii. Astfel că nimeni nu se va mira de răsunetul provocat de accidentul care a implicat unul dintre cele mai frumoase steamere ale sale. nu s-ar fi scufundat cu cei două sute treizeci și șapte de pasageri pe care-i aducea din Canada. “Scoția”. Căpitanul Anderson coborî imediat în cală. Acest inteligent industriaș fondase. De fapt. “Rusia”. “China”. “Persia”. Ei examinară ocenaul cu cea mai mare atenție. după cum rezultă din documentele oficiale ale acelor ani. Roțile sale loveau apa mării cu o regularitate perfectă. Mergea cu o viteză de treisprezece noduri patruzeci și trei de sutimi. poate.Ne scufundăm! Ne scufundăm! La început. Moravian. alături de „Great-Eastern”. compania poseda douăsăprezece nave. compania Cunnard. al cărei privilegiu de transportat depeșe fusese reînnoit. de un instrument mai degrabă tăios sau perforant decât contondent. cu trei nave din lemn și cu roți având forța a patru sute de cai. pasagerii se speriară foarte tare. cunoscută în toată lumea pentru gestionarea sa inteligentă. nu întârziaseră. Sub efectul combinat al vântului și al celor patru sute de cai putere ai săi. compania sa avea patru vase de șase sute cincizeci de cai și o mie opt sute douăzeci de tone. La ora patru și șaptesprezece minute seara. Se izbise de o stâncă submarină? De epava enormă rămasă de la vreun naufragiu? Nu se știa. destul de slab. Nicio altă afacere nu se bucurase de o reușită mai strălucită. Nu văzură nimic altceva decât o zbatere neobișnuită a apelor. un șoc. când se iveau zorile. după un asemenea șoc. Această întâmplare gravă ar fi fost uitată. Se marcă exact poziția acelui loc. o fac pentru a se afla importanța acestei companii de transport maritim. Dacă ofer aceste detalii succinte. în 1840. dar examinarea carenei. iar vasul “Scoția” se afla la 15◦12’ longitudine și 45◦37’ latitudine. dar căpitanul Anderson se grăbi să îi liniștească. alte două nave superioare ca putere și tonaj. Toți cunoșteau numele celebrului armator englez Cunnard. iar aceasta pătrundea. Nicio altă firmă de navigație transoceanică nu fusese condusă cu mai multă pricepere. împins de cei o mie de cai putere ai săi. în ciuda puternicei concurențe a Franței.doc prin zonă. Toate erau foarte bune și făceau parte. însă strigătele celor din cală răsunară. năvalnic. „Java”. în 1867. dacă. marea era frumoasă. fără calitatea superioară a structurii sale. poseda și vasele „Arabia”. De douăzeci și șase de ani. evenimentul a stârnit un zgomot imens. briza slabă. după trei săptămâni. Ofițerii de cart se grăbiră să ajungă în partea din spate a navei. Nimeni nu se îndoiește că. “Scoția”.54353048. căci altfel focurile ar fi fost stinse imediat. Din fericire. Accidentul se petrecuse pe la cinci dimineața. ca și altele. nu avea de ce să se teamă pe mare. Atingerea celor două corpuri păruse foarte ușoară. nimic grav nu se putea întâmpla.

Dacă cineva nu credea întâmplările. de la care nu se mai primeau vești și a căror pierdere era anual anunțată la Biroul Veritas. Acesta fu deci acuzat. Se afla la trei sute de mile de Cap Clear și. Ca profesor supleant la Muzeul de Istorie Naturală de la Paris. Nefiind în stare să-mi formez o părere. mă întorceam dintr-o explorare științifică întreprinsă prin ținuturile greu de străbătut din Nebraska. pe de o parte. 5 . Nu le veni să își creadă ochilor. fusesem trimis în expediție de guvernul francez. Cum să nu fi fost? Citisem toate ziarele americane și europene. nenorocirile maritime ce nu aveau o cauză clară fură puse în contul monstrului. Dacă stânca submarină nu avea o mașină în burtă. Unul dintre mateloți plonjă în apă ca să vadă avaria. al căror număr era. de dispariția lor. Rămâneau două soluții posibile ale problemei. Misterul acela mă intriga. iar mișcarea sa de izbire și de retragere era aproape inexplicabilă! Acesta era evenimentul care redeșteptase interesul opiniei publice. Până atunci mă ocupasem cu clasificarea bogățiilor minerale. După șase luni petrecute în Nebraska. trebui să își continue astfel drumul. a stâncii mișcătoare.doc Căpitanul Anderson opri imediat vasul. chestiunea ardea. acesta era invitat să pună degetul pe spărtura suferită de “Scoția”. după o întârziere de trei zile ce neliniști serios Liverpoolul. susținută de câțiva mai puțin competenți. cu roțile sale pe jumătate scufundate. CAPITOLUL 2 PENTRU ȘI ÎMPOTRIVĂ Î n vremea în care se produceau aceste evenimente. Atunci se petrecu incidentul cu “Scoția”. La doi metri și jumătate sub linia de plutire se deschidea o gaură de formă regulată. cu aburi sau cu pânze. încărcat cu colecții prețioase. oscilam de la o extremă la alta. ce marcau două tabere foarte distincte de partizani: cei care susțineau că monstrul avea o forță colosală. botanice și zoologice.54353048. După câteva clipe se știa de existența unei găuri mari de doi metri în carena steamerului. cu orice preț. iar “Scoția”. ca un triunghi isoscel. cum se putea deplasa cu o viteză atât de mare? Nici ipoteza resturilor uriașe ale unui vas naufragiat nu putea fi susținută. Eram la curent cu discuțiile în legătură cu monstrul marin. Pătrunderea apei nu putea fi oprită. fără să avansez prea mult. Acest animal fantastic deveni responsabil de toate naufragiile acelea. era abandonată cu totul. Ipoteza insulei plutitoare. Statele Unite. intră în bazinele companiei. din nefericire. și cei care îl considerau un vas „submarin” cu o putere motrice enormă. comunicațiile dintre diversele continente deveneau din ce în ce mai periculoase. Utilajul perforant care o făcuse trebuia să fi fost ieșit din comun. Datorită lui. considerabil. două sute erau considerate ca având legătură cu monstrul. Plecarea mea spre Franța era fixată pentru primele zile din mai. La sosirea mea la New York. ajungeam la New York la sfârșitul lui martie. pe drept sau pe nedrept. Inginerii cercetară vasul atenți. iar publicul ceru caegoric să fie curățate mările. Din acea clipă. după ce-l scoaseră din apă. de formidabilul cetaceu. Din trei mii de nave.

în mod politicos și științific și ofer aici un extras dintr-un articol foarte consistent. dacă natura are încă secrete pentru noi în ihtiologie. era posibil ca un stat să fi încercat. sau nu o cunoaștem. Ca un simplu particular să aibă la dispoziție o asemenea mașinărie mecanică era puțin probabil. un capriciu. Rusia. astfel. Dacă nu le cunoaștem pe toate. Mi se ceruse părerea. una după alta. Franța. America. în aceste timpuri dezastruoase când omul își folosește geniul pentru a multiplica puterea armelor de război. Deci. la mari intervale de timp. în acele condiții. neștiut de celelalte. făcea din mine un specialist în acea parte destul de obscură a istoriei naturale. imposibil pentru un stat ale cărui acțiuni sunt supravegheate cu mare atenție de puterile rivale. Curând însă. Cât am putut tăgădui realitatea faptelor. m-am mulțumit cu acea negare categorică. se putea admite că însăși construcția vasului submarin ar fi scăpat de ochii publicului? A păstra secretul. Dar ipoteza unei mașini de război nu se menținu în fața declarațiilor de dezmințire ale guvernelor. trebuie neapărat să căutăm animalul despre care este vorba printre ființele marine catalogate deja și. Prusia. a speciilor și a genurilor noi. Am făcut asta. Narvalul vulgar sau licornul de mare atinge deseori o lungime de șaizeci de picioare (peste douăzeci de metri). ipoteza unui submarin construit de acestea fu definitiv îndepărtată. Ce se întâmplă în acele adâncuri? Ce ființe locuiesc și pot trăi la douăsprezece sau cincisprezece leghe sub suprafața apei? Care este organismul acestor animale? Totuși. le aduce. După ce s-au examinat. dați cetaceului o forță proporșională cu talia sa. o întâmplare. ba chiar în Turcia. gustată în special de lumea savanților. după acestea berbecii submarini.54353048. Unde și când ar fi construit-o și cum ar fi păstrat secretul ei? Doar un guvern putea să posede o asemenea mașină distructivă și. în mod sigur. La sosirea mea la New York. Reveni deci aceea a monstrului. Italia. Pentru că era vorba de interesul public. trebuie admsă existența unui animal marin de o forță uriașă. De altfel. diverse ipoteze. a trebuit să ofer explicații concludente. în acest caz. căci nu mai puteam tăcea. Publicasem în Franța o lucrare în două volume intitulată „Misterele adâncurilor marine”. strâns cu ușa. pe care l-am publicat în numărul din 30 aprilie al periodicului. după anchetele făcute în Anglia. După puștile militare urmaseră torpilele. admisibilă în principiu. imaginația începu să zboare spre reveriile abusrde ale unei ihtiologii fantastice. această mașinărie formidabilă. Dacă. cu o structură esențialmente „de adâncime”. noi cunoaștem toate speciile vii. dimpotrivă. la nivelul superior al oceanului. Sondele n-au reușit să le atingă. Sau cunoaștem toată varietatea de ființe ce ne populează planeta. soluția problemei ce trebuie rezolvată poate să ia forma unei dileme. căci sufereau transporturile transoceanice. creșteți armele sale ofensive și veți obține animalul 6 . mai multe persoane îmi făcură onoarea să mă consulte asupra fenomenului în chestiune. a fost nevoit să formuleze o anumită opinie pentru “New York Herald”. Și chiar “onorabilul Pierre Arronax. Cartea respectivă. nu putu să reziste anchetelor ce urmară în cele două luni. profesor la Muzeul din Paris”. și. în ciuda glumelor nesărate ale presei de nespecialitate. care trăiesc în zone inaccesibile sondelor și pe care un eveniment oarecare. Marile adâncimi oceanice ne sunt total necunoscute. Măriți de cinci ori aceste dimensiuni sau chiar de zece ori. era foarte greu pentru un particular și. sinceritatea guvernelor nu putea fi pusă la îndoială. Am întors chestinea pe toate fețele. voi fi dispus să admit existența unui narval gigantic.doc Această ultimă ipoteză. apoi altele. nimic nu este mai acceptabil decât să admitem existența peștilor și a cetaceelor. Am vorbit.orice altă presupunere fiind respinsă.

54353048.doc căutat. Va avea proporțiile găsite de ofițerii de pe nava „Shannon”, instrumental de perforare ce a acționat asupra vasului „Scoția” și puterea necesară spre a deteriora coca unui steamer. De fapt, narvalul este înarmat cu un fel de spadă de fildeș, o halebardă, după cum se exprimă anumiți naturaliști. Este un dinte principal ce are duritatea oțelului. Câțiva asemenea dinți s-au găsit împlântați în balenele pe care narvalul le atacă întotdeauna cu succes. Alții au fost smulși, nu fără greutate, din carenele vaselor pe care le-au străpuns dintr-o parte în cealaltă, precum o freză străpunge un butoi. Muzeul Facultății de Medicină din Paris posedă un asemnea dinte lung de doi metri și douăzeci și cinci de centimetri și lat de patruzeci și opt de centimetri la bază! Închipuiți-vă atunci o armă de zece ori mai puternică și animalul de zece ori mai tare, lansându-se cu o viteză de douăzeci de mile (peste treizeci de kilometri) la oră, înmulțiți masa lui cu viteza sa și veți obține șocul capabil să producă respectiva catastrofă. Deci, până ce vom avea informații mai ample, voi opta pentru licornul de mare, de dimensiuni colosale, înarmat nu cu o halebardă, ci cu un adevărat pinten ca fregatele cuirasate sau „berbecii”de război. Astfel s-ar explica respectivele fenomene inexplicabile, cu condiția să nu existe altceva și mai uimitor decât ceea ce cunoaștem pânâ acum! Aceste ultime cuvinte erau o lașitate din partea mea, dar voiam, până la un punct anume, să-mi apăr demnitatea de profesor și să nu mă expun amuzamentului americanilor, care râd tare atunci când o fac. Îmi păstrasem o ușiță de scăpare. În fond, admiteam existența „monstrului”. Articolul meu fu discutat cu pasiune, de aceea produse mult zgomot. În jurul lui se strânseră mulți partizani. Soluția pe care o propunea, de altfel, dădea frâu liber imaginației. Spiritul uman are la baza concepțiilor sale grandioase ființe supranaturale. Iar marea reprezintă mediul lor cel mai bun, singurul în care acești giganți – pe lângă care animalele terestre, elefanții sau rinocerii, nu sunt decât pitici – pot să apară și să se dezvolte. Masele lichide transparente suportă cele mai mari specii de mamifere și poate de moluște de mărimi nemaipomenite, de crustacee îngrozitoare, precum homarii de o sută de metri sau crabii de două tone! Și de ce nu? Cu multă vreme în urmă, animalele terestre, din epocile geologice, patrupedele, reptilele, păsările aveau gabarite gigantice. Creatorul le pregătise tipare colosale, care, cu timpul, s-au redus puțin câte puțin. De ce n-ar fi păstrat marea, în adâncimile ei neștiute, eșantioane din acele ere, care să nu se fi schimbat cu nimic, în timp ce animalele de pe uscat sau metamorfozat neîncetat? De ce n-ar ascunde încă la sânul ei ultimele varietăți ale acelor specii titanice, pentru care anii reprezintă, în timpul nostru, secole, iar secolele – milenii? Dar să nu mă las dus de fantezie! Himerele acelea s-au transformat, cu timpul, în realități teribile pentru mine. O repet, atunci s-a format o opinie asupra naturii fenomenului și publicul a admis-o fără să conteste existența unei ființe uimitoare ce nu avea nimic în comun cu fabuloșii șerpi de mare. Dar dacă unii dintre ei nu văzură acolo decât o problemă pur științifică de rezolvat, alții, mai ales din America și din Anglia, fură de părere să curețe oceanul de acel monstru de temut, spre a se asigura comunicațiile transoceanice. Ziarele de comerț tratau problema mai ales din acest punct de vedere. Printre acestea, „Shipping and Mercantile Gazette”,”Lloyd”, “Paquebot”, ”Revue maritime et coloniale”, ce aveau legătură cu firmele de asigurare, care voiau să mărească taxele. Opinia publică pronunțându-se, Statele Unite dădură prima declarație. La New York se pregătea o expediție destinată să urmărească narvalul. O fregată de drum lung, „Abraham Lincoln”, era gata să plece pe mare cât mai curând. Comandantul Farragut își înarma nava după cum dorea. Așa cum se întâmplă de obicei, din momentul când se anunță urmărirea monstrului, acesta nu se mai arătă. Timp de două luni, nu se mai vorbi nimic despre el. Nicio navă nu-l întâlni. De

7

54353048.doc parcă licornul acela ar fi știut ce i se pregătea. Se discutase atât despre asta, chiar prin cablul transatlantic! Iar glumeții spuneau că monstrul interceptase telegrama! Fregata, înarmată pentru o campanie la mare distanță și dotată cu formidabile instalații de pescuit, nu știa încotro să plece. Neliniștea creștea când, pe 3 iulie, veni știrea că vasul de pe linia San Francisco – Shanghai văzuse din nou animalul, cu trei săptămâni înainte, în mările septentrionale ale Pacificului. Emoția cauzată de această veste fu imensă. Comandantul Farragut nu avu nici douăzeci și patru de ore de așteptat. Proviziile sale erau la bord. Rezervele de cărbune erau pline. Toți membrii echipajului erau gata. Nu trebuiau decât să aprindă cazanele și să pornească! Nu li s-ar fi iertat nici măcar o jumătate de zi întârziere! De altfel, comandantul Farragut nu voia decât să plece. Cu trei ore înainte ca vasul „Abraham Lincoln” să lase în urmă cheiul din Brooklin, am primit această scrisoare: Domnului Aronnax, profesor al Muzeului din Paris, Hotelul de pe Fifth Avenue, New York Domnule, Dacă doriți să vă alăturați expediției vasului „Abraham Lincoln”, guvernul Uniunii va vedea cu plăcere că Franța este reprezentată de dumneavoastră în această întreprindere îndrăzneață. Comandantul Farragut vă pune o cabină la dispoziție. Cu deosebită afecțiune, al dumneavoastră, J. B. Hobson, secretar al Marinei

CAPITOLUL 3 CUM DOREȘTE DOMNUL!

C

u trei secunde înainte de a veni scrisoarea lui J. B. Hobson, nu mă mai gândeam la

licorn, cum nici nu voiam să folosesc trecătoarea de la nord-vest. La trei secunde după ce citisem scrisoarea onorabilului secretar al Marinei, înțelegeam, în sfârșit, că adevărata mea vocație, unicul scop al vieții mele, era să urmăresc monstrul acela de temut și să scap lumea de el. Totuși, mă întorceam dintr-o călătorie grea, obosit, avid de odihnă. Nu doream decât să-mi revăd țara, prietenii, mica mea locuință de la Jardin des Plantes, dragele și prețioasele mele colecții! Dar nimic nu mă putea reține. Am uitat de toate, de oboseală, de prieteni, de colecții și am acceptat fără să mă mai gândesc oferta guvernului american. “De altfel, m-am gândit, orice drum duce către Europa și licornul va fi destul de amabil să mă tragă către coastele Franței! Nobilul animal se va lăsa prins în mările europene – de dragul meu - și nu vreau să duc mai puțin de o jumătate de metru din halebarda lui de fildeș Muzeului de Istorie a Naturii.” 8

54353048.doc Dar, până atunci, trebuia să caut narvalul acela în nordul Oceanului Pacific, ceea ce însemna că, pentru a ajunge în Europa, trebuia mers pe drumul de la antipozi. - Conseil!, am strigat nerăbdător. Conseil era servitorul meu. Un băiat devotat, care mă însoţea în toate călătoriile. Un flamand de ispravă, la care ţineam mult, o fiinţă flegmatică, ordonată, plină de zel, care nu se mira decât foarte puţin de surprizele oferite de viaţă, foarte îndemânatică, aptă de orice serviciu şi, în ciuda numelui său, nu dădea niciodată vreun sfat – nici măcar dacă i se cerea. Frecventând lumea savanţilor de la Jardin des Plantes, Conseil ştia multe lucruri. Aveam în el un specialist în clasificări de istorie a naturii, ce parcurgea cu o agilitate de acrobat scara încrengăturilor, grupelor, claselor, subclaselor, ordinelor, familiilor, genurilor, subgenurilor, speciilor şi varietăţilor. Dar ştiinţa lui se oprea acolo. Clasificările însemnau viaţa lui, dar nu ştia nimic mai mult. Foarte versat în teoria clasificării, puţin însă în practica ei, n-ar fi distins, cred, diferenţa între caşalot şi balenă! Totuşi, era un băiat de ispravă. În ultimii zece ani, Conseil mă urmase pretutindeni unde mă chemase ştiinţa. Niciodată nu spusese nimic despre lungimea sau oboseala unei călătorii. Nu făcuse nicio obiecţie când îşi încuiase valiza spre a pleca în altă ţară, China sau Congo, oricât de îndepărtate ar fi. Mergea încoace şi încolo fără să întrebe nimic. O sănătate foarte bună îl ferea de boli. Avea muşchi solizi, dar de nervi parcă ducea lipsă. Avea treizeci de ani, adică trei sferturi din vârsta stăpânului său. Însă Conseil avea şi un defect. Formalist înrăit, nu îmi vorbea decât la persoana a treia, ceea ce îl făcea agasant. - Conseil!, am repetat începând, cu febrilitate pregătirile de plecare. Desigur, mă bazam pe acest băiat atât de devotat. De obicei nu-l întrebam dacă era de acord sau nu să mă însoţească în călătoriile mele. De data asta însă era vorba de o expediţie ce se putea prelungi oricât, de o călătorie îndrăzneaţă, de urmărire a unui animal capabil să scufunde o fregată ca pe o coajă de nucă! Aşa ceva ar fi putut da de gândit chiar şi celui mai impasibil om din lume! Oare ce avea să spună Conseil? - Conseil!, am strigat a treia oară. Se ivi. - M-a chemat domnul?, întrebă el intrând. - Da, băiete. Fă-mi bagajul şi pregăteşte-te. Plecăm peste două ceasuri. - Cum doreşte domnul, răspunse liniştit Conseil. - Să nu pierdem nicio clipă. Pune-mi în valiză toate ustensilele de călătorie, costumele, cămăşile, şosetele, fără a uita celelalte lucruri, dar repede! - Şi colecţiile domnului?, întrebă Conseil. - Ne vom ocupa de ele mai târziu. - Cum? Să lipsească arhioterium, hyracoterium, oreodon, heropotamus şi celelalte? - Vor rămâne la hotel. - Şi babirusa vie a domnului? - Va fi hrănită în absenţa noastră. De altfel, voi da ordin să fie trimise toate în Franţa. - Nu ne întoarcem la Paris?, întrebă Conseil. - Ba da..., desigur..., am răspuns evaziv. - Facem un ocol, aşa cum îi place domnului? - Da, un fleac. Vom merge pe un drum mai direct, de fapt. Vom călători cu vasul „Abraham Lincoln”. - Cum vrea domnul, răspunse liniştit Conseil. - Ştii, prietene, e vorba de monstrul... de vestitul narval... Plecăm să curăţăm mările de el!... Autorul unei lucrări în două volume despre „Misterele marilor adâncimi oceanice” nu poate să lipsească din expediţia comandantului Farragut. Misiune glorioasă, dar şi...

9

Comandantul Farragut nu voia să irosească nicio zi. îi făcu pe mecanici să pună în mișcare roata. răsunară succesiv. mă întrebă el. . Amenajarea interioarelor de pe fregată se potrivea cu însușirile sale nautice. pentru a urmări pregătirile de plecare. 10 . căci băiatul clasa costumele şi cămăşile la fel de bine ca păsările şi mamiferele. am coborât pe Broadway până la Union Square. nu contează. Cheiurile din Brooklyn și tot malul newyorkez din est erau pline de curioși. Acolo.Domnul Pierre Aronnax?. situat pe malul stâng al fluviului și. Palele elicei băteau valurile cu o viteză din ce în ce mai mare și „Abraham Lincoln” înainta maiestuos în mijlocul a o sută de feriboturi și al vaporașelor pline de spectatori ce făceau parte din alaiul său. Dacă aș fi întârziat însă un sfert de oră. în vârful acestei peninsule alungite ce formează orașul New York. strigă comandantul. am sărit apoi într-o trăsură. până la Brooklin.Dacă aşa vrea domnul. Mii de batiste se agitară pe deasupra masei compacte și îl salutară pe „Abraham Lincoln” până ajunse în apele Hudsonului.54353048. domnule profesor. a babirusei şi a porcului capturat în Insulele Moluce. Bagajele ne-au fost imediat transportate pe puntea fregatei. . am umblat pe Fourth Avenue până la intersecția cu Bowery Street. niciun ceas. răspunse inginerul. . . fregata ar fi plecat fără mine și aș fi pierdut aventura aceasta uimitoare pe care o voi povesti în continuare. am zis. prin Katrin Street și ne-am oprit la debarcader. La o presiune de șapte atmosfere. . care îmi întinse mâna: . Am cerut să-l văd pe comandantul Farragut. Unul dintre mateloți m-a condus pe dunetă. oameni. cu voia dumneavoastră.. .Parcă am fi un crustaceu în scoica unei moluște. Eram sigur că nu lipsea nimic. unde m-am trezit în prezența unui ofițer amabil.Nu vreau să-ţi ascund nimic. Pentru douăzeci de franci cursa. am pornit către aceasta. Acest ordin. Trei urale pornite din cinci sute de mii de piepturi. Ascensorul hotelului ne coborî. Îl chemă pe inginer. Am fost mulțumit de cabina mea. valizele noastre erau gata. spre a ajunge cât mai repede în mările unde animalul tocmai fusese semnalat. ba chiar mai puțin. După un sfert de oră.E foarte bine aici.Go ahead!. Dar vom merge. a plantelor uscate. ce fu transmis în sala mașinilor prin aparatele cu aer comprimat. Urmat de Conseil.Da. vasul atingea o viteză medie de optsprezece leghe.Întocmai. după câteva minute. Comandantul Farragut? . a remarcat Conseil. domnule. .. L-am lăsat să aranjeze bagajele ca lumea și am urcat iar pe punte. Cabina dumneavoastră vă așteaptă. domnule. Bestiile alea pot fi foarte capricioase. ferry-botul Katrin ne-a dus. situată în partea din spate ce dădea către careul ofițerilor. cai și trăsură. Fiți bine venit.Chiar el. răspunse Conseil. am răspuns. Am dat ordinul de expediere către Franţa a animalelor mele împăiate. Lungile pistoane orizontale gemură și împinseră bielele arborelui. am sosit pe cheiul de lângă care “Abraham Lincoln” scotea un fum negru și gros pe cele două coșuri ale sale.Avem destulă presiune? . “Abraham Lincoln” fusese pregătit perfect pentru destinația sa. Conseil le pregătise de îndată. Din călătorii ca aceasta nu te întorci întotdeauna. . Comandantul Farragut tocmai ordona să fie desfăcute ultimele frânghii ce îl țineau legat pe „Abraham Lincoln” de cheiul din Brooklyn.Cum vrea domnul. Vaporii șuierară și se repeziră prin sertarele întredeschise. însă insuficientă pentru a combate uriașul cetaceu. După ce l-am salutat.doc periculoasă! Nu se ştie unde vom pleca. M-am urcat repede la bord. Era impresionantă. oricum! Avem un comandant viteaz.

îndrăzneț și viclean. Doar Conseil nu era atins deloc de entuziasmul general de la bord. Era ora trei. lucru pe care în alte împrejurări nu l-ar fi primit. Apoi. unde se bămuia că ar trăi monstrul. Se ridicară velele. Fregata porni de-a lungul coastei îngălbenite și joase de la Long Island și. Pilotul coborâ în barca sa și se îndreptă către mica goeletă ce-l aștepta înfruntând vântul. În privința cetaceului. îmi făceam propriile observații zilnice. calculând șansele de a-l întâlni și observând întinderea vastă a oceanului. Pe punte se afla un tun perfecționat. regele harponarilor. Cortegiul bărcilor și al micilor vase urmărea în continuare fregata și nu o părăsi decât în dreptul farului plutitor ale cărui două lumini marcau intrarea în strâmtoarea New York-ului. așa cum anumite femei bătrâne cred în Leviatan. O balenieră n-ar fi fost mai bine înarmată. 11 .54353048. Precis. Acceptau de bună voie să facă de veghe. a cărei inimă era americanul. urmând apoi coasta râului New Jersey. cu cele treizeci și nouă de stele ale sale. comandantul Farragut vorbise de o sumă de două mii de dolari rezervată aceluia care. rareori scăpându-i vreunul. cum jurase. „Abraham Lincoln” dispunea deci de toate mijloacele distructive. avea să semnaleze animalul. Ned Land era un canadian extraordinar de îndemânatic. unde câteva mii de spectatori o mai aclamară o dată. cu admirabilul său mal drept plin de vile. În asemenea condiții. Cât dura ziua. fără să cerceteze. CAPITOLUL 4 NED LAND C omandantul Farragut era un bun marinar. reușea să ucidă orice balenă șireată sau cașalot foarte îndrăzneț. Dar „Abraham Lincoln” nu ajunsese încă în apele Pacificului. catargul era plin de marinari. mus ori marinar. Această armă prețioasă. De altfel. Supravegheau cu atenție marea. Credea în el. Fregata ar fi avut o sută de motive să se numească Argus. după ce la nord-vest dispăruseră luminile din Fire Island. Ofițerii de la bord erau de aceeași părere cu șeful lor. Comandantul Farragut se îngrijise ca nava să aibă ustensilele potrivite pentru a pescui giganticul cetaceu. până la săgețile dințate și gloanțele explozive. la ora opt seara. schimbându-și drumul spre a se deplasa pe canalul balizat ce se întindea în raza interioară formată de vârful Sandy Hook. toți erau foarte atenți. „Abraham Lincoln” răspunse ridicând și coborând de trei ori steagul american. sau narvalul avea să-l omoare pe el. El și nava sa făceau o singură ființă. Nu exista cale de mijloc. trimitea ușor un proiectil conic de patru kilograme la o distanță medie de șaisprezece kilometri. Monstrul exista și el avea să scape mările de animal. cu diametru interior strâmt. În ce mă privește. să-l ia la bord și să-l jupoaie. Sau comandantul Farragut avea să ucidă narvalul. trecu razant de această limbă de pământ. certându-se. Elicea se învârtea mai repede.doc Fregata. Dar avea și ceva mai bun. să-l harponeze. de origine americană. Îi puteai auzi discutând. subofițer sau ofițer. nu se îndoia defel și nu permitea nimănui de la bord să conteste acest fapt. nu voiau decât să întâlnească licornul. demn de fregata pe care o conducea. Îl avea pe Ned Land. fără egal în primejdioasa lui meserie. alerga cu toată puterea pe apele întunecate ale Atlanticului. cu sânge rece. Aveam toate dispozitivele cunoscute. cu pereți foarte groși. al căruiî model figurase la Expoziția Universală din 1867. trecu printre forturile ce o salutară cu cele mai mari tunuri ale lor. de la harponul care se arunca cu mâna. Cât despre membrii echipajului.

Deci poveștile cu acești monștri fac parte dintre fabulații. Familia harponierului era originară din Quebec și forma deja un trib îndrăzneț de pescari în acea epocă în care orașul respectiv aparținea Franței. eu neg că balenele. în privința brațelor și a ochilor. privind marea misterioasă. cu toate că eu n-am văzut niciodată așa ceva.. Ned.Cum de nu ești convins de existența cetaceului pe care-l urmărim. Încet. poate. Ned prinse gustul discuției. În mai puțin de opt zile. Depășisem Tropicul Capricornului și Strâmtoarea Magellan se deschidea la mai puțin de șapte sute de mile la sud. Atrăgea atenția asupra persoanei sale. nici geologul nu admit asemenea himere.Poate plăci din lemn. Ned. violent uneori și foarte furios când îl înfruntai. până la proba contrarie. îl atrăgea naționalitatea mea. examinam diversele șanse de reușită ale expediției. Firește. dar nici astronomul. Cine zice canadian. . Era o ocazie bună pentru el să vorbească și pentru mine să aud această veche limbă a lui Rabelais. nefiind vertebrat.Nu. Era asemenea unui telescop puternic și a unui tun gata de luptă.S-ar putea. vorbeam despre licornul gigantic. Ned. . Am devenit buni prieteni. Ned Land și cu mine discutam. chiar dacă Ned Land nu prea vorbea. Nu-mi doresc decât să trăiesc o sută de ani. . cașaloții sau licornii ar putea produce asemenea daune. tu fiind un vânător de balene.Nici măcar atât. Un octopod gigantic. Depindeam acum de acest tovarăș dur. În minunata seară de 30 iulie. văzând că Ned mă lăsa să vorbesc fără a spune prea multe. 12 . a cărui imaginație acceptă ușor existența cetaceelor enorme. există exemple care atestă faptul că narvalii au străpuns dintr-o parte în alta asemenea plăci. Valora cât întregul echipaj. răspunse canadianul. chiar numele indică substanța sa puțin consistentă. Îmi plăcea să-l ascult povestind aventurile din mările polare. ar trebui să fii ultimul care să se îndoiască de așa ceva! . de peste șase picioare. serios. am ucis nenumărate. puțin comunicativ. este inofensiv pentru nave precum „Scoția” sau „Abraham Lincoln”. l-am abordat mai direct: . Apoi. ale cărei adâncimi rămăseseră inexplorabile pentru om. adică la trei săptămâni după ce am plecat. colții lor n-au putut străpunge plăcile de oțel ale unui vapor. Stând pe dunetă. Octopodul nu este decât o moluscă. domnule profesor. își duse mâna la fruntea sa lată. . . fregata se afla în zona Capului Blanc. am harponat destule. în afară de asta. dar oricât de puternice și de bine înarmate au fost. Poate că omul de rând crede în cometele neobișnuite ce traversează spațiul sau în existența monștrilor preistorici din inima pământului. făcând un gest obișnuit pentru el. domnule Aronnax. Așadar. apoi zise: . Am urmărit multe cetacee. Mi se părea că ascultam un Homer canadian cântându-și Iliada regiunilor hiperboreene. să-mi amintesc un timp cât mai îndelungat de bravul Ned! Dar ce credea el despre monstrul marin? Trebuie să mărturisesc faptul că nu admitea existența licornului și era singurul de la bord de această părere.Ascultă-mă. zice francez și.. La fel vânătorul de balene. Cred că Farragut făcuse bine că-l angajase. robust. „Abraham Lincoln” avea să plutească pe valurile Pacificului. la treizeci de mile de coastele Patagoniei. mărturisesc faptul că era prietenos cu mine. Tot ce vreți. care se folosește încă în unele provincii canadiene. domnule profesor.Vă înșelați. Fără îndoială. familiarizat cu marile mamifere. Își descria cu o poezie firească luptele și pescuitul. închise ochii ca pentru a reflecta. Să fi avut cinci sute de picioare lungime. Ned? Ai anumite motive? Harponierul mă privi câteva clipe.54353048. încet.Totuși.Totuși. .doc Ned Land avea patruzeci de ani. Era un bărbat înalt.

presiunea este de zece atmosfere. Fără cifre! Cu ele faci ce vrei. cașalotul sau delfinul. părând de neconvins. reluă Ned Land. adică la două leghe și jumătate. Ned. Vreo șaptesprezece mii. Ned. ca fregatele cuirasate. atunci cum explici tu ce a pățit nava „Scoția”? - - 13 . de coca unei nave? Eu știu?. zise harponierul. dotat cu un colț puternic și foarte pătrunzător. Chiar așa. Înțeleg. Știi câți centimetri pătrați are corpul tău? Dumnezeule! Sigur că nu. În afaceri. Chiar așa. La trei sute douăzeci de picioare. lungi de sute de metri și groase proporțional. adică de un milion șapte sute cincizeci și șase de mii opt sute de kilograme. calculează ce oase trebuie să aibă și ce putere dezvoltă organismele lor ca să reziste presiunii de miliarde de kilograme! Ar trebui să fie fabricate din plăci de oțel de opt degete grosime. Gândește-te. presiunea fiind de o mie de ori mai mare. răspunse Ned. care se anulează una pe cealaltă. pentru că apa sărată are o densitate mai mică decât cea dulce. se mențin la asemenea adâncimi. trupul tău e supus unei presiuni de o atmosferă pe fiecare centimetru pătrat al său. dacă vertebratele.doc Atunci. Când te scufunzi în ocean. Dar în apă lucrurile stau altfel. trupul tău susține șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. putând să le suporți fără probleme. precum balena. la treizeci și două de picioare în adâncul oceanului ai suporta presiunea de șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. răspunse canadianul. La treizeci și două de mii de picioare. destul de ironic. Chiar așa?. adică ai fi aplatizat ca o tablă de către o mașină hidraulică! La naiba! Bravul meu harponier. domnule naturalist. Dar dacă nu există. persistați în a admite existența unui uriaș cetaceu? Da. adică de o atmosferă. La treizeci și două de mii de picioare. dacă un asemenea animal există. Ned. nu în matematică. iar la trei mii două sute de picioare e de o sută de atmosfere. Și nu te strivește pentru că în interiorul trupului tău aerul pătrunde cu o presiune egală. la câteva mile sub suprafața apei și are un trup extrem de solid. Astfel.54353048. putând să dezorienteze orice ihtiolog. Cred în existența unui mamifer vertebrat. apărând astfel un echilibru între presiunea externă și cea internă. una de zece ori mai mare. căposule. la trei sute douăzeci de picioare. Pentru ce să aibă un trup așa de tare? I-ar trebui o forță incalculabilă să se mențină la mari adâncimi și să reziste presiunii imense de acolo. devenind mai atent. zise Ned. La treizeci și două de picioare sub suprafața mării. O să-ți ilustrez asta cu câteva cifre. dacă există. Ce ravagii ar face un asemenea trup ce se izbește. de o mie de atmosfere pe fiecare centimetru pătrat. Ned. Încă nu te-am convins? Doar că. că. dar nevrând încă să cedeze. Deci. Adevărat. Poate ceva mai mică. Apa din jurul meu nu pătrunde în mine. cam amețit de cifre. ajungem la șaptesprezece milioane cinci sute șaizeci și opt de mii de kilograme. Nu se poate. în plină viteză. Fără să simt? Fără. asemenea făpturi ar trebui să fie puternice precum spuneți. suporți o presiune de șaptesprezece mii cinci sute șaizeci și opt de kilograme. viteazule canadian. Foarte mult! Presiunea unei atmosfere este mai mare ca greutatea unui kilogram pe centimetru pătrat. se miră Ned. el trăiește în adâncimile mării. O repet cu convingerea ce se bazează pe logica faptelor.

iar a doua zi pătrunse în Oceanul Pacific. 14 . dorind să-l vadă la lucru pe canadian. De aceea. pe prima lovind-o chiar în inimă și pe cealaltă răpunând-o după o urmărire de câteva minute! Hotărât lucru. trebuia să dăm de el . trebuia văzut – ceea ce era treaba echipajului – iar înainte de a-l vedea. trebuia să fi fost produsă de colțul perforant al unui animal. a balenelor. știind că Ned Land era îmbarcat pe “Abraham Lincoln”. pe care marinarii olandezi o numiseră după orașul lor. trebuia disecat acest monstru necunoscut. În acea zi n-am împins lucrurile mai departe. Accidentul navei „Scoția” nu putea fi negat. Pe 6 iulie. de pe vasul „Monroe”. spuneau marinarii. Echipajul fu de acord cu el în unanimitate. Întâmplarea îi servi atât de bine prietenului nostru. Oricum. În apropierea Insulelor Malvine. datorită motivelor prezentate anterior. dacă licornul ar fi avut de-a face cu harponul lui Ned Land.și asta nu ținea decât de simpla întâmplare. ordinului cetaceelor. După mine.doc Cine știe? Ascult. Unii marinari spuneau chiar că făptura gogantică nici n-ar fi încăput pe acolo. aproape de Capul Fecioarelor. CAPITOLUL 5 RĂTĂCIND LA ÎNTÂMPLARE O vreme. pe la trei după-amiaza. n-aș fi pariat pe monstru! Fregata urma coasta sud-estică a Americii cu mare viteză. era puțin probabil să întâlnim narvalul într-un loc atât de îngust. Capul Horn. grupei psciformelor. fregata întâlni niște baleniere americane și aflarăm că nu știau nimic despre narval. Pe 3 iulie ne aflam în dreptul intrării în Strâmtoarea Magellan. îl autoriză să treacă la bordul lui „Monroe”. trecu pe lângă insula singuratică. Dar unul dintre căpitanii acestora. călătoria vasului “Abraham Lincoln” nu fu marcată de niciun incident. Comandantul Farragut. animalul acesta aparținea îmcrengăturii vertebratelor.și asta era treaba lui Ned Land – înainte de asta. aflându-se la cincisprezece leghe mai spre sud. De fapt. pentru aceasta. Porni spre nord-vest. Dar comandantul Farragut nu vru să o ia prin acel pasaj sinuos și manevră astfel ca să depășească și Capul Horn. cașaloților sau delfinilor și genul din care provenea rămâneau chestiuni de elucidat ulterior. dar înainte trebuia prins. Ori aceasta nu se făcuse singură și. „Abraham Lincoln”. pe 30 iunie. îi ceru ajutorul ca să vâneze o balenă. se ivi o împrejurare ce scoase în relief extraordinara îndemânare a lui Ned Land și care arătă ce încredere trebuia să avem în el. clasei mamiferelor. fiindcă nu se datora stâncilor submarine sau unor nave subacvatice. în sfârșit. .54353048. ce spuneți nu e adevărat. harponat . Totuși. Familia din care făcea parte. Gaura din cocă existase și trebuise acoperită. Dar răspunsul acesta arăta încăpățânarea lui și nimic altceva. că în locul unei balene harponă două.Fiți atenți!.

Marinarii aruncară uriașe bucăți de slănină în valuri. Farragut. credeți că l-am vedea? Și nu mergem noi la întâmplare? Se spune că monstrul a fost zărit prin nordul Pacificului. Ce puteam să-i răspund? Doar mergeam la întâmplare. Marea era liniștită. Seara de 4 noiembrie nu a adus însă nimic nou. Ned Land își arăta mereu neîncrederea. De douăzeci de ori se greșea pe zi. pe la 132◦ longitudine. încăpățânatul canadian citea sau dormea. aflat lângă mine. Deși banii nu mă atrăgeau. privea orizontul întunecat. dacă narvalul există. va vedea mai bine. Nimeni nu mai mânca. iar comandantul Farragut și-a îndreptat fregata spre sud-est. astfel încât nu se odihneau nicio clipă. Ne aflam în locul ultimelor apariții ale monstrului și tot echipajul era într-o stare de nervozitate. nu mai dormea. Mă uitam la dâra lăsată de vas. Când îl mustram pentru nepăsare. domnule profesor. fregata luă direcția spre vest. iar echipajul. că natura nu face lucruri inutile și nu i-ar fi dăruit viteză dacă animalul n-ar fi avut nevoie de ea. iar Japonia era la două sute de mile sub vânt. dar erau numai alarme false. încât exista o tensiune puternică. Marinarii au început să-și arate nemulțumirea. zicea că era bine să se îndepărteze de continente deoarece acolo animalul nu avea destulă apă. prefăcându-se că nu urmărește suprafața apei decât în orele lui de veghe. căci iulie din acele locuri corespunde cu ianuarie din Europa. După două zile. părăsind regiunile de miazănoapte ale Pacificului. Conseil. Știți mai bine ca mine. de Tropicul Cancerului.Și ce dacă. se uita înainte. Pentru mâncare îmi ajungeau câteva minute. dormeam câteva ceasuri. după o perioadă de încăpățânare justificată. îndreptându-se spre mările Chinei. Fregata își refăcuse provizia de cărbune și trecu pe lângă Insulele Pomotu. 15 . Se înnopta. nu țineam cont de soare sau de ploaie și stăteam mereu pe puntea vaporului. timp în care așteaptă să apară monstrul. Starea de tensiune se intensifica. dacă acesta s-ar fi găsit prin zonă. Șansele de a găsi monstrul erau foarte mici. intrând în mările centrale ale Pscificului.54353048. să nu piardă cei două mii de dolari. Se încercau orice mijloace spre a stârni narvalul. în cazul în care el ar fi existat. domnule Aronnax? Dacă ar fi vreun animal. Zi și noapte urmăreau suprafața apei. dar cei mulțumiți se dovediră rechinii. Pe 20 iulie. s-a produs reacția așteptată. Marchize și Sandwhich. Promisiunea fu făcută pe 2 noiembrie și însufleți echipajul. Mai târziu. Opt ore din douăsprezece. răspundea: . “Abraham Lincoln” mergea cu viteză mică. Stăteam rezemat la tribord.Dacă domnul ar căsca ochii mai puțin. Bărcile au cercetat vasul de jur-împrejur. dar inutil. Termenul fixat expira însă pe 5 noiembrie. Din acel moment. Marinarii cercetau iar oceanul cu maximă atenție. însă acum două luni. „Abraham Lincoln” avea să se îndrepte spre mările europene. Deci. Dacă în aceste trei zile nu s-ar fi ivit.doc Ei erau atenți. nepăsător. urcat pe frânghiile catargului. Nu se putea vorbi de o revoltă la bord. iar Conseil. îmi repeta: . comandantul Farragut le ceru un răgaz de trei zile. pentru a urmări animalul. Călătoream în condițiile cele mai bune. orice lumină dispăru. Curând. Era opt seara când fregata se afla la 31◦ 15’ latitudine nordică și 136◦ 42’ longitudine estică. Marea era însă liniștită și se putea cerceta o mare suprafață din ea. Se poate mișca foarte repede. oceanul sclipea sub atingerea unei raze ce se strecura printre nori. știm că nu-i place să stea în același loc. Nu mai erau atenți la îndatoririle lor. se află acum departe de noi. comandantul. dându-ne impresia că se văzuse ceva în larg. Dacă ne gândim la reacțiile narvalului. însă. Uneori. Tropicul Capricornului a fost intersectat la 105◦ longitudine și pe 27 ale aceleiași luni treceam Ecuatorul pe la meridianul 110. Timpul era frumos. eram la fel de atent ca ei.

54353048.Adevărat.Iată prilejul de a încasa două mii de dolari. . și. Conseil. strigă un ofițer. tot echipajul.Te ascult. Puteam fi în Franța de acum șase luni. Din rapoartele căpitanilor. Pot spune ceva? . .Domnul a primit ceea ce a meritat! . mai ales.doc M-am uitat spre Conseil și am înțeles că se afla sub efectul influenței generale.Ai dreptate. căci în tăcerea grea se auzi glasul lui Ned Land. se năpusti asupra prinzătorului cu cangea. Acestea nu au o lumină atât de puternică. Mă întrebam ce văzuseră acolo ochii ageri ai canadianului. am răspuns eu.. fără să fi avut atâtea emoții. .. lumina puternică era dată de monstrul cufundat la câțiva metri sub apă.Nu te înșeli. Cârma în vânt! Mașina înapoi! Se întoarseră repede la posturile lor. mai ales. ordonă comandantul Farragut. Conseil. răspunse el. La patru sute de metri sub „Abraham Lincoln” marea părea luminată. răspunse el. fără să fi pierdut atât timp cu expediția și. Se ordonă a se opri fregata. Acea strălucire era de natură electrică.Tăcere.În apartamentul domnului.. în muzeul domnului! Iar eu aș fi clasificat fosilele domnului! Și babirusa ar fi stat în cușca din Jardin des Plantes. în frunte cu comandantul.Niciodată nu m-am așteptat la un asemenea premiu. marinarii și lucrătorii. . domnule. că nervii săi vibrau din pricina curiozității. . . atât marinarii. Fregata se îndepărtă de focarul luminos. Nu mi-ar păsa nici de o sută de mii de dolari din partea Statelor Unite. Forma acesteia era ovală și dimensiunile sale te impresionau. Ne-am făcut de râs. se ondula.Sunt doar molecule fosforescente. i-am spus eu. spuse comandantul Farragut. Trebuie să aibă o sursă electrică. Nicio vietate nu proiectează o lumină atât de puternică.Când un savant are renumele domnului nu trebuie să se expună la. 16 . . Ned Land ne arătă cu mâna obiectul. Aplecându-se într-o parte. Vine spre noi! .Nu. atrăgând curioșii Parisului. Așa îmi închipuiam eu. ofițerii.Oh! Monstrul căutat este sub vasul nostru! CAPITOLUL 6 ÎN PLINĂ VITEZĂ A uzind strigătul. Se mișcă. Marea era întunecată și nu se distingea nimic. . . cât și inginerii. strigând: .. domnule.Cred că lumea va râde de domnul. cu hotărâre. Se mișca. Conseil nu-și termină însă complimentul. Conseil.Îndreptați cârma! Cu toată viteza înainte!. Nu era un simplu fenomen de fosforescență. . . Inima îmi bătea să-mi sară din piept. dar animalul supranatural se apropia de aceasta cu o viteză dublă față de a sa. vasul descrise un arc de cerc.

ce aruncă un harpon la o leghe distanță. însă mult mai puternic. Nu vreau să risc fregata prin întuneric. îl voi vâna bucuros. Încărcă și o armă lungă. umplându-mă de mânie și dezamăgire. focarul luminos și puternic apăru la cinci mile de „Abraham Lincoln”. așa cum este imposibil să te apropii de un țipar sau de o torpilă! . care se află în apă. Apoi.Domnule Aronnax. dacă ți-aș pune barca la dispoziție.Același. nu-mi dau seama ce făptură nemaipomenită am întâlnit.Dar și electric. O fi fugit? Nimeni nu credea asta. zise el. La ora unu fără șapte minute se auzi un fluierat puternic. Acest zgomot asurzitor era asemănător cu cel produs de un cetaceu. . Ni se auzeau respirațiile grele. Uneltele de pescuit erau aliniate lângă balustradă. pe la șase. Monstrul ne ajunse repede din urmă. .Ai merita banii. impozant. pregătiți de luptă. spuse comandantul.O balenă cu puterea unui regiment de cavalerie e cel mai frumos trofeu. . Ar fi însemnat sfârșitul. De aceea.Ar însemna să risc viețile oamenilor mei. întrebă comandantul.Niciodată atât de puternic. . Se auzeau clar bătăile cozii animalului și respirația lui puternică. Toți ne temeam.Ned Land. narvalul se lăsa legănat de valuri. La șapte apăru ceața. comandante. când el venea să respire la suprafața apei. dar pe el se citea uimirea. care fugea de duşman. Nu știu cum să atac. de parcă l-ar fi ocolit sau ar fi trecut pe sub el. De aceea. M-am ridicat până la barele catargului. răspunse el. dintr-o dată. Lumina nu scăzuse în intensitate. Mă mirau manevrele fregatei. Dar e chiar zgomotul pe care-l scot cetaceele când aruncă apa? . O astfel de balenă mi-ar aduce un câștig de două mii de dolari. dinspre linia orizontului întunecat. . Chipul îi era distant. e un cetaceu. Se opri la douăzeci de picioare de acesta și se stinse. rămânând însă în câmpul de luptă. Distingeam parcă aerul ce intra în plămânii imenși ai monstrului. se iviră zorii. i-am cerut lămuriri căpitanului Farragut. de uimire mai mult decât de teamă. răspunse Ned. ce putea ucide cele mai cumplite animale. Un marinar pregăti o pușcă scurtă și groasă.Dar cum te vei apropia de el? . Câțiva 17 . asemenea norilor de abur pe care îi lasă în urmă o locomotivă.Dacă va sta să te aștepte.Cu o barcă. . domnule.54353048. Animalul ocoli fregata care se deplasa cu paisprezece noduri pe oră. deci nici monstrul nu se scufundase. . Toată noaptea am stat la pândă. domnule. Echipajul se afla pe punte. nu-l ataca. Așa trecu o bună parte din acea noapte. Pe la miezul nopții dispăru.Nu ne putem apropia de el. . Ar fi cel mai grozav animal făcut de Creator. . ai mai auzit balenele urlând astfel?. Spre dimineață. deși vântul sufla tare și marea se agita.Așa e. „Abraham Lincoln” încetinise mersul. pe care mâine. îmi spuneam eu. Pe la ora două dimineața. Fără îndoială. . și se repezi către „Abraham Lincoln”. Însă canadianul se mulțumi să-și ascută harponul. O ciocnire cu monsstrul ne-ar fi fost fatală.Acum crezi. nici cum să mă apăr. ci dispăruse brusc. iar strălucirea monstrului se stinse. reapăru de cealaltă parte a vasului.Mă voi duce eu la el.doc Amuțisem toți. că avem de-a face cu un narval uriaș? . . Nimeni nu putea dormi. când aruncă un jet de lichid. S-ar putea să aibă și o forță extraordinară. Mi se părea că pătrundeau aburii în cilindrii uriași ai unui motor de două mii de cai putere! . răspunse comandantul. învăluind-o cu un câmp electric și lăsând o dâră fosforescentă.O dată cu a mea. cu gloanțe explozive. După ce se va face zi. domnule. nu strică să îmi iau câteva precauții. lucrurile se vor schimba. Se întoarse apoi brusc. pe lumină.

Am observat coloanele de aburi ce țâșneau din acea făptură colosală până la peste o sută de picioare înălțime.Dar sunt deja la maximum. . Comandantul Farragut era nemulțumit și își mușca buzele și barba. . „Abraham Lincoln” mergea acum cu aceeași viteză ca și a animalului. iar aburii ieșiră prin supapă. iar puntea se cutremura. Elicea se învârtea de patruzeci și trei de ori pe minut.Supapele sunt încărcate? . .Și atunci? . animalul se prefăcu a fugi și se mulțumi să mențină acea distanță. domnule.. .Vom forța nava la maximum și voi încerca să-l vânez de pe punte. ordonând să fie forțate focurile la maximum. Marinarii înjurau monstrul. Fumul negru ieșea prin cele două coșuri.Avem destulă presiune.Iată-l. L-am întrebat pe Conseil: 18 . Echipajul era furios. domnule?. examinându-l. strigă tot Ned Land La o leghe și jumătate de fregată. Pe la ora opt ceața începu a se risipi. Fregata micșoră puțin distanța față de animal. Fregata se apropie de cetaceu. . care nu se sinchisea să le răspundă. Ned. Focurile au fost întețite. dar animalul părea bine proporționat. dar vasul nu se apropie mai mult de cetaceu. Acesta îl aștepta nepăsător. subclasa monodelfinilor.. domnule comandant. strigă el. orizontul văzându-se bine. Comandantul. după ce observă cu atenție monstrul. Comandantul Farragut își frământa barba deasă. cu ajutorul Providenței și al comandantului Farragut. Acesta veni de îndată. strigă comandantul. . Inginerul veni grăbit. Lungimea sa nu avea peste două sute cincizeci de picioare. domnule inginer.Bine! Treci la locul tău. Animalul ăsta nu poate fi prins astfel. îl chemă pe inginer. grupul pisciformelor. Rapoartele navelor “Shannon” și “Helvetia” îi exageraseră mărimea. Echipajul aștepta încordat ordinele. se arătă un trup lung și negricios plutind deasupra valurilor.Ned Land!. Era umilitor pentru unul dintre cele mai rapide vase ale marinei americane. . speciile în varietăți. astfel că elicea se învârtea tot mai repede. genurile pe specii. .Atunci porniți cu cea mai mare viteză înainte! Uralele însoțiră ordinul. Mărește presiunea. aveam să-mi completez clasificarea. clasa mamiferelor. domnule. Când distanța ce-i separa ajunse la vreo trei sute de picioare. Deci așa respira animalul! Trebuia să aparțină ramurii vertebratelor. Coada bătea marea cu o putere imensă.54353048.Mai vrei să porniți cu bărcile către el? .La șase atmosfere și jumătate.Măriți în continuare presiunea. Urmărirea dură vreo trei sferturi de ceas. până la zece! Era un ordin cu adevărat american. Focurile au fost întețite. . .doc ofițeri se urcaseră în vârful acestuia. Venise clipa confruntării. Nu-i puteam aprecia grosimea. ordinul cetaceelor și familiei. îl întrebă comandantul. lăsând o albeață strălucitoare în urma sa. de optsprezece leghe și jumătate pe oră. Încă nu mă puteam pronunța. „Abraham Lincoln” se îndrepta către monstru. Firește. Nici pe Mississippi nu s-ar fi făcut mai mult ca să te îndepărtezi de „concurență”.Nu. nu se ajungea la niciun rezultat. Familiile se împart pe genuri. la babord în spate!.Da. . dacă mă voi afla la o aruncătură de harpon de el. Dacă lucrurile continuau astfel.

Poate obosise din pricina alergăturii de peste zi. Nu va scăpa însă de ghiulele noastre conice. Totuși.Întețiți focul! Inginerul făcu întocmai.Ce ciudățenie!.Ce viteză avem.Să tragă cineva mai bun!. . Se mai întâlneau în plin ocean balene adormite ce puteau fi atacate prin surprindere. Ned Land stătea nemișcat pe locul său. Eram gata să risc. manevră fără grabă puternica armă. acea șansă nu-mi displăcea. Parcă ar avea un blindaj din tablă de șase degete grosime! . îl ajungem!.Nouăsprezece mile și trei zecimi. . Dar. tot mai intensă și strălucitoare. n-am nimic de obiectat. . În ziua de 6 noiembrie. spre lauda vasului american. totuși. . unul dintre cele mai rapide vase ale marinei americane. scufundându-se în mare. Orele treceau. Monstrul se găsea în clipele acelea cam la o jumătate de leghe de noi. Trebuie să admit. Strigătele de mânie ale matrozilor se ridicară în văzduh. la câteva picioare. Cetaceul își iuți și el deplasarea. pe la zece și cincizeci de minute. Trecu însă peste cetaceu. domnule. pregătit să arunce harponul. l-am încurajat eu. iar ventilatoarele suflau neîncetat aer către cărbunii aprinși. urmăream întrecerea aceea extraordinară. zise comandantul Farragut. dar nu avu mare efect. Dar n-a fost așa. Întunericul acoperi însă neliniștitul ocean. Presiunea s-a mărit.54353048. Seara. Dar cetaceul porni cu o iuțeală de cel puțin treizeci de mile pe oră. Uneori ne apropiam de animal. trimite oamenii la tunul din față! Acesta fu încărcat de îndată și proiectilul fu aruncat. cu sânge rece. Până la prânz nu ne apropiasem deloc de el. calm. se miră tunarul. încât părea nemișcat. Vânătoarea se reluă. ajungând la nouăsprezece mile și trei zecimi. aparent fără efort. că nici acesta nu se lăsa mai prejos.doc . tocmai atunci când canadianul vru să arunce harponul. Ne aflam acum la o sută de picioare de pata luminoasă. Cuptoarele s-au umplut cu cărbuni.Foarte bine. „Abraham Lincoln” își mări viteza. atacând mai direct. în ciuda eforturilor noastre disperate. Pe punte stăruia o tăcere totală. Canadianul își reluă postul în partea de jos a catargului. animalul nu dădea semne de oboseală. a început să ne dea ocoluri. Comandantul Farragut voia să profite de această șansă. strigă comandantul. deplasându-se mai repede decât „Abraham Lincoln”. cârmaci? Întrebă comandantul. iar comandantul se aplecă spre mine și-mi zise: . Cine nimerește fiara asta îngrozitoare capătă cinci sute de dolari! Un tunar bătrân. Ghiuleaua lovi animalul. 19 .Îl ajungem. Meștere. la o depărtare de două leghe. Ochi îndelung.Animalul acesta e mai rapid decât vasul. Pe când mergeam cu cea mai mare viteză.Dacă așa vrea domnul. . Comandantul a schimbat tactica.Îl vom urmări până ce îmi va exploda nava. Nimeni de la bord nu mai respira. Bubuitul tunului se amestecă cu uralele echipajului. Manometrul indica zece atmosfere. cu barba sură. dar fără niciun efect asupra sa. striga canadianul. Ned Land vânase câteva în acest fel.Chiar așa. vasul „Abraham Lincoln” cutreierase cinci sute de kilometri și se luptase cu o încăpățânare neobosită. pe care nu l-am uitat nici acum. Sufocat de emoție. în timp ce catargele sale vibrau de la bază până în vârf și fumul se revărsa prin coșurile parcă prea înguste. spuse el. căci ricoșă pe suprafața sa. care era. . Îmi pierdusem speranța de a mai vedea monstrul. . puternica lumină electrică apăru din nou.Știi că putem oricând sări în aer? . Narvalul era legănat de valuri. . Ordonă ca „Abraham Lincoln” să se deplaseze încet către cetaceu. Fregata se mișca încet și se opri la patru sute de metri de animal.

Mă zbăteam. Am dat de două ori tare din picioare și am urcat la suprafața mării. Dar. . am întrebat. Gura mi s-a umplut de apă.Ajutor! Ajutor!.Nu. domnule. Era fregata. Brațul său se destinse fulgerător.54353048. Pe neașteptate. La început am căzut la o adâncime de vreo douăzeci de picioare. Sunt un bun înotător. am întrebat uimit. Brusc. Focurile de poziție îmi semnalau că se îndepărta. ar putea înota mult mai ușor.În momentul când săream în apă. . mi-am păstrat însă în memorie destul de bine impresiile de moment. La ordinele dumneavoastră. M-am dezechilibrat și m-am prăbușit în mare. Se produse o zguduitură cumplită.Tu?. Prăbușirea aceea nu mă făcu să mă dezorientez. care sunt maeștri.Chiar eu. Mă scufundam! Mă sufocam! . Am zărit ceva negru dispărând spre est. întorcându-se pe spate. o mână viguroasă m-a prins de haine. răspunse el. 20 . Două coloane impresionante de apă căzură pe puntea fregatei. zburând peste balustradă. ținându-se cu o mână de martingală. Prima mea grijă a fost să caut fregata din priviri. fiind în serviciul domnului. îmi paraliza mișcările. înotând disperat către vas. Apa se lipea de mine. Veșmintele mă încurcau.Șocul acela te-a aruncat odată cu mine în mare? . . . . Harponul fu aruncat și nimeri un corp tare. CAPITOLUL 7 O BALENĂ DINTR-O SPECIE NECUNOSCUTĂ D eși am fost surprins de acea mișcare neașteptată.Ce spui? . iar cu cealaltă învârtind cumplitul harpon. Am fost adus cu violență la suprafață. Era la douăzeci de picioare de animalul nemișcat. îl vedeam sub mine pe canadian. Am simțit că eram pierdut. El găsea așa ceva foarte normal. fără a pretinde că îi egalez pe Byron și Edgar Poe. . scufundându-mă în abis. Am auzit în ureche aceste cuvinte: . .Fregata!. am strigat. am auzit marinarii de la cârmă strigând că elicea și timona erau sfărâmate.Ajutor! A fost ultimul strigăt pe care l-am scos. lumina electrică se stinse.doc Stând aplecat peste balustradă. șuvoaiele răsturnând oamenii și rupând odgoanele. Echipajul constatase oare că dispărusem? „Abraham Lincoln” întorsese după mine? Comandantul Farragut lansase o barcă la apă după mine? Puteam să nădăjduiesc că voi fi salvat? Era beznă în jurul meu..Dacă domnul ar vrea să se sprijine de umărul meu. L-am prins de braț pe credinciosul meu Conseil.. l-am urmat. cred că ar fi bine să nu contăm pe ea.Și fregata?.

Cred că e singura avarie resimțită de „Abraham Lincoln”.Da! Și Conseil strigă iar. Nu se zărea nicio barcă! Am vrut să strig. L-am auzit repetând de mai multe ori: . Conseil putu articula câteva cuvinte. . Contam deci pe vreo opt ore de înot până în zori. Calmul imperturbabil al lui Conseil mă întări. nu ne obosea prea mult. Toată povara trecu asupra lui. . .Lasă-mă! Lasă-mă!. Dacă a fost. Lumina binefăcătoare ne dădu noi puteri.Niciodată nu-l voi părăsi pe domnul. În acele clipe se ivi luna printre norii groși duși de vânt către est. Uneori. Poate că dispariția noastră n-a fost remarcată. .Ai auzit?. Ciocnirea dintre fregată și cetaceu se produsese pe la unsprezece seara. . din păcate pentru noi. fregata nu putea veni după noi. Trebuia să ne organizăm. Mi-am ridicat capul și m-am uitat în cele patru puncte cardinale. Înotam cu mai multă vigoare. răspunse liniștit Conseil. Curând l-am auzit gâfâind. Aveam cârcei violenți la mâini și la picioare. celălalt să înoate și să-l împingă înainte. Conaeil pricepu asta. Am zărit nava. astfel încât să le așteptăm cât mai mult timp.54353048. nu ne puteam înșela! Un glas uman ne răspundea! Era al vreunui nefericit. încercam să străpung întunericul din priviri. Nu mai speram deci decât la bărcile ei de salvare. Totuși situația nu era mai puțin îngrozitoare.doc Sfărâmate? Da. înotam ca pentru doi oameni. Am hotărât să ne împărțim forțele ca să nu ni le epuizăm deodată. Astfel. Ciudată fire avea! Băiatul acela nepăsător se simțea acolo ca la el acasă! Am căzut de acord că singura noastră șansă de salvare era să fim culeși de bărcile vasului. După ce am scăpat de greutate. Am ascultat. Pe la unu dimineața. împotriva vântului. I-am făcut și eu același serviciu lui Conseil și am continuat să „navigăm” unul lângă altul.Îmi permite domnul să îi fac o tăietură? Băgând un cuțit pe sub haine. Marea. Parcă ne aflam într-o baie de mercur. întins pe spate. destul de liniștită. Suprafața mării strălucea sub razele ei. mai avem de trăit câteva ore și putem face multe în acest timp. Respirația îi deveni scurtă și rapidă.. Totuși. am fost cuprins de o grea oboseală. Dar. Conseil se gândi cu sânge rece la această presupunere și făcu un plan în consecință. în timp ce unul dintre noi. a răspuns el.. Nu mă autoiluzionam însă.Poate. Vedeam undele fosforescente ce se sfărâmau în mâna mea și pânza lor lucitoare.Ajutor! Ajutor! Nu ne-am mișcat câteva clipe. Slabă speranță! Dar speranța e ultima care moare! În plus eram doi. al unei alte victime a ciocnirii? Sau vreo barcă de pe vas ne pândea din întuneric? - 21 . Parcă un alt strigăt îi răspundea lui Conseil. De această dată. Conseil trebui să mă sprijine. de către colții monstrului. mi le tăie dintr-un gest. cu brațele încrucișate și picioarele întinse. poate chiar până în zori.Deci suntem pierduți! . părăsit în mijlocul oceanului. Hainele ude mă jenau însă și îmi era greu să mă mențin la suprafață. de la o asemenea distanță! Buzele mele umflate nu scoaseră niciun sunet. Era la cinci mile de noi și se vedea ca o pată neagră. . Rolul de remorcher nu trebuia să dureze mai mult de zece minute. Sper să mă înec înaintea lui. Am înțeles că nu mai putea rezista mult. puteam înota timp de câteva ore. nemaiavând cârmă. am murmurat. Am convenit ca. rămânea nemișcat... nu mai poate fi controlat prin cârmă. Dar ce rost avea. am strigat.

54353048. .. suntem salvați. netedă. Am venit după premiu. nu mai izbuteam să mă țin de el. Gura mi se umplu de apă sărată. pentru ultima oară. M-am ridicat în picioare pe ființa sau obiectul pe jumătate scufundat în apă pe care ne refugiasem. că mă sufoc și am leșinat.. Am simțit că cineva mă trage. cum aveau animalele preistorice. domnule profesor.Nu înțeleg. . L-am încercat cu călcâiul. zise canadianul. câteva clipe.De ce. Chiar atunci m-am lovit de ceva tare. . dar am avut mai mult noroc și imediat am ajuns pe o insuliță plutitoare..Ce ai văzut? . Îi răspundea un glas tot mai apropiat. . Monstrul se putea clasifica printre reptilele amfibii.Chiar el. Evident. era ceva tare. În lumina lunii am mai zărit un chip. dar nu se mișcă din loc.Desigur. desigur. nu s-a mișcat nimic. făurit de om! Era clar. care nu-mi era necunoscut. dar obiectul acela uluitor fusese.Pentru că animalul acela.. Dar glasul acela? S-au dus vremurile când Iona se refugia în burta balenei. se ridică pe jumătate din apă. Totuși. . Eram epuizat. . cu forma unui imens pește metalic. ca țestoasele sau aligatorii.. Nu mai rezistam. Minunile vin de la Creator. Dar să nu mai vorbim! Să ne păstrăm forțele! Ce văzuse? Fără să știu de ce. .. . Dar spinarea aceea era lustruită.Da. Degetele mi se desfăceau. Trebuia să o acceptăm și noi.Am văzut. apoi m-am scufundat.Aveți nevoie de mine? m-a întrebat el. domnule profesor. . Avea o sonoritate metalică.Mai bine zis.Vasul nu a mers? . Conseil mă trăgea în continuare. Zăceam pe suprafața unui vas submarin.Ai fost aruncat în mare de șocul izbiturii? . e făcut din oțel! Nu mai pricepeam nimic. Cum e nevoie de un mecanism și de oameni pentru așa ceva. pe narvalul dumneavoastră uriaș. l-am văzut pe Conseil. domnule.. M-am prins de el. Ned? .. de nepătruns. De abia îl auzeam. Cuvintele canadianului mă treziseră la realitate. Nu te puteai îndoi! Monstrul acela ce speriase lumea era făcut de mâna omului.. . Dar acel corp dur putea fi o carapace. . lipsită de asperități. Am mai ridicat o dată capul.Îmseamnă că înăuntru se află un mecanism de mișcare și un echipaj? . am strigat. . domnule Aronnax. din plăci prinse între ele cu piroane! Nu m-ar fi mirat nicio formă posibilă a monstrului ce incitase întreaga lume științifică și-i tulburase pe marinarii din cele două emisfere.Ned!. Mi-am revenit fiindcă eram frecat și maat bine. răspunse harponierul. se uita înainte și striga. Se lasă legănat de valuri.doc Conseil făcu un mare efort și.Dar eu am priceput de ce harponul meu n-a pătruns prin pielea lui.Nu. Deși mă aflu de trei ore pe insula asta plutitoare. pe tot trupul.Știm totuși că se deplasează în mare viteză. 22 . prima dată mi-a trecut prin cap gândul că era monstrul.Am văzut.O insuliță? . Când am deschis ochii. nicidecum substanța moale ce formează carnea mamiferelor marine. Uneori își ridica privirea. te zăpăcea! Nicio altă ființă mitologică nu m-ar fi uimit mai mult. susținându-se de umărul meu. murmură el. Dar să dai pe neașteptate de ceva făcut de om. Părerea lui Ned Land despre asta era de neclintit.

scoase un urlet ciudat și dispăru. urlă Ned Land. opt tipi solizi. din fericire. 23 . dar se ridicau. navigatori neprimitori! Dar nu putea fi auzit din pricina zcomotului cumplit făcut de elice. Evident. Noaptea cea lungă trecu. viteza crescu. ca pentru a-mi da dreptate. Prietenii mei și cu mine nu ne- am dezmeticit bine. Îmi amintesc clar un amănunt. Elicea bătea apa foarte regulat și arunca stropi fosforescenți în toate direcțiile. eram pierduți! Altfel. izbind cu piciorul în oțel. Dacă îl scufundau. . Din fericire. dinspre interior. Salvarea noastră depindea doar de toanele misterioșilor timonieri ce conduceau aparatul. O placă se ridică. nu depășea douăsprezece mile pe oră. e bine. Voiam să cercetez atent coca navei. un panou. Cu cine aveam de-a face? Fără îndoială. murmură Ned. știam că puteam lua legătura cu ei. N-am reținut toate detaliile. Viteza sa nu era prea mare. scufundarea încetă. nu dau nici doi dolari pe pielea mea. N-am apucat să ne prindem bine și s-a scufundat cam optzeci de centimetri. Ba chiar mai puțin. Rezistam greu vârtejului și valurilor. când am simțit că ne scufundăm. Pe la patru dimineața. Trebuia să comunicăm urgent cu cineva dinăuntru.Asta-i culmea! Deschideți!. CAPITOLUL 8 MOBILIS IN MOBILI R ăpirea aceea atât de brutală avu loc cu viteza fulgerului. auzeam parcă un fel de armonie sonoră produsă de acorduri îndepărtate. în spate se creă un vârtej. . când nu făceau prea mare zgomot vântul și apa. Cețurile dimineții ne acopereau. Ce taină ascundea submarinul a cărei explicație o căuta în van întreaga lume? Ce ființe stranii trăiau înlăuntrul său? Ce agent mecanic permitea deplasarea cu asemenea viteze? Se făcu ziuă. Nu știu ce au simțit când au ajuns în acea temniță plutitoare. Căutam la suprafață o deschizătură.doc . Mergeam spre vest și cred că viteza noastră. Dar dacă apucă să se scufunde. Trebuia să așteptăm ziua. era propulsat de o elice. modestă.Cât navighează orizontal. cu niște pirați moderni. Se ivi un om. ca să găsim o modalitate de a pătrunde în submarin. Din fericire.Cine știe?. Se auzi un zgomot metalic violent. Ned a găsit un mâner ca un inel pentru otgon. dacă nu cumva și-l pregăteau ei singuri.54353048. de care ne-am prins bine. răspunse rezervat Ned. De sub linia valurilor. Luna dispăru și am rămas în beznă. Trebuia deci să existe o deschizătură care să ducă înăuntru. Erau obligați să ia aer de la suprafață. dar aceasta era netedă și uniformă. se iviră tăcuți și astfel am pătruns în uimitoarea lor mașină. Puțin mai târziu. cu chipurile acoperite. Renunțasem complet la speranța de a fi salvat de căpitanul Farragut. În clipa aceea. care pornise. Eu m-am înfiorat.

căci ținea capul drept și privirea ochilor negri îi era pătrunzătoare. Eram singuri. Conseil. Ned Land și Conseil m-au ajutat să cobor. chipul impunător.Nu te enerva. dar nu mă vor mânca fără să protestez. Aveam dreptate. Din fericire am cuțitul la mine și văd destul ca săl folosesc.Adevărat. ce avea cam douăzeci de picioare lungime și zece lățime.54353048. Vorbea mult. păr bogat și negru. Să nu fie canibali! Nu m-ar mira. care se deplasa în sens invers. Nu se vedea nicio urmă de uși sau de ferestre pe pereți. gata de apărare.Ce oameni neprimitori!. Ned. El avea între treizeci și cinci și cincizeci de ani. Diderot a pretins. Nu te supăra dinainte. de nesuportat. energia. m-am simțit în siguranță alături de el și întâlnirea aceea îmi prevestea numai bine. nu zăreau nimic. Trecuse o jumătate de ceas fără nicio schimbare. când ochii noștri au fost afectați de o lumină foarte puternică. mă întâlni și ne-am întors în mijlocul cabinei. i-am spus eu harponierului. cu zgomot. globul luminos nu se aprinsese fără motiv. La baza scării s-a deschis o ușă și s-a închis după noi.Să aibă răbdare domnul. Am simțit o scară metalică sub picioare. Mai bine să aflăm unde suntem. Ned Land. Un discipol al lui Gratiolet sau Engel ar fi citit pe chipul lui ca într-o carte deschisă.Nu în rotisor. în mod corect. Speram ca oamenii din echipaj să se arate neîntârziat. am atins o masă de lemn. ci în cuptor. cum ar 24 . dinți minunați. într-un grai de neînțeles. Unul era scund. privire vie și pătrunzătoare. Se auziră niște zgomote de zăvoare. că gestul omului este metaforic. . Omogenitatea gesturilor și expresiilor chipului său conduceau către o sinceritate indiscutabilă. Înalt. Mergea. Podeaua închisorii se ascundea sub un strat gros de formium ce amortiza zgomotul pașilor. cu umeri lați. lângă care se aflau câteva scaune. Al doilea necuniscut merită o descriere mai amănunțită. Ușa invizibilă trebuia să fie închisă ermetic. cât era el de înalt. mâini fine. Involuntar. Ochii mei. se scufunda în adânc? Cine știa? Totuși. furios. Nu avea decât o masă și cinci scaune. .În sfârșit! Vedem clar!. căci privirea lui fermă și calmă reflecta gândurile sale înalte. . Dacă n-ar fi vrut să știe de noi. n-a putut să o măsoare. am răspuns. Mergeam pipăind în jur. Primul dintre tâlhari care mă atinge. fiindcă pielea sa palidă trăda liniștea sângelui său. gura clar desenată. viguros.. Cine știe dacă nu suntem ascultați. . Întreaga lui persoană emana vivacitatea meridională caracteristică populației provensale din sudul Franței. nici Ned Land. obișnuiți cu lumina exterioară. Totul părea mort în interiorul vasului. probabil cu metonimii și prozopopee. zise nepăsătorul Conseil. nu se mai stăpâni: . demonstrată de încruntarea rapidă a sprâncenelor și curajul.. . eminamente „psihice”. E beznă aici. lungi. cu fruntea lată. strigă el. ușa se deschise și se iviră doi oameni. am recunoscut că era electrică și producea în jurul submarinului un minunat fenomen de fosforescență. Unde? Nu știam. nasul drept. cu cuțitul în mână. rămânea la suprafață. După cinci pași am dat de un perete metalic. căci respirația lui profudă arăta o mare expansiune vitală. Iluminarea bruscă a cabinei mi-a permis să o cercetez amănunțit. Aș adăuga că bărbatul acela era mândru. i-am redeschis și am văzut că lumina provenea de la o semisferă lipită de partea superioară a cabinei. Încă n-am intrat la rotisor. Întorcându-mă. strigă Ned. răspunse calm Conseil. Pretutindeni domnea bezna. Ca înălțime. dar situația e la fel de obscură. membre robuste. Am recunoscut de îndată calitățile sale dominante: încrederea în sine. . nu ne-ar fi aprins lumina. Ned.doc După ce panoul strâmt s-a închis în urma mea. Închisoarea se lumină brusc.Liniștește-te. Nu auzeam niciun zgomot. n-aș putea spune exact. După intensitatea și strălucirea luminii. s-a făcut beznă. După ce am închis ochii fără să vreau. Nu apela la violwnțe gratuite. iar acest bărbat scund era dovada vie a respectivului fapt. calmul.

deși avea un accent plăcut și potrivea bine frazele. Rămânea numai să vorbesc în englezește. Uimit. în franțuzește. flexibil. că nu îi înțelegeam graiul. n-a scos nicio vorbă. Situația devenea stânjenitoare. conform căreia nimeni nu poate fi arestat fără o hotărâre judecătorească(n. sprâncenele i se încruntau. am întrebat mirat. Îți pătrundea în suflet. puteau cuprinde simultan peste un sfert din orizont. Un amănunt deosebit. gesticulă și până la urmă mimă faptul că muream de foame. Cel mai înalt – evident. Dă-i drumul. dar uitasem de asta. voi povesti ceva în germană. ca și germana. îmi place. zise Conseil. dar am obținut același rezultat negativ. servitorul său Conseil și meșterul Ned Land.doc fi spus chiromanții.Domnul să ne povestească întâmplările. aveau haine dintr-o pânză deosebită.Dacă domnul mă lasă. ochii lui.Haide. harponierul observă că nu fusese înțeles mai mult ca mine. Poate ai mai mult noroc decât mine. urlă. . i-am spus harponierului. cu vocalele evidențiate. dar fără succes. fără să zică nimic. articulând clar toate silabele. Străbătea întinderile albastre. . Scoate din sacoșă cea mai bună engleză vorbită vreodată de un anglo-saxon.). Nu știam ce să mai fac.Ca un flamand. Era evident că nu pricepeau nici limba lui Arago. Am răspuns. Privirea lui păru să mă întrebe ceva direct. O știam.Știi germana?. armonios.54353048. Ned nu se lăsă mult rugat și începu să spună povestea noastră. dimpotrivă. încât pupila abia se mai vedea și câmpul vizual se reducea. Vorbea și gesticula mult. Limba aceasta este aproape universală. cu politețe și o atenție remarcabilă. . adică demne de a servi unui suflet nobil și pasionat. nici pe cea a lui Faraday. Cei doi necunoscuți. Omul cu ochi blânzi și calmi mă ascultă liniștit.t. 1 Lege din secolul al XVII-lea. Nereușita noastră i-a făcut pe necunoscuți să vorbească între ei. Cicero s-ar fi supărat pe mine și și-ar fi astupat urechile. Nu păru să priceapă. fiind o fire mai nervoasă. obositoare pentru ochii noștri. cu numele și pozițiile noastre: profesorul Aronnax. . dacă nu-l deranjează pe domnul. harponierul. Se plângea că fusese luat prizonier fără respectarea drepturilor oamenilor. dar Conseil îmi zise: . care le lăsa o mare libertate în mișcări. Am început să le povestesc. Era un grai sonor. Această facultate – pe care am verificat-o mai târziu – era dublată de puterea unei viziuni superioare celei a lui Ned Land. Era adevărat. Ușa se închise după ei. invocă habeas corpus1. I-am prezentat pe tovarășii mei și pe mine. fără să omit vreun amănunt. . amenință să îi urmărească pe cei care îl sechestrau.Ba. 25 . băiete! Conseil povesti liniștit diferitele întâmplări ale noastre. încearcă și tu. să nu mă mai audă. Enervat. Apoi se întoarse către tovarășul său și discută cu el într-o limbă necunoscută. Când am terminat. puțin îndepărtați unul de altul. Dar nimic de pe chipul său nu indica faptul că a înțeles povestirea mea. Și ce privire avea! Parcă mărea lucrurile micșorate de îndepărtare. pleoapele i se apropiau. Domnii vor pricepe poate câteva cuvinte. dar nu și ca să o vorbesc destul de corect. am căutat să ne prezint peripețiile în latină. șeful vasului – ne cercetă foarte atent. încălțați cu cizme din piele de focă. astfel că privirea lui se concentra asupra unui spațiu foarte restrâns. și descifra adâncurile. în limba germană.. Acest lucru nu m-a descurajat. Când necunoscutul acela se uita fix la un obiect. doar ca să citesc bine. purtând berete din blană de lutre marină. Celălalt răspunse înclinând capul și adăugă două sau trei cuvinte de neînțeles. apoi s-au retras fără să ne adreseze vreun gest liniștitor. Bărbatul acela părea tipul cel mai admirabil întâlnit vreodată.

interveni Conseil. iar bucatele servite erau din diferite feluri de pești. răspunse Ned. Prietenii mei s-au luat după mine. care ar fi preferat altceva. . zise certărețul meu prieten. unii chiar nu pricep nimic. Castroanele aveau capace din argint și fuseseră așezate simetric pe masa la care am luat loc. arabi sau indieni. vestă și pantaloni. . căci nu sunt nici englezi. domnule profesor.Dragă Ned.54353048. . După fizicul lor. . nici nemți. nu-mi dau seama dacă sunt spanioli. Intră servitorul de bord cu haine dintr-o stofă necunoscută de mine. . care nu vorbea și nu auzea nimic. puse masa cu trei tacâmuri. nemțește și latinește și nemernicii nu vor să răspundă. Mai existau unele feluri de mâncare. prieteni. cel animal sau cel vegetal. Nu observi că acești oameni folosesc o limbă inventată de ei pentru a nu le da de mâncare oamenilor și a-i enerva. am spus eu.Lucrurile încep să se îndrepte. . costiță de rechin. Serviciul de masă era rafinat. iar fiecare obiect. farfurie.Mi-am făcut deja părerea despre ei. m-aș fi crezut în salonul hotelului Adelphi din Liverpool sau la Grand Hotel din Paris. nu găsesc pe hartă o asemenea țară. englezește. .Dar. aveau o literă înconjurată de o deviză: I L I S I N B M O O M - N B I L I 26 . spuse Conseil. Dacă n-ar fi fost lumina electrică din încăpere.Potolește-te. pentru a douăzecea oară. . și nu avem un grai unic în întreaga lume. zise Conseil. Sunt niște netrebnici. spuse Ned Land nervos. Servitorul. tacâm. interveni mâniosul canadian. Ned! Mânia nu te ajută cu nimic.Tot n-ar folosi la nimic. Așteptați să vă faceți o părere despre comandantul și echipajul submarinului. replică servitorul meu.Da’ de unde!.Vai. S-ar părea că provin din Țările de Jos. . turci. M-am îmbrăcat imediat.Din țara netrebnicilor. Aveam de a face cu oameni educați. Pâinea și vinul lipseau. În ce țară din lume nu se înțelege ce vrei când dai din fălci și te faci că mesteci? Nu e la fel la Quebec. dar nu știam din ce regn făceau parte. Am trecut prin clipe mai grele.doc Ce-i cu obrăznicia asta?. Ce-am putea mânca pe aici? Ficat de țestoasă. De abia rostise acele cuvinte. nici francezi.Filosofia ne poate hrăni îndeajuns.Pentru că nu știm toate limbile pământului. iar limba lor îmi este cu totul de neînțeles. că se deschise ușa. însă apa era proaspătă și limpede. la Paris și la antipozi? Nu se traduce prin „Dă-mi ceva să mănânc”? . ceea ce nu-l mulțumea pe Ned Land. . Mi-e greu să le stabilesc naționalitatea. friptură din câine de mare? . replică Ned Land. putem muri de foame în cușca asta de fier. . admirabil gătite. Acestor oameni li se vorbește franțuzește.Dar din ce țară? .Să nu ne pierdem cu firea. zise Conseil.Puțină răbdare și vom afla.

mintea mi s-a liniștit. deviza se potrivea submersibilului. M-am așezat alături de ei. Respiram anevoie. trebuia să fie inițiala necunoscutului său comandant. în rest nimic nu se schimbase. pentru că. ca niște morți. care o însoțea. Cât aveam să rămânem acolo? La nesfârșit? Perspectiva aceasta nu mă încânta. Cu timpul însă. după deșteptare. . și nu se stingea. Celula în care ne aflam era mare. Acesta din urmă. M-am ridicat din culcușul meu destul de tare. La toți însă ne era foame. Mintea mi-era limpede. Rămăseserăm captivi. Nu era de mirare.Eu deja am adormit pe jumătate. mă trezeau vise chinuitoare. Unde ne găseam? Ce putere ne stăpânea? Mi se părea că nava cobora spre străfundul oceanului. după grelele încercări prin care trecuserăm. dar consumasem mult din oxigenul existent acolo. M-am trezit cel dintâi. Conseil și Ned se treziseră și ei. mă simțeam pe deplin odihnit.doc adică Mobil într-un element mobil! Desigur. Gândul că eram într-o închisoare submarină din care nimeni nu poate evada era un calvar. m-a cuprins toropeala. Puteam gândi limpede. încărcat cu o cantitate aproximativ egală de gaz carbonic.54353048. . Era clar: gazda noastră nu voia să murim de foame. Masa era strânsă. ce se mișca prin apă.Voi dormi pe săturate. CAPITOLUL 9 NED LAND E FURIOS S omnul meu a durat destul de mult. devine aproape imposibil de inhalat. Aerul încărcat nu mai era suficient pentru plămânii mei. ci m-au chinuit o vreme întrebările numeroase la care nu aveam răspuns. eu și tovarășii mei am fost cuprinși de dorința unui somn adânc. însă simțeam o apăsare neobișnuită pe piept. iar somnul a pus stăpânire și pe mine. ci se înfruptau din bunătăți. spuse Conseil. Am început să examinez celula în care ne găseam. 27 . iar litera N. Când ațipeam. După ce s-a mâncat pe săturate. după cincisprezece ore de la ultima masă. Acest lucru mă mai liniștise. replică Ned. Această senzație se accentua. Un om consumă într-un ceas oxigenul dintr-o sută de litri de aer. Dar Ned și Conseil nu se gândeau la aceste lucruri. Se întinseră pe covorul din cabină și somnul îi fură imediat. Pe mine însă nu m-a furat. Ceilalți zăceau nemișcați.

domnule Aronnax?. pe care-l trăgeam în plămâni! Am simțit li faptul că nava se înclinase. Imediat. vasul s-a legănat ușor. Mai degrabă e timpul micului dejun. sunt foarte flămând și văd că nu ne servesc nici prânzul. Încearcă să-ți păstrezi calmul și să nu te repezi la gazda noastră. . am spus eu..Se poate întâmpla și asta.Foarte bine. Dar. . Noi consumasem deja destul oxigen. Pirații aceștia. ca orice pescar priceput. Ar fi a doua zi de când ne aflăm aici. zise Conseil.Dar la ce-ar folosi așa ceva?.Atunci vom aștepta să ne servească. glăsui Conseil. ca să nu ne periclitezi viețile. am spus eu. zise Ned Land.Le vom potrivi după acesta. întrebă Conseil. meștere Ned Land? . concluzionă el. .Domnul a dormit bine?. dar respiram la fel ca la început. . unde mă sufoc. spuse Conseil. meștere Land. cu emanații saline. Am găsit-o repede. apoi am căutat conducta care ne aducea curentul binefăcător. cu mult calm. . Firește că nu vor să murim de foame. Nu te omori defel cu firea.Minunat..Acum este limpede de ce se auzeau urletele acelea ale așa-zisului narval pe care-l vedeam de pe „Abraham Lincoln”. plină de iod! Nu mă mai săturam de aerul proaspăt. Se afla deasupra ușii.Era chiar respirația submarinului.Asta înseamnă că am dormit aproape o zi. . Monstrul din oțel se ridicase la suprafața oceanului și respira precum balenele.Dar ce credeți? 28 . domnule profesor. Dar în ce fel obținea oxigenul comandantul submarinului? Prin procedee și reacții chimice? Prin înmagazinarea aerului în rezervoare uriașe? Prin urcarea la suprafață de mai multe ori în timpul unei zile pentru aprovizionare? Deodată am simțit un curent de aer curat. îmi replică Ned Land. ca să nu spun canibalii. meștere Land. . numai ca să vadă cum îi înjur? Voi ieși repede de aici. Mă înșel sau se simte briza mării? Nu se înșela. urcase la suprafață. Dar dumneata. .Contează și să te plângi! Măcar asta să faci. am spus.Cine știe ce vor. chiar dacă burțile noastre o iau înaintea ceasului lor. altfel nu ne-ar fi hrănir aseară.Așa cred și eu.Sper să nu ne îngrășăm aici.Nici să nu te gândești la asta. nici micul dejun. . I-am povestit cele petrecute în timpul somnului său. replică el râzând. ca să se aprovizioneze cu gazul pe care-l respiram. Parcă era briza mării. . Poate că necunoscuții aceștia n-au mâncat carne de multă vreme și trei oameni voinici și sănătoși ca noi. destul de serios.Cât poate fi ceasul. .Și că n-am căzut în mâinile unor canibali. .54353048. am zis mai în glumă. . Ar trebui să fie prânzul.doc Aerul de acolo trebuia schimbat. Ai putea să pieri înfometat și n-ai zice nimic! . Iată deci felul în care se aproviziona cu prețiosul gaz! Am inhalat cu nesaț aerul curat. Conseil. .Ai dreptate. mă întrebă politicos bunul meu servitor.Oricum. . . mă întrebă el. Desigur. i-am zis eu. zise canadianul. domnule Land? . .. . Simțeam briza marină. Mi-ar prinde bine și mie un asemenea ospăț. căci sar supăra domnul profesor. Important e să mâncăm. îi spuse impulsivul canadian.Să le mâncăm pe amândouă. . prietene. plină de iod.Nu contează dacă e prânzul sau micul dejun. . . cred că mă vor ține în cușca asta.Va trebui să ne obișnuim cu orarul vasului.Dumneata ești foarte răbdător..

indiferent de situație. din întâmplare. cum ar trebui. așa că i-am replicat: . domnule profesor. dar după ce-i vom alunga pe nemernicii aceștia.Nu greșești. un echipaj numeros.Să așteptăm atunci ocazia aceea.Și e mai plăcut înăuntru decât deasupra sau dedesubtul vasului. Nu prea aveam încredere în propunerile lui Ned. Eram închiși ermetic în acea sală. dar servitorul de la bord nu se ivea cu mâncarea. ce-i răspunzi domnului?. După aceea am tăcut și ne-am cufundat fiecare în propriile gânduri. domnule? Norocul ne poate zâmbi și vom profita de acele clipe. atunci doi francezi și un canadian le pot veni de hac! Trebuia să-i admit propunerea. - 29 .Prietene Ned. . domnule profesor! Trebuie să facem ceva. Fiind însă pe jumătate francez. Ceea ce dovedea că nu le păsa de naufragiați și că nu aveau gânduri bune în privința noastră. .Promit asta. Nu eram nici măcar liberi acolo. Ipotezele păreau la fel de admisibile. Dar canadianul nu găsea nicio replică. . în cele din urmă: . Ocazia pe care o aștepta pentru a acționa nu se întrevedea. nu să o combat.Dintr-o temniță de pe uscat nu poți evada prea ușor. răspunse Ned Land. Până atunci te rog să-ți stăpânești pornirile. replică hotărât harponierul.Mă gândesc să pun stăpânire pe vas. . Nu poți profita de șansele favorabile înfuriindu-te. pe măsură ce se gândea mai mult la ele. Ce plănuia cu noi stăpânul vasului? Să ne ucidă sau să ne lase pe vreo insulă pustie? Nu puteam bănui. . meștere Land. Deocamdată vom aștepta să vedem ce va urma. . . foamea ne chinuia. atunci la prima oprire a monstrului ne vor debarca într-o zonă locuită.doc Că. Dacă la bord se află numai douăzeci de oameni. desigur. Pe canadian. adăugă Conseil.Ce anume? . trebuie acționat cu viclenie. fără să facem nimic.Sau ne-ar păstra în echipajul lor. spuse canadianul. care să îl manevreze. Submarinul avea.Până ce o fregată mai bine echipată decât „Abraham Lincoln” va distruge vasul acesta și-l va scufunda. interveni canadianul.Domnule Aronnax.Să evadăm de aici.De ce. . ideile sale îl enervau. întrebă Ned Land. Promite-mi că-ți vei păstra calmul! . Evadarea de acolo părea cu neputință. ce trebuie să facem ca să fugim din închisoarea aceasta? .Vom rămâne. Nu cred că un american rămâne vreodată cu gura căscată. Ned? . chiar dacă nu ni se servește masa la timp. meștere Land. iar noi vom pieri. atunci viețile a trei oameni contează prea puțin și ne paște o mare primejdie. . Dacă nu.54353048. interveni Conseil.Dar e imposibil. . Dar clipa aceea nu este prea aproape. astfel că într-o luptă noi trei aveam prea puține șanse de victorie. Din cușca de oțel nu aveam cum să scăpăm. i-am zis. Dacă echipajul submaribului vrea să păstreze taina. Bombănea și gesturile îi deveneau amenințătoare. am aflat un important secret.Trebuie să rămânem. . Doar un marinar putea spera să-și recapete vreodată libertatea. . Degeaba se ridica furios și lovea Ned Land pereții din oțel cu pumnii și picioarele! Timpul trecea. niciun gest violent nu mă va trăda. întrebă Conseil. nicio vorbă de-a mea nu se va auzi. iată ce spuse. Iar dacă stăpânul neobișnuitului vas dorea să păstreze secretul acestuia – ceea ce părea evident – nu avea să ne lase liberi nici măcar la bord.Ce vrei să spui. Nici măcar de acolo nu puteam evada. dar dintr-una submarină nu poți deloc.Ba nu.

engleza. ci necruțător. având o misiune științifică în străinătate. Câțiva pași răsunară pe podeaua metalică. Tăcerea aceea era cumplită. sau nu? Regreta cuvintele spuse în franceză? Poate. profesore. comandantul ne observa cu atenție. Întâmplarea i-a adus în fața mea pe domnul Pierre Aronnax. cu brațele încrucișate. germana și latina. Ned Land urla. cu glas calm și pătrunzător: . una după alta. Puteam să vă răspund de la prima întrevedere. Astfel au trecut două ceasuri. Nu știam cât avea să dureze totala noastră izolare în acea celulă.Liniștește-te. Fu tras zăvorul. Furia sa creștea. Vaporul părea mort. în timp ce eu așteptam deznodământul scenei. iar dumneavoastră. Nimic nu se mișca. Mânia lui se intensifica. Speranțele căpătate după întâlnirea cu comandantul se topeau. ascultați-mă cu atenție. când am auzit aceste cuvinte în franțuzește.doc Pe Ned Land îl chinuiau durerile de stomac. Servitorul horcăia datorită forței strânsorii. meștere Ned Land. atunci când se va trezi în față cu primul străin. Canadianul se aruncă asupra lui. Bietul servitor. chipul său plăcut. Nu aveam ce să-i răspund. servitorul său. cum și trebuia să fie un asemenea personaj. dar urla degeaba. Iată cum continuă. Chiar atunci se auzi un zgomot din exterior.54353048. ieși din sală clătinându-se. pe jumătate sugrumat. L-am salutat.Domnilor. canadian harponier la bordul fregatei „Abraham Lincoln”. Conseil vru să sară în ajutorul bietului om. spre a-i confirma cuvintele. Voia să murim prin înfometare? Acest gând cumplit puse stăpânire pe mine. Același lucru îl intenționam și eu. Privirea sa blândă. din Marina Națională a Statelor Unite ale Americii. Nu-l mai vedeam misterios. Vorbea fără niciun accent neplăcut. căci nu mă întrebase nimic. Ned Land sări în picioare. vorbesc franceza. pesemne că vasul se scufundase în adâncuri. noblețea pe care o degaja piereau din memoria mea. el continuă. la semnul stăpânului său. profesor de istorie naturală la Muzeul din Paris. Ezita. Zidurile de oțel erau surde. îl trânti și-l strânse de gât. și pe Ned Land. Să ne vorbească. Exprimarea sa era foarte bună. După o tăcere lungă. Rezemat de colțul mesei. Comandantul se controla perfect și nu manifesta niciun fel de mânie față de canadian. Până și Conseil părea interesat de ceea ce avea să urmeze. ce m-au oprit pe loc: . Nu-l credeam în stare să respecte promisiunea făcută. Lui Conseil nu-i păsa. 30 . ușa se deschise și se ivi servitorul de la bord. CAPITOLUL 10 OMUL APELOR C el care ne vorbise era comandantul navei. dar voiam să vă cunosc și să mă hotărăsc. adâncit în fundul apelor și tăcerea devenise cruntă. pe Conseil. Nu mi se părea însă deloc a-mi fi compatriot. Se exprima limpede și își alegea bine cuvintele.

. or eu am rupt legăturile cu omenirea. Nu aveam acest drept? .Am stat mult în cumpănă dacă să vă găzduiesc. Aflați că. Mă gândeam la aceste lucruri în timp ce necunoscutul tăcea. nimeni nu l-ar fi putut judeca. Uneori. „Abraham Lincoln” mă vânează prin ocean și trage cu ghiulele în vasul meu. Cuvântul dumneavoastră că vă veți supune îmi este suicient. . i-am zis eu. în acest caz. în adevăratul sens al cuvântului. Cine-l putea urma în adâncul mărilor. După ce am recunoscut identitatea dumneavoastră. . Veți fi relativ liberi. nu știți discuțiile legate de dumneavoastră din America și din Europa.doc De bună seamă. așa cum Oedip îl privise pe Sfinx.Nu am vrut asta. răspunse necunoscutul. . pentru câteva ceasuri sau zile. . Firește. După o vreme.Dar nu sunt ceea ce considerați dumneavoastră un om civilizat. că-și stăpânea mânia. de întârzierea prelungită a noii mele vizite. dar și curiozitate.Am ezitat deci până am înțeles că interesul meu se împletea cu mila firească unui suflet omenesc. ca pe orice narval gigantic. dar nu al unui om civilizat. “Abraham Lincoln” credea că vânează un monstru marin de care oceanul trebuia să scape. din vorbele sale. de aceea vă cer să vă supuneți întocmai acestei cerințe. îmi revine în totalitate mie. umblând prin Pacific. i-am răspuns. pe care cei ce aveau încă legătură cu civilizația nu aveau voie să le vadă. zise: . fără să-mi pese de voi. credeți că nu putea să fi urmărit și să fi tras cu tunul într-un vas submarin ca într-un monstru?.Da. . . v-ați mirat. cu o condiție. Acceptați? Pe submarin se petreceau deci lucruri ciudate. Doar Dumnezeu și conștiința sa l-ar mai fi influențat. Nu i-am răspuns nimic. Diferitele accidente provocate de ciocnirile submarinului dumneavoastră cu diverse nave au stârnit opinia publică de pe ambele continente. . domnule. Omul acesta trebuia sț aibă un trecut extraordinar.Da. împrejurări deosebite mă pot obliga să vă interzic. Am voie să vă pun o întrebare? . . ignor regulile ei și de aceea vă rog să nu mi le pomeniți niciodată.54353048. căci trebuie să vă împiedic a vedea ceea ce este interzis. Parcă și el se retrăsese în sine. răspunse necunoscutul. eu consider să vă tratez ca pe niște dușmani. I-am răspuns firesc la acuzațiile sale: . Nu se supunea legilor omenirii. Farragut n-ar fi stat pe gânduri. când nici măcar la suprafață nu îl amenința nimic? Ce vas s-ar fi opus acelui submarin de război? Ce platoșă ar fi rezistat izbiturilor date de pintenul distrugător? Dintre oameni.Domnule. N-am reușit să-i răspund imediat la întrebare.Dreptul unui sălbatic. Forța era de partea lui și cine este puternic. N-aș vrea să folosesc niciodată violența împotriva dumneavoastră. căci mă descumpănise.Acceptăm. zise profesorul. Lucrurile erau clare.Cum?. - 31 . nu m-am grăbit să iau o decizie. din anumite motive. Răspunderea.Domnule Aronnax. continuă el. Veți sta la bord pentru că Providența v-a trimis în calea mea. M-am gândit mult că ați venit să-mi tulburați existența.Absolut liberi.Iată de ce. Mă uitam la el cu teamă. Eu nu am treabă cu societatea.Care condiție? Consider că orice om cinstit o poate accepta. domnule profesor. . N-am niciun interes să stau alături de dumneavoastră. În ochii săi am văzut o strălucire de furie și de dispreț. are și dreptate. ci și-ar fi făcut datoria și ar fi distrus submarinul. să ieșiți din cabinele dumneavoastră. domnule profesor. Credeți că întâmplător Ned Land l-a lovit cu harponul lui? Am simțit.Ați spus că vom fi liberi la bordul vasului dumneavoastră. V-aș fi lăsat pe platforma vasului și m-aș fi scufundat în adâncuri. domnule. Nu mai pomenesc de numeroasele ipoteze menite să explice fenomenul cunoscut numai de dumneavoastră. ba chiar era liber. .

strigă harponierul. ca să-mi fiți tovarăș de studii.Adică aceea pe care o are un prizonier de a se plimba prin temnița sa. că cercetarea acelor lucruri uimitoare însemna mai mult decât pierderea libertății. veți fi mereu unit și nu vă veți plictisi nicio clipă de cele ce veți vedea. . spuse comandantul. Domnule Aronnax. Chiar de azi veți pătrunde într-un element nou și veți vedea ceea ce niciun om n-a mai văzut. prietenii. Călătorind în lumea minunățiilor. doar viitorul putea rezolva situația noastră gravă.Ne puneți să alegem între viață și moarte?.Nu.Chiar așa.Domnule. astfel că i-am zis: . printre cărțile mele. unde nimeni nu trebuie să mă cunoască? Niciodată! Reținându-vă. . Căpitanul sună. continuă el pe un ton mai blând. cei de aici. Ați progresat atât de mult pe această cale. Am citit-o de mai multe ori. domnule. Veți găsi aici. . dacă interesul științei ar putea nimici nevoia de libertate. lucrarea dumneavoastră despre adâncurile mărilor. Dumneavoastră și cu tovarășii dumneavoastră sunteți pasagerii lui “Nautilus”. Dar aveți multe de văzut.Pentru dumneavoastră sunt căpitanul Nemo. . pe care oamenii o consideră libertate. Așa ceva nu ne ajunge. ci rămase nemișcat. De altfel. a observa tot. apăru un servitor de bord căruia îi zise ceva într-o limbă de nedeslușit. zise Ned. . îi replică străinul. deși n-ați mai păstrat legătura cu omenirea. și nu puteți să vă plângeți de întâmplarea care v-a salvat și vă leagă de soarta mea. am zis eu. sper că mai aveți încă sentimente omenești. la această întrebare nu avem decât un răspuns. deși puteam să vă scufund în abisuri.Prieteni. Am fost puternic impresionat de vorbele sale.doc Ce înțelegeți dumneavoastră prin libertate? Libertatea de a umbla. . Mă lovise în punctul meu cel mai slab. Nu ne înțelegeam.Vă așteaptă prânzul în cabina dumneavoastră.Nici nu-ți cer cuvântul dumitale.Domnule. în afară de mine și de echipajul meu. o clipă. domnule. domnule. mă îngrijesc de voi și pe mine însumi! Cuvintele acelea arătau că luase o decizie de neclintit. Suntem niște naufragiați salvați de dumneavoastră și aduși la bordul vasului. atunci întâlnirea noastră îmi va oferi mari compensații. nu este chiar atât de neplăcut cum vă imaginați. apoi ne spuse: . căci el voia să plece. - 32 .Care. poate ultimul. am răbufnit eu. meștere Land. am zis. . . În privința mea. a vedea. M-ați atacat! Surprindeți o taină pe care nimeni din lume nu trebuie să o cunoască. am întrebat.Niciodată nu voi promite să nu scap de aici!. domnule profesor? .Așa ceva nu putem refuza. A renunța la dependența de uscat. Dar nu-i vom promite nimic stăpânului acestei nave. Urmați-l pe acest om. . înseamnă îndurare! Sunteți prizonierii mei! Eu v-am adus aici.Nimic. . . dar acesta e un abuz față de noi!. Asta înseamnă cruzime! .54353048.Adică să nu ne mai vedem țara. . Uitasem. Aș vrea să fac încă un ocol al lumii. surprinzând toate tainele planetei noastre. Nu vom uita asta. spre deosebire de însoțitorii dumneavoastră. în afara lucrurilor interzise. De aceeași libertate ne bucurăm și noi.Cum să vă numesc? . Vă asigur că n-o să vă pară rău de timpul pe care îl veți petrece la bordul vasului meu. taina vieții mele! Și sperați să vă las pe uscat.Aș mai avea o întrebare. Comandantul nu-mi întinse mâna spre a pecetlui înțelegerea noastră.Va trebui să vă ajungă. părinții? . cât vă permitea știința terestră.Da. vă cunosc. .

Atunci. dar nu eram obișnuit cu ele. faianță și cristal. Diversele alimente păreau a avea mult fosfor. mă îmbracă și-mi creează tot confortul. Lângă pereții ei opuși existau bufete înalte din stejar. Sunt sănătoase și foarte nutritive. După zece metri s-a deschis o altă ușă înaintea mea. Stofele pe care le purtați sunt țesute din unele scoici. trei de vertebrate precum mamiferele. din care doar o zecime trăiește în ape dulci. pe lângă faptul că mă hrănește. Deși nu l-am întrebat nimic. Reprezintă vastul spațiu în care omul nu se simte niciodată singur. Căpitanul Nemo se uita insistent la mine. Meniul era alcătuit dintr-un număr de alimente provenite din mare și din alte feluri despre care nu știam nimic. mă invită căpitanul Nemo. O lumină strălucitoare izvora din tabanul cu picturi fine.Nu folosesc niciodată carnea animalelor terestre. Vânez în acest spațiu ce pare inaccesibil omului și hăituiesc animalele din pădurile mele submarine. cum a definit-o unul dintre poeți. Bucătarul meu este foarte priceput. Acoperă șapte zecimi din planeta noastră. . L-am urmat printr-un lung coridor. luminat electric.Marea. Vă ofer dulceață de dedițel. dar le puteți consuma fără teamă. îmi zise căpitanul Nemo. .54353048. Urmați-mă. uitându-mă mirat la el. De mult am renunțat la alimentele de pe uscat și. domnule Aronnax. i-am răspuns mirat căpitanului Nemo. Mânat de curiozitate și mai puțin de aviditate. l-am întrebat arătând către câteva felii de mușchi de pe masă. penița este făcută din oase de balenă. iar cel din urmă prezintă patru grupuri de zoofite prin trei clase de artropode. a spus el. cu ornamente din abanos.doc El și Conseil ieșiră apoi din sala în care stătuseră peste treizeci de ceasuri. Din mare pornește totul și în ea se întoarce. Marea este mișcare și iubire. indicându-mi un loc la masă. marea are grijă de noi. . vegetal și animal. mi-a ghicit gândurile și-mi răspunse la întrebările nepuse de mine.Mâncați cât poftiți. în cele din urmă. mineral. domnule profesor. îmi răspunse el. ordin ce cuprinde mai mult de treisprezece mii de specii. Tocana de porc este de fapt ficat de delfin.O iubiți. pasc fără teamă pe uriașele pășuni ale oceanului. căci viața plutește în jurul său. Originea lor trebuia să fie marină. că vânați prin pădurile submarine. Sala în care am pătruns era elegant mobilată. Așternutul dumneavoastră este confecționat din iarba cea mai moale.Masa noastră e gata. Echipajul meu viguros consumă aceleași lucruri. domnule Aronnax. Prin distilarea plantelor marine am obținut parfumurile de pe masa de toaletă. cu toate astea. Turmele mele.Nu cunoașteți aceste mâncăruri.Înțeleg. pornind înaintea mea. mă simt foarte bine. Acesta este domeniul exploatat de mine și însămânțat de mâna Creatorului. la fel ca cele ale bătrânului păstor al zeului Neptun. are miros curat și e dătătoare de sănătate. domnule căpitan. gustoasă precum cea din cele mai savuroase fructe. . . Firește că erau gustoase.Bineînțeles. În mijlocul încăperii se afla o masă frumos aranjată.Da. că prindeți pești minunați în plasă. . E o întreagă lume. vopsite în culori extrase din plantele Mediteranei. Lumea a început 33 . fiind „veșnic vie”.Toate alimentele de aici sunt produsele mării? . Iată o cremă făcută din laptele cetaceelor și din zahărul extras din marii fucus ai Mării Nordice. . dar văd că apare și carne în bucatele dumneavoastră. în care se găseau obiecte din porțelan. am servit din acele bunătăți. . .Ceea ce credeți că este carne. Oceanul este vastul rezervor al naturii. reptilele și nenumărați pești. Natura își desfășoară aici cele trei regnuri ale sale. aceasta?. totul. Cerneala este extrasă din sepia. în timp ce căpitanul Nemo își continua poveștile sale incredibile: . cinci de moluște. . sunt de fapt costițe de broască țestoasă de mare. Arunc plasa în apă și o scot plină.

La fel este și în cabinetul dumneavoastră? . pe ale căror rafturi erau așezate multe cărți. lumea s-a sfârșit din ziua când „Nautilus” s-a scufundat prima dată în mare. CAPITOLUL 11 “NAUTILUS” c ăpitanul Nemo se ridică. pot să se ucidă. de la Homer până la Hugo. memoriile Academiei de Știință. domnule Aronnax. acoperită cu broșuri și ziare vechi. de morală. ale lui Tyndall.Firește că nu. volumele lui Foucault. La suprafața sa ei se pot bate. . având corpuri înalte din palisandru negru. în principal. balistică.54353048. ale lui Milne Edwards. ale lui Henry Sainte-Claire Deville. Însă cele mai multe cărți erau de știință: mecanică. nici n-a mai scris. ale poetului Secchi. Cartea „Întemeietorii Astronomiei” de Joseph Bertrand apăruse în 1865. meteorologie. Printre lucrări am observat tot ce a produs omenirea mai frumos. după care se mai potoli. zise: . ei nu mai au nicio putere. I-am mulțumit căpitanului Nemo. Se deschise o ușă mare și am intrat într-o încăpere cât cea de dinainte. când vreți. domnule profesor. iar de aici am dedus că realizarea lui „Nautilus” data de pe atunci. literatură. sub acestea găsindu-se niște canapele mari. de la Xenofon până la Michelet. Era biblioteca. Iluminatul electric armoniza ansamblul și se făcea prin cele patru globuri încrustate de pe tavan. Am văzut cărți de știință. Pentru mine. ale lui Quatrefages. . De atunci. hidrografie. geometrie.doc odată cu marea și poate se va încheia cu ea. dar de economie politică nu erau. căpitane Nemo. să trăiți în mijlocul oceanului! Aici există adevărata libertate! Aici nu cunosc niciun stăpân! Aici sunt liber! Căpitanul Nemo tăcu deodată. ale lui Agassis și altele. ale comandantului Maury. la care căpitanul ținea destul de mult. întorcându-se spre mine. buletinele diferitelor societăți de geografie și altele. dacă vreți să vizitați vasul meu “Nautilus”. Câteva pupitre mobile ajutau la manevrarea cărților. Probabil că aveți aici șase ori șapte mii de cărți. capitonate cu piele maronie. ornate cu aramă. de la Rabelais până la Georges Sand. ale lui Faraday. apropiindu-mă de bibliotecă. printre care cele două lucrări ale mele. Sunt singurele simpatii care mă mai leagă de pământ.Douăsprezece mii. ale lui Berthelot. geologie și volume de istorie naturală studiate. Am adnirat sala încântător amenajată. Căpitanul Nemo nu-și ducea de mult viața sa 34 .Această bibliotecă ar face cinste oricărui palat de pe uscat. Rafturile se înșirau pe pereți în toată sala. Uimirea mea crește când văd că vă poate urma în adâncurile mărilor. ale lui Petermann. Atunci am cumpărat ultimele cărți. ale lui Chasles. Ba chiar e mult mai sărăcăcios decât încăperea aceasta. redeveni distant și. În mijlocul încăperii se afla o masă impunătoare. Umblă agitat câteva clipe prin încăpere. Aceste volume sunt la dispoziția dumneavoastră. Oceanul nu este al tiranilor. Am văzut colecția lui Humboldt și a lui Arago. Aici se găsește liniștea supremă. după ce se aprinsese astfel.Aici se găsesc singurătatea și liniștea deplină. broșuri și ziare. E minunat. parcă omenirea na mai gândit nimic. La numai treizeci de picioare în adânc. de căpitan. . scrise în toate limbile.Acum. domnule. vă stau la dispoziție. domnule profesor.

clarificările sunt puțin neclare. o „Femeie” de Tiziano. . domnule? . Tavanul său. zise căpitanul. precum și copii ale unor statui de marmură și de bronz după modelele din Antichitate. . răspunse căpitanul. iertați-mă pentru felul în care v-am primit și pentru dezordinea din acest salon. Am luat-o. dar nu e din tutun. la bord? . deși nu provin din Havana. un „Călugăr” de Velasquez. Avea formă de patrulater. Meissonier și alții. arunca o lumină blândă peste comorile aflate în acel muzeu. un portret de Holbein.Nu. Decamp. chiar dacă nu știu exact cu cine am de-a face. . Chiar atunci. sunteți un artist. . i-am răspuns. care sper să vă placă. un „Martir” de Ribeira. Masse și alții.Domnule profesor. Pictura modernă era reprezentată de tablouri semnate de Delacroix. În opinia mea. Nimeni nu le-a controlat. o lungime de zece metri. două peisaje flamande de Teniers. precum Weber. ornat cu arabescuri. . câteva imagini marine de Backuysen și de Vernet.Fumoar? Se fumează aici. dotate cu propriile piedestale.54353048. . Am văzut pânze de mare valoare. Era. Speram ca și alte volume recente să-mi permită să stabilesc precis această perioadă. domnule. o “Înălțare” de Murillo. Herold. Doriți totuși o havană. pe care le mai admirasem în colecții particulare europene și la expoziții. de fapt. . Diversele școli ale maeștrilor vechi erau reprezentate prinr-o „Madonă” de Rafael. ce împodobeau pereții acoperiți de tapiserii cu un desen simplu. în care fusese adunat de o mână iscusită un adevărat tezaur al naturii și al artei.Mi se par mai bune. Rossinni. trei pânze mici de Gerard Dow. Haydn. o “Adorație” de Veronese. Și-mi întinse o țigară. fără să mai comentați natura acestor țigări. i-am zis căpitanului. Acolo se găseau cam treizeci de tablouri ale unor pictori vestiți. Forma ei îmi amintea de țigările englezești. Ingres. Aveam suficient timp pentru cercetare și doream să-mi continui drumul printre comorile vasului. . domnule profesor. precum cei aflați la șase picioare în pământ! 35 .doc submarină. Luați o țigară din acestea. Wagner. o “Sfântă Fecioară” de Leonardo da Vinci. Meyerbeer. Firește că eram uimit. Pe cine mai interesează oare cei dispăruți? Iar eu fac parte dintre ei.Vă mulțumesc că ați pus biblioteca la dispoziția mea. ale căror partituri sunt împrăștiate pe pianul-orgă aflat în salon?.Doar un amator. așa cum prevăzuse însoțitorul meu. o lățime egală cu șase și o înălțime de cinci. domnule profesor. . îmi spuse el. . Părea să aibă foiță de aur. artiștii moderni sunt deja vechi ca și cei care au două sau trei mii de ani de existență. Am aprins-o cu puțin jăratic și am inspirat primele fumuri cu setea unui amator ce nu mai fumase de două zile. Sunt ultimele amintiri ale uscatului. Mozart.Ei au aceeași vârstă ca Orfeu. de Mestru.Sala aceasta este bibliotecă. dar și fumoar. de Paul Potter.Atunci puteți fuma câte vreți. . bogată în nicotină. . . Troyon. Este un fel de algă din mare. de azi înainte. Odinioară mă simțeam încântat să strâng lucrările minunate făcute de oameni valoroși. Beethoven.Excelentă.Înseamnă că ați păstrat legătura cu Havana.Și muzicieni. Voi profita de tezaurul științific de aici. Gounod.Nicio legătură. căci maeștrii nu au vârstă. l-am întrebat.Da. și un atelier de pictură. În mintea mea. . care a murit pentru mine. căpitanul Nemo deschise o ușă alăturată celei prin care pătrunsesem în bibliotecă și am ajuns într-un salon mare și luminos.Nu este tutun și nu provine din Havana sau din Orient. o “Petrecere” de Rubens. astfel că am reușit să adun aceste obiecte. două de Gerricault și de Prudhon. spuse căpitanul Nemo. dar sper că sunt la fel de bune precum cele folosite de dumneavoastră.Domnule.

polipi și echinoderme. volute. specimen rar în muzeele europene și care făcea. de o extraordinară valoare. ombelulare. negre. oculine din Insula Burbon. tainele vă aparțin în totalitate. coifuri. comatule. Un cercetător mai slab de înger ar fi leșinat văzând diversitatea moluștelor din vitrine. Îl cercetam atent. ci uitase de prezența mea acolo. conul necunoscut din genul Coenodulli. bucarde exotice din Senegal. Nu înțeleg nici la ce folosesc instrumentele de pe pereți. În jurul său erau vitrine ornate cu alamă. în culori vii. plini cu spini. itorine. După operele de artă. unele dintre aceste perle având dimensiunile mai mari decât un ou de porumbel. însă mărturisesc faptul că sunt uimit văzând cum este manevrat acesta. I-am respectat tăcerea și am cercetat în liniște lucrurile din jur. specii rare de citere și venuși. având scoica lor cărămizie. Nu se putea stabili valoarea acelei colecții. printre care se aflau încântătoare flambeline. scoici fragile și delicate și altele. mitre. cele verzi din haliotidul iris. scoici și alte produse ale oceanului găsite de căpitanul Nemo. unele din Golful Mexic. domnule profesor? Firește că ele uimesc orice naturalist. panatule. asterii. cadranul din apropierea coastei din Tranchebar. porțelanuri care slujesc ca monedă în India și în Africa. un spondil imperial. melci. din lipsă de timp. În altă parte. Am văzut și rarele pintadine. după mine. și erau mai scumpe decât cele pe care Tavernier le vânduse șahului persan cu trei milioane. conținând produse ale mării. iar cele galbene. din diverse locuri de pe glob și nicio zonă nu mi-a scăpat necercetată. Parcă nu mă mai vedea. Chipul său avea trăsături ciudate. măsline. o virgulară minunată din mările Norvegiei. se găseau șiraguri de perle minunate. Singur v-ați adunat acest tezaur. în compartimente speciale. sau maronii-ruginii. delfinule. imposibil de descris pe de-a întregul. foarte greu de găsit. Niciun muzeu din Europa nu se poate lăuda cu o astfel de colecție de obiecte din ocean. hiale. Voi pomeni doar o elegantă mantie regală din Oceanul Indian. ce străluceau în lumina electrică. asterofanii. „carul lui Neptun” din Antile. raritățile naturale aveau un loc important. bureți de Syria. vedeam ciudate specimene ale celor două grupe de zoofite. pantocrine. Căpitanul Nemo dăduse milioane pentru a strânge acele mostre. varietăți superbe de corali. stropitoare din Java. clasate de profesorul meu Milne Edwards pe secțiuni. considerată fără pereche. Îmi spuneți? 36 . Desigur. . purpurii. din apele Americii.Vă înțeleg plăcerea de a vă plimba printre aceste minunății. De unde avea el atâți bani pentru a face pe colecționarul? Chiar atunci. ursinii și altele completau colecția din această grupă. strombe.doc Apoi căpitanul Nemo se adânci în gândurile sale și nu mai spuse nimic. albastre provenind de la diverse moluște din oceanele lumii sau din midiile mărilor nordice. stânci. isiști din Insulele Moluce. un ciocan simplu din mările Noii Zeelande. cea mai valoroasă scoică din Indiile Orientale. Ce agent îl pune în mișcare? Tare mult aș dori să aflu. de diferite culori. Pentru mine însă sunt de neprețuit. având denumiri științifice atrăgătoare. Dar admirația mea e și mai mare față de vasul care o conține. polipieri ciudați ce formează insule întregi și care vor deveni. madrepore. fiindcă le-am cules pe toate cu mâna mea. Printre rarități. Erau plante. clasate și etichetate. cam douăzeci de mii de franci. patele. altele din mările australe. stele de mare. diverse troce galben-verzui. papagali verzi din mările Chinei. mi-a zis: . Am mai admirat teline sulfurice. gorgone dispuse sub formă de evantai. „mândria mării”. cele rozalii fiind din scoicile Mării Roșii. turitele. cu pete regulate și albe pe fond roșu și cafeniu. Echinoderme cu învelișul lor spinos. continente. fiind mai mari decât cea a imamului din Mascat. cândva. Stătea sprijinit cu cotul pe marginea unei mese de mozaic.54353048. căpitane. din cele ale Noii Olande. Am văzut și impunătorul pinten din Noua Zeelandă.Studiați scoicile mele. iantinele. În mijlocul salonului se găsea un bazin iluminat electric. cleodorii. Cred că îmi înțelegeți bucuria. Din prima făceau parte tubipori. dintr-o scoică având circumferința de șase metri. cerite.

unele identice se află în camera mea. stormglassul anunță sosirea furtunii. Mi-a arătat un scaun. care măsoară presiunea aerului și prezice schimbările vremii. i-am răspuns. . pune în mișcare aparate mecanice. cronometrele ajută la calcularea longitudinii. . adâncimea la care se găsește vasul.N-aș vrea să abuzez de bunăvoința dumneavoastră și nu știu cum să vă mulțumesc. I-am mulțumit gazdei mele. Există însă unele care corespund cerințelor deosebite ale unui submarin. am exclamat mirat. 37 . Vă voi explica utilitatea lor când vom ajunge acolo. Printre acestea sunt cele cunoscute de dumneavoastră: termometrul. busola arată direcția.doc Domnule Aronnax. domnule profesor.Firește. astfel. zise el. ușor pentru tot ceea ce am nevoie. .Indică temperaturile diverselor straturi de apă. L-am urmat pe căpitan pe o ușă care ieșea din salon.Electricitatea!.Dar acest nou model de sonde? .Camera dumneavoastră dă în cabina mea. rapid.54353048. Doar strictul necesar. trecând printr-un coridor al submarinului. Prin el pot lumina. câteva obiecte de toaletă. care arată temperatura din interiorul lui “Nautilus”. M-a condus apoi într-o cameră cu mobilă elegantă. Avea un pat de fier.Chiar așa. aflată în partea din față a navei. Folosesc un agent puternic. de unde se ajunge în salonul pe care de abia l-am părăsit. . barometrul. Să vă arăt înainte de aceasta cabina în care veți sta la bordul lui „Nautilus”. Puteți merge în voie oriunde pe „Nautilus” Pot juca rolul lui Cicero pentru dumneavoastră. Cadranul acela cu ac indicator nu este al unui manometru? . Manometrul acela îmi arată presiunea exterioară a apei și. și a început să vorbească: - CAPITOLUL 12 TOTUL CU AJUTORUL ELECTRICITĂȚII T oate instrumentele de care are nevoie “Nautilus”. Dar la ce folosesc instrumentele acestea? .Domnule profesor. . Totul era slab luminat. hidrometrul. zise căpitanul Nemo. . o masă de lucru.Vă voi explica imediat. Este un agent numit electricitate. cele atârnate pe pereții camerei mele. pe care m-am așezat.Orice navigator le cunoaște pe acestea. care indică umiditatea atmosferei. sunt sub ochii mei și îmi arată poziția vasului în mijlocul oceanului. . Știu la ce folosesc.Dar celelalte instrumente a căror utilitate nu o cunosc? . v-am spus că veți fi liber la bordul submarinului meu. Am intrat în camera căpitanului. sextantul indică latitudinea prin înălțimea soarelui și ocheanele de zi și de noapte pătrund prin toate punctele orizontului atunci când „Nautilus” e la suprafața apei. încălzi.

ci prin căldura cărbunelui din pământ. căpitane. căpitane. Mercurul nu se consumă. în care la o mie de grame de apă se găsesc nouăzeci și șase de sutimi de apă și două sutimi de clorură de sodiu. dar prin ce metodă? Consumul de sodiu necesar instrumentelor dumneavoastră nu depășește cantitatea extrasă? Pot face față pilele electrice unui asemenea consum? Eu n-o extrag prin aceste pile. Are douăzeci și patru de ore. apa și aburii. dacă nu mai păstrați legătura cu uscatul? Vă voi răspunde. Nu și aerul pe care-l respirați? L-aș putea obține și pe acesta. de exemplu. Acum este ora zece dimineața. Așa e. de cincisprezece mile pe oră. argint și aur ce ar putea fi exploatate. Sunteți demn de admirație. Se obține din mare. electricitatea nu-mi oferă aer respirabil. formează un material care înlocuiește zincul din elementele lui Bunsen. El produce electricitatea care-i dă lui „Nautilus” căldura. Din mare? Compoziția apei de mare. Din sodiu? Da. Nu voi insista. Avem acum o viteză moderată. dar nu merită efortul. Puteți exploata minele de păcură din adâncuri? Veți vedea singur cum lucrez. viața. lumina. Când am poftă de aer. mai precis decât multe cronometre. V-aș mai pune o întrebare. I-am cerut mării mijloacele de a obține electricitatea necesară.54353048. N-am folosit însă metale ce provin de pe uscat. Eu am nevoie doar de lumina pe care o duc până în adâncurile mării. care arată viteza lui „Nautilus”. mișcarea.doc Dar. carbonat de calciu. Cum înlocuiți. Nu uitați că datorez totul oceanului. Mai bine zis din mare. răspunse el. Ați găsit ceea ce oamenii vor descoperi abia peste multă vreme. Forța ei dinamică n-a putut fi dezvoltată și n-a avut decât valori mici. Înțeleg eficiența sodiului și importanța lui. încă n-am terminat. domnule profesor. după cum știți. Pe fundul mărilor există mine de zinc. însă îmi exprim uimirea față de rezultatele obținute. Este minunat. Pilele galvanice cu sodiu sunt foarte energetice și au o putere electromotoare dublă față de a celor cu zinc. soare sau lună. Aveți doar puțină răbdare. fier. dacă nu o considerați indiscretă. Amestecat cu mercurul. să utilizezi acest agent destinat să înlocuiască vântul. căci pentru mine nu contează dacă este noapte sau zi. mai bună decât cea a soarelui. Un fir electric îl unește cu elicea loch-ului. bromură de magneziu. - - - - - 38 . în condițiile în care vă găsiți. Din pământ?. În adâncime. răspunse căpitanul Nemo. adevărata putere a electricității. permite asta. Astfel pot sta multă vreme la adâncimi impresionante. O altă utilizare a electricității o reprezintă cadranul acesta din fața noastră. Urmați-mă! Vom vizita partea din spate a lui „Nautilus”. Poate o vor găsi. domnule Aronnax. iar marea îl furnizează. am repetat cu insistență. mă urc la suprafața mării. vă mișcați cu o viteză nepotrivită cu puterea electricității. Mai multe nu vă pot spune. sulfat de magneziu și de calciu. zincul. Ne oferă lumină intensă și continuă. Mai există cantități infime de clorură de magneziu și de potasiu. căpitane. Iată și un ceas electric. Electricitatea mea diferă de cea a lumii. Din acel sodiu îmi obțin elementele. Domnule Aronnax. numai sodiul se întrebuințează. Care sunt elementele pe care le întrebuințați pentru a produce acest agent minunat? Acestea ar trebui să se deterioreze repede. Cine știe? Ați văzut însă prima utilizare a acestui agent valoros. zise căpitanul. dar pornește pompele puternice și îl înmagazinează în rezervoare speciale. precum cele italiene.

54353048.doc Acum cunoșteam partea din față a submarinului, unde se aflau sufrageria de cinci metri, despărțită printr-un perete etanș de bibliotecă, biblioteca de cinci metri, salonul de zece metri, despărțit de camera căpitanului tot printr-un perete etanș, cabina mea de doi metri și jumătate, apoi un rezervor de aer de șapte metri și jumătate, ce ajungea până la proră. Lungimea totală era de treizeci și cinci de metri. Pereții săi impermeabili se închideau etanș datorită unor garnituri din cauciuc, nelăsând apa să pătrundă la bord, dacă ar fi apărut vreo fisură. L-am urmat pe căpitanul Nemo pe coridoare și am ajuns în mijlocul vasului, unde se găseau un fel de fântâni între doi pereți impermeabili și o scară de fier, sprijinită de perete, pe care se putea urca spre extremitatea superioară. L-am întrebat la ce folosea aceasta din urmă. - Duce la navă, mi-a răspuns. - Aveți și o navă? - Da, o corăbioară, ușoară, care nu se scufundă, pentru pescuit și plimbări. - Dar când vreți să treceți la bordul ei, trebuie să ieșiți la suprafața mării? - Nu. Este lipită de „Nautilus” și stă fixată într-o cavitate făcută special pentru ea. Este absolut impermeabilă și stă prinsă cu niște piroane solide. Scara aceasta duce la o deschizătură din învelișul vasului, care se află în dreptul unei scobituri identice din zona laterală a corăbiei. Prin această dublă deschidere se pătrunde în cea din urmă. Închizând o ușă a lui „Nautilus” după aceea, dar și pe cea corespunzătoare corabiei, cu ajutorul unui șurub, aceasta se detașează de corpul submarinului și se ridică la suprafața mării, după care îi punem catargele și desfășurăm pânzele și vâslele, pentru plimbare. - Dar cum vă întoarceți pe submarin? - Nu mă întorc eu, ci vine „Nautilus” la mine. - Îl puteți comanda de pe barcă? - Un fir electric face legătura cu el. Este suficient de trimis o simplă telegramă, iar echipajul execută manevrele. - Uimitor cât de simplu este totul! Trecând de scara ce ducea către platformă, am ajuns într-o sală de doi metri lungime, unde Conseil și Ned Land mâncau pe săturate. Urma bucătăria de trei metri lungime, de lângă salon. Toate utilitățile de aici funcționau cu ajutorul electricității. Mașina de gătit era alimentată prin fire. Aparatele de distilat ofereau, după vaporizare, apă de băut de calitate. După bucătărie se putea vizita baia, cu tot confortul necesar, cu robinete pentru apă caldă și rece. Încăperea rezervată echipajului avea cinci metri lungime. Ușa acesteia era închisă, așa că nam văzut felul în care era dispusă și n-am stabilit, astfel, numărul oamenilor ce manevrau submarinul. În spatele acesteia se afla un alt perete etanș, în care se deschise o ușă, prin care am pătruns în încăperea în care căpitanul Nemo, ca ofițer de rangul întâi, își avea etalate aparatele pentru locomoție. Sala mașinilor, de mai mult de douăzeci de metri lungime, bine luminată, era împărțită în două compartimente: primul conținea elementele care produceau electricitatea, iar al doilea mecanismul care transmitea elicei mișcarea. M-a surprins mirosul sui-generis din acel compartiment. Căpitanul Nemo a observat și a intervenit: - Sunt gaze rezultate după utilizarea sodiului. Nu devin prea nocive, căci aerisim zilnic vasul. Priveam însă cu cel mai mare interes mașina care propulsa submarinul. - Folosim elemente Bunsen, nu Ruhmkorff, îmi spuse căpitanul Nemo. Acestea din urmă n-ar avea destulă putere. Cele Bunsen sunt mai puține, mai intense și mai mari, deci ne avantajează. Electricitatea produsă lucrează prin electromagneți cu un sistem de pârghii și angrenaje ce transmit mișcarea arborelui elicei. Aceasta, cu un diametru de zece metri și un pas de șapte metri și jumătate, se poate învârti și de douăzeci de ori pe secundă.

39

54353048.doc Ce viteză obțineți? De cincizeci de leghe pe oră, zise căpitanul Nemo. Nu puteam pătrunde taina aceea, deși insistam asupra ei. Cum lucra electricitatea cu asemenea putere? Care era sursa acelei forțe extraordinare? Tensiunea uriașă din bobine de un nou tip? Transmiterea ei către un sistem de pârghii necunoscut, ce o multiplica la infinit? Iată ce nu înțelegeam. - Căpitane Nemo, nu reușesc să înțeleg ceea ce am constatat. Am văzut cum submarinul „Nautilus” a manevrat prin fața vasului „Abraham Lincoln” și nu știu ce să cred despre viteza lui. Dar manevrele în dreapta, în stânga, de urcare și de coborâre cum le faceți? Cum de rezistați la mari adâncimi, unde există presiuni de sute de atmosfere? Cum vă ridicați la suprafață? Cum vă mențineți la o anumită adâncime? Sunt indiscret pentru că vă întreb aceste lucruri? - Nu, domnule profesor, pentru că nu veți pleca niciodată de pe „Nautilus”. Să mergem în salon, unde se află adevăratul nostru cabinet de lucru și veți afla toate tainele submarinului meu. -

CAPITOLUL 13 CÂTEVA CIFRE

C

eva mai târziu stăteam pe un divan din salon și fumam. Căpitanul îmi puse în față o

epură care era planul cu componența, secțiunea și mărimea lui „Nautilus”. - Domnule Aronnax, începu el descrierea sa, iată dimensiunile vasului pe care vă aflați. Are forma unui cilindru lunguieț, cu capetele conice, ca o țigară, așa cum în Londra puteți întâlni la unele construcții, cu lungimea de șaptezeci de metri. Traversa lui de susținere a punții în zona cea mai lată nu depășește opt metri. Nu de zece, ca la steamerele dumneavoastră de cursă lungă, însă are liniile suficient de alungite și forma destul de hidrodinamică pentru ca apa pe care o deplasează să lunece cu ușurință pe lângă profilul său, fără să-i opună rezistență la înaintare. Cele două dimensiuni permit calcularea cu ușurință a suprafeței și volumului lui „Nautilus”. Suprafața sa este de o mie unsprezece metri pătrați și patruzeci și cinci de sutimi și are un volum de o mie cinci sute de netri cubi și două zecimi. Asta înseamnă că atunci când este total scufundat, înlocuiește o mie cinci sute de metri cubi sau tone. Când am conceput planurile sale, am ales să se scufunde nouă zecimi în apă și o zecime să rămână în afară, deplasând astfel numai nouă zecimi din volumul său, respectiv o mie trei sute cincizeci și șase de metri cubi și patruzeci și opt de sutimi. N-am depășit această greutate și l-am construit după dimensiunile de care am vorbit anterior. „Nautilus” are două învelișuri: unul interior, iar celălalt exterior, unite între ele prin profile în formă de T, făcându-l rigid și rezistent. Datorită acestei structuri celulare el rezistă ca un bloc compact. Omogenitatea construcției, datorită asamblării perfecte a materialelor, îi permit să sfideze cele mai violente mări. Cele două învelișuri sunt confecționate din tablă de oțel ce are o densitate de șapte sau opt zecimi în raport cu apa. Prrimul are o grosime de cinci centimetri și o masă de trei sute nouăzeci și patru de tone, nouăzeci și șase de sutimi. Al doilea, chila, aflat la baza navei, are o înălțime de 40

54353048.doc cincizeci de centimetri și o lățime de douăzeci și cinci, cu o masă de șaizeci și două de tone. Mașinăriile, celelalte accesorii, lestul și alte componente, pereții interiori și piesele de sprijin cântăresc nouă sute șaizeci și una de tone, șaizeci și două de sutimi. În total, se obține o masă de o mie trei sute cincizeci și șase de tone și patruzeci și opt de sutimi. E limpede? - Limpede, am răspuns. - Când se află în larg, continuă căpitanul, la suprafața apei are o zecime din volum. În partea de jos se află rezervoarele cu o capacitate egală cu acea zecime, deci de o sută cincizeci de tone și șaizeci și două de sutimi. Dacă le umplu cu apă, vasul, căpătând atunci o mie cinci sute șapte tone, va fi scufundat în întregime. Așa se desfășoară lucururile, domnule profesor. Rezervoarele se află în partea inferioară a lui „Nautilus” și, când deschid robinetele, el se scufundă, găsindu-se chiar la suprafața apei. - Am înțeles, am răspuns, cum face pentru a se deplasa la nivelul apei. Scufundându-se însă, submarinul dumneavoastră nu va întâmpina o presiune ce îl va împinge de jos în sus, având cam o atmosferă la treizeci de picioare adâncime, adică un kilogram pe centimetru pătrat? - Ba da, domnule. - În acest caz, chiar dacă umpleți tot „Nautilus”-ul cu apă, nu îl puteți manevra în adânc. - Nu confundați statica și dinamica, domnule profesor, zise căpitanul Nemo. Altfel, puteți ajunge la erori însemnate. Corpurile au tendința de a coborî în mare. Țineți cont de asta! - Deci? - Când am decis mărirea greutății submarinului pentru a-l scufunda, a trebuit să am grijă de reducerea volumului apei, odată cu creșterea adâncimii. - Este normal. - Ținând cont că apa este foarte puțin compresibilă, suportă o reducere de cam patru sute treizeci și șase și zece milionimi de atmosferă, adică de fiecare treizeci de picioare adâncime. Când trebuie să ajung la o mie de metri adâncime, nu uit reducerea de volum, de patru sute treizeci și șase de miimi, pentru presiunea de acolo de o sută de atmosfere. Trebuie deci să îi cresc masa la o mie cinci sute treisprezece tone șaptezeci și șapte de sutimi față de o mie cinci sute de tone și două zecimi, deci cu numai șase tone cincizeci și șapte de sutimi. - Numai atât? - Desigur, domnule Aronnax, și se poate ușor verifica. De aceea folosrsc rezervoare suplimentare de o sută de tone. Astfel cobor la adâncini foarte mari. Ca să urc la suprafață, le golesc și „Nautilus” poate păstra o zecime din volumul său deasupra apei. Nu puteam obiecta nimic în fața acelor cifre. - Calculele dumneavoastră sunt perfecte, căpitane, mai ales că experiența de zi cu zi le confirmă, dar nu înțeleg ceva. - Ce anume, domnule? - În ce fel poate rezista învelișul submarinului la o presiune de peste o sută de atmosfere, și cât de puternice sunt pompele care golesc apa din rezervoarele suplimentare învingând asemenea forțe, pentru a urca la suprafață. Ar trebui depășită o presiune de o sută de atmosfere, adică de o sută de kilograme pe centimetru pătrat, deci ar fi necesară o putere... - Pe care doar electricitatea mi-o poate oferi, puterea dinamică a mașinilor mele fiind practic nelimitată, domnule. Pompele lui „Nautilus” au o putere uriașă. Cred că ați văzut asta când coloanele de apă au năvălit asupra vasului „Abraham Lincoln”. De altfel, folosesc rezervoarele suplimentare doar când cobor la o mie cinci sute sau la două mii de metri, ca să-mi protejez aparatele. Pentru adâncimi de două sau trei leghe fac manevre mai îndelungate, dar la fel de sigure. - Ce manevre, căpitane?

41

la Paris. va trebui să vă descriu cum funcționează „Nautilus”. El se află într-o cabină metalică. am mai multă încredere în el decât am când îl comand. mașinăria în Prusia. Atunci când s-a experimentat pescuitul la lumina electrică. în 1864. „Nautilus” al dumneavoastră este un vas minunat!. aflată în partea din spate. . căpitane.Adevărat. sau încercat plăci de sticlă de numai șapte milimetri grosime. avem un reflector electric foarte puternic.Dar. Prin ele treceau raze calorice intense.Planurile mele. instrumentele de precizie în New York. ieșită în afară prin partea superioară a învelișului. la „Frații Hart” și așa mai departe. Ca să navighez sub un anumit unghi. din câte știu. pe verticală. au fost trimise la diferiți furnizori de pe glob.Dar unde s-a făcut montajul lor? E nevoie de ajustări. fără urmări grave.Iar eu îmi iubesc vasul precum un tată își iubește copilul. arborele elicei în Londra. deci sunt de treizeci de ori mai groase. . folosesc o timonă obișnuită. domnule profesor. Când planurile sunt ținute paralel cu vasul. la New York. domnule profesor! . le înclin și presiunea elicei se manifestă după o diagonală.Da.54353048. Ca să ajung mai repede la suprafață. Abia aștept să aflu. pe deplin convins. Acesta este casabil. deci am încredere deplină în el. la „Scott”. E din cristal. căpitane Nemo?. la „Pen and Co”. Vă pot întreba dacă ciocnirea vasului „Nautilus” cu „Scoția” a fost o întâmplare fără urmări grave? . am strigat. la „Leard”. căpitane! Înțeleg acum ce însemna acea fosforescență a pretinsului narval. . iar presiunea apei îl urcă vertical pe „Nautilus” ca pe un balon cu hidrogen care se înalță în văzduh.Oh! Comandante. Dar cum a fost întâlnirea dumneavoastră cu „Abraham Lincoln”? . pluteam la doi metri sub apă când s-a produs ciocnirea. Sticlele folosite de mine au cel puțin douăzeci și unu de centimetri în centru. căpitane! Dar poate timonierul să urmeze direcția pe care o dați în adâncuri? . .Am acceptat explicația. Se manevrează prin niște pârghii foarte puternice. . folosesc două planuri înclinate prinse în lateral de centrul său de greutate. Vorbea cu foarte multă elocvență. domnule profesor! Și ca inginer..De trei ori bravo. la „Creusot”.Ce poate rezista la asemenea presiuni? . constructorul și inginerul său. . având geamuri din sticlă lenticulară. Pentru ca „Nautilus” să se deplaseze orizontal. elicea în Glasgow. lumina ar trebui să risipească întunericul. iar patima din privire și din mișcări îl transfigura. la atelierul „Motala”..Desigur. . el se deplasează pe orizontală. Sunt căpitanul. pintenul în Suedia.Sigur. în mările Nordului. însă pentru a vedea.Sunteți inginer.Bravo. dar eram atacat și trebuia să mă apăr. astfel: scheletul e făcut în Franța. pun în legătură motorul cu elicea. la „Cail et Cie”. tabla învelișului în Liverpool.Îmi pare rău pentru cel mai bun vas al marinei americane. rezervoarele în Paris. Își iubea submarinul precum un tată copilul. care se mișcă și pot lua orice poziție. pe când eram locuitorul continentelor. cum ați putut construi în ascuns acest minunat „Nautilus”? . . care i-a nedumerit atât pe savanți. Am studiat la Londra. Pentru a-l deplasa de jos în sus ori de sus în jos. - 42 . dar are o rezistență foarte ridicată la presiuni.A fost o întâmplare. Cum s-ar putea ca în bezna apelor. sub diferite nume și cu adrese false. la uzinele „Krupp”. ce au rezistat la o presiune de șaisprezece atmosfere. El poate lumina până la o distanță de o jumătate de leghe.Pentru ca timonierul să poată vedea. .doc Pentru a le înțelege. . plasat în spatele cabinei sale. pe care vasul coboară sau urcă. l-am întrebat. . ce împărțeau căldura egal.

după care au reapărut. . Își bătea oare joc de încrederea mea? Oricum. Oceanul Pacific se întinde între cercurile polare. acoperit cu apă. căpitane Nemo. cantitatea de apă reprezentând două miliarde două sute cincizeci de milioane de metri cubi. Acesta este cel mai liniștit ocean.Domnule profesor. Căpitanul Nemo apăsă de trei ori un buton electric. am distrus prin foc orice urmă a șederii noastre pe insulă. păreau solzii unor reptile uriașe de pe uscat. Aș fi aruncat-o în aer. vreți să aflăm exact unde ne găsim și să stabilim punctul de plecare al acestei călătorii? E douăsprezece fără un sfert. Atlantic și Pacific. îmi spuse căpitanul Nemo. Continentele existente permit să se împartă oceanul în cinci: Înghețat de Nord. Este deci cantitatea de apă pe care ar vărsa-o toate fluviile de pe pământ în patruzeci de mii de ani. Am înțeles atunci de ce vasul fusese confundat cu un animal marin. domnule profesor. Treptat. După aceea. Înghețat de Sud. este de peste treizeci și opt de milioane de hectare. cu care am montat piesele și le-am ajustat. au apărut crestele munților. fluxurile mici și ploile abundente. perioada apei a succedat celei a focului. aș putea plăti cele douăsprezece miliarde datorii ale Franței! L-am privit fix. .doc În mijlocul oceanului. În epocile geologice. Tovarășii mei au fost instruiți și au devenit lucrătorii mei. Curenții săi sunt largi și blânzi. în vreme ce insulele când s-au ivit la suprafață. într-un chintilion aflându-se un miliard de miliarde. când au dispărut după potopuri.Foarte bogat. necrezându-l. ca ale unei țigări. Destinul m-a făcut să-l străbat în cele mai bizare condiții. între Asia și America de la vest la est. - CAPITOLUL 14 FLUVIUL NEGRU G lobul pământesc. Indian. Chintilionul este în raport cu miliardul ceea ce este miliardul în raport cu unitatea. viitorul îmi va arăta adevărul. Apoi se opri. La început.Am ajuns. de la nord la sud. s-au lipit unele de altele și au zămislit continente ce au luat formele pe care le vedem astăzi. pe 115○ longitudine. 43 . Pompele începură să scoată apa din rezervoare. Platforma ieșea în afara apei cu optzeci de centimetri.54353048. . adăugă căpitamul. Capetele lui „Nautilus” erau fusiforme. Prin panourile deschise am ajuns în partea superioară a vasului. oceanul acoperea întregul pământ. Uscatul a cucerit din ocean o suprafață de treizeci și șapte de milioane șase sute cincizeci și șapte de mile pătrate sau douăsprezece mii nouă sute șaisprezece milioane de hectare. unde mi-am așezat atelierele. Acul manometrului indica mișcarea de urcare a vasului „Nautilus”. Am suit treptele metalice. Sunteți bogat? .Ultima întrebare. asemenea unor olane. ce ar putea fi cuprinsă într-o sferă de trei chintilioane de tone. zise căpitanul. pe o insulă pustie. chiar și atunci când fusese văzut prin cele mai bune lunete. ne vom urca la suprafața apei. Plăcile de tablă. dacă aș fi putut. în timpurile siluriene. M-am îndreptat către scara centrală ce ducea la platformă.

părea o cocoașă. pe jumătate aflată în învelișul submarinului. Am pus degetul pe punctul în care se intersectau longitudinea și latitudinea menționate mai devreme. I-am invitat să intre. În vremea respectivă nu i se clinti niciun mușchi. Când doriți? M-am uitat către marea puțin gălbuie dinspre țărmul japonez. Marea are fluvii. . Căpitanul Nemo mă salută și astfel rămăsei singur cu gândurile mele. curge de-a lungul coastei Asiei până în Insulele Aleutine.La 137○ și 15’ longitudine vestică față de meridianul din Paris și la 30○ și 7’ latitudine nordică. Aici. domnule profesor Aronnax. în punctul de pe planisferă. Nu puteam concluziona nimic din răspunsul său. denumit Fluviul Negru. Așteptă apoi câteva minute pentru ca acesta să atingă margine orizontului. aducând cu el trunchiuri de camfor și diverse produse indigene.54353048. Se cunosc cinci principali: cel din Atlanticul de Nord. Instrumentul său părea ținut de mâna unei statui de marmură. ca de indigo. mai degrabă. începe călătoria noastră de explorare în apele lumii. Ce îi provocase acea ură împotriva omenirii. 8 noiembrie. Acolo. al patrulea din Pacificul de Sud și ultimul din Oceanul Indian de Sud. pe când acesta era încă unit cu Marea Caspică și Marea Aral. Mă primise cu răceală. la prânz. nu prea înalte. apoi am coborât în salon. Voi afla vreodată ceva despre acest bărbat ciudat? Cărei naționalități îi aparținea? Se lăuda că niciuneia. se desfășura un curent. când Ned Land și Conseil apărură în ușa sălii. acea sete de răzbunare? Să fi fost oare un savant dement.doc Pe la mijlocul platformei. ambarcațiunea. cel din Atlanticul de Sud. un geniu „nedreptățit”. al treilea din Pacificul de Nord. iar Ned Land mă întrebă dacă am aflat cine era căpitanul Nemo și ce voia. sub razele perpendiculare ale tropicelor. Ca să vă onorez. Căpitanul Nemo măsură înălțimea la care se găsea soarele. Nu se vedea nimic pe întinsul oceanului. ca și continentele. ce nu știam și l-am întrebat ce văzuse sau auzise el în legătură cu același subiect. l-am întrebat incitat. cealaltă conținea puternicul far electric care îi lumina drumul. și care traversează Strâmtoarea Malacca. un Galileo modern sau unul precum americanul Maury. . domnule profesor. Prezentau sticle lenticulare groase. deosebiți după culoarea și temperatura lor. a undelor lui calde de valurile oceanului. ce-l încălzesc. Au rămas împietriți văzând minunățiile acestea. îl voi folosi pe cel din Paris. Nu dăduse însă niciodată mâna cu mine.Prânzul. cu ajutorul sextantului său.Ne aflăm la 137○ și 15’ longitudine vestică. Una era pentru timonierul care manevra submarinul. În partea din față și în cea din spate a vasului se găseau două cabine cu pereți înclinați. . din Greenwhich și din Washington. Kuro Sivo al japonezilor. dar îmi oferise găzduire. izvorât din Golful Bengal. I-am spus tot ce știam despre acesta sau. Întâmplarea mă aruncase pe vasul său și viața mea depindea de el. deosebinduse prin culoarea sa pură. a cărui carieră fusese distrusă de manevrele politice? Nu puteam stabili. deci cam la trei sute de mile de coasta Japoniei. căpitanul a calculat cu ajutorul cronometrului latitudinea socotită anterior prin observarea unghiurilor orare. cum spunea Conseil. Unul dintre cei mai importanți este Curentul Golfului. Azi. zise el. Conseil s-a aplecat de îndată peste vitrinele acelea și a început să rostească denumiri de-ale naturaliștilor. mi-am îndreptat privirile asupra marii planisfere de pe masă.Cronometrele mele sunt fixate după meridianul din Paris.Față de care meridian?. Acest curent avea să fie parcurs de „Nautilus”. Se pare că existase unul și în Oceanul Indian de Nord. . 44 . Urmăream cu privirea vasul care se deplasa în imensitatea Pacificului. sperând ca răspunsul său să-mi trădeze naționalitatea sa. După un ceas de cugetare asupra acestor aspecte. . Acestea sunt curenții. care se îndreptau spre comandantul lui „Nautilus”.

Eu. se simțea atras de acele splendori. . răspunse canadianul. această deosebire. Apa din afară era puternic iluminată prin lămpile electrice. Întunericul din salon amplifica lumina de afară. Deocamdată. Conseil știa. multe despre aceste animale din a patra și cea din urmă clasă a ramurii vertebratelor. cu vertebre cartilaginoase. În lateral. . probabil.Dar peștii?. care sunt pescar?. În unele locuri. Salonul se lumină iar. dumneata știi să-i prinzi cu măiestrie.Nu-i cunoști. ca de exemplu în Antile. . prin câte două deschizături ovale. - 45 . Nu-i văd. . se făcu beznă. Câți oameni sunt oare la bord: zece. N-am mai putut scoate nicio vorbă.doc Nimic. Umblăm și navigăm ca orbii. .Ciudat! Ciudat!. care nu tolera ca harponierul să fie mai puțin instruit. Lumina din tavan se stinsese atât de repede. Aș paria însă că nu știi să îi clasezi. pentru că nu aveam niciun punct de reper. Mă uitam prin cristalul pur ca prin geamul unui uriaș acvariu.Nu știu. rosti Ned Land. ca atunci când în întuneric se aprinde brusc o lumină foarte puternică. M-am înfiorat la gândul că hublourile acelea fragile s-ar fi putut sparge. când Conseil zise: . Ce surpriză ne mai aștepta? Cu zgomot. Ce tablou uimitor! Cine l-ar fi putut descrie? Ce pictor ar fi putut reda efectele de lumină din acele mase transparente și nuanțarea fină a degradeurilor până la straturile inferioare ale oceanului? Apa mării este străvezie și mai limpede decât cea de izvor. prin care se vedea marea. douăzeci. Marea se vedea până la o distanță de o milă în jur. murmură Conseil. Uneori însă. dâre lăsate de pintenul său treceau prin fața ochilor noștri în mare viteză. ne separau de ape. că mă dureau ochii.S-a terminat cu noi!. Începură o discuție aprinsă. uitându-și mănia și proiectele de evadare. definți ca „vertebrate cu circulația dublă și cu sângele rece. Ned. având coloane vertebrale din vertebre osoase și cea a peștilor cartilaginoși.. Stăteam rezemați în fața vitrinelor.Acum îl înțeleg pe acest om. Acum vezi! . căci cei doi prieteni cunoșteau peștii. Și-a făcut o lume proprie. întrebă harponierul. o sută? . . Dar în jurul lui „Nautilus” apa era iluminată chiar dintre valuri și părea lumină lichidă. Submarinul părea neclintit. Cristalele groase. dar într-un mod diferit. N-am văzut nici măcar echipajul. iar razele solare ajung până la trei sute de metri. În timp ce Ned îmi vorbea. . Mulți ar accepta situația noastră doar ca să umble printre asemenea minuni. de-o parte și de alta. cincizeci. am zis eu. Substanțele minerale și organice pe care le conține o fac mai străvezie. este o capodoperă a tehnicii moderne și am noroc că l-am putut vedea. Oricum.54353048. trebuie să renunțăm la ideea dumitale de a pune mâna pe submarin și de a fugi cu el. uluiți și înmărmuriți. Încremenisem. dar nu știa atât de multe precum prietenul său. în afară de temnița noastră.Dar nu putem vedea nimic în jur..Voiai să vezi. Vedeam acum o parte din acel joc de lumini. se poate vedea albia de nisip la o adâncime de o sută patruzeci și cinci de metri. răspunse Conseil. aveam ferestre prin care se puteau privi abisurile neexplorate. Și canadianul cunoștea. respirând prin branhii și trăind în apă”.Ordinul hidromeduzelor. Mai bine să observăm ce se află în jurul nostru. Erau însă extraordinar de rezistente. Ehremberg a presupus că există o iluminație fosforescentă emanată de pe fundul oceanului și că natura le-a rezervat locuitorilor mărilor un spectacol uimitor. ca toată lumea. doi pereți laterali metalici alunecară. din lateral.Prietene Ned. izbucni harponierul. . strigă Ned Land. făcea canadianul care. Ei formează seria peștilor osoși. meștere Land. în care are parte de incredibile splendori.

astfel că falca este imobilă. nu de oasele umărului. spre binele pisicii de mare. prietene. Neplăcut!. Bine. varietăți. cu maxilarul întreg și mobil. Asta-i culmea!. strigă Ned. fiindcă familiile se divid în genuri. replică Ned Land. căci e cel mai gustos. care se gândea doar la gustul peștilor. continuă Conseil. în vecinătatea oaselor umărului. Tertio. În fine. - 46 . replică acesta. Ai înțeles clasificarea. în care se găsește calul de mare. răspunse canadianul. Quinto include lofobranhii. Se putea și mai bine. În această categorie sunt cuprinse cincisprezece familii. iar branhiile plasate în grupuri de câte două de-a lungul arcurilor branhiale. sturionii. comentă Ned. care au maxilarele unite printr-un inel mobil. Ned. zise Conseil liniștit. Destul de bună. selacienii. Care este deosebirea între peștii osoși și cei cartilaginoși? Poate că știu! Și fă-le clasificarea. acantopterigienii. Ei au ventrale adevărate și se divid în două familii. specii. îl întrebă savantul Conseil. Conseil. sexto cuprinde plectognații. prietene Conseil. Primo. prietene. Ridiculizează bucătăria. prietene Conseil. Dintre ei.54353048.doc Ba da. Of. Continuă însă. Din acestea fac parte plătica. fără ventrale și acoperiți de o piele groasă și cleioasă. dar din ce cunoști până acum încă nu știi nimic. Se subdivid în patru familii. Minunate!. în care găsim mreana. câteva varietăți care trec prin dreptul nostru. cu înotătoarele prinse sub stomac. îl formează abdominalii. prietene Ned?. zise canadianul. Rechinul și pisica de mare să facă parte din același ordin? Nu te sfătuiesc. dar cu maxilar inferior mobil. și branhii în formă de pieptăn. replică harponierul. dragă Ned. care au maxilarul superior întreg. zise canadianul. Secundo. după părerea mea. subgenuri. cu trup lunguieț. strâmbându-se. Ai terminat? Da. Spui lucruri de-a dreptul interesante. deci trei sferturi din peștii cunoscuți. Are o singură familie. replică Ned. N-au decât o familie. mobil. iar branhiile li se deschid prin multe cavități. Nu există aici decât o singură familie. ascultă și reține! Peștii osoși se subdivid în șase ordine: primo. cu osul maxilarului fix. În pești care se mănâncă și care nu se mănăncă! Este un răspuns de om lacom. Secundo. zise Conseil. Quarto. Foarte gustos. aplecându-se ca să vadă mai bine pe geam. fără să se intimideze. adăugă canadianul. Iată. Din apele curgătoare!. Puteai să-l pui primo. spuse canadianul. din care fac parte tetrodonii și peștele-lună. Fiind ordinul cel mai important al clasei. bărbunele și alții. are două familii. Acest ordin se subdivide în cinci familii. remarcă Ned Land. Nu prea. la care bolta palatină se încleștează cu craniul. continuă Conseil. include apozii. Ordinul lor cuprinde patru genuri. Peștii cartilaginoși au doar trei ordine. Asta e bine. având aripioare ventrale prinse sub cele pectorale. cu branhii precum ciclostomii. bibanul. ciclostomii. din care face parte țiparul. Exemplu: nisetrul. Tertio cuprinde subbranchienii. ale căror branhii au o singură deschizătură. din care fac parte pisica de mare și rechinul. să-i pui în aceeași oală. ce cuprind majoritatea peștilor din apele curgătoare.

Seara am citit. am plecat în salon unde nu era nimeni. în timp ce „Nautilus” trecea prin curentul rapid al Fluviului Negru. De aceea. acestea își păstraseră culorile lor mininate. mai gustoasă decât cea de somon. Se compunea din delicatese: supă de broască țestoasă. N-am văzut niciun membru al echipajului. Petele lor aurii sclipeau prin întunericul apelor. Și lor li se părea ciudată lipsa căpitanului. clasate multă vreme printre zoofite. Deși uscate. iar eu mă bucuram nespus de rapiditatea lor și de frumusețea formelor lor. Conseil se arătă și el. lucrurile au stat la fel. mănuși catifelate și călduroase. Nu mai apăruse printre noi de ieri și speram să-l văd astăzi. Masa era servită. Conseil îi cataloga. manometrul arăta presiunea pentru o adâncime de cincizeci de metri și indicatorul electric o viteză de cincisprezece mile pe oră. care au trezit curiozitatea lui Conseil. A doua zi. Printre hidrofite am observat cladostepe verticilate. Timp de două ore o adevărată armată acvatică îl însoți pe „Nautilus”. Ned recunoștea peștii. Pielea lor cenușie deasupra și albă în partea inferioară se dovedea admirabilă. până ce m-am uitat la instrumentele de pe pereți. echipajul submarinului avea haine foarte ieftine fără să aibă nevoie de ceva de la oile. rapizi. moluște de pe marginile Mediteranei. Am început să studiez tezaurul acelor cochilii păstrate în vitrine. ciorapi. pe 10 noiembrie. caulerpe în foi de viță. Ned și cu Conseil și-au petrecut cea mai mare parte din zi cu mine. CAPITOLUL 15 O INVITAȚIE SCRISĂ A doua zi. pregătit special. conform obiceiului. Am observat însă și alte făpturi printre ei. frumoși. agarii puse în formă de evantai. de parcă altceva n-ar fi avut de făcut. După ce mi-am uscat hainele. Am admirat și marile ierbare. pe 9 noiembrie. M-am întins pe culcușul meu din iarbă de mare și am adormit adânc. 47 . Panourile din oțel se închiseră. pline cu plante marine rare. iar eu într-a mea. un ficat de mreană albă. Mă îngrijora absența căpitanului Nemo. Conseil vorbea neincetat. carne de holocantă. Ned Land și Conseil se întoarseră în cabina lor. Ceasul arăta ora cinci. Busola indica direcția est-nord-est. Ziua a trecut și căpitanul Nemo nu s-a ivit. Ned Land dormea adânc. Am rămas visător acolo o vreme. ca să afle „cum a dormit domnul” și să-l servească. calitame granifere. dar el n-a mai apărut. cu trup subțire și piele dură umblau în jurul submarinului și se hîrjoneau. Odinioară se confecționau din acestea stofe încântătoare. viermii de mătase și țesătorii de pe uscat.54353048. Mi-am pus hainele făcute din țesături lucioase și mătăsoase de bisus. acebule precum ciupercile. ca și alte multe ierburi de mare. Nu mai vedeam minunata priveliște. Peștii se jucau. am scris și m-am gândit până mi s-a făcut somn. Deodată sala se lumină. L-am așteptat pe căpitanul Nemo. Uimirea noastră era neîntreruptă. firave ceramii. m-am trezit după douăsprezece ore de somn.doc O mulțime de belșițe. săreau și se dovedeau care mai de care mai strălucitori. iar eu nu-i răspundeam nimic.

Dar cum adică să pună piciorul pe uscat omul acesta?!. m-am mulțumit să răspund: - 48 .doc Ned considera că ne bucuram de întreaga libertate și că mâncam numai bunătăți. aerul proaspăt din interiorul lui „Nautilus” dovedea că revenise la suprafața apei spre a se aproviziona cu oxigen. S-a uitat foarte atent în toate punctele orizontului prin binoclul său. L-am deschis nerăbdător. Iată ce conținea: Domnului Profesor Aronnax. dar un pic gotic și amintea de literele germane. de aceea le-am putut povesti mai târziu foarte amănunțit. Ciudățeniile destinului ne recompensau cu lucruri frumoase. Când vom pune piciorul pe pământ. L-am văzut doar pe timonierul închis în cabina sa. nu m-aș supăra să mănânc câteva bucăți de vânat proaspăt. aerul cu iz salin. M-am dus spre scara din mijloc și am urcat pe platformă. la răsărit. căci se repeta. Nu ne puteam plânge. Am coborât apoi în cabina mea. trăgeam în piept. care va avea loc mâine dimineață în pădurile Insulei Crespo.54353048. când m-am întors în cabina mea cu Ned și cu Coseil. marea era cenușie. Chiar atunci am auzit că venea cineva pe scară.Nautron respoc lorni virch. căpătând tonuri și nuanțe vii. Am crezut că era căpitanul Nemo și m-am pregătit să-l salut. pe care speram să-l întâlnesc. dis-de-dimineață. adăugă Conseil. Sper că nimic nu-l va împiedica pe domnul profesor să asiste la aceasta și îl înștiințez că este așteptat cu multă plăcere împreună cu tovarășii săi. După aceea s-a apropiat de tăblie și a spus o frază pe care n-am uitat-o. Scrisul era clar și citeț. se miră canadianul. Fără a căuta să împăcăm contradicția dintre spaima manifestată de căpitanul Nemo față de continente și insule cu invitația sa de a vâna în pădure. și lucru curios. Căpitanul Nemo. prevestind vânt pentru acea zi. cu nesaț. am găsit pe masă un bilet ce mi se adresa. Gazda noastră își respecta înțelegerea. Din acea zi am început să-mi notez aventurile. Și în pădurile Insulei Crespo!. Pe 16 noiembrie. nu se arătă nici acolo. Norii din înalt coborau. Poate că „Nautilus” avea să se scufunde iar. de la bordul lui „Nautilus” 16 noiembrie 1867 Căpitanul Nemo îl invită pe domnul profesor Aronnax la o partidă de vânătoare. nici măcar de furtuni! Am admirat încântătorul răsărit de soare. Pe 11 noiembrie. le scriam pe o hârtie făcută din zoosteră marină. fără să mă bage în seamă. Așezat pe cocoașa ambarcațiunii. care a inundat orizontul. Era ora șase. Nu mi-e clar din ceea ce am citit în scrisoare. Treptat. dar liniștită. Comandantul lui „Nautilus” Căpitanul Nemo O vânătoare. De altfel. Dar lui „Nautilus” nu-i păsa de vânt. în fiecare dimineață: . Au trecut cinci zile fără ca situația noastră să se modifice în vreun fel. ceața s-a risipit sub razele soarelui. revigorant. vom putea lua o hotărâre. strigă Ned. Norii acopereau tot cerul. spuse Conseil. Marea strălucea sub lumina sa. Pe căpitanul Nemo nu-l mai văzusem. în același mod. S-a ivit însă secundul său. Nu știam ce însemna. Trebuie să primim. El a mers pe platformă. Dimineața urcam pe platformă și auzeam aceeași frază rostită de același om.

M-a întrebat dacă ne convenea să-l întovărășim. M-am îmbrăcat încet și am intrat în salon. la 32◦40’ latitudine nordică și 167◦50’ longitudine vestică. Ele cresc doar pentru mine. cu totul resemnat. după exemplul căpitanului. Ned Land încuviință din cap.Și cum ajungem acolo? . ci de păduri submarine. Vom discuta în timp ce vom mânca. Gândul acesta mi se citea limpede pe chip. Era alcătuită din diverși pești și felii de holoturia.Da. unde era servit dejunul. Cum n-a făcut nicio aluzie la absența sa timp de opt zile.Vă voi conduce. . . Mâncați deci precum cineva care va cina. domnule profesor Aronnax. care ați rup orice legătură cu uscatul.Da. Păcat.Este posibil ca dumneavoastră. Pădurile pe care le posed n-au nevoie de lumina și de căldura soarelui. Nu găsiți în ele nici lei. care încă nu s-a încheiat. Îmi plăcea mai mult când era ciudat decât acum.54353048. iar direcția puțin schimbată a lui „Nautilus” ne ducea către sud-est. pe 17 noiembrie când m-am trezit. cel puțin. .Chiar așa. la care. insulele cele mai pustii. Am intrat în sala de mese. „A avut o criză timp de opt zile. dar căpitanul Nemo se mulțumi să mă invite să îl urmez și am făcut asta.Nu e vorba de cele pământești. după moda din Kamceatka. Doar eu le știu. Dar dacă v-am promis o plimbare prin pădure nu înseamnă că vam invitat la un restaurant.Vă pot pune o întrebare. .Să vedem mai întăi ce este Insula Crespo. le-am zis.Domnule Aronnax. am adăugat câteva picături dintr-un lichior fermentat.Desigur. fără să spună ceva. foarte târziu.Dacă și căpitanul Nemo umblă câteodată pe uscat. Nu sunt păduri terestre. când este nebun”. Le-am arătat tovarășilor mei mica stâncă pierdută în mijlocul Pacificului de Nord. m-am gândit. . fără să-mi răspundă.doc . zoofite minunate. mi-a spus căpitanul. A doua zi. I-am răspuns doar că eu și tovarășii mei eram dispuși să-l urmăm.Cu pușca în mână? . După ce am mâncat în liniște. ci submarine. dintr-o algă denumită Rhodomenia palmata. S-a ridicat. . precum Porphrya laciniata și Laurentia primafetida. extras. garnisite cu alge foarte apetisante. căpitanul Nemo mi-a zis: 49 . probabil. Acolo era căpitanul Nemo. Băutura se compunea din apă limpede.Submarine!. domnule profesor. Dacă voi putea. pe care hărțile spaniole o numeau „Stânca de Argint”. Ne aflam deci cam la o mie opt sute de mile de punctul nostru de plecare. „A luat-o razna”. . destul de preocupat. am găsit o insulă mică explorată în 1801 de către căpitanul Crespo. atunci alege. Am analizat planisfera și.La vânătoare? . să aveți păduri pe Insula Crespo? . ba chiar pe uscat. am strigat eu.Pe jos. . M-am uitat la comandantul submarinului cam dezamăgit. pantere sau alte patrupede. am adormit.Pe jos? . domnule căpitan? . vă rog să luați parte la dejunul meu. . Mă aștepta. M-am bucurat de masa aceea. „Nautilus” parcă staționa. După o masă servită de stewardul mut și nepăsător. apoi el și Conseil mă părăsiră. nici tigri. . vă voi răspunde. nu i-am pomenit nici eu despre aceasta.

fiindcă mă dezarmați cu răspunsurile dumneavoastră. trebuie învinsă o rezistență considerabilă. Când v-am spus că sunt submarine. folosind aparatul Rouquayrol-Denayrouze. ca o raniță de soldat. O bobină de inducție primește electricitatea produsă și o dirijează către o lanternă cu un dispozitiv special. iar limba obstrucționează supapa după aceea. i-am răspuns. însă în aceste condiții. fără ca organele să vă fie vătămate în vreun fel. de francezul Furcy. Domnule profesor. Și atunci am putea fi liberi? Da.doc Domnule profesor. Se compune dintr-un rezervor de tablă groasă. De aceea. în care am înmagazinat aer sub presiune de cincizeci de atmosfere. nici sulf. Credeți-mă. vă repet. un adevărat lanț ce-l leagă de uscat. mediu de opt sute cincizeci și cinci de ori mai dens ca aerul. Însă eu care înfrunt presiuni considerabile pe fundul oceanului. ci cu sodiu. Astfel respir și văd. omul nu este liber. Nu sunt cu praf. Dar. când v-am anunțat că vom vâna în pădurile mele din Crespo. cu o sferă de aramă și la aceasta ajung cele două furtunuri pentru inspirat și expirat. Depinde de pompa care îi trimite aer prin furtunul de cauciuc. Admit utilizarea aparatelor Rouquayrol și Ruhmkorff. Excelent. Dacă am fi legați la fel de „Nautilus”. Unul servește la introucerea aerului pentru inspirat. gazul devine luminos. Când nu mai are decât cincisprezece la sută oxigen. În aceasta se află o serpentină de sticlă care conține doar un rezidiu de gaz carbonic. ce puști vom folosi. căpitane Nemo. ați crezut că mă contrazic. am zis. Acesta n-ar fi un motiv. M-ați convins. de italianul Landi. Are o pilă Bunsen pe care o pun în funcțiune nu cu bicromat de potasiu. am zis.54353048. Da. domnule căpitan. Partea sa superioară prezintă o cutie în care aerul este reținut. ați crezut că nu sunt întreg la minte. Datorită pompelor de pe „Nautilus”. primește aerul cu ajutorul unor tuburi și al unor pompe de curgere. cel de-al doilea se leagă de centură. Dar cum luminați drumul prin întunericul de pe fundul oceanului? Cu aparatul Ruhmkorff. n-am putea ajunge prea departe. preecum scafandrii.. Când aparatul funcționează.. rezerva de aer durează cam nouă-zece ore. căpitane. Precum aparatul scafandrilor. dotate cu un sistem deosebit de închidere și care pot trage în asemenea condiții. că. dacă are destul aer respirabil. nici carbon? De altfel. Cum era să fac praf de pușcă la bord. nici nu mă contrazic. Dar oamenii nu trebuie judecați niciodată cu ușurință. știți la fel de bine ca și mine că omul poate trăi sub apă. neavând salpetru. inventat de doi dintre compatrioții dumneavoastră. cu capul apărat de o cască metalică. cineva îmbrăcat în haine impermeabile. dar aerul luat de dumneavoastră se va consuma repede. celălalt la ieșirea aerului expirat. ca să tragi prin apă. când lucrează la adâncime. La aparatul Rouquayrol obișnuit se folosesc două furtunuri ce pleacă de la această cutie și ajung la gura și nasul operatorului. dând lumină albă și continuă. răspunse căpitanul. apoi de către englezii Philippe Coles și Burley. Totuși. astfel că vă veți putea plimba în condiții excelente pe fundul mării. astfel încât să iasă doar la presiune normală. Vă ascult. Nu mai îndrăznesc să vă pun întrebări. îmi acopăr capul. Acest rezervor se fixează pe spate cu niște bretele. Există tunuri perfecționate mai întâi de Fulton. neavând - - - 50 . devine irespirabil. care realizează presiuni considerabile. Atunci sunt cu vânt? Chiar așa. domnule Aronnax. Dacă primul se poartă în spate. Ascultați-mă și veți vedea că nu sunt nebun. Eu l-am perfecționat.

La cel mai ușor contact se descarcă. . se prăbușește secerat. ridicându-mă de la masă. Țesătura vestei era susținută de lamele din alamă. ferindu-i totodată de presiunea apei. care să ne ajute să îmbrăcăm grelele impermeabile dintr-o singură bucată de cauciuc. iar animalul. acestea nu pot bate însă prea departe.Nu mai discut. . domnule Aronnax? . . Am rezervorul Rouquayrol ce-mi poate oferi suficient.De ce? . care nu se opuneau prin nimic mișcărilor mâinii. el cade ca fulgerat.Dar Conseil va veni?. inventate de chimistul austriac Leniebrock.Dar viteazul meu Ned. l-am înlocuit cu aer la mare presiune. Căpitanul m-a condus în partea din spate a lui „Nautilus” și i-am chemat și pe Ned și pe Conseil. Ned Land își manifestă disprețul evident.Eu merg oriunde vrea domnul. domnule. . pădurile Insulei Crespo sunt submarine! . Căpitanul Nemo își chemă doi oameni din echipaj. veți vedea că la vânătorile submarine avem destul aer și numeroase gloanțe. având tâlpi grele. Îmi trebuie doar un robinet ad-hoc. întrebă canadianul.Nu te obligă nimeni să vii cu noi. Hainele aveau formă de pantalon și vestă. O duzină de aparate de scafandru.Stați liniștit. Și vă veți îmbrăca în aceste haine. La drept vorbind. . Pantalonii se terminau cu o încălțăminte groasă. ci cu capsule mici din sticlă. Văzându-le. spuse el. răspunse acesta. . decât forțat! . cu efect mortal. învelite în oțel.Cu această pușcă. ci vă urmez unde doriți să mergem. în care trebuia să ne îmbrăcăm cu hainele de plimbare.Trebuie să o fac. . ca niște sticluțe Leyda.Mi se pare însă că prin semiîntuneric și în mijlocul lichidului foarte dens în raport cu atmosfera. zise cîpitanul Nemo. . într-o celulă. Dar. din plumb. De îndată ce un animal este atins. Am ajuns apoi lângă sala mașinilor. arsenalul și vestiarul lui „Nautilus”. care ne urmară de îndată. domnule Aronnax. meștere Ned. Eu n-am de gând așa ceva. oricât ar fi de puternic. . i-am zis.Pentru că nu se trage cu cartușe normale. pe care pompele de pe „Nautilus” mi-l oferă din abundență. îi așteptau pe plimbăreți. purtând o electricitate foarte puternică. toate loviturile sunt mortale. 51 . făcu pescarul dezamăgit. ridicând din umeri. Parcă era o armură în același timp suplă și rezistentă. Nu sunt mai mari decât gloanțele numărul patru și într-o pușcă încap zece. Mânecile se încheiau cu niște mănuși.54353048.Bun!. ce acopereau pieptul și permiteau plămânilor să respire. . care vedea dispărând visurile lui de carne proaspătă.Aerul se va consuma însă repede.Cum vreți. suspendate pe pereți.doc praf de pușcă. Sunt reacoperite cu o armură din oțel și îngreunate cu plumb. CAPITOLUL 16 PLIMBARE PRIN CÂMPIE A ceastă celulă era. am spus. meștere Ned.

Nu mai eram o masă inertă. Partea de sus a costumului nostru se termina cu un guler din alamă cu filet. A doua ușă. a rezervorului de aer.54353048. prin care o supapă. prin intermediul unui resort. zăream suprafața liniștită a mării. Conseil și cu mine am rămas uitându-ne unul la altul. așa că vedeam obiectele de la o sută de metri distanță. Ceva mai târziu atingeam fundul mării. până la treizeci de picioare de suprafața oceanului. „Nautilus” se află la zece metri de fundul mării. Razele solare pătrundeau cu ușurință în această masă. se plasau automat în țeava puștii. Deasupra mea. . dar cam la fel de diafan. precum cuirasele de plută. Într-adevăr. i-am cerut voie căpitanului să examinez puștile ce ne erau destinate. Dar. Nu mai simțeam greutatea hainelor mele. Cu lanterna Ruhmkorff atârnând la centură. cuprindea dou de ăzeci de gloanțe elctrice care. . următorul era gata să plece. mă urmau. Pot fi descrise uimitoarele efecte din elementul lichid cu ajutorul vorbelor? Căpitanul Nemo mergea înainte și tovarășul său ne urma la câțiva pași. manevrată de un trăgaci. goală prin interior. inventate și făcute în secolul al XVIII-lea. Nu mai trebuia decât să ne punem sferele metalice pe capete. plecând la vânătoare. Când vom coborî însă pe fundul mării? . de care se prindea casca metalică. a sferei groase. fără dune. De îndată ce aceasta fu pusă. Trei găuri. doar răsucind capul în interiorul sferei. ca pe plajele ce păstrează urmele talazurilor. Am călcat un nisip fin și neted. Evident. Era ca un covor ce reflecta razele soarelui cu o intensitate surprinzătoare. Mai departe însă nu le mai distingeam clar contururile și se pierdeau în întuneric. Trebuie doar să ieșim de aici. unul dintre însoțitorii săi cu o forță excepțională. mă mișcam ușor. După câteva minute. Capul mi se părea a fi o migdală în coaja sa.Veți vedea. Cum aș putea uita impresiile pe care mi le-a lăsat plimbarea aceea submarină? Nu-mi găsesc cuvintele ca să descriu minunățiile. având patul din tablă de oțel. de cufere și altele. fiindu-ne imposbil parcă de a ne transmite cuvintele. iar eu respiram foarte bine. Am simțit o anumită impresie de frig ce urca de la picioare spre pieptul meu. Dar. căci m-am simțit împins într-o cameră vecină vestiarului. eram gata de plecare. cu pușca în mână. protejate de sticlă groasă. a încălțămintei. Canadianul ne-a urat ironic “vânătoare bună”. apa care mă înconjura nu era decât un aer mai dens decât atmosfera terestră. aparatele Rouquayrol aflate pe spate începură să funcționeze. această armă este foarte bună și ușor de manevrat. O cutie cu proiectile. Conseil și cu mine ne-am îmbrăcat îndată costumele de scafandri. inainte de această operațiune. Căpitanul Nemo. aflată în peretele lateral al lui „Nautilus”. ca să fiu cinstit.doc Aceste costume de scafandru perfecționate se vedeau de la distanță ca fiind departe de cele neoficiale.Căpitane Nemo. de hainele de mare. Servea la păstrarea aerului comprimat. Unul dintre cei de pe „Nautilus” mi-a înmânat o pușcă simplă. ca un Hercule. domnule profesor. Toate corpurile scufundate în apă își pierd din greutate o cantitate egală cu volumul de lichid dislocat. Căpitanul Nemo își introduse capul în calota sferică. apei care ne cuprindea. O lumină nu prea puternică ajunse la noi. De îndată ce se trăgea primul. mi-ar fi fost imposibil să fac măcar un pas! Cazul acesta fusese însă prevăzut. cu vestă lipsită de mâneci. se deschise. lăsa să iasă tubul de metal. captiv al acelor veșminte grele și prins de sol prin tălpile mele de plumb. O puternică reverberație 52 . permiteau să vezi în cele trei direcții. Camera avea să fie plină în curând.Și cum vom face? . din interiorul vasului. din interiorul patului. Tovarășii mei. se dăduse drumul. printr-un robinet. Eu și Conseil am făcut la fel.Chiar acum. am zis eu. la ureche mi-a ajuns un șuierat intens. Am auzit o ușă dotată cu obturatoare închizându-se după noi și bezna ne-a cuprins. de mari dimensiuni. remorcați și ei. Mă simțeam foarte bine datorită acelei legi a lui Arhimede.

54353048.doc pătrundea în moleculele lichide. Mă credeți când afirm că, la treizeci de picioare adâncime, vedeam ca ziua, pe uscat? Un sfert de ceas am străbătut acel nisip ardent, acoperit de un praf foarte fin de scoici. În urma noastră, „Nautilus”, ce părea ca o lungă stâncă submarină, dispărea treptat, dar farul său, după ce avea să se lase noaptea în mijlocul apelor, trebuia să ne ajute să revenim la bordul său, proiectându-și razele cu o limpezime perfectă. Efectul era greu de înțeles pentru cineva care n-a văzut pe uscat acele pânze albicioase de care se vorbește mult. Praful, de care aerul este saturat, le dă aparența unei cețe luminoase. Dar pe mare, ca și în apă, aceste caracteristici electrice se transmit cu o puritate incomparabilă. Mergeam în continuare și vasta câmpie nisipoasă părea nelimitată. Dădeam la o parte cu mâna perdelele lichide ce se închideau în urma mea, iar amprentele pașilor mei se ștergeaau apoi, sub presiunea apei. Curând, formele unor obiecte estompate de distanță, îmi apărură în fața ochilor. Am recunoscut primele fațade cu stânci, acoperite de zoofite din cel mai frumos eșantion. Mai întâi, am fost uimit de un efect straniu din acel mediu. Era zece dimineața. Fenomenul refracției zămislea înaintea mea o lume feerică. În acea lumină mirifică, stâncile, plantele, polipii căpătau nuanțe din întregul spectru solar. Ce minunăție era acel amestec de tonuri și de culori, formând o simfonie de nuanțe: verde, galben, portocaliu, violet, indigo, albastru la care mă uitam uimit, ca un pictor pasionat. În fața acestui uimitor spectacol, Conseil se oprise, ca și mine, înaintea zoofitelor și a moluștelor și le clasifica mereu. Polipii și echinodermele erau în număr mare pe acel sol. Diversitățile de isis, cornularele ce trăiesc izolate, tufele de oculine virgine, desemnate altădată sub denumirea de „corali albi”, fungiile sub formă de ciuperci, anemonele ce se agățau prin discul lor muscular figurau pe sol printre flori, împodobite cu porpite cu tentacule azurii, stele de mare ce formau constelații prin nisip și asterofitoni, fine dantele brodate de mâinile naiadelor, ale căror festoni se balansau la cele mai slabe ondulații provocate de mersul nostru. Mă temeam să nu strivesc sub picioare toate specimenele strălucite de moluște care umpleau solul cu miile, scoicile-pieptăne concentrice, ciocanele, trocii cu cochilii roșii, strombii cu aripi de înger, afiziile și atâtea alte creații ale inepuizabilului ocean. Dar trebuia să mergem și ne deplasam înainte, în timp ce pe deasupra noastră treceau numeroase fisalii, ce-și lăsau tentaculele să plutească în urma lor, meduze ale căror umbrele opaline sau roz, împodobite cu dungi azurii, ne fereau de razele solare și pelagii panopyre care, prin obscuritate, ne arătau drumul prin fosforescența lor. Toate minunățiile acelea le-am zărit pe o întindere de un sfert de milă, de-a lungul căreia nam stat deloc. La un semn al căpitanului Nemo, noi îl urmam, dacă uitam și ne opream undeva. Natura solului se schimba. După întinderea de nisip urmă un strat de nămol lipicios numit de americani „oază”, alcătuit numai din scoici silicoase sau calcaroase. Am parcurs apoi o prerie de alge, plante pelagene pe care apele încă nu le-au smuls, astfel că vegetația era impetuoasă. Acele peluze dense, moi la călcat, ar fi rivalizat cu cele mai moi covoare făcute de mâna omului. Dar verdeața nu se întindea doar sub picioarele noastre, ci și pe deasupra capetelor noasre. O boltă din plante marine, clasate în acea exuberantă familie a algelor, din care se cunosc peste două mii de specii, se balansa la suprafața apelor. Vedeam plutind panglici lungi de fucuși, unii globulari, alții tubulari, de cladostefe, de rodymene palmate ce păreau niște evantaie de cactuși. Observam că plantele verzi stăteau la suprafața mării, în timp ce acelea roșii ocupau adâncimile mijlocii, lăsându-le hidrofitelor negre sau brune grija de a forma grădini și straturi pe fundul oceanului. Aceste alge sunt chiar culmea creației, una dintre minunile florei universale. Familia lor produce, în același timp, cele mai mici și cele mai mari vegetale de pe glob. Așa cum s-au numărat patruzeci de mii de plante imperceptibile într-un spațiu de cinci milimetri pătrați, la fel s-au cules fucuși cu lungimea de peste cinci sute de metri.

53

54353048.doc Părăsisem „Nautilus” de aproape o oră și jumătate. Eram la amiază. Mi-am dat seama după perpendicularitatea razelor solare, ce nu se mai refractau. Magia culorilor dispărea treptat, iar nuanțele de smarald și de safir se stingeau de pe firmament. Mergeam cu pași egali, ce răsunau pe sol cu o intensitate ciudată. Cele mai mici zgomote se transmiteau cu o viteză la care urechea nu este obișnuită pe uscat. De fapt, pentru sunete, apa este un mediu de vehiculare mai bun decât aerul, propagarea fiind de patru ori mai rapidă. În clipa următoare, solul începu să se încline puternic. Lumina căpătă o culoare uniformă. La o adâncime de o sută de metri și o presiune de zece atmosfere – haina de scafandru era făcută astfel încât să nu suferim din cauza acestei presiuni – simțeam doar o anumită jenă la articulațiile degetelor, dar aceasta dispăru în curând. Oboseala pe care ar fi trebuit să o resimt după acel efort, o plimbare de două ceasuri cu un echipament cu care nu fusesem obișnuit, nu se făcea simțită. Mă mișcam prin apă, ajutat de aceasta, surprinzător de ușor. Ajuns la o adâncime de trei sute de picioare, zăream încă razele soarelui, foarte slab. Se instala un amurg roșiatic ce anunța trecerea de la zi la noapte. Vedeam însă destul de bine încât să mergem mai departe și nu era nevoie să aprindem lămpile Ruhmkorff. Chiar atunci, căpitanul Nemo se opri. Așteptă să-l ajung din urmă și, cu degetul, îmi arătă câteva grămezi întunecate care se găseau în umbră la distanță mică. „Aceasta este deci pădurea Insulei Crespo”, mi-am zis eu. Și nu mă înșelam.

CAPITOLUL 17 PĂDUREA SUBMARINĂ

A

m ajuns la marginea acestei păduri, cea mai frumoasă din imensul domeniu al căpitanului

Nemo. O considera a sa. Își atribuia asupra ei aceleași drepturi ca oamenii primitivi, la începutul lumii. Cine îl putea constesta? Ce temerar ar fi venit acolo, cu sapa, ca să desțelenească desișul întunecat? Pădurea era formată din plante uriașe, ca niște copaci. Am mers pe sub bolta lor și m-am mirat de ciudata așezare a ramurilor acestora, pe care n-o mai observasem până atunci. Niciuna dintre ierburile care acopereau solul, niciuna dintre crengile copăceilor nu se târa, nu se curba, nici nu se întindea în plan orizontal. Toate se înălțau spre suprafața oceanului. Toate panglicile, toate filamentele, oricât de firave, se ridicau drepte ca niște tije de fier. Fucușii și lianele se ddezvoltau urmând o linie rigidă și perpendiculară, impusă de densitatea elementului care le crease. Imobile de altfel, atunci când le dădeam la o parte cu mâna, aceste plante își reluau imediat poziția anterioară. Aici era domnia verticalității. În curând m-am obișnuit cu acea dispoziție bizară, ca și cu relativa obscuritate care ne înconjura. Solul pădurii era presărat cu stânci ascuțite, dificil de evitat. Flora submarină mi s-a părut destul de completă, mai bogată decât cea din zonele subarctice sau tropicale, unde produsele sale sunt mai puține. Dar în câteva minute am confundat, fără să vreau, regnurile între ele, luând zoofitele drept hidrofite, animalele drept plante. Cine nu s-ar fi înșelat? Fauna și flora se aseamănă atât de mult în această lume submarină! Am observat că toate acele produse ale regnului vegetal se țineau de sol doar printr-o prindere superficială. Fără rădăcini, indiferente față de corpurile solide, nisip, cochilii, de care să se 54

54353048.doc prindă, ele nu aveau nevoie decât de un punct de sprijin. Plantele acelea contau doar pe ele însele, iar elementul principal al existenței lor se găsea în apa care le susținea, care le hrănea. Majoritatea, în loc de frunze, aveau lamele cu forme capricioase, circumscrise unei game restrânse de culori, printre care roz, carmin, verde, măsliniu, roșcat, maroniu. Revedeam acolo, însă nu uscate, precum eșantioanele de pe „Nautilus”, padine-păuni, desfăcute sub formă de evantai, ceramii stacojii, laminarii ce-și întindeau tinerele vlăstare comestibile, nereocistele filiforme, ce se ridicau la o înălțime de cincisprezece metri, buchete de acetabule, ale căror tulpini se îngroașă spre vârf și numeroase alte plante pelagice, toate lipsite de flori. „Curioasă anomalie, bizar element, a spus un naturalist spiritual, acolo unde regnul animal înflorește sau unde regnul vegetal nu înflorește!”. Printre diverșii copăcei de dimensiunile arborilor din zonele temperate și la umbra lor umedă, se îngrămădeau adevărate tufișuri de flori vii, garduri vii de zoofite, cariofile gălbui cu tentacule diafane, tufe de zoanthere și, pentru a completa iluzia, peștii-muscă zburau din creangă în creangă, ca niște colibri, în timp ce lepisacante galbene, dactiloptere și monocentre se ridicau sub pașii noștri ca un stol de becaține. Pe la ora unu, căpitanul Nemo dădu semnalul de oprire. Eram destul de mulțumit în ceea ce mă privea și ne-am întins sub o boltă de alarice, ale căror crengi subțiri se ridicau precum niște săgeți. Momentul acela mi s-a părut încântător. Nu ne lipsea decât farmecul conversației. Era însă imposibil de vorbit, imposibil de răspuns. Mi-am apropiat doar capul mare de aramă de cel al lui Conseil. Am văzut că ochii bravului băiat străluceau de mulțumire și, ca un semn de satisfacție, se agită în carapacea sa cu cel mai comic aer din lume. După patru ore de plimbare, mă miram că nu resimțeam o foame violentă. Nu știu cărui fapt datoram acea dispoziție a stomacului meu, în schimb aveam o puternică dorință de a dormi, cum li se întâmplă tuturor scufundătorilor. Ochii mi se închiseră în curând în spatele geamului gros și mă cufundai într-o somnolență de neînvins, pe care doar mișcarea mersului o combătuse până atunci. Căpitanul Neno, voinicul său și noi am dornit adânc, întinși în acel cristal limpede. Cât om fi zăcut astfel, nu pot spune, dar când ne-am trezit soarele cobora la orizont. Căpitanul Nemo se deșteptase înaintea noastră, iar eu încercam să mă snulg dintre cei adormiți, când o apariție neașteptată ne-a făcut să ne ridicăm de îndată în picioare. La câțiva pași de noi, un păianjen monstruos de mare, de un metru înălțime, mă privea fix, gata să sară la mine. Chiar dacă aveam costumul de scafandru destul de gros ca să mă protejeze de mușcăturile acestui animal, n-am putut să nu tresar de groază. Conseil și matelotul de pe „Nautilus” se treziră în clipa aceea. Căpitanul Nemo îi arătă însoțitorului său hidosul crustaceu pe care o lovitură cu patul puștii îl doborî de îndată și astfel am văzut oribilele picioare ale monstrului zbătându-se în convulsii teribile. Întâlnirea aceea mă făcu să mă gândesc la faptul că alte animale, la fel de redutabile, trebuiau să bântuie prin întunericul de pe fundul mării și costumul meu de scafandru nu mă putea proteja împotriva atacurilor lor. Nu mă gândisem la așa ceva până atunci și m-am decis să fiu foarte atent. Presupuneam, de altfel, că oprirea aceea marca și capătul plimbării noastre. Mă înșelam însă. În loc să ne întoarcem la „Nautilus”, căpitanul Nemo își continua îndrăzneața sa excursie. Solul se lăsa jos în continuare. Panta pe care umblam cobora și mai mult. Astfel am mers spre adâncurile tot mai întunecate. Probabil că era cam trei când am ajuns într-o vale îngustă, cu pereți înalți, situată la o sută cincizeci de metri de fund. Grație perfecțiunii aparatelor noastre, am depășit astfel cu nouăzeci de metri limita pe care natura părea să o fi impus până atunci excursiilor submarine ale omului. Am spus de o sută cincizeci de metri, deși niciun instrument nu-mi permitea să evaluez distanța aceea. Știam însă că, în cele mai limpezi mări, razele soarelui mu pot pătrunde mai mult.

55

iar marea. la o jumătate de milă. Admiram mult animalul cu cap rotund și urechi scurte. Chiar atunci am fost martorul celei mai grozave împușcături ce a făcut să vibreze vreodată un vânător. Refracția se asocia iar diverselor obiecte. nu se ivise încă. Am stabilit. Toate se oglindeau pe luciul mării. Totuși. Era coasta Insulei Crespo. păstrau însă o distanță destul de mare față de vânători. Conseil și cu mine ne-am luat după ei. cu o anvergură enormă. cu grote obscure. singurul patruped exclusiv marin. Eram obosit când am zărit o lumină puternică. Un zid de stânci superbe se înălța în fața noastră. alături de moluște și pești. se apropia planând. Însoțitorul său îl imită. Căpitanul Nemo continuă să se afunde în obscuritatea pădurii ai cărei copăcei se rarefiau tot mai mult. a trebuit să mă opresc. Acest valoros carnivor. conducând-o fără ezitare. Până și umbrele păsărilor care treceau pe deasupra capetelor noastre puteau fi surprinse acolo. Cu promptitudine. Pe acea porțiune a globului nu trebuia să meargă. l-a pus pe umăr și am continuat călătoria. Avea o lungime de cincizeci de metri. când am văzut lucind brusc o lumină albă destul de intensă. Blana ei. demn de un glonț. de parcă umblam cu capul în jos. mergeam în mijlocul unui banc de peștișori de tot felul. Era un albaros frumos. Căpitanul Nemo se opri brusc. Ne făcu un gest. Blocurile uriașe și faleza de granit. Mergeam pe pipăite. legătura dintre bobină și serpentina de sticlă. admirabil specimen al păsărilor pelagene. Am continuat să mergem prin văi și crânguri. cu întregul ei spectru. Chiar dacă aș fi vrut să trec zidul. inclusiv imaginile și mișcările noastre. Nu voia să le depășească. 56 . revenirea în straturile superioare nu fu atât de subită încât decomprimarea să aibă loc prea repede. foarte vizibilă. Căpitanul Nemo își activase aparatul electric. vânat și prins de pescari. lumina reapăru și se mări. Reflectându-se. Era felinarul lui „Nautilus”. cu mustăți albe. Plantele pelagiene dispăreau. greu de traversat. În acea clipă am văzut că arma întinsă a căpitanului urmărea o umbră mișcătoare printre tufișuri. unde specia sa nu va întârzia să dispară. Aici se terminau domeniile căpitanului. învârtind un buton. Am umblat într-o vale cu nisip timp de o oră. Alt efect de notat: trecerea norilor groși ce se formau și se risipeau repede. este foarte căutată de marinarii chinezi și ruși. Credeam că aveam să ne întoarcem pe același drum. Mergând astfel. mă gândeam că lumina de la aparatele noastre Ruhmkorff trebuia să atragă unii locuitori ai acelor adâncuri întunecate. brun-maronie deasupra și argintie dedesubt. Căpitanul Nemo trecu în fruntea trupei.54353048. După câteva clipe de observare atentă. ca să nu ne deteriorăm grav trupurile și să nu căpătăm acele leziuni interne fatale scufundătorilor. luminată de lanternele noastre. ca să revenim la „Nautilus”. ca ale pisicii. Tovarășul căpitanului Nemo ochi și trase. iar soarele era deja la orizont. ne permitea să o vedem pe o rază de douăzeci și cinci de metri. O pasăre mare. împiedicau accesul în continuare. Dădusem de uscat. imaginile lor se vedeau ca niște lame lungi pe fundul mării. La o adâncime de zece metri. timp de două ore. luându-le locul foarte multe viețuitoare zoofite articulate. Urca uneori până la mai puțin de doi metri de suprafața mării. Era foarte valoroasă. De mai multe ori l-am văzut pe căpitanul Nemo oprindu-se și ducându-și pușca la umăr.doc Obscuritatea se intensifica. minunata excursie se termină. Erau mai numeroși ca păsările văzduhului și chiar mai agili. Observam că viața vegetală dispărea mai repede decât cea animală. Am început să ne retragem. Dar niciun vânat acvatic. Aceasta căzu imediat și vânătorul o trase spre el. cu siguranță. Noua rută era mai grea și ne ducea rapid către suprafața mării. ca să nu mai înaintăm. Pe la ora patru. Era o magnifică lutră de mare. cu picioare palmate și coada stufoasă. Tovarășul lui Nemo a luat animalul. își relua însă drumul. Dacă se apropiau de noi. finețea și lucrul acesteia asigurându-i o valoare de minimum două mii de franci. Niciun obiect nu se mai vedea la zece pași. era extrem de rar și se refugiase în porțiunile boreale ale Pacificului. Animalul a fost trăsnit.

Ușa exterioară rămăsese deschisă și căpitanul Nemo a închis-o. fără să mă înșel. cumplitele animale nu văd prea bine. Am auzit mișcându-se pompele dinăuntrul navei. pe 18 noiembrie. cu priviri fixe. Mi se păru că nu mă bagă în seamă. cu excepția razelor albastre. căci mi se părea că aerul meu mai avea prea puțin oxigen. Au trecut pe lângă noi. În rest. vreo douăzeci de marinari de-ai lui „Nautilus”. când. în timp ce însoțitorul său a făcut la fel cu Conseil. în plină junglă. oceanul era pustiu. cu cozi enorme. Aveau niște colți ca de fier! Conseil poate că îi clasifica. Apoi a apăsat un buton. restabilit după oboseala din ajun. luminându-ne drumul cu lămpile electrice până acolo. Acele plase fură ridicate la bord. După ce-și termină operațiunea. CAPITOLUL 18 PATRU MII DE LEGHE PE SUB PACIFIC A doua zi dimineața. se urcară pe platformă. irlandezi. uimit de această interesantă excursie pe fundul mării. toți viguroși și bine clădiți. Spre norocul nostru. Marea. Începu o serie de observații astronomice. obosit și flămând. Stăteam întins pe sol. am intrat în camera mea. m-am urcat pe platformă tocmai când secundul de pe „Nautilus” rostea fraza sa obișnuită. în timp ce eu. După câteva clipe. le vedeam burțile argintii și gurile înfiorătoare. Înălțimile de pe Insula Crespo dispăruseră în cursul nopții. Aceste buzunare măturau fundul oceanului și aduceau toate produsele pe care le captau în 57 .doc După douăzeci de minute aveam să ajungem și acolo puteam să respir în voie. Nicio pânză la orizont. Mirat. Marinarii aparțineau unor nații diverse. deși toți păreau a fi europeni. Ne simțeam ca și cum ne aflasem alături de un tigru. Am simțit cum apa scădea în jurul meu. celula fusese golită cu totul. francezi. Apoi s-a deschis ușa interioară și am trecut în vestiar. cu mâna sa viguroasă. am distins trupuri enorme cu luciri fosforescente. M-a obligat să mă aplec la pământ. Erau un fel de pungi. le reflecta pe acestea în toate direcțiile și se acoperea cu o admirabilă tentă de indigo. îngrozit. Peste o jumătate de oră am ajuns la „Nautilus”. după ce am intrat în prima celulă. alături de mine. Admiram acel magnific aspect al oceanului. abia atingându-ne cu înotătoarele lor. la adăpostul unei tufe de varechi. Între timp. ridicând privirea. Am scăpat ca prin miracol de acel pericol uriaș. am văzut că și căpitanul s-a întins pe fundul mării. Atunci mi-a trecut prin minte că se referea la starea mării și că însemna cam „Nu se vede nimic în zare”. un grec sau un cretan. Cu groază am văzut apoi trecând pe lângă noi niște rechini uriași. am renunțat să-i mai întreb ceva. Am recunoscut. Ei veneau să scoată plasele pe care le aruncaseră în mare pe timpul nopții. câțiva slavi. Mă aflam în urma celorlalți cu vreo douăzeci de pași. absorbind culorile spectrului solar. se duse spre cușca felinarului și se uită peste ocean. Un moar cu dungi late se zărea peste valuri. când se ivi căpitanul Nemo. ei nu vorbeau prea mult și nu foloseau în discuții decât acel bizar idiom a cărui origine nici măcar nu o puteam bănui. niște buzunare uriașe pe care un arin negru plutitor și un lanț le țineau întredeschise. De fapt. Aici ni s-au scos hainele grele și. De aceea.54353048. când căpitanul Nemo s-a întors către mine. asemenea celor de pe coastele normande.

la poli.54353048. notoptere. trei toni minunați. Are puls. pe care-l studia mereu. artere. Era o captură frumoasă. baliste cu benzi roșii. ar forma un volum de patru milioane și jumătate de leghe cubice. am obține un strat cu înălțimea de peste zece metri. animalele microscopice. Ele micșorează evaporarea apei și nu lasă vânturile să fure o cantitate prea mare de vapori ce s-ar îndrepta spre zonele temperate. oceanul are o circulație adevărată. coborând în adânc. Rol însemnat.Da.Sărurile.Cât despre infuzoare. Nici bună ziua. sarea. dotați cu antene. îmi ziceam „Polul! Oare acest îndrăzneț personaj ne va duce acolo?” Căpitanul însă tăcuse. ale căror mișcări rapide nu îi scăpaseră însă de năvod. Căldura creează densități diferite ce duc la curenți și contracurenți. când căpitanul Nemo îmi spuse: . În timp ce căpitanul Nemo își încheia fraza. atingând densitatea lor maximă la două grade sub zero. plasele fuseseră trase timp de mai multe ceasuri și prinseseră o întreagă lume acvatică. Este un studiu interesant.”aveți dreptate”.doc drumul lor. nu este el înzestrat cu o viață adevărată? Nu este când furios. de corali. devenind mai ușoare și urcând.Priviți acest ocean. rolul lor este la fel de impresionant. precum un caranx lung de un metru. gobii. scrumbii albăstrui și argintii. varietăți de gobii și altele. comersoni negri. Nu. se ridică. Ele absorb sărurile marine și asimilează elementele solide ale apei. care i-a descoperit o circulație la fel de reală precum cea sangvină la animale. De fapt. ce au o puternică otravă. zise el. . ce se găsesc cu milioanele într-o singură picătură și ar fi nevoie de opt sute de mii ca să cântărească un miligram. În acea zi adunaseră ciudate mostre din neamul peștilor. căpitanul Nemo nu aștepta niciun răspuns de la mine și mi se părea inutil să-i spun „evident”. domnule profesor. mă pregăteam să plec în camera mea. când tandru? Ieri a adormit odată cu noi. tetrodoni. iar acum se trezește după o noapte liniștită. se trezește în mângâierile soarelui. cu o electricitate asemănătoare țiparilor. lăsând intervale lungi între fraze. Am estimat că se adunaseră acolo peste o mie de livre de pește. Firește. calde la suprafață. rol de ponderator în economia globului! Căpitanul Nemo se opri. nici bună seara! Nu s-ar fi zis că acest personaj ciudat continua cu mine o conversație deja începută? . Pentru a i-o provoca. spasme și îi dau dreptate savantului Maury. despre miliardele de vietăți microscopice. trichiure. Am văzut molecule de apă de mare. Există și curenți pe verticală. acela de a-i urmări jocul organismului său. pentru a fi mâncate proaspete sau preparate. răcindu-se apoi mai mult. Odată vânătoarea încheiată și provizia de aer de pe „Nautilus” împrospătată. gade verzi. domnule profesor. Medita cu glas tare. în bucătărie.Iată. Reluă apoi: . se văd consecințele acestui fenomen. Își retrăiește existența diurnă. Se găseau acolo lofii. iar dacă le-am pune pe suprafața globului. alături de pești mai mari. 58 . Din aceste motive. o adevărată respirație a oceanului. făcând să apară adevărate continente de calcar. Creatorul trebuie să multiplice în el căldura.”desigur”. Evaporarea extrem de redusă din regiunile nordice este impresionantă în zona ecuatorială și constituie astfel un schimb permanent între apele tropicale și cele polare. Înțelegeți de ce prin această lege a naturii prevăzătoare înghețul se produce doar la suprafața apei. în cantități uriașe în mare. făcu câțiva pași pe platformă. Și să nu credeți că prezența lor se datorează unui capriciu al naturii. N-aveau să ne lipsească deci proviziile de excelentă calitate pe care rapiditatea lui „Nautilus” și atracția luminii sale electrice le puteau reînnoi neîncetat. Mai curând vorbea cu el însuși. Produsele mării au fost împinse prin panouri. dar nu surprinzătoare. adăugă el. ale căror mișcări comice le oferiseră calificativul de istrioni. Se uita încontinuu la ocean. apoi reluă discuția cu mine: .

Am văzut doar munții ce se desenau la orizont. coboară iar și le readuce vietăților microscopice noi elemente de absorbit. pe la trei dimineața. Am zărit la trei mile. adâncimea sa medie ar fi de vreo șapte mii de metri. părea comună oricărei latitudini. Secundul său însemna pe hartă drumul nostru.54353048. L-am urmat și am ajuns în marele salon. precum „Nautilus”. S-a spus că aici nu trăiește omul. unde ilustrul Cook și-a găsit moartea la 14 februarie 1779. În următoarele săptămâni. Pe 26 noiembrie. și dacă nu mă înșel.Bine. lipsită de elementul său mineral. În ziua următoare. devine mai ușoară. cetăți libere. direcția către sud-est. Totuși. la o depărtare de două mile. deplasându-se pe diagonală cu ajutorul planelor înclinate. zise Nemo. . Elicea se puse de îndată în mișcare și lochul arăta o viteză de douăzeci de mile pe oră. am depășit.Din ce-mi amintesc. care credeți că este adâncimea oceanului? . Astfel iau naștere curenți urcători și coborâtori. Termometrele indicau o temperatură de 4 grade și 25 centigrade. „Nautilus” a trecut Tropicul Cancerului la 172◦ longitudine. Pacificul. cu o înălțime de cinci mii de metri față de nivelul mării. am zărit Insulele Haway.Știu doar ceea ce am aflat din unele sondări. care aparține Franței. urcă la suprafață. dacă fundul mării ar fi regulat. acesta din urmă regretând că nu ne-a însoțit. într-o zi. Făcusem patru mii opt sute șaizeci de leghe de când plecasem. căpitanul Nemo a fost zgârcit cu vizitele. două mii cinci sute de metri în Mediterana și douăsprezece mii de metri în Atlanticul de Sud. cea mai importantă insulă a acestui grup. Pe 4. între 8◦57’ latitudine și 139◦ longitudine Capul Martin din Nuka-Hiva. S-au găsit și paispezece mii nouăzeci și unu de metri și chiar cincisprezece mii o sută patruzeci și nouă de metri. deci mișcare în oceanul ce cunoaște o viață mai intensă. absoarbe sărurile abandonate prin evaporare. astfel că urmăream cu precizie mersul lui „Nautilus”.. emoționându-mă. pe aici. dar ne aflăm în elementul vieții pentru miliarde de animale și pentru mine! Când căpitanul Nemo vorbea astfel. pe la al treizeci și cincilea grad. După aceste cuvinte. i-am răspuns. domnule profesor. specifici acelei zone a oceanului. căci 59 . I-am distins clar liziera cultuvată. mai exuberantă decât cea de pe uscat. la acea adâncime. când am ajuns pe platformă. să respire în fiecare dimineață la suprafața oceanului și să fie libere. Land și Conseil stăteau ore întregi lângă mine. Se opri brusc și mă întrebă: . . Dimineața. „Nautilus” își menținu direcția sud-est. în medie. strigă căpitanul Nemo.Aici se află existența adevărată. independente! Poate că vreun despot. plutind la o adâncime între o sută și o sută cincizeci de metri. în general. grupul Marquizelor. ajunse la straturi de apă situate la două mii de metri. nu are peste patru mii de metri adâncime. Conseil îi povestise canadianului minunățiile plimbării noastre. fără incidente. pentru câteva ceasuri. am găsit flabelarii și polipi turtiți.Domnule Aronnax. văzând mai bine cea mai mare dintre cele șapte insule care formează acest arhipelag. la 142 ◦ longitudine.. “Nautilus” păstra. Printre eșantioanele capturate în plase. opt mii două sute de metri în Atlanticul de Nord. . Aproape în fiecare zi. care.Și cât ar fi după acestea? . În schimb. cu forme elegante. Se estimează că. am trecut pe lângă Sandwich.doc Picătura de apă. căpitanul Nemo se îndreptă către panou și dispăru pe scară. el se transfigura. Speram însă să ni se ofere o altă ocazie de a vedea pădurile submarine. ca și diversele lanțuri montane ce merg în paralel cu coasta și vulcanii pe care îi domină Mauna Rea. nu știu din ce capriciu. cam. Pe 1 decembrie am trecut Ecuatorul. panourile salonului se deschideau și ochii nu ni se mai săturau să pătrundă misterele din adâncurile oceanului. Aș vrea să construiesc orașe cu case submarine.

la lumina puternică de pe „Nautilus”. m-am dus la hublou și m-am uitat. 60 . Ne găseam lâmgă o navă ce avea frânghii tăiate în jurul catargelor. medic grec. a căror carne nu are rival în lume. deoarece ne-am întâlnit cu o trupă imensă de calmari. ancore și lanțuri ruginite. Contemplam opera infinită a Creatorului. Încercam să pătrundem cele mai mari taine ale oceanului. „Nautilus” era nemișcat la o adâncime de o mie de metri. Deseori vedeam vapoare ce putrezeau în adânc. Am observat-o cu atenție și am recunoscut un cetaceu gigantic. vasului i se tăiaseră catargele.doc căpitanului Nemo nu-i plăcea să se apropie de uscat. dacă-l credem pe Atene. o masă întunecată. Pentru a nu fi răsturmat de vânt. Femeia era tânără. clorifene cu înotătoare azurii și coadă aurie. care mai conține sepiile și argonauții. hologimnoze fără solzi. Se umpluse însă de apă și se scufundase. urmărind peștii și moluștele. Pescarii francezi o denumeau „encornet”. Pe tăblia din spatele ei scria: Florida. Conseil? . Sunderland. Imediat mi-a trecut un gând prin minte: . Le-am privit prin geamurile groase din cristal. Erau milioane și înotau cu o foarte mare iuțeală. în timp ce „Nautilus” se deplasa pe lângă nava naufragiată. urmând itinerariul heringilor și al sardinelor.. am strigat eu. stătea suspendată în mijlocul apelor. Aparține clasei cefalopodelor și familiei cu două branhii. . și care seamănă cu un păr format din șerpi pneumatici.Vrea să vină domnul o clipă?. Ned Land și Conseil observau oceanul iluminat prin panourile întredeschise. Aici plasele aduseră niște frumoase specimene de pești. După ce am părăsit aceste insule încântătoare.54353048. când Conseil m-a oprit din lectură. Era doar unul dintre macabrele spectacole surprinse în călătoria noastă cu submarinul. Această călătorie a fost însemnată. ridicase copilul deasupra capului ei. tunuri.Rog pe domul să privească. și o femeie ce ținea un copil în brațe.Un vapor. mișcându-se cu ajutorul tubului lor locomotor. Citeam o minunată carte de Jean Mace. care sunt viețuitoare nocturne. . Pe puntea navei se vedeau încă niște cadavre prinse în frânghii! Trist spectacol! Se vedeau patru bărbați. constituind prada peștilor mari. Coca părea să îi fie bună. înotând înapoi cu o rapiditate extremă. „Nautilus”. spectacole extraordinare. „Nautilus” întâlni în noaptea de 9 spre 10 decembrie această armată de moluște. Deja rechinii enormi le dădeau târcoale. „Nautilus” a aprcurs două mii de mile. I-am privit încremeniți de durere. ghiulele. ostorinci cu maxilar osos și altele. navigă timp de mai multe ceasuri prin mijlocul acelei cete de animale și în plasele sale se prinseră foarte multe dintre acestea. un vas stricat care s-a scufundat. care seamănă cu sepia. printre care am recunoscut nouă specii clasate de d’Orbigny în Oceanul Pacific. moluscă foarte ciudată. Emigrau din zonele temperate spre cele mai calde. unul la cârmă. din 4 până pe 11 decembrie. intitulată „Servitorii stomacului”.Da. Ned Land avea dreptate. . răspunse canadianul. deci nu se scufundase decât de câteva ore. Cu un efort suprem. Din vechime. în timpul acestei călătorii. care a trăit înainte de Galen. I-am văzut trăsăturile. aceste animale au fost studiate de naturaliști și au oferit multe metafore oratorilor din Agora. unde peștii mari apăreau din când în când. cu un gust extraordinar. căci constituiau o mâncare excelentă pentru oamenii bogați. În plină lumină electrică. sărman micuț ce o ținea pe mama sa cu brațele pe după gât! Ce scenă! Eram muți. m-a întrebat el. stăpânite de Franța. În timpul zilei de 11 decembrie citeam în salon. imobilă. Marea ne-a oferit.. mâncându-i pe cei mici. în ciuda vitezei sale. M-am ridicat.Ce-i. Inimile ne băteau în fața acelui naufragiu văzut pe viu. Își schimba decorul și scena pentru plăcerea ochilor noștri. în decorul acvatic. fotografiat în ultima clipă. agitându-și confuze cele zece picioare pe care natura le-a prins de capetele lor.

61 . Polipii respectivi se dezvoltă la suprafața mării. ca la Reunion sau Maurice. . i-a clasat în cinci secțiuni. nu creșteau decât cu o optime de deget într-un secol. de la Insula Ducie până la Lazareff. În alte locuri. devorate de rugină. pe care „Nautilus” avea să le întâlnească în drumul său. Domnul Milne-Edwards. datorită cărora există insulele din acest ocean. CAPITOLUL 19 VANIKORO A cel spectacol îngrozitor a inaugurat seria catastrofelor maritime. astre și meandrine. Zidurile văzute de mine din apropiere aveau și trei sute de metri adâncime. Când i-am expus această teorie căpitanului Nemo. Acest arhipelag acoperă o suprafață de trei sute șaptezeci de leghe pătrate și este format din vreo șaizeci de grupuri de insule. tunuri. scufundate la câteva picioare sub nivelul mării. aflat sub protectoratul Franței. apoi insulele.Nu de continente noi are nevoie Pământul. Fiecare astfel de organism minuscul creează câte o celulă din calcar. vedeam adesea nave naufragiate. În apropierea Insulei Clermont-Tonnerre am admirat lucrările gigantice ale acestor muncitori microscopici. Depunerile polipilor tind să le unească. în apropierea cărora adâncimea oceanului este considerabilă. Răspunzându-i unei întrebări a lui Conseil privind durata ridicării acelor bariere colosale. Acesta se întinde pe o suprafață de cinci sute de leghe de la est-sud-est la vest-nord-vest. Ei nu trebuie confindați cu coralii. cunoscuți drept milepori. de exemplu. ancore și mii de alte obiecte din fier. între 13◦30’ și 23◦50’ latitudine sudică și 125◦30’ și 151◦30’ longitudine vestică. Prin depozitarea acestor calcare se nasc stâncile marine. De când umbla pe mările mai populate. ele ridică stânci înalte ca niște ziduri drepte.Deci de cât timp a fost nevoie pentru ca să ridice aceste ziduri? . iar lumina se reflecta în calcarul lor.54353048. a necesitat un timp mai îndelungat. Pe 11 decembrie am aflat despre Arhipelagul Pomotu. acesta s-a mirat să afle că. Noua insulă se va uni mai târziu cu arhipelagurile învecinate și un al cincilea continent se va întinde de la Noua Zeelandă și Noua Caledonie până la Marquize. descoperită în 1822 de căpitanul Bell de pe vasul „Minerva”. În jurul acestora din urmă apar barierele din stânci. între ele. asemenea celor de pe coasta Noii Caledonii și a diverselor insule din Arhipelagul Pomotu. potrivit savanților. Zidurile de stânci le sunt datorate în special madreporarilor. el mi-a răspuns sec: .O sută nouăzeci și două de mii de ani. în teoria căruia am deplină încredere. Am putut observa cu atenție madreporari. Teoria aceasta diferă de cea care pune la temelia lucrărilor madreporice vârfurile munților și ale vulcanilor. dragul meu Conseil. ci mai ales de oameni noi! „Nautilus” se îndrepta acum spre Insula Clermont-Tonnerre.doc „Nautilus” înconjură vasul scufundat și merse mai departe. Mineralizarea pădurilor și formarea huilei. în viitor. potrivit domnului Darwin. de unde își încep construcțiile impresionante de formare a atolilor. porite. ilustrul meu profesor. ghiulele. printre care se remarcă grupul Gambier. unde trăise „grupul primejdios” al lui Bougainville. Pe „Nautilus” trăiam izolați.

. am putut vedea Insula Clermont-Tonnerre. . Apele din jur ne-au dat pești excelenți pentru masă. Meșterul Ned Land nu s-a căit de lăcomia sa. M-am ridicat de îndată. în 1793 și Dumont d’Urville. protestanții fanatici. Am mâncat multe din acestea. Ne îndreptam spre golfulețul Wailea. Grupul se compune din nouă insule mari. spațiul groaznicelor aventuri ale căpitanului Dillon. Pe 15 decembrie am trecut de Arhipelagul Societății și grațioasa Insulă Tahiti. Moluștele respective aparțin unei specii cunoscute ca ostrea lamellosa. Nu-l mai văzusem pe căpitanul Nemo de opt zile. amestecându-se cu resturile descompuse de pești și de plante marine ce formau un humus vegetal. Apoi broaștele țestoase și-au depus acolo ouăle. am întrebat. unde a fost ucis căpitanul de Langle. 62 . Așa s-a născut pârâul.doc Când „Nautilus” ajunse la suprafața oceanului. Eram preocupat cu determinarea. cu aerul unuia ce lipsise cinci minute. de obicei. Vanua-Levu și Kandubon. cum fac. Germenele a prins rădăcini. pentru că stridiile nu provoacă indigestie. comandantul navei “Aimable Josephine”. nu sufeream de caniculă la treizeci sau patruzeci de metri sub apă și o temperatură de zece până la douăsprezece grade. Lochul indica nouă mii șapte sute douăzeci de mile. o grăunță adusă de uragan de pe teritoriile învecinate a căzut pe straturile de calcar. fertilizate de valuri și de furtuni. ca viermi și insecte. Arborele. În acest golf. anul în care Toricelli a inventat barometrul și Ludovic al XIV-lea a urcat pe tron. și Arhipelagul Navigatorilor. regina Pacificului. domnule profesor. acoperită de păduri și dominată de un munte impunător. prin zona intertropicală. „Nautilus” naviga în mijlocul Arhipelagului Noile Hebride. Pe 25 decembrie. Spre seară. După ce a atins Tropicul Capricornului pe la 130◦ longitudine. Am trecut la prânz pe lângă cea numită Auru. După aceea. Acest arhipelag se întinde pe o sută de leghe de la nord la sud și pe nouăzeci de leghe de la est la vest. dimineața. După aceea. . joasă și împădurită. Dimineața am zărit piscurile de pe această insulă. se îndreptă către vestnord-vest. pe planisferă.Da. Clermont-Tonnerre se topi în depărtare. Era Crăciunul și Ned Land regreta mult că nu putea să-l petreacă împreună cu familia. când am trecut printre Arhipelagul Tonga-Tabu. Căpitanul s-a apropiat.Vanikoro. au ajuns acolo pe trunchiuri rupte de vânt de pe alte insule.„Nautilus” ne duce la Vanikoro?. a pus degetul pe un punct de pe hartă și a zis: . a rutei lui „Nautilus”. “Port-au-Prince” și “Duke of Portland”. opera imensă a animalelor microscopice.Dacă vă face plăcere. Mici animale. care a elucidat misterul naufragiului lui La Perouse. iar ruta lui „Nautilus” se modifcă destul de sensibil. Vegetația a cucerit terenul pas cu pas. crescând. dragat de mai multe ori. Așa s-au format aceste insule. Tasman a descoperit acest grup de insule în 1643. Pe 27. unde canibalii i-au masacrat pe mateloții de pe „Union” și pe căpitanul Bureau. în 1827. evident. Stâncile sale madreporice au fost. intră în salonul cel mare. Într-o zi. Deși soarele verii era cumplit. l-a explorat Bougainville în 1768 și l-a denumit astfel Cook în 1773. printre care Viti-Levu. am ajuns în Arhipelagul Viti. din Nantes. prietenul vestitului pirat La Perouse. „Nautilus” străbătuse opt mii și o sută de leghe. scrumbii. Care dintre ei a fost mai util omenirii? Au urmat Cook. pe care l-a descoperit Quiros în 1606. fiecare individ depunând două milioane de ouă. unde pieriseră echipajele de pe „Argo”. Era denumirea insulelor în care dispăruseră navele lui La Perouse. Are numeroase insule. între 6◦ și 2◦ latitudine sudică și între 174◦ și 179◦ longitudine vestică. urmând preceptul lui Seneca. O nucă de cocos a ajuns apoi acolo. în 1774. a oprit vaporii de apă. în cantități considerabile. omul a fost atras de verdeața insulei. se găsesc stridii excelente. iar păsările și-au făcut cuiburile. albicore și câteva varietăți de șerpi de mare denumite murenophis.Aș putea vizita celebrele insule unde s-au scufundat „Boussole” și “Astrolabe”? .54353048. d’Entrecasteaux.

ofițerii au făcut turul insulei și au raportat câteva resturi fără importanță. Un bătrân lup de mare din Pacific. de șase ani. Acolo. nava lui. O navă. Fără să știe aceste lucruri. Ne aflam chiar lângă cea numită Vanikoro. Au plecat cu corvetele “Boussole” și “Astrolabe” și nu s-au mai întors.Și când ajungem la Vanikoro? . după ce au primit daruri și promisiuni că nu vor suferi pentru purtarea lor. iar pe 20 ale aceleiași luni au ajuns în Portul Vanu. „Nautilus” se afla în ape liniștite. 63 . Dillon s-a întors la Calcutta. „Saint Patrick”. pe 7 iulie 1827. pe care Dumont d’Urville o botezase a Căutării. Făcând comerț cu băștinașii. Pe 23 februarie. în 1785. Însemnele de pe acestea. ancore. a găsit primul urmele naufragiului. i-am răspuns. I-am povestit că La Perouse și secundul său. Pământul era acoperit de verdeață. a ancorat în Calcutta. Până la urmă.Am ajuns deja. D’Entrecasteaux. În 1791. erau marca turnătoriei Arsenalului din Brest. Băștinașii din zonă nu au vrut să colaboreze. pe 7 aprilie 1828. ceea ce l-a dus pe Dumont d’Urville la gândul că ei îl atacaseră prin surprindere pe La Perouse. a fost pusă la dispoziția lui. . . să facă o călătorie în jurul lumii. Au plecat din Brest. și a revenit în Franța. am urcat repede pe platformă și m-am uitat în zare.54353048. S-a dus cu băștinașii la Vanikoro și a găsit urmele navelor scufundate. După două luni au aflat că resturile corvetelor fuseseră văzute de Bowen. începând de pe plajă până pe vârfurile munților. unde a fost primit foarte bine de regele Carol al X-lea. plutind pe lângă coastele Noii Georgii.Firește. denumită “La Recherche”. mai precis în dreptul micului Port Vanu. au cules resturi ale naufragiului. Apoi Dillon a plecat către Noua Zeelandă. ca mulți alți marinari. “Astrolabe” a ajuns pe Insula Tikopia. a unor europeni în zonă. chiar în locul unde se afla acum „Nautilus”. Vasele “Esperance” și “Recherche” au trecut pe lângă Vanikoro fără să se oprească. indigenii au acceptat să îi conducă pe francezi la locul sinistrului. cu vasul “Astrolabe”. A ajuns în arhipelag. Dillon. comandantul vasului „Albermarle”. înconjurate de recifuri de corali cu circumferința de patruzeci de mile. „Bazin m-a făcut”. La umbra copacilor am zărit niște sălbatici ce păreau uimiți de apropierea noastră. Descoperirea lui a captat interesul Companiei Indiilor și al Societății Asiatice. dar degeaba. apoi a plecat spre Vanikoro. a aflat de la ei de existența. au pierit în cursul călătoriei. un clopot de bronz. Pe 15 mai 1824. ustensile metalice. Nimeni nu se mai îndoia de autenticitatea lor. Spre nord-vest se vedeau două insule vulcanice de mărime inegală. Dumont d’Urville a plecat și el spre Vanikoro. căpitane. „Recherche” și “Esperance”. Atunci căpitanul Nemo mă întrebă ce știam despre naufragiul lui La Perouse. comandantul navelor. După ce a trecut de centura extremă de stânci printr-o strâmtoare îngustă. după ei.Ce știe toată lumea. la 16◦4’ latitudine sudică și 164◦32’ longitudine estică. fuseseră trimiși de Ludovic al XVI-lea. a luat o călăuză și un interpret. Dillon a bănuit că erau din echipajul lui La Perouse. Pe 10 februarie 1828.Și ce știe lumea? Îmi puteți spune? . N-a dat crezare zvonurilor despre descoperirile lui Dillon și a căutat personal resturile naufragiului. guvernul francez. la două luni după ce Dillon plecase de acolo. Expediția a fost un dezastru. Urmat de căpitan. a trimis două nave de război. Au ajuns. bucăți din instrumente. cu adâncimea de treizeci-patruzeci de brațe. s-a îndreptat către Insulele Amiralitățiim indicate de raportul căpitanului Hunter drept loc al naufragiului. și doi secunzi ai săi. neștiind asta. ancorând la Hobart-Town. pe 26 februarie. Căutările au continuat. a trecut pe lângă Insula Tikopia din Noile Hebride. căci d’Entrecasteaux. căpitanul de Langle. îngrijorat.doc . cel mai impunător fiind Kapogo.

Cam aceasta era povestirea. A doua a rezistat câteva zile. N-a găsit niciun document nou. Era o simplă piramidă pătrată. apoi a plecat spre Santa Cruz. pusă pe niște corali. A ajuns în golful Botany.Și unde a ajuns a treia navă a lui La Perouse.54353048. cariofilee se vedeau resturile unor nave naufragiate. slăbiți. Mi-a arătat o cutie metalică. A ridicat pânzele abia pe 17 martie. pești. după ce își pierduse navele. între recifele Pacu și Vanu. Nava sa „Boussole” a eșuat prima. comandată de Legoarant de Tromelin. de fontă. Nemo mi-a zis: . dar oamenii săi aveau febră. în apele puțin adânci. garnituri de cabestan și altele. tunuri. Prima navă s-a distrus aproape imediat. Căpitanul mi-a făcut semn să-l urmez în salon. Comandantul lui „Astrolabe” a ridicat un mormânt în memoria celebrului navigator și a echipajului său. ghiulele. 64 . tunuri și alte resturi. Unde? Nimeni nu știa. construise un vas mai mic și plecase de acolo. cu notițe scrise chiar de Ludovic al XVI-lea! . . cu navele sale „Boussole” și “Astrolabe”. au plecat cu La Perouse. Conținea chiar instrucțiunile ministrului marinei către comandantul La Perouse. S-au îndreptat către Arhipelagul Solomon. Dumont d’Urville a aflat că La Perouse. “Astrolabe” a sărit în ajutorul ei și a eșuat. Băștinașii i-au primit destul de bine. pe coasta apuseană a insulei principale. Printre corali. temându-se că Dumont d’Urville nu era la curent cu descoperirile lui Dillon.Frumoasă moarte pentru un marinar. Un mormânt de coral. la umbra unui arbore. roasă de apă. Alții. S-a îmbolnăvit și el. „Nautilus” s-a scufundat câțiva metri sub valuri și m-am uitat prin hublou. Naufragiații s-au instalat pe insulă și au construit a treia navă. Noua Caledonie. Acolo au pierit. din resturile celorlalte două.Nu se știe. Aceasta a ajuns la Vanikoro la câteva luni după ce plecase „Astrolabe”. așa cum ne dorim și noi. . construită pe Insula Vanikoro?. adăugă Nemo. Unii mateloți au rămas de bună voie la Vaniloro. de pe coasta de vest a Americii. A ajuns după aceea la Vanikoro.De unde știți? . Guvernul francez. a vizitat Arhipelagul Amicilor. trimisese la Vanikoro corveta “Bayonnaise”.doc Acolo au văzut. ancore.Comandantul La Perouse a plecat pe 7 decembrie 1785. În timp ce mă uitam la ele. pe coasta meridională.Iată ce am găsit la locul ultimului lor naufragiu. mă întrebă căpitanul Nemo. liniștit și tăcut. dar a constatat că sălbaticii respectaseră monumentul lui La Perouse. bolnavi. . de asemenea. A vrut să plece după aceea.

aflată pe coasta de nord-est a Australiei. . Să se uite la pești și să-i mănânce nu-i destul pentru el. parcă aș fi la Paris în cabinetul meu din Jardin des Plantes! Îți accept urările și îți mulțumesc pentru ele. În sfârșit. Lipsa vinului. . a cărnii nu-i convine unui saxon adevărat. . pe 10 mai 1770. de două luni. Te întreb doar ce înțelegi tu prin „an bun” în circumstanțele în care ne găsim. Să fie anul care va aduce sfârșitul reținerii noastre pe această navă sau anul care va vedea urmarea acestei ciudate călătorii? . .Mulțumesc.Și eu. adică cinci mii două sute cincizeci de leghe. Conseil. iar dacă ritmul se menține. 65 . cineva va fi mereu mulțumit. domnul Nemo. Firește că vedem lucruri ciudate și. Mă gândesc la fel de mult să rămân aici pe cât vrea meșterul Land să fugă. iar deocamdată. Este un spirit pozitiv. „Nautilus” părăsi Insula Vanikoro cu mare viteză. asta nu mă deranjează. Altceva n-am la mine. căruia îi sunt familiare biftecurile și pe care ginul sau acel brandy al lor. Dacă anul care începe nu va fi bun pentru mine. Cea a lui Cook se lovi de o stâncă și. spuse Conseil.Pe de altă parte. după trei zile. Conseil. eu zic să ne dăm mâinile. Mă acomodez foarte bine cu regimul de la bord. La 2 ianuarie făcusem unsprezece mii trei sute patruzeci de mile. de parcă nici n-ar exista. care-și justifică numele latin. că un an bun va fi cel în care vom putea vedea totul. . nu știu cum se va sfârși aceasta. . de la punctul nostru de plecare din mările Japoniei. La 1 ianuarie 1868.Niciodată. nu-l sperie. Cred că nu vom mai întâlni altă ocazie ca asta. dis-de-dimineață. răspunse el. Cu pintenul lui „Nautilus” înainte ne îndreptam spre Marea de Coral. nu ne-am plictisit defel. .Ai dreptate. după aceea. dacă nu se scufundă. ca să-i fiu pe plac domnului. nu ne deranjează cu nimic. mă întrebă acest băiat de ispravă. Conseil a venit să mă caute pe platformă.El vede lucrurile invers decât mine. servite cu moderație. străbătu cele șapte sute cincizeci de leghe ce separă grupul Insulelor La Perouse de extremitatea sud-estică a Insulei Papua. răspunse Conseil. acest lucru se datora unei bucăți de coral ce rămăsese prinsă în coca spartă. atunci va fi bun pentru el și reciproc. răspunse servitorul. îi urez domnului ceea ce-i face plăcere! .Domnul îmi va da voie să îi urez un an bun?. Se îndrepta către sud-vest și.Cred. Conseil. a pâinii. Vasul nostru se afla la o distanță de câteva mile de temutul banc de care fuseseră amenințate navele lui Cook. acest băiat de ispravă plecă. . Ce crede despre asta Ned Land? .În ce mă privește.Domnul este mai generos ca niciodată. Ultima minunăție este și cea mai uimitoare.Totul? Ar putea dura cam mult. . Astfel.Nu prea știu ce să-i răspund domnului. cu un stomac neliniștit.Dragul meu Conseil. . Și.doc CAPITOLUL 20 STRÂMTOAREA DE TORRES Î n noaptea de 27 spre 28 decembrie.54353048.

Papua are patru sute de leghe lungime și trei sute de leghe lățime. Profitând de această situație.54353048. Înaintea noastră se vedea cușca timonierului. le spintecau neîncetat. Am recunoscut o admirabilă Nemasioma Geliniaroida. care conducea personal vasul. pe 4 ianuarie. M-am mulțumit cu diverse eșantioane de pești prinși în plasele noastre. în 1840. de Noua Olandă. Corvetele lui Dumont d’Urville au eșuat acolo și erau să piară cu totul. Flora era reprezentată de frumoasele alge plutitoare. cu vârfurile lor ascuțite. Aceste dungi dispăreau la moartea animalului. . bătea apa fără grabă. cu o suprafață de patruzeci de mii de leghe geografice. apoi vizitat succesiv de Jose de Meneses în 1526. avea să facă însă cunoștință cu recifele de corali. Strâmtoarea de Torres are cam treizeci și patru de leghe lățime.Urâtă mare. de Torres. dinspre sud-est către nord-vest. de care marea plină de talazuri se spărgea cu furie și mare zgomot. „Nautilus” ajunse deci la intrarea în cea mai periculoasă trecătoare din lume. Pământul acesta a fost descoperit în 1511 de portughezul Francesco Serrano. În jurul submarinului. a spus domnul de Rienzi și nu mă îndoiam că aveam să dăm de temuții andameni. generalul spaniol Alvar de Saavedra în 1528. căpitanul Nemo voia să intre în Oceanul Indian prin strâmtoarea de Torres. Elicea sa. Am remarcat și germoni mari cât niște toni. La prânz. împreună cu ofițerul de marină Coupvent-Desbois. coastelor Papuei. impregnate de mucilagiul din porii lor. sunt cele mai bune hărți ale trecătorii. este primejdioasă atât din pricina stâncilor. Căpitanul Nemo deveni foarte precaut. cât și a sălbaticilor care locuiesc pe coastele ei. amiral acum. marea clocotea furioasă. de olandezul Shouten în 1616. Am prins și mulți vertori. cei doi tovarăși ai mei și cu mine ne-am așezat pe platforma pustie. A înfruntat-o Louis Paz de Torres. Această strâmtoare. numită și Noua Guinee. precum coada unei balene. care fac navigația aproape impracticabilă. Este situată între 0◦19’ și 10◦2’ latitudine sudică și între 128◦23’ și 146◦15’ longitudine. 66 . am zărit munții Arfalx. de Nicolas Sruick în 1783 etc. Aveam înaintea mea hărțile excelente ale strâmtorii de Torres. ieșit parțial la suprafață. ce au făcut parte din statul major al lui Dumont d’Urville în timpul ultimei sale călătorii în jurul lumii. care. Grijalva în 1527. Împreună cu ale căpitanului King. ce fu clasată printre curiozitățile naturale ale muzeului. lungi de o jumătate de decimetru și pirade zburătoare. Cu această ocazie. . pe care puțini navigatori îndrăzneți au curajul să o străbată. Valurile aveau o viteză de două mile și jumătate. „Nautilus”. Nu mai comunică nimic altceva. făcute de un inginer hidrograf. stânci. unde trebuia să se afle căpitanul Nemo. întorcându-se în Malaezia din Mările Sudului. “Un furnicar de negri ocupă toată Malaezia”. laminarii și macrociste. insulițe. pe numele său Vincendon Dumoulin. albăstrui în părțile laterale și dungați transversal. luminează alternativ din aer și din apă. de Juigo Ortez în 1545. Stâncile de corali. Le consultam cu deosebită atenție.De-a dreptul periculoasă. zise Ned Land. pinteni etc. planurile înclinate ale lui „Nautilus” ne duceau în adâncuri și n-am putut vedea zidurile înalte de coral. am găsit alcionari. Submarinul nostru. când secundul luă înălțimea soarelui. dar este obstrucționată de nenumărate insule. ce se vedeau ici și colo. înainta cu viteză moderată. ursine.doc Chiar aș fi vrut să vizitez reciful lung de trei sute șaizeci de leghe. După două zile. foarte bine echipat. adevărate rândunele submarine. În momentele acelea însă. Nu îi convine niciunui vas precum „Nautilus”. Ea desparte Insula Papua. prin întunericul nopții. eram în apropierea. Printre moluște și zoofite. Ned constată cu plăcere că ruta aceea îl apropia de mările europene. am răspuns. datorită fosforescenței lor. Peștii respectivi ne însoțeau cu grămada și ne-au oferit o masă deosebit de fină.

doc Sper ca nemernicul de căpitan să fie sigur pe el și îndemânatic. nici pe sub mări. Mareele sunt destul de reduse. având coca foarte tare. Pe la ora trei după-amiază ne apropiam de Insula Gueboroar. Rămăsese blocată acolo și risca să nu mai iasă în larg vreodată.Nu.În Pacific fluxurile nu sunt mari.„Nautilus” nu e pierdut. Reveni apoi spre sudvest. . căpitanul și secundul său conorâră în interiorul submarinului. . Nu e bun decât de vândut la kilogram. dacă în apropiere ar fi coastele Angliei - 67 . Spre sud și est se arătau deja câteva capete de corali. . Se deplasa mai spre nord. . . dar „Nautilus” părea că se strecoară ca prin minune prin mijlocul acestor stânci și ape furioase. de parcă polipii coralieni îl zidiseră deja în cimentul lor indestructibil. răspunse Conseil. se îndreptă către Gueboroar. ce străluceau și puteau fi observați.Ce facem. Nimic nu avea să-l forțeze să pună iar piciorul pe continent. pe platformă. Iată care era situația. unde se loviseră cele două corvete ale lui Dumont d’Urville. cu emoții. ca un braț imens. când căpitanul. M-ar mira ca acest util satelit să nu-mi ofere serviciul pe care doar el singur mi-l poate furniza. venind după ce plecase căpitanul. „Nautilus” s-a împotmolit în plin flux și nu văd cum o să-l eliberați. a cărei coastă mergea de la nord spre vest. „Nautilus” se lovise de o stâncă și rămase nemișcat. îmi răspunse el. Vorbea marinarul din el. Cu acestea. ce-i fusese fatală lui Dumont d’Urville. la prima atingere!. această bucată de fier nu va mai naviga nici pe mări. . am reluat eu. glăsui canadianul. domnule Aronnax. căpitanul Nemo și ajutorul său examinau situația vasului. .Însă. Eșuasem acolo.Vom aștepta liniștiți fluxul din 9 ianuarie. se apropie: . voia să angajeze nava prin acel pasaj. Urma ruta lui „Astrolabe” și “Zelee”.Un accident?. ceea ce complica situația pentru „Nautilus”. Mă întrebam deja dacă Nemo. pe lângă Insula Murray.Eu nu mi-am pierdut încrederea în „Nautilus” și în câteva zile vom ști ce ne pot aduce fluxurile Pacificului. dar în strâmtoarea de Torres se mai găsește o diferență de un metru și jumătate între nivelul fluxului și al refluxului. căpitane Nemo. . replică el. Vasul rămase înțepenit printre corali. rece și calm.Căpitanul nu-și va arunca ancorele în larg. . când luna ne va trimite apa necesară. la tribord.54353048. când o izbitură mă răsturnă. Căpitanul Nemo și ajutorul său coborâră înăuntrul lui „Nautilus”.Așa simplu. Situația era chiar primejdioasă. Azi e 4 ianuarie și peste cinci zile avem lună plină. mi-a zis Ned Land. Ideea de a fugi este bună. fiindcă fluxul va fi de ajuns. imprudent până la nebunie. Când m-am ridicat.Nu. Nu vreau să scap atât de repede de onoarea de a-mi ține companie. De aceea cred că a sosit clipa ca să fugim. modificând iar direcția.Așa simplu e? .Domnule. apărea Insula Gueboroar. vorbind în limba lor de neînțeles. altminteri stâncile astea vor sfărâma nava în mii de bucăți. .Dar un incident ce v-ar obliga să redeveniți locuitor al uscatului de care fugiți. Apoi. când. nebăgând în seamă ironia din vorbele sale. Mă gândeam la aceste lucruri. La două mile. către pasajul Cumberland. s-a deplasat printr-o mulțime de insule necunoscute către Insula Tund și canalul Mauvais. domnule?. Drumul nostru de abia începe. Canadianul ridică din umeri și se uită la servitorul meu. Însă nava nu suferise nicio pagubă. nu va trage de lanțuri cu motorul și nu va face totul ca să iasă de aici? . ce nu mai mișca deloc. Zise: . Căpitanul Nemo mă privi neobișnuit și făcu un gest negativ. un incident. l-am întrebat. Vă va duce mai departe printre minunățiile oceanului.

.Domnul să riște. dar nu trebuie să mănânci numai pești. ceea ce ar fi un eveniment grav. cu destulă grabă. zise canadianul. . dar ne va refuza. dacă „Nautilus” nu va ieși de aici. . răspunse canadianul. replică servitorul meu. am replicat eu. A doua zi dimineața. înarmați cu puști electrice și cu topoare. uscatul se găsea la două mile. apoi vom ști care este amabilitatea căpitanului. . . reluă Ned Land. reluă Ned Land. domnule Aronnax. Pe sub aceștia se află animale ale căror cărnuri le-aș gusta cu mare plăcere. Marea era calmă. Spre mirarea mea. Mai trebuia doar să plecăm cu ea. 68 . Ned Land nu-și putea stăpâni bucuria. domnule Aronnax. Doar Ned Land avea să conducă ambarcațiunea. Conseil și cu mine. O bucată de friptură făcută pe cărbuni încinși va fi o minune.Bine. cât sunt de bogate pădurile și dacă nu cumva vânatul este atât de mare încât va goni vânătorul.54353048. Mai bine prizonier pe „Nautilus”. căpitanul Nemo ne-a aprobat cererea. la vâsle. . fără măcar să-mi ceară să promit că mă voi întoarce la bord. Era un prizonier scăpat din închisoare și nici nu se gândea că se va mai întoarce.Ned are dreptate și sunt de partea lui. .Nu vă temeți.Rămâne de văzut. am plecat de pe „Nautilus”. O briză ușoară sufla dinspre uscat. Văd o insulă. i-am zis. să ne lase să ajungem pe pământ ca să nu ne pierdem îndemânarea de a păși pe zona solidă a planetei noastre? . Ne deplasam cu destulă viteză. Peste douăzeci și cinci de minute vă voi oferi o masă pe cinste! La opt și jumătate. trăgeam cu vigoare. barca lui „Nautilus” trase pe o plajă de nisip după ce trecuse cercul de corali care înconjura Insula Gueboroar. Nu știam și nu mă interesa dacă Nemo ne va însoți. .doc sau ale Provenței. De altfel. O fugă în Noua Guinee ar fi fost însă primejdioasă și nu l-aș fi sfătuit pe Ned să o încerce. Vom avea timp și pentru așa ceva.Pot.Ia să cercetăm terenul din jur. bine. barca a fost scoasă din locul ei și împinsă în mare de pe platformă. dacă nu găsesc altceva pe aici. Nu îi poate cere domnul căpitanului Nemo. decât să cazi în mâinile băștinașilor din Papua. iar Ned cârmea printre stânci. . prietenul său. Îmi lasă gura apă. Doi oameni au făcut asta.Ned mă neliniștește. spuse Conseil. Pe ea sunt arbori. . a doua zi. . nu ale Insulei Papua. Era un joc pentru canadian să ducă barca printre stâncile fatale navelor mari. ni s-a pus barca la dispoziție. Pe la ora opt. Fără pâine! Și peștii sunt buni.Dar mănânc și tigru.Lacomule!.Orice animal cu patru labe și fără pene sau cu două picioare și cu pene va fi doborât de gloanțele mele.Carne! Vânat adevărat! Vom mânca!. repeta el. zise Conseil. Deci vânătorul Ned Land își reîncepe imprudențele. Pe 5 ianuarie. Credeam chiar că nimeni din echipaj nu va veni cu noi.

dar înainte de a umple barca cu ele. ficuși. .Hei. cu mare satisfacție. a băut laptele și le-a mâncat miezul. se întindea un covor de orhidee. Legumele proaspete ar fi binevenite pe „Nautilus”.Ce spui. le-a desfăcut.Să ne continuăm excursia. Arborii erau enormi.Te plac mult. dar anumite albii de torente secate. . am zis eu. spuse Conseil. dar nu cât să te mănânc. am răspuns eu. ha!. iar pe jos.Domnul are dreptate. . 69 . casuarine. râse Ned. .Nu trebuie să disperi. .Ascultă-mă puțin.Nu cred că s-ar împotrivi căpitanul Nemo al vostru dacă vom aduce la bord barca încărcată cu nuci de cocos.54353048. leguminoase și ferigi. Ne vor rămâne mai multe.Ha. Ned!. . . i-a doborât fructele. amice Conseil. mișcând semnificativ din fălci. palmieri. pline cu rămășițe granitice. Orizontul se ascundea sub o perdea de păduri admirabile.doc CAPITOLUL 21 CÂTEVA ZILE PE USCAT D upă două luni. din care n-am văzut încă nici măcar o mostră. meștere Land. pe o distanță de o bătaie de pușcă. i-am zis harponierului ce se apucase să facă ravagii întrun alt cocotier. ca noi. cât am fost prizonieri pe „Nautilus”. Solul era în întregime madreporic. Deși nu pare locuită. . . . Canadianul. insula ar putea avea oameni care nu fac nazuri. îi zise canadianul. Eu propun să rezervăm trei locuri în șalupa noastră: unul pentru fructe. zise Ned Land. la adăpostul boltei lor de verdeață. cu înălțimi de două sute de picioare. râse canadianul.Și cu atât mai bine pentru noi. adevărate hamace naturale. cu mare atenție. Ai putea fi canibal? Cum voi mai sta de acum încolo în cabina dumitale? Nu mă voi trezi într-o dimineață mâncat pe jumătate? . strigă Conseil. Ned?. altul pentru legume și al treilea pentru vânat. dar nu le va gusta. răspunse Conseil.Cu atât mai rău pentru el!. . . când își aleg vânatul. în schimb. cât de mică. ripostă Ned Land. am fost mișcat când am coborât pe pământ. ar fi bine de aflat dacă insula nu produce altă substanță la fel de utilă. În câteva clipe am inspectat coasta. Erau mimoze. încât se uneau unii cu alții prin niște cunune de liane.Nu cred. Nucile de cocos sunt bune.Cred că încep să înțeleg farmecul canibalismului. balansate de briza ușoară. demonstrau că insula aceea se formase printre primele. se miră Conseil.Excelent!. El a zărit un cocotier. teci. ignorând minunata floră papuașă. . . a preferat utilul frumosului. interveni Conseil.Extraordinar.

. Pe la prânz aveam o mulțime de banane. . repetând: . Aici.Servește-te. Într-adevăr. Ned.Ba da. ananas de dimensiuni incredibile și multe altele. pe Insula Gueboroar. cu frunze mari. domnule profesor. mai ales varietatea lipsită de semințe. cu coroană rotunjită. Cele gălbui și gelatinoase nu așteptau decât să fie culese. Fructele sau legumele. rotunde. acesta s-a dovedit excelent. strigă Ned Land. Imaginea lor îl incită și nu le putu rezista. Întâmplarea ne-a ajutat în căutarea de vegetale comestibile. domnule. zise Ned Land. Am mai cules savuroase fructe de mangifera.Din păcate. . văd că nu-i lipsește nimic pâinii acesteia. care se poate păstra multă vreme. domnule. spuse el. Conseil se uita în continuare la Ned. Fructele respective nu aveau sâmburi.Ei. completă Conseil. Când vreau să-l folosesc. Aceste produse minunate din zonele toride se coc pe tot parcursul anului. ca să le luăm la întoarcere. Unele nu ajunseseră la maturitate și pulpa lor albicioasă nu avea destulă fibră. l-am întrebat. le mănâncă fără să le gătească. Acest „artocarpus” a fost naturalizat. . El are un trunchi drept și înalt de patruzeci de picioare. domnule. să nu-mi mai spuneți mie regele harponierilor! După câteva minute. trebuie ținut rece. din fericire. îl coc la bucătăria de la bord și. Conseil aduse o duzină și Ned Land le puse pe jăratic. zise Ned Land. Să mergem la vânătoare.Hm!. fructele puse pe jar se arseră parțial. Fructele sale se găsesc timp de opt luni pe an.Nu mă pot abține să nu gust din aluatul arborelui de pâine. nu? . . În interior apăruse un pateu alb. . Mâncase din ele în timpul numeroaselor sale călătorii și știa să le prepare substanța comestibilă. Să le căutăm! Conseil. . . N-ați mâncat niciodată. domnule.Nu ne mai lipsește nimic. . în ciuda savorii sale puțin acide. pregătiți-vă de ceva foarte bun. amice Ned.doc Nu sunt sigur. culesese cu mâna sa fructe excelente care trebuiau să ne completeze proviziile. cu numele în limba malaeză „rima”. - 70 .Meștere Ned. . făcu canadianul.54353048. Sunt produse fine de patiserie. deci să le facem! . îl veți găsi excelent.Imediat pregătesc ceva. .Veți vedea ce minunăție de pâine va ieși.Vorbiți ca un naturalist. după ce le tăiase felii. am găsit frecvent arborele de pâine.Mai ales că ne-a lipsit atât de mult timp. ca să-l putem sătura pe acest canibal. late și cu coajă aspră. Luă o lentilă și aprinse un foc cu ajutorul unor lemne uscate. într-o bună dimineață. altfel. iar malaezienii. Am pătruns pe sub bolta întunecată a pădurii și timp de două ore am cutreierat în toate direcțiile. a cărui savoare amintea de anghinare.Dar cum le vei pregăti?. Ned și cu mine am făcut provizii serioase.Nu. spuse canadianul. dar eu voi acționa ca un brutar. Conaeil și cu mine culegeam fructe de artocarpus. multilobate.Nici măcar nu e pâine. Ned Land le cunoștea bine. Cât mersesem prin pădure. L-am mâncat cu mare plăcere. doar niște fărâme din valetul dumneavoastră vă vor mai putea fi de folos.Din pulpa fructului voi face un aluat fermentat. deci n-are rost să ne facem o provizie din așa ceva la bord. în Insulele Mascanene. pregătește o provizie din aceste fructe. prietene Ned! Am venit să facem experiențe. Conseil. care le numesc „pizang”. Printre frunzele sale se zăreau fructele mari de un decimetru. domnule? . Este util în regiunile în care lipsește grâul. Dacă nu veți mai vrea și altă dată. am zis eu. .

Dar cât e ceasul?. La răsăritul soarelui. am strigat eu. strigă Ned Land. Trânti la pământ cu toporul doi. am adăugat eu. oricât de încântători erau. Lipsea însă o anumită pasăre. numită sagu. Ambarcațiunea era în locul unde o lăsasem. mazăre. nimic nou la bord. nu prea se dovedeau comestibili. . Aici. După ce am traversat un crâng. . niciun semn de viață. Nu trebuie să ne îndepărtăm prea mult. Eu văd numai papagali. Dar supa? Dar friptura?.Ordinul vrăbiilor. papagali care zburau din creangă în creangă.Amice Conseil. secțiunea clystomorelor. . zise Conseil. Am trecut peste o pășune mare și am ajuns la marginea unei păduri admirabile. amice Ned. lipite între ele cu un fel fe făină gumoasă. traversând câteva albii de torenți.Păsările paradisului!. Pe la cinci seara am părăsit coasta insulei.Nu-s decât păsări. Norocul avea să mă facă să o admir în curând. ce nu depășea limitele Insulelor Arru și ale Papuei. am zis eu. îndreptându-se împotriva vântului. zburând din creangă în creangă. Ne-am îndreptat spre vest. . și după o jumătate de oră eram pe „Nautilus”. Ned Land știa cum să procedeze cu acești arbori. zise Conseil. . Această făină. pe care băștinașii îi numesc „abru” și ignami de o calitate superioară. Eu aș propune chiar să ne întoarcem. o lume întreagă de papagali. întrebă el. . încărcați cu bogățiile noastre. Am trecut printr-o pădure nu tocmai deasă și am dat de o câmpie plină de tufișuri. A doua zi. Când ne-am îmbarcat. care se distanța de noi cu picioarele sale lungi. Ned ne-a promis o carne foarte gustoasă. Ned a zărit câțiva copaci înalți de peste douăzeci și cinci de picioare.54353048. unde am adormit. pe 6 ianuarie.Când e bine pregătit. . începu a jupui fiecare trunchi de coaja groasă care acoperea o rețea de fire lungi înnodate. trei. Trebuiau educați ca să vorbească o limbă omenească. Acolo am văzut ridicându-se de la sol minunatele păsări cu pene lungi. iar serioșii kakatua și lorii roșii. Deocamdată se vedeau peruși în toate culorile. Vom întâlni noi vreun animal cu pene sau păr. întrebă canadianul.Două. se miră Ned. spuse Ned. dar care nu erau bune de mâncat.Nu. Niciun zgomot din interior.Azi sau mâine. Aici am văzut niște păsări cu pene lungi ale căror culori atrăgeau privirea. eram pe drum. Am așezat proviziile.La drum!. . am mâncat și am mers în camerele noastre. Am debarcat și l-am urmat pe Ned Land. replică servitorul meu. .Ce repede trece timpul pe uscat!. Nu ne-a întâmpinat nimeni. . specifică acelor locuri. Teama lor de oameni ridica întrebări asupra locuitorilor insulei. - 71 . replică harponierul.Chiar acum?. adăugă Conseil. am spus eu. .Înainte de a se întuneca. răspunse Conseil. Prin frunzișul pădurii se vedea o întreagă lume de papagali. Cotlete.doc Te plângi de ceva? Toate vegetalele astea sunt bune pentru desert. Nici n-am început încă vânătoarea. Din păcate. Voia să viziteze o altă parte a pădurii. cu regret. hrănește populația malaeziană. Ned spera să aibă mai mult noroc la vânătoare. Ne-am hotărât să mergem iar pe insulă. aici sau în altă parte. Acești pomi numiți sagutieri sunt socotiți printre cele mai folositoare produse din Malaezia. glăsui canadianul. Mergând prin pădure am mai cules muguri de palmier. domnule.Dar se pot mânca. . care aparțineau speciei palmierilor. . papagalul este fazanul celui care n-are ce mânca. o varietate de păsări încântătoare. . am dat iar într-o câmpie plină de tufișuri. strălucitori se mișcau necontenit. merită gustat. strigă Conseil.

O parte din muniția noastră am terminat-o fără folos. . ciocul galben. pieptul de culoarea smaraldului. Ne-am apropiat de poalele munților. dacă nu prind o pasăre a paradisului. zise Conseil. abia ce umbla. Porumbeii sunt foarte buni. . Totuși. din pricina sucului de la nuci. mai poetic. Malaezii fac un însemnat comerț cu aceste păsări spre China. pe cap și pe gât un galben pal. “pasărea soarelui”. Avea însă un amestec remarcabil de nuanțe. Ned.Da. zise el.Foarte rară și foarte greu de prins vie. l-am întrebat pe canadian. Pasărea respectivă îi aparținea celei mai frumoase dintre cele opt specii din zona Papua. Capul îi era relativ mic. Conseil mergea înainte și prinse cu mâna pasărea admirabilă.Se fac păsări ale paradisului false?. Ea nu putea zbura. Avea trei decimetri lungime. ceea ce oferea o slabă șansă ca să le nimerim. Noi trebuia să ne mulțumim să le împușcăm din zbor. Avea dreptate. - 72 . Te-ai dovedit un maestru. . Ned. Era numită „marele smarald”. . Ned. fiind una dintre cele mai rare.Da. am strigat eu.Ce să spun! N-am mai băut gin de două luni și tot îmi reproșezi asta!. Chiar moartă e foarte scumpă. domnule profesor. . Doream să pot aduce la Paris acest specimen și să-l dăruiesc pentru Jardin des Plantes. Conseil!. mă bazez pe măiestria dumitale ca să prindem câteva exemplare minunate ale naturii de la tropice. . Iată. adăugă Conseil. Ei au mijloace diverse ca să le prindă.54353048. Câțiva șerpi neveninoși fugeau pe sub pașii noștri.Beată? . ripostă canadianul. aripile verzui și roșii la capete. cu care se hrănesc aceste păsări. monstruosul efect al lăcomiei. întrebă Ned Land. spune ce-ți mai lipsește?. replică el.Domnul e prea bun. le parfumează carnea. . răspunse Ned Land.Ei.Voi încerca. . Iată de ce indigenii fac păsări false. După o oră de drum am ajuns la o pădure de sagutieri. Am examinat atent pasărea paradisului. care nu are niciun exemplar viu. îmbătată de zeama amețitoare de la nucile tămâioase pe care le mânca sub nucul unde a fost prinsă. Păsările paradisului zburau când noi ne apropiam. .Dacă domnul se uită mai bine. domnule. dar până ce nu voi găsi un animal cu cotlete. Din fericire. ochii plasați lângă cioc. Fie lațuri în vârful copacilor. precum se fac perlele sau diamantele false.doc Familia potârnichilor?. . . Porumbelul și guguștiucul au fost mâncați până la oase și declarați excelenți. întrebă canadianul. Acest lucru nu mă neliniștea. domnule Aronnax.De ce? . . să prind un exemplar! Sunt mai obișnuit însă cu harponul decât cu pușca. revenind către mare. după ce le-am smuls penele. Indigenii o numesc.A! Bravo. Să prinzi cu mâna o asemenea pasăre vie! . zise Conseil. vede că n-am mari merite.Nici eu. . Conseil ne-a salvat împușcând un porumbel alb și un guguștiuc pe care iam fript la foc.Să continuăm vânătoarea. Nucile tămâioase. . Ne-am bizuit pe vânat și a fost o mare greșeală. întrebă Conseil. dar ar fi bine să mergem către păduri.Această pasăre este foarte rară?. nu mai puteam de foame. și acum. fie un clei care să le imobilizeze mișcările. .De parcă s-ar hrăni cu trufe. fie le otrăvesc apa de unde ele beau. Pe la unsprezece dimineața.Pasărea aceasta e beată ca o prepeliță. se miră Conseil. picioarele și unghiile cafenii. .Un vânat pe patru picioare. Nu cred. meștere Land. băiatule.Și cum le fac?. . nu voi fi mulțumit.Nu.

rotunjită bine. cinci doborâți! Vom devora singuri carnea asta. pe care apoi îl mutilează. strigă canadianul. adăugă Ned Land. de aceea nu e nimic rău în toată povestea asta. După aceea ne-am reluat vânătoarea. . Pictează cusăturile.Dar ce-ați zice să nu ne mai întoarcem niciodată pe „Nautilus”?. Ne-am ridicat imediat. guguștiucii încheiară meniul. Am cutreierat tufișurile și am speriat un grup de canguri care au luat-o la fugă. ca și meșterul Land. Cotletele de „bari-utang”. A doua piatră. câteva fructe de mangifera. împrăștiară în curând un miros delicios. Cinci din aceste animale au fost lovite de Ned. Eram foarte mulțumiți de rezultatele vânătorii. Carnea lor este foarte căutată. niște ananas și lichiorul fermentat din nuci de cocos ne făcură fericiți. canadianul. altminteri se numește meteor. Dar. După friptura de porc proaspăt. ce trăiesc în scorburile copacilor și aleargă foarte repede. iar falsificatorii le culeg și le înfic într-un biet papagal.Ce-ar fi să nu ne întoarcem astă-seară la „Nautilus”?. Pasta de sagu. Ned Land se ocupă de gătit. Dar nu știa ce avea să urmeze. iar Ned întenționa să revină în ziua următoare ca să curețe insula de toate animalele bune de mâncat. spuse Conseil. 73 . fripte pe jăratic. lustruiesc pasărea și o trimit apoi la muzeele din Europa. îi întări observația. Iată-mă umblând pe urmele canadianului! Iată-mă în extaz în fața unei porții de porc fript! Să fiu iertat. pe la ora două. întrebă Ned Land. . ce-i smulse servitorului meu din mână pulpa de porumbel. de bună seamă că harponierul le-ar fi doborât pe toate. marcată de reușitele lui Ned și ale lui Conseil. Barca noastră era la locul ei. cu armele pregătite să răspundem la atac. în timp ce dorințele îmi fuseseră satisfăcute prin acel exemplar. Se duse deci la bucătărie. Din fericire. Erau niște „canguri-iepuri”. Animalul se ivise la timp ca să ne ofere carne adevărată de patruped. se dovedea nemulțumit. ca vânător. Ned Land doborî un porc de pădure pe care băștinașii îl numesc „bari-utang”.doc În timpul musonului din est. și din aceleași motive! Cina era minunată.Să fie oare maimuțe?. păsările paradisului își pierd penele minunate. căruia reușita i se urcase la cap. care era tare fericit de rezultatul vânătorii. . iar idioții de la bord nu vor gusta nicio bucățică! Dacă nu s-ar fi lăudat atât. întrebă Conseil.Domnule profesor. l-a curățat și a scos șase costițe pentru a le frige la masa de seară. . mai ales gătit înăbușit! Ce provizii pentru „Nautilus”! Doi. de talie mică. O piatră nu vine din cer. Ned era mândru de împușcătura lui electrică. Pe la ora șase ne-am întors pe plajă. zise canadianul. .Dar măcar penele sunt adevărate.54353048. pâinea de artocarpus. Canadianul l-a tăiat. - CAPITOLUL 22 TRĂSNETUL CĂPITANULUI NEMO A - m privit spre pădure. În acea clipă o piatră a căzut la picioarele noastre și a oprit propunerea harponierului. „Nautilus” de asemenea. Dar el se mulțumise doar cu o duzină din acele marsupiale. trei. ce vânat bun.

Unii șefi aveau la gât coliere de pietre roșii și albe. cum nu mișca nimic pe valurile întunecate. gâmdindu-mă la sălbatici – de care nu mă temeam acum.Spre barcă!. am adus o mulțime de sălbatici după noi.Totuși. Aruncau o mulțime de pietre și de săgeți. Uneori mă gândeam la Franța și la stelele zodiacului ce aveau să o lumineze peste câteva ceasuri. erau la o sută de pași de noi.Domnule Aronnax. Nu mai distingeam Insula Gueboroar. . căpitane. N-am văzut însă pe nimeni. atingând cu degetele clapele orgii. chiar dacă toți indigenii din Papua s-ar strânge pe această plajă. în ciuda primejdiei. am răspuns eu. purtau pe umăr un fel de plasă cu pietre rotunjite. De îndată am pus armele și proviziile în barcă.Dar. După douăzeci de minute eram pe punte. m-am urcat pe platformă. Pe la șase dimineața.54353048. însă focurile aprinse pe plajă arătau că sălbaticii nu aveau să plece. Am coborât în salonul unde se afla căpitanul Nemo. nasul gros și turtit. nici pe sub arborii de pe țărm. plecând către mare. Unii înaintaseră pe vârfurile coralilor până la mai puțin de patru sute de metri de submarin. Am rămas acolo câteva ceasuri.Eu am întâlnit sălbatici pretutindeni. având culori strălucitoare. iar eu m-am repezit din nou pe platformă. aplecat peste orga lui. . În urechi aveau cercei din oase.Da. care aveau o înbrăcăminte din ierburi. dar își manifestau din plin ostilitatea. Restul. Când s-a făcut miezul nopții. am zis eu. Indigenii veneau fără grabă. domnule profesor. în extaz muzical. Ce altceva puteați găsi. adăugă el. cu excepția câtorva femei..Peste o sută. înalți. cangurii cu cealaltă. luați măsuri! . din nefericire. au năvălit în apă până la brâu. Unul dintre șefi se apropie de „Nautilus” și-l cercetă atent. . la marginea unui desiș din dreapta noastră. căci mă liniștise căpitanul. așa că le luă. răspunse Conseil. . m-am dus în cabina mea și am adormit. adică cinci.Dar sunt foarte mulți! . urlând și gesticulând. înarmați cu arcuri.Calmați-vă. prin aceste locuri? Eu am întâlnit sălbatici mai răi decât aceștia. prinsă cu un brâu vegetal. Nu am parcurs patru sute de metri. am împins-o în apă și am trecut la vâsle. pe care le aruncau cu praștia.doc . și porni cât de repede putu. În mijlocul acestor constelații din zenit strălucea Luna. Se făcuse întuneric. căci purta o coadă din frunze de banan.Sălbatici!. replică el. zise căpitanul Nemo ironic. Probabil era un „mado” dintr-o familie de rang înalt.Ah! Dumneavoastră sunteți. cu mare precizie. Aveau părul vopsit în roșu. . șase sute. căpitane. Îi vedeam destul de bine.. domnule profesor. avantajați de reflux. ca ale nubienilor. săgeți și scuturi. .Câți? . cu fruntea lată. bine clădiți. Ambarcațiunea noastră se găsea la vreo zece stânjeni de noi. dacă nu vreți să intre pe „Nautilus”. „Nautilus” nu s-ar teme de atacurile lor! Degetele căpitanului alergau pe clapetele instrumentului. Aceștia erau adevărați papuași. Ned Land nu voia să părăsească proviziile. Ați avut noroc la vânătoare? . porcul cu o mână. dar. Trebuia să ne retragem. pe 8 ianuarie. Credeam că apariția lor va atrage pe cineva pe platforma submarinului. Indigenii de pe plajă erau mai numeroși. căci vreo douăzeci de indigeni. care nu se potrivea cu trupurile lor negre și lucioase.Mai curând sălbaticii. Am pătruns înlăuntrul lui „Nautilus”. . când o sută de băștinași. cu săgeți și prăștii. dinții albi. prin încrederea lui – sau admirând splendoarea nopții la tropice. de la șold la genunchi. . Nu purtau haine. tăiată pe margini și împletită. îmi zise el. domnule profesor?. În două minute am ajuns pe țărm. Intrările nu erau închise. 74 .

Iată o ploaie cu săgeți. Situația din jur se schimbase însă de câteva clipe. politicos: 75 . după cum poți fi lacom și în același timp canibal.Conseil!. Vârfurile coralilor începeau să dispară sub valul fluxului.Nemernicul!. Un nor de săgeți se abătu asupra lui. dar nu mi-a căzut în mreje vreo raritate. . Conseil.Bine.Poți fi canibal și om de treabă. Una n-o exclude pe cealaltă. conform promisiunii căpitanului Nemo. am strigat. .Nu. băiatule. să zicem că sunt canibali cinstiți și că-și devorează corect prizonierii. pe uscat. Când nu mai speram nimic. Probabil că veneau de pe insulele învecinate. întrebă el mirat. care era adâncit în calcule și i-am zis.Și sălbaticii?. Conseil și cu mine eram adânciți în contemplarea comorii noastre. Conseil. ce lăsau să se vadă în adâncuri cochiliile. a tras! Glonțul distruse brățara cu amulete legată de brațul băștinașului. . însă m-am gândit să le aștept demonstrațiile cu adevărat dușmănoase. zise el. La ora unsprezece sălbaticii au revenit pe insulă. mă voi păzi. Între europeni și sălbatici e mai bine ca primii să nu răspundă și să nu atace. Din gesturile lor am înțeles că mă chemau la ei.doc Firește că aș fi putut să împușc un indigen prea apropiat de submarin. ciocănașe. fiindcă nu vreau să fiu devorat.Ce s-a întâmplat? Doar canibalul acesta ne-a atacat primul! . băiatule. am scos din apă o minunăție. căci comandantul de pe „Nautilus” nu pare să ia nicio măsură de prevedere. Totuși. m-am gândit să draghez apele limpezi. zoofitele și plantele pelagene. . rar întălnită. i-am zis. Conseil tocmai scosese și el nenumărate scoici obișnuite. Mai bine m-ar fi lovit pe mine! Era sincer necăjit. Iam auzit deseori repetând cuvântul „asai”. . Îndemânaticul canadian își petrecu timpul pregătind cărnurile și făina aduse de pe insulă. broaște țestoase. A fost mușcat? .Da. dar mi-aș fi dat și un deget pentru așa ceva.Ce are domnul?. Neavând ce face. iar noi nu remarcasem acest lucru. zise supărat Conseil. nici măcar corect. băștinașii care îi dăduseră târcoale lui „Nautilus” nu erau zgomotoși. care însă în loc de a avea spirale de la dreapta la stânga. N-am zărit decât o singură pirogă indigenă. În perioada refluxului. În acea zi. le are de la stânga la dreapta. I-am cerut deci lui Conseil să-mi aducă o dragă pentru prins stridii. Vreo douăzeci de pirogi îl înconjurau acum pe „Nautilus”. . Până să-l opresc. Și acum. câteva holoturi și altele. Poate fi una otrăvită. . mă întrebă Conseil.O scoică nu valorează cât viața unui om. pentru bucătăria de la bord. spre neplăcerea lui Ned. Ce necaz! Conseil se aruncă asupra puștii mele și îl ochi pe sălbaticul care-și legăna praștia la zece metri de noi.Pentru o simplă oliva profira? . . Avea să fie ultima zi petrecută de „Nautilus” în acele locuri. N-am acceptat însă un asemenea gest. barca noastră nu a părăsit submarinul. când o piatră aruncată strică valorosul obiect. Mă auzi cum îmi scapă un strigăt de cercetător. Conseil. M-am dus repede să-l anunț pe căpitanul Nemo. . A doua zi urma să plutească în larg. . dar eu nu-i împărtășeam părerea. o aberație a naturii.Nu-s decât niște canibali. care voia să-și completeze proviziile. Deodată mă văzu că am băgat mâna în dispozitiv și am scos o scoică. la treabă! Timp de două ore am pescuit fără încetare.54353048. căci speram să-mi îmbogățesc muzeul cu ea. Am prins stridii. Am văzut că numărul lor creștea. aflat în mâna servitorului meu.

există o asemănare între corveta lui și „Nautilus”.Credeți că vor veni la bord? . . . Navele lui au pierit.A fost unul dintre marii voștri navigatori. . spuse Nemo. dar rezervoarele încărcate ne-au dat destui metri cubi de oxigen. . Din cauza trapelor trase.Ei. căpitane.Firește. Sper să nu vă temeți acum că vor sparge pereții lui „Nautilus”. al francezilor. . au venit cu pirogile? . zise căpitanul. pe care nici ghiulelele vasului de război nu i-au deteriorat. pentru realimentarea cu aer. există pericolul să. cu harta în mână. Nu-i voi împiedica. submarinul meu nu e primejduit de nimic. . dar am dormit prost. adăugă el ridicându-se. când trapele vor fi deschise. Băștinașii tropăiau pe platforma de afară și urlau cât puteau de tare. dar căpitanul Nemo m-a reținut și m-a invitat să stau lângă el.„Nautilus” a eșuat ca și nava aceea. Apoi.doc Vă deranjez? Domnule Aronnax.Nu. a înfruntat canibalii din Pacific. trimise un ordin la postul echipajului. cred că aveți motive serioase. Apoi am vorbit despre alte subiecte. . coralii din Oceania.S-a rezolvat. Apoi m-am culcat. .Asta și voiam să vă spun. Pirogile sălbaticilor ne-au înconjurat și în câteva clipe vom fi atacați de câteva sute dintre ei. Prin apăsarea unui buton electric. Am vrut apoi să mă retrag. răspunse Conseil. .N-au decât să vină. Am discutat și despre „Nautilus” prins în strâmtoarea aceea. îmi spuse el după aceea. . despre ce vânasem. pentru a pieri într-un accident pe calea ferată! Vorbea emoționat. - 76 .. domnule. Nava noastră este la locul ei. unde Dumont d’Urville a fost cât pe ce să piară.Care? . ajunge să închidem panourile. . am refăcut traseele navigatorului francez. Sunt niște papuași amărâți și n-aș vrea să ucid pe vreunul dintre ei în timpul vizitei mele pe Insula Gueboroar.Totuși. Eram liber să plec. Nefericit savant! A străbătut banchizele de la Polul Sud.Ce este mai ușor de atât?. mi-a răspuns căpitanul.Ce a făcut el la suprafața apelor. . .Domnul mai are nevoie de serviciile mele? . Cu aceste cuvinte se înclină. Căpitanul Nemo s-a dovedit foarte amabil.Da. . care era nerăbdător să afle rezultatul discuției mele cu căpitanul. la două și patruzeci după-amiaza. zise liniștit Nemo. dar mâine-dimineață. am făcut eu în adâncuri. căpitane.Aha. .Calmează-te și ai încredere în căpitan. Nu are rost să-ți spun mai mult. iar trapele au fost închise. L-am liniștit pe Conseil. .O plăcintă minunată de cangur. M-am întors în cabina mea.Nu mă îndoiesc de asta. domnule.54353048. „Nautilus” va părăsi fără avarii strâmtoarea de Torres.Mâine.Sigur că nu. căpitane. A doua zi am lucrat în camera mea până după prânz. Abia pe la șase dimineața am adormit cu adevărat. M-a întrebat despre excursiile noastre pe uscat. bine. aerul nu fusese împrospătat. . întrebă el. un fel de Cook al vostru. dar ce face Ned Land? . îmi zise căpitanul. Foarte serioase.Nu-i adevărat..

Nu. .Nu înțelegeți?. adică originea cea Somn neliniștit (lb. CAPITOLUL 23 AEGRI SOMNIA2 Î 2 n ziua următoare. A fugit de acolo făcând niște salturi impresionante. . zise el. Am început să simt niște impulsuri și să aud cum scârțâia învelișul metalic al submarinului la contactul cu zidul de corali. aflat la 135◦ longitudine și ◦ 10 latitudine nordică. râzând. aflați acolo. Era două și jumătate. ridicat de valuri. spre exterior. apoi viteza sa crescu treptat și am părăsit cu bine primejdioasa Strâmtoare de Torres.Atunci veniți și veți vedea. Ned Land.Domnule Aronnax. Dacă nu ne propusese ceva imposibil căpitanul Nemo.Vom pleca. În clipa aceea am înțeles. care ducea la platformă. . Între timp. se uitau mirați cum câțiva oameni ai echipajului deschid trapele. chiar când acestea sunt deschise. Porni încet. se repezi pe scară. m-am mirat eu. Ned și Conseil. . 77 . Am pornit către scara centrală. și care este vârful Golfului Carpentaria. Dacă încercarea nu reușea. dacă le veți deschide? . tr. . Conseil nu mai putea de bucurie. căpitanul Nemo a apărut în sală. La orice atingere a acesteia simțeai o zvâcnitură puternică. încărcat cu electricitate. Ne îndreptam spre vest. Pe 13 ianuarie.Dar papuașii n-or să intre înăuntrul lui „Nautilus”. îl îngrijeam pe Ned Land. atunci „Nautilus” avea să fie tras spre larg. Zece dintre însoțitorii lui l-au urmat. M-am uitat la el.latină – n. papuașii înnebuniți de groază băteau în retragere. Pe 11 ianuarie am ajuns la Capul Wessel. „Nautilus” se deplasa cu o viteză de treizeci și cinci de mile pe oră. frecționându-l și încurajându-l. pe 10 ianuarie. De cum atinse rampa. Acea rampă era de fapt un cablu de metal. căpitanul Nemo a ajuns în Marea Timor și a trecut pe lângă insula cu același nume. mă întrebă.Sunt trăsnit?. în timp ce de afară răsunau urlete furioase. Pe la ora două și treizeci și cinci de minute.Da?. aflată la 122 ◦ longitudine și guvernată de rajahi.Am dat ordin să se deschidă panourile. . nu se pătrunde așa ușor în „Nautilus”. gata de luptă. Mai aveam zece minute și fluxul avea să atingă înălțimea sa maximă. „Nautilus”.54353048. întrebă el uimit. iar el înjura necontenit. Primul dintr-un grup de sălbatici cu figuri oribile a pus mâna pe rampa scării și a fost aruncat înapoi scoțând sunete îngrozitoare. . răspunse căpitanul liniștit. Noi.). S-au deschis tăbliile. părăsi stâncile de corali în momentul stabilit de căpitan.doc După o vreme m-am dus în salon. . Prinții respectivi se consideră descendenți ai crocodililor. submarinul urma să rămână captivul coralilor încă multe luni. fu răsturnat la rândul său.

stătea cu brațele încrucișate la piept și se uita la mare. Taina s-a mai deslușit atunci când căpitanul Nemo a ordonat ca submarinul să-și mărească viteza. sprijinindu-l de cabina felinarului ce ieșea în evidență în partea din față a platformei. Uneori se oprea. dar mai puțin decis ca altădată. . Greșisem însă. Cercetam cu atenție starea apei în respectivele condiții. Totul prevestea o confruntare dură între elementele naturii. Apoi.Domnule Aronnax. probabil. Buzele ridicate lăsau să i se vadă jumătate din dinții care îi scrâșneau. Acest fenomen se datora nenumăratelor mici animale luminoase. modificându-și direcția în latitudine. Imediat m-am întors către persoana care făcuse asta. am fost martorii unui spectacol straniu. îmi zise el pe ton de comandă. . S-a uitat fix acolo. mi-am adus și eu un ochean. fizionomia sa amenințătoare îi trădau ura intensă. adevărate globulețe de negură străvezie. „Nautilus” s-a îndreptat spre Oceanul Indian. pe care mi l-am potrivit cu atenție. Ce observa el cu atâta atenție? Ne aflam la sute de mile de uscat. vântul sufla tare dinspre est. Era aproape întuneric. La început am crezut că se aprinsese felinarul său. Pe 18 ianuarie.doc mai de vază a speței umane. 78 . Secundul i-a atras iar atenția către ceva anume. fără a mă băga în seamă. vă cer să vă îndepliniți una dintre promisiunile făcute față de mine. iar vasul plutea în derivă. în lucirea aceea existau o putere stranie și multă mișcare! Lumina lor era vie! Mulțimea nenumărată era formată din infuzori pelagieni. Submarinul se găsea în mijlocul unui strat fluorescent. Echipamentul electric nu mai funcționa. Ocheanul îi căzuse din mână și se afla pe jos. Împreună cu însoțitorii mei. a cărui luminozitate se dovedea orbitoare din cauza întunericului din jur. Se uita încruntat la mine. când instrumentul mi-a fost luat din mâini. în valurile pline de strălucire.Trebuie să vă lăsați închiși. Părea un val de plumb topit scos din cuptorul unei turnătorii. cerul era acoperit de nori groși. atât timp cât voi vrea eu. felinarul vasului nu era aprins. Trupul său țeapăn. submarinul parcă adormise sub nivelul mării. elicea se oprise. Lumina le era amplificată de strălucirea meduzelor. având tentacule filiforme. În continuare. de noctulice. ca urmare a deplasărilor violente din strâmtoare. domnule. Spre deosebire de razele liniștite ale luminii cu care fuseserăm obișnuiți. Umbla liniștit. iar barometrul cobora încontinuu de câteva zile. asteriilor. capul aplecat între umeri. sporind rotația elicei. astfel că oceanul abia era luminat. . Căpitanul Nemo se afla în fața mea.Pot să vă pun o întrebare? . Pe 16 ianuarie.Care. cu niște reparații. vasul se găsea la 105◦ longitudine și 15◦ latitudine meridională.54353048. Credeam că echipajul se ocupa. împrăștiindu-și lumina electrică în straturile lichide. dumneavoastră și tovarășii dumneavoastră. căpitanul Nemo și-a orientat ocheanul către un punct de la orizont. Eram pe platformă și căpitanul Nemo se plimba de la un capăt la altul al acesteia. Parcă împietrise în poziția aceea. iar peștii mi se păreau niște umbre vagi. când „Nautilus” se trezi în plină lumină. însă chipul îi era de nerecunoscut. Douăzeci și cinci de mii din acestea se cuprindeau în treizeci de centimetri cubi de apă. Mirat. Vremea era cumplită. Obturatoarele hublourilor din salon erau date la o parte. marea agitată.Nu. întunecat la față. admirând impunătoarele viețuitoare marine ce se jucau ca salamandrele în focul acela ce nu ardea pe nimeni. aureliilor și zoofitelor fosforescente. căpitane? . Nu-mi apropiasem încă ochiul de ocular. ce-și amplificau sclipirea lunecând pe învelișul metalic al vasului. astfel încât să pot vedea întreaga linie a orizontului. Am plutit câteva ore în zonă.

dar ei se închideau împotriva dorinței mele. odată cu mărirea vitezei lui „Nautilus”. Acela era răspunsul. spunându-mi: . După ce am mâncat. contam pe întâmplările viitoare. fără să știe. Ned Land scruta marea cu ochii săi pătrunzători. închise în ajun. rămânând în întuneric. Ned Land și Conseil au adormit destul de repede. apoi am urcat pe scara centrală. Pleoapele grele mi-au acoperit privirea. „Nautilus” era tăcut și misterios ca întotdeauna. Probabil că și prietenii mei fuseseră duși în cabinele lor. mă găseam în camera mea. Voiam să-mi țin ochii deschiși. Căzusem pradă halucinației chinuitoare. Se afla acesta. Panourile. Era pustie. Ușa i-a fost închisă în față. Se miraseră când se treziseră în cabina lor. îi imprimau vasului un ruliu sensibil. Ciudatul căpitan Nemo dăduse acel ordin. Zadarnic încercă Ned Land să protesteze. După ce-și împrospătase aerul. n-am mai simțit nimic. nici uscat. Respirația îmi slăbea. Am căzut într-un somn adânc. erau deschise acum.54353048. După ce viziunile acelea au dispărut. Nici ei nu știau nimic despre întâmplările din timpul nopții. dar nu aveam șanse de câștig. Am deschis ușa. Mă gândeam adânc la diverse lucruri. nici pânze. Oare ce le provocase nevoia de somn? Chiar atunci am simțit și eu o toropeală intensă. Eram liber sau tot prizonier? Liber cu totul. Firește că mâncarea conținuse somnifere. Canadianul nu văzu nimic la orizont. Spre marea mea surpriză. capul mi se îngreuna și părea a se răci. Plutea printre valuri. Valurile. Dormiseră adânc și nu aveau nicio amintire. Nu aflasem ce se întâmplase în timpul nopții. Meșterul Land fu gata să plesnească de furie. Mi-am zis să plec din cameră.doc Conversația noastră se încheie astfel. întețite de vânt. Nu aveam însă timp pentru alte lămuriri. Patru oameni din echipaj stăteau la ușă. acum. într-o zonă liniștită a apelor? Mă luptam cu somnul. ca și mine. ca să poată reveni cu promptitudine la suprafață. Ei ne-au condus în celula unde stătusem în prima noastră noapte la bordul lui „Nautilus”. Nu aveam ce face. Operațiunea respectivă fu exersată de 79 . voia să și dormim! În momentul acela am auzit cum se închideau panourile lui „Nautilus”. când Ned Land m-a trezit la realitate.Iată! Ni s-a pregătit masa! Nu se înșela. halucinant. iar acolo erau Ned Land și Conseil. La bord nimic nu părea schimbat. Am coborât în cabina unde erau Ned Land și Conseil și le-am spus hotărârea căpitanului. după părerea mea. Spre a lămuri misterul. CAPITOLUL 24 REGATUL CORALILOR A doua zi m-am trezit cu capul limpede. submarinul coborî la o adâncime medie de cincisprezece metri. Nu mai puteam vedea. lumina din celulă se stinse. O clipă mai târziu parcă paralizasem. așa că ne-am așezat toți trei la masă. Briza sufla dinspre vest. Am mers pe platformă. Căpitanului Nemo nu-i fusese de ajuns să ne închidă.

Nimic. Se plimba prin încăpere. de culoarea vinului. răspunse căpitanul.Domnule Aronnax. înainte de a intra la muzeu.54353048. Craniul desfăcut lăsa să se vadă creierul.Sunteți medic. . spre a-i răspunde potrivit împrejurărilor. intră căpitanul Nemo. Respirația bolnavului încetinise. îmi zise căpitanul. Parcă nu putea sta locului.Sunt gata să vă urmez. Am desfăcut pânzele. dar vedeam o anumită legătură între boala unuia din echipaj și evenimentele din ajun. câteva mișcări spasmodice îi chinuiau chipul. Mulți dintre colegii dumneavoastră au studii în medicină: Gratiolet. Cheaguri de sânge se formaseră în masa aceea lichidă. . atrăgând paralizia simțurilor și a mișcării. Rana era îngrozitoare. .Într-adevăr. domnule. L-am privit câteva clipe. . Omul acesta nu cunoaște franceza. o lăsa jos.Veniți după mine. în acea zi de 19 ianuarie. l-am întrebat.doc mai multe ori. Se întoarse către mine și mă întrebă: . Ce părere aveți? Am ezitat să mă pronunț. Flegmazia cerebrală era completă. cu ochii încercănați de un somn neliniștit și foarte trist. clasificându-mi însemnările. m-am întors iar către căpitanul Nemo. lua o carte la întâmplare. . Trupul începuse să i se răcească și vedeam cum moartea se apropia. Mi-a întors salutul cu un semn abia perceptibil. Am privit ultima oară rănitul. Dintre cei de la bord. am zis. 80 . l-am văzut doar pe nepăsătorul stewart.Nimic nu-l poate scăpa? . tipic anglosaxonă. cu figură energică. Căpitanul Nemo și-a încleștat pumnii și câteva lacrimi au lunecat din ochii lui. sunt medic internist. Era vorba de contuzie și de comoție cerebrală. Acolo. .Sunteți medic?. .Acest om va muri peste câteva ore. Nu credeam că el putea plânge. Căpitaanul Nemo nu se ivi. După ce l-am pansat iar pe nefericit. dar nu mi-a zis nimic. M-am uitat la el. . Mi-am reînceput treaba. repetă el. așteptam alte întrebări de la el. Capul lui bandajat în niște pânze însângerate se odihnea pe pernă. se așeza și se ridica. totodată. O izbitură a vasului „Nautilus” a rupt o pârghie de la o mașină care l-a lovit pe omul acesta. pe pat. fără să-i răspund. iar misterul mă preocupa la fel de mult ca bolnavul. iar el nu s-a opus. Mărturisesc faptul că-mi bătea inima mai tare ca de obicei.Puteți vorbi. Neștiind unde voia să ajungă. în interiorul navei. domnule Aronnax? Nu mă așteptasem la o asemenea întrebare. într-o cabină de lângă postul marinarilor. Era intermitent. Căpitanul m-a condus în partea din spate a vasului „Nautilus”.Da. Am lucrat câțiva ani.Cum a fost rănit?. sperând că avea să-mi ofere mai multe explicații despre evenimentele din noaptea precedentă.Bine.Aveți un bolnav? . puteți să-l îngrijiți pe unul dintre oamenii mei? . stătea întins un bărbat de vreo patruzeci de ani. . apoi am spus: . Nu puteam să fac nimic pentru el. Pe la ora două când eram în marea sală. . Lam salutat. cum se obișnuise până atunci. Răspunsul meu îl satisfăcuse pe căpitanul Nemo. Moquin-Tandon și alții. I-am luat pulsul. Nu știu de ce. N-a făcut-o. se uita la instrumentele sale fără să-și facă însemnările obișnuite. care mă servi cu aceeași muțenie ca de obicei.Ce importanță are?!. Părea obosit. Secundul urcă apoi pe platformă și se rosti fraza cunoscută.

. care se mineralizează arborizându-se. Printre zoofite. Îi vedeam chipul ridat prematur. Întreaga zi am fost chinuit de presentimente sinistre. invers ca pe uscat. 81 . Drumul era străjuit pe margini de tufișuri încâlcite și de copăcei care acopereau micuțele flori stelate cu raze albe. Remediu pentru antici. aflat la cincisprezece brațe mai jos. pe coastele Franței. și nimeni nu putea fi mai interesat ca mine de a vizita una dintre pădurile pietrificate pe care natura le-a plantat pe fundul mării. Întâmplarea mă pusese în prezența celor mai prețioase eșantioane ale acestui zoofit. Italiei și Berberiei. în clasa alcionarelor. Era cu totul diferit de cel pe care-l văzusem în Oceanul Pacific. ce cuprinde trei grupe. treceau printre ele ca păsările. bijuterie pentru cei moderni.Suntem la ordinele dumneavoastră. Cunosc ultimele lucrări despre acest bizar zoofit. ornate cu tentacule delicate.Vă puteți retrage. participând totodată la viața comună. . v-ar conveni să faceți o excursie submarină? . Am recunsocut de îndată regiunea minunată unde ne conducea căpitanul Nemo. Mă tenta să le culeg corolele proaspete. și posedă o existență proprie. conform observației naturaliștilor. Celei din urmă îi aparține coralul. pe care am remarcat admirabile specimene de coral roz. se remarcă ordinul gorgoniilor. căpitane. Mi se părea că auzeam suspine îndepărtate și parcă un cântec de înmormântare. nici prerii submarine. adesea amestecată cu alți poliperi. Propunerea a fost primită bine de Ned Land și de Conseil. în regnul mineral. cu înotătoare rapide. Era o rugă pentru un mort. Este deci un fel de socialism natural. jucându-se printre acele ramuri atât de viu colorate. Această materie prețioasă. Noaptea am dormit prost. Lumina producea efecte încântătoare.54353048. pe care poate că necazurile le provocaseră de multă vreme. Pentru culoarea lor vie erau vânduți în comerț sub denumirea de „floarea sângelui” și “spuma sângelui”. pe rând. ce. Paloarea sa era mai intensă în lumina electrică din jurul locului în care zăcea. la zece metri mai jos de solul tare pe care se odihnea „Nautilus”. Coralul este o adunătură de animale mici îngrămădite pe un polipier de natură pietroasă și casantă. La opt și jumătate eram îmbrăcați pentru noua plimbare și dotați cu aparate electrice de iluminat și de respirat. Era opt.doc Câteva clipe l-am observat pe muribundul a cărui viață se retrăgea treptat. isidiile și coralii. gorgoniile. vegetal și animal. . Acești polipi au un generator unic. fixați în rocile din sol. domnule Aronnax. nici păduri pelagiene. acești copăcei. M-am dus în camera mea foarte mișcat de scena aceasta. . Aici nu era deloc nisip fin. în timp ce pești micuți. Mi se părea că tuburile membranoase și cilindrice tremurau sub ondulările apelor.Dacă le place. Nimic despre muribund. Am urmat un banc de corali în curs de formare. Încercam să-i surprind secretul vieții sale în ultimele cuvinte ce-i scăpau din gură. avea să închidă acea zonă din Oceanul Indian. într-o limbă necunoscută mie? A doua zi dimineață am urcat pe punte. porneau de sus în jos. Ușa dublă fu deschisă. Am pornit aparatele Ruhmkorff.Atunci îmbrăcați-vă costumele de scafandri. Doar că. unele de abia desfăcute.Cu tovarășii mei? . Visele mi se întrerupeau frecvent. Era Regatul de Corali. Căpitanul Nemo era acolo și a venit spre mine. altele abia mijind. substanță ciudată ce a fost catalogată. iar în acel loc se găsea o comoară coralieră întreagă. Împreună cu căpitanul Nemo și cu alți doisprezece oameni din echipaj. cu timpul. luând naștere prin înmugurire. O pantă ușoară cobora spre un fund de mare accidentat.Domnule profesor. Valorează până la cinci sute de franci kilogramul. forma ansamble compacte denumite „macciota”. abia în 1694 marsiliezul Peysonnel îl puse definitiv în rândul regnului animal. am pornit în adânc. Era un coral asemenea celui care se pescuiește în Mediterana. L-am lăsat în cabina muribundului. m-a întrebat el. mi-a zis căpitanul.

domeniul dublu al uscatului și al apei? Între timp. Ce spectacol indescriptibil! Vai. Căpitanul Nemo. căpitanul Nemo și oamenii săi se ridicară. Ned Land și Conseil erau lângă mine. urcând neîncetat. speriați de zgomotul cazmalei. Groapa era un mormânt. reuniți prin ghirlande ale acelor liane de mare. unele verzi. apoi câteva tufe de coraline. Groapa se mări și se adânci. pe care naturaliștii. Niciodată n-am fost mai emoționat! Niciodată nu mi-au invadat creierul idei mai tulburătoare! Nu voiam să văd ceea ce priveam! În acest timp.54353048. Am înțeles că acest teren era un cimitir. Dar. cariofile ce formau un covor de flori.doc Curând însă tufișurile se răriră. care-și întindea brațele lungi. Căpitanul Nemo se angajă într-o galerie obscură. în timp ce picioarele noastre călcau pe tubipore. Ne aflam în centrul unei poieni vaste. înconjurate de arborii înalți ai pădurii submarine. încât să încapă în ea trupul celui mort. cum remarca un gânditor. ci se vedea o adevărată pădure. meandrine. căpitanul Nemo se oprise. melite. după lungi discuții. obscuritatea redevenea profundă și nu se mai vedeau decât mici străluciri. de ce nu ne puteam comunica senzațiile? De ce eram prizonieri sub acea mască de metal și de sticlă? De ce nu puteam vorbi unii cu alții? De ce să nu trăim viața acelor pești ce populează elementul lichid sau pe cea a amfibiilor care. Lămpile aduceau în acel spațiu un fel de luminozitate crepusculară ce alungea nemăsurat umbrele pe sol. La un semn al căpitanului Nemo. După aceea am plecat către submarin. Uitându-mă mai atent. ca să-și reia ultimul rămas bun. iar regularitatea lor trăda mâna omului. Observând solul. se apropiară de mormânt. ce păreau făcute din sânge împietrit. „poate că acolo este punctul adevărat în care viața se ridică în mod obscur din somnul pietrei. Acolo nu mai erau tufe izolate sau tufișuri modeste. îngenunchiară iar. unul dintre oamenii lui înaintă spre cruce și începu să sape o groapă cu o cazma. După aceea. Trupul. Printre copăceii coraliferi am observat și alți polipi nu mai puțin ciudați. Obiectul prelung era trupul celui mort în cursul nopții! În groapa făcută pe fundul inaccesibil al oceanului trebuia înhumat tovarășul lor. adică limita extremă la care coralul începe să se formeze. adevărate pietre sclipitoare. am văzut că era umflat în anumite puncte. astree. Lumina farurilor noastre producea uneori efecte magice. mormântul era săpat încet. La marginea poienii. în diverse nuanțe. timp de mai multe ore. După două ore de mers. Peștii fugeau din ascunzătorile lor. pe un piedestal de piatră. și prietenii celui dispărut îngenunchiară pentru rugăciune. le-au poziționat definitiv în regnul vegetal. surpinzând asperitățile rugoase ale acelor bolți naturale și ale elementelor ce atârnau ca niște lustre. cu mari vegetații minerale. imensă. plin de strălucire. iriși cu ramificații articulate. scoasă de la centură. cu brațele încrucișate la piept. după cum vor. Au venit apoi oamenii ce duceau cadavrul. Elementele unei arhitecturi fantastice se deschiseră în fața noastră. am ajuns la o adâncime de peste trei sute de metri. Ne-am suspendat și noi marșul. Umblam pe sub ramurile înalte ce abia se distingeau prin întunericul apei. fu coborât în mormântul său umed. Ne uitam și am înțeles că aveam să fim martorii unei scene ciudate. 82 . pot parcurge. Apoi groapa fu acoperită. îmbrăcat în giulgiu. pe care ea le aprindea. se înălța o cruce de coral. altele roșii. am văzut că patru dintre ei purtau pe umeri un obiect prelung. a cărei pantă lină ne-a dus la adâncimea de o sută de metri. În mijlocul poienii. M-am întors și i-am văzut pe oameni formând un semicerc în jurul șefului lor. fără a se detașa încă prea mult de acest punct de plecare”. pe sub bolta plantelor marine. enormi arbori pietrificați.

dar nu și de noi.Da. căpitane. domnule. la câteva sute de picioare sub nivelul mării! .Morții dumneavoastră dorm liniștiți. Văzându-l.54353048. adăugând: . .Și el se odihnește lângă tovarășii săi. feriți de rechini și de oameni! 83 . Noi săpăm groapa și polipii au grijă s-o pecetluiască pentru vecie! Capitanul își acoperi fața cu mâinile crispate. Căpitanul Nemo a venit la mine. răspunse căpitanul Nemo.Acolo este liniștitul nostru cimitir.Da.Acest om a murit în timpul nopții. uitat de toți. încercând să-și rețină plânsul. feriți de rechini! . M-am schimbat repede și am urcat pe platformă. La ora unu eram înapoi pe vas. în acel cimitir de corali? . domnule Aronnax. răspunse căpitanul Nemo.doc Se vedeau luminile de la bord.Da. așa cum prevăzusem? . i-am spus: . Cu ajutorul lor ne-am ghidat către „Nautilus”.

să închei acel tur al lumii submarine ale cărui începuturi au fost minunate. al acelor prieteni. „Feriți de oameni”. legați unii de alții și după moarte. De fapt. De fapt. Eu nu mă mulțumeam însă cu ipotezele care îi ajungeau lui Conseil. prizonieri deghizați sub numele de oaspeți. În acest moment este limpede pentru mine numai faptul că trebuie să mă limitez numai la a scrie ceea ce îmi dictează evenimentele. spusese căpitanul Nemo. Ned Land nu a renunțat la speranța de a-și redescoperi libertatea. până la mormânt. Aș vrea să văd ceea ce nimeni nu a văzut 84 . rana mortală a acestui om cauzată de izbirea inexplicabilă a lui „Nautilus”. viața căpitanului Nemo se derula în totalitate și. toate acestea mă împingeau pe o cale nouă.doc PARTEA A DOUA CAPITOLUL 1 OCEANUL INDIAN A ici începe a doua parte a călătoriei pe sub mări. misterul acestei ultime nopți în care fuseserăm înlănțuiți în temniță și în somn. voi regreta într-un fel generozitatea căpitanului care ne-a lăsat să pătrundem misterele lui „Nautilus”. această ipoteză explica doar anumite laturi ale căpitanului Nemo. decepționat de cele de pe pământ. unde instinctele sale se desfășurau în libertate. Bravul flăcău persista să vadă în comandantul lui „Nautilus” doar un savant necunoscut. precauția luată cu atâta violență de către căpitan de a-mi smulge luneta de la ochi. Totuși. Aș vrea să observ întreaga gamă de minuni aflate în mările planetei. el avea să străbată neîncetat abisurile acelea. Sigur că va profita de prima ocazie pe care i-o va scoate în cale întâmplarea. nu ne leagă nimic de căpitanul Nemo. Suntem doar captivi. în sânul acestei mări imense. ca să fiu sincer. nu doar în viață. atunci când eram gata să explorez orizontul.54353048. Trebuia să-l urăsc pe omul acesta sau să-l admir? Este o victimă sau un călău? Și. îmi spuneau că Nemo nu se mulțumea doar să fugă de oameni. ce disprețuia omenirea și căruia îi era indiferentă aceasta. înainte de a-l părăsi pentru totdeauna. Exista mereu aceeași neîncredere totală în societatea omenească. Formidabilul său aparat nu îi servea numai la satisfacerea instinctelor sale de libertate. Prima s-a încheiat cu scena impresionantă a cimitirului de corali ce mi-a lăsat în cuget o amintire profundă. Acolo niciunul dintre monștrii oceanului nu avea să tulbure somnul celor de pe „Nautilus”. Nu ne-am dat nici măcar cuvântul că vom rămâne prizonieri. Știe că nu putem scăpa de pe „Nautilus”. după mine. aș vrea. Totuși. Dar. Voi face și eu ca el. Reprezenta pentru el și un geniu necunoscut care. ci și a intereselor legate de nu știu ce represalii îngrozitoare. Așadar. se refugiase în acel mediu inaccesibil. Nu ne leagă niciun angajament de onoare.

Ruta ne ducea direct către apus.54353048. vast câmp lichid de cinci sute cincizeci de milioane de hectare. cu dos bombat și carapace foarte tare. în general. la prânz. oferind un vânat de apă foarte bun. Plasele de pe „Nautilus” au scos tot felul de țestoase marine. ursinele. secundul veni să ia înălțimea soarelui. acei tatuu. cu spectacolul oferit prin geamurile salonului de apele bogate. ce-i drept. palmipede și pescăruși. schimbările pe care voia să le facă Ned. Dar se va ivi vreodată ocazia aceasta? Omul forțat să stea închis o așteaptă. acel om viguros ce ne însoțise în timpul excursiei submarine de lângă Insula Crespo. cu lecturarea cărților din bibliotecă și scrierea memoriilor mele. ori de câte ori le surprindeam prin panourile deschise secretele vieții lor acvatice. 85 . uzura lor era imperceptibilă. Aceste reptile. Eram destul de sănătoși. Carnea lor nu era strălucită. cu aceste plimbări zilnice pe platformă. Pe 21 ianuarie 1868. Ce am descoperit până acum? Nimic sau aproape nimic. economie importantă pentru căpitanul Nemo. dacă ni se oferă vreo șansă de scăpare. poate chiar să îi călăuzesc. Panourile se închiseseră. În timp ce-și făcea observațiile cu akutorul sextantului. cu pete roșii. Lumina ei se producea în vid. Va trebui să îi urmez. la adăpost de animalele marine. care eram cuprins de o dragoste imensă față de mare. căci am spus cu glas tare niște reflecții ce ar fi trebuit să îi smulgă măcar niște semne involuntare de atenție. am văzut o mulțime de păsări acvatice. încât amețești atunci când te apleci să le privești. de pe toate continentele și care se odihnesc pe valuri când sunt obosite. nuanțat cu tenuri de roz. Unele au fost ucise cu îndemânare și pregătite într-un anumit fel. unde aerul proaspăt al oceanului mă înviora. dacă le-ar fi înțeles. „Nautilus” plutea. am aprins o țigară și am urmărit operațiunea. Mării Indiei și acelei părți din ocean ce udă coastele Americii echinoxiale. și care îi mențineau lumina în plan util. ar fi o cruzime să-mi sacrific tovarășii din pricina dorinței mele de cunoaștere. dar. nu aveam timp să mă plictisesc. Am remarcat mai multe specii pe care nu le observasem până atunci. de mărimea porumbeilor. Eram sigur că omul acela nu pricepea franceza. dobândite de la mari distanțe. cu ape atât de transparente. nu ne temeam nici măcar de guturai. ca răgetul unui măgar. ce plonjează cu ușurință. dorm încă în carapacea lor. dar savantul nu o dorește. Regimul de la bord ne convenea. pot să se mențină mult timp sub apă închizându-și supapa cărnoasă situată la orificiul extern al canalului lor nazal. Familia totipalmată era reprezentată de acele fregate rapide ce prindeau repede peștii de la suprafață. Am mers astfel câteva zile. am zărit albatroși magnifici. Lampa electrică era concepută astfel încât să-și ofere întreaga putere de iluminare. Acest vid economisea vârfurile de grafit între care se dezvoltă arcul electric. între o sută și două sute de metri adâncime. Acești pești. Peștii ne smulgeau neîncetat admirația. căci nu parcursesem decât șase mii de leghe prin Pacific! Totuși. ca și țestoasele. am coborât în salon. Pe când „Nautilus” se pregătea pentru drumul său submarin. orele i s-ar fi părut lungi și monotone. cu strigătul distonant. cu penaj alb. dar ouăle se dovedeau foarte bune. Acest madrepor dendrofilat. Nu mă prea interesau. Oricărui altuia decât mie. și de numeroși fetoni. veni să curețe geamurile felinarului. când sunt prinse. Chiar dacă aș plăti cu viața această nestinsă dorință a mea de a ști. De altfel. Voi aminti în principal ostracionii specifici Mării Roșii. însă el a rămas nepăsător și mut. Dar. În următoarele zile. Am cercetat atunci instalația acelui aparat a cărui putere era amplificată de inelele lenticulare dispuse precum cele ale farurilor. care n-ar fi putut să le înlocuiască prea ușor. ne oferea un amestec excelent împotriva tusei. Ne deplasam printre valurile Oceanului Indian. știu bine că „Nautilus” se apropie de pământuri locuite și că. unul dintre mateloții de pe „Nautilus”. pasăre ce aparține ordinului longipene. Printre marile zburătoare. în contrast cu negrul aripilor lor. Am urcat pe plaformă. Unele dintre acestea. cunoscut în Provence drept „chimen de mare” și din care aveam destul la bord. la acea temperatură constantă. ceea ce-i asigura regularitate și intensitate. în acele condiții.doc încă.

Trigonii au ace formate pe prelungirea crustei lor osoase. Dacă în trecerea noastră recunoșteam diversele varietăți de pești. din cauza vitezei noastre. Înțepăturile sale fac răni periculoase. ale căror înotătoare pectorale. Voi aminti și ostracionii dreptunghiulari. cu carnea salubră și gust excelent. împodobite cu panglici albe. Din notițele ținute de Conseil remarc peștii din genul tetrodon. cu înotătoare galbenă și a căror aclimatizare o recomand și în apele dulci. nici pietroasă. Nu străbați cinci mile fără să dai de un compatriot. Printre eșantioanele altor genuri. Pe 24 dimineața. ce-și pot ridica înotătoarele ca niște pânze spre a fi duse de vânt. având un aspect fantastic al capului. Este respingător. având pe spate tuberculi groși.54353048. ovoidele asemănătoare unui ou maroniu spre negru. ci osoasă. burta albă. Ned. dotați cu ace și putând să se umfle ca să formeze o pilotă plină de ghimpi. Mai bine decât insule ca Papua. Majoritatea. Printre cei triunghiulari. diodonii. Trupul și coada prezintă calozitate. cu aripi formate din filamente etc. Unele produse valoroase din specia dofinule măriră comoara căpitanului Nemo. i-am răspuns cu hotărâre. comform subgenului de care aparțin. Are ace și tuberculi ce par neregulați și hidoși. de altfel. animale fără solzișori. ce aparțin celei de-a doua subclase de osoși. Când are forma unui triunghi solid. ne-a furnizat mai multe specimene ale acelui pește bizar. delicioasele velifere. pești lungi de douăzeci și cinci de centimetri. specifici acestor mări. Al doilea subgen ne-a oferit eșantioane de didactile lungi de trei. patru centimetri. caracterizați de un opercul și o membrană branhială. pe drept numit “broască de mare”. am notat unii cu o lungime de jumătate de decimetru. Grohăitul lor neobișnuit le-a adus denumirea de „porci de mare”. domnule profesor. A fost vizitată de domnul Darwin și de căpitanul Fitz-Roy. Cei electrici. îmi zise în acea zi Ned Land. Cât despre primul subgen. maronii la coadă. macrognații. caliomorele palide. . Dragele aduseră numeroase eșantioane de polipi și de echinoderme. se datora faptului că erau atrași de strălucirea noastră electrică și căutau să ne însoțească. în care. franțuzești și indiene. obișnuiți prin toate mările. un fel de polip parazit. cu coada acoperită de numeroase inele solzoase. tricoptere. ce strălucesc în culori agreabile. lungi de șapte degete. însă unii reușeau să se mențină la nivelul nostru. ruta se schimbă spre nord-vest. care se domesticesc precum păsările. când prezentând sinusuri profunde.Nu. După ce insula dispăru în depărtare. căi ferate. în formă de con și carnea tare. pegașii zburători. ostracioni pătați cu alb pe partea inferioară a trupului. dar și curiozități din încrengătura moluștelor. nu. rămâneau în urmă. având ace pe cap și o singură înotătoare dorsală. în care sunt mai mulți sălbatici decât capre. adevărați porci spinoși ai mării. când plin de protuberanțe. cu cap rugos. porumbeii spatulați. caii de mare. o vreme. cu cap impunător. lângă Insula Keeling. Dromaderii au cocoașe mari. „Nautilus” străbătu două sute cincizeci de leghe pe zi. exemplare cărora le-am adăugat o astree punctiferă. Revine în Europa. „Nautilus” se apropie de continente locuite. fără cozi. îi lasă măcar să planeze prin aer. când a unui dreptunghi solid. adică cinci sute patruzeci de mile sau douăzeci și două de mile pe oră. cu bot alungit. aș remarca scorpia de mare. întinse și dispuse sub formă de aripi.Pământuri civilizate. chiar oribil. ce se disting prin trei rânduri longitudinale de filamente. Vasul nostru a trecut însă pe lângă această insulă pustie. având spatele roșu. Între 21 și 23 ianuarie. orașe englezești. un mare număr de pești se adaptează ușor. Aici sunt drumuri. ridicătură madreporică plină de cocotieri magnifici.doc crustaceele sunt protejați de o cuirasă ce nu este nici cretacee. către extremitatea peninsulei indiene. În al optzeci și nouălea gen de pești clasați de Lacepede. adesea fixat sub o cochilie. vom vedea ce ne sfătuiește prudența să 86 . Odată ajunși în mările noastre. N-ar fi timpul să-i mulțumim pentru politețe căpitanului Nemo? . au culori mai vii. ne aflam la 12◦5’ latitudine sudică și 94◦33’ longitudine. dacă nu le permit să zboare.

cu exponenți când cu testacee. De aceea mai bine își denumea vasul „Argonautul”. Tocmai atunci o ceată de argonauți călătorea la suprafața oceanului. Cât despre temperatura din straturile inferioare. cu o pată neagră. Pe 25 ianuarie. . nautilul. aflat puțin deasupra apei. Aceste moluște elegante se mișcau înapoi cu akutorul tubului lor locomotor. pești de pradă care trăiesc în aceste mări. nu părea el un cetaceu gigantic? Am petrecut trei sferturi din acea zi pe platformă. se întindeau în vânt ca niște pânze ușoare. am trecut Ecuatorul pe la al optzeci și doilea meridian și am intrat în Emisfera Boreală. Erau rechini Philipps. cu nautilul. între Capul Regele George și Melbourne. când nu. Din cele opt tentacule ale lor. Cred că vasul acela aparținea companiei peninsulare ce face itinerariul între Insula Ceylon și Sydney. Într-adevăr. În acele condiții. cochiliile s-au răsturmat. Ruta ne era capricioasă și ne ducea uneori la mare adâncime. rechini cu gât pătat. dar n-am verificat niciodată fundul mării indiene pe care sondele de treisprezece mii de metri nu l-au putut atinge. prevestește noroc. „Nautilus” a plutit la suprafață. Ca la un semnal. După Insula Keeling. trei kilometri. „Nautilus” a plutit în mijlocul acestei trupe de moluște. . dar nu o face niciodată. după cum spun bătrânii. Valurile. se prelingeau pe lângă „Nautilus”. schimbându-și centrul de greutate și toată flota a dispărut în valuri. pânzele au fost subit retrase.54353048. Căpitanul Nemo nu o să ne dea voie să vânăm pe coastele Malabarului sau Coromandelului ca în pădurile din Noua Guinee. aruncând prin el apa aspirată. Nu știu ce spaimă le-a cuprins apoi deodată. calmarul și sepia. un steamer lung se deplasa către vest. Chiar atunci se lăsă noaptea. Dacă după această nomenclatură un spirit rebel ar fi confundat argonautul. fără ca acesta să stea lipit de ea. Seara. termometrul indica invariabil patru grade cu plus. specifică mărilor Indiei. încercuită cu alb. S-au folosit de mai multe ori planurile înclinate pe care pârghiile din interior le puteau plasa oblic față de linia de plutire. Priveam marea. trupurile s-au contractat. Pliniu. cea a dibranhiatelor și a tetrabranhiatelor. Pe la patru după-amiaza.Nu ne putem lipsi de voia lui? Nu i-am răapuns canadianului. Familia dibranhiatelor cuprinde trei genuri: argonautul. Familia tetrabranhiatelor are unul singur. Îl numeau „Nautilus” sau „Pompylius”. Puteam număra câteva sute. Am ajuns astfel până la doi. În acea zi ne-a însoțit un banc de rechini cu spini. Aristotel. cu spate maroniu și burtă albă. Există un animal încântător.La fel și căpitanul Nemo. Opianus îi studiaseră gesturile și epuizaseră întreaga poetică a savanților Greciei și Italiei în privința sa. făcând să sară apa foarte sus. Prima.Argonautul își poate părăsi cochilia. voiam să profit până la capăt de soarta ce mă aruncase pe „Nautilus”. în timp ce alte două rotunjite. această moluscă este cunoscută sub numele de argonaut. care este acetabutifer. a cărui întâlnire. care 87 . înarmați cu unsprezece rânduri de dinți. Cine l-ar fi consultat pe Conseil ar fi aflat că încrengătura moluștelor se divide în cinci clase. . ca niște palme. Timp de o oră. Nimic la orozont. cea a cefalopodelor. Conseil și cu mine am văzut un spectacol ciudat. cuprinde două familii. spre ora cinci. care se disting prin numărul lor de branhii. Nu voiam să mai discut. i-am zis lui Conseil. adică purtător de ventuze. lovind valurile cu elicea sa. răspunse el.doc facem. Observam doar că în pânzele superficiale apa era mai rece în adânc decât în largul mării. n-ar fi putut fi iertat. mersul ni s-a încetinit. După știința modernă. A doua zi. El nu-l putea observa pe „Nautilus”. oceanul fiind pustiu. Le vedeam perfect cochilia în formă de spirală pe care Cuvier o compară cu o șalupă elegantă. găoacea poartă. De fapt. Ateneu. pe 26 ianuarie. Aparțineau unei specii de argonauți tuberculați. adică are tentacule. destul de liniștite. L-am zărit o clipă. făcându-le primejdioase. șase lungi și subțiri pluteau pe apă. animalul care a secretat-o. brațele la fel. ca o navă. Niciodată navele unei escadrile n-au manevrat mai bine împreună. care este tentaculifer.

ce se vede frecvent pe coasta din Amboine ca și prin aceste locuri. Nu știu dacă el a ținut cont de recomandarea mea. căreia în Antichitate i se dăduseră diverse 88 . Din fericire. Neputând să-și creadă ochilor. Sirr esq. am înțeles că ne aflam în fața Insulei Ceylon. . la intrarea în vastul Golf Bengal. o vastă întindere de ape albe. După ce am stabilit poziția. cu bot rotunjit. cerul reflecta albeața apelor și păru multă vreme impregnat de lucirile nedefinite ale Aurorii Boreale. care este perla peninsulei indiene în partea inferioară. Ned Land nu se mai stăpânea. CAPITOLUL 2 O NOUĂ PROPUNERE A CĂPITANULUI NEMO P e 28 ianuarie. care-l provocau cu o insistență unică. la 9 ◦4’ latitudine nordică. căci apa doar nu s-a schimbat în lapte! . domnul ar putea să-mi spună cauzele care produc un asemenea fenomen. la amiază. dar în urma noastră. spre vest.Da. Am găsit volumul lui H. flăcăule. Acești viermișori se află pe o întindere de mai multe leghe.. Cât se vedea în zare. În clipele acelea. am întâlnit multe cadavre care pluteau la suprafața apelor. Nu-l vei ști niciodată. părea negru pe lângă albeața apelor. mai ales pe rechini. Pe 27 ianuarie.De mai multe leghe! . pistruiat cu puncte negre. am notat mai întâi relevmentul Ceylonului. Am observat mai întâi o aglomerație de munți. această albeață care te juimește se datorează prezenței a miliarde de viețuitoare infuzorii. Nu căuta să le afli numărul. animalele se izbeau de geamurile salonului cu o furie care mă înspăimânta. intitulat „Ceylon and the Cingalese”. oceanul părea numai lapte.Nu. rechini Izabela. până la orizont. căci unii navigatori au umblat pe asemenea mări de lapte mai mult de patruzeci de mile. Uscatul se vedea la opt mile de el. lungi de cinci metri. dar a căzut pe gânduri. Conseil mă întrebă care sunt cauzele acelui fenomen extraordinar. Timp de mai multe ore „Nautilus” brăzdă cu pintenul său valurile albe și am remarcat că luneca fără zgomot peste acea apă. căutând să evalueze câți infuzori de o cincime de milimetru ar încăpea în cele patruzeci de mile pătrate. „Nautilus” a revenit. Pe la ora șapte seara. un fel de viermișori luminoși. una dintre cele mai fertile de pe glob. cu forme capricios modelate. Reîntors în salon. iar spre miezul nopții marea și-a recăpătat culoarea ei obișnuită. Dar curând „Nautilus” și-a mărit viteza.doc seamănă cu un ochi. Eu am continuat să cercetez fenomenul. înalți de cam două mii de picioare. „Nautilus” urcase la suprafață și naviga pe o mare de lapte. Era oare efectul razelor de lună? Nu. Conseil. Mă duceam să caut în bibliotecă o carte despre această insulă.54353048. lăsându-i rapid în urmă. la suprafața apei. cu o înfățișare gelatinoasă și incoloră. știam ce să-i răspund.C. .Dar. . duși de fkuviul Gange până în largul mării și pe care vulturii nu-i terminaseră de sfâșiat. Rechinii nu întârziaseră să le dea ajutor. Deși cerul era luminat de razele astrului. Erau morții orașelor indiene. i-am zis.Este ceea ce se numește o mare de lapte. am intrat în salon și când am cercetat harta. Voia să urce la suprafață și să-i străpungă pe monștri. întrebă Conseil. de grosimea unui fir de păr și o lungime ce nu depășește o cincime de milimetru. cu gura plină de dinți dispuși ca un mozaic și pe uriașii rechini tigru. căci luna nu se ridicase încă. Adesea.

în mările Chinei și Japoniei. se pescuiesc perle în Golful Bengal. Când revin la suprafață le curge sânge din nas și din urechi.Spuneți. unde vom ajunge în timpul nopții.Între patruzeci și cincizeci de mii de bucăți. În medie.Insula Ceylon este renumită pentru pescuitul perlelor. apoi. vorbește de un cafru care a stat cinci minute sub apă. Poziția sa era între 5◦55’ și 9◦49’ latitudine nordică și 79◦42’ și 82◦4’ longitudine estică față de meridianul Greenwich. „Nautilus” se scufundă apoi la treizeci de picioare sub apă. Numai că vom vedea pescăriile. Dar ce mai contează! Voi îndrepta vasul spre Golful Manaar. .Domnule profesor. optzeci și șapte.Cel puțin sunt bine plătiți? . Adesea iau un sol pe o scoică cu perlă. uitându-se pe hartă și întorcându-se către mine. circumferința de nouă sute de mile. mi-a zis căpitanul Nemo. în Golful Panama.Desigur. domnule Aronnax. Cu harta în mână. timp de treizeci de zile. veți vizita bancul Manaar cu prietenii dumneavoastră. În 1814. iar dacă se află vreun pescar pe-acolo. sunt rari. timp în care se grăbesc să strângă întro plasă mică toate stridiile cu perle. căutam Golful Manaar. le apar răni pe trup. au adus șaptezeci și șase de milioane de stridii.Un sol pentru săracii care-și îmbogățesc stăpânii! Este pur și simplu odios. domnule profesor Aronnax. iar cei foarte buni. . răspunse el. .Costumul de scafandru folosit de dumneavoastră ar fi de mare utilitate într-o asemenea operațiune. Dar ce cantitate de stridii poate pescui o navă pe zi? . . După douăzeci de zile. . îl vom vedea operând. cu ajutorul unui pietroi pe care-l țin între picioare și cu o coardă legată de navă. divizați în două grupe. căpitane. în cele din sudul Americii. Englezul Perceval. deși pescăriile le aparțin englezilor.Deci. pescarii rezistă sub apă treizeci de secunde.Nu. domnule Aronnax. Fiecare navă are zece vâslași și zece pescari. Pescarii se adună abia în martie în Golful Manaar și acolo.Bineînțeles. care ieși.Perfect. Aceștia. este o meserie tristă. să vizitați una dintre pescăriile ei? . Ca să ajungem la el. căci bieții pescari nu pot rămâne sub apă mult timp. coboară alternativ la o adâncime de doisprezece metri. adică puțin inferioară celei a Irlandei. domnule profesor. . Căpitanul Nemo și secundul său intrară în sală. . Și astea sunt rare! . Vom ajunge însă cam devreme. prin Tratatul de la Amiens. poporul cel mai industrializat de pe glob. Știu că unii scufundători rezistă cincizeci și șapte de secunde. lângă insulița cu același nume. vă este teamă de rechini? 89 . trebuia să străbatem tot țărmul occidental al Ceylonului.Firește. dar în Ceylon activitatea aceasta duce la rezultatele cele mai frumoase. în Golful Californiei. guvernatorul englez a trimis pescarii să lucreze pentru el. fac apoplexie pe fundul mării. . Exploatarea anuală n-a început încă.Bine. primul spuse: . cărora le-au fost cedate încă din 1802. căpitane. foarte bine. nu și pescarii. dar nu prea cred. În Panama câștigă un dolar pe săptămână. care satisface unele capricii. în mările Indiei. trei sute de corăbii sunt prezente pentru exploatarea comorilor mării. . pe coasta nordvestică a Ceylonului. vederea lor slăbește. pe care le smulg. .54353048.Se mai folosește încă mijlocul acesta primitiv? . suprafața de douăzeci și patru de mii patru sute patruzeci și opt de mile pătrate. Acești pescari nu trăiesc mult. Totuși. V-ar face plăcere. Căpitanul îi spuse câteva cuvinte secundului. Avea o lungime de șaptezeci și cinci de mile. o lățime de maximum o sută cincizeci de mile. L-am găsit pe a noua paralelă.doc denumiri. care a călătorit în Ceylon.Da.

. mi-am zis. ca să dai de rechini cu spini.Despre pescuit sau despre incidentele sale? . .Aha.De rechini? Întrebarea mi se păru fără rost.Bunul meu Ned. . mi-am zis. . domnule naturalist. Văd c-a început să vă placă. domnule profesor. mâine voi vâna urși”. Să nu ne grăbim. pentru orientali este o picătură de rouă solidificată. vom fi înarmați. pentru chimist este un amestec de fosfat și de 90 .Dacă domnul nu se supără.Dumnezeule. mi-a zis Conseil. . Veniți cu noi. Tocmai atunci intrară Conseil și canadianul. . răspunse canadianul. răspunse Conseil.Stați jos.Domnule. Poate vom vâna în drumul nostru unul dintre aceste specimene. frumoasele pescării din Ceylon. și vă voi spune tot ce știu de la englezul Sirr. Mi-am șters cu mâna sudoarea rece de pe frunte. Simțeam deja o durere pe la șale.Nu v-a mai spus nimic? .doc . vreți să ne dați câteva lămuriri despre pescuitul perlelor? . Căpitanul ieși din sală pe acel ton degajat. nu? .Da! E ciudat. Când ești invitat să prin munții elvețieni. . este bine să cunoaștem. Ei nu știau ce-i așteaptă. chiar bucuroși. În vremea aceasta s-a purtat ca un domn. liniștiți. zici: ”Ce bine că vom vâna lei sau tigri!”. Așadar. . e altceva! Știu bine că în unele locuri.Domnule. Nu mă prea bazam pe înțelepciunea lui Ned Land.. „Ia să vedem. cum poate fi primejdioasă!. căpitanul Nemo nu le mai spusese de rechini.Nu.O simplă excursie pe un banc de stridii. Când ești invitat să vânezi lei prin câmpia Atlasului sau tigri prin jungla din India. la gât sau la ureche.Ei. căpitanul Nemo ne-a făcut o propunere care ne-a mers la inimă! . Nu-mi venea bine nici felul degajat în care căpitanul îmi făcuse invitația. spui: ”Foarte bine. Firește. răspunse Ned Land. Înainte de a merge pe teren. precum Insulele Andaman. Pe el îl atrăgeau pericolele. poate n-aș ezita”. meștere Land. am spus eu. pe mâine dis-de-dimineață.54353048. pentru poeți este o lacrimă a mării. ce-i aia o perlă? . amicii mei. cred că îți trebuie puțin timp ca să meditezi asupra acelei propuneri. am zis eu. Să-i previn? Firește. zise Ned Land. Este o vânătoare interesantă. dar mulți dintre ei nu se mai întorc vii! Dacă aș fi un negru. cu timpul o să vă obișnuiți și dumneavoastră. pentru dame este o bijuterie de formă alungită. negrii nu ezită să atace rechinii cu un cuțit într-o mână și o plasă în cealaltă.. .Noi ne-am învățat cu ei. De parcă am fi prins o vulpe pe sub copaci! “Va veni Conseil și voi scăpa de obligația de a-l însoți pe căpitan”. Mă gândeam la rechini. mai merge.Primejdios. Eu îi priveam îngrijorat.Vă mărturisesc.Nimic. căpitane. dar cum? . la gura lor cu rânduri de dinți care sunt în stare să despice un om în două... comandantul lui „Nautilus” ne-a invitat să vizităm mâine împreună cu dumneavoastră. strălucitoare. bine? .Deci nu v-a amintit și de.Despre pescuit. poate!. dar să alergi pe fundul mării. precum cea de lângă Insula Crespo. că încă nu sunt prea obișnuit cu acest fel de pești. am răspuns eu. de purtat pe deget.. De altfel. de parcă le lipsea deja un membru. deci știți. Să vânezi lutrii prin pădurile submarine. Dar când ești invitat să vânezi rechini în elementul lor natural. . . . Ned și Conseil au luat loc pe divan și canadianul spuse: .Sigur.

Exact. izbucni Ned Land. De franci!. Dar molusca de la care ni se dă perla este prin excelență stridia perlieră. în jurul căruia se depune materia sidefie în câțiva ani. Sunt albe. Boemia. care se vând în lăzi de o sută douăzeci și cinci până la o sută cincizeci de kilograme. Unele pintadine formează un adevărat depozit. întrebă Conseil. se vând la bucată. prietene. O sută cincizeci de rechini!. băiete. De obicei sunt sferice sau piriforme. de culoare. Prețul perlelor depinde de mărimea lor?. se vând la greutate. Fiind mai prețioase. clasa acefalee. sunt în stare de putrefacție. pescarii le smulg cu cleștele. Apoi se scoate parenchimul stridiei. Nu. Perlele pentru care se folosesc dispozitive cu nouă sute până la o mie de găuri sunt semințe. Cele care nu ies prin orificiile celor o sută și opt sute de găuri sunt de ordinul al doilea. care secretă sideful. întrebă Conseil. adesea opace. Încrengătura moluștelor. Bun. Se zice că într-o asemenea scoică s-au găsit peste o sută cincizeci de rechini. Văd că împărțirea și clasarea perlelor se face în mod mecanic. de formă sferică. domnule savant Conseil. întrebă Conseil. Atunci le bagă în niște rezervoare cu apă de mare. fie un fir de nisip. spuse Conseil. adică o substanță albăstruie. iar pentru naturaliști este o simplă secreție bolnăvicioasă a organului care produce sideful la unele bivalve. Printre aceste testacee sunt unele. Se folosesc mai ales pentru executarea de broderii pe ornamentele din biserici. cunoscute drept semințe. Rechini am zis? Scuzați-mă. În ordinul inferior se clasează perlele mici. Dar această muncă ce constă în a despărți perlele după mărime trebuie să fie foarte migăloasă și grea. ordinul testacee. Cele mai frumoase sunt cele denumite virgine. din Irlanda. Aderă la valve. uneori cu o transparență opalină. Da. urechea de mare. Aceasta aderă la cochilia stridiei. zise canadianul.54353048. Celelalte perle aderă la cochilie. Da. De carne nu se prinde. Aceasta se face cu ajutorul a unsprezece site cu un anumit număr de găuri. ci și de forma lor. Are însă un nod ca un corp mic și dur. Și scoicile?. Poate să ne spună domnul cât se câștigă din exploatarea unui banc de stridii cu perle?. Dacă ne luăm după ce spune Sirr. Perla nu este decât o secreție de sidef. de perle! Care sunt mijloacele prin care se extrag aceste perle?. Se despart mai întâi plăcile de sidef cunoscute în comerț sub denumirea de veritabilă argintie. Franța. în țesutul moluștei. Se formează izolat. Neregulate fiind. ce le acoperă interiorul valvelor și pot produce perlele. Cele sferice formează brățări. tridacneea și altele. pescăriile din Ceylon aduc anual suma de trei milioane de rechini. replică harponierul. de strălucire. succesiv și în straturi subțiri și concentrice. violetă sau albă. le deschid și le spală. cu puțină gelatină. cele de pe anumite râuri din Scoția. peste zece zile. albastră. Perlele ce rămân în dispozitivul ce numără de la douăzeci la optzeci de găuri. întrebă canadianul. Saxonia. Acestea mor în aer liber și. Vom avea grijă de acum încolo. din Țara Galilor. Când perlele sunt lipite de valve. fie se încrustează în pliurile animalului. Ingenios. piriformele – cercei. fie un ovul steril. se fierbe și se trece prin sită pentru ca să se extragă și cele mai mici perle. întrebă Conseil. denumită Meleagrina margaritifera. bastard alb și bastard negru. - - - - - 91 . sunt de prim ordin.doc carbonat de var. Nu doar de mărimea lor. zise Conseil. Într-o singură stridie se găsesc mai multe perle?. Dar cel mai des pintadinele sunt întinse pe rogojini la mal.

Da. Conseil. Mai ales dacă ești precaut. Meseria mea e să râd de acești pești! Nu-i vorba de asta. replică servitorul meu. dar. Bunul meu Ned. întrebă Conseil.. s-a măritat cu altul. Dar pescuitul perlelor este primejdios?. Să mă creadă domnul profesor când spun că perlele ce-l compuneau n-ar trece niciodată prin sita cu douăzeci de găuri. niște globulețe din sticlă. Sunt harponier de profesie. nu vom da de una la fel? Ei și?. având în interior o anumită esență orientală. Detestabil. ci de a-i pescui și a-i ridica pe punte. produceau patru milioane de franci. În medie. zise canadianul. Franci!. Să înghiți niște apă? Cum spui tu. în timpul plimbării noastre. E vorba de asta. de franci. zise cu seriozitate canadianul. cam nouă milioane de franci este randamentul general al unei exploatări de perle. am zis eu. le-am zis eu.. iar acum numai două treimi din această sumă. zise canadianul. Era să mă însor. strigă Conseil. Dar un păhărel de oțet care costă un milion și jumătate de franci. Nu e vina mea că treaba n-a mers. de a le tăia cozile cu toporul. Cleopatra. Da.. Eu i-am cumpărat logodnicei mele Kat Tander un șirag de perle pe care n-am dat decât un dolar și jumătate. adăugă Ned Land. în banii noștri. Cu toate astea. Altundeva da. În apă? - - 92 . concluzionă canadianul. este ceva! Regret că nu m-am însurat cu doamna asta. ? Exact. Cum. Se spune că Cezar i-a oferit Serviliei o perlă de douăzeci de mii de franci. de franci. Cred că are o valoare de două milioane de. Iar perlele valoroase sunt foarte scumpe?. am spus eu. Cred că nu era ceva bun. i-am zis. arătând magnifica bijuterie închisă sub vitrină. încercând să par la fel de destins ca și căpitanul Nemo. spuse Conseil. prietene. de a le despica burțile și a le scoate inimile. replică servitorul meu. zise Ned Land.. flăcăule. Dar pescăriile nu mai câștigă ca pe vremuri. ei și? La ce ne-ar ajuta milioanele la bordul lui „Nautilus”? La bord nu.doc Da. acelea erau perle artificiale. strigă Ned Land. întrebă Conseil. am răspuns râzând. am răspuns. De asta s-a măritat ea cu altul!. întrebă Ned Land. Nu. replică servitorul meu. zise Ned Land. Pescăriile americane. cine zice că măine.. răspunse canadianul. Dacă vom duce în Europa sau în America o perlă de câteva milioane. Trei milioane. care este foarte ieftină. Deci e vorba de. Ned Land soțul Cleopatrei!. N-am auzit însă niciun rege care să fi avut o perlă precum cea a căpitanului Nemo. poveștile cu aventurile noastre vor căpăta o mare greutate. altundeva.54353048. meșterul Land are dreptate. Ehei!. Cred. Mie?. Am auzit că o doamnă din antichitate bea perle cu oțet.. am spus. Ți-e teamă de rechini?. Ned. Nu l-a costat pe căpitan decât efortul de a o culege. De fapt. Care sunt riscurile meseriei?. zise Conseil. se miră Conseil. pe vremea lui Carol Quintul.

acești rechini sunt foarte stângaci. pe o lungime de peste douăzeci de mile. .Încă nu. Mam uitat spre uscat.Sunt gata. Înotătorii nu se grăbeau.Foarte bine. Acolo.. Ne așteaptă.Îmbrăcăm acum costumele de scafandru?. . să îi înfrunt alături de dumnealui. Conseil?. M-am culcat. Canadianul îl considera. la patru dimineața. . sub apele întunecate. „Nautilus” nu s-a apropiat prea mult de aceste coaste.Ce zici despre asta.Sunt gata. Era încă întuneric. datorată valurilor venite dinspre larg. . „Nautilus” străbătuse în timpul nopții zona din jurul coastei occidentale a Ceylon-ului și se afla la vest de golful format de uscat și Insula Manaar. Mi se părea justă și injustă în același timp etimologia potrivit căreia rechin provine din recviem. sunteți gata de plecare?. atunci nu mă tem nici eu. dar barca ne va duce în locul exact de scufundare și vom câștiga astfel mult timp. Tăceam. Barca porni spre sud. Am dormit destul de prost. M-am îmbrăcat și am trecut în sală. iar cei patru marinari la vâsle. Cinci marinari de pe „Nautilus” ne așteptau în ambarcațiune.Domnule Aronnax. Rechinii aveau un rol însemnat în visele mele. prea îndepărtat.Dacă domnului nu îi este frică de rechini. servitorul lui fidel. . Acolo erau Ned și Conseil. Căpitanul era la cârmă.. . Acolo mă aștepta căpitanul Nemo. - CAPITOLUL 3 O PERLĂ DE ZECE MILIOANE S e înnoptase. firește. . Norii groși acopereau cerul și nu lăsau să se vadă decât arareori stelele. Picăturile de apă săreau în jurul nostru.Voi fi sincer cu domnul. el era doar curios. așa că suntem în largul bancului Manaar. Nu se vâslea prea repede. dar n-am văzut mare lucru spre sud-vest și nord-est.doc În apă.54353048. Cât despre Conseil. Ambarcațiunea avea și o ușoară mișcare de ruliu.Vă rog să mă urmați. Pe cuvântul neu. Vorbele lui mă înfiorară. cu un harpon bun. cu vâslele în mână. l-am întrebat. . 93 . Căpitanul Nemo m-a condus spre scara care dădea pe platformă. am întrebat eu.Și tovarășii mei? . A doua zi. Va transporta și echipamentul nostru de plonjare. La ce se gândea oare căpitanul Nemo? Poate că la țărmul ce se apropia. se întindea bancul scoicilor cu perle. m-a trezit servitorul de la bord al căpitanului Nemo. și armele. Am luat loc în ambarcațiune și ne-am îndreptat spre sud. . Trebuie să se întoarcă pe burtă când vor să înșface pe cineva și în clipa aceea. mi-a zis el. .

Acum vom îmbrăca hainele de scafandru și vom începe plimbarea. ajutat de mateloți. uitându-mă la valurile suspecte. căruia natura i-a oferit forța și instinctul de a se hrăni cu nuci de cocos. fără gândurile negre care mă obsedaseră. Ned și Conseil își puseseră deja căștile metalice. cu burta lividă. Nu lipseau anatinele.Solul era plat. Era o liniște profundă în zona pescuitorilor de perle. Nu se mai putea vorbi cu ei. Fundul era la un metru. cu corp comprimat și oval. Marinarii ne-au debarcat unul după altul și. După nisipul fin urma un teren plin de pietre rotunde.Ne sunt inutile. 94 . Printre acestea am remarcat placenele cu valve mici și inegale. Vedeam cele mai mici obiecte. Pe la ora șase se lumină dintr-odată. mi-a răspuns el. Întâlneam tot felul de pești. cu cochilii comestibile. de care se atașează foarte tare. pusesem piciorul pe nisip. Destul de plată spre est. crabul alerga cu o agilitate neobișnuită.N-are rost. Soarele lumina tot mai slab apele. Pașii noștri tulburau liniștea peștilor ciudați din genul monopterelor. cu aspect neplăcut. un fel de ostracee specifice Mării Roșii și Oceanului Indian. Se urcă pe arborii de pe țărm și doboară nuca. Acolo devenisem liniștit. zise căpitanul. Ned Land își luase și un harpon. în timp ce cheloneele întâlnite pe coastele Manaarului se deplasau lent printre stânci. apoi el o desface cu cleștii săi puternici. datorită adâncimii. ce alimentează piețele Hindustanului. mai ales de ranine dințate. domnule Aronnax. În cădere. acoperite cu moluște și zoofite. La un semn de-al său fu aruncată ancora. mi-am pus costumul. În mijlocul acelor plante și pe stratul de hidrofite alergau legiuni de articulate. Mai aveam cinci mile. utilizați în mâncarea denumită karawade. Aici. Sosisem cu o lună mai devreme acolo. După ce ne-am pus hainele din cauciuc. ca să nu fie atrași rechinii de lumina lor. L-am întrebat pe căpitanul Nemo dacă nu ne luam și puștile. ci. . cu repeziciunea specifică tropicelor. Aceste prețioase moluște sunt lipite de pietre. am observat strălucitorii paru. Nu vom merge în adânc și nu este prudent să avem lămpi electrice la noi. Pe la ora șapte am ajuns la bancul unde stridiile de coral se reproduc cu milioanele. pelagele panopire luminoase și admirabilele oculine flabeliforme. Un tăiș bun e mai sigur decât glonțul. la un metru și jumătate sub apă.doc Pe la cinci și jumătate se iviră zorii. care n-au altă înotătoare decât coada. Solul se modifica. Se zărea și coasta. dar restul celor de pe „Nautilus” nu. . Luați-l pe acesta și puneți-l la brâu. cu carapace ca un triunghi rotunjit și partenope oribile.Iată-ne ajunși. iar ceața acoperea restul detaliilor. L-am recunoscut pe javanez. prin apa limpede. rămânând imobile. Ceilalți aveau aceleași arme ca și noi. Alt animal hidos observat de mine a fost crabul enorm văzut și de domnul Darwin. uscați sau marinați. lucinele portocalii cu cochilii orbiculare și altele. un adevărat șarpe lung de opt decimetri. ni s-au prins aparatele de respirat. Căpitanul Nemo și tovarășii mei s-au îmbrăcat și ei. . Se vedea aproape orice. mi-a zis Nemo. Soarele lumina destul de bine. Din genul stromatee. Vedeți acest golfuleț? Aici se vor aduna peste o lună numeroase corăbii ale pescuitorilor de perle.54353048. se ridica puțin către sud. Nicio barcă. însă lămpile Ruhmkorff nu. cu linii aurii pe coaste. am coborât cinci metri sub apă. Acolo bancul era cel mai sus. ce sunt comestibili. Căpitanul Nemo se sculase în picioare și observa marea. magnifice evantaie ce formează unele dintre cele mai bogate arborescențe din aceste mări. După zece minute de mers. N-am răspuns nimic. aceasta se sparge. niciun scufundător.

ce se acoperise apoi cu materie sidefie. Era un rechin mare.doc Meleagrina. își umplu plasa cu moluște. cu ochii aprinși. cu o lățime de peste doi metri. Poate că. de parcă ne plimbam. După ce am coborât o pantă accidentată. la vreo cinci metri adâncime. Acolo am văzut o perlă mare cât o nucă de cocos! Avea o formă sferică și era foarte limpede. Scufundătorul scăpă de mușcătura rechinului. ca să crească în continuare. ca să împiedice molusca să se închidă. care înainta ușor. Numai căpitanul Nemo știa peștera în care avea loc fenomenul. după exemplul chinezilor și al indienilor. ci a permis stridiei să se închidă. Apoi ni s-a deschis înainte o grotă vastă. Vizita acolo se încheiase. molusca adăuga straturi noi perlei. Ajuns jos. Am înțeles ce urmărea el. Scoicile care erau brăzdate cu fâșii verzui și porneau de la vârf erau stridii tinere. își golea sacul. care mergea pe drumuri știute numai de el. prin secreția ei. fidel acestui instinct. M-am apropiat de ea. când îl ridicam. mai mare decât cea de pe „Nautilus”. Fiecare se oprea sau se îndepărta după cum dorea. aceasta valora cel puțin zece milioane de franci. Căpitanul Nemo îmi arătă cu mâna îngrămădirea aceea a lor și am priceput că mina respectivă era inepuizabilă. apoi am văzut că razele soarelui se stingeau treptat. Lucrurile au durat astfel vreo jumătate de ceas. răsturnându-se pe spate și pregătindu-se să-l taie în două pe indian. După zece minute. trăgea sus piatra și reîncepea operația care nu dura decât treizeci de secunde. Aderase la masa de granit și se dezvolta izolat în apele calme ale grotei. Ned Land. Conseil s-a apropiat de mine și m-a salutat din ochi. Numai el îl vizita pentru a-l transporta la prețiosul său muzeu. Lăsa perla acolo. Solul urca ușor. un pescar indian care studia zona înainte de recoltă. față de cele din colecția căpitanului. La cinci metri de mine am văzut o umbră care se apleca spre pământ. însă coada acestuia îl lovi în piept și îl trânti. Trebuia să aibă cam trei sute de kilograme. o tridacnă gigantică. Lacomul animal se îndreptă spre indian. Căpitanul a băgat pumnalul înăuntru. față de perlele pe care le cunoșteam deja. Pentru a coborî repede pe fundul mării. Am vrut să o ating. Apoi urca. Mergeam izolați. Scoicile în vârstă de zece ani și mai mult aveau suprafața aspră și neagră. Îl urmam pe căpitan. Căpitanul Nemo știa de această moluscă fenomenală și cunoștea peștera unde era acest bivalv. căci forța creatoare a naturii depășește instinctul distructiv al omului. Nu ne puteam opri. Era o stridie de o mărime extraordinară. cu pereți foarte groși și aspri pe dinafară. Cele două valve erau deschise. Deodată căpitanul Nemo se sculă și cu pumnalul în 95 . Oricum. Trebuia să fie de o valoare inestimabilă. Dar platoul pe care urcasem a coborât iar și am reintrat în ocean. Uneori. Acest scufundător nu ne vedea. căpitanul Nemo încetini pasul și printr-un semn ne-a poruncit să ne culcăm lângă dânsul pe fundul unei mari ascunzători. are înfățișarea unei scoici rotunjite.54353048. mama coralului. Era un om. brațul meu ieșea la suprafață. Alteori bancul cobora rapid. La început mi s-a părut perfect obscură. determinase chiar el producerea acelei perle introducând în moluscă o bucată de sticlă sau de metal. În momentul în care indianul era ingenunchiat pe pământ. Solul se ridica spre suprafața mării. Rechinul se întoarse. căpitanul Nemo s-a oprit pe fundul unei fântâni rotunde și ne-a arătat un obiect. avea o piatră pe care o strângea cu picioarele și care era prinsă cu o frânghie de barcă. Era singura sa unealtă. Curând. Se scufumda și urca mereu. cu gura căscată. dar căpitanul Nemo nu m-a lăsat. O umbră uriașă s-a ivit deasupra scufundătorului. În fiecare an. l-am văzut făcând o mișcare de spaimă. Căpitanul Nemo a intrat în peștera întunecoasă. își umplea sacul cu stridii culese la întâmplare. aflată într-o îngrămădire pitorească de stânci tapițate cu flora submarină. capul meu a ieșit din apă. Căpitanul Nemo părăsi grota și ne urcarăm din nou pe bancul de stridii.

Primul cuvânt al căpitanului Nemo era pentru canadian. La opt și jumătate eram deja la bordul lui „Nautilus”. Acestea se agitau sub mișcările rechinului care se zbătea cu o furie de nedescris. familia solacienilor. căpitane. iar după o jumătate de oră de mers am dat de ancora care lega de pământ barca lui „Nautilus”. zise căpitanul. am zărit lupta corp la corp a căpitanului cu monstrul. dispuși sub formă de triunghi isoscel pe maxilarul superior. Conseil îl privea cu interes. cu harponul în mână.Mulțumesc. meștere Land. I-am spus asta și mi-a zis emoționat: . o duzină de rechini se năpusti asupra cadavrului. . Ned Land. genul rechinilor. răsturnat de grămada imensă care îl apăsa. În timp ce priveam mormanul acesta. Această pomană a fost primită de indianul din Ceylon cu mâna tremurândă. care era o treime din trup. răspumse Ned Land.doc mână merse spre monstru. Ned Land îl eliberase pe căpitan. dar groaza mă împietrise pe loc și nu mă puteam clinti. ordinul chondropterigienilor cu branhii fixe. Rechinul era gata să-l înșface pe pescar. . cu o gură enormă. dar îl zări pe noul adversar și. . Rechinul. Barca zbura pe valuri. am întâlnit cadavrul rechinului. zbătându-se. Mă gândeam la gestul căpitanului. L-a lovit în inimă pe monstrul care se zbătea și ale cărui spasme l-au răsturnat pe Conseil.Aceasta e o revanșă. și am ajuns la barca pescarului. sfâșiindu-l în bucăți. spintecându-i burta cu numeroase lovituri de pumnal. înecatul își reveni încetul cu încetul. Căpitanul își adună puterile. Era un adult lung de douăzeci și cinci de picioare. se îndreptă repede spre dânsul. Atunci începu o luptă teribilă.Spre „Nautilus”. După câteva minute. clasându-l deja printre cartilaginoase. Aș fi vrut să-l ajut. el se feri și îi înfipse pumnalul în burtă. sângele îi curgea șiroaie din rană. Acesta. Asta însemna că sentimentele nobile încă nu dispăruseră cu totul din sufletul lui. La semnul căpitanului ne-am întors pe bancul de stridii. 96 . Rechinul scoase un zgomot aurzitor. nu-și greșise ținta. Valuri de sânge erau peste tot. iar eu voi fi întotdeauna alături de ei. Marea se vopsi în roșu și nu am mai văzut nimic.Indianul face parte dintre cei asupriți. Printr-un luminiș. agita apa cu furie. Căpitanul Nemo scoase din buzunar o pungă cu perle și i-o puse în mână. Când uriașul se aruncă asupra lui. Căpitanul a căzut. îl luă pe indian în brațe și urcă la suprafața apei. întorcându-se pe spate. V-o datoram. îi zise el. Prin masajele lui Conseil și ale căpitanului. Am urcat toți trei în câteva clipe. care-și riscase viața ca să-l ajute pe indian. Avea șase rânduri de dinți.54353048. ridicându-se fără să fie rănit. domnule profesor.

Străbătusem șaisprezece mii două sute douăzeci de mile sau șapte mii cinci sute de leghe de când plecasem din Marea Japoniei. fără a depăși însă Tropicul Racului.Dar știți.Și în final? . . Ned. ca să ajungă la Capul Bunei Speranțe. se strecură prin labirintul de canale care desparte Insulele Maldive de Insulele Laquedive.Nu vreau să știu de asta. „Nautilus” va coborî în Oceanul Indian. Mascat. ca și comandantul său. cu o viteză de douăzeci de mile pe oră. Mergea cu diverse viteze. .Și după aceea? . Din dialog se vede că eram un fanatic al lui „Nautilus”. Era un fel de fundătură fără nicio ieșire. pe 30 ianuarie. Insula Ceylon dispărea. răspunse canadianul. prin Canalul Mozambic. . spuse canadianul. „Nautilus” se îndrepta spre Marea Oman. Prietene Ned.doc CAPITOLUL 4 MAREA ROȘIE Î n ziua de 29 ianuarie. care are Golful Persic. A doua zi. iar „Nautilus”. nici orele. Prin Marea Roșie niciun drum nu ne duce în Europa. . că sunt aproape trei luni de când suntem închiși în acest „Nautilus”? Mie nu-mi mai face plăcere. Deocamdată nu putem face nimic. situată între 10◦ și 14◦30’ latitudine nordică și între 69◦ și 51◦72’ longitudine estică. parcă la întâmplare. Dacă vom avea vreo șansă de evadare.Golful Persic n-are ieșire și dacă intrăm acolo nu vom întârzia să ne întoarcem pe unde am venit.Marea Roșie nu e mai puțin închisă decât golful și vasul nostru n-ar îndrăzni să treacă prin aceste canale. . . n-are decât să treacă prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb.Trecu pe lângă Insula Kittan. i-am răspuns. te-au plictisit călătoriile pe sub mare? Nu-ți mai place spectacolul? Pe mine m-ar mâhni mult sfârșitul călătoriei noastre. Până pe 3 februarie „Nautilus” vizită Marea Oman. Ned plecă însă nemulțumit.54353048. am cunoscut cel mai important oraș din Oman.Și dacă după Golful Persic „Nautilus” dorește să viziteze Marea Roșie.După care vom pătrunde în Atlantic. Discutăm degeaba. Ne îndreptam acolo unde ne conducea căpitanul Nemo.Dar ce credeți? . Ce o să facă „Nautilus”?. întrebă Ned Land. . I-am admirat aspectul ciudat. descoperit de Vasco da Gama în 1499 și una dintre principalele insule ale Arhipelagului Laquedivelor. iar Nemo nu se aventurează prin mări europene. vom vorbi împreună despre ea. situată între Arabia și peninsula indiană. după ce va vizita ciudatele împrejmuiri ale Arabiei și ale Egiptului. . domnule Aronnax.Nici n-am zis că ne vom întoarce pe aici în Europa. Pentru moment nu e cazul. după care se adânci în valurile întunecate. Nu număr nici zilele. pământ madreporic.Cred că. Părăsind acea mare. . fiind înconjurat de stânci întunecoase și pe care se puteau vedea casele albe și 97 .Vom vedea.

turnurile elegantelor minarete. Ce spectacol de nedescris! Ce varietate de situri și de peisaje! Acolo sunt și minunatele insulițe vulcanice din apropierea coastei libiene. cochilii specifice acelei mări. Clasa spongioase. Anticii îl plasau între plante și animale. Am zărit cupola înconjurată de moschei. Marea Roșie are două mii șase sute de kilometri lungime și o lățime medie de două sute patruzeci. după ce îl cuceriseră. Pentru unii naturaliști. am intrat în strâmtoarea Bab-el-Mandeb. ținându-se când la suprafață. S-a deplasat apoi la o distanță de șase mile de coastele arabe ale Mahranului și Hadramantului și de linia ondulată a munților. actinii. în continuare. terasele sale pline de verdeață. acum numai ruine. cum cred mulți. zoofitele nu doar că înfloreau deasupra apei. buretele vulgar.54353048. printre care thalassianthus aster. ca și altă dată. mii de specimene ale unui poliper neobservat de mine până atunci. este supusă unei evaporări excesive prin care pierde anual o tranșă de lichid înaltă de un metru și jumătate! Golf singular ce va seca total în viitor. ca domnul Milne Edwards. pe coasta Siriei și în Marea Roșie. „Nautilus” se deplasa. eram în largul Mării Roșii. cu șase piețe publice.doc forturile sale. „Nautilus” se apropia de coastele africane. Calcutta. un fel de Gibraltar fortificat de englezi. dar mă înșelam. polip inferior celui de coral. Acolo. ci un fel de animal din ultimul ordin. „Nautilus” nu se mișca repede. Acolo erau bureți 98 . La amiază eram pe valurile Mării Roșii. Pe 7 februarie. când scufundându-se pentru a ocoli vreun vas. a fost cea mai importantă arteră comercială a lumii. iar străpungerea istmului îi va reda această poziție. unde evaporarea egalează apele primite din alte surse. Prin strâmtoarea ce are lățimea de douăzeci de mile circulau multe vase englezești și franțuzești. este inferior vecinilor săi precum Marea Caspică. are o utilitate incontestabilă. Clasa spongioase are vreo trei sute de specii. Credeam că acum căpitanul Nemo va întoarce. al cărei nume înseamnă în limba arabă „Poarta Lacrimilor”. unde nu plouă. prin care guvernul britanic a fortificat poziția Adenului. marea era adâncă și limpede ca de cristal. Pe 5 februarie am intrat în Golful Aden. douăzeci și șase de moschei și cu paisprezece forturi ce formează o centură de apărare de trei kilometri lungime. Nu știu ce toană îl împingea pe Nemo să ne ducă în acel golf. este o creatură izolată și unică. N-am văzut însă nimic. Bureții nu sunt plante. adevărată pâlnie pentru strâmtoarea Bab-el-Mandeb prin care se varsă apele indiene în Marea Roșie. Bourbon se găseau acolo. Pe coasta Tehamei. Se zăreau minaretele octogonale ale acestui important centru comercial de pe coasta arabă. Bombay. Pe la prânz. în arhipelagul grecesc. încât se puteau vedea tufișuri de coral strălucitor și pereții stâncilor îmbrăcați cu o splendidă podoabă de alge verzi și de fucuși. ci formau înlănțuiri ce se derulau până la zece brațe în adânc. „Nautilus” s-a îndepărtat. Prea multe steamere ale liniilor Suza. ne aflam în fața orașului Mecca. ce trăiesc majoritatea în mări sau în fluvii. Pe timpurile Ptolemeilor și împăraților romani. în 1839. pentru ca „Nautilus” să se poată arăta. Aceasta. Ce de eșantioane noi ale florei și faunei submarine am admirat în lumina felinarului nostru electric! Fongii agariciforme. tubipore dispuse ca niște naiuri. grupa întâi de polipi. în timp ce submarinul se deplasa pe sub apă. nici măcar Insula Perim. Pe 6 februarie pluteam în fața orașului Aden. punctată prin câteva ruine antice. când pe sub ape. Dar imediat după aceea. Altădată important. unde nu se varsă fluvii importante. Pe 8 februarie. un lac vestit al legendelor biblice. Arborii s-au arătat în toată frumusețea lor când ne-am apropiat de țărmurile orientale. când la suprafață. mai ales în Mediterana. Melbourne. Am petrecut ceasuri întregi la geamurile sălii mari.

Ultima metodă este preferată de scufundători. vapoarele fac curse regulate între Suez și mările sudului. cu valoare de până la o sută cincizeci de franci. Existau uragane cumplite. aodoni fără dinți. Nimeni nu se aventura pe mare noaptea.Da. zoofitele. bureții. ostracioni-dromaderi.Adevărat.Nici cei moderni nu-s mai savanți. răspândește amoniac. digitați.Adevărat. L-am chemat pe Conseil. Căpitanii și călătorii nu le mai aduc jertfe zeilor. cu cozi ascuțite. deoarece nu aveau instrumente care să le arate direcția. L-am învățat pe Conseil că se pescuiesc în două feluri. . insulițe neprimitoare. Nu oferea nimic bun. am prins calcani de formă ovală. La amiază. coarne de elan. unde eram și eu. domnule Aronnax. burete dur de Barbaria etc. Și anticii o detestau. la cochilii de moluște și la tulpinele hidrofitelor. globuloși. Nu exagerau? . zise: . Istoricii greci și latini n-o vorbesc de bine. în timp ce „Nautilus”. Se apropie de mine. Ce păcat că un asemenea secret trebuie să piară odată cu inventatorul său! Nemo nu răspunse. cărămizii. cu aburi. cu pete albastre. cu draga sau cu mâna. îmi oferi o țigară și îmi zise: . iar reptilele – pe țestoasrele virgata.Aburii au ucis recunoștința din inimile marinarilor. astfel polipul își păstrează o valoare ridicată.doc fini. era periculos pentru vasele anticilor. deștept. a căror cocoașă se termina cu un ac curbat etc. moluștele aveau ca reprezentant calmarul. În trecut. primii navigatori aveau bărcile făcute din scânduri.Da și nu. Acum însă. Cine știe dacă peste o sută de ani vom vedea al doilea „Nautilus”! Progresul e lent. Ceea ce nu mai este primejdios pe o navă modernă. Arabul Edrisi o descrie sub denumirea de Golful Colzum și povestește că multe nave piereau din pricina bancurilor de nisip.Ei bine. Pe 9 februarie „Nautilus” plutea pe Marea Roșie între Suakin. coralii și orașele de pe malurile ei? . vă place Marea Roșie? Ați observat minunile sale. De aceea naufragiile erau numeroase. îndrăzneț și invulnerabil.Vreți să cunoașteți părerea unui cronicar din secolul al XIV-lea? 99 .Vorbeați de părerea istoricilor antici despre pericolele navigației pe Marea Roșie? . am răspuns eu. fără să se teamă de stihiile de aici. după d’Orbigny. Nu rămân decât fibrele buretelui domestic. nici de stânci. nici de curenții marini. la o adâncime de opt-nouă metri. coada păunului. . burete blond de Siria.Da. căpitanul Nemo se urcă pe platformă. Polipii aceștia aderă la stânci. Pescarii le zic labă de leu. coșuleț. poate de mai multe. domnule Aronnax. nici nu le mai mulțumesc pentru protecția acordată pe mare. pe coasta de vest și Quonfoda. ce ne-au oferit o masă sănătoasă și delicată. . Mergeau la întâmplare în mijlocul curenților. . Ce vas „deștept” e „Nautilus”! . căpitane. Nu îi este teamă nici de vijeliile din Marea Roșie. Secretă o substanță semifluidă ce dispare după moartea polipului și.Fiindcă istoricii n-au călătorit la bordul lui „Nautilus”. Dar care este originea numelui acestei mări? . domnule profesor. având o culoare roșiatică și care e utilizat în diverse scopuri. Agatharcide și Artemidor. specific Mării Roșii. credeau Arien. Creșteau acolo tot felul de bureți.Detestabilă. fus. După câteva minute de tăcere. o distanță de o sută nouăzeci de mile. domnule Aronnax. din genul cefalonee. Dintre pești.54353048. Nava dumneavoastră are un avans de un secol. peștii. iar Strabon ne spune că era dificilă pe vremea vânturilor de nord și în sezonul ploilor. trecea razant pe lângă stâncile coastei orientale respective. Alte zoofite erau meduzele dintr-o specie elegantă. față de epoca ei. legate cu frânghii de palmier și unse cu grăsime de câine de mare. . nefiind deteriorat. domnule. ac dublu. după cât este de elastic și de rezistent. solid construită.Această mare este socotită ca fiind cea mai periculoasă. prin putrezire. pe coasta de est. foliați. .

denumirea de Marea Roșie e o traducere a cuvântului ebraic „Edrom”. Ducea din câmpia Egiptului spre Arabia. Da. Cinste lui! Adevărat. Canalul Suez este foarte nefolositor pentru un vas ca „Nautilus”! Dar folositor lumii întregi. Bonaparte a găsit urmele canalului când a făcut expediția sa în Egipt. miraculos ori nu. ca un lac de sânge. După străpungerea istmului. Armata faraonului a pierit tot acolo. Trebuie patruzeci de mii ca să ocupe un milimetru pătrat. Din ce cauză vă surprinde asta? Credeam că vom ajunge acolo poimâine. cât mai repede. Cinste lui! Din păcate. Ce motiv? Locul pe unde a trecut Moise cu tot poporul său este atât de plin de nisip acum. încât cămilele de abia își udă picioarele când umblă pe acolo. „Nautilus” n-ar avea destulă apă ca să navigheze în zonă. căpitane. Dacă s-ar face săpături în nisip. Să sperăm că o vor face arheologii. Necos a început lucrările la un canal alimentat cu apă din Nil. Ei bine. Două trireme puteau umbla în același timp pe el. fiul lui Histaspe și terminat de Ptolemeu al II-lea. iar poporul i-a dat numele care-l poartă acum. Canalul ce unea Nilul cu Marea Roșie a fost început de Sesostris. Geniul său s-a impus. am strigat eu. Dar până acum apele au fost limpezi și nu au o culoare anume. așa spune poetul. domnule profesor. ci au mers pe Nil. Culoarea o puneți pe seama unei alge microscopice? Da. numite trichodesmii. zise căpitanul Nemo. străbunii noștri i-au dat acest nume. nu vă pot conduce prin acest canal. Dar unde este locul acela? Puțin mai sus de Suez. pe când Marea Roșie se întindea până la lacurile amare. Deci nu este prima dată când parcurgeți Marea Roșie la bordul lui „Nautilus”? Nu. sar găsi multe arme și instrumente egiptene. Pe acolo au trecut israelienii. vor apărea multe orașe în zonă. Puteți fi mândru de compatriotul dumneavoastră. spre Pământul Promis. În Mediterana!. Navele îl urcau în patru zile. Din cauza culorii apelor ei. A servit negoțului pe timpul Antoninilor. Atât era de lat. domnule Aronnax. domnule. Cu 615 ani înainte de Iisus. A fost continuat de Darius. A fost distrus prin 761 sau 762 de califul Al Mansur. pentru ca dușmanii săi să nu primească provizii. Înaintând spre fundul golfului. Slăbiciunea lui era că nu putea fi folosit decât câteva luni pe an. domnule profesor. produsă de niște alge plăpânde. anticii n-au putut face joncțiunea între mări. - - 100 . Strabon l-a văzut util pentru navigație. Și motivul este clar. Domnul de Lesseps a făcut-o. marea s-a făcut roșie-aurie. Poate le vom vedea la Tor. o veți remarca. dar veți vedea poimâine Port Said când vom fi în Mediterana.doc Firește că vreau. Explicație de poet. Califul Omar l-a folosit iar. A triumfat în cele din urmă. Anticii au înțeles importanța comunicării dintre Marea Roșie și Mediterana. scurtând cu nouă mii de kilometri drumul de la Cadix în Indii și transformând Africa într-o insulă uriașă. Am văzut Golful Tor complet roșu. Care este părerea dumneavoastră? După mine. căpitane Nemo. dar nu s-au gândit să facă un canal. este o materie roșie. Ați descoperit vreo urmă a trecerii israelienilor pe aici și a catastrofei egiptenilor? Nu. pe un braț ce forma altădată un estuar adânc. Când faraonul a pierit în valurile care s-au închis la porunca lui Moise.54353048.

cum ați descoperit acest tunel? Domnule. Ea începe sub Suez și dă în Golful Peluza. prietene Ned? Nu! El există totuși.doc Chiar așa? M-am obișnuit însă să nu mă mai mire nimic atunci când sunt la bordul vasului dumneavoastră. Totuși. 101 . Nu respinge lucrurile pe motiv că nu ai auzit. un raționament simplu de naturalist m-a condus să descopăr această trecătoare. Aflat la 21◦30’ latitudine nordică în acea seară. Observam că în Marea Roșie și în Mediterana există un oarecare număr de pești de specii identice. pentru a fi poimâine în Mediterana! De ce trebuie să înconjoare Africa pe la Capul Bunei Speranțe. Conseil bătu din palme. pe care numai eu o cunosc. Am căutat-o cu „ Nautilus”. un important târg pentru Egipt. Sub cincizeci de metri se află doar stâncă. . fiatole. După câteva luni am pescuit pe coastele Siriei și erau mostre din peștii mei cu inelul indicator. Comunicarea dintre cele două mări îmi era dovedită. pe care am denumit-o Tunelul Arab. Ofidii. Mai curând pe dedesubt. Câteva locuințe modeste din lemn arătau cartierul beduinilor. se apropie de coasta arabă. iar canadianul ridică din umeri. Am văzut localitatea Djedah. Se distingeau bine construcțiile și navele din port. Turcia și India. Dar de ce v-ar surprinde? Din cauza vitezei mari cu care „ Nautilus” va trebui să facă înconjurul Africii. ce plutea la suprafață. Exista deci o comunicare între ele. Siria. Altfel nu mă încumetam în această fundătură a Mării Roșii.Ai auzit vreodată de „Nautilus”.. Am pescuit un număr mare de pești în împrejurimile Suezului. dar m-am folosit de ea de mai multe ori. Și din întâmplare ați descoperit această trecătoare?.54353048. A fost mai mult raționament decât întâmplare. Dar istmul nu are nisipuri mișcătoare? Până la o anumită adâncime. pe la Capul Bunei Speranțe. exoceți și alții. Nu numai că această trecătoare există.. dragă domnule profesor. am întrebat eu. am descoperit-o și veți trece și dumneavoastră prin Tunelul meu Arab! CAPITOLUL 5 TUNELUL ARAB C ând le-am spus lui Conseil și lui Ned Land că peste două zile vom fi în apele Mediteranei. Dar nu pot crede. Aures habent et non audient (Au urechi și nu aud). leam pus în jurul cozii inel de aramă și i-am aruncat în mare.Un tunel submarin!. Cine a auzit așa ceva? . domnule profesor? Cum! Doar nu va naviga pe uscat ca să treacă peste istm. submarinul. răspunse Conseil. Deci există o trecătoare? Da. a strigat Ned.

zise căpitanul Nemo.Firește. răspunse Conseil. urcă la suprafață. . Dar. meștere Land? . la prânz. . nu mai era nimic de zis. Iar carnea dugongului este foarte bună. . zise canadianul. .Poate. Ar fi străpuns-o cu harponul. .Nu este o balenă. S-ar fi aruncat în mare. . subclasa monodelfienilor. . am mers pe platformă. . Când vorbea el astfel.Alt „Nautilus”?. pe 10 februarie. domnule profesor? . Se repede la atacatorii săi și le răstoarnă barca. am întrebat eu. zise el cu glasul tremurând.Ai grijă să-l nimerești. poți trece la treabă. întrebă Conseil. răspunse canadianul. Ned rămăsese cu privirea înspre făptura aceea.Nu. vorbeam vrute și nevrute. „Nautilus” se îndreaptă într-acolo. domnule.Da. n-ar fi mai bine să-l cruțăm în folosul științei?. Dacă nu mă înșel.La treabă deci.Ei bine.Vedeți ceva. spuse Conseil. obiectul negricios se afla numai o milă de noi. grupa pisciformelor. întrebă Conseil. am răspuns. Alături de Ned și de Conseil. Coasta estică nu se prea vedea din pricina ceții umede.Uitați-vă bine în față la tribord. „Nautilus” naviga pe sub apă. încrengătura vertebratelor.Dar dacă e ultimul din specia sa.Nu este o sirenă.Aș trece la treabă. ci o ciudățenie care mai există doar în Marea Roșie. iar în Malaezia o mănâncă doar prinții. .Deloc. Nu vedeți ceva mișcânduse? . zise căpitanul. care zări animalul. . . Dar meșterul Land are brațul tare și ochii siguri. dar. .E bun de mâncat?. . îi vin eu de hac.Mulțumesc.Deci? .Ce-ai face dacă ai avea un harpon. după o atentă observare.Vai. meștere Land. . răspunse canadianul.Ba da.Ți-ar displăcea să-ți reiei pentru o zi meseria de pescar? . în dreptul înălțimii felinarului. Deodată. Ca și lamantinul. domnule.Nu.Înseamnă că e o sirenă. Stând lângă barcă. . . Chiar atunci se ivi pe platformă căpitanul Nemo. ce apare la suprafață. Ceva ca un trup lung. este un animal marin. Ce putea fi? . în folosul bucătăriei. întrebă Conseil. . dugongul devine tot mai rar. n-am ucis niciodată așa ceva. animal înrudit cu acesta. .Merge! Se scufundă!. Ce animal poate fi? Nu are coada bifurcată ca balenele sau cașaloții. mai multe nave ce mergeau în sens invers au fost observate. . cu ochi strălucitori. 102 . dar nu am ochi ageri ca ai tăi.E periculos acest dugong?. de aceea e și mai căutat.Ordinul sirenelor. Ned întinse mâna șimi arătă ceva în zare.Iată că-și ridică mamelele în aer!. s-o răpună în propriul element. Îl înțelese pe canadian și i se adresă: .54353048. Totuși. . . . uneori. domnule. Curând. răspunse Ned. . E o carne adevărată. se miră canadianul. Părea o stâncă eșuată în plină mare. Pe astea le cunosc din copilărie. domnule. i-am răspuns. strigă Ned.Sunt balene în Marea Roșie?.Atunci să așteptăm. Nu m-aș înșela niciodată.doc A doua zi. când marea era pustie. iar înotătoarele sale par niște membri retezate. Este un dugong. răspunse Ned. propuse Conseil.

specifică Egiptului.Atenție!. . spre ghinionul său. cu gust foarte bun. aducând harponul. Pe 11 februarie. S-a repezit să izbească barca. . Având șase vâslași. Era o specie de sterna nilotica. Ned. Ne îndreptarăm într-acolo și-l recuperarăm.54353048. așa cum afirmase căpitanul Nemo. . dar. strigă el. cu harponul pregătit. servitorul de la bord ne-a oferit câteva tranșe din carnea bine pregătită de către bucătar. M-am ridicat să observ mai bine dugongul. unde Moise l-a întâlnit pe Dumnezeu și pe care ni-l închipuim mereu brăzdat de fulgere.Nu. Avea peste cinci tone. vasul se găsea la câțiva metri în adânc. cu pete albe în jurul ochilor. Lovi. Barca s-a dus la el și l-a tras către „Nautilus”. Firește. Fu despicat sub ochii canadianului. Vă urez vânătoare plăcută! Barca porni. printre caret și pelicanul. Apoi barca porni după animal. Probabil că harponul nu atinsese decât apa. ca de obicei. Animalul este rănit. Marea Roșie nu mai era atât de sărată. Rana nu-l slăbise. . apoi s-a oprit brusc. Șase vâslași trecură la rame.Nu. Dugongul lui Ned avea dimensiuni colosale. căpitane?. Nu mișca. Am mai prins o duzină de rațe de Nil. Acesta ieșea din când în când la suprafață să respire. Submarinul a intrat apoi în strântoarea Jubal. Ambarcațiunea n-a putut evita izbitura. Vâslele au fost ridicate. L-am urmărit neîncetat preț de un ceas. aflat între Golful Suez și Golful Acabah. Acesta seamănă mult cu lamantinul. animalul a vrut să se răzbune pe noi. urcară pe platformă. Degeaba îl înjura Ned Land în englezește. Curând însă a ieșit la suprafață. având gâtul și partea de sus a capului pătate cu negru. „Nautilus” se deplasa încet. maxilarul său superior e dotat cu doi dinți lungi și ascuțiți. strigă Ned. Cei din barcă stăteau gata de orice. Dar harponul n-a rămas în el. lângă cârmaci. În aceeași zi. Credeam că ne-a scăpat. Barca se apropie cu prudență până la trei brațe de el. „Nautilus” plutea pe deasupra. Era excelentă. Acesta era legat cu o frânghie lungă care avea vreo duzină de brațe. Părea că doarme la suprafața apei. Înotătoarele sale laterale se termină cu niște degete. însă animalul dispăru în adâncuri. cu spatele. ale cărui ape păreau vopsite în roșu. „Nautilus” se îmbogăți cu altă delicatesă. . cu cioc negru și capul gri. aripile și coada gri. am redus viteza. Uite sângele. tăbărând pe noi.Nu veniți. Ned Land trecu în față. M-am sculat să văd mai bine. muți și nepăsători.Să-l recuperez!. Dugongul ne evita toate vicleșugurile. Ned Land a lovit imensul animal. Pe la cinci după-amiaza am trecut de Canalul Ras Mahomed. canadianul n-a ratat o asemenea ocazie. Suezul nu putea fi departe.doc Șapte oameni din echipaj. apropiindu-se de Suez. Conseil și cu mine am luat loc în spate. Pe la șase. însă nu s-a răsturnat. Dugongul a dispărut în mare. Am văzut înaltul munte Oreb. Un stol de rândunele de mare veni pe vas. burta și gâtul albe. Ne-au trebuit niște scripeți zdraveni ca să-l ridicăm pe platformă. 103 . Și-a reluat elanul. Dugongul a venit la douăzeci de pași de noi. Conform calculelor mele. domnule. .L-am ratat!. urlă furios canadianul. tulburată doar de strigătele unor păsări. Barca reuși totuși să se apropie de câteva ori de el. se apropie repede de animalul aflat la două mile de „Nautilus”. picioarele roșii. căci încă fugea. l-am întrebat. Era lung de peste șapte metri. Spre deosebire de lamantin. Noaptea se lăsă odată cu tăcerea adâncă. luând harponul cu el. respectiv Sinai. o extremitate a Arabiei. Ned Land își pregătea harponul. În apropierea cetaceului. dar se și scufundă de-a lungul Golfului Tor. precum cea de vițel sau chiar de bou. Pe la nouă. Pregătiră barca și o lansară la apă.

54353048.doc Prin geamurile salonului se vedeau pereții de stâncă luminați intens de lămpile electrice ale vasului. Mi se părea că strâmtoarea se îngusta tot mai mult. După un sfert de oră, submarinul ieși la suprafață. M-am urcat și eu pe platformă. Eram nerăbdător să trec prin tunelul căpitanului Nemo. Nu-mi puteam înfrâna nervozitatea. Ieșisem să respir aerul proaspăt al nopții. Prin obscuritate, am distins o lumină slabă, ce răzbătea prin ceață, la mai puțin de o milă de noi. - Este un far plutitor, se auzi un glas din apropiere. Lângă mine venise căpitanul Nemo. - Iată farul plutitor din Suez, spuse el. Curând vom ajunge la gura tunelului. - Nu cred că este ușor de intrat. - Nu, domnule, de aceea cinduc eu vasul. Vă rog să coborâți. „Nautilus” se va scufunda, iar după ce va trece de Tunelul Arab va ieși la suprafață. L-am urmat pe căpitan. Panourile s-au închis, rezervoarele de apă s-au umplut și vasul s-a scufundat vreo zece metri. Am vrut să merg în camera mea, dar căpitanul Nemo mă invită în cabina pilotului, de unde puteam vedea această deplasare subterană și submarină. Încăperea respectivă măsura vreo șase picioare, semănând cu cele ale timonierilor de pe vapoarele ce străbat fluviile Mississippi sau Hudson. În mijloc exista o roată în plan vertical, prin care se manevrau corzile cârmei, ce duceau în partea din spate a submarinului, Cabina avea patru geamuri lenticulare în pereți, astfel că timonierul se putea uita în orice direcție. Nu era bine luminată, dar, treptat, m-am obișnuit cu obscuritatea ei. L-am distins pe pilot, un bărbat voinic. Afară marea era intens luminată de felinarul din partea din spate a cabinei, de la celălalt capăt al platformei. - Să ne vedem de drum, spuse căpitanul Nemo. Existau fire electrice care făceau legătura între cușca timonierului și sala mașinilor, astfel încât căpitanul putea transmite direcția și alte elemente ale mișcării vasului. După ce apăsă un buton, viteza submarinului se reduse brusc. Am călătorit la numai câțiva metri de zidul de stâncă de la poalele muntelui de pe coastă, timp de un ceas. Căpitanul Nemo era foarte atent la busola atârnată în cabină. La orice semn al căpitanului, timonierul schimba direcția lui „Nautilus”. M-am așezat lângă un geam și mă uitam la minunatele recife de corali, la alge, zoofite, crustacee, care-și mișcau prelungirile impresionante în afara despicăturilor din stâncă. Pe la zece și un sfert, căpitanul Nemo trecu chiar el la timonă. Un culoar lat, întunecat și adânc se deschidea înaintea noastră. Acolo intră temerarul „Nautilus”. Am auzit un vâjâit pe învelișul lui. Erau apele Mării Roșii pe care panta tunelului le ducea în Mediterana. „Nautilus”, iute ca o săgeată, urma puhoiul, în ciuda împotrivirii motoarelor sale, ce făceau ca elicea să bată apa în contrasens. Pe zidurile înguste ale tunelului nu vedeam decât dâre luminoase, linii drepte, urme de foc trasate de viteza cu care ne deplasam, datorate strălucirii electrice. La zece și treizeci și cinci de minute, căpitanul Nemo, eliberând roata și întorcându-se spre mine, mă anunță: - Mediterana. În nici douăzeci de minute, „Nautilus”, dus de curent, străbătuse Canalul Suez.

104

54353048.doc

CAPITOLUL 6 ARHIPELAGUL GRECESC

A

doua zi, pe 12 februarie, dis-de-dimineață, „Nautilus” a urcat la suprafața apei. M-am

suit pe platformă. La trei mile spre sud se zărea silueta neclară a Peluzei. Un curent puternic ne dusese dintr-o mare în cealaltă. Tunelul însă, pe care se putea coborî ușor, nu putea fi urcat. Pe la șapte dimineața au venit și Ned cu Conseil lângă mine. Ei dormiseră liniștiți, fără să știe de întâmplările de peste noapte. - Ei bine, domnule naturalist, dar Mediterana unde e?, zise canadianul. - Plutim la suprafața ei, amice Ned. - Cum?, făcu Conseil. - Chiar în noaptea asta, în câteva minute, am trecut acest tunel. - Eu nu cred, răspunse canadianul. - Coasta aceea dinspre sud, care se vede în zare, este cea egipteană, i-am spus eu. - Glumiți, desigur, continuă el, cu încăpățânare. - Căpitanul Nemo a condus vasul „Nautilus” prin trecătoarea îngustă. Eram lângă dânsul în cabina cârmaciului. Ned, poți zări zăgazurile din Port Said care se prelungesc în mare. Canadianul privi cu atenție. - Vezi, Ned?, întrebă Conseil. - Tocmai dumneata, Ned, cu ochii tăi buni, nu vezi împrejurimile Port Saidului? - Într-adevăr, zise el, aveți dreptate, domnule profesor, și căpitanul este un om, nu glumă. Suntem în Mediterana. Atunci să vorbim despre treburile noastre, fără să ne audă cineva. - Acum, Ned, te ascultăm, am răspuns eu. Ce ne spui? - Suntem în Europa, iar căpitanul Nemo va vrea să ne ducă pe fundul mărilor polare sau în Oceania. Cer să părăsim „Nautilus”. Discuțiile cu canadianul mă deranjau întotdeauna. Nu voiam ca libertatea prietenilor mei să sufere din pricina mea, însă nu doream nici să-l părăsesc pe căpitanul Nemo. Mulțumită lui și submarinului său îmi completam zilnic destule cunoștințe. Niciodată nu urma să mai am o asemenea ocazie. - Amice Ned, am zis eu, te plictisești pe „Nautilus”? - Cinstit vorbind, nu regret călătoria aceasta, răspunse el. Trebuie însă să se termine. - Se va termina. - Unde și când? - Nu știu. Poate când nu vom mai avea ce afla despre mări. Poate chiar el ne va da drumul, zise Conseil. - Să ne dea drumul?, se miră canadianul. - Nu avem de ce ne teme de el, meștere Land, am spus eu. Știm toate secretele submarinului, de aceea nu cred că ne va lăsa să umblăm liberi prin lume. - Și atunci ce sperați?, întrebă canadianul. - Pentru a fugi de pe „Nautilus” trebuie o ocazie serioasă. Poate, de azi în șase luni. 105

54353048.doc Șase luni? Și pe unde vom fi atunci, domnule naturalist?, întrebă Ned. Poate că aici, poate că în China. „Nautilus” umblă repede. Străbate oceanele precum rândunica aerul sau expresul continentele. Poate vom ajunge atunci pe coastele Franței, Angliei sau Americii. - Domnule Aronnax, argumentele dumneavoastră nu se bazează pe nimic, replică Ned. Acum ar trebui să profităm de ocazie. Logica lui îi dădea dreptate. Nu știam ce argument să mai găsesc în favoarea mea. - Dacă Nemo însuși ne va dărui libertatea, o veți accepta, domnule?, mă întrebă canadianul. - Nu știu. - Dar tu, Conseil? - Pe Conseil nu-l interesează chestiunea asta, răspunse el. Ca și Ned, ca și stăpânul său, este celibatar. N-are familie sau copii. Este pregătit pentru orice decizie veți lua voi doi. Am zâmbit auzindu-l. Și canadianul era mulțumit că nu i se împotrivea. - Pentru că prietenul Conseil nu există, ce aveți de spus, domnule?, întrebă Ned. - Iată ce. Ai dreptate, prietene. Nu trebuie să ne bazăm pe bunăvoința lui Nemo. Trebuie să profităm de prima ocazie pentru a fugi de pe „Nautilus”. - Ați vorbit cu înțelepciune. - Dacă nu vom reuși, nu vom mai avea altă ocazie și căpitanul Nemo nu ne-ar ierta niciodată. - E drept ceea ce spuneți, dar dacă încercăm să fugim peste doi ani sau peste două zile riscăm același lucru. Deci dacă avem ocazia favorabilă, trebuie să riscăm. - Ned, ce înțelegi printr-o ocazie favorabilă? - De pildă, dacă „Nautilus” s-ar apropia într-o noapte întunecoasă de coasta europeană. - Și ai încerca să fugi înot? - Da, dacă vasul ar fi la suprafață și am fi aproape de mal. - Și în cazul acesta? - În cazul acesta aș căuta să pun mâna pe ambarcațiune. Știu cum trebuie manevrată încât nimeni să nu-și dea seama de fuga noastră. - Bine, Ned, caută ocazia, dar nu uita că un eșec ar fi catastrofal. - Nu voi uita, domnule. - După părerea mea, eu cred că această ocazie favorabilă nu se va ivi. - De ce? - Căpitanul Nemo va lua măsuri în privința libertății noastre în apropierea coastelor europene. - Sunt de aceeași părere cu domnul, spuse Conseil. - Bine, vom vedea, zise canadianul. - În ziua când vei fi pregătit de fugă, ne previi și noi te urmăm, am adăugat eu. Astfel se termină această convorbire. Faptele ce urmară mi-au dat dreptate. Căpitanul Nemo, temându-se să nu evadăm, își ținu vasul în larg, departe de țărmuri, spre disperarea canadianului. „Nautilus” se scufunda adesea, chiar la mari adâncimi, căci între arhipelagul grecesc și Asia Mică fundul apei se găsea la peste două mii de metri. N-am știut de Insula Carpathos, una dintre Sporade decât atunci când căpitanul Nemo îmi cită versul lui Virgiliu și când mi-o arătă pe planisferă: -

Există în Carpathio golful lui Neptun unde profetul Proteus cugeta...

106

. Am auzit pași pe platformă. De ce oare? Nu am putut ghici și am început să urmăresc peștii ce defilau prin fața ochilor mei. lungi de trei decimetri. domnule profesor? . care conținea o mulțime de bucăți de metal. Ochii nu mi se puteau desprinde de la minunile mării. de la Capul Matapan. E Nicolai. îl închise și scrise ceva în limba greacă modernă pe capac. întrebă Ned Land.doc Acolo stătea Proteus. „Nautilus” se îndrepta spre Insula Creta.Nimic. nici pe Nemo. chinuindu-mă să adorm. de la roz pal până la rubiniu. pe al cărui capac era deviza Mobilis in mobile. domnule căpitan. Se transportau aceste milioane în aur. în prezent această insulă numindu-se Scarpanto. cercetă atent marea. Așa s-a întâmplat cu vasul lui Antonius. Apoi căpitanul Nemo plecă din încăpere. Căpitanul Nemo umplu cufărul cu aceste bucăți de aur. domnule Aronnax? Lângă partea stângă a sălii era mobila și un cufăr cu cercuri de fier. care îi credeau capabili să gonească monștrii adâncurilor. ba chiar îngrijorat. din gama roșului. Un iscusit scufundător. căpitane? . apoi peștii osoși cu solzi transparenți. 107 .cu pete roșii. Acestea erau bucăți de aur.Dar de unde ia aceste milioane?. Numele lor înseamnă floare și este justificat de culorile lor. Căutam legătura dintre scafandru și cufărul cu aur. . tocmai fusese eliberată de sub turci. . Apoi i-am auzit urcându-l pe scara de fier. Deși nu îi stătea în obicei. un scufundător. Dimineața. soarta ei nu mă interesa nici pe mine. prin ferestre. agățat de carena corăbiilor. ordonă deschiderea celor două panouri și. le-am povestit tovarășilor mei întâmplările de peste noapte. cunoscuți drept „țipari de mare”. Căpitanul deschise dulapul. . am intrat în camera mea. Am văzut astfel acei gobi citați de Aristotel. Căpitanul părea abătut. denumită acum Candia. în clipele acelea. un fel de casă de bani. Ferestrele au rămas însă închise ermetic.De ce nu. în timpul bătăliei de la Actium. . deci vreo cinci milioane de franci. un remora. ce călătorea agățat de burta rechinilor. Am făcut aluzie la acel eveniment seara. Trăiește mai mult în apă decât pe pământ. ușurând astfel victoria lui Augustus. bătrânul păstor al turmelor lui Neptun. întâlniți mai ales lângă Delta Nilului. mi-a zis căpitanul. Apoi „Nautilus” se scufundă din nou.54353048. le putea opri. pe 14 februarie. Trebuie scăpat cu orice preț! Căpitanul nu-mi răspunse.Nu vă îngrijorați pentru el. . Oricum. se ivi un om. aflată între Rodos și Creta. Apăsă pe un buton și în sală apărură patru oameni care împinseră cufărul afară din sală. N-am văzut decât subansamble granitice prin geamurile salonului.Un om! Un naufragiat!. A doua zi. Iată de ce depinde soarta națiunilor! Admirabilii antiași erau considerați sacri de către greci. Acolo erau peste o mie de kilograme de aur. „Nautilus” urca la suprafață.Ce spuneați. ce mănâncă multe vegetale marine.Îl cunoașteți. nu știu de ce. Acest mic pește. am strigat eu. mergând de la o insulă la alta până la Creta. Priveam fără să scot o vorbă. când mă aflam cu el în salon. Veni să se sprijine de fereastră. voiam să mă ocup de studiul peștilor din arhipelag. Când mă îmbarcasem pe „Abraham Lincoln”. Timp de două ore se auziră zgomote de dute-vino. Am părăsit sala. când am fost izbiți de o apariție neașteptată. În mijlocul acestei ape.Atunci permiteți-mi să vă urez noapte bună.

am ieșit din acest bazin care.Nu mai putem rămâne în această apă clocotindă. Pe căpitanul Nemo nu l-am văzut nici măcar o dată în timpul 108 . . „vasta mare” a evreilor.54353048. i-am zis căpitanului. Se uită la termometru. nu ar fi prudent. marea albastră. M-am dus în camera mea și până la cinci seara am făcut diverse însemnări. Căldura devenea insuportabilă. Parcă fierbeam. încadrată de munți înalți. domnule profesor. pătrunsese totuși mirosul de sulf. Are peste două milioane de kilometri pătrați. foarte greu de suportat. pini maritimi. între Rodos și Alexandria.Nu. După un sfert de ceas.Unde suntem. Voiam să vă arăt ciudatul spectacol al unei erupții submarine.Simt și eu. CAPITOLUL 7 MEDITERANA ÎN PATRUZECI ȘI OPT DE ORE M editerana. Deși salonul era închis ermetic.Fie cum spuneți. căpitane. . deci de unde putea proveni creșterea de temperatură? . am replicat. Puteți regla temperatura? . Se vedeau flăcări roșiatice. cactuși. răspunse căpitanul Nemo. îmbogățită cu un aer curat țI străveziu. respiram iar deasupra valurilor. plină de parfum. iar „Nautilus” a părăsit Arhipelagul grecesc trecând pe lâmgă Insula Cerigo. Mi-am sprijimit mâna de unul dintre geamuri.O fi vreun incendiu la bord? Voiam să ies din sală. aloe. M-am gândit că dacă Ned Land ar fi vrut să evadeze acolo. nelipsitî de vulcani. .Nu. Plutim într-un curent de apă clocotindă. ci roșie. Pe canalul ce desparte Nea-Kamenni de Palea-Kamenni. nu l-am putut privi decât în grabă. mare nostrum a romanilor. datorită sărurilor de fier.doc Nu puteam să răspund. marea grecilor.Credeam că s-a încheiat formarea de noi insule. Marea nu mai era albă. însă era atât de fierbinte încât a trebuit să o retrag. „Nautilus” se scufundase la șaizeci de picioare. zise el. „Nautilus” se oprise. .Patruzeci și două de grade. . cum spune Michelet.Lângă Insula Santorini. are o adâncime de trei mii de metri. Mă treceau toate sudorile. . La un ordin al său. mi-a răspuns căpitanul. mai strălucitoare ca lumina electrică. Deși acest bazin este atât de frumos.Acest proces nu se încheie niciodată în zonele cu vulcani. pe 16 februarie. înconjurată de portocali. Căldura devenea de nesuportat. Golful acesta este supus mereu focurilor din adâncuri. Am privit pe geam. am întrebat eu. . când căpitanul Nemo intră. zise el. este locul unde omul prinde puteri în una din climele cele mai sănătoase ale globului. „Nautilus” s-a îndepărtat de acel cazan încins. . . .Priviți. după ce înconjurase Capul Matapan. Panourile s-au deschis și am văzut marea albă cu valuri care clocoteau ca apa într-un cazan. nam fi scăpat cu viață din acea mare de foc! A doua zi.

Dintre mamifere am văzut: doi-trei cașaloți. dar neavând puterea lor. . lungi de trei picioare. În seara zilei de 16 februarie. Loara. tetrodoni. între Capul Bon și Messina. zise Conseil. cu dungi dorsale aurii. somoni și alți pești. zise Conseil. vulpile de mare opt picioare. dar sunt delicați. ce loveau cu cozile lor puternice geamurile. Aici. Înoată în triunghi. Sunt admirabili croiți pentru cursă.Da. părând niște umbre mari și albăstrui. la răsăritul soarelui.Dacă vulcanii vor ridica în viitor aceste bariere peste nivelul mării?. traversam Strâmtoarea Gibraltar. lungi de nouă-zece metri. în patruzeci și opt de ore. Am observat și scrumbii albastre și argintii. pe care i-am clasificat împreună cu Conseil. el închide întreaga strâmtoare a Libiei. N-am reușit s-o pescuiesc. sardele și multe alte specii caracteristice Atlanticului și Mediteranei. și numai noaptea urca la suprafață. spate cenușiu. Nu am văzut din Mediterana decât ceea ce vede un călător din expres dintr-o priveliște care-i fuge pe dinaintea ochilor. având arcade aurii. douăsprezece foci cu burtă albă. Sondările lui Smith au arătat că ambele continente erau unite în trecut. Alți pești văzuți de mine și Conseil îi voi cita doar pentru memorie. . ca în trecut. . Propontide și Italia. lungi de trei metri și o broască țestoasă lată de trei picioare. iar în ziua de 18. cum obișnuiesc și cu alte nave. până la șaptesprezece metri de suprafață. Rin. observată de Conseil. pești consacrați lui Venus. adică țipari lungi de un metru. căci puteam evada ușor în acea zonă.Dar dacă se va întâmpla. Am văzut și toni cu partea dorsală albastru-închis. N-am putut observa baliste. Firește că Mediterana îi displăcea căpitanului Nemo.O barieră asemănătoare există între Gibraltar și Ceuta. Treceau atât de repede. Treceam printre Sicilia și coasta Tunisiei.54353048. Dunăre. și o vigoare remarcabilă. merluci. am zis eu. cai de mare. delfini globicefali mediteraneeni. În grabă am putut distinge câteva specii de pești. Câteva ore au mers cu aceeași viteză ca noi. care s-a chinuit să străpungă istmul. Erau morene. marinați ori sărați. au corpul neted și fusiform. . Lucullus i-a servit de multe ori. uscați. că păreau mai curând șobolani și lilieci.doc acestei traversări rapide. Pad. întrebă Conseil. Nu scapă însă de pescarii din Provence.Nu prea cred. moruni. din păcate. ar fi neplăcut pentru domnul de Lesseps. dorade de până la treisprezece decimetri. asemănându-se cu rechinii.Cred și eu. Rechiniimilandri aveau douăsprezece picioare lungime. Lau însoțit pe „Nautilus”. șerpi de trei-patru metri verzi. calcani cu burtă albă. în lacuri și oceane. cu burtă argintie. Dintre zoofite am putut admira câteva clipe o galeoleră portocalie. Primăvara umblă pe fluvii ca Volga. Se mănâncă proaspeți. adică douăaprezece leghe. în timp ce lângă coaste. tenii ce pluteau ca niște ace fine etc. trăind în ape dulci ori sărate. având un număr infinit de ramificații și cea mai fină dantelă. spate negru. . „Nautilus” nu avea nici libertatea de mișcare de care se bucura în oceane. cu vasul lui La Perouse. Cred că „Nautilus” a parcurs șase sute de leghe pe respectivul drum. purtând pe spatele albăstrui pete maronii. Oder și se hrănesc cu heringi. Era cam strâmt pentru el între Africa și Europa. cu cap zebrat. ce s-a apropiat de geamul dinspre babord și părea un filament lung. ca anumite stoluri de păsări.Acest istm leagă Europa de Africa. Firește că Ned Land renunță la ideile sale. albaștri și galbeni. fundul mării urcă brusc. În epocile geologice închidea complet Mediterana. cu înotătoare dorsale. „Nautilus” își încetini mersul. Am plecat în dimineața zilei de 16 februarie din împrejurimile Greciei. 109 . . . din cauza vitezei prea mari cu care umblam prin acele ape. adâncimea este de o sută șaptezeci de metri. între Capul Boco și Capul Furina. Aparțin clasei cartilaginoaselor. cum nici păianjenii nu pot broda. pătat. moruni magnifici. fiecare de câte patru kilometri. Viteza lui „Nautilus” era de douăzeci și cinci de mile pe oră.

. bureți. Poate aduce la viață un cadavru? . acestea se împart în trei secțiuni. Treceam prin acea parte a Mediteranei atât de bogată în nenorociri. ancore. ciropode și anelide. umbreluțe specifice Mediteranei. pe care ar fi divizat-o în tubicole și dorsibranhiate. prietene.Deci vom avea timp să ne terminăm călătoria. cu înotătoare galbene și cochilii transparente. comatule ambulante. cu disc maroniu. pe solul stâncos și vulcanic se întindea flora vie. cu aparat bucal compus din mai multe perechi de membre șI care posedă patru. izopodele. dar un asemenea fenomen nu se va produce. atlante cu cochilii spiraliforme. În noaptea de 16 spre 17 februarie.. hiale tridentale. cazane sparte. amfipodele. trilobiții. Conseil observa în special moluștele și articulatele.Este insuficient. . din păcate. care șia pierdut de mult căldura vitală. divizate în șase clase. . Primul ordin conține decapode. ostracodele etc. clasa anelitelor. pe lângă care trecea „Nautilus” cu o viteză moderată. se strecura printre aceste resturi cu ușurință. petricole. dacă nu se bagă Ned Land! După ce s-a liniștit. din care trei marine. argulele. Vulcanii se sting treptat. Cam aici se oprea munca lui. indiferent și rapid. cu numeroase tentacule măslinii. Dintre moluște. el a citat petoncule pectiniforme. homopodele. între coasta algeriană și Provence. unde s-au pierdut atâtea bogății și atâtea vieți! În tot acest timp. cu cochilie ovală. ci doar câțiva pești mari. a cărui adâncime ajunge până la trei mii de metri. unele împietrite cu corali. articulatele și zoofitele. Ce istorie sinistră s-ar putea scrie despre aceste adâncuri mediteraneene. schimbătoare. ouă cu puncte verzui. auriculi miosotis. Conseil.doc Adevărat. de un metru. ce treceau ca niște umbre. am zărit pe fundul mării o mulțime de sfărâmături. iar căldura internă scade.Peste câte secole? . Va deveni de nelocuit. Acolo. ursine comestibile din specii diverse. dar unul cu ape capricioase. ca Luna. animale cu cap și torace sudate între ele.54353048. altele acoperite numai cu un strat de rugină. când liniștite. din câte știu. reluându-și viteza ridicată. euriale arborescente foarte frumoase.Peste câteva sute de mii de ani.Nu. Pentru a încheia studiul articulatelor marine. . Conseil a început să studieze mai departe fundul mării.Dar soarele. hialine roșiatice cu o ușoară fosforescență. coșuri sfărâmate. „Nautilus”. aplisii denumite „iepuri de mare”. branhipodele. Dintre articulate. După meoda lui Milne Edwards. cinci ori șase picioare toracice sau ambulante. pernuțe de mare. dimineața. Pe 18 februarie. tunuri. Dar „Nautilus” ieșise din strâmtoarea Libiei și trecuse în ape mai adânci. Deși nomenclatura este cam aridă. În timpul plimbărilor prin apele adânci. cavoline ce se târăsc pe spate. scalari. pandore etc. trebuie să-i recunosc meritele sale personale. pleurobranhii portocalii.. Pământul va fi un cadavru rece. dacă o compari cu suprafața Pacificului. când furioase. donacee triunghiulare. Conseil le-a subdivizat corect în nouă ordine pe primele. altele culcate! Mediterana nu-i decât un lac. căci temperatura globului naște viața.Ei bine. flăcăule. ar fi trebuit să citeze clasa ciropodelor. dolabele. Nu avusese timp să completeze clasa crustaceelor cu stomapodele. crustacee. . actini verzi cu trunchiuri cenușii. despre acest mare cimitir. întrasem în al doilea bazin mediteranean. - 110 . brațe de elice. Conseil a clasat cu grijă toate animalele observate conform acestor criterii. De atunci nu s-au mai putut observa moluștele. unele drepte. ce cuprinde ciclopii. holoturi. eolide. lamelare. eram la intrarea în Strâmtoarea Gibraltar. apoi învelișuri plutind între două ape.

Masa a fost servită ca de obicei în cameră.54353048. astfel încât nu se putea sta pe platforma lovită de valurile mari. Am tresărit.Mergem de-a lungul coastei portugheze. Deci peste câteva zile îți vei putea pune în aplicare planurile. Capul Sfântului Vicențiu. Eu tăceam.doc Acolo există doi curenți: unul superior. Totuși. ne-am îndreptat în largul oceanului. care duce apele Oceanului Atlantic în bazinul Mediteranei. Dacă ieșind din Gibraltar. acești olandezi din vechime care în peregrinările lor urmau coastele vestice ale Europei și ale Africii. Mississippi. . 111 . CAPITOLUL 8 GOLFULEȚUL VIGO A tlanticul! O mare întindere de apă care acoperă o suprafață de douăzeci și cinci de milioane de mile pătrate. după ce parcursese peste zece mii de mile în trei luni șI jumătate. Bătea un vânt puternic din sud și marea era agitată. domnule Aronnax. . care prin Strâmtoarea Gibraltar varsă în bazinul Atlanticului surplusul Mediteranei. Rin. cu excepția cartaginezilor. Ne îndreptăm însă spre locuri apropiate de țărmuri. o lungime mai mare ca circumferința Pământului. Orinoco. „Nautilus” se scufunda sub valurile Atlanticului. Nu reușise să-și pună planurile în aplicare din cauza vitezei prea mari cu care umblam. Am mers fiecare în cameră. ce aduc ape din țările cele mai civilizate și din ținuturile cele mai sălbatice. unde vom găsi ușor un refugiu. Nu eram pregătit pentru o asemenea declarație. Niger. „Nautilus” spărgea apele cu pintenul său. zise Ned. îmi spuse el.Așteptam o împrejurare favorabilă. Canadianul se apropie de mine.Diseară. pluteam pe valurile Atlanticului. Am urcat împreună cu Ned Land și Conseil și am zărit. Am cuvântul dumneavoastră. purtând toate pavilioanele din lume. „Nautilus” s-ar fi dus spre sud. mi-aș fi făcut griji. străbătut neîncetat de navele tuturor națiunilor. „Nautilus” profită de acest contracurent și înaintă repede prin îngusta trecătoare. Vom fugi diseară. Elba. privindu-mă fix. Acum s-a ivit. ce se încheie cu două extremități teribile.temute de marinari. Loara. aproape necunoscută de antici. Nu suntem departe de Franța și de Anglia. și celălalt inferior. Peste câteva minute. La Plata. Spațiu magnific. Era încruntat și strângea din buze. cu o lungime de nouă mii de mile și o lățime medie de două mii șapte sute. Amazon. la douăsprezece mile. Diseară vom trece numai la câteva mile de coasta spaniolă. Capul Horn și Capul Furtunilor. În scurt timp am revenit la suprafața apei și am putut reîncepe plimbările noastre pe platformă. Senegal. i-am zis. care formează vârful de sud-vest al coastei hispanice. . Încotro ne îndreptam? Ce ne rezerva viitorul? După ce am ieșit din Strâmtoarea Gibraltar. Nemo nu se ferește de apele civilizate. Ocean ale cărui țărmuri sinuoase și paralele sunt udate de cele mai mari fluvii din lume: Saint-Laurent. însă Ned era decepționat.

Dinspre camera alăturată cabinei mele nu răzbătea niciun zgomot. Cu Dumnezeu înainte! Pe diseară! După aceste cuvinte. Eram agitat. Mă vedeam când pe pământ. John Brown. poate chiar doarme. Nemo stă în caamera sa. Lincoln. mi se părea că Nemo păstrase cu uscatul relații de un anumit fel. de eliberare a țărilor lor: Kosciusko. mă temeam de o asemenea întâlnire. iar dumneavoastră ne veți aștepta în bibliotecă. lăsându-mi studiile neterminate. Oare întâmplarea avea să-l scoată înaintea mea tocmai la plecare? Aș fi vrut acest lucru. la zece sau unsprezece noaptea vom fi pe țărm.doc Deci diseară. Aș fi vrut să-l mai întâlnesc o dată. eroul căzut pentru Polonia. Probabil era goală. de la aparatele de acolo. la nouă. să vă facem semn. Aveam să iau cu mine doar însemnările făcute zilnic. Nu voiam să mă întâlnesc cu Nemo. Se ivise ocazia și voia să o folosească. Poate că mâine „Nautilus” va fi departe de orice uscat. cu tovarășii mei. Nu-l mai văzusem de la vizita noastră pe Insula Santorini. Oare acel personaj straniu se mai găsea la bord? Din noaptea în care barca plecase de pe „Nautilus” pentru o treabă misterioasă. Deocamdată șuieratul vasului îmi arătă că rezervoarele de ummpleau. dacă ne îndepărtam sau nu de țărm. Manin. încercând să aflu. Pe diseară. . înainte de plecare. La acea oră. Multe ceasuri neplăcute s-au scurs astfel. spuse iar Ned Land. Conseil și cu mine vom urca pe scara centrală. Am dus vâslele și proviziile în ambarcațiune. de-a lungul țărmurilor. fondatorul Statelor Unite ale Americii. se retrase. nici cei din echipaj. cel spânzurat și desenat astfel de creionul lui Victor Hugo.E riscul nostru. dar mă și temeam de așa ceva. Ce făcea el în acest timp? Am luat masa în camera mea. când aflând despre o împrejurare neprevăzută ce ne silea să ne întrerupem proiectul. Trebuia să-mi fac bagajele. iar submarinul avea să pornească la drum pe sub ape. apărătorul Irlandei. Atlanticul mai avea încă atâtea secrete de dezvăluit. patriotul italian. lăsându-mă dezorientat. Îmi părea rău pentru faptul că Nemo ne găzduise cu inima deschisă și că trebuia să-l părăsesc asfel. O’Connell. ci gândul de a da greș și de a fi adus în fața furiosului Nemo. Încăperea era goală. O sută douăzeci de minute mă separau de clipa reîntâlnirii cu Ned. Cu noroc. „Nautilus” se găsea tot în apele portugheze. în același timp. Am pășit înăuntru. din ce în ce mai agitat. Urma să mă pregătesc pentru evadare. Se făcuse ora șapte și mai aveam de așteptat două ceasuri. L-am prevenit pe Conseil. ca să fug. căci astfel periclitam soarta prietenilor mei. Washington. Mergea spre nord. Eram nehotărât. prețul eliberării noastre. Camera avea un aspect sever. ucis de glonțul unui sclavagist. Am mai trecut o dată prin salon și am revăzut tezaurul strâns acolo de cel care își impusese exilul pentru totdeauna. - 112 . Niciun jurământ însă nu mă lega de el. Mă uitam deci la bogățiile acelea uimitoare și am ajuns la ușa ce dădea în cabina căpitanului. Mă plimbam tulburat prin încăpere.Dar marea este tulbure. . am zis. Botzaris. Îmi părea rău să plec de pe mininăția cu numele de „Nautilus”. Nu ne vor vedea nici mecanicii. Mă bazez pe dumneavoastră. Barca e bună și ne găsim la câteva mile de uscat. M-am dus în salon de două ori. precum făcuseră mările Indiei și Pacificul! Visul mi se întrerupea în cel mai frumos moment. Dinspre cabina lui nu se mai auzea nimic. acest Leonida al Greciei moderne. Oare nu lipsea el de pe „Nautilus”? Uneori treceau săptămâni întregi fără să-l văd. Nici eu nu-mi puteam retrage cuvântul. martirul negrilor. Desigur. În acea zi am rămas în cabina mea. dar.54353048. Ned Land avea dreptate. Am văzut de îndată niște tablouri. Nu mă îngrijora dacă pieream în acea încercare. Mâine ne vom afla poate în largul mării. portrete ale unor oameni importanți ce se sacrificaseră pentru idei mărețe.

Cunoașteți istoria Spaniei? Nici măcar pe a țării mele nu mi-o aminteam în clipele acelea.Ah! Domnule profesor. dar oare ce? Era eliberatorul popoarelor și al sclavilor? Fusese oare unul dintre participanții la cumplitul război civil american? Ceasul a bătut ora opt și am fugit speriat de acolo. către nord. Pe 22 octombrie 1702. casele regale din Olanda. Trebuiau să se grăbească pentru a descărca toate corăbiile înainte de sosirea flotei coalizate.doc Pe căpitanul Nemo îl lega ceva de acești oameni. Spania aștepta un mare transport pe care Franța trebuia să-l escorteze cu o flotă de douăzeci și trei de vase comandate de amiralul Chateau-Renaud. reluă el. dacă nu la Cadix. Căpitanul Nemo se oprise. Amiralul Chateau-Renaud se luptă vitejește. și cazaca din piele de focă. Spre sfârșitul anului 1702. . Mărturisesc că nu mă interesa această povestire. Când a văzut că bogățiile convoiului vor cădea în mâinile dușmanului. vasele englezești au sosit în golfulețul Vigo. Nici acolo nu prea era lumină. aflând că flota engleză avea să-l întâlnească. Ușa sălii se deschise și se ivi căpitanul Nemo care zise: . a avut dușmani puternici în afară. Nu-i lipseau însă banii. ei voiau să fie duși într-un port spaniol. am zis eu. M-am întors în salonul întunecos. în continuare. Viteza submarinului s-a redus semnificativ chiar atunci. . aflat în nord-vestul Spaniei. am răspuns eu. se hotărî să se oprească într-un port francez. Vă va răspunde la o întrebare ce v-a chinuit până acum.Să continui. Eram gata și așteptam. Acesta nu putea fi apărat. Nu prea avea marinari și soldați. . neștiind încă scopul acelei lecții de istorie. Apoi acesta s-a oprit. Am intrat în bibliotecă. care s-au scufundat. 113 . Acest prinț. Fără să vreau. așteptând semnalul canadianului. Am revenit în cabina mea și m-am echipat cu haine groase. căpitane. Galioanele sale îi aduceau aur și argint din America. Planul lui Ned se dovedea realizabil. am răspuns. reluă căpitanul Nemo. . nepotul lui. Zgomotul elicei era singurul ce tulbura tăcerea de la bord.54353048. dar a apărut o problemă de rivalitate. Nu se auzea nimic. Austria și Anglia au încheiat un tratat la Haga cu scopul de a răpi coroana Spaniei lui Phillip al V-lea și a o pune pe capul unui arhiduce.Foarte puțin. Într-adevăr. Trecând pe lângă busolă. dar forțele lui erau inferioare. A urmat o izbitură și „Nautilus” s-a oprit pe fundul oceanului. Comandanții spanioli s-au împotrivit acestei hotărâri.Luați loc. De ce oare? Acest lucru favoriza oare planul lui Ned Land? Nu auzeam decât bătăile imimii mele. . M-am așezat lângă ușa ce ducea la cabina scării centrale. La nouă mi-am lipit urechea de ușa căpitanului. . căci marina coalizată străbătea Atlanticul în lung și în lat. am văzut că ne îndreptam. Dacă Ned Land fusese surprins în încercarea lui de fugă? Am început să mă agit. domnule profesor. Mă urmăriți?. . atunci în golfulețul Vigo. dar amiralul. întrebă căpitanul Nemo. . Spania trebuia să reziste acestei coaliții. Amiralul Chateau-Renaud a cedat acestei cereri și corăbiile au intrat în golfulețul Vigo. Semnalul lui Ned Land nu venea și eram gata să mă duc la el ca să aflu ce se întâmpla. Regele vostru Ludovic al XIV-lea l-a impus spaniolilor pe ducele de Anjou. și vă voi povesti un episod curios al acestei istorii. cu cizme marine și bonetă de lutrie. neștiind unde voia să ajungă interlocutorul meu. el a dat foc și a găurit corăbiile. cu un an înainte. căruia i s-a dat înainte de vreme numele de Carol al III-lea. cu o viteză potrivită.Firește.Vă ascult. Eram și mai neliniștit. vă căutam. Convoiul trebuia să ajungă la Cadix.Ei bine?.Vă va interesa. Căpitanul se întinse pe divan.Domnule profesor. dacă voiți o să începem de la 1702. care a domnit sub numele de Phillip al V-lea. l-am imitat.

.Dar pentru a-l extrage. dar și în mii de zone de naufragiu. domnule Aronnax.O societate care a obținut de la guvernul spaniol privilegiul de a căuta corăbiile înecate..Se presupune că în mare ar exista aproximativ două miloane de tone de argint. Regreta că vorbise prea mult. . în mijlocul unor epave înnegrite. săraci ce trebuie ajutați. Inima lui bătea încă pentru suferințele omenirii și mila se îndrepta către rasele sclave și către diverși alți indivizi. desfundau niște butoaie putrezite. Încărcați cu prada lor prețioasă.Înțeleg. pe 19 februarie. Ar trebui să li se spună că bogățiile pe care le-ar fi putut obține s-au dus pe apa sâmbetei.Știați. popoare asuprite. domnule profesor. Înțelegeți acum de ce sunt miliardar? . își depuneau povara și se înapoiau să reînceapă pescuitul de aur și de argint. . Oamenii echipajului. ne aflăm în acest golf și dumneavoastră îi puteți dezvălui misterele. căpitane. ale căror poziții le-am însemnat pe harta mea.54353048. smulse de la ei de către Fernando Cortez. Aici era teatrul de luptă de la 22 octombrie 1702. Ei bine. Aici n-am decât să adun ceea ce oamenii au pierdut nu numai în golfulețul Vigo. Se ridică și mă rugă să-l urmez. . că marea conține atâtea bogății? . Aici se scufundaseră corăbiile încărcate pentru guvernul spaniol. nu faceți decât să o luați înaintea cercetărilor unei societăți rivale. Căpitanul Nemo se opri. Nemo se simți rănit de vorbele acestea. niște lăzi spintecate. În jurul lui „Nautilus”.Degeaba?.. piaștri și bijuterii. acești oameni se întorceau la „Nautilus”. Am făcut-o. Am înțeles atunci cui îi erau destinate milioanele expediate de căpitanul Nemo. îmbrăcați în haine de scafandru. l-am întrebat. apele erau puternic luminate. l-am văzut intrând pe canadian în cabina mea. Părea foarte dezamăgit. . Valoarea comorii naufragiate a fost socotită la cinci sute de milioane. pe o rază de o jumătate de milă. Căpitanul Nemo era moștenitorul direct al acelor comori ale incașilor. se aprinse căpitanul Nemo. Îl așteptam.Care? . Salonul era întunecos. 114 . răspunse căpitanul Nemo. Credeți că bogățiile acelea s-au dus degeaba fiindcă le-am strâns eu? Nu înțelegeți? Cunosc destule ființe oprimate.Păcat de acționarii societății. Exploatând acest golfuleț Vigo.Cinci sute de milioane! Nu mai sunt. Din aceste butoaie și lăzi ieșeau bucăți de aur și de argint. care investesc în găsirea tezaurului. cheltuielile ar întrece câștigul.doc Ei bine?. . pe când „Nautilus” naviga pe lângă Creta răsculată! - CAPITOLUL 9 UN CONTINENT DISPĂRUT A doua zi de dimineață. dar prin geamuri se vedea marea.

La prânz îi voi vedea poziția pe hartă. Marea devenind furioasă. vă propun o excursie neașteptată. . Era un fel de foc.Da. Ne-am pus aparatele. După un ceas m-am uitat pe hartă.Va fi obositor. vom îmbrăca hainele de scafandru. A făcut o afacere bună cu bancherul lui.54353048. Picioarele mi se cufundau în acel covor.Nici nu e nevoie de ele.doc Ei.Propuneți.Domnule Aronnax. Europa era în spatele nostru. Eu mă simțeam însă ușurat deee povară! Liniștit. În câteva minute eram pe fundul Atlanticului la o adâncime de trei sute de metri. . mi s-a dat un baston de fier. . . După ce m-am îmbrăcat. Nici gând să mai putem fugi. Secundul a profitat. la o sută cincizeci de leghe de uscatul cel mai apropiat. Era aproape de miezul nopții. în apă! După o jumătate de oră de umblat. Sunt gata să vă urmez. căpitane. . făcea puțină lumină. Deodată. Am crezut că n-am auzit bine. alge și printre pietre. zise el. Solul plat urca ușor. căpitane.Veniți.Mai curând cu banca. soarele s-a arătat o clipă. „Nautilus” dispărea în întuneric. I-am povestit întâmplările canadianului. am primit vizita neașteptată a căpitanului Nemo. . Seara. încă nu-i totul pierdut. am trecut la treabă. Uneori acesta răzbea mai tare. pe câmpul de luptă de la Vigo. apele erau întunecoase. am coborât înăuntru și panourile s-au închis. Așa cum obișnuiam. Altă dată vom reuși. Busola arăta că „Nautilus” mergea spre sud-sud-est. În ocean bogățiile sunt mai în siguranță ca în trezoreria statului. bine. ca să-i ia înălțimea. . iar căpitanul Nemo îmi arăta în depărtare un punct roșiatic. Ned Land era deja acolo și cerceta orizontul. Nici tovarășii mei și nici vreun om al echipajului nu ne-a urmat în această excursie. . dar mergeam încet. n-aș fi putut umbla! În spatele nostru. vă previn. Va trebui mers mult și urcați munții. dar el și-a exprimat regretul că nu se putuse plimba cum ar fi vrut.În ce direcție merge „Nautilus”? . dar lămpile electrice nu erau pregătite. . M-am obișnuit cu acel întuneric și am priceput inutilitatea aparatelor Ruhmkorff. Eu am ajuns pe platformă.Ce bancher? . mă întrebă el. Vasul a urcat la suprafață. rezervoarele cu aer. Ploua la suprafața mării! M-am gândit atunci că putea să mă ude acolo. așadar. Vedeam pietrele acoperite de milioane de zoofite și pline de alge. domnule profesor. Meduze și crustacee microscopice îl luminau cu lucirea lor fosforescentă. imposibil de evaluat - 115 .Mă rog. sperând să renunțe la evadare. Oricum. . După care el s-a dus la Conseil. Îngrămădirile de pietre dispuse pe fundul oceanului aveau o anumită regularitate pe care nu mi-o explicam. . Nu aveam cum fugi de acolo.Nu știu. Degeaba era Ned furios! Pe la prânz.Nu vreți să vedeți fundul mării și noaptea? . A trebuit să vină căpitanul Nemo tocmai în momentul când trebuia să fugim de pe vasul lui. domnule?. Nu se vedea decât nesfârșita întimdere a apelor. Ned. Am văzut și brazde gigantice ce se pierdeau în obscuritate. am trecut în salon. Ne găseam la 16 ◦17’ longitudine și 33◦22’ latitudine.Ba da. Cerul era înnorat și vântul bătea. Căpitanul Nemo și cu mine mergeam spre focul ce se zărea. dar m-am abținut să mai vorbesc despre asta. dar nu știam ce-l alimenta. pământul a devenit pietros. Picioarele ni se înfundau în mâl. Am înțeles ce-l cauza. Poate diseară. în ciuda furiei lui Ned. mi-a zis el. pe la unsprezece. Fără baston. Ne ajutam cu bastoanele. . Pe la unsprezece și jumătate sau golit rezervoarele. am auzit un zgomot deasupra mea.Mă faceți și mai curios.

Peștii fugeau de sub picioarele noastre. Pentru a ne apropia de acesta.doc ca lungime. Căpitanul Nemo trecea nepăsător printre ele. Pentru a urca pe stânci aveam bastonul. am ieșit din pădure. Părea un duh al oceanului. Nu simțeam diferența datorată marii densități a apei. precum pădurea Hartz. copaci mineralizați sub înrâurirea apelor. fără sevă. Nemo înainta fără să ezite. Peștii zburau dintr-o creangă în alta. La o sută de picioare deasupra capetelor noastre se ridica vârful muntelui a cărui umbră acoperea versantul opus. Era electrică? Se datora unui fenomen necunoscut? Mâna omului intervenise acolo? Voi da de tovarășii și prietenii lui Nemo prin locurile acelea? Erau la fel de ciudați și de ascunși ca și el? Vreo colonie de exilați de pe uscat trăia prin adâncul oceanului? Ideile acestea nebunești mă stârneau. Mii de puncte luminoase străluceau în întuneric. Nu m-ar fi mirat să găsim acolo un oraș submarin. Ce era locul acela de pe glob înghițit de cataclisme? Cine dispusese stâncile și pietrele ca pe dolmene ale timpurilor preistorice? Unde mă dusese fantezia căpitanului Nemo? 116 . trebuia să trecem prin potecile întortochiate ale unei vegetații abundente. pe care algele formau o groasă haină vegetală. Bastonul mă ajuta mult. printre care mișuna o lume de crustacee. Stânci monumentale păreau să sfideze legile echilibrului. caracatițe îngrozitoare își încolăceau tentaculele ce păreau un mărăciniș viu de șerpi. O antenă enormă ne bara drumul. Trebuia să-l urmez. nici veșmintele mele grele. Am ajuns la o stâncă uriașă. Treceam peste prăpăstii impresionante pe trunchiuri de copac puse de-a curmezișul. Pe ce câmp vast mă aflam? Aș fi vrut să aflu de la căpitan. Avea să apară vreun locuitor al acelei regiuni? Căpitanul Nemo urca neabătut. Turnuri naturale se înclinau la unghiuri pe care legea gravitației nu lear fi permis pe uscat. Mergeam cu lejeritatea unei capre negre! Povestea aceasta pare ireală. Cărări pline de alge. pe care mâna omului părea să le fi degajat. Îl urmam. Eu îl urmam cu mare încredere. Lumina lucea în creștetul unui munte înalt de opt sute de picioare. ce trădau mâna omului. acoperite de lumea zoofitelor în flori. a cărui siluetă întunecată se decupa pe fundul luminos al orizontului. fără frunze. O pădure de copaci morți. Îl mai parcursese. unde mă așteptau alte surprize. Am ajuns pe primul platou. Am văzut și simțit toate aceste lucruri! După două ceasuri de când părăsisem „Nautilus”. Acolo se desenau ruine pitorești. Era unu noaptea. Ce spectacol! Cum să-l redau? Stâncile și copacii de sub ape. zgomotul de avalanșe? În dreapta și în stânga se deschideau galerii tenebroase. arătându-ne calea. din pricina luminii care iradia de pe el. care mă ajuta enorm.54353048. O pădure înghițită de apă. Crabi uriași se înălțau mișcându-și membrele cu un zăngănit de fier. Ajunsesem la primele povârnișuri ale muntelui. Prin mijlocul pietrelor ce brăzdau fundul Atlanticului. nu cea a Creatorului. Și aceasta mă intriga. Uneori trebuia să sar peste genuni ce se deschideau sub mine. Erau ochii crustaceelor gigantice. care stăteau pitite în ascunzătorile lor. Se vedea mai bine. Nu mai simțeam oboseala. dar nu-i știam limbajul semnelor. Cunoștea drumul. Dar eu nu vedeam decât reflectarea ei prin straturile de lichid. Lumina roșiatică creștea la orizont. Ce era acea lume exorbitantă pe care n-o cunoșteam? Cărui ordin îi aparțineau articulatele cărora stânca le era a doua carapace? Unde găsise natura secretul existenței lor vegetative și de câte secole trăiau astfel în straturile cele mai de jos ale oceanului? Eu nu mă puteam opri. pietrele peste care pășeam. în timp ce-mi treceau prin fața ochilor tot felul de minunății. temple. Totuși n-am visat. Existau și alte lucruri ciudate. Un pas greșit și m-aș fi prăbușit în prăpastie. Erau vaste îngrămădiri de pietre în care se distingeau formele vagi de castele. ce avea adevărate peșteri în care se mișcau lucruri extraordinare.

după istorisirea lui Platon din dialogul dintre Timei și Critias. Lava însă este incandescentă.Vino! Să mergem! L-am urmat cu un ultim elan. Vulcanul. după inundații și cutremure de pământ. Acolo. pe care arborii mineralizați le acopereau odinioară cu umbra lor! De ce n-aveam timp? Aș fi vrut să cobor pe panta abruptă a muntelui. de culoare alb-roșie. vrând parcă a-mi spune: . străzi largi. mi-a arătat ultimul munte. sub privirile mele. ce-i puneau dispariția pe seama legendelor. ocupau un continent mai mare decât Asia și Africa la un loc. firește. Insulele Capului Verde mai ies și acum la suprafață. urcasem pe piscul ce domina cu vreo zece metri tot ansamblul acela stâncos. Azore. Malte-Brun. Tournefort. vestigiile portului. d’Anville. admis de Possidonius. Am privit la drumul pe care l-am făcut.doc Am vrut să-l întreb. unde se simțea arhitectura toscană. în afara Europei. urmele Acropolei. nu flăcări. contemporane epocilor geologice! Călcam pe schelete de animale ale unor timpuri extraordinare. Tertullian. Craterul submarin arunca lavă. Neputând face asta. lumina valea până la ultimele limite ale orizontului. Buffon și d’Avezac. să-mi smulg sfera de pe cap! Căpitanul Nemo veni spre mine și mă opri. cu ziduri năruite. care cădeau în cascade de foc în mijlocul masei lichide. s-a distrus această Atlanidă. dar li s-au împotrivit grecii. l-am oprit. ce fusese invadat și distrus parțial de atlanți. ale cărei piscuri înalte: Madera. de opt sute de ani. Ammian-Marcellinis. Sherer. luminat de fulgere violente. apăru un oraș ruinat. 117 . Engel. un crater mare arunca puhoaie de lavă. pe care am văzut-o cu ochii mei! Acesta era ţinutul înghiţit de ocean. el se apropie de o stâncă de bazalt negru și scrise acest cuvânt: ATLANTIDA Parcă am fost trăsnit! Atlantida. Era un spațiu vast. antica Meropida de Theopompe. erau Makhimos. Pliniu. Curenți rapizi antrenau gazele ce difuzau. ai cărei locuitori gigantici trăiau secole întregi și care aveau forța să îngrămădească blocuri de piatră ce încă rezistau acțiunii apelor. Humboldt. După veacuri. să parcurg acel continent imens ce unea. pustii. La cincizeci de picioare de pisc. Dar el. Umblam pe acolo pe unde au umblat contemporanii primului om! Atingeam cu mâna ruinele multiseculare. Atlantida lui Platon. Acest munte era un vulcan. Torentele de lavă ajungeau până la poalele muntelui. mai vechi cu o mie de ani. Pentru flăcări trebuie oxigen din aer. dar pe partea cealaltă el avea o înălțime de două ori mai mare față de fundul oceanului. Unul dintre ei i-a povestit despre alt oraș. cetatea războinică. Muntele se înălța la șapte-opt sute de picioare față de vale. cetatea pioșeniei. de pe vremea lui Solon. Voiam să vorbesc. După câteva minute. Asiei şi Libiei. Iată ce amintiri istorice îmi trezise inscripția căpitanului Nemo. unde trăia acel popor puternic. Într-o zi Solon discuta cu bătrânii din Sais. Am privit în zare. Porfir. Au vrut să se impună. poet și legislator. Dominația lor se întindea până la Egipt. ca o făclie imensă. și rezistă în fața elementului lichid care se vaporizează în contact cu aceasta. oraș vechi pe atunci. atlanţii. Africa de America și să vizitez marile orașe antediluviene. se vedeau resturi de apeducte. clătinând din cap. Canare.54353048. cu care s-au războit pentru prima oară vechii greci! Atlanții. Eusebes. Sub ochii mei. Ridicând o bucată de piatră. continentul negat de Origene. formele Parthenonului. dincolo de Coloanele lui Hercule. Jamblique. un întreg Pompei îngropat sub ape! Unde eram? Voiam să aflu cu orice preț. precum dejecțiile Vezuviului oe un alt Torre del Greco.

sturioni asemenea rudelor lor din Mediterana etc. Am ajuns la bord în clipa în care se puteau vedea primele licăriri ale zorilor. capricioase accidentări ale solului îl obligau pe „Nautilus” să-și reducă viteza. În salon eram ca într-un vagon de expres. Adâncimea era de o sută de metri. iar razele ei palide străbătură continentul scufundat. Instrumentele indicau sudul. Căpitanul Nemo. alături de el. cu o forță musculară ce le permitea să sară peste valuri. Unii au auzit zgomote surde ce anunțau lupta elementelor din adâncuri. ce se repercutau cu o amploare maiestuoasă. Se gândea oare la generațiile dispărute. S-au semnalat mulți vulcani submarini în această porțiune a oceanului și multe nave au fost zguduite când au trecut prin zonă. m-am trezit a doua zi. denumiți astfel din vremea lui Aristotel. mai privi o dată valea imensă și-mi făcu semn să-l urmez. să i le împărtășesc. Am rămas o oră contemplând valea întinsă sub strălucirea lavei. la misterul sorții omenești? Tare mult aș fi vrut să-i aflu gândurile. încă se mai putea vedea o parte din acel continent scufundat. dragoni marini în culori vii. Mediul lichid transmitea zgomote profunde. După ce am trecut de pădurea minerală. Până la Ecuator. având pe maxilarul superior o spadă cu vârf ascuțit. M-am îmbrăcat repede și voiam să știu care era direcția lui „Nautilus”.54353048. pe care îi clasifica. printre ape. Conseil a observat makaira negri. În sală intră Conseil și i-am mărturisit ce am putut vedea în acea noapte. vreun fenomen eruptiv avea să aducă la suprafață acele ruine înecate. căci atenția îi era atrasă de peștii numeroși. lungi de trei metri. Peștii Atlantidei nu difereau mult de cei observați de noi înainte. cu o viteză de douăzeci de mile pe oră. rechini de diverse specii. Aceste eșantioane nu mi-au distras însă atenția de la câmpiile Atlantidei. de care nu mă îndoiam. pădurile de arbori. Naviga atunci cu precizia 118 . Erau calcani uriași. blocurile de lavă ce atestau furia expansiunilor plutoniene. Uneori. Dar el nu mă prea asculta. Am fost nevoit și eu să-mi reiau. lungi de cinci metri. dorade minunate. Cine știe dacă vreodată Atlantida nu va apărea iar la suprafață? Încercam să păatrez în memorie cât mai multe detalii ale impresionantului peisaj. pe la ora unsprezece. am zărit felinarul lui „Nautilus”. Fierberea interioară nu înceta sub scoarța muntelui. corifemi. îi povesteam lui Conseil istoria atlanților. Apoi se ivi luna. să i le înțeleg. ce strălucea asemenea unei stele. Prin panourile deschise.doc Poate că vreodată. Căpitanul se ridică. războaiele lor eroice. cu spinări maronii. Vedeam rocile decupate fantastic. Am coborât repede muntele. pe la zece metri de solul câmpiei Atlantidei. cu ace dorsale care-i fac periculoși de prins. „Nautilus” trecea razant. bolovanii uriași acoperiți de covoare de anemone și axidii. În timp ce aceste situri bizare erau iluminate electric de noi. 20 februarie. sprijinit de o coloană sfărâmată. solul este frământat de forțe plutoniene. părea subjugat de măreția priveliștii. Printre peștii-pasăre. studiile ihtiologice. CAPITOLUL 10 ZĂCĂMINTELE SUBMARINE D in cauza oboselii. Alerga ca un balon dus de vânt peste preriile terestre.

căpitane. 119 . având două mile în diametru. M-am culcat cu intenția să mă scol după câteva ore de somn. aici sunteți în siguranță. . Aici sunteți în siguranță. admirând frumusețile mării și ale cerului înstelat. resturi de lavă.Sub pământ. „Nautilus” plutea de-a lungul unui mal așezat ca un chei. iar în vârf având o deschizătură rotundă prin care pătrundea lumina razelor de soare. una dintre Insulele Canare sau dintre cele ale Capului Verde. Ruliul nu trăda însă existența valurilor. Dar. Nu știam dacă o asemenea peșteră era creația omului sau a naturii.Muntele aparține unei insule din mare. tufe bazaltice. . Aprind felinarul și veți fi luminat. În timp ce dormeați.Da.Nu.Așteptați câteva clipe. aparatul se ridica precum un aerostat și depășea obstacolul. am zis eu. . . Dar în loc să dau de lumina zilei. Parcă făceam o plimbare aerostatică. . Până la o sută de metri înălțime. la orizont.În mijlocul unui vulcan stins. „Nautilus” intră pe un teren stâncos. cu deosebirea că„Nautilus” asculta de mâna pricepută a timonierului său. Să fi fost încă noapte? Nu se vedea nicio stea. „Nautilus” plutea la suprafață. M-am uitat la manometru. la ce bun acest refugiu? „Nautilus” nu are nevoie de port. inundat de mare în urma unei convulsii a pământului. îmbrăcați în costume de scafandru. am strigat eu. . când un glas îmi spuse: . domnule profesor? . domnule profesor. Acest zid mi-a arătat sfârșitul teritoriului Atlantidei din care străbătusem o părticică.Am putea coborî pe orificiul format de crater? . panta muntelui este practicabilă. A doua zi era opt când am intrat în sală.Natura vă este de folos întotdeauna. „Nautilus” mergea mai încet. adăpostit de vânturi. evitând corpurile din jur. extrag huila. Conseil plecase în cabina lui. care era plin cu lavă altădată. Aici marea acoperă păduri întregi care au fost inundate în timpurile geologice și care. mam pomenit într-un întuneric adânc. ca și minele din Newcastle. printre care aștrii zodiacali din coada lui Orion. Vârful său ieșea din ocean. de anumite elemente pentru a produce energia și săruri pentru a alimenta elementele. inclusiv de uragane. având conglomerate.doc cetaceelor printre coline. și care forma o pâlnie răsturnată. transformate în huilă. Nu știam ce să gândesc. „Nautilus” a pătruns printr-un canal sub nivelul oceanului. dar mai sus nu se poate ajunge. după care revenea pe fundul mării. cu înălțime de cinci ori șase sute de metri. Am rămas multă vreme la geam.Sub pământ!. Nici urca.Dar care este numele muntelui acesta? . Întâmplarea m-a făcut să o descopăr și tot întâmplarea mi-a servit bine.Unde suntem?. Putea fi un continent sau o insulă.Aici oamenii dumneavoastră fac slujba de mineri? . . printr-o zonă cu sol confuz.Dumneavoastră sunteți.54353048.Într-adevăr. . dar el are nevoie de energie electrică pentru a se mișca. în portul său comod. Pe la ora patru spre seară.Da. Aceste mine se ascund sub valuri.Nu. Am rămas singur. Am pus piciorul pe plstformă și am așteptat. Noaptea mi-a întrerupt observațiile. ajungând aici. căpitane Nemo. .Căpitane Nemo. un zid înalt părea că oprește trecerea pe acolo. misterios. sunt pentru mine o mină nesecată. . Am auzit pași pe platformă. M-am urcat până aproape de una dintre trapele deschise. craterul său. . domnule profesor. M-am gândit că urma o zonă montană și. Am văzut o deschizătură în vârful lui. Aici oamenii mei. unde suntem? . Dacă labirintul devenea prea complicat. Această mare era un lac închis într-un cerc de ziduri.

replică Conseil. care nu-și prea justificau numele. Heliotropele. Natura vulcanică a enormei excavări era evidentă pretutindeni. zise Conseil. când Ned Land strigă: . că deschizătura de care s-a pomenit nu s-a format deasupra nivelului mării. Pantele erau tot mai abrupte. Între aceste roci bazaltice existau scurgeri de lavă răcită. răspunse Conseil. ca fonta într-un furmal?.Cu exactitate. după ce afumă albinele și le alungă. La o înălțime de două sute cincizeci de picioare ne-am oprit. dispuse ca o colonadă ce susținea parcă bolta imensă. plin de blocuri vulcanice.Accept explicația. profitați de această zi. zburând în apropiere. iar florile din mare. Între munte și lac se întindea o plajă nisipoasă. repetă canadianul. iar în unele locuri covoare întinse de sulf. Cu cât ne îndepărtam de apă. . m-am apropiat și am văzut acele insecte ingenioase. șI nu suntem „pe” el. cu adevărat. Ca să mă conving. am adăugat eu. Canadianul strânse câteva livre de miere. n-au suflet! Treceam pe lângă un tufiș de liliac. La vreo treizeci de metri înălțime. Au trecut de atunci multe secole.54353048. Lumina zilei ce pătrundea prin craterul superior se intensifica. Erau cristale de feldspat și de cuarț. splendidele hidrofite. . Ascensiunea noastră a continuat. pe care piciorul aluneca. răspunse canadianul. Am recunoscut eufore din care curgea sucul lor caustic. în număr de câteva mii. Au venit apoi pe platformă. ce nu era mai lată de cinci picioare. din Canare. Și albinele roiau în jurul lui. Ne deplasam uneori în genunchi. în adâncul oceanului.Acesta nu se cheamă „pământ”. un stup! . încheiată în avantajul lui Neptun. . alteori ne târam pe burtă. . Câteodată trebuia să sărim peste excavații profunde.Vă închipuiți ce era pâlnia aceasta când se umplea cu lavă în fierbere și nivelul lichidului incandescent se ridica până la orificiul muntelui. Câteva tufișuri și chiar arbori se prinseseră de pereți. Câteva crizanteme creșteau timide la rădăcinile unor aloe cu frunze lungi și triste. Am zărit niște violete încă parfumate. domnule Aronnax. unele sub formă de prismă regulată. ci „sub” el. - 120 . Dacă vreți să vizitați grota. dar cu precizia lui Conseil și cu forța lui Ned ne-am descurcat.Iată-ne din nou pe pământ.Iar apa n-ar mai fi ajuns în vulcan și acesta nu s-ar fi stins. căci soarele ajungea cu greu la ele. A existat o luptă teribilă între cele două elemente. care îndepărta stâncile datorită rădăcinii puternice. în interesul nostru. Dar solul era accidentat. zise Ned. „Nautilus” n-ar mai fi ajuns până aici. iar vulcanul scufundat s-a schimbat într-o grotă liniștită. . cu atât povârnișurile deveneau mai abrupte și mai înguste. După conglomerate urmară roci bazaltice negre. Conseil se uită cu naturalețe în jur. i-am întrebat. de enorme pietre ponce. Nu m-am opus. Dar poate domnul să-mi spună de ce vulcanul și-a întrerupt activitatea și cuptorul a fost înlocuit de apele liniștite ale unui lac? . dar Ned vru să afle dacă peștera avea ieșire.doc Îi vom vedea la lucru pe tovarășii dumneavoastră? Nu.Da. Trebuia să mergem cu atenție printre acele conglomerate nelegate cu ciment între ele. . un stup. încrustate cu bituminoase. . Atunci. Aici regnul vegetal începea să lupte cu regnul animal. . am făcut eu. această deschizătură prin care a trecut „Nautilus”. apa din Atlantic a pătruns în interiorul muntelui. Cu cât înaintam. pământul urca și am ajuns la niște povârnișuri lungi și întortocheate. Am mulțumit căpitanului și am mers să îi chem pe tovarășii mei.Probabil pentru că o convulsie a provocat. terenul se modifică. Am tras încântat aer în piept. căci mă voi grăbi să continui ocolul submarin al lumii. . Pe acolo se putea înconjura ușor lacul. zise el.Ah! Domnule.Dar dacă ar fi fost așa. Parfumul este sufletul florii. Fără să se mire.O să amestec mierea cu aluat de artocarpus și vă voi oferi o prăjitură suculentă. dar regret.Un stup?. își plecau triste florile colorate și parfumate.

Visam că eram o moluscă și că această grotă era cochilia mea. Felinarul îi lumina întreaga suprafață. s-a ivit lacul în toată măreția sa. „Nautilus”. . După o jumătate de oră de la isprava lui Ned Land. A trebuit apoi să coborâm spre plajă. craterul părea o uriașă gură de puț. plutea în larg. Canadianului îi părea rău că nu are o pușcă la îndemână. Să ne schimbăm pe „Nautilus”! După trei sferturi de oră. Am început apoi discuția despre veșnica evadare. pițigoi. părăsindu-și portul. Speram ca Nemo să pornească spre Europa sau America. pe care norii erau purtați de vântul dinspre apus. Canadianul își putea relua astfel tentativele cu succes. . N-am putut să nu zâmbesc. Conseil culese câteva dintre acestea. iar nivelul lacului urcă și el. Ne venise un fel de moleșeală căreia nu i-am rezistat. ce nu prezenta valuri. crabi. ajunserăm într-un loc de pe malul interior. Fauna era reprezentată de mii de crustacee. după ce-și refăcuse aici provizia de sodiu. strigă el.Alertă!. „Nautilus” stătea perfect imobil. . Ned Land se chinuia să afle grosimea pereților. Se vedea foarte bine cerul. ulii cu burta albă. punându-și viața în pericol pentru a o înhăța.Lăsați turta dulce! Să mergem mai departe! După câteva cotituri ale potecii pe care o urmam.Ce este?. A doua zi dimineață. Oamenii echipajului terminau atunci cu încărcarea proviziilor de sodiu și „Nautilus” ar fi putut pleca imediat. Ne-am ales doar cu o baie. unde existau covoare formate dintr-o mică plantă. homari. Acolo se deschidea o peșteră. . Focul îi șlefuise pereții emailați și lucioși.Va fi un fel de turtă dulce. la câțiva metri sub valurile Atlanticului. galatee etc.Vine apa peste noi! În câteva clipe eram în siguranță. . În interiorul acestui vulcan erau păsări de pradă ce zburau ici. Deodată am fost trezit de glasul lui Conseil. CAPITOLUL 11 MAREA SARGASELOR 121 . Chiar atunci am înconjurat creasta cea mai înaltă care susținea bolta. Am stat acolo un ceas. spuse Conseil. Voia să aștepte noaptea. acoperiți de praf de mică. ca să iasă în secret din pasajul submarin? Poate. . iar tovarășii mei și cu mine ne întinserăm pe nisipul fin. Am observat apoi că nu doar albinele trăiau pe acolo. pe vârful grotei. am întrebat noi. denumită iarba-surzilor. Pe platforma sa și pe mal se agitau cei din echipaj. Căpitanul Nemo nu dădu însă niciun ordin.Dar ce e asta?. Deasupra noastră.54353048. iar pe povârnișuri alergau niște dropii grase și frumoase. colo. căci urcușul devenise imposibil. Însă cu ajutorul pietrelor a reușit să lovească o dropie.Este fluxul care era să ne surprindă ca pe eroul lui Walter Scott! Oceanul se umflă pe dinafară. întrebă Conseil.doc . terminaserăm plimbarea noastră circulară și am revenit la bord.

Doar Ned Land regreta că „Nautilus”. când „Nautilus” se odihnea în liniștea oceanului. Alteori ascultam sunetele melancolice ale orgii sale. pânze. Îmi corecta cercetările. ne-au urmărit ambarcațiunile unor vânători de balene. care înseamnă varec. Existau însă și câini de mare. este format acel banc imens. Câteva nave cu pânze. astfel că speranțele noastre de a reveni în mările Europei se cam năruiră. cu o viteză constantă de o sută de leghe pe zi. În bibliotecă găseam cărțile. spre spaima echipajelor. strânse grămadă între ierburile maronii. la 44◦ latitudine nordică. denumită varec. Căpitanul Nemo voia să-și îndeplinească programul stabilit. Îl interesase lucrarea mea despre fundul oceanului. animale lacome care. cu destinația India. însă înainte de a pătrunde în Golful Mexicului. Într-o zi. Le executa în special noaptea. pornește către Spitzberg. Au fost necesare trei săptămâni spre a traversa respectiva zonă. Iată unul dintre motivele pentru care Cristofor Columb a crezut în existența unui continent nou. în special cele de istorie naturală.54353048. Trecea printr-o adevărată pășune. Lucra. În aceste nouăsprezece zile. Deasupra noastră pluteau diverse corpuri. S-ar putea însă să fie aduse de Gulfstream de pe țărmurile Europei și ale Americii. care ne confundaseră cu un cetaceu foarte valoros. Pe acolo umbla acum „Nautilus”. lăsate deschise și uitate acolo. Este cunoscut marele curent de apă caldă denumit Gulfstream. ca trunchiuri de copaci aduși din Anzi sau de pe Mississippi. printr-un covor de alge și fucuși compact.doc N autilus” își păstră direcția. Unde? Nu puteam ghici. pot înghiți un om întreg. fragmente de tot felul târâte de curenți. care se numește Marea Sargaselor. Din iarba aceasta. iar celălalt spre sud. respectivul curent se împarte în două: brațul principal care se îndreaptă spre Irlanda și Norvegia. O zi mai târziu. de la alte latitudini. liniștită. Are nevoie de trei ani pentru un ocol complet. Întreaga zi de 22 februarie am umblat în această mare. se întoarce spre Marea Antilelor. trecând aproape de Africa și. avea să pornească spre mările sudice ale Pacificului. nu s-a semnalat niciun incident. căpitanul Nemo scufundă submarinul. potrivit pescarilor. resturi de catarge. Uneori nu era de acord cu teoriile mele. Pe căpitan îl vedeam rar. fiind din oțel. Își notase multe lucruri pe marginile paginilor. încheind astfel acest episod. după ocolirea Capului Horn. Vasul se îndrepta către sud. au plutit printre ierburile ce le împiedicau să avanseze. În ziua respectivă. după o curbă. Ca ei să nu-și piardă timpul degeaba. unde peștii găsesc multă hrană. un adevărat lac în mijlocul Atlanticului. Alături de Conseil am văzut pești ce nu difereau prea mult de alții. Când navele acestui temerar au ajuns în mijlocul Mării Sargaselor. Marea era pustie. 122 . În acea perioadă am navigat mult la suprafața apelor. prin obscuritate. se deplasau spre Capul Bunei Speranțe. Am putut studia această zonă a oceanului în care vapoarele pătrund foarte rar. căpitanul Nemo a hotărât să meargă la o adâncime de câțiva metri de suprafața oceanului. Ultimul braț pare mai curând un colier ce înconjoară cu apele lui calde acea zonă rece. nu putea fi străpuns de harpoanele vânătorilor. Nădăjduiam că. Din 23 februarie și până pe 12 martie. Pentru a nu obosi elicea. „Nautilus” traversă o ciudată parte a oceanului. Unii acceptă că ierburile pe care le aduce provin din pășunile fostului continent. Numele de Sargase provine din cuvântul spaniol sargazzo. oceanul își recăpătă aspectul obișnuit. Marea Sargaselor acoperă cam toată Atlantida scufundată. greu de depășit. „Nautilus” pluti în largul Atlanticului. dar nu dicuta cu mine despre asta. După ce iese din canalele Floridei. Melodiile interpretate erau foarte expresive. nemișcată a oceanului.

Am două explicații. de exemplu. Căpitanul Nemo decise să-și scufunde cât mai mult submarinul. Cei din echipajul lui „Bull-Dog” din Marina Regală au scos o stea de mare de la peste o leghe adâncime. că se comporta ca un bloc compact. ba poate chiar mai semeți decât aceștia. a adus o stea de mare vie de la două mii cinci sute de metri față de suprafață.Foarte rar. spre deosebire de cei de la suprafață. urmăream acele manometrului. Deși cei mai mulți rezistă la suprafața mării sau a fluviilor. căpitanul Denham de pe „Herald”. Ajungând la paisprezece mii de metri. nu scade. Alături de căpitan. Puteau să fie ale unora înalți precum Himalaia sau Mont Blanc. . pești zburători.Se știe asta?. viața vegetală dispare înaintea celei animale. . dar alte făpturi vii da. însă pompele n-ar fi avut destulă putere ca să învingă presiunea externă. vânând ca lupii. dar fundul oceanului nu se vedea. Stridiile. . eroul mărilor polare. Ne aflam la 45◦37’ latitudine sudică și 37◦53’ longitudine vestică. Prima: prin curenții verticali. lucru ce m-a interesat în mod deosebit. precum balonul ce trece deasupra regiunilor unde se poate respira.54353048. rezistă până la două mii de metri sub apă. După încă o oră. aceasta a lovit valurile cu o forță de nedescris. după sondare. Nu peste multă vreme am trecut de zona în care trăiau majoritatea peștilor. mă întrebă căpitanul Nemo. în haită. pe care îi prindeau.doc Ne însoțeau uneori cete de delfini zburdalnici.Și cum explicați. Până pe 13 martie. pe măsură ce cobora în abis. Coborârea sa continuă. Locotenentul Parker. pereții gemeau. L-am întrebat pe căpitan dacă observase pești la o asemenea distanță de suprafață. Umblau în grupuri de cinci sau șase. Apoi „Nautilus” a început să sondeze adâncurile. Manometrul indica în prezent șase mii de metri sub nivelul mării! Ne acufundam de un ceas și operațiunea continua! Apele transparente erau pustii. . i-am răspuns. . Căpitanul Nemo se hotărî să ajungă pe fundul mării coborând pe diagonală. Norocul submarinului era. cu mare abilitate. Înclin deci să vă dau dreptate. găsise. la care raportul este invers.Corect. spre admirația mea. Hidrofitele nu mai există în abisuri. cu ajutorul plantelor laterale care au fost puse la un unghi de patruzeci și cinci de grade față de orizontală.Că. iar pentru revenirea la suprafață ar fi trebuit golită apa din acestea. de pe nava americană „Congress”. provocând o mișcare suficientă pentru întreținerea vieții asteriilor și stelelor de mare. Nu ne puteam scufunda umplând rezervoarele. a răspuns el. Dar să ne continuăm cercetările. 123 . Când a pornit elicea. care se mișcau cu repeziciune. Datorită presiunii imense. Chiar în locul respectiv. Învelișul îi tremura. Dar ce crede știința în privința aceasta? . la mai mult de trei leghe adâncime. geamurile păreau gata să plesnească. Eram foarte interesat de rezultatele acestei experiențe. dar nu atinsese fundul oceanului. Nu se mai vedea nicio viețuitoare prin apă. Panourile salonului s-au dat la o parte și au început manevrele de coborâre. se miră Nemo. Parcursesem vreo treisprezece mii de leghe de la punctul nostru de plecare din Pacific. datorită presiunii uriașe a mării. apropiindu-ne de straturile cele mai adânci ale oceanului. pentru a stabili adâncimea exactă. învelișul lui „Nautilus” tremura precum o coardă sonoră. în adânc. există specii care s-au adaptat la mari adâncimi. grinzile i se încovoiau. . o adâncime de paisprezece mii de metri.A doua: prin comprimarea oxigenului. Cantitatea de oxigen dizolvată în apă crește o dată cu adâncimea. Mac Clintock. că vietățile acestea trăiesc la aceste adâncimi?. ce fac schimburile de ape și de săruri. Peștii de pe fundul oceanului conțin în branhii mai mult oxigen decât azot. ne găseam la treisprezece mii de metri adâncime. nu îl atinsese nici după sondajul ce îi arătase cincisprezece mii o sută patruzeci de metri adâncime. după cum afirmase căpitanul Nemo. „Nautilus” nu se opri acolo. Depășisem zona făpturilor submarine. căci nu cunoșteam dimensiunea abisului. din salon. am călătorit în aceleași condiții. zise căpitanul Nemo. Adevărat. am distins vârfuri întunecate de munți. domnule profesor. ce stă la baza vieții.

CAPITOLUL 12 CAȘALOȚI ȘI BALENE Î n noaptea de 13 spre 14 martie. Despica apa vâjâind zgomotos. Incidentul ce urmă îi reaminti însă de zilele frumoase ale vânătorii. mi-a spus apoi Nemo. zise Conseil. „Nautilus” suporta o presiune de o mie șase sute de atmosfere pe fiecare centimetru pătrat al suprafeței lui. Nici soarele n-ar fi fost mai adecvat pentru o asemenea operațiune. „Nautilus” se deplasa spre sud. Mirarea mea a crescut.Să ne găsim la asemenea adâncime. Nu trebuie să expunem vasul prea mult la asemenea presiuni. a căzut pe suprafața oceanului.Să-mi permită domnul să remarc faptul că Ned tânjește după tot ce nu poate avea.Putem fotografia cu ușurință această regiune submarină. am răspuns eu. Ce să facă el aici? Nimic.54353048. Nu este un savant. Tezaurul mării nu-l interesează. . El era obișnuit să trăiască liber și să fie activ. . Credeam că de la Capul Horm va porni spre vest prin mările Pacificului.Țineți-vă bine. Ar vrea să facă tot ce este interzis. „Nautilus” s-a oprit și în câteva clipe am fotografiat stâncile minunate. El ar vrea să bea ceva într-o tavernă din țara sa. Începeam să cred că îndrăzneala căpitanului îndreptățea teama lui Ned Land.doc La adâncimea de șaisprezece mii de metri. Nu se zărea nicio umbră.Nu vă înțeleg.Să urcăm. Fierbea de mânie. harponierul nu-mi mai vorbea de planurile sale de evadare. Nu-i plăcea șederea îndelungată la bordul submarinului. peșterile nelocuite. . Tăcea și devenea ascuns.Să urcăm acum. Ar trebui să-i dăm dreptate. De la o vreme. Când se întâlnea cu căpitanul. . . căci căpitanul Nemo adusese un aparat de fotografiat în sală. ochii i se aprindeau. și să nu avem altă dovadă decât amintirea acestei minunății. . Prin geamuri se vedea apa minunat iluminată de felinarul electric. Nu am priceput însă avertismentul său și într-o clipă am fost trântit pe covor. neatinsă încă de om. Mă temeam să nu răbufnească într-una din zile. La un semn al căpitanului. A străbătut în patru minute cele patru leghe față de nivelul mării. Unde voia să se ducă? Spre pol? Ar fi fost o nebunie. am zis eu. ca să termine ocolul lumii. După ce a ieșit din lichid ca un pește zburător. Nu se mai putea vedea nimic. domnule profesor. unde nu mai este nici urmă de viață. ridicând valurile uimitor de sus. . 124 . Amintirile îl chinuie. Dar se pare că temerarul căpitan nu gândea ca și mine și își urma călătroria spre regiunile australe. ca domnul. adică patru leghe.Ați vrea să păstrați altceva decât amintirea? . Canadianul nu suporta monotonia de la bord. „Nautilus” își pornise elicea și urca acum repede ca fulgerul.

Oare un vânător de balene poate să-și uite vreodată meseria lui? Cine se poate sătura vreodată de plăcerile unei asemenea vânători? . . e că la începutul lumii. cum dispare sub apă! Se zice că aceste animale pot face înconjurul lumii în cincisprezece zile.Niciodată. . domnule profesor. strigă canadianul. . întrebă Conseil. care plutea la suprafață. le-a sucit coada și de atunci ele bat de sus în jos.O să faci acum cunoștință cu ea. Ned? Adevărat? . Rolul balenei în lumea marină și influența ei asupra descoperirilor geografice au fost mari. Ned? . 125 . . strigă canadianul emoționat. domnule. . vânând balene în ținuturile arctice sau antarctice. i se vedea spatele negricios ridicându-se și scufundându-se mereu sub valuri. căci respectivele cetacee. Stăteam pe platformă.Pentru că așa se spune. la cinci mile de „Nautilus”.Dacă aș fi pe o barcă pescărească.Ce spui. . evident. Ea este aceea care. Priviți cum umblă. . .Pentru că atunci ele aveau coada de-a curmezișul și loveau apa de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta la fel ca peștii. Am auzit chiar că hullamock și umgallick din Insulele Aleutine aveau peste o sută cincizeci de picioare. domnule. întâlnirea asta mi-ar face mare plăcere!.Oare aceste animale trăiesc mult?. Niște legende vechi susțin că aceste cetacee i-au dus pe pescari până la șapte leghe de Polul Nord. Canadianul a fost acela care a zărit o balenă la orizont. Privind cu băgare de seamă.Aha!. Ned. și asta. atât în Strâmtoarea Bering. englezi. văzând că ele umblau prea repede. spre răsărit. Balenelor le place să umble prin mările australe și boreale. olandezi.N-ai pescuit niciodată în aceste mări. Luna martie la aceste latitudini ne oferea zile frumoase de toamnă.Mamiferele acestea. a cărui privire nu se mai dezlipea de ocean.Uite-o!.Nu zic nu. Ned.Cum. Dar Dumnezeu. E o balenă dintre cele mai mari. tot n-ai renunțat la plăcerile tale de pescar? . i-a obișnuit cu peimejdiile oceanului și i-a dus de la o extremitate la cealaltă a pământului. . . răspunse canadianul fără să ezite. . . Dacă acest lucru nu-i adevărat acum. strigă Ned Land.Aproape.Atunci balena australă îți este necunoscută.De ce se spune așa? . . . zise Conseil.Dar ceea ce nu știți.54353048. cât și în Strâmtoarea David. Nu m-a surprins acest lucru. Brațul lui tremura aruncând un harpon imaginar. se va adeveri totuși cândva și este probabil că. iar marea era calmă. se refugiaseră în zonele oceanice de la latirudini mari. întrebă el. Ned? . Priviți cu ce putere aruncă coloana de apă prin răsuflătoare! De ce sunt înlănțuit în obiectul acesta de oțel? . apoi pe asturieni.Pentru că așa se știe. s-a nimerit între mai multe balene. Numai în mările boreale.doc Pe la ora unsprezece. târând în urma ei mai întâi pe basci. balenele înotau și mai repede. sunt tot atât de mari ca și cele din mările boreale? .Pentru că am văzut balene. lungi de o sută de picioare. Se apropie! Vine spre noi! Nici nu-i pasă de mine! Știe că nu-i pot face nimic! Ned bătea din picior. „Nautilus”.O mie de ani. balena vine în apropierea lui „Nautilus”. în detrimentul vitezei lor. oamenii vor ajunge la cele două extremități necunoscute ale globului. . vânate intens.De unde știi.Aceste dimensiuni par a fi cam exagerate.

. El o sorbea din priviri. . are douăzeci și cinci de dinți mari. ca să nu-mi uit meseria? . semenii tăi. . zise căpitanul Nemo. zise el.. Ned. cilindrici și conici în vârf și care cântăresc câte un kilogram fiecare. A-i vorbi astfel unui vânător înseamnă să risipești cuvintele în vânt. dar se presupune și iată argumentul pe care ne sprijinim: acum patru sute de ani. Pe acestea. numit „alb de balenă”. . Vă puteți închipui mutra pe care a făcut-o canadianul pe parcursul acestui curs de morală. Submarinul acesta este înarmat cu un pinten de oțel care o să facă tot atâta ca și harponul meșterului Land. El nu mai asculta. căpitane. trei sute. o turmă întreagă. de dragul de a omorî? Știu că acest privilegiu îi este îngăduit omului. să ajungă la maturitate.. mai este încă timp. n-aș putea pescui și eu. Să fie atacate cetaceele cu pintenul! Cine a mai auzit așa ceva? . animale teribile. domnule profesor.Dar. xifiile. zise canadianul.doc Nu. Auzi. Conseil nu-și încheiase fraza că Ned Land și dispăru de pe platformă în căutarea căpitanului. Însă căpitanul avea dreptate. „Nautilus” va alunga el singur cașaloții. când pescuitorii vânau pentru prima oară balenele. Cașalotul este un animal dizgrațios. Mai bine înarmat decât balena. Căpitanul Nemo a privit trupa de cetacee care se zbătea în apă la o milă de „Nautilus”. O flotă întreagă de pescari s-ar îmbogăți de pe urma lor. Și să nu pot face nimic! Să stau aici cu picioarele și cu mâinile legate! . răspunse căpitanul Nemo.. să vânezi numai pentru a distruge.Acestea sunt balene australe.. Niciun pic de milă pentru aceste animale care nu-s decât gură și dinți! Gură și dinți! Nici nu se putea descrie mai bine cașalotul. - 126 . Balena se apropia mereu. nu se știe. rău format și nu vede decât cu ochiul drept. că balenele de acum n-au avut timpul necesar să se dezvolte. Ele vor avea în curând probleme. căpitane. Ned Land scrâșnea din dinți de necaz. pe care le-am întâlnit în haite de câte două. ceea ce l-a făcut pe Buffon să afirme că aceste mamifere pot trăi o mie de ani.Ei bine. Lasă în pace aceste sărmane mamifere.Punctele acestea sunt cașaloți. fără să te mai amesteci și dumneata. Ned Land se uita la căpitan și nu înțelegea ce-i spunea. domnule. am zis eu. lungi de douăzeci de centimetri. în interesul balenelor. deci. Între timp. ci sunt zece. avem dreptate să le exterminăm. balenele au de-a face cu alți dușmani.E de prisos să ne expunem. Canadianul se întoarse deodată la vorbele acestea. strigă el.Așteptați. am răspuns eu. Înverșunarea sălbatică a pescarilor va face să dispară până și ultima balenă din ocean. întorcându-se spre mine: . aceste animale erau mai mari decât cele de acum. doar numai așa.Iată. . viețuitoare inofensive și bune. La partea de sus a acestui cap enorm se găsesc trei sau patru sute de kilograme din acel ulei prețios. Peste câteva clipe au venit amândoi. domnule Aronnax. căpitanul Nemo observă trupa de cetacee și zise. . în afară de oameni. cașaloții.La ce bun. dar eu nu admit această distracție ucigașă. Omorând balene. Vă vom arăta o vânătoare cum n-ați mai văzut. Canadianul a ridicat din umeri. prietene Ned. sunt douăzeci.54353048. fiimd crude și răufăcătoare.Ei bine. Observați la opt mile în depărtare niște puncte negre care se mișcă? . Ei au pustiit astfel golfulețul Baffin și vor stârpi o clasă de animale folositoare. de ce nu te duci să îi ceri căpitanului voie să vânezi?. Capul enorm al acestui cetaceu ocupă o treime din trupul lui. nu mai e o balenă. peștii fierăstrău. comit o faptă rea. a cărui lungime întrece chiar douăzeci și cinci de metri.Aveam dreptate spunând că.Da. meștere Land. Ned? Canadianul nu auzea. Se presupune. Au destul de lucru acum cu dușmanii lor naturali.

scufundându-se când cetaceul cobora în adâncuri. . nici loviturile pe care le dădea. în jurul lui „Nautilus”. cam două. iar eu sunt pescar. coada lor făcea adevărate furtuni. Lupta între cașaloți și balene se pornise atunci când „Nautilus” a ajuns în mijlocul lor. După ce cașaloții se risipiră. Nici măcar o explozie nu le-ar fi sfâșiat trupurile cu mai multă furie. El îl azvârlea în mormanele de carne și acesta le străbătea dintr-o parte în alta. Nemaiputându-se stăpâni. nu măcelar. de obicei atât de liniștite. trei butoaie.Este masacrul unor animale dăunătoare. „Nautilus” nu mai era decât un harpon uriaș. Ce înfruntare! Chiar și Ned Land. lăsând în urma sa câte două jumătăți de animal. nu s-au prea sinchisit de noul monstru care venea să se amestece în luptă. Laptele acela reprezenta o provizie utilă. a bătut din palme. tăindu-l sau rupându-l în bucăți. ca pe o unealtă de distrugere. Am deschis panourile și am ajuns pe platformă. Cum ucidea un cașalot fugea spre altul. la început.54353048. Curând. care se mai calmase. Aceasta nu reușise să scape de sălbăticia cașaloților. zise căpitanul. Ne deplasam printre acestea. .Un spectacol groaznic. Căpitanul se duse lângă timonier.Prefer harponul meu. îi forțau elicea. aruncat de mâna căpitanului său. dar și pentru că pot sta mai mult timp sub apă. pe care o puteam păstra ca unt sau brânză. Masacrul a durat mai mult de o oră. Am urcat la suprafață. gurile pline de dinți și ochiul înfiorător. În mijlocul acestor straturi lichide. nu numai pentru că sunt mai bine înarmați față de adversarii lor inofensivi. Aceștia. am auzit bătăile rapide ale elicei și viteza vasului a crescut. Uneori se strângeau zece sau doisprezece cașaloți și încercau să sfărâme submarinul sub greutatea lor. canadianul îi înjura și îi amenința. Ned și cu mine am luat loc în fața geamurilor din salon.Ei bine. Dar în curând au trebuit să se păzească de loviturile lui. Se deplasa în așa fel ca să poată tăia trupa cașaloților. să manevreze el însuși aparatul. izbindu-l. îl trăgeau sau îl ridicau la suprafață. fără să urce să respire la suprafață. marea se liniști. Zăriseră balenele și se pregăteau să le atace. Erau albastre pe spinare. Câțiva cașaloți se îndepărtau de noi. mai ales pe burtă.doc Trupa de monștri se apropia tot mai mult. replică Ned. Căpitanul mi-a oferit o cană de lapte cald. „Nautilus” se scufundă aproape de suprafață. dar „Nautilus” rezista fără probleme la forța lor impresionantă.Fiecare cu arma sa. . zăcea pe o parte. Dezgustat. dar m-a convins că era la fel de bun precum cel de vacă. . l-am refuzat. Venise clipa să mergem în ajutorul balenelor. întrebă el. Prin geam le vedeam enormele beregăți. Ei însă se prindeau de vas. care se însuflețise. uitându-se fix la el. zise canadianul. străpungându-l cu puternica sa armă. Doi oameni din echipaj au urcat balena pe vas și au scos tot laptele din aceasta. În apropiere zăcea și puiul ei. Ce masacru! Ce zgomot la suprafața valurilor. Se putea prevedea dinainte victoria cașaloților. Apa era plină de sânge pe o suprafață de mai multe mile. în zare. Murise. După ce l-am gustat. 127 . învârtindu-se pe loc ca să nu scape prada. Acesta-i un masacru. Vasul nu simțea puternicele lovituri de coadă care-i izbeau coastele. „Nautilus” se apropie de cadavru. Plină de răni. făcut de șuierăturile ascuțite și de răsuflările acestor animale îngrozite. i-am dat dreptate. căci a observat o balenă care se apropia de „Nautilus”. Dar canadianul n-a avut timp să se înfurie. Mă temeam să nu izbucnească scandalul. Căpitanul Nemo se apropie de noi. Pe valuri pluteau zeci de cadavre mutilate. . albe pe burtă. urcând cu acesta când monstrul revenea la suprafață. meștere Land?.

Adesea orizontul părea închis de tot. veneau să se odihnească pe el și loveau cu ciocul în oțelul lui. deoarece 13 martie pe pământurile antarctice înseamnă 13 septembrie în regiunile boreale. astfel că oglindeau razele soarelui pe miile de fețe ale cristalelor lor. Temperatura era destul de coborâtă. un fel de resturi de ghețari. „Nautilus” se deplasa la suprafața oceanului. Aceasta prevestește apropierea unui „pack”. lăsau să pătrundă printre ele lumina. Unele. de douăzeci și cinci de picioare. CAPITOLUL 13 PRINTRE GHEȚURI N autilus” se îndrepta în continuare către sud. dintre care unii aveau o lungime de câteva mile și o înălțime de șaptezeci. De altfel. În curând s-au ivit blocuri mai mari. era obișnuit cu acest spectacol al aisbergurilor. arăta două sau trei grade sub zero. La 60 ◦ latitudine nu mai era nicio trecătoare. de parcă sulfatul de cupru ar fi tras linii curbe pe acestea. El observa cu atenție aceste locuri pustii și. cu atât aceste insule plutitoare deveneau mai mari și mai numeroase. Anotimpul nu era potrivit. căpitanul Nemo ieșea adesea pe platformă. cu toate că știa bine că aceasta se închidea în urma lui. Dar eram bine îmbrăcați cu blănuri de foci și de urși de mare. spre sud. cu o viteză foarte mare. căutând cu grijă. pe la al cincizecilea meridian. a căror strălucire se schimbă odată cu negura. astfel că am decis să-i supraveghez mai atent gesturile. optzeci de metri. Unele dintre sloiuri aveau nervuri verzi. căci toate încercările de a ajunge până la acel punct al globului eșuaseră. Urma să ajungă la pol? Nu credeam. Pe parcursul acestei navigări în mijlocul ghețarilor. Termometrul. la orizont. strălucitoare. Dar căpitanul Nemo.54353048. care mai pescuise în apele arctice. încălzit regulat de aparatele electrice. expus la aerul de afară. asurzindu-ne cu strigătele lor. acesta sfida frigul cel mai puternic. Pescarii englezi au numit-o „ice blink”. aisberguri.doc De atunci am observat cu neliniște că Ned avea reacții tot mai agresive față de căpitan. Conseil și cu mine îl admiram pentru prima dată. luându-l pe „Nautilus” drept un leș de balenă. se întindea o zonă albă. În atmosferă. Ned Land. 128 . Cât despre interiorul lui „Nautilus”. banc de gheață. Păsările polare zburau deasupra noastră. îl ferea cu îndemânare de izbiturile acestor ghețari. Pe 14 martie am zărit câteva sloiuri de gheață la 55 ◦ latitudine. ca niște ametiste enorme. Altele. găsea îndată vreo deschizătură îngustă prin care se strecura. fiind el însuși la cârma vasului. era destul ca să se scufunde câțiva metri în apă pentru a găsi o temperatură suportabilă. Cu cât ne deplasam mai mult spre sud.

cât și pentru toți navigatorii de dinaintea noastră.Că nici nu putem înainta. Eram înconjurați de ghețari. am întrebat eu.Banchiza!. îl ajuta să descopere noi trecători. Adesea. Nemo ne-a relatat că odinioară acolo trăiau numeroase cete de foci. Dar aici era tot atât de greu a te întoarce ca și a înainta. Ivindu-se soarele pe la amiază.doc În urmă cu două luni. El se avântă împotiva ghețurilor cu furie. Călătoria aceea plină de primejdii era însă pe placul meu. căci pe la două noaptea. cine nu poate merge mai departe. se întoarce. „Nautilus” trecea de cercul polar antarctic pe la meridiamul al cincizeci și cincilea. la această latitudine ziua era neîntreruptă. Aspectul lor se schimba necontenit. Această piedică nu-l putea opri pe căpitan. Pe 18 martie. Uneori urca pe gheață și o sfărâma sub greutatea sa. care se lua după cele mai mici semne. astfel că acum peste acele meleaguri domnea tăcerea morții. Bucățile de gheață cădeau ca grindina în jurul nostru. mi-a zis canadianul. noaptea dura trei. mă gândeam că vom rămâne pe veci acolo. cimentate de ger. „Nautilus” a fost ținut în loc. . Așa se și întâmplă. ci o nesfârșită și nemișcată barieră alcătuită din munți lipiți unul de altul.54353048. Ne aflam la 51◦30’ longitudine și 67◦39’ latitudine meridională. ci întinderi vaste de apă. doborâtă de cutremur. domnule profesor. i-am replicat.Nu e bine? Ce înțelegeți prin asta? . Era un punct înaintat al regiunilor antarctice. la opt dimineața. câmpurile de gheață nu ne mai permiteau înaintarea.Încotro mergem?. patru ore. . femelele și puii. Nu erau banchize.Cred că nu e bine. . iar dacă rămâneam pe loc. Totul era înghețat. Frumusețea noii zone mă încânta. căci nu are ce face. ce credeți despre asta? . iar modificarea era însoțită de zgomote. nici nu ne putem întoarce. În aceste condiții. „Nautilus” era nevoit să se oprească în mijlocul acestor ghețuri. . Prin simpla putere de împingere. au masacrat masculii. în altul o cetate ruinată. cu tot efortul și cu toate încercările mijloacelor sale puternice de a spinteca obstacolele. Acum însă. nevăzând nicio ieșire. Nu mai erau nici bancuri. tunete. nici câmpuri de gheață. după douăzeci de asalturi zadarnice. Busola coborî până la 73◦5’. Într-un loc formau parcă un oraș oriental cu minarete și geamii. Mă aflam pe platformă. Încercarea căpitanului Nemo era mai mult decât imprudentă. Ghețarii se dovedeau superbi.Drept înainte. Pe 16 martie. Iar când nu va mai putea să avanseze. De obicei. Decorul se schimba ca imaginile unui film. ne blocam de-a binelea. căpitanul Nemo a obținut o măsură destul de exactă a situației noastre. 129 . îmi spuse: . El nu se înșela niciodată când vedea firicelele subțiri de apă albăstruie care brăzdau întinderile de gheață. dar instinctul căpitanului Nemo. chiar și zgomotul. începu să se prindă o pătură de gheață nouă pe coastele lui „Nautilus”. iar căpitanul. dar vânătorii de balene englezi și americani. se va opri.Ei bine. Am înțeles că atât pentru Ned Land. barometrul rămase foarte jos.Nu cred. în goana lor spre îmbogățire. aceasta era piedica peste care nu se putea trece. Nici urmă pe aici de suprafața lichidă. care evalua situația. bubuituri. căci trecătorile se închiseseră în urma noastră. „Nautilus” pătrunse în această grămadă casantă și o sparse cu un zgomot asurzitor. aparatul nostru își croi drum. Căpitanul Nemo găsea însă trecătorile prin care să înaintăm necontenit. cu o iuțeală remarcabilă. dar mai târziu regiunile polare aveau să stea în obscuritate vreo șase luni. Însă în ziua de 16 martie. . zise Conseil. Pe 15 martie am trecut de latitudinea la care se află Insulele New Shetland și Orkney.

Mai departe. . .Vom ajunge la Pol. căpitane. fără a ne împrospăta rezervele de aer. Și ce sunt pentru „Nautilus” trei sute de metri? . Știți că fac cu „Nautilus” tot ce vreau. . ci pe dedesubt.Nu. au de trei ori adâncimea în mare a înălțimii lor de deasupra apei. .Începem să ne înțelegem.Vreau să vă cred. . După un sfert de oră de la discuția aceasta. am răspuns eu. mi-a spus căpitanul zâmbind. neatins încă de om. va merge la pol.Adevărat.Doar aceasta? „Nautilus” are rezervoare mari. Dar impasibilitatea sa n-o depășea pe cea a lui Conseil. răspunse rece căpitanul. Deoarece acești munți de gheață n-au mai mult de o sută de metri înălțime. Vom trece pe dedesubtul acestor aisberguri. nu era aceasta o întreprindere nechibzuită. să-i facem aripi submarinului ca să poată trece pe deasupra! . am strigat eu. am întrebat eu. . . răspunse căpitanul Nemo ironic. reluă căpitanul Nemo. patruzeci de grade. care e mai inaccesibil decât Polul Nord. precum știți. acolo unde se întâlnesc toate meridianele globului. nu v-ați schimbat! Nu vedeți decât piedici! Eu vă spun că „Nautilus” nu numai că va scăpa de aici. trădându-mi mirarea. domnule profesor. am reluat eu cu un ton cam ironic. Înainte! Nu există piedici pentru noi! Să sfărâmăm banchiza! S-o aruncăm în aer și. căci nu a părut surprins deloc. domnule profesor. dar vasul acesta va merge mereu înainte. Însușirile extraordinare ale lui „Nautilus” aveau să-l slujească și de data aceasta! . Încă nu m-am plimbat pe „Nautilus” atât de departe prin mările australe. Această singură vorbă a căpitanului Nemo m-a luminat deodată și mi-a destăinuit planurile sale. domnule. Acolo unde alții au eșuat. Înțelesesem. dar va merge și mai departe! . observam că eu eram acela care căuta să-l îndemne pe căpitan spre îndeplinirea acestui plan îndrăzneț. . . Ned Land ridică însă din umeri. eu voi reuși.Pe deasupra? Nu. răspunse liniștit căpitanul.doc Domnule profesor.Singura dificultate.Păcat de dumneavoastră și de căpitanul Nemo. un gând care putea încolți numai în mintea unui nebun? Mam gândit atunci să-l întreb dacă nu cumva descoperise acel Pol Sud. După ce ne-am înțeles în toate privințele. le vom umple și vom avea oxigenul necesar. Da! Îl știam pe acest om deosebit de temerar! Dar a învinge piedicile Polului Sud. domnule.Nimic. care.Da!. am strigat eu. . .Submarinul ar putea să coboare la adâncimi și mai mari ca să caute acea temperatură uniformă a apelor marine. a răspuns acest băiat de ispravă. Nu pe deasupra.Cum vrea domnul.Pe dedesubt!. meștere Land. . Au discutat în limba lor neînțeleasă și fie că secundul știa dinainte. unde încă nu pătrunsese niciunul dintre curajoșii navigatori. au trei sute în apă.Da.Dar vă veți și întoarce de acolo? - 130 . . spre sud?. fie a găsit planul bine conceput. mi-a răspuns el. domnule. domnule. după ce a aflat de la mine că urma să ajungem la pol. ar fi să rămânem câteva zile în apă. căpitanul a sunat și a venit secundul său.54353048. îl vom descoperi împreună. la Polul Sud. . dacă rezistă.La pol!. și atunci la suprafață gerul ar fi de minus treizeci.

După ce s-au umplut rezervoarele de apă. Gheața rămânea între patru și cinci sute de metri adâncime. A doua zi. Situația noastră nu s-a schimbat nici în cursul serii. Vântul nu mai bătea însă prea tare. În timpul nopții. La ora patru. Stratul nu era prea gros. deci o mie față de nivelul mării. Izbitura se produsese la trei mii de picioare adâncime. ce părea foarte groasă. Stăteam în salon împreună cu Conseil și urmăream prin geam straturile inferioare ale oceanului austral. lovea gheața la doar nouă sute de metri adâncime. judecând după zgomot. suprafața inferioară a banchizei se găsea la doar cincizeci de metri adâncime. golindu-și treptat rezervoarele. Vom ieși oare la suprafață chiar la pol? Nu. Pe la trei dimineața. Conseil a făcut la fel. Se ridica spre suprafață. Lochul arăta că „Nautilus” mergea mai încet. Acest lucru însemna că grosimea gheții era de încă patru mii de picioare. Conseil și cu mine am stat multă vreme la geam. între 67◦30’ până la 90◦. Pe la două. Eram când plin de speranță. M-am trezit de mai multe ori. am revenit în salon. Pe parcursul zilei. când plin de deznădejde. deci peste cinci sute de leghe. „Nautilus” se lovi de suprafața interioară a banchizei. adică cea a unui expres. nu m-am întâlnit cu căpitanul. Pe la șase dimineața. Pe acolo. acesta s-a cufundat în mare. „Nautilus” mergea la întâmplare. Pompele puternice ale lui „Nautilus” goleau rezervoarele de aer. Căpitanul Nemo nu folosise încă rezervoarele de oxigen. căpitanul anunță că panourile de pe platformă aveau să fie închise. Probabil se afla în cușca timonierului. din pricina banchizei. înmagazinându-l apoi la o presiune uriașă.doc Se făceau pregătirile necesare acelei tentative temerare. Banchiza se subția neîncetat. Muntele redevenea câmpie. astfel că au terminat repede și au intrat în interiorul submarinului. Viteza vasului se stabiliză la douăzeci și șase de mile pe oră.54353048. „Nautilus” porni direct către pol.Marea este liberă! CAPITOLUL 14 POLUL SUD 131 . ajungând la opt sute de metri. ceea ce indica o grosime totală a acesteia de o mie două sute de metri. Distanța dintre noi și suprafața apei era prea mare! Pe la opt a trebuit să împrospătăm aerul. În acea noapte am dormit prost. gerul intens. vasul încercă de mai multe ori să iasă la suprafață. Zece oameni cu târnăcoape începură să spargă gheața din jurul lui „Nautilus”. Mergeam la trei sute de metri pe sub banchiză. În unele locuri. să mă odihnesc. „Nautilus” se scufundă apoi mai mult. am plecat în cabina mea. căci operațiunea fusese întârziată patru ceasuri. Doar atât ne mai despărțea de suprafață! Banchiza se aplatiza iar. la cinci dimineața. dar nu reuși. căpitanul Nemo deschise ușa salonului și zise: . pe 19 martie. Cerul era senin. Inima îmi bătea nebunește. Aveam de parcurs douăzeci și două de grade și jumătate latitudine. Urcam pe diagonală spre suprafața care strălucea în lumina electrică. Peste două zile aveam să ajungem la pol. Mă uitam încontinuu la manometru. deplasându-se pe al 52-lea meridian. curioși. Străbătând coridoarele. de 12 grade sub zero. M-am mai uitat o dată spre banchiză. Temperatura apei se încălzi cu două grade. în acea zi de neuitat de 19 martie.

în rest. Erau și pinguini. domnule!. spre nord.doc A m alergat pe platformă. ci numai pe coaste. o mulțime de păsări în văzduh și mii de pești sub ape. nemișcat. ale cărei margini nu le vedeam. cu brațele încrucișate. ai cărei munți îndepărtați se zăreau la orizont. Vegetația de acolo era foarte săracă. am zis privind cerul cenușiu. Mergeam spre ea cu băgare de seamă. ne-am îmbarcat. Se mai vedeau doar ici. mi-a strigat el. marea este acoperită cu ghețari plutitori.Dar o să se arate prin ceață?. Solul era dintr-un fel de substanță calcaroasă de culoare roșiatică. Inginerul american observase că între Polul Sud și paralela 60. nimic altceva. nu am văzut niciun vulcan pe o rază de câteva mile. Însă „Nautilus”. Doar câteva plante microscopice și niște fucuși roșii. Era acoperit cu zgură. Spuse aceste cuvinte și sări pe nisip. Am văzut și porumbei albi. care nu se întâlnesc niciodată în Atlanticul de Nord. lăsându-i pe cei doi oameni în barcă. deși mă urcasem pe o stâncă. După cinci minute de asemenea extaz.54353048. De la acest fapt a tras concluzia că Antarctica are pământuri întinse. Nu-l văzusem pe Ned Land. care variau de la albastrul cel mai limpede până la verde închis. Marea era liberă. . urmat de Conseil. mut. răspunse căpitanul. În clipa când Conseil a vrut să sară. Totuși.Poftiți. pe cât sunt de greoaie și de stângace pe pământ. Fiecare pas făcut ne dovedea originea lui vulcanică. Un canal îngust o despărțea de o întindere de pământ foarte vastă. răspunse el. Conseil prinse câțiva pentru prietenul său. o insulă singuratică se înălța la două sute de mile peste nivelul apei. Era ca o primăvară timidă. se oprise la câteva sute de metri de coastă. marea vastă.Nu știu. La prânz vom măsura poziția soarelui. unde se opri. mirosul de pucioasă trăda unele focuri lăuntrice care-și mai păstraseră puterea de erupție. câțiva ghețari împrăștiați. Era ora șase de dimineață. tot o să-mi ajungă. care probabil nu se arătase. . în vârful căreia exista un fel de platou și acolo. După două ore am înconjurat-o.Oricăt de puțin s-ar arăta. Câteva vâsle și barca ajunse pe nisipul malului. ca să nu fie nevoit să ne dea dreptate. Termometrul arăta trei grade peste zero. . un continent poate. și dacă voi călca pământul acesta. dumneavoastră vi se cuvine onoarea să puneți întâi piciorul pe acest pământ. O emoție puternică făcea să-i bată mai tare inima. Avea o circumferință de patru. 132 . l-am întrebat înflăcărat pe căpitan. el se întoarse spre noi. ca să nu se împotmolească. spre sud. înconjurându-ne de aproape. i-am zis căpitanului Nemo.Suntem la pol?. liniștită. . lavă. ascunsă de această parte a banchizei. colo. cinci mile. l-am reținut. În câteva locuri. . foarte mari. cu pietre ponce. .Domnule.Da. o fac pentru că până acum nicio ființă omenească nu și-a lăsat aici urmele pașilor. căci puteau fi blocuri de gheață în mare. Unele acopereau stâncile și ne priveau trecând fără teamă. Conseil și cu mine. A urcat pe o stâncă. cu privirea aprinsă. deoarece aisbergurile nu se pot forma în largul mării. La zece mile de „Nautilus”. . S-a lansat barca la apă și căpitanul. După un ceas am ajuns lângă insulă. Dar miile de păsări de felurite specii ne asurzeau cu țipetele lor. păsări atât de îndemânatice și de mlădioase în apă. mi-a răspuns el. Existența acestui uscat dădea dreptate ipotezelor lui Maury. domnule. doi dintre oamenii săi care aduceau instrumentele. Am debarcat. părea că pune stăpânire pe aceste țărmuri australe.

Era unsprezece și dacă bravul căpitan Nemo avea să-și facă observațiile. când a încetat ninsoarea. mă întrebă Conseil. . El stătea lângă un bloc de bazalt și privea cerul. ca și dincolo. Și căpitanul era nerăbdător. tatăl veghind asupra familiei. ca în ajun. La unsprezece și jumătate eram în punctul de debarcare. acoperită cu morse. „Nautilus” nu rămase pe loc și. Ne-am îndreptat spre un golfuleț de pe mal. Ceața se împrăștia și nădăjduiam că în acea zi vom putea stabili locul unde ne aflam. M-am așezat alături de el și am așteptat fără să vorbesc. se lăsă gerul.Are dreptul acesta. Aici. În curând. unde îmi notam incidentele acestei excursii pe continentul polar. Termometrul arăta două grade sub zero.54353048.Nu te contrazic. Dar ceața nu se risipea și pe la unsprezece încă nu se ivise soarele. Pământul era același. sunt foarte căutați. Din salon. care se ascundea în continuare sub nori. zise căpitanul și ne întoarserăm pe „Nautilus”. pământul era plin de cuiburi din care zburau numeroase alte păsări. . am răspuns eu. Nu au făcut nicio mișcare când ne-am apropiat.Sunt animale primejdioase?. furia ei e grozavă. Ce putea face? Acest om temerar și puternic nu-i poruncea soarelui. mama alăptându-și puii și câțiva dintre aceștia. Nu se putea recunoaște nici locul pe care-l ocupa după perdeaua de ceață. Ninsoarea nu încetă până a doua zi. deoarece n-avuseseră niciodată de-a face cu oamenii. care se jucau în mijlocul vârtejului de zăpadă. m-am gândit la întoarcere. pământurile și ghețarii erau acoperiți cu mamifere marine. pe 20 martie. Era opt dimineața. Ele formau grupuri deosebite. Nu se vedeau craterele care le aruncaseră.doc La o jumătate de leghe. câteva ieșind din mare și intrând din nou. un fel de foci cu trompa scurtă. După ce am examinat îndeajuns această cetate de morse. Și aici. ceea ce mă neliniștea. Aceste animale se jucau și strigătele lor erau de bucurie. voiam să fiu și eu de față. Aceste zburătoare. Atunci se întâmplă să sfărâme în bucăți barca pescarilor. mai înaintă zece mile spre sud. se lăsau omorâte cu pietre. niște uriași ai acestor specii. mai trainici decât ai elefantului. Am luat-o spre „Nautilus” pe o potecă îngustă. doar dacă le atacăm. mergând de-a lungul coastei. altele culcate pe vreun ghețar. iar cei de sus sunt niște colți lungi de optzeci de centimetri și cu circumferința de treizeci. Conseil și cu mine am mers cu barca la mal. asemenea celor ale unei cirezi de rumegătoare. Ne mai rămâneau patru ore până în clipa când soarele ne va putea fi de folos în observațiile noastre. A doua zi. mai mărișori. de masculi și de femele. Căpitanul Nemo nu se arătase încă. Când o focă își apără puiul. fără a încerca să fugă. Dinții de jos lipsesc. Printre ei se strecurau elefanții marini. nu de furie. Neam îndreptat spre locul de inde provenea zgomotul asurzitor și de pe o înălțime am zărit o mare câmpie albă. lavă bazalt. aceasta se prefăcu în zăpadă. Nici la prânz nu se ivi astrul zilei. Căpitanul Nemo vână mai târziu câteva sute. auzeam țipetele păsărilor. lungi de zece metri. 133 . căci carnea lor neagră este foarte gustoasă. Dar ele își împărțeau acest teritoriu cu mari turme de mamifere marine. . unele lungite pe pământ. căt vedeam cu ochii. În depărtare se auzeau mugete puternice. precum o făcea mării. Acești dinți. Instrumentele erau lângă dânsul. Erau foci de diferite specii. mii de păsări populau acele locuri. Însă nici în ziua aceea nu mă așteptam să văd soarele. zise Conseil. Peste tot urme de zgură. Erau mai cu seamă foci. Ambarcațiunea îl adusese între timp pe căpitan pe uscat. Veni prânzul și. Era cu neputință de stat pe platformă. Ele nu fugeau la apropierea noastră.Pe mâine. ba chiar necăjit. soarele nu se arăta. dintr-un fildeș tare și fără dungi. căci fără acesta nu aveam cum să aflăm dacă am ajuns la pol. de mărimea unei gâște. . care ne priveau cu ochi blânzi. Morsele seamănă cu focile în ceea ce privește forma trupului și a picioarelor. aflându-se la câțiva pași de părinți. .Nu.

prin refracție.În al cui nume. Căpitanul Nemo se afla acolo. a atins 71◦15’ latitudine. la o leghe de uscat. iar pe 21 februarie ținutul Graham. vestitul Cook. am ajuns la Polul Sud. În 1773. Eu. ale cărui ultime raze atingeau suprafața mării.Amiaza!. Pe 21 martie. Căpitanul Nemo cerceta bolta cu ocheanul și. În zare. „Nautilus” părea o balenă adormită. După două ceasuri am ajuns pe culmea acelui munte. oferindu-mi ocheanul ca să văd soarele tăiat în două părți egale de linia orizontului. De sus. Francezul Dumont d’Urville a descoperit regiunea Ludovic Filip. Barca ne purtă spre țărm. pe 1 februarie. Nu reușeam să măsurăm înălțimea soarelui. deplasânduse pe al treizeci și optulea meridian. astrul zilei avea să dispară sub orizont pentru șase luni. Ajuns pe creastă. domnule! Apoi întinse un drapel întunecat pe care se afla brodată litera aurie N. în dreptul celui de-al treizeci și cincilea meridian. englezul Weddel. La poalele muntelui se întindea un câmp alb și lucitor. Spre sud și răsărit. iar în 1821 la 111◦ longitudine vestică. După ce am așteptat inutil. Dacă dispariția a jumătate din discul solar coincidea chiar cu prânzul. la o latitudine de 68◦50’. alt englez. O săptămână mai târziu. În zona aceea se refugiau ele ca să scape de vânători.În numele meu. „Nautilus” înaintase cu câteva mile pe timpul nopții. Căpitanul Nemo porni către ridicătura de pe care urma să-și facă observațiile. ca un disc auriu. denumită și al șaselea continent! .doc Adevărat ghinion. fiind nevoit să se întoarcă. În 1842. replică Nemo. În 1825. la al nouăzecilea grad. fiind acoperit de stânci și de ghețuri. Este momentul în care începe lunga noapte polară. cu ajutorul unei oglinzi. însemna că ne aflam la pol. . a descoperit uscatul Victoria. În 1831. căpitane?. pe 5 februarie. de echinox. la 171◦7’ longitudine est. În 1819. îndrepta refracția. Soarele se adâncea treptat sub orizont. . La nouă ne aflam pe țărm. la o latitudine de 67◦. Norii se deplasau către sud. vom merge să găsim un punct de observare. pe 17 ianuarie. Întorcându-se către soare. Alături de mine și de căpitanul Nemo au mai venit doi oameni din echipaj. dus de curenți și furtună.Se mai luminează puțin. la o latitudine de 64◦45’. își arunca razele peste acel continent neumblat de om. în 1838. zise el. pe 21 martie 1868. căpitanul Nemo. tot englez. Deasupra noastră bolta era senină. în 1600. care duceau instrumentele: un ochean. am strigat. Biscoe. Mirosul de sulf era intens. Pe 21 martie. în urma noastră. Se lumina. John Ross. Pe 27 ianuarie a atins 76◦8’. îmi zise: . pe 30 ianuarie. Cu un sfert de ceas înainte de douăsprezece. Eu țineam cronometrul. ținutul Adelaida. iar în 1840 a văzut Adelaida. ajungea pe coasta Claria. Dacă nu aveam s-o facem nici în ziua următoare. cu solemnitate.Domnule. am ieșit pe platformă. trebuia să renunțăm la stabilirea poziției noastre. un vânător de foci. pe 28 a ajuns la 77◦32’. un cronometru și un barometru. pe 2 februarie la 78◦4’. În 1774. . a descoperit Insula Enderby. rusul Bellinghausen a ajuns la a șaizeci și noua paralelă. în 1832. se putea vedea marea cea vastă. la ora cinci dimineața. Se găsea în larg. olandezul Gheritk. ne-am întors la bord. Am văzut o ceată de balene ce umbla prin marea liniștită. . Putem spera. iar în 1842 n-a putut trece de al șaptezeci și unulea grad. și pun stăpânire pe această parte a globului. Ceața plutea încă peste marea înghețată. umblând pe al o sută nouălea meridian. După ce vom servi micul dejun. a atins 72◦14’.Polul Sud!. Sprijinindu-se cu mâna de umărul meu.54353048. a ajuns la 67◦50’ latitudine. uscatul nu cunoștea limite. l-am întrebat. căpitanul Nemo își aranjă instrumentele. zise: 134 . nevăzând soarele. a ajuns la 64 ◦ latitudine sudică și a descoperit New Shetland. soarele. dificil de escaladat din pricina rocilor ascuțite și a pietrelor ponce tăioase.

strigă canadianul. iar la zenit. Spre seară.54353048. acea admirabilă Cruce a Sudului. obișnuite să trăiască în această climă aspră. iar marea prindea o pojghiță de gheață. lăsând noaptea lungă de șase luni să acopere cu umbrele ei noul meu domeniu! CAPITOLUL 15 ACCIDENT SAU INCIDENT? A doua zi. rezistaseră. M-am sprijinit de pereți și m-am târât prin coridoare până în salon. însă tablourile. Panourile ferestrelor erau închise. Am fost aruncat deodată în mijlocul încăperii. ca din Strâmtoarea de Torres. Toate mobilele erau răsturnate. Steaua Polară a ținuturilor antarctice. vitrinele. Mi-am petrecut toată ziua recitindu-mi însemnările. Cât despre foci și morse. aceste mamifere marine rămân singurii stăpâni ai continentului polar. . pe 22 martie. Pe bolta senină sclipeau stelele. la ora șase dimineața. dar pe căpitan nu-l vedeam. Era ger. în gând. „Nautilus” stătea culcat pe o parte. toate aventurile acestei călătorii. Elicea lovea apa cu putere și vasul se îndreptă spre nord cu o viteză de cinci mile pe oră. emigrează spre nord. i-am întrebat.Tocmai asta veneam să întreb pe domnul. M-am ridicat și am ascultat prin întuneric.„Nautilus” s-a înțepenit. Ce făceau balenele în acest timp? Desigur căutau alte mări mai calde. . căci „Nautilus” se putea izbi de vreun ghețar scufundat. Chiar și în timpul nopții. Când păsările. Prin aceste găuri vin să respire. alungate de frig. amintirile nu-mi dădeau pace. care era luminat.doc Rămas bun! Poți dispărea. Din fericire. Aceste animale au instinctul de a săpa găuri în stratul de gheață și de a le ține totdeauna deschise. prinse pe picioare solide. vasul se opri. au intrat Ned și Conseil. Auzeam zgomot de pași. Pe la trei dimineața am fost trezit de o lovitură puternică. 135 . Am retrăit. umbla pe sub imensa carapace înghețată a banchizei.Ce s-a întâmplat?. . am început pregătirile de plecare. Ajuns la o adâncime de o mie de picioare. astru al zilei! Dormi în această mare liberă. tapiseriile. absolut nemișcat. Când să ies din salon. Termometrul arăta douăsprezece grade sub zero. rămâneau pe plajele înghețate. ceea ce atârna de pereți se mișcaseră. Ghețarii se înmulțeau. și de data asta n-o să scape așa ușor. glasuri nedeslușite. M-am uitat la manometru. Rezervoarele lui „Nautilus” s-au umplut și ne-am scufundat. răspunse Conseil. Gerul era înțepător. Spre marea mea uimire am văzut că eram la o adâncime de trei sute șaizeci de metri.

am strigat eu.Poate. „Nautilus” își îndreptă puțin poziția. . Atunci acestea se răstoarnă. Deodată am simțit o ușoară mișcare. Căpitanul ieși.Un incident. zise Conseil. trăda o oarecare îngrijorare. rămâneam blocați acolo și neputându-ne împrospăta aerul.Tocmai asta fac pompele acum. Cu mare emoție. în fiecare parte se înălța câte un zid de gheață care te orbea prin strălucirea lui.Dar nu-l puteți reechilibra. pentru că s-ar fi izbit de partea de jos a banchizei. . Era mai bine să rămână între ape. Căpitanul se uita mereu la manometru. .Un sloi de gheață uriaș. căpitane? . centrul lor de gravitație urcă. la ordinul lui. poziția noastră va rămăne neschimbată Mă gândeam la consecințele situației noastre. Ne aflam în mijlocul apei. . După ce se vor goli rezervoarele. Fața lui.Pericolul e mare? .Măcar să ne alegem numai cu atât!.Am scăpat ca prin minune!.doc . folosindu-mă de o expresie de-a lui folosită atunci când eram la de Torres: . stăm drept! . Acul arată că „Nautilus” urcă. în cazul cel mai bun. Parcă nici nu ne vedea. căutând să surprind fiecare zgomot. puteam fi zdrobiți între aceste sloiuri sau. răsturnându-se. lunecând pe învelișul lui și ridicându-l cu o putere irezistibilă.Da. Deasupra noastră. observam. Însă peste câteva clipe. „Nautilus”. urcase o sută cincizeci de picioare. simțeam cum vasul se îndrepta. Nu voiam să deschid discuția cu el și nu am răspuns nimic. răspunse el. După ce au trecut zece minute. domnule? . lunecând puțin câte puțin. . răspunse el. îndreptându-se spre ușă. murmură Ned Land. . Obiectele atârnate au revenit la poziția lor normală.Nu. fără să mai bag în seamă toanele lui Ned. golindu-i rezervoarele? .Ce înseamnă asta?. s-a răsturnat.Nu. . dedesubt.. l-a tras în straturile mai puțin dense și l-a culcat pe o parte. Am observat în curând că.. Nu voiam să-l întrerup. i-am zis. care se deplasa prin apă. aceleași ziduri. N-a fost nicio greșeală de manevrare.. de când se răsturnase aisbergul. Panourile se dechiseră în acea clipă și lumina de afară a năvălit prin geamuri. pe o parte. . Podeaua reveni la orizontală sub picioarele noastre. „Nautilus” va urca la suprafața mării. manometrul și tăcu. . Chiar că am scăpat ca prin minune! .„Nautilus” s-a înțepenit? . dar la o distanță de zece metri. când intră căpitanul.Da.. ghețarul răsturnat.54353048. Nimeni dintre noi nu vorbea.Datorită unui capriciu al naturii.Într-adevăr. De douăzeci de minute eram în salon. zise căpitanul Nemo.De ce?. Când aisbergurile sunt duse de apele mai calde. Uitați-vă la manometru. am strigat: . un adevărat munte. Suprafața de jos a banchizei se întindea deasupra noastră ca un tavan. dar ghețarul se ridică odată cu el și până ce o piedică nu va opri ascensiunea lui. răspunse el. când se întoarse spre mine.Care e cauza acestui accident.Dar vom mai pluti? . de obicei atât de liniștită. găsise pe pereții laterali două puncte de sprijin care-l țineau 136 . domnule. Pereții au redevenit verticali. dar se afla în aceeași poziție. l-a izbit pe „Nautilus”. „Nautilus” nu mai urca. de data asta un accident. Unul dintre acești ghețari.În sfârșit.Desigur. Așa s-a întâmplat și acum. . Sub noi.Grav? . El observă busola. Apoi.

Ce contează câteva ceasuri mai mult sau mai puțin. călătorea într-un tunel de fulgere. Niciodată n-am mai văzut așa ceva. fără să-mi dau seama. Era prea frumos. prieteni. am întrebat eu. . „Nautilus”.O să întârziem. . Ne întoarcem și ieșim prin capătul celălalt al tunelului. răspunse el. Au trecut câteva ceasuri. Deodată am simțit o izbitură în partea din față a vasului. am orbit! M-am uitat fără să vreau pe geam și nu am putut suporta focul care trecea pe dinaintea lui. .O priveliște admirabilă. Probabil că nu fusese manevrat bine.Cum poftește domnul.54353048. mersul său înainte nu putea fi împiedicat. . Pintenul său lovise un sloi de gheață. Salonul era feeric luminat. . În ciuda acestui lucru. . „Nautilus”. Ned și Conseil se ridicară să plece. spuse Conseil. Aceasta se petrecea pe la cinci dimineața. . . Mișcarea retrogradă a submarinului se acceleră și.Este foarte interesant ceea ce citește domnul? . Vorbind astfel. După un sfert de oră.Domnul să închidă ochii! Domnul să nu se uite! Conseil își acoperi ochii cu mâinile. am zis eu. Manometrul arăta că „Nautilus” se menținea la o adâncime de trei sute de metri.Da. răspândind o multitudine de safire și de smaralde în jurul nostru. dar de fapt nu eram.Cartea mea? Într-adevăr. e foarte simplu. „Nautilus” se deplasa acum înapoi. Pe la opt și douăzeci a avut loc încă o izbitură. Dar această priveliște ne poate costa scump. busola – că se îndrepta spre sud –. M-am îngălbenit.Dar ce ai pățit. .Atunci. .Rămâneți. ne deplasam cu mare viteză. Deodată. Focurile acestor mii de diamante se amestecau între ele. E minunat! Sunt furios că trebuie să admit asta.Așa e.Ce s-a întâmplat?. M-am întins pe divan și am luat o carte pe care am răsfoit-o mecanic. am zis eu. Ned? . pornindu-și elicea. răspunse Conseil. Tovarășii mei s-au apropiat de mine. numai să ieșim de aici! M-am plimbat câtva timp prin salon și prin bibliotecă. vorbindu-ne din ochi.Ce frumos!. . L-am prins de mână pe Conseil și ne priveam.Firește. Tovarășii mei tăceau. un strigăt al lui Conseil m-a făcut să mă întorc. Nu cumva vedem aici lucruri pe care Dumnezeu nu îngăduie ca omul să le vadă? Avea dreptate. În orice caz. .Am amețit. lochul o viteză de douăzeci de mile pe oră. .Foarte interesant.doc în această poziție. de unde era foarte ușor de ieșit. Să stăm împreună până vom ieși din fundătura aceasta. am răspuns eu. flăcăule? . țineam în mână „Cartea marilor adâncuri oceanice”. . Probabil că tunelul n-are ieșire în capătul acesta. am răspuns eu. Conseil a venit la mine și mi-a zis: . le-am zis. Nu-i așa. mergând împotriva elicei. voiam să par liniștit. lat de douăzeci de metri. purtat de elicea sa. foarte mare într-un spațiu atât de îngust. Mă uitam adesea la instrumentele atârnate pe pereți. . pentru că pereții de gheață răsfrângeau razele felinarului.Ne întoarcem?. în partea din spate a vasului. întrebă Conseil. Toate strălucirile liniștite ale pereților de gheață s-au schimbat atunci în linii de foc. De data aceasta.. Am înțeles ce se întâmplase. 137 . Domnul citește cartea sa. căci nu era ușor de mers în acest tunel submarin înconjurat de ghețari.Și atunci?.. Am închis-o și am început să mă plimb. multiplicându-le pe fiecare față a unghiurilor. se deplasa cu mare viteză. „Nautilus” era închis într-un tunel de gheață. zise Ned.

Oamenii din 138 . zise căpitanul.Suntem blocați aici? .E gravă situația.Firește. spuse el. .Putem deschide panourile salonului? . . Îi pot fi util căpitanului. există două feluri de a muri. Canadianul izbi cu pumnul său formidabil în masă. am răspuns eu. rezerva ni se va epuiza. . domnule profesor. în situația noastră. am zis eu. Ned. ca de obicei. zise canadianul. Nu mai vorbesc de moartea prin înfometare. . . . .Da. . Ned.Nu te va refuza.Domnule. .Bine.Da. vor ataca aisbergul în zona sa mai subțire. I-am transmis propunerea lui Ned căpitanului.Rezervoarele sunt pline. ori asfixiați. îmbrăcați în scafandri.Vom afla după sondări. Eram prizonierii banchizei. . „Nautilus” nu mișca. care l-a și acceptat.54353048. .Ne vom elibera în acest timp. Asfixierea nu se poate produce.doc În acea clipă a intrat căpitanul în salon. Aerul comprimat de pe „Nautilus” trebuie reîmprospătat. Contez pe curajul și energia voastră. Șuierăturile ce urmară mă făcură să înțeleg că se umpleau rezervoarele cu apă.Ori putem muri striviți. căci stăm pe loc. CAPITOLUL 16 FĂRĂ AER Î n jurul lui „Nautilus” era un zid de gheață de nepătruns. iar oamenii mei. a închis orice ieșire. Vino cu mine. „Nautilus” coborî la o adâncime de trei sute cincizeci de metri. Părea un profesor de matematică în timp ce le făcea elevilor săi o demonstrație. . și de treizeci și șase de ore suntem în apă. sunt gata să fac orice pentru salvarea tuturor.E închis drumul la sud? . . Acum nu ne deranjează. căpitane? . Își încrucișase brațele. Se gândea. căci de provizii nu duce lipsă „Nautilus”. . am întrebat. Aisbergul. Conseil tăcea.Rămâne să străpungem zidul care ne înconjoară. .Pe unde?. dar ele nu vor da aer decât pentru două zile.Manevrez bine târnăcopul și harponul. Căpitanul părea nepăsător. Peste două zile.Da. Îl voi eșua pe „Nautilus” pe bancul inferior. I-am strâns mâna. M-am dus la el. Căpitanul Nemo ieși. L-am dus pe canadian în camera unde oamenii din „Nautilus” își îmbrăcau hainele de scafandru. răsucindu-se.Domnilor.

am zis eu. ca să mă uit pe geam. Cât timp ne trebuia ca să ne eliberăm? Aveam să pierim asfixiați înainte ca „Nautilus” să ajungă la suprafațâ? Groapa aceea de gheață urma să ne înghită pe toți? Situația era îngrozitoare. s-au făcut sondări care să arate direcția bună a lucrărilor. Urmau să se detașeze șase mii cinci sute de metri cubi de gheață. îmi răspunse el abătut. am muncit din greu cu târnăcopul. Căpitanul îi însoțea. Înainte de a străpunge pereții. șanțul se mai adâncise cu un metru. Rămânea suprafața de jos. Straturile de apă aflate ceva mai departe de oameni. printre care Conseil și cu mine. la opt metri de babordul său. pe unde trebuia săpată o gaură prin care să treacă „Nautilus”. acționate zilnic. E un pericol în plus. De altfel. am parcurs masa lichidă la șase.Știu.Să fugim înainte! Dar cum? În acea zi.54353048. plin cu aer pur. desfăcându-o în bucăți. Acestea se ridicau spre tavan. . blocurile de gheață fiind mai puțin dense decât apa. așa plecam de pe „Nautilus” și respiram un aer mai pur. După câteva clipe. De ce n-aveam mijloacele chimice să îndepărtăm acel gaz? Oxigrnul nu ne-ar fi lipsit. ne mai trebuiau patru zile și cinci nopți pentru a sfârși lucrarea. Ne mișcam ușor. De ce să-i supăr degeaba? Dar căpitanului Nemo i-am vorbit despre complicația aceea. căci banchiza avea peste patru sute de metri grosime. reținând gazul care întreține viața.Cinci nopți și patru zile!. se solidificau mereu. Ne conducea secundul. Spre seară. Apa din jur avea cantități considerabile din acesta și am fi descompus-o cu pilele noastre puternice. de munca lor și de instrumentele lor. ci s-a desemnat un șanț uriaș. Ned Land s-a întors epuizat.Iar după ce vom ieși din temnița asta. spuse Ned Land. În timpul nopții.doc echipaj și-au îmbrăcat costumele. cu o grosime de vreo zece metri. După aceea m-am întors în salon. Era inutil să se atace suprafața plafonului. Munca a început de îndată. Sondele lungi fură introduse în pereții laterali. Oamenii au lovit cu târnăcoapele masa compactă. Oamenii au fost schimbați la locul de muncă cu alții. Munca mă susținea. am văzut o duzină de oameni ieșind pe bancul de gheață. Printre ei și Ned Land. ne vom găsi tot sub banchiză și nu vom comunica defel cu atmosfera! Nu greșea. Am observat că aerul de pe „Nautilus” nu era reîmprospătat față de cel din aparatul Rouquayrol. Nu se putea împiedica acest fenomen care ar fi făcut să plesnească pereții vasului „Nautilus” ca un obiect din sticlă. După două ceasuri de efort. . Lămpile Ruhmkorff erau inutile în acele ape luminoase și saturate de razele electrice. Nu s-a săpat chiar pe lângă „Nautilus”. Eram însă deciși toți să mergem până la capăt. Nu le-am spus asta prietenilor mei. îmbrăcat în scafandru. După două ore ne-am întors să mâncăm și să ne odihnim. deși eram supuși unei presiuni de treizeci de atmosfere. fu cât pe ce să mă asfixiez cu gazul carbonic de care era saturat aerul. În ritmul în care lucram noi. deci șase sute de metri cubi. După douăsprezece ore nu detașasem decât o bucată de gheață de un metru grosime de pe întreaga suprafață desemnată. timp de mai multe ceasuri. Apa mi s-a părut foarte rece. Nu mai avem aer decât pentru patruzeci și opt de ore! . Fiecare avea pe spate aparatul Rouquayrol. șapte grade sub zero și am remarcat că pereții laterali se apropiaseră puțin. încă un metru fu scos din grosimea banchizei. Va trebui să fugim de aici înainte de solidificare. Când m-am întors la bord. Nu știu cum să-l evităm. Nici după cincisprezece metri nu ieșiră din gheață. conform previziunilor mele. alături de Conseil. 139 . Cei din echipaj au ales simultan mai multe puncte de atac de pe circumferința aceea. Dimineața însă. Fenomenul este datorat greutății specifice. .

iar acestea se apropiau de mine fără să mă pot opune. Eram ca beat.Cât timp mai avem aer?.Apă fierbinte! . . Acum era 26. Însă congelarea mării se produce la mai puțin de două grade sub zero. astfel că nu ne mai amenința. apa a fost adusă la o temperatură de o sută de grade.Dacă „Nautilus” al meu ar fi suficient de puternic să suporte această presiune fără a fi strivit! .Să încercăm. domnule. de aceea trebuie să ne bizuim pe noi înșine. La un moment dat fu străfulgerat de o idee. În acest spațiu mic. Căpitanul Nemo se gândea în tăcere. Mai rămâneau patru. am văzut că se mai apropiaseră de „Nautilus”. am zis eu. A fost dirijată către pompe. de asemenea. . împiedicând înghețul? . m-am pus din nou pe lucru. lipsit de forță.doc Căpitanul Nemo a deschis rezervoarele să intre aer curat. altfel ne-am fi asfixiat din cauza gazului carbonic cu care era încărcat aerul. Scăpă vorbele acestea: . I-am arătat căpitanului că peretele dinspre tribord înaintase cu cel puțin patru metri către „Nautilus”.Înghețarea apei ne-ar putea veni în ajutor. vital pentru plămâni! Respiram! 140 . Mă prinse de mână. Trebuie să împiedicăm apa să înghețe. Termometrul arăta atunci minus șapte grade. se va turti ca o foaie de tablă. termometrul arăta minus șase grade. Mă încuraja. bine?. după care m-a dus în sală. răspunse el. am strigat eu. Iar aerul respirabil trebuia consumat de lucrători. „Nautilus” se scufundase în apele de la pol. Pe 26 martie. . De ce mă miram însă? Pe 22 martie. . l-am întrebat eu. De cinci zile trăiam cu rezervele de la bord.Da.Domnule Aronnax.. Prin solidificarea ei poate face să plesnească pietrele cele mai tari. ce se rarefia tot mai mult. . a doua zi. Aerul de pe „Nautilus” nu mai era de respirat. domnule. dar cum scăpăm de asfixiere? În timpul nopții temperatura ajungea la minus un grad. Deși în interior situația era foarte grea. după ce am observat cum progresa operațiunea. trebuie să încercăm o acțiune eroică. Începându-se să se împrăștie apa fierbinte. . dar ce-i de făcut? . altfel rămânem cimentați aici. Cu ajutorul aparatelor distilatoare din bucătărie.Poate că nu vom fi striviți. . Zăceam. Apa injectată n-o putea încălzi mai mult.Reușim. Încă două zile de muncă. a doua zi. Conseil.Da. Peste încă două ore erau minus patru grade. Munca noastră era inutilă. .Da. Mi-au dat lacrimile auzindu-l vorbind astfel.Dacă „Nautilus” nu suportă această presiune îngrozitoare. Căpitanul se uită în ochii mei. Pe la trei după-amiaza mă apucase angoasa. Murmura: .Știu. Îndepărtam al cincilea metru. am zis hotărât. cu câtă bucurie și grabă ne îmbrăcam costumele ca să lucrăm în exterior! Nu ne păsa de oboseală și de răni cât timp munceam! Aveam aer. . În jurul submarinului au rămas zece picioare de apă. l-am întrebat. i-am zis căpitanului.Ei.Apă fierbinte?. M-a cuprins disperarea. domnule profesor.. ca să-i las aerul domnului. M-a înțeles și mi-a făcut semn să-l urmez. . apa clocotită aruncată neîncetat de pompele lui „Nautilus” n-ar ridica temperatura locului. se săpaseră șase metri.De n-aș mai respira. neînțelegându-l. Pe 27 martie. Plămânii mei căutau oxigenul dătător de viață. .Poimâine rezervoarele vor fi goale! Mi-a înghețat sângele în vene. Mă aflam parcă între fălcile unui monstru.54353048. Uitândumă la pereții de gheață. după trei ore.

buzele albastre. . s-a hotărât să zdrobească stratul de gheață care ne mai despărțea de mare.. Ascultam. M-am uitat la ceas. nimeni nu prelungea programul de lucru sub apă. golind rezervoarele de apă. găurită de sonde în mii de locuri. Deodată însă mi-am revenit. Numai doi metri ne separau de marea liberă! Dar rezervoarele de aer erau goale. Cât putea să dureze navigația pe sub banchiză. Elicea mergea cu toată viteza. Ned și Conseil se sacrificau pentru mine. Nu mai vedeam. N-am putut rosti niciun cuvânt. După ce-și îndeplinea munca. Când am revenit la bord.54353048. Chipul îmi era violet. „Nautilus” stătea pe gheața de un metru grosime. Panourile s-au deschis și aerul pur a năvălit în tot interiorul vasului. Se retrăgea și deodată se arunca. cu pintenul său.. Orele treceau. ca să grăbească lucrul. Atunci când a fost mișcat. „Nautilus” a fost ridicat de pe stratul de gheață printr-o schimbare de greutate specifică. Noțiunea de timp îmi dispăruse din minte. Din ordinul lui. munca s-a desfășurat cu și mai multă vigoare... Ne îndreptam spre nord. Manometrul arăta chiar că urcam. Pe „Nautilus” nu mai exista niciun atom. Unde era căpitanul Nemo? Murise? La fel și tovarășii săi? Manometrul arăta că ne aflam la douăzeci de metri de suprafață. Speram. fiecare ceda altuia rezervorul cu viață. dar ei m-au obligat să-i absorb. astfel că a spart suprafața înghețată. a fost cârmit în groapa desemnată pentru el.. Un câmp de gheață ne mai despărțea de armosferă. ținându-mă de mâini. Ușa dublă de ieșire s-a închis. Ce noapte! N-aș putea să o descriu! Ce suferințe! A doua zi. Așteptam.Am scăpat!.. m-am sufocat. Am vrut să resping aparatul. Trebuia să fim în 28 martie. Ieșisem la suprafață? Trecusem de banchiză? Nu. până la marea liberă? Încă o zi? Aveam să pierim înainte de a ieși de acolo! Întins pe un divan din bibliotecă. Mușchii nu mi se mai contractau. Doar lucrătorii mai aveau aer. „Nautilus” mergea cu o viteză înspăimântătoare. „Nautilus” se scufunda! Imediat au început să lucreze pompele. murmură Conseil.doc Totuși. Căpitanul Nemo oferea exemplul cel mai elocvent și se supunea primul acelei discipline severe. de patruzeci de mile pe oră. Rezervoarele se deschiseră și o sută de metri cubi au intrat înăuntrul lui „Nautilus”. Agonia mea începuse. I-am apucat mâna și o strângeam fără să vreau. Aerul mi-a intrat în plămâni. abia respiram. La fel și tovarășii mei. sparse gheața încetul cu încetul. mă sufocam. mi-i dăduseră mie. Mă durea capul și aveam amețeli. făcându-l mai greu. iar „Nautilus” a căzut în adâncuri. Gheața s-a spart cu un zgomot ciudat. CAPITOLUL 17 DE LA CAPUL HORN LA AMAZON 141 . În loc să-i respire ei. scufundarea s-a oprit. Submarinul. dar nu le puteam evalua. nu mai auzeam. Se auzeau niște pocnituri sub coca vasului. Un aparat mai păstrase câțiva atomi de aer. În ziua respectivă. În acea zi. după un avânt suprem. Era unsprezece dimineața. Mai rămâneau doi metri de săpat. căpitanul Nemo. a șasea de când eram captivi. După câteva minute. Tot echipajul a revenit la bord.

Da. Le-am adus la cunoștință canadianului și lui Conseil rezultatul observațiilor mele. dar nici nu merită să vorbim! Parcă ce mare lucru am făcut noi? Nimic. Secundul lui însemna în fiecare zi pe hartă locul unde ne aflam. repetă canadianul. este aer pentru toată lumea. Existența dumneavoastră era mai importantă ca a noastră. Cât despre Ned Land. tu ai suferit mult. . Tovarășii mei se îmbătau și ei de prospețimea aerului. lucru care se și îndeplini. căreia primii navigatori i-au dat acest nume. domnule profesor. când „Nautilus” urca la suprafață. că mergeam spre nord. pe o întindere de treizeci de leghe în lung și optzeci de leghe în lat. prin apele Atlanticului.54353048. Dar respiram. Țara Focului este alcătuită din mai multe insule mici. Amintirea ghețarilor se ștergea treptat din mintea noastră și nu ne gândeam decât la viitor. spre marea mea satisfacție. am văzut că eram singur pe platformă. nu era mai utilă. dar cu timpul m-aș fi obișnuit. . deci trebuia păstrată. Domnul poate respira cât poftește. după cum este învăluit sau nu în vapori „anunță timpul frumos sau urât”. jenat.doc N u știu cum am ajuns pe platformă.Iar tu. Am trecut curând de cercul polar și ne îndreptam spre Capul Horn. Primele cuvinte pe care le-am pronunțat au fost de mulțumire și de recunoștință față de tovarășii mei. care. bunul meu Conseil. nici pe platformă.Bună veste!. prietene. văzând fumurile care se înălțau din colibele indigene. . cu subînțeles. Ca să fiu sincer. Poate că mă dusese canadianul acolo. Căpitanul Nemo nu se mai vedea. am răspuns eu. un fel de piramidă cu vârful foarte ascuțit. . . Niciun om din echipaj. În acea seară era clar.Nu. A doua zi. mi-a zis Ned Land. nici în salon. vedeam că domnul era leșinat și asta îmi tăia răsuflarea. Prevestea vreme frumoasă. nici măcar căpitanul Nemo. mi-a zis Ned Land. ci deschidea o gură de ar fi speriat și rechinii. Țărmul era șes. Mi-au revenit îndată puterile și când am privit în jurul meu. „Nautilus” mergea repede. Și ce respirație puternică! Canadianul „trăgea” ca o sobă. zise Conseil. dar în depărtare se înălțau munți mari.Ce bun e oxigenul!. Era Țara Focului. cu câteva minute înainte de amiază. am zărit pământ la vest. Uitasem de toate suferințele noastre trecute. cu piscul la două mii șaptezeci de metri deasupra nivelului mării. ca dumneata! . De altfel. printre care am zărit și masivul Sarmiento. În acea clipă.Nu chiar atât de mult. Nu era decât o chestie de aritmetică. . Ciudații marinari ai lui „Nautilus” se mulțumeau cu aerul care circula înăuntru.Un barometru vestit. domnule. un barometru natural care nu m-a înșelat niciodată când pluteam prin Strâmtoarea Magellan.Bine! Bine!. Nimeni nu îi este superior omului bun și generos. răspunse Ned Land. pe 1 aprilie.Bine. îmi lipseau câteva înghițituri de aer. sorbeam aerul înviorător al mării. piscul se vedea clar pe un cer senin. Am ajuns acolo la 31 martie. . 142 . el nu vorbea. la șapte seara. între 53◦ și 56◦ latitudine australă și 67◦50’ și 77◦15’ longitudine vestică. Puteam respira în voie aerul binefăcător din atmosferă! . Ned.

roșiatic pe spinare. încât desalinizează oceanul pe o întindere de câteva leghe. de culoare albastru-închis. așa că neau scăpat curiozitățile naturale ale acestor mări. am putut vedea iar munții aceia înalți. Căpitanului Nemo. „Nautilus” se înepărtă din nou și merse să caute la adâncimi mai mari o vale submarină săpată între acest cap și Sierra Leone. e o torpilă care te-a adus în această stare de plâns. de 11 și 12 aprilie. pe 9 aprilie. familia calcanilor. la cincizeci de mile în larg. vast estuar al cărui debit este atât de mare. Această viteză de deplasare s-a menținut timp de câteva zile și. Niciun pește. Pe la unsprezece dimineața. „Nautilus” nu a părăsit suprafața mării și plasa lui ne-a adus o colecție miraculoasă de zoofite. Spre seară. Ned Land a priceput acest lucru. în care se scufunda cu ajutorul planurilor înclinate. Capul San Roque. „Nautilus” a trecut de marile diguri de la Delta Plata și se afla. dar am să mă răzbun pe animalul acesta. genul torpilelor! . încerca să se întoarcă prin mișcări convulsive. pe 4 aprilie. cu picioarele în sus. Cât despre mine. Dar pe 11 aprilie vasul se ridică deodată și am zărit țărmul acolo unde se varsă fluviul Amazon în mare. Căpitanul Nemo tot nu se arăta. Direcția lui se menținea spre nord și urma să plutească în apropierea coastelor Americii meridionale. A doua zi. am replicat eu. când Conseil. La douăzeci de mile spre vest. chiar dintre cele mai iuți. care ținea la peștele lui. nu am făcut nicio aluzie la planurile noastre de fugă.Vai! Domnul poate să nu mă creadă. Pe parcursul acestor două zile.54353048. de pe coasta africană. Dar. Dar vântul sufla cu putere și valurile furioase n-ar fi îngăduit unei simple bărci să le înfrunte. Tropicul Cancerului a fost tăiat pe la al treizeci și șaptelea meridian și am trecut în larg prin Capul Frio. pești și reptile. căci mergea cu o viteză amețitoare. Conseil era în elementul lui și nu mai înceta să claseze ceea ce înșiram noi. nu-i plăcea apropierea de coastele locuite ale Braziliei. răspunse Conseil. căci nu voiam să-l împing la o încercare care ar fi dat greș. căci n-a pomenit nimic. cu branhii fixe. spre marea nemulțumire a lui Ned Land. cu jumătate din trup paralizat. navigând când pe sub apele oceanului. „Nautilus” s-a menținut la adâncimile cele mai mari. l-am frecat și. Mergeam cu o viteză moderată. prietene. nicio pasăre. După atâta efort. cu coadă tăiată în formă de disc și care cântărea cam douăzeci de kilograme. stăpâne! Scapă-mă! Era prima dată când acest băiat de ispravă nu-mi vorbea la a „treia persoană”. îl opri. Timp de două zile. 143 . a mers numai la câteva mile de-a lungul coastei. când la suprafața lui. în dreptul statului Uruguay.doc „Nautilus”. Când ultimele înălțimi ale Malvinelor dispărură la orizont. Era alb pe dedesubt. nu ne putea urmări. Canadianul și cu mine l-am ridicat. ordinul chondopterigenilor. Până la 3 aprilie nu ne-am îndepărtat de țărmurile Patagoniei. când și-a revenit. se apropie de Arhipelagul Malvinelor. scufundându-se din nou. el se zbătea. rotunde. după aceea. apucându-l cu amândouă mâinile. am atins punctul cel mai răsăritean al Americii de Sud. . subordinul selacienilor. Însă el s-a prăbușit pe spate. împrejmuite cu negru. cu pielea foarte netedă și cu înotătoarea despicată. Nu le mai înșir numele și nu le mai descriu culorile strălucitoare.Da. „Nautilus” se scufundă la douăzeci și cinci de metri și merse astfel de-a lungul coastei americane. Am trecut și de Ecuator. Făcusem până atunci șaisprezece mii de leghe de la punctul nostru de îmbarcare din mările Japoniei.Stăpâne. Întins pe platformă. era să sară în mare. a rămas în urma noastră Guyana. acest neînduplecat clasificator îngâna cu glasul întretăiat: . colonie franceză unde am fi găsit ușor un adăpost. strigând: .Clasa cartilaginoșilor. seara. cu pete mari. M-am eliberat de aceste gânduri prin studii interesante. Voi aminti însă un calcan foarte turtit.

străvezii. Pe 16 aprilie am trecut pe lângă Martinica și Guadelupa. spre Delta Maroni. Acest animal este.Mâncându-l. Nu voia să se apropie de Golful Mexic sau de Marea Antilelor. dar numai din răzbunare. Ceea ce a și făcut seara. De altfel. cafenii. în timpul nopții. Dar echeneida avea să ni le prindă cu o siguranță și o precizie extraordinare.Cum? . Astfel am zărit pentru o clipă vârfurile munților lor. Am prins astfel câteva cacuane late de un metru. numită cumana. care cântăreau două sute de kilograme. CAPITOLUL 18 CARACATIȚELE Î n decurs de câteva zile. aruncate în mare. Oamenii de pe „Nautilus” au prins de coada acestor pești niște inele destul de mari ca să nu le împiedice mișcările și au fixat de acest inel o frânghie. Acolo dormeau la suprafața valurilor numeroase țestoase marine. „Nautilus” a ieșit în larg. Acest pescuit a încheiat șederea noastră în împrejurimile Amazoniei. la o distanță de treizeci de mile.doc .54353048. „Nautilus” se apropia de coasta olandeză. un cârlig care îl face fericit și bogat pe naivul pescar cu undița. Acest ciudat animal trăsnește peștii de la o distanță de câțiva metri. căci cel mai mic zgomot le trezea. și carnea lor e excelentă. Tenacitatea lor era atât de mare. odată cu ele. cu picățele albe și galbene era foarte căutată. deoarece carnea lui e tare ca piatra. iar harponul nu putea să se înfigă în carapacea solidă. decât să dea drumul pradei. Carapacea lor acoperită cu plăci mari colțuroase. atât de mare e puterea organului lui electric. și-au jucat de îndată rolul. „Nautilus” s-a îndepărtat constant de coasta americană. Echeneidele. Ar fi fost greu să prindem vreuna dintre aceste prețioase reptile. pe 12 aprilie. Suprafața sa n-are mai puțin de douăzeci și șapte de picioare pătrate. țestoasele de care erau lipite. căci aceste ape presărate cu insule și străbătute de steamere nu-i conveneau căpitanului Nemo. 144 . subțiri. Bietul Conseil dăduse peste o torpilă dintre cele mai primejdioase. într-adevăr. A doua zi. Mergeau în așa fel încât inelele se prindeau de gâtul țestoaselor. Ele au fost trase la bord și. că mai degrabă s-ar fi lăsat rupte. și.

De la aceste plante colosale despre care vorbeam.54353048. Exceptând clipele grele de sub banchiză. Ar fi fost lesne de fugit acolo cu ajutorul bărcii. ba chiar la trei mii cinci sute de metri în străfundurile mării. demne de o lume de titani. cu dungi aurii de la cap la coadă. Dacă demersul acela nu ar fi dus la nicun rezultat. de moluște litorale uriașe etc.Ei bine. și alții treceau pe dinaintea noastră ca niște seniori adevărați pictați de Veronese. Aveam dreptul de a scrie adevărata carte a mării. maxilarele proeminente. care se găsesc numai prin Marea Antilelor. Conseil și cu mine am trecut la animalele gigantice ale mării. ci numai de la noi. Pământul cel mai apropiat era atunci Arhipelagul Insulelor Lucayes. o duceam foarte bine la bord. dacă „Nautilus” nu s-ar fi scufundat mai mult! Planurile sale înclinate îl duseră la două mii.Nu-s decât calmari simpli. În apele Antilelor. nenumărații șobolani de mare. mai mohorât. Trebuia să aflăm de la Nemo cât avea de gând să ne mai țină la bord. . viața animală era reprezentată doar de stele de mare. iar planurile canadianului s-ar fi năruit. aproape nemișcat. Chiar dacă Nemo rupsese orice legătură cu umanitatea. În ceea ce mă privește. întunecoase. spatele puțin bombat. Unele erau destinate a fi hrana celorlalte. Ce schimbare se produsese în el? De ce? Eu nu aveam ce să-mi reproșez.Nu. Dar în plin ocean nici nu se putea gândi la asta. Câte alte specimene minunate și noi nu aveam să le observăm. întrebă Conseil. Încântătoarele meduze cu ochi. care se gândea să-și pună în aplicare planul în Golful Mexic. mai puțin prietenos. cât mai repede. cartilaginoși. noi n-o făcusem. cu tulpină dreaptă. Eu nu observ nimic. cum zicea Ned Land. pe care razele lămpilor noastre electrice nu le luminau până la fund. Dar prietenul nostru Land s-a înșelat. cu trompă roz și având o mie șapte sute de organe locomotorii ce șerpuiau prin apă. Canadianul. care se zărea din depărtare. nu ajunsesem încă la capătul călătoriei. calcanii molubari. pești enormi. Acolo. având pe trup doar tonuri de alb și negru. Am făcut șaptesprezece mii de leghe și. câte nu observam! Alte zoofite. N-aveam ce spera de la Nemo. de la o vreme. încântătoare pentacrine cu cap de meduză. ce-și agitau aripioarele lucitoare. . cu înotătoarea pectorală triunghiulară.doc Ned Land. ne aflam la o adâncime medie de o mie cinci sute de metri. hidrofite nesfârșite. De șase luni eram prizonieri pe „Nautilus”. aici sunt adevărate caverne ale caracatițelor și nu m-ar mira să văd unul dintre acești monștri. anelidele lungi de un metru și jumătate. lungi de zece picioare și cântărind câte șase sute de livre. fie acostând unul dintre numeroasele vase care fac cabotajul de la o insulă la alta. din clasa cefalopodelor?. Sunt caracatițe uriașe. era de necrezut că ne va reda libertatea. nu vedeam încă decât picioarele întortocheate ale păianjenilor de mare și ale crabilor de culoare vânătă. Un asemenea demers nu-mi plăcea. fie refugiindu-se pe o insulă. Însă prin geamurile lui „Nautilus”. ca o grămadă de pietriș. balistele americane. la zece metri adâncime. 145 . a fost foarte dezamăgit. plutind ca niște epave. Era aproape unsprezece când Ned Land îmi atrase atenția asupra unei mișcări formidabile printre marile alge. cu înotătoare galbene. el era mai retras. Acolo se înălțau faleze submarine. voiam să-mi fac publice noile studii și cercetări. având hrană sănătoasă și bucurându-ne de o atmosferă salubră. De altfel. . Aceste stânci erau acoperite cu ierburi mari. Pe 20 aprilie. Conseil și cu mine am avut o discuție lungă în privința aceasta. își întindeau membranele în vânt și-și lăsau să plutească tentaculele albastre ca firele de mătase. galerele cunoscute drept physalia spelagica. i-am răspuns eu. ziduri drepte între care erau săpate găuri adânci. cu fucuși uriași. situația noastră ar fi devenit penibilă. L-am rugat pe Ned să mă lase să mă mai gândesc înainte de a vorbi direct cu Nemo. adevărate bijuterii consacrate odinioară Dianei de către romanii bogați. Prezența noastră la bord îl întrista? Oricum. am zis eu.

Totuși. ripostă Conseil. întrebă Ned Land ironic. Naturaliștii din Antichitate amintesc de monștrii al căror gâtlej seamănă cu un golf și care erau atât de mari că nu puteau trece prin Strâmtoarea Gibraltar. După ce și-a încheiat messa. Are dreptate. prieteni. fantezia celor ce au făcut aceste legende a avut. În port?. Olaus Magnus amintește de un cefalopod lung de o milă. Conseil. care semăna mai mult cu o insulă decât cu un animal. Nu. răspunse Conseil.54353048. Cu ochii tăi? Cu ochii mei. zise Ned. dar alții cred și acum. zise Conseil. dacă nu o cauză. întrebă Conseil.. Mulți. un asemenea animal. Aristotel a consemnat existența unui calmar de peste trei metri. Pescarii noștri văd curent unii de peste un metru optzeci. Nu-s decât fabule și legende.. Ehei. ci și naturaliștii de odinioară vorbesc de niște monștri imenși. De ce?. Aceste lighioane se numesc krak. Niciodată n-ai să mă faci să cred că există asemenea animale. Ajunge!. Unde? La Saint Malo. strigă canadianul. zise canadianul. Probabil. Iată că domnul Conseil râde de mine. și savanți. Tare aș vrea să văd cu ochii mei unul dintre aceste animale de care s-a vorbit atât și care pot târî vapoare pe fundul prăpăstiilot. prietene Ned. Ce putem crede despre legende din punct de vedere științific? Dar nu doar legendele. dar. Nu putem ști dacă există caracatițe foarte mari. Kraken. spuse Conseil. Ned. Nu. După calculele naturaliștilor. Ai văzut asta?. În narval cum am crezut? Și am greșit. Nimic. stânca s-a pus în mișcare și s-a scufundat în mare. care vă vorbesc. Deci domnul nu crede în caracatițele gigantice? Dar cine a crezut vreodată?. zise canadianul. - 146 . Și pescari. Bravo!. Ajunge pentru a fi un monstru formidabil. cu mutră foarte serioasă. Era un tablou care reprezenta caracatiţa în discuţie. Da. are tentacule în lungime de douăzeci și șapte. într-o biserică. răspunse decis Conseil. Da. Am auzit de tabloul acesta care reprezintă o legendă. am zis eu. Firește. dar eu m-am decis să nu mai admit existența acestor monștri decât după ce-i disec cu mâna mea. spuse canadianul. întrebă Ned. Dar nu pescari. cel puțin un pretext. Dar eu. Se spune că episcopul din Nitros a ridicat într-o zi un altar pe o stâncă imensă. Un alt episcop. Conseil.doc Mi-ar părea rău să fie așa. întrebă Conseil. Pontoppidan de Berghem. în orice caz. Într-o biserică!. Asta-i tot?. ele nu le sunt inferioare cetaceelor. Era o caracatiță. Muzeele din Trieste și Montpellier conservă scheletele unor caracatițe de doi metri. întrebă canadianul. Poate savanți. prietene Ned. ce bine o duceau episcopii de altădată!. vorbește de o caracatiță pe care putea face manevre un regiment de cavalerie. îmi amintesc foarte bine că am văzut cu ochii mei un vapor târât sub valuri de brațele unui cefalopod. Dar ce este adevărat din toate istorisirile astea?. lung de șase picioare. întrebă canadianul.

încât coada s-a despărțit de trup acolo unde era frânghia și animalul a dispărut sub apă. alcătuia o masă cărnoasă care trebuia să cântărească douăzeci până la douăzeci și cinci de mii de kilograme. dacă-mi dă voie domnul. în direcția lui „Nautilus”. iată cel puțin unul dintre frații săi. . Ned Land alergă la geam. cu o viteză extrem de mare.Ba da. .54353048. de culoare verzuie. care se dovedea mai puternic și căruia brațele sale cu ventuze sau mandibulele nu-i puteau face nimic. De ce se irita această moluscă? Desigur. înarmată cu câteva rânduri de dinți ascuțiți. zise Conseil.Și gura era un adevărat cioc uriaș de papagal? .Ochii. Totuși. spuse canadianul.Capul. . Ea mergea de-a-ndărătelea.Iată cum. dar greutatea monstrului era atât de mare. . Era o caracatiță de mărime colosală. măcar se văd. Mi-am stăpânit scârba insuflată de el și. ieșea șuierând din aceste adevărate foarfece. deoarece acesta e întreg. m-a încredințat că întâlnise unul din acești monștri uriași în mările Indiei. . din cauza lui „Nautilus”. Brațele și coada se formează din nou și în șapte ani coada calmarului a avut tot timpul să crească la loc. echipajul vasului „Alecton” a zărit un calmar îngrozitor care plutea pe lângă vas. Unul dintre prietenii mei. sub formă de capsule semisferice. luând un creion. - 147 . dar fără succes. n-avea opt tentacule care se zvârcoleau prin apă ca șerpii? . M-am uitat și eu pe geam și m-am cutremurat de scârbă. Gura monstrului.Și cât era de lung?. aflați în vârful capului. Culoarea ei nestatornică se schimba după gradul de iritație al animalului.doc Și se pescuiesc aceste animale?. ca un cioc de papagal. nu erau foarte mari? . întrebă canadianul. zise Conseil. se deschidea și se închidea vertical. erau de două ori mai mari decât trupul și se zvârcoleau neîncetat. dacă n-o fi chiar calmarul de care vorbea domnul. . Se vedeau deslușit cele două sute cincizeci de ventuze. Cele opt brațe sau mai curând cele opt picioare prinse de cap. în formă de fus și umflat la mijloc.Ei bine. După câteva încercări zadarnice. căpitanul Paul Bos din Le Havre. au o vitalitate uimitoare și o mare putere în mișcări. . Limba lui.Nu. strigă el. Au încercat apoi să-l tragă la bord. care se uita prin geam la scobiturile stâncii. caracatițele. .Ba da. Dacă nu se pescuiesc. Întâmplarea ne-a pus în fața acestui calmar și nu voiam să pierd ocazia de a-l studia amănunțit. trecând de la cenușiu-vânăt la cafeniu-roșiatic. întrebă Ned Land.Ce bestie îngrozitoare!. căci gloanțele și harpoanele treceau prin aceste cărnuri moi ca printr-o gelatină fără consistență. am răspuns eu.Și cum s-a petrecut?.Întocmai. echipajul a izbutit să treacă o frânghie înnodată în jurul trupului. având opt metri lungime. . Conseil.Poate e același calmar văzut de „Alecton”. Ce fantezie a naturii! Un cioc de pasăre pus unei moluşte! Trupul ei.N-ar fi un motiv. Ne privea cu ochii enormi. întrebă Conseil. Comandantul Bourguer s-a apropiat de animal șI l-a atacat cu harponul și cu pușca. . Câteodată. . am început să-l desenez. reluă Conseil. așezate pe partea interioară a tentaculelor. făcută dintr-o substanță cornoasă. acești monștri. care au dat acestui animal numele de cefalopod. lăsând un gol. În fața ochilor mei se zvârcolea un monstru îngrozitor. aceste ventuze se lipeau de geamurile salonului. la nord de Tenerife. răspunse el liniștit. demn de a figura în legende. În 1861. am replicat eu. M-am uitat la Conseil. deoarece Creatorul lea dăruit trei inimi.Într-adevăr. Aceasta se întâmpla în anul 1861.Nu era de vreo șase metri?. . iar celălalt își pierduse coada! .

Cred că mandibulele unuia dintre acești calmari s-au încurcat în aripile ei. am zis eu. dar nu înainta.doc De altfel.E greu. . ca și când ne-am fi izbit de ceva. Am numărat șapte. Era îngrozitor. îi mai tăie un braț. Cu o lovitură de topor. „Nautilus” urcase în acest timp la suprafața apei. ne-am îndreptat spre scara centrală. se uită la caracatițe și îi spuse câteva vorbe secundului său. domnule. răspunse el. . El horcăia. . O clipă am crezut că nenorocitul. Noi am alergat după el. - 148 . . zise Ned Land. Secundul lui se luptă furios cu alți monștri care urcau pe platformă. Cine-l putea smulge din această îmbrățișare puternică? Însă căpitanul Nemo alergase la monstru și. După un minut. o fi unul dintr-aceia! Într-adevăr. Acolo. M-am dus la căpitan.Da. Panourile se închiseră.Și ce vreți să faceți? . iar alte douăzeci se zvârcoleau pe deasupra. În clipa când ne îngrămădeam unul peste altul pentru a ieși pe platformă. Unul dintre marinari tocmai desfăcuse panourile. Dar în clipa în care căpitanul Nemo și secundul săriră asupra lui. fără a ne vedea poate. urmat de secundul lui. urmându-l pe căpitanul Nemo. se zvârcolea în aer. Aveam. alte două brațe. când un braț lung de caracatiță se strecură ca un șarpe prin deschizătură. . câțiva poate! Acest strigăt sfâșietor îl voi auzi toată viața mea! Nenorocitul era pierdut. zvârcolindu-se. Fără a ne vorbi.Și cu harponul. Ele îl escortau pe „Nautilus” și le auzeam scrâșnetul ciocurilor pe învelișul de oțel. am repetat eu. era legănat prin aer. domnule naturalist.Ajutor! Ajutor! Aceste cuvinte spuse în franțuzește m-au uimit grozav. . animalul aruncă o coloană de lichid negricios. Ned Land un harpon. zise canadianul. am zis eu și. . va scăpa. . dacă nu refuzați ajutorul meu. Aripile elicei nu băteau valurile.Vă vom însoți.Ne-am ciocnit oare?. Șapte brațe din opt fuseseră tăiate. domnule. căci plutim. Echipajul lovea cu topoarele. Tavanul se lumină. . dacă nu e chiar acela. cu o lovitură de topor. intrară în salon. vreo zece oameni înarmați cu topoare erau gata de atac. Conseil și cu mine izbeam cu armele acele grămezi de carne. unde nu găsesc destulă rezistență ca să explodeze. cu glasul unui amator în fața cristalului unui acvariu. Conseil și cu mine am luat două topoare. care alunecă pe scări. Gloanțele electrice n-au niciun efect asupra acestor cărnuri moi. Elicea a fost oprită. așadar. Acesta ieși.Într-adevăr.În orice caz nu e nicio primejdie. Deodată. Ce priveliște! Nenorocitul.Corp la corp?.54353048. . și ne vom bate cu ele acum corp la corp. Căpitanul Nemo scoase un strigăt și fugi afară.O ciudată colecție de caracatițe. un compatriot la bord. Un miros de mosc umplea aerul. Părea trist. se înăbușea și striga: . apucat de tentacul și lipit de ventuzele lui. se aruncară asupra omului care era în fața căpitanului și îl ridicară cu o furie de nedescris. Nu-l mai văzusem de câtva timp. „Nautilus” plutea ce-i drept. căpitanul Nemo tăie acest tentacul formidabil. căpitanul Nemo. Eu am continuat să le desenez. prins de caracatiță. biciuind aerul. Dar le vom lovi cu toporul. alte caracatițe se iveau la geamul dinspre tribord. . în voia acestei trompe enorme. am întrebat eu. el se duse la geam.Să urcăm la suprafață și să-i masacrăm pe toți paraziții aceștia. „Nautilus” se opri. ceea ce ne împiedică să înaintăm.Îl primesc. Unul singur.Într-adevăr. . meștere Land. învârtind victima ca pe o pană.

Trebuie să fi fost foarte trist și deznădăjduit. Le-am citit-o lui Conseil și canadianului. temperatura lui proprie. asemenea capetelor Hidrei. . Căpitanul Nemo plângea privind la valuri. în sfârșit. De atunci. peştii lui. la fiecare lovitură. Lupta durase un sfert de oră. Ce furie ne împinse atunci împotriva monștrilor! Nu ne mai stăpâneam.54353048. Ne zvârcoleam în mijlocul acestor șerpi care săreau pe platformă în valuri de sânge și de cerneală neagră. stătea nemișcat lângă felinar și privea marea care-l înghițise pe unul dintre tovarășii lui. ne-au părăsit. scăpat ca prin minune. fără a-i răspunde. Căpitanul Nemo. Când acest nor se împrăștie. de lângă Canalul Panama. Monștrii învinși. Nefericitul avea să fie tăiat în două. CAPITOLUL 19 GULFSTREAM N u puteam uita această scenă grozavă din 20 aprilie. Harponul lui Ned Land. loviți de moarte. Durerea lui era fără margini. în apele liniștite ale cimitirului de corali! Căpitanul Nemo intră în camera lui și nu l-am mai văzut o vreme. plutea în voia valurilor. Se părea că aceste tentacule lipicioase creșteau la loc. care costase viața unuia dintre marinarii lui. care are malurile lui. Pe 1 mai. 149 . mutilați. cu nefericitul meu compatriot. îi zise căpitanul Nemo canadianului. submarinul mergea spre nord. strivit de falca ei de fier și nu avea să se odihnească.Îți datoram această revanșă!. Ah! Cum mi-a bătut inima de emoție și de groază! Uriașul cioc al calmarului se deschisese asupra lui Ned Land. calmarul dispăruse. Au găsit-o exactă. se sculă și băgă harponul lui puternic până în întreita inimă a caracatiței. lacrimi mari curgându-i din ochi. Și ce moarte! Omul fusese zdrobit de brațul imensei caracatițe. intra în ochii verzui ai calmarilor și-i plesnea. și au dispărut sub valuri. Am descris-o sub impresia unei emoții violente. Este vorba de Gulfstream. Toporul lui a dispărut între două fălci enorme și canadianul. am mai revizuit povestirea. precum tovarășii lui. trebuie să ai pana celui mai ilustru dintre poeții noștri. Mergeam prin apele celui mai mare fluviu al mării. Dar îndrăznețul meu tovarăș a fost trântit de tentaculele unui monstru de care nu s-a putut feri. Pentru a reda asemenea tablouri. Au trecut astfel zece zile. Am alergat în ajutorul lui. Am fost orbiți. fără să vrea să se despartă de teatrul ultimei lupte. Era al doilea tovarăș pe care îl pierdea de când eram la bord. după ce trecuse de Insulele Lucayes. autorul „Lucrătorilor mării”. Cu toate că „Nautilus” avea acum elicea neatinsă. Ned se înclină. dar insuficientă ca efect. roșu de sânge. Zece sau douăsprezece caracatițe năvăliseră pe platforma vasului „Nautilus”. Dar căpitanul Nemo mi-o luase înainte.doc dintr-o pungă a stomacului său.

nici reci. specifici Mediteranei. viteza sa era de doi metri douăzeci și cinci pe secundă. se duce până la Spitzberg. Pe la prânz eram pe platformă cu Conseil și i-am făcut cunoscute particularitățile acestui fluviu. de-a lungul Africii Ecuatoriale. Curentul aducea cu el o lume de ființe vii. având o adâncime de trei sute cincizeci de metri. ajutat de alizeul de nord-est. mergea cu o viteză de opt kilometri pe oră. Dar o împrejurare supărătoare contraria proiectele canadianului. în acea zonă a trombelor-coloane conice și 150 . În clipa aceea. care ne amenințau foarte des. Argonauții. mai sărat decât marea din jurul lui. după ce iese din Golful Mexic. cu gura plină de dințișori. care curge liber prin mijlocul Atlanticului și ale cărui ape nu se amestecă deloc cu cele ale oceanului. adevărate curcubee în ocean. el se ridică spre nord lângă coastele americane. Volumul constant al apelor e mai mare decât acela al tuturor fluviilor de pe glob. Rechini pitici. Dintre cartilaginoși. într-adevăr. în timp ce elicea lui le lovea pe cele ale oceanului. deviază sub puterea curentului rece din Strâmtoarea Davis. ce pot rivaliza în frumusețe cu păsările de la tropice. străbate Atlanticul. El coboară spre sud. „Nautilus” urma să plutească la întâmplare. Se mai deosebește și prin culoarea lui albastră de verdele mării. dacă s-ar folosi toată căldura acestui curent. Dintre peștii osoși. se remarcau calcanii. dintre care unul. lățimea medie de șaizeci de mile. dacă ne ghidăm după comandantul Maury. Pe 8 mai eram lângă Capul Hatteras. având coada cât o treime din trup. își începe rolul lui ponderator. ca să formeze marea liberă a polului. s-ar putea topi un fluviu de fier cât Amazonul sau Missouri. apele lui. Admit că în asemenea împrejurări putea să ne izbândească evadarea. atinge Capul San Roque de pe coasta braziliană și se desface în două brațe. Era. incep să se formeze. Nicio supraveghere la bord. cu temperatura și culoarea încă reduse. Acolo. dinți ascuțiți dispuși pe mai multe rânduri. Aceasta descreștea treptat pe măsură ce înaintam spre nord. este în Golful Gasconiei. care trebuie să restabilească echilibrul între temperaturi și să amestece apele de la tropice cu apele boreale. batracieni cu o bandă galbenă transversală pe care figurează un „t” grecesc etc. Curentul lui este atât de deosebit de marea înconjurătoare. după ce a încălzit malurile Irlandei și ale Norvegiei. Gulfstreamul. apele fosforescente ale curentului rivalizau cu strălucirea felinarului nostru. se desface în două brațe la al patruzeci și treilea grad. unde temperatura scade la patru grade. înaintează spre Terra Nova. dintre care unul trece prin apele calde ale Mării Antilelor.54353048. despica apele Gulfstream-ului cu pintenul. cu nuanțe aurii și argintii ca papagalii. Apele lui nu erau nici calde. de un metru. La ieșirea din Canalul Panama. nu diferă prea mult de cea a sângelui. Adâncimea sa medie este de trei mii de picioare.doc Acesta este un fluviu. . că se deosebește clar de apele oceanului. Pe acest fluviu al oceanului plutea acum „Nautilus”. care fac legătura între New York sau Boston și Golful Mexicului. iar celălalt.Asta pentru că temperatura sa. Marea era brăzdată de numeroase steamere. Lățimea Gulfstream-ului este acolo de șaptezeci șI cinci de mile și adâncimea sa de două sute zece metri. Este un fluviu sărat. cu capul mare. chiar dacă țărmul se afla la o depărtare de treizeci de mile de „Nautilus”. Gulfstream este un vast calorifer ce permite coastelor europene să fie mereu verzi. pornește din nou pe drumul făcând o curbă mare. se întoarce spre Golful Gasconiei și Azore. mai cu seamă pe timpul vijeliilor. se aflau în mare număr acolo. curentul are o viteză de patru kilometri pe oră. o ocazie prielnică. În unele locuri. în dreptul Carolinei de Nord. am observat sciene lungi de un metru. După Maury. își încălzește valurile la razele zonei toride. cu corpul plin de solzi. deci. Atunci. pe o lățime de paisprezece leghe. de la nivelul Carolinelor. Adevăratul izvor al Gulfstream-ului. Ne apropiam de acele meleaguri unde vijeliile sunt dese. Înfierbântat în Golful Mexicului. corifeni albaștri. Se vedea clar cum „Nautilus”. Timpul era foarte urât. bot scurt și turtit. În timpul nopții.

mi se urcă sângele în cap. Dar vă declar că m-am săturat de Polul Sud și n-o să-l mai urmez la Polul Nord.Ce să facem..Despre ce. Slăbea din zi în zi și devenea trist. Dar îl întâlnesc rar.Să vă vorbesc. Am intrat în cabina mea.Duceți-vă la el.. mă apucă furia. semnat de mine.Bine. .Domnule. el nu mă auzise. O să-i vorbesc eu. fluviul Quebec-ului.Azi. De șapte luni nu mai aveam nicio veste de pe pământ. el mi-a arătat un manuscris deschis pe masă și-mi zise cu glas serios: . . Acest manuscris. .Bine. . E imposibil de evadat acum. Aplecat asupra mesei de lucru. De acolo am auzit pași în camera căpitanului. Firea lui puternică nu se putea acomoda cu această închisoare îndelungată. mi se face părul măciucă. El ridică ușor capul.Ei bine. Simțeam cât trebuia să sufere.Vrei să vorbesc cu Nemo despre noi? . zise el în acea zi. El conține rezultatul studiilor mele despre mare și.doc a uraganelor pricinuite de curentul Gulfstream. Mâine. Când mă gândesc că peste câteva zile „Nautilus” va fi la nivelul Noii Scoții și că acolo. domnule. . lucrez. .Domnule. Nu mi-a răspuns.Fie. . . Am bătut în ușă. Ușa se deschise. ce pește ar fi fost! . deodată încreți sprâncenele și se răsti la mine: . Am rămas singur. spre Terra Nova. Ned. răspunse el ironic. cu biografia mea. Mă evită.Da. Nu i-ați spus nimic atunci când eram în mările țării dumneavoastră. va fi închis într-un mic aparat ce nu se 151 . aici! Ce vreți de la mine? .Când îl voi întâlni. Am intrat. este un golf și că în acest golf se varsă Saint Laurent și că acesta este fluviul meu.Iată. Fusesem obligat să-i făgăduiesc canadianului că voi vorbi „în numele lui” căpitanului. domnule Aronnax.Când?. . al orașului meu natal. .Nu. asta trebuie să se sfârșească odată. Nemo al dumneavoastră se îndepărtează iar de pământ și urcă spre nord. că am ajuns în mările țării mele. . Nu pot avea libertatea de a lucra nestingherit? .54353048. domnule Aronnax? . Am bătut din nou și am apăsat pe clanță. insistă canadianul. m-am apropiat de dânsul.Dar sunt ocupat. Dar gândul fugii îl rodea întruna. am să vă vorbesc despre un lucru urgent. Domnule. mai bine mă arunc în mare! Nu voi rămâne aici! Mă înăbuș! Nu era de glumit cu canadianul. domnule?.. ca să nu strice el treburile. un manuscris în mai multe limbi.Trebuie vorbit cu căpitanul. . domnule?. Hotărât să nu-l părăsesc fără să capăt un răspuns. Căpitanul era acolo. Dar înainte de a fi putut răspunde. am zis eu. Ați făcut o nouă descoperire? Marea v-a destăinuit un nou secret pe care eu l-am scăpat din vedere? Eram departe de a ne înțelege. Ned Land gândea la fel.Vreți să vi-l găsesc eu.. Îi voi vorbi.Dumneavoastră. căci și pe mine mă apuca nostalgia. reluă Ned. . A ne încumeta în asemenea condiții pe o barcă ar fi însemnat să ne pierdem cu siguranță. ca să accept această situație în acest mediu făcut pentru cetacee și pentru alți locuitori ai mării. dacă o vrea Dumnezeu. Ar fi trebuit să fiu un flamand ca servitorul meu. . domnule. el nu va pieri odată cu mine. Dacă băiatul ar fi avut branhii. Voi vorbi azi cu el.

spuse căpitanul Nemo sculându-se. Din ziua aceea relațiile noastre s-au răcit foarte mult. domnule. Nu pentru persoana mea am început discuția. fiindcă veni vorba. nu pot decât să aprob ideea dumneavoastră. M-am retras. Se vedeau semnele uraganului. o patimă care mă poate face să uit de toate. răspunse căpitanul. . . domnule Aronnax. cu slaba speranță de a lăsa odată viitorului rezultatul lucrărilor mele. Vă pot admira și vă pot pricepe în unele privințe.Dar eu. neștiut de nimeni. . prietenele vijeliilor. . așadar..Libertatea!. Vați întrebat vreodată ce gânduri de răzbunare pot nutri dorința de libertate. Cerul era acoperit de nori cirus groși care fugeau mânați de vânt. dar și ultima dată când îmi vorbiți despre acest lucru. să încerce ce va vrea. ce poate el gândi. Ca și dumneavoastră. la o fire ca a vânătorului. . cu ajutorul unui aparat ipotetic. . Păsările dispăreau. la bord! Cât despre dumneavoastră. mă pot resemna să trăiesc ascuns.? . Nu mai am ce să vă răspund. Dar mijlocul pe care îl întrebuințați mi se pare primitiv. N-ați găsit un mijloc mai bun? Dumneavoastră sau unul dintre oamenii dumneavoastră n-ar putea să. De șapte luni suntem la bordul acestui vas și vă întreb astăzi.Domnule Aronnax. domnule. ce-mi pasă? Nu mam dus eu să-l caut! Nu-l țin pentru plăcerea mea aici. sclavul le găsește pe toate bune! . am zis eu. orice vreme o fi. ca să nu fie nevoie s-o începem altădată. un antrenament. suntem hotărâți să păstrăm acest manuscris în taină și dacă ne redați libertatea. de nimbocumuluși.54353048. ca laptele.Niciodată.Acest drept. în afară de satanicle. . Ultimul supraviețuitor de la bordul lui „Nautilus” va arunca acest aparat în mare și valurile îl vor duce la întânplare.doc poate scufunda. .. vă voi răspunde și astăzi ceea ce v-am răspuns acum șapte luni: cine intră în „Nautilus” nu mai iese din el. numai prin faptul că e om. dezvăluit odată? Dar în acea clipă mă gândeam numai că acesta ar fi un prillej de a deschide vorba. Pentru mine studiul este un ajutor.Atunci ne impuneți sclavia adevărată.Domnule. încerca? Am tăcut. dacă aveți de gând să ne țineți pentru totdeauna aici. M-am gândit eu vreodată să vă leg printrun jurământ? Căpitanul Nemo mă privi încrucișându-și brațele. ura față de sclavie. să îndrăznească.Ned Land poate să gândească.Căpitane. Căpitanul Nemo se ridică. mai bine s-o isprăvim. La orizont erau alte straturi. Oricare om. . în ce mâini va cădea el. nu vi-l reneg. vrea ca lumea să se gândească la dânsul. ceea ce ne-ar fi foarte neplăcut și unuia și altuia. Numele real al acestui om! Viața lui scrisă de el însuși! Misterul lui va fi. în numele meu și al tovarășilor mei.Da. căci a doua oară n-aș mai putea măcar să vă ascult. 152 . . Barometrul cobora și arăta o extremă tensiune a vaporilor în aer. sunteți dintre aceia care înțelegeți tot. Marea se umfla. zise Ned Land. îndrăzni. Le-am povestit tovarășilor mei convorbirea. o distracție. Nu trebuie ca roadele studiilor dumneavoastră să se piardă. încredințat valurilor și vânturilor. „Nautilus” se apropie de Long Island.Acum știm. am spus eu. Lupta între elemente era aproape. tovarășii mei. din nou. Atmosfera se făcu albicioasă. . zgomotoasă. Talazurile dominau întinderea. Vom fugi. și tocmai pentru asta am venit să vă vorbesc. Aș dori să fie prima. Dar cerul devenea din ce în ce mai amenințător. Cine știe unde vor împinge vânturile acel aparat. zise căpitanul Nemo. zise căpitanul întrerupându-mă. chiar și tăcerea.Dar și sclavia are dreptul de a-și răscumpăra libertatea. că n-avem la ce să ne așteptăm de la acest om.Numiți-o cum vă place. Dar mă gândesc la Ned Land. Oricare ar fi mijloacele de scăpare.

„Nautilus” se culca succesiv pe o parte sau pe cealaltă. dispăru în beznă. ce mediu liniștit găseam acolo! Cine ar fi spus că un uragan cumplit se dezlănțuia chiar atunci la suprafața oceanului? 153 . Tunetele bubuiau. Copleșit. de cincisprezece metri pe secundă. a vrut s-o înfrunte la suprafața apei. ca în 1860. Înălțimea lor creștea. în sens invers față de furtunile rotitoare din emisfera australă. Pe drept cuvânt Gulfstream era regele vijeliilor! El crea acele cicloane formidabile prin diferența de temperatură dintre straturile de aer. porțile. admirându-l pe omul acela. au devastat o parte din orașul Yeddo din Japonia. Forța lor extremă de presiune s-a calculat că poate ridica până la trei tone pe picior pătrat de suprafață. Pe la cinci se porni o ploaie torențială. Prin geamurile din salon am văzut marii pești speriați ce treceau ca niște fantome prin apele de foc. iar uraganul se declanșă cu o viteză de patruzeci și cinci de metri pe secundă. ca pe un paratrăsnet. căzu la 710 milimetri. Pot descrie această luptă a elementelor. el dărâmă case. În acele condiții. „Nautilus” începu să se scufunde lent. Dar „Nautilus” îi rezista fără probleme. smulge țiglele. nepăsător la rafale. Tot ele. dar n-a fost așa. M-am dus acolo și m-am ancorat și eu. Curând. talazurile gemeau. Marea înnebunită era măturată de nori care-i atingeau talazurile. Căpitanul Nemo reveni la miezul nopții.54353048. cerul era în flăcări. pornit din est. Căpitanul Nemo. Aveau până la cincisprezece metri înălțime și o viteză pe jumătate din cea a vântului. la capătul puterilor. vântul mugea. Se legase ca să le facă față valurilor monstuoase. Am auzit cum rezervoarele se umpleau. Ruliul și tangajul său se dovedeau cumplite. Căpitanul Nemo. Bolta era plină de fulgere violente. Straturile superioare erau prea agitate. în timpul unui ciclon. Era imposibil să stai în picioare în „Nautilus”. tocmai când „Nautilus” plutea la nivelul lui Long Island. trecea spre nord. au deplasat un bloc de optzeci și patru de mii de livre. vest și sud. care s-a mărit la douăzeci și cinci de metri pe la ora trei după-amiază. încerca să se lase trăsnit. Unii au fost trăsniți sub privirile mele. Nemo se uita nepăsător la ele. în loc să se ascundă în adâncuri. „Nautilus” își ridică în văzduh pintenul de oțel. a luat loc pe platformă. Am coborât în salon. Furtuna era atunci la maximum. Seara am văzut o navă ce se lupta din greu cu marea. în timpul furtunii din 23 decembrie 1864. printr-un capriciu inexplicabil. căpitanul Nemo. în Hebride.doc Furtuna a izbucnit în ziua de 18 mai. de parcă ar fi vrut o moarte demnă de el. care înfrunta vijelia. de pe care am văzut că săreau scântei. Volumul și puterea lor creșteau odată cu adâncimea apelor. „Nautilus” cobora în continuare. m-am dus către trapă și am deschis-o. Intensitatea furtunii crescu odată cu venirea nopții. atingând șapte sute de kilometri la oră și ajungând în aceeași zi pe coastele Americii. Liniștea se afla abia la cincizeci de metri adâncime! Ce calm. Era un steamer al liniei New York – Liverpool sau Le Havre. grilajel de fier. Asemenea valuri. deplasează tunurile. la câteva mile de trecătorile New York-ului. Vântul sufla de la sud-vest cu o viteză de cincisprezece metri pe secundă. Printr-o cumplită mișcare de tangaj. Cercetam atent valurile dezlănțuite. m-am culcat pe burtă pe platformă. ce tăcere. pentru că. Barometrul. adică patruzeci de leghe pe oră. La zece seara. Ciclonul. la Reunion. Credeam că își va găsi liniștea la cincisprezece metri adâncime. Ploaia urmă unei averse de foc.

Epavele mai noi reflectau lumina felinarului nostru. fie de la Polul Nord. Hungarian. cu cap asemănător cu al câinelui. Mai precis. Inmann. victimele oferite de analele funeste ale liniilor Royal Mail. spre nord-est. domnule. un fel de morenă.Poate. Este căutat pentru icrele lui. când sub nivelul mării atât de temută de navigatori. căci. scufundate după abordaj. În plase am găsit și un pește îndrăzneț. Statele Unite.Ce naiv ești! Morunul nu-i turtit decât la băcani. Lyonnais. . Strâmtoarea Belle-Île și estuarul fluviului Saint Laurent. Humboldt. prin contracurentul rece care vine de-a lungul coastei americane. . Timp de câteva zile a rătăcit când la suprafața apei. disperat.54353048. Paramatta. prin Gulfstream.Dacă n-ar avea atâția dușmani. ce se aventurează departe de mările boreale. strălucitor. care să-l distrugă. pe care zăceau cei învinși de ocean. Mai amintesc boschienii. care oferă un exemplu rar de fidelitate conjugală. putea trăi mult și pe uscat. Câte trupuri și bunuri nu se găseau acolo! O lume de emigranți cuprinsă între acele puncte primejdioase semnalate de statistici. Orice speranță de evadare în apropiere de New York sau Saint Laurent a dispărut. Conseil și cu mine stăteam mereu împreună. ovoripari ca șerpii. „City-of-Glasgow”. cu gust excelent. Solway. musculos. din Arctic.doc CAPITOLUL 20 LA 47 24’ LATITUDINE ȘI 17◦28’ LONGITUDINE ◦ Î n urma acestei vijelii am fost aruncați spre est. erau trecute acum în revistă de „Nautilus”. mici pești ce însoțesc multă vreme navele prin mările boreale. în ciuda luminilor lor de poziție. o îngrămădire considerabilă de resturi organice. dușman înverșunat al somonilor. În doar câțiva ani. cu țepi pe cap și ace la înotătoare. Câte vase nu s-au pierdut pe acolo! Câte nenorociri nu se datorau acelor neguri opace! Câte nave nu s-au izbit de stânci! Câte nu s-au ciocnit între ele. de „President”. un pește rapid. Printre peștii văzuți de pe „Nautilus”. un unernac mare. „Pacific”. Acolo se formase un vast morman de oseminte de pești. un adevărat scorpion de doi. Bietul Ned. macroul cu coadă lungă. viguros. din Montreal. Isis. care pier în zonă cu miliardele. Se spune că morunii sunt pești care se țin mai mult pe lângă munți. Știi câte icre sunt într-o femelă? 154 . începând de la Capul Race și mergând până la Insula Sfântul Pavel. se izolă precum căpitanul Nemo. caraci cu ochi mari. Bancul acesta este produsul aluviunilor marine. toate eșuate. a sirenelor și a clopotelor lor de alarmă! Fundul acelei mări avea aspectul unui câmp de luptă. Aceasta pentru că atunci când se topesc ghețurile. argintat. aș cita coleopterul de un metru. burtă portocalie. Acolo se topesc și blocurile de gheață rătăcite. printre care și omul. ar umple mările. aduse fie de la Ecuator. moluște și zoofite. „Nautilus” se îndrepta către est. exclamă: . dar în apă el are forma unui fus. Canadian. atmosfera este foarte umedă.Iată morunii! Credeam că sunt turtiți ca limanda sau ca limba de mare. trei metri. Cei de pe „Nautilus” au pus cu greu mâna pe el. Terra Nova este un munte submarin. grație conformației sale. Când Conseil zări acești pești. dispărute din cauze necunoscute. cu spinare neagră. Dar câți sunt! . porcul de mare cu țepi și morunul. Anglo-Saxon. Pe 15 mai eram la extremitatea meridională a bancului Terra Nova.

„Nautilus” apucă spre est. Câteva cuie străbătuseră cablul. aflat la o adâncime de trei mii opt sute treizeci și șase de metri. Pe 25 mai. danezii. temerarul Cyrus Field. inginerii au construit alt cablu.doc Cinci sute de mii? Unsprezece milioane. însă eu l-am potolit și i-am spus câte ceva despre el. cinci mii de nave cu șaptezeci și cinci de mii de mateloți se ocupă cu pescuitul lor. americanii. care a fost îmbarcat pe „Great Eastern”. îl voi crede pe domnul. a construit un alt cablu. Conducătorul întreprinderii. . am văzut undițele lungi. am zărit cablul jos. având fiecare câte două sute de cârlige. „Great Eastern” era la opt sute de kilometri de Terra Nova. În loc să-și continue drumul spre nord. tentative de acest fel n-au mai existat. Pe 17 mai. „Nautilus”. la nivelul lui San Juan de Terra Nova. Nu cred așa ceva până ce nu le voi număra chiar eu. Pe coasta Norvegiei. după ce se transmiseseră vreo patru sute de telegrame. în total douăzeci și cinci de milioane. Francezii. pe care nu-l prevenisem. apoi scufundat în apă. De altfel. . Americanii nu s-au descurajat. adică la șase sute treizeci și opt de mile de coasta irlandeză. Operațiunea s-a desfășurat bine. la cinci sute de mile de Heart’s Content și la două mii opt sute de metri adâncime. stătea în locul unde se produsese ruptura. Într-o zi. De atunci.Bine. englezii. În 1863.Cele unsprezece milioane de icre. Fără uimitoarea lor fecunditate. Îi consumă în mari cantități. . . Fiecare vas aduce în medie patruzeci de mii. acesta nu a mai funcționat. l-a luat drept un șarpe gigantic și voia să-l claseze.54353048. nu rămase prea mult acolo. La 27 iulie.Dacă toate icrele ar ecloza. Numără-le. Conseil. Căpitanul Anderson. Dar mai bine m-ai crede. norvegienii pescuiesc morunii cu miile. Dar. În timp ce cercetam fundul bancului Terra Nova. Nu le voi număra. Primul cablu a fost pus între anii 1857 și 1858. Pe 23 iulie.Ce anume? . la două după amiaza. Se îndreptă către paralela de patruzeci și două de grade. dar. dar s-a ivit un incident. Conseil.Ascult. de trei mii patru sute de kilometri și patru mii cinci sute de tone. ofițerii săi și inginerii s-au reunit și au hotărât ca nemernicul care făcuse asta să fie aruncat în mare. ar ajunge patru moruni pentru a alimenta Anglia. ar dispărea repede din mare. la extremitatea cablului transatlantic. când i s-a telegrafiat din Irlanda vestea încheierii armistițiului între Prusia și Austria. Electricienii de la bordul lui „Great Eastern” au tăiat cablul. comunicarea cu Europa se întrerupsese. America și Norvegia. Doar în Anglia și în America. Dar fac o remarcă. La unsprezece seara scoseseră partea avariată. prietene. - 155 . în condiții mai bune. distrugându-i miezul. ca să-l scoată din mare. pe care le are fiecare navă. la fel. s-a rupt iar și na mai putut fi recuperat din ocean. de parcă voia să meargă pe acel platou pe care se odihnește cablul telegrafic. după câteva zile. „Nautilus” manevra cu îndemânare prin acea rețea submarină. „Great Eastern” a ieșit în larg la 13 iulie 1866. Dar încercarea a dat greș. prima telegramă pe care tânăra Americă o adresa bătrânei Europe a fost: Glorie lui Dumnezeu din ceruri și pace oamenilor buni de pe Pământ. A fost conectat iar. pe sol.

pe 13 august. s-a dus la Brest. sub conducerea amiralului Van Stabel. Eram pe platformă. ceea ce m-a intrigat. Am zărit Capul Clear și farul de la Fasternet. N-am făcut-o. la 47◦24’ latitudine și 17◦28’ longitudine. „Nautilus” a descris cercuri în mare. ce-l protejau de moluște. l-a ajutat pe amiralul d’Estaing să cucerească Granada. către mările europene. În 1794. A fost lansat la apă în 1762. ceva mi-a atras atenția. Republica Franceză i-a schimbat numele. Căpitanul Nemo voia să treacă pe lângă Marea Britanie? Nu. Pentru Marea Mânecii trebuia să mergem către est. anul al doilea. Nici Mont Blanc nu șiar fi scos afară creasta. Pe 31 mai. la tribord. între capătul extrem al Angliei și Insulele Sorlinge. Se odihnea pe fundul mării. 1 iunie 1868. s-a bătut cu îndrăzneală împotriva vasului „Preston”. Am zărit un vas scufundat. Ce navă era? De ce venise „Nautilus” la mormântul ei? Se scufundase singură? Nu știam ce să cred. Pe 11 și 12 priar. Părea să caute un loc anume. La prânz. La tribord. comandat de La Poype-Vertrieux.54353048. S-a observat că. acest vas se numea „Marsiliezul”. de lângă mine: . După ce a luat înălțimea soarelui cu sextantul său. La 31 mai a trecut pe lângă Land’s End. După ce canadianul zărise America. Lungul șarpe se acoperise de pietre. pe 4 iulie. Acest cablu va rezista la nesfârșit. Aveam să trecem prin Marea Mânecii? Ned Land mă întreba asta. fără cele trei catarge ale ei. După ce căpitanul își termină observațiile. după o bătălie eroică. „Nautilus” stătea liniștit pe apa calmă. În 1779. un vapor mare se desena pe linia orizontului. escadrila s-a întâlnit cu vasele engleze. căpitanul Nemo a stabilit chiar el poziția vasului. La opt mile spre est. „Nautilus” se afla la doar cincizeci de kilometri de Irlanda. ca să escorteze un convoi de grâu dinspre America. Eu m-am întors în sală. Nemo observă cu atenție marea. Mi s-a părut mai trist ca niciodată. Acum șaptezeci și patru de ani. cu escadrila lui Villaret-Joyeuse. Domnule. Pe 28 mai. fără ruliu sau tangaj. Cablul nimerise bine pe acel platou. a luat parte la lupta din Golful Cheșapa. pe timp ce trece. zise: . Ce să-i răspund? Pe căpitanul Nemo nu-l mai întâlneam. când l-am auzit pe căpitanul Nemo.doc Nu mă așteptam să găsesc cablul electric în starea lui primitivă. Fundul oceanului forma o vale lungă de o sută douăzeci de kilometri. Am recunoscut forma unei nave. nava pe care o vedeți. „Nautilus” a început să se scufunde. aflată de multă vreme pe fundul oceanului. Căpitanul Nemo a măsurat soarele. aveam să văd și eu coasta Franței? „Nautilus” cobora mereu spre sud. De ce venea „Nautilus” să-l viziteze? M-am uitat la babord și n-am văzut decât apa liniștită. în acest loc.E aici! A coborât prin panou. În 1778.Odinioară. Presiunea apei îl ajuta să transmită mesajele din America în Europa în treizeci și două de sutimi de secundă. Apoi ne-am dus în locul unde se petrecuse accidentul din 1863. cerul senin. Oare de ce? Regreta ceva? Avea remușcări? Ce secrete îl întristau astfel? Pe 1 iunie. A pornit spre sud. Avea șaptezeci și patru de tunuri. ca să se rupă. azi este 13 priar. a preferat să se scufunde cu cei trei sute cincizeci și șase de marinari ai 156 . pe care le-a lăsat în urmă. ce luminează navele care pleacă din Glasgow și din Liverpool. Pe 16 aprilie. Era o epavă acoperită de calcar. „Nautilus” îl urmă până la patru mii patru sute treizeci de metri. de acolo. S-a oprit la o adâncime de opt sute treizeci și trei de metri și se odihnea pe pământ. cu o treime din echipaj scoasă din luptă. învelișul de gutapercă devine mai trainic în apa de mare. „Nautilus” a făcut alte cercuri. astfel că nu coborâse la adâncimi prea mari. Erau parcă niște cochilii albe sub un mantou de zăpadă. pe 5 septembrie. Marea era frumoasă. În 1781.

domnule! Răzbunătorul. Frumos nume. se pierdu în mare. domnule. Se uita la nava aflată la cinci. răspunse cu răceală Nemo. Îndepărtându-se repede. nemaisuportând tensiunea. Se învârtea în jurul ei ca o fiară. Coborâți! Nu puteam să nu ne supunem. aceștia strigau: „Trăiască Republica!”.Coborâți! .54353048. atrăgând-o către răsărit. 157 . lăsându-se urmărit de aceasta. - CAPITOLUL 21 DEZASTRUL C ăpitanul Nemo desfășură în partea din față a platformei un pavilion negru. Să nu mă judecați. ricoșând pe lângă căpitan. În aceeași clipă. . Cincisprezece marinari de pe „Nautilus” îl înconjurau pe căpitan și se uitau cu ură la vasul ce se apropia de ei.Nu veți face așa ceva! . am strigat eu.doc săi. Fatalitatea vă arată ceea ce nu trebuia să vedeți.Domnule. în loc să se predea. navă necugetată! Consumă-ți gloanțele inutile! Nu vei scăpa de pintenul lui „Nautilus”! Dar nu în acest loc trebuie să pieri. șase mile. Da. Am fost atacat. E vasul „Răzbunătorul”!. Elicea s-a pus în mișcare. Dar urmărirea continuă și căpitanul Nemo se mulțumi să păstreze distanța. domnule. Nu vreau ca resturile tale să se confunde cu ale Răzbunătorului! M-am dus în camera mea.Nu știți? Cu atât mai bine! Cel puțin naționalitatea sa va rămâne necunoscută pentru dumneavoastră. M-am îndreptat către căpitanul Nemo. Am coborât în momentul în care un alt proiectil lovea coca lui „Nautilus” și l-am auzit pe căpitan strigând: . dar el mi-a făcut semn să tac. „Nautilus” ieși din raza gloanțelor trase de pe vas. zise căpitanul Nemo. Pe la patru seara. Nu ataca încă vasul. Riposta va fi cumplită. încrucișându-și brațele la piept. un glonț lovi oblic coca lui „Nautilus” și. Pe măsură ce dispăreau în mare. Intrați în navă! . am urcat pe plaformă.O voi scufunda. Nemo se miră. Căpitanul se plimba pe acolo agitat. apoi îmi zise: . veți ataca nava aceasta? .Ba da. Oare ezita? Am vrut să mai intervin odată.Ce vas este acela? . Căpitanul și secundul său au rămas pe platformă.Trage.

Odată ajunși la bordul său. geamurile se animau de roșul soarelui ce răsărea. De altfel detonațiile se auzeau mai violent. „Nautilus” trebuia să atace vasul cu două punți la suprafață și atunci era nu doar posibil. Avea o intensitate extraordinară în privire și nu mai băga în seamă pe nimeni din jurul său.Nu știu. Pândeam ocazia de a acționa. care trebuia să fie plină peste trei zile. . Canadianul se repezi pe scări. O tăcere adâncă domnea la bord. Căpitanul Nemo nu-i văzu sau nu vru să-i vadă. Stătea în picioare. Luna trecea de meridian. ce flutura în vântul slab. copii.doc Am dreptul să fac asta!. Venea spre lucirea aceea fosforescentă ce semnala prezența submarinului. le-am zis. ca să nu jeneze manevrele. Filiera ce forma balustrada din jurul platformei fu coborâtă. Am înțeles că lăsa nava străină să se apropie de el. Începea îngrozitoarea zi de 2 iunie. mă întrebă Ned. Vasul se afla la două mile de noi. Busola arăta că „Nautilus” nu-și modificase direcția. dar l-am obligat să mai aștepte. Un șuierat cunoscut arăta că apa pătrundea în rezervoarele de la bord.54353048. Stătea la suprafață și se legăna. O reverberație vagă îi lumina greementul și arăta că focurile erau întinse la maximum. ei sunt opresorii! Tot ce am iubit. . Ned Land ar fi vrut să sară în apă. fiind prea emoționați. țară. Am vrut să cobor ca să-i avertizez. Dar mai bine să dispărem odată cu el decât să devenim complicii celui ce aplică asemenea represalii inechitabile. Vorbeam puțin. „Nautilus” se scufunda în continuare. fie făceam tot ce se putea în asemenea situație. Erau foarte simple. fie reușeam să prevenim lovitura ce-l amenința. Nu scăpa vasul advers din ochi. eu nervos. Eu sunt oprimatul. Îi auzeam elicea lovind apa regulat. . a venit clipa. Veni noaptea. O parte din noapte se scurse fără incidente. mamă. - 158 . Câteva luciri matinale se infiltrau în stratul lichid. lumina. soție. Calmul acela era cu totul opus urii și tensiunii ascunse în invizibilul „Nautilus”. iar marea îi oferea astrului nopții cea mai frumoasă oglindă în care și-a reflectat vreodată imaginea. ca să fim auziți sau văzuți. fără să lase semne. În mijlocul acelei naturi liniștite. La fel cuștile felinarului și timonierului reintrară în cocă. I-am văzut luminile de poziție. îmi zise el.Prieteni. lângă drapelul său. căci luna. ca și felinarul său alb suspendat de catarg. ceea ce mă înfiora. au distrus! Îi urăsc! Nu spuneți nimic! Am aruncat o ultimă privire către vasul de război. În momentul când împingeam ușa ce dădea către scara centrală. cerul și oceanul rivalizau ca liniște. . lochul mi-a arătat că viteza lui „Nautilus” se modera. după care se îndepărta iar. La ora cinci. De mai multe ori am crezut că „Nautilus” se pregătea de luptă. verde și roșie.Să fugim!. Jupiter se ridica. când secundul urcă pe platformă. în față. dar l-am oprit. Suprafața acelei țigări lungi era acum netedă. La ora trei noaptea. Să ne strângem mâinile și Dumnezeu să ne aibă în paza Lui! Ned Land era hotărât. Hotărâsem să fugim de acolo atunci când vasul avea să se apropie mai mult. Scânteile ce ieșeau pe coșuri înmulțeau stelele de pe cer. la răsărit. ci și ușor de fugit. le-am zis. Se luară anumite dispoziții referitoare la luptă. Am trecut în bibliotecă. venerat. Apoi m-am dus lângă Ned și Conseil. Mai mulți marinari îl însoțeau. În câteva clipe „Nautilus” se scufundă la câțiva metri de suprafața apei. cu răceală. Căpitanul Nemo nu plecase de acolo. am auzit panoul superior închizându-se brusc.Și eu cred la fel. Să așteptăm căderea nopții. îngrijorat. După mine. Sub ondulațiile valurilor. Va fi însă scufundat până la noapte. tată. Proiectilele loveau apa din jur și șuierau regulat prin apropiere. răspunse Ned. .Ce vas este?. Se mulțumea însă să își lase adversarul să se apropie. M-am întors în salon. am urcat pe punte. îndrăgit. Conseil calm. De abia mă stăpâneam.

După aceea. adevărat arhanghel al urii. Apa urca. Se iviră mai întâi platformele încărcate cu victime. Avu loc o izbitură. cu părul măciucă. căpitanul Nemo se îndreptă spre cabina sa și intră. așteptam. În interiorul lui „Nautilus” se făcu întuneric și liniște. Nu mai gândeam. ne uitam unul la altul și nu scoteam niciun cuvânt. De abia avurăm timp de gândire. Am văzut. avu loc o explozie. fără glas. am țipat. Întreaga cocă îi trepida. Nebun. priveam! Geamul mă atrăgea în mod irezistibil. Dar „Nautilus”.54353048. ieșii din camera mea și mă repezii în salon. Deodată. Căpitanul Nemo era acolo. Își lua elan. Nenorociții se repezeau spre hobane. aflat la o sută de 159 . „Nautilus” cobora în apă odată cu aceasta. Acest îngrozitor justițiar. Am auzit zgomotele. apoi barele sale. spionându-i mișcările. trecu prin masa vasului precum acul de cusut prin pânză! Nu mai puteam să stau în picioare. întinse mâinile către ei. pierdut. Am simțit forța de penetrare a pintenului din oțel. Viteza lui „Nautilus” crescu considerabil. Trăiam doar pentru a auzi. Apele îl împinseră atât de tare pe „Nautilus”. întunecat. înghițite de apă. dar lumina nu se aprinse în salon. că acesta devie. apoi linia dublă de tunuri și de bastingaj. Căpitanul Nemo îi privi câteva clipe. „Nautilus” îl urmărea. unde carapacea metalică nu-l mai proteja. se uita prin panoul de la babord. Pleca din acel loc dezolant. „Nautilus” nu voia să lovească vasul cu două punți în cuirasa lui impresionantă. nefericita navă se scufundă mai repede. Așteptam.. pe cel al unei femei încă tinere și chipurile a doi copii. pe un perete. vârful catargului mare. Ca să nu piardă nimic din agonia ei. Vasul enorm se scufunda lent. împins de forța extraordinară a propulsiei sale. Era prea târziu ca să acționez. Punțile navei zburară cât colo. apoi. martori forțați ai dramei sinistre ce se pregătea. izbucni în lacrimi. dar relativ slabă. Furnicarul uman fusese surprins de invazia mării! Paralizat.. După aceea. La zece metri de mine am văzut coca desfăcută. sub portretele eroilor săi.doc I-am înțeles manevra. țeapăn de groază. CAPITOLUL 22 ULTIMELE CUVINTE ALE CĂPITANULUI NEMO P anourile se închiseră după acea viziune cumplită.. După ce se termină totul. M-am întors către căpitanul Nemo. prin care pătrundea apa cu zgomot de tunet. Mut. Deodată. Refugiați în camera mea. O stupoare profundă pusese stăpânire pe mine. masa întunecată dispăru și odată cu ea cadavrele echipajului.. se uita în continuare. implacabil. îngenunchind. îndoite sub greutatea ciorchinelui de oameni. se zbăteau în valuri. ci sub linia acestuia de plutire. Eram iar prizonieri. se agățau de catarge. Puntea era plină de umbre negre ce se agitau. cu ochii holbați și cu respirația oprită. Eram în acea stare penibilă ce precede așteptarea unei bubuituri îngrozitoare. iar în final. O masă enormă se scufunda. M-am uitat după el.

să nu se sinucidă. dar trebuie să ne refugiem acolo. clasa. a impunătorilor vulturi de mare. trapele se deschideau și se închideau automat. cu devotament. Trecuse oare de Capul Spitzberg. . prin ceață.Lângă uscatul pe care l-am văzut. când la suprafața mării. Era pustiu. Sunteți gata. străbătusem două sute de leghe prin Atlantic. nu-și mai urmau cursul regulat. Vom fugi la noapte. Până seara. studia. l-am întrebat. Unde ne aflăm? . Arhipelagul Liarov și țărmurile necunoscute ale Asiei? Nu știu. a celor cu spini ce populează apele respective. într-un acces de delir.54353048. „acel chip uman acoperit de văluri de proporții mult mai vaste decât ale oricărui locuitor al pământului.Ce pământ este? . Golful Obi. ce păreau niște piese de șah. spunându-mi în șoaptă: . Ceasurile de la bord fuseseră oprite. cete de marsuini ce-și disputau supremația vitezei cu„Nautilus”. Nu puteam dormi. Îl urmărea deci. Într-o dimineață – a cărei dată nu o știu – când de abia ațipisem. Conseil nu-l putea face să vorbească și se temea ca.Nu știu. în fiecare clipă. Ieșeam din Marea Mânecii și ne îndreptam spre cele boreale în plină viteză. înaintând în continuu prin cețurile hiperboreene. . Nu știu ce se întâmplă la bord. a căluților acvatici. străjuind cascada ce apără limitele Polului”. devenisem martorul răzbunărilor sale! Era prea mult pentru mine. precum vestitul Gordon Pym. în mare viteză. Unde se ducea? Spre nord sau către sud? Unde fugea omul acesta după represaliile îngrozitoare? Am intrat în cabina mea. Dar în clipele acelea nu se mai punea problema de a-i observa. mă așteptam să văd.doc picioare sub nivelul mării. Nu știam unde ne aflam. Dacă nu mă făcuse complicele său. sub imperiul îngrozitoarei nostalgii. în zori.Da. „Nautilus” umbla pe sub apă neîncetat. La bord nu ne întâlneam nici cu căpitanul Nemo. la douăzeci de mile către est. M-am uitat la diversele instrumente. de coasta Noii Zemlii? Străbătuse Marea Albă. Oricât ar fi suferit el din cauza oamenilor. când la treizeci de picioare sub aceasta.Când?. Se părea că noaptea și ziua.Bine. Se lăsă întunericul și marea fu invadată de tenebre până se ridică luna. Am treecut în salon. De abia puteam surprinde trecerea rapidă a rechinilor cu bot lung. Nu mai exista niciun punct stabilit pe planisferă. Nici canadianul nu se mai ivea. nu avea dreptul să îi pedepsească așa. 160 . chiar dacă ne va înghiți marea. În minte mi se repeta scena oribilă a distrugerii. m-am trezit și Ned Land era aplecat asupra mea. ca în ținuturile polare. ca la Edgar Poe. . Estimez că acea cursă aventuroasă a lui „Nautilus” se prelungi cincisprezece sau douăzeci de zile și nu știu cât ar mai fi durat dacă nu s-ar fi întâmplat catastrofa ce a încheiat călătoria. Când urca la suprafață ca să-și reîmprospăteze rezerva de aer. a anghilelor ce se agitau precum rachetele de la artificii. Marea Kara. „Nautilus” fugea spre nord cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră. Nu mai puteam evolua timpul. Se pare că nimeni nu mai supraveghează submarinul. nici cu secundul său.Vom fugi! . Cât ne-a dus de departe în Atlanticul de Nord? Mergea de zile întregi în plină viteză. nici cu vreunul dintre oamenii săi. domnule? . Eram asaltat de coșmaruri. armatele de crabi ce fugeau pe diagonală. ridicându-și cleștii deasupra carapacelor lor. ridicându-mă. În fiecare clipă. M-am întors în cabina mea. Situația devenise de nesuportat. Îmi era groază de căpitanul Nemo. La ora unsprezece se aprinse lumina electrică. a rechinilor-ciocan.La noapte. unde Ned și Conseil stăteau tăcuți. Mă simțeam purtat prin acele locuri unde bizarul se zămislește ușor din imaginația incitată.

să mă calmez. Aveam ochii închiși. Mai bine să-l uit. să nu-mi explodeze. Toate acele evenimente mi-au trecut prin fața ochilor ca decorul unui teatru. adevărat suspin al unui suflet ce vrea să-și rupă legăturile terestre.. Era acolo. era omul apelor. geniul mărilor. Cât de lungă fu ziua aceea. la colecția fără pereche destinată să piară într-o zi în oceanul din care provenise.Nu ne vom revedea până la plecare. Voiam să verific direcția lui „Nautilus”. Ce făcea Nemo în clipele acelea? Am ascultat la ușa cabinei sale. deși nu-mi era foame. Eu și Conseil vă așteptăm acolo. Voiam și totodată nu voiam să-l văd. Nu-mi puteam comprima pulsul. ultima pe care a trebuit să o petrec la bordul lui „Nautilus”! Am stat singur. Veniți la barcă. prietene Ned. M-am dus în salon. - 161 . Mă hotărâsem. că m-am gândit că era mai bine să intru în cabina căpitanului și să-l înfrunt cu gestul și privirea! Înnebunisem oare? M-am întors în camera mea și m-am întins pe pat. Căpitanul Nemo creștea în dimensiuni în acel mediu straniu. Canadianul plecă. la obiectele de artă îngrămădite în acel muzeu. la o adâncime de cincizeci de metri. scufundătorul cretan.54353048. Îmi țineam capul cu amândouă mâinile. La șase am mâncat. .De altfel. Am urcat pe platformă. luna încă nu va fi răsărit. Creierul meu surescitat m-a făcut să revăd pe scurt toată existența mea la bordul lui „Nautilus”. Îmi zise: . Imaginația mea mă speria. în lumina ce izvora din tavan. niciun ceas. cimitirul de corali. prin care trecusem de când dispărusem de pe „Abraham Lincoln”.doc Valurile sunt furioase. vântul violent. Am pus de o parte provizii și sticle cu apă. captivitatea între ghețuri. „Răzbunătorul” și oribila scenă a scufundării vasului cu tot echipajul său. Se auzea un zgomot de pași. Atlantida. Golful Vigo. Eram tot timpul în alertă. lupta cu caracatițele. Nu mai voiam să gândesc. Cerul era amenințător. Polul Sud. Tulburarea și agitația mea m-ar fi trădat în fața căpitanului. Canalul Suez. Acolo m-am îmbrăcat în haine solide. toate incidentele.. adâncit precum Nemo în acele extaze muzicale ce îl duceau dincolo de marginile acestei lumi. o armonie tristă dintr-un cântec nedefinit. pentru mare.Te voi urma. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Încă o jumătate de oră de așteptare! Coșmarul ce continua mă înnebunea. Mai bine să pier așa.. La șase și jumătate. Mai bine să nu dau ochii cu el. unde de abia mă țineam din cauza valurilor. M-am uitat pentru ultima oară la acele minuni ale naturii. Ne îndreptam către nord-nord-est cu o viteză îngrozitoare. sălbaticii din Papua. Starea aceea deveni atât de apăsătoare. Nu dormea. Nu mai era semenul meu. dar nu mă sperie să străbat douăzeci de mile cu ambarcațiunea de pe „Nautilus”. Vom profita de întuneric.. dar trebuia să fugim. Căpăta proporții supraumane. Pe la zece. Abia respiram. nevoind să-mi slăbească forțele. Apoi ieși. apoi m-am întors în cabina mea. Ned Land intră în cabina mea. La fiecare mișcare. naufragiul. Am revenit în salon. dacă sunt surprins.Vom muri împreună. Strâmtoarea de Torres. iar pământul era acoperit de ceața deasă. Ce să-i fi spus? Să-i fi ascuns groaza pe care mi-o provoca? Nu. Insula Santorini. În clipa aceea am auzit acordurile vagi ale orgii. trecând în revistă tezaurul strălucitor de sub vitrine. Voiam să păstrez o imagine neștearsă a lucrurilor acelora. fără a-mi lăsa timp să îi răspund. banchiza. fericite sau nefericite. temându-mă și dorindu-mi în același timp să mă întâlnesc cu Nemo. Ned Land și Conseil nu-mi vorbeau. Era nouă și jumătate. de teamă să nu se trădeze. Nu trebuia să mai pierdem nicio zi. vânătorile submarine. Am stat astfel un ceas. M-am forțat să mă hrănesc. Mi-am strâns însemnările. .. mi se părea că avea să apară și să mă întrebe de ce voiam să fug.. mă voi lupta. . furtuna produsă de Gulfstream. Totuși.

va vorbi cu mine. Canadianul se oprise din muncă.Să plecăm!. de care corpurile tari se zdrobeau! Acolo și trunchiurile de copac se prefac în așchii. un suspin al căpitanului Nemo m-a împiedicat. nu mai respiram. de agonie. „Nautilus” – în mod involuntar sau poate voluntar – ajunsese datorită căpitanului său.Ne vom vinde scump pielea!.Maelstrom! Maelstrom!. Odată cu ea. mervii ne erau anihilați. alunecând mai degrabă decât mergând. Poate doar în imaginația mea! Am înaintat târându-mă. Salonul era cufundat în obscuritate. Acolo aveam să-l întâlnesc pentru ultima dată. pe frunți aveam o sudoare rece. evitând orice zgomot ce mi-ar fi trădat prezența.Imediat!. De pretutindeni se ivesc valuri monstruoase. a cărui putere de atracție se întinde pe o distanță de peste cincisprezece kilometri. m-a făcut să înțeleg cauza agitației de la bordul lui „Nautilus”. . am ieșit și am ajuns la barcă. Un nume mai înfiorător într-o situație mai îngrozitoare ar fi putut oare să ne răsune în urechi? Ne aflam deci în acele locuri primejdioase ale coastei norvegiene? „Nautilus” era târât în acel abis în clipa în care ambarcațiunea noastră se desprindea de el? Se știe că în momentul fluxului.. Am luat loc alături de ceilalți doi tovarăși ai mei. Și l-am auzit chiar murmurând aceste vorbe. . M-am târât pe covor. Suspina. după cum spun norvegienii! 162 . strigau ei. Când s-o deschid. Am deschis cu precauție ușa. dar și balenele sau urșii albi din regiunile boreale. Veni către mine. Acolo sunt aspirate vasele. Am înțeles că se ridica. am strigat. Bătu ora zece. prinsă încă de submarin. Căpitanul Nemo era acolo. oprindu-mă la fiecare pas pentru a-mi comprima bătăile inimii. era târâtă cu o viteză vertiginoasă. Acolo.doc Deodată. Căpitanul Nemo ieșise din camera sa. deși mi s-a părut că a făcut un zgomot îngrozitor. Orificiul deschis din tabla lui „Nautilus” fu în prealabil închis și asigurat cu ajutorul unei chei cu care se dotase Ned Land. Am urcat scara centrală. Ce se întâmplase? Își dăduseră seama de fuga noastră? Am simțit că Ned Land mi-a strecurat un pumnal în mână. Nu mă vedea. repetat de douăzeci de ori. Descria o spirală a cărei rază se diminua din ce în ce mai mult. Canadianul începu apoi să desfacă legăturile ce ne țineau atașați încă de submarin. Dar un cuvânt. cu brațele încrucișate. Momentul venise pentru a ieși din cameră și a mă alătura tovarășilor mei. un cuvânt înfiorător. un gând neașteptat mă îngrozi.Destul. am murmurat. Un singur gest de-al său și n-aș mai fi plecat de la bord. mi-a răspuns canadianul. . căci extazul îl absorbise cu totul. O simțeam. Dumnezeule atotputernic! Oare remușcarea îl chinuia? M-am repezit în bibliotecă. Era în salonul pe care trebuia să-l traversez ca să fug. Și ce zgomot în jurul bărcii noastre fragile! Ce mugete repetate de ecou până la o distanță de mai multe mile! Ce vacarm făceau apele sfărâmate de stâncile ascuțite de pe fundul mării. Mă va vedea.54353048.. ca o fantomă. Resimțeam mișcarea aceea de rotație mult prelungită. ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el: . Mi-au trebuit cinci minute să ajung la ușa din spate. apele dintre Insulele Feroe și Loffoden se mișcă spre interiorul mării cu o violență de nestăvilit. Deodată se auzi un zgomot dinspre interior. Formează un vârtej din care nicio navă n-a scăpat. Nu trebuia să ezit din pricina căpitanului Nemo. Nu cu noi avea treabă echipajul submarinului! . căci câteva raze dinspre biblioteca luminată ajungeau până în salon. Cred că nici pe lumină nu m-ar fi observat. tăcând. Lam zărit. Acordurile instrumentului răsunau slab. Mai multe voci ajungeau până la noi. Eram îngroziți. Am ajuns la ușa salonului. barca. care dădea în bibliotecă. Am deschis-o încet. Ele formează acel abis numit pe drept „Buricul oceanului”.

Niciun lucru n-a fost omis. desprinsă din alveola sa. Ne-am îmbrățișat. Nu-și termină bine cuvintele și se auzi o sfărâmătură. avem șanse să scăpăm. Barca. pe care doar progresul îl va pune la îndemâna sa într-o bună zi. Aici. Marea Roșie. Este nararea fidelă a incredibilei expediții într-un element inaccesibil omului. Sper și că puternicul său aparat a învins marea în abisul ei cel mai fioros și a supraviețuit acolo unde atâtea nave au pierit! Dacă așa e și dacă Nemo locuiește încă în ocean. Sunt deci obligat să aștept trecerea vasului cu aburi ce face o cursă bimenstruală către Capul Nord. Fie ca minunile văzute acolo să îi stingă spiritul de răzbunare.Trebuie să rezistăm. Dacă rămânem legați de „Nautilus”. Nici nu contează.54353048. patria lui adoptivă. nu ne puteam gândi să ne întoarcem în Franța. Ce pot afirma acum este că am dreptul să vorbesc de mările în adâncurile cărora. Ceea ce s-a întâmplat în noaptea aceea. erau lângă mine și îmi strângeau mâinile. Oceanul Indian. zise Ned. poate că ura din inima lui sălbatică s-a mai domolit. de acest tur al lumii submarine ce mi-a dezvăluit atâtea minuni prin Pacific. Uneori se ridica și noi odată cu el! . Mușchii săi de oțel cedau. în mai puțin de zece luni. 163 . fu aruncată ca o piatră în mijlocul vârtejului. Mijloacele de comunicare între Norvegia septentrională și sud sunt rare. M-am lovit cu capul de o membrană de fier și mi-am pierdut cunoștința. niciun detaliu exagerat. n-aș ști să o spun. Mediterana. Voi fi crezut oare? Nu știu.. în ce fel a scăpat barca de mișcarea formidabilă a vârtejului maelstrom. Să dispară justițiarul. Cei doi tovarăși ai mei. eram culcat în cabana unui pescar din Insulele Loffoden. Este exactă. În acea clipă.. în ce fel Ned Land. „Nautilus” se apăra ca o ființă umană. iar savantul să-și continue în mod pașnic explorarea mărilor. CAPITOLUL 23 ÎNCHEIERE I ată sfărșitul acestei călătorii submarine.doc Ce situaţie! Eram azvârliți fără milă dintr-o parte în alta. îngrozitoarele represalii ori s-a oprit în acel cumplit mormânt? Valurile vor aduce oare la suprafață într-o zi manuscrisul ce cuprinde povestea vieții sale? Voi afla vreodată numele acestui om? Voi ști naționalitatea căpitanului Nemo? Nădăjduiesc acest lucru. Dar când mi-am revenit. Atlantic. în mijlocul oamenilor valoroși ce ne culeseseră din valuri. Conseil și cu mine am ieșit din adânc. mările australe și boreale! Ce s-a întâmplat cu „Nautilus”? A rezistat presiunilor vârtejului maelstrom? Căpitanul Nemo e încă viu? Își continuă. revăd povestirea acestor aventuri. întregi și sănătoși. am umblat douăzeci de mii de leghe. prin ocean.

.......................................................... este și sublim totodată................................................................................................................................................................................. 2 CAPITOLUL 2 CAPITOLUL 3 Pentru și împotrivă. 16 CAPITOLUL 7 O balenă dintr-o specie necunoscută................................................................................................... SFÂRȘIT CUPRINS PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL 1 Stânca marină mișcătoare................54353048................................................... 27 CAPITOLUL 10 Omul apelor................................................. la întrebarea pusă acum șase mii de ani de Ecleziast: „Cine a putut să afle vreodată ce se găsește în adâncul prăpastiei?” Doar doi oameni au dreptul de a răspunde: căpitanul Nemo și cu mine........................................................................................... 20 CAPITOLUL 8 CAPITOLUL 9 Mobilis in mobili.................................................. 23 Ned Land e furios...............................................doc Dacă destinul său este ciudat.............................. 8 CAPITOLUL 4 CAPITOLUL 5 Ned Land.................................................................................................................................................................. 11 Rătăcind la întâmplare......................................................................................... 30 164 ................. Nu l-am înțeles chiar și eu? N-am trăit și eu zece luni în acel mod supranatural? De aceea.................. 14 CAPITOLUL 6 În plină viteză............................................................................................................................................................................. 5 Cum dorește domnul!..........................................................................

......................................... 54 Patru mii de leghe pe sub Pacific.............................. 43 CAPITOLUL 15 CAPITOLUL 16 O invitație scrisă.............................................................................................................................................................................. 57 CAPITOLUL 19 CAPITOLUL 20 Vanikoro.............................................................................................. 65 CAPITOLUL 21 CAPITOLUL 22 Câteva zile pe uscat............................................................... 88 O perlă de zece milioane..................................................................................................doc CAPITOLUL 11 Nautilus.................................................................................................... 77 Regatul coralilor....................................................................................................................... 34 CAPITOLUL 12 Totul cu ajutorul electricității............... 79 PARTEA A DOUA CAPITOLUL 1 Oceanul Indian........................................................................................................................................................................................... 73 CAPITOLUL 23 CAPITOLUL 24 Aegri somnia................................................................................................................................................................................................................ 47 Plimbare prin câmpie.............................. 40 Fluviul negru......................................... 93 CAPITOLUL 4 165 ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ 51 CAPITOLUL 17 CAPITOLUL 18 Pădurea submarină.......................................................54353048............................................................................... 84 CAPITOLUL 2 CAPITOLUL 3 O nouă propunere a căpitanului Nemo....................... 37 CAPITOLUL 13 CAPITOLUL 14 Câteva cifre......................... 69 Trăsnetul căpitanului Nemo................................................................ 61 Strâmtoarea de Torres.............................................................................................................................................................................................................

........ 137 De la Capul Horn la Amazon................ 101 Arhipelagul grecesc......................................................... 118 CAPITOLUL 11 Marea 121 Sargaselor..................................... 165 166 ............................................................................................... CAPITOLUL 12 Cașaloți și balene............................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 97 CAPITOLUL 5 CAPITOLUL 6 Tunelul arab... 105 CAPITOLUL 7 CAPITOLUL 8 Mediterana în patruzeci și opt de ore......................................................................................................... 153 Dezastrul.......................................................................... 157 CAPITOLUL 22 CAPITOLUL 23 Ultimele cuvinte ale căpitanului Nemo................................................. 131 Accident sau incident?................................................................................................................... 114 CAPITOLUL 10 Zăcămintele submarine.......................... 124 CAPITOLUL 13 Printre ghețuri................................................................................................................................................................. 135 CAPITOLUL 16 CAPITOLUL 17 Fără aer..............................................................................................................54353048........................................................................ 149 CAPITOLUL 20 CAPITOLUL 21 La 47◦24’ latitudine și 17◦28’ longitudine.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 128 CAPITOLUL 14 CAPITOLUL 15 Polul Sud..................................................... 111 CAPITOLUL 9 Un continent dispărut..................................................................................... 141 CAPITOLUL 18 CAPITOLUL 19 Caracatițele......................................................................................................................................................................................................................................................................................... 144 Gulfstream................................................................................................................ 108 Golfulețul Vigo..................................................... ....................................................................................................doc Marea Roșie............. 159 Încheiere.............................

doc 167 .54353048.

54353048.doc 168 .

54353048.doc 169 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful